+ All Categories
Home > Documents > Prepararea Rachiului de Casă

Prepararea Rachiului de Casă

Date post: 17-Jul-2016
Category:
Upload: ipkisss
View: 352 times
Download: 13 times
Share this document with a friend
Description:
rachiu
19
http://bauturi.3xforum.ro/ Prepararea rachiului de casă Prepararea rachiului prin distilare, este cunoscută de circa 7-800 de ani. Prima atestare documentară pe teritoriul României este din anul 1570 privitor la fabricarea de ţuică în localitatea Turţ (SM). În cele ce urmează vom face referire numai la distilarea fructelor pentru producerea ţuicii sau a rachiului. Distilarea se face cu ajutorul alambicului, denumire ce provine din limba arabă - Al-imbiq - adică distilator. Alambicul este mult mai cunoscut sub denumirea de cazan de rachiu sau ţuică. Trebuie să precizez că denumirea de ţuică se dă numai distilatului din prune sau corcoduşe (zarzăre). Toate celelalte distilate se numesc rachiuri: de pere, mere, cireşe, piersici etc. Rachiul se poate face din fiecare fruct în parte caz în care se păstreaza aroma fructului respectiv, sau amestecuri de fructe, pregnant fiind gustul fructului în cantitate mai mare. Pentru persoanele care nu locuiesc la bloc, este mai avantajos să producă singuri, acasă, cantitatea de rachiuri pentru consumul propriu. Mai curat, mai gustos şi nu în ultimul rînd cu mult mai ieftin. Pentru distilare se folosesc cazane fabricate din cupru sau inox. Se găsesc de vînzare la ţiganii meşteşugari la preţuri cuprinse între 800 şi 1.500 lei. Rachiu se mai poate face din tescovină, respectiv din rămăşitele de la tescuirea strugurilor sau din drojdia rămasă după tragerea
Transcript

http://bauturi.3xforum.ro/

Prepararea rachiului de casă

Prepararea rachiului prin distilare,este cunoscută de circa 7-800 de ani. Prima atestare documentară pe teritoriul României  este din anul 1570  privitor la fabricarea de ţuică în localitatea Turţ (SM).În cele ce urmează vom face referire numai la distilarea fructelor pentru producerea ţuicii sau a rachiului.Distilarea se face cu ajutorul alambicului, denumire ce provine din limba arabă - Al-imbiq - adică distilator.Alambicul este mult mai cunoscut sub denumirea de cazan de rachiu sau ţuică.Trebuie să precizez că denumirea de ţuică se dă numai distilatului din prune sau corcoduşe (zarzăre). Toate celelalte distilate se numesc rachiuri: de pere, mere, cireşe, piersici etc.Rachiul se poate face din fiecare fruct în parte caz în care se păstreaza aroma fructului respectiv, sau amestecuri de fructe, pregnant fiind gustul fructului în cantitate mai mare.

Pentru persoanele care nu locuiesc la bloc, este mai avantajos să producă singuri, acasă, cantitatea de rachiuri pentru consumul propriu. Mai curat, mai gustos şi nu în ultimul rînd cu mult mai ieftin.

Pentru distilare se folosesc cazane fabricate din cupru sau inox. Se găsesc de vînzare la ţiganii meşteşugari la preţuri cuprinse între 800 şi 1.500 lei.

Rachiu se mai poate face din tescovină, respectiv din rămăşitele de la tescuirea strugurilor sau din drojdia rămasă după tragerea vinului.

Pentru pregătirea decoctului (compostului) avem nevoie de recipiente care le putem manevra uşor. Sunt foarte bune butoaiele de plastic de 60 litri.

Fructele trebuie să fie cît mai coapte. Înainte de orice, fructele (prune, corcoduşe, mere, pere, caise, piersici, struguri) se spală bine, cu apă rece, deoarece pot conţine substanţe otrăvitoare rămase în urma stropirii pomilor. Nu se spală fructe ca: cireşe, vişine, capşuni, smeură etc.)  prin spălare scade conţinutul de suc pe care-l conţin. Cireşele, vişinele se pot totuşi spăla dar numai la jet rapid de apă.

Înainte de a le pune în butoi, fructele se zdrobesc cu ajutorul unui zdrobitor sau trecute prin maşina de tocat.  Boabele de struguri se scot de pe ciorchini. Dacă se lasă cu ciorchine cu tot, gustul este mai aspru.Unele surse recomandă scoaterea sâmburilor de la fructele sâmburoase mici: prune, corcoduşe, cireşe, . (Eu le pun cu sâmburi). După fermentare sâmburii se lasă în partea de jos a butoiului, astfel că se pot îndepărta cu uşurinţă, înainte de introducerea în cazanul distilare.Sâmburii de la caise sau piersici fiind mari se scot.Toţi sâmburii de fructe conţin diferite cantităţi de amygdalin (cianură), care dă un gust amărui (gust de migdale). În cantitate mică nu sunt dăunatori, dar în cantitate mare pot provoca efecte neplăcute! Un miez de  sâmbure de caisă sau piersică conţine 0,5 mg de cianuri. (*Vezi şi Nota).

Dacă nu putem zdrobi fructele, atunci le tăiem bucăţi şi le opărim, apoi le punem în butoi, inclusiv apa în care le-am opărit.   (Opărirea nu este obligatorie).Fructele astfel preparate se aşează în butoi lăsînd gol 15-20% sub  gură. Preparăm un sirop dintr-un kilogram de zahăr topit în 3-4 litri de apă fiartă, pe care îl turnăm peste fructe. Adăugarea de zahăr în cantitate mică ajută la pornirea fermentaţiei şi  nu dăunează gustului sau calităţii distilatului. Dacă fructele nu sunt suficient de zemoase (posibil în cazul unor soiuri de mere sau pere) putem adăuga înca 5-6 litri de apă (sau cît este necesar), fiartă în prealabil. Închidem butoiul cu capacul şi îl punem la fermentat. Dacă este cald fermentaţia durează între 15 şi 21 de zile.Dacă butoiul este închis ermetic după fermentare, se poate distila oricând, fără să se piardă din alcool.

După dorinţă, spargeţi o mână (8-12) de sâmburi de caise, piersici sau prune şi fără coji le puneţi în butoi o dată cu fructele. După distilare veţi obţine un gust deosebit, uşor amărui.

Distilarea: Cel mai bun cazan pentru scopuri familiare, este cel de o capacitate maximă de 50 litri. Este mai uşor de manevrat. Înainte de folosire se spală bine cazanul şi serpentina.Puneţi în cazan decoctul, nu mai mult de 2/3 din capacitate. Dacă utilizaţi pentru fermentare butoi de plastic de 60l, atunci decoctul ajunge pentru 2 cazane. Închideţi cu capacul, montaţi serpentina şi umpleţi răcitorul cu apă rece. Preparaţi din făină şi apă o pastă fluidă cu care veţi izola complect spaţiul din jurul capacului şi al serpentinei, pentru a nu permite aburului să iasă pe acolo, pierzînd astfel din cantitatea de rachiu.

Dacă răcitorul nu este cu apă circulantă, cînd vedeţi că începe să iasă abur din răcitor, scoateţi din apa caldă şi înlocuiţi cu apă rece.

Primele 15' focul de sub cazan poate fi mai tare, dar apoi se micşorează flacăra, astfel ca decoctul să fiarbă încet (la foc mic), pentru a nu se tulbura distilatul şi a nu grăbi fierberea, care va duce la pierderi de gust şi aromă. Pe ţeava răcitorului trebuie să curgă un firicel de maxim 3mm diametru.

Distilatul conţine 3 părţi: prima parte "fruntea" apoi "mijlocul" şi "coada" sau "otca". Coada mai este cunoscută şi sub denumirea de "ulei de fuzel". Distilatul bun, este mijlocul. Fruntea care reprezintă 1,5-2% din distilat, cu 70-72% alcool este otrăvitoare avînd o cantitate mare de alcool metilic, acetat de etil şi aldehide.  Coada, numită şi otcă este slabă

cu o concentraţie alcoolică foarte mică, şi cu gust  acru. Mijlocul reprezintă 30-40% din distilat, şi este partea bună.Cînd începe să curgă mijlocul, aşezăm la ieşirea serpentinei din  răcitor un filtru format din două bucăţi hîrtie de filtru pentru cafea, într-o pîlnie, astfel ca distilatul să iasă cât mai curat.Distilarea se opreşte în momentul în care coada are o tărie sub 10% alcool, sau apare gustul de acru.Coada se colectează separat şi se adaugă la urmatoarea tranşă de decoct pentru distilare.

Colectarea frunţii: la un cazan de 50 L, orientativ, se colectează cca 300 ml, apoi separat câte 100 ml în 2-3 tranşe. Fruntea are un miros înţepător şi un gust iute. Degustarea frunţii se face prin diluare: 1 parte frunte, 1,5 părţi apă căluţă. Se gustă fiecare tranşă, când nu mai are miros şi gust înţepător, atunci a apărut mijlocul. Fruntea reprezintă 1-2% din distilat.(*)  Din frunte se pot prepara diverse unguente cu plate pentru frecţii şi tratarea rănilor (Ex. rachiul de arnică).

Mijlocul: reprezintă cca 30-35% în cazuri mai rare 40% din cazan.

Coada: la un decoct bun, apare când are 4-5% vol/alcool. Dacă este mai prost, atunci apare la cca 9-10% vol/alcool. Coada are un miros şi gust acru, neplăcut. 

Astfel am obţinut o băutură nu prea tare (30-35% vol/alcool) şi cu un gust ambiguu. Pentru ridicarea tăriei alcoolice şi stabilizarea gustului, ce am obţinut la prima distilare, se pune din nou la distilat. Înainte de a începe a doua distilare, spălăm cazanul şi serpentina.La a doua distilare respectăm aceleaşi indicaţii. Vom obţine un "mijloc" cu o tărie de 45-55%, în funcţie de momentul opririi distilării. Ultima coadă (otcă), o depozităm într-o damigeană şi o vom pune la distilat la urmatoarea tranşă. Re-distilarea cozii se poate face de maxim 3 ori. Ultima "frunte" nu o aruncăm, ci o vom folosi pentru spălat diferite obiecte din sticlă sau porţelan sau ca unguent, vezi mai sus (*).  În nici-un caz nu se bea!

Maturarea: Rachiul obţinut se pune la învechit, minim 6 luni. În această perioada se aşează gustul de fructe şi tăria alcoolică se măreşte. Sigur, că se pot învechi pînă la 5-6 ani sau chiar mai mult... după cîtă voinţă avem...Învechirea se face în butoaie de stejar, dud, cireş, cu care ocazie ţuica se închide la culoare, galben-maroniu pentru stejar, galben închis dud şi cea mai frumoasă culoare un galben-verzui pentru butoiul din lemn de cireş;Rachiul proaspăt are un gust aspru, uşor înţepător. Prin învechire rachiul capătă un gust plăcut, armonios, cu aroma fructului respectiv.Învechirea se poate face şi în damigene din sticlă.

Borhotul rezultat se pune într-o groapă în grădină şi după putrezirea complectă, este un foarte bun îngrăşămînt pentru legume, flori, pomi etc.

Conţinutul în alcool după prima distilare:Mere:          29,35 % vol/alcool                         Pere:           33,37 % vol/alcoolPiersici:        33,37                                            Prune:          35,16Cireşe:         35,16                                            Caise:          48,22Gutui:          36.96                                             Mure:          40,63Vin:             35,16                                            Tescovină:   33,37Corcoduse: 34,5Mere şi pere de vară:  ~24,0Drojdie din vin:  ~36,0

Randamentul în alcool (45*) la 100kg decoct:Cireşe:       8-11 LMere:         4,5 - 5,5 LMere de vară: 4-4,5 LMure:        4-6 LStruguri:    9-12 LMere pădureţe:  ~4,5 LPere pădureţe:   ~5,5 LResturi de fructe: 4,0-5,0 L

Notă:  Am primit mai multe comentarii de la diferite persoane (anonime), cu tot felul de sfaturi privind fabricarea rachiului. Inclusiv aşa zise "studii" de la chimişti de ocazie.   Sunt nevoit să fac următoarea precizare:    În materialul prezentat se arată prepararea rachiurilor în casă adică în gospodăria proprie, cu ajutorul unor instalaţii simple, la îndemâna oricărui gospodar.   Nu mi-am propus să prezint distilarea în regim industrial care se supune altor cerinţe.   Deoarece multe persoane au întrebat despre sâmburii din fructe fac următoarea precizare: Fructele se pun la macerat împreună cu sâmburii (prune, corcoduşe, cireşe, vişine) deoarece în gospodărie nu avem acces la o maşină de desfăcut pulpa de pe sâmburi. Se scot doar sâmburii de la piersici şi caise, care fiind mari, sunt uşor de desfăcut.    Există totuşi unele soiuri de piersici la care pulpa este aderentă la sâmbure. În acest caz, este bine să fierbem uşor piersicile, după care se vor desface mai uşor de pe sâmburi, cu mai puţine pierderi. Apa în care au fiert, se adaugă în butoi.Sâmburii în cantitate mare doar dacă sunt sparţi au efecte negative asupra distilatului si implicit sănătăţii.    În cantitate mică, 10-12 sâmburi sparţi se pot adăuga la fiecare butoi, obţinînd o băutură cu un uşor gust de migdale.   Sâmburii se îndepărtează înainte de distilare (aceştia se lasă singuri la fundul butoiului, după macerare).

   Multe lucruri privind distilatele din fructe am învăţat din articolele scrise de dl. prof. ing. Joseph Pischl consilier guvernamental (Austria) în domeniul valorificării fructelor.

1. Discursul e bun, cu o singura mentiune: Fruntea nu se foloseste pt uz medicinal, pentru ca metanolul sau alcoolul metilic cum mai este numit trece in sange prin piele si asa ajunge la ficat. Puteti sa folositi cu apa distilata si putin detergent de vase la spalarea parbrizului pe timp de iarna. Sau sa aprindeti gratarul.

2. Spirtul metilat, numit și "spirt medicinal", este o formă de etanol devenit necomestibil prin adăugarea de metanol și coloranți de regulă albastru de metil.Conform Wikipedia. Deci „fruntea” se poate folosi la frectii.

3. Alcoolul metilic (otravitor) are temperatura de fierbere un pic mai mica decat alcoolul etilic (non toxic). In procesul de distilare acesta va iesi primul si reprezinta cam 1,5 pana la 3% din distilat. Alcoolul metilic (metanolul) in concentratii mici da dureri de cap apoi produce orbire si in final decesul, deci atentie! Cine nu separa "fruntea" obtine un rachiu de la care te doare capul si produce mahmureala a doua zi.

S ă facem rachiu de prune, ca la Sticl ă ria –   Scobin ț i Prepararea rachiului prin distilare, este cunoscută de circa 7-800 de ani. Prima atestare documentară pe teritoriul României  este din anul 1570  despre fabricarea de ţuică în localitatea Turţ (Satul Mare).

In zona Hârlăului, prima atestare documentară a existenței velnițelor este din anul 1776, în care se arată cât s-a  încasat de domnie din folosirea velnițelor. In ținutul Hârlaului erau 24 de velnițe. La fiecare căldare de rachiu, domnia percepea câte patru lei. Iar în 1823, în târgul Hârlaului, la 147 de familii cu 474 de suflete, erau cinci velnițe. Un număr foarte mare. Se pare ca afacerea cu rachiuri și țuică era profitabilă.

Distilarea se face cu ajutorul alambicului, adica cazanului de țuică. In vechime li se spunea căldari. Erau taxate ca atare!  El poate fi de alamă, cupru și mai nou din oțel inoxidabil. Nu se recomandă cazanul de aluminiu. Oxidul de aluminiu rezultat din

reacția chimică cu alcoolul și alte componente din borhot strică gustul țuicii și este și nesănătos.  Denumirea de țuică se dă numai distilatului din prune sau corcoduşe. Toate celelalte distilate se numesc rachiuri de pere, mere, cireşe, piersici etc.Rachiul se poate face din fiecare fruct în parte caz în care se păstrează aroma fructului respectiv, sau amestecuri de fructe, pregnant fiind gustul fructului în cantitate mai mare.

Pentru persoanele care locuiesc la case, este mai avantajos să producă singuri, acasă, cantitatea de rachiuri pentru consumul propriu. Mai curat, mai gustos şi nu în ultimul rînd cu mult mai ieftin. Atenție la ce cantitate faceți ca se plătește acciză.

Pentru distilare se folosesc cazane fabricate din cupru sau inox. Se găsesc de vînzare la ţiganii meşteşugari în târg la Hârlău, la preţuri cuprinse între 800 şi 1.500 lei, depinde cum te tocmești cu ei. Insă trebuie sa fii cunoscător pentru ca lesne poți lua plasă, dând bani buni pe un cazan nefuncțional sau de tinichea smalțuită.Rachiu se mai poate face din tescovină, respectiv din rămăşitele de la tescuirea strugurilor sau din drojdia rămasă după tragerea vinului.Pentru pregătirea borhotului (compostului) este nevoie de recipiente care se putem manevra uşor. Sunt foarte bune butoaiele de plastic de 60 litri.Fructele trebuie să fie cît mai coapte. Înainte de orice, fructele (prune, corcoduşe, mere, pere, caise, piersici, struguri) se spală bine, cu apă rece, deoarece pot conţine substanţe otrăvitoare rămase în urma stropirii pomilor. Nu se spală fructe ca: cireşe, vişine, capşuni, smeură etc.)  prin spălare scade conţinutul de suc pe care-l conţin. Cireşele, vişinele se pot totuşi spăla dar numai la jet rapid de apă.

Înainte de a le pune în butoi, fructele se zdrobesc cu ajutorul unui zdrobitor sau trecute prin maşina de tocat.  Boabele de struguri se scot de pe ciorchini. Dacă se lasă cu ciorchine cu tot, gustul este mai aspru.Unii recomandă scoaterea sâmburilor de la fructele sâmburoase mici: prune, corcoduşe, cireşe. Alții le lasă pentru ca dau o aromă deosebită rachiului sau țuicii..După fermentare sâmburii se lasă în partea de jos a butoiului, astfel că se pot îndepărta cu uşurinţă, înainte de introducerea în cazanul distilare.Sâmburii de la caise sau piersici fiind mari se scot.Toţi sâmburii de fructe conţin diferite cantităţi de amygdalin (cianură), care dă un gust amărui (gust de migdale). În cantitate mică nu sunt dăunatori, dar în cantitate mare pot provoca efecte neplăcute! Un miez de  sâmbure de caisă sau piersică conţine 0,5 mg de cianuri.Dacă fructele nu se pot zdrobi, atunci se tăie bucăţi şi se opăresc, apoi se punem în butoi, inclusiv apa în care le-am opărit.   (Opărirea nu este obligatorie).

Fructele astfel preparate se aşează în butoi lăsînd gol 15-20% sub  gură. Se prepară un sirop dintr-un kilogram de zahăr topit în 3-4 litri de apă fiartă, pe care îl turnăm peste fructe. Adăugarea de zahăr în cantitate mică ajută la pornirea fermentaţiei şi  nu dăunează gustului sau calităţii borhotului. Dacă fructele nu sunt suficient de zemoase

(posibil în cazul unor soiuri de mere sau pere) se pute adăuga înca 5-6 litri de apă (sau cît este necesar), fiartă în prealabil. Se  închide butoiul cu capacul şi se pune la fermentat. Dacă este cald fermentaţia durează între 15 şi 21 de zile.

Dacă butoiul este închis ermetic după fermentare, se poate distila oricând, fără să se piardă din alcool.

După se doriște ca tuica sau rachiul să aibă o aromă desosebită, se  sparge o mână (8-12) de sâmburi de caise, piersici sau prune şi fără coji se pune în butoi o dată cu fructele. După distilare se obţine un gust deosebit, uşor amărui.

Tuica de prune se face prin noiembrie sau decembrie, iar cea de mere prin februarie, martie.Distilarea: Cel mai bun cazan pentru scopuri familiare, este cel de o capacitate maximă de 50 litri. Este mai uşor de manevrat. Înainte de folosire se spală bine cazanul şi serpentina.Pentru o cantitate mai mare, pe bază de programare se merge la velniță  (povarnă). Este un loc special amenajat cu un cazan de mare capacitate și mai ales cu multă apă la îndămână. Este necesară o mare cantitate de apă bună. Să nu uităm lemnele de foc, care trebuiesc în cantitați mari.

De obicei la velniță lucrează 2-3 oameni în schimburi, deoarece focul sub cazan arde zi și noapte fără oprire. Cazanul trebuie supravegheat. Este pericol de explozie.

Insă acasa, la curte, nu la bloc pe aragaz, tuica se face astfel:

Se pune în cazan borhotul, nu mai mult de 2/3 din capacitate. Un butoi de plastic de 60l unde a fermentat borhotul, ajunge pentru 2 cazane. Se închide cu cu capacul, se montează serpentina şi se umple răcitorul cu apă rece. Serpentina astfel răcită asigură

condensarea vaporilor de alool etilic.Se preparară din făină şi apă o pastă moale cu care se va izola complet spaţiul din jurul capacului şi al serpentinei, pentru a nu permite aburului să iasă pe acolo, pierzînd astfel din cantitatea de rachiu. La Sticlăria și nu numai acolo, se folosește pentru izolare un amestec de mamăligă și cenusă de lemn, care după ce se usucă, este tare ca betonul.Dacă răcitorul nu este cu apă circulantă, când se vede că începe să iasă abur din răcitor, se scoate din apa caldă şi înlocuieste cu apă rece. La velniță, prin racitor apa curge permanent.

In primele 15 minute focul de sub cazan poate fi mai tare, dar apoi se micşorează flacăra, astfel ca borhotul să fiarbă încet (la foc mic), pentru a nu se tulbura amestecul şi a nu grăbi fierberea, care va duce la pierderi de gust şi aromă. Pe ţeava răcitorului trebuie să curgă un firicel de maxim 3mm diametru.Distilatul conţine 3 părţi: prima parte “fruntea” sau chicușul apoi “mijlocul” şi “coada”. Coada (poșirca), mai este cunoscută şi sub denumirea de “ulei de fuzel”. Distilatul bun, este mijlocul. Fruntea care reprezintă 1,5-2% din distilat, cu 70-72% alcool este otrăvitor avînd o cantitate mare de alcool metilic, acetat de etil şi aldehide.  Coada, numită şi poșirca este slabă, cu o concentraţie alcoolică foarte mică, şi cu gust  acru. Mijlocul reprezintă 30-40% din distilat, şi este partea bună.Cînd începe să curgă mijlocul, se  aşează la ieşirea serpentinei din  răcitor un filtru format din două bucăţi hîrtie de filtru pentru cafea, într-o pîlnie, astfel ca distilatul să iasă cât mai curat.

Distilarea se opreşte în momentul în care coada are o tărie sub 10% alcool, sau apare gustul de acru.

Coada, poșirca, se colectează separat şi se adaugă la urmatoarea tranşă pentru distilare.Colectarea frunţii  sau chicușului: la un cazan de 50 litrii, orientativ, se colectează cca 300 ml, apoi separat câte 100 ml în 2-3 tranşe. Fruntea are un miros înţepător şi un gust iute. Degustarea frunţii se face prin diluare: 1 parte chicuș  și, 1,5 părţi apă căluţă. Se gustă fiecare tranşă, când nu mai are miros şi gust înţepător, atunci a apărut mijlocul, țuica (rachiul) bun.  Chicușul (fruntea) reprezintă 1-2% din distilat.  Din chicuș se pot prepara diverse unguente cu plate pentru frecţii şi tratarea rănilor (Ex. rachiul de arnică). Deoarece conține alcool metilic, este deosebit de toxic.Mijlocul: reprezintă cca 30-35% în cazuri mai rare 40% din cazan.Coada la un decoct bun, apare când are 4-5% vol/alcool. Dacă este mai prost, atunci apare la cca 9-10% vol/alcool. Coada are un miros şi gust acru, neplăcut.

Astfel se obţine o băutură nu prea tare (30-35% vol/alcool) şi cu un gust nedefinit, ambiguu.

A doua distilare

Pentru ridicarea tăriei alcoolice şi stabilizarea gustului, ce se obţine la prima distilare, se pune din nou la distilat. Înainte de a începe a doua distilare, se spălă bine  cazanul şi serpentina.

La a doua distilare se respectă aceleaşi indicaţii. Se obţine un “mijloc” cu o tărie de 45-55%, în funcţie de momentul opririi distilării. Ultima coadă (poșirca), se depozitează într-o damigeană şi se va pune la distilat la urmatoarea tranşă. Re-distilarea cozii se poate face de maxim 3 ori. Ultima “frunte” sau chicușul nu se aruncă, ci se va folosi pentru spălat diferite obiecte din sticlă sau porţelan. Unii spun ca în amestec cu detergent și apă distilată se poate folosi iarna la spălat parbrizul la mașină.  În nici-un caz nu se bea, este deosebit de toxic.

Maturarea: Rachiul obţinut se pune la învechit, minim 6 luni. În această perioada se aşează gustul de fructe şi tăria alcoolică se măreşte. Sigur, că se pot învechi pînă la 5-6 ani sau chiar mai mult… după cîtă voinţă avem…Învechirea se face în butoaie de stejar, dud, cireş, cu care ocazie ţuica se închide la culoare, galben-maroniu pentru stejar, galben închis dud şi cea mai frumoasă culoare un galben-verzui pentru butoiul din lemn de cireş;Rachiul proaspăt are un gust aspru, uşor înţepător. Prin învechire rachiul capătă un gust plăcut, armonios, cu aroma fructului respectiv.

Învechirea se poate face şi în damigene din sticlă.

Borhotul rezultat se pune într-o groapă în grădină şi după putrezirea completă, este un foarte bun îngrăşămînt pentru legume, flori, pomi etc.Iată care este conţinutul în alcool după prima distilare:Mere:          29,35 % vol/alcool                         Pere:           33,37 % vol/alcoolPiersici:        33,37                                            Prune:          35,16Cireşe:         35,16                                            Caise:          48,22Gutui:          36.96                                             Mure:          40,63Vin:             35,16                                            Tescovină:   33,37Corcoduse: 34,5Mere şi pere de vară:  ~24,0Drojdie din vin:  ~36,0Randamentul în alcool (45  grade) la 100 kg borhotCireşe:       8-11 LMere:         4,5 – 5,5 LMere de vară: 4-4,5 LMure:        4-6 LStruguri:    9-12 LMere pădureţe:  ~4,5 LPere pădureţe:   ~5,5 LResturi de fructe: 4,0-5,0 L

Fructele se pun la macerat împreună cu sâmburii (prune, corcoduşe, cireşe, vişine) deoarece în gospodărie nu avem acces la o maşină de desfăcut pulpa de pe sâmburi. Se scot doar sâmburii de la piersici şi caise, care fiind mari, sunt uşor de desfăcut.

In vechime, era cunoscută velnița de 8 vedre de la conacul boierului Gheorghe Barbu din Scobinți, care, pentru a avea apă ca să răcească instalația,  aducea apa pe tevi de zinc tocmai din pădurea Basaraba.

Mai era o velniță la Fetești, în capul satului, inființată la 1750 de austrieci, care au adus și instalația.

Materie primă era atunci și este și in ziua de astăzi! Zeci de hectare de livadă de cireși, pruni, meri, și tescovina de la fabricarea vinului din strugurii de pe nenumăratele hectare de vie. Velnițe erau și în Badeni, și Scobinți chiar și calugării de la mânăstirea Zagavia aveau velniță de rachiu și de țuică.

http://forum.softpedia.com/topic/290191-thuica-de-prune/page__st__18

1. Ideea e -stintific vorbind - ca din chestia aia detonanta tu tre sa scoti doar alcool etilic, apa si ceva arome - care-s uleiuri volatile.Prima care curge se numeste la noi aramita si contine alcooli inferiori celui etilic - metanol - care se se vaporizeaza mai usor, avand molecula mica. E putin tulbure, foarte tare si toxica. Se foloseste ca solvent - cand cureti ceva sau dezinfectant dupa diluare.

Ultima, coada, contine alcooli superiori si alte chestii mai grosiere, plus apa - fiind mai slaba. Merita aruncata, sau tot asa folosita in alte cele, dar daca o refierbi iese o posirca odioasa, si asta cam toxica.

2. Prima care curge se numeste la noi aramita si contine alcooli inferiori celui etilic - metanol - care se se vaporizeaza mai usor, avand molecula mica. E putin tulbure, foarte tare si toxica. Se foloseste ca solvent - cand cureti ceva sau dezinfectant dupa diluare. Asta-i teorie. În practică să nu folosiţi niciodată aramita ca să curăţaţi ceva. Vaporii de alcool metilic sunt la fel de toxici ca lichidul; mai mult, lichidul se absoarbe prin piele. Alcoolul metilic afectează, printre altele, nervul optic şi produce orbire. Aşadar, e mai bine să aruncaţi pur şi simplu la chiuvetă aramita şi să daţi un jet bun de apă după ea. Coada aia dă o mahmureală... :)

3. alcoolul are punctul de fierbere la 60 grade c,otetul la 70 grade c ,apa la 100 grade c.pentru a obtine o tuica tare si buna trebuie mentinuta o temperatura cat mai apropiata de 60 grade c.deci focul mai moale! <_< 

Florine, alcoolul etilic (sau etanolul) are punctul de fierbere la 78,4 C la presiune atmosfericaOtetul fierbe mai sus ca apa , undeva la 118 C

Daca vrei sa scoti o tuica mai tare ai doua variante:- ori fierbi "compozitia" de doua sau mai multe ori - ceea ce face majoritatea populatiei din cauza ca au cazane simple; mai toti pe care i-am vazut eu baga serpentina intr-un butoi si cam asta e. Care are si circulatie de apa prin butoi e chiar meserias- ori iti faci instalatie cu reflux, dar iti trebuie coloana de distilare si din alcoolul condensat in virf dai o parte inapoi la recirculare - inginerii din chimie stiu cam despre ce vorbesc. Eu am avut acasa o instalatie din asta, toata din sticla; a mers foarte bine pina cind tata a dat drumul prea tare la apa de racire pe condensator si l-a spart

Distilarea nu e mare lucru, e proces simplu - daca-l inveti

Mai important e sa intelegi ce se intimpla cu prunele si alcoolul- in prima faza tot zaharul din prune se transforma in alcool - aproape tot etilic- in faza a doua - daca n-o opresti (adica daca nu te-apuci s-o fierbi) - tot alcoolul se transforma in acid acetic - otetDeci treaba consta sa dibacesti cind s-a dus tot zaharul, pentru ca dupa aia salutare, tuica devine acra.Cel mai bine e sa te apuci inainte sa se termine zaharul; pierzi putin alcool, dar tuica se poate bea

Am intrat si eu pe aici in speranta ca spune cineva cum se face tuica (de prune, mere, pere, etc.). Nu am gasit asa ceva.Am citit intr-o carte ca primii 5 % si ultimii 15 % din ce curge la cazan se arunca. Stati, nu rideti de mine!Poate cineva sa-mi confirme aceasta? Eventual cu explicatii. Multumesc.

Absolut corect.

Prima fractiune ( fruntea) are prea mult alcool metilic ( e buna doar pentru frectii)

Ultima (coada) e aqua chiore :)

Si inca ceva : Indiferent de materia prima ( pruna sau tescovina -ce ramane dupa zdrobirea strugurilor) este f indicat sa se puna si un amestec de mere si pere fermentate. Imbunatateste mult calitatea tuicii. 

Indiferent de materia prima ( pruna sau tescovina -ce ramane dupa zdrobirea strugurilor) este f indicat sa se puna si un amestec de mere si pere fermentate. Imbunatateste mult calitatea tuicii.Din nou gresit, frunctele NU se amesteca, o tuica e cu atit mai buna cu cat e mai curata, adica un fel "single malt".

Sa va mai impartasesc un element ff important in procesul de distilare a fructelor.Mai sus cateva posturi va ziceam ca f importanta e materia prima si asa si este dar urmatorul factor ca importanta e instalatia de distilare. Traditional instalatiile de distilare sunt facute din cupru. cupru poate este un material aprope perfect pt aceasta sarcina, spun aproape deoarece cocleste. cu totii stim acea culoare verde albastruie ce apare pe tevile de cupru pe acopetisurile invelite in cupru etc. Ei bine acelasi lucru se peterece si in cazul instalatiei de distilare in  perioada de repaus (intre sezoanele de distilare ca sa zic asa). Oxidul respectiv de cupru e extrem de toxic daca e lasat in instalatie si ajunge in acool nu e o situatie prea fericita.O alta problema a cazanelor de cupru e puritatea, multe cazane aflate in uz in zonele rurale sunt realizate de mesteri tigani (sa nu se inteleaga gresit nu folosesc termenul in sens peiorativ) dar acestia vand cazanele la kg si cum banii sunt ochiul dracului bineinteles ca majoritatea sunt tentati sa foloseasca cupru in aliaj cu plumb pt a obtine un leu in plus, si de aici sa dus cu palinca buna. Astfel totul se rezuma in cazul cuprului la puritate. pentru o instalatie de disitilare puritatea minima acceptata e de 99.9%. In cazul meu personal nu am cumparat niciodata un cazan gata facut. Cel mai bine si mai sigur pt sanatea consumatorilor mei de palinca si pt siguranta mea ca la final obțin un produs calitativ, prefer ca sumpar tabla de cupru pe care o duc la un laborator de analiza. astfel stiu sigur ca instalatia pe care o folosesc are o puritatea de 99.98%.Singurul material mai bun decat cuprul este inoxul alimentar. Urmatorul cazan ce urmeaza sa-l realizez va fi din inox alimentar.

Uite un articol vechi dar interesant:

"În cazul ingredienteleor care pot fi incluse în compoziţia băuturilor tradiţionale, utilizarea produselor îndulcitoare nu este permisă, însă zahărul caramelizat poate fi utilizat pentru adaptarea culorii. În schimb, în procesul de fabricaţie al pălincii nu poate fi folosit nici zahărul

caramelizat, culoarea galbenă sau galben aurie obţinîndu-se prin învechire în butoaie de stejar! Potrivit ordinului, ţuica este o băutură tradiţională românească obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor, cu o concentraţie alcoolică de minim 24% din volum. În zonele geografice Maramureş şi Oaş, ţuica poate fi denumită „horincă” sau “turţ”. Totodată, poate fi folosită denumirea de “ţuică bătrînă”, dacă este obţinută din distilate învechite minimum trei ani sau “ţuică extra”, dacă durata de învechire este mai mare de şapte ani. Pălinca poate fi obţinută din mai multe tipuri de fructe sau amestecuri de fructe autohtone, însă concentraţia alcoolică trebuie să fie de cel puţin 40% din volum. Vinarsul, care trebuie să aibă o concentraţie alcoolică de minim 37,5% din volum, este obţinut din distilarea vinului sau a vinului alcoolizat. Denumirea poate fi completată, în funcţie de durata de învechire a produsului, prin adăugarea literei “V”, dacă băutura este obţinută din distilate învechite cel puţin un an, sau a grupului de litere “VS” - vinars superior - pentru distilate mai vechi de trei ani, “VSOP” - Very Superior Old Pale - pentru distilate învechite minim cinci ani, “XO” - Extra Old - în cazul în care durata de învechire depăşeşte şapte ani! Concentraţia alcoolică a rachiului de fructe şi a rachiului de tescovină de struguri trebuie să fie de minim 37,5% din volum, în timp ce la rachiul de drojdie ponderea alcoolului trebuie să fie mai mare de 38%. Dacă rachiul de tescovină de struguri este produs în Italia, acesta poate purta şi denumirea de “grappa”. "

Dragilor, ziua buna sa aveti,precum va fie si inima.Imi pare rau ca n-am mai ajuns la povesti cu voi, sincer, dar pe la noi au fost frigul si nametii mari...si nu-i ca si la domniile voastre din capitala, sa curete drumurile firme pe bani publici...La noi daca nu ne miscam dosurile de la caldura, afara, sa deschidem drumurile, ramanem izolati de lume...unde mai pui ca nici curent electric nu exista in cateva sate padurenesti de p-aici...In rest e liniste, foc in soba, mai o dusca de tuica, un pastrav afumat...[quote]la tuica proasta, daca iau o gura si trag un fum din tigara dupa, mi se indulceste gura ca de la indulcitori. Am repetat experienta si cu frunte de la mine[quote/]Mai intai te sfatui sa nu mai repeti nici un fel de experienta cu fruntea... Vreau sa va spun ca toti cei care se ocupa, profesional vorbesc, cu distilarea bauturilor alcoolice sufera de ciroza, in domeniu fiind considerata boala profesionala... si nu pun picatura-n gura. De ce? Datorita fractiunii de cap care este inspirata odata cu aerul, aceast fiind usor volatila...Am vorbit doar ca acolo-i baiu', nu? De vina sunt metanolul, acetona si alti compusi...Treba cu gustul dulceag este o reactie fireasca a papilelor gustative, si apare cu orice vei baga in gura dupa tarie... nu numai fumul de tigareta, ci si alimentele, sau orice altceva - incerca cu o lingura de lemn si ai sa vezi ca-i dulce ...NU ESTE O REGULA in a detecta o bautura proasta, desi ceea ce spui tu circula in popor. Cu cat bautura-i mai tare cu atata fenomenul e mai pregnant...Iar fruntea, ori instantaneu la chiuveta ori in sticla ermetic inchisa si o folosesti sa-ti aprinzi carbunii la gratar cand iesiti la iarba verde...De baut iti iei in alta sticla, ce colectezi de la cap in colo...Cat despre aspartam...cantitatile sunt minore, nedetectabile ca si gust...Lucrul cel mai periculos in detectarea gustului dulceag ar fi prezenta anticongelantilor, insa acestia sunt adaugati intentionat de unii asazisi negustori... sarlatani! nenorociti Daca nu ai densimetru sa verifici concentratia lichidului de racire la masina, ia cateva picaturi pe limba si daca simti gust dulceag poti sa fii linistit ca nu va igheata...dar nu inghiti, si spala gura bine dupa aceea, ca-i otravitor![quote]M-am hotărât să fac votcă dublu rafinată din dextroză şi am nevoie de nutrienţi[quote/]Dragul meu,ceea ce tu vrei sa obtii este alcool dublu rafinat, nicidecum vodca. Hai sa te cred si cu dextroza...(sunt totusi curios cum ai obtinut presiunea necesara...si daca ai obtinut-o cum ai mentinut-o) Germinarea cerealelor poate fi obţinută şi în condiţii casnice, iar cereale germinate sau încolţite în cantitate mică, fără conotaţie comercială de consum, nu poartă denumirea de malţ. În boabele de cereale supuse germinării se formează enzime (amilaze) care descompun amidonul în oligoglucide. Cel mai important dizaharid rezultat în urma acestui proces este maltoza despre care sustii ca o detii, si care este o bază energetică ideală pentru fermentaţia anaerobă din care rezultă alcoolul etilic. Maltoza este de fapt amidonul care-i trecut intr-o forma mai simpla. Transformarea amidonului in maltoza este de asemenea o reactie enzimatica. Ea este produsa de diastaza sau amilaza, care se gaseste in malt ( bobul de orz incoltit ). Maltoza, la randul ei, este transformata in glucoza sub influenta enzimeimaltaza, care se gaseste in drojdia de bere. Despre substantele de adaos de care zici ca ai nevoie...de fapt nu prea ai nevoie, dar in fine, hai sa te lamuresc. Cred ca am mai spus aterior, daca nu cumva ma insel, la cereale, malt si fructe, nutrientii nu sunt necesari...insa este bine de stiut ca sarurile si substantele nutritive, se folosesc de obicei intr-o cantitate aproximativa de 3 grame la fiecare litru de apa in care se va dizolva o anumita cantitate de zahar.La zaharul ala de la magazin care-l bagi in ceai sau cafea... Substantele nutritive folosite frecvent sunt in general fosfatii de

calciu si potasiu,sulfatii de amoniu,magneziu,cupru,zinc,fier si mangan,clorura si iodura de potasiu,acidul boric,vitaminele,si multe altele. Ca sa-ti spun mai concret, la vin, am intalnit o combinatie simpla de nutrienti cu randament satisfacator. Se amesteca in proportii egale sulfat sau fosfat de amoniu cu sulfat sau fosfat de potasiu, amestec recomandat intr-o cantitate de doua grame (o jumatate de lingurita de cafea) la fiecare 4,5 litri de vin. Pentru ca nu ia gasit nutrienti este am sa-ti spun despre un aditiv care este vitamina B1 si nu constituie o problema in a fi procurata, ca de altfel majoritatea substantelor ce se folosesc in acest scop. Vitamina B1 se recomanda a se folosi intr-o cantitate de 3 miligrame (de regula o pastila) la fiecare 4,5 litri de vin. Cea mai usoara varianta ar fi procurarea amestecului gata preparat, stiu...dar... De aceea adaugati cereale in stare naturala, faina sau sucuri ale acestora, melasa sau malt sub forma solida sau de sirop, produse care contin suficienti nutrienti necesari fermentetiei. Cel mai simplu si la indemana oricui este de adaugat la fiecare 20 litri de must intre 500 de grame si un kilogram de faina integrala de porumb sau din alte cereale. Rezultatele sunt satisfacatoare fara a se inregistra modificari ale calitatii oricarui parametru (gust,miros...). Ai bagat nutrienti pt sportivi ??? Si ce-ai obtinut ? Mai nenea, am vazut multe si am auzit si mai multe...dar steroizi la fermentat inca nu! Ca sa nu te mai chinuiesti si sa nu te otravesti cu mana ta am sa-ti recomand o reteta ca sa obtii "vodca aia fiarta de doua ori, cum ii zici tu. O stiu de la militarii rusi dislocati in Cosovo, si am experimentat-o si eu cu succes de multe ori ca sa fac alcool neutru pentru cornata ce nu lipseste nici intr-un an din camara mea... Iata despre ce este vorba : 5 kilograme de zahar si 60 de grame de nutrienti – acuma stim ce inseamna asta, nu?, se amesteca in 20 de litri de apa calda pana obtinem un sirop si temperatura scade sub 30 de grade Celsius, moment in care se adauga o drojdie uscata (aici cantitatea difera putin in functie de zona, duritatea si provenienta apei, altitudine, de « maistor », de tipul si calitatea drodiilor, etc). Daca dorim sa obtinem un alcool neutru,adica sa nu aibe nici un gust deosebit, iz, sau mai simplu spus « smec », provenit de la nutrientii folositi - ba nene numa nu mai baga steroizi !!!  (in unele cazuri de la zaharul de o calitate mai indoielnica) sau de la vasul de fermentatie, adaugati in amestec carbune de mangal, acesta avand capacitatea de absobtie a substantelor de congenerare de pe parcursul procesului de fermentatie, practic filtrand static compusul. Trebuie sa va spun ca este de preferat carbunele din lemn de tei, insa nu constituie regula, fiind bun orice carbune activ...Daca nici pe asta nu stii de unde sa-l iei iti zic eu ca-l gasesti la orice farmacie,dar pe bani bunicei - dar pentru ca poate dai si tu o bere candva, sa stii ca acelasi lucru e carbunele ala pentru gratar, din benzinarii. Insa, atentie, acest carbune se va inlatura obligatoriu prin decantare, inaintea procesului de distilare, deoarece la cald, printr-un proces revers,  va elimina in totalitate substantele colectate, si deci rezultatul folosirii lui fiind nul. Pentru ca sa evit orice suspiciune cu referire la tainuirea unei cat de mici informatii datorita careia prducerea alcoolului ar avea de suferit, vreau sa va asigur ca daca chiar exista, eu nu am cunostiinta de asa ceva, deoarece practic formula cu caracter mediu, rezultata din faptul ca este necesara o cantitate aproximativa de 17 grame de zahar pentru fiecare procent de alcool obtinut, arata cam asa : la 20 de litri de must cu un continut de 14% alcool va fi necesara o cantitate de 17x20x14=4760 grame, adica 4,760 kilograme de zahar. De aici poti singur sa tragi o concluzie...Acuma, sincer, nu mai pot sa stau pe net ca mai am treba... (am stat cam mult pt ca scriu cam anevoios) dar promit sa revin...mai ales pentru sosocluj...Sanatate maxima tuturor. 

Nu de apă am vrut să zic, defapt wash = plămadă, fermentat, must, cidru sau cum i s-o mai zice, adică toată compoziţia aceea care fermentează. Ca să ajungi la 20 l de fermentat (wash) trebuie să pui cam 17 l de apă, pentru că 5 kg de zahăr, după calculele altora mai studioşi, ar disloca vreo 3 litri de apă şi în final, în condiţii optime ar produce vreo 14.7% alcool. Personal n-am făcut cercetări, dar dacă ei zic, aşa o fi.

Scuze dacă mai murdăresc câteodată limba română cu termeni împrumutaţi, dar la mine nu e o fiţă de Bucureşti, chiar nu mă simt cu nimic superior celor de la ţară, şi să-ţi explic ceva, eu citesc foarte mult în engleză, pentru că generaţia din care fac eu parte are acces mult mai rapid la internet decât la cărţi. Cum tot internetul este în engleză care e limbă universală (şi e foarte bine că-i aşa) citesc şi eu tot în engleză, dealtfel informaţii în română nu prea găseşti pe net, iar cărţile mi se par rudimentare acum. Dacă vreau să găsesc un cuvânt sau informaţii despre acel cuvând numai "CTRL+F" apăs şi am găsit imediat, în cărţi mi-ar lua o grămadă de timp.

La partea cu "ţuica de ţară vs. ţuica de la oraş" nu aş fi în totalitate decord. De ce? pentru că nici cu tăranii nu mă laud. Defapt ţuică de oraş nici nu prea există, cred că sunt singurul om de la oraş care fac alcool în apartament şi asta mai mult ca pe un hoby, nu sunt alcoolic. Şti care e

problema care am întâlnit-o foarte frecvent? oamenii sunt foarte ignoranţi şi proşti, cred numai în folclor şi în ceea ce se aude. NU PUN MÂNA SĂ CITEASCĂ, asta e cel mai grav!! TOŢI pe care îi cunosc de la ţară şi fac ţuică la cazanele lor, NICI UNUL nu separă fracţiunile. Evident, dacă în mod normal ar trebui să arunce fruntea (aceea fiind cea mai toxică) ei preferă să o amestece cu tot distilatul (să zicem 30l de ţuică) la un pahar revine relativ puţin metanol şi alţi compuşi dăunători din ceea ce ar fi trebuit să fie fruntea, care până la urmă sunt metabolizaţi cu oarecare succes dar cu ceva dureri de cap şi poate în timp vreo ciroză, ca preţ plătit pentru ignoranţa lor. Câteodată se mai întâmpla să adune o găleată de "frute" şi să se cinstească atunci, pe loc cu ea, iar mai apoi să auzi de ei la ştirile de la ora 5 că au murit intoxicaţi iar lumea va trage concluzii greşite, cum că ţuica la cazan ar fi otravă, dar nu spune că ăia erau nişte dobitoci care au murit din prostie şi din ignoranţă. Acum să nu facem chiar atâta caz, toate băuturile alcoolice conţin mai mult sau mai puţin metanol, însă dacă poţi să arunci puţin de la început şi să te opreşti şi tu ca omul normal când vezi că vine slabă, să obţi o băutură bună şi mai sănătoasă, faci aşa... ei zic "cum să arunc fruntea ai înnebunit? păi aia e cea mai tare". Ei sunt convinşi în sinea lor că fac bine şi nu ai cum să-i deturnezi. De asta spun că pe bună dreptate, şi noi cei de la oraş, avem părţile noastre bune, un acces la internet te poate scăpa de astfel de probleme. Şi trebuie să recunoşti că internetul a pătruns mai repede la noi, decât la voi, deşi le avem şi noi pe ale noastre...

În încheiere mai vreau să te întreb un lucru: Dacă avem o ţuică de la ţară, care nu a fost separată (frunte, mijloc, coadă), deci cam nasty, cum o putem face să fie mai curată? M-am gândit că dacă o fierbem unpic pe aragaz înainte să o consumăm, componenţii cei mai uşori volatili (printre care se află şi metanolul, acetona, etc) se vor evapora primii, evident vom pierde din tărie, dar ţuica va fi mai puţin toxică. Este o idee, ce părere ai? este o metodă sigură de "curăţare" a unei băuturi? Dacă în cazul alcoolilor inferiori ar putea fi o metodă, cu cei superiori chiar nu avem ce face, decât să-l înjurăm pe cel care a făcut ţuica. Oricum din câte am citit nu ar fi chiar aşa periculos cu alcoolii superiori (fusel) decât că şi ei deasemeni sunt mai toxici decât etanolul.

Şi eu îţi urez numai noroc şi sănătate, sincer îţi admir promptitudinea şi devotamentul cu care ne răspunzi la toate întrebările. Se vede că pentru tine este o mare pasiune şi eu apreciez asta :) 

Bunicul tau, fie iertat, sigur din dragostea pentru familie, vi-a oferit ce-i mai bun cu putinta...Nu vreau sa comentez, pentru ca s-ar putea interpreta...dar am avut si eu bunic si-am invatat de la el numai lucruri bune...extraordinare! In oltenia am intalnit, cand vine un frate stabilit la oras sa ia ceva vin sau tuica de de la cel care a ramas stapan pe vatra parinteasca..."...'tul 'n qr si pe ma-sa, (parca n-ar fi una pt amandoi), lasa ca-i dau eu sa se sature...ce-i mai trebuie?"Dar probabil ca ce am intalnit eu e un caz izolat...singular...unic...si nemaiintalnit...si vreau sa fiu absolvit de faptul ca as face vreo aluzie...

   Ziceai ceva de 12 grade, 3%...Sunt date strict tehnice de laborator...La metanol apare evaporarea libera la acea temperatura teoretic mai mult...adica practic, o molecula...mai vezi un clip pe youTube...inca o molecula...mai listam programele la tv...inca o molecula...Distilarea fractionata nu inseamna separarea fractiunilor cap, mijloc si coada...ci separarea substantelor prin controlul punctului de fierbere cu ajutorul temperaturii, dintr-un compus cel putin binar...Sunt convins ca ai sa verifici ce-ti spun...Nu are nimic de a face cu punctul de evaporare...Treba cu obtinerea unei calitati mai ridicate prin fierberea bauturii este falsa! Singura modalitate este folosirea unui aparat purificator...

http://forum.softpedia.com/topic/290191-thuica-de-prune/page__st__126http://bauturi.3xforum.ro/

Eu sunt interesat să ştiu de ce adăugarea de apă în ţuica căreia nu i s-a separat prima fracţiune, devine tulbure, şi chiar lăptoasă, cu cât mai multe amănunte de fineţe, cu atât ne va ajuta mai bine să cunoaştem fenomenul şi să nu facem greşeli, ori să fim măcar în stare să diferenţiem o băutură bună de una proastă.

Defapt stai să lămurim două lucruri distincte: Punctul de fierbere şi punctul de evaporare! Una e să obţi vaporii de alcool pe ţeava de la cazan şi alta e să elimini vaporii de alcool încălzind pur şi simplu într-un vas fără capac. În primul caz, substanţele vor ieşi prin ţeavă NUMAI atunci când vor atinge punctul de fierbere (în cazul metanolului 64 grade C) pentru că numai presiunea degajată de fierbere poate propulsa vaporii pe conductă. În al doilea caz este vorba de o vaporizare liberă, lentă, care din câte ştiu, la metanol, ca şi la alţi alcooli este de ~12 grade C. Poarta denumirea de punct de evaporare şi reprezintă temperatura minimă la care o substanţă începe să se evapore, în cazul metanolului ~ 12 grade C.

Evident că noi vom încălzi ţuica la mai mult de 12 grade a.î. să obţinem o scădere în volum de 3%. Iar ca să nu riscăm, vorba ta, să ne intoxicăm cu vapori de metanol, acetona şi etil acetat, deschidem gamul larg, închidem uşa de la bucătărie şi ne ducem în altă cameră, dacă avem si o hota este excelent. Sau ieşim cu ţuica pe balcon şi o fierbem unpic la butelie :D. Evident sunt soluţii de compromis, dar hai să-ţi spun care e problema: la mine în familie unchiul meu face ţuică de corcoduşe, prune, caise şi tescovină din boasca de la struguri, de o viaţă! Nici nu vrea să audă să arunce vre-un pic, când i-am zis că se face separarea frunţii credea că glumesc. Oricum, nu ştiu ce să cred, noi toţi am băut ţuică şi vin de la ei toată viaţa şi n-am avut nici pe dracu. Cirotici nu avem nici unul în familie iar unchiul care face ţuica bea în unele perioade câte un litru de ţuică pe zi. După părerea mea sinceră, nici ţuica şi nici vinul lui unchi-miu nu au gust ok. Vinul pot să-l asemăn foarte uşor la miros cu cel de veceu iar ţuica parcă are tămâie. Cu siguranţă că ei greşesc multe dar dacă le zic au impresia că-i jignesc. Iar dacă stau să-mi aduc aminte, vinul pe care îl făcea bunicul era foarte bun, de când s-a prăpădit bunicul cred că unchii mei nu au preluat cum trebuie reţeta.

http://forum.softpedia.com/topic/290191-thuica-de-prune/page__st__162


Recommended