EVALUAREA (CONTROLUL, APRECIEREA, NOTAREA)

CA FACTOR DE FORMARE A ATITUDINILOR LA ELEVI

Autor : Grati Stela, gr.402

“OMUL FIINŢEAZĂ SUB SEMNUL MĂSURII ŞI AL COMPARAŢIEI CU ALŢII ŞI CU PROPRIUL SINE”

Întreg ciclul existenţei noastre este un şir neîntrerupt de examene în faţa naturii, a societăţii şi în faţa propriei noastre conştiinţe.

Actul evaluativ trebuie privit ca un act de mare responsabilitate morală, civică şi profesională din partea profesorilor, aceştia fiind meniţi să lumineze calea evolutivă a noilor generaţii. Respectul pentru statutul socio – profesional conferit de comunitate îi obligă pe aceştia din urmă să se ocupe angajat, cu simţ de răspundere de educaţie, deoarece elevii de astăzi sunt cei care vor determina evoluţia socială de mâine.

EVALUAREA COMPONENTĂ A PROCESULUI INSTRUCTIV -

EDUCATIVConceptul de evaluare didactică

Alături de predare şi învăţare, evaluarea reprezintă o componentă de seamă a procesului de învăţământ, fiind punctul final într-o succesiune de evenimente. Orice act educaţional implică, în mod direct sau indirect, sistematic sau nesistematic, evaluarea. Prin evaluare, dascălul obţine informaţii strict necesare cu privire la rezultatele activităţii de învăţare, concretizate în cunoştinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi dobândite de către elevi. Evaluarea este, astfel, principalul instrument care permite autoreglarea procesului didactic, fie prin măsuri imediate, fie prin acţiuni speciale întreprinse periodic.

COMPONENTELE EVALUĂRII

CONTROLUL (verificarea) – este componenta evaluării de constatare de către profesor sau de calculator a volumului și a calității cunoștințelor teoretice și practice dobîndite de elev;

APRECIEREA – este componenta evaluării care asigură estimarea (evidențierea) valorii, a nivelului și a performanțelor cunoștințelor dobîndite de elev;

NOTAREA – este componenta evaluării care realizează măsurarea și validarea rezultatelor pregătirii elevului în urma controlului și aprecierii, care se obiectivează prin anumite semne (coduri și simboluri) convenționale, denumite note.

FUNCŢIILE EVALUĂRII Educativă - este funcţia cea mai specifică şi mai

importantă a evaluării, care urmăreşte stimularea (dinamizarea) obţinerii de performanţe în pregătirea elevilor, ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare. Îndeplinirea funcţiei educative necesită conştientizarea rezultatelor evaluării în situaţiile succesului, insuccesului şi mediocrităţii şcolare; este cunoscut că succesul şcolar bucură, oferă satisfacţie, sporind rezultatele la învăţătură; de asemenea, insuccesul şcolar supără, determină insatisfacţie, dar dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv şi acesta poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură.

FUNCŢIILE EVALUĂRII

Selectivă - aceasta este funcţia de competiţie care asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului studios. Funcţia selectivă asigură satisfacţia şi recompensarea elevilor prin obţinerea prin concurs a unui loc într-un nou profil sau grad superior de învăţămînt, prin cîştigarea prin concurs a unui loc de muncă, pe baza de competiţie profesională.

FUNCŢIILE EVALUĂRII Funcţiile: diagnostică şi pronostică. Diagnostică pe bază de testare, evidenţiază valoarea,

nivelul şi performanţele pregătirii elevului la un moment dat – trimestru (semestru), an şcolar, terminarea unui ciclu de studii etc.

Pronostică – pe baza analizei datelor oferite de diagnoză, în comparaţie cu obiectivele şi cerinţele documentelor şcolare (plan de învăţămînt, programă analitică, manual, predarea profesorului etc.), prevede probabilistic, valoarea nivelul şi performanţele ce ar putea să le obţină elevul în etapa următoare de pregătire.

FUNCŢIILE EVALUĂRII Funcţia cibernetică sau de feed-back- analizînd

finalităţile învăţămîntului – rezultatele pregătirii elevului, evidenţiate de apreciere şi notare, deci a ieşirilor, din care se stabileşte mărimea de corectare a intrărilor, se stipulează (a introduce, a prevedea) optimizarea procesului de predare – învăţare, aplicîndu-se principiul feed-back-ului.

FUNCŢIILE EVALUĂRII Funcţia social-economică - această funcţie se

referă şi evidenţiază eficienţa învăţămîntului în planul macro-socio-economic, care influenţează hotărîrile factorilor de decizie privind dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului în funcţie de valoarea şi calitatea “produsului” şcolii – “omul pregătit prin studii, care asigură aşezarea “omului pregătit la locul potrivit” pe bază de concurs.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICEDupă momentul plasării evaluării în raport cu

secvenţa învăţării, se disting următoarele tipuri de evaluare didactică:

iniţială (realizată la începutul procesului de predare-învăţare) ;

continuă (realizată în timpul acestui proces) ; finală (realizată după o secvenţă de timp bine

precizată (semestru, sfîrşit sau început de ciclu şcolar etc.)

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE Evaluarea iniţială se efectuează în contextul unui program de instruire şi este menită să stabilească nivelul de pregătire al elevilor la începutul unui ciclu sau perioade de instruire, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul stabilit. Ea constituie chiar una din premisele conceperii programului de instruire.

Evaluarea continuă presupune verificarea rezultatelor pe parcursul procesului didactic, realizată pentru secvenţe mici, precum şi optimizarea pe parcurs, continuă, a procesului curricular. Trecerea la secvenţa educaţională următoare se realizează numai după ce se cunosc modul de desfăşurare, eficienţa educaţională a secvenţei evaluate, rezultatele obţinute de elevi, o dată cu adoptarea de măsuri ameliorative pentru procesul curricular.

Evaluarea sumativă implică o estimare globală a rezultatelor la finele unei perioade mai lungi de instruire, o apreciere finală a unei activităţi educaţionale. Datorită acestui fapt, ea nu poate oferi informaţii complete cu privire la măsura în care toţi subiecţii cunosc conţinutul ce trebuie asimilat, însă permite selectarea, compararea, clasificarea şi ierarhizarea elevilor.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICEDupă cum evaluarea certifică sau nu calitatea celui care este evaluat:

sumativă - arată nivelul la care a ajuns un anumit elev la un moment dat. Este o judecată definitivă care certifică sau sancţionează calitatea celui evaluat, care se produce “la termen”, fiind o evaluare finală şi se bazează pe informaţii obţinute în urma unui test, examen ori cumulînd datele obţinute în timpul evaluării continue;

formativă - nu certifică(confirmă) o etapă, ci permite ameliorarea rezultatelor, revenirea asupra celor învăţate pentru a le corecta şi a facilita trecerea spre o altă etapă; este orientată spre un ajutor imediat şi încearcă să coreleze caracteristicile elevului (inclusiv nevoile, interesele) cu caracteristicile conţinuturilor de învăţat. Se desfăşoară cu regularitate şi este utilizată în luarea deciziilor privind activitatea continuă.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICEEvaluarea sumativă Evaluarea formativă

se realizează cu verificări parţiale, încheiate cu aprecieri de bilanţ asupra rezultatelor;operează prin verificări prin sondaj în rîndul elevilor şi în materie;vizează, în principal, evaluarea rezultatelor, avînd însă efecte reduse asupra îmbunătăţirii procesului;se apreciază rezultatele, prin compararea lor cu scopurile generale ale disciplinei;

se face prin verificări sistematice, pe parcursul programului, pe secvenţe mai mici; are loc prin verificarea tuturor elevilor şi a întregii materii, dat fiind faptul că nu toţi elevii învaţă deopotrivă de bine un conţinut;are drept scop ameliorarea lui, scurtînd considerabil intervalul dintre evaluarea rezultatelor şi perfecţionarea activităţii;se pleacă de la obiectivele operaţionale concrete;

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICEEvaluarea sumativă Evaluarea formativă

exercită, în principal, funcţia de constatare a rezultatelor şi de clasificare a elevilor;generează atitudini de nelinişte şi stres la elevi, cultivînd simultan capacitatea de evaluare şi autoevaluare la nivelul elevilor;sub aspectul folosirii timpului, utilizează o parte considerabilă din timpul instruirii.

are funcţia prioritară de clasificare dar nu definitivă, prin lăsarea unui cîmp deschis sancţionărilor apreciative viitoare;pe cînd evaluarea formativă sporeşte timpul alocat acesteia prin diminuarea celui afectat evaluării.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE

Concluzie: Observăm că ambele strategii presupun atăt avantaje, cît şi dezavantje. Astfel, cele două moduri trebuie să fie utilizate prin îmbinare şi complementare. Ceea ce se pierde, eventual, printr-o strategie, se cîştigă prin cealaltă.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICEDupă cum se apelează la o normă sau la un

criteriu:

normativă - apelează la o normă; furnizează poziţia individului faţă de altul într-un grup (de exemplu, ce poate să facă elevul x în comparaţie cu elevul y în realizarea sarcinii date ?);

criterială - apelează la un criteriu; se face judecînd performanţa unui individ în funcţie de gradul de realizare a criteriului stabilit în funcţie de obiective (de exemplu ce a realizat x sau y din sarcina dată, faţă de “pragul de reuşită”).

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE

După perspectiva temporală din care se face:

diagnostică - stabileşte starea de fapt, identificîndu-se cauzele;

pronostică - identifică potenţialul subiectului raportat la viitor.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE

După caracterul standardizat al instrumentelor:

formală – realizată prin instrumente standardizate asociate sau cu teste psihologice;

informală – realizată prin instrumente nestandardizate, alternative, proiectate de către profesor.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE

După domeniu:

evaluarea în domeniul psihomotor (capacităţi, aptitudini, deprinderi);

evaluarea în domeniul socio-afectiv (atitudini); evaluarea în domeniul cognitiv (cunoştinţe).

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE

După obiectul evaluării: evaluarea procesului de învăţare (atît a

achiziţiilor, cît şi a procesului în sine); evaluarea performanţelor (realizate individual, în

grup sau de către grup); evaluarea a ceea ce s-a învăţat în şcoală sau a

ceea ce s-a întîmplat în afara şcolii.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE

După accentul pus pe proces sau pe sistem:

evaluarea de proces – se referă la performanţele elevilor;

evaluarea de sistem – accentul se pune pe sistemul în care se desfăşoară procesul (participanţii la proces, instituţii, organizarea sistemului).

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE

După caracteristicile tehnice ale probelor:

evaluare convergentă – probe care presupun răspunsuri multiple, închise, la alegere;

evaluare divergentă – probe cu răspunsuri deschise, construite, fără limite fixe.

TIPOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE

După modul în care rezultatele pot fi sau nu măsurate:

evaluare cantitativă – la care rezultatele sunt cuantificabile în funcţie de un punctaj;

evaluare calitativă – la care rezultatele nu pot fi măsurate prin cuantificare.

OBIECTIVELE EVALUĂRII

Una din direcţiile principale de modernizare a procesului evaluativ este identificarea de indicatori de performanţă, care să asigure realizarea unei evaluări obiective şi monitorizarea la diferite niveluri a procesului. Dat fiind faptul că activitatea de evaluare se poate realiza la diferite niveluri - macro, micro şi intermediar, criteriile care stau la baza ei, pot avea diferite grade de generalitate şi operaţionalitate. Practic, evaluarea poate avea la bază standarde curriculare de performanţă, descriptori de performanţă, obiectivele operaţionale ale activităţii didactice, obiective de evaluare şi criterii de evaluare.

STRATEGII DE EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Strategiile de evaluare sunt manierele operaţionale, flexibile şi creatoare de selectare şi îmbinare, într-un anumit context evaluativ, a metodelor, tehnicilor şi probelor de evaluare a randamentului şcolar şi de stabilire a modalităţilor şi momentelor în care ele se aplică, pornind de la obiectivele educaţionale urmărite şi de la conţinuturi.

Metodele de evaluare sunt căi, instrumente, modalităţi de acţiune, cu ajutorul cărora, evaluatorul obţine informaţii în legătură cu randamentul şcolar al elevilor, cu performanţele acestora, cu nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a abilităţilor etc., prin raportare la obiectivele propuse şi la conţinuturile ştiinţifice.

Eficienţa actului educaţional depinde în mare măsură de personalizarea actului metodologic. Teoria şi practica educaţională este confruntată dintotdeauna cu problema obiectivităţii sau subiectivităţii metodelor de evaluare, în general, şi a notării în special. Se utilizează diferite metode de verificare şi evaluare ; nu se recomandă utilizarea preferenţială a uneia sau alteia din metode ; soluţia cea mai potrivită este îmbinarea lor în funcţie de situaţia concretă a variabilelor procesului instructiv-educativ.

O posibilă clasificare a metodelor de verificare şi evaluare este următoarea:

Metode de evaluare tradiţionale Metode de evaluare orală Metode de evaluare scrisă Metode de evaluare practică

Metode de evaluare moderne/alternative/complementare Autoevaluarea Observarea sistematică a activităţii şi a

comportamentului elevilor în clasă Investigaţia Proiectul Portofoliul

Important este să privim componentele acestui sistem ca metode de evaluare complementare şi nu exclusiviste, în încercarea de a acoperi împreună întreaga realitate educaţională.

Probele orale constau, de regulă, în realizarea unei conversaţii prin care învăţătorul urmăreşte în ce măsură şi-au însuşit elevii cunoştinţele, atât sub aspectul cantităţii, dar mai ales al calităţii, performanţele şi progresul intelectual al elevilor, capacitatea de aplicare a noului în diferite situaţii.

Conversaţia euristică stimulează gândirea creativă a elevilor prin intermediul întrebărilor putându-se ajunge la soluţii inedite. Cheia acestei conversaţii o constituie modul de formulare al întrebării şi structura acestia.

EXEMPLU PROBĂ ORALĂLECŢIA: „VIZITĂ” DUPĂ I.L. CARAGIALE, CLASA A III-M

Citeşte cu voce tare textul !

Identifică alineatele textului şi explică rolul lor !

Găseşte cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele date.

Răspunde la întrebări referitoare la textul studiat.

Povesteşte oral un fragment din text.

Probele scrise se numără printre formele clasice ale evaluării şi presupun tratarea în scris a sarcinilor de lucru. Principalele forme ale evaluării scrise sunt: evaluarea cu ajutorul testelor, evaluarea pe baza lucrărilor scrise, evaluarea cu ajutorul chestionarelor, temele scrise efectuate acasă.

EXEMPLU PROBĂ SCRISĂLECŢIA: „VIZITĂ” DUPĂ I.L. CARAGIALE, CLASA A III-M

Rezolvă cerinţele următoare:

Timpul şi spaţiul:1. Identifică- în text- cuvintele care arată momentul şi

locul de desfăşurare a întâmplării povestite în Vizită.2. Ce detalii ale mobilierului şi ale altor obiecte sunt

surprinse în descrierea salonului doamnei Popescu ?Personajele:3. Identificaţi personajele din text în ordinea apariţiei în ordinea importanței Clasificaţi-le în: - principale - secundare

Probele practice se pot realiza cu deosebire la disciplinele din anumite arii curriculare: ştiinţe, tehnologie. Luând în considerare însă utilitatea practică a unor lucrări, se poate aprecia că şi la limba română există posibilităţi de a folosi probele practice. Este vorba de acele conţinuturi care vizează scrierea funcţională: biletul, scrisoarea, cartea poştală, jurnalul şi altele.

EXEMPLU PROBĂ PRACTICĂLECŢIA: SCRIEREA FUNCŢIONALĂ, CLASA A III-M

1. Completează cartea poştală adresată părinţilor (imaginează-ţi că eşti la mare).

2. Redactează o felicitare adresată bunicii cu ocazia Crăciunului.

3. Realizează trei enunţuri de reclamă pornind de la imagine.

  

Autoevaluarea reprezintă actul psihopedagogic prin care o persoană "îşi apreciază, verifică, analizează critic şi evaluează propriile cunoştinţe, abilităţi, competenţe, comportamente, conduite şi atitudini în conformitate cu un model, cu un standard, prin raportare la un obiectiv.

EXEMPLU AUTOEVALUARELECŢIA:„VIZITĂ” DUPĂ I.L. CARAGIALE, CLASA A III-M

EXEMPLU AUTOEVALUARELECŢIA:„VIZITĂ” DUPĂ I.L. CARAGIALE, CLASA A III-M

AutoevaluareVerifică dacă ai răspuns corect. (fiecare elev verifică

individual)1 – c2 – a3 – a4 – b

După ce verifică corectitudinea răspunsurilor oferite, fiecare elev îşi acordă calificativul prin raportare la scara valorică oferită de cadrul didactic.

Observarea sistematică a elevilor este una dintre metodele cu o largă arie de aplicabilitate. Constând în observarea elevului într-un mod sistematic, nu întâmplător, deci în observarea continuă şi orientată spre anumite aspecte, această metodă dezvăluie comportamentele afectiv-atitudinale ale elevilor, la oricare din disciplinele de învăţământ.

Investigaţia constă în aceea că se dă elevilor spre rezolvare o sarcină de lucru scurtă, cuprinzând o situaţie complicată şi necesitând pentru rezolvare un timp relativ lung. Este necesar ca investigaţia să înceapă, să se desfăşoare şi să se termine în clasă sub supravegherea învăţătorului. Ca mod de organizare, se poate desfăşura individual sau în grup.

Proiectul reprezintă o lucrare scrisă, care are la bază o cercetare teoretică sau teoretico-practică, amplă şi de durată. Realizarea unui proiect începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, eventual şi prin începerea rezolvării acesteia, se continuă pe o perioadă de câteva zile sau săptămâni, în care, elevul are permanente consultări cu cadrul didactic.

EXEMPLUPagina de titlu:

Tema: Ion Creangă - personalitate a literaturii româneŞcoala: Liceul Teoretic “George Meniuc”Perioada: semestrul al II-lea

Introducerea:Disciplina: "Limba şi literatura română"Clasa: a III-a MTipul de activitate: activităţi pe grupe/ în echipe

Dezvoltarea elementelor de conţinut:Date biografice despre autorCitate cu aprecieri ale unor autori despre CreangăPrincipalele opereFragmente şi citate din opere Compunerile/eseurile elevilor din echipă, în care elevii să valorifice informaţiile culese.

Concluziile

Portofoliul reuneşte rezultatele unui ansamblu de activităţi desfăşurate de un elev într-o anumită perioadă de timp-teme, lecturi suplimentare, proiecte, studii, lucrări de creaţie, eseuri, etc. Este o colecţie formată din produsele activităţii de învăţare a elevului, care sunt selectate de elev şi însoţite de reflecţiile sale personale asupra lor.

EXEMPLU

ION CREANGĂ

ADAUGĂ ÎN PORTOFOLIU:

Citeşte Amintiri din copilărie; Selectează pe o fişă proverbe şi vorbe înţelepte.

Scurte fragmente din scrierile sale, pe care le-ai citit şi care te-au impresionat.

Fotografii ale autorului. Fotografii cu casa

memorială de la Humuleşti; Compuneri libere pe tema

copilăriei; Descrie întâmplări hazlii

trăite de tine.

VĂ MULŢUMESC!