ORDINUL FALCONIFORMESORDINUL FALCONIFORMESPĂSĂRI RĂPITOAREDE ZIPĂSĂRI RĂPITOAREDE ZI

Se caracterizează prin:stat ră rob stă- statură robustă,

- formă aerodinamică;- aripi puternice;

coadă scurtă și lată;- coadă scurtă și lată;- gheare cu unghii ascuțite și tăioase;- cioc curbat, turtit lateral;- colorit variabil ( o dată cu vârsta);colorit variabil ( o dată cu vârsta);- trăiesc în perechi;- prezintă dimorfism sexual (masculii mai mici decât femelele)- cuiburi în arbori, stânci și mai rar pe solcuiburi în arbori, stânci și mai rar pe sol- hrana constă în prăzi vii (vertebrate, nevertebrate)

FAMILIA ACCIPITRIDAE

Vulturi, acvile, ulii, ereții, șorecariiBUTEO BUTEO- 50 – 65 cmȘORECARUL COMUN

Culoare - nuațe deschise, spre alb, cu puncte brun închis și până la un colorit cărămiziuaproape complet. Cel mai des este întâlnit șorecarul comun cu un colorit intermediar, brunroșcat pe spate și cu semnul "U" caracteristic de pe gusă de culoare deschisă. Speciesedentară, se hrănește cu rozătoare, șerpi.Anvergura aripilor de 1,15- 1,30 m si ogreutate de 550 - 1200 g.Șorecarul comun isi construieste cuibul in

ii b i i i l i i lcopacii batrani si inalti sau pe stanci. Femeladepune 2-4 oua intr-o singura serie pe an.

ORDINUL STRIGIFORMESORDINUL STRIGIFORMESPĂSĂRI RĂPITOARE DE NOAPTE

Se caracterizează prin:penaj moale și înfoiat (n fac gomot când boară)- penaj moale și înfoiat (nu fac zgomot când zboară),

- gât scurt, cap voluminos, ochii mari;- cioc relativ scurt, mult curbat;

coadă scurtă și lată;- coadă scurtă și lată;- gheare cu unghii curbate și foarte ascuțite;- pot roti capul la 1800;- simțul vederii foarte dezvoltat și auzul excepțional;simțul vederii foarte dezvoltat și auzul excepțional;- sunt lipsite de gușă;-cuiburi în arbori, stânci și mai rar pe sol- se hrănesc cu rozătoare sau insecte pe care le vânează noaptea sau în crepusculse hrănesc cu rozătoare sau insecte pe care le vânează noaptea sau în crepuscul- superstiții și credințe populare determină la multe persoane o atitudine ostilă față de acest grup de păsări care în fond este foarte util mai ales în limitarea populațiilor de rozătoare

ASIO OTUS

FAMILIA STRIGIDAECucuvea, bufniţă, ciuf, huhurez

ASIO OTUS CIUFUL DE PADURE

Ciuful de pădure este o pasăre de pradă de mărime medie de aproximativ 35 cm lungime. Datorită celor două smocuri de pene de pe cap mai este cunoscută ca și bufnița cu urechi. Colorit cafeniu, pătat pe

i t t i î t ți i f tă ă

Cuibărește în pâlcurile de pădure din regiunile joase

piept cu stropi întunecați, cea mai frecventă pasăre de pradă de noapte

ale țării, se hrănește cu rozătoare, are rol în reglareapopulațiilor de păsări. ( coloniile ciorilor).Vânează de obicei noaptea sau în luminacrepusculară, insecte mari, râme, rozătoare mici,păsări, șerpi mici sau șopârle.Nu prezintă gușă, resturile de hrană nedigerate leli i b f d l i l ii ielimină sub formă de cocoloașe ingluvii, care prin

analizarea atentă permite identificarea speciilorconsumate.E t ă d t ăEste pasăre sedentară.

BUBO BUBOBUFNIŢABUFNIŢA

Bufnița este cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, ajungând la înălțimea cuprinsă între 15 și 61 cm (170 cm anvergura aripilor). Trăiește singură în cuiburi construite ș gîn crengile sau scorburile copacilor și pe pământ, în regiuni stâncoase. Vânează numai noaptea, zburând fără zgomot, la distanțe de până la 15 km de cuib, acoperind prin urmare cca. 700 km pătrați.Se hrănește cu șoareci, crabi, broaște, lilieci mici, insecte sau chiar iepuri.

ORDINUL GALLIFORMES

PĂSĂRI INSECTIVORE ŞI OMNIVORE

i i t i l it- aripi scurte și alungite;- gușă voluminoasă;- ciocul este scurt și gros ușor curbat și dur;

masculi prezintă adesea un pinten pe tars;- masculi prezintă adesea un pinten pe tars;- viață terestră și mai puțin arboricolă;- dimorfismul sexual este fie slab, fie puternic accentuat;- masculii sunt adesea poligami;- masculii sunt adesea poligami;- femelele își clocesc singure ouăle;- pui sunt nidifugi ( pot părăsi cuibul imediat);- cuiburile sunt simple, de obicei niște adâncituri în sol;cuiburile sunt simple, de obicei niște adâncituri în sol;- consumă insecte și semințe.

FAMILIA PHASANIDAEPREPELIŢE, POTÂRNICHI, FAZANI, PĂUNII l d ii il i l ii i l i i ăInclude specii utile agriculturii, care au și valoare cinegetică.

COTURNIX COTURNIX -18 cmPREPELIŢA (pitpalac)(p p )

Coloritul corpului este brun-cafeniu cu striuriColoritul corpului este brun-cafeniu cu striurilongitudinale de culoare deschisă și întunecată.Masculul are sub bărbie o pată de culoare cafenieînchisăînchisă.

Prepelița crește de regulă două generații de pui într-un an, cuibul este o gropiță în sol căptușită defemelă și ascunsă în ierburi care sunt aplecate de pasăre în boltă deasupra cuibului. Femeladepune între lunile mai și august aprox. 8 - 15 ouă de culoare gălbuie punctate cu brun pe care leclocește femela singură. Pui eclozează la 18 - 19 zile. Singura specie de galinacee din țara noastrăcare migrează toamna.

PERDIX PERDIX

Culoarea generală a penajului este cenușie, (puncte sidungulite ce par lucrate manual). Capul și gușa suntroșcate, ciocul și picioarele cenușii, iar in jurul

POTÂRNICHEAș ș p ș j

ochilor prezintă un cerculeț de culoare roșie.Potârnichea este o pasăre credincioasă locului de trai,fiecare pereche ocupând un anumit teritoriu, pe caremasculul, cu firea sa bătăioasă, îl apară cu strășniciede rivali.

Lungime: 29-31 cmAnvergura aripilor: 45-48 cmGreutate: 350-450g

Nu migrează. Este o pasăre sedentară ce nuse depărtează foarte mult de locul de baștină.De obicei preferă mersul pe jos ridicându seDe obicei preferă mersul pe jos, ridicându-seîn zbor doar în cazul când sunt amenințate.Femela depune 10 până la 20 de ouă, zilniccâte unul pe care le clocește singura timp decâte unul, pe care le clocește singura timp de24-25 de zile, masculul stând prin preajmăasigurând rolul de strajă a cuibului.

Ouatul are loc în luna mai, puii la ecloziuneurmându și imediat mama după douăurmându-și imediat mama, după douăsăptămâni fiind capabili să zboare iar la treiluni sunt complet dezvoltați.

PHASIANUS COLCHICUS -(50-90 cm).FAZANUL DE VÂNĂTOARE

Masculul are penajul auriu cu pene tărcatecu negru, galben sau cenușiu. Capul estealbăstrui cu reflexe mov si verzui. Mascululprezintă culori strălucitoare și coada foartelunga. Femela are corpul acoperit cu penegălbui - maronii prezentând pete maiîntunecate și nuanțe gri închis în regiuneacapului, gâtului și pe părțile laterale alepieptului. Se hrănesc cu semințe și cu

i ii d ianumite specii de insecte.

Pe timpul zilei stă în câmp între semănături sau iarba înalta noaptea se retrage în pădureiarba înalta, noaptea se retrage în pădure, înoptând în arbori. Specie de ecoton

Femela depune între 9 – 15 ouă verzui saubrun-măslinii începând din aprilie până-niunie. Clocitul este efectuat numai de femela,pe solul bine înfierbântat și durează 24 de zile.Masculii nu se implică în creșterea puilor.

ORDINUL CUCULIFORMES

-cuprinde numai familia - Cuculidae din care face parte cucul cu aproximativ 140 de specii

50 de specii depun ouăle în cuiburi străine- 50 de specii depun ouăle în cuiburi străine. - păsările din acest ordin sunt de mărime mijlocie cu un dimorfism sexual accentuat, - preferă să trăiască în regiunile de pădure sau cu tufișuri- preferă să trăiască în regiunile de pădure sau cu tufișuri.- zburătoare mediocre;- degete de tip zigodactil;- specii insectivore, preferă omizile păroase;specii insectivore, preferă omizile păroase;- pui sunt nidicoli (orbi şi golaşi).

FAM CUCULIDAE

CUCULUS CANORUSCUCUL

Masculul este gri cenușiu pe cap, piept și spate, cu dungi pe abdomen ca la uliul păsărar. Femela, de obicei prezintă același colorit dar cu ode obicei, prezintă același colorit, dar cu o nuantă ruginie și cu dungi șterse pe gusă.

Evită locurile populate de om, fiind destul de sperios. Cucul consumă frecvent larvele păroase de fluturi. Parazitează cuiburile păsărilor mici, depunându-și

l ib ilouăle în cuiburile acestora, câte un ou în fiecare cuib.Lungime 33 cm. Specie destul de comunăîn toate tipurile de habitate, mai ales în păduri, de la câmpie până la munte.

ORDINUL PICIFORMESORDINUL PICIFORMES

- au un gât scurt, capul rotund, - penele cozii sunt rigide,

Aripile sunt scurte ascuțite frecvent la vârf- Aripile sunt scurte, ascuțite frecvent la vârf, - ciocul și ghearele sunt bine dezvoltate, - degetele sunt zigodactile, adaptate pentru cățărat,- clocesc mai ales în scorburi- clocesc mai ales în scorburi,- se hrănesc cu insecte și fructe,- produc iarna pagube apicultorilor (perforează pereți stupilor)

DENDROCOPOS MAJORĂ Ă

FAM PICIDAECIOCĂNITORILE

CIOCĂNITOARE PESTRIȚĂ MARE

Limba lungă, cilindrică, vârful limbii cleios le ajută în capturarea insectelor.Este cea mai comună ciocănitoare în ţara noastrăEste cea mai comună ciocănitoare în ţara noastră. Penajul este tărcat, alb cu negru, cu roşu pe ceafă şi regiunea subcodală; femela nu are culoare roşie pe ceafă, (25 cm). Cuibul şi-l sapă în trunchiurile ce , ( 5 c ). Cu bu ş s p u c u earborilor. În luna mai, femela depune 4-7 ouă albe, lucioase. Incubaţia durează 14-15 zile, clocitul fiind efectuat îndeosebi de femelă.

ORDINUL CORACIIFORMES

‐ penaj viu colorat și dur;

DUMBRĂVENCI, PRIGORII, PUPEZE

penaj viu colorat și dur;- capul este mare;- picioarele sunt scurte; - ciocul este în general mare, alungit și dur;ciocul este în general mare, alungit și dur;- specii ce trăiesc majoritatea în regiunile tropicale

FAM CORICIIDAEFAM CORICIIDAE

-trup robust;- cioc tare, puternic;- bune zburătoare;- se hrănesc cu broaște, șopârle, rozătoare mici, râme, insecte;

l bii i- clocesc ambii parteneri;

CORACIAS GARRULUS -31 cmDUMBRĂVEANCA

Singura specie din această familie care trăiește în țaranoastră. Capul, partea superioară a aripilor ca și pieptulp , p p p ș p pși abdomenul este acoperit de un penaj de culoare verdeturcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este deculoare brună iar marginea aripilor de culoare brunănegricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puținîncovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită camasculul, iar culoarea tineretulului este în generalbrună.Clocește în scorburi, găuri de maluri, preferă pădurileînsorite. Toamna migrează.

Este o pasăre activă ziua, hrana principală o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule, lăcuste, urechelnițe), amfibii reptile mici pe care le pândesc, numai în timpul migrației consumă și vegetale (în special fructe).

FAMILIA MEROPIDAEMEROPS APIASTER – 25 cm

PRIGORIE

- ciocul alungit, subțire la capăt, ușor curbat;- aripi ascuțite, coadă lungă cu două pene la mijloc mai lungi decât celelalte;- picioare scurte degete de tip sindactil (degetele din faţă unite pe jumătate din lungimea lor);- picioare scurte, degete de tip sindactil (degetele din faţă unite pe jumătate din lungimea lor);- clocesc în colonii, în cuiburi săpate în maluri (galerii 50-350 cm, la capăt mai largi);- se hrănesc cu insecte pe care le vânează în zbor.

Sapă cu ciocul în malurile lutoase, iar pământul este dat afară cupicioarele La capăt galeria se lărgește formând una sau douăpicioarele. La capăt galeria se lărgește, formând una sau douăcamere, dedicate clocitului. Timpul necesar execuției este de 10zile. Șapte zile mai târziu, cei doi parteneri încep să clocească,înlocuindu se la fiecare 15 20 min Durata de clocire este de 22înlocuindu-se la fiecare 15-20 min. Durata de clocire este de 22de zile, femela depunând 5 până la 7 ouă, pe un pat de ingluvii.

FAMILIA UPUPIDAEPUPEZELE

- ciocul este subțire și lung;ciocul este subțire și lung;- picioarele sunt cenodactile;- femela clocește în scorburi sau în diferite găuri din ziduri, -masculul o aprovizionează cu hrană p

UPUPA EPOPS - 25–29cmPUPĂZĂ

Singura specie din țara noastrăSingura specie din țara noastră.Anvergura aripilor 44–48cm.Penaj cafeniu, cu aripile și coada negricioase, cu dungi transversale albe. Are un zbor haotic,asemănător unui fluture gigantic. Creasta este erectilă, dar în principiu ținută închisă.asemănător unui fluture gigantic. Creasta este erectilă, dar în principiu ținută închisă.

Hrana constă din larve, viermi, insecte adulte(dacă are dimensiuni mari prada este întâi( pomorâtă, ruptă în bucăți, aruncată în aer,prinsă și înghițită).Cuibul este o gaură într-un copac sau într-unperete. Acesta tinde să conțină o cantitatemare de fecale și miroase foarte urât, caprotecție împotriva prădătorilor. Pupezelecare au pui sunt capabile să arunce cu fecalepe intruși. Toamna migrează.

ORDINUL PASSERIFORMESORDINUL PASSERIFORMES

- sunt speciile cele mai evoluatesunt speciile cele mai evoluate,- sunt cele mai numeroase aproximativ 5700 de specii,- păsări de talie mică;- cuiburile sunt lucrate cu multă artă,cuiburile sunt lucrate cu multă artă,- pui sunt nidicoli (orbi şi golaşi);- se hrănesc cu nevertebrate mici sau semințe de plante

‐ FAMILIA TURDIDAE: mierle, privighetori- FAMILIA PARIDAE: pițigoi

FAMILIA HIRUNDINIDAE: rând nele lăst ni- FAMILIA HIRUNDINIDAE: rândunele, lăstuni- FAMILIA FRINGILLIDAE: sticlete, scatiu- FAMILIA PLOCEIDAE: țesătoarele

FAMILIA ALAUDIDAE: ciocârlii- FAMILIA ALAUDIDAE: ciocârlii- FAMILIA MOTACILLIDAE: codobaturi- FAMILIA STURNIDAE: grauri

FAMILIA TURDIDAEmierle, privighetori

- cioc specific insectivorelor (turtit la bază, lunguieț și ascuțit la vârf);- tarsul este în general lung, ca adaptare la viața arboricolă sau la sol;

ib il f ă d ă t t it l b i- cuiburile au formă de cupă, sunt construite laborios;- consumă insecte adulte, larve, viermi, melci și fructe moi;- sunt considerate printre cele mai bune cântătoare.

TURDUS MERULA -27 cm MIERLA NEAGRĂ

Exemplarele adulte de sex masculin sunt complet negre, au un cioc galben auriu strălucitor și un inel clar, de culoare galbenă in jurul ochilor, în timpul primăverii și al verii. Spre sfârșitul verii, ciocul începe să se închidă la culoare Femelele au un penaj colorat în maro iar pieptul esteciocul începe să se închidă la culoare. Femelele au un penaj colorat în maro, iar pieptul este arămiu, împestrițat cu dungi mai închise.

Mierla se hrănește cu fructe râme și o gamă largă deMierla se hrănește cu fructe, râme și o gamă largă de insecte. Cuibul, sub forma unei cești, este construit din nuiele, tulpini, noroi și iarbă uscată, intr-un copac sau într-un tufiș în principal de către femele deși masculiiîntr un tufiș, în principal de către femele, deși masculii pot ajuta și ei la strângerea materialelor. Începând din luna martie, în cuib sunt depuse 4 sau 5 ouă albăstrui, marmorate cu maro-roșcat, pe care femela , ș , ple clocește timp de 17 zile. Puii sunt hrăniți de către ambii părinți,după 13 zile corpul se acoperă cu pene.

LUSCINIA MEGARHYNCHOS - 16 cm PRIVIGHETOAREA

Deși cântă și în timpul zilei, privighetoareaș ș p p geste cunoscută pentru cântatul târziu seara,când puține alte pasări cântă; de aceeanumele ei provine de la verbul a priveghea(astfel, pe linie etimologică, denumirea sacorectă este priveghetoare).

j l i i h ii ifPenajul privighetorii este uniform, cu nuanțe maronii, mai puțin coada care e roșcată.Cuibărește pe sol înierbat sau tufe joase.

ERITHACUS RUBECULA -14 cmMĂCĂLEANDRUL

Coloritul general al penajului estemaroniu cu gușa și partea frontalămaroniu, cu gușa și partea frontalăde un roșu cărămiziu, mărginit denuanțe gri-măslinii (mai este numitși gușă roșie). Pe burtă este deși gușă roșie). Pe burtă este denuanțe mai deschise. Ciocul șipicioarele sunt maronii iar ochiisunt mari și negri.ș g

Măcăleandru își construiește cuibul în tufișurile dese în care femela depune câte 4-6 ouă în

Lungimea corpului este de, anvergura aripilor de 22 cm iar greutatea de 16-25g.

ăcă ea d u ș co st u ește cu bu tu șu e dese ca e e e a depu e câte 6 ouădouă serii pe an. Perioada de incubație este de 14 zile.

FAMILIA PARIDAE

- păsări de talie mică și mijlocie;- corp sferic, acoperit cu penaj des; - picioare cu gheare puternice;- cioc conic, subțire;

ii lifi ( â ă l 16 ă)- specii prolifice (până la 16 ouă);- cuiburi în scorburi, crăpături;- hrana este formată din insecte adulte, larve, pupe, ouă de insecte, i ă i i țiarna consumă și semințe;- specii sedentare;- trăiesc în păduri, plantații, parcuri, grădini.

PARUS MAJOR – 15 cmPIȚIGOIUL MARE

Este cea mai des întâlnită și mai cunoscutăspecie de pițigoi de la noi. Are pe cap o căciulăneagră, obrajii de culoare albă, un guler și og j g șlinie mediană, care traverseză pieptul șipântecele, tot negre. Pe spate este de culoaremăslinie cu ceva dungi albe iar pe abdomen deun galben cenușiu. Pe aripi cenușiu închis cunuanțe de alb și albastru. Îl putem întâlni dinpădurile joase de câmpie dar și în pădurile deconifere. Nu ratează ocazia de a se instala îngrădini și parcuri acolo unde găsește hrană dinabundență.

Femela depunde pana la 12 oua iar perioada de incubaţie este de 14 zile.

FAMILIA HIRUNDINIDAE

-corp aerodinamic; - picioare mai puțin dezvoltate;- cioc mic dar cu deschidere mare;- aripi înguste și ascuțite;

ib i di ă â li i d id i d i il- cuiburi din pământ, lipit de ziduri, de pereți peșterilor;- hrana este formată din insecte adulte, larve, pupe, ouă de insecte, iarna consumă și semințe;

l t b ăt t ă b ă l â d t l f ț i- excelente zburătoare, pot să bea apă planând razant la suprafața ei;- unele specii sapă galerii în maluri sau scorburi.

HIRUNDO RUSTICA - RÂNDUNICAHIRUNDO RUSTICA –17-20cm RÂNDUNICA

Originară din Africa, este cea mai răspândita specie de rândunici. O pasăre de mici dimensiuni,, cântărindcirca 17-20g și având o deschidere a aripilor de 32-34,5cm Penajul dorsal este negru strălucitor cu luciucirca 17 20g și având o deschidere a aripilor de 32 34,5cm. Penajul dorsal este negru strălucitor cu luciualbastru-vânăt, fruntea și beregata sunt roșcate, iar partea ventrală este de culoare crem-bej deschis. Coada loreste lunga și adânc bifurcată. Dimorfismul sexual este slab evidențiat, totuși femelele tind să aibă un coloritmai pal și cozile mai scurte.

Randunicile au coada in forma de furculita, uneori cu filamente lungi iar ciocul lor esteuneori cu filamente lungi, iar ciocul lor este scurt, dar cu deschidere mare. Picioarele sunt scurte si sunt destinate prinderii mai degraba decat mersului. Randunicile sunt zburatoare

Sunt pasari foarte adaptabile, traiesc in proximitatea asezarilor umane, cautand habitate deschise de toate tipurile (inclusiv in zonele agricole), in apropierea apelor Deseori randunicile se aduna in stoluri, iar in

foarte pricepute si acrobatice.

tipurile (inclusiv in zonele agricole), in apropierea apelor. Deseori randunicile se aduna in stoluri, iar in perioada de reproducere vaneaza in pereche. Sunt insectivore diurne, avand un rol important in controlul populatiilor de insecte. Ele se hranesc din zbor, de obicei la 7-8m deasupra solului sau apelor putin adanci. Ocazional se hranesc si cu insecte pe care le culeg de pe ziduri, de pe plante sau direct de pe luciul apelor.

DELICHON URBICA – 20cmLĂSTUNUL DE CASĂ

Pasăre cu gâtul alb, părţile inferioare contrasteazăputernic cu părţile superioare ale corpului deculoare neagră. Coada neagră este scurtă şi semi-bif tăbifurcată.Cuibul din lut și paie are o deschidere mică, esteconstruit pe clădiri şi rar pe versanţi stâncoşi.Cuibărește adesea în coloniiCuibărește adesea în colonii.

Frecvent întâlnit în regiunile joase dar și în cele montane.Sunt gălăgioase, în special când sunt în grupSe hrănesc cu insecte zburătoare pe care le prind în aer. O pontă este l ăt ită di 5 6 ă lb t t

fr

alcătuită din 5–6 ouă albe, punctate cu roșu, clocitul durează 14–15 zile, ajungând la 20 de zile în verile ploioaseploioase

RIPARIA RIPARIA - 13 cmLĂSTUNUL DE MAL

Este cea mai mică specie de rândunici. Au o coadă puțin bifurcată și un cioc lung în comparație l P t i ă l i t b ă l d i l i t t

E t ă t ăi t î l ii M l l

cu corpul. Partea superioară a corpului este brună, cu un guler de aceeași culoare pe piept, partea inferioară este de culoare albă.

Este o pasăre care trăiește în colonii. Masculul, dar și femela, sapă cu ciocul o galerie mică în malul abrupt, care va servi ca și cuib. Femela și masculul clocesc 4 6 ouă o dată sau de douămasculul clocesc 4 - 6 ouă o dată sau de două ori pe an. Puii vor ecloza la cca. 14 -16 zile și vor părăsi cuibul la 18 - 23 zile

Lăstunul prinde insectele zburând cu ciocul deschis deasupra oglindei apei cu o viteză de până la 50 km/h.

FAMILIA FRINGILLIDAE

-talie mică sau mijlocie; - cioc conic, dur ce prezintă mici vibrize (pene de forma unor peri rigizi);- mandibula superioară puțin mai lungă decât cea inferioară;- păsări arboricole dar se pot mișca cu ușurință și pe sol;

ib il f ă d ă ă i î i i î b h i b i î- cuiburile au formă de cupă, căptușit în interior, așezat în boscheți, arbori, în ierburi, între bolovani;- hrana constă din diferite semințe, muguri de flori, frunze, mici fructe, iar în

l ld i di i tsezonul cald și din insecte;- cresc 2-3 rânduri de pui, după care hoinăresc în cârduri după hrană;- specii sedentare.

Creștetul capului și ceafa de culoare neagră fruntea

CARDUELIS CARDUELIS -14 cmSTICLETE SAU SCAIETECreștetul capului și ceafa de culoare neagră, fruntea și părțile laterale ale capului sunt roșu – carmin, coada și aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu.pCuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roșcat. El este așezat în arbori de înălțime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După j p paproximativ 13 - 14 zile eclozează, femela scoțând pe vară 2 -3 rânduri de pui.

Este foarte apreciat pentru cântecul său(întrecut doar de privighetoare), este o( p g ),specie sedentară). Hrana este formată dinsemințe de pe tufișuri, scaieți sau de pepajiști. Este o pasăre nepretențioasă, fiindîn trecut simbolul primăverii, alfecundității și al răbdării.

CARDUELIS CHLORIS - 15 cmFLORINTELE

Florintele are un colorit general verde gălbui careg geste mult mai pronunțat vara. Iarna apar șinuanțele de cenușiu. Femela are un colorit generalbrun deschis-cărămiziu cu pete galbene doar pelateralele aripilor și ale cozii. Anvergura aripilorde 25 cm iar greutatea de 25-32g.

Hrana este alcătuită în principal din diferite semințe pe p p ț pcare le caută prin copaci, arbuști și rar pe sol. Își face cuibul în copacii înalți, din iarba iar interiorul îl căptușește cu păr și puf. Femela depune câte 4-6 ouă în două serii pe an. Perioada de incubație este de aproximativ 14 zile. Pasăre sedentară care poate fi întâlnită pe tot teritoriul țării noastre. Florintele trăiește în păduri, atât în zonele joase cât și în văile montane, în livezi și în zonele cu copaci izolați dar cu mulți arbuști și tufișuri în apropiere. N l i i il di i d î âl i îNu ocolește nici parcurile din orașe și este des întâlnit în grădinile cu vegetație bogată. De altfel grădinile se pare că sunt locația favorită pentru cuibărit.

CARDUELIS SPINUS – 12 cm SCATIUL

Scatiul prezintă un dimorfism sexualScatiul prezintă un dimorfism sexual,masculul având penajul de culoareverde, creștetul capului negru, iararipile și partea inferioară a corpuluiaripile și partea inferioară a corpuluigalbene. Femela este de culoarespălăcită având pântecul alb Esteapreciat pentru cântecul său deosebitapreciat pentru cântecul său deosebitde frumos, motiv pentru care esteîntâlnită și ca pasăre de apartament.

D lă ib l t l t â f lDe regulă cuibul este amplasat spre vârfulcregilor și este mascat cu licheni. Femeladepune prin luna mai 4 - 5 ouă mici deculoare alb albăstruie punctate roșcatculoare alb-albăstruie, punctate roșcat.Puii eclozionează la ca. 12 - 13 zile, fiinddepuse ouă de 2 - 3 ori pe sezon. Sehrănesc cu semințe și uneori cu insectehrănesc cu semințe și uneori cu insecte.

FAMILIA PLOCEIDAE - țesătoarele

-talie mijlocie până la foarte mică; - cioc este scurt, conic, cu marginile netede;- se manifestă uneori dimorfism sexual mai mult sau mai puțin evident, prin penaj;

h ă i ă- hrană omnivoră;- în perioada reproducerii constă din insecte, în rest din semințe;- cuprinde 109 specii și 12 genuri;

l d ț ăt ” f t d t ă ă ii d t ită i i ț i l l- numele de „țesător” a fost dat păsării datorită iscusinței cu care masculul construiește cuibul.

PASSER DOMESTICUS - 15 cmVRABIA DE CASĂ

Masculul are penaj cafeniu pătat pe spate frunteaMasculul are penaj cafeniu pătat pe spate, fruntea,creștetul și pieptul cenușiu, bărbia neagră. Femelaeste cafeniu – striată.Hrana este alcătuită dintr-o mare varietate de semințețși insecte și nu în ultimul rând de resturile alimentareale omului.Trăiește aproape exclusiv în zonele locuite de om,ș p patât urbane cât și rurale, unde profită din plin deoportunitățile ce i se oferă, atât în ceea ce priveștehrana cât și în ceea ce privește locul pentru cuibărit.

Pentru cuib profită de orice crăpăturăPentru cuib profită de orice crăpăturăsau mica incintă a clădirilor. Mai raralege scorburile copacilor, bifurcațiilecrengilor sau etajele inferioare alecrengilor sau etajele inferioare alecuiburilor mari ale altor păsări cum ar fibarza. Construcția este realizată dinpaie și iarba iar interiorul este căptușitp ș p șcu pene.

PASSER MONTANUS - 14 cmVRABIA DE CÂMPVRABIA DE CÂMP

Penaj cafeniu – roșcat pe spate,pământiu pe piept creștetul estepământiu pe piept, creștetul estecărămiziu. Picioarele sunt marodeschis.Cuibărește între crengi și scorburiCuibărește între crengi și scorburi,în cuiburi sferice.

Este întâlnită atât în zonele locuite de om cât și în afara localităților. D bi i t ăi t î l ii iDe obicei trăiește în colonii mari pe care le putem vedea cutreierând câmpurile în căutarea hranei. Nu ocolește nici zonele montaneocolește nici zonele montane. Iarna se retrage în localități.

FAMILIA ALAUDIDAE - ciocârliile

-sunt adaptate la viața pe sol, pe care se deplasează cu mare ușurință; - cioc este în general robust, de mărime variabilă;- nu prezintă dimorfism sexual;- prezintă homocromie pronunțată;

ib il i l l î i i ii- cuiburile sunt simple, pe sol, în mici excavații;- unele sunt bune cântătoare;- populează regiunile de câmpie, stepele, dar și regiuni montane,

i d 92 d ii- cuprinde 92 de specii.

ALAUDA ARVENSIS -18 cmCIOCÂRLIA DE CÂMP

Considerată cea mai mică pasăre deinteres vânătoresc din România. Seîntâlnește în câmpul cultivat saunecultivat agricol.Colorit cafeniu – gălbui cu peteîntunecate, ventral albicios. Este opasăre migratoare, care soseșteprimăvara, în luna aprilie.

Cuibăresc pe sol, în ierburi, depune 4-5 ouă,pe care le clocește doar femela, timp de 14zile. Masculul cântă și zboară în acestrăstimp deasupra cuibului. Puii sunt nidifugi.Scoate doua serii de pui pe an.Iernează în nordul Africii și sud – vestulA i iAsiei.

MELANOCORYPHA CALANDRA - 19 cmCIOCÂRLIA DE BĂRĂGANCIOCÂRLIA DE BĂRĂGAN

Este specia cea mai mare de ciocârlie de lai di i l î dnoi din țară, se găsește mai ales în sud -

estul țării. Are coloritul asemănător caspecia anterioară, însă pe părțile laterale ale

i i tă ât tă ăgușei prezintă câte o pată neagră.

Cuibărește pe sol, este o specie bună cântătoare, în captivitate

t î ăț i d ipoate învăța și reproduce și cântecul altor păsări. În iernile reci și cu multă zăpadă se retrage spre sud în principal înretrage spre sud, în principal în nord –estul Africii.

GALERIDA CRISTATA-18 cmCIOCÂRLANUL MOȚAT

Răspândit în câmpiile uscate, joase din țară, dar și în văile largi ale râurilor, pe terenurile descoperiteterenurile descoperite.Prezintă penaj asemănător cu al ciocârliei de câmp însă pe cap un moț de pene. Cioc ușor încovoiat Colorit general cafeniu cuușor încovoiat. Colorit general cafeniu, cu pete mai întunecate pe spate.

Cuibărește în locuri cu vegetație sărăcăcioasă. Nu migrează. Are capacitatea d i it â t l dif it l iide a imita cântecul diferitelor specii cu car econvețuiește

Cuibărește în locuri cu vegetațiesărăcăcioasă, depune două sau trei ouă iarnanu migrează, are capacitatea de a imitacântecul diferitelor specii cu careconvețuiește. Se hrănesc cu semințe deburuieni și insecte mai ales în perioada dereproducere.

FAMILIA STURNIDAEgraurii lăcustariigraurii, lăcustarii

- păsări robuste, cu tarsele lungi, puternice; - ciocul este drept, lung și ascuțit;- penaj tare, lucios, aripile sunt ascuțite;- se deplasează ușor alergând, sărind pe crengi sau prin zbor rapid;

ibă î b i ă ă i d id i â i- cuibăresc în scorburi, crăpături de ziduri, stânci;- foarte sociabile;- se hrănesc cu insecte, fructe și semințe

t l d ă ă i id t l i l t- este grupul de păsări considerat cel mai evoluat;- sunt păsări gregare, extrem de răspândite în Eurasia.

STURNUS VULGARIS – 23 cmGRAURUL

Primăvara penajul masculului este negru cu nuanțe de verde șiPrimăvara penajul masculului este negru, cu nuanțe de verde șipurpuriu. Penele părții anterioare a corpului au vârful galben deschis,iar aripile sunt negre-cenușii, cu o margine maro-roșcată. Femela, nueste la fel de sclipitoare și lucioasă ca masculul După năpârlire toateeste la fel de sclipitoare și lucioasă ca masculul. După năpârlire, toatepenele au vârfurile de culoare cafeniu deschis, iar pieptul este acoperitde vârfuri albicioase, astfel încât pasărea are un aspect punctat.

Toamna și primăvara, în timpul ș p , pmigrației, graurii se adună în stoluri uneori foarte numeroase, care în zbor par nori negrii. Pot imita diverse sunete.

Graurii își instalează cuibul în scorburi, pe lângă case, în crăpăturilezidurilor sau sub căpriori, iar acesta constă într-o aglomerare dezordonatăd i i b i i F l d t d 5 6 ă dde paie, iarba și pene moi. Femela depune o ponta de 5-6 ouă, de unalbastru palid, lucioase și lunguiețe, pe care le clocește vreme de 14 zile.

STURNUS ROSEUS - 23 cmLĂCUSTARUL

Cuibărește la intervale neregulate în SE Europei în regiuni deschise. Urmează roiurile mari de lăcuste; poate cuibări în masă într-o regiune unul - doi ani, iar apoi să dispară pentru mai mulți ani. La noi se găsesc mai ales în Dobrogea. Adultul tipic este negru cu roz, cu un mic moț la ceafă. Tineretul se aseamănă cu cel de graur, dar are un colorit evident mai deschis, în special pe târtiță și lorum. Cioc pal, mai fin ca al graurului. Gregar, cuibărește în colonii, în râpe, grămezi de pietre, hambare părăsite, ruine, clăi de paie etc. Se hrănește cu lăcuste, cu dude și cireșe.

Ordinul Insectivora Fam. Talpidae T lTalpa europaea

Cârtiţa 125‐165 mm

Cârtița are corpul scurt, gros, cilindric. Ochii sunt negri albicioşi, se confundă cuculoarea blănii, irisul şi pupila nu se pot distinge. Urechile sunt fără pavilioane.Picioarele anterioare sunt scurte și late cu degetele unite aproape în intregime de oPicioarele anterioare sunt scurte și late cu degetele unite aproape în intregime de omembrană palmată, cu unghii late şi groase. Picioarele posterioare sunt cu degeteleseparate, cu unghii subtiri şi ascutite.Părul în general cafeniu întunecat, cu reflexe albăstrui sau alb. Se intâlnesc exemplareg , padulte cenuşii, pe abdomen cu dungi longitudinale sure-gălbui pe fond cenuşiu. Uneleexemplare negre, cu pete albe.La noi se întâlnește în toate regiunile. Trăiește numai în subteran, într-o galerieș g ș gcomplicată, ce se recunoaște în afară prin mușuroaiele de pământ. Femela naste 3-7pui.Cârtița se hrăneste cu mici insecte, ouă şi larve ale acestora, râme, viermișori caretrăiesc în pământ, chiar păianjeni, dar şi rădăcini sau tulpini subterane ale unor plante.

Ord. Insectivora  Fam. Erinaceidae  Erinaceus concolorAriciul 20‐30 cm

Aricii au până la 15000 de ace țepoase (păr metamorfozat). Fața şi părțile de jos sunt acoperite cu o blanăaspră. Aricii au boturile lunguiețe, utilizate pentru a scurma pământul, în timpul căutării hranei. Auzul loreste fin, ceea ce face ca urechile lor să fie bine dezvoltate. Picioarele sunt puternice cu gheare tari, adaptateeste fin, ceea ce face ca urechile lor să fie bine dezvoltate. Picioarele sunt puternice cu gheare tari, adaptatepentru a săpa. Se întâlnesc în păduri deschise, lizierele pădurilor dese, locurile ierboase, poduri şi parcuri.Este un animal singuratic, nocturn care hibernează.Îşi va dubla, greutatea în timpul lunilor de vară, cu scopul de a‐şi crea sub piele o rezervă de grăsime. Odatăcu apropierea acestui anotimp işi construieste o vizuină din frunze uscate şi iarbă ajungând uneori la ocu apropierea acestui anotimp, işi construieste o vizuină din frunze uscate şi iarbă, ajungând, uneori, la ogrosime de 50 cm. Tasează materialul din care aceasta este construită, făcându‐l compact. Temperatura dinvizuină rămâne constantă, necoborând niciodată sub temperatura de îngheț, indiferent de temperaturaexterioară.Aricii sunt animale insectivore. Hrana lor preferată constă din gândaci şi râme, dar le plac şi omizile,c su t a a e sect o e a a o p e e ată co stă d gâ dac ş â e, da e p ac ş o e,urechelnițele şi miriapodele. In plus, aricii se hrănesc şi cu puii diferitelor păsări sau cu ouăle acestora,nerefuzând nici stârvuri, pe care le găsesc întâmplător. Detectează chiar şi o râmă aflată în pământ, la 3cmadâncime. Deasemenea, mănâncă semințe, fructe sau orice fel de plante. Pentru a‐şi căuta hrana, ariciulparcurge, în medie, într‐o singură noapte, 3km.Femela naște până la două rânduri de pui într‐o singură vară, cu pânâ la 7 pui total neajutorati. Aceștia suntorbi, cu țepii subcutanați. După doar câteva ore de viață, țepii ariciului încep să apară. Ea îi crește singură învizuina construită de ea.

Ordinul RodentiaMicrotus arvalis 10-12 cm

Este una dintre speciile cele mai dăunătoare pentru culturile agricole din țara noastră. În România, esteî tâl it î t te ele te e i î ie b te d i î lt ă â ă l ltit di i de 750 de et i U e e

Ordinul Rodentia Familia Microtidae (şoareci scurmători)

Microtus arvalis 10 12 cm Șoarecele de câmp

întâlnit în toate zonele cu terenuri înierbate, dar și în cultură, până la altitudini de 750 de metri.. Un șoarecematur măsoară lungime și cântărește 30-40 de grame. Pe spate are blană de culoare cenușiu-roșcată, iar pepântece, culoarea este cenușiu deschis. De obicei, șoarecii de câmp trăiesc în familii numeroase, făcând subpământ o rețea foarte încurcată de galerii, situate la aproximativ 30 cm adâncime. Se înmulțesc, în general, de4-8 ori pe an, o femelă naște, în medie, 4-8 pui (chiar 10-12), care ajung la maturitate după 30-60 de zile,4 8 ori pe an, o femelă naște, în medie, 4 8 pui (chiar 10 12), care ajung la maturitate după 30 60 de zile,dând naștere, altor generații. Durata de viață este de 18-19 luni. Ei sunt activi în tot cursul anului, atât ziua,cât și noaptea. După împerechere, șoarecii se despart și formează noi colonii, mai mici, mai departe sau maiaproape de colonia-mamă. De obicei, pleacă șoarecii vârstnici, cei tineri rămân pe loc în locuința părinteascăși cu oarecare rezerve de hrană. Atunci când este matur, șoarecele de câmp mănâncă aproximativ 20 de gramed i f l d i i l ă i i kil d b b i 11de orice fel de semințe. Un singur exemplar consumă pe an aproximativ 7 kilograme de boabe și 11kilograme de plante verzi. De asemenea, fac galerii sub zăpadă, în căutarea hranei. Primăvara, ei „pasc”grâul, orzul, secara, lucerna, trifoiul etc., apoi răscolesc și pământul, consumând rădăcinile cerealelor. Lasemănatul porumbului, șoarecii găsesc rândul pe care s-au pus boabele și le consumă. Vara, când spiculcerealelor este în pârgă unii culcă spicele îndoind paiul aproape de pămânat apoi retează spicul iar o altăcerealelor este în pârgă, unii culcă spicele, îndoind paiul aproape de pămânat, apoi retează spicul, iar o altăceată le adună și le acoperă cu pământ, făcând așa-numitele „mișune”. Apoi se îndreaptă spre lanurile deporumb și rod știuleții. La recoltatul porumbului, adună mai mulți știuleți la un loc și îi acoperă cu pământ.După ce s-au recoltat toate culturile, șoarecii desfac mormanele, bat spicele și știuleții și cară boabele înîncăperea-magazie. Boabele sunt transportate în punga de sub fălci. Până când dă zăpada, șoarecii atacă înp g p p g p , șșuri, în magazii, în hambare, în silozurile de cartofi, sfeclă, morcovi, fructe etc., unde, pe lângă stricăciunileproduse prin roadere, murdăresc produsele și răspândesc diferite boli. Uneori, ei rod și scoarța puieților sau apomilor. Șoarecii au și mulți dușmani naturali, ca: bufnița, cucuveaua, șoimul, cioara, dihorul, ariciul,nevăstuica, vulpea etc.

Ordinul AnuraOrdinul AnuraBroaștele, broaștele râioase, salamandrele şi tritonii• Cuprinde aproximativ 3.000 de specii;

i ii l i hi i l d ( 4 i i ) i• Batracienii sunt cele mai vechi animale tetrapode (care au 4 picioare); ei auaparut în era primara, acum circa 350 de milioane de ani. Ei sunt amfibieni.

• Gura batracienilor este mare şi prevazuta cu dinti mici, scobiti. Pielea loreste întotdeauna nuda (nu au nici blana nici solzi nici pene) şi trebuie saeste întotdeauna nuda (nu au nici blana, nici solzi, nici pene) şi trebuie safie mereu umeda, altfel animalul se deshidrateaza, se usuca şi moare. Unelespecii s-au adaptat totuşi bine uscaciunii, astfel ca poti întâlni unele speciide broaste râioase în desert... unde îşi petrec ziua îngropate în nisip! Şiş p g p p Ştotuşi, chiar daca se întâlnesc aproape peste tot, batracienii au neaparatnevoie sa gaseasca un ochi de apa pentru a-şi depune ouale.

• Pielea are şi ea un rol foarte important în respiratia batracienilor: prini di l i f hi b il d ( i l)intermediul ei se face o mare parte a schimburilor de gaze (ca oxigenul) cumediul înconjurator.

• Sunt animale cu sânge rece. Unii batracieni, ca broastele şi broastelerâioase au o limba vâscoasa şi protractila; ei o folosesc pentru a şi prinderâioase, au o limba vâscoasa şi protractila; ei o folosesc pentru a-şi prindeprada, desfasurând-o cu rapiditate, oarecum în felul cameleonului.

Bombina bombina 4 - 5 cmbuhai de baltă cu burta roşie

- Corpul este îndesat, turtit, de dimensiuni mici. Capul este relativ mic, având lungimea egală cu lăţimea, cubotul rotunjit. Ochii sunt foarte proeminenţi, având pupila triunghiulară. Dorsal tegumentul este foarteveruculos acoperit cu numeroşi negi rotunzi sau ovali având un punct negru central Masculul are doi saciveruculos, acoperit cu numeroşi negi, rotunzi sau ovali, având un punct negru central. Masculul are doi sacivocali interni, care nu se deschid în gură; când sunt umflaţi, guşa devine globulară şi mai mare decât capul.Dorsal este colorat cenuşiu-deschis, măsliniu, mai rar gri-închis. O parte din negii glandulari sunt grupaţi,coloraţi în negru, conferind un model caracteristic. Uneori pot fi parţial sau chiar total coloraţi în verde.Procentul indivizilor cu verde este sub 10% din populaţie. Caracteristic pentru această specie este abdomenulp p ţ p pviu colorat. Desenul ventral, marmorat, prezintă pete portocalii până spre roşu, pe un fond negru. Sunt deasemenea prezente puncte albe mici, relativ uniform distribuite. Culoarea neagră este predominantă. Coloritulventral este de avertizare, specia fiind deosebit de toxică. Vârfurile ghearelor negre.- Este o specie diurnă, predominant acvatică. Intră în apă primăvara devreme, în martie şi se retrage pentruhib î b i î i ihibernare în octombrie. Iernează pe uscat în ascunzişuri.-Reproducerea prin aprile-mai; în condiţii favorabile de mediu se poate repeta în august. În timpulreproducerii, masculii orăcăie, în special seara şi noaptea. Ouăle (între 10-100 la o pontă) sunt depuse izolatsau în grămezi mici, fixate de obicei pe plante. După 1-3 ani devin maturi sexual. O femelă poate depune mai

lt tmulte ponte pe an.- Înoată cu uşurinţă. Pe sol înaintează prin sărituri mici.- Se hrăneşte cu insecte, melci mici şi viermi. Datorită glandelor veninoase din piele, are puţini duşmani.Dacă este surprins pe uscat, se întoarce cu abdomenul în sus, o face pe mortul. Deşi este foarte uşor de

î i i d i i d ă fă ă i l h lăcrescut în captivitate, nu se reproduce niciodată fără stimulare hormonală.- Nepretenţioasă, trăieşte în orice ochi de apă, permanent sau temporar, în bălţi de la şes şi câmpie, urcând şiîn regiunea dealurilor, la altitudini între 0-400 m.