Microsoft Word - Volum_A5 corectat2
Acest volum a aprut cu sprijinul: Fam. Angelica i Marius Stoian
Fam. Delia i Ioan Iosif Lazlo Fam. Monica i Vasile Suciu
D-nei Eugenia Alexandrina Birtok
Mulumiri tuturor în glas de rugciune la lumi- na i cldura unei
candele într-o biseric din frumo- sul col de ar bnean!
Autorul
3
Editura SITECH
Craiova, 2015
4
Corectura aparine autorului. © 2015 Editura Sitech Craiova Toate
drepturile asupra acestei ediii sunt rezervate editurii. Orice
reprodu- cere integral sau parial, prin orice procedeu, a unor
pagini din aceast lu- crare, efectuate fr autorizaia editorului
este ilicit i constituie o contra- facere. Sunt acceptate
reproduceri strict rezervate utilizrii sau citrii justifi- cate de
interes tiinific, cu specificarea respectivei citri. © 2015 Editura
Sitech Craiova All rights reserved. This book is protected by
copyright. No part of this book may be reproduced in any form or by
any means, including photoco- pying or utilised any information
storage and retrieval system without writ- ten permision from the
copyright owner. Editura SITECH face parte din lista editurilor
româneti de prestigiu, acre- ditate de fostul CNCSIS, actual CNCS,
prin CNATDCU, pentru Panelul 4, care include domeniile: tiine
juridice, sociologice, politice i administrati- ve, tiine ale
comunicrii, tiine militare, informaii i ordine public, tiine
economice i administrarea afacerilor, tiine psihologice, ale educa-
iei, educaie fizic i sport. Editura SITECH Craiova, România Aleea
Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter Tel/fax: 0251/414003 E-mail:
[email protected];
[email protected] Descrierea CIP a
Bibliotecii Naionale a României BUGARIU, VALENTIN Biseric i pres în
Banat / Valentin Bugariu. - Craiova : Sitech, 2015 Conine
bibliografie ISBN 978-606-11-5026-7 281.95
ISBN 978-606-11-5026-7
PREFA
.................................................................................
7 Argument
................................................................................
13 I. Pastoral, misiune i pres bisericeasc. Delimitri
conceptuale..............................................................................
15
I.1. Pastoral i misiune prin pres
..................................... 15 I.2. Presa bisericeasc din
Banat. Istoric i coninut ........... 24
II. Revista eparhial ,,Învierea”
.............................................. 33
II.1. Prezentare
....................................................................
33 II.2. Biserica – maica noastr
.............................................. 40 II.3. Noi exigene
pastorale ................................................. 48
II.4. Biseric i mass-media
................................................ 72 II.5. Varia
............................................................................
77
III. Revista teologic ,,Altarul Banatului”
.............................. 82
III.1. Biserica între tradiie i înnoire
.................................. 85 III.2. Biserica i mass-media
............................................... 96
IV. Calendarul almanah
.......................................................... 99
IV.1. Originea, istoricul, coninutul publicaiei ................
100 IV.2. Probleme de pastoral i misiune cretin ............... 107
IV.3. Pastorala – calea povuirii
...................................... 110 IV.4. Iniiative
misionare ..................................................
116
V. Publicaiile parohiale
........................................................ 118
V.1. ,,Anghelos”
................................................................
120 V.2. ,,Apostolii”
................................................................
121 V.3. ,,Arhanghelul”
........................................................... 121
V.4. „Buletin parohial“ (Lugoj)
........................................ 124 V.5. „Buletin
parohial“ (Timioara) ................................. 125
6
V.6. „Candela Pesacului“
.................................................. 128 V.7.
„Iconostas“
................................................................
130 V.8. ,,Lovrinul
ortodox”.................................................... 134
V.9. ,,Lumina Divin”
....................................................... 135 V.10.
,,Lumina din Plopi”
................................................. 137 V.11. ,,Lumin
lin”.......................................................... 137
V.12. ,,Lumintorul Giarmatei”
........................................ 141 V.13. „Lumini de gând“
.................................................... 142 V.14.
,,Paideia”.
................................................................
144 V.15. ,,Sfenicul”
.............................................................. 145
V.16. ,,Vatr nou”
...........................................................
145
VI. Publicaiile rurale
............................................................
148
VI.1. ,,Cenzeanul”
........................................................... 149
VI.2. ,,Curierul de Gtaia”
................................................ 151 VI.3. ,,Jurnal
de Gtaia” .................................................... 154
VI.4. ,,Lumina Girocean”
................................................ 156 VI.5. ,,Lumina
satului”...................................................... 157
VI.6. ,,Medveanul”
.......................................................... 166
VI.7. ,,Suflet nou”
............................................................. 167
VI.8. ,,Vatra satului”
......................................................... 170
VII.
Concluzii........................................................................
172 BIBLIOGRAFIE
...................................................................
174 ANEXE
.................................................................................
191
7
PREFA Consecvent zelului misionar al Sfinilor Apostoli i al
Sfinilor Prini, Biserica noastr are datoria de a înelege mo- dul de
funcionare a societii informaionale din zilele noastre, pentru a
folosi cu discernmânt mijloacele de comunicare spre a comunica
valorile Ortodoxiei i a intra în reelele de sociali- zare, pentru
întâlnirea cu omul de astzi, utilizator de noi teh- nologii
comunicaionale.
P. F. Daniel a vorbit despre valorile fundamentale, care trebuie
promovate prin comunicarea mediatic la serbarea a ase ani de la
înfiinarea, în octombrie 2007, a centrului de pre- s Basilica, al
Patriarhiei Române.
“Utilizarea noilor tehnologii i a mijloacelor de comu- nicare în
mas contribuie la intensificarea misiunii Bisericii în societate.
Prin utilizarea mijloacelor moderne de comunicare în mas (media),
îns nu ca un substitut pentru pastoraia tradiio- nal, care
favorizeaz contactul personal direct dintre preot i credincioi, ci
ca sprijin tehnic pentru a face cunoscute în soci- etatea de astzi
viaa liturgic, cultural, catehetic, social i filantropic a
Bisericii”, a mai spus patriarhul.
Mrturisirea credinei vii, în cursul timpului i în orice cultur, cu
pstrarea netirbit a revelaiei divine, constituie tradiia dinamic a
Bisericii. Utilizând diferite forme de expri- mare moderne,
Biserica nu încremenete cuvântul lui Dumne- zeu între limitele
limbajelor umane, mai vechi sau mai noi. Vestirea Cuvântului lui
Dumnezeu reprezint pentru Biseric vocaia sa primordial, lucrarea sa
misionar pentru viaa lumii. De aceea, în fiecare epoc istoric,
comunitile religioase pa- rohiale i centrale s-au implicat activ în
cunoaterea i utiliza- rea noilor tehnologii de comunicare.
8
Menirea de fond a presei const tocmai în materializarea for- ei
cuvântului i a înfptuirii caracterului culturalizator al acestuia.
În acest sens, indiferent de domeniul pe care îl circumscrie, presa
religioas trebuie s-i menin în permanen un curs pedago- gic i
moralizator, care s corespund preceptelor învturii lui Hristos
Lucrarea scris de pr. dr. Valentin Bugariu, un membru activ i
competent al “Asociaiei Publicitilor Presei Rurale din Banat”,
Biserica i presa în Banat într-o form anterioar cu titlul
,,Pastoraia în Biserica Bnean reflectat în presa bise- riceasc”, a
fost prezentat ca lucrare tiinifiic pentru obine- rea gradului
profesional I în preoie, sub îndrumarea tiinific a printelui lector
universitar dr. Vasile Itinean, titularul disci- plinei de Liturgic
i Pastoral de la Facultatea de Litere, Isto- rie i Teologie,
Departamentul Studii Româneti, din cadrul Universitii de Vest din
Timioara. Studiul relev contribuiile teoretice cu valoare pastora-
l, ce ilustreaz efortul de conturare al fenomenului misionar prin
cuvântul scris, i se constituie într-un obiectiv major, acela de a
penetra i reînnoi orice cultur, inclusiv cea religioas. Ortodoxia
îi orienteaz misiunea, cu predilecie, înspre creti- nii care s-au
deprtat de la tradiia Bisericii, astfel încât vocaia misionar a
Ortodoxiei este una ecumenic.
Volumul Biseric i pres în Banat îi propune s înf- ieze problemele
de pastoraie misionar prin pres, concen- trându-se asupra spaiului
religios bnean, luând în discuie doar publicaiile editate pe
întinsul Eparhiei Timioarei, deci în Banatul de Câmpie, exceptând
cele tiprite de Episcopia Ca- ransebeului i de parohiile româneti
din diaspora istoric a Banatului Sârbesc. Consider c este printre
primele încercri în acest domeniu, oarecum nou, i m refer în
special la publicai- ile parohiale i rurale, fiind în acelai timp,
o meritorie i bine documentat realizare. Structurat în cele apte
capitole, cu un capitol consacrat bibliografiei, demersul de fa
pornete de la
9
premisa c toate produciile presei “au la baz puterea cuvântu- lui,
autoritatea scriiturii în faa cuvântului predicat de la amvon sau
prin alt mijloc de pastoraie clasic”.
Autorul mrturisete c “în cercetarea întreprins ne-am oprit asupra
presei oficiale: ziare, reviste, calendare editate de Arhiepiscopia
Timioarei, a unor publicaii parohiale i a unor reviste rurale
editate de Asociaii i Societi Culturale, în care preotul paroh are
rolul de membru în colegiul de redacie i este totodat autorul unor
cuvinte de binecuvântare cu prilejul marilor praznice ale
cretintii, dar i cuvinte de învtur sub forma unor cateheze de
iniiere în taina credinei”.
Primul capitol al lucrrii, “Pastoral, misiune i pres bisericeasc.
Delimitri conceptuale”, reunete contribuiile teoretice cu valoare
metodologic, ce ilustreaz efortul de con- turare a problematicii
expuse i relev necesitatea de a pune în armonie misiunea preotului
cu enoriaii, pe care el îi slujete, accentueaz importana cuvântului
rostit sau scris în relaia permanent dintre preot i credincioi. Ca
suport istoric al celor afirmate, vrednicul printe s-a oprit la
publicaiile bnene, care oglindesc modul cum fenomenul religios a
fost vzut în timp, de la articolul religios, literatura religioas,
prezentare de carte . a.
Într-un subcapitol, autorul face o expunere judicioas a istoriei
presei din Banat, insistând cu precdere asupra presei religioase.
Apariia presei bisericeti se înscrie în împlinirea dezideratului de
propovduire evanghelic. Pentru a comunica cu o societate în care
contactele cu viaa liturgic a Bisericii devin din ce în ce mai
rare, Bisericile pot folosi metode i mij- loace oferite de tehnica
modern.
Presa exercit o putere deosebit, care nu st în primatul informaiei,
ci în autoritatea scrisului, în capacitatea ei colosal de a fi
productoare de semnificaie.
Existena presei parohiale a fost identificat în perioada
interbelic. Un precursor al genului, printele David Voniga
10
susinea c „astzi presa e considerat ca una dintre cele mai mari
puteri ale vieii publice i una dintre cele mai cu efect arme, în
luptele de orice nuan, atât pentru interesele particula- re ale
gruprilor, cât i pentru cele generate ale statelor... As- tzi,
presa este vzut ca mijloc de mediaiune spiritual i de propagand
cultural, ca arm de aprare în luptele pentru inte- resele naionale,
ca creatoare a unitii spirituale“.
Printele Voniga s-a ocupat mult de luminarea credin- cioilor i de
editarea de studii i articole, accentuând rolul Bi- sericii în ceea
ce privete cateheza, activitatea social i de în- drumare moral a
societii. În anul 1925, apare la Timioara studiul „Presa
bisericeasc, importana ei i mijloacele de între- inere“, în care
preotul Voniga arat rolul incontestabil al presei bisericeti în
societatea de atunci.
Urmtoarele trei capitole, cele mai consistente i rele- vante, se
concentreaz pe tratarea publicaiilor reprezentative ale Mitropoliei
Banatului, i anume: Revista eparhial ,,Învierea”, Revista teologic
,,Altarul Banatului” i “Calendarul almanah”.
Apariia la 15 aprilie 1990 a unei noi publicaii religioa- se la
Timioara a reprezentat, negreit, o izbând a Mitropoliei, pentru c
pân la reactivarea Eparhiei Caransebeului, foaia a reflectat
activitatea bisericeasc a întregului Banat. Iniiatorul i fondatorul
acesteia a fost regretatul mitropolit Nicolae. Nu- mele acestei foi
a fost ales sugestiv, simbolic, pentru c prin ,,Înviere” se
înelegea atunci o renatere naional i spiritual.
Despre apariia foii ,,Învierea” fostul ierarh de la Timi- oara
consemna într-un articol al ziarului “Cotidianul” din 1997: ,,În ce
m privete, folosind rspunderea proprie în Bise- ric, am contribuit
la apariia bilunarului intitulat ‹‹Învierea›› […] Pân înainte cu
câteva luni, m-am interesat de fiecare nu- mr al ‹‹Învierii››, unde
am asigurat articolul de fond pân într- atâta, încât un publicist
vorbea de ”Învierea mitropolitului Nicolae”.
“Altarul Banatului” – revista eparhiilor din Mitropolia
11
Banatului – este continuatoarea revistei aprut în anul 1944 sub
egida Episcopiei Caransebeului. Din anul 1947 pân în 1990 s-a numit
“Mitropolia Banatului”. Dup Revoluie, îi va relua vechea denumire,
sub o nou formul grafic. Conine: editorialul, studii teologice,
pagini patristice, probleme pastora- le, lecturi morale, urme din
trecut, note i comentarii, cronica bisericeasc i prezentri
bibliografice.
Calendarul almanah al Arhiepiscopiei Timioarei – apa- re anual,
cuprinde, pe lâng calendarul anual, date statistice legate de
organizarea Patriarhiei Române, a Arhiepiscopiei Timioarei,
articole de actualitate pentru viaa bisericeasc, calendarul
lucrrilor agricole, cronica anului precedent .a.
Ultimele dou capitole sunt consacrate presei locale, pa- rohiale i
steti, un fenomen caracteristic geografiei culturale a Banatului.
În cuprinsul acestor periodice au fost aprofundate temele pastorale
ale comunitii: Corul bisericesc, întreceri catehetice, realizri
gospodreti deosebite.
Exceptând presa ,,tiinific – teologic”, prin presa reli- gioas de
la parohie se înelege pres de popularizare, cel mai indicat mijloc
de învtur moral, pastoral redactat în ,,parohiile mari, fruntae,
ori într-un centru, pentru mai multe parohii – în numr de exemplare
cât de restrâns: presa religioa- s parohial i de la sate contribuie
în msur foarte mare i cu un efect admirabil la îndrumarea i la
povuirea sufleteasc a credincioilor, crora nu le putem vorbi de pe
amvon, gur la gur. Presa religioas este educatoarea enoriailor. Ea
nu se adreseaz în primul rând celor mai culi, ci publicului mare.
Aces- ta ateapt în primul rând tiri care-l privesc direct i care s
fie comentate în mod obiectiv. Prin presa religioas de la parohie,
pe care preotul practicând-o se realizeaz o comunicare cu alte
persoane prin care pot fi difuzate informaii, idei i atitudini. A
comunica nu înseamn îns doar a emite cuvinte, ci înseamn, în acelai
timp, a gândi i a cunoate.
În concluzie, autorul încifreaz în analiza sa un mesaj,
12
dac nu explicit, mcar ghicit, acela c presa religioas trebuie s
devin o pres vie, formatoare de contiine, care s fac într-adevr
apostolate, într-o lume, aa-zis, secularizat. Publi- caiile
bisericeti trebuie s fie aproape de sufletul credincioi- lor i
permanent atente la provocrile existeniale ale omului contemporan,
la mutaiile pe care societatea le realizeaz la nivelul contiinei
religioase a persoanelor. Ele trebuie s fie deschise opiniilor i
atitudinilor preoilor, dar i credincioilor în conturarea unui
dialog aflat pe coordonatele Biseric-lume.
Prof. Ioan Traia
13
Argument Studiul care vede acum lumina tiparului a fost pregtit în
vederea obinerii gradului tiinific I în preoie cu titlul
,,Pastoraia în Biserica Bnean reflectat în presa bisericeas- c”,
sub îndrumarea tiinific a printelui lector universitar dr. Vasile
Itinean, titularul disciplinei de Liturgic i Pastoral de la
Facultatea de Litere, Istorie i Teologie, Departamentul Stu- dii
Româneti, din cadrul Universitii de Vest din Timioara. În acest
demers, am pornit de la autoritatea de netg- duit a presei
bisericeti, al crei scop nu este acela de a da in- formaii, fiindc
mediul social este bombardat de acestea, ci acela de a
problematiza, de a face un comentariu asupra unei tiri. Toate au la
baz puterea cuvântului, autoritatea scriiturii în faa cuvântului
predicat de la amvon sau prin alt mijloc de pastoraie clasic. Este
notabil, cred, amnuntul c în român participiul adjectiv al verbului
scrie, scris, devenit substantiv, este sinonim i cu ,,soart”,
,,ursit”*. Am luat în discuie doar publicaiile editate pe întinsul
Eparhiei Timioarei, deci în Banatul de Câmpie, exceptând cele
tiprite de Episcopia Caransebeului i de parohiile româneti din
diaspora istoric a Banatului Sârbesc. Chiar dac nu putem vorbi de
pres bisericeasc în Banat decât în zorii veacului al XX-lea, i
aceasta datorat unei iniia- tive particulare a preotului David
Voniga din Giroc, putem afir- ma rspicat c problemele credinei au
fost dezbtute în presa româneasc a vremii, care avea o pagin de
informaii culturale, în care preocuprile spirituale aveau locul lor
bine stabilit.
* G. I. Tohneanu, Lampa de lâng tâmpl, Editura Amphora, Timioara,
2005, p. 137.
14
În cercetarea întreprins, ne-am oprit asupra presei ofi- ciale:
ziare, reviste, calendare editate de Arhiepiscopia Timi- oarei, a
unor publicaii parohiale i a unor reviste rurale, edita- te de
Asociaii i Societi Culturale, în care preotul paroh are rolul de
membru în colegiul de redacie i este, totodat, auto- rul unor
cuvinte de binecuvântare, cu prilejul marilor praznice ale
cretintii, dar i cuvinte de învtur sub forma unor cateheze de
iniiere în taina credinei. Toate s-au bucurat de isclitura unor
clerici: arhierei, în special mitropolitul Nicolae, profesori de
teologie, protopopi, mo- nahi, preoi, diaconi, dar i mireni angajai
în misiunea Bisericii. Chiar dac nu au avut pretenia lmuririi unor
proble- me, articolele au tras un semnal în faa provocrilor lansate
Bisericii dup 1989: preluarea de ctre Biseric a asistenei sociale,
pastoraia deinuilor i a rromilor, ora de religie, reac- tivarea
învmântului teologic, rolul i importana mirenilor, în special al
femeilor în misiunea Bisericii, grija fa de bolnavi i handicapai.
Alte problematici au vizat viaa parohial con- cretizat în slujirea
liturgic, predicare (catehizare), grija fa de edificiile
bisericeti, a cimitirului confesional, folosirea unor mijloace de
întrire a credinei, cum sunt vizitele pastorale. Toate aceste teme
au fost strbtute de sinceritate, autorul (mi- tropolitul, în
special) a expus sincer i problemele Bisericii: nevoia sincer de
cin, de dragoste cretin. Un capitol special este acordat presei
locale, parohiale i steti, un fenomen caracteristic geografiei
culturale a Bana- tului. În cuprinsul acestor periodice, au fost
aprofundate temele pastorale ale comunitii: corul bisericesc,
întreceri catehetice, realizri gospodreti deosebite .a. În
încheiere, aducem mulumiri colegiale domnului Prof. Ion Murariu din
Giroc, prinilor Marius Florescu i Ma- rius Mircia de la Centrul
Eparhial, care ne-au pus la îndemân coleciile unor publicaii,
precum i tuturor bibliotecarilor i colegilor din Asociaia
Publicitilor din Presa Rural din Banat.
15
I.1. Pastoral i misiune prin pres
Preotul este pentru comunitatea încredinat lui spre ps-
torire (îndrumare) un educator. Predica în multiplele ei forme este
o lecie a credinei.
Cultura reprezint pentru Biseric provocarea de zi cu zi. Pentru a
face fa unei astfel de provocri, clericul sau responsa- bilul cu
educaia cretin pe lâng o parohie (preotul sau diaco- nul
responsabil de catehez sau mireanul) trebuie s cunoasc organismul
luntric al culturii.
În adevratul ei sens, pentru mine, cultura nu este câtui de puin o
suprafa fr nicio alt extensie decât aceea în lun- gime, i nici un
es cu ruine sau o câmpie presrat cu oseminte. În ea exist ceva cu
adevrat sacru: ea este nu numai amintirea chipului exterior i
pmântesc al prinilor notri, ci i ducerea mai departe a iniierilor
la care au ajuns ei. Este o memorie vie, venic, care nu moare odat
cu cei ce se regsesc în aceste inii- eri. Cci acestea din urm le-au
fost transmise, prin prini, des- cendenilor lor îndeprtai i nici
mcar o iot din literele, când- va noi, scrise în rbojul spiritului
omenesc, care este mereu unul singur, nu se va terge.
În acest sens, cultura nu este numai a monumentelor, dar i una
iniiatoare a spiritului. Cci Memoria, stpâna divin a acesteia, face
ca adevraii ei slujitori s aib parte a iniierilor prinilor i,
reînviindu-le în ei, le transmite puterea iniierii, aceea de a
îndrzni de a zmisli lucruri noi. Memoria este un principiu dinamic:
uitarea înseamn oboseal, întrerupere a mi-
16
crii, întoarcere la o stare de relativ staz1. Ajuns într-o paro-
hie, preotul trebuie s comunice un mesaj prin intermediul ce- lor
aflate la îndemân: predic, catehez, meditaie, uneori chi- ar prin
cuvântul scris, mai ales nu pentru parohia activ care particip
activ la viaa comunitar de rugciune, educaie, mi- siune i
filantropie cretin, ci pentru parohia numit în litera- tura de
specialitate: sociologic. Aceasta este compus din ,,cretini cu
numele”, ce aparin Bisericii doar nominal, având contacte sporadice
cu preotul i cu corpul activ al parohiei. Acetia se manifest cu
ocazia unor evenimente semnificative din viaa lor, care impun o
confirmare religioas public: bote- zul copiilor, cstoria tinerilor,
înmormântarea prinilor2.
Preotul (catehetul) de la început pornete un dialog, v- zut i
nevzut cu enoriaii încredinai, cu caracter pedagogic având ca int
final iniierea în taina lcaului sacru de cult. Preotul trebuie s
tie s vorbeasc fiecrui om pe msura ini- mii lui, încât s-i spun cel
dobândit la adevrul cretin, pre- cum i-au spus ucenicii lui
Hristos: ,,Doamne, unde s ne du- cem? Tu ai cuvintele vieii
venice!”. (Ioan 6, 68). Cu un sin- gur cuvânt poi s dobândeti pe
fratele tu, spune Patericul, i iari cu un cuvânt poi s-l pierzi
pentru totdeauna3.
Cadrul în care se dezvolt îndrumarea pastoral, educa- ia cretin i
celelalte forme ale dragostei cretine este cultura. Astzi, mai mult
decât odinioar, cel care îi dorete eficienti- zarea discursului su
catehetic i misionar trebuie s cunoasc particularitile
credincioilor, care sunt altfel decât cei de acum 10 ani i,
bineîneles, ei nu mai au nimic în comun cu cei
1 Tomáš Špidlik, Marko Ivan Rupnik, Teologia pastoral. Pornind de
la frumusee, trad. Ioan Milea, Editura Galaxia Gutenberg,
Târgu-Lpu, 2007, p. 39. (Se va prescurta în continuare Teologia
pastoral…). 2 Ion Bria, Liturghia dup Liturghie. O tipologie a
misiunii apostolice i mrturiei cretine azi, Editura Athena,
Bucureti, 1996, p. 111. (Se va pre- scurta în continuare Liturghia
dup Liturghie…). 3 Ion Buga, Pastorala. Calea preotului, Editura
Sfântul Gheorghe – Vechi, Bucureti, 1999, p. 145.
17
de acum 30-40 de ani. Fr cultur, nu poi stabili relaii. Fr relaii,
nu poi stabili adevruri. Fr un minim de adevruri, nu poi fi în
armonie. Rmâi în dezechilibru. i, venind la noi aca- s, ce
echilibru ar putea da credincioilor si un preot aflat el însui în
dezechilibru! Exigenele lumii moderne au crescut i din alte puncte
de vedere. Se cere, în plus, cultur. Nu mai merge numai cu
Ceaslovul i Molitvelnicul. Preotul trebuie s fie egal în cultur cu
pstoriii lui, dac nu chiar superior lor, fiindc numai aa mai poate
sta de vorb cu ei. Trebuie s rs- pund la exigenele lor, trebuie s
vorbeasc limba lor, limba veacului nostru, s macine ideile veacului
nostru i ale societ- ii noastre, s poat deci rspunde preocuprilor
credincioilor de azi4.
Baza culturii o reprezint cultul, adic totalitatea tuturor actelor
religioase de la biseric i din casa credinciosului (rug- ciunea,
icoana, Scriptura, Ceaslovul, busuiocul, tmâia . a.). Cultul ofer
unitate spiritual i integrare cultural. Prin bog- ia artistic i
simbolul estetic, cultul devine o icoan, în care cultura naiunii
primete dimensiunea de sfinenie. Cultul i cultura converg în acest
proces de transfigurare5.
Evanghelizarea reprezint, în fond, un act de cultur. Ea presupune
ca finalizare convertirea, deci o schimbare radical a mentalitii
culturale. Deci, Evanghelia este întâia carte de cul- tur a
credinei. Primul pas al aciunii evanghelizatoare este acela de a te
împrti din cultura celuilalt, tocmai pentru a te înelege i a putea
comunica, urmând parabola Întruprii, în care Dumnezeu este cel ce
vine primul în întâmpinarea omului, fcând primul pas al comunicrii.
În acest proces de împrti-
4 Antonie Plmdeal, Preotul în Biseric, în lume, acas, Tiparul
Tipogra- fiei Eparhiale, Sibiu, 1996, p. 111; 155. 5 Ion Bria,
,,Cultura cretin – un comandament misionar actual”, în vol. Ioan I.
Ic jr., (coord.), Persoan i comuniune. Prinos de cinstire Preotului
Profesor Academician Dumitru Stniloae (1903 – 1993), Editura i
Tiparul Arhiepiscopiei Ortodoxe, Sibiu, 1993, p. 219.
18
re, când se încearc a se înelege cultura celuilalt, trebuie fcut
distincia pomenit mai înainte, pentru a se vedea care este cea mai
profund nevoie de mântuire, cea mai mare deschidere spre Mântuitor
care îi face auzit glasul în aceast cultur, i care sunt lucrurile
care pot trezi ceea ce în viaa spiritual se cheam ,,cin”, adic ceea
ce îi duce pe oameni la smerenie6.
Pastoraia îmbrac astzi haina generoas a misiunii, nu îndreptat spre
necretini sau cretini de alte confesiuni (proze- litism), ci se
adreseaz propriilor enoriai prini în racilele tim- pului:
indiferentism religios, nepsare, individualism .a. Unor credincioi
,,doar cu numele” li se adreseaz efortul educativ al Bisericii,
care încearc nu doar stricta informare, ci crearea i cizelarea
credinei. Obiectul formal al misiunii este credina Bisericii vzute,
iar obiectivul ultim este cel de a penetra i reînnoi orice cultur.
Ortodoxia îi orienteaz misiunea inclusiv între cretinii care s-au
deprtat de la Tradiia Bisericii nedes- prite, astfel încât vocaia
misionar a Ortodoxiei este una ecumenic7.
Forma clasic de propovduire a coninutului credinei este cateheza,
care, aa cum am vzut pân acum, trebuie în- dreptat spre cei care nu
particip la rugciunea comunitar, ea îmbrcând haina misiunii ctre
credincioii socotii ,,sociologici”, deci doar numenali. Clericul e
de neînlocuit în catehizare i fiindc numai el are capacitatea de a
lega catehizarea de întrea- ga lucrare pastoral a parohiei.
Clericul boteaz, miruiete, catehizeaz, mrturisete, împrtete,
urmrete în orice mo- ment mersul duhovnicesc al fiilor lui
duhovniceti8.
Eficiena pastoraiei este dat i de mijloacele folosite. Din câmpul
Media pot fi utilizate pe lâng biseric tipriturile,
6 Tomáš Špidlik, Marko Ivan Rupnik, Teologia pastoral…, p. 47. 7
Marius Florescu, Misiunea în slujba unitii Bisericii lui Hristos,
Editura Eurostampa, Timioara ,,Astra Museum”, Sibiu, 2014, p. 46;
178. 8 Gheorghios D. Metallinos, Parohia – Hristos în mijlocul
nostru, trad. pr. prof. Ioan I. Ic, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p.
116-117.
19
prelucrrile power-point care s ilustreze temele urmrite în
pastoraia misionar. Revista (buletinul parohial) poate fi înso- it
i de alte lucrri: calendar ortodox de buzunar, carte potal care
ilustreaz activitile Bisericii, icoane, pliante aniversare sau
comemorative, site-ul (blog-ul) parohial. Existena presei parohiale
a fost identificat în timpul interbelic. Un precursor al genului,
printele David Voniga, sublinia: ,,Presa e amvonul timpului modern.
Niciodat i niciun predicator, fie cât de ce- lebru n-a produs i nu
produce atâta efect cât produce un ziarist iscusit în zilele
noastre. Au fost i sunt oratori celebri, crora le succede din vreme
în vreme s atrag un auditor de câteva zeci de mii. Dar,
‹‹Universul››, d. p., are zilnic peste 5-6 sute de mii de cititori;
iar ‹‹Petit Parisien››, tiprit zilnic într-un milion i jumtate de
exemplare, la sigur c va avea cel puin 3-4 mili- oane cititori.
Rezult, deci, c Biserica trebuie s recunoasc importana i puterea
presei i s-o aprecieze dup valoarea i dup efectele ei. Iar a-i
recunoate aceste caliti i a le aprecia, însemneaz: a-i impune siei
datoria de a i-o crea i a i-o susine la nivel, cci în zadar vom
ridica coli i biserici, dac vom neglija presa i dac nu vom ine seam
de cuceririle ei moderne. Presa e Amvonul modern al timpului
nostru”9.
Exceptând presa ,,tiinific – teologic”, prin presa reli- gioas de
la parohie se înelege pres de popularizare, cel mai indicat mijloc
de învtur moral, pastoral redactat în ,,parohiile mari, fruntae,
ori într-un centru, pentru mai multe parohii – în numr de exemplare
cât de restrâns: ar contribui în msur foarte mare i cu un efect
admirabil la îndrumarea i la povuirea sufleteasc a credincioilor,
crora nu le putem vorbi de pe amvon, gur la gur”10. Coninutul unei
atari publi- caii poate fi urmtorul: ,,S-ar da în rezumat predicile
preotului
9 David Voniga, Presa bisericeasc. Importana ei i mijloacele de
întrei- nere, Tipografia Huniadi, Timioara, f. a., p. 9. (Se va
prescurta în continua- re Presa bisericeasc…). 10 Ibidem, p.
21.
20
parohial, inute în biseric ori la alte ocazii, ridicându-se con-
cluzia lor cu învturi morale i cu îndemnuri la vieuire cre-
tineasc, la dragoste ctre biseric, la cinstirea aezmintelor sfinte
i la ridicarea lor din indiferentismul, care le pregtete moartea
moral etc.”11.
Caracteristica esenial a presei bisericeti este aceea de slujire a
comunitii. Chiar dac vi s-a spus c cineva ar fi pro- prietarul
ziarului, adevratul proprietar este comunitatea dum- neavoastr.
Ziarul mic este frumos. Credei în el; nu v dorii s scpai de el.
S-ar putea s nu v îmbogii, dar rsplata dumneavoastr sufleteasc va
fi uria12. Stephan Mestovic, în lucrarea sa despre cultura politic
din Balcani arat c golul lsat în naiunile slave postcomuniste a
fost umplut de naiona- lism, religie, familie i alte fore
centripete, care trdeaz pute- rea obinuinelor sufletului13.
Legtura presei scrise cu mitul i ritul este una demon- strat de
specialitii în tiina jurnalistic. Din perspectiv ri- tual,
comunicarea apare ca ,,punere în comun”, ,,participare”,
,,asociere”, ,,prietenie”, ,,posedarea unor credine comune“. O
perspectiv ritual asupra comunicrii este centrat nu asupra
mesajelor în spaiu, ci asupra meninerii societii în timp; nu asupra
actului de a difuza informaii, ci asupra actului de a îm- prti
convingeri comune14.
Textul presei bisericeti trebuie s in seama de unele reguli general
valabile în genul scriiturii ziaristice caracterizat în primul rând
prin concizie i evitarea banalitilor. Din text vor fi astfel
eliminate cuvintele i detaliile de prisos, evitarea clieelor i
platitudinilor. Vor fi folosite cuvinte simple. Fraze 11 Ibidem. 12
Jock Lauterer, Ziarul local. Cum s scrii pentru publicaia unei
comuni- ti, trad. Alina Mriu, Silvia Chiril, Editura Polirom, Iai,
p. 91. 13 Peter Gross, Mass Media i democraia în rile Europei de
Est, trad. Mlina Iordan, Editura Polirom, Iai, 2004, p. 31. 14
Mihai Coman, Mass Media, mit i ritual. O perspectiv antropologic,
Editura Polirom, Iai, 2010, p. 85.
21
i propoziii scurte, simple i se vor scoase din textul scris cu
desvârire cuvintele evaluative15.
Misiunea presei const în vocaia ei de a se adresa ini- mii,
gândirii i duhului fiecrui om, în vederea comunicrii valorilor
cretine i integrrii mediului social cu aluatul Evan- gheliei. Prin
urmare, slujirea mediatic a Bisericii reprezint, în fond, ca
intenie, doar preambulul unei relaii de maxim apro- piere i unire
în Hristos între Dumnezeu i om. Biserica va tre- bui s încerce s
vad în presa bisericeasc o cale de activare a dimensiunii sale
profetice, s abordeze prin ea semnele timpu- lui, s redeschid
canale de comunicare între diferitele structuri i segmente
eclesiale mai precis între cler i ierarhie, ierarhie i credincioi,
credincioi i teologi16.
Ca liant între cler i credincioi, apoi între treptele ie- rarhiei
sacerdotale, o astfel de publicaie este i un spaiu al propovduirii
credinei. Funcia de culturalizare descoper în presa bisericeasc
bogia spiritual biblic i patristic, pre- cum i valorificarea
patrimoniului arhitectonic, literar i artistic al Ortodoxiei
româneti i universale. Nevoile de catehizare a adulilor i de
iniiere în tainele credinei a tinerelor generaii postuleaz explicit
în presa bisericeasc dimensiunea educati- v, desfurat în duhul
iubirii cretine i al standardelor de profesionalism din universul
mediatic de azi17. 15 Marcel Tolcea, ,,Elemente de redactare a
textului jurnalistic”, în Mihai Coman (coord.), Manual de
Jurnalism. Tehnici de redactare, vol. II, Editura Polirom, Iai,
1999, p. 16-17. 16 Florin – Clin Ghi, ,,Relevana misionar a relaiei
dintre teologie i cultur în presa bisericeasc”, în vol. Ioan
Tulcan, Filip Albu (coord.), ,,Calea Mântuirii” la zece ani de
apariie (2000-2010). Importana pasto- ral-misionar i cultural a
presei bisericeti în Ortodoxia româneasc, Editura Universitii
,,Aurel Vlaicu”, Arad, 2010, p. 109; 111; 117. 17 Nicolae Dasclu,
,,Funciile i rolul presei bisericeasc în societatea ro- mâneasc de
ieri i de azi”, în vol. Ioan Tulcan, Filip Albu (coord.), ,,Calea
Mântuirii” la zece ani de apariie (2000-2010). Importana pastoral-
misionar i cultural a presei bisericeti în Ortodoxia româneasc,
Editu- ra Universitii ,,Aurel Vlaicu”, Arad, 2010, p. 27-28.
22
Biserica îi asum un rol educativ fundamentat pe fide- litatea fa de
adevr i respectul demnitii umane. Dintr-o profesie, ziaristul
cretin face o slujire. Raportarea Bisericii la mass-media este una
important în a înelege rolul i rostul publicaiilor bisericeti.
Bisericile se raporteaz la mass-media într-un mod pastoral,
evanghelic i profetic. Din punct de vede- re pastoral, exist o
preocupare pentru oamenii care lucreaz în mass-media i un efort de
a-i sprijini s-i fac datoria în spiri- tul valorilor cretine.
Respectul pentru pluralismul de idei i pentru demnitatea publicului
sunt avute în vedere atunci când li se comunic mesajul mântuirii cu
smerenie i convingere. To- todat, spiritul critic opereaz atât
asupra folosirii tehnicilor de comunicare, cât i a alegerii
coninuturilor, venind astfel în sprijinul consumatorilor de media
în formarea simului de dis- cernmânt18.
Funcia unei astfel de publicaii este de a crea o legtu- r, o punte
de dialog pentru împrtirea de noi cunotine. Un sociolog american,
Leo Thayler, a identificat 7 funcii ale pre- sei: de socializare
(ofer material pentru discuiile dintre oa- meni); de identitate
(ritmeaz existena noastr cotidian, dân- du-i un contur specific);
de mitologizare (creeaz modelele simbolice de profunzime ale
culturii noastre); de compensare (ofer experiene afective); de
informare (distribuie date despre realitate); de divertisment
(transmite mesaje, ocup timpul li- ber); de educaie (contribuie la
modelarea persoanelor)19.
Capcana unor astfel de publicaii bisericeti st în pri- mul rând în
crearea unor produse jurnalistice falimentare, care nu fac altceva
decât s risipeasc resursele Bisericii20. O astfel 18 Nicolae
Dasclu, Parabola fcliei aprinse. Comunicarea religioas în era
informaional, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureti,
2012, p. 334-335. 19 Mihai Coman, Introducere în sistemul Mass –
Media, Editura Polirom, Iai, 1999, p. 73. 20 Eugen Tnase, ,,Presa
bisericeasc i chestiunea succesului la public”, în vol. Ioan
Tulcan, Filip Albu (coord.), ,,Calea Mântuirii” la zece ani
de
23
de publicaie va respira: acelai aer atemporal, în care doar pas-
toralele de Pati i de Crciun ne indic în ce anotimp suntem, aceleai
articole în care se exalt ,,corabia vieii”, ce plutete pe ,,oceanul
ispitelor”, aceleai relatri despre ,,minunea” descin- derii
ierarhului locului în nu tiu ce sat, aceleai sfaturi morale date cu
aceeai lips de realism etc21. A doua st în finanarea unui astfel de
demers. Chiar dac presa cultural se bucur de o subvenionare, cea
bisericeasc se bucur de sprijinul Bisericii, supravieuind prin
abonamente la parohii, în primul rând. Mai delicat st sectorul de
pres parohial. Acolo unde nu se gsesc bani în bugetul parohiei se
poate apela la sponsori, credincioi sau chiar la oferirea de
publicitate în paginile revistei, pentru editarea numrului.
Prin cele afirmate pân acum, am încercat s ilustrm faptul c grija
zilnic a pstoriilor poate fi fcut pentru cei care sunt abseni de la
ritualul rugciunii duminicale i din sr- btori prin intermediul unei
foi scrise, care s ptrund în case- le credincioilor efectiv în
forma scris, dar i on-line, prin intermediul site-ului (blogg-ului)
parohial sau reelelor de soci- alizare fiind i astfel o mrturie a
bogiei credinei bisericii din comunitate. Într-o lume bulversat,
uneori, modelul devine mod. Prin publicaie, Biserica ofer modele,
fiindc modele au o singur slbiciune, cum ar zice T. Vianu, i anume
c mor tinere.
Coninutul unor asemenea foi trebuie s in seama de normele genului
jurnalistic. Pân în final omul gsind în publi- caia de la biseric:
un cuvânt de învtur, o rememorare a
apariie (2000-2010). Importana pastoral-misionar i cultural a
presei bisericeti în Ortodoxia româneasc, Editura Universitii
,,Aurel Vlaicu”, Arad, 2010, p. 181. 21 Radu Preda, ,,Antena
Bisericii. Presa bisericeasc între propovduire i imagine”, în vol.
Pentru o democraie a valorilor: strategii de comunicare religioas
într-o societate pluralist. Seminar internaional organizat de
Colegiul Noua Europ, Bucureti 30 noiembrie – 1 decembrie 2001, f.
ed., Bucureti, 2002, p. 86.
24
trecutului, cei mai mici gsind ABC-ul credinei, cateheze, jo- curi
etc. Toate acestea reliefeaz faptul c biserica de enorie este vie,
e locul unde se întâmpl ceva pozitiv, prin care fiecare ne putem
încrca cu lucruri frumoase.
I.2. Presa bisericeasc din Banat. Istoric i coninut
În Banat se poate vorbi târziu de existena unei prese bisericeti,
acest lucru se datoreaz introducerii târzii a tiparu- lui la
Timioara, la 162 de ani de la apariia la Strassbourg a periodicului
german ,,Relation”, de organizarea târzie a Biseri- cii bnene, prin
apariia Episcopiei Caransebeului (1865) i cea a Aradului, de care
depindeau canonic parohiile bnene din Banatul de Câmpie.
Achiziionarea utilajului tipografic de ctre Biseric a fost cu
siguran un pas înainte. Prin interme- diul cunoscutului savant
Nicolae Teclu i a doctorului Constan- tin Popasu, a fost adus la
Caransebe, în luna septembrie a anului 1886, tipografia, împreun cu
un tipograf de la Curtea imperial din Viena, Eduard Honstein22.
Slujitorii altarelor îns au fost colaboratori ai celorlalte gazete
economice, politice i culturale, autori de articole religi- oase.
În suplimentele acestor publicaii, intitulate ,,Foie”, a fost
publicat de ctre acetia chiar i literatur religioas. Ali clerici,
precum protopopul Meletie Drghici din Fabricul Timi- oarei, au fost
chiar proprietari de astfel de gazete, ali clerici redactori
responsabili .a.m.d. Întâia publicaie literar a fost ,,Biblioteca
Româneas- c”, care a aprut la Buda în 1821. Ea a aprut sporadic în
1829 i 1930, ultimele patru numere în 1834. Publicaia a imprimat
literatur, având abonai la Caransebe, Mehadia i Fget. În
22 Florin Carebia, ,,Incursiune în presa bisericeasc bnean pân la
1948 (zona Timioara – Caransebe)” în ,,Analele Universitii de Vest.
Seria Teologie”, II-IV, 1996-1998, p. 214.
25
volumul I, Damaschin Bojinc a publicat Viaa lui Dimitrie Cantemir,
domnul Moldovei i prinip în împria ruseasc23. Nevoia de pres
bisericeasc pentru bneni a fost îm- plinit de foaia agunian
,,Telegraful Român” de la Sibiu. În perioada absolutismului medicul
timiorean Pavel Vasici a fost redactor al ,,Telegrafului” între
1853-1856, dar i colaborator la ,,Fo’e de septemâna din
Transilvania”. La publicaia brao- vean ,,Gazeta Transilvaniei”,
acelai neobosit Vasici imprim între multe materiale literare între
care ,,Tânguirea i mângâie- rea” (1830) i ,,Geografia intirimului”
(1840)24. Tot la aceast gazet au mai publicat i clericii bneni
Nicolae Tincu – Ve- lia i Ioan Tomici.
Prima gazet literar din Banat a fost ,,Priculiciu”, re- dactat de
poetul Iulian Grozescu. A aprut la Budapesta, în 1872, ca supliment
satiric al ziarului ,,Albina”. În 1874, la 31 martie 12 aprilie
avocatul Pavel Rorariu reînvie ,,Priculiciul”, scoând o nou ediie
la Timioara25. Ajuns în Timioara îi pstreaz aceai profil satiric,
,,Priculiciu diaru – satiricu va ei în fiecare septemân odat, mari
seara, redactoru respondiatoriu P. Rotariu, proprietariu i
editoriu; consortiului din Timioara, se tiprece în tipografia
diecesan”26.
În anul 1880 la Lugoj a aprut gazeta sptmânal ,,Deteptarea”,
redactat de preotul Iosif Tempea, pân în 1881. Era un ziar
sptmânal, literar i umoristic.
23 Mircea Popa, Valentin Tacu, Istoria presei literare româneti din
Tran- silvania, de la începuturi pân în 1918, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1980, p. 37. 24 Valentin Bugariu, Protopopul Mihail
Gapar. Studiu monografic, Editura Eurostampa, Timioara, 2007, p.
53. (Se va prescurta în continuare Proto- popul…). 25 Ioan David,
Pres i cultur, Editura David Press Print, Timioara, 2012, p. 105.
26 Florian Moldovan, ,,Revista ‹‹Priculiciu››. Prima publicaie
periodic în limba român – revist umoristic (aprilie 1874 –
septembrie 1875)”, în ,,Orizont”, 1974, nr. 15, p. 12.
26
Întâiul periodic de la Timioara a fost ,,Lumintoriul” (1880-1894).
Proprietar era protopopul Timioarei, Meletie Drgici, i redactor i
editor, avocatul Pavel Rotariu. Ziarul a aprut de dou ori pe
sptmân, miercurea i sâmbta, i apoi de trei ori pe sptmân în
perioada 1885-1886, în final iari bisptmânal. A avut ca model
,,Telegraful Român”, iar redac- ia a creat „Foioara”, în care a
fost publicat literatur i folc- lor din Banat. Ziarul a gzduit în
paginile lui dezbateri cu ca- racter polemic, aa sunt cele
consacrate preotului Dimitrie i- chindeal isclite de preotul
Emilian Micu27.
Cu sprijinul financiar al lui Alexandru Mocioni s-a pus temelia
ziarului ,,Dreptatea” la Timioara. Redactat de Valeriu Branite,
ziarul a fost unul politic, economic i literar în 8-12 pagini, cu
câte 2-3 coloane. În redacie, alturi de Branite, mai erau Cornel
Diaconovici i dr. E. Dianu, ajuns protopop la Cluj. Între
corespondeni, erau i Ilie Dinurseni, numeni altul decât Miron
Cristea, primul patriarh al României i preotul David Voniga din
Giroc.
În 1904, învtorul Emeric Andreescu, împreun cu Nicolae Mitru, au
pus bazele unei gazete ,,Dreptatea i Lumina Poporului”, devenit, în
1905, ,,Dreptatea Poporului. Foaie naional, poporal, cultural,
social i economic”. Dup arestarea lui Nicolae Mitru, i-a schimbat
numele în ,,Plugarul Român”, cu o apariie bilunar, rmânând pân
astzi cea mai longeviv publicaie româneasc din Banat, cu o
activitate ne- întrerupt de aproape trei decenii. Din 1912, preotul
Victor Aga din Chioda a devenit colaborator intern, publicând
poezii.
La Lugoj, în redacia lui Valeriu Branite, a aprut zia- rul
,,Drapelul” (1901-1920). Ca membru stabil în redacie, am avut pe
dr. Dimitrie Cioloca, pân ce a fost ales profesor la Caransebe,
apoi pe Gheorghe Noaghea (devenit, de asemenea, profesor la
Caransebe), pe Mihail Gapar, pe atunci diacon în
27 Virgil Vintilescu, Secvene literare. Repere literare bnene (1880
- 1918), Editura Facla, Timioara, 1987, p. 15.
27
Lugoj, acum protoprezbiter în Boca, pe un tânr poet Cassian
Munteanu, din Verme, i pe diaconul dr. Avram Imbroane28. În anii
1919-1920, redacia a fost condus de Mihail Gapar.
În anul 1903, Valeriu Branite a publicat în serial ,,Tabla de la
Lugoj”: ,,E vorba de o tabl de lemn, sculptat, cu text i chipuri
sfinte, ce s-a gsit ast-iarn în Lugoj. […] Aceast tabl […] a ajuns
în mâna dlui Mihail Brsan, notar public regesc în Lugoj. E uimitor
cum, în spaii atât de restrân- se, pe cele dou fee ale tablei sunt
numeroase imagini, ele re- prezentând crucea Mântuitorului,
Fecioara Maria, proorocii Zaharia i Aron (‹‹Arone››) i Sfântul
Sava. Imaginile sunt însoite de inscripii explicative, scrise de la
dreapta la stânga, întoarse – precizeaz Branite – (ca la clieuri
pentru tipar). Apoi, pe o fa a tablei este un text în slava veche,
cuprinzând 72 de nume ale Domnului nostru Iisus Hristos, iar pe
cealalt fa, tot în paleoslav, sunt 72 de nume ale Preasfintei Nsc-
toare de Dumnezeu.
Pe o coloan, este reprodus un fragment din Evanghelia lui Matei.
Lâng aceasta, în stânga, un text de exorcizare: ‹‹Numele Tatlui i
Fiului i Sfântului Duchu Amin. Legute [legu-te] diavole cu sfânta
troi () i a înfricoatului jude, legu- te [legu-te] diavole cu cel
ce ade pre cheruvimi i odichnete pre serafimi, legute [legu-te]
diavole cu marii voievoz(i) Mihail i Gavril, cu cheruvimii, cu
serafimii i cu toate puterile cereti, legute [legu-te] diavole i de
blestemu cu Ioanu boteztoriu, cu 12 apostoli, cu prorocii, cu
mu(ce)nicii, cu sfini arhierei, cu sfinii tmduitori fr de argini
[…]››.
Pe cealalt fa a tablei, este un text românesc privind lauda puterii
crucii. Se presupune – este prerea lui Mihail Brsan – c mnstirea,
în care tabla a fost lucrat de un clu- gr, s-ar afla în Banat,
undeva nu departe de Dunre, în vecin- tatea Serbiei, locaie
demonstrat de prezena genitivului lu (în
28 Valeriu Branite, Amintiri din închisoare (însemnri contimporane
i autobiografice), Editura Minerva, Bucureti, 1972, p. 419.
28
loc de lui) în text, prezent i astzi nu numai în localitile
bnene”29.
În ,,Foia Drapelului” a aprut literatur religioas, Mi- hail Gapar a
imprimat o schi literar cu tem preluat din Noul Testament:
Învierea. Din universul scrierilor autorului bnean, ne apar i
scrieri religioase, cu tematici luate din Noul Testament; aa este
povestirea inedit (nu a fost menio- nat de niciun istoric
literar!), pierdut prin pagini înglbenite de foileton literar:
Rabbi de la Galileia, în care personajul principal este Mântuitorul
Iisus Hristos, care îi vindec pe cei bolnavi: ,,Iisus Hristos înc
nu prsise Galileia i rmul Mrii Ghenizaretului, dar vestea despre
minunile Lui ptrunse aproa- pe pân în Sichem, un ora bogat, situat
între grdini de vii din inutul Samaritenilor"30.
Izbvirea animalelor i tmduirea oamenilor de boli este cerut de la
Mântuitorul Iisus Hristos, mai întâi de Obed, ,,un btrân avut” din
Sichem, apoi de un roman, Publius Sep- timus, ,,cpitan” în oastea
roman.
În cele din urm, Iisus vindec durerea unui copil al unei vduve din
Sichem, la rugciunile pruncului: ,,Biata ma- m plângea i inea în
braele-i slbite corpul galben transfigu- rat al copilaului ei
bolnav, care, tremurând de friguri, o ruga ca s trimit dup Rabbi,
care iubete copiii, care satur pe cei flmânzi i vindec cu atingerea
mâinii sale pe cei morboi. Mama rspunse plângând: <<Cum
pofteti dragul meu s te prseasc mama, pentru a cuta pe Rabbi prin
Galileea? Obed e bogat i are muli servitori, acetia L-au cutat
pretutindeni i nu au dat de El. Septimius e puternic, dispune de
muli soldai, i-am vzut trecând pe aci – nu L-au gsit. Iisus e
departe i nu cunoate durerile noastre>>.
29 Ioan David, Presa româneasc din Banat, Editura David Press
Print, Timioara, 2012, p. 86-87. 30 Sorin (Mihail Gapar), Rabbi de
la Galileia, în ,,Drapelul" 1906, nr. 37, p. 1. (dup Valentin
Bugariu, Protopopul…, p. 308)
29
Dar copilul o rug, dorind s-L vad pe Iisus, i-i mur- mur numele Lui
printre buzele înviorate. [...]
i din nou ip copilul: <<Mam, eu vreau s vd pe
Iisus!>>.
i iat... ua se deschise i blând i iubitor gri biatului:
<<Aici sunt!>>”31. Dup Unire, la Timioara a aprut
,,Banatul” (1926-
1930). Între colaboratori, îi amintim i pe clericii Mihail Ga- par
i Melentie ora.
Primele publicaii bisericeti, în sensul originar al ter- menului,
sunt cele editate de Episcopia Caransebeului: ,,Foaia Diecezan”,
care a aprut neîntrerupt în perioada 1886-1948, în opt pagini. În
aceeai perioad, a aprut i ,,Calendarul româ- nului”. Academia
Teologic din Caransebe a editat între 1944- 1948 revista teologic
,,Altarul Banatului”. Odat cu înfiinarea Episcopiei Timioarei, au
aprut în capitala Banatului ,,Biserica Bnean” în perioada
1941-1948, sptmânal, fiind foaia Episcopiei. În perioada 1940-1941
a aprut ,,Buletinul Sfintei Episcopii a Timioarei”.
Cea dintâi revist bisericeasc de la Timioara a aprut graie
strdaniei preotului David Voniga. Parohul Girocului a scos în
perioada anilor 1910-1919 o publicaie religios- cultural. Cu
binecuvântarea episcopului Ioan I Papp al Aradu- lui, aceasta l-a
avut ca editor – director pe David Voniga. Gaze- ta a aprut pân la
24 decembrie 1919 de trei ori pe sptmân. În ce privete formatul,
informaiile erau inserate pe trei coloa- ne în opt pagini, iar
abonamentul era de 10 coroane pe an32.
Din articolul program aflm c revista ,,va fi un organ 31 Sorin
(Mihail Gapar), Rabbi de la Galileia, în ,,Drapelul" 1906, nr. 37,
p. 2. (dup Valentin Bugariu, Protopopul…, p. 309). 32 Alin Cristian
Scridon, ,,David Voniga – omul vieii spirituale i culturale
timiorene. ‹‹Revista Preoilor››” în Istorie i cultur în Banat,
(coord.): Alin Cristian Scridon i Viorel Dorel Cherciu, Editura
Brumar, Timioara, 2013, p. 220. (Se va prescurta în continuare
,,David Voniga – omul vieii spirituale…”).
30
clerical independent. Liber de orice influen, va milita pentru
promovarea intereselor de via pastoral, oficial i social a preoilor
de mir i pentru aprarea acestora de orice influen pgubitoare, – i
va lupta cu energie contra oricrei tendine de umilire, nedemne, a
statului preoesc. Va lupta pentru câtiga- rea i asigurarea
independenei morale i individuale a preoi- lor. (…) Revista
Preoilor va începe munca sa cu Duhul pcii, cu Duhul blândeei, cum
se cuvine acelora, care chemai sunt a propovdui i a cultiva
vârtutea iubirei, – dar, în acelai timp, va solicita drepturile, i
va susinea independena convingerea acelora, în interesul crora s-a
angajat a lucra i a cror dorine i convingeri le va
prezenta”33.
Pe lâng rubrici generale, au existat tiri de ordin biseri- cesc:
vacantarea unor parohii protopopiate, alegerea de preoi protopopi
episcopi; instalri de clerici; hotrâri ale Consistori- ului
diecezan; susinerea de conferine preoeti; construirea de biserici
etc. Fiind o gazet bisericeasc, nu au lipsit articolele care
condamn: alcoolismul, concubinajul, tabacismul etc34.
Principalul scop al apariiei revistei a fost cel pastoral, în care
preotul, ca pstor duhovnicesc, îi îndrum turma cre- dincioilor spre
Dumnezeu împotriva absenteismului biseri- cesc, a indiferentismului
fa de biseric i aezmintele ei. S-a propus chiar i înfiinarea
,,Ligii preoilor” care s-i cuprind pe toi clericii ortodoci care s
reprezinte preoii în administra- ia bisericeasc. Între aciunile
realizate de acest for amintim: conferine preoeti inute la
protopopiat, la parohii cu prilejul hramului lcaului de cult unde
preoii s svâreasc Sfânta Liturghie, iniierea de cateheze,
organizarea unui fond de pen- sie, ridicarea de case parohiale,
preschimbarea birului (adul i stola) preoesc, în salarizare direct
de la Episcopie.
Revista a mai avut i elemente culturale locale i regio-
33 ,,Revista Preoilor”, I, 1910, nr. 1, p. 1. (dup Alin Cristian
Scridon, ,,David Voniga – omul vieii spirituale…, p. 220). 34 Alin
Cristian Scridon, ,,David Voniga – omul vieii spirituale…”, p.
224.
31
nale. Între acestea, amintim recitalul de muzic i teatru susi- nut
de Reuniunea român de cântri din Giroc, sub conducerea tânrului ran
George Dumitru.
La Timioara, din colaborarea episcopului Vasile Lz- rescu cu
protopopul dr. tefan Cioroianu al Comloului, a ap- rut revista
omiletic ,,Duh i Adevr”. Adresa redaciei era Timioara II, str. A.
aguna, nr. 12. Publicaia a aprut lunar între 1941-1949 sub
patronajul P. S. Vasile, comitetul de redac- ie a fost alctuit din
tefan Cioroianu (director), pr. Melentie ora, pr. Victor
Vlduceanu.
Primul numr a aprut în luna iulie a anului 1941. Cu- prinsul este
format din editorialul semnat de directorul revistei, predici,
revista crilor (prezentri bibliografice n. n.), sinaxar, ecouri
(însemnri n. n.). Cuvântul de început intitulat ,,Prima brazd”
poart isclitura prot. dr. tefan Cioroianu, care pla- seaz apariia
revistei în încercarea de a contraataca moravuri- le: ,,… Ce
pacoste înseamn aerul stricat pentru un om singura- tic, aceeai
pacoste înseamn moravurile rele la un popor, fi- indc el singur îi
sap mormântul. Societatea omeneasc, în care s-au cuibrit, ca nite
morburi lipicioase i pustiitoare, minciuna, furtul, lenea, mândria,
calomnia, egoismul i alte multe pcate urâte, nu poate exista mult
vreme, fiindc ea, dup legea firii, trebuie s se prbueasc ca un
arbore putred. […] Revista de fa pe care o întemeiem, cu ajutorul
lui Dum- nezeu i concursul oamenilor de bine, îi propune o singur
int: s examineze cu frica de Dumnezeu i cu iubire curat fa de
aproapele cât de departe sau cât de aproape cad de ade- vratul
cretinism faptele fiilor Bisericei noastre strmoeti. […] Pornim la
munc nu cu gândul de a se isprvi minuni cu rsunet mare i de a ne
ridica cu tiina noastr omeneasc asu- pra tuturor, ci cu o rugciune
fierbinte ctre Mântuitorul, care a murit pe cruce pentru mântuirea
oamenilor, s ne binecuvinteze strduinele noastre de bine i s ne
îngduie i nou mcar un strop din lumina cereasc de a readuce în
staulul sfânt al biseri-
32
cei noastre strmoeti toate oile rtcite de la turma româneas- c i
cretineasc”35. Publicaia a avut colaboratori externi între care îi
amin- tim pe cei din Banat: Marcu Bnescu, Traian Golumba, Dumi- tru
Belu, Corneliu Sârbu, Gheorghe Cotoman, Gheorghe Ge- ia. Revista a
avut în irul colaboratorilor personaliti teologi- ce de la Bucureti
i Sibiu: Grigorie Cristescu, Dumitru Fecio- ru, Ioan G. Coman, Gala
Galaction, Toma Chiricu, Dumitru Belu, Nicolae Mladin, de la Arad,
Ilarion Felea i alii. Odat cu înfiinarea Arhiepiscopiei Timioarei i
Ca- ransebeului în cadrul Mitropoliei Banatului, aici a aprut
,,Foaia Arhidiecezan”. În perioada anilor 1950-1989, revista
teologic ,,Mitropolia Banatului”, secondat din 1980 de un
,,Îndrumtor bisericesc”. Dup 1990, i-a continuat existena revista
mitropolitan sub denumirea de ,,Altarul Banatului”, iar
,,Îndrumtorul” a fost continuat de un ,,Calendar al Arhiepis-
copiei” i din 1990 de o foaie ajuns astzi revist eparhial
,,Învierea”. Dintr-o statistic a presei realizat în 1934 aflm c,
între gazetele rii, nu mai puin de 98 erau religioase36. Pentru
Banat astzi, cel timiean cu excepia publicaiilor eparhiale
funcioneaz mai multe publicaii parohiale i steti. Cele din urm
având în colegiul de redacie pe preotul paroh, în paginile acestei
gazete fiind imprimate mai multe articole cu fond reli- gios.
35 tefan Cioroianu, Prima brazd, în ,,Duh i adevr”, 1941, nr. 1, p.
2-3. (dup Valentin Bugariu, ,,Protopopul dr. tefan Cioroianu
(1886-1970). Evocare”, în ,,Altarul Banatului”, an XXVI, nr. 1-3,
2015, p. 143). 36 Alina Martin – Mitric, Presa cultural timiorean
în perioada interbe- lic, Editura David Press Print, Timioara,
2014, p. 55.
33
Apariia, la 15 aprilie 1990, a unei noi publicaii religi-
oase la Timioara a reprezentat negreit o izbând a Mitropoli- ei,
pentru c, pân la reactivarea Eparhiei Caransebeului, foaia a
reflectat activitatea bisericeasc a întregului Banat. Iniiatorul i
fondatorul acesteia a fost mitropolitul Nicolae. Numele aces- tei
foi, a fost ales sugestiv, simbolic, pentru c prin ,,Înviere” se
înelegea atunci o renatere naional i spiritual.
Ivirea unei astfel de publicaii trdeaz îndeosebi un scop pastoral i
misionar cu finalitate catehetic de reîncretinare a cretinilor, dup
fericita expresie a arhimandritului Ioanichie B- lan. Realizarea
unei astfel de foi se înscrie într-un program pasto- ral i misionar
mai dezvoltat, acela de ,,Liturghie dup Liturghie”: diaconie,
spiritualitate, educaie teologic (religioas), etic, disci- plin
politic cretin. Invitaia liturgic: ,,Cu pace s ieim”, din finalul
Sfintei Liturghii, revendic ,,intrarea în lume”, continuând
trimiterea apostolilor pentru propovduire37.
Orice publicaie are un rol de informare i formare con- tinu a
publicului cititor. În consecin, se poate vorbi de o funcie
principal informativ, dublat de alte trei funcii deri- vate:
explicativ, educativ-formativ i normativ38.
Libertatea presei este urmat în presa religioas de res- 37 Ion
Bria, Liturghia dup Liturghie. O tipologie a misiunii apostolice i
mrturiei cretine azi, Editura Athena, Bucureti, 1996, p. 11-12; 26.
(Se va prescurta în continuare Ion Bria, Liturghia dup Liturghie…).
38 Lucian-Vasile Szabo, Libertate i comunicare în lumea presei.
Principii, norme, reguli. Limbajul mass-media, Editura Amarcord,
Timioara, 1999, p. 25.
34
ponsabilizarea acestei liberti în conceperea materialelor, a
rubricilor, grafic . a.
Apariia presei bisericeti se înscrie în împlinirea dezi- deratului
de propovduire evanghelic. Pentru a comunica cu o societate în care
contactele cu viaa liturgic a Bisericii devin din ce în ce mai
rare, Bisericile pot folosi metode i mijloace oferite de tehnica
modern. Utilizarea lor s fie studiat atent, la fel ca i mesajul
trimis prin ele39.
Presa exercit o putere deosebit, care nu st în primatul informaiei,
ci în autoritatea scrisului (,,Nu te cred, arat-mi unde este
scris!”), în capacitatea ei colosal de a fi productoa- re de sens i
de semnificaii40.
Foaia ,,Învierea” s-a înscris de la început în categoria de ziar
local, scris de comunitate i pentru aceasta, în ea se oglin- dete
viaa bisericeasc, cateheza i îndrumrile liturgice, chi- puri de
înaintai din istoria Bisericii locale, literatur (poezie i proz)
religioas, prezentri bibliografice .a.
Indiferent de situaie, presa local are întotdeauna un caracter
personal; cititorii îi cunosc dup nume pe toi cei ce lucreaz la
ziar. Din punctul meu de vedere, o comunitate fr un ziar este ca o
biseric fr amvon sau fr altar. Îi lipsete ceva – o voce familiar,
un sentiment de a fi acas, o continui- tate. Caracterul unui loc
este definit i confirmat de ziarul su41.
Bisericile cretine îi asum un rol educativ în societate i propun un
sistem de norme morale coerent, fundamentat pe fidelitatea fa de
adevr i respectul demnitii umane. Prin urmare, prioritile pe agenda
media sunt: informarea religioa- s, evanghelizarea i cateheza,
formarea de specialiti în pasto-
39 Ion Bria, Liturghia dup Liturghie…, p. 75. 40 Sorin Preda,
Jurnalismul cultural i de opinie, Editura Polirom, Iai, 2006, p.
11. 41 Jock Lauterer, Ziarul local. Cum s scrii pentru publicaia
unei comuni- ti, trad. Alina Mriu, Silvia Chiril, Editura Polirom,
Iai, 2010, p. 16.
35
raia prin noile mijloace de comunicare, educaia pentru o utili-
zare responsabil a media de ctre public. În acest sens, efortu-
rile Bisericii se îndreapt ctre o integrare a mesajului mântui- rii
în cultura mediatic. Ceea ce este pentru laici o profesie, pentru
un membru al Bisericii devine slujire42.
Despre apariia foii ,,Învierea”, ierarhul de la Timioara nota: ,,În
ce m privete, folosind rspunderea proprie în Bise- ric, am
contribuit la apariia bilunarului intitulat ‹‹Învierea›› […] Pân
înainte cu câteva luni, m-am interesat de fiecare nu- mr al
‹‹Învierii››, unde am asigurat articolul de fond pân într- atâta,
încât un publicist vorbea de ‹‹Învierea mitropolitului Ni- colae››
(,,Alfa i Omega”, supliment al ziarului ,,Cotidianul”, an. VI, nr.
6, 1997, p. 7). […] Limitându-m la foaia ‹‹Învie- rea››, în
articolele de fond aprute, am încercat s iau atitudine fa de
problemele care privesc Biserica i credincioii ei. În tot ce am
publicat aici, m-am strduit s depesc stereotipia, ex- primând idei
i opinii dictate nu de poziiile aa-zis oficiale, ci ascultând mai
ales glasul contiinei. Din acest punct de vedere, autorul
articolului din ,,Alfa i Omega”, la care m-am referit puin mai
înainte, vizându-m c ‹‹m situez la extrema cea mai îngduitoare a
Ortodoxiei››”43.
Publicaia ,,Învierea” îi propune s explice perceptele cretine,
semnificaia srbtorilor cretinilor, s trateze variate- le probleme
ale Bisericii. ,,Învierea” public ase suplimente: ,,Stânca vieii”
(supliment redactat de Oastea Domnului), ,,Filocalia” (supliment
redactat de Liga tinerilor ortodoci ro- mâni), ,,Tineretul ortodox”
(supliment redactat de Asociaia studenilor cretini ortodoci),
,,Logos” (supliment redactat de studenii de la Facultatea de
Teologie din Timioara), ,,Femeia
42 Nicolae Dasclu, Parabola fcliei aprinse. Comunicarea religioas
în era informaional, Editura Basilica a Patriarhiei Române,
Bucureti, 2012, p. 307-308. 43 Nicolae Corneanu, Pe baricadele
presei bisericeti, vol. I, Editura Învie- rea, Timioara, 2000, p.
5-6.
36
ortodox”, „Supliment catehetic“. Preedinte de onoare: Î.P.S.
Nicolae, preedinte: preot Ilie Maier, redactor: pr. Marius Flo-
rescu44. În cei 25 de ani de apariie neîntrerupt, Colegiul de
redacie a primit membrii noi: Episcopul-vicar al Eparhiei, pre-
edinte, redactor-coordonator: pr. Adrian Carebia, membrii în
colegiu: vicarul administrativ, consilierul cultural, protopopul
Timioarei, o vreme i cel al Reiei, profesori de teologie, preoi .
a. Astzi, preedinte al Redaciei este Înaltpreasfinitul Printe Ioan,
arhiepiscopul Timioarei i mitropolitul Banatului.
Parcurgând colecia publicaiei, se pot identifica mai multe
materiale care compun cuprinsul fiecrui numr: editori- al isclit de
arhiereu, în parte Pastorala de Pati i Crciun; articole cu coninut
divers (lmuriri etimologice, misiune cre- tin, catehez, lmuriri i
explicri liturgice, subiecte de moral cretin, evocri a unor
personaliti, dezvoltri biblice i ex- plicri ale unor srbtori).
Rubrici separate sunt închinate: ,,Sfintei Scripturi – comentat”45;
,,Comentarii patristice”46 i
44 Mariana Cernicova Buc, ,,Învierea”, în vol. Marian Petcu,
Istoria jurna- lismului din România în date. Enciclopedie
cronologic, Editura Polirom, Iai, 2012, p. 892. 45 Preot prof. dr.
Nicolae Neaga, ,,Cartea lui Tobit” 1991, nr. 13, p. 3; ,,Cartea
Iudit”, 1991, nr. 14, p. 3; ,,Alte cri bune de citit”, 1991, nr.
15, p. 3; ,,Evanghelia dup Matei”, 1991, nr. 17, p. 3; ,,Dialog
despre fericire (Eclesiastul 1, 3)”, 1994, nr. 5, p. 3;
,,Îndeletnici nocive (Isaia 5, 11…)”, 1994, nr. 6, p. 3; ,,Cântrile
biblice”, 1994, nr. 5, p. 3; ,,Duminica credinei (Ioan 20, 19)”,
1994, nr. 9, p. 3; ,,Cel ce va veni (Facere 3, 15)”, 1994, nr. 11,
p. 3; ,,Sentimentul vieii” (Matei 4, 4), 1994, nr. 12, p. 3;
,,Proorocul pustiului (Matei 3)”, 1994, nr. 13, p. 3; ,,Fizionomia
spiritual a omului (Matei 5, 48)”, 1994, nr. 14, p. 3; ,,Mare-i
Dumnezeu”, 1995, nr. 11, p. 3; ,,Rugciunea Tatl nostru” (colab. cu
Dr. Eugen Nicoar), 1995, nr. 12, p. 3; ,,Rugciunea Tatl nostru.
Sfiineasc-se numele Tu” (colab cu Dr. Eugen Nicoar), 1995, nr. 14,
p. 3; ,,Rugciunea Tatl nostru. Vie împria Ta (II)”, 1995, nr. 16,
p. 3; ,,Rugciunea Tatl nostru. Fac-se voia Ta pre- cum în cer i pe
pmânt”, 1995, nr. 17, p. 3; ,,Rugciunea Tatl nostru. i ne iart nou
pcatele noastre precum i noi iertm greiilor notri (V)”, 1995, nr.
19, p. 3; ,,Localiti memorabile. Betel”, 1997, nr. 6, p. 3;
,,Localiti memorabile. Gaza”, 1997, nr. 8, p. 3; ,,Ideea de progres
i înnoi-
37
re în Vechiul Testament”, 1999, nr. 21, p. 3; ,,Profeiile despre
Hristos în preocuprile Sfinilor Prini”, 1999, nr. 22, p. 3;
,,Vechiul Testament al- turi de Noul Testament”, 2000, nr. 15, p.
3; ,,Împria pcii”, 2000, nr. 20, p. 3; ,,Mai aproape de Tine,
Doamne, în grdina Ghetsimani”, 2000, nr. 21, p. 3; ,,Estetica
pcii”, 2000, nr. 23, p. 3; ,,Naterea în lumina Vechiului
Testament”, 2000, nr. 24, p. 3; ,,Dumnezeu este lumina drepilor”,
2001, nr. 1, p. 3; ,,Cântrile biblice”, 2001, nr. 2, p. 3;
,,Sfântul Ioan Gur de Aur: Cuvinte despre rugciune”, 2001, nr. 3,
p. 3; ,,Atitudinea Sfântului Apostol Pavel fa de Sfânta Scriptur”,
2001, nr. 4, p. 3; ,,Motive biblice în zicerile proverbiale ale
omului credincios”, 2001, nr. 7, p. 3; ,,Ierusalimul, centru
religios”, 2001, nr. 7, p. 3; ,,ara Sfânt, Ierusalimul”, 2001, nr.
14, p. 3; ,,ara Sfânt. Apele”, 2001, nr. 15, p. 3; ,,Adu-i aminte
de Dumnezeu (Ec- clesiastul 12, 1)”, 2001, nr. 16, p. 3;
,,Rugciunea unui credincios (Psalmul 50)”, 2001, nr. 17, p. 3;
,,Sufletul meu este însetat dup Dumnezeu (Psalmul 62)”, 2001, nr.
22, p. 3; ,,Piatra din capul unghiului (Psalmul 118, 22)”; 2002,
nr. 1, p. 3; ,,Valoarea vieii (II)”, 2002, nr. 3, p. 3; ,,Cartea
Tobit”, 2002, nr. 4, p. 3; ,,Calea cea dreapt (Psalmul 1, 1-3)”,
2002, nr. 5, p. 3; ,,Învai-v a face binele (Isaia 1, 17)”, 2002,
nr. 6, p. 3; ,,Mrirea cetii sfinte (Isaia 60, 1-5)”, 2002, nr. 7,
p. 3; ,,Dreptatea este lucru mare i sfânt (Psalm 35)”, 2002, nr.
11, p. 3; ,,Tu eti Dumnezeu care faci minuni”, 2002, nr. 13, p. 3;
,,Valoarea dreptii (I)”, 2002, nr. 14, p. 3; ,,Dorul de cele sfin-
te”, 2002, nr. 21, p. 3; ,,Fctorii de rele vor fi umilii, cei
credincioi vor fi înlai”, 2002, nr. 22, p. 3; ,,Un psalm de
srbtoare”, 2002, nr. 23, p. 3; ,,Soarele dreptii”, 2002, nr. 24, p.
3; ,,Cele aptezeci de sptmâni”, 2003, nr, 1, p. 3; ,,Cele aptezeci
de sptmâni (II)”, 2003, nr. 2, p. 3; ,,Valoarea dreptii”, 2003, nr.
3, p. 3; ,,Esteticul în Vechiul Testament”, 2003, nr. 4, p. 3;
,,Biserica i intelectualii”, 2003, nr. 5, p. 3; ,,Iniiative biblice
privind abolirea rzboiului”, 2003, nr. 6, p. 3; ,,Iniiative biblice
privind abolirea rzboiului (II)”, 2003, nr. 7, p. 3 46 †Lucian
Lugojanul, episcop-vicar, ,,Calea vieii (Didahia)”, 2003, nr. 8, p.
3; ,,Sfântul Clement Romanul”, 2003, nr. 10, p. 3; ,,Sfântul
Ignatie al Anti- ohiei”, 2003, nr. 11, p. 3; ,,Sfântul Policarp al
Smirnei”, 2003, nr. 12, p. 3; ,,Papias”, 2003, nr. 13, p. 3;
,,Scrisoarea lui Pseudo-Barnaba”, 2003, nr. 14, p. 3; ,,Pstorul lui
Herma”, 2003, nr. 15, p. 3; ,,Cine au fost apologeii greci?”, 2003,
nr. 16, p. 3; ,,Sfântul Iustin Martirul i Filosoful”, 2003, nr. 17,
p. 3; ,,Scrierile Sfântului Iustin Martirul i Filosoful”, 2003, nr.
18, p. 3; ,,Teofil al Antiohiei”, 2003, nr. 19, p. 3; ,,Martirii
lui Hristos în epoca pa- tristic”, 2003, nr. 20, p. 3; ,,Origen”,
2003, nr. 21, p. 3; ,,Dionisie al Ale- xandriei”, 2003, nr. 22, p.
3; ,,Sfântul Grigorie Taumaturgul”, 2003, nr. 23,
38
,,Crâmpeie din cotidian”. O rubric aparte este ,,Din viaa Bise-
ricii” i itinerarul spiritual al arhiereului. Publicaia mai conine
poezie, în mare parte original, i ilustraie proprie.
Între colaboratorii foii, îi amintim pe clerici (arhierei,
consilieri eparhiali, protopopi, profesori de teologie, monahi i
monahii, preoi i diaconi) i mireni: profesori, publiciti, filo-
sofi, etnologi, ziariti, agronomi, scriitori, muzicologi.
Amintim aici, fie i în treact, pe câiva din ostenitorii publicaiei:
†Nicolae, †Bartolomeu, †Daniel, Patriarhul Biseri- cii Ortodoxe
Române, † Laureniu, Mitropolitul Ardealului, †Timotei,
Arhiepiscopul Aradului, †Sebastian, Episcopul Sla- tinei i
Romanailor, †Gurie Strehianu47, episcop-vicar al Ar- hiepiscopiei
Craiovei, †Lucian Lugojanu48, episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Timioarei, †Daniil Stoenescu, episcop-lociitor al Daciei Felix,
†Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhie- piscopiei
Bucuretilor; profesori de teologie i protopopi: Zeno Munteanu,
Simion Radu, Marcu Bnescu, Gheorghe Liiu, Ie- remia B. Ghita, Ioan
Olariu, Nicolae Neaga, Sorin Cosma, Petru Bona, Nicolae Belean,
Vasile Muntean, Nicolae Morar, Viorel Cherciu, Vasile Itinean, Ioan
Bude, Teodor Baba, Cor- nel Toma, Constantin Jinga, Mihai
Vladimirescu i Nicolae Rzvan Stan; profesori, scriitori, publiciti,
ziariti, muzicologi: Alexandru Belu, Simona Goicu, Alexandru
Nemoianu, Mircea erbnescu, Costion Nicolescu, Simion Dnil, Marcel
Smân, Sergiu Grossu, Ion Ptrulescu, Victor Jurca i Doru
Popovici.
Subiectele de pastoral i misiune asupra crora ne-am oprit în
demersul nostru le-am încadrat în patru teme majore:
II. 1. Biserica – maica noastr II. 2. Unitatea Bisericii II. 3.
Religie ,,popular”
p. 3; ,,Metodiu de Olimp”, 2003, nr. 24, p. 3; ,,Hristologia lui
Tertulian”, 2004, nr. 1, p. 3; ,,Sfântul Chiril al Ierusalimului”,
2004, nr. 4, p. 3. 47 Din 2009 episcop eparhiot al Devei i
Hunedoarei. 48 Din 2006 episcop al Caransebeului.
39
II. 4. Religie i Stat II. 5. Mirenii în Biseric II. 6. Oastea
Domnului II. 7. Religia în coal
II.3. Noi exigene pastorale II. 1. Biserica i asistena social
(bolnavi, handicapai . a.) II. 2. Exigene pastorale II. 3.
,,Rânduiala” în Biseric (Timpul liturgic, partici-
parea la sfintele slujbe, cateheza, vemintele liturgice, interpre-
tarea Bibliei, citirile Sfintei Liturghii, vizitele pastorale,
inuta preoeasc, devieri liturgice)
II. 4. Alte metode (Ziua Eroilor, pelerinajele, pastoraia rromilor,
a deinuilor, cea cu privire la trecerea în venicie)
II. 5. Realiti eclesiastice (Teologia timiorean) II. 6. Credina în
mileniul III (Clonarea, Credina de azi,
Biserica i nevoile zilnice, Femeia în Biseric, Nevoia de tole- ran
i dragoste).
II.4. Biserica i mass-media II. 1. Biserica i presa II. 2. Emisiuni
radio II. 3. Vocea poporului i misiunea Bisericii II. 4. Metoda
ieirii în strad II. 5. Criza financiar i Biserica II. 6. Vorbirea
de ru II.5. Varia II. 1. Hristos i personalitatea II. 2. Biserica i
tinerii II. 3. ,,Pate” sau ,,Pati” II. 4. Duminica II. 5. Prenumele
i numele.
40
II.2. Biserica – maica noastr II.2. Prima seciune de cercetare este
,,Biserica – maica
noastr”. Din acest editorial, aflm c Biserica este totalitatea
cretinilor care au aceeai origine, fiind botezai dup natere în
numele aceleiai de toi recunoscut Treime, se conformeaz acelorai
obiceiuri, stabilite de predanie i lege, cred în acelai Dumnezeu,
urmresc acelai el al mântuirii. […] În fine, ca s dinuiasc, un neam
are trebuin de o conducere i anumite instituii capabile s asigure
traiul în comun, s sprijine, când e cazul, pe cei aflai în nevoi
(justiie, spitale, coli etc.). Aadar, Biserica are conducerea ei i
anumite orânduiri, aezmintele ei, Sfintele Taine, care fac posibil
transmiterea harului de sus tuturor celor care au nevoie de
el.
Aadar, întocmai neamului, Biserica este o realitate vie.
Vitalitatea Bisericii este tot atât de evident ca i vitalitatea
naiunii, de aceea nu poate i nu trebuie s fie nesocotit. Bise- rica
este maica noastr. Dup cum un ins are drept tat neamul i drept mam
ara în care triete, evident, vorbind figurat, tot astfel cretinul
care dorete s aib pe Dumnezeu Tat, trebuie s aib Biserica mam.
‹‹Habere non potest Deum Patrem, qui Ecclesiam non habet matrem›› –
nu poate avea pe Dumnezeu Tatl, cel care n-are Biserica de mam,
spunea Sfântul Ciprian, episcopul Cartaginei, în prima jumtate a
secolului al III-lea (Despre unitatea Bisericii, cap. IV)”49.
II.3. Prima problem dezbtut este cea a ,,Unitii Bi- sericii”, în
jurul creia graviteaz toate materialele publicate în aceast
seciune. Ca slujitor al Bisericii, mitropolitul timiorean
accentueaz formula ,,unitii prin diversitate”, îndreptând as- tfel
o învtur ecumenic: ,,[…] Chiar formula ‹‹unitate în diversitate››
ar trebui corectat, înlocuind-o cu ‹‹unitate prin diversitate››. În
acest caz, îns, va trebui s ne întrebm care este rolul unitii în
pstrarea diferenelor? Oricum, diferenele, 49 †Nicolae, ,,Biserica,
maica noastr”, în ,,Învierea”, an. I, nr. 5, 1990, p. 1-2.
41
deci diversitatea, n-ar mai trebui conceput ca un fel de supap
menit s evite explozia, ci condiia recunoaterii mutuale a
diferenelor, care ne separ pe unii de alii. Astfel, micarea
ecumenic nu are ce s descurajeze, cu atât mai puin s intre în
panic. Problema se pune de a concepe unitatea de drept o comuniune
de tradiii totdeauna diferite i de a fixa criteriile dup care
urmeaz s fie interpretate. Oare Evanghelia însi n- a manifestat cea
mai mare grij de a edifica i menine comuni- unea între persoanele i
comunitile care îi pstreaz specifi- cul, deci diferenele? Dup anii
’90 a erei cretine, expresia comuniune a înlocuit încetul cu
încetul termenul de unitate, exprimând într-un mod mai dinamic i
chiar mai teologic voca- ia Bisericilor, ba chiar a lumii, de a tri
împreun fr a cdea într-o unitate simplist i formal”50. În acelai
ton al misiunii, se înscrie o alt mrturie despre reunirea celei de
a V-a Confe- rine Panortodoxe presinodale (2009): ,,Manifestarea
sinodal a unitii i a mrturiei pe care Biserica Ortodox e chemat de
Însui Hristos s-o dea tuturor oamenilor ca rspuns la provoc- rile
lumii contemporane (secularizare, globalizare etc.) i în dialogul
cu celelalte confesiuni cretine i religii se impune ca o
necesitate”51.
II.4. Caracterul ,,popular” al religiei cretine este intens
dezbtut, autorul se folosete de experiena perioadei comunis- te
pentru a da un verdict: ,,[…] Ulterior, în perioada dictaturii
atee, religia a fost închis între zidurile lcaurilor de cult pe
care regimul comunist n-avea interes s le lichideze, fuciona- rea
lor permiând manipularea aa-zisei liberti religioase de care fcea
mare caz propagandistic. În cadrul aceleai politici erau îngrdite
anumite ceremonii (botezuri, cununii, înmor- mântri), crora li se
conferea insinuant doar caracterul de ‹‹da- tini››, cu elemente
religioase dar i folclorice amestecate inten-
50 †Nicolae, ,,Unitate în diversitate”, în ,,Învierea”, an V, nr. 4
(94), 1994, p. 1. 51 Editorial, ,,Unitate i sinodalitate”, în
,,Învierea”, an XX, nr. 15 (465), 2009, p. 1.
42
ionat pân la desfigurarea celor dintâi. În asemenea condiii,
credina era redus la aspecte de suprafa i devenea act exclu- siv
formal. […] ‹‹Religia popular›› ar fi deci nu atât religia
teologilor, ci a ‹‹poporului›› care, fr s neglijeze punctele
eseniale ale învturii evanghelice, le-a altoit pe fondul su propriu
elaborând o form religioas mai simpl, mai popular care, la rândul
ei, încearc s prind în concepte original for- mulate teologia unor
grupuri lipsite de teologi i chiar de o teo- logie ca
atare”52.
II.5. Raportul dintre Biseric i Stat a fost tratat în pagi- nile
publicaiei bisericeti timiorene. Raportul dintre Biseric i Stat
este unul fundamental pentru dezvoltarea vieii biseri- ceti.
,,Referirea aceast, pân la urm, nici nu privete toate Bisericile,
ci în mod special – oprindu-ne doar în ara noastr – Biserica
Ortodox Român. Se invoc astfel ‹‹bunele›› legturi ale Bisericii cu
statul, nu mai puin concesiile ierarhiei biseri- ceti în raport cu
puterea politic. […] Ortodoxia menine rela- ii armonioase cu statul
i în anumite condiii permite dregto- rilor civili s legifereze i în
chestiunile bisericeti de natur administrativ. […] În ce ne privete
pe noi, ortodocii români, am oscilat între sistemul autonomiei i
cel al simfoniei, tin- zând, în mod evident, spre cel de-al
doilea”53.
II.6. Mirenii sunt considerai a fi poporul lui Dumne- zeu, care
particip, în mod activ, la viaa bisericeasc, la cele- brarea
liturgic, implicai activ în cateheza religioas i filan- tropia
cretin. ,,Cci în Biseric trebuie s trim ca într-o cas, adic trebuie
s ne gsim cu toii ca i cum ar fi un singur trup, dup cum i Botezul
este unul, i masa este una, i izvorul este unul, i zidirea este
una, i Tatl este unul…(Sf. Ioan Hri- sostom, Omilia XVIII la II
Corinteni, trad. Teodosie A. Ploe- teanu, Bucureti, 1910, p.
227-238). Rolul credincioilor nu este strin de propovduirea,
pstrarea i aprarea dreptei cre-
52 †Nicolae, ,,Religia popular”, în ,,Învierea”, an I, nr. 14,
1990, p. 1-2. 53 †Nicolae, ,,Biserica i statul”, în ,,Învierea”, an
I, nr. 9, 1990, p. 1.
43
dine, el este strâns legat de îndeplinirea actelor de cult, la care
mirenii au fost mereu chemai s participe i, în fine, el este
organic împreunat cu ‹‹funciunea cârmuitoare sau conductoa- re a
Bisericii››, laicii ‹‹fiind venic prezeni i activi în lucrarea de
legiferare a Bisericii, în lucrarea de alegere sau designare a
organelor individuale, ca i a celor sinodale sau colegiale de
conducere a Bisericii, în lucrarea de administraie curent a vieii
bisericeti, ca i în cea economic››. (pr. prof. dr. Liviu Stan,
,,Poziia laicilor în Biserica Ortodox”, în rev. ,,Studii
Teologice”, seria II, an XX, nr. 3-4, 1958, p. 201). […] Vor- bind
despre aportul mirenilor, brbai i femei, la activitile bisericeti,
este neaprat nevoie s menionm asociaiile reli- gioase, mai ales c
Sfântul Sinod a hotrât la începutul anului curent s reactiveze atât
‹‹Oastea Domnului››, cât i asociaiile de tineret i femei de genul
asociaiei ‹‹Sfântul Gheorghe››, ori ‹‹Sfânta Maria››, desfiinate în
timpul dictaturii comuniste, dar atât de utile Bisericii, când ele
au funcionat”54.
Aria de activitate a laicilor ,,este întins cât e lumea de mare.
Precum razele soarelui de pe cer înclzesc, lumineaz i umplu de
energie cuprinsurile universului, tot prezena între oameni a unor
alei ai harului divin exercit o influen covâr- itoare asupra celor
din jurul lor. Neamul sfânt al fiilor Biseri- cii este ca un aluat
binecuvântat care preface toat frmântarea vieii sociale. […]. Alt
trâm de activitate a credincioilor mi- reni este comunitatea
parohial din care fac parte. Ei sunt membrii Bisericii, ‹‹pietre
vii›› pe care se sprijin toat lucra- rea misionar a preoilor
slujitori. Sunt nenumrate aciunile prin care laicii pot întri viaa
religioas ortodox. Participarea regulat la serviciile divine în
duminici i srbtori, aducerea darurilor pentru pregtirea Sfintei
Euharistii, donaiile materia- le pentru construirea i conservarea
locaurilor de cult, sprijini- rea aciunilor de ajutorare în duhul
dragostei fa de semenii în necazuri, iat tot atâtea mijloace de
slujire, prin care se între- 54 †Nicolae, ,,Rolul mirenilor în
Biseric”, în ,,Învierea”, an I, nr. 2, 1990, p. 1.
44
te i se zidete marele trup al lui Hristos”55. O ultim abordare a
problemei este realizat în lumina Scripturii Noului Testa- ment:
,,Participarea mirenilor la viaa Bisericii este indicat de Sfântul
Apostol Pavel când zice: ‹‹Azi lui Dumnezeu împreun lucrtori
suntem›› (I Corinteni 3, 9). În Biseric toi cei botezai trebuie s
fie activi. Chiar dac clerul deine funcia sacerdota- l, acest lucru
nu înseamn c mirenii sunt exclui din condu- cerea Bisericii,
dimpotriv acetia pot avea un rol însemnat în administrarea
bunurilor bisericeti, în desfurarea activitii învtoreti i de ce nu,
chiar în slujirea misionar. Astfel de colaboratori au avut la
început i Apostolii, ei fiind numii ‹‹frai ai Domnului››. Aa a fost
cazul lui Aquila, cel pe care Sfântul Pavel l-a numit ‹‹lucrtorul
su›› (Romani 16, 3). Un alt exemplu este Frumeniu, un simplu
credincios întemeietor al Bisericii din Abisinia. Numeroase femei
menionate în Sfân- ta Scriptur demonstreaz i ele rolul ce l-au avut
mirenii în Biserica primar: Tavita, Maria, Trifonia, Persida,
diaconia Febe, Psiscila . a”56.
II.7. Misiunea Bisericii este realizat prin Asociaia ,,Oastea
Domnului”. Dup desctuarea din ’89 în mai multe parohii timiorene i
chiar din jude s-au constituit filiale locale ale Asociaiei.
Acestea, dup Vecernie, duminic seara, organi- zau seri de meditaie,
rugciune i cânt cretin. Organizarea acestei forme de rspândire a
Cuvântului Evangheliei a fost încurajat de publicaia eparhial.
,,Esenialul este c Oastea Domnului reprezint o latur a misiunii
Bisericii realizat prin credincioii mireni, îndreptat spre
evanghelizarea, luminarea i adparea românilor la izvoarele curate
ale învturii creti- ne. Astfel a conceput-o întemeietorul ei,
mitropolitul Nicolae Blan al Ardealului (1882-1955) i preotul Iosif
Trifa, care i-a îneles gândul i s-a angajat cu entuziasm s-l
transpun în via-
55 Redacia, ,,Mirenii în Biseric”, în ,,Învierea”, anul XIII, nr.
13 (295), 2002, p. 1. 56 Editorial, ,,Mirenii în Biseric”, în
,,Învierea”, an XXI, nr. 4 (478), 2010, p. 1.
45
a de toate zilele. […] Alturi de alte forme de ‹‹apostolat››
mirean, precum Fria Ortodox Român, Liga tineretului or- todox
român, Asociaia studenilor ortodoci români, Societa- tea femeilor
ortodoxe române etc. Oastea Domnului ofer mi- renilor posibilitatea
de a se pune în slujba Bisericii i a idealu- rilor ei venice.
Astfel ea ‹‹i-a creat forme proprii de trire i manifestare
sufleteasc i religioas, i-a creat predicatori, scri- itori,
compozitori, cântrei, misionari,
