COLEGIUL TEHNIC VADU CRIŞULUIJUDEŢUL BIHOR

ROMÂNIA

EDUCAŢIE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN CARPAŢI

Elevii Colegiului Tehnic Vadu Crişului vă invită să călătoriţi prin minunatul colţişor de ţară în care locuiesc oameni curaţi la suflet,buni şi frumoşi.

Călătorie plăcută !

Harta localităţii Vadu Crişuluişi a rezervaţiei naturale Defileul Crişului Repede

PROIECT EDUCAŢIONALEDUCAŢIE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN

CARPAŢI

Motivare: de a promova formarea atitudinilor necesare pentru a înţelege inter-relaţiile dintre

oameni, cultură şi mediul înconjurător, pentru dezvoltarea activităţii conştiente şi responsabile

care are drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului şi preţuirea obiceiurilor şi tradiţiilor în care s-

au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale şi portul românesc. Implementarea

acestor activităţi în şcoli cu participarea voluntară a elevilor are un impact pozitiv asupra

atitudinii faţă de mediul înconjurător, fata de tradiţiile locale cu efecte benefice în mediul

educaţional şi comunitatea locală.

Scopul

Promovarea conceptului de “dezvoltare durabilă” în rândul elevilor prin intermediul

activităţilor şcolare şi extraşcolare.

Obiectivul general: conştientizarea comunităţii şcolare şi locale de rolul pe care îl are în

formarea unor convingeri pozitive în beneficiul promovării şi păstrării tradiţiilor şi obiceiurilor

caracteristice zonei;

Obiective specifice:

*dezvoltarea unei culturi organizaţionale în domeniul protecţiei mediului prin

constituirea unui grup de 25 de elevi ca echipă de lucru;

*creşterea cu 70% a gradului de informare a elevilor şi cu 30% a comunităţii locale în

privinţa reconstrucţiilor ecologice, privind derularea, popularizarea şi diseminarea proiectului, în

vederea formării unei atitudini civice responsabile;

*însuşirea unor reguli de educaţie ecologică de către elevi şi comunitatea locală.

*să promoveze prin cântec, dans popular, şezătoare, frumuseţea artei populare din zonă;

*să dobândească sentimente de dragoste şi respect pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul

românesc ;

*să consolideze colaborarea între şcoală, familie, comunitate, în scopul orientării şi

aprecierii valorilor tradiţionale.

Activităţile proiectului particularizate

-informarea elevilor cu privire la obiectivele proiectului

-excursii tematice în defileul Crişului Repede şi împrejurimi;

-vizită de documentare la olar, fierar, monumentele din comună etc.

- vizionări de cd-uri, casete video pe tema proiectului.

- alcătuirea unei colecţii de materiale şi lucrări confecţionate de elevi.

- realizarea marcajelor pe traseele turistice montane

- expoziţie fotografică pe teme montane

- activităţi cultural artistice

- concursuri, jocuri

-realizarea unor panouri de informare pentru elevi,

-realizarea machetei satului din materiale reciclabile,

-realizarea de pliante şi broşuri referitoare la promovarea turismului local

-realizarea unui mic muzeu etnografic în şcoală

-realizarea unui site

Instrumente de evaluare:

- fişe de lucru

- portofoliul

- expoziţie foto

-realizarea unui ierbar colectiv cu plantele medicinale din zonă

- activitate independentă, în grup sau în perechi

- realizarea unui ghid

- vizite

- excursii

- pagina web

COMPONEN ŢA ECHIPEI ŞCOLII

1. Prof. Mălai Florin – director C.T. Vadu Crişului, prof. istorie-geografie

2. Prof. Mălai Maria – prof. istorie-geografie

3. Inst. Boţ Liana – învăţământ primar

4. Educ. Groza Nicoleta – învăţământ preşcolar

5. Prof. Mihaela Găvriluţ – profesor documentarist

PUNCTE CHEIE

MONUMENTE ALE NATURII

1. Rezervaţia naturală Defileul Crişului Repede.

Defileul Crişului Repede situat la vest de depresiunea Vad - Borod se află în munţii Pădurea Craiului, care se întind până în Masivul Bihariei. Împreună cu Codru – Moma şi Zarand, Munţii Pădurea Craiului constituie bordura vestică a Munţilor Apuseni. Aflându-se în imediata apropiere a şoselei naţionale dintre Cluj şi Oradea şi fiind străbătut de o importantă arteră de cale ferată internaţională, Defileul Crişului Repede şi împrejurimile sale constituie una dintre regiunile cele mai uşor accesibile din ţara noastră şi în acelaşi timp un important punct turistic.

Zona Defileul Crişului Repede, se bucură de o oarecare notorietate în literatura de specialitate: arheologică, istorică, etnografică. Defileul Crişului Repede şi Peştera de la Vadu Crişului dobândesc statutul de rezervaţie naturală la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, propunere pe care Consiliul de Miniştri a legiferat-o în august 1955 prin Hotărârea nr.1625. Rezervaţia este cuprinsă între localităţile Şuncuiuş şi Vadu Crişului, pe o lungime de 3 km, de-o parte şi alta a Crişului Repede.

Frumuseţea zonei este dată de pitorescul defileului sculptat în calcare de Crişul Repede, de peşterile din defileu valorificate turistic de mai bine de un secol, în care sa-u descoperit urme de locuire umană neolitice, de frumuseţea portului popular şi a obiceiurilor tradiţionale, de caracterul de unicat nu numai în spaţiul românesc a ceramicii albe, produse în localitatea Vadu Crişului de secole.

Munţii Pădurea Craiului sunt alcătuiţi preponderent din calcare triasice, jurasice şi cretacice întâlnite la zi în defileul sculptat de Crişul Repede.

Ca formaţiune geologică, Defileul Crişului Repede este aşezat în întregime pe depozite de calcar şi marne jurasice. Aceste formaţiuni apar dispuse sub forma unor benzi orientate SV-NE. În partea de vest se găsesc formaţiunile jurasice superioare reprezentate prin calcare masive şi stratificate care sunt dispuse sub formă de calcare lacustre şi bauxite de vârstă neoceniană, precum formaţiuni bareniene-apţiene reprezentate prin calcare stratificate şi masive. Spre est urmează o fâşie de calcare triasice: mai întâi o fâşie îngustă de calcare negre triasic superioare şi apoi o bandă de calcare masive aparţinând triasicului

mediu. Este de reţinut în legătură cu calcarele de aici dezvoltarea unui relief carstic complex precum şi caracterul dezorganizat al reţelei hidrografice.

Relieful Defileului Crişului Repede este variat şi totodată crează o notă de pitoresc.

Relieful fluviatil este bine reprezentat prin valea Crişului Repede. Aceasta prezintă două aspecte distincte:

a) un sector de chei tipice situate între Şuncuiuş şi Vadu Crişului, lung de 2,9 Km, deosebit de pitoresc sculptat de Crişul Repede în bara de calcare mezozoice. Versantul drept al Crişului Repede, este aici abrupt, având aici aspectul unor pereţi verticali de 200-250 m înălţime. Versantul stâng al văii, deşi puternic înclinat, nu este la fel de abrupt.

Sub aspect genetic acest sector din defileul Crişului Repede s-a format prin adâncirea epigenetică a cestui râu, proces ajutat şi de fenomenele carstice din zonă. Adâncimea Crişului Repede în sectorul Şuncuiuş Vadu Crişului, stimulată de mişcările negative din golful Oradiei, a avut ca urmare captarea văii Iadului, a Drăganului, prin continuarea înaintării regresive, formarea bazinului actual al Crişului Repede.

b) La ieşirea din defileu, valea Crişului Repede se lărgeşte brusc luând aspectul unei depresiuni. Dacă în sectorul de defileu, valea are o lăţime de câteva sute de metri, în acest sector ea depăşeşte 2 Km. Ca urmare a depunerii unui vast con de dejecţie la ieşirea din defileu, Crişul Repede a alunecat pe flancul nordic al acestuia, apropiindu-se de dealurile piemontane de la poalele Munţilor Plopiş.

Defileul Crişului Repede se află la poalele Munţilor Pădurea Craiului, alcătuiţi din calcare. Relieful dezvoltat pe aceste formaţiuni este cel carstic, reprezentat de numeroase peşteri: Peştera Vadului, Peştera Mătulina (situată vizavi de tunelul C. F. R., dinspre Şuncuiuş), Peştera Cărbunarilor, adâncă de zece metri, de sub Piatra Bongeş, Peştera Umedă de pe versantul stâng al Crşului la altitudinea de 290 m de sub Dealul Ceretelui: Peştera Mică, Peştera

Mare, Peştera Capelor şi Peştera Devenţului. Tot pe versantul stâng al defileului se află Peşiştăul, un aven situat în aval de carieră cu ieşirea înspre albia Crişului.

Dintre peşterile de pe versantul drept amintim: Peştera Fugarilor, Gaura Cocoşului sau Caverna de sub Stanul Stupului, cu un orificiu circular într-un perete abrupt, Peştera Roşie (altitudine 380 m), Peştera Tâlharilor, Peştera cu Apă, Peştera Podireului.

Tot relieful carstic îi aparţin şi sohodoalele, o astfel de vale seacă este în platoul Măgura şi se adânceşte spre Criş în zona cabanei.

În Munţii Pădurea Craiului se păstrează urmele a două suprafeţe de nivelare: suprafaţa Fertişag situată la 400-450 m, apare sub forma unor umeri reduşi în lungul defireului Crişului Repede şi suprafaţa Zece Hotare care o întâlnim sub forma unor plaiuri domoale ce coboară de la 600-700 m, spre suprafaţa Fertişag. Câteva măguri din această suprafaţă se continuă şi la nord de defileu, cum este, de exemplu Măgura Vadului (574,8 m). Extinderea deosebită a acestei suprafeţe indică o perioadă de puternică evoluţie carstică de suprafaţă în timpul formării nivelului respectiv.

Importanţa botanică

Vegetaţia reprezintă unul din principalele componente în cadrul unui complex natural; ea exprimă calitatea peisajului.

Defileul Crişului Repede se încadrează biogeografic în regiunea holartică, sub regiunea huro-siberiană, provincia dacică, cu o floră şi faună central europeană. Provinciile floristice limitrofe ca: moesică, submediteraneeană, pontică şi chiar mai îndepărtate sunt într-un necontenit schimb de elemente floristice cu provincia dacică.

Peisajul defileului se modifică de la nord-est (lunca Crişului) spre nord-est (zona muntoasă), conform cu creşterea altitudinii (de la 200 la 700 m).

Defileul Crişului Repede prezintă şi o excepţională importanţă botanică, cuprinzând o serie de rarităţi şi elemente de o deosebită importanţă fitogeografică. Sub influenţa masivului muntos din apropiere în flora defileului se

remarcă numeroase orofite: Salaginello, helvetica, Fagus sylvatica, Acomitum vulparia, Saxifraga oizoon, Rosa pendulina, Doronicum culumna, etc.

Din elementele central-europene sunt prezenţi şi aici cei mai importanţi edificatori ca: Fagus sylvatica, Carpinus betulus, Acer pseudoplatanus, Tilia platyphylos.

Sunt prezente şi elemente mediteraneene ca: Quercus ceris, Asplenium lepidumn, Aristolochia pallida, Pimula columnae, Smirnium perfoliatum.

Un puternic colorit local îl conferă florei rezervaţiei, prin abundenţa lor unele specii mediterano-atlantice ca: Cetarach officinarum, Helianthemum canum, Hedera felix, Primula acaulis, Ruscus acubatos, Spirenthes spiralis. De remarcat că aici creşte o plantă specifică zonei, laleaua pestriţă (Frittilaria montana).

În cadrul Defileului Crişului Repede, în funcţie de condiţiile de relief, climă, soluri şi litologie întâlnim următoarele asociaţii vegetale:păduri de fag,păduri amestecate de gorun, cer, fag,păşuni şi fânaţe naturale,vegetaţia luncilor şi a văilor.

Vegetaţia luncilor şi văilor este reprezentată prin asociaţii de sălcete, răchitişuri, plopi, dispuse în lungul văii Crişului Repede.

La rândul ei, vegetaţia ierboasă este reprezentată prin Festuca pratentis, Agrestis alba, pipirig, în lunca cu exces de umiditate se întâlneşte chiar trestia şi papura, izma broaştei.

Importanţa zoologică

Spre deosebire de alte zone unde se cunoaşte doar fauna existentă, la Vadu Crişului au fost efectuate diverse săpături arheologice care au scos la iveală urme de viaţă animală foarte vechi. Aceste săpături au fost începute încă din 1903 de către T. Kormoş, cu ocazia studierii zonei Defileului Crişului Repede şi mai ales a peşterilor din zonă. Foarte multe din rămăşiţele elementelor faunei

ce a existat în zonă se păstrează la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea. Aşa de exemplu sunt molarii de Ursus spelaeus (1958) de la galeriile etajate din Peştera de la Vadu Crişului, resturi de pisică sălbatică, vidră, cerb, ş.a. Peştera Vadu Crişului este interesantă din punct de vedere biospeologic; este una din peşterile cele mai bogate din ţară în faună cavernicolă, cu numeroase endemisme: Troglochaetus beranechi, Microceberos pleşui, Polodilhopensis.

Săpăturile efectuate de Muzeul Ţării Crişurilor sub Dealul Ceretelui şi Peştera Devenţ au stabilit aici faună de vârstă pleistocenă superioară (Ursus spelaeus, Ursus arctos, Cervos elaphos, Rupicapra rupicapra, Capra ibex, Bizon piscus, Castor fiber) şi resturi de păsări.

Speciile faunistice prezente pe teritoriul localităţii Vadu Crişului sunt de natură central-europeană, la care se adaugă elemente din provincie nord-europeană-asiatică (ciocănitoarea) şi elementele din provincia est-europeană (dihorul).

Fauna zonei împădurite.

Din fauna insectelor amintim: fluturi, cărăbuşi. Trăiesc apoi melci (Helix pomatia), foarte mulţi în zona cabanei, batracieni, reptile: şarpele de pădure (Colmber longissimis).

Pe ramurile copacilor trăiesc numeroase păsări: ciocănitoarea, coţofana (pico pico), sturzul de vâsc (Tusdos viscovorus), cucul (Cuculus canorus), piţigoiul, turtureaua, porumbelul sălbatic, cioara, uliul, bufniţa.

În păduri trăiesc apoi o serie de animale mai însemnate pentru carnea şi blănurile lor dintre acestea amintim: mistreţul, căpriorul, vulpea, pisica sălbatică, viezurele, iepurele.

Fauna şesului depresionar.

Vara abundă insectele: lăcustele, cosaşii, greierii, furnicile, gândacul de Colorado, etc.

Caracteristice acestei zone sunt şi zone rozătoarele (şoarecii); se întâlnesc şi reptile: şerpi şi şopârle.

Păsările sunt destul de numeroase: graurul, ciocârlia, prepeliţa, pitpalacul, fazanul.

Fauna acvatică.

În apele Crişului Repede trăiesc numeroase specii de peşti: mreana, lostriţa, lipanul, porcuşorul, crişana, ca şi şarpele de apă, ţiparul.

Aşezări omeneşti

Teritoriul pe care astăzi îl numim defileul Crişul Repede a oferit din cele mai vechi timpuri condiţii prielnice pentru formarea de aşezări omeneşti. Urmele omului din paleolitic, găsite în peştera de la Vadu Crişului, confirmă continuarea activităţii umane şi vechimea unor localităţi încă dinaintea consemnării lor în documentele scrise.

Zona Crişului Repede a reprezentat centrul voievodatului lui Menumorut, care, după cum arată Anonimus, se întindea de la Someş la Mureş, având centrul la Biharea. Documentele scrise menţionează în 1213 satul Birtin, în 1256 Vadu Crişului, iar în 1291 Borodul. Documentele se înmulţesc în secolele următoare, astfel în 1306 se vorbeşte de cetatea Şinteu, iar la sfârşitul secolului de Borozel, Corniţel şi Valea Mare.

În 1406 se face conscrierea documentului cetăţii Şinteu, cu care ocazie sunt amintite 63 de aşezări, printre care Aleşd, Auşeu, Bălnaca, Beznea (azi Delureni), Borod, Borozel, Bulz, Corniţel, Lorău, Negreni şi alte numeroase sate, unele dispărute altele comasate cu alte aşezări.

IMAGINI DINDEFILEUL CRIŞULUI REPEDE

PLANUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE

PENTRU PUNCTUL CHEIE

NR. 1

Rezervaţia naturală Defileul Crişului Repede

Nr.

Crt.

Activitatea de învăţare Curriculum Disciplina Clasa

1. Cercetarea orizontului local

Om şi societate Educaţie ecologică

Geografie

a III-a

a V-a

2. Specii endemice în orizontul local

Om şi societate Geografia generală

a V-a

3. Rezervatia naturală Defileul Crişului Repede

Om şi societate Geografia

României

a VIII-a

4. Arii naturale protejate în comuna mea

Om şi societate Geografia României

a VIII –a

5. Mediul înconjurător aspecte generale

Om şi societate Geografie a XI -a

6. Mediul, peisajul şi societatea omenească

Om şi societate Geografie a X -a

2. Peştera Vadu Crişului – monument al naturii

Localitatea Vadu Crişului se află la poalele Munţilor Pădurea Craiului, alcătuiţi din

calcare. Relieful dezvoltat pe aceste formaţiuni este cel carstic, reprezentat de numeroase peşteri:

Peştera Vadului, Peştera Mătulina (situată vizavi de tunelul C. F. R., dinspre Şuncuiuş), Peştera

Cărbunarilor, adâncă de zece metri, de sub Piatra Bongeş, Peştera Umedă de pe versantul stâng

al Crişului la altitudinea de 290 m de sub Dealul Ceretelui: Peştera Mică, Peştera Mare, Peştera

Capelor şi Peştera Devenţului. Tot pe versantul stâng al defileului se află Peşiştăul, un aven

situat în aval de carieră cu ieşirea înspre albia Crişului.

Dintre peşterile de pe versantul drept amintim: Peştera Fugarilor, Gaura Cocoşului sau

Caverna de sub Stanul Stupului, cu un orificiu circular într-un perete abrupt, Peştera Roşie

(altitudine 380 m), Peştera Tâlharilor, Peştera cu Apă, Peştera Podireului.

Peştera de la Vadu Crişului este situată în defileul Crişului Repede, la 3 km de

localităţile Şuncuiuş şi Vadu Crişului. Prin peşteră curge o apă care la 40 m de la ieşirea la

lumină formează o cascadă de aproximativ 6 m. Cascada uneori are un debit mare de apă ca prin

urmare a inundaţiilor care au loc în interiorul peşterii, în acea vreme peştera putând fi vizitată

doar până într-un sector anume. Interiorul peşterii este umed pe tot parcursul anului, însa nu în

exces. Stalactite şi stalagmite pot fi observate pe toată lungimea peşterii, unele formaţiuni au

denumirea de Mormântul lui Mahomed, Vulturul Alb, Adam şi Eva, Barba lui Mahomed chiar şi

Albă ca Zăpada şi cei Şapte Pitici. Raiul şi Iadul sunt două galerii, în una din ele este un izvor cu

legendă; se spune că dacă te gândeşti la o fată pe care o placi, înainte de a bea apă din palma din

acel izvor, dorinţa se va împlini şi acea fată se va îndrăgosti de tine. Peştera nu poate fi vizitată în

totalitate, spre adâncul ei au loc investigaţii geologice şi speologice şi au loc probe bio-chimice.

Peştera este considerată una cu cea mai bogată faună cavernicolă din România. Aici sunt specii

de melci, viermi, insecte si crustacei. Peştera fiind atât de mare şi cu galerii multe este bine

populată de Liliacul cu botul in formă de potcoavă.

Date istorice. Descoperirea acestei peşteri, in 1903, se datoreşte cantonierului K. Handl din

comuna Vadu-Crişului. G. Czaran publica in 1905 un prim ghid turistic al peşterii, însoţit de o

remarcabilă schiţă, iar H. Kessler explorează pentru prima data porţiunea dintre cele două

sifoane, intre 1955 si 1962, peştera a fost intens cercetata de un colectiv din Cluj-Napoca al

Institutului de speologie. Peştera este cunoscută şi sub numele de Peştera de la Vad sau Peştera

lui Zichy.

                Localizare si cale de acces. Situata in zona centrala a defileului Crişului Repede, la

baza versantului stâng al Crişului, peştera se afla la o depărtare de circa 2,5 km amonte de

comuna Vadu Crişului.

                De la halta C.F.R. „Peştera" Vadu Crişului, situata pe linia ferata Cluj-Napoca —

Oradea, se parcurg pe, jos, pe poteca, 300 m până la peşteră. De asemenea, se mai poate pleca de

la staţia C.F.R. Şuncuiuş (2,5 km), de la halta C.F.R. Vadu Crişului (2,5 km), sau de pe şoseaua

asfaltată Cluj-Napoca — Oradea (D.N.1 de unde se deviază de la biserica situată în apropierea

bornei km 582 spre comuna Vadu Crişului (asfalt, 3 km), apoi se continuă până la ieşirea din

comună, până vizavi de fosta carieră de piatră. De la acest punct se continuă drumul pe jos, prin

defileu (1,5 km), pe potecă, pe lângă linie, până la peşteră.

                Descriere. Este o peştera activă, emergentă, dezvoltată în calcare cretacice, parcursă

de-a lungul unui coridor principal de un curs de apă originar din platoul carstic de la Zece Hotare

(Peştera Bătrânului). Lungimea totala circa 1000 m .

                Intrarea (alt. 305 m) este scundă, situata la baza unui perete surplombat care

evidenţiază feţe de stratificare; înălţimea maxima, sub bolta de la intrare, este de 1,7 m, iar

lăţimea la baza de aproape 5 m. îndată după intrare, tavanul se înaltă treptat, iar după poarta de

fier (la 4 m) coridorul principal devine spaţios. Vizitarea peşterii, in aceasta parte, se face de-a

lungul potecii largi, cimentate, din stânga pârâului subteran. Coridorul coteşte uşor spre dreapta.

În stânga se deschid două galerii laterale care converg in porţiunea lor superioară, iar mai

departe, in amonte, se deschide o a treia galerie laterală; cele trei galerii sunt ascendente.

Urmează podul peste lac (Podul Suspendat), dupa care se ajunge la o formatiune sfericâ, mai

mare, denumită Globul Pământesc.

               Îndat ă după Globul Pământesc se despart doua căi: una inferioară, de-a lungul

pârăului,şi alta superioară, etajul. In cursul inferior, activ, eroziunea apei este slab marcată. La

etaj se parcurge un coridor rectiliniu, apoi urcăm pe o scară o diferenţă de nivel de aproximativ 3

m, ajungând aproape de tavanul peşterii. Pe alte câteva scări se coboară din această sală

superioară in Sala Balconului, un uriaş prag la mijlocul diaclazei, cu blocuri prăbuşite de mărimi

impresionante. Drumul se continuă pe dedesubtul blocurilor prăbuşite, până când se ajunge la

diaclaza înaltă care constituie sectorul denumit Iadul. În continuare urmează Sala Mare a peşterii,

de la care amonte pârâul subteran prezintă pe aproape întregul său parcurs numeroase plaje de

pietriş cu argilă. Apare apoi o sală ovală, înaltă de 10—15 m, de unde se ajunge într-o sală din al

cărei perete nordic se deschide o mică galerie laterală colmatată cu argilă.

                In continuare coridorul se îngustează şi drumul se continuă la marginea pârâului până

la Săliţa Circulară, după care se pătrunde printr-un spaţiu din nou scund. In partea superioară se

distinge apoi un etaj concreţionat, deocamdată inaccesibil vizitatorilor, iar in continuare se

pătrunde in Coridorul Baldachinelor. Se trece pe dedesubtul unui grup de bolovani si blocuri

(Strâmtoarea), până se ajunge intr-un spaţiu mai larg, în care apa se ridică uneori la nivele

impresionante. Diaclaza este oblică in secţiune după Strâmtoare, până la penultimul cot al

coridorului din aval de lacul sifonului I. Cu ajutorul unei bărci de cauciuc se poate parcurge acest

lac, pentru ca după aproximativ 15 m se pătrunde, nu fără dificultate, intr-o sală mare situată în

cealaltă parte a sifonului. La o depărtare de 40 m de aceasta sala, coridorul se desparte în două

sectoare: unul nordic, uscat, prin care se poate ocoli in condiţii comode cursul de apa (Coridorul

Blocurilor Prăbuşite), si unul sudic (Tunelul cu Apă), scund şi accesibil doar cu barca de

cauciuc . Cele două coridoare converg, pentru a se continua sub forma unui coridor unic pe o

distanţă de 40 m, până la sifonul II, neexplorat. În general, porţiunea dintre cele două sifoane,

totalizând o lungime de 250 m, este cea mai frumos concreţionata zona a peşterii.

                Peştera de la Vadu-Crişului prezintă o importanţă biospeologică deosebită. Fauna

existenta aici este reprezentata prin numeroase forme troglobionte, dintre care amintim:

nematodul Anatonchus filicaudatus, arhianelidul Troglochaetus beranecki, gasteropodul

Paladilhiopsis transsylvanica, ostracodul Cordocythere phreaticola, ciclopidul Speocyclops

troglodytes, izopodul Microcerberus plesai, remarcabile forme de amfipode aparţinând genului

Niphargus, coleopterele care trăiesc si in Peştera Bătrânului etc.

                Condiţii de vizitare. Peştera, monument al naturii, este electrificată. Vizitarea ei se

poate face numai in prezenţa unui ghid (de la cabană). Nu este nevoie de nici un echipament

special, vizitarea porţiunii dintre cele două sifoane fiind interzisă publicului, în vederea protejării

ei.

Imagini din Peştera Vadu Crişului

PLANUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE

PENTRU PUNCTUL CHEIE

NR. 2

Peştera Vadu Crişului

Nr.

Crt.

Activitatea de învăţare Curriculum Disciplina Clasa

1. Relieful din orizontul local

Om şi societate Geografia

României

a IV-a

a V-a

2. Tipuri de relief ( studiu de caz - relieful carstic)

Om şi societate Geografie generală

a V-a

a IX-a

3. Atracţii turistice în localitatea mea

Om şi societate Geografie generală

a V-a

a VIII -a

a XII- a

4. Munţii Piatra Craiului. Mediul înconjurător şi ariile protejate în comuna mea

Om şi societate Geografia

României

a VIII –a

a XI -a

a XII- a

5. Ecosistemul din peşteri.

Studiu – Peştera Vadu Crişului

Matematică şi ştiinţe ale naturii

Biologie a VIII -a

a IX -a

a XII- a

6. Viaţa şi solurile pe Terra Om şi societate Geografie generală

a X -a

3. Cascada Vadu Crişului

Accesibilă prin calea ferată Oradea - Cluj (staţiile C.F.R. Vadu Crişului, Şuncuiuş, Peştera) sau prin ramificaţia rutieră din DN. 1, de la Topa de Criş, reprezintă un complex carstic deosebit de pitoresc, condiţionat de calcarele Pădurii Craiului. În acest sens semnalăm, pe lângă defileul Crişului Repede străjuit de abrupturi sălbatice, o serie de peşteri, dintre care mai însemnate sunt: Peştera Vadului, Peştera Podinului, Casa Zmăului, Peştera cu Apă, Peştera Fugarilor, Peştera Devenţului, Peştera Caprei. Prin peşteră curge o apă care la 40 m de la iesirea la lumină formează o cascadă de aproximativ 6 m. Cascada uneori are un debit mare de apă ca prin urmare a inundaţiilor care au loc în interiorul peşterii, în acea vreme peştera putând fi vizitată doar pâna într-un sector anume.

Imagini cu Cascada Vadu Crişului

PLANUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE

PENTRU PUNCTUL CHEIE

NR. 3

Cascada Vadu Crişului

Nr.

Crt.

Activitatea de învăţare Curriculum Disciplina Clasa

1. Relieful din orizontul local

Om şi societate Geografia

României

a IV-a

a V-a

a IX –a

2. Hidrografia – Crişul Repede şi afluenţii acestuia

Om şi societate Geografie generală

a V-a

a IX-a

a VIII –a

a XII -a

3. Atracţii turistice în localitatea mea

Om şi societate Geografie generală

a V-a

a VIII -a

a XII- a

4. Fauna acvatică Om şi societate

Matematică şi ştiinţe ale naturii

Geografia

României

Biologie

a VIII –a

a V-a

5 Protecţia mediului. Mediul subacvatic

Om şi societate Geografie generală

a VIII-a

6 Vertebrate. Peşti de apă dulce

Matematică şi ştiinţe ale naturii

Zoologie a VI-a

7 Biotopul din localitatea mea

Matematică şi ştiinţe ale naturii

Biologie a VIII –a

8. Popoare şi spaţii istorice în antichitate

Om şi societate Istorie a IX -a

9. Apele Terrei Om şi societate Geografie generală

a IX -a

4. Vizitarea atelierelor meşteşugăreşti: olărit, vărărit, fierărit

Industrii şi meşteşuguri tradiţionale

Olăritul

Marea invenţie a neoliticului, olăritul a cunoscut şi în Bihor, ca şi în celelalte regiuni ale ţării o înflorire deosebită până când vasele de provenienţă industrială au scos treptat din uz vasele de ceramică mai perisabile.

Puţine din ţinuturile ţării se pot mândri cu atâtea centre de olărit ca Bihorul, în care, cu câteva decenii în urmă, zeci de meşteri practicau încă acest meşteşug. Între numeroasele centre ale Bihorului un loc important l-au deţinut cele de pe valea Crişului Repede, în deosebi Oradea, Tileagd, Aleşd, Borod şi Vadu Crişului.

Astăzi, olăritul este practicat doar în Vadu Crişului; aici se mai produce încă renumita ceramică albă de Vadu Crişului.

Dezvoltarea olăritului în acest loc a fost în mare măsură influenţată – dacă nu determinată – de existenţa a numeroase varietăţi de lut în împrejurimi, deosebit de potrivite pentru vase comune şi chiar pentru porţelan.

În cele ce urmează ne propunem să stabilim nişte repere în timp ale evoluţiei istorice ale centrului de olărit Vadu Crişului.

Documentele dinaintea secolului al XVI-lea vorbesc prea puţin despre meşteşugul olăritului. Totuşi, din câteva însemnări rezultă, după cum arată David Prodan, că în această perioadă olarii erau consideraţi iobagi (coloni) şi erau scutiţi de alte munci, pentru a putea practica meseria lor.

Abia în conscrierile urbariale din secolul al XVIII-lea găsim informaţii privind calitatea lutului din anumite localităţi, numărul olarilor, uneori şi numele lor, obligaţiile pe care le aveau pentru practicarea meseriei. Cele mai multe informaţii se referă la localitatea Vadu Crişului.

În această perioadă meşteşugul avea deja un caracter de masă, ceea ce dovedeşte practicarea lui pe scară largă şi în secolele anterioare. Centrul de olărit Vadu Crişului avea în secolul al XVIII-lea o vitalitate deosebită, inconfundabila ceramică de Vadu Crişului fiind răspândită peste tot în Alfoldul maghiar unde era cunoscută cu numele de “ceramică românească” după cum subliniază istoricii şi etnografii maghiari.

Calitatea deosebită a lutului din Vadu Crişului a fost remarcată în repetate rânduri.

Între răspunsurile date la un chestionar etnografic întocmit în anii 1819-1820, în legătură cu Vadu Crişului, se arată că “partea mai mică <a locuitorilor> ocupaţi cu olăritul, confecţionează din argilă vase minunate pentru băutura faimoasă şi cu gust foarte plăcut fiindcă

aici se găseşte argilă atât de vestită încât se transportă în fiecare an cu cheltuieli mari în Moldova şi chiar în Polonia şi acolo chibla de argilă transportată costă 20 sau mai mulţi florini”(21). Pentru calităţile lui deosebite, lutul din Vadu Crişului a fost folosit în secolele următoare de mulţi olari din diferite centre din Crişana şi chiar din afara regiunii (de exemplu Ineu), în special pentru pregătirea Angobei, colorant de bază utilizat în ornamentarea vaselor. Este întrebuinţat şi astăzi de mulţi ceramişti şi sculptori(22).

În 1967 numărul olarilor care practicau meseria sub formă de ocupaţe permanentă era de 15. Pe lângă aceştia o mare parte a populaţiei cunoşteau bine meseria, dar o practicau doar temporar.

În prezent numărul olarilor a scăzut foarte mult doar trei familii mai practică această meserie.

Fiind un centru activ, produsele sale există nu numai în muzee ci şi la pieţele săptămânale din Aleşd, Bratca, la târgurile bianuale de la Negreni, la târgul de la Vama Sării din Vadu Crişului, sau acasă la olari.

Categorii de vase

Vasele specifice centrului de olărit Vadu Crişului sunt: ulcioarele, canceele, căniţele de apă, oalele înalte, ulcelele de lapte, hârboaicele, oalele de transportat mâncarea precum şi blidele. Forma acestor vase este identică cu forma aceloraşi categorii de vase executate în centrele bihorene de olărit din împrejurimile Vaşcăului. Formele au rădăcini ce coboară până în epoca romană sau preromană. Vasele nesmălţuite sunt albe, ornamentate cu vopsea de pământ de culoare maro închis. În aceste vase se păstrează o temperatură scăzută a apei deoarece, datorită porozităţii pereţilor vaselor are loc o evaporare permanentă de pe suprafaţa vasului, care se face cu pierdere de căldură.

Ulciorul. Este un vas putând avea gura circulară, bilobată, sau circulară închisă în formă de capac având două rânduri de găurele sub acesta. Această variantă de ulcior se umple cu apă prin scufundarea vasului în fântână, pe când în celelalte două se umple cu apă normal. Coada puţin înălţată porneşte de la mijlocul gurii şi se îndreaptă aproape perpendicular, având colţul rotunjit fiind prinsă de burta ulciorului în punctul cel mai proeminent.

Canta. Este ceva mai bombată, având gâtul larg şi gura deschisă cu cioc. Coada se fixează în acelaşi fel ca şi la ulcior.

Alături de cănţile şi ulcioarele nesmălţuite, în tehnicile tradiţionale ornamentate, aceleaşi forme se fac şi smălţuite. Smălţuirea poate fi monocromă, verde şi maro, sau cu smalţ incolor pe fond alb sau pe fond verde, decorat cu motive florale. În toate cazurile interiorul vasului rămâne nesmălţuit.

Canceul. Este un vas asemănător cu canta, de dimensiune mai mică şi cu gât ceva mai larg. Se foloseşte pentru pus apă pe masă. Se face, fie pe fond alb ornamentat cu culori, fie pe fond verde decorat cu negru.

Oala lungă. Se smălţuieşte monocrom sau în acelaşi fel cu ulciorul cu fond alb.

Ulciaua de lapte. Este asemănătoare cu oala lungă, dar ceva mai bombată.

Hârboaica (szilke). Este un vas de tip sferoidal având gâtul scurt şi gura lată. Are o singură coadă care porneşte chiar de la linia superioară a gurii, fiind puţin supraînălţată, apropiindu-se de partea cea mai bombată a vasului, în linie oblică.

Oala de dus lapte. Prezintă o coadă semicirculară deasupra vasului.

Hârboaica de dus mâncare. Este identică cu hârboaica, având coada deasupra vasului.

Blidele. Se fac de diferite dimensiuni în majoritatea cazurilor cu motive florale colorate în albastru – verde, puţin maro pe fondul alb al vasului. Sunt smălţuite atât în exterior cât şi în interior.

Vasele pentru gătit – cratiţe, oale de diferite dimensiuni, strecurătoare, sunt smălţuite în general în două culori. Exteriorul se acoperă cu smalţ verde, eventual maro, în interior în general se acoperă cu smalţ galben.

Ghivecele pentru flori- se fac atât nesmălţuite cât şi smălţuite. Când se fac nesmălţuite se utilizează lut roşu. Cele smălţuite (în verde) sunt de trei feluri: de formă tronconică, obişnuită cu o gaură la fund, tronconice dar cu o parte plată şi puţin ridicată care printr-o gaură se prinde de perete şi atârnate. Acestea din urmă se fac în formă conică inelată având baza orientată în sus şi marginea ondulată. Se fac trei găuri prin care se introduce şnurul de care este atârnată. Uneori sunt ornate cu motive florale în relief.

Jucăriile de copii. În Vadu Crişului sunt unii olari specializaţi în confecţionarea jucăriilor de copii. În acest scop se fac mici fluieraşe reprezentând diferite păsări şi coşuleţe de diferite forme. Pentru aceasta lutul se presează în formă. Se arde după care este vopsit cu ulei, pe fond roşu sau alb, cu flori în diferite culori.

În trecut a existat tradiţia modelării din lut a unor figuri de animale: cal, câine, vacă, lup cu miel în gură, şarpe etc. care după ce erau arse erau smălţuite cu smalţ brun închis. Astăzi asemenea jucării se fac mai rar.

Vărăritul

Vărăritul a constituit din timpuri îndepărtate o ocupaţie a locuitorilor acestor meleaguri. Meşteşugul a fost favorizat în mare măsură de caracterul carstic al zonei, de abundenţa lemnelor care constituiau combustibilul necesar arderii pietrei de var.

În evul mediu construcţiile, executate mai ales din lemn, văioage, chirpici, nu necesitau utilizarea masivă a varului, producţia de var-care iniţial trebuia să satisfacă numai cerinţele unor construcţii militare, bisericeşti etc.-era relativ mică. Poate şi din acest motiv, datele de arhivă sunt mai puţine şi mai recente.

În 1768 este atestată arderea varului la Vadu Crişului prin menţiunea restanţei dijmei de 20 de care de var datorate domeniului capitular.

Documentele se înmulţesc la sfârşitul secolului al XVIII-lea, la începutul şi în cursul secolului al XIX-lea.

Din documente, rezultă că arderea varului avea o pondere însemnată în economia satului, în ocupaţia şi asigurarea mijloacelor de trai ale ţăranilor din zonă(32). Varul exploatat în această zonă nu acoperea numai necesităţile locale, el fiind transportat, mai ales în a doua parte a secolului al XIX-lea ca de altfel şi în prezent în regiunile învecinate: Sălaj, Satu Mare. Transportul varului s-a făcut şi se mai face şi în prezent cu căruţa. Un astfel de drum durează mai multe zile în funcţie de distanţă.

Dintr-un răspuns dat de locuitorii din Vadul Crişului, la un chestionar etnografic din anul 1819 rezultă că vărarii transporta var în satele îndepărtate de câmpie de patru-cinci ori pe an, iar dacă timpul era favorabil în tot cursul anului.

Extracţia pietrei de var şi arderea ei sunt munci grele, care cer multă pricepere câştigată în timp şi transmisă din tată în fiu. Varul se arde şi azi după metode tradiţionale. După ce se alege piatra de calcar, aceasta se extrage cu uneltele obişnuite: dălţi, răngi, târnăcoape.

Cuptorul de ars var, numit în zonă cameniţă, este circular sau elipsiodal. În funcţie de terenul unde au fost construite, se întâlnesc trei tipuri de cuptoare: săpate în pământ, semiângropate în pantă sau zidite la suprafaţa solului. Din punct de vedere al materialului folosit în construcţie, cuptoarele sunt destul de eterogene. Cele îngropate nu sunt căptuşite cu piatră sau alt material de construcţii. Cele săpate în panta dealului au parte din faţă construită din piatră. La legarea pietrelor se utilizează şi lutul. Numeroase cuptoare de acest gen sunt întărite cu pari şi mai nou cu dale de beton, îmbinate între ele cu sârmă groasă. Cuptoarele de suprafaţă sunt în întregime zidite şi întărite de jur împrejur cu un strat de pământ care ţine căldura. La zidirea sau căptuşirea cuptoarelor nu se utilizează piatra de calcar, ci o piatră care rezistă la temperatura de ardere a varului. Din acelaşi material este construită şi bolta de la gura cuptorului, gură prin care se face alimentarea cu combustibil. Mai nou, gura cuptorului este făcută din fier. În interior,

fundul cuptorului este mai ridicat de-a lungul pereţilor, pe o lăţime şi înălţime de circa 30 cm. (talpa cuptorului).

Arderea varului se făcea din aprilie până în august. Încărcarea cuptorului se începe cu bolovani mari, peste care se pune încă un rând de bolovani după care se începe construirea unei bolţi. Bolta este susţinută de presiunea exercitată de greutatea pietrelor asupra pereţilor cuptorului. Bolţile astfel construite trebuie să fie foarte stabile şi rezistente, ceea ce necesită multă pricepere din partea constructorului.

Cuptorul astfel pregătit se acoperă cu un strat de var stins, numit coajă. La marginile de jos ale acoperişului se lasă mai multe orificii de aerisire, pentru ca în timpul arderii flacăra să poată pătrunde printre bolovani, precum şi pentru a se putea evacua gazele formate. Aceste orificii poartă numele de lilieci . Arderea durează 4-5 zile. Focul alimentat cu lemne, se întreţine fără întrerupere, zi şi noapte. Pe măsură ce se încheie arderea se închid gurile de aerisire. Temperatura de ardere este de 900-1000° C. Vărarul cunoaşte din experienţă temperatura după culoarea flăcării şi a pietrelor ajunse la incandescenţă. În tot timpul arderii, vărarul are grijă ca focul să se menţină la intensitatea necesară, deoarece, prin scăderea bruscă a temperaturii piatra nu arde deajuns şi nu se transformă în var, iar dacă se supra încălzeşte se produc bulgări care nu pot fi stinşi .

Deschiderea cuptorului si scoaterea varului se fac numai după răcire.

Şi astăzi pot fi văzute cuptoare la Vadu Crişului, dar mai ales la Tomnatic şi Zece Hotare.

Fierăritul

Mestesug cu o indepartata origine, fieraritul a ocupat un loc important în localitatea noastră, avand o indelungata si interesanta evolutie, in contextual mestesugurilor satesti si urbane. Izvoarele documentare medievale amintesc de mesterii fierari, potcovari, caldarari, armurieri, specificand astfel specializarea ce a avut loc in cadrul mestesugului fieraritului.

Ca tehnica de lucru se folosea prelucrarea fierului la cald prin incalzire la rosu-alb si apoi modelarea prin lovire cu ciocanul, taiere, perforare, incovoiere, folosindu-se o mare gama de unelte specifice: dalti de diferite marimi si intrebuintari, clesti, bolturi, sfredere, filiere.

Fieraritul, ca mestesug cu o arie complexa de deservire, a stat la baza dezvoltarii altor mestesuguri, furnizand unelte si chiar instalatiile necesare.

Atelier de fierărie

PLANUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE

PENTRU PUNCTUL CHEIE

NR. 4

Meşteşuguri tradiţionale

Nr.

Crt.

Activitatea de învăţare Curriculum Disciplina Clasa

1. Tradiţii şi obieciuri locale

Şezătoare şi miniexpoziţie de obiecte vechi

Om şi societate Istorie

Cunoaşterea mediului

a IV-a

a III-a

2. Etnogeneza românească. Cnezate şi voievodate

Om şi societate Istoria Românilor

a VIII-a

3. Oraş şi sat. Lumea satului meu

Om şi societate Istorie medie şi modernă universală

a VI-a

4. Tradiţie şi modernism în comuna mea în mileniul III

Om şi societate Istoria românilor

a VIII –a

5 Formarea popoarelor medievale. Civilizaţia medievală.

Om şi societate Istorie a X a

6. Statul medieval Om şi societate Istorie a X a

5. MONUMENTE ISTORICE ŞI DE ARHITECTURĂ

Casa Zmăului-punct de vămuire a sării

Dintre monumentele istorice, Vama Sării „Casa Zmăului”, situată la ieşirea din defileul Şuncuiuş-Vad, spre Vadu –Crişului, pe versantul drept al Munţilor Pădurea Craiului , reprezintă un martor al începuturilor evului mediu aici. Săpată în stâncă, cu ferestre de observaţie orientate spre Valea Crişului Repede, aceasta datează din jurul anului 1200, din răstimpul când sarea provenea din centrul Transilvaniei era transportată spre centrul Europei şi cu plutele.

Casa Zmăului

PLANUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE

PENTRU PUNCTUL CHEIE

NR.6

Monumente istorice

Casa Zmăului

Nr.

Crt.

Activitatea de învăţare Curriculum Disciplina Clasa

1. Tradiţii şi obieciuri locale Om şi societate Istorie a IV-a

2. Etnogeneza românească. Cnezate şi voievodate

Om şi societate Istoria Românilor

a VIII-a

3. Oraş şi sat. Lumea satului meu

Om şi societate Istorie medie şi modernă universală

a VI-a

4. Tradiţie şi modernism în comuna mea în mileniul III

Om şi societate Istoria românilor

a VIII –a

Biserica ortodoxă „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Vadu Crişului

Lăcaşurile de cult sunt monumente de arhitectură care formează o zestre de care trebuie să ţină cont atunci când se discută despre identitatea celor patru aşezări ale comunei. Atât cele ridicate în secolele al XVII-lea şi al XIX –lea, cât şi cele recente, se cuvin a fi respectate tocmai pentru că sunt exemple ce reflectă o concepţie în domeniu specifică timpurilor când s-au realizat. Dintre ele cel mai important monument de arhitectură al comunei este biserica ortodoxă „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Vadu Crişului, prin vechimea artistică a iconostasului şi picturii conservate pe acesta. Biserica „Sfântu Mihai şi Gavril ” din Vadu Crişului a fost terminată în anul 1790. La sfinţire nu a avut turn pe faţadă, acesta fiind adăugat în jurul anului 1855. Este o biserică sală realizată în anii de sfârşit ai barocului transilvan şi european deopotrivă. În interior pot fi descoperite piese de artă reprezentative: iconostas, amvon şi scaun arhieresc, toate provenind dintr-un atelier de sculptură de la sud de Carpaţi unde, după opiniile unor istorici de artă, s-a realizat şi iconostasul Catedralei greco-catolice de la Blaj.

PLANUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE

PENTRU PUNCTUL CHEIE

NR. 5

Monumente istorice

Biserica ortodoxă din Vadu Crişului

Nr.

Crt.

Activitatea de învăţare Curriculum Disciplina Clasa

1. Biserici şi monumente istorice – martore ale creştinismului în orizontul local

Om şi societate Istoria antică a V-a

2. Biserica în evul mediu Om şi societate Istorie medie şi modernă

a VI-a

3. Arta ecleziastică (biserici şi mănăstiri)

Om şi societate Istoria românilor

a VIII-a

4. Biserica şi Domnia Om şi societate Istoria românilor

a VIII –a

5. Biserica şi tradiţiile creştine în localitatea mea

Om şi societate Religie a VIII –a

4. Oameni, societatea şi lumea ideilor

Om şi societate Istoria românilor

a XII -a

5. Religia şi viaţa religioasă Om şi societate Religie a XII -a

6.Atracţii turistice

Alpinism

Rafting Tirolina

Drumeţii

7. Posibilităţi de cazare

Complexul “Castelul Dracula” Cabana „Roua munţilor”

Activităţi practice derulate cu elevii în cadrul proiectului „EDUCAŢIE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN CARPAŢI”

Secvente- Sezatoare cls a II-a A

In vizita la olar

La cules de plante medicinale

PROIECT DIDACTIC

PROTEJAREA MEDIULUICLS: cls a II-a AŞcoala: C.T. Vadu CrişuluiInv: Boţ LianaOBIECT/ ARIE: Ştiinţe/matematica si ştiinţeTEMA: Protejarea mediuluiSCOP: Promovarea unor atitudini civice faţă de mediul inconjurăorOBIECTIVE: O1-identificarea căilor care pot contriui la menţinerea unui mediu sănătos O2-formarea de atitudini pozitive faţă de mediu O3-stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat O4-exersarea unor simple deprinderi de ingrijire si ocrotire a mediuluiMETODE/TEHNICI : conversaţia, experimentul, munca pe grupe, diamantul, brainstorming, evaluarea formtivă, lucrul individual cu fişe, demonstraţiaMATERIALE NECESARE: mijloace audio-video, vase, mănuşi, saci menajeri, dero, apă, plante, stropitoare, pămătuf, eşantioane carton, ulei, plasticuri, cutii, planşe didactice, fişe de lucru

DESFĂŞURARE: Energizare- proiecţie dublăDistribuire de eşantioane, titlul “terra, mereu verde, mereu albastră”- tabla + semnul cls noastre Activitate pe grupe- completarea ciorchinelui

Floare veselă

Floare tristă

Evaluare predictivăpoluarea- definiţie, feluri, urmări- fiecare grupa-prezentare de pe net- proiectez Urmari? (mapele) Experienţe:a.in caiete- floarea udată cu dero, precum maşinile în apă-obsb.vas plastic: apa, resturi, ulei, cartoane, coji fructe- obsc.praful neşters din viaţa noastră- fereastră, pămătuf- inhalare- obsd.să sădim planta promoţiei 2006-2010- un om, un pom Lucrul cu fişe- completare, evaluare reciprocă Metoda diamant- tabla Măsuri- pe foi verzi, afisate pe panou, terra

a.instalarea de coşuri/ pubele b.utilizarea de saci menajeric.ridicarea gunoiului menajer la timpd.legi drastice/aplicarea lor pt intreprinderi/oameni care le incalcăe.plantarea de pomi/ocrotirea padurilorf.ingrijirea spaţiilor verzi/ a apelorg.poezia, de citith.proverbe- citate/ indemnuri -fiecare echipă

…de oriunde, in ultimul timp

Dragi copii,

Mă simt foarte bolnav.Aerul meu este tot mai greu de respirat din cauza prafului şi a fumului. Apele mele sunt murdare. Pădurile sunt tăiate fără milă. Oamenii suferă de boli şi, in unele locuri, de foame. S-a subţiat stratul de ozon, care mă proteja de razele prea puternice ale soarelui.

Ajutaţi-mă ! Pământul

Fişă de lucru

1.E numeraţi deşeurile provenite din activităţile voastre;…………………………………………………………………………………. 2.Marcati cu x acţiuni de protejare a mediului pe care le pot face copiii:Plantăm flori in parcuri/gradini….Călcăm si rupem flori, iarba….Văruim pomii fructiferi primăvara….Zgârâiem/ scrijelim coaja copacilor….Stricăm cuiburile păsărilor/distrugem ouăle….Protejăm cuiburile/construim “câsuţe” iarna păsărelelor…..Aruncăm deşeurile la întâmplare….Folosim coşul de gunoi….

Ştiati că?

Deşeurile nu se reciclează toate cu aceeaăi viteză!Este nevoie de : - mai puţin de 1 an pentru a dispărea o coaja de banană! - intre 2 si 5 ani pt. reciclarea invelişului unei banane! - cel puţin 500 de ani pt o pungă de plastic!