ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 64 „FERDINAND I” BUCUREŞTI SECTORUL 2

Motto:

Noi suntem….

…aici, dar privim spre viitor cu încredere;…o familie şi parte a familiei copilului;…cei ce descoperă şi cultivă darurile cu care sunt înzestraţi copiii;…conştienţi de responsabilitatea muncii noastre;…în slujba comunităţii din care facem parte, iar aceasta ne învesteşte cu încredere;

Date de contact:

ADRESA: Bulevardul Gării Obor nr. 16, Bucureşti, sector 2

TEL/FAX: 021/2525370

E-MAIL: scoala64@yahoo.com

Link-uri utile:Ministerul Educaţiei şi Cercetării (http://www.edu.ro)

Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (http://www.ismb.edu.ro)

Link-uri cu informaţii despre şcoala noastră:

http://horiagarbea.blogspot.com/2010/12/lectura-la-scoala-ferdinand-i-fat.html

http://www.ibsb.ro/uploads/files/TIV_4_10.pdf (pag. 6)

http://apmvs.anpm.ro/upload/23345_lista%20scolilor%20inscrise%20in%20program.pdf (pag. 5)

http://www.ps2.ro/Pagini/Stirea_zilei/04_Evenimente/2009/05/09/4.html

http://www.ccdg.ro/News/TABEL%20ECO%20site%202011.pdf (pag. 7)

http://old.ibsb.ro/links/school64.html

http://www.ps2.ro/Pagini/Stirea_zilei/04_Evenimente/2006/05/17.05/comenius.htm

PROFESORII ŞCOLII

DIRECTOR: VIOLETA DASCALU – profesor de geografie, gradul I

Link-uri cu articole scrise de d-na directoare.

http://www.121.ro/articole/art7901-din-dragoste-de-scoala.html

http://fluturasii-mei.blogspot.com/2010/12/fiecare-zi-e-o-noua-bucurie-aceea-de-fi.html

http://blog.letsdoitromania.ro/ilfov/

http://www.121.ro/articole/art8116-lets-do-it-la-curatenie.html?pic_id=1268

http://www.tribunainvatamantului.ro/d_art.php?id=1057&cat=118

http://www.121.ro/content/mesajul_din_sticla/lectia-de-romana.html

DIRECTOR ADJUNCT: DOINA BURTEA – profesor de istorie, titular la Şcoala cu cls. I-VIII nr. 56 „Jose Marti” şi Şcoala cu cls. I-VIII nr. 46, gradul I

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ:

N-aş fi crezut niciodată că o să ajung să mă “îndrăgostesc” de locul meu de muncă. De fapt această “iubire” reprezintă oamenii care însufleţesc şcoala - colegii mei-, dar mai ales copiii care ne menţin veşnic tineri, veseli ca şi primăvara.

Noi suntem veşnicii elevi, care învaţă toată viaţă (uneori obligaţi pentru a ţine pasul cu noile tehnologii) şi pentru care clopoţelul a devenit un element permanent al vieţii.

Nu pot uita ochii umezi ai unei doamne învăţătoare pensionare, care îmi mărturisea că în fiecare toamnă, la începutul unui nou an şcolar, simte nerăbdarea şi bucuria întâlnirii cu puii de om. Din păcate, a rămas doar senzaţia, ca reflexul condiţionat al lui Pavlov.

De multe ori, obosiţi de tensiunea permanentă la care suntem supuşi, ne dorim să lucrăm în alte domenii, dar unde mai găsim naivitatea şi bucuria din ochii copiilor?

MIHALĂ MIRELA MARIANA – gradul I – Inspector pentru implementarea curriculumului descentralizat

NICOLESCU ANCA – gradul I – şef arie „Limbă şi comunicare”, şef catedră limba şi literatura română

STANCIU MICHAELA DOINA – gradul I

LIMBA LATINĂ:

RADU LILIANA GEORGIANA – profesor debutant - suplinitor

LIMBA FRANCEZĂ:

DINICĂ ELENA – profesor gradul I

LIMBA ENGLEZĂ:

GRAMA AURELIANA - profesor gradul I – şef catedră limbi moderne

Prin iubire, Dumnezeu a încercat să traduca pe limba oamenilor absolutul.Renunţă la comparaţii şi poţi să te bucuri de viaţă la maxim.

Ai reuşit – continuă, n-ai reuşit – continuă!

Ştii tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în dragoste, să crezi în dragoste, să crezi în frumuseţe, să crezi în c redinţă. Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în caleşti şi şoriceii în telegari, josnicia în nobleţe şi nimicul în orice, căci orice copil poartă o zână naşă în sufletul lui.

Francis Thompson

MARINESCU CRISTINA - profesor gradul II

GIURGI ADRIANA IONELA – profesor gradul definitiv – titular detaşat

MATEMATICĂ:

DIACONIUC OLGA - profesor gradul I – şef arie „Matematică şi ştiinţe”

POPA OLGA - profesor gradul II – suplinitor - catedră rezervată

DABIJA ANCA - profesor gradul II – suplinitor - catedră rezervată

FIZICĂ:

PETCU GABRIELA - profesor gradul I – şef comisie perfecţionare

CHIMIE:

GHEORGHE ELENA - profesor gradul I – coordonator de proiecte şi programe

“O descoperire în sine nu este niciodată bună sau rea…Bun sau rău este numai modul în care oamenii o folosesc.”

Nu risipiţi timpul caci este stofa din care este făcută viaţa.(Benjamin Franklin)

Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta.

BIOLOGIE:

MALLI MINODORA - profesor gradul I

ISTORIE ŞI CULTURĂ CIVICĂ:

DRULĂ SIMONA MARIANA – şef arie „Om şi societate”

GEOGRAFIE:

DASCĂLU VIOLETA – DIRECTOR

GHEORGHE DIANA – profesor debutant – suplinitor - catedră rezervată

RELIGIE:

FLORESCU CRISTIAN - profesor debutant

RADU ADRIANA ELENA - profesor debutant – suplinitor

Respectă şi iubeşte ceea ce te înconjoară şi ceea ce există în tine, şi atunci Lumea va fi un pic mai bună.

Cea mai mare bucurie este oferită de copiii fericiţi prin grija şi dragostea adulţilor.

EDUCAŢIE MUZICALĂ:

STĂNESCU CONSTANTIN – profesor grad definitiv

EDUCAŢIE PLASTICĂ:

STAN LARISA – profesor debutant - titular

EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ:

ARNĂUTU MIOARA – profesor grad definitiv – suplinitor

EDUCAŢIE FIZICĂ:

KARAIOSIFOGLU NATALIA – profesor grad I – şef arie „Sport, Arte şi Tehnologii”.În anii 1982, 1983, 1984 – campioană naţională în probele atletice de sprint, 100 m/plat, 200 m/plat; 1982 – triplă campioană balcanică la aceleaşi probe; 1983 – locul V la Cupa Europei în proba de 100 m/ plat. Record naţional în proba de 200 m/plat în anul 1982. Componentă a Lotului Olimpic şi a echipei naţionale în numeroase concursuri internaionale.

STOIAN SORIN JENICĂ – profesor debutant – suplinitor - catedră rezervată

COMAN MIRCEA – profesor debutant – suplinitor

CONSILIERE:

FILIMON REBECA – profesor debutant – suplinitor - catedră rezervată

ÎNVĂŢĂTORI ŞI PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR:

GRAMA SILVIU – învăţător gradul I

MIHAI MARIA – învăţător gradul I

GRIGORESCU CARMEN - învăţător gradul II

Am învăţat de la copii trei lucruri: să fiu de cele mai multe ori mulţumită fără motiv, să nu stau locului şi să cer cu insistenţă ceea ce-mi doresc.Şi încă mai am de învăţat de la ei …

Sportul este viaţa mea şi o viaţă întreaga am făcut performanţă. Şi în prezent am contact cu marea performanţă în cadrul concursurilor de atletism pe care le arbitrez.Mişcarea este viaţă, viaţa este mişcare.

Minunată este lumea copiilor! Sunt tare norocoasă că trăiesc în această lume!Îmi place să privesc lumea din jur prin ochii lor.Cine are un copil, este un om bogat. Cum suntem noi, care avem sute de copii?Hai, să ne bucurăm împreună cu ei!

STEGHER CRISTINA FLORINA – învăţător grad definitiv

DRAGOMIR ALINA – institutor – grad I

VULPE MINODORA – profesor pentru învăţământul primar – grad I

PÎNZARIU AURICA - profesor pentru învăţământul primar – grad I

PENA AURICA - profesor pentru învăţământul primar – grad I

ZAHARIA CORINA - profesor pentru învăţământul primar – grad I

Îmi place să învăţ, să mă joc şi să “cresc” împreună cu elevii mei.

Să fii mai sus decât elevii tăi, dar în acelaşi timp să fii la nivelul lor este arta de a fi un bun dascăl.Cu răbdare, măiestrie si înţelepciune luminează drumul copiilor însetaţi de sfătosul tău cuvânt!

Meseria de dascal ma defineşte din toate punctele de vedere şi m-a ajutat să mă împlinesc ca om. Copiii nu sunt obiectul muncii mele, ci munca este rodul timpului petrecut alături de ei.

SPIRESCU SIMONA - profesor pentru învăţământul primar – grad I

LUDOŞANU SANDA – profesor pentru învăţământul primar – grad I

Zilele trecute, la poarta şcolii am întâlnit un chip care-mi părea cunoscut. Era o zi frumoasă, prima zi cu adevărat frumoasă din această primăvară.

Zâmbetul acelui chip mi-a atras imediat atenţia. La o privire mai atentă, am recunoscut-o. Era Ana-Maria, o elevă dragă din prima mea serie …

Amintirile m-au copleşit şi am încercat să înţeleg când au trecut cei 20 de ani petrecuţi la Şcoala nr. 64 “Ferdinand I”. Au fost ani frumoşi, ani care au trecut ca o adiere grăbită.

Concursuri, examene, ore de curs, întâlniri colegial-profesionale, o conlucrare armonioasă, plină de satisfacţii, în preajma colegilor, profesionişti desăvârşiţi; elevi minunaţi, generaţii zburând spre înălţimea idealurilor visate, unii deja împlinindu-le, alţii clădindu-le viguros, treaptă cu treaptă…

Toate s-au întâmplat în decursul celor 20 de ani de când mi-am început cariera de dascăl într-o şcoală vrăjită să-şi împlinească menirea prin oamenii săi minunaţi.

Elevii mei sunt ca florile unei grădini pe care cu drag le hrănesc cu cunoaştere, le îngrijesc, le ofer dragoste şi ocrotire, apoi le culeg pentru a mă bucura de frumuseţea lor.Un bun învăţător predă din inimă, nu din cărţi, iar scopul meu nu este să creez un elev după imaginea mea, ci să-l ajut să-şi creeze propria imagine.

MARIN NICOLETA – profesor pentru învăţământul primar – grad I

ANDREI ELENA – învăţător pensionar – grad definitiv – catedră rezervată

Copilul, puiul de om, omuleţul, spuneţi-i cum vreţi, este OM şi trebuie să nu uităm că omul nu este robot. Maşinile robot au calitatea de a învăţa şi doar atât. Omul poate fie ducat. Educatorul practică o meserie vocaţională. A fi om al şcolii este o profesie, dar şi o profesie, dar şi o chemare. A fi învăţător înseamnă a face să se înţeleagă uşor ceea ce nu este uşor. Prin ceea ce se asimileaza din tine şi de la tine în propria lor personalitate, tu, dascăl, eşti purtat dincolo de limitele biologice ale generaţiei căreia i aparţii de copilul, puiul de om, omuleţul pe care îl înveţi, dar îl şi educi.

Istoricul Şcolii cu clasele I-VIII nr. 64 “Ferdinand I”

“Iscodirea tainelor naturii, nepreţuitul dar al scrisului sau al penelului, a munci serios şlefuind cu răbdare şi perseverenţă rodul talentului vostru, aşa cum diamantul îşi dezvăluie strălucirea după o migăloasă prelucrare”, rămân îndemnurile doamnei profesor Dorobanţu Maria către sfielnicii elevi ai anului 1968 ce păşeau pragul Şcolii Generale Nr. 64. Să fi fost acolo, lângă ei, printre uniformele fluturânde şi zâmbetele împărţite cu dărnicie, braţ la braţ cu emoţia dascălilor fulguiţi pe la tâmple de viscolele vremurilor sau ale celor cu plete în vânt şi inimi răscolinde, nu cred că , în esenţă, multe să se fi schimbat… Chiar şi cuvintele de mai sus… sunt depăşite, oare, de competenţele anului 2010, de obiectivele cadru de referinţă, specifice sau operaţionale din anii 2000, de scopurile şi idealurile educaţionale dictate de timpurile mereu înnoitoare? Nu. Sigur nu. Doamna profesor scria un articol în publicaţia şcolii care se numea simplu: “Revista noastră”. Ce minune… Noi, epigonii de acum, ne disputăm aceste nepreţuite numere. Cei care le au – privilegiaţi. Privirea înapoi nu poate avea ferestre în afara CUVÂNTULUI. Mai multe iniţiative ale şcolii s-au dorit a se hrăni din izvoarele trecutului. .. Fotografii puţine, supravieţuitori- deloc, veşti în presa vremii – rareori, foşti elevi, profesori – umbre. Suntem doar în anul 2010 al noului mileniu. Acest loc de poveste care se iveşte în zona Gării de Est binecuvântează odihna trecătorului cu imaginea unui castel boieresc, ce înnobilează o vecinătate cu greutate istorică şi cu străpungeri moderne ale cartierelor muncitoreşti. Drumeţul grăbit spre gară se întreabă: “ O fi muzeu?” Cei ce prind perspectiva dinspre Amiral Murgescu: “Ia uite! Trei tei eminescieni!”. Iar cei din ferestrele-nţesate ale blocurilor: “Ce zarvă fac copiii ăştia!”. În orice voce vei surprinde dragostea … de viaţă a privitorului.Privitul – dar ce spun locuitorii acestui spaţiu, “stăpânii” acestui “castel”… E simplu. Deschidem Cartea de onoare a şcolii inaugurată în anul şcolar 1967 – 1968, “care va fi folosită numai de colectivul de conducere pentru fapte deosebite în muncă”. Domnul director trecea meticulos în şapte puncte evenimentele de vază ce vor fi putut fi menţionate în CARTEA DE ONOARE a şcolii. Doar un exemplu: “cadre didactice care au folosit mijloace şi procedee, metode deosebite în munca instructiv – educativă”- vă sună cunoscut? Tot din 1968, ecou până la noi, cuvinte de învăţăcel ( din clasa a V a C): “Spre apus acum coboară/ Helios prea luminatul/ Păsările nu mai zboară,/ Vine- Uranus înstelatul.” (“Noaptea”)- aşa cum îi şade bine unei şcoli, elevi şi profesori, umăr lângă umăr pentru a da sens şi viaţă acestui loc. .. de poveste- Şcoala 64. Tot dinspre atunci un îndemn spre întoarcerea la natură în pur spirit ECO: “Călătorule, dragă, şi dacă a doua zi, înviorat de un somn bun şi de aerul tare şi rece al dimineţii precum şi de apa rece ca gheaţa care parcă îţi arde faţa, vei porni în sus către <Hornuri> , pe urcuşul abrupt al văii Mălăieşti, trecând cu tâmplele zvâcnind de oboseală şi emoţie prin strâmtoarea îngustă a

Hornurilor de piatră şi, dacă aşezându-te pe iarbă pentru a-ţi trage răsuflarea, ai să priveşti hăul din care ai venit, o micuţă cutioară âţi aminteşte cu greu cabana care te-a adăpostit.”Model de frază pentru subordonare, model de emoţie scrisă sau de cuvânt înainte pentru o carte despre turism… Poate chiar ar merita în spirit antreprenorial să vinzi aceste vechi cuvinte ca reclamă pentru cabana Gura Dihamului.Clădirea şcolii beneficia în anul 1953 de un PAŞAPORT editat la cererea Direcţiei Generale a Rezervelor de Muncă aporbat de Consiliul de Miniştri.Clădirea, monumentală, are o impresionantă suprafaţă de 3 635,19 m², construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă, având două subsoluri, parter şi trei etaje şi o mansardă. Descrierea ei ar fi demnă de epitete rubeniene, căci predomină grandiosul şi bogăţia stilistică.Un număr de 18 întreprinderi, printre care, “Arsenalul Armatei”, “SET”, furnizau elevi, partea practică reprezentând o legătură stabilă cu comunitatea. Pe lângă materiile unei şcoli de cultură generală, apăreau în planul de învăţământ şi tehnologia şi desenul tehnic. Colectivul de cadre didactice condus mulţi ani de inginerul Teodoru Alexandru se primenea an de an cu personalităţi din lumea culturală. Nume de răsunet, Tudor Vianu contribuia la creşterea prestigiului învăţământului în anii de început, elevul Biberi Ioan ajunge prorector al Institutului Politehnic, Bucureşti.Cei 400 de elevi beneficiau de condiţii de studiu şi de pregătire profesională excelente. În 1951 a devenit Şcoala profesională Nr. 3 metalurgică, tutelată de Întreprinderea “Vasile Roaită”.În 1969, domul director Cutean F. Macovei schimba existenţa de un an a Revistei şcolii, vorbind în al său “Cuvânt înainte” despre “clocotul vieţii noi, creatoare, care caută teren de manifestare, de afirmare a înclinaţiilor şi aptitudinilor”. Şcoala se mândrea cu activitatea cercurilor de anatomie, de scriere pe metal, de matematică. Deschiderea către nou, către mai bine, devenea pregnant o coordonată esenţială a vieţii şcolii. Interesul pentru nestematele spaţiului românsc- Delta Dunării, Alpii Transilvaniei- era păstrat prin Cercul micilor turişti. “Revista noastră” publica un inedit interviu cu prima femeie antrenoare de rugby din lume, doamna profesor a Şcolii Nr. 64, Mariana Lucescu, o tradiţie care-şi vede renăscute rădăcinile în noua echipă de rugby pe care doamna profesor Natalia Karaiosifoglu o iniţiază în tainele acestui sport. Elevii şi profesorii comunicau cu semenii lor prin corespondenţă. Printre semnatarii unor îndemnuri pentru elevii Şcolii Nr. 64, în februarie 1969, Profesorul doctor docent Gheorghe Zapan – Membru corespondent al Academiei din New- York , care le dorea ca “Revista să fie un imbold pentru stimularea elevilor”.Anul 1970 notează alte rezultate încurajatoare, şcoala devenind promotoarea în zonă a popularizării culturii prin teatru, prin înfiinţarea Cercului de păpuşari şi a primului teatru de cartier pentru copii.Sala de festivităţi cu peste 200 de locuri oferea elevilor entuziaşti condiţiile pentru dezvoltarea acestor aptitudini. Astfel, sunt puse în scene piese ca “Un erou fără glorie” de Virgil Stoenescu şi “Clătite cu magiun” de Mircea Sântimbreanu, “De ce aleargă câinele după pisică”, de Tudor Muşatescu. Copiii participau şi la concursurile de artişti amatori

de la Palatul Pionierilor. Inspirat de aceste încercări onorante ale elevilor şcolii, scriitorul Mircea Sântimbreanu le adresa în Cuvântul introductiv al Nr. 3 al “Revistei noastre” câteva sfaturi: a nu se depărta de copilărie, de fantezia şi zburdălnicia ei, a nu copia pe cei mai mari, ci a fi ei înşişi “ făra galoane de academician la … 15 ani” . Tot cu acel moment am putea face un arc peste timp, căci Mircea Sântimbreanu făcea o asemănare între “Revista noastră” şi un copil, pe care îl vedea: “frumos, îmbrăcat de sărbătoare şi, din această cauză, puţin stingherit, mai mult serios decât vioi, visător şi poetic, inteligent şi cuminte şi mai ales prietenos şi respectuos”. Aceste date genetice s-au păstrat în familia Şcolii Nr. 64. Ca dovadă, revista realizată cu elevii de doamna profesor director adjunct Doina Burtea, se numeşte “Suflet de spiriduş”.După 1970, s-au succedat la conducerea şcolii nume prestigioase pentru dezvoltarea şi modernizarea procesului de învăţământ: profesor Tănase Constantin, profesor Diaconu Alecu, profesor Cuteanu Macovei, profesor Ţepelea Adriana, profesor Patriche Ioana, profesor Nicolescu Anca, profesor Cucu Dumitrescu Simona, Dascălu Violeta, iar directori adjuncţi: Lungan M, Coţofană Gheorghe, Ungureanu Aurelia, Vişinescu Ozana, Cioroiu Sevastiţa, Niculescu Virginia, Fierbinţeanu Georgina, Toşa Anca, Mihală Mariana Mirela, Grama Aureliana, Dascălu Violeta şi Burtea Doina.În acest context, biblioteca şcolii a cunoscut permanent schimbări, îmbunătăţiri şi dezvoltarea fondului de carte, contribuind la cultivarea gustului pentru lectură, la accentuarea legăturii elevilor cu cartea.Bibiotecarii şcolii au fost pe rând: Popescu Rodica, profesor Rausch Regeni (muzică), Vişinescu Radu, Badea Paula. Şi pentru că totul are sens doar prin cărţi, să ascultăm din nou îndemnul din „Revista noastră” din 1969: Mihai Eminescu: „Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii.”

Tabel cronologic

1924 – aşezarea pietrei de temelie de către Gr. Trancu – Iaşi, Şcoala de ucenici „Obor”, patronată de Ministerul Muncii

1935 – definitivarea construcţiei

1948 – 1952 – şcoala pregătea militari, tehnicieni, ingineri

1951 – la 18 mai Şcoala de ucenici „Obor” trece la Ministerul Metalurgiei, sub denumirea Şcoala Profesională 3 Metalurgică şi de Maiştri prin HCM Nr. 399, tutelată de Întreprinderea „Vasile Roaită”

1953 – la 24 aprilie se editează „Paşaportul şcolii” de către Direcţia Generală a Rezervelor de Muncă de pe lângă Consiliul de Miniştri şi aprobat de Direcţia Centrală de

Statistică Nr. 407 din 24 aprilie 1953 (semnatar ing. prof. Teodoru Alexandru şi Bulvacă Iosif- inginer la Ministerul Economiei Forestiere)

1954 – 1955 – devine Şcoala Profesională „Republica” patronată de Uzina Republica şi pregăteşte două serii de muncitori laminatori pentru Combinatul de oţel de la Roman

1955 – 1957 – fuzionează cu Şcoala Profesională 19 Metalurgică şi califică muncitori din toată capitala

1957 – la 8 octombrie ia fiinţă Şcoala Medie Nr. 33, prin ordinul Sfatului Popular al Capitalei Secţia Învăţământ Nr. 2921/ 8 octombrie 1957, şcoala având un număr de 18 clase: 10 clase I – IV, 6 clase V – VII, 2 clase a VIII a, în total 650 de elevi, dintre care

75 interni

1958 – 1968 – activitate şcolară sub egida Ministerului Învăţământului

Din 2004 - Şcoala cu clasele I – VIII Nr. 64 a primit numele Majestăţii Sale, Regele Ferdinand I, în urma cererii făcute de către Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ

2006 – Şcoala a primit vizita Majestăţilor Lor Regele Mihai I şi Regina Ana, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la punerea pietrei de temelie.