CUM DESCOPERĂ OMUL MODERN IZVOARELE CREA IEI?Ț

INCEPUTUL La începutul secolului al XVIII-lea se

manifestă un interes deosebit pentru

obiceiurile și credințele populare;

Spre sfârșitul sec. al XVIII-lea are loc “descoperirea” literaturii populare de către scriitorii preromantici, care considerau folclorul “arhiva vie a popoarelor”, expresia nemijlocită a trăsăturilor sufletești ale fiecărei națiuni.

Oamenii de cultură ai timpului consideraucă fără literatură populară, cultura națională ar fi fost lipsită de ce avea ea mai de preț.

În prima jumătate a sec. al XIX-lea culegătorii de folclor nu au fost preocupați de păstrarea autenticității, intervenind adesea în texte pentru a le “îndrepta”.

DIMITRIE CANTEMIR

• În opera lui Cantemir, influen ată de țumanismul Rena terii i de gândirea înaintată ș șdin Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfâr itul secolului al XVII-lea i ș șînceputul secolului al XVIII-lea.• Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci i șpentru observa iile etnografice i folclorice. ț ș

• Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia i ș folclorul.

„Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel decât la celelalte neamuri. Ei nu joacă doi sau patru inși laolaltă, ca la franțuji și leși, ci mai mulți roată sau într-un șir lung. Altminteri, ei nu joacă prea lesne decât la nunți. Când se prind unul pe altul de mână și joacă roata, mergând de la dreapta spre stânga cu aceiași pași potriviți, atunci zic că joacă hora”. D. Cantemir, Descrierea Moldovei

„Norodul lesne crezător pune pe sama călu arilor puterea de a izgoni șboli îndelungate. Vindecarea o fac în acest chip: bolnavul îl culcă la pământ, iar călu arii încep să sară i, la un loc tiut al cântecului, îl ș ș șcalcă, unul după altul, pe cel lungit la pământ începând de la cap i șpână la călcâie; la urmă îi mormăie la urechi câteva vorbe alcătuite într-adins i poruncesc boalei să slăbească. După ce au făcut aceasta șde trei ori în trei zile, lucrul nădăjduit se dobânde te de obicei i cele ș șmai grele boli, care s-au împotrivit lungă vreme me te ugului ș șdoftoricesc, se vindecă în acest chip, cu pu ină osteneală. Atâta țputere are credin a până i în farmece.”ț ș D. Cantemir, Descrierea Moldovei

VASILE ALECSANDRI V. Alecsandri, “Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești),

adunate și îndreptate” (I,II, Iasi, 1852-1853) din care fac parte i poeziile populare ș Toma Alimoș, Blestemul, erb săracȘ ,

Mioara, Mihu Copilul. Miori aț este un poem folcloric românesc, răspândit în peste

1500 de variante în toate regiunile României. Este o crea ie țpopulară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare. Cântecul a fost zămislit în Transilvania, având la bază un rit de ini iereț i interpretat sub forma de ș colindă, în timpul sărbătorilor de iarnă. S-a transformat în baladă (în regiunile din sudul i estul ării), în această versiune fiind socotit un text ș țliterar desăvâr it din punct de vedere compozi ional i stilistic. ș ț șA fost analizat i comentat de cei mai de seamă oameni de șcultură români. Motivul mioritic a constituit sursă de inspira ie țpentru scriitori, compozitori i arti ti plastici români i străini. ș ș șA fost tradus în peste 20 de limbi străine. Este socotit unul din cele patru mituri fundamentale ale literaturii române ti, iar în șprezent este un brand cultural na ionalț .

ALECU RUSSOPoezia populară, o operă fundamentală de

cercetare a folclorului.„Datinile, poveştile, muzica şi poezia sunt arhivele

popoarelor. Cu ele se poate oricând reconstitui trecutul întunecat. Din studiul lor ne vom lămuri despre originea limbii noastre, de naşterea naţionalităţii române, de plecările naturii cu care este înzestrat poporul, şi de luptele ce le-au susţinut coloniile romane pân-a nu se preface în locuitorii de astăzi ai vechii Dacii.”

„Poezia poporală este întâia fază a civilizaţiei unui neam ce se trezeşte la lumina vieţii, iar când acest neam cade din vechea sa civilizaţie, poezia poporală devine paladium al limbii şi al obiceiurilor strămoşeşti.”

„Poporul împarte poeziile sale în cântece bătrâneşti, în cântece de frunză, în doine şi hore. Cele mai multe balade ce le avem datează de la secolii XVI, XVII şi XVIII, precum: Toma Alimoş, Gruia Grozovan, Codreanul, Ghimciu, Novac etc.”

„Iată poezie! iată adevărata literatură, de care se pot mândri românii! Fie forma versurilor uneori defectuoasă, ele îmi par mie poleite cu razele geniului. Privighetoarea nu e frumoasă, dar cântecul ei este din rai!”

ALECU RUSSO

Â

APARIȚII EDITORIALE ÎN SEC. AL XIX-LEA 1844 – balada

“Zburătorul”, de I. Heliade-Rădulescu.

1851-1852 – Anton Pann tipărește “O șezătoare la țară”, “Culegere de proverburi sau Povestea vorbii” culegeri de snoave, proverbe și zicători.

MITUL ZBURĂTORULUI

1852-1853 – V. Alecsandri tipărește “Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești)”, “Poezii populare ale românilor adunate și îndreptate”; face cunoscute pentru prima dată baladele Miorița și Meșterul Manole.

1861 – A. Odobescu publică primul studiu de folclor comparat din cultura română, “Cântece poporane ale Europei răsăritene mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor”

1868 – I.C.Fundescu publică colecția de “Basme, orații, păcălituri și ghicitori”;

1869 – în cadrul Societății Orientul, M. Eminescu este numit responsabil cu strângerea folclorului din Moldova. Textele culese de Eminescu i-au folosit ca sursă de inspirație pentru poemele “Călin Nebunul”, “Fata-n grădina de aur”, “Miron și mireasa fără corp” și basmele în proză “Făt-Frumos din lacrimă”, “Frumoasa lumii”, “Finul-lui-Dumnezeu” etc.

1870 – Miron Pompiliu publică colecția de “Basme populare române”;

1872 – P. Ispirescu publică cea mai cunoscută culegere de basme populare românești “Legendele sau basmele românilor”

1873-1875 – Apare culegerea “Poezii poporale romane”, a lui Simeon Florea Marian, conținând, până în acel moment, cea mai bogată colecție de balade din Moldova de Sus;

1880 – Bogdan Petriceicu Hasdeu editează “Cărțile poporane ale românilor în sec. al XVI-lea în legătură cu literatura poporană cea nescrisă”;

1883 – Apare prima sinteză despre folclorul românilor publicată de Moses Gaster “Literatura populară română”;

1885 – G.Dem. Teodorescu editează culegerea “Poezii populare române”;

1895 - Iuliu A. Zanne începe editarea colecției “Proverbele românilor”, în 10 volume.

1895 – Lazăr ăȘ ineanu publică “Basmele române”, un vast studiu de folclor comparat de aproape o mie de pagini, care are în vedere cvasi-totalitatea poveștilor românești cunoscute până în momentul apariției volumului.

Spre sfârșitul sec. al XIX-lea, locul amatorilor este

luat de profesioniști preocupați să conserve

autenticitatea creațiilor populare. Etnografia și

folclorul devin obiect de cercetare științifică.

Simeon Florea Marian a fost un folclorist i etnograf român, preot, membru știtular al Academiei Române.

Alexandru Voevidca a fost un folclorist i muzicolog român, dirijor de cor i ș șorchestră din zona Bucovinei.

Dumitru Caracostea a fost un critic, istoric literar i folclorist român.ș Harry Brauner a fost un folclorist român i profesor universitar la Bucure ti, ș ș

colaborator al lui Constantin Brăiloiu. Harry Brauner a fost întemeietorul Institutului de Folclor din Bucure ti (1949) i al orchestrei de muzică populară ș ș„Barbu Lăutaru” (1946).

Mihai Pop a fost un folclorist i ș etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000).

Ovidiu Bârlea este culegător, exeget, metodolog, istoric al folcloristicii i ședitor român

Silviu Angelescu este un profesor universitar de etnologie i șfolclor, folclorist i romancier român.ș

Irina Nicolau a fost folclorist, eseist, director al Muzeului ăranului RomânȚ . Lucia Ofrim (Lucia Terzea-Ofrim) este un antropolog, filolog i ș

folclorist român.

MESTERUL MANOLE (BALADA POPULARA)

Varianta din manual a fost culeasă de G.Dem. Teodorescu de la Petre Crețul Solcanul, lăutarul Brăilei, in 1883. Este o varianta complexa și autentică ce curpinde 824 de versuri.

Personajul Manole apare în circa 170 de variante ale baladei.

Varianta lui V. Alecsandri, “Monastirea Argesului” este doar “o varianta mai scurtă a acestui vechi cântec”, dupa cum afirmă editorul cărtii.

Povestea baladei este fixată pe meșterul zidar Manole și pe mănăstirea de la Curtea de Argeș.

Mormantul Anei lui Manole

Statuia lui Neagoe Basarab

Catapeteasma bisericii de la Curtea de Arges

Intrarea in curtea Manastirii Curtea de Arges

Fantana lui Manole

Ce ne comunică nouă, celor din prezent, textele literaturii populare?

Oare genera iile țnoastre vor putea păstra literatura populară?

VA MULTUMIM PENTRU ATENTIE!

BIBLIOGRAFIE :

- manual- platforma cursului IntelTeach:

http://masterteachtulcea.pbworks.com- imagini – search: www.google.com- informa ii – ț www.wikipedia.com