Home >Documents >PREŢUL 10 LEI PICTURA ROMÂNEASCĂ şi ITALIA

PREŢUL 10 LEI PICTURA ROMÂNEASCĂ şi ITALIA

Date post:11-Nov-2021
Category:
View:0 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:
P R O P R I B T A R i
SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCURETI, BREZOIANU 23 . a, DIRECTOR I AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscris sub No. 163 Trib. Ilfov
A B O N A M E N T E :
autoriti i instituii 1000 lei particulare 12 luni 500 „
6 luni 400 „ 3 luni 210 „
REDACIA I ADMINISTRAIA
T E L E F O N 3.30.10
Apare de 3 ori pe lun
PREUL 10 LEI
A N U L LI I N r . 18
MIERCURI 30 IUNIE 1 9 4 3 Redactor responsabil: TRAI AN CHELARIU
PICTURA ROMÂNEASC i ITALIA
Matei Caragiale 1 1 de DUÍMITRU IMBRESCU
Ocupâudu-ne acum de poeziile lui Matei Caragiale din ciclul „Pajere" vom vedea c avem de-a face cu o tem comun, cânta­ t pe mai multe arii. Toate personagiiie epice sunt din lumea tre­ cutului, cu zorzoanele aducerii anr.nte i cu atmosfera de evocare i reverie. Ele sunt detaate din realitate, pstrndu-i doar ar i ­ pile de vis. Poetul ni-i prezint d n toate prile, ca pe mici juc­ rii, ou aerul unui copil delicat i ginga.
In „Lauda Cuceritorului", poetul îi exprim admiraia pentru cuceritorul care a rsturnat toate în drumul su, arzând altarele sfinte, omorînd i prdând tot. Broul e mre ,,cumpl:Jt, neîndura', cuprins in flcri pe csânde turle, cu pieptul gol luptând însân­ gerat". El e beat de mcel. Ins toate au un sfârit i fatalitatea îi spune cuvântul. Cuceritorul nu putea s mearg la infinit. Va fi trdat i omorît într'o strâmtoare, plâns de neamul lui barbar. Trupul lui va fi ars pe rug, ou comori, cai i roabe. Poetului i se pare c înc mai vede rugul arzând, în faptul înserrii, când îl apuc doruri neîmplinite.
Dar poetul culege din negura îndeprtatului trecut i figura în­ vinsului : ; ]
„Trecând ca o nluic, prin vifor, prin noroi. El fuge 'nvins i bezna pdurilor l-înghite ; Nu simte cum tn valtiri, din rnile cumplite, li curge mândrul sânge pe plato iroi"
Dar învinsul nu se d înapoi, el vrea s nu moar ruinat, fr onoarea luptei. Pgânii arunc pârjol, duc în robie domnie i o- moar pe coconi. VoevodrJl se risgândete, îi întoarce calul i s'avânt din nou (în lupt, unde-1 ateapt o moarte sigur. Mai este el un învins? Poetul nu ne spune, dar noi suntem în msur s ne dm seama c el n'a murit, ca un om de rund i nici n'a vrut s scape prin fug. A preferat s moar eroic. i aa s'a i sfârit.
Matei Caragiale este un mare portretist. In poezie, portretele lui sunt luate din pulberea /trecutului, din cronici i hrisoave, din icoanele mnstirilor, ori din cântecele btrânilor. Aci, o clug- li desprins din palatele domneti i mânat de gândul nimic­ niciei pmânteti, s-i sfâreasc smerit zilele in rcoarea vre­ unui schit îndeprtat de sgomotele deertciunilor lumeti, aci un dregtor nedrept i avar, ori un cronicar iste dintre boerii cari vreau s dea generaiilor viitoare veti despre lumea care s'a dus Portretul lui Matei Caragiale nu e îns rece. Prin câte o evocare, sau gest, eroii capt via i las în urma lor o und de tristee, ceeace face ca evocarea s pun stpânire pe sufletul lectorului.
E de neuitat portretul pe care-1 face în „AspTa" unui suflet întunecat de frdelegile faptelor i de blestemele nedreptilor:
„Nimic nu o 'mblânzete, ni?nic nu o 'ncovoae, Ani are peste sut i mwlte-a pàtvmit; Tot neamu-i, satul, fii, de sabie-au pierit, Dar n'a putut durerea s'o frâng, nici s'o 'nmoae.
(Urmare (n pag. 2-a)
Dac în decursul evoluiei storice a ciuturii Românilor înc din epoca domniei exclusive a artei bisericeti în Principate, momentele de in­ terferen cu spiri.ul italian n'au lipsit, culmi­ nând cu splendida eflorescent arhitectonic a influenei veneto-dalmate în stilul brâncovenesc, (Sec. XVII—XVIII), nu e mai puin adevrat cu pân în pragul secolului XIX, aceste interfe- 1 ene sunt, pe de o parte, discontinui i nesis- îemaiice, eîe reducndu-se pe de alt parte, la ornamentic, la decoraie, i foarte rar atingând, structura esenial a monumentelor, care r­ mâne bizantin.
începuturile artei moderne, în rile Române coincid cu interesul stârnit aici, pentru fenome­ nul occidental european, i nu e risca'. afirma­ ia c interesul acesta s'ar fi manifestât poate cu mult mai anevoie, dac nu s'ar fi redeteptat brusc contiina originel romane a Românilor, întorcând privirile Crturarilor notri ctre „ce­ tatea etern", luat cu respect drept model i cercetat cu dragoste.
Pentru arta româneasc modern, care la în­ ceputul secolului XIX, înlocuia vestigiile deca­ dente ale unui bizantinism degenerat delà str­ lucirea, sa iniial, Italia este ceeace pentru arta italian a Renaterii reprezint antichitatea. E adevrat ca pnmete contacte ale Românilor cu viziunea realist concret a Occidentului, opus schematismului abstract bizantin, s'a întâmplat în chip cu totul arbitrar, prin intermediul unor arli:i de valoare dubioas, i de origini etnice foarte diferite. Germani, ca Wallenstein sau Karl Storck, francezi ca Mondonville, cehi ca An­ ton Chladek, elveieni ca Trenck, italieni ca Schiavoni, pentru a nu cita decât câiva dintre meteri strini venii în România s-i încerce norocul, îndeplinesc rând pe rând, pentru bur­ ghezia adminisirativ dc> aici, rolul de furnizori de efigii, fiind la început tratai ca orice me­ teugari cu munc renal i produse exigibile la termen. Gustul neevoluat, firete, al acestui public nou. nu le cerea decât efigii fotografice. Totui, prezena lor aici, aducând Românilor urmele unor tradiii tehnice evoluate, odat cu interesul pentru realism, înseamn, oricum, chiapul celor dintâi cristalizri de stil occidental la noi. ') Veritabilul contact cu Occidentul se duce ceva mai târziu, prin ucenicii lor, recrutai dintre tinerii btnasi (cazul marelui Grigorescu, ucenic, un timp, al lui Chladek), care dup in­ troducerea desenului în învmântul public, pot aspira la o burs de studii în strintate. Con­ tactul cu marile centre artistice occidentale, cu Academiile i Muzeele Germaniei, Franei, dar mai ales ale Italiei, este hotrîtor pentru consti­ tuirea stilului nonei arte româneti. Exceptând fop.u! c, ceeace aveau s gseasc Românii în toate Muzeele Occidentului, se datora, pân ia urm, tot Italiei, ara prin excelen a frumo­ sului i centru de radiaie a Renaterii, la care artitii tuturor rilor culte au venit întotdeauna, s se adape, dac ar fi s facem, atâta cât e cu pu'.in, statistica studioilor Români în Italia, numrul lor ar întrece cu mult, la capitolul „art", pe ce? plecai s se formeze în alte medii culturale.
Nu e neinteresant de întreprins cercetarea vechilor legturi artistice italo-romne, în epoca premergtoare constituirii, silului românesc: ast­ fel, cel dintâi nume care se poate cita când este vorba de pictura laic cult în rile române, Gh. Asachi, reprezint în acela timp un mate­ matician, un inginer, un literat, un dramaturg i un istoric. în multiplicitatea preocuprilor c­ ruia nu ne e greu s gsim idealul umanismului italian al omului enciclopedic, universal. Pre­ cursor al micrii culturale moldovene i prim motor al ei in mai toate domeniile, Asachi este uu om format la Roma, spre care îl mânase, dup propria-i mrturisire „...dorina de a atinge fân­ tâna cercrii filologice i amorul pentru lucr­ rile antice... în Roma cea mrit, unde m'am ocupat în asemenea îndeletniciri delà anul 1807,
de ION FRUNZETTI
pân la anul 1812". Elev al atelierului lui , Asachi las opere plastice felurite ca gen i fac­ tur, „în sobrul i corectul stil italian, pseudo- clasic, ci timpului", aflate la Pinacoteca din Iai2), .vlai puin important ca pictor decât ca îndrum 'tor, organizator i deschiztor de dru­ muri, .-.sachi face din Iai un centru artistic, care P'-ne Bucuretiul în inferioritate, aa fel încât p ctori bucureteni vin s se instruiasc în coala 'e prestigiu a Iailor. Asachi tie s pro­ fite de prezena la Iai a unui maestru italian i eputat. cru;e-i ofer un post de conducere în învmântul artistic al principatului: Natale Schiavoni. Acesta, un academician, imiftator al manierei lui Guido Reni, al crui cult îl transmi­ te fiului su Giovanni, va face la Academia Mv- hilean din Iai, discipoli—care compenseaz prin numr, slaba lor proeminen artistic. Chiar când în 1842, Schiavoni prsete Moldova pentru a deveni profesor la Academia de Arte Frumoase din Venezia, el nu rupe total legturile cu Principatul, oferindu-se s fac Eforiei coa- lelor comisionul de a-i trimite, contra 1000 lei vechi, mulaje dup statui antice, din Muzeele Italiei, care s slujeasc drept model elevilor Academiei ieene. Dei expunea la toate marile manifestri internaionale, la Salonul Oficial din Paris (1843), la Bruxelles (1845), la expozia in­ ternaional din Paris din 1855, unde figureaz, ca veneian, în Pavilionul Austriei, a crei pro- vncie era pe atunci Venezia, Schiavoni nu s'a dat în lturi, în rstimpul ederii sale în Prin­ cipat, s execute portetele personalitilor din Societatea bun a Moldovei, risipind astfel prin saloaníle boiereti semine ale unei concepii de art care, oricât de convenional i de confor­ mist va fi putut fi ea pentru un Occidental, pentru gustul înc virgin al publicului moldo­ vean însemnau, oricum, un îndreptar i un exem­ plu chiar celor cari n'avuseser norocul s-i fie, direct, elevi. Cel mai important dintre discipolii si delà Iai, George ileru, lucreaz cu el înc 11 ani în Italia.
Un alt meter strin în a crui formaie intr elemente italiene este cehul Anton Chladek (1794—1882), nscut în Torontal, i trimis s stu­ dieze la Milano, de unde tânrul se întoarce cu o abilitate tehnic remarcabil, câtigat prin copierea capodoperelor italiene din muzeele Ita­ liei nordice. Cstorit cu o tânr milanez, Chladek se integreaz i altfel decât artistic spi­ ritului italian. Chiar în capitala Austrei, cu mu­ zee bogn.te în nume celebre, maestrul pe care-l admirc^înverunându-se chiar s-l copieze, este Correggio, bine reprezentat în coleciile impe­ riale, i. mai puin, Tizian. Stabilit în România, Chladek are ansa istoric de a îndruma, în a- telierul su delà Bucureti, începuturile artisti­ ce ale lui JVicolae Grigorescu, tânrul care avea s devin cel mai de seam pictor român al se­ colului XIX
Alt pictor din secolul al XlX-lea, român ar­ delean de origin, dintr'o familie ptruns îns în nobilimea imperiului austriac înc din sec. XVU-lea, Carol Popp de Satmari -), format spiri­ tual la coala Apusului i denotând o mare sete de experiene noui de via, îi datorete în ma­ re parte cultura artistic i remarcabil expe­ rien tehnic etapei de cercetare i de ptrun­ dere a artei iwliene, la Florena i la Roma. Cltor neobosit de pe malurile Oceanului At­ lantic pân în Asia Central, Satmari a execu­ tat numeroase copii dup pânzele celebre din muzeele vizitate. Cele în care a pus mai midt pasiune sunt, în afara celor dup Rubens, Jor- daens i Wouwermann, copiile meritorii' expuse în Bucureti la 1864, dup tablouri de Tizian.
GABRIEL TEFANESCU Peis a j
1) Of. studiul nostru din „Universul L'terar" nr. 16 intitulat „Vechii legturi artistice germa- no-romane^'.
2) G. Oprescu, Pictura româneasc în sec. al XlX-lea, Bucureti, 1937.
(Urmare tn paf. 5-a)
Nebunul din Atena E ra odat un nebun l a Atena,
care credea c toate corbiile care intr în port sunt a le lui. Au- zindu-l, atenienii zâmbeau comp­ timitori, dar nu-1 contraziceau n'ci- odat. Unii, pemlru. c a erau prea înelepi, iar alii c ine tie, pentru c dând poate dreptate nebunului, s e socoteau la fel de bogai c a el.
De atunci a trecut atâta timp, c vechea Atena a intrat în istorie, iar înelepii ei în filosofie. Nebunul în- , s, în ciuda vechei Atene i a în­ elepilor ei, trete înc i credina lui e aceea i c a acum dou mii i c e v a de ani. Eu 1-am întâlnit nu de mult, p e strad. Mergea îngându­ rat de parc i s'ar fi scufundat toate corbiile. A a am crezut cel puin l a început. Dar m înelam. Mergea aefc n u pentru c ar fi su­ ferit vre-un naufragiu, ci pentru ca n u l mai asculta nimeni. De altfel, când mi-a surprins privirea, s'a a propiat de mine c u jovialitatea cu care se întâlnesc doi prieteni ce se vd în fiecare zi i, dup un preambul convenional care m a puis în curent cu recentele-i preo­ cupri de filosofie revoluionar, m'a invitat la o edin experimen­ tal în grdina public apropiat.
Curiozitatea i poate comptimi­ rea c u care-1 priveau vechii a e-
nieni, m'a îndemnat s nu-1 refuz. Am intrat în grdina care era la câiva pai d o noi i n e a m aezat o mas . Atunci ciudalul m e u partener, închipuindu-ee într'o ve­ che academie atenian, îi începu prelegerea fr obinuitele mena­ jamente introductive a le unei lecii de deschidere.
— Toi zâmbesc au neîncredere de câte ori vorbesc de sistemul meu. Poate c e un tic al mulimei, acest zâmbet de neîncredere. Nu e nimic îns. Revoluiile nu s e fac doar a a uor. Odat i odat, e u tot sunt sigur c s'stemul m e u v a revolu­ iona lumea. Cei muli, cei care azi
de STELIAN TECUC1ANU
zâmbesc auizindu-m, vor observa în sfârit c Proaneteu a furat focul pentru a doua oar. Dar v a fi prea târziu. Prometeu nu v a mai a v e a nevoe de mulime pentru a fi 1 ber. Cel puin îns, s e v a v e d e a atunci, c pentru a face ca filosofla s de­ vin în fine serioas, munca mea a fost peste puterile omeneti. Da, da, nu zâmbi i tu c a toi ceilali, cci într'adevr a fost nemsurat. Ca s ajung unde a m ajuns, a trebuit s înltur i s înlocuesc totul, începând chiar c u vocabula­ rul. A m creiat astfel peste trei sute de termeni tehnici, lucru pe care nu l-a reuit nici Kant, am definit apoi fiecare cuvânt pentru a înltura confuzia care pornete delà igno­ rana sensurilor termenilor i am întoctmit •otufli într'un sistem care va fi însfârit va labü pentru toat lu­ mea .
Vorbind aa, interlocutorul meu, cu zâmbetul de satisfacie superi­ oar pe care trebue s-l fi avut i incendiatorii bibliotecii alexandrine, scoase dintr'o serviet o map mare. In aceast m a p a era tot sis­ temul lui. Din e a , s coase cu grija cu care s e i^mbl cu obiectele de sticl o alt m a p în care erau câteva fie completate cu câiva din noii termeni. Dar c u m termenii erau noi, pentru lmurirea lor se g s e a u definiiile corespunztoare i detalii schematice în alte f'e în­ chise într'o alt m a p care la rân du-i fcea parte din a doua map.
Era evident c sistemul care a- v e a s curme toate tacertitudlnele, nu era u n lucru obinuit. C a s-l înelegi, trebuia s â ai în fa. a e ­ zate unele lâng altele, toate fiele. Primul filosof tia asta ma i bine de­ cât mine. Deace ia da dintr'o m a p în alta a l egând i aezând f'els Ia locul lor de ordine.
(Urmare în pag. Il-a)
Studiul fenomenului cultural românesc astfel cum a fost înjghebat pân acum de cei mai muli cercettori calificai ai problemei- a trecut c u ve­ derea, ca s nu spunem c a desconsiderat, din motive mai mult sau mai puin cunoscute, con­ tribuia de amnunt sau de ansamblu a horei. Cercettorii fenomenului românesc s'au mulumit de cele mai rare ori s atribute acestei vocabule cu adânci rezonane spirituale în contiina po­ porului, uu rol minior, insignifiant, de element cultural secundar care prin apariia i funciunea lui mrete trena de factori expresivi ai specifi­ cului naional. Gratificat cu titlul pompos de produs eminamente naional, bora a tânjit pe planul filosof iei culturii în ultima vreme, în um­ bra, speculativ a doinei i dorului oa o manifes­ tare de alt ordin a misticei pmântului natal, ca un epifenomen al nostalgiei lirice a spaiului ro­ mânesc.
Ira ce const îns natura specificitii diferen­ ial etnice a horei i odat cu aceasta funciunea ei cultural, nu ni s'a spus mcar vag niceri, cu toate sesizrile, ce e drept oaim disparate, ale multiplicitii aspectelor i atributelor ei spirituale.
Lipsa aceasta de cercetare acordat totui unui element considerat specific naional, nu poate fi calificat altfel decât oa rezultatul inerent al unei cunoateri pripite i superficiale a materialului i formelor culturii române, sau in cazul cel mai bun, ceea ce de altfel este foarte discutabil, drept consecina unei preuiri mai restrânse în umbra celorlalte elemente constitutive.
Departe de-a atribui horei un rol secundar de element periferic, sumativ i ^relevant, aa cum greit s'a încercat pân acum s se fac, credem c acest „produs cultural" în aparen minor, este ca s vorbim în termeni oarecum freudieni apli­ cai la filosofla culturii, un complex cultural de foarte fecund calitate, care îndeplinete înun­ trul spiritualitii române funciunea pe care o îndeplinete înuntrul unei societi fora de a- tracie sau repulsie gregar care se numete plas­ tic pentru sociologii biologiti : instinct social» iar pentru sociologii psihologist! : contiin social.
In jurul horei graviteaz i prin ea îi gsesc expresivitatea odeovat toa t« celelalte elemente constitutive ale culturii populare autohtone, într 'un tot unitar i indisolubil, plastic i reprezentativ, care «e numete spiritualitatea român. Din acest
SEMNIFICAIA METAFIZICA A HOREI punct de vedere se poate spune, pe bun dreptate i'n deplin cunotin de cauz c semnificaia special i valoarea intrinsec a horei se revars ca o binecuvântare ipeste spiritualitatea român pe care o susine, o fecundeaz i-o promoveaz mal ales ca original în lume.
Multilateralitatea aspectelor i atributelor horei in toate planurile i direciile culturii române ne îndreptete s vedem Sn acest eronat zis „produs cultural" nu simple manifestri bivalente muzicale i t icgiafice a specificitii naionale, ci ceva mai mult : condiia formal a oricrei implicaii spi- ribufele, expresia esenial a întregei noastre spon­ taneiti creatoare.
In perspectiva fulgertoare a acestei concepii speciale «are urmrete, nu numai aducerea horei în centrul preocuprilor speculative de actualitate ci i fundamentarea filosofiei culturii române pe acest factor cardinal al spiritualitii autohtone, schia semnificaiei metafizice a horei capt o va­ loare ideologic aparte.
Problema sensului e i metafizic nu se poate pune suficient i temeinic decât dac privim hora în luminile complexitii, a plurivalentelor i re­ prezentanei spirituale. Hora redus în cele din urm la un factor sumativ i de duzin al speci­ ficitii naionale este, trebue s'o mrturisim, un simplu produs mut. irelevant, ametafizic.
înainte de a trece la schia semnificaiei meta­ fizice a horei se impune s lmurim ce ne-a de­ terminat s ne oprim la expresia de „sens meta­ fizic" i nu la însui conceptul „metafizic" atât de gritor i larg. N'ar fi fost oare mai prudent i simplu s fi schiat, în msura în care materialul ne-ar fi îngduit, o metafizic a horei în care s fi dat frâu liber fanteziei speculative smulgând neantului o explicaie» decât s ne oprim la sem­ nificaia metafizic propriu-zis care implic spe­ culaia în limitele considerrii realitii.
Prin sens metafizic vrem s înelegem înainte de toate mai mult modul general de a problema­ tiza lucrurile în spiritul i direcia proprii meta­ fizicei ; intenia manifest de a opera cu implicaii
de ordin realitar mai mult decât ou obiecte episte­ mologice de invenie creatoare, pentru a cunoate i gândi aproximativ lumea. Dac metafizica pri­ vit în mare i explicat lapidar este o cunotin unitar, complet i absolut despre via i lume, în care cunotin de cele mai multe ori raiunea constructiv are cuvântul, atunci studiul conce­ put pe axa sensului metafizic al lucrurilor, nu este altceva decât o explicaie de tip speculativ, oare­ cum incomplet, imperfect i relativ a realitii. Semnificaia metafizic nu schieaz numai în an­ samblu direciile unei cunotine, planurile unei vi­ ziuni, rosturile intime ale unei explicaii; ea nu
- d numai sugestii vagi, indicaii aproximative despre ceeace ar putea fi o explicaie, ci desti- nuete pe lâng toate acestea i posibilitile mari ale unei teoretizri fundamentate pe realitate. Pro­ blema sensului metafizic, în cazul horei» nu des­ chide numai perspectiva unei înelegeri mai te­ meinice a realitii culturale române privite în ansamblul ei, ci i ceea ce este mai interesant, ori­ zontul înalt al unei evadri speculative în temati­ ca i stilistica spiritualitii române.
întrebarea care trebue s se ridice înaintea spi­ ritului nostru avid de cunoatere, este : rspunde hora, ca indefinit i totui reprezentativ produs cultural, unei necesiti metafizice a spiritului românesc, sau este un produs oarecare fr nici o semnificaie ?
Dup toate aparenele, analizele i consideraiile încercate pân acum, aceast condiie formal a spontaneitii creatoare a culturii române, care e hora i care privit în ansamblul manifestrilor ce am vzut c alctuete o întreag realitate cultu­ ral, pe oare am numit-o pretenios realitate ho- ral, rspunde din plin i unei necesiti metafi­ zice.
In cele ce urmeaz, ne propunem s schim în ce const acest rspuns i care este rezonana l valoarea lui filosofic.
Ca s schim sensul metafizic al horei, trebue e încercm în prealabil s prindem, s definim
de ROMULUS VULCANESCU
i s valorificm horia în raport cu întreaga exi­ sten naional a poporului român, adic s ve­ dem întru cât realitatea horal este expresia su­ fletului românesc i prin aceasta a întregei cul­ turi sud-estice europene. Ins aceast încercare trebue la rândul ei s fie anticipat de studiul ho­ rei în raport cu existena noastr individual.
Care este aportul horei. în viaa individual a românului ?
Pentru a desprinde i descrie acest aport, trebue s recurgem .printre multe alte metode de inves­ tigaie i la metoda experimental. Ins nu la ex­ perimentul propriu-zis, cunoscut în tiinele na­ turii, ci la o form special i mental de experi­ ment, la ceeace unii filosofi numesc experimentul metafizic.
Experimentul metafizic este o form subiectiv i personal de cunoatere a realitii. Din acea­ st cauz, atât pentru antemetafizicieni cât i chiar pentru metafizicieni, cunoaterea pe aceast cale e susceptibil necontenitelor retueri» ca fiind in­ cert i probabil.
Esena realitii, apare oarecum voalat sau în­ florit de sensibilitatea creatoare a metafizicianu­ lui. Totui cu toate deficienele i incongruentele lui, experimentul metafizic este o metod palpa­ bil de cunoatere a substratului primar al rea­ litii, de care cercettorul contiincios nu se poate lipsi.
Experiena subiectiv i personal a horei, ca de altfel orice experiment metafizic, va suferi în ex­ punerea noastr de infirmitate unei comunicri care s-i sleiasc coninutul. Scriitorul acestor rânduri, oricât de dibaci a r fi, nu poate împrti decât indirect, pe cale de metafore, paranteze i subînelesuri strile de cunoatere i de afectivi­ tate legate de actul complex al horirii. incognosci­ bilul horal îi va menine astfel puin prestigiul inabordabilitii.
Experiena subiectiv i personal a horei, t re ­ bue privit sub dublul ei aspect, întâi ca o expe­ rien sensibil, corporal i apoi ca o experien mental propriu-zis.
Sub primul ei aspect biologic, hora se descoper ca parte integrant din firea românului. In faa spectacolului ei curent, oricât de rudimentar, româ­ nul simte îndemnul intrrii i contopirii trupeti în joc. cu toat fiina Iui fizic, întocmai ©a un posedat. Hora este din acest punct de vedere o „chemare a crnii", o „chemare a vocii sângelui", Un fel de instrument biologic, prin care cum ar spune Schopenhauer, poporul român îi scoate în eviden i valorific calitile organice ale rasei lui. Oprindu-l pe un flcu s joace hora, mai mult timp în satul lui, acesta face impresia c i-a pierdut minile i brbia, iar pe o fat, c i-a pierdut farmecul fecioriei. Interdicia jacului lor e privit de autohtoni ca o barbarie, un blestem sau un sacrilegiu. Iat cum descrie necesitatea ha- ririi bardul anonim al poporului :
De n'ar fi horile'n lume Ai vedea fete nebune i neveste duse'n lume...
Fecioara care i-a pierdut fetia înainte de vre­ mea îngduit nu are voie s joace hora, îi est* interzis accesul în joc» ca o profamare, întocmai «a i flcul care a suferit o sanciune penal din partea ocârmuirei.
Numai astfel ne putem închipui cum în rilul nun­ ta!, mirii îi iau ziu bun mu numai delà soar», delà lun, cari sunt simbolurile luminoase ale di­ vinitii maritale la români, ci i delà iocuri, dala hori, ca ritualuri ale acestora:
Ia-i mireas ziu bun Deia soare, delà lun» Delà câmpuri, delà flori, Delà frai, delà surori. Delà jocuri, delà hori...
sau: Cântai fete i horii Pân suntei l a prini, Cântai fete horile i v purtai florile. Dup ce v-ai mrita Horile n'ai mai juca Florile n'ai mai purta.
In decursul unei istorii milenare, hora a devenit pentru român elementul indispensabil afirmrii vieii lui ca atare, întocmai ca i munca i hrana.
(Urmare In pag. 5-a)
2 U N I V E R S U L L I T E R A R 3 0 IUNIE 1943
CRONICA DRAMATICA TEATRUL NAIONAL : PRO­
DUCIA CONSERVA'i'ORU LUI DE MUZICA I ARTA DRAMATIC DIN BUCU­ RETI.
— CLASA D-LUI ION MANO- LESCU.
— CLASA D-NEI MARÍOARA VOICULESCU.
— CLASA D-LUI VICTOR ION POPA.
— CLASA D-NEI MARIA FI- LOTTI.
Un nou lot de absolveni ai ..Academiei regale de muzic i art dramatic" i-a dat „Pro­ ducia".
Un nou lot de tineri actori, prin urmare.
Acetia reprezint ndejdea de mâine a teatrului românesc, e- iementele lui de continu reîm­ prosptare.
Aprecieri în bloc asupra aces­ tei producii ?
Greu de fcut i, în orice caz, temerar, chiar dac lucrul ar fi posibil.
In adevr, ar ti greu de spus îEI bloc dac „Producia" anuiui acesta a fost în general mai bun decât cea din anii prece­ deni sau, din contr, mai slab, dac ea îndreptete ndejdi mai mari sau, din centr, mai mici decât „Produciile" ante­ rioare !
Sunt întotdeauna în fiecare producie ' elemente i bune i rele încât este greu s tragi dedesubt o linie de adunare i s stabileti o medie.
Iar dac, cumva, dintr'un an anterior mai pstrezi impresia unor elemente foarte bune cu care i s'ar prea c acelea de
• astzi nu pot s se compare, cine poate asigura c acea impresie este în arelai timp i just sau c. aa cum adesea se întâmpl, tocmai vreunul dintre acei care nu au avut posibilitatea s se releve este tocmai cel chemat, este dintre cei alei ? Destinul, jucându-se cu surprizele, re­ zerv, adesea, viitorul tocmai a- celuia care, modest i neînsem­ nat astzi, poate este sortit s fie adevratul om de teatru de mâine !
Sunt în adevr cazuri dmtr'a- cestea când din împrejurri cu totul neexplicabile, nici anii de Conservator i nici importanta i frumoasa prob pe care o cons­ tituie producia nu sunt în stare s puie în valoare pe cel care reprezint, totui, un mare tem- peramant sau o mare vocaie. Dup cum, invers, se poate foarte bine ca unele elemente bune în Conservator, delà cari oricine s'ar fi ateptat la lucruri mari, cu timpul s se dea la fund, fr s mai auzi nimic des­ pre ele sau, cel mult, s Ie vezi ducându-i o via de cabotinaj, lipsit de aspiraii, de elanuri i de acea demnitate de artist ca- re-i o condiie necesar a adev­ ratei i marei arte.
De fapt aceasta înseamn c, în realitate, ei nu simiser real­ mente chemarea artei, aceia care face miracolul de-a transforma omul în artist.
Iat de ce orice notaii în a- ceast materie, prin îns-i na­ tura lucrurilor, nu pot fi con­ cludente i niciodat definitive. Deaceeia i doresc ca rândurile mele de mai sus s se adeve­ reasc numai în ceiace cîe au încurajator.
* Clasa d-lui profesor Ion Ma-
nolescu i-a dat producia în ziua de 14 Iunie a. c , prezentând pe d-ra Raluca Zamfirescu în
a „Morcov", d-ra Matilda Iones- ' ou în „Modelul", d. Dan Nasta
în „Comedia Fantasmelor'', d. George Stanciu în „Vicleniile lui Scapin'' i d. N. Alexandrcscu Toscani în „Din jale s'a întrupat Electra", — replicele fiind date de d-oarele i d-nii Margareta Anghelescu, Dody Caian, Matilda lonescu, Ion Lucian Lazarovici. Ion Isaia, Gh. Tretinescu i Cri- an Constantinescu, cu concursul i al d-lui Cezar Rovinescu delà „Teatrul Munc i Lumin" în rolul 'd-lui Lepic din Morco­ v.
Dintre absolvenii acestei cla­ se, d. N. Alexandrescu-Toscani a dovedit — chiar atunci când viziunea d-sale putea s nu par cea just — c „are ceva în cap", c poate s gândeasc un rol i s-i compuie un joc frumos de scen, deci un element bun pe care cu justificat nerbdare îl vom atepta în manifestaiile d-sale ulterioare; d-ra Raluca Zamfirescu, în Morcov, a avut siguran i desinvoltur, ceiace dovedea de altfel i obinuina pe care o are a scenei; dcase- meni destul de bine d-ra Ma­ tilda lonescu i George Stanciu. In ce-I privete pe d. Dan Nasta este ceva mai greu de spus: d-sa are unele deficiene, o oarecare lips de emotivitate, de modu­ laie, de temperament teatral propriu zis, care nu poate fi con­ fundat i nici suplinit de inteli­ gen sau de retorism, dar a- ceste lipsuri pot fi, în schimb, compensate de o serie de alte caliti, de o anumit prestan scenic incontestabl, care îl pot face necesar multor roluri i pot constitui baza únei frumoase ca­ riere, lucru care s'a mai vzut de atâtea ori.
In ziua de 16 Iunie a urmat producia clasei d-nei Marioara Voiculescu care a prezentat pe d-ra Corina Lia Crbunescu, în „Madame Sans-Gêne" i pe d. Constantin Brbulescu în „Don Carlos".
Replicile, în ordinea progra­ mului, au fost date de d-rele i d-nii Nina Diaconescu, Yarodara Nigrim, Geta Lazarovici, Ioana Dimitriu, Rodica Brescu, Hor- tense Cizec, Ileana Macovei, M­ ria Chiricu, Ludmila Bucan, Elena Ciumber, George Treti­ nescu, George Manu, Miti Du­ mitrescu, Paul Matache, Tiberiu Simionescu, Ion Lucian, Louis Bdru, Eugen Stoiceanu, Gh. Dnciulescu, Ion Urcan, Ion La­ zarovici, Vivi Voineagu, Crlstidu Nieuleseu i ion Isaia.
D-r» Corii» Lia &*««
în Caterina din „Madame Sans- Gêne'' a avut mult vioiciune, reuind s dea o anumit culoare rolului, s fac personagiul foarte agreabil, cu un anumit humor care o prindea foarte bine.
D. Constantin Brbulescu în „Don Carlos" a prezentat un rol frumos studiat, cu un joc de scen îngrijit. Dac adogm i înfiarea d-sale foarte pl­ cut — are un foarte reuit cap de teatru — se poate spune c d. Brbulescu ese destinat unei frumoase cariere.
In ziua de 18 Iunie 1943 a avut loc producia clasei d-lui prof. Victor Ion Popa i a d-nei Ma­ ria Filotti.
La clasa d-lui Victor Ion Popa i-au dat producia d-rele Des- pina Pelin, Virginia Veber i d. Aureliu Dumitru, cu comedia în­ tr'un act „Haidem la teatru" a d-lui Valeriu Mardare. Replicele au fost date de d-ra i d-nii Vally Voiculescu, Niculaie Ene i Iulian Neculescu.
D-ra Despina Pelin a tiut s fie i ciciitoare i cocheta, a pus i humor dar a pus i graie scenic i, în general, a jucat în­ tr'un ritm viu, amuzant. Acelai lucru se poate spune despre d-ra Virginia Veber.
D. Aureliu Dumitru, bine, co­ rect.
La clasa d-nei Maria Filotti i-au dat producia d-rele Mar­ cela Popescu, în „Scampolo", E- lena Zaharini în „Ultima noap­ te", Coca Enescu în „Intimiti" i Ana Barcan în „Faust". Repli­ cile au fost date de d-rele i d-nii Eveline Gruia, Geta Cibo- lini Virgil Popovici i Alecu Râpeanu (cu concursul i al d-Iai Saa Stoianovici de la tea­ trul „Munc i Lumin").
D-ra Elena Zaharini în rolul Agnes a reuit s realizeze mult din poezia acelui rol, s ne redea dorul de via al tinerei bolnave iar, în vis, o trire în­ fiorat, dovedind un bun tempe­ rament scenic ; d-ra Coca E-
D-na MARIA FILOTTI nescu a reuit s fie i amu­ zant i spumoas ; d-ra Ana Barcan, în rolul Margaretei, a avut un joc de scen bine mar­ cat i de mult culoare drama­ tic ; d-ra Marcela Popescu o
.interpretare destul de corect în „Scampolo".
* Dintre cei cari înc nu sunt
aboslveni, dar, fie c au dat re­ plicele la producie, fie c i-am auzit la examene, sunt câteva elemente cari deasemenea me­ rit s fie menionate. Iar din­ tre acestea un caz cu totul ex­ cepional: d-ra Hortensc Cisek, din clasa d-nei Marioara Voi­ culescu.
Aceast tânr student a dat dovad de un talent nu excep­ ional ci cu totul extraordinar, de o mare putere de sugestie i de o rar sensibilitate.
Cred c nu exagerez spunând c depete cu mult pe toi ca­ marazii i toate camaradele ei dc vârst i toat Producia la un Ioc, ba, poate, chiar i multe dintre artistele cu reputaie ale teatrului românesc de astzi, reamintind, poate, prin marele ei suflu dramatic, un alt element, care s a relevat tot în cadrul Conservatorului i anume Ia producia de anul trecut. In ori ce caz asemenea talente sunt aproape unice, i de-o apariie cu totul rar, sporadic; numai ele sunt acelea cari dau îneles noiunii de adevrat, de mare art, aa cum o înelegem cu toii i cum am dori-o servit !
In definitiv, d-ra Cisek n'a recitat decât o poezie pe care muli dintre noi trebuie s'o mai fi auzit înc de cel puin câteva ori, astfel c tim cu toii Ia ce anume efecte ne putem atepta — e vorba de poezia „Duhovni­ ceasc'' a d-lui Tudor Arghezi, ale crei caracteristici bineîne­ les c nu le voiu analiza aici — dar pc care d-ra Cizec par'c ar fi transformat-o, i-a dat o vibra­ ie aparte, i-a dat carne i sânge, transfigurând-o !
Niciodat aceast poezie nu va putea fi mai impresionant, mai bine spus sau, mai exact, mai
bine „interpretat", — cci a- cesta este termenul just — decât a fcut-o d-ra Cizec.
Cu tot obiceiul ce-1 am de-a fi sobru i msurat în expresii, trebuie s spun c au fost mo­ mente în care impresia era aa de covâritoare încât te puteai crede Ia oficierea unor mistere eleusine sau orfice.
Cu un astfel de dar imens d-ra Cizec, dac împrejurrile i rutatea omeneasc nu-i vor fi potrivnice i nu-i vorba numai de o strlucire efemer, cred c va fi una dintre marile talente de mâine i poate unul dintre cele mai mari ale rii, ducân- du-i gloria, cine tie, poate chiar i peste hotare.
D. VICTOR ION POPA Dar, cum nici împrejurrile i
nici oamenii nu pote înbui un talent aa de real fiindc în faa unui astfel de talent trebuie s fii prea meschin ca s nu te pleci, nu m sfiesc s scriu aceste rân­ duri: am convingerea deplin c nu m voi jena niciodat de a le fi semnat.
Pentru deosebitul d-sale ta­ lent, dar în cu totul alt gen, tre­ buie deasemenea menionat d-ra Vally Voiculescu, vioaie — ai zice „îndrcit" — simpatic, de un anumit comic care îi este foarte personal, extrem de bu­ fon, extrem de savuros i totui fr nimic vulgar.
Se cuvine deasemenea sa fie menionate i d-rele Nina Dia­ conescu, Eveline Gruia i Iaro- dara Nigrim, poate jocul lor de scen, i pentru o anumit cl­ dur a rolului i înelegere a textului.
Deasemenea mi-a fcut o deo­ sebit plcere felul cum s'a pre­ zentat d-ra Antoaneta Constan­ tinescu, graie pe deoparte unei delicate sensibilti, iar pe de alt parte calitilor fizice pe care le are, caliti care, dup cum am mai spus i alt dat, trebuiesc socotite ca fiind, dac nu chiar o component a talen­ tului, dar, în orice caz, legate indisolubil de noiunea de ta­ lent: ori d-ra Antoaneta Cons­ tantinescu are o figur agrea­ bil, o anumit distincie în tr­ sturi, o siluet frumoas, etc., caliti cari sunt deosebit dc in­ teresante în teatru.
Bine deasemenea d-rele Maria N. Chiricu, erban, Laura Su- lescu, cum i d-nii Ioan Lucian Lazarovici, pentru humorul cu care a interpretat pe Argante din „Vicleniile lui Scapin"; Ion Isaia pentru „Papa Alexandru Borgia" în care a avut o scurt dar bine marcat prezentare, Iulian Nec­ ulescu pentru rolul lui Panait din „Haidem la teatru'', Virgil Popovici pentru rolul lui Faust — în acela al lui Titu, din „Scampolo", mai puin intere­ sant ca joc de scen — cum i George Manu în „Contele de Neiperg" din „Madame Sans- Gêne".
* Desigur c ar mai fi i alii
cari poate i ei ar merita s fie menionai, dar îi rog pe toi a- cetia s m ierte de a nu o pu­ tea face: e uor de îneles c a- ceasta aproape este o imposibi­ litate material.
Le dau tuturor acestora întâl­ nire alt dat poate la o produc­ ie viitoare sau cine tie, poate chiar pe scena vreunui teatru când voiu avea o i mai mare plcere, — dei cu aceiai bun voin i înelegere, — de a scrie despre ei, chiar dac o voiu face dup criterii ceva mai obiective, fiindc — i preteniile unui cro­ nicar dramatic sunt altele fa de o reprezentaie' de teatru de­ cât fa de nite examene de conservator.
ALEXANDRU DRGHICI P. S. — Cronicile reprezenta­
iilor date de Teatrul Naional din Cluj-Timioara, din lips de spaiu, vor fi publicate în nu­ mrul viitor. De asemenea i cronicile celorlalte spectacole urmând a se ine seam oarecum i de ordinea lor.
Al. I. D.
Nebunul din Atena (Urmare
Din fericire îns, n'a mai avut timpul s- i întind p e m a s între­ gul Iui sistem inspirat parc dintr'o convorbire de turn Babei, cci stropi de ploaie, începur s aib din c e în c e mai puin conside­ raie pentru passena noastr filo­ sofic. Ciuidatul meu tovar, care d'nr'o m a p în alta, dintr'o fi în alta, dintr'o definiie în alta, în­ cerca s rezolve regiiesul absolut al lui Aristot, strânse a'.unici cu grije matern sistemul! pentru a c­ rui desfurare îi trebu'a c a m tot alâta loc cât pieii de vit d'n le­ genda cu Cartagina, îl b g în map, b g c a la început u n e b în altele i toate mape le în serviet i c a i când i-ar fi dat s e a m a c fcuse o grav eroare ce*ieaându-ee uinui nebun, s e rl-
, PRINOS...
Bunul gând al celor delà un sptmânal literar de a deschide o list de subscripie pentru ri­ dicarea unui bust — dac nu a unui monument — meritat de cel care a fost mândria scenei româneti, Tony Bulandra, n'a fost deloc îneles, i cu atât mai puin ajutat, chiar de cei cari fie prieteni sau numai camarazi ai Interpretului Iui Kean, ar fi trebuit s-i impun delà înce­ put gândul i fapta pentru o grabnic i deplin realizare.
Dup atâta timp constatm c nu s'a anunat mcar un specta­ col pentru contribuia la lista deschis, iar „prietenii" defunc­ tului — ah !.„ aceti „prieteni", atât de „îndurerai" — socotesc, chipurile, mai cu rost s fac altceva, decât s ajute o sub­ scripie.
Bunoar, s pue la pre a- mintirile...
Am dori s tim c ne-am în­ elat i c arta marelui Tony Bulandra cu care ne-am mân­ drit, departe de-a fi o porunc pentru respectul ce i se cuvine peste oricât scurgere de timp, nu este decât un îndemn în a ne arta recunotina noastr.
S vedem cât tim s'o dove­ dim...
TURNEE».
Atâtea turnee „oficiale" sunt anunate i pregtite, încât va­ cana primei scene oficiale nu-i aîiceva decât o permutare a ac­ tivitii în provincie.
Scrisori de vacant c o pies ea „Fascinaie" care va circula sub firma de „Turneu oficial" nu este cea mai meri­ tat ca s îndeplineasc rolul ce i se cade de girul acestei firme
i asta artându-ne nu prea pretenioi, cci altfel am cere oprirea i a altor piese preg­ tite pentru „Tiirneuri oficiale"...
DREPTATEA...
D. N. Kiriescu, directorul tea­ trului Naional din Cluj, cu se­ diul provizioriu la Timioara, a poposit câtva timp cu trupa oficial în Capital, dând câteva spectacole pe prima noastr scen.
Am fi s respectm grija ce se poart de ctre organele res­ pective iubitorilor de teatru din ar, crora posibilitatea de-a vedea o pies le este cam grea, clac n'am vedea c lucrrile dramatice alese s fac ocolul rii, sunt din cele mai me­ diocre, ca s nu spunem altfel.
Ne simim trai la rspundere fi noi dac am trece sub tcere
M E M E N T O CINEMATOGRAFE
SCALA : Secretul doamne în alb i jurnal de rzboi.
REGAL : Aventuriera i jurnal de rzboi.
VICTORIA : Sbuciumul unei viei i jurnal. •
ELYSEE : Singurtate, jurnal i Compania de balet.
VOLTA-BUZETI : Femeia în­ drtnic, jurnal i trupa de varieti.
ROMA : Macario Cow-Boy i jurnal.
CARMEN-SYLVA : Negutorul de sclave, jurnal i trupa de artiti.
Succesul de care s'au bucurat atât lucrrile jucate cât i inter­ pretarea însemneaz izbânda u- nei munci pe care d. N. Kiries­ cu o depune, acolo în Vest, cu atâta for de realizare i — bine îneles — cu atât de tcut sgo- mot.
Dar izbânda turneului Teatru­ lui Naional din Cluj a mai în­ semnat i altceva...
Calda i freasca întâlnire a artitilor clujeni cu publicul bucuretean a dat ecoul unitei credini în dreptatea sfânt i biruitoare ce nu va întârzia.
AFI...
• D. Ciurezu lucreaz la o dram pe care are de gând s'o intituleze „întâlnirea umbrelor".
Subiectul povestit de d. Ciu­ rezu capt de pe acum înelesul unui succes, potrivit — îns — doar timpului de linite care va s vie...
••• D. Comnescu, tandrul ac­ tor delà teatrul Nostru care in­ terpreteaz rolul lui „Ben" in „Dincolo de zare" obine aplau­ ze meritate de talentul cu care tie s interpreteze un rol ori­ cât de mic.
Viitorul lui Comnescu prin­ de în fgduiala timpului doar preul propriei sal.2 mimei i al singurei sale averi: talentul.
De rest sunt obligai cei cari vor s-l foloseasc pe Com­ nescu.
<$• Leslie Howard, interpretul din „Macul rou", „Pygmalion" i „Intermezzo" a murit într'un accident.
însemnm pierderea unui ma­ re i de neînlocuit actor.
•J» Teatrul „Intim" îi pregte­ te o premier pe rostul unei piese i a unei interpretri gata s concureze cu alte teatre.
Noroc c-i var i doar atât de puine teatre mai funcio­ neaz.
• „Teatrul- de Art" de sub conducerea d-lui I. Anestin îi inaugureaz stagiunea prin ga­ rania unui spectacol i a unor nume pe afi care va însemna isbând sigur.
I. M. LEHLIU
DRAGA PLOPULE,
btut de vânturi i srutat de buzele ploii, aa cum ai rmas acum în faa terestrei mele, îmi vine s trec pân la tine pe-o punte de praf i s întreb, la u- rechea ta de iemn : má mai re­ cunoti, plopule drag ?
Suint tot eu, cel de anul trecut, chiar dac uneori te-am înelat, ateptând sub un castan btrân, de care un greer îmi spuue a- cuma i-a luat pedeapsa pentru acest gest: un trznet i-o retezat un bra sau zece. M gândesc, vecinule, tu care dac n'ai auzit de Jules Renard, îi adposteti în schimb ciorile, m gâdesc la singura ta lacrim tremurat, pe oare chiar dac n'ai plâns-o pen­ tru mine, ai s'o piei, de bucurie, cu-o rpial de toamn timpu­ rie, într'o diminea cândva.
Pentruc i voi, ursuzii cu frun­ ze, avei o inim, care bate un­ deva ®uib coaj, prinzând cu fie­ care cerc, câte o tristee pe care nici voi, dar niei noi oamenii n'o putem deslega.
Francis Jammes, prietenul nos­ tru brbos i crunt, a iubii nu numai fivara ta frunz, pe care-a fcut-o s opteasc în vers, ci i farmecui tu mut, statura ta de muchetar, deopotriv. De a- ceea, îmi vine s cred, în clipa aceasta în care nici mcar o fe­ reastr nu mai zngne în vânt, un ornic nu mai alearg spre-o ateptare, c numai tu ai ads­ tat lâng inima mea credincios ca un dulu i tandru ea o femee. Plopule, îmj vine s cred c m auzi, .cci numai noi am rmas locului. Ateptm. In suplele tale
brae, seara, îi înstrun acum viorile vtuite, noaptea îi pre­ gtete cei mai aibi cercei de stea, i n u peste mult vreme, o lun de afi îi va aprinde lam- pionul la mansard. Btrâne boem, amurgul i-a adus i fra­ cul, e timpul s te îmbraci I
i dac astzi nie un vers nu poate strbate printre ramuri, las-m s te duc în vis, alturi dte-un ir de ali plopi stingheri, pe-un mal de ap, ou slcii pitice i tufiuri verzi ca otrava cea dul­ ce. Acolo undele or s te fac s tii c nici noi oamenii, oa­ menii acetia în care o lacrim strlucete uneori ca o neste­ mat, nu suntem mai tari decât un alun sau ienupr pitic. Pen­ truc, sângele nostru, plopule, e sânge i nu e sev, Rimbaud de ne-am numi, Villon sau chiar D'Artagnan din poveste !
i acum, un amurg pretimpuriu, cu nuane de liric melancolie se las peste ora. In case sunt oameni care se nasc i mor, inimi ce iubesc l palpit, mâini care se chiam i se cer, guri care se vor, fr s mai zboveasc pe-un vers, aa cum fac eu, ea s nu plâng cu tine pe-um umr de nor. Noi, plopule, am rmas i rmâ­ nem. Un cais sau un zâmbet — iat rsplata cu care vom înflori în toamna ce vine, plopule, uitu- cule, statomicule !
TEFAN BACIU
„Scrisori de -vacan "se chiam seria de foi volante pe care tefan Boem o începe din acest numr.
CRI i REVISTE EXISTA CRI
i autori pe care nu-i poi discuta fr s-i nedrepteti. Dar exist i autori ce se simt nedreptii pur i simplu pentru faptul c le-ai discutat neconvenabii cartea la car© in cel rnaimult. (Aceast carte este, de ob'ceiu, ultima a- prat.) Sensibili din oale afar, acetia ar trebui s se pun în gard fa de eventualele sur­ prize. Le recomandm deaiceea s-i scrie singuri cronicile de care au nevoie sau, cel puin, s-i însoeasc respectivele volume cu câte un cifru mai sincer decât umilitoarele dedicaii cu super­ lative <i alte iarmuHe convenio­ nale. Cine e sensibil, s pun un , cine este mai mult decât sen­ sibil s un SS, cine este hiper­ sensibil si atlet, s-i anexeze tofograirua în postur de boxeur, i a r cine nu vrea s i se discute volumul, s nu ni-l trimit. Pe toi ceilali îi considerm cama­ razi loiali , oamarazi care nu-i poart pica nici chiar dup ce i-ai atins, reglementar, la partea cea mai nevralgic a sensibili­ tii.
ION LUCA CARAGIALE IN FRANUZETE!
In colecia Les ' oeuvres repré­ sentatives des lettres étrangères i sub îngrijirea Institutului fran­ cez de înalte studii în România au aprut, traduse de Edmond Bernard „Scrisoarea pierdut" i
„Conul Leonida fa cu reacia". Traducerea d-lui Edmond Ber­ nard va fi prezentat mai amplu într'una din rubricile noastre. „Une lettre perdue" i „Le père Leonida et la réaction" au fost editate de Didier.
NE MRTURISIM
întreg entuisiasmul pentru ÎNAL­ TE VÂNTURI volumu 1 de poe­ me al d-lui Emil Vora. închinat fratelui, su mort pe frontul din rsrit, cartea d-iui Emil Vora este, indisctabil, uina dintre cele mai bune culegeri de versuri ro­ mâneti ale anului. Autorul Flo­ rii amare (1936), al Fântânilor tcerii (1940) ti al Crii plecri­ lor (1943) e un pot despre oare s'a vorbit prea /puin, li rezer­ vm un loc de onoare într'una din apropiatele noastre cronici literare.
NUMRUL PE IUNIE
ai revistei Gând i slov olteneasc, de sub condu­ cerea d-lor F. Bossun, Preda Savu i Sergiu Cristian, s'a a- propiat mult de ceeace trebue s fie o bun revist provincia­ l. Dac i notele delà pagina ultim ar aduce mai mult in­ formaie literar olteneasc, Gândul i slova i-ar merita pe deplin titlul, iar cetitorii i-ar putea fi mult mai recunosctori
M A T E I C A R A G I A L E (Urmare din pag. 1-a)
in pag. I-a)
dic i p lec fr s mai spun v r e o vorb.
Plecând, m'am uitat lung dup el. La a a ceva , trebuie e recu­ nosc, m ateptam înc delà înce­ pu?. Totui, a m rmas nedumerit locului întrebându-m c e ar trebui s fac. Poate c trebuia e m iau dup el, îmi spuneam, s-1 strig, s i iau d e bra, s-i vorbesc fru­ mos, s â încerc s-1 scot din Evul Mediu i s-i explic c piatra filo- sofal e o eroare. La început chiar a m avut acest impute. Când am fâout îns primii pas' , mi-am adus aminte d e înelepciunea atenieni
lor i a m renuna. i poate c am fcut mai bine, lsându 1 s â crea­ d mai departe, c toa'.e corbiile care intr în port sunt ale lui...
STEL1AN TBCUOANU
i fr preget lupt, împila i jupoaie ; Ea tae 'n carne vie i sufletu-i cernit Cu toat rzbunarea e tot nemulumit — Aa cumplit o arde nprasnica vâpae
A urii , , .
Nu plânge, dar plânsul o 'nbue, greu geme Afar url vântul i peste capul ei Pogoar stoluri negre de groaznice blesteme"
E un tablou de o rar (plasticitate. Nu se putea zugrvi chipul fizic i moral, în culori mai vii i mai reale, fr s fie lipsit de farmecul poetic, ca în felul acesta. Matei Caragiale a utilizat o parte d'n experiena i cultura sa heraldic, în care a avut de descifrat chipuri i imagini, servindu-se de ea 'la creionarea eroi­ lor si literari.
Tot in latura portretistic e magnific figura rtcitorului si­ hastru, care, în iapt, nu e decât o umbr a trecutului, un voe- vod care, suib imperiul patáimét, a lost îndemnat la grea nele­ giuire. De atunci un greu blestem îl face ca ziua s se odihneas­ c in racl, iar noaptea s rtceasc, fr oprire. Cine se aplea­ c mai bine asupra acestui tablou poate s-i fac o cât de mic impresie i despre atitudinea etic a scriitorului. Fapta bun e cumpnit întotdeauna ou dreapt Judecat, iar cea rea, e cate­ goric condamnt. E tiut c poezia nu trebue s fie socotit ca o tribun de dispute pentru moravuri i idei. Ea e, în primul rând, art adevrat. Aceasta e funciunea ei organic primar. C în atar de valorile estetice, propriu zise, mai scap, în cursul ei, i alte elemente tematice, e adevrat, dar prezena lor mi trebue s fie într'o proporie pgubitoare pentru aceste valori. Poezia lui Matei Caragiale ridic i ea o problem de etic. Prin struna ver­ sului îi face loc dreapt a autorului, participarea lui la stabilirea judecii obiective asupria coninutului epic. Ins cetito­ rul nu rmâne numaidecât cu acest singur rezultat al lecturii. VirtualitMe literare se ridic deasupra celor etice, astfel c ideia Ue frumos nu e cu nimic întunecat de auxiliarele oe-o însoesc. Culoarea etic se alipete doar ca un element de întregire, pre­ zena ei nestânjenind punerea în valoare a ideii estetice.
Este, în orice caz, ciudat c un iseriitor cu o fire e.tât de ermetic închis în resorturile lui intime, care în aparen ar pleda pen­ tru nepsare i uneoii chiar pentru un oarecare dispre fa de evenimentele vieii, pstreaz, în töt ce scrie, un sentiment con­ tient ale adevrului i al dreptii. Prin oricâte greuti ar trece motivul epic, pân Ia urm stigmatul eticei se impune, alturi de valoarea artistic propriu zis. Din aceast îmbinare i colabora­ re consimit, ideia de frumos iese întotdeauna la lumin i se impune.
Dar, atitudinea etic, în poezie, e lui Matei Caragiale mai re - z*M i din predispoziia constant spre singurtate i dorina de a strbate chinuri!* *ur*rü Est« o voluntar «rurware tn valtfl
suferinii. A dori s suferi cu orice pre, cu motiv sau mai adesea fr, e un fel de a-i fixa o ipostas etic, în primul rând faa de tine însui i, dup aceea, fa de celelalte contingene ale vie­ ii. Solitarul, cel ce fuge de sgomot i de lume, dintr'un instinct înscut, îi modeleaz structura în funcie de orientarea lui spre mediul singurii, pe care-l vrea i-l dorete. Când nu-1 gsete, dup cum l-ar dori, i-a oreiaz singur. Matei Caragiale mrturi­ sete el singur c :
mai scump îmi e a mea durere \ Prin ea spre 'nelepciune eu cugetu-mi ridic, Ce-mi pas dac sufr, când sufr în tcere,
Când nu cârtesc, nu blestem i nu cer mângdere Când nu m 'ncred în nimeni i nu cred în nimic"
Mai departe nu sç sfiete s declare c iubirea-i robie, trda- rea-i umilin, c trete fr credin i c n'are de ce s se c­ iasc. In pesimismul lui, îi dorete cât mai repede sfâritul care, dup el, ar fi începutul linitii eterne. i mai spre sfâritul acestei poezii - Singurtate, - în care poetul se despersonalizeaz, fiind furat de vraja umbrelor trecute,, se exprim astfel:
„C margini nu cunoate pgna-mi semeie, Afar de trufie nimic n'am avut sfântt , ., Mi-am rzbunai prin dânsa întreaga seminie"
Aceste versuri ou atât de bizar material, ne silesc s reflectm dac ele exprim nemijlocit starea de suflet a poetnlui, sau ele aparin eroului epic. Legturi cu viaa poetului nu avem de f­ cui isând aceast operaie s'o fac istoricul literar, daca va fi silit vreodat s recurg ,1a ea. Dar, fcând apel la celelalte lucrri ele scriitorului ne vedem silii s constatm c nota aceasta de dezamgire, dus uneori pân la extrem, o gsim destul de des prezent. Scriitorul a fost o apariie singular, cu o structur su­ fleteasc i epic diferit de cea a vulgului. El este stpânit în permanen de o stare sufleteasc ciudat, cu conflicte i con­ tradicii interne, peste care totui i-a exercitat destul de viguros controlul un oerebralism de esen superioar.
Ca form, poezia lui Matei Caragiale aduce o elegan a versu­ lui plin de nuane. Utilizând sonetul, în prelucrarea unui ma­ terial de inspiraie'destul de dificil, el reuete s-1 înale la cele mai evoluate trepte a l e afirmrii sale. Sonetul lui Matei Caragiale e viu i sclipitor, bogat în imagini i plin de micare Expresiile sunt alese cu grij, punând în real valoare fondul în ce are el mai nou i mai interesant. In deosebi, în tendina de a preciza anumite noiuni în vers, poetul întrebuineaz curent forma de participiu, fr îns ca prezena ei s constitue o dizonan fa de arhitectura armonic a sonetului. Prin forma aleas a sonetu­ lui, versurile — atât de puine — ale lui Matei Caragiale se aea­ z printre cele mai izbutite idealizri de limb literar româneasc.
DUMITRU IMBREBCU
30 IUNIE 1943 U N I V E R S U L L I T E R A R 4»
MANUELA DEL FUSARO : LE BAL DES DAMES ET DES
SEIGNEURS DU TEMPS PRESENT
In paginile, nu prea numeroase, ale elegantei cri cu titlul de mai sus j autoarea aliniaz cu de­ licat i spumoas fantesie, o lume ieit din filele unor cri dragi i din realiti al cror prim plan i s'a impus mai cu ose­ bire. Dar pentru o asemenea îm­ binare este nevoe ca liberul joc al închipuirii s nu rmân sus­ pendat la altitudini inaccesibile, ci s pstreze permanent contac­ tul cu concretul.
Este tocmai ceea ce a reuit s fac d-ra Manuela del Fusaro în acest „Bal", unde reunete — dup propriile-i cuvinte — ,,pe toi prietenii, pe cei vii i pe cei mori, pe-acei eari-au trit în cri, ca i ceilali, în clipa cea mai aleas a vieii lor".
Volumul acesta elegant, de proporii reduse, a aprut de cu­ rând în Bucureti, de sub teascu­ rile editurii „Contemporana".
ABEA DUPA CE
l-am cunoscut personal pe Lu­ cian Blaga am îneles adânca semnificaie a versurilor lui din Autoportret: „Lucian Blaga e mut ca o lebd. In patria sa z- paC.a fpturii ine loc de cuvânt. „Lucian Blaga e un mare taci­ turn, un neobicinuit de mare ta­ citurn în ara noastr a prea multor cuvinte i cuvântri. Ci­ tind recent aprulu-i articol din revista SAECULUM „Mahatma Gandhi, cum l-am cunoscut", ne-au impresionat urmtoarele cuvinte adresate de ctre marele nostru poet prietenului su ber­ nez Marti: „impresia nu se poate descrie, ar fi un sacrilegiu. Afl îns c eu, care totdeauna am a- vut o pronunat aversiune fal de oratorie, am declarat dum­ nie neîmpcat acestei arte gu­ noase. Acesta va fi rzboiul meu de treizeci de ani".
SATUL
în poezia lui Lucian Blaga, scrie d-oara Melánia Livad (Buico- viina Literar, 20 Iunie), s ' a des­ fcut din cercurile lui ipmân- tene. Cu înelesurile pe care i le-a cântat marele poet, el s'a aawo- piat de cer cu o tain metafizic, care depete tiutele lui rosturi etnice. Valoarea filosofic pe care Lucian Blaga o acord satului este o valoare de cuprinsuri su­ fleteti atât de generale, atât de întinse, încât a«esta devine un simbol al unui mare anonim care »e regsete în sat ca într'o copi­ lrie a lui, ca într'o patrie a sa dincolo de raze. Fr s-i reduc conturile i farmecul etnic — ba cântându-1 tocmai pe acesta — Luc ian Blaga a ridicat satul pe culmi atât de universale, încât l-a druit omenirii întregi ca pe un mit".
ORICE EFORT
oare izvorte de sulb nobilul os al frunii în aceast Bucovin drag începuturile lui Eminescu, e vrednic de numele lui. Cu o singur condiie, oa s nu camu­ fleze porniri damagoiice. Cred c Bucovina Literar e un curcubeu curat" ,Acesba e rspunsul pe care d-raul Ionel Teoderescu îl d d-lui Ion Manta, care l-a între­ bat dac cunoate revista ii dac o gsete demn de a purta nu- rrie.le provinciei lui Eminescu. i acest rspuns nu se adreseaz numai bucovinenilor. (Pentru e- vi'tarea oricrui dublu sens sun­ tem i noi de prere c Bucovina Literar e un curcubeu ourat.
MULUMIM
„Bucovinei Literare" pentru frumoasa bibliografie despre 1. Codru-Drguanu. O avem ceva mai complect i, în afar de a- ce.stea, trecem regulat pe la bi­ blioteca Academiei Române ori decâteori avem vreo nedumerire.
ADELINA I. OARDEI
e, într'adevr, prestidigitatoare a versului: „întinderi mari die liniti S'atern ca o prere; Se logodete seara cu marele mister... Pe va­ tra lundi arde fuior de juivaiere i orice stea îi serie destinul blond pe cer. — Sulb arcul nop i tânr, oceanele de gânduri s'a- vânit'n valuri albe mai sus de plâns, de vis— Trec orele bolnave fremttoare rânduri — spre pra­ gul veniciei ce poarta le-a des­ chis. — La poarta vieii calme mai privegheaz norul— Dar o- chii sorb legenda atâtora minuni! Prin pânzele lumini privesc Mân­ tuitorul Cu biblica privirie ce n­ ruie furtuni... întinderi mari de liniti s'au aternut departe... E- coul morii, astzi, a aipit pe drum.„ Pe lespezile vremii a lunii floare 'mparte cascade npui de visuri, corole vechi de fum".
PETRONELA NEGOANU
are sub tipar i anume la de tot occ'dientala editur Publiicom un volum de nuvele întitulat „Aim ucis Albatrosul".
IATA RSPUNSUL
pe care-l putem da unui preo­ pinent: Românii este într'adevr detepi, pcat numai c unii este si proti i nu face nici o deosebire între greala de tipar i greeala gramatical propriu zis. Interesant! Nu ? Noi, de pil­ d am preferat s lum drept e-
roare de tipar pe necorectul din fraza; „SAECULUM, revist de filosofie d-lui Lucian Blaga dela Sibiu, aduce... etc.", cu care ne sfideaz respectivul anonim al respectivelor file de calendar. Si tacuisses.
Interesant ! Nu ?
CARTEA LUI
Mircea Streinul, Soarele rsare noaptea, aprut în ed. Publicom. continu înc a fi discutat, în cercurile literare, î n modul cel maj ferilciit. Cei mai muli caut o explicaie la diferena — pe alocuri isbitoare — dintre aceasta ultima oper a scriitorului buco­ vinean i cele care au precedat-o. Poate c n'ar fi ru s fie între­ bat i autorul, care , credem, c e singurul în msur s mrtu­ riseasc rspunsurile l a ce cons­ tituie întrebrile atâtora". Foarte abil, nu-i aa? Nici da, nici ba, cel mult „ba da", ca insinuare. D-lor, Mircea Streinul nu are ne­ voie de astfel de manevre.
D-NUL FLOREA MARCU
ne tr'mite, din Timioara, un poem dramatic în dou acte: „Crciunul în tranee. „Facem cuvenita înregistrare.
REVISTA ARON PUMNUL
a elevilor liceului teoretic de cei „Aron Pumnul" din Cer­ nui, se situiaz printre cele mai bune reviste scrise de începtori. Am dat de versuri i buci de proz (i chiar de studii) ce ne-au surprins.
Un elev de clasa a Vl-a, tra­ tând despre responsabilitatea scriitorului, face o serie de con­ statri atât de juste încât le-ar putea iscli orice esseist matur. Elevul acesta rspunde la nume­ le de Silviu Dimitrovici. Se cu­ vine s remarcm i numele al­ tora: Ovid Raiu, (poet subtil), Blan Marius, Zubcov Alexan­ dru, Victor Lzrescu, Petruc Gheorghe, Victor Iliescu, Mne- cu Alexandru, etc.
D. GABRIEL EPLEA
dovedit c avem scriitori rani, d. Leonte Dumotresicu face do­ vada c i muncitorii pot fi poei. Volumele d-sale Cântarea biru­ ina, S'au desrobit hotare sfinte, Izbânda cea mare, ajunse la a doua ediie, se remarc, într'a­ devr, printr'o neateptat armo­ nie a limbii. Pe când bnen i rani scriitori manifest dea- dreptul o atracie special pentru neologism i forma cât mai cult a versului sau a pgânei lor de proz, — lucru care ar putea da mult de gândit aprtorilor nea­ o', — muncitorul tipograf Leonte Dumitrescu e tradiionalist i iu­ bete cuvântul pur. Cât privete talentul scriitorilor rani sau muncitori, — talentul bnenilor d-lui Gabriel epele a sau talentul d-lui Leonte Dumitrescu,—inem s precizm c nu clasele pri­ mare sau de liceu îl formeaz. Talentul este sau nu este. Exist scriitori geniali care nu au luat nici o diplom.
SUFLETUL JUNIMII: VASILE POGOR
se numete preioasa lucrare a d-luí I. V. Cataram, aprut le Iai c a extras din revsta Cetatea
Moldovei (Anul III). In cele 105 pagini ale studiului d-sale, d. Ca­ taram d o monografie pe cât de substanial) pe atâta de docu­ mentat. O recomandam cldu­ ros tuturor acelora pe care îi in­ tereseaz, — mal ailes în faza ac­ tual a maior esdsmului, — Juni­ mea dela Iai.
FERICE ACELA
care, ca Ulise, fcut-a un fru­ mos voiaj", — spunea celebrul sonetist francez. D. RADU COS- MIN poate fi socotit printre a- ceti fericii. Cltoriile d-sale prin ri strine, (adunate într'un de tot mare volum, „D-rumuri de Lumin", aprut proaspt în e- ditura Casa coalelor), aduc im­ presiile celor mai încânttoare locuri din Italia, Frana i Ger­ mania. Scrise în anii de pace i beisugf i scrise din belugulWnor note de drum dintre anii 1928 i 1938, impresiile d-lui RADU COSMIN constituie o lectur i agreabil i instructiv. Vom re­ veni cu o cronic.
GEORGE FONEA
poetul substanial i sensitiv pe care l-am apreciat întotdeauna, public în revista „Ramuri" (Mai), un ciclu de cinci poeme de rzboi ce se deosebesc mult de lirica marial cu care au îmcept s ne deprind, excejie fcând câteva nume remarcate pân în prezent, majoritatea strdu/itorilor cu versul. Iat dou strofe : „Drumul alb alune­ c departe Paric'ar duce drept în venicie. Sue 'n cer troie fr moarte Pentru învierea ta Rusie. — Hei, Crimée, cremene btrân Ce dai pinteni timpului s fug, Dltuiim în stânca ta pgân O lumin nou pentru rug". (Sta- ry Krim).
POEME DE RZBOI
sunt i cele adunate în volumul POPAS LA FRONTIERE al d-lui slt. Stelian Ungureanu (Bu­ cureti, 1943, tip. „Unversul"). Popasul d-lui Stelian Ungureanu e mai mult document sufletesc decât literatur. Nici nu vrea s fie altceva. Struind, tootui, pe drumul .care îi d atâta mângâie­ re, d. Stelian Ungureanu ar pu­ tea deveni un bun baladist ns­ cut sub steaua rzboiului i a lui Cobuc.
ZILELE ACESTEA
a aprut în teascurile tinerei edi­ turi „Publicom" o nou carte, care va însemna, nu ne îndoim, u n categoric succes. E vorba de romanul „Homer", datorit distin­ sului scriitor N. Ottescu.
Reînviind într'un stil de-o rar i nobil inut oameni i întâm­ plri din „Hiada" i „Odiseia", d. N. Ottescu izbutete s realizeze — totui — o carte de-un suflu aproape modern. Pagini de-o so­ br frumusee, evocatoare ale unor superbe tradiii helene, — iat ce ne ofer acest roman, despre care critica literar nu va putea vorbi decât în termeni elogioi.
V. JELERU
Apoteoza Departe . . . Tot ma i depar te , N e - a m ters în zénith c a o s t e a Ce - i p i e l i n g e l u m i n a g r e a Prin c e a a anilor. .
Sub chinul lor, Uitat într'o carte, s cântee tor . C e t a t e a v i e a suf lete lor noas tre i -a st ins treptat lumini le In urm printre astre C a nite v i se , a d o r m a l b a s t r e grd in i l e Rec i i turburi A i d o m a morii d e ieri. In p l o a i a d e luceferi . C â n d sdrenuite u m b r e îi f rmântau în scorburi N e l i n i t e a
S a u g e m e a u straniu în noi .
In h a o s , î n a p o i Plutim, C a d o u fantome a l b e C e l u n e c obos i t e , d e - a t â t a a lergare . . . Vâs l im , cu ani i g o i Cu anii plini, în mâin i :
Doar l in i tea n e î n g h i a încet p e fruni...
îns ingura i A m disprut d e mult: doi câ in i Cu inimile s t rpunse d e z p e z i i de p lo i Printre mrc in i i u s c a i Cruni Ai orelor d e d i n c o l o d e noi .
Lacrimile nu-s Sus , Ci v e n i c a l b e diminei , A m uitat drumurile d e eri, prin stih, pe poe i i c â n t e c u l lor sf ios . Jos, L â n g reptile i scae i l . . .
Departe , tot m a i depar te , N e - a m ters din zénith c a o s t e a C e - i pre l inge u m b r a g r e a Prin c e a a anilor uitai într'o carte. . .
ERNEST VERZEA
Cântec de iubire P â i n e a freasc a durerii , S'o f r â n g e m în m â i n i l e noastre. Nu m a i t i m a cânta nici merii In floare, n ic i jocuri mias tre .
La ceasul c â n d zâne le torc la f â n t â n i vechiu l s f â n t coboar p e lamuri d e porumb, Rzbate î n v e s t m â n t a t î n p l e te d e fur tun , Iubirea î n c u n u n a t de a s p r u cerc d e plumib.
E f i ina ta , sau l u n a intrat p e fereastr Cu strzile dearte i bulgr i i d e v â n t ? Durat- i d in hâr t i e î m p r i a noas tr i putredele turn/uri tplecate-e l a p m â n t .
Vpaia grea n e l e a g î n braele 'ncletate Cu sarbda luc ire a nop i i de pucioas; Ocnai ai primveri i î n l anur i de pcate , Mai p l â n g e m pr intre grat i i i zbânda minc inoas .
Vârtejul ce ro te te spre f u n d d e m â l u r i oarbe Ne f r â n g e i r s t o a r n î n tu lbur i l e unde , Des i de a lge m o a r t e întoarcerea o soarbe Cu sarea i n m o l u l ce s t r ig tu l ne-ascunde.
Când floarea amint ir i i îi s cu tur r â n a Pe n o a p t e a d e iubire î n f r â n t i 'ngropat, La t rep te de în tuner ic m a i d -mi odat m â n a , Str in cu fa a s t in s î n zorii st ini , de va t .
LETIIA P A P U
Cronica plastic
Controverse, expoziii si opinii plastice Chiar dac am fost si suntem cititori
particular de dârzi i de ferveni i dac condeiul ne ispitete dela o vreme prea mult, sufletul ne-a rmas legat indisolu­ bil de plastic i cu toat adânca admi­ raie ce o avem pentru meseriaii lite­ raturii, admiraie ce merge pentru unii
literai, pân la idolaterie, Hoga, Arghezi, Rebreanu... nu ne putem împiedeca s nu deplângem s nu regretm neînele­ gerea, care desparte cele dou câmpuri, cel literar i cel plastic- Va trebui s dm neaprat la iveal acel articol ce-1 înj­ ghebm de mult în sinea noastr „Lite­ raii i plastica" articol ce ne roade pe suflet i-1 socotim necesar pentru a puné anume lucruri la punct.
E ciudat cum un Paul Valéry, un Guil­ laume Apollinaire, un Baudelaire în Frana au prea mrit i au îneles întot­ deauna pictorii „plastici" ai rii lor, cu toate c îndeletnicirea le era literatura. - nu pictura; în timp ce literaii notri, a- far de unul — cel mai mare poet în via — nu-1 numesc, ridic'n slvi va­ lori ce nu au decât o legtur indirect cu pictura sau plastica propriu zis.
Nu acceptm câtui de puin prerea binecunoscutului amator de limb engle­ z DRAGO PROTOPOPESCU, care a- firm cu deosebit trie c George Lö- wendal ar fi primul pictor român... pen- truce pictor i nu desenator, mai întâi i întâi de toate ? Dac am exagera i am
• luà lucrurile în tragic aa cum de obicei se iau la noi opiniile unuia i altuia, am putea spune c afirmaia domniei sale este o jignire adus întregei plastice ro­ mâneti, cum adic numai acel ce in­ vent o mie i una de zbârcituri pe chipul ranului român, numai acela red tr­ stura caracteristic a ranului nostru ?
Dar copilul splat pr; cap pictura de lui CAMIL RESSU „înmormântare la ar" în pinacoteca Ateneului, aceia nu e lucrarea primului pictor român ?...
Dar copilul splat pe cap, pictura de Luchian. nu e oare a primului nostru pictor, dar astzi Aurelia i Dumitru
Ghia nu sunt, una în art decorativ, altul în plastic prima i primul pictor român ? !.-.
întâietatea — s zicem gratuit — ofe­ rit artistului apreciat de domnul DRA­
GO PROTOPOPESCU, întâietate ce s a r puîea da fr prejudiciu, cel puin la 10, 15 pictori în via sau defunci, nu cores­ punde deloc realitii, ci unui punct de vedere strict personal.
Iar dac un abil mzglitor, cu oarecari reuite de desen gazetresc, ca ..Forain", neapreciat în cercuri pur plastice pari­ ziene, ar fi pretins vreodat c nu sunt pictori iromâni „români" în plastic; nu avem decât s ridicm din umeri întru­ cât ,,c'est son opinion et il la partage", dar nu dovedete absolut nimic. Dac o
MILITA PETRACU Pertrete
mie de Franuzi vor spune o prostie, nu înseamn s ne închinm, nici mcar dac spune unul.
Violenta filipic a domnului Protopo- pescu prin care lovete 'n plasticienii este pe de o parte meritat i pe de alta profund nedreapt. Este meritat pentru c unul din cei mai iscusii meteugari ai paletei, THEODOR PALLADY în loc
s cutreere meleaguri pur româneti, s'a încrustat pe malurile Senei în umbra
marelui Matisse, unde tot nostalgie a- mar, de boer român dezamgit face, nu-i vorb; dar unde nu s'a gândit s arate „ceva" din „arina" asta necunoscut Franei i Europei. Iar ca domnia sa, sunt din pcate, mai muli, nu vreau s nu­ mesc pe cel care pretinde peisajul româ­
nesc „prea pitoresc" i viseaz s imor­ talizeze ri strine, în locul rii lui care i-a putea oferi, înainte de toate un subiect inedit... Din aceast privin sun­ tem de acord, dar ceeaee nu spune talen­
tatul literat, plin de focul sacru al iubirii de neam — care-l face s sar dincolo de int — este c graie actualului rzboi plasticienii se 'ntorc sau mai bine zis au început s-i întoarc privirile spre pro­ priul lor pmânt.
îndemnm pe iubitorii de plastic s viziteze pân în ziua de 5 Iulie Joi, Sâm­ bt i Duminic între orele 11—1 i 5—8
în atelierul su, expoziia pictorului GA­ BRIEL STEPHANESCU Strada Dogari nr. 9, expoziie alctuit numai din pri­ veliti autohtone. Domni-sa a lucrat în- tr'unul din cele mai frumoase inuturi actuale ale rii, inuturi din fericire ne­ banalizate de pictori, ca acele ale Do- brogii, inuturi cu un caracter extraor­ dinar, un caracter autentic românesc cum este acel mic tablou dela Corbeni, con­ siderm unul din cele mai reuite ale pictorului.
Pstrm din judeul Arge, cu toate c vzute acum 18 ani în grab, cele mai frumoase amintir. Ce lumin ! Ce far^ mec ! Ce culori !
Gântec de toamn Trec cocorii spre net iute zri i toamne îi tot sun clopotu'n ctun. Iubito. Cât de trist covoru-i pe crri ! Te strig pe unde -acum lumini le n'apun i'n. suflet ca'ntr'un golf corabie te-atept.
Iubi to , A c u m lâng pridvor de albe întomnri D e ce eu despre tine, întreb ca despre viea i -mi cresc aa de'nalte — azi purele-ateptri ? Spre sear s'or zri pdurile de cea...
Iubito, D i n clopotnii toamna în ctun N e strig amintirea-aa ca pe-o lumin. S'a irosit suav seva în alun, Dar inima de forma ta azi îmi e plin. /
i -acum îi fi vzut ce s e m n ca de argint <' Mesteacnul în toamna-aceasta mi-a* fcut ! Mâine mi - i afla doar numai o'ntrebare Pe -o margine de carte — sau poate — un început. Iubito, trec în unghiu cocorii ctre zare.
ION APOSTOL POPESCU
Viaa lui Puchin Puchin vzu lumina zilei la 26 Mai
1799 la Moscova, prinii si fiind ni­ te proprietari scptai. Avu un unchi
poet iar tatl su era un dmirator al clasicilor francezi. Mama sa se spu­ ne c era de origin foarte exotic, în
vinele ei curgând chiar sânge abisi- nian. Toat educaia tânrului Puchin era francez, în 1811 intrând i la Li­ ceul din Tzarskae. Aci nu erau primii decât copii nobili ce vor fi educai în­ tr'un cadru sever pe contul Statului, ca la sfâritul studiilor s aib o carier asigurat. In 1814—1815 scrise el pri­ mele sale poezii,dintre care cea mai ce­ lebr a rmas „Amintiri din Tzarskoe- Selo". Fu clasat al 19-iea din 29, lucru ce ne arat c nu era un element deo­ sebit de silitor dei destul cunoscut, f­
când parte din societi literare. La terminarea liceului intr în Ministerul Afacerilor Strine; frecventa cele mai distinse soloane i îi petrecea timpul cu tineri ofieri. In general, jocul de cri i afacerile amoroase erau singu­ rele sale preocupri. Dei cunoscu pe membrii unor asociaiuni secrete, nu lu parte nici odat la întrunirile acestora. In poeziile saledin acea epoc se poa­ te remarca totui influena lor, în spe­ cial în acea intitulat „Crciunul" care este o satir contra arului Alexandru I i „Satul" în care face aluzie la ser- vaj. întreaga sa atitudine dispreuitoa­ re atrase ateniunea stpânirei ctre se hotrî s-l trimeat în Siberia. Graie îns interveniilor oamenilor zilei ca Jukovnchi, Karamsin i alii, pedeapsa fu îndulcit fiind erpediat la Ekateri- noslaw. Imbolnvindu-se, fu trimes în Caucaz i apoi în Crimeea. Poeziile lui Byron, poemele antice ale lui André Chenier citite la marginea mrii în mijlocul munilor, fur înelese de eleu totul altfel de cât le-ar fi gustat în fri­ gurile Nordului. Dup expirarea aces­ tui mic concediu, fu mutat la Chiinu, unde întâlni vechi cunotine. Se o-
Atunci ne-am fi oprit acolo cu ceasu­ rile, ne-am fi oprit s nu mai plecm, pân nu rupem din privelite bucic pe care s o tinuim pe pânz... Sunt compoziii, ca subiect având portul
Constana (nepictat aproape de nimeni i cât este de potrivit s inspire paleta !) sunt interioare, în care gsim frumoase însuiri ale colegului nostru GABRIEL STEPHANESCU prea rar aprând pe e- cranul picturii, din pcate ! Ndjduim c'n vara asta la Cpineni i Corbeni va mai lucra o serie de peisaje... Avem nevoe de propagand pentru frumoasele noastre privelite, avem nevoe de pro­ pagand „pictural" nu etnografic. Ne servim de etnografic, îl respectm îl ad­ mirm, dar acolo unde îi e locul, ca do­ cument. Urîm amestecarea genurilor, De­ sigur c plasticienii s'au servit de docu­ ment, chiar în propriile lor lucrri, dar atunci documentul era pe planul II, în­ vluit de plastic, care era în planul prim.
PINTURICGHIO, PIERO DE LA FRAN- CESCA, pe lâng document aveau i „stil" Ceeaee nu este de lepdat.
Alturarea de DÜRER, al favoritului li­ terailor, nu arat decât imposibilitatea — citii lmurit — a acestora din urm, s îneleag esena plastic a unui de­ sen de DÜRER (credem, cel mai mare de­ senator al lumii) sau HOLBEIN- Amân­ doi elimin. în timp ce adulatul literai­
lor acumuleaz, încarc la nemurire, în­ carc firele de cojoc, pân când îi vine
lehamite, mai. las unul, bre omule ! îi vine pe buze s-i spui... cci marea art-i s renuni...
Dar, de ce s insistm, ce va place li­ terailor va fi totdeauna, sau aproape tot­ deauna certat cu plastica...
E firesc, suntem pe dou câmpuri di­ ferite-
Regretm numai un lucru, c articole atât de vibrante ca acele inspirate de — virtuozul desenator — nu au fost inspi­
rate de aâi adevrai plasticieni, care bieii mucezesc în umbr i-i urmeaz drumul cu modestie, fr trâmbie i tobe, cât despre marele neîneles... apoi s fim iertai, c doar am înelege i noi
ceva, de atât amar de vreme de când ci­ tim, privim i hoinrim prin muzee, printre statui, tablouri i cri de art !
LUCIA DEM. BÄLÄCESCU
cup mult de lectur terminndu-i astfel educaia.
In poezia „Spre Maire" gsim multe influene ale lui Rousseau. Ca antitez a viciului european el aeaz viaa pa­ triarhal a popoarelor orientului, dwp
cum vedem în „Fântâna din Bakcise- ray" i „iganii". Cutând o soluie a problemei in raporturile individului cu societatea, aceast antitez ocup par­ tea principal în poeziile lui. Imaginea poetului deziluzionat servete i mai mult ca s exprime lirismul specific al autorului. Tonul su e sceptic i dep­ ete limitele nemulumirii politice, a- tingând probleme mondiale. Sub pseu­ donimul eroilor gsim pe autor; de a- ceia întreaga sa poezie liric poart pecetea autobiogrufismului. Viaa iui Puchin poate fwae comentariul opere­ lor sale. Se acoper cu o hain de poet romantic, a unui exilat cu mari pasiu­ ni i pare s sufere de un amor ascuns. Nu se tie cine-l tortur, una din d-re- le Raevsky sau grecoaica Calypso Po- lykroni ce i-a fost chiar amant. In a- ceast epoc scrie împotriva formelor mitologice religioase. Tot la Chiinu începuse s se intereseze de istorie. In ceiace privete ideile sole politice, s'au
gsit amnunte interesante în jurnalul unui prieten Dolgorukov. . pe nobili, pe funcionari, pe care-i conside­ r hoi. Cu toate <c lua parte la edin­ ele lojii masonice „Ovidiu" din Chii­ nu, acetia nu reuir s-l apropie
prea mult. Caracterul su impetuos si însi personalitaea sa îl împiedecau
s ia parte la conspiraii. In 1823 e tri­ me sla Odessa, a crei via o descrie
în „Eugen Oneghin". i aci jocul de cri, dineurile, teatrul i femeile îi o- cup viaa. Poemele sale „Ruslan i
Ludmila" „Prizonierul din Caucaz" îi procurau puini bani atât de ncesari la Odessa unde tipri „Fântâna din Bak-
ciseray" la care câtig 3.000 de ruble sum considerabil pentru acea epoc. Nu era un funcionar model i aci în­ cepu s fac curte Elibabetei Voronov, nevasta Guvernatorului, cruia îi dedi­
c câteva poezii. Acest lucru îi altrase ura soului care-l exila dup ce puse mâna pe o scrisoare in care scria: „Iau lecii de ateism..." Se retrase la moia
sa din Mikailovsk unde va intra în conflict cu tatl su. Unica sa distrac­ ie erau viteitele la vecini i sosirea rarilor prieteni. Aceast singurtate îi fu îns foarte propice pentru l'ucru.
Aci termin „Eugen Oneghin" „Boris Godunov". Aflând de tragicul sfârit al Decabritilor, fu foarte amrît, pentru
c avea printre ei muli prieteni, dar cum n'a luat niciodat o parte activ putu s se întoarc la Moscova unde fu primit de arul Nicolae ce deveni cenzorul su prin intermediul lui Be­ chendorf, ef,ul polifieit Aci sorise „A- rapul lui Petru Cel Mare" i „Poltava" în 1828. In 1829 începu s fac curte Nataliei Goncearova, una din frumuse­ ile Moscovei, dup care plec în Cau­ caz descriind voiajul su. Vru s ia parte la rsboiul cu Turcia i s-i vi­ ziteze prietenii exilai. In 1830 cerânl mâna Nataliei, aceasta îi fu acordat îns certânu-se cu viitoarea sa soa­ cr plec la Boldino, nunta rmânând în aer. Trei luni a trebuit s stea aci reinut în carantina pentru holer. A- tunci scrise: „Mozart i Salieri", „Don Juan" i vre-o 30 de poezii. Pe urm Puchin scrise un ciclu de nuvele. E- roul su Belchin, este un om de du­
zin care transTniitea naraiunile altor persoane ca d-ra ranc, Cosaul, e­ ful Staiei. La întoarcere, fcu nunta cu Natália care dei era frumoas i mon­ den nu era la înlimea soului ei ceiace crée conflicte. Niciodat n'avea destui bani, dei lucrrile sale produ­ ceau mulumitor. In acea epoc scrise „Istoria Slavilor din Vest" „Dama de Pic" i istoria Ini „Pupuciov". Cp­ tând un titlu die noblee care îl cam supr, nevasta sa avu dreptul s frec­ venteze palatul. Intre timp un francez, Dantes, începu s iac curte nevestei sale, primind scrisori anonime îl provo­ c la duel, care fu oprit de Jukovsky.
Dei Danties se însoar cu o sor Na­ talie , nu încet s-i fac curte aces­ teia. La o întâlnire, o amenin c se o- moar, îns Puchin afl de acest lucru i îi scrise o scrisoare ofensatoare. Acest fapt duse la un nou duel la 27 Ianuarie 1837, dup care va murii în dou zile în urma rnilor cptate. Peste 50.000 de oameni luar par­ te la înmormântarea sa, lucru care
îngrijor poliia. Fu transportat la m­ nstirea Svetagorsky care a rmas pân la revoluia dm 1917 un loc de pelerinaj pentru admiratorii autorului lui' Eugen Oneghin, Dama de Pic, Bo­ ris Gudunov...
DAN BRÄTESCU
U N I V E R S U L L I T E R A R 3 0 IUNIE 1943
Contributiuni la viaa i scrieri le Opera literar a lui Nicolae Fi l imon s'a
bucurat de u n timpuriu interes, autorul cunoscând înc din via gloria. *) Toate spi­ ritele a lese a le epocii, care se ocupau i cu literatura
of 6/6
ШІІІШ PROPRIBTARi SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 . a, DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov ABONAMENTE: autorităţi şi instituţii 1000 lei particulare 12 luni 500 „ 6 luni 400 „ 3 luni 210 „ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 23-25 TELEFON 3.30.10 Apare de 3 ori pe lună PREŢUL 10 LEI ANUL LII Nr. 18 MIERCURI 30 IUNIE 1943 Redactor responsabil: TRAI AN CHELARIU PICTURA ROMÂNEASCĂ şi ITALIA AURELIA GHIAŢA Domniţe în grădină Matei Caragiale 11 de DUÍMITRU IMBRESCU Ocupâudu-ne acum de poeziile lui Matei Caragiale din ciclul „Pajere" vom vedea că avem de-a face cu o temă comună, cânta- tă pe mai multe arii. Toate personagiiie epice sunt din lumea tre- cutului, cu zorzoanele aducerii anr.nte şi cu atmosfera de evocare şi reverie. Ele sunt detaşate din realitate, păstrăndu-şi doar ari- pile de vis. Poetul ni-i prezintă dn toate părţile, ca pe mici jucă- rii, ou aerul unui copil delicat şi gingaş. In „Lauda Cuceritorului", poetul îşi exprimă admiraţia pentru cuceritorul care a răsturnat toate în drumul său, arzând altarele sfinte, omorînd şi prădând tot. Broul e măreţ ,,cumpl : Jt, neîndura', cuprins in flăcări pe căsânde turle, cu pieptul gol luptând însân- gerat". El e beat de măcel. Insă toate au un sfârşit şi fatalitatea îţi spune cuvântul. Cuceritorul nu putea să meargă la infinit. Va fi trădat şi omorît într'o strâmtoare, plâns de neamul lui barbar. Trupul lui va fi ars pe rug, ou comori, cai şi roabe. Poetului i se pare că încă mai vede rugul arzând, în faptul înserării, când îl apucă doruri neîmplinite. Dar poetul culege din negura îndepărtatului trecut şi figura în- vinsului : ; ] „Trecând ca o năluică, prin vifor, prin noroi. El fuge 'nvins şi bezna pădurilor l-înghite ; Nu simte cum tn valtiri, din rănile cumplite, li curge mândrul sânge pe platoşă şiroi" Dar învinsul nu se dă înapoi, el vrea să nu moară ruşinat, fără onoarea luptei. Păgânii aruncă pârjol, duc în robie domniţe şi o- moară pe coconi. VoevodrJl se răisgândeşte, îşi întoarce calul şi s'avântă din nou (în luptă, unde-1 aşteaptă o moarte sigură. Mai este el un învins? Poetul nu ne spune, dar noi suntem în măsură să ne dăm seama că el n'a murit, ca un om de rund şi nici n'a vrut să scape prin fugă. A preferat să moară eroic. Şi aşa s'a şi sfârşit. Matei Caragiale este un mare portretist. In poezie, portretele lui sunt luate din pulberea /trecutului, din cronici şi hrisoave, din icoanele mănăstirilor, ori din cântecele bătrânilor. Aci, o călugă- liţă desprinsă din palatele domneşti şi mânată de gândul nimic- niciei pământeşti, să-şi sfârşească smerit zilele in răcoarea vre- unui schit îndepărtat de sgomotele deşertăciunilor lumeşti, aci un dregător nedrept şi avar, ori un cronicar isteţ dintre boerii cari vreau să dea generaţiilor viitoare veşti despre lumea care s'a dus Portretul lui Matei Caragiale nu e însă rece. Prin câte o evocare, sau gest, eroii capătă viaţă şi lasă în urma lor o undă de tristeţe, ceeace face ca evocarea să pună stăpânire pe sufletul lectorului. E de neuitat portretul pe care-1 face în „AspTa" unui suflet întunecat de fărădelegile faptelor şi de blestemele nedreptăţilor: „Nimic nu o 'mblânzeşte, ni?nic nu o 'ncovoae, Ani are peste sută şi mwlte-a pàtvmit; Tot neamu-i, satul, fii, de sabie-au pierit, Dar n'a putut durerea s'o frângă, nici s'o 'nmoae. (Urmare (n pag. 2-a) Dacă în decursul evoluţiei storice a ciuturii Românilor încă din epoca domniei exclusive a artei bisericeşti în Principate, momentele de in- terferenţă cu spiri.ul italian n'au lipsit, culmi- nând cu splendida eflorescentă arhitectonică a influenţei veneto-dalmate în stilul brâncovenesc, (Sec. XVII—XVIII), nu e mai puţin adevărat cu până în pragul secolului XIX, aceste interfe- 1 enţe sunt, pe de o parte, discontinui şi nesis- îemaiice, eîe reducăndu-se pe de altă parte, la ornamentică, la decoraţie, şi foarte rar atingând, structura esenţială a monumentelor, care ră- mâne bizantină. începuturile artei moderne, în Ţările Române coincid cu interesul stârnit aici, pentru fenome- nul occidental european, şi nu e risca'.ă afirma- ţia că interesul acesta s'ar fi manifestât poate cu mult mai anevoie, dacă nu s'ar fi redeşteptat brusc conştiinţa originel romane a Românilor, întorcând privirile Cărturarilor noştri către „ce- tatea eternă", luată cu respect drept model şi cercetată cu dragoste. Pentru arta românească modernă, care la în- ceputul secolului XIX, înlocuia vestigiile deca- dente ale unui bizantinism degenerat delà stră- lucirea, sa iniţială, Italia este ceeace pentru arta italiană a Renaşterii reprezintă antichitatea. E adevărat ca pnmete contacte ale Românilor cu viziunea realistă concretă a Occidentului, opusă schematismului abstract bizantin, s'a întâmplat în chip cu totul arbitrar, prin intermediul unor arliş:i de valoare dubioasă, şi de origini etnice foarte diferite. Germani, ca Wallenstein sau Karl Storck, francezi ca Mondonville, cehi ca An- ton Chladek, elveţieni ca Trenck, italieni ca Schiavoni, pentru a nu cita decât câţiva dintre meşteri străini veniţi în România să-şi încerce norocul, îndeplinesc rând pe rând, pentru bur- ghezia adminisirativă dc> aici, rolul de furnizori de efigii, fiind la început trataţi ca orice meş- teşugari cu muncă renală şi produse exigibile la termen. Gustul neevoluat, fireşte, al acestui public nou. nu le cerea decât efigii fotografice. Totuşi, prezenţa lor aici, aducând Românilor urmele unor tradiţii tehnice evoluate, odată cu interesul pentru realism, înseamnă, oricum, chiapul celor dintâi cristalizări de stil occidental la noi. ') Veritabilul contact cu Occidentul se duce ceva mai târziu, prin ucenicii lor, recrutaţi dintre tinerii băştnasi (cazul marelui Grigorescu, ucenic, un timp, al lui Chladek), care după in- troducerea desenului în învăţământul public, pot aspira la o bursă de studii în străinătate. Con- tactul cu marile centre artistice occidentale, cu Academiile şi Muzeele Germaniei, Franţei, dar mai ales ale Italiei, este hotărîtor pentru consti- tuirea stilului nonei arte româneşti. Exceptând fop.u! că, ceeace aveau să găsească Românii în toate Muzeele Occidentului, se datora, până ia urmă, tot Italiei, ţara prin excelenţă a frumo- sului şi centru de radiaţie a Renaşterii, la care artiştii tuturor ţărilor culte au venit întotdeauna, să se adape, dacă ar fi să facem, atâta cât e cu pu'.inţă, statistica studioşilor Români în Italia, numărul lor ar întrece cu mult, la capitolul „artă", pe ce? plecaţi să se formeze în alte medii culturale. Nu e neinteresantă de întreprins cercetarea vechilor legături artistice italo-romăne, în epoca premergătoare constituirii, silului românesc: ast- fel, cel dintâi nume care se poate cita când este vorba de pictura laică cultă în ţările române, Gh. Asachi, reprezintă în acelaş timp un mate- matician, un inginer, un literat, un dramaturg şi un istoric. în multiplicitatea preocupărilor că- ruia nu ne e greu să găsim idealul umanismului italian al omului enciclopedic, universal. Pre- cursor al mişcării culturale moldovene şi prim motor al ei in mai toate domeniile, Asachi este uu om format la Roma, spre care îl mânase, după propria-i mărturisire „...dorinţa de a atinge fân- tâna cercării filologice şi amorul pentru lucră- rile antice... în Roma cea mărită, unde m'am ocupat în asemenea îndeletniciri delà anul 1807, de ION FRUNZETTI până la anul 1812". Elev al atelierului lui Саігоиа, Asachi lasă opere plastice felurite ca gen şi fac- tură, „în sobrul şi corectul stil italian, pseudo- clasic, ci timpului", aflate агі la Pinacoteca din Iaşi 2 ), .vlai puţin important ca pictor decât ca îndrum 'tor, organizator şi deschizător de dru- muri, .-.sachi face din Iaşi un centru artistic, car e P'-ne Bucureştiul în inferioritate, aşa fel încât p ctori bucureşteni vin să se instruiască în şcoala 'e prestigiu a Iaşilor. Asachi ştie să pro- fite de prezenţa la Iaşi a unui maestru italian i eputat. căru;e-i oferă un post de conducere în învăţământul artistic al principatului: Natale Schiavoni. Acesta, un academician, imiftator al manierei lui Guido Reni, al cărui cult îl transmi- te fiului său Giovanni, va face la Academia Mv- hăileană din Iaşi, discipoli—care compensează prin număr, slaba lor proeminenţă artistică. Chiar când în 1842, Schiavoni părăseşte Moldova pentru a deveni profesor la Academia de Arte Frumoase din Venezia, el nu rupe total legăturile cu Principatul, oferindu-se să facă Eforiei Şcoa- lelor comisionul de a-i trimite, contra 1000 lei vechi, mulaje după statui antice, din Muzeele Italiei, care să slujească drept model elevilor Academiei ieşene. Deşi expunea la toate marile manifestări internaţionale, la Salonul Oficial din Paris (1843), la Bruxelles (1845), la expoziţa in- ternaţională din Paris din 1855, unde figurează, ca veneţian, în Pavilionul Austriei, a cărei pro- vncie era pe atunci Venezia, Schiavoni nu s'a dat în lături, în răstimpul şederii sale în Prin- cipat, să execute portetele personalităţilor din Societatea bună a Moldovei, risipind astfel prin saloaníle boiereşti seminţe ale unei concepţii de artă care, oricât de convenţională şi de confor- mistă va fi putut fi ea pentru un Occidental, pentru gustul încă virgin al publicului moldo- vean însemnau, oricum, un îndreptar şi un exem- plu chiar celor cari n'avuseseră norocul să-i fie, direct, elevi. Cel mai important dintre discipolii săi delà Iaşi, George Şileru, lucrează cu el încă 11 ani în Italia. Un alt meşter străin în a cărui formaţie intră elemente italiene este cehul Anton Chladek (1794—1882), născut în Torontal, şi trimis să stu- dieze la Milano, de unde tânărul se întoarce cu o abilitate tehnică remarcabilă, câştigată prin copierea capodoperelor italiene din muzeele Ita- liei nordice. Căsătorit cu o tânără milaneză, Chladek se integrează şi altfel decât artistic spi- ritului italian. Chiar în capitala Austrei, cu mu- zee bogn.te în nume celebre, maestrul pe care-l admirc^înverşunându-se chiar să-l copieze, este Correggio, bine reprezentat în colecţiile impe- riale, şi. mai puţin, Tizian. Stabilit în România, Chladek are şansa istorică de a îndruma, în a- telierul său delà Bucureşti, începuturile artisti- ce ale lui JVicolae Grigorescu, tânărul care avea să devină cel mai de seamă pictor român al se- colului XIX Alt pictor din secolul al XlX-lea, român ar- delean de origină, dintr'o familie pătrunsă însă în nobilimea imperiului austriac încă din sec. XVU-lea, Carol Popp de Satmari -), format spiri- tual la şcoala Apusului şi denotând o mare sete de experienţe noui de viaţă, îşi datoreşte în ma- re parte cultura artistică şi remarcabilă expe- rienţă tehnică etapei de cercetare şi de pătrun- dere a artei iwliene, la Florenţa şi la Roma. Călător neobosit de pe malurile Oceanului At- lantic până în Asia Centrală, Satmari a execu- tat numeroase copii după pânzele celebre din muzeele vizitate. Cele în care a pus mai midtă pasiune sunt, în afara celor după Rubens, Jor- daens şi Wouwermann, copiile meritorii' expuse în Bucureşti la 1864, după tablouri de Tizian. GABRIEL ŞTEFANESCU Peis a j 1) Of. studiul nostru din „Universul L'terar" nr. 16 intitulat „Vechii legături artistice germa- no-romane^'. 2) G. Oprescu, Pictura românească în sec. al XlX-lea, Bucureşti, 1937. (Urmare tn paf. 5-a) Nebunul din Atena E ra odată un nebun la Atena, care credea că toate corăbiile care intră în port sunt ale lui. Au- zindu-l, atenienii zâmbeau compă- timitori, dar nu-1 contraziceau n'ci- odată. Unii, pemlru. ca erau prea înţelepţi, iar alţii cine ştie, pentru că dând poate dreptate nebunului, se socoteau la fel de bogaţi ca el. De atunci a trecut atâta timp, că vechea Atena a intrat în istorie, iar înţelepţii ei în filosofie. Nebunul în-, să, în ciuda vechei Atene şi a în- ţelepţilor ei, trăeşte încă şi credinţa lui e aceeaşi ca acum două mii şi ceva de ani. Eu 1-am întâlnit nu de mult, pe stradă. Mergea îngându- rat de parcă i s'ar fi scufundat toate corăbiile. Aşa am crezut cel puţin la început. Dar mă înşelam. Mergea aşefc nu pentru că ar fi su- ferit vre-un naufragiu, ci pentru ca nul mai asculta nimeni. De altfel, când mi-a surprins privirea, s'a a propiat de mine cu jovialitatea cu care se întâlnesc doi prieteni ce se văd în fiecare zi şi, după un preambul convenţional care m a puis în curent cu recentele-i preo- cupări de filosofie revoluţionară, m'a invitat la o şedinţă experimen- tală în grădina publică apropiată. Curiozitatea şi poate compătimi- rea cu care-1 priveau vechii a e- nieni, m'a îndemnat să nu-1 refuz. Am intrat în grădina care era la câţiva paşi do noi şi neam aşezat Ь o masă. Atunci ciudalul meu partener, închipuindu-ee într'o ve- che academie ateniană, îşi începu prelegerea fără obişnuitele mena- jamente introductive ale unei lecţii de deschidere. — Toţi zâmbesc au neîncredere de câte ori vorbesc de sistemul meu. Poate că e un tic al mulţimei, acest zâmbet de neîncredere. Nu e nimic însă. Revoluţiile nu se fac doar aşa uşor. Odată şi odată, eu tot sunt sigur că s'stemul meu va revolu- ţiona lumea. Cei mulţi, cei care azi de STELIAN TECUC1ANU zâmbesc auizindu-mă, vor observa în sfârşit că Proaneteu a furat focul pentru a doua oară. Dar va fi prea târziu. Prometeu nu va mai avea nevoe de mulţime pentru a fi 1 ber. Cel puţin însă, se va vedea atunci, că pentru a face ca filosofla să de- vină în fine serioasă, munca mea a fost peste puterile omeneşti. Da, da, nu zâmbi şi tu ca toţi ceilalţi, căci într'adevăr a fost nemăsurată. Ca ajung unde am ajuns, a trebuit să înlătur şi înlocuesc totul, începând chiar cu vocabula- rul. Am creiat astfel peste trei sute de termeni tehnici, lucru pe care nu l-a reuşit nici Kant, am definit apoi fiecare cuvânt pentru a înlătura confuzia care porneşte delà igno- ranţa sensurilor termenilor şi am întoctmit •otufli într'un sistem care va fi însfârşit valabü pentru toată lu- mea. Vorbind aşa, interlocutorul meu, cu zâmbetul de satisfacţie superi- oară pe care trebue să-l fi avut şi incendiatorii bibliotecii alexandrine, scoase dintr'o servietă o mapă mare. In această mapa era tot sis- temul lui. Din ea, scoase cu grija cu care se i^mblă cu obiectele de sticlă o altă mapă în care erau câteva fişe completate cu câţiva din noii termeni. Dar cum termenii erau noi, pentru lămurirea lor se găseau definiţiile corespunzătoare şi detalii schematice în alte f'şe în- chise într'o altă mapă care la rân du-i făcea parte din a doua mapă. Era evident că sistemul care a- vea să curme toate tacertitudlnele, nu era un lucru obişnuit. Ca să-l înţelegi, trebuia sâ ai în faţă. aşe- zate unele lângă altele, toate fişele. Primul filosof ştia asta mai bine de- cât mine. Deaceia da dintr'o mapă în alta alegând şi aşezând f'şels Ia locul lor de ordine. (Urmare în pag. Il-a) Studiul fenomenului cultural românesc astfel cum a fost înjghebat până acum de cei mai mulţi cercetători calificaţi ai problemei- a trecut c u ve- derea, ca să nu spunem că a desconsiderat, din motive mai mult sau mai puţin cunoscute, con- tribuţia de amănunt sau de ansamblu a horei. Cercetătorii fenomenului românesc s'au mulţumit de cele mai rare ori să atribute acestei vocabule cu adânci rezonanţe spirituale în conştiinţa po- porului, uu rol minior, insignifiant, de element cultural secundar care prin apariţia şi funcţiunea lui măreşte trena de factori expresivi ai specifi- cului naţional. Gratificată cu titlul pompos de produs eminamente naţional, bora a tânjit pe planul filosof iei culturii în ultima vreme, în um- bra, speculativă a doinei şi dorului oa o manifes- tare de alt ordin a misticei pământului natal, ca un epifenomen al nostalgiei lirice a spaţiului ro- mânesc. Ira ce constă însă natura specificităţii diferen- ţial etnice a horei şi odată cu aceasta funcţiunea ei culturală, nu ni s'a spus măcar vag nicăeri, cu toate sesizările, ce e drept oaim disparate, ale multiplicităţii aspectelor şi atributelor ei spirituale. Lipsa aceasta de cercetare acordată totuşi unui element considerat specific naţional, nu poate fi calificat altfel decât oa rezultatul inerent al unei cunoaşteri pripite şi superficiale a materialului şi formelor culturii române, sau in cazul cel mai bun, ceea ce de altfel este foarte discutabil, drept consecinţa unei preţuiri mai restrânse în umbra celorlalte elemente constitutive. Departe de-a atribui horei un rol secundar de element periferic, sumativ şi ^relevant, aşa cum greşit s'a încercat până acum să se facă, credem că acest „produs cultural" în aparenţă minor, este ca să vorbim în termeni oarecum freudieni apli- caţi la filosofla culturii, un complex cultural de foarte fecundă calitate, care îndeplineşte înăun- trul spiritualităţii române funcţiunea pe care o îndeplineşte înăuntrul unei societăţi forţa de a- tracţie sau repulsie gregară care se numeşte plas- tic pentru sociologii biologişti : instinct social» iar pentru sociologii psihologist! : conştiinţă socială. In jurul horei gravitează şi prin ea îşi găsesc expresivitatea odeovată toat« celelalte elemente constitutive ale culturii populare autohtone, într'un tot unitar şi indisolubil, plastic şi reprezentativ, care «e numeşte spiritualitatea română. Din acest SEMNIFICAŢIA METAFIZICA A HOREI punct de vedere se poate spune, pe bună dreptate şi'n deplină cunoştinţă de cauză că semnificaţia specială şi valoarea intrinsecă a horei se revarsă ca o binecuvântare ipeste spiritualitatea română pe care o susţine, o fecundează şi-o promovează mal ales ca originală în lume. Multilateralitatea aspectelor şi atributelor horei in toate planurile şi direcţiile culturii române ne îndreptăţeşte să vedem Sn acest eronat zis „produs cultural" nu simple manifestări bivalente muzicale şi t icgiafice a specificităţii naţionale, ci ceva mai mult : condiţia formală a oricărei implicaţii spi- ribufele, expresia esenţială a întregei noastre spon- taneităţi creatoare. In perspectiva fulgerătoare a acestei concepţii speciale «are urmăreşte, nu numai aducerea horei în centrul preocupărilor speculative de actualitate ci şi fundamentarea filosofiei culturii române pe acest factor cardinal al spiritualităţii autohtone, schiţa semnificaţiei metafizice a horei capătă o va- loare ideologică aparte. Problema sensului e i metafizic nu se poate pune suficient şi temeinic decât dacă privim hora în luminile complexităţii, a plurivalentelor şi re- prezentanţei spirituale. Hora redusă în cele din urmă la un factor sumativ şi de duzină al speci- ficităţii naţionale este, trebue s'o mărturisim, un simplu produs mut. irelevant, ametafizic. înainte de a trece la schiţa semnificaţiei meta- fizice a horei se impune să lămurim ce ne-a de- terminat să ne oprim la expresia de „sens meta- fizic" şi nu la însuşi conceptul „metafizic" atât de grăitor şi larg. N'ar fi fost oare mai prudent şi simplu să fi schiţat, în măsura în care materialul ne-ar fi îngăduit, o metafizică a horei în care să fi dat frâu liber fanteziei speculative smulgând neantului o explicaţie» decât să ne oprim la sem- nificaţia metafizică propriu-zisă care implică spe- culaţia în limitele considerării realităţii. Prin sens metafizic vrem să înţelegem înainte de toate mai mult modul general de a problema- tiza lucrurile în spiritul şi direcţia proprii meta- fizicei ; intenţia manifestă de a opera cu implicaţii de ordin realitar mai mult decât ou obiecte episte- mologice de invenţie creatoare, pentru a cunoaşte şi gândi aproximativ lumea. Dacă metafizica pri- vită în mare şi explicată lapidar este o cunoştinţă unitară, completă şi absolută despre viaţă şi lume, în care cunoştinţă de cele mai multe ori raţiunea constructivă are cuvântul, atunci studiul conce- put pe axa sensului metafizic al lucrurilor, nu este altceva decât o explicaţie de tip speculativ, oare- cum incompletă, imperfectă şi relativă a realităţii. Semnificaţia metafizică nu schiţează numai în an- samblu direcţiile unei cunoştinţe, planurile unei vi- ziuni, rosturile intime ale unei explicaţii; ea nu - dă numai sugestii vagi, indicaţii aproximative despre ceeace ar putea fi o explicaţie, ci destăi- nueşte pe lângă toate acestea şi posibilităţile mari ale unei teoretizări fundamentate pe realitate. Pro- blema sensului metafizic, în cazul horei» nu des- chide numai perspectiva unei înţelegeri mai te- meinice a realităţii culturale române privite în ansamblul ei, ci şi ceea ce este mai interesant, ori- zontul înalt al unei evadări speculative în temati- ca şi stilistica spiritualităţii române. întrebarea care trebue să se ridice înaintea spi- ritului nostru avid de cunoaştere, este : răspunde hora, ca indefinit şi totuşi reprezentativ produs cultural, unei necesităţi metafizice a spiritului românesc, sau este un produs oarecare fără nici o semnificaţie ? După toate aparenţele, analizele şi consideraţiile încercate până acum, această condiţie formală a spontaneităţii creatoare a culturii române, care e hora şi care privită în ansamblul manifestărilor ce am văzut că alcătueşte o întreagă realitate cultu- rală, pe oare am numit-o pretenţios realitate ho- rală, răspunde din plin şi unei necesităţi metafi- zice. In cele ce urmează, ne propunem schiţăm în ce constă acest răspuns şi care este rezonanţa şl valoarea lui filosofică. Ca să schiţăm sensul metafizic al horei, trebue încercăm în prealabil să prindem, să definim de ROMULUS VULCANESCU şi să valorificăm horia în raport cu întreaga exi- stenţă naţională a poporului român, adică să ve- dem întru cât realitatea horală este expresia su- fletului românesc şi prin aceasta a întregei cul- turi sud-estice europene. Insă această încercare trebue la rândul ei să fie anticipată de studiul ho- rei în raport cu existenţa noastră individuală. Care este aportul horei. în viaţa individuală a românului ? Pentru a desprinde şi descrie acest aport, trebue să recurgem .printre multe alte metode de inves- tigaţie şi la metoda experimentală. Insă nu la ex- perimentul propriu-zis, cunoscut în ştiinţele na- turii, ci la o formă specială şi mentală de experi- ment, la ceeace unii filosofi numesc experimentul metafizic. Experimentul metafizic este o formă subiectivă şi personală de cunoaştere a realităţii. Din acea- stă cauză, atât pentru antemetafizicieni cât şi chiar pentru metafizicieni, cunoaşterea pe această cale e susceptibilă necontenitelor retuşeri» ca fiind in- certă şi probabilă. Esenţa realităţii, apare oarecum voalată sau în- florită de sensibilitatea creatoare a metafizicianu- lui. Totuşi cu toate deficienţele şi incongruentele lui, experimentul metafizic este o metodă palpa- bilă de cunoaştere a substratului primar al rea- lităţii, de care cercetătorul conştiincios nu se poate lipsi. Experienţa subiectivă şi personală a horei, ca de altfel orice experiment metafizic, va suferi în ex- punerea noastră de infirmitate unei comunicări care să-i sleiască conţinutul. Scriitorul acestor rânduri, oricât de dibaci ar fi, nu poate împărtăşi decât indirect, pe cale de metafore, paranteze şi subînţelesuri stările de cunoaştere şi de afectivi- tate legate de actul complex al horirii. incognosci- bilul horal îşi va menţine astfel puţin prestigiul inabordabilităţii. Experienţa subiectivă şi personală a horei, tre- bue privită sub dublul ei aspect, întâi ca o expe- rienţă sensibilă, corporală şi apoi ca o experienţă mentală propriu-zisă. Sub primul ei aspect biologic, hora se descoperă ca parte integrantă din firea românului. In faţa spectacolului ei curent, oricât de rudimentar, româ- nul simte îndemnul intrării şi contopirii trupeşti în joc. cu toată fiinţa Iui fizică, întocmai ©a un posedat. Hora este din acest punct de vedere o „chemare a cărnii", o „chemare a vocii sângelui", Un fel de instrument biologic, prin care cum ar spune Schopenhauer, poporul român îşi scoate în evidenţă şi valorifică calităţile organice ale rasei lui. Oprindu-l pe un flăcău joace hora, mai mult timp în satul lui, acesta face impresia că şi-a pierdut minţile şi bărbăţia, iar pe o fată, că şi-a pierdut farmecul fecioriei. Interdicţia jacului lor e privită de autohtoni ca o barbarie, un blestem sau un sacrilegiu. Iată cum descrie necesitatea ha- ririi bardul anonim al poporului : De n'ar fi horile'n lume Ai vedea fete nebune Şi neveste duse'n lume... Fecioara care şi-a pierdut fetia înainte de vre- mea îngăduită nu are voie să joace hora, îi est* interzis accesul în joc» ca o profamare, întocmai «a şi flăcăul care a suferit o sancţiune penală din partea ocârmuirei. Numai astfel ne putem închipui cum în rilul nun- ta!, mirii îşi iau ziuă bună mu numai delà soar», delà lună, cari sunt simbolurile luminoase ale di- vinităţii maritale la români, ci şi delà iocuri, dala hori, ca ritualuri ale acestora: Ia-ţi mireasă ziuă bună Deia soare, delà lună» Delà câmpuri, delà flori, Delà fraţi, delà surori. Delà jocuri, delà hori... sau: Cântaţi fete şi horiţi Până sunteţi l a părinţi, Cântaţi fete horile Şi vă purtaţi florile. După ce v-aţi mărita Horile n'aţi mai juca Florile n'aţi mai purta. In decursul unei istorii milenare, hora a devenit pentru român elementul indispensabil afirmării vieţii lui ca atare, întocmai ca şi munca şi hrana. (Urmare In pag. 5 -a)
Embed Size (px)
Recommended