Presiunea fiscală şi efectele acesteia

Răpiţeanu Ştefania

Facultatea de Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, anul III

Coordonatorul lucrării

Lect. univ. dr. Vintilă Nicoleta

Rezumat. Prezenta lucrare prezintă presiunea fiscală atât din perspectiva abordărilor

din literature de specialitate, cât şi a dimensiunii acesteia la nivelul economiei Româneşti.

Totodată, ţinând cont de legătura dintre această povară fiscală şi nivelul încasărilor de

prelevări fiscal obligatorii se analizează cum s-a situat politica fiscală la nivelul României

din punctul de vedere al curbei Laffer.

Cuvinte-cheie: sistem fiscal, venituri fiscal, presiune fiscală, curba Laffer.

Clasificare JEL: H24.

Clasificare REL: 13Z.

1. Prezentarea conceptului de presiune fiscală

1.1. Stadiul cunoaşterii al literaturii de specialitate cu privire la cercetările

anterioare asupra presiunii fiscale

Sistemul fiscal actual cuprinde în structura sa totalitatea taxelor, impozitelor şi

contribuţiilor pe care o persoană fizică sau o persoană juridică trebuie sa le achite către

bugetul de stat şi anume: impozitul pe profit/venit, contribuţii la asigurările sociale, la fondul

de şomaj, la asigurările de sănătate, taxe vamale, impozit pe clădiri, impozite pe mijloacele

auto, impozit pe dividende, TVA, accize sau alte taxe provenite din alte activităţi., iar

totalitatea acestor obligaţii fiscale creează o presiune fiscală mare asupra contribuabililor.

Prin intermediul presiunii fiscale sau rata fiscalităţii, aşa cum se mai regăseşte în

literatura de specialitate, care se calculează conform ecuaţiei 1.1.1, statul îşi exercită rolul

financiar, economic şi social.

*100 ,unde:

Ecuatie 1.1.1 Rata fiscalitatii

Rf= rata fiscalităţii, care ne arată cât la sută din produsul intern brut este concentrat la

dispoziţia statului cu ajutorul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor.

Vf= totalitatea veniturilor fiscale, respectiv totalitatea încasărilor realizate într-un an

din impozite, taxe şi contribuţii

PIB= produsul intern brut realizat la nivelul unui an

În componenţa veniturilor fiscale se regăsesc impozitele indirecte (TVA, acczie şi taxele

vamale), impozitele directe (impozitul pe profit, pe venit) şi contribuţiile sociale (fondul de

şomaj, asigurările de sănătate, asigurările sociale).

În literatura de specialitate1 din domeniul fiscal, există păreri conform cărora nivelul

fiscalităţii unei ţări este influenţat atât de factori externi ai sistemului de impozite, cât şi de

factori interni ai acestui sistem de impozitare.

Factorii externi care influenţează limita fiscalităţii într-o anumita ţarăr, pot fi :

Nivelul produsului intern brut pe locuitor (cu cât acesta înregistrează o valoare

mai ridicată , cu atât rata fiscalităţii atinge un nivel mai ridicat);

Priorităţile stabilite de autorităţile publice în ceea ce priveşte destinaţia

resurselor financiare aflate la dispoziţia statului (în ţările în care resursele

alocate pentru ocrotirea sănătăţii şi învăţământ sunt mai mari, cu atât rata

fiscalităţii este de regulă, mai ridicată);

Natura instituţiilor politice, astfel în ţările în care organele de conducere au fost

alese în mod democratic, limita impozitelor este mai redusă, comparativ cu

cea din statele cu regimuri totalitare.

Factorii interni care influenţează nivelul fiscalităţii sunt :

Scara progresivităţii cotelor de impunere

Modul de determinare a materiei impozabile

Astfel, când cotele de impunere au o progresitivitate mai accentuată şi încasările din

impozite au o pondere mai mare în produsul intern brut, iar ţările care au un nivel redus al

gradului de fiscalitate, reuşesc să atragă o parte din capitalurile ţărilor care practică un nivel al

fiscalităţii mai ridicat.

Pentru a se determina nivelul venitului impozabil, se au în vedere anumite deduceri care

sunt admise de lege şi pe baza unor criterii, cu privire la venitul brut realizat de o persoană

fizică sau juridică.

1.2. Analiza presiunii fiscale în România pe perioada 2000-2014

În cadrul acestui subcapitol mi-am propus să analizez evoluţia poziţiei fiscale a României

pe perioada 2000-2014, cu precădere din punctul de vedere al presiunii fiscale; analiza nu s-a

putut realiza până în prezent din lipsa datelor.

Figura 1.2.1 Evoluţia presiunii fiscale în Romania (2000-2014)

1 Iulian, Vacarel(coord), Finantele publice, editia a VI-a , Ed. Didactica si Pedagogica,Bucuresti,2007)

Sursa : Eurostat-prelucrare proprie a datelor.

Evoluţia presiunii fiscale din România în perioada 2000-2014 este ilustrată pe baza

graficului de mai sus. Cel mai ridicat nivel al presiunii fiscale din România s-a înregistrat în

anul 2000 (30,44%) şi cea mai scăzută valoare a fost atinsă în anul 2010 (26,79%).

Putem spune că aceste variaţii ale nivelurilor presiunii fiscale se datorează şi cotelor de

impozitare care pe toată această perioadă au suferit modificări, astfel că până în anul 2004 se

aplica un sistem progresiv, cu cote diferenţiate pentru veniturile persoanelor fizice, respectiv

de la 18% până la 40%, iar din 2005 se practică cota unică de 16%.În cazul impozitului pe

profit, cota de impozitare a acestuia a suferit modifcări, astfel în anul 2000 această cota era de

25% , iar din anul 2005 s-a trecut la cota unică de 16%.

România a înregistrat un boom economic în perioada 2003-2008, ce a condus la

supraîncălzire şi la dezechilibre nesustenabile. Creşterea medie a PIB s-a situat la peste 6,5%

pe an conform surselor Ministerului Finanţelor, investițiile străine directe şi intrările de capital

contribuind la o creştere importantă a consumului şi investițiilor. Creşterea robustă a

exporturilor spre țările UE a reflectat un proces de integrare din ce în ce mai mare cu

economiile vest-europene, ceea ce a facut ca veniturile fiscale şi bugetare ale statului să

crescă, având drept consecinţă şi creşterea presiunii fiscale asupra contribuabililor în această

perioadă.

Putem spune că din momentul aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007, se

poate observa un trend descendent al nivelului ratei fiscalităţii deoarece România a avut drept

obiectiv armonizarea reglementărilor fiscale cu cele europene, dar această tendinţă a fost

răsturnată în anul 2011 când presiunea fiscală a crescut cu 1,19 puncte procentuale faţă de

anul 2010.

Astfel, în anul 2009 când s-a instalat criza economică în România, ea avut ca efect

scăderea consumului, cu consecința naturală a scăderii indicatorilor fiscali și în special cu

deteriorarea colectării din TVA. Prin urmare, colectarea de TVA a cunoscut în 2009 cea mai

dramatică scădere și a stat la baza măsurilor fiscale care s-au luat, culminând cu creșterea

cotei de TVA de la 19% la 24% la jumătatea anului următor, 2010.

Pe perioada crizei economice globale, presiunea fiscală din România a fost mai scăzută

decât în ceilalţi ani deoarece se încerca o relaxare fiscală a contribuabililor şi o stimulare a

economiei în acele momente dificile din punct de vedere economic.Acest lucru s-a putut

observa în anii 2009 şi 2010, urmată de o presiune fiscală mai ridicată începand cu anul 2011

şi până în prezent, dar nu mai ridicată faţă de presiunea fiscală înregistrată pe perioada 2000-

2008. Astfel, România încearcă prin lărgirea bazei impozabile sau prin modificarea cotelor de

impozitare să sporească veniturile bugetare pentru a-şi putea achita datoriile şi obligaţiile

asumate în momentele dificile cauzate de criza economică, dar şi datorită faptului că

aşteptările cetăţenilor au crescut, iar guvernele încearcă să îndeplinescă aşteptările populaţiei

ca presiunea fiscală resimţită de către aceştia să fie redusă.

Corelând aceste evoluţii ale presiunii fiscale cu reglementările fiscale luate pe perioada

crizei economice, dar şi în perioadele de recesiune economică, acţiunile întreprinse de către

Guvernul României pentru relaxarea fiscală a contribuabililor, dar şi pentru a crea facilităţi

fiscale de atragere a investitorilor străini, au fost următoarele2 :

S-au introdus prevederi cu privire la scutirea de impozit a profitului reinvestit, valabil

până la 31.12.2010. Această prevedere era doar o amânare la plata impozitului pe

profit. Acest lucru s-a întâmplat deoarece facilitatea s-a acordat nu prin intermediul

unei cheltuieli deductibile, ci a unei rezerve. În plus, pentru bunurile respective nu se

2 Goran B. (2014),Cinci ani de modificări fiscale, Revista de actualitate financiară, http//:codfiscal.net

mai calcula amortizarea fiscală, în final existând posibilitatea ca investiția să nu mai fie

deloc amortizată fiscal, iar facilitatea nu a prea fost folosită3;

Micii producători de țuică (max. 250 l/an,100% alcool) și vin (600 hl/an) sunt exceptați

de la plata accizei. Această măsura a scos din sfera producătorilor de produse accizabile

foarte multe persoane din zona rurală, producători pentru autoconsum sau comerț

local4;

Pensiile obținute de persoanele cu handicap grav sau accentuat nu mai sunt impozitate

(pentru ceea ce depășește 1.000 lei/lună),acestă măsură a avut un impact foarte limitat,

probabil pentru a reflecta și scutirea de impozit pe salariu a unor astfel de persoane5,

precum şi extinderea scutirilor de la impozitele locale pentru persoanele persecutate

politic în comunism precum și pentru persoanele care au participat la Revoluția din

1989. Se acordă scutiri de impozit pentru veteranii de război, văduve de veterani

nerecăsătorite;

S-a reintrodus impozitul pe venitul microîntreprinderilor, în cota de 3%, în condiții

similar cu cele existente anterior eliminării lui în urmă cu 7 luni în cursul aceluiaş an.

S-a eliminat cota de impozit de 1% pentru vânzarea de titluri deținute cel puțin 1, iar

pierderile din operațiuni pe bursă vor putea fi reportate. Această măsură ar fi trebuit a fi

inclusă în legislație încă din 2004, odată cu introducerea cotei unice6;

S-au redus dobânzile de întârziere la 0,04%/ zi7;

S-a mărit plafonul de scutirea la TVA de la 35.000 Euro (119.000 lei) la 65.000 Euro

(220.000 lei), prin care se reduce numărul de plătitori de TVA8;

Veniturile din arendă se impun similar cu cele din închiriere, aceasta fiind o măsură de

lărgire a bazei impozabile9;

S-au introdus facturi simplificate (bon fiscal, cu codul de TVA al cumpărătorului

înscris pe bon) pentru cumpărături mai mici de 100 euro. În același timp, bonurile

fiscale fără cod de TVA nu mai pot fi folosite ca document justificativ la deducerea

TVA, fiind Măsură de simplificare10;

A crescut la 50%(de la 20%) deducerea suplimentară pentru cheltuielile de cercetare-

dezvoltare. Măsură utilă, ținând cont de nivelul extrem de mic al cheltuielilor private de

cercetare11;

S-a introdus impozit pe venitul din activități agricole, silvicultură și piscicultură,

conform unor norme de venit pre-stabilite. Se elimină reținerea de 2% din valoarea

produselor predate la centre de colectare, fiind o măsură de lărgire a bazei impozabile12;

Diurnele ce depășeau de 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice deveneau

impozabile, fiind o măsură de lărgire a bazei impozabile13;

S-a majorat ușor limitele pentru venituri neimpozabile din agricultură, viticultură și creșterea

animalelor și s-a micșorat unele norme de venit, prin care se reducea ușor sarcina fiscală a

agricultorilor14;

3Legea 329/ 09.11.2009 4 Lege 367/25.11.2009 5 Lege 22/02.03.2010 5 UG 117/30.12.2010 7 OUG 88/29.09.2010 8 OUG 125/30.12.2011 9 OUG 125/30.12.2011 10 OG 15/29.08.2012 11 OG 8/23.01.2013 12 OG 8/23.01.2013 13 OG 8/23.01.2013 14 Legea 168/ 29.05.2013

Companiile nou înființate cu capital social de minim 25.000 euro puteau opta să nu

înceapă activitatea ca microîntreprindere. Chiar dacă limita de capital social era

restrictivă, măsura era extrem de necesară pentru investițiile mari, de tip Greenfield15;

S-a introdus cota redusă de 9% TVA la produse de panificație, făină, grâu și secară.

Măsura a fost prezentată ca o măsură importantă de reducere a fiscalității. În realitate,

impactul ei este unul foarte mic, de sub 10 lei/ familie/ lună. Datorită și aplicării

măsurilor de taxare inversă, se pare că evaziunea este în scădere în acest domeniu16;

Se exceptează de la impozit pe profit câstigurile din vânzarea de participații la firme

românesti sau străine (cu condiția să fie în state din UE sau cu care avem Convenție

privind evitarea dublei impuneri), cu condiția ca mai mult de 10% din titluri să fie

deținute pentru mai mult de 1 an. Se reduce perioada de deținere pentru aplicarea

Directivei subsidiarei de la 2 la 1 an. Se exceptează de la impozit dividendele primite

din străinătate . Acest set de măsuri pune România pe harta locațiilor posibile pentru

companii de tip holding. Pentru a putea fi atractivi și a culege beneficiile acestei

măsuri, mai sunt încă multe de făcut, în special în ceea ce privește contribuțiile sociale

și stabilitatea legislativă. Măsura poate fi însă considerată ca fiind cea mai bună măsură

de politică fiscală din acea periodă;17

în anul 2013 a fost înfiinţată Direcţia Generală antifraudă fiscală în cadrul ANAF

(Agenţia Naţională de Administrare Fiscală), având drept scop creşterea eficienţei

controalelor, dar şi existenţa unor penalizări şi sancţiuni stricte în cazul depistării unor

activităţi informale18.

Simplificarea sistemului de taxe şi impozite, concomitent cu reducerea

birocraţiei.Pentru reducerea birocraţiei Guvernul României a declansat o aplicaţie prin

care solicită cetăţenilor români să îşi exprime punctul de vedere asupra a ceea ce

trebuie simplificat pentru o interacţiune cât mai eficientă cu instituţiile statului.19

Figura 1.2.2 Veniturile fiscale reale din Romania (2000-2014) exprimate in preturile

curente ale anului 2005

Sursa : Eurostat- prelucrare proprie a datelor.

15 Legea 168/ 29.05.2013 16 OG 16/30.07.2013 17 OUG 102/15.11.2013 18 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, https://www.anaf.ro Agenţia Naţională de Administrare Fiscală,

https://www.anaf.ro 19 Guvernul României, http://maisimplu.gov.ro/

Astfel, pe baza analizelor făcute ( Figura 1.2.2) putem observa că veniturile fiscale

formate din impozitele directe, indirecte şi contribuţiii sociale pe toată perioada analizată a

înregistrat un trend ascendant, iar cea mai mare valoare înregistrată pe această perioada a fost

în anul 2014, când veniturile fiscale constituite la Bugetul general de stat al României au fost

în valoare de 184,321.9 mil Lei .Acest trend s-a păstrat crescător chiar dacă economia

românească a fost afectată de criza economică din anul 2008, iar variaţia veniturilor fiscale

din anul 2009 faţă de anul 2008 fost cea mai redusă din acest interval analizat, fiind de 158.35

mil Lei.

Pentru a putea determina care dintre componentele presiunii fiscale au cea mai mare

pondere în totalul veniturilor fiscale din perioada 2000-2014, am realizat structura sistemului

fiscal (Figura 1.2.3).

Figura1.2.3 Structura veniturilor fiscale din Romania (2000-2014)

Sursa : Eurostat-prelucrare proprie a datelor.

Astfel, putem observa că cea mai mare parte din veniturile fiscale consolidate la Bugetul

de stat sunt alcătuite pe seama impoziteleor indirecte ( TVA, accize, taxe vamale) , acestea

având un trend crescător pe perioada 2000-2014 având o pondere medie de 44% din totalul

veniturilor fiscale, urmate de ponderea contribuţiilor sociale de aproximativ 34% , iar cea mai

redusă pondere în totalul veniturilor fiscale o au impozitele directe, cu o pondere medie de

22% pe această perioada.

Pe baza analizelor se poate observa că ponderea impozitelor indirecte a avut o tendinţă

crescătoare de la 38,97 % în anul 2000 la 46,43 % în anul 2014, ceea ce arată faptul că

România este dependentă de impozitarea indirectă într-o proporţie semnificativă pentru a-şi

putea colecta veniturile fiscale la bugetul de stat.

Putem spune că ponderea veniturilor indirecte predomină în totalul resurselor publice

aflate la dispozţtia statului deoarece asemenea ţărilor din Uniunea Europeană, ţările emergente

,printre care şi România, îşi asigură aceste resurse necesare pe baza impozitării consumului şi

mai puţin pe baza impozitării muncii, spre deosebire de ţările dezvoltate care procedează în

sens opus.

Ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor fiscale în această perioadă nu a variat

semnificativ de la un an la altul, aceasta variind între 21% şi 24%, iar ponderea contribuţiilor

sociale în totalul veniturilor fiscale pe perioada 2000-2014 a avut un trend descrescător,

scăzând de la 39% ,care a fost ponderea cea mai ridicată înregistrată în anul 2002 până la

31,13% în anul 2014.

Figura 1.2.4 Ponderea structurii sistemului fiscal in PIB in Romania ( 2000-2014)

Sursa : Eurostat-prelucrare proprie a datelor.

Analizând presiunea fiscală indirectă, directă şi a contribuţiilor sociale, se poate observa

că pe întregul interval de timp studiat 2000-2014 impozitele indirecte deţin cea mai mare

pondere în PIB.

Astfel, presiunea fiscală indirectă a crescut de la 11.86 % în anul 2000 la 12.82 % în anul

2014.Cel mai scăzut nivel al presiunii fiscale indirecte a fost înregistrat în anul 2010 cu

ponderea de 10.66 %, iar nivel maxim în anul 2011 cu ponderea de 12.97% în PIB.

Analizând presiunea fiscală a contribuţiilor sociale se poate observa că nivelul acestei

presiuni fiscale este foarte apropiată de nivelul presiunii fiscale indirecte, dar comparativ cu

presiunea fiscală indirectă care a avut un trend ascendant, presiunea fiscală a contribuţiilor a

avut un trend descendent pe perioada 2000-2014, astfel ea scăzând de la ponderea de 11.39 %

în PIB în anul 2000 când a fost atins nivelul maxim al acestei presiuni fiscale, la o pondere de

8.60% în PIB în anul 2014, acesta reprezentând nivelul minim atins pe perioada analizată.

Presiunea fiscală directă deţine cea mai redusă pondere a impozitelor directe în PIB,

înregistrând o variaţie uşoară pe perioada 2000-2014, variind de la ponderea de 7.19% în anul

2000, când a fost atinsă cea mai ridicată rată a fiscalităţii directe, la ponderea înregistrata în

anul 2014 de 6.20%, cu menţiunea că cea mai redusă rată a fiscalităţii directe a fost

înregistrată în anul 2005 de 5,29%.

Pentru o analiză mai profundă a presiunii fiscale, am considerat necesar o defalcare a

structurii veniturilor din impozitele directe, indirecte şi contribuţii, pentru a se observa care

dintre aceste componente au o influenţă mai mare asupra poverii fiscale.

Figura 1.2.5 Structura impozitelor indirecte in Romania (2000-2014)

Sursa : Eurostat- prelucrare proprie a datelor

România se bazează pe impozitarea indirectă pentru colectarea veniturilor fiscale la

bugetul de stat, iar o mare parte din aceste impozite indirecte provin din veniturile pe baza

valorii adăugate. Pe parcursul celor 14 ani analizaţi au variat destul de mult aceste venituri

din TVA, mai exact din anul 2000 şi până în anul 2008 ponderea veniturilor din TVA au

înregistrat un trend crescător de la 54.40% în anul 2000 la 66.71% in anul 2008, când este

atinsă ponderea maxima, urmată de un trend descrescător de pâna la 60,5% pentru anul 2014.

Astfel, veniturile aferente TVA-ului colectate la bugetul de stat pe toată perioada

analizată 2000-2104 a înregistrat un trend crescător de la 5,245.30 mil lei în anul 2000 la

40,642.10 mil lei în anul 2008, urmând o scădere drastică de până la 33,292.80 mil lei în anul

2009, urmând ca din anul 2009 şi până în anul 2014 veniturile colectate din aplicarea TVA-

ului să înregistreze cea mai mare valoare în anul 2013 de 52,643.90 mil lei, trebuie ţinut cont

şi de faptul că pe perioada analizată cota unică de aplicare a TVA-ului a suferit modificări, aşa

cum putem observa în Tabelul 1.2.1, cu menţiunea că cota de TVA în anul 2015 a fost tot de

24%, iar în anul 2016 aceasta a fost redusă la 20%.

Figura 1.2.6 Evolutia cotelor de TVA in Romania (2000-2014)

Conform raportului Global Tax Rate Survery din 2015 realizat de KPMG în care sunt

incluse 145 de ţări, aceştia plasează România în top 10 global, criteriul fiind cota taxei pe

valoarea adăugată , cota aplicată în România în anul 2015 era de 24% şi era una dintre cele

mai ridicate cote nu numai din regiune, ci din întreaga lume, Ungaria deţinând cea mai mare

cotă a taxei pe valoarea adăugată de 27%.Cu toate că de la începutul anului 2016 cota de TVA

în România s-a modificat la 20%, România se situează în prima cincime a clasamentului

global20.

O altă categorie importantă din veniturile indirecte o constituie accizele, care deţin o

pondere de 25,52 % din totalul impozitelor indirecte aferente anului 2014, acestă pondere

fiind mult mai redusă decât jumătate din ponderea aferentă TVA (30%), cu menţiunea că cea

mai ridicată pondere a accizelor în totalul impozitelor indirecte a fost de 28,69% în anul 2009,

urmată de ponderea de 14% deţinută de alte surse de consituire a veniturilor în totalul

impozitelor indirecte.

Putem spune că accizele constituie o componentă importantă a impozitelor indirecte, iar

ponderea de 28,69% care a fost cea mai ridicată din perioada 2000-2014 se datorează

măsurilor luate în anul 2009 de către Guvernul României, de a mărit accizele la alcool și

băuturi alcoolice21 şi de a modica nivelul accizei minime de la 44,64 euro la 51,87 euro/1000

țigarete22, decizii care nu au fost foarte bine fundamentate deoarece:

măsura de creştere a accizei la alcool și băuturi alcoolice are un impact limitat, fiind

greșită din cel puțin două puncte de vedere: teoria economică spune că în criză nu

mărești taxele și nivelul evaziunii pe piața alcoolului era și este în continuare uriaș

(peste 60%), iar creșterea accizelelor într-o piață dominată de evaziune dă un stimulent

suplimentar evaziunii.

referitor la modificarea accizei minime la ţigarete, la vremea respectivă contrabanda

cu țigări ocupa peste 30% din piață, măsura nu a făcut decât să agraveze lucrurile. În

plus, acciza minimă mare a fost folosită foarte eficient pentru scoaterea din piață a

producătorilor autohtoni de țigări și chiar și tutun (proces început în 2005 și continuat

consecvent după aceea). Miza a fost atât de mare încât România chiar a riscat, la

sfârșitul lui 2005, amânarea intrării în UE datorită intenției de a introduce preț minim la

țigări (s-a renunțat la prețul minim și s-a folosit acciza minima), iar după 5 luni printr-o

Hotărâre a Guvernului s-a modificat iarăşi acciza pe țigarete la 39,92 euro + 23%

PMVA (de la 27,31 euro + 25% PMVA).Această ultimă măsura a avut drept rezultat ca

în anul 2010 cota de piață a țigărilor de contrabandă să ajungă la 36,8% din piață. Au

început să apară mash-uri uriașe prin care unul din marii producători încercau să

sensibilizeze autoritățile și consumatorii cu privire la efectele extrem de nocive ale

evaziunii (peste 1 miliard de 23euro/an pierduți doar din contrabanda cu țigări). Efectul

negativ asupra brandurilor locale nu a mai existat însă, acestea fiind scoase din piață de

măsurile fiscale anterioare.

20 Global Tax Rate Survery, KPMG, 2015 21 OUG 29/27.03.2009 22 OMF 614/31.03.2009 23 HG 960/20.08.2009

Figura 1.2.6 Structura impozitelor directe in Romania (2000-2014)

Sursa: Eurostat-prelucrare proprie a datelor.

Chiar dacă ponderea veniturilor directe în totalul veniturlor fiscale este de 22% în anul

2014, majoritatea acestor venituri provin din impozitarea veniturilor în proporţie de 57,%,

urmată de ponderea impozitului pe profitul companiilor care deţin 35% din totalul impozitelor

directe, iar cea mai mică pondere de 8% din impozitele directe o constituie alte surse.

Este important de ştiut că începând din 2005, cota unică de impozitare este de 16%, a

înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranşe de impozitare (între 18% şi 40%).Pe

perioada 2000-2014 veniturile colectate de bugetul de stat din impozitarea muncii au fost în

creştere, astfel suma colectată în anul 2000 de 2,799.00 mil lei aproape că a crescut de 11 ori

până în anul 2014, când aceste venituri din impozitul pe venit au atins suma de 23,691.60 mil

lei. Astfel, pentru a se mări baza impozabilă a muncii au fost supuse impozitului pe venit

tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creşă acordate salariaţilor24şi de asemenea a

fost introdusă o prevedere referitoare la plăta impozitului pe venit de către taximetrişti, pe

baza normelor de venit25.

În cazul veniturilor din impozitului pe profit, este de remarcat faptul că începând cu anul

2000 şi până în anul 2008 acestea au înregistrat o evoluţie crescătoare, atingând valoarea

maximă de 15,411.30 mil lei, iar începând cu anul 2009 aceste venituri au avut un trend

descendent, fiind colectate la bugetul de stat 14,434.30 mil lei în anul 2014, cu 977.00 mil lei

mai puţin faţă de anul 2008.

Putem spune că veniturile din impozitul pe profit începând din anul 2009 au avut un trend

descendent, deoarece au fost introduse anumite prevederi prin care se acordă anumite facilităţi

precum :

24 OUG 58/28.06.2010 25 OG 30/02.09.2011

Rezervele din reevaluare deveneau impozabile la data vânzării bunului pentru care era

constituită rezerva,iar această măsură a permis companiilor ca în plin boom speculativ

să nu plătească impozit pe profitul din vânzarea imobilelor, ci să îl amâne26;

S-a introdus deductibilitatea cheltuielilor cu tichetele de vacanță în condițiile legii,

contravaloarea lor nefiind impozabilă pentru angajat, măsură care a fost intenționată

pentru a stimula turismul27;

S-au eliminat antrepozitele de depozitare pentru produsele accizabile (motorină,

benzină), au fost premise doar antrepozitele de producție. Prin această măsură

comercianții au trebuit să suporte costuri suplimentare iar unii au închis, măsura a avut

însă succes deoarece evaziunea în domeniu a scăzut considerabil28.

Cheltuielile cu sponsorizarea care nu erau acoperite de credit fiscal (0,3% din cifra de

afaceri, 20% din impozitul pe profit datorat) pot fi reportate 7 ani29;

S-a introdus procedura pentru eliminarea dublei impuneri între persoane române

afiliate, prevedere care era necesară pentru eliminarea abuzurilor: ajustarea prețului de

transfer între afilități trebuie făcută la ambele capete ale tranzacției30.

Dreptul de deducere pentru bunurile distruse de calamități, degradate sau constatate

lipsă nu se mai ajustează. Din păcate, în cazul bunurilor furate se condiționează de

existența unei hotărâri judecătorești definitive31.

Creșterea la 50% (de la 20%) a deducerii suplimentare pentru cheltuielile de cercetare-

dezvoltare, măsură utilă, ținând cont de nivelul extrem de mic al cheltuielilor private

de cercetare.

Începând cu 1 ianuarie 2016, plăţile reprezentând sponsorizări se scad din impozitul pe

profit, dacă valoarea sponsorizării nu depăşeşte cumulativ 0,5% din cifra de afaceri

(anterior era 0,3 %) şi 20% din impozitul pe profit datorat, începând cu 1 ianuarie

2016 conform noului Cod Fiscal.

Angajatorii pot acorda salariaţilor tichete de vacanţă, tichete cadou în locul primelor

sau bonusurilor. Aceste tichete sunt scutite de plata contribuţiilor CAS, CASS

începând cu 1 ianuarie 2016 conform noului Cod Fiscal.

Figura 1.2.7 Structura contributiilor sociale in Romania (2000-2014)

26 OUG 34/11.04.2009 27 OUG 109/13.10.2009 28OUG 54/23.06.2010 29 OUG 102/15.11.2013 30 OG 2/30.01.2012 31 OG 15/29.08.2012

Sursa: Eurostat - prelucrare proprie a datelor.

Ponderea contribuţiilor sociale în totalul veniturilor fiscale constituite la bugetul de stat

este de aproximativ 34% , structura acestei ponderi find desemnată pe urma contribuţiilor

sociale plătite de angajatori care deţin ponderea de 64,51% din totalul contribuţiilor în anul

2014, urmată de ponderea de 31,59% care reprezintă ponderea contribuţiilor obligatorii

prelevate din venitul angajaţilor în totalul contribţiilor sociale furnizate la Bugetul

Asigurărilor sociale de stat, iar ponderea cea mai mică a contribuţiilor sociale de 3,90% se

datorează altor surse de contribuţii sociale.

Conform datelor analizate (Figura 1.2.7 ), contribuţiile sociale datorate de către angajator

la bugetul de stat a înregistrat o evoluţie în sens pozitiv , astfel de la suma de 6,540.90 mil lei

în anul 2000, contribuţiile sociale datorate de angajator aferente anului 2014 au crescut cu

30,475.70 mi lei faţă de anul 2000.

Contribuţiile de asigurări sociale de stat se plătesc, atât de angajator, cât şi de angajat.

Aceste cote ale contribuţiilor sociale au suferit modificări de-a lungul timpului, în acest fel

menționăm că numai contribuția de asigurări sociale de stat a fost modificat de patru ori, de la

o valoare de 19,5% în 2008 la un valoarea 20,8% în 2009, astfel, în noiembrie 2008, cota a

fost de 19,5%, în luna decembrie a fost a scăzut până la 18,0%, dar în ianuarie 2009 a fost

crescut la 18,5%, iar în cele din urmă, în februarie 2009 a fost stabilit la 20,8%.

De asemenea, în anul 2009 au fost introduse anumite prevederi legislative care aveau

drept scop lărgirea bazei impozabile, astfel au fost introduse în Codul fiscal contribuțiile

sociale obligatorii, dar doar pentru activități dependente, urmată de o altă prevedere în Codul

fiscal în care s-au introdus contribuțiile obligatorii datorate de cei care obțin venituri, altele

decât cele din activități dependente32.

De asemenea, în anul 2011 plătitorii de venituri în baza contractelor civile de prestări

servicii aveau obligația de a reține contribuții sociale obligatorii conform actului legislativ

intrat în vigoare33, urmată de o altă prevedere în anul 2012 confrom căreia contribuția de 5,5%

la asigurările de sănătate era datorată doar pentru partea din pensie ce depășește suma

neimpozabilă, de 740 de lei34.

În anul 2013 în baza de calcul a contribuțiilor sociale sunt incluse diurnele peste limita

de 2,5 ori platită angajaților din instituțiile publice, dar şi contribuția la asigurări de sănătate

(5,5%) a persoanele care realiza venituri din chirii, indiferent de numărul contractelor sau de

32 OUG 125/30.12.2011 33 OUG 125/30.12.2011 34 OUG 15/08.05.2012

existența unui contract de muncă, unde baza de calcul nu putea fi mai mică decât salariul

minim pe economie, dar nici mai mare decât 5 salarii medii35.

În anul 2014 pe baza unei modificări legislative36 , angajaţii cu condiţii normale de

muncă trebuiau să contribuie pentru asigurările sociale de stat cu 10,5%, iar angajatorii cu

15,8%. În anumite cazuri se puteau aplica cote mai mari pentru angajatori. Angajaţii şi

angajatorii contribuie şi la fondul de asigurări de sănătate (10,7%) şi la fondul de şomaj

(0,5%). Angajatorul Angajaţii şi angajatorii contribuie şi la fondul de asigurări de sănătate

(10,7%) şi la fondul de şomaj (0,5%). Tot în acest an, a avut loc reducerea CAS-ului cu 5

puncte procentuale, iar în 2015 reducerea cu 5% a ratei de securitate socială, ajungând la

23,45%.

Figura 1.2.8 Ponderea in PIB a componentelor veniturilor fiscale din Romania (2014)

Sursa : Eurostat-prelucrare proprie a datelor

Ca pondere în PIB, veniturile colectate din TVA au reprezentat 7,75% în anul 2014,

aceasta reprezentând presiunea fiscală datorită aplicării TVA, fiind sarcina fiscală cea mai

apăsătoare aferentă anului 2014 asupra contribuabililor. Sarcina fiscală aferentă TVA-ului a

scăzut în anul 2014 faţă de anul 2013 cu 0,5 puncte procentuale ( în anul 2013 se aplica o cotă

a TVA-ului de 24%), iar faţă de anul 2009 când se practica o cota de TVA de 19%, presiunea

fiscală a crescut cu 1.23%. Din punct de vedere economic, presiunea fiscală aferentă aplicării

taxei pe valoarea adăugată a fost cea mai apăsătoare deoarece această cota se aplică tuturor

produselor de larg consum, atât persoanelor fizice cât şi persoanelor juridice când

tranzacţionează sau prestează anumite bunuri şi servicii care includ această taxă, chiar dacă la

unele categorii precum evenimentele culturale, comerţul cu cărţi si manuale şcolare,

medicamente, alimente, cazări în sectorul hotelier.37

35 OUG 88/20.09.2013 36 Legii 123/2014 37 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, https://www.anaf.ro

Ceea ce merită subliniat este faptul că o altă categorie importantă de impozite indirecte,

reprezentată de accize, reflectă o presiune fiscală în cuantum de 3,27% din PIB pentru anul

2014, care depăşeşte ca procent din PIB presiunea fiscală aferentă aplicării impozitului pe

profit (2,16%), aceasta fiind aproximativ egală, la o diferenţă nesemnificativă de 0,28 puncte

procentuale, de sarcina fiscală aferentă impozitului pe venit (3,55%).

1.3 Presiunea fiscală la nivelul Uniunii Europene pentru perioada 2000-2014

În cadrul acestui subcapitol vom analiza presiunea fiscală la nivelul Uniunii Europene,

având în componenţa sa 28 de state membre, deoarece prin această analiză a structurii fiscale

a României comparativ cu celelalte state membre ale UE 28 putem deduce dacă gradul de

fiscalitate din economia românească este în concordanţă cu cel al Uniunii Europene.

Sursa : Eurostat-prelucrare proprie a datelor

Figura 1.3.1 Presiunea fiscala Romania vs UE 28 (2000-2014)

Analizând presiunea fiscală din România comparativ cu presiunea fiscală a UE 28 pe

perioada 2000- 2014 , România are o presiune fiscală mult mai redusă decât în celelalte 28 de

state membre ale Uniunii Europene , iar acest lucru se datorează faptului că veniturile fiscale

constituite la bugetul de stat sunt mult mai reduse decât în celelate state, chiar dacă cotele de

impozitare din România sunt superioare celor practicate în ţările membre UE2 8 ( în cazul

cotei taxei pe valoarea adăugată şi a contribuţiilor sociale, excepţie făcând cota impozitului pe

venit).

Tabel 1.3.1 Cotele de impozitare a venitului în statele membre UE 28 Tara BG CZ LT RO HU EE FR FI CY SI LV PL CH SK IE ES GR AT DE IT DK PT SE UK BE NLCota legală de

impozitare a

venitului (%) 10% 15% 15% 16% 16% 21% 21.25% 21.40% 22% 22% 24% 25% 25.60% 27% 30% 31.30% 32% 32.55% 33.60% 34.40% 34.50% 34.60% 34.60% 35% 38% 43.12%

Sursa : Taxation Trends 2015

Astfel, din punctul cotei de impozitare a venitului România se afla pe locul 4, comparativ

cu statele UE28, cu o cotă de 16%, iar cea mai redusă cotă a impozitului pe venit este deţinută

de Bulgaria cu o cotă de 10%, iar cea mai ridicată cotă a impozitului pe venit este deţinută de

Olanda cu cota de 43,12%, neluând Luxemburg şi Malta în considerare deoarece acestea au

impozitarea venitului pe tranşe de venit.

Conform raportului Global Tax Rate Survery din 2015 realizat de KPMG în care sunt

incluse 145 de ţări, pe baza cotei unice de 16% a impozitului pe profit, respectiv a

impozitului pe venit plasează România în grupul țărilor cu cel mai redus nivel de impozitare,

mai exact în ultima cincime a clasamentului.De asemenea, în cazul impozitului pe venit, cota

aplicabilă în România de 16% reprezintă mai puțin de jumătate din cota medie la nivelul

Uniunii Europene (37,94%), respectiv din cota medie din țările de pe continentul european

(32,19%), acest aspect se datorează faptului că în multe dintre țările incluse în studiu sunt

aplicabile cote de impozitare progresive în funcție de mărimea venitului.

Tabel 1.3.2 Cotele de impozitare a contributiilor sociale în statele membre UE 28 TARA DK IE CY MT LU UK FI PL BG EE LV PT ES CH SI SE FR DE AT LT GR IT RO CZ NL BE SK

cota legala de

impozitare a

contributiilor

sociale % 8% 14.45% 15.60% 20% 25.72% 25.80% 29.45% 29.97% 31% 34.10% 34.10% 34.75% 36.25% 37.20% 38.20% 38.42% 38.70% 39.56% 39.80% 39.80% 40% 41.58% 42.80% 45% 46.23% 47.77% 48.60% Sursa : Taxation Trends 2015

Din punctul de vedere a cotelor contribuţiilor sociale, România se află pe poziţia 23,

comparativ cu statele UE28, cu cota de 42,8% , iar cea mai redusă cotă este practicată este

Danemarca , aceasta fiind de 8%, iar cota cea mai ridicată de 48,6 % este practicată în

Slovacia.

În ce privește contribuțiile sociale obligatorii, după reducerea cu 5 puncte procentuale din

2014, contribuțiile datorate în România de angajator (23,45%) se încadrează în media

europeană (23-24%), în timp ce contribuțiile datorate de angajat (16,5%) sunt printre cele mai

ridicate din Europa, unde media este de aproximativ 13%, conform raportului Global Tax

Rate Survery din 2015 realizat de KPMG în care sunt incluse 145 de ţări .38

Tabel 1.3.3 Cotele de impozitare a profitului în statele membre UE 28 Tara BG LV LI RO SI CZ NL CH EE FI UK LX SK SE AT BE ES GR MT DE CY HU DK IT PT FR

cota legala de

impozitare a

profitului % 10% 15% 15% 16% 17% 19% 19% 20% 20% 20% 20% 21% 22% 22% 25% 25% 28% 29% 35% 15,825%12,5% 22,6% 23,5% 27,5% 29,5% 33,33% Sursa : Taxation Trends 2015

Comparând ţările UE 28 din prisma cotei impozitului pe profit, România se poziţionează

pe locul 3 cu cota de 16%, iar cea mai mică cotă a impozitului pe profit din cele 28 de state

membre ale Uniunii Europene este de 10%, care este practicată în Bulgaria, iar cea mai

ridicată cotă de 33,33% aparţine Franţei .În acest context nu am luat în considerare Irlanda

care aplică o cotă de 12,5% întreprinderilor care au activitate comercială şi o cotă de 25%

întreprinderilor care desfăşoară o altă activitate decât cea de comerţ, dar şi Polonia care

impozitează activitatea în funcţie de profitul impozabil astfel : dacă profitul impozabil este

cuprins între 0-200.000 Euro, cota de impozitare este de 20%, iar dacă profitul impozabil este

mai mare de 200.000 Euro, cota de impozitare a profitului este de 25%.

Sursa: http//:ec.europa.eu/Eurostat/statistics

Conform datelor prezentate (Figuraul 1.3.2),la nivelul UE-28 veniturile fiscale au

reprezentat 40% din PIB în anul 2014, iar comparativ cu anul 2013 ponderea veniturilor

fiscale în PIB a crescut 0,1 puncte procentuale.

Putem observa că în anul 2014, raportul dintre veniturile fiscale şi PIB înregistrat în

Danemarca (50,8%) a indicat cel mai ridicat nivel al presiunii fiscale din UE28, urmată de

Franţa şi Belgia cu ponderea de 47,9%, iar cele mai mici ponderi ale veniturilor fiscale în PIB

au fost înregistrate de către Lituania (28%), Bulgaria(27,8%),România (27,7%),

Elveţia(27,1%).

Evoluţia structurii sistemului fiscal la nivel European pe perioada 2000-2014 ne va indica

care sunt sursele cele mai dominante la nivel European de colectare a veniturilor fiscale

pentru toate cele 28 de state membre.

38 Global Tax Rate Survery , KPMG, 2015

Figura 1.3.2 Presiunea fiscală a statelor membre UE-28 (2013-2014)

Figura 1.3.2 Structura sistemului fiscal european UE2(2000-2014)

Sursa :Eurostat-prelucrare proprie a datelor

Din punctul de vedere al evoluţiei structurii sistemului fiscal la nivelul European se

observă (Figura 1.3.2) că ponderea cea mai semnificativă dintre veniturile fiscale au deţinut-o

pe întregul interval analizat 2000-2014 veniturile din impozitele indirecte.

Ponderea veniturilor din impozitele indirecte în PIB a crescut cu 0,55 puncte procentuale

în anul 2014 faţă de anul 2000 pentru UE 28, având o evoluţie aproape constantă pe intervalul

de timp analizat. Analizând comparativ evoluţia ponderii impzitelor indirecte din România în

PIB cu evoluţia acestora la nivel european se poate deduce faptul că evoluţia la nivelul

României de la 11.86% în anul 2000 la 12.82 % în anul 2014, a fost mult mai semnificativă

pentru sistemul fiscal românesc deoarece acesta a crescut cu 0,95 puncte procentuale, aproape

dublu faţă de evoluţia la nivel European.

Evoluţia presiunii fiscale aferentă contribuţiilor sociale la nivel European a urmat un

trend liniar, acesta variind foarte puţin pe perioada 2000-2014, ponderea contribuţiilor sociale

în PIB aferentă anului 2000 find de 11.36 %, iar în anul 2014 a fost de 11.50%, înregistrându-

se cea mai mică pondere în anul 2007 de 10.86%.Comparativ cu România, pe perioada 2000-

2014 presiunea fiscală a contribuţiilor sociale la nivel European a crescut cu 0,14 puncte

procentuale în anul 2014 faţă de anul 2000, pe când în România variaţia a fost de scădere a

presiunii fiscale aferentă contribuţiilor sociale cu 2,79 puncte procentuale a anului 2014 faţă

de anul 2000.

La nivelul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene presiunea fiscală directă a avut

o evoluţie descrescătoare pe parcursul anilor 2000-2014, astfel aceasta a scăzut cu 0,42 puncte

procentuale, de la 11.74% în anul 2000 la 11.32 % în anul 2014.Comparând presiunea fiscală

directă europeană cu cea a României pe acelaşi orizont de timp, tendinţa a fost aceeaşi ,astfel

presiunea fiscală directă a avut o evoluţie de scădere cu 1 punct procentual, de la 7.19% în

anul 2000 la 6.20% în anul 2014,de aproape două ori mai mult decât scăderea la nivelul celor

28 de state membre ale Uniunii Europene.

Conform atribuţiilor lor, politicile fiscale adoptate de autorităţile publice urmăresc să

îndeplinească o serie de obiective, dar trebuie avut în vedere faptul că cel mai important

obiectiv al acestor politici este limitarea presiunii fiscale, deoarece politica fiscală a unui stat

nu trebuie privită doar ca un atribut al statului, ci ca o pârghie prin care se are în vedere

influenţarea pozitivă a contribuabililor de a-şi achita obligaţiile fiscale şi de a pune la

dispoziţia acestora stimulente fiscale prin care să se încurajeze investiţiile.Astfel, eficienţa

unui sistem fiscal nu se apreciază doar din prisma veniturilor colectate, ci şi din gradul de

suportabilitate al fiscalităţii de către contribuabil persoană fizică sau juridică, asigurându-se

astfel o garanţie pentru stat lipsa contribuabilor de a încălca legislaţia fiscală.

2. Accepţiuni ale Curbei Laffer

Pentru a se putea stabili o relaţie între fluxul încasărilor fiscale şi rata fiscalităţii,

americanul Arthur Laffer în 1980 prin intermediul curbei Laffer expune o idee experimentată

de un alt cercetător Adam Smith ,care prin teoriile sale spunea că ratele fiscalităţii prea

ridicate distrug baza asupra căreia acţionează fiscalitatea.

Modelul teoretic dezvoltat de catre Arthur Laffer este prezentat in graficul 2.1, care arată

legatura dintre rata de impozitare propusă de stat şi venitul rezultat din impozitare.39

Figura 2.1 Curba Laffer

Ideea de bază a acestei curbe Laffer a fost aceea că modificările ratei de fiscalitate pot

genera efecte asupra veniturilor fiscale. Aceste efecte sunt :

efectul aritmetic, care prevede ca atunci când rata fiscalităţii este în scădere şi

veniturile fiscale, care sunt exprimate pe unitatea de venit impozabil, vor scădea, şi

invers, în cazul în care rata fiscalităţii creşte va influenţa creşterea veniturilor fiscale.

efectul economic, acţionează invers faţă de cel aritmetic, astfel scăderea ratei de

impozitare a muncii şi a producţiei, adică a bazei de impozitare va avea un efect

benefic asupra economiei deoarece participarea la activităţi impozabile va fi

recompensată printr-o impozitare mai redusă, şi creşterea ratei fiscalităţii va avea ca

efect penalizarea participării la activităţi impozabile40.

Conform graficului 2.1 al curbei Laffer, dacă rata fiscalităţii este 0%, atunci şi veniturile

fiscale vor fi 0 datorită aplicării efectului aritmetic, iar conform efectului economic veniturile

fiscale vor fi 0 când rata fiscalităţii va fi 100%.

Nivelul veniturilor fiscale obţinut între aceste două rate ale fiscalităţii (0%-100%) este

greu de determinat, dar pentru a atrage acelaşi nivel de venituri fiscale se pot utiliza două rate

ale fiscalităţii şi anume: se poate aplica o rată de fiscalitate mare unei baze impozabile mici

(zona de scăderea a veniturilor fiscale sau zona B), sau o rată de fiscalitate mică unei baze

impozabile mare (zona optimă, adică zona A).

Drept urmare, dacă economia se situează în zona A, orice creştere a ratei fiscalităţii până

la rata fiscalităţii optime va genera creşterea veniturilor fiscale deoarece efectul aritmetic va fi

39 Trandafir A., Brezeanu P.,(2011), Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer,

Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, Nr8(561), pp53-61, Bucureşti 40 Pădurean E. (2005) ,Fiscalitatea în România şi în Uniunea Europeanâ, Revista OEconomica, pg.194,

Bucureşti.

superior efectului economic, iar dacă economia se află în zona B, orice creştere a ratei

fiscalităţii va genera scăderea veniturilor fiscale deoarece efectul economic va fi mai puternic

decât efectul aritmetic41.

De aceea, cercetătorii economişti consideră zona A ca find zona tolerabilă sau admisibilă

a curbei Laffer, iar zona B ca fiind zona intolerabilă sau inadmisibilă.

Zona A este o zonă admisibilă, deoarece în această zonă contribuabilii acceptă majorarea

presiunii fiscale, datorită faptului că îşi doresc o cantitate superioară a utilităţii publice, ceea

ce conduce la creşterea veniturilor fiscale, deşi treptat se va reduce baza impozabilă deoarece

mulţi dintre contribuabili nu vor mai putea suporta această presiune fiscală care va fi în

creştere, ceea ce va conduce la falimentarea multor companii sau vor găsi alte metode de a se

proteja, ceea ce va dezvolta economia subterană.

Zona B este considerată zonă inadmisibilă, deoarece cea mai mare parte din veniturile

contribuabililor va fi restituită statului datorită impozitelor care se aplică asupra veniturilor

contribuabililor, iar existenţa unei rate a fiscalităţii foarte mari va face ca subiecţii din

economie să îşi restrângă activităţile, care erau sursa de constituire a veniturilor fiscale . Pe

masură ce rata fiscalităţii creşte şi presiunea fiscală suportată de contribuabili va fi din ce în ce

mai apăsătoare, ceea ce va conduce la constrângerea contribuabililor, pentru că statul

descurajează dezvoltarea activităţilor economice, refinanţările precum şi investiţiile, deoarece

conform legislaţiei cele mai impozitate elemente sunt profitul ţi salariile, iar cu cât o

companie este mai profitabilă cu atât presiunea fiscală suportată de un agent economic este

mai mare42. Trebuie avut în vedere faptul că aplicabilitatea acestei teorii este foarte greu de realizat

deoarece pentru a determinat nivelul optim al fiscalităţii se au în vedere mai mulţi factori de

influenţă precum:

nivelul produsului intern brut pe locuitor, care reflectă gradul de dezvoltare al

economiei,

structura resurselor publice şi destinaţia acestora reflectată în cheltuielile publice.

De asemenea, curba Laffer nu ţine cont de stadiile în care s-ar putea afla economia şi nu

face distincţia între evoluţia curbei pe o perioadă de timp scurt sau pe o perioadă mai

îndelungată.

Spre exemplu, în perioadele de creştere economică, reducerea gradului general de

fiscalitate este suficient, de regulă, pentru a genera venituri fiscale cât mai mari la bugetul

statului; nu acelaşi lucru se poate însa afirma cu certitudine în perioadele de recesiune

economică, în care stimulentul fiscal nu este suficient pentru a încuraja procesul investiţional,

generîndu-se de cele mai multe ori comportamente de tip speculativ.

Aceasta teorie propusa de americanul Laffer a cunoscut în unele ţări un impact practic

considerabil, şi acest model arată că forma și poziția curbei Laffer pentru Suedia depinde de

puterea efectelor ofertei, progresivitatea sistemului fiscal și mărimea economiei. De

asemenea, curba de dinamică Laffer a fost studiată de către Irlanda, iar Irlanda a considerat

relevant un impozit unic, și a găsit o gamă non-triviale de reduceri fiscale fezabile.

Curba Laffer a fost studiată în Franţa în corelație cu situația de pensionare întârziere, unde s-a

investigat situația în care taxarea muncii a continuat să fie eliminată prin implementarea unor

scheme echitabile prin care să le ofere indivizilor doar o fracțiune din stimulente, în cazul

pensionării amânate. Acest lucru va face un compromis între a da suficiente stimulente pentru

41 Pădurean E.(2005), Fiscalitatea în România şi în Uniunea Europeanâ, Revista OEconomica, pg.195,

Bucureşti. 42 Pădurean E. (2005), Fiscalitatea în România şi în Uniunea Europeanâ, Revista OEconomica, pg.195,

Bucureşti.

a face persoanele fizice să întârzie efectiv perioada de pensionare și dând o mică creștere a

pensiilor, în scopul de a contribui la finanțarea deficitului așteptat, care poate fi capturat de o

curbă Laffer folosind datele franceze.

Curba Laffer cantitativ a fost examinată folosind un model de creștere neoclasic simplu

pentru SUA, UE-14 și țările europene individuale folosind baza de date în timpul 1995-2007.

Modelul folosit a arătat că relația dintre ratele de impozitare și veniturile fiscale depinde de

tipul sistemului de impozitare (de exemplu, într-o țară sunt utilizate mai multe impozite pe

capital, forță de muncă sau de consum, cu o cotă unică sau o impozitare progresivă).

De asemenea, s-a arătat faptul că SUA și zona UE-14 sunt situate pe zona optimă a curbei

Laffer datorită impozitării muncii și a impozitul pe capital , dar Danemarca și Suedia sunt pe

partea greșită a teoriei Laffer.43

În cazul României sunt doar cateva studii care au abordat problema ratelor de impozitare

din perspectiva curbei Laffer.

În acest sens, studiile efectuate de Pădurean și Cataramă (2004)44 în perioada 1990-2002,

a arătat că o simplă proiecție de ansamblu a ratei de impozitare și a veniturilor publice nu a

scos la iveală curba Laffer, dar se poate observa o tendință care indică o relație pozitivă între

rata de impozitare şi veniturile fiscale , România fiind situată pe "zona acceptată" a curbei

Laffer. De asemenea, studiul a evidențiat perioadele scurte, atunci când rata de impozitare a

fost situată pe "zona interzisă". De exemplu, pentru anii 1992, 2001 și 2002 au indicat dovezi

empirice care arată o relație negativă între veniturile fiscale și rata globală de impozitare, în

timp ce pentru anul 1997, corelația a fost negativă.

Moșteanu și Stoian (2005)45 a propus o abordare alternativă pentru rata de impozitare

Laffer având în vedere că mediana ar putea fi un proxy relevant pentru rata de impozitare,

atfel au estimate rata globală de impozitare ca fiind o valoare aproximativă de 28% din PIB.

Stoian (2008)46 a estimat o rată de impozitare Laffer privind datele anuale pe perioada

1990-2009 și a ajuns la concluzia că o rată de impozitare mai mare de 31% va plasa România

în zona "prohibitiv" a curbei Laffer. Pentru o rată globală de impozitare de 31% din PIB a fost

corelată cu cea mai mare cantitate de venituri fiscale pentru bugetul public.

Dracea (2009)47 testează corelaţia dintre rata fiscalităţii şi veniturile fiscale în România

în perioada de timp 1991-2006 din perspectiva curbei Laffer, identificându-se trei niveluri

optime ale fiscalităţii ,şi anume: primul nivel între 27-28%, al doilea nivel intre 28-29% si al

treilea nivel fiind de 33%. Creşterea acestor rate ale fiscalitatii se consideră a fi efectul

adoptării cotei unice de 16% în anul 2005.

Trandafir şi Brezeanu (2011)48 a analizat relaţia dintre presiunea fiscală brută şi

veniturile fiscale pe perioada 2000-2010 prin intermediul curbei Laffer, iar conform acestui

articol România s-a situat în zona prohibă a curbei Laffer în anii 2000, 2001, 2004, 2005,

2006, 2007, 2008 şi 2009, iar în anul 210 se atinge punctul maxim al veniturilor fiscale

realizate la o presiune fiscală brută de 10,96%, iar situarea în zona prohibă se datorează

43 Pădurean E.,Stoian A.,Câmpeanu E., Laffer taxation rate :Estimation for Romania’s case 44 Pădurean, E., Cataramă, D., Evaluarea curbei Laffer în România, Revista Finanţe Publice şi Contabilitate,

nr.10, octombrie, 2004. 45 Moşteanu, T, Stoian, A., Theoretical Considerations on Romanian Optimal Taxation System, published within

the volume of International Economic Conference 25 Years of Higher Economic Education in Braşov, Braşov,

2005 46 Stoian, A., Taxation Rate Estimation for Preventing Fiscal Evasion, publihed within the volume of the 1-st

International Conference Financial Crime and Securitization of Banking Circuits in order to Prevent and Fight

against Money Laundering, Sinaia, October, 2008. 47 Dracea R., Studiu empiric privind corelaţia dintre presiunea fiscală-încasări fiscale în România, în Economie

aplicată şi teoretică, V16, NR8 (2009), pg. 29-40. 48 Trandafir A., Brezeanu P.,(2011), Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer,

Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, Nr8(561), pp53-61, Bucureşti

instabilităţii domeniului fiscal, capacităţii administrative deficitare a autorităţilor române, iar

situarea economiei fiscale în acesată zonă prohibă determină redistriburi inutile de venit,

egalizare prin constrângerea publică a subiectilor şi descurajarea activităţilor economice,

individuale şi a asumării riscurilor.

Pe baza celor spuse, în momentul luării unei decizii politice de înăsprire a fiscalităţii,

decizii care au ca obiectiv propus maximizarea resurselor financiare publice, acest obiectiv

trebuie analizat comparativ cu efectele acestor decizii pe perioade de timp scurt, mediu şi

lung.

Este necesară o analiză a acestor efecte, deoarece o creştere necontrolată a fiscalităţii (peste un

anumit nivel) descurajează formarea de economii şi realizarea de investiţii, îngustează bazele

de impunere şi anulează eventualele efecte benefice privind nivelul veniturilor bugetare aduse

de creşterea ratei fiscalităţii.

2.1 Evaluarea curbei Laffer pentru România pe perioada 2000-2014

În continuare, mi-am propus să construiesc curba Laffer pentru veniturile fiscale ale

bugetului general consolidat al României. Prin această curba voi putea să observ pe ce parte a

curbei se află economia românească, pe partea optimă sau pe partea inadmisibilă, datorită

efectelor de creştere sau de scădere a presiunii fiscale brute , dar şi pentru a determina nivelul

optim la fiscalităţii în România pentru a se realiza un echilibru macroeconomic din punctul de

vedere al fiscalităţii.

2.2 Baza de date utilizată pentru construirea curbei Laffer a României

Variabilele luate în considerare pentru a determina curba Laffer a României , pe perioada

2000-2014 sunt:

PIB în preţuri curente

Deflatorul PIB

PIB real

Veniturile fiscale exprimate în preţuri curente

Veniturile fiscale reale, transformate cu ajutorul deflatorului PIB

Presiunea fiscală brută calculată cu ajutorul veniturilor fiscale reale şi PIB real

Figura 2.1.1 Baza de date de calcul a presiunii fiscale in Romania (2000-2014)

Sursa: Eurostat- prelucrare proprie a datelor

În prima etapă, pe baza presiunii fiscale brute şi a veniturilor fiscale reale se poate

observa pe baza Figurei 2.1.1 evoluţia acestor două variabile pe perioada 2000-2014.

Dupa cum se remarcă, cei doi indicatori nu ne indică sugestiv o formă de evoluţie,

indicatorii luaţi în considerare ne arată că economia românească s-a situat în zona admisibilă

pe perioada 2000-2014 deoarece rata fiscalităţii a înregistrat un trend descrescător , pe când

veniturile fiscale urmează un trend crescător.

Am considerat că este util să se observe evoluţia variaţiei presiunii fiscale cu variaţia

veniturilor fiscale reale de la un an la altul,

pentru a se vedea dacă România s-a situat într-o

anumită perioadă în zona admisibilă a curbei

Laffer sau în zona inadmisibilă, dar şi pentru a se

vedea dacă povara veniturilor fiscale a depăşit

sau nu nivelul optim al fiscalităţii şi care este

acest nivel optim conform curbei Laffer.

Anul

PIB(exprimate in

preturi curente)

MIL LEI

Deflator Pib %

(2005=100)

Venituri fiscale

inclunzand

contributiile sociale

( in preturi curente)

MIL LEI

VF reale(exprimate

in preturile curente

din anul 2005)MIL LEI

PIB real(exprimate

in preturile

curente din anul

2005)Mil Lei

Presiunea

fiscala

bruta(%)

∆Presiune

fiscala bruta

% ∆VFR Mil Lei

2000 81,275.3 75.85 24,743.6 32,621.75 107,152.67 30.44 - -

2001 118,327.2 79.88 34,062.1 42,644.26 148,140.47 28.79 -1.66 10,022.50

2002 152,630.0 83.95 43,329.6 51,613.58 181,810.60 28.39 -0.40 8,969.32

2003 198,761.1 88.60 55,553.7 62,701.69 224,335.33 27.95 -0.44 11,088.11

2004 248,747.6 95.83 68,792.7 71,789.93 259,585.29 27.66 -0.29 9,088.24

2005 290,488.8 100.00 82,274.5 82,274.50 290,488.80 28.32 0.67 10,484.57

2006 347,004.3 107.10 100,480.9 93,819.70 324,000.28 28.96 0.63 11,545.20

2007 418,257.9 115.40 123,415.7 106,946.01 362,441.85 29.51 0.55 13,126.31

2008 524,388.7 125.48 147,489.5 117,544.93 417,922.85 28.13 -1.38 10,598.92

2009 510,522.8 116.58 137,212.6 117,703.28 437,935.06 26.88 -1.25 158.35

2010 533,881.1 115.80 143,011.8 123,498.96 461,037.22 26.79 -0.09 5,795.68

2011 565,097.2 116.95 158,093.5 135,180.42 483,195.55 27.98 1.19 11,681.46

2012 595,367.3 117.73 165,462.8 140,550.27 505,727.16 27.79 -0.18 5,369.85

2013 637,456.0 121.60 174,230.6 143,281.74 524,223.68 27.33 -0.46 2,731.48

2014 667,577.4 125.30 184,321.9 147,104.47 532,783.24 27.61 0.28 3,822.73

Sursa: Eurostat-prelucrare proprie a datelor.

Pe baza evoluției dintre veniturile fiscale reale și rata fiscalităţii, se pot identifica două

arii ale economiei:

Zona "admisibilă" (interval normal), dacă o creştere ( scădere) a presiunii

fiscale de la un an la altul va fi însoţită de o creştere (scădere) a veniturilor

fiscale, ceea ce baza graficelor de mai sus, putem confirma faptul că România

s-a situat în zona admisibilă în anii 2005, 2006,2007, 2011 şi 2014.

Zona inadmisibilă a curbei Laffer, dacă o creştere (scădere) a presiunii fiscale

de la un an la altul va fi însoţită de o scădere (creştere) a veniturilor fiscale

reale, ceea ce s-a întamplat şi în România conform datelor şi reprezentărilor

grafice de mai sus în anii 2001, 2002, 2003, 2004,2008, 2009, 2010,2012,

201349.

Conform curbei

Laffer a

României pe perioada

2000-2014, în care se

prezintă evoluţia

veniturilor fiscale şi

a ratei

fiscalităţii putem

spune că rata de

impozitare se află în

jurul valorii de 28% din PIB, care generează cele mai mare venituri fiscale pentru bugetul

public şi se evită existenţa unei evaziuni fiscale, iar dacă rata de impozitare va depăşi aceasta

valoare veniturile fiscale consolidate la bugetul de stat vor fi în scădere.

Pe baza datelor noastre cele mai mari venituri au fost înregistrate în anul 2014 la o rată a

fiscalităţii de 27,61% când România era situată în zona optimă a curbei Laffer, iar o rată

superioara celei estimate cu ajutorul curbei Laffer va situa economia în zona prohibă.

Reacția manifestată de economia românească prin politicile fiscale a fost în conformitate

cu legile economice bazate pe teorii economice. În prezent, România adoptă o atitudine

optimistă, bazată pe tendințele statistice care confirmă teoria lui Arthur Laffer, aplicate de alte

țări din Europa de Est.

Deși, forma curbei Laffer, în cazul România, nu este identică cu cea introdusă de

economistul american, acest fapt a arătat că presiunea fiscală nu poate fi considerată ca o

variabilă a comportamentului economic sau ca indicator economic, pentru perioada analizată

2000-2014.

Pentru a determina nivelul optim la presiunii fiscale, am considerat că ar fi necesar să

estimăm cota optimă a taxei pe valoarea adaugată, deoarece pe baza analizelor realizate

anterior am arătat că presiunea fiscală aferentă aplicării TVA-ului, a fost sarcina fiscală cea

mai apăsătoare aferentă anului 2014 asupra contribuabililor.

Efectele presiunii fiscale: 49 Trandafir A, Brezeanu P., (2011), Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer,

Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, Nr8(561), pp53-61, Bucureşti.

Scăderea efortului productive

Riscul inflaţiei prin fiscalitate -deoarece majorarea impozitelor are tendinta de

a se rasfrange asupra proceselor de determinare a preturilor si salariilor si de a

alimenta astfel inflatia

Reducerea competitivităţii pe plan internaţional a produselor autohtone sau a

micsorarii capacitatii de investire si modernizare.

Abstinenta fiscala, care consta in evitarea indeplinirii anumitor operatiuni in

scopul de a evita impozitele aferente acestora. De exemplu, persoana activa

cauta sa limiteze sau sa reduca activitatea sa pentru a nu atinge un anumit

plafon de impozitare sau un consumator nu consuma produse care sunt

impozitate cu mai multe impozite (importate, accizabile).

Contrabanda şi evaziunea fiscală

Ansamblul acțiunilor de evaziune fiscală sunt grupate în economia neagră (evaziune

fiscală totală) şi economia gri (evaziune fiscală parțială), ambele constituind economia

subterană. În cadrul țărilor mai dezvoltate, evaziunea fiscală este întâlnită sub mai multe

forme:

1. O primă formă sub care se prezintă aceasta este evaziunea fiscală pe termen lung,

care se întâlneşte în momentul în care un agent economic cu o bună reputație obținută prin

rezultatele şi comportamentul său îşi declară incapacitatea de plată, încetându-şi astfel plățile

după ce şi-a transferat profitul în afara țării.

2. A doua formă, respectiv frauda pe termen scurt, se înregistrează în cazul în care o

întreprindere nou înființată depune o cerere de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, dar

după momentul rambursării societatea îşi încheie activitatea.

3. „Sindromul “ Phoenix”, când o firmă ce avea obligații de plată a T.V.A. se declară

în stare de faliment sau se lichidează, dar apare o firmă cu acelaşi director;

4. Sindromul “companiilor multiple” apare în cazul în care sunt înregistrate mai multe

firme, printre care şi uniforma.”

Bibliografie

Dracea R. (2009), Studiu empiric privind corelaţia dintre presiunea fiscală-încasări fiscale în

România, în Economie aplicată şi teoretică, V16, NR8, pp. 29-40.

Goran, B. (2014), Cinci ani de modificări fiscale, Revista de actualitate financiară,

http//:codfiscal.net

KPMG (2015), Global Tax Rate Survery

Moşteanu, T., Stoian, A., Theoretical considerations on Romanian optimal taxation system,

published within the volume of International Economic Conference 25 Years of Higher

Economic Education in Braşov, Braşov, 2005

Pădurean, E. (2005), Fiscalitatea în România şi în Uniunea Europeană, Revista Economica,

Bucureşti

Pădurean, E., Stoian, A., Câmpeanu, E. (2004), Evaluarea curbei Laffer în România, Revista

Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.10, octombrie

Stoian, A. (2008), Taxation rate estimation for preventing fiscal evasion, published within the

volume of the 1-st International Conference Financial Crime and Securitization of

Banking Circuits in order to Prevent and Fight against Money Laundering, Sinaia,

October.

Trandafir, A., Brezeanu, P. (2011), Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva

curbei Laffer, Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, Nr8 (561), pp. 53-61,

Bucureşti

Văcărel, I. (coord) (2008), Finanţele publice, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti

Lege 367/25.11.2009

Lege 22/02.03.2010

UG 117/30.12.2010

OUG 88/29.09.2010

OUG 125/30.12.2011

OUG 125/30.12.2011

OG 15/29.08.2012

OG 8/23.01.2013

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, https://www.anaf.ro