Prelegerea 4PSIHOTERAPII DE ORIENTARE COMPORTAMENTAL Orientarea comportamentala a aprut ca o reacie fata de psihoterapiile bazate pe insight care puneau un accent deosebit pe forele ascunse, de natura incontient ale psihicului uman. Baza teoretica a terapiilor comportamentale i are originea in teoriile nvrii, care considerau ca personalitatea umana se structureaz si funcioneaz in raport de stimulii exteriori, de situaiile, rolurile si interaciunile sociale si nu de forele psihice interne, abisale. In formele sale externe, orientarea comportamentala neaga total existenta factorilor psihologici de natura interioara. Terapeuii comportamentalisti se ocupa de comportamentul observabil si de condiiile de mediu care l modeleaz, psihoterapia fiind neleasa ca un proces de nvare. Conform orientrii nevroza este considerata ca un fenomen nvat si prin aceasta i pierde caracterul misterios. Reaciile, emoiile si deprinderile dazadaptative au fost achiziionate in cursul vieii individului si ele s-au fixat deoarece au permis cndva subiectului sa evite anumite experiene traumatizate. Ele tind sa fie repetate nu numai in prezenta stimulilor aversivi care le-au generat ci si intr-o serie de situaii cu caracter similar. Aceste reacii nedorite fac obiectul psihoterapiei care i propune sa le elimine. Deci, in concepia comportamentalistilor psihoterapia nu mai vizeaz o restructurare si reconstrucie a personalitii, ci doar reducerea si eliminarea simptoamelor. Astfel, Reyna arata ca psihoterapia este considerata ca un set de procedee menite sa elimine o multitudine de reacii emoionale cu caracter dezadaptiv, de comportamente nedorite si sa elaboreze modele de comportament mai eficiente, care sa permit individului sa fac fata sarcinilor cotidiene, sa interacioneze adecvat cu alte persoane si situaii. Conceptele de baza ale psihoterapiei comportamentale sunt cele de ntrire sociala si de control al comportamentului. Principiul ntririi se refera la utilizarea si manipularea stimulilor ambiantei astfel nct anumite categorii de comportamente sa fie recompensate si in felul acesta sa creasc probabilitatea lor de manifestare. Psihoterapia devine astfel un proces logic de control al comportamentului bazat pe cunoaterea condiiilor care permit modificarea acestuia. Deconditionarea ca principiu terapeutic nu reprezint o noutate in terapie. nc nainte ca teoriile nvrii sa capete in psihologie o amploare att de mare, a fost utilizata aa-numita tehnica a practicii negative in tratamentul logonevrozelor si nevrozelor motorii. Aceasta tehnica solicita pacientul sa practice in mod deliberat deprinderea greita astfel nct aceasta sa se supun controlului voinei. Aceste procedee sunt cunoscute sub denumirea de deconditionare, desensibilizare sau reeducare. Dup anul 1950 aceste practici psihoterapeutice au luat amploare, astfel nct la ora actuala orientarea comportamentalista a devenit una din direciile prioritare in psihoterapia contemporana. Terapeuii de orientare comportamentalista citeaz adesea unul din celebrele experimente ale lui Watson si Rayner in cursul crora un copil de 11 luni a fost condiionat sa dezvolte o reacie de frica in prezenta unui obolan alb, prin asocierea prezentrii animalului cu un zgomot foarte puternic treptat teama s-a generalizat, ea aprnd si alte animale sau obiecte fabricate din blana sau plus. Watson si Rayner au anticipat principiile psihoterapiei comportamentale afirmnd ca daca stimulul generator de teama ar fi asociat cu un stimul agreabil, teama ar putea fi eliminata. Astfel, daca pacientul este instruit sa-si imagineze o experiena anxiogena intr-o situaie terapeutica relaxanta si securizanta el va constata curnd ca experiena respectiva nu este urmata de consecinele negative ateptate, reacia de evitare avnd un caracter nevrotic. Prin intermediul unor procedee de acest tip pacientul nva sa discrimineze intre pericolele reale si fricile sala iraionale. Aceasta interpretare pune accentul pe nelegerea semnificaiei stimulilor de ctre pacient ea depind limitele stricte ale conceptului de condiionare. Din acest motiv muli psihoterapeui contemporani tind sa interpreteze in felul acesta condiionarea, ei genernd orientare denumita psihoterapie cognitiv-comportamentala. Aceasta abordare reduce discrepanta dintre psihiterapiile dinamice si cele comportamentale. Diferena eseniala ntre cele doua orientri terapeutice menionate consta in modalitatea lor diferita de abordare a simptoamelor. Orientarea dinamica este de prere ca simptomul nu este important prin el nsui, el fiind un simbol al unui proces nevrotic cu caracter mai profund. Acest proces psihopatologic trebuie scos la lumina si numai in felul acesta pacientul va deveni mai adaptat la existenta. Pentru terapeuii comportamentalisti aceasta orientare este un non-sens. Simptomul nu simbolizeaz nici o problema mai profunda, ci reprezint el nsui o problema care trebuie eliminata fr pretenia de a modifica altceva din structura personalitii pacientului. Daca simpromul a fost achiziionat prin nvare, efortul terapeutic trebuie orientat in direcia inversrii procesului de nvare. In concepia terapeuilor de orientare dinamica nlturarea simptomului nu este considerata vindecare. Mai mult, acesta eliminare fr atacarea procesului nevrotic de baza este considerata periculoasa pentru ca simptomul este doar expresia superficiala a unui proces psihopatologic profund, care poate genera noi simptoame adesea mai severe dect cel abordat. Terapeuii comportamentalisti nu-si pun astfel de probleme, scopul psihoterapiei constnd in deconditionarea subiectului de comportamente nedorite si in nlocuirea lor cu comportamente dezirabile. In perspectiva behaviorista persoana dezadaptat este diferita de cea normala prin aceea ca a euat in dobndirea unor abilitai de a face fata evenimentelor cotidiene si in acelai timp a achiziionat modele de comportament greite. TERAPIA COMPORTAMENTALTerapia comportamental s-a dezvoltat ca form de protest fa de punctul de vedere psihanalitic ce consider c n spatele tuturor tulburrilor comportamentale se afl fore subiective profunde i incontiente. Bazele sale teoretice cuprind ideile majore dezvoltate n cadrul cercetrilor privind condiionarea i nvarea. Abia la mijlocul secolului trecut a nceput s se vorbeasc despre terapiile comportamentale sau behavioriste. Contribuiile teoretice majore la dezvoltarea acest * terapii au fost aduse de Skinner (1953), Wolpe (1958) i Eysenck (1962), care au dezvoltat strategii terapeutice care au valorificat rezultatele, cercetrilor privind condiionarea i nvarea realizate de I. Pavlov, J.B. Watson, E.L. Thorndike, E.C. Tolman, C.L. Huli, J. Dollard, NE. Miller.Pe scurt, behavioritii consider c, la natere, fiina uman este un fel de tabula rasa, o coal alb de hrtie", iar istoria" scris pe aceasta este determinat ndeosebi de condiiile mediului. Simplificnd, personalitatea este vzut, n primul rnd, ca funcie a stimulilor din mediul extern, a interaciunilor i rolurilor sociale; factorii subiectivi interni, procesele incontiente sunt respinse ca nefiind cu adevrat concepte tiinifice din moment ce nu pot fi studiate ntr-o manier sistematic i reproductibil.Fiinele umane sunt vzute ca produse ale proceselor de condiionare n care s-au angajat. Paradigma S-R (stimul-rspuns) este structura fundamental a oricrui proces de nvare. Din aceast perspectiv, comportamentele nevrotice - cuvinte, aciuni, stri emoionale neadaptative i indezirabile - de care persoana dorete s scape sunt nvate. Rspunsurile comportamentale indezirabile au fost nvate, n primul rnd, pentru c n trecut i-au permis persoanei s evite experiene dureroase. Ele au devenit simptoame" de care pacientul dorete s scape deoarece, n prezent, aceste comportamente tind s se actualizeze, s se manifeste, nu numai n prezena evenimentelor dureroase iniiale, ci i ntr-o multitudine de situaii mai mult sau mai puin similare cu acestea. Terapeuii comportamentiti nu definesc psihoterapia n termenii insight-uhii i ca reorganizare a personalitii, ci ca proces de eliminare a simptoamelor i nvare a unor rspunsuri comportamentale mai adaptative. Terapia comportamental este o terapie scurt centrat pe simptom i vizeaz, n general, modificarea interaciunilor dintre persoan i mediul su.Kazdin (1982, cf S. Ionescu, 1994, p. 550) afirm c terapiile comportamentale pun accentul pe urmtoarele aspecte:1. Evideniaz determinanii actuali mai degrab dect determinanii istorici ai comportamentului.2. Prezint schimbarea comportamentului manifest ca fiind criteriul major n evaluarea tratamentului.3. Valorific cercetarea fundamental n psihologie pentru formularea ipotezelor cu privire la tratament i la tehnicile specifice.4. Definete tratamentul n termeni operaionali i obiectivi pentru ca metodele aplicate s poat fi reproduse.5. Subliniaz, ntr-o manier foarte precis, comportamentul vizat i tehnicile de evaluare.

Bazele teoretice i empirice ale terapiei comportamentaleTerapia comportamental este un proces de reeducare / renvare. Comportamentul adaptativ este ntrit, n timp ce comportamentul neadaptativ este eliminat. Primele cercetri au identificat dou paradigme generale ale nvrii:1. Condiionarea clasic" - fundamentat de cercettorul rus I. Pavlov. 2. Condiionarea operant - derivat din cercetrile realizate de Thorndike, Tolman, Guthrie, la care s-au adugat cele ale lui Skinner.

Cercettorii rui au descoperit, de asemenea, i faptul c rspunsurile emoionale, precum teama, pot fi condiionate. De aceea, paradigma condiionrii clasice a avut implicaii considerabile pentru nelegerea fenomenelor psihopatologice.Paradigma condiionrii operante afirm c, dac un anumit comportament este, n mod consecvent, urmat de o recompens, comportamentul are o mai mare probabilitate de a se produce din nou. Acest fenomen a fost conceptualizat cu denumirea de lege a efectului, ce afirm c acele comportamente care sunt urmate de consecine pozitive vor avea tendina de a fi repetate, iar cele urmate de consecine negative se vor manifesta cu o frecven din ce n ce mai mic.ntrirea pozitiv descrie situaia n care comportamentul (de exemplu, punctualitatea) se manifest cu o frecven mai mare pentru c este urmat de consecine pozitive (de exemplu, lauda); ntrirea negativ se refer la situaia n care frecvena unui comportament crete din cauz c este urmat de omisiunea unui eveniment aversiv anticipat (de pild, anxietatea, acuzele sau reprourile cuiva etc.). Alte dou tipuri de consecine sunt asociate cu descreterea frecvenei comportamentului. Pedeapsa descrie situaia n care comportamentul descrete n frecven pentru c este urmat de un eveniment aversiv (de exemplu, reprouri, anxietate); nerecompensarea frustrant acioneaz n situaia n care comportamentul descrete n frecven pentru c este urmat de omisiunea unei recompense ateptate (de exemplu, subiectul nu va fi ludat, premiat etc.).Utiliznd principiile condiionrii operante, terapeutul comportamentist i planific interveniile fie acionnd asupra consecinelor comportamentului-simptom (beneficiile simptomului"), fie utiliznd ca ntrire evenimentele descoperite ca influennd schimbarea comportamentului n direcia dorit. Acestea nu sunt cele care par a fi n mod intrinsec recompensative.Dezvoltarea acestor dou paradigme de condiionare (clasic i operant) i integrarea lor ulterioar de ctre cercettori precum Huli i Mowrer sunt evenimente importante n evoluia terapiei comportamentale. El consider c teama de anumii stimuli este dobndit printr-un mecanism de condiionare clasic i c, fiind aversiv, subiectul nva s o reduc prin evitarea stimulilor condiionai. Din aceast perspectiv, comportamentul de evitare, ntrit de consecinele sale pozitive (atenuarea strilor de team), este elementul principal al perpeturii fobiei: neintrnd n contact cu stimulul fobogen, subiectul nu poate invalida (elimina) asocierea iniial ntre stimul i reacia de team. De aceea, prescripiile privind expunerea pacienilor la stimulii fobogeni sunt elemente centrale n majoritatea tehnicilor utilizate n terapia fobiilor.TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE 1. Tehnica stingerii comportamentelor nedorite. Modelele de comportament invatate au tendina de a slabi si de a disprea in timp daca nu sunt ntrite corespunztor. Acest fenomen este evident mai ales in situaiile in care comportamentul nedorit a fost ntrit fr voie de alte persoane. Astfel, copilul Billy, de 6 ani, a fost adus la clinica de neuropsihiatrie infantila pentru ca detesta coala, comportamentul sau in clasa avnd un caracter agresiv care deranja leciile si fcea ca billy sa fie respins de colegii sai. Observnd cu atenie comportamentul prinilor in timpul interviului clinic psihoterapeutul a constatat ca ambii prini erau foarte permisivi si aprobau tot ce fcea sau spunea copilul. Programul de psihoterapie propus a cuprins urmtoarele etape: a. Prinii au fost ajutai sa discrimineze intre comportamentele reale si cele cu caracter demonstrativ ale copilului. b. Prinii au fost nvai sa ignore copilul, neacordindu-i interes si atenie atunci cnd punea in funciune comportamente demonstrative. Ei trebuiau, dimpotriv, sa manifeste aprobare pentru comportamentele dezirabile. c. nvtoarea a fost, la rndul ei, instruita sa-l ignore pe Billy cnd acesta se comporta necorespunzator si sa-i acorde atenie cnd se comporta bine. Comportamentele nedorite, cu caracter demonstrativ, ale copilului, s-au accentuat in clasa in primele zile, ele reducndu-se apoi din ce in ce mai mult, nemaifiind ntrite de prini si nvtoare. Odat cu diminuarea acestor comportamente copilul a nceput sa fie tot mai mult acceptat de colegi, ceea ce a constituit o noua ntrire a modelelor dorite de comportament si a modificat atitudinea sa negativa fata de coala. Exista doua tehnici psihoterapeutice mai cunoscute care se bazeaz pe principiul stingerii comportamentelor nedorite: - terapia imploziva; - tehnica expunerii Ambele tehnici utilizeaz principiul stingerii reaciilor condiionate de evitare a stimulilor anxiogeni si din acest motiv sunt indicate in tratamentul tulburrilor anxioase. Metodele sunt asemntoare in esena, diferena constnd in aceea ca in cursul terapiei implozive pacientul se confrunta cu situaia anxiogena in plan imaginar, in timp ce in cursul celei de-a doua tehnici confruntarea cu stimulul anxiogen are loc chiar in realitate. In cursul terapiei implozive pacientului i se cere sa-si imagineze situatii care ii produc anxietate; terapeutul, in loc sa-l liniteasc, manevreaz astfel situaia, nct sa se produc o cretere masiva a anxieii. Prin expuneri repetate la situaii anxiogene n condiii de securitate afectiva stimulii anxiogeni i pierd fora si comportamentul de evitare a respectivelor situaii are tendina sa se sting. Hipnoza si medicamentele psihotrope pot fi utilizate pentru a creste sugestibilitatea subiectului si a facilita demersul psihoterapeutic. Confruntarea reala cu situaiile anxiogene se utilizeaz cu succes mai ales la subieci cu capaciti imaginative limitate. Astfel, un pacient cu fobie de locuri nalte poate fi dus de terapeut in astfel de locuri. Intr-un studiu pe pacieni cu agorafobie, Emmelkamp i Wesels au demonstrat experimental ca expunerea prelungita la stimulii anxiogeni n vivo s-a dovedit superioara celei imaginative. Cu toate acestea, exista i subieci pentru care expunerea reala la stimuli anxiogeni este prea dura. Aceiai autori citeaz cazul unui pacient agorrafobic, care s-a ascuns n privina de teama de a nu fi obligat sa se plimbe pe strada mpreuna cu terapeutul. Datele clinice au demonstrat ca dei marea majoritate a pacienilor rspund favorabil la aceste tehnici, unii subieci nu obin rezultate, iar la un numr foarte mic se poate produce chiar o exacerbare a simptomatologiei. 2. Tehnica desensibilizrii sistematice. Aceasta tehnica s-a dovedit utila in reducerea unor modele de comportament nedorite, prin punerea n aciune a altor modele comportamentale antagoniste. Prin tehnica desensibilizrii subiectul este nvat sa se relaxeze sau sa se comporte intr-un mod care este incompatibil cu apariia anxietatii n prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginari. Tehnica desensibilizrii nu se adreseaz in exclusivitate comportamentelor fixate prin ntrirea negativa, ci unei game mult mai largi de situaii. Termenul de desensibilizare sistematica i aparine lui Wolpe. Pornind de la principiul ca modelele de comportament bazate pe anxietate nu sunt altceva dect rspunsuri condiionate, autorul a elaborat o metoda prin care pacientul este nvat sa rmn calm si relaxat n situaii anxiogene. Metoda cuprinde urmtoarele etape: Invatarea relaxrii. Aceasta se realizeaz n primele sase edine de psihoterapie, dup metoda relaxrii musculare progresive a lui jacobson. n unele situaii se poate apela si la alte tehnici de relaxare, hipnoza, meditaie si chiar la medicamente, pentru a facilita destinderea subiectului. Stabilirea ierarhiilor.Tot in cursul primelor edine de psihoterapie se stabilete o ierarhie a situaiilor generatoare de anxietate pentru subiect, n ordine descresctoare de la situaia cea mai anxiogena pana la cea mai puin anxiogena. De pilda, n cazul unui copil cu fobie de caini, contactul direct cu animale mari poate reprezenta stimulul cel mai anxiogen, pozele cu caini un stimul mai puin anxiogen, iar prezenta altor animale mici cu blana-un stimul si mai puin anxiogen. Procedeul desensibilizrii.Dup ce subiectul stpnete bine tehnica de relaxare i se cere sa se relaxeze cu ochii nchii, n timp ce terapeutul ii descrie tot felul de scene, ncepnd cu unele neutre si naintnd progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generatori de anxietate. Pacientul, aflat in relaxare, este solicitat sa-si imagineze fiecare situaie descrisa de terapeut. In momentul in care pacientul afirma ca simte anxietatea, edina se ncheie. Tratamentul continua pana cnd pacientul devine capabil sa rmn relaxat in timp ce i reprezint scene care nainte ii trezeau o reacie anxioasa de amploare. Durata medie a unei edine de desensibilizare este de 30 minute, edinele avnd loc de 2-3 ori pe sptmna. Un program complet de psihoterapie dureaz de la cteva sptmini la cteva luni. Exista si variante terapeutice n cadrul crora desensibilizarea are loc n vivo, pacientul fiind instruit sa se confrunte si cu situaii reale pe care si le-a imaginat in timpul edinelor de psihoterapie. Wolpe a subliniat urmtoarele situaii in care tehnica desensibilizrii s-a dovedit ineficienta: - la pacienii cu dificulti n invatarea relaxrii; - n cazul n care ierarhiile de stimuli anxiogeni sunt irelevante sau pot ghida greit subiectul ; - n cazul existentei unei inabiliti imaginative a subiectului. Tehnica psihoterapeutic a desensibilizrii s-a dovedit utila intr-o serie de situatii cum ar fi: reducerea tractului de examen, terapia fobiilor, a tulburrilor anxioase, cat si in unele cazuri de impotenta si frigiditate. 3. Psihoterapia aversiva. Aceasta metoda presupune nlturarea modelelor nedorite de comportament prin metoda clasica a sanciunilor. Sanciunea presupune att nlturarea ntririlor pozitive cat si utilizarea unor stimuli aversivi. Cei mai des utilizai stimuli aversivi sunt ocurile electrice. Dei utile, pedepsele sunt rareori utilizate ca unica metoda de tratament. Prima utilizare sistematica a tehnicii aversive aparine lui Kantorovich care a tratat alcoolici prin administrarea unor ocuri electrice asociate cu prezentarea vizuala, mirosul si gustul unor buturi alcoolice. Ulterior tehnica aversiva a fost aplicata la o gama larga de tulburri sau deprinderi greite cum ar fi: fumatul, consumul de buturi alcoolice, mncatul excesiv, dependenta de droguri, deviaii sexuale si chiar in cazul unor comportamente psohotice bizare. La ora actuala utilizarea ocurilor electrice ca stimuli aversivi a sczut mult, att datorita aspectelor etice implicate, cat si datorita faptului ca noile comportamente dezirabile induse prin aceasta metoda nu au tendina de a se generaliza si la alte situaii dect strict la cele asupra crora s-a acionat direct. Au fost puse la punct procedee mai puin periculoase si mai eficiente, cum ar fi, de pilda, metoda ntririi difereniate in cadrul creia sunt ntrite comportamentele incompatibile cu cele indezirabile. Psihoterapia aversiva reprezint o modalitate de a stopa rspunsurile dezadaptive pentru o perioada de timp in care ar exista posibilitatea de a produce modificri n stilul de viata al subiectului prin ncurajarea modelelor de comportament adaptive care au tendina de a se autontri. Acest element prezint o importanta deosebita deoarece, altfel, pacientul se va abine de la comportamentul nedorit n situaia psihoterapeutic n care este sancionat, el continund insa sa le manifeste n situaiile reale, unde se simte n sigurana. 4. Metoda modelrii. Aceasta metoda presupune nsuirea unor modele dezirabile de comportament prin imitarea altor persoane cum ar fi terapeutul sau printele. Pacientul este confruntat cu anumite tipuri de comportament realizate de ctre terapeut si ncurajat sa le imite. Astfel, de pilda, modelarea s-a dovedit eficienta in acumularea unor deprinderi de alimentare independenta la copiii deficieni mintal. Psihoterapia asertiva. Psihoterapia sau antrenamentul asertiv a fost utilizat att ca metoda de sensibilizare cat si de formare a unor abilitai de a face fata diverselor situaii de viata. Aceasta tehnica s-a dovedit eficienta mai ales n cazul persoanelor care au dificulti in stabilirea unor contacte interpersonale datorita anxietatii accentuate care i mpiedica sa se exprime liber si chiar sa-si manifeste sentimentele de afeciune. Psihoterapia asertiva este indicata si in cazul subiecilor care n mod constant i las pe ceilali sa-i manipuleze sau sa profite de pe urma lor. Antrenamentul asertiv are menirea da a-l nva pe subiect sa-si exprime deschis si adecvat gndurile si sentimentele. Acest antrenament se desfoar in etape, comportamentul asertiv fiind practicat iniial in cabinetul de psihiatrie si abia ulterior in viata reala. Se acorda o atenie sporita dezvoltrii unor deprinderi i abilitai de reacionare interpersonal. Pacienii timizi sunt nvai s adreseze altor persoane remarci directe si mai puin confortabile, fr ca n spatele lor sa se afle sentimente de ostilitate sau agresivitate. Wolpe a artat c psihoterapia asertiva nu este eficienta in cazul fobiilor care se refera la stimuli cu caracter impersonal. De asemenea, tehnica nu este indicata nici in cazul anumitor tipuri de situaii interpersonale; astfel, de pilda, in cazul unei persoane respinse de altcineva, psihoterapia asertiva mai mult tinde sa agraveze situaia dect sa o rezolve.

ORIENTAREA COGNITIV COMPORTAMENTAL N PSIHOTERAPIE Termenul de terapie cognitiv-comportamentala i are originile att in domeniul psihologiei cognitive, care pune accent pe rolul ideilor asupra comportamentului, cat si al psihologiei comportamentaliste, cu orientarea sa riguros centrata pe obinerea unor performante. La ora actuala exista o multitudine de demersuri cognitiv-comportamentaliste care au in comun mai ales doua aspecte: a. Convingerea conform creia procesele cognitive influeneaz att motivaia cat si comportamentul. b. utilizarea tehnicilor de modificare a comportamentului intr-o maniera programatica. In cursul edinelor de psihoterapie terapeutul si pacientul recurg la principiile nvturii pentru a obine modificarea structurilor cognitive ale pacientului, evalund permanent efectele pe care le au aceste modificri in comportament si in stilul de gndire. Pentru exemplificare prezentam cteva date in legtura cu psihoterapia cognitiv-comportamentala in depresii, aparinnd lui Beck, 1978. Principiul de baza al acestui demers psihoterapeutic consta in aceea ca starea depresiva rezulta din modul lipsit de logica in care pacienii gndesc despre el nsui, despre lumea exterioara si despre viitor. Aceste idei lipsite de logica au tendina de a se menine chiar si in contradicie cu realitatea, deoarece indivizii se angajeaz n comportamente autoblocante si autodestructive prin intermediul urmtoarelor macanisme: a. perceperea selectiva a lumii ca fiind amenintoare, ignornd situaiile contrarii; b. macanismul suprageneralizarii, prin care o experiena limitata este generalizata asupra tuturor sectoarelor vieii si activitii; c. amplificarea semnificaiei unor evenimente negative; d. punerea un funciune a unor moduri de gndire absolutiste de tipul totul sau nimic. In cursul psihoterapiei cognitiv-comportamentale a lui Beck, pacienii nu sunt solicitai sa-si schimbe ideile, ci sa culeag informaii despre propria persoana in urma unor experiene directe, informaii menite sa infirme concepiile lor greite despre ei nsui. Terapeutul mpreuna cu pacientul identifica prerile, credinele si explicaiile greite ale acestuia din urma si le formuleaz sub forma unor ipoteze ce trebuie verificate. Se desemneaz apoi modalitile concrete de verificare a lor in viata cotidiana. Aceste experimente, menite sa infirme opiniile eronate si autoblocante, sunt astfel planificate nct sa fie ncununate de succes. Sarcinile sunt ierarhizate in funcie de gradul de deficultate, astfel nct sarcinile mai uoare vor fi duse la bun sfrit nainte de abordarea unora mai dificile. Adesea pacientul si terapeutul noteaz si analizeaz activitile cotidiene ale pacientului. Notarea activitilor este deosebit d utila pentru depresivi pentru ca reduce tendina la inactivitate a acestor pacieni cat si tendina lor de a rumina gnduri in legtura cu ei nsui. Un loc important l ocupa notarea evenimentelor pozitive pentru ca muli depresivi si-au pierdut capacitatea de a se bucura de ceea ce fac, de a obine plcere in urma propriilor activiti. Att notarea evenimentelor pozitive cat si administrarea unor recompense tind sa sporeasc gradul de satisfacie si buna dispoziie a subiecilor. Pacienii sunt ncurajai, de asemenea , sa descopere afirmaiile implicite si gndirile automate care contribuie la formarea atitudinilor autodestructive. Ei sunt instruii sa-si monitorizeze coninutul ideativ si apoi sa verifice permanent validitatea acestuia.

DE LA TERAPIE COMPORTAMENTAL LA TERAPIE COGNITIV - COMPORTAMENTAL (TCC)n anii '60 - '70, tot mai muli cercettori n domeniul psihoterapiei comportamentale i modificrii comportamentului au simit nevoia de a depi noiunile mecaniciste ale practicii terapiei comportamentale" (Lazarus, 1971), considernd c majoritatea tratamentelor comportamentale nu mai pot fi conceptualizate doar n termenii teoriei nvrii. Aceast atitudine a condus la adoptarea unui demers eclectic care a favorizat adugarea la tehnicile comportamentale existente a unor componente cognitive i a deschis calea dezvoltrii i aplicrii sistematice a tehnicilor cognitive.O ilustrare a acestei tendine este apariia demersului celor trei sisteme", conceptualizat de Lang i Rachmani Acetia consider c orice problem psihologic poate fi descris n termenii rspunsurilor manifestate n trei sisteme de rspuns interdependente: comportamental, cognitiv / afectiv, fiziologic; prin considerarea separat a rspunsurilor cognitive i afective, cele trei sisteme au devenit patru. De pilda, o fobie implic rspunsuri comportamentale (de exemplu, evitarea obiectului fobogen), cognitive (gnduri iraionale, catastrofice n legtur cu obiectul fobogen), afective (team intens) i fiziologice (palpitaii, transpiraii etc.).Terapia cognitiv este, dup cum consider A. Beck, o sintez a unor aspecte ale psihanalizei i terapiei comportamentale. Influena psihanalizei se exprim prin accentul pus pe identificarea temelor importante i latente ale gndirii pacientului (schemele cognitive"), precum i prin evidenierea interrelaiilor subtile dintre gndire, sentiment i comportament. Influena terapiei comportamentale se regsete n structurarea sistematic a interviului terapeutic, n definirea scopurilor i a proceselor care permit atingerea acestora, n operaionalizarea tehnicilor terapeutice i a evalurii.Terapia cognitiv s-a dezvoltat ndeosebi datorit cercetrilor asupra depresiei realizate de A. Beck ncepnd din 1959. n prezent, terapia cognitiv este indicat ntr-o multitudine de stri psihopatologice: anxietate, atacuri de panic, obsesii, tulburri alimentare (anorexie i bulimie), alcoolism etc.Din punctul meu de vedere, avantajele si dezavantajele terapiei cognitiv-comportamentale sunt urmatoarele. Avantaje: Durata scurta a terapiei, costul redus si concentrarea pe simptome sau rezolvarea de probleme sunt trei atribute ale terapiei cognitiv-comportamentale care raspund foarte bine cerintelor contemporane de rezolvare rapida si pragmatica, cu minim de efort, a problemelor cu care se confrunta indivizii; Grad ridicat de structurare a continutului sedintelor, generat de claritatea si simplitatea teoriei subiacente, ceea ce inseamna: a) relativa usurinta in deprindere tehnicilor specifice de catre cei interesati a practica acest tip de psihoterapie; b) un suport important pentru consilier, mai ales cand se afla la inceput si nu are o vasta experienta personala. Structurarea terapiei in etape si pasi clari diminueaza in mod considerabil disconfortul incepatorului de a nu sti exact ce si cum trebuie facut. c) posibilitatea standardizarii sau manualizarii terapiilor oferite in cadrul unor studii de cercetare in care factorul terapie trebuie sa fie pe cat posibil invariabil, adica terapiile oferite participantilor la studiu sa fie cat mai asemanatoare. CBT este terapia care se preteaza cel mai bine studiilor de cercetare privind eficienta sau eficicacitatea unei interventii terapeutice intr-o anumita conditie. d) receptivitate si interes crescut din partea unei anumite categorii de populatie, caracterizata prin pragmatism, gandire concret-categoriala, mono-cauzal liniara. Relatia inegala, de tip profesor-elev, este bine primita de persoanele cu o autonomie redusa, care prefera mai degraba sa fie indrumate, invatate sau ghidate decat sa isi formuleze in termeni proprii demers de autocunoastere, schimbare si dezvoltare. Concentrarea pe un numar limitat de simptome sau probleme bine precizate permite o evaluare facila a rezultatelor terapiei, prin identificarea problemelor sau simptomelor eliminate, ameliorate si neinfluentate. Dezavantaje: Teoria (si, implicit, si practica) cognitiv-comportamentala ignora inconstientul. Nu e vorba ca terapeutii de orientare cognitiv-comportamentala i-ar nega existenta, dar nu considera necesar (sau nu stiu cum) sa tina cont de aceasta realitate psihica. Ori inconstientul individual reprezinta o parte substantiala a psihismului uman, a carui ignorare nu poate duce decat la o viziune ingusta, limitata si limitativa privind dezvoltarea, structurarea si functionarea mintii umane. Din dorinta de a raspunde unor nevoi urgente, punctuale, bine delimitate, de dragul pragmatismului si a eficientei, terapia cognitiv-comportamentala a trebuit sa sacrifice aceasta parte. Gradul ridicat de structurare a continutului sedintelor duce la: a) limitarea libertatii pacientului de a se explora pe sine. Obiectivele clare, bine delimitate, obliga la o concentrare a discutiilor, la organizarea logica a acestora (asociatiile libere de idei nefiind incurajate). In felul acesta, TCC nu raspunde unor nevoi mai complexe legate de autocunoasterea si dezvoltarea individului, actualizate sub forma libertatii de a explora pe sine dincolo de limitele care definesc problemele prezentate. E adevarat ca TCC nici nu isi propune acest lucru. b) limitarea libertatii psihoterapeutului de a se aduce pe sine, in mod creativ, in procesul terapeutic. Ceea ce poate constitui un avantaj pentru terapeutul incepator, si anume existenta unei retete dupa care trebuie condus demersul terapeutic, poate constitui un handicap pentru terapeutul a carui experienta ii permite si ii cere sa fie mai autentic in terapie. Receptivitate si interes scazut din partea persoanelor cu un grad crescut de sofisticare psihologica, aplecate catre introspectie, cu o gandire nuantat simbolica, de tip pluri-cauzalitate liniar/circulara. Relatia inegala, de tip profesor-elev, nu raspunde nevoilor de autodeterminare a multor pacienti. In psihiatrie se accepta faptul ca exista doua mari categorii de tulburari psihotice: tulburarile de gandire, al carui prototip de boala este schizofrenia, si tulburarile afective, reprezentate de psihoza maniaco-depresiva. Aceste categorii sunt astfel delimitate nu numai in functie de predominanta simptomelor de tip cognitiv sau afectiv in intregul tabloului clinic, ci si primatul disfunctiei de un tip sau altul. Astfel, in schizofrenie, ca si in tulburarile delirante de tip paranoia, disfunctia primara este una cognitiva, pe cand in tulburarile afective, modificarile cognitive sunt secundare tulburarii afective primare. Daca tinem cont de teoria din spatele sau, este paradoxal faptul ca terapia cognitiv-comportamentala are rezultate mai bune in tulburarile afective decat in cele cognitive. Cu alte cuvinte, terapia cognitiv-comportamentala este relativ neputincioasa in tratarea tulburarilor cognitive majore, desi domeniul cognitiv pare a-i fi propriu si la indemana. Si asta pentru ca, asa cum stie orice psihiatru, ideile delirante care caracterizeaza aceste tulburari sunt prin definitie impermeabile la interventiile de genul ce dovezi ai?; in schimb, tulburarile afective, in special cele de tip depresiv, par a raspunde mai bine la interventiile cognitiv-comportamentale, desi, inca o data, defectul original este in plan afectiv si nu cognitiv, cum sustine teoria TCC. Explicatia probabila tine de raportul strans dintre gandire si afectivitate si mai ales de aspectul bidirectional al modului in care cele doua domenii se influenteaza. Cu alte cuvinte, nu numai gandirea influenteaza afectivitatea, ci si viceversa. In concluzie, teoria TCC nu poate explica geneza tulburarilor afective, in ciuda faptului ca teoria sa pare a se confirma in demersul terapeutic de abordare a tulburarilor afective, dupa cum nu poate explica lipsa de eficacitate a interventiilor sale in tulburarile de tip cognitiv, gen schizofrenie si paranoia. Adica, atunci cand vine vorba de terapia marilor psihoze, TCC merge acolo unde nu ai crede si da gres acolo unde ar fi trebuit sa mearga. Concluzia concluziei: piatra de temelie a teoriei TCC, ideea ca modul in care ne simtim este determinat de modul in care gandim, pare a fi limitata la zona normal-nevrotica. Exista o realitate clinica pe care, personal, nu stiu cum o poate acoperi teoria TCC (e posibil sa existe o explicatie pe care insa eu nu o cunosc). Si anume situatia acelor persoane care, solicitand ajutorul, spun Ma simt asa si pe dincolo, desi imi dau seama ca nu am nici un motiv sa ma simt asa, e ilogic, imi tot spun si eu ca totul e in regula si ar trebui sa ma simt bine, dar asta nu ma ajuta. sau Da, aveti dreptate, nu am nici un motiv sa ma simt asa, stiu asta, nici eu nu am gasit nici un motiv, dar... Probabil e vorba de modificari ale dispozitiei determinate de factori inconstienti, pe care pacientul nu ii cunoaste si la care terapeutul nu are acces daca se limiteaza la o abordare rationala. ANALIZA TRANZACIONALINSTRUMENT PSIHOLOGIC DE EVOLUIE PERSONAL IDE EVOLUIE A VIEII GRUPURILOR UMANE. Analiza tranzacional a luat natere n Statele Unite. S fie limpede. Aceasta a fost dorina lui Eric Berne, inventatorul Analizei Tranzacionale n 1961. Care anume dorin? Ca metoda de nelegere i de evoluie pe care a pus-o la punct, pornind de la experiena sa de medic i n special ca psihiatru, s fie accesibil tutor dar, n acelai timp, s fie n mod riguros conform cu datele tiinifice cele mai uor de observat i de verificat n materie de psihologie i de relaii umane. Eric Berne nu a descoperit aproape nimic. Deci, ntr-un anumit fel, el a reorganizat cele mai utile cunotine psihologice necesare nelegerii fiecruia dintre noi i relaiilor pe care le avem cu semenii notri. i s spunem lucrurilor pe nume nici destul de bine cunoscut de ctre ceilali n privina propriei sensibiliti, a inteligenei, a creativitii i din nou trebuie s spunem lucrurilor pe nume a geniului personal! Iar acest lucru depinde foarte mult de acea parte din noi nine cu ajutorul creia ne adresm celorlali. Cu att mai mult cu ct n interiorul acestei comunicri, acestei relaii, acestui contact pe care l vom numi tranzacie noi l invitm vom vedea n continuare ct de important este alegerea acestui cuvnt pe cellalt s reacioneze cu una sau alta dintre Strile Eului su. A.T. este deci un instrument de nelegere i de evoluie. Diversitatea comportamentelor umane, de exemplu. i influena acestora asupra comportamentului celor apropiai. Altfel spus, v-ai ntrebat vre-o dat de ce comportamentul unei persoane din anturajul dumneavoastr v provoac destul de frecvent aceeai reacie? A.T. v rspunde la aceast ntrebare. Primul dintre diverse aceste rspunsuri const n a spune c n fiecare dintre noi exist trei pri, trei Stri diferite a ceea ce psihologia numete Eul nostru. Adic partea cea mai accesibil a psihicului nostru. Aceste trei pri sunt numite cele trei Stri a Eului. Lum decizii i reacionm plecnd de la una dintre aceste trei pri din noi nine, plecnd de la una din cele trei stri ale Eului. Prin urmare, ceea ce ni se ntmpl n via depinde n mare msur de Tarea Eului de la care pleac aciunile noastre. Fiindc dorea ca metoda sa s devin cea mai accesibil cu putin, Eric Berne a nlturat cuvintele savante i a ales pentru fiecare din aceste Stri ale Eului denumiri simple. Dar, nainte de a ne continua explicaiile referitoare la acest prim instrument al A.T., v propun s facem o mic experien, care are drept scop s v fac s descoperii existena Strilor Eului care exist n dumneavoastr, printr-o experien trit. O alt resurs important care se afl n copilul-care-triete-n-noi (i pe care Eric Berne l va numi Copilul cu C mare, ca s l deosebeasc de cuvntul copil din limbajul obinuit) este ceea ce noi numim capacitatea intuitiv un lucru pe care tiina nu l cunoate bine dar care este totui un element fundamental n rezolvarea problemelor vieii. Intuiia funcioneaz ca o dubl capacitate:1. aceea de a capta prin sistemele noastre sensoriale informaii provenind din mediul nconjurtor, protejndu-le de sistemele noastre de judecat i aprndu-le de excluderi rapide;2. ceea de a se juca, de a manipula, de a transforma aceste informaii lucruri, impresii, idei, gnduri -, dnd astfel natere mecanismului creativ. n timp ce ai citi experiena este posibil s v fi trecut prin minte un anumit numr de mesaje. Dar ce mai este i cu povestea asta care nu are nici coad! Nu este un lucru serios, aa ceva nu se face! Sau unele mesaje pe care le-ar fi putut pronuna oamenii mari (tata, mam, frate, sor, profesori, prieteni influeni), pe scurt, acele persoane care ne-au imprimat n memorie mesaje parentale. Aceste mesaje i atitudini parentale au rmas ntiprite n noi, la fel cum rmne viu n noi copilul despre care am vorbit mai nainte. Aceste sunt foarte necesare vieii de aduli. Ele sunt cele care ne fac s respectm culoarea roie a semaforului vieii (Nu fura, nu comite imprudene, fapte necinstite) care constituie bazele respectului fundamental fa de cellalt i fa de noi nine (Eti un om important! Nu fi imprudent cu viaa ta, cu sntatea!). Mesajele parentale conin de asemenea enorm de multe judeci (unii psihologi consider c aproape 75% din mesajele pe care le emite vocea emeneasc sunt judeci) despre lucruri i despre ceilali. Printre aceste mesaje parentale exist o gam ntreag cu ajutorul creia comunicm cu uurin cu ceilali, acestea fiind mesajele parentale binevoitoare, mesaje (i atitudini, s nu uitm cu ajutorul crora i putem ajuta, susine, ncuraja pe ceilali. n explicaiile care au urmat micii noastre experiene, am subliniat n special caracterul poziti- al mesajelor parentale i al Copilului (care-triete-mereu-n-noi). n explicaiile care au urmat micii noastre experiene, am subliniat n special caracterul pozitiv al mesajelor parentale i al Copilului (care-triete-mereu-n-noi). Dar continund lectura, ai observat c exist o a treia parte n dumneavoastr ,capabil s analizeze i care probabil c a hotrt s-i formeze propria opinie, aceasta fiind capacitatea a crei funcionare seamn cel mai mult cu cea a unui calculator, partea din dumneavoastr niv pe care Eric Berne o numete Starea de Adult a Eului. Aceast Stare de Adult este cea care are i o funcie de meninere a echilibrului ntre impulsurile Strii de Copil a Eului (Acea culoare roie care m enerveaz Trec peste ea) i normele cuprinse n Starea de Printe a Eului pentru c aa numete Eric Berne acea Stare a Eului care conine mesajele i atitudinile parentale (Trebuie s respeci regulile de circulaie! sau Dac m surprinde poliia risc s-mi pierd permisul de conducere!). n continuare vom da definiia fiecreia din Strile Eului. Starea de Printe a fost mprit de Eric Berne n Printe Normativ numit uneori Printe Critic i Printe Binevoitor numit uneori Printe Grijuliu.STAREA DE PRINTE A EULUI O persoan se afl n Starea de Printe atunci cnd comportamentul su reproduce un comportament pe care l-a vzut, l-a perceput, l-a observat la proprii prini sau la persoanele care au avut asupra sa o influen dominant: ele pot fi modele mai recente cum ar fi un patron, un coleg influent, un client de prestigiu etc. Starea de Printe a Eului este mprit n dou realiti total diferite:PRINTELE NOTMATIV Conine regulile, normele, opiniile, valorile, prejudecile, modelele de comportament autoritare, de dominare a celorlali. Aspect pozitiv: este partea conductoare care d instruciuni, care dicteaz normele ntr-o relaie respectuoas. Aspect negativ: este partea care se exprim ntr-o relaie neloial (non.OK) pentru a-l critica, a-l devaloriza pe cellalt. Spunem atunci despre aceast persoan c are rolul de Persecutor (P)-Devalorizartor.PRINTELE BINEVOITOR Cuprinde modele de comportament protectoare, pline de ncredere, nelegtoare, aprobatoare n privina altora sau a lui nsui. Aspect pozitiv: este partea care protejeaz, care ajut, ncurajeaz, ncuviineaz, care este prevenitoare.

Aspect negativ: atunci cnd individul l folosete ca s superprotejeze (adic s l mpiedice pe cellalt s se dezvolte, s se formeze prin propriile experiene),s fac lucrurile n locul altuia (pentru c el nu este capabil);acest rol este numit Superprotector-Salvator (S).STAREA DE COPIL A EULUI COPILUL LIBER Se spune despre o persoan c se manifest prin Copilul su Liber atunci cnd iExprim sentimentele, emoiile, dorinele n mod spontan. Copilul Liber este de asemenea sediul Intuiiei, indispensabil capacitii creative.

Aspect pozitiv: Starea de Copil este inima omului, centrul a ceea ce este trit, locul privilegiat al unei ntlniri adevrate. Este exprimarea spontan a sentimentelor (cu att mai mult cnd n mod tradiional lucrul acesta i-a fost interzis) care permite evitarea nenelegerilor, a indispoziiilor att de frecvente n relaiile dintre oameni. Capacitatea de intuiie face minuni att n viaa particular ct i n cea profesional.

Aspect negativ: ca i n cazul celorlalte Stri ale Eului, cu o persoan care se manifest ntotdeauna cu Starea de Copil va fi greu de trit i, n consecin, va fi repede respins. Capacitatea intuitiv a Copilului Liber constituie o potenialitate att de mare, nct Eric Berne ca i majoritatea discipolilor si au fcut din ea o a treia subdiviziune a Strii de Copil a Eului i au numit-o Micul Profesor.

MICUL PROFESOR

n aceast zon a Copilului Liber se afl acea imens capacitate uman numit Intuiie. Facultatea creativ se bazeaz pe intuiie. n lucrarea sa edificatoare Strigtul lui Arhimede, Arthur Koestler care, fr ndoial, a studiat cel mai bine procesul creativ demonstreaz ct de strns legate sunt intuiia i procesul de creaie, prere mprtit i de Eric Berne, care a neles s reprezinte aceast capacitate ca pe o entitate separat considernd-o deci o a treia subdiviziune a Strii de Copil, stare creia i-a dat un nume sugestiv: Micul Profesor.

Copil Adaptat ___________________ Micul profesor ____________________ Copil Liber

Cuvntul profesor ne duce n general cu gndul la o persoan care pred, plecnd deseori de la Starea de Printe Normativ. Se pare c Eric Berne se refer la partea creativ care exist n mod potenial n Copilul Liber din fiecare dintre noi.

Cum funcioneaz partea creativ*?

Ceea ce noi numim intuiie este o capacitate care funcioneaz aproape ca un radar. Cum tie un copil cnd poate s cear s fie rsfat de mama sau de tata? Cum tie un adult, n cursul unei discuii cu patronul, c este momentul potrivit s i cear o zi de concediu? Cum tie un adult, n faa unui potenial partener sexual, c este momentul s fac o propunere? Nu ne referim la acele cazuri cnd rspunsurile la aceste ntrebri sunt de ordin pur raional ca de exemplu: tata ntinde minile surznd; partenerul face gesturi sau vorbete n termenul foarte clar.

COPILUL ADAPTAT Atunci cnd o persoan i adapteaz trebuinele , dorinele dup cele ale celorlali. Acest lucru se poate face la niveluri diferite. adaptare social la cereri (cellalt emite o cerere, noi inem cont de ea i ne modificm propriile trebuine) sau la regulile pe care le acceptm (acceptarea regulilor de politee, de exemplu); supunere (de exemplu, teama n faa reaciilor celuilalt); devalorizare (ne dm deoparte, ne declarm incapabili, ne prezentm ca o victim) (rol de Victim) (V); revolt (susinem n mod sistematic contrariul). Copil Adaptat Supus se oprete la culoarea roie a semaforului; respect normele de protecie; respect normele de politee; cedeaz n faa celuilalt; spune: da, n regul, fr s discute.

Copilul Adaptat Victim spune: Am ncercatdar nu pot; se ndoiete de el: Am fcut tot ceea ce am putut, dar; se depreciaz: Nu sunt capabil s.; vorbete pe un ton plngre; se plnge, se vait; gndete adesea: X este mai bun dect mine.

Copilul Adaptat Rebel spune: Nu avei dreptul, Nu avei dect!; spune n mod sistematic Nu; ntrerupe discuia; ridic tonul; ncalc regulamentele; i sfideaz pe ceilali; gndete: O s vad ei;STAREA DE ADULT A EULUI Orice fiin omeneasc (sntoas din punct de vedere fizic) posed i capacitatea de a percepe singur noiunile, de a reflecta asupra lor, de a le analiza, de a le compara, de a face deducii, de a nelege, dar i pe aceea de a asculta informaii Acestea sunt activitile importante ale Strii de Adult i poate c este important s amintim acest lucru: orice individ dispune de Starea de Adult i o folosete. Rspunsul la ntrebarea Cum te cheam? se d plecnd de la Starea de Adult a Eului. La fel se ntmpl i atunci cnd explicm unui copil cum se face foculsau cum se folosete un ntreruptor. Pe drept cuvnt, Starea de Adult este numit uneori Calculatorul. Aspect pozitiv: permite culegerea de informaii din toate realitile vieii, luarea de decizii gndite, rezolvarea problemelor, ndeplinirea sarcinilor, negocierea. Tot Starea de Adult este cea care permite o integrare armonioas ntre dorine (Copil) i valori (Printe), fapt care d personalitii un sentiment de mulumire n via, n acord cu sine nsui. Aspect negativ: provine din folosirea excesiv a acestei stri n relaiile interumane. Un individ care s-ar afla permanent n Starea sa de Adult ar fi un adevrat robot. Cum funcioneaz Starea de Adult? Observm dou moduri de funcionare a Strii de Adult: Unul orientat spre exteriorul persoanei ca s analizeze, s pun ntrebri anturajului sau mediului nconjurtor. n acest caz vor fi ntrebri pentru a nelege, a se informa, a nva.Vor fi i adevrate cereri de adult n locul cererilor forate ale Printelui sau cererilor cerite ale Copilului. Exemplu: Mi-ar plcea s merg cu tine pe litoral n acest week-end i m ntreb i convine? n loc de Ar trebui s te duci la mare, i-ar prinde bine! sau, pe un ton plngre: N-am mai vzut marea de atta timp. Vor fi i informaii cu adevrat sincere date celuilalt n legtur cu ceea ce gndii sau simii, n locul informaiilor nuanate de prejudecat ale Printelui sau n locul informaiilor plngree ale Copilului. Exemplu: Mi-ar plcea s merg cu tine pe litoral n acest week-end i m ntreb dac i convine? n loc de Ar trebuie s te duci la mare, i-ar prinde bine! sau, pe un ton plngre: N-am mai vzut marea de atta timp. Vor fi i informaii cu adevrat sincere date celuilalt n legtur cu ceea ce gndii sau simii, n locul informaiilor nuanate de prejudeci ale Printelui sau n locul informaiilor "lngree" ale Copilului. Exemplu: Mi-ar plcea s-i tunzi prul n loc de: Tunde-te repede! Parc ai fi (o maimu, o proast! Etc.) sau pe un ton plngre: Dac ne ducem desear la familia Dupont, cum s apar cu o femeie pieptnat ca tine!. Cellalt orientat spre interiorul persoanei, ascultndu-i cu atenie propriul Printe i propriul Copil. Cnd Adultul domin individul, aceasta este o garanie de eficien, de reuit n atingerea elurilor propuse n via n special, cel de fericire! i de reuit n relaiile cu ceilali condiie att de necesar pentru cucerirea fericirii! TRAININGUL AUTOGEN Metoda activ a psihoterapiei, psihoprofilacsiei i psihoigienii , este ndreptat spre restabilirea echilibrului dinamic a sistemului homeostatic de mecanisme autoreglatoare a organismului uman , dereglate n rezultatul aciunii stresante . Elementele de baz ale metodicii sunt treningul relaxrii musculare , autosugestia i autoeducarea. Activismul treningului autogen se opune unor pri negative ale hipertoniei sub forma ei clasic atitudinea pasiv a bolnavului n procesul tratamentului , dependena de medic . Ca metod de tratament treningul autogen a fost propus pentru tratamentul nevrozelor de ctre Schultz n 1932 . n ara noastr el a nceput s fie folosit la sfritul anilor 50 . Aciunea lecuitoare a treningului autogen , de rnd cu dezvoltarea n rezultatul relaxrii reaciei tropotrofe , care se caracterizeaz prin efortul tonusului seciei parasimpatice a sistemului nervos vegetativ i contribuie la neutralizarea strii de stres , bazat de asemenea micorarea activismului sectoarelor limbic i hipotalamic , condus de scderea nelinitei generale i dezvoltarea tendinelor antistres la cei care se antreneaz . Se evideniaz dou trepte ale treningului autogen : 1) treapta inferioar nvarea relaxrii cu ajutorul exerciiilor , ndreptate spre apariia senzaiei de greutate , cldur , controlul asupra ritmului cardiac i respirator ; 2)treapta superioar meditarea autogen crearea strilor de trans la nivel diferit . Treapta inferioar a treningului autogen , conine ase exerciii standarte , care sunt ndeplinite de ctre pacieni n una dintre cele trei poziii: 1)poziia aezat cei care se antreneaz stau pe scaun cu capul puin aplecat nainte , minele stau liber pe faa anterioar a picioarelor , picioarele sunt liber deprtate ; 2) poziia culcat ce care se antreneaz sunt culcai pe spate , capul se odihnete pe o pern joas , minele, puin ndoite de la cot , stau liber de-a lungul corpului , cu palmele n jos ; 3)poziia culcat pe jumtate cei care se antreneaz stau n fotolii , lsai pe speteaz, minele pe genunchi , picioarele deprtate liber . n toate trei poziii se ajunge la relaxarea deplin , pentru o concentrare mai bun , ochii sunt nchii . Exerciiile se efectuiaz pe calea repetrii n gnd a formulelor de autosugestie corespunztoare . Fiecare dintre exerciiile standarte ncep cu formula scop : Eu sunt absolut linitit . Primul exerciiu . Apariia senzaiei de greutate n mini i picioare , care duce la relaxarea muchilor diagonalo-liniari . Formule :Mina dreapt este absolut grea, mai apoi Mina stng este absolut grea i Ambele mini sunt absolut grele. Formule similare se folosesc i pentru picioare . Formula de ncheiere : Minele i picioarele sunt absolut grele. Al doilea exerciiu. Apariia senzaiei de cldur n mini i picioare cu scopul de a controla nervaiile vasculare ale membrelor. Formule :Mna dreapt(stng)este absolut cald, mai apoi Minele sunt absolut calde, aceleai formule i pentru picioare . Formula final: minele i picioarele sunt absolut grele i calde. Al treilea exerciiu. Reglarea ritmului btilor cardiace. Formula: Inima bate puternic i regulat. Al patrulea exerciiu. Normalizarea i reglarea ritmului respirator. Formula: Respir absolut linitit. Al cincilea exerciiu. Apariia senzaiei de cldur n regiunea abdomenului. Formula: Aura mea solar d cldur. Al aselea exerciiu. Apariia senzaiei de rcoare n regiunea frunii cu scopul prevenirii i micorrii durerilor de cap cu genez vascular. Formula: Fruntea mea simte o rcoare plcut. Pentru prelucrarea fiecrui exerciiu trec dou sptmni. Cursul ntreg de trening autogen dureaz aproximativ trei luni . De obicei leciile se petrec n grup 1-2ori pe sptmn sub dirijarea psihoterapeutului ; durata leciei este de 15-20 minute . O mare atenie se acord treningurilor independente ale pacienilor , care se promoveaz de dou ori pe zi . Adncimea cufundrii autogene are loc pe trei etape . La prima etap pacientul simte greutate , cldur , oboseal , mprtiat prin tot corpul .A doua etap se caracterizeaz prin sesizarea uurinei corporale , imponderabilitii , deseori apare dereglarea schemii corpului . A treia etap poate fi caracterizat ca dispariia corpului. prima i a doua etap pot fi defereniate encefalografic . Lute menioneaz 5 tipuri de formule - intenii.1) neutralizante, care folosesc varianta autosugestiei mi-i indiferent: nghiiturile mi sunt indiferente - n caz de ezofagospasme, Polenul mi este indiferent - n caz de alergii, etc ; 2)care ntresc simurile , de exemplu: Eu tiu c m voi trezi , cnd vezica mea urinar va da un impuls - n caz de enurez; Creierul meu vorbete automat -n caz de bjbial; 3)abstinent direcionate , de exemplu :Eu tiu c nu voi primi nici o pictur de alcool , sub nici o form , niciodat , n nici un fel de condiii; 4)paradoxale, de exemplu: Eu doresc s scriu ct mai ru - n caz de spasm al scrisului; 5)susintoare , de exemplu: Eu tiu c nu depind de medicamente - n caz de astm; Numele sunt interesante - n caz de reinere slab a numelui. Cele mai bune rezultate ale folosirii treningului autogen sunt n tratamentul acelor boli , care au aprut n urma tensiunii emoionale i a spasmelor muchilor netezi , dei efectul parasimpatic are loc mai repede , dect cel simpatic . n literatur se menioneaz rezultate bune a folosirii treningului autogen n cazul astmului bronic , n perioada iniial a bolii hipertonice ,dispnoiei, ezofagospasmei, stenocardiei, a spasmelor tractului digestiv . Treningul autogen este efectiv ca metod de tratament n cazul dereglrilor nevrotice ale vorbirii . Treningul autogen este inclus n compexul de tratament a alcoolismului i narcomaniei , pentru a ndeprta sindromul abstinent i formarea montajului antitoxicomanic . Scoaterea cu succes a ncordrii emoionale i a nelinitei cu ajutorul treningului autogen i adeveresc includerea n diversele variante a metodicilor psihoprofilacticii bolilor genetice . Folosirea pe larg a treningului autogen este inclus i ca metod psihoigienic, psihoprofilactorie n pregtirea sportivilor , a oamenilor , care lucreaz n condiiile ncordrii emoionale i n condiii extremale . Contraindicaii pentru folosirea treningului autogen sunt starea contiinei neclare i delirul, mai ales delirul de atitudine i aciune. Nu se recomand treningul autogenn timpul crizelor somatice acute .

HIPNOZA Hipnoza (din greac Hypnos-vis). Stare temporar a contiinei, caracterizat prin reducerea volumului i focusarea asupra coninutului celor spuse spre a influena, legate de schimbrile funciei individuale de autocunoatere. Strea de hipnoz apare n rezultatul unor influenri speciale ale celui care face hipnoz sau direcionat spre autoinfluen. Hipnologia tiinific a luat natere la mijlocul secolului 1, dei utilizarea practic a hipnozei are o istori de multe veacuri. Termenul hipnoz pentru prima dat a fost utilizat de chirurgul englez Bredom, cartea cruia a fost dedicat neurohipnologiei, care a aprut n anul 1843. De la sfritul anilor 70 a secolului 1, neurologul francez arco ncepe s studieze hipnoza pe bolnavi, care sufer de isterie. coala Salpetric a lui arco se ocupa de utilizarea clinic a hipnozei, i de studierea etapelor sale. n aceasta cu el concura coala Nansic, condus de Berngheim. El considera, c etapele hipnozei, pe care le observa arco, condiionate de insuflare, care vine de la hipnoterapeut, i nu baza patologic a acestuia. O mare importan pentru tiina despre hipnoz au avut-o: Veterstrand, Craft-Ebing, Foreli i alii. n Rusia, aspectele teoretice i practice ale utilizrii hipnozei n scopuri de tratare, le-au cercetat V.Ia. Danilevschii(1852-1939), ..Tocarschii(1859-1901), V.M. Behterev(1857-1927), I.P.Pavlov (1849-1936), i elevii i reprezentanii lor. Prelucrarea teoretic a mecanismelor hipnozei, este legat n primul rnd de numele lui I.P.Pavlov i Freud. I.P.Pavlov i elevii si conciderau c baza fiziologic a strii de hipnoz este procesul de frnare, care apare n scoara creierului. Schimbarea extensiunii i intensitii procesului de frnare se exprim n diferite etape a hipnozei, clinic bine descrise. Conform lui I.P.Pavlov, hipnoza este un somn parial, stare de trecere starea de somn i nesomn, care pe fon de frnare n divers msur a prilor creierului, n care se pstreaz un punct de paz n scoara creierului, care asigur posibilitatea de legtur dintre cel hipnotizat i cel care face hipnoz. Este necesar, ns, de subliniat, c prerea c hipnoza este o stare de somn parial n cercetrile neofroidiste nu s-a adeverit. n teoriile psihanalitice, cu referin la hipnoz, se pune accentul pe satisfacerea dorinelor instinctive ale persoanei. Din acest punct de vedere, starea de hipnoz apare sub influena unoi transfer special. n ultimii ani hipnoza este privit mai mult din punc de vedereal psihologiei Eului. n psihologia experimental exist de asemenea i concepii, care privesc hipnoza ca factor socio-cultural, factor al relaiilor interpersonale, fenomen senso-motor. La moment, ruptura, care desparte fiziologii, psihanalitii i psihologii experimentali, se micoreaz n ceea ce ine de hipnoz, sepot observa ncercri de a forma teorii integrate psihofiziologice cu referin la hipnoz.n procesul de hipnotizare este important ct de influenabil este pacientul. Sunt folosite o mulime de metode, cu ajutorul crora se poate determina ct de influenabil este pacientul. Aceste metode sunt: cderile nainte i napoi, utilizarea degetilor ncruciate, determinarea influenei unor mirosuri, i altele. Ca exemplu ne poate servi un caz descris de P.I. Bulem. Se folosete o greutate metalic legat de o a, i un magnet n form de potcoav fvut din lemn, vopsit ca unul adevrat. Pacientului i se propune s ia cu degetelei minii ntinse aa cu greutatea legat de ea. Medicul apropie magnetul de greutate i ncepe s apropie i s deprteze greutatea. Pacientului i se insufl, s atrag atenia cum greutatea urmeaz magnetul i se leagn. La persoanele, care sunt influenabile, greutatea ntr-adevr ncepe s se mite napoi, ca rezultat a micrilo ideomotorice. nainte de hipnoz are loc o discuie pentru a afla atitudinea pacientului fa de aceasta i excluderea unor posibile temeri. Hipnoza se petrece n condiiile benefice pentru cel hipnotizat. Metode de a face hipnoz sunt multe. Ele au loc prin aciunea asupra unor analizatori: vizuali, auditivi, senzitivi. La utilizarea metodei fixrii privirii, hipnoterapeutul propune s fixai cu privirea un anumit punct, de exemplu o mingiu metalic strlucitoare. Oboseala natural a ochilor, care apare i dorina de ai nchide i contribue la venirea somnului. Metoda fixrii este o derivare de la cea anterioar. Pacientul este rugat s priveasc n ochii terapeutului, fr s clipeasc, hipnotizorul se uit la pacient la punctul dintre frunte i nas. O alt metod este utilizarea somnifer a unor sunete monotone metronomul, valurile mrii, picturi de ap care cad .a. Metoda pas Hipnoterapeutul trece de cteva ori cu palma cu degetele desfcute de la cap pn la picioare, fr s se ating de pacient. Aceast metod o utiliza nc Mesmer, care considera c el cioneaz asupra bolnavului cu nite fluide magnetice. Metoda apropierii minilor: pacientul este rugat s nchid ochii. S ndoaie minile de la cot sub unghi de 90 de grade i ncet s apropie degetele ambelor mini, spunndu-i: Degetele dumneavoastr se vor apropia ncet. Cnd vrfurile se vor uni, vei respira adnc i vei adormi. Exist i alte metode de a face hipnoz. Unele acioneaz asupra mai multor analizatori concomitent. Actiunea asupra analizatorilor, de regul este condus de insuflare, n formulrile creia se descrie senzaia, pe care o triete persoana: Relaxai muchii. Stai culcal linitit. Strduii-v s nu v gndii la nimic. Ascultai atent ceea, ce v voi spune. Apare dorina s dormii. Pleoapele sunt grele i se las n jos. n tot corpul se revars o cldur plcut. Se relaxeaz din ce n ce mai tare muchii de la mini, picioare, tot corpul. Se relaxeaz muchii feei, gtului, capul se duce mai adnc n pern. Vrei s dormii. Acum voi ncepe a numra, i atta timp ct eu voi numra, apropiindu-m de zece, dorina de a dormi crete, din ce n ce mai tare. Cnd numesc cifra zece vei adormi. Aproximativ aa fraze repet terapeutul de cteva ori, cu voce linitit, asigurnd cu insuflare. Dormi, dormi!. Vornii ncet i linitii. Dar n acelai timp sigur, utiliznd fraze clare. Starea de hipnoz pote fi atins prin aciune verbal. Durata seansului de hipnoz, se determin de ctre terapeut. La ieirea din starea de hipnoz terapeutul anun despre aceasta: Peste jumtate de minut v voi scoate din starea de hipnoz. Acu voi numra pn la trei. La cifra trei v vei trezi. Unu v eliberai de restriciile de micare la mini, doi v eliberai picioarele i tot corpul. Trei v-ai trezit, deschidei ochii! Avei dispoziie bun i v simii bine, nimic nu v deranjeaz, nu v mpiedic. V-ai odihnit foarte bine. V simii plcut i linitit. La dehipnotizare trebuie de inut minte, c trezirea rapid poate fi urmat de slbiciuni, aritmie, dureri de cap i altele. Diferii autori propun diferite etape ale hipnozei: unii vorbesc despre trei etape, alii despre -4, 6,9 sau 12. n lucrul practic ne putem orienta la cele propuse de Foreli n1928, 3 etape: somnolen, hipotacsis i somnambulism. Prima etap - somnolena. Cel hipnotizat, printr-un efort poate s se opun influenei, s deschid ochii. Se caracterizeaz prin slbiciune muscular uoar i somnolen. A doua etap - hipotacsia. Pacientul nu poate deschide ochii i poate fi influenat. Se caracterizeaz prin slbiciune muscular grav. La aceast etap hipnoza poate aprea catalepsia (apariia elasticitii musculare). Ea uneori apare i spontan. A treia etap-somnambulismul. Se caracterizeaz prin amnezie i posibilitatea de a ndeplini nu numai insuflarea hipnotic, dar i cea posthipnotic. Somnambulizmul poate aprea i fr cele dou etape. Hipnoza este baza hipnoterapiei. La momentul actual, n rnd cu cea clasic se utilizeaz hipnoza eriksonian.GESHTALT - TERAPIAMetoda a fost creat de psihologul i psihoterapeutul american Perls sub influena ideei gelshtat psihologiei, existenialismului, psihanalizei i, n deosebi, teoriei lui Raih despre apariiile fiziologice ale materialului psihologic refulat. Geshtalt terapia a aprut n cursul apropierii fenomenale, care sublinia necesitatea contientizrii de ctre pacient a prezentului i importana tririi emoionale directe. Informaia, necesar pentru schimbarea terapeutic este primit direct din comportamentul pacientului.Apariia i mplinirea necesitilor el privete ca pe ritmul formrii i finisrii geshtaltului. Funcionarea sferei emoionale are loc dup principiul de autoreglare a organismului. Omul se afl n echilibru cu sine i lumea nconjurtoare. Pentru meninerea armoniei este nevoie de a te ncredina n nelepciunea corpului, de a nelege necesitile organismului i a nu le mpiedica realizarea. A fi sine nsui, a realiza propriul Eu, realizarea necesitilor, nclinaiilor, aptitudinilor este drumul spre o personalitate armonioas i sntoas. Bolnav de nevroz, n conformitate cu psihologia existenialist-umanist, este omul, care cronic mpiedic realizarea necesitilor personale i urmarea valorilor, impuse din exterior, aceasta aducnd la distrugerea procesului de autoreglare a organismului.n geshtalt-terapie sunt 5 mecanisme de distrugere a procesului de autoreglare: introiecia, proiecia, retroflexia, deflexia, confluiena. n cazul ntroieciei omul asimileaz sentimente, convingeri, norme , modele de comportament ale altor oameni, care atunci cnd vin n contravenie cu experiena personal, nu sunt asimilate de ctre personalitatea lui. Aceast experien neasimilat- introiectul- este strin pentru om i o parte din personalitatea lui. Cei mai sensibili introieci sunt nvmintele printeti.Proiecia este antonimul introieciei, dar de regul aceste 2 mecanisme se completeaz unul pe altul. n cazul proieciei omul nstrineaz calitile sale proprii, deoarece nu corespund concepiei de Eu propriu. Golurile formate n rezultatul proieciei sunt umplute cu introiecte. Retroflexia - ntoarcerea spre sine- se observ in cazul cnd careva necesiti nu pot fi realizate din cauza blocajului social, i atunci energia pentru manipularea n exterior se ndreapt ctre sine. Aa necesiti nerealizate sau geshtalte nefinisate sunt sentimentele agresive. Retroflexia se manifest n contraciile musculare.Deflexia - este o ndeprtare de la contactul real. Omul , pentru care este caracteristic deflexia , fuge de contactul direct cu oamenii, problemele i situaiile. Deflexia se manifest sub form de discuii de salon, guralivitate, clounism, anumite ritualuri n comportament, tendina de a nivela situaiile de conflict. Confluena se manifest prin tergerea granielor dintre Eu i mediu. Asemenea oameni cu greu disting gndurile, sentimentele i dorinele personale de cele strine. Confluena poate fi uor observat n timpul psihoterapiei de grup, atunci cnd pacienii se identific completamente cu grupul, pentru ei fiind caracteristic, n timpul descrierii comportamentului propriu, de a folosi pronumele noi, n loc de eu.Variantele descrise de distrugere a procesului autoreglator, prezint mecanisme nevrotice de aprare, apelnd la care individul se dezice de propriul Eu. n rezultatul aciunii mecanismelor enumerate, se distruge integritatea personalitii, care devine fragmentat, mprit n mai multe pri. Scopul principal al g-t este de a integra prile fragmentate ale personalitii.n procesul g-t , pentru a descoperi individualitatea sa, pacientul trece prin 5 niveluri, pe care Perls le numete nivelurile nevrozei.Primul nivel - nivelul relaiilor false, nivelul jocului i a rolurilor. Personalitatea nevrotic se dezice de realizarea Eului personal. Bolnavul nevrotic triete n conformitate cu ateptrile altor oameni. n rezultat, scopurile personale i necesitile omului sunt nerealizate, el este frustrat , dezamgit i i consider existena inutil.Al doilea nivel-fobic, este legat de contientizarea comportamentului fals i manipulrii. Dar cnd pacientul i imagineaz ce poate avea loc , dac el se va comporta sincer, la el apare sentimentul de fric. Omul se teme s fie cel care este, se teme c nu va fi acceptat de societate.Al treilea nivel- tupicul. Se caracterizeaz prin aceea c omul nu tie ce s fac i unde s se duc. El retriete pierderea susinerii din exterior, dar nu este gata sau nu dorete s foloseasc propriile resurse, s-i gseasc susinere interioer. n rezultat omul se menine de statutul cvo, fiindu-i fric s treac prin tupic.Al patrulea nivel implozia. Este starea unei neliniti interioare, dezndejde, dezgust fa de sine, care se bazeaz pe contientizarea faptului c omul s-a limitat pe sine. La acest nivel individul poate tri frica de moarte. Aceste momente legate de concentrarea unei cantiti mari de energie pentru lupta de contrarii interioare, aprute n urma acestei presiuni, cum i se pare lui, amenin s-l distrug.Al cincilea nivel - explozia. Atingerea acestui nivel nseamn forarea unei personaliti autentice, care are capacitatea de trire i expunere a emoiilor. Explozia - este o trire emoional adnc i intens. Perls descrie patru tipuri de explozie: tristee, furie, bucurie, orgasm. Explozia unei tristei adevrate este rezultatul lucrului, legat de pierderea sau moartea unui om apropiat. Orgasmul este rezultatul lucrului cu persoanele blocate sexual. Furia i bucuria sunt legate de descoperirea personalitii autentice i individualitii adevrate.n g-t o mare atenie se acord lucrului cu visele pacientului. Parafrazndu-l pe Freud, Perls spunea, c visul este un drum regal ctre integrarea personalitii . Spre deosebire de psihanaliz, n g-t visele nu se interpreteaz, ele se folosesc pentru integrarea personalitii.Perls la nceput folosea metoda sa , sub form de psihoterapie individual, dar cu timpul a trecut numai la forma de grup, considernd-o mai efectiv i mai econoam. Geshtalt-terapia este foarte efectiv la tratarea nevrozelor. n lucrul cu pacienii psihotici se recomand ca g-t s fie de durat.

1