Pretai 4 Lei Lumineazä-to şi vei fi! —• Voeşt© şi vei pa tea!

Prud-redactor : COMST. Ct H A Ü - R 4 C O ¥ I T Ä

R E D A C Ţ I I : STRADA NICOLA»] ІОКСІА Kral в TELEFOS Wo. 15-75.

ADUNAREA „ASOCIAŢIUNII" LA ARAD Sâmbătă, îu ziaa pfiuţilor Aihan-

Sbeli, se îacepe la Arad, adunarea generală a Asociaţiunii pentru literatura română şi cnltnra poporu-

( ' hi român, şi va ţinea două zile. tole două zile de sărbătoare creşti­neasca vor fl deci şi de sărbătoare

i româneasca. Salutăm cu toată cinstea ; ţeasta sărbătorească adunare a oame-ц Wer de cultură, carj se întrunesc

m marele emporiu delà graniţa apu-*«auă a ţării. Ea merită toată aten-ywea fruntaşilor cuvântului şi gân-

româneşti de pretutindenea ; dar B O î i ceice slujim cn această foae *â?tămânalâ acelaş stindard al culturii Poporului, ţinem să ne facem cinstea ^osebită de a i trimite Asociaţiunii. ™аШе asigurai ea specială a dragostei l' devotamentului, ce-i purtăm cu

\ \ uţ°tdeauna, dar mai ales acum, îşi ţine adunarea generală.

Aceasta întrunire este şi de altfel importantă ca oricare alta. Ea prima adunare generală admini-

8*rativă a noului regim introdus de *°nl preşedinte, d l Vasile Goldiş. A * a i ţinut în cursul primului an de Jjwmuire a preşedintelui celui nou, eoaă adunări, foarte festive şi foarte r*toarcabiie. Una în Iunie, la Bucu-**Şti, şi alta în Septemvrie, la Câm-Wni. Una pentru înfrăţire cu fraţii, ^ In Capitală — de unire a tuturor Imanilor; alta de înfrăţire cu glo-ija trecutului, spre închinare marelui 8„flet luminos, care a fost Avram uncu.

Aceste adunări, Intru cari fraţii де dincoace şi de dincolo de culmile /turnaţilor şi-au dat mână cu mâuă

„tru cultura română, au fost amân-Sflfli prezitïate de supremul patron I Asociaţiunii : Majestatea Sa Regele

Ferdinand I. şi au slujit acelaş sfânt Meal al unificării sufletului românesc, Lntrfl care au luptat cei mai buni *j n 0 ş t r i în trecut, şi ceice au în­

vârtit cu vitejie spada apărării, ca şi ceice ан învârtit cn potolită îăb-dare condeiul lamiuării sufleteşti. Aceste două manifestation! într'nn an ar fl fost destule pentru oricare nou preşedinte, care vrea să inaugureze o epocă nonă îu viaţa „Asociaţumii", care este viaţa însăşi a sufletului ro­mânesc. Dar, noul preşedinte, Vasile Goldiş, bărbat cunoscător al istoriei, şi deci cu orizoüt istoric, ţine să facă şi a treia adunare, îu care lu­crurile administrative a vieţii iuterne: socoteli, statute, hidrnraär-i, să-şi afle şi ele rezolvare potrivită.

Nu ne îndoim, că şi aceasta adu­nare, ca şi celelalte două vor consti­tui un pas înainte, şi vor ridica dis­poziţia sufletului românesc, încolo destul de deprimat.

Idei ii oui vor schânteia desigur şi pe acest tărâm, şi o înviorare se va produce, credem, şi în activitatea birocratică a Asociaţiuuii. E vorba şi de schimbarea statutelor. E vorba să se extindă peste întreg pământul ţării activitatea, restrânsă până aici în marginile vechiului Ardeal.

Din acest prilej s'a ivit ideea, ca centrul acestei activităţi să se mute din Sibiiu la Cluj, nude este atâta vlagă de viaţă culturală adunată din toate colţurile României.

Nu ne îndoim, că toate aceste se vor chibzui cu înţelepciune de cei chemaţi şi se vor lua notărîrile cele mai bune, ce le va inspira dragostea de neam.

Aceasta o dorim noi, ca buni prie­tini ai culturii poporului, pe care o slujim ca uişte anonimi gregari, ală­turea de marii generali, cari conduc Asociaţiunea literaturii şi culturii po­porului român.

Dumnezeu să le ajute tuturor celor ce se vor aduna la Arad îu numele culturii şi să-i binecuvinteze.

Dr. EUH ti ĂIA NU

Cooperaţia agricolii în India In cooperaţia agricolă, mai de grabă

£3 în oricare ramură a mişcării, pen­tru realizarea scopului urmărit, tre­buie ca prin o cât mai bună organi-iaţie, să se ieftinească costul produ­selor agricole şi prin aceleaşi mijloace gj se reducă acest cost Intre produ­cător şi consumator prin eliminarea intermediarilor. I In India, ţara In care 73°/ 0 din lo-

c cuitori au ca mijloc de trai agricul­tura, cultivatorul este într'o stare ne­norocită. Scăpat de împrumutătoril ce.] dă sumele de care are nevoie pentru culturi, cade In mâinele inter­mediarilor ce-1 speculează cumpărân-du-i productele pe preţuri derizorii şi vânzându-le scump.

Fiind prea sărac şi adesea având puţin pământ a produce şi a fi In stare să vândă recolta direct pe pie­ţele mari cu preţuri mai ridicate, vinde aceste produse pe preţuri de nimic agenţilor caselor mari.

Mai este o împrejurare, care slă­beşte poziţiunea cultivatorului în In­dia. Lipsa de bani Ii face să ducă produsele la târg pentru vânzare în­dată după recoltă, când In general este supraabundentă şi concurenţa Intre producători face pe cumpărător să obţină produsele in condiţiile dic­tate de el.

La cumpărări este de asemenea In stare de inferioritate şi din cauza ace­stui vicios sistem de vânzare sau cumpărare, este lipsit de partea Iui legitimă de profit.

într'o epocă In care tendinţa afa­cerilor de orice fel era pentru o mai mare organizare de coeziune, In In­dia nu s'a făcut mai nimic pe tere­nul cooperaţiei. Cooperaţia de credit, Introdusă în 1904 s'a desvoltat puţin câte puţin, totuşi indolenţa şi igno­rants massei mai persistă, odată cu lipsa de încredere In mişcare.

Cu timpul însă mişcarea a luat proporţii şi delà 1914, prin grija De­partamentului Agricol şi prin ajutoa­rele şi propaganda ce acesta a făcut, s'a ajuns ca In 1919 să se ridice nu­mărul cooperativelor de producţie, de cumpărare şi vânzare, la 597, cu 34.674 membri, cu un capital vărsat * 1,946.874 Rs., un rulment de 5,652.363 Rs. şi cu un profit net de «61.748 Rs. Aceasta indică o creştere simţitoare, care s'a desvoltat mai cu seamă In populaţia continentală decât ш cea engleză.

Se poate da ca exemplu coopera­n t de cultivatori de ganja*) din Nao-

care In 1920, a avut un profit 1.375 Rs. şi a dat dovadă că o

astfel de asociaţie poate fi de folos general şi fo alte sfere decâte aceia « scopului constituirei. Menţionăm Puţine din foloasele aduse de ea. A «eiat o staţiune agricolă, a distribuit seminţe, a lucrat pentru desvoltarea ^«urii tutunului, a trestei de zahăr L a c a rtofilor. A trimis fii de culti-aton la Ferma de experienţe din

Pentru a învăţă cultura tu-l u 4 a dat 12.000 Ks. pentru des­

chide erea unui dispensar caritabil In . anja Mahal, a contribuit cu sume пем! С е Г е а şoselelor, etc. etc. In gé­

rai a făcut minunate îmbunătăţiri cnm . $ materiale şi a eliminat complect intermediarii, ^c i e t ă ţ i i e cooperative agricole pro-t r j s t^^br i lor seminţe, maşini, în-

Л Ь г * 6 ş i v i n d e Produsele lor. n a i «unt societăţi cooperative spe­

ciale ca : lăptarii, pentru cultura bum­bacului, pepiniere, ş. a. Principiul conducător al acestora este că pro­ducătorul contribue la cheltuelile ad­ministrative pentru cumpărări, vânzări şi din profitul rezultat i se restitue o parte In proporţie cu cifrele tranzac-ţiunilor lui cu societatea.

Cooporaţia In India a adus mari foloase pieţei prin stăru nţele ce a de­pus la remedierea unui rău se constă în aceia, că producătorii In special la bumbac, deşi aveau clauza vinderei lui în starea cea mai pură, — fair average quality, — (f. a. q.) totuşi strecurau marfă impură fără o reac-ţiune din partea pieţei şi deşi coope­rativele o vindeau absolut pură, to­tuşi nu obţineau preţuri mai bune de­cât ceilalţi producători incoranţi. Se­sizând Departamentul Agriculturii din Bombay s'a ajuns încet, la o îmbu­nătăţire a lucrurilor.

Tot Cooperaţia a făcut In India consolidarea micilor proprietăţi, mă­rind loturile delà Щ Ha. până la 2 Ha. ale micilor cultivatori şi s'au for­mat societăţi pentru irigaţie din care se poate cita cooperativa din Ban­kura ce face irigaţie la o suprafaţă de circa 1000 Ha. (6000 bighas).

Mai interesante sunt societăţile pen­tru asigurarea vitelor din care func-ţionază actualmente 423 societăţi ce au angajat 3488 vite numai In Bur­ma, dintr'un total de 4112 capete.

In genere, din cauza ignoranţei şi apatiei populaţiei, cooperaţia progre­sează cu greu In India, dar se lucrează pe terenul educaţiei şi culturei massei şi cu sprijinul Guvernământului pen­tru propaganda mişcărei.

Din „ Irish Economist", Aprilie 1923. Am reprodus rândurile de mai sus,

în traducere, spre a servi drept pildă cooperatorului român. _ _ _ _ _ S. H. DELAVABDAR

*) Cânepă indiană.

Î N S E M N Ă R I L E M E L E Un mic calcul

In 1800 ani, 5 bani (0,05 lei) daţi cu dobândă compusă, fac atâtea globuri de aur masiv cât pământul de mari. In lei, am lua, după 1800 ani :

342.653.248 699.000.000,000.000. 000.000.000.000.000.

Câţi dintre noi n'ar fi dorit să se nască după 1800 de ani delà moartea unui răs-răs-răs-străbunic, care-ar fi dat 5 parale cu dobândă!... Timpul cât se învârtesc planetele

tn jurul so irelul Mercur In 88 zile. Venus în 225 zile. Pământul în 365 zile. Martie în 1 an şi 322 zile. Jupiter în 11 ani şi 315 zile. Saturn în 29 ani şi 167. Uranus în 84 ani şi 7 zile. Neptum îp 164 ani şi 280 zile.

Căderea planetelor. In cât timp, următoarele planete,

pierzându-şi echilibrul, ar ajunge în soare:

Mercur în 15 zile şi 55' din zi. Venus în 39 zile şi 73' din zi. Pământul în 64 zile şi 57' din zi. Martie în 121 zile şi 44' din zi. Jupiter în 765 zile. Saturn în 1902 zile şi 3' din zi. Uranus în 5.424 zile. Neptun în 10.628 zile.

NIC0L.

CORTINA N O U Ă A T E A T R U L U I N A Ţ I O N A L DIN BUCUREŞTI. OPERA PICTORULUI TBATAN CORNESCU.

O altă pacoste l iuguist ică : C o r e s p o n d e n ţ i i m a r i l o r c o t i d i a n e

O pacoste? Cu drept cuvânt: o nenorocire dintre cele mai mari care împreună cu aceia a unor ziarişti, a gazetarilor de provincie, a reclamelor şi a falşilor literaţi — întreţin nesi­guranţa de exprimare In mijlocul căreia ne găsim.

Şi lucrurile nici nu pot fi altfel: plătiţi cu salarii mizerabile, între 50 şi 5—600 lei lunar, ei nu pot fi niciodată personalităţi. Constrânşi să dea anumite „fapte" — ei nici nu au posibilitatea să se manifesteze intens şi cu autoritate, iar ca limbă sânt prinşi In angrenajul unor tipare bana­lizate. Aşa dar şi din cauza salari­zării proaste, dar şi din cauza sferei In care sânt ţinuţi să se mişte, con-respondenţii marilor cotidiane, (cu foarte rare fericite excepţii) nu pot fi decât ceiacejsânt: o pacoste lingv­istică şi de aici o greşită învăţătoare a mulţimii.

* Aceasta In teorie. Natural că dacă

m'aş opri aici, articolul meu va avea numai valoarea unei afirmaţiuni ne­dovedite. Cum însă nu năzuesc de loc la aceasta, îmi voi îngădui, în cele de mai jos să uroduc câteva ci­tate, luate din cotidienele cele mai răspândite la noi.

Iată-le: Caşi alţi ziarişti, conrespondenţii

de ziare n'au idee de întrebuinţarea prepoziţiunilor cu care, în şcoală (atât cât au făcut) au dus' o'într'un conti­nuu răsboiu. Ei scriu de exemplu: „D. X. Y., prefectul judeţului, conti­nuă cu conferinţele administrative din diferite centre . . ." Şi „ . . . d sa este însoţit de toţi capii de autorităţi" — fără să-şi dea seamă că, In cazul întăiu, „in" era adevărata particulă, iar, în celălalt, nu avem de-a face decât cu un genetiv care, de prin secolul al 17-lea, se dă prin forma flexionară însoţită de articol: „autori­tăţilor."

Urechea lor nu se simte urât im­presionată chiar dacă, în şase rânduri, repetă de 3 ori aceiaş, voibă ca în:

„S'au început lucrările de canali­zare pe s t r . . . Cu aceste lucrări se termină canalizarea din centru, ră­mânând a se canaliza r es tu l . . . "

Pentru ei „cererile de declararea în stare de faliment a fost Introduse în faţa tribunalului"; „biserica s'a ridicat cu obolul. . ." şi „este lucrata" de pictorul X.

Simţul lor linguistic este atât de tocit, încât, când vor să-şi arate gro­zăvia, încep: „Contrariu celor afir­mate de un ziear de dimineaţă a-supra . . . " — când prepoziţiunea ce­rută de participiul „afirmate, e, şi pentru un orb, „despre".

In felul lor de a vedea lucrurile, „spi talul 'X. . . va începe funcţiona­rea" (să funcţioneze); „Ministerul de Instrucţie publică va sosi Duminecă In oraşul nostru", iar „mai mulţi ti­neri . . . printre cari şi tânărul X." au fost invitaţi, la o petrecere. In jude­cata lor gramaticală, ei sânt în stare să înşire pariicipiile fără să le lege prin conjuncţie („depărfându-se de mal, nefiind bun înotător") şi să con­chidă că „a fost luat de curentul apei", să dea la tipar fraze ca ace­asta :

„A stat toată noaptea în oraş, după care venind acasă . . . , o băut o mare cantitate d e . . . , după care s'a îm­puşcat." — lipsite de subiect, de conjuncţie şi îmbâcsite de repetiţii şi să continue:

„Din cauza marei cantităţi. . . a stat în nesimţire până a doua z i . . . când şi-a venit în fire dar neputând să mai articuleze ceva".

Cât despre cauza acestei sinucideri, dibaciul] corespondent ne lămureşte că „dintr'o scrisoare găsită asupra sinucigaşului" . . . ea s'ar datora „eter­nei dragoste."

Şi câte şi mai câte posne nu fac „harnicii" corespondenţi de ziare cari, o recunosc, pentru plata ce li se dă şi pentru osteneala ce li se pretinde, se achită cât se poate de conştienţios.

* Numai vorbesc de eternele clişee

cu care, mai ales ei, au înzestrat sti­lul românesc: pentru ei, sinuciderile sânt „dramatice" şi „emoţionează",

victimele sânt găsite în „lacuri de sânge", d-na X. a fost împuşcată „din imprudenţă" de un sătean care trăgea în raţe, ea a fost „ţaternatâ" la spital — totdeauna — „în stare gravă", săteanul A. „a aplicat" lui B. o „puternică lovitură", iar — ca urmare — „a fost înaintat locului în drept" care „cercetează."

Iată iot atâtea perle stilistice de care abunda foile noastre zilnice, do­vedind cu prisosinţă lipsa de perso­nalitate linguistică micului ziarist, constrâns de matériáiul profesiunii la asemenea reproducţii jignitoare.

* Soluţia — mi se va zice. lat-o: 1. S* se dea şi colosnei de cen-

respondenţă atenţiunea cuvenită; 2. Să se apeleze la colaboratori

conştienţi de fiinţa limbii; 3. Să li se ceară fapte, şi infor-

maţiuni îmi Inteligente; 4. Să li se_atrib.e salarii mai ome­

neşti; 5. Premii şi gratificaţii să-i încura­

jeze pe cei mai cinstiţi şi mai „scrii­tori";

6. Ochiul redactorului — cenzor să elimine unele „asperităţi" de ex­primare ;

7. Să fie recrutaţi nui ales dintre români şi In urma unor serioase probe gramaticale.

Iată câteva remedii. Le va lua cineva In consideraţi-

ime? N'a m naivitatea s'o cred; ur­mărind de aproape Insă problema „stricării" de limbă, n'am putut să trec cu vedere un important frctor care contribue la aceasta.

PAUL I. P'PAlOPfL p ofeso*.

Asupra B i o i i ii legi a învaiâinaiiJiiIiii primar

Organizarea studenţilor ro­mâni din America

Colegi, Studenţimea română din America

este chemată să îndeplinească o mân­dră şi nobilă misiune. Fiecare In parte şi toţi la un Ioc, trebue să dovedim că există şi reprezentanţi ai României în aceasta ţară.

Am fost prea puţin cunoscuţi de societatea americană şi cu atât mai puţin apreciaţi; acum însă trebue să câştigăm pentru ţara noastră acelaş prestigiu cum îl au şi alte ţări civili­zate. Este deci de prima noastră da­torie, să muncim din toate puterile pentru realizarea acestui măreţ scop.

Primul început va fi acela al înfiin­ţări „Societăţii Studenţilor români din America". Organizaţia noastră studen­ţească trebue să răspundă multiplelor necesităţi actuale ale neamului nostru, Principiul de conducere va fi drego-stea de neam şi ţară, şi respectul faţa de biserica strămoşească.

Organizaţi, vom începe o luptă de regenerare naţională; vrem să fim ecoul aspiraţiuwlor neamului românesc; prin z'are, broşuri şi şezători populare vom răspândi adevărată credinţă şi dragoste de neam.

Vom strânge legăturile cu studenţii români de pretutindeni, cărora le vom furniza Informaţiile necesare despre technica şi sistemul american. Iar prin ajutorul reciproc şi concursul binevoi­tor al adevăraţilor români din America vom găsi portiţa de salvare a studen­ţilor cu situaţie critică.

Un alt punct însemnat va fi acela al organizării tinerimei române din High School sub o secţiune a societăţii noastre.

Pentru realizarea acestui frumos scop, rugăm toată clasa intelectuală română din America să ne dea tot concursul ei preţios. Orice critică şi sugestie va fi binevenită, însă nu aceea care va distruge ideea de orga­nizare.

Toţi studenţii sunt rugaţi de a-şi trimite adeziunea lor la adresa: Mr. George T. Motok, 332 Carnegie Insti­tute of Technology, Pittsburgh, Pa.

Vechea lege a învăţământului nu se mai potrivea vremurilor noui de-aceia legiuitorul s'a gândit să facă o alta, rare să corespundă timpurilor şi nevoilor creiste de războiu şi de unire. Puziţia noastră faţă de străinii încăpuţi între nouile hotare, cât şi faţă de vecini, trebuie cât mai grab­nic schimbată. Dacă şi Statele Unite ale Americei mai au analfabeţi — cum scria un ziar mai zilele trecute — aceasta nu poate fi pentru noi o mângâiere şi un motiv, ca să rămânem la vechea stare de lucruri.

Legea cea nouă îmbrăţişează şi re­zolva spre folosul neamului mare, pnrte din chestiunile de cari depinde şcoala sau cari vin în atingere cu a-ceasta. Aşa cum este alcătuită nu se poate să n;i îndeplinească scopurile la cari ea ţânfeşte. Ceeace trebuie să se ştie însă, e că deocamdată legea nu é aplicabilă în întregimea ei, că e o lege pentru mai târziu. Recru­tarea şi pregătirea personalului nece­sar şcoalei primare cu şapte clase şi cursului de adulţi — 6-7 învăţători — cere timp mai îndelungat de cum se crede, presupunând bineînţeles că lo­curile vor fi ocupate toate de titulari şi că se va pune capăt actualului sistem de a se umple golurile cu suplinitori, cari de multe ori nu posedă cunoştinţi nici cât elevii cărora le predau lecţii, căci mulţi dintre ei sunt repetenţi a o clasă-două de liceu ori seminar, absolvenţi ai şcoalelor de cântăreţi ori — şi mai simplu — absolvenţi ai claselor primare.

Rezolvirea art. 76 din lege, care cere loturi de câte cel puţin 4 ha pământ pentru practica agricolă, e o chesti­une nu prea uşoară. Sunt scoale, cari au şi acum ceva pământ, unele mai mult de 4 ha, dar sunt şi din cele cari n'au decât curtea şi poate, o mică grădină de jur-împrejur. Marile proprietăţi au fost expropriate, statul a împărţit şi el ce a avut de dat. De unde se vor lua cele cel puţin 4 ha?

Pe lângă acestea vor mai fi şi alte greutăţi şi neajunsuri practice pe cari experienţa Ie va scoate la iveală ; ori cum Insă, legea actuală e o lege bună. In scurt timp, după ce ea va fi In întregime aplicată, se va micşora nu­mărul neştiutorilor de carte şi se va mări — e lucru sigur — numărul tinerilor ce vor îmbrăţişa calea mese­riilor. Până ce şcoala primară cu 7 clase îşi va arăta foloasele în toatl deplinătatea lor, sătenii nu se vor In crede în ea, socotind cei br' ani Iu plus, ani pierduţi, din ca'' c uză vor prefera să-şi trimită copi.i I şcoalele de meserii, de ale căror foloase sunt deja pătrunşi. Aşa dar, pe deoparte se va mări numărul meseriaşilor, iar pe de alta cei ce vor absolvi cele 3 clase superioare ale şcoalei primare, vor fi buni cetăţeni, buni plugari, buni gospodari. Acestea vor fi efectele nouei legi a învăţământului primar, cu condiţiunea ca ea să se aplice strict şi pretutindeni.

Aplicarea legii depinde însă de un alt factor covârşitor de însemnat, de bunăstarea căruia, legea se ocupă prea puţin : învăţătorul — sufletul şcoalei — fără de care legea ar fi literă moartă, iar şCoala ziduri reci, e lăsat aproape în starea de mai îna­inte. A dncea gradaţie pe care n'o ajung toţi şi gradaţia de merit, care e lucru şi mai rar, nu compensează nici pe departe, nouile sarcini şi sa­crificii pe cari actuala lege i le incumbă.

Situaţia învăţătorilor, o ştie toată lumea, nici până acum, şi de când sunt ei, n'a fost mulţumitoare. Strigă­tele lor de alarmă şi desnădăjduite au răsunat în pustiu. Prin noua lege învăţătorul e obligat să ţină şcoală cu şapte clase, să ţină cursuri de adulţi, şezători, să nu lipsească delà şcoală nici când e bolnav, dacă boala nu e constatată de medic oficial, dar de îmbunătăţirea salariilor, de asigurarea mijloacelor de frai şi de sănătatea lui nu se vorbeşte nicăeri.

îndeletnicirea aceasta de învăţător, al celor mulţi şi neştiutori, presupune multă consumare de energie şi de suflet. închis atâtea luni între patru pereţi acoperiţi cu hărţi şi cu tablouri cu 50—60 de elevi într'o clasă сяге nu e totdeauna destul de încăpâioare şi higienică, silit să vină de multe ori bolnav la şcoală, ori torturat de du­reri sufleteşti şi stors de grija zilei de mâine şi a copiilor goi şi ofiliţi, învăţătorul, se consumă repede. Şi dacă sănătatea şi puterea de muncă le pune în serviciul şcoalei, prin ce aceasta îi asigură în caz de boală, de lipsă ori de neputinţă căutarea să­nătăţii sau ajutorul material pentru el şi ai lui? îmbolnăvit făcându-şi da­toria, e lăsat în voia soartei după ce nu mai e bun de nici o treabă. Tu­berculoza şi alte boale ar face mari goluri în rândurile învăţătorilor, dacă cei mai mulţi n'ar trăi la ţară şi dacă cea mai mare parte n'ar fi fost năs­cuţi şi crescuţi tot la ţară.

In caz de boală nu li se dă niciun ajutor. Şi nu numai atât, dar nici con­cediu nù li se îngădueşte, dacă boala nu e constatată de medic oficial, (art. 135). Dar boala îi îngădueşte oare în­văţătorului bolnav să-şi continue acti­vitatea până la venirea medicului ? Dacă ar fi In fiecare comună mreji. I comunali, ar mai fi, cum ar mai f;, dar când medicul stă la reşedinţa d: judeţ ori de plasă, 15—20 k n. când depărtarea e mare, se cere timp până la venirea medicului, uneori zile în­tregi, se cere trăsură pusă la dispo­

ziţia acestuia, se cere vreme bună ca să poată veni, se cer parale din gros şi câte nu se cer !.. De unde să le ia bietul învăţător, pe toate, mai ales când se întâmplă, şi se întâmplă dese­ori să fie venit de aiurea, neavând In acel sat nici rude nici prieteni cari să-i dea o mână de ajutor? Când scriu aceste rânduri m5 gândesc in special la tinerii învăţători trimişi In ţinuturile din Ardeal. Străini, fără ex­perienţă la începutul carierei lor, o duc greu şi când sunt sănătoşi, dar când s'ar msi şi îmbolnăvi? La 24 Decembrie 1923 a murit la Tanău în jud. Bihor învăţătorul Ioniţă Gheorghe cu toată asistenţa medicală ce is'a dat. Şi aceasta, sunt sigur, nu dea-ceea că n'a avut zile ! Da unde să ia învăţătorul cai, trăsură, de unde să plătească vizita acasă şi medicamen­tele? Căci faţă de puterile lui mate­riale, de multe ori numai leafa, aceste . toate nece«'+*. multe parab .

Când fa învăţător variază Intre o mi două mii I nar, de unde să-i dea medicn'-ii de plas 4 o mie de Iei ca să-1 examineze în caz de boală şi să poată obţine concediu, de und. să de^ câteva sute la tră­sură ca să-1 aducă, de unde să cum-

.pere medicamente, de unde haine, ali­mente, s. a.

Din aceit punct de vedere legea e prea puţin umană. Spune numai, că In cazuri de boală grea, învăţătorul va fi suspendat un timp din învăţă­mânt ori pus In disponibilitate, iar în caz de moarte, soţia şi copiii vor be­neficia de leafa lui şi de locuinţă (când învăţătorul decedat locuia In casele şcoalei) timp de 6 luni soco­tiţi delà moartea acestuia, (art. 160) Jalnică mângâere!

S'ar fi putut ca învăţătorii să aibă asistenţa medicală, a medicilor oficiali dacă nu gratuită, aceasta s'ar putea face când vin medicii de plasă In ins­pecţie la primărie odată pe lună, dacă nu gratuită zic, dar cel puţin fixată la un onorariu mai modest, ori redusă cu un procent oarecare. Dacă învăţă­torul se îmbolnăveşte In slujba şcoa­lei e logic şi omenesc ca şcoala să-1 ajute la însănătoşire ca să poată servi mai departe tot intereselor ei.

Noua lege e tot atât de vitregă şi faţă de bătrâneţele învăţătorului. In art. 130 se spune că va fi scos la pensie când împlineşte 65 de ani, ceeace însemnează că dacă mai poate munci, dar din diferite motive vrea să se retragă până la acea vârstă, i se reduc drepturile la pensie. Aşa dar dacă împlineşte 60 ani de vârstă şi aproape 40 de apostolat, nu Ii este îngăduit ca după atâta muncă să tră­iască un an-doi liniştit ca să se re­creeze, nu îi este îngăduit să stea deoparte şi să se bucure netulburat de roadele îndelungatei sale activităţi. Ştim că legiuitorul a avut in vedere în primul rând interesul suprem al ţării, dar nu se ştie dacă învăţătorul ajuns la această vârstă, ruinat sufle­teşte şi trupeşte, ar mai fi în adevăr de un real folos şcoalei. Şi ch'ar dacă el şi-ar mai păstra vigurositatea trupească, e greu de ştiut, dacă ar mai munci cu tragere de inimă, ori numai de mântuială. Din cauza mun-cei istovitoare prea puţini însă vor fi învăţătorii cari să atingă vârsta de 65 ani. Pensionari în asemenea con­diţii trebue să fie foarte puţini, încât retragerea învăţătorilor Ia pens'e se poate socoti numai după... moarte ! In acest caz pensie — o pensie de foamete,— nu primeşte decât bătrâna sa soţie, dacă supravieţueşte, căci e aproape cu totul exclus ca la 65 ani, un om care e gospodărit de cel puţin 45 ani să mai aibă copii minori. Ast­fel că cei 10% reţinuţi lunar din s Iar pentru pensie, intră aproape In întregime în punga statu ь Şi acea­stă sumă i ' U f mică, daca t n m seamă că ea, capitalizându-se, produce fruc­tificări, S'a făcut ùucoteala şi Ja constatat că se depun de ci^re func­ţionari s.:b această formă de 10°/0

un rmliard lei anual*). Dacă s'ai face socoteala şi s'ar vedea cât produce acest miliard anual şi cât s>x plăteşte din el i fructificările lui tot anual, s'ar vedea că se fac econ mii foarte mari, chiar dacă se scad cheltuelile ce se fac cu întreţinerea Casei pen­siilor. Şi aceste sume ce rămân, — deţi sunt strânse din sudoarea frunţii funcţionarului şi smulse din nevoile lui materiale şi cari is'ar cu­veni tot lui, — trec în visteria sta­tului !

Ar fi drept, ca la împlinirea anilor (te serviciu să i-se dea funcţionaru-

sau urmaşilor lui, toate reţinerile făcute pentru pensie, iar cheltuelile de întreţinere a Casei pensiilor s'ar putea face din reţinerile funcţionarilor puşi în disponibilitate, destituiţi, demi­sionaţi ori morţi fără a lăsa moşte­nitori cu drept la pensie.

Dar nu numai latura materială e neglijată, dar şi cea culturală. Din salariile actuale — de agonie, cum le-a numit un domn profesor univer­sitar —, învăţătorii nu pot trăi nici de azi pe mâine, necum să-şi mai cumpere cărţi. Nu cred ca bibliotecile şcolilor normale — art. 188 — din capitala judeţului să înlocuiască cu succes pe cele personale. Primul ne­ajuns e depărtarea. Aprovizionarea cu cărţi a învăţătorilor delà marginea judeţului — de multe-ori 70—80km.— cari n'au Ia îndemână nici căi ferate, nici alte mijloace de transport şi cari

*) „Viaţa Romineasoă" No. 3-1924

din cauza aceasta vin rar la şedinţă — odată, de două ori pe an —, se face cu multă anevoe. Mai practice şi mai folositoare ar fi fost, desigur, bibliotecile pe centre culturale. Odată pe lună când se ţin conferinţele cer-cuale, conform art. 155, s'ar putea face cu uşurinţă alegerea şl luarea de cărţi de către învăţătorii partici­panţi la conferinţe, pe când aşa ne îndoim de folosinţa cu succes a unei singure biblioteci din reşedinţa jude­ţului din care trebue să se împărtă­şească mai multe sute de învăţători din întreg judeţul.

Cu cât învăţătorii vor fl mai bine pregătiţi culturaliceşte, cu atât vor fi mai de folos şcoalei si societăţii, Iar prestigiul lor — deci prestigiul şcoa­lei — va fi mult mai ridicat şi glasul lor cu atât mai vârtos ascultat. Sub orice formă şi pe orice cale să se pună cărţi la îndămâna învăţătorilor, fiind ţinuţi să facă dări de seamă asupra lor, recenzii ori rezumate, pe cari să le împărtăşească şl discute între ei la conferinţele ce se ţin pe centre.

Aşa cum este alcătuită legea actuală nu se poate să nu dea roadele dorite, dar într'un viitor nu tocmai apropiat. In ceeace priveşte pe învăţător, ea se îngrijeşte prea puţin de bunăstarea lui, de sănătatea, de hrana sufle­tească şi trupească a Iui, fără de care el nu va putea fi la înălţimea datoriilor ce ise impun, iar şcoala nu va putea fi ceeace, după noua lege, ar trebui să fie.

C. N D&RVANESCU tnv.

G l a s u l sânge lu i — O scrisoare din America —

Cei din patria veche nu ne dăm încă nici acum seamă de cantitatea de pricepere şi de energie pentru rostul vieţii de astăzi cum o găsim la fraţii noştri din America. Plecaţi de-aici ca agriaultori şi crescători de vite cei mai mulţi, vălmăşagul luptei pentru viaţă de-acolo i-a prefăcut din oameni visători şi în cele mai multe cazuri lipsiţi de spirit de iniţiativă, în bărbaţi pri­cepuţi, н и і ales pentru rosturile vieţii comerciale. Pagubă însă, că măsura întreprinderilor de acolo e atât de uriaşe, încât lipsa d 9 ca­pital potrivit ou acea măsură nu-i poate ridica la locul, oarejgli se cuvine. Şi pagubă iarăşi, că sau nu încearcă să-i valorifice pricepe­rea câştigată grăbind a se reîntoarce pe vechiul lor pământ românesc, unde desfăşurând energia, la care au fost siliţi să ajungă în America, ar obţine rezultate cu mult mai mari, decât acolo si ne-ar scăpa şi de o mult me de elemente vene­tice, dusmaie neamului nostru, pe care il exploatează fără milă

La aceasta păgubire a intereselor noastre economice naţionale con­tribue în mare măsură cei rămaşi acasă, cari ignorează valoarea fra­ţilor duşi în America şi nu ape­lează cu destulă căldură la colabo­rarea lor. O dovadă despre aceasta formează şi scrisoarea, pe care o publicăm în eele următoare.

Girard, Ohio, America Septembre 934.

Domnule director, In mult preţuitul ziar .Cultura Popo

rului" din Cluj, Ло. 76, găsesc o notiţă prin care am înţeles că foaea stă cu multă bunăvoinţă la îndămâna rudenilor noastre deg acasă, dacă ele ar dori să aibă ştiri despre noi, cât şi la îndămâna noastră celor atât de departe de neam şi ţară, dacă am dori ca să avem ştiri despre ai noştri din patria-mamă.

Această notiţă dacă ar fi bine înţeleasă de către acei cari nu ne cred încă pierduţi pentru ţară, ar putea aduce României, fo­loase nepreţuite, în felul următor, după modesta mea părere :

Nu s'ar putea pune în Cluj, bâtele unei mari şi puternice societăţi pe acţiuni, la care toţi românii din larga lume, să ajute pentru construirea unui măreţ palat, în inima Clujului, numit Palatul Cultural ?

Şi in acest palat să fie una dintre cele mai moderne tipografii, loc de întrunire pentru toţi românii de bine, sprijinitori pe orice cale ai ziarului. La astfel de so­cietate, cu dragă inimă a-şi ajuta şi eu cu cel puţin 20 sau 25 mii de lei. Sau neamul nostru este ursit ca să construiască palate numai Herţilor şi lui Adivor ?

Afară de aceasta dacă prin ziarul „Cul­tura Poporului" ni s'ar da nouă celor din America, informaţii bune şi la timp pentru plasarea modestelor noastre economii în diferite întreprinderi bancare, industriale şi comerciale, multe milioane de lei, ar veni în ţară ca să ajute la refacerea scumpei noastre Românii, ba chiar şi la creşterea valutei, asigurându-ne, în acelaş timp, nouă, oarecare venituri la reîntoarcerea în ţară, la bătrâneţe, şi mai dăndu-ne şi o deosebită mângăere că am putut şi noi fi folositori ţării.

Noi d'-aici avem cea mai mare încredere în singurul ziar „Cultura Poporului" pe care-l găsim cel mai bun din România, de aceea îl cinstim foarte mult, îl citim ca pe o carte sfântă a neamului nostru romănese.

Cu deosebită dragoste de neam şi ţară, G R. Ѳ ilŞESCU (RHIŞE).

Graiul cuminte al acestei scrisori vorbeşte mai lămurit decât o carte întreagă. Urmează acum, ca el să găseasc-sl la noi priceperea necesară urmată de fapte a celor pe cari li priveşte. Noi cei delà „Cultura Poporului", cari ne dăm blae seamă de dragostea de neam şi de pri­ceperea pentru rosturile economice ale zilelor, pe cari le trăim, suntem gata să mijlocim orieâud aproprie­rea leşhnicioasă între fraţii noştri din America şi cei de-acasă când e vorba de-a Înjgheba o întreprin­dere cinstită, care să producă pentru ceice ia parte la ea câştigul cinstit.

Pagina 2 ÜLTTTBA POPOBÜLU1 ::*,<ärul 8i

C E A S U L M O R Ţ I I D U M I N E C A A NOUA D E L A LUCA ( 1 6 N O E M B R 1 E )

In cuvântările ce le-a rostit în cetăţile Galileii, Iisus ne-a învăţat adeseori să nu ne legăm prea mult de averile şi plăcerile acestei lumi trecătoare, pentru că alipirea prea mare de acestea ne îndepărtează de Dumnezeu. Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră, — ne învaţă Iisus. Fericit omul, a cărui comoară este Dumnezeu. Comoara unui astfel de om e ne-peritoare şi rămâne în viaţa vecilor.

Ca să ne arate nestatornicia plă­cerilor şi averilor acestei lumi, în sfânta Evangelie de astăzi Iisus ne spune pilda unui om bogat, căruia foarte îi rodise ţarina. A avut o roadă bogată, îmbelşugată, cum nu mai avuse niciodată până atunci. Plin de bucurie aştepta se­cerişul, ca să-şi vadă strânsă la un loc întreagă roadă. Dar, grânarele îi erau prea mici.

— Ce vom face ? — se întreba bogatul nostru. Grânarele îmi sunt prea mici şi nu am unde să strâng roadele mele!

După puţină gândire, s'a hotărât să şi strice grânarele şi să clăde­ască altele mai mari în locul lor. Se bucura, gândindu-se la ceasul, când întreg belşugul de roadă va fi s trâns în grânarele astfel lărgite. Şi gândia întru sine :

— Voi zice sufletului meu: Su­flete, ai multe bunătăţi, strânse pe mai mulţi ani, mănâncă, bea, vese-leşte-te !

Omul acesta şi a uitat cu totul, că pentru belşugul roadei înainte de toate avea să fie mulţumitor lui Dumnezeu. Fără de Dumnezeu nu putem face nimica şi nu putem să avem nimica. Darul, căruia Dumnezeu ne face părtaşi ar t re­bui să ne îndemne a iubi pe dă­tătorul bunătăţilor. Noi însă, iubim mai mult lumea cu averile şi plă­cerile ei. Dumnezeu ne dă tot bi­nele pământeanj iar noi alunecăm către cele rele. Astfel apoi, averile şi plăcerile lumii sunt adeseori un isvor al păcatelor şi al vieţii păcă­toase.

In faţa belşugului, bogatul nu s'a mai gândit la altceva decât la mâncări, băuturi şi veselii. Nici prin minte i-a trecut, că va suna şi pentru el ceasul morţii. îşi în­chipuia, că plăcerile lumii nu vor avea nici un sfârşit. Ii spune însă Dumnezeu :

— Nebune, încă în această noapte vor cere sufletul tău. Dar cele adu­nate, ale cui vor fi ?

Ne învaţă aşadar Dumnezeu, că moartea vine atunci, când noi nici nu gândim şi prin urmare trebue să fim pregătiţi întotdeauna de ceasul morţii. Moartea ne despăr-ţeşte de toate ale lumii. Ne des-părţeşte de părinţi, de fraţi, de copii şi de prieteni. Ne deapărţeşte de averi şi de plăceri, de bucurii şi de dureri. De suntem bogaţi ori săraci, boieri sau muncitori, moar­tea e partea noastră. In mormânt se sfârşeşte viaţa pământească a tuturor. Omul e puternic, dar în faţa morţii e slab. împăraţi vestiţi, In faţa cărora a îngenunchiat o întreagă lume, au trebuit să-şi plece capul în faţa morţii.

împrejurarea, că moartea vine pe" neaşteptate şi pe negândite prici-nueşte multe dureri. Pe urma celui mort rămân văduve şi orfani, în cea mai neagră sărăcie. Moartea îmbracă în jale mii şi mii de oa­meni în fiecare an. Omul în toate privinţele trebue să fie pregătit de moarte. Cele lumeşti să-i fie rân­duite astfel, încât după el să nu rămână nici-o încurcătură, pentru-că acestea aduc multe pagube ur­maşilor. S'a întâmplat adeseori, că urmaşii au fost siliţi să plătească datorii, pe cari mortul nu le-a fă­cut, ori, le a plătit până când era în viaţă. Dacă omul a murit, fără să-şi descurce întâi năcazurile, lasă urmaşilor îndoite năcazuri, căci e greu să descurci trebile unui om, care nu este de faţă.

Cele lumeşti omul nu poate să le ducă în mormânt. O viaţă în­treagă el se sbate, ca să-şi înmul­ţească averea, pe care în ceasul morţii e nevoit să o părăsească. Aurul şi argintul şi toate podoa­bele, rămân aici, iar el se întoarce în pământul din care a fost luat. Trupul lui se face mâncarea vier­milor. In Istoria Grecilor citim de­spre un împărat puternic şi bogat, al cărui nume era Croesus (citeşte Cresus). Acesta se întâlnia ade­seori cu Solon, un bărbat înţelept, care îl îndemna să nu preţuiască prea mult puterea şi averea, pen-tru-oă acestea sunt deşaite şi tre­cătoare. El Insă nu voia sâ-i dea crezământ. Nu peste multă vreme a avut războiu cu un împărat străin, care 1-a biruit şi prinzându-1, 1-a judecat la moarte.

Când îl duceau la locul de osândă Croesus striga mereu numele lui Solon. Intrebându-1 împăratul po-trivinic, de ce strigă acest nume, Croesus răspunzându-i, i-a spus, că Solon l a făcut băgător de seamă asupra deşertăciunii celor lumeşti. Atunci nu 1-a crezut, dar acum vede cu ochii, că a avut dreptate.

A avut, Intr'adevăr, dreptate şi

aceasta o vedem şi noi, cu ochii, în toate zilele. Roata norocului se în­toarce în multe chipuri şi pe acela care ieri se scălda în belşug, astăzi îl vedem sărac, lipit pământului. La toate lutâmplarea însă, moar­tea schimbă starea fiecărui om.

Cu moartea se găteşte însă numai cele pământeşti, în pământ se în­toarce numai trupul, iar sufletul trăieşte mai departe, în viaţa cea vecinică. Această viaţă va fi aşa, cum omul i-a pregătit-o până când a fost pe acest pământ.

Alipirea prea mare de averile pământeşti nu poate pregăti sufle­tului o viaţă fericită. Prin cele tre­cătoare nu putem pregăti cele ve-cinice. Dacă sufletul ne-a fost mort în această viaţă, nu putem aştepta să fie fericit în viaţa de dincolo de mormânt. Alipirea de cele tre­cătoare cufundă sufletul în păcate şi astfel îl face mort pentru viaţa de veci.

Ca o învăţătură a sfintei Evan-gelii de astăzi să ne silim aşadar a trăi astfel, ca în fie-ce minut să fim pregătiţi de moarte. Să ne si­lim a ne îmbogăţi sufletul prin viaţă curată şi prin fapte bune, căci numai această îmbogăţire e statornică, neperitoare. Pe omul, care se leagă numai de cele lu­meşti însuşi Dumnezeu îl numeşte nebun. Pentru acesta moartea va fi dureroasă, grozază. Iar pentru aceia, cari în lumea aceasta se îm­bogăţesc şi în Dumnezeu, moartea este uşurare, este începutul ade­văratei şi vecinicei vieţi.

— Deşertăciunea deşertăciunilor, şi toate sunt deşertăciune, — spu­nea împăratul Solomon, — afară de a sluji lui Dumnezeu.

De suntem bogaţi, de suntem săraci, să slujim lui Dumnezeu. Ştim, că Dumnezeu este preadrept, care dă fiecăruia ceea-cei-se cuvine. Dreaptă răsplată . va da şi acelora, cari în această viaţă i-au slujit cu credinţă. S E P T I M I U P Q ' A

Răvaşe delà sate Dîn Slătioara (jud. Vâlcea)

La noi în satul Fometeşti, se lucrează ou multă râvnă la localul de şcoală cu o clasă. Acum s'a ajuns la acoperiş. In ziua de 25 Octombrie, am avut în mijlocul nostru pe d-1 ministru al şcoalelor dr. Anghalescu, ministru de externe d-1 I. G. Duca, prefectul judeţului d-1 I. Niculescu şi alte persoane cu vază. D-şoara Eugenia Dumitrescu, învăţătoarea şeoalei dimpreună cu d-1 Gh. Mihaescu, notarul comunei şi şeful postului de jandarmi d-1 Cărămidă Andrei şi-au dat silinţa pentru o primiră frumoasă, ridicând cu acest prilej şi o poartă de săr­bătoare, pe care era scris : „Bine aţi venit". Domnii miniştri au vi­zitat şcoala şi-au mulţămit locui­torilor pentru dragostea ce o arată faţă de şcoală, d-şoarei învăţătoare, d-lui I. Dumitrescu, membru în comitetul şcolar şi d-lui N. I. Geor-gescu, preşedintele comitetului şco­lar. După aceasta d-1 ministru al şcoalelor, d-1 ministru Diica şi d-1 prefect Niculescu, văzând că locui­torii sunt săraci,, au făgăduit că vor ajuta băneşte ca şcoala să fie cât mai de grabă terminată. Oamenii au avut o mare bucurie.

I . DUMITRESCU RiDiCHIE

Din Poiana (jud, Vaslui) In comuna noastră, cotuna schitul

Duca, s'a sfinţat biserica şi ea poartă hramul. „Adormirea Maria Domnului". Această veche mănăstire locuită pe vremuri de maiee — ajunsese adevă­rată ruină, Bătrânul preot Gh. Chi-rica ajutat de epilropul Ioan Verteş din satul Cărpaţi şi de cântăreţii săi V. Stratov şi Gh. Duca, a luat hotă­rârea unei reparări. Intr'adevăr, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu străda­nia sătenilor şi a darurilor de prin satele de prin prejur s'au terminat lucrările. Duminecă în ziua de 12 Oetomvrie s'a sfinţit sfânta biserică de către P. S, Sa protoereul judeţului Vaslui, păr. C. Ulea însoţit la slujbă de misionarul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei Econ. Pr. Petru Chirica-Hiliţa preotul Vasile Chirica-Măcăreşii, păr. Gh. Gheorghiu-Poeni şi păr. Topală-Pacreaca. Sau ţinut cuvântări însu­fleţite, Indemnându-se poporul la iu­birea de biserică. A luat parte multă lume şi de prin satele vecine.

Afacerea paşapoartelor In darea de seamă asupra lucră­

rilor parlamentului am amintit şi noi, că s'a dat de urma unor în­şelători, cari au făcut paşa, oarte mincinoase pentru românii arde­leni, cari voiau să emigreze în America, luând delà ei însemnate suma de bani. Cu aceste paşapoarte bine înţeles, sărmanii oameni n'au putut să intre în America. In afa­cerea aceasta este amestecat şi fra­tele unui ministru, care a şi fost arestat. Inerezându-se în cuvântul d lui prim-ministru lumea aşteaptă, ca toţi cei vinovaţi s a ş i primească pedeapsa cuvenită. Afaceri de acest tel trebue să se răfuiască la lu­mina zilei.

H I I T R I R E A V I T E L O R îmbunătăţirea agriculturii a înce­

put odată cu nutrirea sistematică a vitelor, adică cu nutrirea făcută cu chibzuire. Dacă ţinem socoteală de felul cum se nutresc animalele la noi în general, aflăm, că aceasta se face prin păşunat şi în grajd prin diferite nutreţuri preparate în acest scop din vară sau pregătite de fiecare dată.

Nutrirea vitelor s'a făcut şi se mai face şi azi fără să se ţină seamă îndeosebi de două lucruri principale : de cantitatea şi de cali­tatea nutreţului sau hranei. Sub cantitate înţelegem măsura sau porţia de care are nevoe fiecare animal, iar sub calitate înţelegem valoarea sau bunătatea de hrană ce conţine nutreţul.

Dintr 'un nutreţ mai slab trebue să folosească animalul mai mult, nu ca să se hrănească, oi ca să poată scoată organismul din el partea nutritoare de care are ne­voe pentru trai, creştere şi apoi ca să poată mai da şi vre-un alt folos: să tragă în jug, ham, să dea lapte sau să se îngraşe, ş. a. Cu nutreţ de calitate buuă, adică care conţine toate substanţele tre­buincioase creşterii, ş. a., auimalul poate fi întreţinut şi folosit şi dacă capătă mai puţin nutreţ. Trebue să facem deosebire între saturaţie şi hrănire. Animalul este sătul când îi este plin stomacul, dar tot atunci poate să nu fie hrănit,neavând în stomac toate cele de lipsă pentru veţuire sau nu în măgura ce i-s'ar cuveni. Acest lucru îl putem con­stata, chiar dacă r.e examinăm pe noi înşine în această privinţă. Na­tura s'a îngrijit de altfel să ne dea tuturor un simţ deosebit pentru a cunoaşte, fără vre-o învăţătură deosebită, nutreţul bun şi hrănitor de cel prost şi care nu conţine materii hrănitoare.

La nutrirea animalelor trebue să avem în vedere nu numai con­servarea lor intactă, edică ca vita să iasă cu pielea în primăvară, ci şi prepararea ei pentru producţiune ca ea să fie în putere de muncă, să producă lapte, să devie grasă, ş. a. Nutreţul deci trebue cunos­cut foarte bine, ca să putem şti, dacă conţine sau nu materiile cari ne-ar putea da tot ceeace aşteptăm.

Calitatea sau valoarea nutreţului depinde nu numai de compoziţia substanţelor ce conţin plantele (iarba, trifoiul, lucerna, napi, ş. a.) ci şi de felul cum au fost acestea conservate (uscate, murate) pentru a fi întrebuinţate mai târziu, în­deosebi iarna, când vitele sunt ţi­nute şi hrănite în grajd. Valoarea fânului este mai mare, materiile nutritoare sunt bine conservate, dacă iarba a fost cosită şi n'a fost lăsată să lmbătrânească . Nu este tot una, dacă foile şi floarea a că­zut şi au rămas numai cocenii şi partea băloasă a lor. Fiecare agri-cultcr ştio foarte bine, că atât iarba, cât, lucerna şi trifoiul trebuie cosit când sunt îa floare, ş. a.

Dară aceste s'au us?at bine şi nu Je-a plouat, nu s'a spălat substan­ţele nutntoare din ele, ciupercile pamzite nu s'au încuibat în ele, ca să le i a puterea şi să le schimba culcarea.

Nutreţul conservat (useat şi pus spre păstrare) mai trebue pe urmă preparat (gittit) şi combinat eu di­ferite materii, ca să poată fi la vreme folosit. Sub nutreţ nu în­ţeleg numai plantele uscate : fânul de iaibă, trifoi, lucerna, paele, ş. a. ci şi boabele plantelor cari se pre­pară de nutreţ, ca uruiala, ş. a. Unele din acestea mai nu pot fi întrebuinţate, ea nutreţ, ducă nu

sunt combinate (învăluite) cu altele fie că nu conţin substanţele tre­buincioase, fie că din felul lor nu pot fi roase şi mestecate îndeajuns cum sunt cocenii de porumb (ve-jiile, ş. a.).

Prin preparare înţelegem tăerea, ruperea, frământarea părţilor lem­noase şi băţoase la pae coceni (vej ii) fân, grăunţe ş. a, apoi înmuierea lor în apă rece ori caldă şi amesteca­rea potrivită pentru a putea fi mai uşor absorbite de organismul ani­malelor.

Paiele le facem amestecătură (în-văluitură) cu fân. Paiele de grâu, secară şi cocenii de porumb îi tăem şi facem tocătură pentru a se pun­tea mai uşor amesteca cu fân, fă­ină, tărâţe uruiala, turtă de uleu, ca vitele să le poată mai uşor lua îa gură, dumica (dimneca). Aceasta tocătură se mai poate amesteca cu cartofi, sfecle, napi, s. a. Boabele le sfărimăm (macinăm) şi facem uruiala.

Importanţa preparării nutreţului este atât de însemnată, încât azi oricare ţăran cu oareeari cunoştinţe mai temeinice şi oarecare trecere în comună trebue să aibă maşini spe­ciale pentru prepararea nutreţului. Vedem doar adeseori, că paele de grâu şi săcară iietaiate arareori sunt roase, cea mai mare parte din ele rămân în iesle şi se fao ogrioji. Din cocenii de porumb abia foile şi vârful (floarea) dacă sunt roase. Grăunţele ies în băle­gar fără să fi putut scoate ceva din ele organismul.

Toate acestea se pot întrebuinţa, prin o amestecare şi preparare fă­cută cu pricepere. Fânul de obiceiu se dă întreg. Se taie numai când este prea aspru şi cocenos. Pcele se tae totdeauna şi se amestecă cu alt nutreţ. Pentru cai se cere o tocătură mai măruntă, decât pentru vitele comute, între care se ames­tecă boabe de ovăs, săcară, în care eaz nu pot fi alese boabele din tocătură. Pentru vitele cornute, to-căiui-a se face mai mare (C5— 35 mm.) po care o amestecăm apoi cu bucăţele de sfeclă, cartofi, bos­tan ş. a. Prin amestecare nutreţul mai hrănitor se învălue cu eel mai puţin hrănitor; cel moale cu cel aspru. Se ajunge astfel la o pro­porţie oarecare.

La preparea nutreţului trebue să mai ţinem socoteală şi de specia vitelor. Vitelor cornute să se dea totdeauna nutreţul tocat şi opărit, cailor numai paiele le tocăm, iar fânul numai când este prea beţos şi câ.id vrem să-l amestecăm cu altfel de nutreţ. Pentru oi nutreţul se lasă netăiat.

Sfeclele, cartofii, bostanii, (pe­penii) şi napii se fac totdeauna în în felii (uucăţi) subţiri şi lungi, şi nu în bucăţi mari şi groase, ca să nu se îneae vitele. Aceste bucăţele se pot foarte bine amesteca cu tocă­tură de pae, fân, ş. a.

Prin înmoitul şi opăritul nutreţu­lui boabele, părţile tari şi cocenoase devin moi. Vitele le pot lua mai uşor şi se pot mai bine folosi de or­ganism. Prin opărire şi nutreţul prost, mucigăit poate deveni mai gustos; îufoindu-se i-se măreşte conţinutul prin apă. Acest nutreţ, devenit apos este foarte bun pentru vitele cornute, mai ales pentru va­cile cu lapte, că le măreşte laptele. Să dăm vitelor sare cât de des.

Pe lângă toate acestea să ţinem seamă de adăpostul şi curăţenia vitelor, despre cave vom vorbi altă­dată.

T. Florian.

MOLDOVA DË PESTE PRUT III.

Acesta în primul rând a îngrijit de rusificarea clerului şi a boerimii, în­fiinţând din veniturile moşiilor închi­nate mânăsiirilor, un seminar spiritual după modelul celor din Rusia şi pe lângă el un pension pentru nobili ; acesta la 1883 a fost transformat în liceu. Toate învăţăturile se predau în limba rusească, şi limba moldovenească se preda ca un obiect separat de stu­diu ca o limbă străină — franceza sau polona. Mai târziu s'au înfiinţat şcoli pentru pregătirea clerului infe­rior la mănăstirile Hârjanca, Dobruşa, Kurci; s'au înfiinţat de asemenea şi şcoli orăşeneşti ruseşti Ia -Kişinău, Bălţi, Hot n, Orheiu, Akerman, Bender, Ismail, Kilia şi Reni. La 1828 s'a în­fiinţat direcţiunea şcoalelor populare. Ea a mărit numărul şcoalelor din oraşe întinzându-ie şi la sate; delà 1885 s'au început şcoli parohiale bi­sericeşti în limba slavă bisericească. Acum sunt în Basarabia şcoli numai româneşti. In timpul ruşilor erau: 56 şcoli secundare pentru băeţi şi fete, cu 11,015 copii distribuiţi astfel: 19,5% din nobilime şi funcţionari, 18,1% din cler, 45,4% din orăşeni, 12% delà sate, 1,3% străini, 3,6% alţii.

Şcoli inferioare erau 1709; 1938 întreţinute de ministerul instrucţiunii publice şi 671 de sfântul sinod ; aceste şcoli numărau 109,607 şcolari, 79,615 băeţi şi 29,992 fete. Sub stăpânirea Rusiei nu a existat, nu exista şi nu se permitea nici o şcoală moldove­nească. Limba moldoveneasca, Intro­dusă în liceu şi seminar, ca studiu al unei limbi străine, a fost exclusă mai târziu, nu se mai preda nicăiri. Din biserică limba moldovenească nu a fost gonită aşa de repede pentrucă clerul nu o ştia pe cea rusească. S'au pus însă toate silinţele în acest scop. Din bisericile orăşeneşti au scos'o mai repede, din cele delà sate şi din mănăstiri mai greu. Armata a fost

mijloc de rusificare. Din Basarabia se recruta pentru armată 20,157 cre­ştini şi 2494 evrei. Toţi aceşti tineri erau trimişi în Polonia, Caucazia şi Siberia ; aproape nici un moldovean nu făcea armata în Basarabia. In toate războaele Rusiei au participat Moldoveni din Basarabia şi întotdeauna au dovedit că erau buni soldaţi (pen­tru vitrega Rusie).

Nici o carte românească nu avea voe să pătrundă delà 1812 încoace. Nici un ziar românesc, nici o broşură. Totuşi aceste măsuri n'au reuşit să distrugă viaţa culturală naţională mol­dovenească. Basarabia n'a fost rusi-ficată. Ţărănimea, boerii moldoveni nu s'au rusificat, afară de câţiva re­negaţi. Intr'un studiu publicat în „Viaţa Românească" de Dr. P. Co-zacu, actualul director general sani­tar al Basarabiei, spune cu multă dreptate :

„Moldovenii au rămas în ţara lor aşa cum i-a apucat 1812, fără să participe la desvoltarea culturală a omenirii şi a neamului lor. Mari co­mori sufleteşti înăscute trebuiau să zacă în sufletul lor, ca ei să nu se sălbătăcească cu desăvârşire, toată viaţa lor intelectuală ca manifestaţie de neam este numai vorbită şi me­morizată. Poveşti, legende, amintiri istorice, gravitând în jurul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, cântece, poezii, obiceiuri tradiţionale, proverbe, ghici­tori, cimilituri, rugăciuni bisericeşti cu cântece, descântece, farmece super­stiţii.

8 0 % din populaţia totală a Basa­rabiei de 1.500,000 locuitori sunt români". HOLCERIS, profe&or de liceu (Va urma) Făleşti

A sigur aţi-vă ! Oameni buni, asiguraţi-vă avutul

şi viaţa. Nimeni nu poate şti când îl pândeşte o nenorocire. Dacă avem putinţa de a ne apăra, — nu e mai bine să ne apărăm din vreme, decât să ne căim pe urmă?

Dacă ai o casă, iubite cititor, de bună seamă ai muncit un şir lung de ani până ai agonisit atât, ca să ţi-o poţi face. Sau, dacă d ta ai primit-o dea gata, au muncit părinţii d-tale, sau rudele, cari ţi-au lăsat-o. Dintr'o scânteie adusă de vânt, dintr'un căr­bune scăpat din lulea, dintr'un chi­brit aprins de copii, sau dintr'un tă­ciune pus de un pizmaş răuvoitor, casa d-tale cu toate bunătăţile ce ai adunat într'însa poate lua foc şi din om cu stare, într'un ceas două, te pomeneşti sărac, fără adăpost, fără haine, fără hrană, gata să iai lumea în cap. Ţi-ог mai fi rămas vite şi câteva bucăţele de pământ şi negre­şit vei vinde din astea ca să-ţi faci casă. Dar gândeşte-te, câtă cheltuială îţi trebuie până o faci şi o îmbraci cu toate cele de trebuinţă şi trage-ţi seama bine: Cu ce rămâi d-ta când îţi va fi casa gafa?

Sau, dacă ne gândim la viaţă — viaţa omului este ca floarea câmpu­lui, o rupe o suflare de vânt. Cu o moarte suntem datori cu toţii, asta-i de când lumea şi nici o asigurare nu ne scapă, după cum dealtfel asigu­rarea nu ne scapă nici de foc. Rostul asigurărilor nici nu este acesta, ci atunci când o nenorocire, care nu putea fi împiedicată, a dat peste om, asigurarea Ii vine într'ajutor ca să se ridice cât mai de grabă şi cu cât mai puţină suferinţă de pe urma nenoro-cirei ce 1-a ajuns.

Omul prevăzător, care a avut gân­dul bun de a se asigi ra contra fo­cului, când i-se întâmplă nenorocirea să arză, înştiinţează societatea de asi­gurare, care îi plăteşte paguba şi în 3—4 luni sau şi mai de grabă, păgu­başul îşi va vedea casa făcută la loc şi i-au rămas şi vitele în păr şi mo-şioara nevândută şi neîndaterată şi nici cu traista în băţ n'a umblat din sat în sat cerşind-milă.

Iar acum, de m-aţi întreba ce rost are să-şi asigure omul viaţa, pentrucă de i-a ars casa, şi-o face la loc cu ajutorul asigurării; dar dacă moare, ce-i mai foloseşte că societatea de asigurare va plăti o sumă de bani celor rămaşi în urmă? — la o ase­menea întrebare v-aşi răspunde că aşa vorbeşte cine nu se gândeşte mai departe decât lungul nasului.

Oare, toată viaţa noastră nu este o luptă şi o trudă, ca să ne lăsăm familiile într'o stare cât mai bună? Iar când moare un cap de familie şi un stâlp de casă şi mai ales când se întâmplă să moară înainte de vreme, nu e o pierdere mare pentru familia lui? Şi în asemenea împreju­rări un ajutor nu prinde bine ? Omul nu se poate scoate de sub puterea morţii nici nu poate fi sigur că va trăi şi va avea putere de a munci cu spor atâţia ani, ca familia Iui să nu rămână pe drumuri. Dar oricine îşi poate câştiga o poliţă de asigurare, la care plăteşte în fiecare an o sumă mică şi din ziua în care a plătit o rata, oricând s-ar întâmpla să moară, familia lui sau persoana pentru care s'a asigurat, va primi fără amânare 50 mii de lei, 100 mii de lei, fiecare după cât a avut putere să-şi asigure.

Apoi, asigurările de viaţă mai pot avea şi un alt rost : ele nu se fac numai pentru cazul morţii şi pentru cazul de viaţă, adică aşa, ca să pri­meşti suma asigurată, după 15—20 ani, însuţi d-ta asiguratul, de vei fi în viaţă; iar de s'ar întâmpla să mori până atunci să-o primească tot rămăşiţele.

Asigurarea de acest fel este un ajutor pentru neputinţele bătrâneţelor. Omul munceşte până când e în pu­tere şi poate nu toate îi merg în plin. Când vin băirâneţele, de nu şi-a pu­tut pune ceva la o parte e vai de el. Dar aşa, cu asigurarea, dacă a pu­tut să agonisească ceva şi când îm plineşte 50—60 ani, după învoială, îi mai vin şi delà asigurare vre-o 50—60 mii de lei, are să-i pară rău ?

Se fac şi asigurări întocmite In aşa fel, ca suma legâtuită să se plă­tească de 2 ori, odată în viaţa celui asigurat — ajutorul pentru bătrâneţe — şi a doua oară după moarte fa­miliei sau persoanei în folosul căreia s'a făcut asigurarea.

Se mai fac asigurări şi de alte fe­luri : contra furtului, contra grindinei, asigurări de transporturi de marfă pe căi ferate sau pe mare, asigurări con­tra accidentelor (schilodiri sau moarte) ce se pot întâmpla în călătorii, în fabrici, sau în orice alte împrejurări.

Mai de mult nu se ştia de asigu­rări, dar nici lupta vîeţei nu era atât de aprigă, ca în zilele noastre. Şi apoi, oamenii s'au mai cuminţit de pe urma păţaniilor multe, şi au înţeles, că este bine să-şi vie unii altora în-tr'ajutor, plătind fiecare câte o sumu-liţă mică atunci, când Ii este uşor s'o plătească, pentru a avea dreptul la un ajutor mai însemnat atunci, când l'ar ajunge o nevoie mare.

Astfel, asigurările au luat fiinţă din dragostea oamenilor unii faţă cu alţii şi din imboldul de a se ajuta împru­mutat în caz de nenorocire.

Oamenii necunoscători în treburile asigurărilor pot însă greşi, necunos-când care societate este de încredere şi care nu. De aceea ţinem să le dăm un sfat : să se ferească de societăţile străine, fiindcă e totdeauna greu să se ştie cum stă o societate din stră­inătate ; iar dacă au vreo neînţelegere cu aceste societăţi, cu cine să se judece?

Avem în ţară societiţi româneşti puternice şi vechi, cari în privinţa cinstei cu care lucrează nu pot fi în­trecute de nici o societate din străinătate.

Asiguraţi-vă la societăţile româneşti. L U C I A N B O I C A Ş

Activitatea societăţii „Zorile" din Bucureşti In capitala României se desfă­

şoară o strălucită propagandă cul­turală, atât pela marginile Bucu­reştilor, cât şi în centru, unde so­cietatea Zorile ţine săptămânal con­ferinţe şi şezători educative. Publi­cul, în mare parte muncitorii, stu­denţi şi intelectuali, răspunde în mod generos apelurilor societăţii, îndemnând prin prezenţa lor, pe membrii numitei grupări culturale să-şi facă mai departe datoria, pusă în slujba ridicării moralului între­gului românism.

Prin inteligentele şezători, ale so­cietăţii „Zorile", se combat mani­festările eu caracter anarhic şi se răspândesc lumina şi cultura în popor, astfel că e fireşte lesne de înţeles, că, oameni cei mari, ar face un mare bine, arătându-se mai bine­voitori şi mai generoşi, cu mani­festările culturale, pe cari, se pare că ar avea datoria, să le înles neuscă posibilitatea extinderii pro-gramurilor lor culturale.

Poporul a răspuns la strigătul de goarnă a „Zorilor", cari vesteau „Răsăritul României strălucite, paş­nice şi îngloritoare de mâine ; Ro­mânie, pe care o vom apropia de noi, cu cât vom grăbi pasul, pros­perând în cultură, în artă, litera­tură şi ştiinţă. Chemarea societăţi­lor culturale, să-şi spună cuvântul e bine venită. Se aşteaptă numai păstori, ca să adune turmele rătăcite, po cari politieeanii le-au risipit. Şi aceşti păstori vor fi so­cotiţi numai iceia, cari vor încu­raja societăţile culturale, cari nu au în fruntea lor, politiciani dema­gogi, ci din potrivă, oameni viu pătrunşi de dragostea de ţară, de artele şi literatura ei. Printre pu­ţinii oameni, cari, s'au desbrăeat de haina politicianului şi a îmbrăcat o pe aceia a apostolului, aflăm la această şezătoare unul dintre bunii români, şi anume pe d. profesor C. lonescu, directorul Liceului Lazăr. Oameni cu sufletul înaripat de talia d-sale, noi nu am aflat decât foarte puţini. Printre cei puţini, însă, dintre cei aleşi, vă voi aminti că, se află departe de noi un vier îrjvăţat, care a făcut marea minune că a să ditviea într'o singură noapte, a făcut-o să crească şi să dea rod a două zi. Acest vier, care a aprins torţa „Culturii Poporului" din Cluj, este d. General Petala, membru de onoare al societăţii „Zorile". D-1 General Petala, evident că a avut colaborarea nepreţuită a unei sen­tinele a românismului, cu sufletul şi inima de aur, — sentinelă, care a aflat-o în persoana dlui Cehan-Racoviţă, primul redactor al ziaru­lui clujean. Tot astfel, s'a întâmplat şi cu d. profesor C. lonescu, care în calitate de păstor, a venit să vorbească la această şezătoare pe care datorită numai dsale şi pre-ţioşilor colaboratori din comitetul şcolar, s'a putut ţine la Liceul „Gh. Lazăr". Acesta casă pe care

>se-

noi vom numi-o casa noast azi îşi deschide porţile poporulu să vină în fiecare Duminecă, sal vină să primească botezul de ioe, | care este lumina şi cultura".

Strălucitul orator d. Pavel Macedonski, astfel şi-a încheiatf cuvântarea sa rostită, cu ocaz şezătorii de deschiderea activităţi societăţii „Zorile" delà Liceul Gb| Lazăr.

Dl. profesor lonescu răspunzâm dlui Paul Al. Macedonski, face uß scurt istoric asupra vieţii noasf culturale. Vorbeşte despre dezi trul datorit masselor inculte ale Rusiei sovietice. D sa spune căj i România două societăţi s'au a" mat mai mult în prezent. Acei societăţi sunt „Tinereţea" de si preşidenţia dlui N. Batzaria fost mi­nistru al Turciei, soc. care reprezinţi românismul şi cultura naţională S> peste graniţe şi societatea Zorilf de sub preşedinţia dlui Paul Macedonski. Dl. profesor Ionesojj spune că societatea „Tinereţea are în fruntea ei pe un om de v»' loare, o personalitate strălucită 9 că a pornit de sus în jos.

Pe câte vreme societatea rile" are un merit eu totul deoi bit, că a pornit tocmai contrariul adică de jos în sus, cu toate 4 d. Pavel Al. Macedonski, nu aţj nici experienţa unui politician íj nici averea necesară desfăşurări unei propagande intense. Totuşi 4 Macedonski a dut dovadă de multí pricepere, câştigând »st<el încrede­rea tinerimii, căruia ia împărţit cţ multă dărnicie aurul sufletului şi iuimei sale de bun şi luminat ro-mân.

Oratorii au fost ovaţionaţi membri şi publicul sălei prea plice, A urmat apoi desfăşurarea progra mului artistic, d-na Gabriella Аші t«siu Vuöulesűú, scriitoare, a cet din frumoasele sale versuri.

Dl.- D. Mereanu. artist delà Naţional, a declamat din reperto său dovedind că are talent.

Dnii O. Roşculeţ, G. Baziliu, Ştefanescu, Celebidache, s'au afi,, mat cu declamaţii. Dl. T. V. jC drecescu a eetit din comorile inirnjj sale tinere, versuri de mărgărita» culese în goana exeursiunilor cietăţii pela sate.

Dşoara Constanţa Popescu a ca, tit din scrierile dlui Macedonski

Dl. E. Covaci bariton a cântat mai multe romanţe.

Dl. Agaciut Macedonski a deela. mat din „Făt Frumos" de Horia Furtuna şi din Beneficiu (vet. suri de Macedonski). Dicţiunea şi puternicul temperament dr* matic al d-lui C. H. Macedonski au adus tânărului artist aplauzt furtunoase. începerea aetivifaţj soc. „Zorile" la Liceul Lazăr a fosj un adevărat triumf cultural şi ar. tistic.

M. F R U N

P a r l a m e n t u l Săptămâna trecută atât Aduna­

rea deputaţilor, cât şi Senatul s'a sfătuit asupra răspunsului ce se va da cuvântului de deschidere al M. S. Regelui. Acest prilej l 'au folosit deputaţii şi senatorii ca să-şi spună părerea asupra guvernului şi dorin­ţele cu privire la viitoarea legiuire. Deputaţii şi senatorii potrivnici gu­vernului, bine înţeles, au atacat gu­vernul şi au cerut îndepărtarea lui, declarând, că nu au nici o încre­dere în guvern. Partidul naţional de sub conducerea d-lui Iuliu Maniu a declarat, că nici nu va lua parte la lucrările parlamentului. Dacă totuşi din când în când vre-un de­putat sau senator al partidului na­ţional va lua cuvântul, aceasta o va face cu gândul, ea ţara să cu­noască părerile de cari acest partid este condus. Partidul naţional nu recunoaşte, că parlamentul acesta a ieşit din voinţa alegătorilor ţării. Partidul ţărănist ia parte la lucră­rile parlamentului, cu toate că nu-1 socoteşte îndreptăţit să aducă legi în numele poporului. Pentru în­tâmplările din Basarabia şi pentru afacerea paşapoartelor face răspun­zător guvernul. Binele ţării, după părerea acestui partid atârnă delà depărtarea cât mai grabnică a gu­vernului.

In ce priveşte înşelătoria cu paşa­poartele, dealtcum, toate partidele au cerut lămuriri delà guvern şi pedepsirea celor vinovaţi. Guvernul a declarat, că această afacere este încredinţată judecătoriei, care va porni cele mai întinse cercetări, iar cei vinovaţi îşi vor lua pedeapsa, ori-cari ar fi ei.

Deputaţii şi senatorii din partidul liberal au luat apărarea guvernului, spunând, că de când a 8juns la cârma ţării a făcut multe legi bune şi ordine în ţară. Guvernul nu va părăsi cărma ţării, pentru-că nu şi-a împlinit încă chemarea ce-i s'a încredinţat.

D-1 Niculae Iorga şi partidul sau încă nu şi-au spus cuvântul, dar se crede, că aceasta va urma în săptămâna viitoare. Increstăm cu­vântarea d-lui deputat Băneseu, pro­fesor universitar din Cluj, care a cerut să se facă împăciuire desăvâr­şită între românii ardeleni şi cei din vechiul regat, pentru-că numai prin o unire a sufletelor se poate nădăjdui o aşezare temeinică a viitorului ţării.

Sfatul privitor la răspunsul ce se va da cuvântului M. S. Regelui va ţinea după toate semnele încă vre-o zece zile, după care se vor începe adevăratele lucrări de legiuire.

Scrisori din Cernăuţi Sunt şase ani, de când am eşît

de sub jogul stăpânirii austriaca şi în această vreme viaţa noastră s luBt un aspect cu totul nou. Mani. testările existenţii noastre au re­venit delà răstoaca artificială \ albia naturală.

Mişcarea culturală românească din Cernăuţi a liiat un frumoi avânt plin de sănătate şi stă tu strânsă legătură cu pulzaţia culta-rală din Bucureşti. Izvorul limpedt şi răcoritor al culturii româneştii trezit pretutindeni o viaţă noui In Cernăuţi se munceşte cu inten­sitate la răspândirea luminii bineft cătoare, alimentată de puterea gân­dului şi căldura simţirii româneşti

Regretăm foarte mult că vitrega împrejurărilor nu ne permite si avem şi anul acesta o trupă per­manentă de teatru, care să spectacole la Teatrul Naţional. Dai d. prof. universitar, Dr. Constantin Berariu, directorul Teatrului Na­ţional din Cernăuţi, a îngrijit ca şi în anul acesta să nu fim ; de fiorii artei româneşti. D-saa reuşit să angajeze pentru ma multe reprezentaţii trupa drama­tică Bulandra - Manolescu - Sterin, trupă, care cu multă bucurie a pri­mit să vie la Cernăuţi. In ziua de 22 Oetomvrie c. a avut loc deschi­derea stagiunii eu piesa „Suprem forţă" de H. Lecca. In această re­priză trupa din Bucureşti a mai' reprezintatpiesele „СіаиГ de Cor­neille, „Umbra" de Dario Nioo-demi şi „Promeieu" de V. Eftimin Piesele tuspatru au fost reprezeB' täte cu mare succes de câte doui ori fiecare, publicul rămânând foarte satisfăcut de interpretare. Artiştii au fost călduros ovaţionaţi. Ei vor veni mai târziu cu noui piese b Cernăuţi. La începutul lui Noemvrie soseşte în Cernăuţi trupa d-lui Io» Brezeanu, care va juca piesele „Shylock" de Shakespeare şi ,P ranul Baron" de Holberg.

In Cernăuţi, un oraş eu atâti simţ muzical, s'a înfiinţat în sfârşit un conservator de muzică, a cărţii necesitate publicul nostru o simţ* de mult. Conservatorul e pus su» conducerea d-lui director A. Zirra-Presa locală a vorbit cu multă s» tisfacţie despre acest fapt. In curs» lunii Oetomvrie, au avut loc 1" Cernăuţi câteva concerte. Intere­sant a fost concertul dat de o " r

bestră militară poloneză, care * întorcea din Constantinopol. ^ drum spre casă această orbeşti» s'a oprit şi în Cernăuţi. Străluci' succes a avut apoi concertul bafl' tonului Baziliu. care a interpret bine bucăţi clasice. p. STÖ*"

ABONAMENTUL: Pe un an 250 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 200 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se face abonamente şi pe jumătate an orului

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 400 lei. Centru sprijinitorii foaeî minimum ăOO lei. In America S dolari. In Jugoslavia 120 dinari pe an. In străinătate éőO lei pe an

V O R B E D E C L A C A — P O V E S T I R E D E AI /TĂI* VTĂ —

28 F L O A R E A după o tăcere

Şi pe urmă ? Nu mai este ? V Ă R U L

Ba mai este. Din poveste Numai psrte-am spus.

F L O A R E A E frumos?

V Ă R U L E de minune. BASMEŞUL

Bine. Spune, Vere, spune. F L O A R E A aşezându-se la locul său,

Atunci, nu mai sparg alune. VĂRUL către BASMEŞ

Iaca ! . . . Cin' m'a pus ? 29

Urmându-şi povestirea Românimea'i cucerită, Prin purtarea lui zmerită,

De năprasnicul Voivod, Toţi, îq loc sà'l vrăjmăşească, Azi se 'ntrec cum să'l cinstească, Pentruca m răsplătească,

Stropii de la pod. 30

Inimile prics 'au pică: Ura 'n ele acuma pică;

Numai ură pentru cei Ce, fugind ca mişelie, Pe-A'bu Га lăsat să fie Prad.i morţii 'n bătălie . . .

Petru, Sanda, doi mişei. 31

Vodă Ion se foloseşte De 'nvrăjbirea care creşte

Prin boieri ca şi prin p lug; El se duce tot 'nainte. Nu-i dă nimănui prin minte Să lovească 'n cele sfinte.

Sä dea 'ntr 'un cosciug. 32

Omul, de-a pornit de-acasă, — Unde câte-odată lasă

Mumă şi copii — S'a sculat cu vitejie, Ca să'şi apere-o moşie, Un cămin, o sărăcie,

In potriva celor vii. 33

Nu ca drumul să'l atie (Vai de biata bărbăţie)

Mortului pe pod rămas Cu secure, cu săgeată, S'a sculat ca să se bată Cu viteji cu ceafa lată.

Nu cu popi cântând pe nas. 34

Când un mort ѳ oarecare Tot românul, pe cărare,

Stă. In dreptul lui Cu căciula 'n mână şade ; In genunchi, o clipă, cade; Face cruci. Aşa se cade.

La cinstirea mortului. 1) 35

Dar când mortul e boierul Cel slăvit? Când e Clucerul

Albu, Albu din Goleşti? Cată proslăvit să fie. E iubit de Românie Delà plup pân'la Domnie.

De'l înfrunţi român nu eşti... 36

Scade oastea muntenească. Pe când ce-a moldovenească

Creşte, are spor. La noi nu-s măcar „ Haini i K , 2 ) Lefegii şi străinii. „Cum sunt naşii, sunt şi finii"

Zioătoare din popor. 37

Nu's. Că'n fuga lor nebună, Peste Dunărea bătrână

Au trecut pe malul drept, Unde'i a gonit potopul, Ca pe Vodă Petru Şchiopul. Mare car răstoarnă hopul

Mic, când omul nu'i deştept. 38

Scai ţinându-se de-o glumă, Vodă, nejignit, se 'ndrumă

Către larg la Bucureşti. In odăjdiile sfinte, Preoţii îi ies 'nainte Şi primesc ca pe-un părinte,

Pe Albu din Goleşti. 39

Clopotele toate sună ; Enoriaşii, toţi, se-adună;

Căci toţi să'l cinstească vor. L U X A N D R A

Asta e făţărnicie. V Ă R U L

Dar mai bine-ar fi să fie Sânge, moarte, foa, urgie,

Peste noi, peste popor? 40

Aci, Vodă lasă parte Din oştiri; şi, mai departe,

Merge 'n codrii Vieroşi. Căci acolo e mormântul Lui Gole seu, zis şi sfântul, Care a 'nsângerat pământul

Apărat din moşi strămoşi. 41

Vieroşul e 'ntr 'o pădure Neatinsă de secure,

Greu e drumul, greu şi lung. Vieroşul e, mă fârtate, 1) In 190T, revoltaţii an nzat de o asemenea

m a t e i 8 B m & p e n t r a a t r e o e u n 9 e f P r i n Uoiile ar-2) «Hainii" ѳгаа o trapă aleaeä pe care, fără j**™ an motiv, nu o putea eaferi poporal şi pe

"J™ o poreclise aşa. Astăzi, tot fără motiv, popo-1 0 1 na poate suferi jandarmii.

Mănăstire şi cetate, Pe la calea jumătate

Din Piteşti la Câmpulung. 42

Alba piatră delà munte, 3 ) Piatra mică la grăunte,

E lucrată din frumos Străluceşte 'n pardoseală; Ţine ioc de tencuială

Pe 'năuntru de zid gros. 4) 43

După datina bătrână, In afară'i o fântână

Cu trei şi pote şi-un jghiab Sus e stema vorbitoare: Cei trei corbi stând în picioare. Cum pe stema domnitoare

Sunt trei capete de-arab. 6) 44

Din prea sfânta mănăstire, Croncănind ne dă de ştire

Corbul, corbul năzdrăvan, Când o pacoste amară, Din 'năuntru, din afară, Ne pândeşte dulcea ţa ră :

— „îmi miroase a duşman". 45

Stau Goleştii, stau de streajă Ca să prindă ca 'ntr 'o mreajă,

Un vrăjmaş trecând prin munţi Din cetate da-a călare, Sar vitejii la hol are, Ca să ţină drumul mare Şerpuind prin munţii cărunţi.

46 De-eiä pietrele tocite Poartă nume ttiàlucite

Cari strălucesc mereu; De-aia mutele morminte Poartă multe nume sfinte. Cine să ie ţină minte?

Să le ţină Dumnezeu. 47

Vodă pe Albu aci '1 'ngroapă. Apoi pune de se sapă

Piatra pe mormântul lui Unde să se pomenescă Popribame Domnească Şi 'ncercarea vitejească

Ale Vel Clucerului. 6) 48

F L O A R E A după o lungă tăcere Şi pe urmă ?

V Ă R U L Iar ? Ho lume 1

BASMEŞUL către FLOAREA arătând pe VĂRUL

A făcut la gură spume. Albu'i rnoit, în groapă chiar

Soarele şi tot apune. Ce mai vrei, Florico, spune?

F L O A R E A Ce mai vreau? Dec, o minune: Albu să se nască iar

49 BASMEŞUL Cutremurându-se Când vezi golul, te cutremuri. Au trecut acale vremuri,

Floaricică, au t r ecu t . . . Şi cu ele fiori şi oameni. Numai buruieni şi fameni Au rămas... Culegi ce sameni 7) Pălămida s'a 'ntrecut.

50 Iarba verde nu mai creşte: Floarea nu mai răsădeşte;

Pentruce mai sapi? Vină coasa morţii, v i n ă . . . Geaba: pacostea haină 8 ) Va s'o smulgi din rădăcină

De vrei să ne scapi. O lungă tăcere.

51 V Ă R U L

Moş Ivaşeu 'şi face treaba La Stambul; uu stă degeaba.

— Fii Chipjnei — de domn fii Chiar Domn unul (Peti u Şchiopul) Au sărit la vreme hopul. Dar Ivaşeu este popul .

Casei date la pustii 52

El a dobândit oştire, Tunuri, arme, cu menire

Să cosească îutr 'un duşman Nu şi'u Moldoveni, fireşte; (Căci un sauge ne uneşte Căci vorbim toţi româaeşte)

Dar în Vodă Cel Arman 9 ) 53

Cu hangerul scos din teacă Basarabii vor să treacă

Dunărea pe la Rusciuk Să presară cu morminte Glia ţării noastre sfinte: Dar Ivaşeu, mai cuminte,

Suf lu . . . norii de se duc. 64

Pe Lixandru mi'l trimete *) Să 'ntremeze acele cete

Fugite de cu a n ; Pe câud Petru Vodă, tare De turceştile ajutoare, Sultanul, peste Mare, Dărueşte bun liman.

(Va urma) Al. D*VILA

S I T U A Ţ I A P O L I T I C A

3) Marmoră. Se află şi la mantii Câmpulungu­lui ; dar ѳ de a c*litatü inferioară.

4) Toate amănuntele acestea şi cele privitoare la mănăstirea Vioroşulai eunt real 1. Ele au foat fotografiate prin ruinele mânàstirei de căLre autor, îneoţit de răposatul Nerva Hodoş

5) K păreiea lai Hajdău. b. Această piatră mormântală mi se pare că nu

mai există, dar fotografia ei mai există în Biblio­teca icademiei Român*.

7. Moldo,enism. Noi am zice semeni. Dar cum ar rămâne cu pârdalnica?

8. Neam asiatic. Dar care? 9. Muma lui iun Vodă cel cumplit era de ori­

gine armenească. 10. Incorent: ar trebui trdmite. Dar Vărul ee

împacă că cu încorecţiiie, mai alee când se ames­tecă pârdalnica.

m Ţ A R A Sfatul Miniştîlor. Săptămâna t re­

cută miniştri ţării au ţinut sfat la locuinţa d lui Anghelescu, ministrul şcoalelor, care e bolnav. înainte de toate miniştri s'au sfătuit asupra măsurilor ce sunt de luat pencru susţinerea ordinei pe urma nouilor tulburări studenţeşti. S'a adus ho­tărârea să se dea în judecată toţi tulburătorii, împreuna cu aceia cart i-au îndemnat la tulburări. S'au cercetat apoi încă-odată venitele şi eheluielile ţării în anul 1925 şi s'au făcut unele îndreptări. Unul dintre miniştri, care a fost de faţă la acest sfat a declarat unui gazetar, că veştile despre depărtarea guver­nului delà cârma tării sunt lipsite de ori-ce temeiu.

Neînţelegerile din partidul national. D-l Iuliu Maniu, conducătorul par­tidului naţional n'a primit condiţiile puse de adunarea celor 28 de frun­taşi ai partidului, ţinută la Sibiu. In urma acestei hotărâri a d lui Maniu ruptura în partidul naţioaal-român nu sa mai po«te înlătura. D-l Sever Dan, secretarul partidu­lui, a părăsit această slujbă. De-altcum în Dumineca trecută parti­dul naţional-român a ţinut mai multe adunări poporale în judeţul Covurlui, la cari — s'a votat în­credere condrcătorilor partidului şi s'a cerut îndepărtarea guvernului.

Adunările partidelor. Partidul po­porului de sub conducerea D lui General Averescu a ţinut două adu­nări poporale în judeţul Brăila, în comunele Ruşeţu şi Jugureanu. La aceste adunări au luat parte mulţi săteni din comunele judeţului, cari au carut să se pună capăt scum-petei şi să se îndrepteza unele gre­şeli ce s'au făcut la înfăptui» ea re­formei agrare.

— Adunări bine cercetate a ţi­nut şi partidul libeial în comuntla Cioara-Doreeşti şi Tătara, din acelaş judeţ. Iar la Ch;şiuău acest partid a ţinut o adunare cu delegaţii din toată Basarabia. Aici deputaţii şi senatorii au făcut daie de seamă despre lucrăiile parlamentului şi s'a ales comitetul judeţean al par­tidului.

Schimbarea de guvern. Pe lângă toate declaraţiile miniştrilor unele gazete sunt de părerea, că guver-• ul liberal va cădea încă în ian a acestui an, aşa încât la începutul primăverii poate să avem alegeri noui. Bine înţeles, toate partidele au nădejdea, că viitorul guvern se va forma din sânul ior. Gazeta un­gurească „Ellenzék" crede totuşi, că noul guvern îl va alcătui D-Í General Averescu, care s'a legat să nu strice ltgile de căpetenie, votate în timpul guvernului liberal.

IN S T R E I N A T A T E Alegerile din Anglia. Alegerile din

Anglia s'au încheiat cu desăvârşita biruinţă a partidului conservator. Dăm aici numărul deputaţilor aleşi după partide, însemnând şi numă­rul lor delà alegerile trecute.

Conservatori 419 (la alegerile trecute 270).

Liberali 49 (la alegarile trecute 159)

Partidal Muncitorilor 151 (la a-kgerile trecute 191)

Conservatorii au câştigat aşadar 149 locuri, liberalii au pierdut 110, інг partidul muncitorilor a perdut 40 locuri.

Urmarea acestor alegeri va fi schimbarea de guvern. Maodonaîd főstül prim-ministru şi-a înaintat demisia încă Marţii trecuta, după deschiderea parlamentului. Regele Angliei a încredinţat cu alcătuirea noului guvern pe Ba'dwin, condu­cătorul partidului conservator.

Sfatul Societăţii Naţiunilor. Dele­gaţii ţărilor europene, cari s'au a-du-iat la Bruxelles, capitala Belgiei se sfătuiesc asupra neînţelegerilor dir.tre Grecia şi Turcia,, cari s'au supus judecăţii Societăţii Naţiunilor Dl. Brantiug, preşedintele Socie­tăţii Naţiunilor a avut mai multe întâlniri cu delegaţii greci şi turci cărora le-a cerut lămuriri cu pri­vire la aceste neînţelegeri. Jude­cata se va aduce însă numai în săptămâna viitoare, după ce vor sosi şi delegaţii Angliei.

încercări de răscoale în Ungaria. Din Budapesta soseşte ştirea, că s'a dat de urmele unor uneltiri, cari urmăreau ridicarea pe tronul Ungariei a lui Albrecht, un nepot al fostului împărat F.ancisc Iosif. In fruntea acestei mişcări s'a pus deputatul Gombos din partidul ra­

dical ungt>r. Acesta avea de gând să formeze o armată în ţir.utul de dincolo de Dunăre. A încercat să câştige de peltea lui pe slujbaşii delà poştă şi telegraf, precum şi pe cei dîila cade ferate. Miniştrii ţări­lor stiăine sflcito/i în Budapesta au cerut guvernului unguresc să ia toate măgurile împotriva, acestor .uneltiri.

Răscoala unor trupe ruseşti. Ga­zetele din Berlin aduc ştirea, că mai multe trupe din armata rusea­scă s'au răsculat cu gândul să răs­toarne stăpânirea bolşevică. Peste 15 mii de muncitori s'au alăturat la trupele ră*cula!e şi au omorât pe mulţi slujbaşi bolşevici. Tot ast­fel şi locuitorii din ţinutul Eeute-rinbourg s: Poltavia.

Deschiderea parlamentului Ceho­slovac. In ziua de 30 Octombrie s'a deschis la Praga parlamentul Ceho­slovaciei. Cuvântul de deschidere a fost, rostit da dl. Boneş, minis­trul cehoslov:- c al afacerilor străine. In acest cuvânt, dl Buneş a arătat eă Mica Inţekgr-re o adevăratul razim al păcii Ъ Europa răsări­teană. Legăturile Cehoslovaciei,atât ou ţănle vecine, cât şi eu celelalte ţări ale Europei sunt din cele mai bune.

Războiul DIN Chine. După ştirile gazetelor strai r e am publicat şi noi ştirea, că lăsboiul din China s'a sfârşit şi eă trupele răsculaţilor s'au dut bătute. Acum se anunţă că s'au format rite trupe de răs­culaţi, mai pUernice decât ce^e din­tâi, cari înaintează către Peking, capitala Chinei. Preşedintele repu-blicei chineze şi a părăsit slujb», depărtându se din ţară. Japonia Anglia şi America s'au hotărât să se amestece în războiul chinez Câteva batalioane japoneze au şi plecat spre China.

Bu.8o~rel:ef din ., Monumentul Unir ei" ce se VU inaugura la '..ernăuţi, în 16 Nov. crt

(opera sculptorului 'lh. Burcă)

in ţinutul Vrancei : Groapa Masa-Băra La o depărtare de trei km. spre

apus de comuna Năruja se afiă si­tuată poiana cu numele „Groapa Masa-B?ra". Felul cum se găseşte aşezat terenul, de altfel de o frumu-seţă pitorească, înconjurat de trei părţ, cu dealuri acoperite cu păduri de fagi iar spre miază-noapte se Insă o cor-hanà la poalele cărei. se vede curgând sbuciumată printre stânci apa pâiâului Năruja, de o limpezime cristalina, — poiana Masa-Băra, se pare într'ade-văr o groapă scobită anume de mâini cu puteri din poveşti pentru a d) la iveală o privelişte din cele mai plă­cute.

Ori care, călătorind piin partea locului, pe cărări strâmte şi şovăei-nice peste dealuri, nu poate ca ajun­gând în „Groapa Masa-Bira" să nu şi oprească câteva vreme pasul pentru ca să privească frumuseţile naturii în acest colţ de Ioc.

Apa răcoritoare deto fântâna din marginea posnei te înveorează şi Iţi Interese puterile obosite de drumul, sâcâitor de până aci, — iar umbra fagilor frunzoşi te fermeca şi face ca tolânindu-te pe iarba moale şi ceva mal chircită de sub copaci, să treci cât mai curând în lumea viselor.

Povestea ne spune că în vechime păşuuau prin partea locului turmele de oi яіе locuitorilor din Nistoreşti, păzite de flăcăi chipeşi şi voinici, căci pe atunci era o cinste aleasă pentru tinerii, cari se făceau ciobani şi umblau r-u cămaşa mocăneasca cusută anume în modelul ciobănesc, pe care o pur­tau cu poalele afară până mai sus de genunchi, iar cavalul la brâu şi în mână cu ciomagul ciobănesc lung şi Incrustat frumos.

în vremea aceia se spune că la stâna din capul poenei din spre apus, se afla printre ciobani şi un ţincă i de băiat tânăr de abea 14—15 ani cu numele de Băra.

Fiind, că era mic, ceilalţi ciobani în el răzima toate greutăţile, trimi îându 1 mereu ori unde aveau nevoie. De aceia el era şi toba bătăilor, ca ci dfică se întâmpla să nu asculte de cine vorbea, ori sa piardă vreo oae, sau alt ceva, în capul lui se spărgeau toate.

Se deprinsese şi bietul băiat de fă­cea tot ce i se poruncea, chiar şi peste puterile lui, numai ca să le intre în placul celerlalţi. De multe ori turma de oi era lăsată numai în sama lui şi el se ducea singur cu botéiul la păş'mat, otrocoîind oile toate ziua de calo până colo şi înecându-şi ama­rurile în câte un cântec duios scos din flueraşul ce'l purta veşnic Ia brâu, singurul lui tovarăş iubit.

Intr'un rând, pe o zi călduroasă de

Pictorul I. Pavelescu L i „Maison d'Art" diu Bucu­

reşti s'a deschis ár. câteva zile, o interesanta expoziţiune de pictură a unuia dintre cei mai rodnici şi muncitori artişti : I. Pavelesisu.

Prima expoziţie de pictură din toamna aceast-i, se inaugurează într'o atmosferă de seninătate şi de sănătate. Departe de svârcolirile bolnave ale ultramoderniştilor în

şi de adevărată cucernicie creşti­nească.

Totul e firesc, simplu şi necău-tat, neconvenţional. Nimic forţat, nimic alta decât firesc, care a cu­noscut o de mic copil şi până nzi, •and nu numai că o cunoaşte, dă--o şi înţelege, o tălmăceşte — aşa cum trebua' tălmăcită ea.

Vederile de ţară (peisajele) sunt

„ M O A R A LA VÄLEN1I- .DE-MUNTE" DE I. PAVELESCU

artele plastice, d-l I. Pavelescu ne dă o serie de lucrări serioase şi cinstite.

Toate motivele din lucrările ace­stui artist sunt luate din viaţa să­nătoasa şi plină de pitoresc — delà ţară. — Vălenii de Munte — locul lui natal — sunt purtate pe pânză în diferite chipuri.

Bisericile, ca şi troiţele din Ar­deal, de pe unde a călătorit, c«, sâ-şi gàsi&scà subiecte, sunt redate într'o stmos!eră™de caldă duioşie

toate, plir;e de duioşia caracteristică, pământului nostru sfânt şi sfinţii prin suferinţele de atât amer de veacuri, îndurate de neamul nostru hărăzit să sufere şi să şi cânte suferinţele — în doine cari storc lacrimi muceniceşti.

D-l Ion Pdvelescu este şi în de semne (câteva s«hi ve) tot aşa de bine — poate ş\ mai bine decât în picturi. Cele două capete de copil, mai ales, bunt lucrări eu adevărat bune. CR ' i m .

vară, Băra rătăcea singur prin poiana ?.rsâ de soare, mergând spre răsărit de fântâna din poalele pădurii. Apro piindu-se mereu, băiatul văzu înaintea lui trei fete culcate jos pe iarbă lângă fântână. Uitându-se mai cu luare aminte văzu, că fetele cari erau frumoase fâră asemănare dormeau, se vede cu­prinse de oboseală. Soarele dogoritor* le ardea pârul bucălai care strâlucia ca aurul. Se culcaseră se vede cam de multişor, dar acum soarele cobo-rându-se pe partea cealaltă a boitei, s'a mutat şi umbra copacilor, lăsând ca razele-i să se joace mângâios cu părul resfăcut al tinerelor copile şi să Ie sărute obrajii îmbujoraţi de căl­dură. Flâcâiaşul stătuse ş' el câtva timp locului privind nedumerit şi cu mirare fetele acestea rătăcite pe dealuri, dar apoi observând pe faţS-le braboneţi de apă din pricina căldurei, dete fuga la un arbore, ceva mai depărtişor de fântână ca să nu turbuie somnul fe­telor şi rupse câteva crengi frun-zoase pe care le aduse şi înfigându-le în pamâ.-t de psrtea din care veneau razele soarelui, Ie făcu un umbrar stjfos. Poate că din cauza foşnetului crengilor înfipte de Băra, deodată una din cele trei somnoroase se trezi şi deschizând nişte ochi albaştri ca azu­rul cerului, privi pătrunzător pe băiat şi ridicând capul de jos îi zice cu o vorbă mângâetoare :

— Cine ţi-a spus fiăeăile, să ne faci nouă umbrà de frunzare. Băra amuţşe şi nu putu zice de cât atât:

— Nimenia. Fata zâmbind îşi şterse cu palmele

sudoarea de pe faţă şî apoi zise: — Noi suntem zâne, f lăcăule, şi avem

puterea să facem ori ce voim. De aceea pentru binele ce tu ne-ai făcut sp:;ne-mi cu ce vrei să te răsplătim. Cere ori ce, căci dorinţa ţi-se va îm­plini.

Băiatul nostru care ştia pătărania lui cu ce laiţi la stână, nu se mai gândi la altceva decât se grăbi să spună :

— Dacă e aşa să- mi dai putere cât la 24 de voinici.

Zâna râse de astă daiă cu hohot. — Şi de ce ai cerut tu lucrul acesta? — Ca să pot dobori pe ceilalţi to­

varăşi ai mei delà stână cari mă ceartă şi ma bat mereu.

— E prea multă, fiăcăule. Ai s'o ai numai pe jumătate dar bagă de seama să nu faci vre-o năsbâtic acum când ţi-am dat putere de ai să intreci pe toţi. Să-ţi vezi de treaba ta şi să nu faci la nimeni rău, chiar şi celor csri ţi-au făcut vre-un neajuns până acum. Atâta spuse feţişoara şi sculând pe celelalte din somn plecă cu toatele ie­şind la deal prin pădure.

Băra rămăsese în urmă privindu-le mereu până le-a scăpat din vedere şi gândindu-se nedumerit Ia întâmplarea aceasta.

Pornind apoi din loc, simţi acum că e altul, iar mişcând pasul observă că muşchii i s'au întărit mult şi braţele ii deveniseră puternice şi vânjoase. Ne­încrezător, vru să-şi Încerce puterile şi dete fuga în corhana din spre pârăul Nâruja, unde aflând o stâncă înfiptă în pământ, lată şi netedă ca o masă o scoase dintr'o smâcitură afara, apoi o aruncă pe spate, căci avea cam un stânjeu şi jumătate lungime, pornind cu ea spre stână, după ce mai întâi avusese grija să mai adune şi vre-o patru pietre de forma buturugilor de lemn şi lungi ca de vre-un cot şi mai Ьше, pe care le-a pus ca pe nişte sur­cele la subţioară.

Baciul şi ceilalţi delà stână, când l-au văzut venind cu aşa namile de pietre, rămaseră încremeniţi neputând să-şi creadă ochilor.

Bara ajungând în faţa stânei aruncă voiniceşte stânca depe umere şi apoi înfigând în pământ la distanţe potri­vire cele pairu pietre, a ridicat lespe­dea deasupra, formând astfel o masa minunata de piatră. In urmă ceru ba­ciului să-i dea caş şi mămăligă să mănânce, poftind şi pe ceilalţi cu dân­sul la masă, iar după ce mâncarâ le spuse povestea aceasta, case i a dat aşa de mare putere ca sa întreacă pe toţi.

De atunci nimeni mi a mai îndrăsnit să-i zicâ nici o vorbă de ocară sau ne la locui ei şi au trâit cu toţii împreună frăţeşte, căci Băra era bun şi le iertase tuturor toate neajunsurile câte i se făcuse.

Bara a murit în urmă tot la stână şi a fost îngropat alăturea, în partea din spre amează zi, la umbra unui fag bătrân în plânsetul celorlalţi ciobani.

De atunci masa aceia de piatră a luat numele de M-sa lui Bâra, iar mai târziu Intregei poeni ia rămas numele de „Groapa Masa-Băra".

SIWION H Â R N E A .

Cor bărbătesc

-4

Ş T I I T U M Â M D R A (Cântec vechi popular dia Bănat, cales de Nicolae Flru) Armonizat de Laurian Micorescu

1) Ştii tu mândră ce f am spus Ană şi Mărie La cules de cucuruz Rută Măriuţă.

2) Să-ţi faci ie de colie Să-mi fi dragă numai mie.

3) Tu ţi-ai făcut de fuior Să fi dragă tuturor.

4) Ţi-ai făcut-o de in verde Să fii dragă cu-i te vede.

b) Şi purta-şi o pană neagră Să fii dragă cu-i te'ntreabă.

S p o v e d a n i a unul Î H v â ţ â t o c

E toarnnu Zile cu ploi din belşug, араза

mai greu asupra celor nevoiaşi. Vremea mohorâtă aduce gânduri multe.

Copiii mici plăpânzi, fiii munci­torului român eu bucat i de turtă în desaga i mică, alăturea de tă­bliţă şi condeiul lor drag, se în­dreaptă spre şcoala satului să pri­mească „lumina" delà domnul în­văţător.

O, iluzie înşelătoare, tu pururea fugi ca o nălucă şi fu ei din săr­manii iubitori do cultură şi adevăr nişte rătăciţi ce nu-şi înţeleg rostul lor pe pământ, rost aşa cum se concepe azi. Ei — dascăli dezinte­resaţi — urmăresc ou paşi repezi năluca ce pururea le apare ca un miraj; ei, în setea de a fi utili neamului lor, uită de nevoile lor. Sunt înşelaţi de privirea blândă a ochilor nevinovaţi, cârlionţat al unui căpşor de şase ani ; sunt în-şebţ i căn mereu caută frumosul şi n u l mai găsesc. Cu durere în suflet, cu h î ina ruptă, cu ghete demne de atelierul unui cârpaciu, răspândesc părticică cn părticică din sufletul lor, de dragul celor mici.

Şi toată munca Ior e răsplătită cu suma una mie trei sute cinci­zeci lei; bani pe care îi câştigă orice muncitor cu braţ-lo în două săptămâni.

S'a cheltuit zadarnic cu desă-vârşivea dascălilor, căci aşa cura trăese azi se duc rând pe rând de grozava boală : TUBERCULOZA. Fii de săteni vânjoşi să învingă ursul la luptă, aşa au venit unii delà munte, aiţii delà deal, sau delà şes, să se adape din izvorul nesecat al fru­mosului şi adevărului, prin cultură. Şi după şase ani de muncă încor­dată, se duc acasă istoviţi, cu o legăturică de cărţi, cu diploma în buzunar çi duc comoara vieţii lor îa ruină. Şi când se duc np >s'oli înfriguraţi de un suflu cald de iubire şi adevăr, se văd la vreme lipsiţi până şi de un trai mai omenesc. — Când au nevoie de prime de încurajare, de un trai mai bun ea să se refacă, se văd asvârliţi în voia soartei şi pururea lipsiţi de hrana pentru ziua de mâine.

La ţară, o r f an i i "cred f>ă curge bipte şi miere, dar viaţa e cu atât mai scumpă, fiindcă en g eu se poale cumpăra ceva, căci nimeni nu vinde. Ori, învăţătorul trebue hrănit şi Kg. de pâine costă 9—10 lei, eèlehilte nu se pot cumpăra de învăţător.

Este o înviruire nedreaptă, când se spune că se exagerează traiul şi că nimeni nu moare de foame ; nu mor de foame, dar mor de mizerie, de boală, căci ca un bolnav să se însănătoşească treb'.îesc bani mulţi, mulţi de tot.

Noi —; opinia publică — avem responsabilitatea morală & acestor nenorociţi ; sfidăm cu belşugul nostru pe săracii eiwi îşi cheltnesc tontă vlaga vieţii Io-, pentru ca să desch'dă porţile gândirii vlăsta­relor noastre tinere ce ni s dragi ca ochii din cap.

No facem iluzii, eă mergem spre progres, d :ir mergem eu paşi repezi spre decadenţă; viitorul acestei ţări stă în mâna „săracilor" ce predică r>ână la ultima seâotee de vl^ţă, şi deţin .foi'ţa gândirii ascunsă în sâmbure.

In goana vieţii după bunuri, cu gândul mereu la afaceri do milioano. îr.-b.;e să ne oprin, să cugpfSm sânii» şi Băbăt08 Ь îndreptarea acesto? stări do lucnH.

Ac'$ti apostoli trebuesc ejuteţi prin instituţii sănătoase de coopé­rer p, prin colonii de vară, unde să-şi refacă sănătatea sdnracinată.

Să ţinem seamă de vremurile de îz ' ' ( іі-э înv.-'ăjbir.île n n i w s a l e , că ne trebnesc soldaţi wmvinşi, bina format', muncitori pricepuţi şi buni conducători de oaste. Ori pe aceştia, cine ni-i formează, decât şcoala ? Pătura ţărănească deţine forţe, care dâinueac în viaţa lor potolită; să stim să le trezim cât îmi e timp, până nu vom ajunge nişte adevă­raţi primitivi fată de progresele ce se înfăptmsc sub oohii noştri în ţările ce ne înconjoacă.

Să ne gândim serios la aceşti „pioni" de sacrificiu până nu-i vom găsi pietrificaţi şi fiziceşte şi moraliceşte.

Suntem împătimiţi de doruri vagi şi pline de păcate, dnr să ne gândim : ce ne rămâne dintr'o viaţă de lux, de fast, de petreceri ?

Un semn abia, o cruce şi o groapă. Că dacă groapa altuia e în beton şi se cheamă cavou, tot groapă e. . E t o a m n ă . . . .

Zlie eu ploi din belşug, apasă mai greu asupra celor nevoii ş i . . . .

Copiii miei plăpânzi, cu privirea ochilor lor plândă şi nevinovată se duc în cete sfMuind în glume, spre şcopla satului să primpască „lumină" de!a domnul învăţător, pururea bătut de gânduri; bătut de ploi şi vânt şi de cruda reali­tate, ce-1 îmbătrâneşte înainte de vreme.

6H. MAPCU GIUBECA, învăţător.

Pagina 4. CULTURA POPOTtULUt Numărul 85

Rubrica e'evilnr d'n şcoate'e secundare

B I S E R I C A Biserica din vale cu glas bătrân de aramă Plângând păcatul lumei mereu la sân ne cheamă . . . Biserica din vale de vremuri învechită Tot plânge şi jăleşte sărmana părăs i tă . . . In cete răzleţite în jos şi 'n sus aleargă (Jopii perduţi ai firii în noaptea tristă l a r g ă . . . Şi dangătul cel dulce . . . ca glasul din pustie Doar cerul de-1 aude, doar glia de-1 mai ştie . . .

Reghin (Ardeal) Simeon Kusu stud. ol V i a liceu

I I M 1] T I I I

P i n poveşti le Iui Moş Andrei Gnră-bogata

Cum s'a fiinţat şi cum a dăinuit neamul românesc? I.

Fosl-a-fost pe când a fost, că de n'ar fi fost, nu s'ar povesti, şi multe lucruri bine şi frumoase n'am şti!

Aşa'şi începe Moş Andrei Gură-Bogată spusul păţărăniilor lui, din cele multe şi fără sfârşit câte le mai ştie, cu împăraţi, zine, feţi-frumoşi, uşieri, slugă şi alte baza­conii, ce-i ies din gură ca nişte salbe de aur, când, aşezat pe scă-nasul lui cu tt ei picioare, l a r g ă c lţul vetrii şi încunjurat de câie

pe câmpuri şi prin şanţuri, şi nu mai R j u n g c a u nici pânze să s e lege rănile celor ce e i au tăiaţi sau împuşi de săgeţi, aşa încât în­suşi împăratul Traian ş'a dat toate cămeşile şi albiturile lui ca să le rupă şi să lege cu ele rănile ostaşilor săi .

In urma acestui războiu grozav, pustiinrlu-se mult unele loc»ri, po-ronci'-a Traian să se aduci* din ţara lui Italia, mulţi oameni, muncitori de pământ, meşteşugari şi chiar şi unii învăţaţi, împreună cu nea

7—8 din cimotia lui, trage la fu- j marile lor, cari s'au aşezat, cu că­ţel, cu purcel, în târgurile şi cetăţile Dacilor, şi s'au ame­stecat cu dânşii şi s'au înou-scrit apoi — vrând ne vrârd — aşa că mai trecând o vreme de ani, au început a trăi mai în tihnă, şi din neamuri în neamuri au prăsit şi fiinţai pe pământurile aceste pe cari le locuim astăzi un neam nou voinic, mândru, priceput la toate trebile, hsrnic la nü<nca — ca şi ta bătaie — dar bun şi di'ept la suflet şi cu frica de Dumnezeu,— neamul no­stru româEieac.

Atunci pământurile aceste, pe cari ne aflam noi astăzi, s'au ims sub stăpânirea unor Căpetenia Rotaane, ca te ' s i aveau scaunul cel mai de samă într'o cetate numită Sar-misegetuza, pe locul unde este

astăzi Grădiştea din Ardeal. Ţara întreagă s'a împărţit în câteva provi ncii, comandate de generali romani, aşa oá părţile transilvănene se nu­meau Dacia supmioară adecă de sus, UT pe unde-i astăzi Moldova şi Muntenia se numea Dacia in­ferioară, adică Dacia de jos, iar dincolo de Dunăre, pe unde-i azi Bulgaria, pământul era sub stăpâ-иііьа Romanilor şi se nums?a Mu-esia s u p e r i o r , Moesia inferior, şi Scitia minor (*dică Sciţia mică. ţi­nutul unde-i zic acuma Dobrogea.)

T R A I A N , Î M P Ă R A T U L ROMANILOR

muri din ciubeica de lulea afu­mată, şi'şi netezeşte din când în când barba Jui argintie ori pletele nmse ce-i atârnă pe umeri.

Dar din toate parasvoveniile ce le spune, fiecare cu şartul lor, nici unele nu's mai frumoase şi mai plăcut ascultate şi de fiică sa, şi de ginere său şi de copiii lor şi de cwmatrii şt cumătrele ce-i vin să­rile ca să mai scurteze din intune-recul iernei, ca povest le despre aşezatul şi dàinutul neamului nostru românesc, pe care le a auzit, pe unnle, le-a cetit pe altele, căci multă vreme a fost şi el dascăl la biserica satului, ba şi vatav la boerul moşiei, şi că numai acu, când cei vre o optzeci şi cinci de ani ee-i poartă în spate, nu mai îngăduie să fi*că slujbă zilnică, se dă biet Moş A n d e i mai mult la voroavă decât la treabă grea.

Şi nu se lasă multă vreme rugat, când copiii îi cer să-le spuie de-ale lui, şi nu-i oboseşte limba în gură, de ar toca la poveşti, chiar nopticica îutresgă.

„Şi iaca aşa, feţii mei, — începe el, tunând de două trei ori ca să'şi deştnească glasul:

Iaca aşa se începe povestea în-temeerei neamului nostru cel Ro-mànt'S'i, care trăeşte de multă vreme, de pe vremea chiar când călca pe pământ preluminatul nostru Domn Isus-Hristos, care pentru noi toţi s'ajertlit ş'a murit chinuit pe cruce 1

Oi-că pământurile, care le locuim noi toţi cei ce grăim româneşte, din vechime mare se numeau Dacia, şi erau locuite de nişte oameni nu tocmai învăţaţi, dar voinici, hârti, bum meşteşugari, şi minunaţi războinici, şi se numiau şi ei Daci, după numele ţării lor. Li se mai sp.moau lor şi altfel de alte naţii, ca Geţi, Traci, Iasigi, Alani şi alte multe nume, după părţile de pământ din care venise sau pe cari se aşeza, ă, dar toţi ia nu loc erau mai toţi dintr'o obârşie şi mimai vremurile şi nevoile îi despărţeau şi i îavrăşmăşiau, chiar între dânşii uneori.

Câtă vreme or fi stăpânit ei

apucat de au durat sate, târguri şi cetăţi nouă, pentru a se apăra pe vuior de alte năvăliri a varva-rilor. Ei au căutat să se lumineze şi sa li-se îmbunătăţească soarta alegând voivozi voinici, deştepţi mândri şi înfiinţând ciăii deo-stbite prin unele părţi ale largului pământul ce-1 stăpâneau, făcând sa înfiorească din ce în ce mai mult starea urmaşilor celor aduşi î u Dacia de IVamu Împăratul.

Dadu Dumnezeu ca du^ă mai bine de tiei veacuri delà Hristos, marele împăiat Con­stantin al JB zanţuiui, văzând cât şuiere şi sunt mereu ame­ninţaţi locunorii Daciei, tri­mise el miuie din osiile lui, cari alungă pe toţi năvălitorii, tăcând şi cetăţi multe ae apă­rare împotriva duşmanilor, ce tot cuigt.au pe aici ca puhoiul. .Nenumărate aite neamuri sii ame, ca Avarii Guţu, Osiro-guţn, Talani, Hunii, Lungü-boizn şi al Le multe veneau ahutmce depiadă, ca un biciu al lui Dumnezeu, şi ucideau şi pârjoleau tot ce găseau ma bun ш calea lor, dui munc< şi averea ctlolaiţi băştinaşi.

Tot p e atunci au mai veni< prin pamâmurile acestea ş unii aposioli şi исешсі de-ai Domnului şi mântuitorului nu stiu Isus Hnstus, şi după În­văţaturile şi pildele lor în­cepu a se creştina tot norodul, ba până şi mulţi varvari ce rămă­sese pe unde şi unde printre noi, începură a se lumina şi ei cu slâa-tui botez creştinesc.

Din amestecul silit al băştinaşilor cu atâtea neamuri ce tot veneau din vreme în vreme, se înjghebă naţia noastră mai puternica ş i ' ş i iuă de pe atunci numele d e Ho­marii, c a i e însamuâ ca ' s strănepoţi romanilor, dar oricât s'ar fi ames­tecat s â n g e l e nostru c u altoi străin lot i S t O i u l fiinţei noastre se trage

care Românii trebuiră, de voie de nevoie, să se înţeleagă, cu toate necazurile ce le făceau necontenit

S'a întâmplat atunci că au nă­vălit în Europa şi păgânii de Turci, cari au sfărmat împărăţia Româno-Bulgară, şi au cuprins mare parte din pământurile ei de dincolo de Dunăre. Şi aşa, când di itr'o parte, când din alta neamul nostru a dus-o tot într'o pacoste şi jalanie mare, mai ales ca într'o vreme

DECEBAL, RIGA UACiLOR

Ungurii ajunse на aibă mai mare putere, să şi facă Ciătie pe numtle lor, cu Rigă din naţia lor, care se domnească peste tot pământul acesta strămoşesc. Iasă nici ai noştri nu s'au lăsat de tot supuşi, că s'a înduiat Dumnezeu de a iu minat pe câţiva Voivozi inimoşi dintr'ai noştn, ca să puie piciorul mai sdiavău pe unele părţi din ţară, şi să îmemeieze ei unele ţărişoare mai ieşti anse, dar în care să se poată mai bine apăra şi vieţui omeneşte, aşa că prin veacurile a)

M O E S 2 A IN Г Г R Г OR A R Ă T A R E A P À M Â N T U L U I C Â T CUPRINDEA DACIA, SUB S T Ă P Â N I R E A ROMANILOR ŞI GU T A R I L E CU CARE

SE MARGINEA EA PE A T U N C I .

Aceasta a fost cam după un veac două după înălţarea la ceriuri a Domnului nostru Iisus Hristos. După aceia încă câteva veacuri — cam întunecate şi grele de trai, — a îndurat neamul nostru românesc, luptând iar de multe ori, cu mari vărsări de sânge, ca s$ şi păzea-s-ă moşiile şi gospodăriile, de aSte felurite neamuri varvare şi răpi­toare ce de eori m mai năvălit tot di >spre miHz^maDte« a lumei

din al vechilor romani. Trecut au aşa vr'o alte şepte vea­

curi, în frământări şi lupte de tot felul, când, asupra pământului nostru mai veni alt soi de varvari, numiţi Bulgari, cari cu număr mare, fiind şi ei vînjoşi şi cruzi, cuprinse o mare pacte din ţara Daciei, şi f ăcuă aşa ca R «mânii să fie siliţi să se întovărăşească cu d'nşii şi să facă împreună o mare ţară nouă, nană şi peste Dunărea,

DACH, IAS1GI1 ŞI A L T E N E A M U R I V A R V A R E ÎNVINSE, JURĂ S U P U N E R E I N P À R A T U L U I T R A I A N

13-lea şi al 14-lea de după Domnul nostru Isus-Hdstos se întemeezâ voivodatele Moldovei, Sepeniţului, Olteniei, Bârladului, Vrancei şi Munteniei unde Românaşii noştri se cercuiră mai puternic şi delà o vreme nu mai vrură să cuno scă stăpânirea ungurească şi nici de varvarii delà miază noapte nu mai avură aşa frică, căci ştiuse a le ţine piept şi a-i înfrunta în orice prilej

Dar despre ce-a mai fost după aceia dragii mei copiii, voi mai povesti P U în altă sară, că acum cam bâjbăie Simion pe la ochi, iar în ooiatá a început a cântă cucu­rigu !

H. ». Bn6<HN.

ZICERI PENTRU LENEŞI Luni e Lunei, Marţi ѳ Macovei, Mercuri m'am dus la târg, Joi am târguit, Vineri am venit, Sâmbătă m'am odihnit, Duminică am râşnit. —

C Mihail

D i n m i j l o c u l h o r e l o r M'a făcut mama 'n coteţ Să fiu puiu de jucăreţ, M'a făcut mama 'n coşar Să fiu puiu de căluşar.

Nimic nu a atras mai mult lu­area aminte a zoologilor în ultimul timp, ca felul în care ne apare nouă corpurile animalelor şi colo­rile ce acoperă părţile lor exte­rioare.

In lupta cu duşmanii lor, unele speţe sunt mai bine pregătite pen-t rută se află înarmate cu o armă deosebită numită mimetism.

Multe animale au un aspect, o coloraţi une, care le permite de a se confunda eu rmdiul înconjură­tor sau cu obiectele sau animalele lângă cari trăesc, astfel că prin aceaste să se ferească de inamici. Această proprietate este de s'gur foarte folositoare individului, căci îşi asigură exi.-jtenţa lui precum şi a speciei sale.

Sunt foarte multe pilde de mi­metism mai ales în regnul animal, unde de multe ori asemănarea cu obiectele înconjurătoare este atât de mare, încât nu o putem consi­dera ca ceva întâmplător.

In seria plantelor găsim multe dintre ele, cari au corola sau cali­ciul astfel format că imită unele insecte de cari duşmanii acelor plătite se feresc. Exemplul tipic sunt Orchideele, apoi printre ciu perei sunt unele otrăvitoare cari seamănă perfect cu altele bune de mâncat (Àmanita).

Mimetismul însă îl găsim т я і mult la animale şi cu atât mai mult en. cât t-le sunt mai superioare

Nattira 5 clima, soarele, vântul, hrana şi duşmanii sunt agenţii, cari influenţează, asupra felului de a fi al vieţuitoarelor, cuprinzând în ele şi plantele de ori şi ce fel. Din cauza lor se modifică şi se schimbă aspectul animalelor cari iau deose­bite înfăţişări ex'erioare.

Cel т я і simplu mimetism este atunci, câad numai culoarea ani­malului se potriveşte cu a mediu­lui în «are trăeşte. Astfel avem multe animale pelagiee cari au aparenţa mai muit sau mai puţin transparentă încât nu se pot deo­sebi de apele în care trăesc. Ca exemple : Meduza, Ctenoforele, cari cu greu sunt bf-gate în seamă de duşmanii Io?. Apoi mai toţi aceea cari trăesc prin ţinuturile polare (unde mai întotdeauna este zăpad-) sunt albi. Езг-himoşii şi l aponi i , foca şi ursul sunt albi, paserile de asemenea şi cu cât clima e mai rece sau mai dulce şi fiinţele c tuîă a-şi armonizs culorile exterioare cu natura. Animale hibernante ca urşii, cele ce trăesc sub pământ cum ö cârtiţa, împrumut culoarea pământului unde trăesc. Scăderea temperaturei, lumina slabă, acţiu­nea căldurei, toate influenţează a-supra pigmentului animalului dân-du-i o coloraţiune sau vie sau mai palidă după cum căldura sau lu­mina au fost mai muit sau mai puţin intense.

Astfel putem atribui animalelor felul nostru uman de a avea in­stinctul apărării, al prevederei, al precauţiunei, instinctul formei şi al culorii, simţul nostru estetic, dex­teritatea noastiă de a ne feri de peri­cole. Totuşi se întâmplă foarte adesea că omizile şi fluturii cari pentru ochiul nostru imită în chip înşelător scoarţa un ui copac, de nu-i putem distinge unul de altul, pentru o pasare însă eu vederea scurtă care cercetează Amănunţit c№ja acelui ca?-ac, apare cu iotul altfel. D U asemenea un mamifer ce merge la vânatul pradei se lasă. călăuzit, de .miros şi îi t ste tot una dacă prada sa se seamănă eu pă­mântul sau cu iarba.

Deci sunt coloraţii proteguitoare ce se bazează pe potrivirea în co­lo? re cu aceea a mediului încon­jurător, deci animalul a:e o colo­raţiune simpatică a înconjurului ce îi face mai puţin vizibil 'aţă de inamici şi cu obiect de pradă. Ca culori de apărare sunt de exemplu: culoarea nisipului lent ru locuitorii pustiurüor, culoarea târnei pfnf.ru potă 'mche, prepeliţe, ciocârlie, multe şopârîe, şerpi; culoarea ver­de pentru animalele cari trăesc mai mult în iarbă, frunziş şi în lacuri (broaştele) ; coloarea albă pentru acei ce t 'ăese între gheţuri şi zăpadă, etc. N> greşit că multe animale ştiu să se folosească de un astfel de sistem de apărare.

Dacă culoarea din jurul anima­lului este asemănătoare cu aparenţa coloarei pielei sau părului său, în bătaia luminei, mai intensă sau mai întunecată, atunci el îşi poate disimula corpul după împrejurări şi deveni astfel mai mult sau mai puţin invizibil.

Prin urmare prin culoare sim­patică trebue să n-ţelegem acea culoare care şterge, nimiceşte pe toate celeblte de oarece face in­vizibil pe individul ce o poartă.

Noţiunea mimetică în înţelesul arătat a fost din ce în ce mai des-voltată pe tema imitaţiunei mediu­lui înconjurător, ori de câte ori imitatorul avea interesul, sau era nevoe să se sustragă atenţiunei inamicului. Vedem că mimetismul în sine, întrucât depinde de voinţa animalului, nu este decât o artă

de imitaţiune spre a putea dura mai departe în siguranţă în lupts pentru existenţă. Un animal ea să se apere întrebuinţează diferite mijloace. Profită de pildă de ase­mănarea ce o are cu un alt ani­mal, de genul căruia se apropie prin culoare şi formă, deşi face parte dintr 'un gen diferit. Produce astfel o înşelare vizuală faţă de alte animale h ăpăreţe. Spre a in­duce în eroare pe prădalnic, s* aşează sau îu plină lumină — când are aparenţa albă şi mediul este la fel — ca în lumina puternică a soarelui să treacă nevăzut, sau se ascunde într'un colţ obscur, daca nu-şi ponte găsi o vizuină. Astfel calul de mare prin accesoriile sdrenţuitului său corp se aseamănă cu algele, între cari chiar îşi pe­trece viaţa, ferindu-se astfel de atacurile duşmanilor săi- Sunt multe ainm de imitatoare de plante. Omi­zile spaniole imită minunat de bine la ivirea unui pericol, prin forma, culoarea şi menţinerea npmişcată, o crăculiţă de arbore. Un soi de lăcuste a cărei asemănare cu craca pe care stă se poate mări şi mic­şora după împrejurări, de aseme­nea şi un alt soi de lăcnste (Ghil-lium) supranumit frunza călătoare.

Mai mare mii are ne provoacă fluturii d:n spscia K^llima, cari aştznţi pe o cracă cu foile aspre îşi îndreaptă aripile închise în di­recţiunea frunzelor vecine, imitând forma, culoare1», nerveţiunea până şi petele de ciupercă de pa frunze, în cât cu m a ; e greutate noi oa menii, fiinţele superioare îi putem distinge, iar celelalte animale cele sunt duşmani mai întotdeauna trec pe lângă ei fără a i băga de seiimă. In cele mai multe c izuri s'a ob­servat o mare armenie între culo­rile fluturilor şi locurile ce le ser­vesc de predilecţie pentru popasuri

Nu trebue să menţionăm Crabii mascaţi cari îşi acopăr spatele ca-rafrneei lor cu bucăţi de bureţi, alge, polipi, etc.

Apoi muştele a căror aripi stră­lucesc în bătaia luminei îa multe culori, do asemenea şi pasărea co­libri pe ale cărei pene de pe piept, când se reflectează lumina, strălu cese mii de culori ;;ând aspectul unor flori, şi e uşor sie înţeles că duşmanii lor nu sunt şi ai florilor.

M A R T A M A P I N I elevă cl. 8 liceul „Regina Maria' Cluj

(Va urma.)

Pe drumul literaturii

C O B O A R Ă T O A M N A Peste pământul umed, cad frunze

[şi staminé, Se cerne toamna tristă,

[în unde ruginii. . . . Se duc atâtea visuri curate şi senine, — Peste viaţa-mi rece

[cad fulgii argintii.

Din blândul şi sfiosul copil [de altădată,

Va rămânea o umbra sarcastică [de lu t . . .

Coboară toamna rece, senină şi mirată De viforul vieţii — simbol necunoscut.

In haine vechi se'nbracă natura, [omenirea,

Că toamna se coboară pe aripe [de vâut. . .

— Zadarnic cată omul [să cânte mărginirea,

Că toată năzuinţa-i: o cruce [şi-tm mormânt.

6«lü0:;iu pop

P L Â N S E T Piâi-ge codru!, plânge lunca După frunzele ce cad, Plânge liniştit isvorul Printre umbrele de brad.

Plâng tălangue la stână, Plânge buciumul pe culmi, Plânge luna când răsare In tăcere, printre u lmi . . .

Plâng privighetori în crânguri Când amurgul, liniştit Peste sat îşi cerne haina, Plânge toaca delà schi t . . .

Piâng şi stelele pe boltă Tremurând, sclipind uşor; Toate plâng în urmâ-ţi, toate Fermecate de-al tău dor . . .

6. NEDELEA

D E-A Ş G Á S I De aş găsi vre-un colţ de lume Unde n'aş mai întâlni Oameni răi, fiinţe falşe, Cât de fericit aş fi.

De-aş găsi vre-un colţ de lume Unde banul n'ar domni, Unde-ar fi toţi de-o potrivă Cât de fericit aş fi.

De-aş găsi vre-un colţ de lume Unde în veci ar înflori Dragostea şi armonia Cât de fericit aş fi.

Cahui G. PĂDURARII!

liniştiţi pământurile aceşti, şi ce-or fi durat ca Citaţi, târguri, sate aşezăminte pe alocurea nu voi şti bina spune, dar eeace se ştie este, că delà o vreme Dacii avuseră multe lupte cu ahe naţii din împrejurul ţării lor, — dar mai ales eu Latinii, cărora li se zicea şi Romani, cari veneau din pământul bl 'goslăvit de Dumnezeu, căruia i S3 zice şi azi Italia.

S'au războit aşa ei sute de ani ; şi la urma urmei împăratul Traian al Romanilor după un războiu crâncen ce a purtat, a îngenunchat cu totul pe Riga Decebal al Da­cilor, aşa că acesta, de mare scârbă şi ruşine, şi-a răpus singur zilele, închizându-se într-o cetate de a lui, iar poporul Dac s'a închinat cu totul celui Roman, s'au făcut atun-cea aşa de mare vărsare de sânge dintr'o рчгіе şi din alta, că zăceau morţii şi răniţii ca turmele de oi

pe pământurile noastre ca să pra­de şi să nimicească pe bunii noş­tri răs-străbunici !

Dar a tost scris în cartea cea mare a bunului Dumnezeu că nea­mul nostru să nu piară, şi nici un val, nici o furtună, nici un pârjol s u potop din câte au trecut peste dânsul în veci strecuraţi ?ă mi-1 clintească şi să mi-1 piăpădească din ocina şi moşia lui. B * din po­trivă că locuitorii de pe aici, mână îa mână şi suflet în suflet s'au

care se numi Imperiul Româno-Bul-gar, peste care au domnit mai mulţi împăraţi, când Români, când Bul­gari, precum au fost Boris Ioaniţiu, Simion, Petru, David, Asan şi alţii.

Aşa au dus'o strămoşii noştri vreme îndelungată, — îu care tot avură de luptat cu alte năvăliri ca асзіе ale Pecenegilor, Ungurilor, Slavilor. Tătarilor şi altele.

Dar cei ce s'au încleştat mai tare de pământul românesc în vre­mea asta, fu mai ales Ungurii, cu

Am mai sta şi-am mai cânta Dar ne e c'om însera, Pe la curtea dumnevoastră, Departe de casa noastră.

loan Mar in-Brabova

In ziua de 16 Nov. c. se deschide în sălile Muzeului Industrial din Cluj (Str. Gh. Bariţiu) EXPOZIŢIA INTERNA­ŢIONALA de lucrări grafice, la care sunt expuse frumoase lucrări din Fran­ţa, Belgia, Olanda, Cehoslovacia şi Austria precum şi din România. Ex­poziţia stă deschisă până în 21 Nov. c.

delà ora 9—13 şi 15—18. — I N T R A R E A B E N E V O L A -Această expoziţie a fost cercetată la Oradea-Mare de peste 8000 vizitatori!

L u p t e îndârj i te Dt-pe toate terenurile se dau lupte

îndârjite contra unui duşman nespus de periculos alcoolul. S'au scris, se scriu şi se vor mai scrie multe arti­cole, până ce se va ajungă la biruinţa finală. Dar nu i deajuns numai atâta. Cine sunt aceia care scriu şi câţi sunt cari scriu? Aproape se ştiu şi se ştie şi numărul lor. Sunt puţinii, dar sufletul lor e mare. De când e lumea, se ştie că o ice idee salva­toare a trebuit să purceadă delà unul, sau în cel mai rar caz delà un grup mic de oameni de inimă. Arareori s'a întâmplat câ aceia, cari au sămănat ideia nobilă, să ajunge s'o şi vadă realizată. Puţine cazuri se cunosc. Dar faptele mari aşa se fac: cu resem­nări, cu lupte şi cu jertfe amare.

Cruciada care S ' H început nu tre­bue să dea înapoi. Ierusalemul sfânt al sufletelor româneşti îşi aşteaptă cavalerii înarmaţi, cari trebue să ajungă cândva, să'l elibereze din ro­bia păgânului diavol alcoolul. Cine s'a uitat cu deosebită atenţie la pomul înveninat de roadele alcoolului din „Cultura Poporului" nu se poate să nu constate că într'adevăr acel pom ne pune s b ochi trista realitate în care zace poporul nostru. De jos până sus se vede mimai mizerie, jale, pustiire. Numele alcătuitorului acelui pom irebueşte cunoscut spre a fi fe­licitat şi rugat ca sá concesioneze clişeul pentru a fi înmulţit în mii de exemplare şi afişat în toate oraşele şi satele ţării pnn toate instituţiile cul-•urale, sociale şi administrative. Preoţii, învăţătorii, doctorii, militarii, magis­traţii, funcţionarii administrativi In frunte cu I. P. Sfinţii M'tropoliţi cu A. S. R. Principele Caro! şi alţii toţi şi-au spus cuvântul în chestiunea aceasta şi încă şi'I vor mai spune. Dar nu-i deajuns. Nu putem rămânea toţi în funcţie de voi bă şi de scris, căci atunci rez ltatul nu va da roadă cea frumoasă. S'ar zice că dacă a-eeste lupte îndârjite sunt pornite de idealişti, trebue să-şi aducă izbăvirea şi că numai este nevoe de vre-o altă intervenţie. Eu cred că da. Crednţa mea, mi o motivez bazându-mă pe cele ce am văzut. Cârciumarii delà oraşe şi delà sate sunt cei mai aprigi susţinători ai alcoolului. Simt şi inte­resaţi, pentru că alcoolul face ferici­rea lor şi nu le pasă dacă prin al­cool — ei devin ucigaşii sufletelor omeneşti. Crâşmarii nu sunt singuri, ci au pe lângă ei încă câte cel puţin zece perd ţi, ciomăgari ai satelor. Ei sunt puşi la cale sâ înjure în chipul cel mai ordinar şi pe preotul şi pe învăţătorul, doctorul, etc., care caută să vorbească ţăranilor contra alcoolis­mului. E bine să se ştie şi sus în pătura conducătoare, că lupta pe care o ducem noi prin sate şî oraşe este expusă la foarte multe umilinţi din partea acelora care trăiesc liber în toate, ca în ţara lui Papură-Vodă. Crâşmele nu stau închise în sărbători confirm legei, seara la o: ele nouă, crâşmarii nu inch d, ci cântă lăutarii se joaca hora şi se comite destrăbarea încă până la ziua. Primarul tace deşi vede, gardiştii se îmbată şi ei, jan­darmii se fac că nu văd, încât tu preot ori învăţător, etc, rămâi cu bu­zele umflate. Nu ştiu de ce adminis­traţia noastră nu vrea să aibă suflet de loc. In puţine judeţe am cetit de­spre prefecţi oameni energici şi devo­tai? ţi cari au luptat şi luptă contra acestui flagel. Domnilor! dacă aveţi legaturi cu cei de sus cari conduc ţara, luminaţi complect asnpra aces­tui lucru : că alcoolismul va ruina România Mare, că micii slujbaşi ai satelor şi oraşelor (preoţi, învăţători, doctori, etc ) luptăm sincer, dar dacă nu intervin rigorile legei, vom cădea pe b'azdâ. Da, vom cădea, căci prea suntem puţini. Nu uitaţi că lupta e îndâ-jită, dar mai îndârjit e alcoolul cu toţi servii lui.

Preot PE T B U CHIR'C* Mis'onaru' Erai hiei Moldvel

Hiliţa laşi.

O a m e n i de bine Unromân adevărat, plin de puer-

gie, este chipul tânărului Gh.. D. tütrat, în etiite de 25 ani, din co­muni R.icoşul de jos, judeţul Târ­nava- Mare. El se interesează pen-

,tru d;eptate* t a t u o r şi mai ales de oamenii săraci şi nevoUsi, mer­

gând la ei şi dându-le mâncare, bani, hviine ; ba în luna Mai 1924, a alergat pentru ei, obţinând a fi împroprietăriţi din ei vre o 25 cu 1 jugăr pământ şi locuri de case. Bl ajută biserica, cumpărându-i prapore, sfeşnice, iar pe teren şco­lar, fiind în 1923—1924 directorul şcolar din Mereheaşa, a înzestrat şcoala cu mobilierul necesar, ş. a., iar ca secretar al Cercului cultural H/>ghiz, a muncit pentru organi­zarea şi conducerea lui, fiind iubit de toţi învăţătorii din cerc. In vre­mea din urmă, s'a pus în fruntea unui comitet de construcţie şcolară şi munceşte pentru adunarea fon­durilor băneşti. Nouă, românilor din Racoş, ne pare rău că dânsul ne părăseşte, pUcând la Bucureşti ca să-şi eomplecteze studiile. Ii urăm spor la studii şi Dumnezeu să-1 aducă sănătos în mijlocul no­stru, pentru binele românilor din Racoş. NECI'LAI ANDREI CUM ERA S T E M A ŞI BANII DACILOR

I

Sumarul 83 CÜLTÜM-A POPOJtii LUI Pagina S

KONICA UIJCl НЕЗТКЛХА Sunt doi ani de când un grup ; entuziaşti, sub conducerea pu­ntului N. Batzaria au înfiinţat

capitala societatea culturală tinereţea". Delà 15 August 1922 şi până fei, societatea a avut o bogată Mate , ţinând 37 de şezători, în ferite săii : Asociaţia Bele-arte, jiceul Lazăr, Şcoala „Eufrosina oteca", Casa ostăşească „Princi­pe Carol", Cercul ofiţerilor ne-pgajaţi şi două festivaluri, la ţ n i l Popular. Jeate şezătorile şi festivalurile 8 u îuceput prin câte-o conferinţă

а ц cuvântare, după care urmau f°ducţiile de declamaţie sau mu­ica. ta timpul verii, s'au organizat

prs i i în diferite localităţi din atât pentru recrearea mem-

P 0 ri cât şi pentru cunoaşterea ?' bine a ţării. La aceste excursii

' U f tt parte şi un grup de ciclişti, P a mai organizat şi excursiuni barate. "rogramul de activitate al acestei pietăţi e foarte bogat şi din el 'ßuira următoarele: a) Contribuţia ttesvoltarea şi răspândirea eul-ei> artelor si a sportului; b) Cul­mea şi întărirea în membri a

D*imentelor de optimism, desvol-:ea credinţei în puterile lor şi să ЭДпа tinereţea inimei şi avântul fetesc; c) Lupta împotriva ori-

descurajări şi deprimări mo-răspândind şi întărind o at-

J°sferă de veselie şi entusiasm ţ^făcător; d) Tsgonirea din me-1ц1 social a oricăror idei de aba-£ e şi de pesimism şi îmboldirea jjfltelor spre o muncă pozitivă creatoare; e) Popularizarea ade-

,jrului că satisfacţiile vieţii şi buna poziţie sufletească nu se câştigă fio înmulţirea inutilă a trebuinţe-

r ci prin reducerea la strictul ecesar; f) întărirea ideii de va­

iere personală, isgonind din su-Ljç timiditatea excesivă, neîncre-Ьгва şi şovăiala; g) Desvoltarea " jDtre membri societăţii a senti­n ţ e l o r de solidaritate şi cama-J Î r i e frăţească,

activitatea pe noul exerciţiu, so-ietatea şi-a reînceput-o, printr'o

Lz5toare culturală ce a ţinut-o Joi, • Octombrie, seara în sala de gim­nastică a Liceului Lazăr.

p, N. Batzaria, preşedintele so­cietăţii a ţinnt o interesantă con­ferinţă, schiţând programul de ac­hitate al societăţii pe noul exer­ciţiu. Au urmat apoi declamaţiuni, canto şi muzică instrumentală.

Ca activitate culturală, privind şezătorile ţinute de diferitele so­cietăţi culturale, nu prea avem jjjui: scris în această cronică.

Pe aceia menţionăm cu plăcere $ societatea culturală „Spre Ideal", şi-a început activitatea printr'o se-fje de şezători artistice-culturale, date la Arsenalul armatei, produc­ţie având un pronunţat caracter National.

Duminecă, 19 Oct. după amiază a avut loc o nouă şezătoare, tot la Arsenalul armatei, la care şi-au fot concursul un grup de artişti şi elevi ai conservatorului de artă dramatică

* Ca o frumoasă activitate a stu-

denţimii, trebue să notăm şi acti­vitatea sportivă şi culturală pe care o săvârşeşte în mijlocul stu-denţimii Societatea academică de turism „România".

Duminecă, 26 Octombrie, dimi­neaţa, această societate a început şirul adunărilor sale săptămânale, ce au loc la sediul său din str. Gutenberg No. 6.

După ce s'a făcut recepţia noi­lor membri, precum şi comunicări cu privire la activitatea societăţii, a urmat un bogat program, com­pus din producţiuni artistice şi muzică.

Din parte-ne le urăm o muncă spornică, pe tărâmul turismului dar şi pe al culturii.

* „Asociaţia creştină a tinerilor",

care e ramura românească a ma­réi asociaţii mondiale a tinerilor creştini: „lung meu Christian Aso-ciation" (1. M. C. A), şi-a reînce­put activitatea printr'o şedinţă ies-tivă, care a avut loc Vineri, 24 Octombrie, la ora 9 seara, la se­diul „Asociaţiei", din str. Sălciilor ;No. 17. I După ce s'a făcut o dare de Kamă despre rodnica activitate a «Asociaţiei", din trecutul exerciţiu, *a făcut o expunere a programului «e activitate pentru noul exerciţiu.

A urmat apoi un bogat program Ouzieal, iar la urmă s'a servit ceai.

* Asociaţia creştină studenţească11,

«a Bucureşti (A. C. S. B.), al că-r^i scop e de a face pe studenţi ^ trăiască o viaţă creştină, con­t r a t ă Mântuitorului, şi-a reînce-P°t activitatea, Duminecă, 26 Oe-•pbrie, la sediul său din str. Săl­ilor No. 17.

Delà ora 3 jum. până; la 5 jum. ttuPă amiază, a ţinut şedinţă Cer-Ţ de studii, după care a început Jtocuţia generală cu privire la ac­uitatea cercului în noul exerciţiu.

Astăzi, când căpeteniile biseri­c i se ocupă în mod serios de Staţia religioasă a tinerimii, ar *bine să se dea mai multă aten-™ asociaţiilor creştine studenţeşti " activităţii lor.

»Cercul de ciutură creştină", al .ŢrJri scop e de a cultiva mintea >' inima credincioşilor în advăra-"5 spirit creştin, evargelio, lucrând ? l 'el la alipirea creştinilor orto-'°°Şi de sfânta Biserică, şi-a reîn­

ceput Duminecă, 26 Octombrie, du­pă amiază, adunările sale creştine lunare, în casele d-lor Elena şi Ion Petreseu, din str. Eminescu 3.

S'a cetit evanghelia zilei, tra­tând despre învierea ficei lui Iair, de către Mântuitorul (Luca, VIII, 41-56), cetindu-se apoi lămurirea acestei pericoape, făcută de pr. Sep-timiu Popa, în articolul „Două Fe­meii", publicat în „Cultura Popo­rului" No. 82.

S'a cetit apoi diferite articole din „Dumineca ortodoxă", „Revista Te­ologică" din Sibiu şi „Glasul Bi-sericei", din Brăila, încheindu-se cu rugăciunea „Tatăl nostru", spusă într'o pioasă reculegere a celor prezenţi. t r a u n g. stoenescu.

— Direcţia căilor ferate a fost încunoştiinţată, că la serviciul res­pectiv din Chişinău au fost desco­perite fraude făcute cu recepţiona-rea unor încărcături cu pietriş.

U n tren încărcat cu pietriş a fost de trei ori recepţionat, în trei zile dearândul, cât a fost ţinut în staţie.

A fost ordonată o anchetă pen­tru a se descoperi vinovaţii

— Aflăm că în Capitală s'a înte­meiat societatea culturală română „Cercul Tineretului" formată 'din ti­neret de ambele sexe în frunte cu d-1 Ghilerdea N., N. Crăncescu şi Roban. Cercul Tineretului are de scop ţinerea de şezători populare, înfiin­ţarea unei reviste populare, care să împrăştie: ideile societăţii, ş. a.

Urăm din partea noastră viaţă lungă şi spor la muncă, tinerilor din acea­sta societate.

— Miercuri, 22 Octomvrie, a avut loc o audiţie dată de societatea com­pozitorilor români în onoare maestru­lui d-1 Bela Bartók. Serbarea a în­ceput printr'o lămurire a d-lui Const. Brăiloiu asupra sărbătoritului. Pe urmă au apărut cei patru muzicanţi, cari formează „Quartetul Regina Maria". Ei au executat foarte punctual Quar-tetul Nr. 1 de B. Bartók. Din partea doua a programului, excelenta pianistă, d-na M. German- Ciomac a cântat „Colinde româneşti". Apoi au apărut maestrul G. Enescu şi B. Bartók, cari au executat împreună o sonată pentru piano şi vioară. La sfârşit d-i Bartók a executat o serie de cântece româneşti cu o technică minunată.

RADU S. NICi'LESCU-M|SLE4

L A Ş U L C U L T U R A L Ş I A R T I S T I C

f# r u g ă m i n t e înalt Prea Sfinţiei Sale

Mitropolitul Pimen al Moldovei.

Subsemnatul Toader Hrib, pre­şedinte al societăţei de cumpătare „Trezvia" din Arbore, jud. Gura-Homorului, cu respect vă aduc la cunoştinţă că, pentru motivul că, am avui îndrăzneala să apăr pe vrednicul nostru preot, părintele Tonigariu, care de sigur că ar fi fost ucis de oamenii crâşmarilor, conduşi de Prosser am fost arestat.

Şi pentru că ştim şi noi sătenii că I. P. S. Voastră sunteţi coman­dantul luptei contra alcoolului pe frontul moldovenesc, vă aduc şi Domnieivoastœ aceasta la cuno­ştinţă pentru a şti că mai sunt români cari luptă pe viaţă şi pe moarte contra crâşmelor ce ne pustiese satele, şi vin în numele tuturor societăţilor, „Trezvia" din Bucovina şi a creştinilor cinstiţi şi vă rog să binevoiţi a interveni să se introducă — până la mult aşteptata lege de oprire a fabrica­ţiei alcoolului şi la noi — legea delà Domnia-Voastră asupra vân-zărei alcoolului.

In nădejdea că I. P . S. Voastră ne veţi lua şi pe noi îq scut întru apărarea contra crâşmelor, vă rog să binevoiţi a mă număra printre plăeşii Domnieivoastre, fiind prea plecat şi supus luptător trezvist.

Arbore, 29 Octombrie 1924. Preşedintele „Trezviei" din Arbora

TOADER HRIB

P e l a m e d i c

P o j a r n l Cea mai răspândită boală lipicioasă

a copilăriei şi cea mai uşor de luat. Acu- i timpul ei. E greu să te păzeşti de ea. Lumea crede că-i uşoară. Se înşeală. E rea pentru copiii sugaci, şi copii slabi născuţi din părinţi ofticoşi. Ii duce la groapă.

Unora Ie dă mari încurcături (com­plicaţii): Boli de încheeturi, de urechi, de plămâni, de oase, şi-i Iasă schilozi.

Şcolile sau cazărmile unde apare pojarul, trebuesc închise 15 zile.

Cum se îngrijesc bolnavii de pojar* 1) Despărţiţi copiii cum vedeţi că

unul din ei tuşeşte, are călduri, i-se roşesc ochii şi lăcrămează, are gutu­rai, s? simte rău.

2) Ţineţi-1 în pat într'o odae po­trivit de caldă dar cu aer curat.

3) De mâncare cât timp are fier­binţeli daţi-i: Lapte, ceaiuri de tei, cafea cu lapte, cartofi prăjiţi sau fierţi, legume în supă, ouă moi.

4) Să se spele copiii în gură. Cereţi Ia spiţerie (farmacie):

Rp. Oleu mentolat 1/200 10 gr. sau Rp vaselină boricată 1/30 10 gr.

Rp. vaselină rezorcinată 1/30 10 g. şi puneţi-i în nas câte puţin de 2 ori pe zi

5) Frecaţi-1 pe trup cu ţuică tare sau oţet aromatic sau apă rece.

6) Când începe să se jupoaie pielea faceţi-i odată pe zi o scaldă călduţă de curăţenie.

7) Dacă tuşeşte mult, dacă are căl­duri, dacă se plânge de dureri în gât, arătaţi-1 repede la medic. Foarte adesea e nevoe să-i facă injecţie cu ser antidifteric ca să previe anghina differică. Dr. Od. A.

Teatrul Naţional. — Deschiderea stagiunei, ca în toţi anii, s'a făcut cu o lucrare din repertoriul original. Cea aleasă acum, a fost poemul dramatic al dlui Z. Bârsan: „Trandafirii Roşii." Statornicit înainte de război în literatura noastră dramatică, poe­mul acesta păstrează toată frăgezi­mea versurilor cari ne-au încântat odinoară, străbătut fiind şi azi de calda suferinţă omenească, pe care poetul a înfrăţit-o cu clocotul poeziei universale. E atât de mişcător ome­nesc sacrificiul îndrăgostitului Zefir, care spre a-şi scăpa „Domniţa vi­surilor lui" de puterea blestemului ce' o apasă din leagăn, înroşeşte în fiece noapte un alb trandafir cu propriu-i sânge, încât, „Trandafirii Roşii", rămân o temelie solidă a repertori­ului nostru naţional.

La primele două spectacole, auto­rul a ţinut să joace însuşi rolul lui Zefir. Au fost două seri de încântare sufletească. Dl Bârsan e din puţinii actori, cari ştiu să spună versuri. Primit cu aplauze la scena deschisă, comunicativ, poet şi erou, nuanţând în cele mai mici detalii toate cutele rolului, autorul artist, a cucerit la Iaşi, un meritat triumf. Ansamblul local, trebue să o spunem, şi-a evidenţiat încăodată calităţile bune pe care i le cunoşteam din trecut. In Val-Voevod, dl Braeschy a pus multă căldură şi înţelegere. D-na Anny Braeschy în Liana, dacă în actul I a fost alăturea de rol neputând să comunice fiorii nebuniei cu care se luptă Domniţa, în actele II şi III, ne-a răsplătit în deajuns. Ne convingem tot mai mult că d-sa va reuşi tot mai mult în rolurile cu linii simple, în teatrul care pune în joc stări sufleteşti unitare şi bine definite.

Compoziţia şi transpunerile, prinse bine în împăratul d-lui Marcovescu Teleajen, studiat cu amănunţime. Cu o mască şi o linie în joc impunătoare, cu treceri omenesc adevărate delà o stare sufletească la alta, dacă în ac­tul I-iu n'ar fi abuzat de vocea sa puternică, d-sa ne-ar fi dat un împă­rat de bazm, definitiv creat. D-l V. Boldescu în Sfetnicul somnoros, a fost de a naturaleţă comică străluci­toare. Salutăm revenirea sa pe scena Teatrului nostru şi-1 dorim vindecat definitiv, de suferinţa care ni l'a răpit stagiunea trecută. D-na Laura Vrân-ceanu, a fost o lăcrămioară sinceră, duioasă, mişcătoare. Am fi dorit-o cu rolul mai bine studiat. Versurile şchi­oape supără auzul.

Prea greu, grădinarul Moş- Amurg, pentru umerii d-lui Sava, se pare, un începător. O notă bună d-relor Jenny Ionac, M. Baciu, Mimi Rădu-lescu şi d-lor G. Popovici, I. Doroş-canul şi Iustin Handoca.

Clopoţelul de alarmă. Comedia acesta, care a obţinut un frumos succes la teatrul Regina-Maria din Bucureşti, a tentat şi pe comicul nostru ponderat d-1 P. Pétrone. D-sa ne-a redat un ВоЪу de a naturaleţe şi o sinceritate, duios de omeneşte. A jucat nuanţat, strâns, cu o frazare justă şi gesturi neşarjate. Paginat al d-lui V. Boldescu, de neuiiat ca şi D-na Toalauzel a d-nei D. Castriş. Un trio care ne-a amuzat cu adevă­rat şi ne-a reîntărit credinţa că la Iaşi, comedia ocupă un Ioc de cinste. Surprinzător de înzestrate cele două tinere elemente, d-rele Egenia Melinte şi Ionak. Dacă prima ne-a redat sbuciumul femeii, care sigură de dra­gostea ei, vrea să] stăpânească cu orice risc, a doua ne a redat artistic pe naiva provincială, care orbită de vârtejul vieţii pariziene, îşi uită băr­batul şi se îndrăgosteşte fără să vrea de unchiul Boby, ştrengarul bătrân, pe care-1 cucereşte până-1 împinge la o fugă romantic de neserioasă. D-1 Pennescu nu a greşit când s'a hotă­rât să valorifice şi puterile tineretului artistic de sub conducerea sa. Sfor­ţări lăudabile la d-1 I. Handoca.

Şarlatanul. Am simţit o vie curio­zitate când afişele Teatrului Naţional ne-au chemat la premiera lucrării lui Földessy. Ne-am gândit, că d-1 I. C. Damira, interpretul rolului : Paul Lech­ner, avea de luptat cu amintirea ma­relui Radovici care a creat întâi la noi, sbuciumul şi tragedia nefericitului Şarlatan. Cine 1-a văzut pe Radovici în Şarlatanul şi Samson, nu-1 poate uita prea uşor. O spunem delà înce­put însă că d-1 I. C. Damira n'a eşit învins din comparaţia cu neimitabilul dispărut. Dacă Radovici electriza spectatorii prin masivitatea şi tempe­

ramentul lui vulcanic, stilizate printr'un joc meşteşugit şi o sinceritate întâl­nită numai la marii actori, d-1 Damira a interesat şi a mişcat publicul printr'un joc sobru, gradat, inteligent, Pe care 1-a punctat abil cu câteva izbucniri de cald suflu dramatic. D-1 Damira ne-a spărut aşa de nou cum nu 1 am bănuit- Partnerii i-au dat apoi un concurs demn de relevat. In­terpreta Ilinei, d-ra L. Vrânceanu cu un joc sincer şi cald, ne-a redat toată gama suferinţelor cerută de rol şi situaţiile lui dramatice. D-na Verona Cuzinschy a conturat cu puternicul său temperament, rolul d-nei Falk, într'o apariţie de câteva scene, d-ra M. Baciu interpreta Dorei, ne-a atras atenţia printr'o dicţie clară, siluetă frumoasă şi ţinută justă în nota ro­lului. Comunicativă d-na Victoria Vcr-nescu. O menţiune d-rei Arapu. Inimi­tabil, d-1 Miron Popovici în naivul administrator de moşie din actul I. D-nii Vernescu-Vâlcea, V. Boldescu şi C. Ramadan au dat actului a! II-lea un tempo de comedie înaltă. O mască reuşită şi un joc calculat a avut în Dr. Hö'zl, d-1 Morcovescu. In tacti­cele rol al ziaristului Schlenning, d-1 I. Handoca a dovedit însuşiri remarca­bile. D-nii B. Braeschy, I. Nosek, N. Meicu, d-nele N. Profir şi D. Castriş, au complectat un ansamblu stilizat.

TUDOS N. ŢIDĂU

S ă p t ă m â n a

P R I M I T E

Din seria „Cunoştinţe Folositoare", ce apare săptămânal sub îngrijirea d-lui I. Simionescu, profesor universi­tar şi membru al Academiei Române a apărut:

în seria A „Ştiinţe pentru toţi" No 19 „Omul delà Cucuteni" de I. Simio­nescu ; No. 20 „Protozoarele" de I. Lepşi profesor; No. 21 „Electricitatea at­mosferică (Fulgerul şi trăsnetul)" de C. Gh. Bradiţianu ;

în seria B „Sfaturi pentru gospo­dari" No. 35 „Cum să ne [îngrijim" de Dr. Ion Bordea dir. general al ser­viciului sanitar;

în seria C „Din lumea larga" No. 16 „Litvánia" de Gh. I Nastase asi­stent universitar la Iaşi; No. 17 „Câmpia Transilvaniei" de Ion Pop-Câmpiar.u profesor în Blaj;

în seria D „Ştiinţa aplicată" No. 6—8 „Locomotiva" de Ing. A. CaseUi.

Toate aceste cărţi mici se pot strânge rând pe rând şi oricine îşi poate forma o biblioteca folositoare. In fiecare săptămână apare câte un număr, care cuprinde 32 pagini cu figuri. Editura: Cartea Românească, Bucureşti. De vânzare la toate libră­riile din ţară. Preţul unui număr e 3 Lei.

Renaşterea, revistă de culturală bi­sericească, anul 3 No. 10 pe Octom­vrie. Craiova, Str. Sineasca 30

Buletinul cărţii, revistă, anul 2 No. 8, pe August 1924. Bucureşti, str. Paris 1. • Alexandru Macedonski,proiä, 1854-1920 Bucureşti, editura literară „Casa Şcoalelor" preţul 30 lei.

Pilde şi sfaturi înţelepte, broşură de S. E. Niculescu.

Crucea, anul 2 No. 12-13 pe Oc­tomvrie. Bucureşti, Calea Moşilor 151.

Răsăritul, revistă pentru sfaturi şi învăţături bune Bucureşti, str. Sf. Apostoli No. 22.

Gândirea, revistă, anul 4, No. 2 pe Noemvrie, Bucureşti, str. Cantacu-no No. 2.

O călătorie pe lumea cealaltă, de E. Hins, traducere de P. Moşoiu. Biblioteca Revistei Ideea, Bucureşti.

Arhiva, revistă societăţii istorico-filologice din Iaşi, Str. Albineţ No. 4

Cosinzeana, revistă literară, anul 8 No. 20 pe Octomvre, Cluj, Piaţa Cuza Vodă No. 16.

Calendarul neamului, întocmit de maiorul Ignătescu Gh. îndemnăm pe cititorii noştri să- şi procure acest fru­mos şi folositor calendar de părete, înaintea altora scoase de cine ştie ce dornici de câştig bănesc, fără a da nimic de samă. Preţul unui calendar e 15 lei şi se găsesc la dl. maior Ignătescu, str. Gr. Râmniceanu 30. Bucureşti.

l ¥ n a ş t e p t a p â n ă c â n d p o r c u l s a u T i t a d - ta le s e v a î m b o l n ă v i !

FOLOSEŞTE regulat sarea antiseptică nutritoare de desinfecţie şi preparatele de apărare D E Ş I N F E C T O R ale prim- medicului veterinar Dr. DAVID E L E M É R concesionată prin lege. —Pr in folosirea regulată a acestor preparate n u m a i e x i s t ă boală la porci, la vitele cornute durere de gură, boale de ficat sau aprindere de splină. Fiecare gospodar cu aceasta îşi asigură o p r ă s i r e d e v i t e s ă n ă t o a s e ş i b i n e d e s v o l t a t e ş i p o r c i m a i i n t e î n g r ă ş a ţ i . Aceste preparate nutritoare şi de apărare se găsesc în fiecare comună, în prăvălii şi consum. Un pachet de Vi kgr. eu instrucţiunile de folosire costă 20 lei. — Comer­cianţilor un pachet de poştă de câte 20 cutii pe lângă trimiterea înainte a sumei de lei 300"— şi ramburs, eu lei 320— li se trimite scutit de taxele postale. 97,1—x REPREZENTANTUL G E N E R A L P-TRU TOATA ROMÂNIA :

S OOS & COMP, TÂRG U- MV BĂ S, (TRANSILVANIA) STRADA PRINCIPESA MARIO ARA'2 . Bngim cititorii noştri ca să recomande comercianţilor sare» antiseptica epre procurare, ca astfel aceştia s'o revftiida gospodarilor din comnnă.

La sate se simte cea mai mare lipsă de carte. Preoţii şi învăţătorii—apostolii neamului — au cea dintâi datorie să răspândească această foae culturală. In cel mai mic sat; la cel din urmă ţăran ştiutor de carte, să se găsiască foaea—pen­tru luminarea sufletului şi a minţii — „Cultura Poporului". Fiecare cititor al nostru să mai în­demne încă pe un prietin al lui, să sprijine foaea aceasta, care împrăştie numai sfaturi bune, frăţie şi dragoste pentru tot ce e românesc.

•mTTfTTTTTTTTffTVJfTffTVVfVTTTTTTTTTTTTTTTVTTVTfTfTTfr

@U ÎNCEPERE delà 5 Noemvre, Familia Regală a părăsit Sinaia

şi şi-a luat reşedinţa de iarnă la Bucureşti. I N ZILELE DE 16,17 şi 18 Noem-• vre, la Aiud se va ţine o expo­ziţie de fructe din partea pomicul-turii din judeţul Alba de jos. T A CRAIOVA, în sala bibliotecii

„Aman" s'au redeschis cursu­rile universităţii populare. Aceste cursuri se vor ţine regulat în fie­care Marţi, Joi şi Sâmbătă sara. C O N S I L I U L DE MINIŞTRI a V* încuviinţat exportul spiţelor, co­lacilor şi butucilor pentru roţi. de frasin, lucrate, dar neîncheiate, fără autorizaţie specială.

SE R B Ă R I L E „Astrei" anul acesta, au fost la Arad, in zilele de 7,

8 şi 9 Noemvre. In prima zi comi­tetul de primire, a întimpinat la gară pe oaspeţii sosiţi. La ora 6 sara, în sala mare a primăriei a avut loo consfătuirea comitetului şi directorilor despărţămintelor, iar la era 8 masa comună.

A doua zi dimineaţa s'a oficiat în amândouă bisericile româneşti din Arad, câte o slujbă biseri­cească. La ora 11 a avut loc în sala palatului cultural prima şedinţă a adunării generale a „Astrei."

La ora 4 ospăţ; la ora 7 s'au întrunit comisiunile şi-au discutat diferite chestiuni, iar sara Trupa Teatrului National din Cluj, a jucat comedia „Un erou" de Kiriţescu.

A treia zi, dimineaţă, a avut loc a doua şedinţă a adunării generale, iar la ora 5 s'a deschis marea şe­dinţă a secţiilor literare şi ştiinţi­fice. A vorbit d. Bogdan-Duică, prof. universitar. Sara la ora 8, societatea corală „Crişana" a dat un concert în sala otelului „Crucea Albă." ASOCIAŢIA „Andrei Şsguna" a

* * clerului mitropoliei ortodoxe ro­mâne din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, va ţine al 5-lea con­gres ordinar, ca congres misionar, în zilele de 13 şi 14 Noemvre în Oradea-Mare. I N COMUNA GHERCEŞTI din • judeţul Dolj, în toamna aceasta au înflorit pomii roditori în urma ploaei. S'au găsit a doua oară le­gat rod la carcaduşi, pruni. Faso­lea a făcut foi verzi. Culesul po­rumbului s'a terminat. TNTR'O NOAPTE satul Ciomae • din apropierea oraşului Carei-Mari (Ardeal) a fost atacat de către o bandă de tâlhari. Vreme de şase ceasuri satul a fost ţinut sub te­roarea tâlharilor. Mulţi locuitori au fost jefuiţi de avutul lor.

SĂPTĂMÂNA TRECUTĂ, într'o noapte pe la ora 2, pe când

maşina de manevră urma să ia trei vagoane cu grâu aflate pe piaţa Ploeşti. Netoţi de pe linia Plceşti-Urzieeni, din cauza unei cuple scurte, vagoanele nu s'au putut lega de locomotivă şi tamponarea a provocat scăparea vagoanelor la vale. Ele au fost oprite în staţia Netoţi.

SOCIETATEA muzicală „Cânta­rea României" din Bucureşti,

compusă din 120 persoane, a plecat în Cehoslovacia pentru a da o serie de zece concerte. In zilele de 3 şi 6 Noemvre, societatea a dat două concerte în Praga, iar câte unul în oraşele : Pilsen, Kolni, Pasinlice, Hradec, Claudius, Brno, Bratislava şi Kosice.

PENTRU CITITORII NOŞTRI „Cul­tura Poporului" se gândeşte în flecare clipă, ca să fie mai folositoare cititorilor ei. Şi pentrucă foaea e răspândită destul de mult în America, de aceea se pune la îndemâna acelora cari au neamuri peste Ocean, şi dacă vor să-i întrebe, ceva, sau să aibă ştiri despre ei, — într'un cuvânt tot ce i-ar interesa — vor trimite în­semnările lor la „Cultura Po­porului" unde vor fi publicate.

Acelaş lucru şi pentru ro­mânii din America, dacă do­resc să aibă şti'i delà ru­dele de acasă din România, să ne trimeatâ răvaşe şi ele vor fi publicate în foaie.

Tipărirea se va face fără bani.

SÂMBĂTĂ 8 Noembrie, fiind hra­mul bisericii Sf. Voivozi din Huşi

slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoţi. Tot în această zi fiind patronul şcoalei normale din acest oraş, s'a serbat în mod deosebit. I N O R A Ş U L BACĂU, s'a con-• stituit un comitet, care va în­griji să se aşeze o placă în amin­tirea lui V. Alecsandri, la casa unde s'a născut marele poet, acum o sută şi trei ani. Comitetul se va îngriji să cumpere această casă şi unde eu timpul s'ar putea instala un muzeu şi o bibliotecă. In acest scop se va da o serie de şezători culturale pentra V. Alecsandri, în toate oraşele din ţară.

I N U P MA NOUEI LEGI \ învă-* ţămâiitului primar, în judeţul Sălaj (Ardeal) au fost nu m-ţi până acum 70 învăţători din vechiul regat. C O N S I L I U L DE RĂZBOI al Cor-^ pului 3 armată, a condamnat pe maiorul Gh. Banciu, fost comi­sar regal al Basarabiei, învinuit de abuz de putere, distrugere de cor­puri delicte, luare de mită si al­tele, la doi ani închisoare cu degra­dare, 1000 lei amendă şi 40 mii de lei despăgubiri în folosul sta­tului. p E M E E A Mariana Cărăuş din co~ I muna Bujorca, judeţul Hotin (Basarabia) a dat naştere la trei copii : doi băeţi şi o fată. Unul din băeţi a murit, iar ceilalţi doi şi mama se simt bine.

MINISTERUL AGRICULTURII va înfiinţa în judeţul Fălciu,

o şcoală de economie casnică.

ROMÂNIA A R E o suprafaţă de 296.142 kilometri pătraţi în care

trăesc 16,500.000 locuitori. Asta în­seamnă eă ar veni 50 locuitori pe un chilometru de suprafaţă.

Suprafaţa şi locuitorii s'ar îm­părţi astfel :

Vechiul regat : 139.078 kmp. cu 7,897.000 locuitori.

Transilvania: 102.200 kmp. cu 5.114 000 locuitori.

Basarabia: 44.422 kmp. cu 2,600 000 locuitori.

Bucovina: 10.442kmp. cu 812 000 locuitori.

Ţara noastră este împărţită în : 76 judeţe. 608 plăşi. 155 comune urbane. 8992 comune rurale. 9827 sate şi cătune.

P \ I N CAUZA serviciului poştal multe U ziare nu mai ajung la distinaţia lor. De aceea abonaţii noştri, când nu primesc foaea regulat, sunt rugaţi să înştiinţeze administraţia noastră prin o carte poştală, ca să li se trimită din nou numerile lipsă şi să ştim şi noi ca să intervenim unde e răul. I N Şimleu (Ardeal) Dumineca tre * cută, s'a sfinţit noul clopot al biserieei româneşti. Liturghia a a fost oficiată de S. Sa preotul Valentin Sima, preot în Curăţau şi preotul Vasile Moody. TN O R A Ş U L Cetatea-Albă (Basa-" rabia) s'a înfiinţat un muzeu cu obiecte vechi bisericeşti, pe lângă reşedinţa Ensc ip ie i , şi i-s'a dat numele de „Muzeul N. Iorga" ca recunoştinţă faţă de marele istoric, care a descoperit primele" icoane vechi, cu care s'au pus bazele mu­zeului. O A Z N I C U L staţiei Drăgaica, de * pe linia Buzău-Nehoifş' , făcând o revizie a liniei, a descoperit în dreptul unui podeţ, două granate de mână cu focoasele lor şi un tub de dinamită. Se cercetează cazul de către autorităţi.

CĂTRE OAMENII DE BINE. Rugăm pe preoţi1

din sate, cum şi pe învăţători sau alţi cărtu" rari, să ne trimeată din satele lor chipul (fo­tografia) a celui mai bun gospodar, care a făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şcoală sau alt-ceva, chipul acelui gospodar care e harnic, are gospodăria cea mai fru­moasă, şi se bucură de toată cinstea. Chipul gospodarului îl vom tipări tn foae, ca să vadă toţi faptele lut

TERENUL care venea delà Bucu-* reşti înspre Braşov, mai dăimăzi

a suferit o mică deraiare în staţia Stupini. Două vagoane s'au răs­turnat de pe linie. Victime de per­soane n'au fost. 1SJOUILE bilete de 500 de lei ale « ? Băncii Naţionale, vor fi puse n circulaţie în cursul lunei Ianu­arie 1925. Cu acest prilej vor fi retrase din circulaţie vechile bilete a căror emisiune e de 7 miliarde.

SĂTEANUL Vasile Anton, stă­tea de vorbă în faţa casei sale

cu vecinul lui, D. Topârceanu. La un moment dat câinele vecinului încăerându-se cu cânele său, el a sărit să-1 despartă. Cu acest prilej Anton a lovit cu băţul în câinele vecinului fapt care a supărat pe Topâlceanu aşa de tare, încât cu o furcă de fier ce o avea în mână a început să lovească pe Anton. Anton spre a se apăra a luat de jos un ciomag şi a tras o lovitură puternică în capul lui Topârceanu în cât a căzut la pământ cu creerii împrăştiaţi. Topâlceanu a murit, iar criminalul a fost arestat.

A D M I N I S T R A Ţ I A , roagă s t ă ­r u i t o r p e d o m n i i a b o n a ţ i c a r i a u r ă m a s î n u r m ă c u p l a t a a b o n a m e n t u l u i , să-1 t r i m i t ă câ t m a i n e î n t â r z i a t . F a ţ ă d e s c u m p e t e a m a r e a t i p a r u l u i ş i a h â r t i e i , c r e d e m , că d - n i i a b o n a ţ i î ş i d a u s e a m ă d e s a ­cr i f i c i i l e ca r e l e a d u c e m , ş i n e t o i - a j u t a , c o n t r i b u i n d l a r ă s ­p â n d i r e a c u l t u r i i r o m â n e ş t i .

7 I A R U L secuesc „Székely Szó", care apare la Gheorgheni (Ar­

deal), a fost suspendat de către autorităţi, pentrucă în el a apărut un articol batjocoritor împotriva administraţiei româneşti.

IN AMERICA „CULTURA POPORULUI" SE VINDE CU 10 CENTIME EXEMPL. F 4 Ă U N Ă Z I în faţa unei comisiuni, * r compusă din d-nii general Hen-ţescu, lct.-colonel Folescu şi maior Plenieeanu, s'a făcut probele pri­melor 25 avioane tip „Protopo-pescu" fabricate în uzinele „Astra" din Arad, şi s'a constatat că aceste aeroplane îndeplinesc şi întrec chiar coudiţiunile de construcţie ale ace­lora venite din străinătate. In curând vom avea un nou tip de avion ro­mânesc „Proto", lucrat şi el în uzinele „Ăstrei" din Arad.

SĂPTĂMÂNA trecută, un tren accelerat Cernăuţi-Bucureşti, la

intrarea în staţia R-Sărat, a dera­iat. Panica între călători a fost mare. Datorită numai isteţimei conducătorului Antonescu D. care a tras semnalul, de alarmă şi a înfrânat trenul s'a împiedecat o mare nenorocire.

COMITETUL şcolar al gimnaziu­lui „Sava Brancoviei" din Ineu

(Ardeal) a fost autorizat să pri­mească donaţia de 100.000 lei fă­cută de d-nii Traian Suoiu şi Pavel Dârlea, pentru înfiinţarea unui că­min pentru elevii acelui gimnaziu.

C E R V I C I U L de Siguranţă din *^ Galaţi a descoperit un mani­fest redactat de organizaţia tine­retului comunist din acel oraş, cu prilejul aniversării a şease ani delà revoluţiunea rusă. Autorităţile au luat măsuri pentru prinderea şi a-re3 tarea autorilor acelui manifest.

I A TECUCI, în luna Noemvrie, va începe seria din acest an a

conferinţelor Ateneului. Iar cu pri­lejul împlinirii a 20 de ani delà moartea poetului Ştefan Petică, Ateneul a luat frumoasa şi lăuda­bila hotărîre de a ridica un mo­nument la mormântul poetului din comuna Buceşti, judeţul Tecuci. P \OAMNA Dr. A. Imbroane, pre-

şedinţa Societăţii gospodinelor din Timişoara, a luat iniţiativa în­fiinţării unei şcoli de gospodine în acest oraş. In acest scop împreună cu d-na colonel Dobi eseu, inspec-toara şcoalelor de gospodine, ou d-na colonel Osnevrici şi d-na Im­broane, au stăruit pe lângă prima­rul oraşului Timişoara, în vederea unui local necesar acestei şcoli. [ C U M I N E C Ă , 2 Noemvre, la mft-Vr năstirea Neamţ, a avut loo in­stalarea fostului episcop al Huşilor şi arhiepiscop al Basarabiei, Nico-dim Munteanu, ca stareţ al acestei mânăstiri. Din partea ministerului de culte a luat parte la această solemnitate, d. V. G. Ispir, secre­tar general.

SĂ T E A N U L Mihail Nistor din comuna Dogâţ», se reîntorcea

din oraşul Roman, unde îşi iăeuse cumpărături. Ajungând în apropi­erea liniei ferate Dăgăţa-Roman, la trecerea rampii, caii s'au speriat de o locomotivă şi au luat-o la goană, răsturnând căruţa şi pe Nistor care a fost omorât.

SE CAUTĂ raporteri culturali sau redactori, în oraşele Cernăuţi,

şi Chişinău.

A n u n ţ u r i g r a t u i t e ! Ь * Л Й abonaţilor uoştri, — cn condiţia tnsă g& na fie nici negustori, nici comercianţi — primim spre publicare fără bani, anunţuri de vân­zări şi cumpărări, ori de altă natură.

SE CAUTĂ un grădinar cu prac­tică veche, bun pomolog, cu-

cunoscător şi în florărie şi zarza­vaturi. Poate ocupa locul imediat la Şcoala de Horticultura din Cur­tea de Argeş.

* r \ A U LECŢII la elevi de liceu,

curs superior şi inferior. Pre­ţuri modeste. Adresaţi : Şoldoveanu, Facultatea de Litere, loco.

* I A ADMINISTRAŢIA ziarului *-* nostru, se găsesc de vânzare cu preţ foarte redus pentru cetito­rii şi abonaţii ziarului următoarele :

Dr. DOMNIC STANCA şi Dr. A. VOINA: Prostituţia şi boalele venerice 12 lei.

Dr. A U R E L V O I N A : Pentru copiii noştri când vor fi de 18 ani, 5 lei.

Dr. A P O S T O L : Cercetări so-matologice, 25 lei.

Formular practic de Medicină infantilă, 8 lei.

Chestiunea luptei antiveneriene în armată, 2 lei.

Chestiunea sifilisului şi Căsăto­ria 1 leu.

Sinonimia medicamentelor, 2 lei *

p A T R E REUNIUNILE CORALE Şl V* SOCIETĂŢILE DE LECTURA, „Privighetoarea albă" operetă popo­rală de Oct. Moşescu, muzica de Fi-laret Barbu, jucată cu mult succes în Lugoj şi Caransebeş (Banat) s'a pre­lucrat mai nou de Filaret Barbu în piesă populară cu cântece, în 2 acte, pentru a putea fi jucată de trupe de diletanţi sau coruri săteşti. Reuniunile corale şi societăţile de lectură, cari au interes de această frumoasă piesă ţărănească, cu o muzică foarte me­lodioasă, să se adreseze la autor. Vor primi atât libretul, cum şi cântările diferite; [la cerere primesc şi acom­paniamentul de pian, ori orchestră. Adresa : Filaret Barbu Lugoj, str. Pre­fecturii Nr. 8.

Patima в CULTURA PGPOBULUl umărul

N € l i I I E I A O i l A S B D I N ORŞOVA ( B A N A T )

Societatea de lectură, „Ion Popo-vici-Bănăţeanu" a elevilor şcoalei su­perioare de comerţ din localirate a dat In ziua de 26 Octomvrie In sala de gimnnstică a şcoalei civile, o şe­zătoare artistică.

Dl profesor Traian V. Ţăranul, ca preşedinte al Societăţii de lectură, a rostit o cuvântare, bine sirnjitä, de­spre tinerimea şcolară.

Elevul E. Müiler a cântat din vioară, iar d. prof. C. Dâtea 1-a acompaniat la pian.

Elevul R. Alexandrescu a recitat poezia „Veghea" de R. Rosetti, iar elevul P. Drăgan a spus anecdota „Râs pe datorie" de Th. Speranţia.

Comedia „Doctorul fără voie" a fost jucata bine.

Această şezStoare a plăcut mult. Fapta iinerimei şcolare merită to^tă lîuda. НЕШР.І

D I N RÂMNICUL-VÂLCII

încă din primăvară se luase hotă­rârea, de a ss construi câteva şcoli noui în judeţul nostru. Nu erau bani.

Din iniţiativa lăudabilă a câtorva oameni de muncă, şi cu ajutorul dat de către câţiva oameni de bine, s'a pu­tut stânge o sumă destul de frumoasă, sumă căreia adăugându-i-se şi una dăruită de ministerul instrucţiei, s'au putut pune astfel temelia câtorva şcoli.

Sâmbătă, 25 şi Duminecă 26 Oc­tomvrie, d. ministru Dr. Aughelescu, însoţit de d. ministru de externe I. G. Duca, au vizitat aceste şcoli, rămâ­nând mulţumiţi de munca rodnică din acest an.

Cu această ocazie d. ministru Dr. Anghelesru a aprobat, pentru şcoala normală dc fete din localiiate, — şcoală ce funcţionează însă fără a avea local propriu — suma de un milion şi jumă­tate. Totodată s'a pus piatra de te­melia la şcoala normală de băeţi din localitate, ale cărei lucrări vor fi ter­minate până în toamna anului viitor.

Cu concursul marelui artist I. Ma-nolescu, artiştii societari ai Teatrului Naţional din Craiova, au dat în seara de 27 Oct. o reprezentaţie şi în ora­şul nostru.

Noi, provincialii eram obişnuiţi să-1 vedem pe maestrul Manolescu, In dra­mele mari, în cari gândirea şi dure­rile sufleteşti ocupă un loc principal'; şi nu ne-am fi gândit niciodată să-1 vedem In comedie — poate aceste a fost molivu! că au puţini la "reprezen­taţie. Ne-am înşelat, deoarece maestru Ion Manolescu, ne-a dovedit că po­sedă reale calităţi şi In comedie.

S'a reprezent t „Clopoţelul de Alarmă", o frumoasă comedie, Cu re-prezenisţia din 27 Octomvrie se des­chide seria rep: .zentaţiilor ce le vom avea în iarna acesta, printre care vor fi : „Sheylock", „Scrisoarea pierdută", „Ţăranul Baron" şi altele. A. l. L.

DIN ISMAIL Din ziua de 29 Octomvrie a avut

Ioc la Ismail, în sala „Gavril Muzi-cescu", întrunirea tuturor funcţionari­lor de toate categoriile din Ismail, unde în prezenţa d-lor Al. Gh. Doi-naru prefectul judeţului, Ioan I. Teo-doru inspector general al învăţămân­tului, N. Tebeica inspector şcolar al judeţului, Laurenţia Gribincea (Bacal-başa) inspectoare a activităţii extra-şcolare şi M. Stănescu revizor şcolar, s'au discutat şl soluţionat următoarele chestiuni pentru prosperitatea vieţii funcţionarilor şi pentru aplicarea nouil legi a învăţământului primar, întoc­mită cu multă pricepere de d. mi­nistru al şcoalelcr, Dr. Angelescu.

A luat cuvântul d. Al. Doinaru, care a arătat cât de tristă este situaţia tu­turor funcţionarilor şi a accentuat aiupra necesităţii de a se înfiinţa un cămin al funcţionarilor, o sală dc i-ferinţă, un otel al funcţionarilor şi o sală de întruniri. Mijloacele prin care s'ar putea realiza acest plan vor fi acestea : Fiecare funcţionur să plă­tească lunar o cotizaţie de 10 lei. Prefectura, prin dl prefect Doinaru, a acordat pentru acest scop suma de 200 mii de lei. Se vor tipări şi hi-lete cărămizi a 5 lei bucata. Funcţio­narii s'au solidarizat în corpore.

Dl I. 1. Teodoru, inspector goneral al învăţământului, a arătat că este trimie aici în Basarabia de către dl ministru Angelescu, ca să aplice le­gea nouă a învăţământului. Pentru aceasta cere colaborarea tuturor forţe­lor administrative. Арэі a adus laudă d-lui Stănescu pentru or era începută în judeţ de a se construi noul loca­luri de şcoli, în număr de 18.

D-na Bacalbaşa a vorbit despre nevoia de a se Introduce In şcoală lucrul manual, pentru păstrarea moti­velor româneşti, iar comitetele şco­lare să le pună la îndămână cele tre­buincioase pentru aceasta.

Tot comitetele şcolare au datoria să înfiinţeze biblioteci, pentru ca oame­nii delà sate să pătrundă adevărul cerţilor şl mamele să înveţe a-şi In-g-iji copiii, a lucra şi a prinde învă­ţături frumoase de prin cărţi.

Dsa a făcut un apel călduros la preoţi pentru a veni mai în apropiere de familie şi-a o aduce pe calea ade­vărului dacă ea este in rătăcire.

D-l N. Tebeica, inspector şcolar, a arătat însemnătatea construcţiilor de şcoli primare la sate şi pentru înfăp­tuirea lor se cere colaborarea tuturor funcţionarilor din judeţ.

D-l N. Stănescu revizor şcolar, a adus viile sale mulţumiri în numele întregului corp ridactic pentru sfatu­rile frumoase ţi învăţăminte date de către d-l inspector general, d-l pre­fect şi dd. inspectori şcolari.

I0RD, BUf/Ä

D I N C E R N Ă U Ţ I Ziarul „Universul" publică un

apel al d-lui Gr. Alexandi eseu prin care d-sa îndeamnă pe toţi românii adevăraţi, să ee strângă în prejurul d-sale pentru a face un zid puter­nic contra unuia din cei mai mari duşmani ai neamului, alcoolul. Toţi românii sunt datori să îmbrăţişeze cu toată căldura această idee, dar ţinem să aducem la cunoştinţă d-lui Alexandrescu, că această luptă a început mai de mult de către so­cietatea studenţească „Dacia" aici în Bucovina şi de către I. P . S. S. Mitropolitul Pimen în Moldova. Nu cunoaştem încă deajuns roadele din Moldova care nu no îndoim că tre-bue să fie foarte frumoase, dar Ia noi sunt deajuns de satisfăcătoare.

Astfel în anul 1923, luna Apri­lie, s'au pus bazele primei societăţi de combaterea alcoolului în comuna Arbore, jud. Gura-Humoruîui. As­tăzi avem în toată Bucovina psste 30 de societăţi purtând toate acelpş nume „Trezvia". Rezultatul e că la crâşme li s'au ridicat liceuţa ; peste 3000 de oameni s'au lăsat prin jurământ să nu a mai bea alcool ; un număr deajuns de mare do crâşme care-şi aii numărate zilele; discuţia în Parlament asupra acestei atât do mari probleme în urma multor telegrame şi jalbe adresate de săteni pe la oamenii delà câr­muire, etc.

Nu se poate vorbi de luptă fără a se vorbi şi de jerte. Astfel Teodor Hrib, preşedintele „Trezviei" din Arbore, a fost închis la puşcărie pentrucă a îndrăznit să se apere contra duşmanilor neamului nostru, duşmani cari plătiţi de străinii ciâşmari au vrut să-1 ucidă.

Tot în această luptă trebuia.să cadă şi preotul Tonigari din acelaş sat, preot care trebue să fi9 dat ca pildă de către autorităţile în drept, de cinste în îndeplinirea serviciului său, dreptate şi dragoste pentru neam. Deci cu astfel de elemente nici nu se poate ca izbânda să nu fie a noastră.

Revenind Ia d-l Alexandrescu găsim că e prea mare contribuţia materială propusă do d-sa şi nu-i găsim întrebuinţarea de oarece pentru realizarea celor de mai sus nu s'au cerut sacrificii materiale, iniţiatorii fiind oameni săraci cu punga, dar bogaţi cu sufletul.

Lupta fiind grea şi cerând ca zidul să fie cât mai puternic, rugăm pe d-l Alexandrescu, d-sa care nu­treşte sentimente atât de nobile, să se pue în legătură cu societatea „Dacia".

— Duminică 19 Octombrie a avut loc desvelirea bustului marelui ar­tist român Petre Liciu, instalat în sala Teatrului Naţional. Acest bust s'a ridicat de către societatea stu­denţească „Junimea" cu concursul sindicatului artiştilor lirico-drama-tici din România. Deşi intrarea a fost gratuită, totuşi s'a putut con­stata şi de această dată — spre durerea noastră — că e prea mic numărul adevăraţilor români.

S'au ţinut cuvântări ocazionale scoţându-se în relief meritile naţionale ale lui Petre Liciu, care în vremuri vitrege, când depe scena acestui teatru se auzea numai limba nemţească, el a venit la noi, adu-cându-ne dulcea limbă românească prin care ne simţeam mai învioraţi cu un dor mai mult de viaţă.

El a colindat toate colţurile acestui ţinut românesc, înveselind până şi pe moşnenii din codru, cu Ştefăniţă Vodă, Lipitorile Satului şi altele.

Acest mare român, oare a con­tribuit şi Ia Liga Culturală alăturea de d-l Iorga, s'a dus prea de tim­puriu din mijlocul nostru, lăsând o prea mare jale în urmă.

Gestu! frumos al societăţii aca­demice „Jun'mea" ar fi fost în­cununat de un adevărat succes, tíaea ar fi fost transformat într'o statue al cărui adevărat loc era în faţa Teatrului, loc rămas până astăzi gol în urma ridicărei stătutei lui Schiler. IA ' U C ' N

D I N F L O N D O R E N I (BUCOVINA)

Vestea morţii bunului şi nepre­ţuitului luptător Laneu Fiondor a umplut de jale toată Suflarea ro­mânească. Oare, caro bucovinean şi ban român nu-şi dă seama cine a fost bărbatul ce ne-a părăsit prea de vreme ? Când în vremuri neîn­chipuit de grele pentru românii bucovineni, el apăra dârz şi făîă şovăire, drepturile românilor.

Iancu Fiondor, a fost adevăratul boer-român, care întru nimic nu şi-a pătat sufletul său mare. Trăia retras îa castelul său delà Flon-doreni, dar mi stătea nepăsător la evenimentele ce se petreceau atât în Bucovina cât şi în vechiul re­gat,

El, fiul vrednicului boer Gheorghe Fiondor, a moştenit delà tatăl său cea mai înaltă calitate a unui ro­mân „Iubeşte ţi neamul mai pre sus de toate".

Deşi după terminarea studiilor şi mai ales după moartea tatălui său s'a retras la moşia sa din Flondo-reni, în toamna anului 1898 păşeşte dârz alăturea de regretatul Gheorghe Popovici, umăr Ia umăr, apărând cu cea mai mare hotărâre intere­sele noastre.

Cu peptul sus îndrăzneşte să spue preşedintelui ţării depe atunci că tricolorul este un drept al ro­

mânilor moştenit delà strămoşi şi nimeni nu are dreptul să-1 suprime, scoţând în evidenţă cu această ocazie toate jertfele aduse de români, dinastiei austriace.

El sprijineşte pe repretatul Gri-gore Filimon, care a colindat toate satele cu banii săi ; înfiinţând a-proape în fiecare sat e bancă pen­tru săteni.

Nimeni nu a îndrăznit să sus­ţină cu atâta vehemenţă în parla­mentul bucovinean, drepturile ro­mânilor, în faţa tuturor străini­lor cât şi a duşmanului de moarte a românilor protejatul austricilor Coco Vasilco, ca Fiondor. Iar în urma unor alianţe făcute de unii români cu rutenii şi nemţii, Fion­dor se retrage trist la gospodăria ea pândind însă la evenimentele ce se desfăşurau în ţară.

La 11 Octombrie 1908 Bueovina tre f ând printr'o mare cumpănă din cauza dezbinărilor între români, s'a prezentat o deputaţiune la Fiondor rugâadu-1 să ia conducerea neamu­lui românesc din Bueovina.

Iar la 19 Octombrie acelaş an, Iancu Fiondor văzând pericolul ce ameninţă ţara sa, în urma unei mari adunări ţinută la Cernăuţi, ia conducerea tuturor românilor, împăeându-i între ei şi închegând astfel un singur partid politic, care a putut să facă un zid puternic contra rutenilor şi nemţilor cari ne ameninţau.

Şi în toamna anului 1918, când în urma unui manifest dat de In-păratul, un român al cărui nume nu e vrednie să-1 pomenim aici, vroia să î m p a t ă întro ruşi pămân­tul moştenit delà strămoşi, Fiondor, nu mai poate sta în cuibul său, ci apare în fruntea plăeşilor bucovi­neni, cerând preşedintelui ţării con­ducerea Bucovinei. Acesta şovăeşte, dar Fiondor încurajat de to;uă suflarea românească, ia conducerea provizorie. Fàrà a mai sta pe gân­duri, ple.aeă imediat cu un tren spe­cial la Burdujeni, cerând protecţiu-nea armatei române si, cerând.că în acea zi chiar să rupă lanţul ce ne desparte de veacuri.

Mândru, cu acelaş gând semeţ, întimpină pe Generalul Zadic şi ofiţerii sui în capitala Bucovinei. La 11 Noembrie 1918, în mijlocul a mii de ţărani şi intelectuali, proclamă

alipirea necondiţionată a Bucovinei la patria mamă.

După ce s'a restabilit liniştea, Fiondor se retrage în 1919 întristat, că oamenii cari în tot timpul răs-boiului au stat sub scutul armei româneşti, s'au întors şi au început aceleaşi vechi învrăjbiri de clase, precum le făceau şi odinioară.

In liniştea castelului delà Flon-doreni dispare acela care a fost Ian­cu Fiondor, marele luptător român, lăsând în urmii un gol ce nu a fi uşor de umplut.

Fie i ţărâna uşoară. — !-n D I N HUŞI

D-l I. Dragomirescu, inspector şcolar şi soţia sa, Doamna Lucia Drigomirescu, directoarea şcoalei No. 3 do fete din localitate, în amintirea fiicei lor, Cornelia, dece­dată îa floarea vârstei, au făcut o donaţie.de 80 mii de Iei efecte de stat rentă 5o/o, una bibliotecă compusă din peste o mie de vo­lume şi peste zece tablouri, liceului de fete , Elena-Doamna" din acest oraş. L H acest liceu fiica lor a urmat cursurile, fiind cea mai dis­tinsă elevă a şcolei.

Cinste li se cuvine directorilor. Mihai'

C â n t e c e d e d o r Cine m'aude cântând Zice că n'am nici un gând, Nu prea am eu multe tare Da'am unul şi mă doare, Şi să nu dea Dumnezeu Şi la alu'i gândul meu, Că arde şi pustieşte Şi trupul ţi-I istoveşte, — Ardă-1 focul dor vrăjit Şi pe cin' la născocit... .

Fose verde mărăcine, Neică cât trăeşti pe lume Mănâncă, poartă-te bine Că nu ştii moartea când vine, Şi te ia de lângă mine; — Nu te 'ntreabă gata eşti Şi te ia cum te găseşti, Şi te duce Ia cei drepţi, C acolo-i lo:ul la toţi.

Culese de'a 0. AMZULESCU de !0N МАгГШ-BRÄBQRA

l E P A C Ţ O L E N O A S T R E IN BUCUMEŞTI

IN AMERICA:

IN VIL.NA : Wien

IN PARIS:

Calea Şerb an Voda 42, redactor d. Tra­ian Stoenescu. In oraşul Detroit Mich, 2980 Franclin St. redactor d. G. Branuţiu. In oraşul Yongstown, Ohio, 263 E. Front St, or P. O. Box 418, redactor d. M. T. Roman. In oraşul Saint Paul, Minnesota 854 Woodbridge St. redactor Grigoriu I. Cost e In oraşul Uniontorow Pa. 260 N. Gallatin ave, redactor d. George E. Tempea. In oraşul Canton, Ohio, 1924 Garfield Avenue I. W. d. Teodor Andrica. In oraşul Whitman wra, redactor Pascu Crişan.

I. Gonzagasse 11. IV. 24. redactor d. Fi-laret A. Barbu. Avenue de Versailles 9, redactor d. Va­ier iu Mugur.

" A G R I C O L A " S O C I E T A T E B E A S I O U R À R I & Е Х Е К Л Е Е

S e d i u l c e n t r a l : B u c u r e ş t i Este una din cele mai vechi societăţi de asigurare ro­mâneşti, care şi-a câştigat de mult un renume de soli­ditate şi do culantă. — înfiinţată în anul 1906 cu un

capital iniţial de Lei 5,000.000 aur, care a fost sporit în urmă la Lei 10,000.000, — Societatea de asigurări „ A G R I C O L A " a mers cu paşi repezi şi siguri pe drumul progresului aşa, că a fost în măsură să achite, până la finele anului 1923, daune de circa 100,000.000 lei. încrederea, pe care publicul o are în acest institut se poate deduce din fap­tul că numai în anul 1923 i-a încredinţat spre asigurare valori de circa 8.500,000,000 lei. Felul prevăzător cum este condusă „AGRICOLA" se poate constata

din fondurile de garanţie ale Societăţei care insumau,la finele anului 1923, Lei 35.473,259 şi din faptul că imo­bilele Societăţei din Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Brăila, dintre cari numai palatul Societăţei din Bucureşti are o valoare de peste 100.000,000 Lei, sunt trecute toate ca avere, în bilanţ, numai pe suma de Lei 5.827,213. Situa­ţia înfloritoare a acestui institut se datoreşte conducerii ei generale, care este în manile distinsului publicist-economist d-l profesor universitar EM. M. BRANCOVICI, originar din Banat, vicepreşedintele Camerei de Comerţ din Bucureşti, preşedintele Societăţei Cerealiştilor din România, etc. — Publicul din Transilvania şi Banat, care se Va adresa Institutului condus de d-sa, poate fi sigur, că va fi întâmpinat cu înţelegere şi cu toată atenţia cuvenită.

B i r e c ţ i u n e a R e g i o n a l ă a Societăţei Anon. de Asigurări Generale „AGRICOLA"

C L U J , S t r a d a N. I o r g a 1 1 . Reprezentanţe şi Agenţii în toate oraşele mai însemnate.

\

i

Cronica gorjană Ploile din luna trecută, cari

au căzut în mod neobişnuit de mari în judeţi, pe lângă pagubele ce-au adus asupra productelor ne­ridicate încă de pe lunci, au pus la grea încercare şoselele şi po­durile slabe ale judeţului (supra­numit de un om politic judeţul podurilor rupte). Aceasta a hotărît pe cei mari să acorde, datorită sta-ruinţilor personale ale dlui Gheorghe Tătărăscu, subsecretar de stat la Interne şi unul dintre vrednicii fii ai Gorjului, suma de 11 milioane de lei pentru refacerea căilor de comuni­caţie judeţene şi naţionale din Gorj. In privinţa aceasta am avea de luat o frumoasă pildă delà vecinii me-hedinţeni ale căror poduri, mai ales, toate în piatră şi beton, sunt de laudă.

— Ziua de 14 Ostomvrie (Vi-nerea-Mare), care aminteşte un episod din luptele delà Jiu prin rezistenţa îndârjită a populaţiunii oraşului Tg.-Jiu pentru împiede­carea inamicului de a pune stăpâ­nire pe capătul de sus al podului de pesto Jiu, a fost sărbătorită cu toată cinstea cuvenită unei sărbă­tori ce aminteşte mândria şi spi­ritul de jertfă al neamului, de către întreaga oficialitate şi şeoale. La slujba bisericas<?ă săvârşită în faţa catedralei din Tg.-Jiu, a vorbit părintele diacon Dănău, care în cuvinte alese a amintit desfăşura­rea şi dispozitivul atacului delà Jiu, scoţând în lumina strânsă co­laborare şi solidaritatea ce a existat aici între populaţiunea civilă şi oştire. S'au văzut aici bătrâni, tineri, femei şi copii trăgând cu puşca în inamic şi cărând cu poala cartuşe pentru a aproviziona pe ostaşi.

— De câteva luni de zile apare la Tg. Jiu ziarul independent „Gor-janul" redactat de către d-l Ion Bărbulescu, un vechi ziarist şi re­prezentant depozitar al mai multor ziare la Tg.-Jiu. Felul cum a fost primit „Goijanul" redactarea lui dovedeşte dorinţa gorjenilor de a avea o foaie ciustită, independentă, în locul periodicelor politice ce apar şi trăesc numai în preajma alegerilor, nicidecum spre a înre­gistra faptele de bine şi de progres ale unei regiuni. Ii urăm viaţă lungă ca şi celui care 1-a conceput.

— In curând va apare în tino-grafia N. D. Miloşeseu din Tg.-Jiu, organul folcloristic „Buciumul", pus sub direcţia tânărului învăţător delà Brădiceni, I. I. Buligan, un harnic strângător al comorilor po­pulare şi care prin unele frumoase începuturi de bine făgădueşte mult, mai ales de va rămâne lipit de vatra părintească şi va continua cu râvnă şi pricepere începuturile sale. Cum Gorjul, prin situaţia lui specifică, prezintă deosebită însem­nătate din punct de vedere fol­cloristic, fapta dlui Buligan în- ' seamnă desgroparea unor pietre preţioase ascunse în inima popo­rului.

Urăm drum bun „Buciumului" şi să dea D zeu, ca la sunetul său de alarmă să se adune toţi cei ce au în ei chemarea şi o comoară de dat la iveală. învăţătorilor, mai ales le stă aşa de bine la o aşa treabă.

— In judeţ continuă încă lucră­rile nouilor construcţiuni şcolare. La Tismana, echipa lucrătorilor e la acoperiş, lucrând atât la şcoală, la Căminul Cultural şi la primărie. Tot în această localitate se urmează de câţiva ani la recunstruirea din nou a bisericii filiale din „Dealul Perilor" unde pe urmele vechii bisericuţe de lemn, joasă şi neîn­căpătoare, se ridică falnic şi măies-tos, pe coama dealului, frumoasa biserică din nou făcută prin sârguinţă şi strădania locuitorilor enoriaşi, mai în deosebi a locuitorului I. P . Burtea.

Deasemenea la Topeşti, biserica parohială e la acoperiş,

încet, încet faţa satelor se schimbă, U. СНфВА-ТіР, învăţător.

Din Moldova de peste

O, Z I L E . . . O, zile, o, zile, ce treceţi într'una, Lasându-mi, în urmă, a voastră cunună,

A voastră cunună de spini încâlciţi Din iadul durerii şi-a urii 'mpletiţi.

Cu-a voastră suflare, cu-a Voastră furtună, O, zile, o, zile, ce treceai într'una,

In suflet voi urme adânci îmi săpaţi Şi fruntea 'ncreţită mai mult îmi brăzdaţi.

In serile voastre, când mintea-mi e plină De gânduri, iar pieptu-mi de patimi suspină, ,

Aştept al durerii sfârşitul dorit, In noaptea ce-şi lasă perdaua grăbit.

Speranţa îmi este că ziua de mâine Va şterge şi urma durerii din mine,

Iar sufletu-mi tânăr va 'ncepe-a nflori Sub razele liniştei ce va veni.

Speranţe deşarte! Căci ziua soseşte Tot tristă, şi adânca-mi durere tot creşti;

Şi aduceri aminte — mai multe mereu — A zilelor negre, m'apasă mai greu.

Cu-a voastră suflare, cu-a voastră furtună, O, zile, o, zile, ce treceţi într'una,

In suflet voi urme adânci îmi săpaţi Şi fruntea 'ncreţită mai mult îmi brăzdaţi. ^

Ismail I V A N E N C 9 fiHEOB1

ta deplíHt garaeţit ea toalete M rlzbofa cele nai ses»

CURELE D E TRANSMISIUNE i i m t t f t r t f a цацІаНЩІ: e«reia áe pitit antra аіаааигі, кмага

~ Şi tat fkaH ае рм paatra lalraaatoţare ieeMal - ВГатмвв

F R A Ţ I I R E N N E R A COMP, 880ETATE ANONIMA *.: Ѣ m A

LtV-G

A N T R A 41—14

Prima FabricăRomâna de Vagoaoe şiMotoare S. A. DIRECŢIUNEA G E N E R A L Ă :

B U C U R E Ş T I , S t r . L a s c a r C a t a r g i u 11 Telegrame: VAGONASTRA BUCUREŞTI.

Scrisori : CĂSUŢA POŞTALĂ 136, BUCUREŞTI.

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pro­iecte de exploatare şi de rentabilitate la cerere.

Camioane eu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate ЗѴг tone.

Automobile-cisterne pentru transportul de uleiuri, benzină, şi petrol. Capacitatea 3550 litri.

Automobile cu pompă de incendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de stropit 5 metri. '

Strunguri de precizie pentru tăiarea de ghevin-duri Withworth, mili­metrice şi modul. Dis­tanţă între vârfuri 1000, 1200, 1600 цл 2500 mm.

Piese cu excentric eu cursă de 30 mm. pre­siune de 8 tone.

Grupuri 'lectrogene de 35 Kw, 110 sau 220 Volţi, putând alimenta 150 becuri de 25 lumini.

Motoare de benxină de 6,14, 45, 60 şi 90 HP .

Maşini de găurit de 15 mm. şi 35 mm.

Produsele noastre se găsesc cu preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

ARAD: întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 6, BRAŞOV: „Silvania" întreprinderea Technioa, Strada Spitalului 64. V£UJ~: Blaga Emil, întreprinderea Technică, Piaţa Ştefan cel Mara 3. LUGOJ: Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. MJSDIAŞ : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. ORADEA-MARE: „Economia" S. A. Comerţ şi Indust., P. M. Viteazul 8ĂTMAR: „Mecanic", întreprindere Technică SIBIU : Departamentul Maşinelor al reun, agr. s. a. suc. SIGHIŞOARA : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. TÂRGU-MUREŞ: Biró E„ Ing. mech. cu dipl. întreprinderea taob-

nică, Str. Ştefan Voda l/a. TIMIŞOARA : Schwäbischer Landwirtsohaftsverein.

ï «»»* t» t t f»» t t » » » W » ' ? » » « f »»»«»»t»» t t f t » i » ? « t »t t t f » f »f t fTe f te » t v »»t» t f » t »»»et» t » î

^peelalităţi le f a b r i c e ! de b e r e din C l u j

HERCULES" b e r e nntr i to&re , s p e c i a l i t a t e a S E A G R Ä d i n m a l ţ d u b l u

U R N I S" b e r e A L B A , m u l t a p r e c i a t ă

din cauza cal i tăţ i lor l or neîntrecpte s'au dove> dit c a mărcile cele mai superioare. Se c a p ă t ă nretntindeni«

АЛЧ folositoare s e face In „CULTURA POPORUL c a r e s e t ipăreşte în 5 6 mi i d e e x e m p l a r e

T i p a r u l Tipografiei „Viaţa" , Cluj, S t r a d a P e g i n a Mar ia 36.