Preafrumoasa Laura

8/12/2019 Preafrumoasa Laura

http://slidepdf.com/reader/full/preafrumoasa-laura 1/156

JOAN SMITH

Preafrumoasa

LauraTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

ION GEICU

ALCRISRomance



Capitolul 1

Laura Talmadge se opri în fa]a restaurantului „Pivni]eleFran]ei” pentru a contempla afi[ul care o reprezenta în

m`rime natural`, dominat` de inscrip]ia „Ambian]` muzical`cu fermec`toarea Laura la org`”. Dup` cum ceruse, numele eide familie nu figura nicìeri. Nu acceptase s` cânte la orgaelectric` în acest local, patru seri pe s`pt`mân`, decât cuaceast` condi]ie. Academia regal` de muzic` n-ar fi v`zut f`r`îndoial` cu ochi buni ca o elev` atât de str`lucit` ca Laura s`se produc` în public pentru a-[i rotunji veniturile. Degeaba se

lùda „Pivni]ele Fran]ei” c` era unul din restaurantele cele maiscumpe din Londra, acesta nu era nicidecum genul de locfrecventat de înalta societate, departe de asta...

Îndat` ce-i treceai pragul, primul adjectiv care-]i venea înminte pentru a califica acest decor prea luxos era acela de„preten]ios”. Nu întâlneai aici domni ie[i]i de la Oxford sauCambridge, nici con]i sau duci. Din când în când, puteai z`ri

o vedet` de televiziune sau de cinema, dar nu prea des.



Cu p`rul blond protejat de un fular, Laura î[i ridic` gulerulimpermeabilului. Trei pietoni îi aruncar` o privire în trecere,f`r` s` remarce cea mai mic` asem`nare între aceast` siluet`firav` [i somptuoasa femeie din afi[ul expus în vitrin`. Trebuiespus c`, în afar` de figur`, n-aveau într-adev`r nimic încomun. Afi[ul fusese realizat în urm` cu [ase luni pentru

Aimée, organista dinaintea ei. {i când, dup` plecarea ei, Jerry Holmes, patronul, o angajase pe Laura, el se mul]umise s`lipeasc` o fotografie m`rit` a chipului ei deasupra corpului

voluptuos al lui Aimée. În fa]a pieptului plin care se rev`rsadin decolteul ame]itor [i al acestei talii ridicol de sub]iri, Lauraf`cu o mic` grimas`. Ai fi zis c` este afi[ul unui film prost demâna a doua. Dar s` încerci s` convingi un om ca Jerry Holmes...

– Va trebui s` fii sexy, îi declarase el. S` pui în eviden]` ceamai bun` parte a fizicului tù. S` o pui în valoare. Am s` teînv`], vei vedea. În ceea ce prive[te muzica, mai ales f`r` ceaclasic`. Cân]i într-un restaurant, nu într-o biseric`. „TicoTico”, „La vie en rose”, iat` ce le trebuie clien]ilor mei! Ace[tianu sunt nici fe]e biserice[ti, nici pu[ti, ci b`rba]i însura]i careies cu iubitele lor sau celibatari care î[i caut` norocul. Vin aici

ca s` se distreze. – Ce vre]i s` spune]i prin sexy? întrebase Laura,neîncrez`toare.

– Ei bine, de exemplu, va trebui s`-]i sco]i ochelarii. M`întreb, de altfel, de ce îi por]i.

– Oh, nu i-am pus decât pentru a citi contractul. Nu voiavea nevoie de ei ca s` cânt. Am s` înv`] buc`]ile pe

dinafar`.

6 JOAN SMITH



– S` fie într-un ceas bun! Ai ochi splendizi, mari,lumino[i... Nu te zgârci cu machiajul. Î]i va trebui deasemenea o rochie decoltat`, bineîn]eles.

– Decoltat`? – Vezi chelneri]a de acolo? îi spusese el ar`tându-i o tân`r`

îmbr`cat` cu o bluz` ]`r`neasc` [i cu o fust` lung`. – Da.Într-un col] retras al s`lii, chelneri]a era ocupat` s`-[i

pileasc` unghiile, cu o ]igar` în col]ul buzelor. Bluza eimulat`, cu un decolteu adânc, dezv`luia rotunjimi generoase.

– Iat` ce vreau s` spun. Sexy, dar rafinat.Laura nu se putu împiedica s` zâmbeasc`. Jerry avea o

p`rere foarte stranie despre rafinament. – Cân]i foarte bine, adùgase el, mult mai bine decât

Aimée. Dar asta nu-i de-ajuns. Va trebui de asemenea s` teadaptezi ambian]ei. Clien]ii sunt dornici s` vad` fetefrumoase. Ei caut` o schimbare pl`cut` a obi[nuitului. Unii

vor dori s` te duc` s` v` termina]i seara în alt` parte... În]elegila ce fac aluzie... S` nu accep]i niciodat`. }in larespectabilitatea localului meu.

– N-ave]i nici o grij`, am s` fiu atent`, domnule Holmes,

r`spunsese ea reprimându-[i un zâmbet. – Spune-mi Jerry. Aici form`m cu to]ii o mare familie.El aruncase atunci o privire întreb`toare so]iei lui. {i Vera

Holmes, care o examinase pe Laura din cap pân` în picioare,p`ruse mul]umit`. Era o femeie plinu]` de vreo cincizeci deani, care în lumina slab` din restaurant ar`ta cu zece ani maipu]in. Ea st`tea la cas`. Ca [i chelneri]ele era îmbr`cat` în

costum rustic, dar se dorea elegant`, dup` cum demonstra

PREAFRUMOASA LAURA 7



colierul de perle false [i inelele care-i sclipeau pe toatedegetele. Vera era tot atât de tipic englezoaic` precum so]ulei. Ei î[i botezaser` restaurantul „Pivni]ele Fran]ei” pentru c`g`seau asta distins. {i ei ]ineau mult la distinc]ie, nu dinambi]ie social`, ci pentru a justifica pre]urile exorbitante pecare le practicau.

– Câ]i ani ai, micu]a mea? o întrebase Vera. Sper c` nu e[timinor`? Pentru c` nu vreau s` avem necazuri cu poli]ia.

– Am dou`zeci [i unu de ani, fi]i lini[tit`. – Pari foarte tân`r`. – Pot s` v` ar`t permisul de conducere, propusese Laura

scotocind în geant`.Ei îl studiaser` cu aten]ie înainte de a i-l inapoia.

– Va p`rea mai în vârst` cu un coc. Coada asta de cal nu vamerge, spusese Jerry. {i cu o rochie pu]in provocatoare...

– Taci, i-o tìase Vera. Laura nu este ca Aimée. Ea are clas`.Caut`-i mai curând o rochie de sear`. În fine, [tii mai binedecât noi ce ]i se potrive[te. Numai s` nu fii nici vulgar`, niciprea sobr`. În]elegi ce vreau s` spun?

– Din satin ro[u, sau... începuse Jerry.So]ia lui îi ceruse din nou s` tac`.

– Cred c` în]eleg, îi asigurase Laura.{i acum, se întreba ce gen de rochie s`-[i pun` ca s`-imul]umeasc` pe amândoi.

– Foarte bine. O s` lucrezi de la orele nou` seara pân` ladou`sprezece [i jum`tate, de miercuri pân` sâmb`t`, \ideclarase Vera. De patru ori câte o jum`tate de or`, cu treizecide minute pauz` între fiecare num`r. O s` prime[ti un

onorariu, plus bac[i[urile. Aimée a[eza totdeauna un pahar pe

8 JOAN SMITH



org` [i punea chiar ea în el o bancnot` de o lir` înainte de aîncepe s` cânte ca s` le arate clien]ilor c` nu se mul]umea cum`run]i[! În general, clien]ii dau un bac[i[ când cer o melodiela alegerea lor. Ce faci afar` nu ne prive[te, dar aici nu vreaus` avem necazuri. Un restaurant ca acesta poate c`p`ta repedeo proast` reputa]ie. Fire[te, dac` un client te place, po]iaccepta s`-]i ofere un pahar. Mai ales dac` este un obi[nuit

de-al casei. – Jerry m-a avertizat deja. Fi]i lini[tit`. Am altceva de f`cutdecât s`-mi pierd timpul cu clien]ii.

– Bine. Cu ce te ocupi în afar` de a cânta la org`? – Urmez cursurile Academiei regale de muzic` [i n-o prea

scot la cap`t cu banii. – N-ai familie?

– Ba da. Un frate. Este pastorul parohiei Saint-Peter.Pastorii nu întorc banii cu lopata.

– Mie îmi spui? Când, din întâmplare, vine vreunul, semul]ume[te cu un pahar de vin ieftin [i dac` las` un [ilingbac[i[, fetele se pot declara fericite!

– Cred totu[i c` Francis n-a intrat niciodat` într-un loc caacesta, afirm` Laura.

Sala restaurantului sem`na cu o pivni]`. Pere]ii erauacoperi]i cu tapet ro[u cu auriu, cu oglinzi încastrate aproapepeste tot. L`mpi electrice în sfe[nice aurii imitau luminapâlpâitoare a lumân`rilor. Lumân`ri de data aceasta veritabile,luminau mesele acoperite cu fe]e de mas` albe. Pentru aconfirma numele restaurantului, mânc`rurile erau scrise în

francez`, cu traducerea în englez` al`turi.




– Dac` ]i-e foame, po]i lua o gustare la buc`t`rie, în timpulpauzelor.

Chiar de la început, Vera îi ar`tase o bun`voin]` matern`Laurei, atât de slab` [i de palid` [i, mai ales, nicidecuminsolent`. Pentru Vera, insolen]a era cea mai mare nenorocire.Ea nu putea risca s-o uite pe organista care o precedase pe

Aimée, cea care încercase s`-l seduc` pe Jerry, pân` acoloîncât acesta îi împrumutase bani. Ce idiot! Dac` se lansaser`în afaceri, o f`cuser` pentru a-[i cump`ra ferma la care visau[i nu pentru acte de filantropie!

– Exist` vreun col] lini[tit unde a[ putea înv`]a în timpulpauzelor? întrebase Laura. Am de f`cut adesea lucr`ri pentru

Academie. Teme de scris... – Este o cabin` mic` lâng` vestiar. Vei putea folosi m`su]a

de toalet` drept birou.

***

În picioare pe trotuar în cea]a acestui început de aprilie,

Laura se gândea la cele trei luni pe care le petrecuse la„Pivni]ele Fran]ei”. Acumulase o experien]` foarte bogat`. Acum [tia s` fac` fa]` avansurilor seduc`torilor de tot soiul.De[i întotdeauna amabil` cu clien]ii, nu le d`dea niciodat`numele ei de familie [i nici adresa. Dac` se întâmpla sàccepte s` bea un pahar cu unul dintre ei, nu-l l`sa niciodat`s-o conduc` acas`. În fa]a comportamentului ei irepro[abil,

Jerry [i Vera o adoptaser` definitiv. P`stra distan]a fa]` de

10 JOAN SMITH



clien]i, nu se servea de la bar f`r` s` pl`teasc`, nu-[i umpleabuzunarele cu mâncare înainte de a pleca [i nu lua linguri]elede argint, pe scurt, era o fat` „foarte bine”.

Când cumnata Laurei n`scu, în februarie, îi g`sir` olocuin]` organistei lor. Jerry era proprietarul mai multor apartamente în apropierea restaurantului [i el îi propuse unuldintre ele. Ea accept` f`r` nici o ezitare. Garsonierele erau atât

de rare [i atât de scumpe la Londra! Din p`cate, amenaj`rilehot`râte de Vera nu se potriveau deloc cu gusturile ei. – Am decorat-o eu îns`mi, declarase cu mândrie doamna

Holmes când o dusese s` viziteze apartamentul.Ceea ce s`rea în ochi, era un amestec exploziv de ro[u,

portocaliu, galben [i verde. În salon, o canapea de culoarepurpurie trona al`turi de un mare fotoliu verde, totul pus pe

o mochet` galben`. În fa]a ferestrei înguste, perdelele erau deun ro[u aprins. Lustre din metal auriu luminau masa dinplacaj l`cuit. Camera avea dimensiunile unui dulap, ca [ibuc`t`ria care era echipat` totu[i cu un frigider [i o ma[in` deg`tit cu gaze. Dar toate acestea nu aveau importan]` pentruLaura. Esen]ial` era chiria foarte rezonabil`.

– De ce s` fac apel la un decorator care ar fi cerut o avere?Eu sunt capabil` s-o fac la fel de bine, nu g`se[ti?

Prea mul]umit` c` g`sise unde s` stea, Laura n-ocontrazisese pe Vera. Se m`rginise s-o întrebe:

– N-o s` v` sup`ra]i dac` am s` fac unele mici schimb`ri?Mama mi-a l`sat mo[tenire câteva lucruri pe care a[ dori s` lep`strez. Au o valoare sentimental`, adùgase ca s` n-o

jigneasc`.




– De ce nu, draga mea? E[ti la tine acas`. Instaleaz`-te cumî]i place. Atâta timp cât nu faci pete pe mas`, nici gùri de]igar` în mochet`... Dar [tiu c` nu e[ti de genul care d`petreceri nebune[ti.

– Bineîn]eles c` nu! – Nu ca vecinele tale! Aceste dou` femei nu sunt mai

manechine ca tine [i ca mine. Jerry s-a l`sat în[elat de gogo[ile

lor [i nu putem face nimic înainte de expirarea contractuluilor de închiriere. Una dintre ele se pretinde oaspete într-unclub privat pentru b`rba]i. Exist` un nume pentru acest gende femei... [i nu-mi permit s`-l pronun]. Oricum n-ai s` le veziîn mod frecvent. Î]i petreci zilele la Academie [i patru seri din[apte la restaurant. {i apoi, trebuie din când în când s` mergila fratele tù?

– Da. În fiecare duminic`. – N-ai un iubit? Dr`gu]` cum e[ti, ai cu siguran]` o mul]ime

de curtezani! – Mi se întâmpl` s` ies doar foarte rar. Prietenii mei sunt

studen]i [i n-au mijloace s` fac` nebunii. Mergem lacinematograf, la conferin]e sau la concerte când putem ob]inelocuri în picioare.

– Am convingerea c` într-o zi vei fi bogat` [i celebr`. Suntner`bd`toare s` te v`d pe scena de la Albert Hall, îmbr`cat` cao prin]es` [i primit` cu un tunet de aplauze!

– În ziua aceea, v` promit c` ve]i avea bilete! – Minunat! Vom fi încânta]i.Laura se str`dui s`-[i înfrumuse]eze apartamentul. Micul ei

covor persan ascunse o parte din mochet` [i canapeaua

12 JOAN SMITH



disp`ru sub o cuvertur` afgan` ]esut` de mân`. Puse pernelede satin pe ultima etajer` a unui dulap împreun` cu oribilelebibelouri alese de Vera. Pe masa rulant`, scrumiera cromat`cu inscrip]ia „Pivni]ele Fran]ei” fu înlocuit` cu serviciul de ceaide argint al mamei ei. Strânse cu grij` tapiseria de pe perete – un tigru [i o pas`re pictate pe catifea neagr` – pe care o pusesub pat [i o înlocui cu un peisaj din secolul al XIX-lea. N-avea

mijloacele s` fac` mai mult, dar aceste mici îmbun`t`]irid`deau apartamentului un cu totul alt aspect.

***

Laura arunc` o scurt` privire ciudatei sale dubluri de peafi[ care zâmbea la intrare – sfâr[ise prin a se obi[nui cu ea – [i împinse u[a restaurantului „Pivni]ele Fran]ei”. Îndreptându-sespre cabina ei, observ` c` sala era pe jum`tate goal`.

Î[i piept`n` p`rul pe spate pân` când acesta îi c`zu peumeri în valuri suple [i naturale, apoi trecu la metamorfozareaei. Cu ajutorul unui creion negru, î[i recontur` linia

sprâncenelor [i-[i alungi ochii c`tre tâmple. Î[i umbripleoapele cu fard mov, î[i d`du cu fond de ten, î[i ruj` buzelecu roz aprins [i se redres` pentru a aprecia rezultatul.Satisf`cut`, î[i ag`]` la urechi cercei mari din cristal carescânteiau ca diamantele în lumina blând` a s`lii. Lui Jerry îipl`ceau bijuteriile sclipitoare. Pe degetul inelar al mâiniistângi î[i strecur` un inel împodobit cu un safir fals uria[. Avea

mâini încânt`toare, lungi [i fine, cu unghii frumoase.




Cu toate c` era mai pu]in dezvoltat` decât [i-ar fi doritdomnul Holmes, rochia ei de sear` albastru închis î]i tìar`suflarea. Îi descoperea cu generozitate umerii [i se mula petalia fin` [i pe [oldurile zvelte. Mânecile lungi îi d`deau oînf`]i[are foarte sofisticat`.

Se privi înc` o dat` în oglind`. Doamne Dumnezeule! segândea ea, p`rin]ii mei ar fi îngrozi]i dac` m-ar vedea! Cu

toate acestea, fratele ei o convinsese s` accepte aceast` slujb`. Avea o minte destul de deschis` încât s` nu considere imoralca organista de duminic` s` cânte în timpul s`pt`mânii la orgaelectronic` într-un restaurant. Francis nu era unul dintre aceipastori demoda]i [i rup]i de realitatea lumii moderne. Într-osear`, o aduse chiar pe so]ia lui, Mavis, la „Pivni]ele Fran]ei”pentru a asista la spectacolul dat de Laura. De altfel, ca mul]i

al]i pastori tineri, î[i abandonase de mult` vreme ]inutatradi]ional` de pastor protestant.

– Îmi pare rù c` nu te pot ajuta din punct de vederefinanciar, Laurie, îi spusese el. Dar cu na[tereacopila[ului...

– Nu-]i face griji pentru mine, Francis. Ai f`cut deja multpentru mine l`sându-m` s` locuiesc la tine timp de doi ani dezile. Acum cunosc Londra ca pe buzunarul meu [i suntcapabil` s` m` descurc. Mi-a mai r`mas un an de studii pân`s`-mi iau diploma. A[ putea s` m` descurc f`r` s` lucrez, dar a[ vrea s` pun deoparte ceva bani... pentru c`, anul viitor, a[

vrea s` m` consacru compozi]iei. – Poate dac` ne-am muta într-o locuin]` mai mare? În acest

caz, ai s` po]i s` te întorci la noi.

14 JOAN SMITH





Sean studia economia la Universitatea din Londra, dar împotriva voin]ei sale, deoarece visa s` intre în lumeaprestigioas` a artelor – teatru, cinema, muzic` sau literatur`.N-avea talent pentru nici una dintre ele [i se înc`p`]âna s`cread` c` era f`cut pentru asta.

Pentru a-[i p`stra sacrosanctul ei anonimat, Laura îiascunse faptul c` [i ea î[i continua studiile. {i misterul de carese înconjura jucase probabil un rol important în atrac]ia pecare o exercita asupra lui.

– În cazul acesta, s` bem un pahar de adio, r`spunse eaînso]indu-l la masa lui.

– Ca de obicei? se interes` el cu un zâmbet complice. – Ca de obicei.Cu Sean, ea comanda întotdeauna vin ro[u. Era bùtura

cea mai ieftin` [i se temea ca serile lui la „Pivni]ele Fran]ei” s`nu-l coste prea scump. Nu p`rea totu[i s` fie s`rac. Cu toatec` era îmbr`cat simplu, nu era lipsit de elegan]`. În aceast`sear`, purta o hain` de stof` de lân` [i un pulover de ca[mir.În câ]iva ani, va fi cu siguran]` un b`rbat foarte frumos, dar,pentru moment avea totul dintr-un pu[ti în cre[tere, cupicioarele lui lungi prea slabe, cu p`rul negru care-i c`dea pe

frunte [i cu ochii lui negri care o priveau ca [i cum era unînger c`zut din cer.Când li se aduse paharele, el încerc` s`-i ia mâna atât de

prompt încât vaza în care se deschisese un trandafir alb secl`tin` periculos.

– Am s` lipsesc toat` s`pt`mâna, repet` el pândind pefigura Laurei efectul acestei ve[ti.

Ea î[i ascunse u[urarea sub un mic zâmbet trist.

16 JOAN SMITH



– Te duci la familie? – Da, la proprietatea noastr` din Sussex, la Hazelhurst. – Sper s` ai o vacan]` pl`cut`. – Cum a[ putea... atât de departe de tine... [opti el

mângâindu-i degetele. Dac` tat`l meu n-ar fi bolnav, nu m-a[duce.

Sub pretextul de a bea o înghi]itur` de vin, Laura î[i eliber`înceti[or mâna.

– Ce o s` faci în absen]a mea? întreb` el. – Voi continua s` masacrez aceast` org` de miercuri pân`

sâmb`t`! – S-o masacrezi? Cân]i ca un înger! Tu e[ti toat` un înger,

de altfel, cu p`rul tù... ca o ploaie argintie pe umeri. Laura,nu vrei s`-mi vorbe[ti despre tine...?

– Nu este mare lucru de spus. – Mi te imaginez într-un castel fermecat, cu o zân`protectoare... Te hr`ne[ti cu nectarul florilor [i cite[ti poemede diminea]a pân` seara...

– Ce plictiseal`! o astfel de via]` nu mi-ar pl`cea de loc,Sean! Te asigur c` nu sunt prin]es` cum nu sunt nici spioan`...nici m`car o v`duv` bogat`! Sunt o englezoaic` obi[nuit`,

obligat` s` muncesc pentru a-mi câ[tiga existen]a. – De ce-mi calci în picioare iluziile? Nu este nimic obi[nuitîn tine, exclam` el cu entuziasm. Corpul tù pare s` fi fostsculptat în filde[! Mi-ar pl`cea s` te iau cu mine la Hazelhurst,s` te prezint familiei.

– Drag` Sean, f`cu ea pe un ton matern, la ce ar folosi asta?Nu vom fi niciodat` mai mult decât prieteni. Sunt încântat` c`

î]i plac, dar...




– Te plac? Eu? Dar sunt nebun dup` tine, ]i-am spus-o desute de ori! Când [tiu c` te voi vedea seara, nu-mi mai g`sesclocul. În zilele când nu cân]i, îmi petrec timpul r`t`cind pestr`zi în speran]a s` te z`resc în mul]ime, s` te urm`resc pânàcas` ca s` aflu în sfâr[it cine e[ti!

– Ar fi preferabil s` înve]i! Cum ]i-ai luat examenele? – N-am înc` rezultatele. F`r` îndoial`, am e[uat în mod

lamentabil. Cum vrei s` m` intereseze infla]ia [i taxele peprofit? Tot ce-mi doresc este s` fiu cu tine. C`s`tore[te-te cumine, Laura. Las`-m` s` te scot de aici, f`cu el ar`tând sala cuun gest larg al bra]ului.

El izbi cu cotul un chelner care trecea cu o tav` înc`rcat`cu pahare [i care reu[i în mod miraculos s` evite o catrastrof`.Sean îi arunc` o privire indignat` [i relu`:

– Locul tù nu este aici. Tu e[ti ca... o orhidee fragil` carecre[te pe un morman de gunoi. – Exagerezi! „Pivni]ele Fran]ei” este un local foarte elegant,

zise ea pe un ton ironic. – Când am intrat aici acum dou` luni, nu mi-am închipuit

c` via]a mea avea s` fie astfel schimbat`... Laura, n-am ie[it cunimeni de la acea sear` memorabil`.

– Gre[e[ti. Ar trebui s` te întorci la fetele de vârsta ta. Eusunt mult prea b`trân` pentru tine. – Nu-i chiar a[a. Nu sunt atât de tân`r cum crezi! A[ putea

foarte bine s` abandonez universitatea [i s`-mi g`sesc unserviciu.

– Sean! Ce spui? Gânde[te-te la viitorul tù! – Un viitor f`r` tine este de nesuportat! exclam` el cu

înfl`c`rare.

18 JOAN SMITH





– Nu, nu m-a b`tut nimeni. Nu fi atât de melodramatic. – Dar cum se explic` indiferen]a ta? De ce e[ti atât de

rezervat`, de inaccesibil`? Nu ]i-am spus niciodat` Laura, dar dac` tu crezi c` nu te-a[ putea între]ine, te în[eli. Familia meaeste foarte bogat`. Eu însumi am mo[tenit o mic` avere de laun unchi. Din p`cate, un notar m`rginit refuz` s` m` ating deea pân` la majorat!

– Dar eu nu sunt o aventurier`! – Nu, tu e[ti un înger. – Hot`rât lucru, ]ii s` m` faci s` port aripi! – {tiu c` banii nu te intereseaz`.Cùtând în buzunarul interior al hainei, el scoase o cutie mic`

p`trat` pe care o deschise cu o mân` neîndemânatic`. Laura î[ire]inu r`suflarea, uluit` de ceea ce v`zu: un inel împodobit cu un

diamant la fel de mare ca falsul safir pe care-l purta... – Îl am din familie, declar` el.El scoase inelul din cutie [i i-l puse pe deget. Curioas` s`

[tie dac` piatra este veritabil`, îl l`s` s-o fac`. Avea o montur` veche, simpl` [i elegant`. Str`lucirea extraordinar` adiamantului o orbi.

– De unde ai acest inel, Sean? Este magnific!

– Nu atât de mult ca tine. Îl accep]i? Este un inel delogodn`... – Nu, bineîn]eles c` nu!Il scoase [i i-l d`du înapoi.

– Aceast` bijuterie apar]ine familiei de genera]ii. Fratelebunicului meu, Thaddeus, l-a adus din India la începutulanilor 1880. Te rog, p`streaz`-l. Mi-ar pl`cea ca aceast`

problem` s` fie rezolvat` înainte de a pleca.

20 JOAN SMITH



– Dar este deja rezolvat`, Sean!El o implor` înc` o dat`, apoi oft`.

– Trebuie s` fug. I-am promis mamei c` voi fi acas` înaceast` sear`.

– Ai face mai bine s` te gr`be[ti. – Da, trenul meu pleac` peste un sfert de or`. – Sean! N-o s`-l mai prinzi!

– M` a[teapt` un taxi. Promite-mi c` vei fi înc` aici, laîntoarcerea mea. – Voi fi. N-am nici o inten]ie s`-mi p`r`sesc slujba.Îi s`rut` mâna [i se ridic`. Pu]in mai târziu, a[ezat` în fa]a

orgii, îl mai v`zu în pragul u[ii, în picioare, cu ochii a]inti]iasupra ei. De[i foarte probabil î[i pierduse trenul, sfâr[i prina ie[i.

– Admiratorul tù a plecat devreme seara asta, îi spuse Vera când se întâlnir` la buc`t`rie dup` a treia parte aprogramului.

– Da. Mul]umesc lui Dumnezeu, n-am s`-l mai v`ds`pt`mâna asta! Devenise teribil de insistent. În seara astami-a oferit chiar un diamant! N-am [tiut cum s` scap de el...

– Ai o inim` bun`, Laura. La întoarcerea lui, n-ai decât s` tea[ezi la masa altuia câteva seri la rând. O s` vezi c` va ajunges` în]eleag`.

– M` îndoiesc! S`pt`mâna trecut`, am încercat s` nu-i dauaten]ie dar nu era nimic de f`cut... A insistat pân` când n-ammai putut suporta aerul lui de câine b`tut.

– Este mai curând un bìat dr`gu], remarc` Vera. Era mare,

diamantul acela?




– Enorm! El pretinde c` este o bijuterie de familie. – Posibil... [tii, dac` era s`rac, nu putea veni aici în fiecare

sear`. Este mult prea scump pentru un simplu student.Bowden... a[a îl cheam`?

– Da. Sean Bowden. – Acest nume îmi spune ceva. L-am citit în ziare, cred, sau

l-am auzit la televizor. Ce face tat`l lui? – Nu [tiu. Dup` toate aparen]ele, trìe[te la ]ar`. – Ar merita osteneala s` descoperi, Laura! La urma

urmelor, poate este lord? – Noroc c` se apropie sfâr[itul anului [colar! Va pleca s`-[i

petreac` vara în Sussex [i toat` aceast` poveste nu va mai fidecât o amintire.

– Este adev`rat c` este pu]in prea tân`r... Vrei o pr`jitur`,

draga mea? Au r`mas câteva ecleruri. – Ei bine... A[ prefera s` termin langusta pe care o v`dacolo.

– Serve[te-te. M` întreb cum se pot înghi]i viet ]̀ile astea ori-bile! Când te gânde[ti c` lumea pl`te[te o avere pentru a[a ceva!

– Nu [tii ce pierzi! r`spunse Laura fluturând furculi]a înaer. Este o adev`rat` desf`tare!

Veni momentul ultimei apari]ii. Lui Jerry îi pl`cea ca searas` se încheie cu melodii vesele [i antrenante. Aleseser` muzic`sud-american`: un potpuriu de cântece braziliene [i, la sfâr[it,marele succes al anilor [aizeci, „Tico Tico”, întotdeaunaaplaudat c`lduros. Dup` ce salut`, Laura p`r`si scena [i ie[i peu[a din spate, unde o a[tepta un taxi. Î[i permitea în fiecaresear` aceast` cheltuial` extravagant` atât din grij` pentru

siguran]`, cât [i pentru confortul ei.

22 JOAN SMITH




În timpul drumului, reflect` la momentele serii. Dac`Sean avea norocul s` dea peste o femeie care nu risca s`profite de el, [i ea avea. Un b`rbat mai [iret [i maiîntreprinz`tor i-ar fi descoperit de mult` vreme adresa [i ar fisâcâit-o f`r` încetare.

Sean era atât de inocent, atât de naiv, atât de îndr`gostit deea... Va putea oare s` se hot`rasc` s`-l trimit` la plimbare?Totu[i, îndat` ce se va întoarce, va trebui s`-i spun` deschis s`nu mai vin` la restaurant. Era o cruzime s`-l lase s` sefr`mânte degeaba, sear` dup` sear`. Îi oferise o bijuterie defamilie drept inel de logodn`, în timp ce nici m`car nu-i [tianumele! Totul p`rea prea absurd. Va fi cu siguran]` foarter`nit s` fie îndep`rtat timp de câteva zile. Va trece repedepeste aceast` încercare [i amândoi se vor sim]i mai bine.



Capitolul 2

În zilele urm`toare, în timpul absen]ei lui Sean, Laura î[isim]i inima mai u[oar`. Sâmb`t`, seara cu cea mai mare

afluen]` la „Pivni]ele Fran]ei”, îmbr`c` rochia neagr` foartemulat`, cr`pat` pân` la genunchi [i decoltat` în spate aproapepân` în talie. Î[i complet` toaleta cu ni[te cercei enormi [i unmare trandafir prins cu ace pe [old. Era atât de frumoas` încâtla intrarea în scen` fu primit` cu un tunet de aplauze. Easalut` [i se instal` la org`. Când rochia cr`pat` îi dezv`luipicioarele înc`l]ate cu ciorapi de nailon se auzir` fluier`turi

admirative. Ea le r`spunse cu un zâmbet larg. Tracul dinprimele zile disp`ruse de mult` vreme. Îi pl`cea s` fac`pl`cere publicului. Dac` înf`]i[area ei contribuia la aceasta, înce consta rùl?

Degetele ei începur` s` alerge cu u[urin]` pe claviatur`;inelul cu safir arunca sclipiri sub lumina proiectoarelor.Cercet` cu privirea sala în cùtarea unei figuri cunoscute.

Sâmb`ta, se vedea uneori la restaurant o vedet` de la



televiziune sau de cinema. Nu îns` în seara aceasta. Remarc`totu[i c` masa cea mai apropiat` de org` era liber`. Eraciudat. În general, sâmb`ta se refuzau clien]i din cauzaaglomera]iei. Pu]in mai târziu, chelnerul conduse un b`rbatla aceast` mas`. F`r` îndoial`, [i-o rezervase. Nu era înso]it,dar oamenii de afaceri în trecere veneau adesea singuri [iplecau la fel.

Dac` avuseser` o speran]` s` g`seasc` o fat` aici, î[if`cuser` gânduri în zadar. Jerry nu glumea când era vorbadespre respectabilitatea localului sù.

Cu coada ochiului, v`zu c` b`rbatul era deosebit defrumos. Înalt, cu p`rul la fel de negru ca ochii, avea o figur`de latin accentuat` [i de tenul sù bronzat. În timp cemajoritatea clien]ilor terminaser` de mâncat, el comand` un

meniu complet [i, tot gustând dintr-un aperitiv, î[i p`stròchii a]inti]i asupra Laurei. Înc` unul care nu va întârzia s-oinvite la masa lui, se gândi ea cu un mic fior deoarece eragenul de client de care se temea – experimentat [i mai în

vârst` decât ea. Avea expresia senzual` a unei p`s`ri de prad`[i ochi care spuneau multe. În mai multe rânduri, î[i încruci[ìnvoluntar privirea cu a lui [i avu grij` s` nu-[i mai întoarc`dup` aceea capul spre el. La sfâr[itul fiec`rei buc`]i, elaplauda cu c`ldur`.

Când reveni pe scen` dup` prima pauz`, el se ridic`, seapropie de ea [i-i spuse cu un zâmbet deschis:

– Bun` seara, domni[oar`! A[ putea s` v` cer s` cânta]i uncântec la alegerea mea?

Avea o voce frumoas` [i profund` [i un u[or accent strìn.




– Da, dac` o cunosc.R`spunse cu o nervozitate stranie [i incontrolabil`,

datorat` desigur manierelor acestui b`rbat, pu]in prea liberedup` p`rerea ei. Într-adev`r, el îi privea gura, gâtul, pieptul...cu un soi de admira]ie lacom`.

– Este vorba de „La vie en rose”, spuse el. – Ah... dori]i s-o cânt la org`? – A[ fi încântat. Dumneavoastr` nu cânta]i? – Nu. Este un cântec al lui Edith Piaf, nu-i a[a? – Într-adev`r. Una dintre cele mai bune cânt`re]e din acest

secol. Cel pu]in a[a se afirm` la noi, în Fran]a, unde i sespunea „vr`biu]a suburbiilor”... Pe dumneavoastr` v-a[compara mai curând cu o porumbi]`. Poate c` nu cânta]i, dar

vocea are dulcea]a unui gângurit... – Sunte]i francez?Ce întrebare stupid`! Tocmai îi spusese...

– Da, locuiesc la Paris.El puse atunci în pahar o bancnot` îndoit` [i Laura

recunoscu o hârtie de cinci lire. Era mult prea mult pentru osingur` melodie... Frumosul strìn a[tepta evident mai multdecât o bucat` muzical` pentru banii lui. Ei bine, î[i zise ea, o

s` fie decep]ionat.La sfâr[itul melodiei, îi adres` un mic semn din cap la careel îi r`spunse cu un zâmbet satisf`cut. Apoi, el începu s`studieze lista cu deserturi [i î[i sfâr[i cina aruncându-i doar oprivire din când în când. Spre marea ei u[urare, a doua partea programului se termin` f`r` ca el s` se manifeste. Dar, cândun alt client îi ceru s` bea un pahar cu el, ea îl refuz` cu o

voce pu]in prea tare. Voia s`-l fac` s` în]eleag` pe strìn c` nu

26 JOAN SMITH



r`spundea niciodat` avansurilor clien]ilor. Din p`cate, dupàerul lui aprobator [i plin de speran]`, în]elese c` tactica eid`duse gre[. El credea c` nu-l refuzase decât pentru c` a[teptas` fie invitat` de el! Ro[ie de jen`, ie[i din scen` în mare grab`.M`car dac` ar pleca! se gândi ea dup` a doua pauz`.

Dar era tot acolo, în fa]a unui pahar de coniac. Îndat` ce o v`zu, se ridic` [i veni în întâmpinarea ei.

– Pot s` v` ofer un pahar, domni[oar`? Grea meserieave]i... Face]i totul ca s` fi]i pe placul b`rba]ilor pe care dupàceea sunte]i obliga]i s`-i descuraja]i.

– A]i fost deja prea generos. Eu nu beau niciodat` cândcânt. Mul]umesc.

– {i dup` aceea, ve]i accepta s` veni]i la masa mea?Inoportunul de adineauri tocmai a plecat.

– Nu. Mul]umesc, oricum, zise ea cu ochii pleca]i peclaviatur`.

– Dar credeam... v` rog, o implor` el. Sunt un strìnpierdut în acest mare ora[. Vreau doar s` stau pu]in de vorb`,asta-i tot.

– Atunci... accept zise ea pe nea[teptate.Ce risca? Dac` era în trecere, nu va putea s-o urm`reasc`

mult timp cu insisten]ele lui, ca Sean care locuia la Londra.În plus, pauza urm`toare era ultima din acea sear`. Dupàceea, va cânta, va s`ri în taxiul ei [i se va duce acas`. {i apoiacest b`rbat degaja un magnetism irezistibil. Era atât defrumos...

Când termin` de cântat, el se ridic` pentru a o primi la

masa lui.




– Ce a]i dori s` be]i, domni[oar`? Un coniac, [ampanie? – M` voi mul]umi cu un pahar de vin ro[u. – În cazul acesta, da]i-mi voie s` v` dau un sfat. Noi

francezii suntem exper]i în acest domeniu, [ti]i asta. Cred c` ve]i prefera un vin mai u[or decât cel de Bordeaux... Un vin deBeaujolais poate, sau unul mai vechi...

– Nu, un vin obi[nuit va fi foarte bine.

– Ah, nu! Imposibil... Acesta v-ar da o impresie proast`despre podgoriile noastre! Mmm... alegerea este limitat`,mormì el parcurgând lista de vinuri. Am s`-l chem pe cel carese ocup` de vinuri.

– Inutil. N-avem a[a ceva aici. Eu iau întotdeauna vinulcasei.

– În]eleg din asta c` nu primi]i un procentaj din bùturilela care v` antrena]i prietenii s` le consume, declar` el cu atâtaumor [i gentile]e încât nu putea s` se supere. Pu]in îmi pas`,o s` ne oferim totu[i o sticl` de vin bun.

Cel pe care îl comand` avea un pre] astronomic, ea [tia. – Este o prostie, protest` ea, eu nu [tiu nimic despre

vinuri. Nu voi [ti s`-l apreciez. {i o sticl` întreag`...

– Am s` v` ajut s-o be]i. – În cazul acesta, domnule... – Dufresne. Henry Dufresne. Presupun c` am onoarea s`

m` adresez „fermec`toarei Laura”? Din cauza fotografieidumneavoastr` am intrat aici. {i din cauza numeluirestaurantului. De altfel, un nume am`gitor. Acest local n-are

fran]uzesc...

28 JOAN SMITH



–... decât numele, admise ea cu un zâmbet mali]ios. – {i fotografia este în[el`toare. Este departe de a face

dreptate „fermec`toarei Laura”, zise el privind-o insistent cuochii lui negri.

Ea sim]i imediat împurpurându-i-se obrajii. – Mul]umesc, murmur` ea cât putu de calm`. – A]i putea da în judecat` desenatorul care a îndr`znit s`

v` fac` o caricatur` atât de grosolan`. A[ putea [ti numeledumneavoastr` de familie? – Nu... adic`, spune]i-mi Jones. Laura Jones.Dumnezeu [tia de ce, nu putea s`-i dezv`luie acestui strìn

atât de curtenitor c` ]inea s`-[i p`streze anonimatul. Cândchelnerul aduse sticla cu vin, Dufresne studie eticheta cuaten]ie, apoi gust` vinul cu un aer de cunosc`tor. El pocni din

limb`, reflect` un moment [i sfâr[i prin a cl`tina din cap. – Merge! Vinul de Beaujolais trebuie servit mai [ambrat [iacesta nu este din p`cate dintr-un an bun. M` a[teptam la a[aceva. Scuza]i-m`, domni[oar` Jones, c` nu pot face mai mult.

– Va fi perfect, îl asigur` ea. Acest vin i se p`ru de o sut` de ori mai bun decât ce bea de

obicei.

– V`d c` sunte]i într-adev`r expert în vinuri, spuse eapentru a începe conversa]ia. – În vinuri [i în femei... ca orice francez care se respect`.

Dac`-mi pot permite la „Pivni]ele Fran]ei” femeile sunt demult mai bun` calitate decât vinurile. {i de asemenea maiscumpe, îmi închipui, adùg` el cu un mic zâmbet întreb`tor.

Laura sim]i c`-i st` inima în loc. El î[i dezv`luise inten]iile

mult mai direct decât se temuse.




– Aici, femeile nu sunt de vânzare, domnule. Dac`dumneavoastr` cùta]i acest gen de companie...

– V-am jignit? întreb` el încruntându-[i sprâncenele, cu unaer consternat. Nu eram rù inten]ionat. Ah! În]eleg... a]icrezut c` inten]ionam s` cump`r favorurile unei femei, a[a-i?M-a]i în]eles gre[it.

Laura nu vedea nicidecum ce alt sens ar fi putut da

cuvintelor lui. Era preferabil s` schimbe subiectul... – Poate am supraestimat modul în care vorbi]i engleza,

declar` ea. – Am înv`]at-o singur. Am v`zut adeseori filme engleze[ti

în versiune original` [i am citit îngrozitoarele voastre ziare.F`r` s` mai amintesc despre frecventele mele c`l`torii de

afaceri în Anglia. – Ce fel de afaceri, domnule Dufresne? întreb` ea, u[urat`s` se afle pe un teren sigur.

– Destul de variate. Posed între altele o podgorie în valeaRhonului. Dar dac` sunt la Londra, am venit s` preg`tescturnarea unui film.

– Un spot publicitar despre vinurile podgoriei

dumneavoastr`? – Nicidecum. Pentru un film de fic]iune, un film adev`rat.

Unele scene se vor turna la Paris, dar ac]iunea se va desf`[urala Londra. Va avea suspans... [i dragoste, bineîn]eles.

– Sunte]i produc`torul? – Nu m` ocup decât de finan]area lui, dar am un cuvânt de

spus în alegerea actorilor. {ti]i s` juca]i teatru, Laura?

30 JOAN SMITH



– Nu... – Ce p`cat! Cu un fizic ca al dumneavoastr`! Îndat` ce v-am

v`zut, Maria a încetat s` fie brunet` [i a devenit blond`... Mariaeste eroina filmului nostru. P`rul dumneavoastr` blondargintiu este atât de extraordinar...

– Oh! Este culoarea lui natural`! – Este fire[te reac]ia unei femei, Laura. Lua]i toate

complimentele mele drept insulte... V-ar pl`cea s` juca]i înfilmul meu? – Nu. – Ciudat. La Paris, toate fetele viseaz` s` devin` staruri! – În cazul acesta, n-ave]i decât dificultatea alegerii? – Maria este englezoaic`. – Multe englezoaice viseaz` [i ele s` fac` film.

– Dar nu Laura? întreab` el cu triste]e. – M` tem c` nu. – Ce face]i în afar` de a cânta la org`? – Am... o alt` ocupa]ie. Lucrez în timpul zilei... – Ce fel de lucru? insist` el. Cât de misterioas` sunte]i...

Încep s` m` întreb dac` nu sunte]i o spioan`! – Dau lec]ii de org`, min]i ea. – Lec]ii la domiciliu? – Nu, într-o [coal`. – Ce [coal`? – Academia regal` de org`, invent` ea, încredin]at` c` un

strìn nu va pricepe nimic. – Face parte din Academia regal` de muzic`?

– Nu...




– {i visa]i s` cânta]i într-o zi la Albert Hall? [i s` face]iturnee prin lumea întreag`? Sunt sigur c` ve]i avea succescu repertoriul variat pe care-l oferi]i, zise el pe un tonneutru.

Era oare serios? Nu-[i b`tea joc de ea? – {ti]i foarte bine c` ceea ce cânt aici nu este demn de o

sal` de concerte. Asta nu este decât muzic` de ambian]`,

spuse ea cuprins` brusc de un acces de furie. – Atunci, nu sunte]i o adev`rat` muzician`? – Ba da! Cânt aici ca s`-mi câ[tig existen]a domnule

Dufresne. – Spune-mi Henri, te rog. La ce or` termini aici? – Foarte târziu. La dou`sprezece [i jum`tate, r`spunse ea,

[tiind din experien]` ce-i trecea prin cap.

– La ora aceea exist` cu siguran]` alte localuri înc`deschise. {i mâine este duminic` remarc` el cu un aer nevinovat.

– Cânt [i duminic`. – Aici? – Nu... în alt` parte. – Alte secrete! exclam` el. Nu ai cumva un so]?

– Nu, slav` Domnului! Dac` ]ine]i s` [ti]i, cânt într-obiseric`. – Ce biseric`? – Oh! nu catedrala Saint-Paul. Într-o mic` biseric` de

cartier. Numele ei nu v` va spune nimic. – Spune-mi-l, totu[i. Am s-o g`sesc. {tiu s` m` descurc, s`

[tii. Sunt o pas`re în trecere... un porumbel c`l`tor, ca s` fiu

mai exact. Eu ]i-am spus toate secretele mele.

32 JOAN SMITH



– Indiscre]ia este o meteahn` urât`, Henri. Aceast` biseric`nu prezint` nici-un interes turistic. Nev`zând-o, nu pierzinimic.

– Ba da, pe dumneata. Nu vrei s` mi-o spui? – Nu insista, r`spunse ea, aruncând o privire pe ceas. – {tiu ce nu este în ordine. Mori de foame. Las`-m` s` te

duc s` cinezi. – Nu ies niciodat` cu clien]ii. Este regulamentul casei.

Trebuie s` plec, acum. – Ai dreptul s` stai cu un client în restaurant, dar nu în alt`

parte, asta este? Ce regulament ciudat! – Asta este... Trebuie s` mai cânt înc`, în seara asta.

Mul]umesc pentru vin. A fost excelent. – Mul]umesc pentru încânt`toarea dumitale companie,

replic` el.El se ridic` odat` cu ea [i se înclin` politicos. Din nou pescen`, Laura se for]` s` evite privirea lui a c`rui îndr`zneal` of`cea s` se simt` prost. {i apoi, punea prea multe întreb`ri,era prea gr`bit. Era un b`rbat frumos, avea un farmec nebun[i umor, dar sim]ea c` interesul pe care i-l purta era numaisexual.

La sfâr[itul ultimei jum`t`]i de or`, salut` [i alerg` labuc`t`rie. O s` m`nânce pu]in` langust` dac` mai r`m`sese,pe urm` se va duce acas`.

– Ce ai s`-mi oferi, Chester? îl întreb` ea pe buc`tarul [ef. – O cin` adev`rat`, Laura. Melci, langust` pr`jit`, cartofi

fier]i [i o salat` asortat`. Ce spui? – Dar este un osp`]! [i arat` delicios... A contramandat-o

un client?




– Nu, este înc` acolo, te a[teapt`. Un b`rbat frumos, pecuvântul meu. Un francez. A întrebat un chelner ce-]i place [ia comandat-o pentru tine.

– Henri Dufresne? Hot`rât lucru, exagereaz`! exclam` easup`rat`.

– Chelneri]ele îl g`sesc totu[i teribil de seduc`tor. – Dar nu i-am promis niciodat` c` voi cina cu el!

– Nu refuza. {tii cât cost` aceast` mas`... A comandat deasemenea [ampanie, [i nu oricare! – Va merge prea departe! Chester, dac` accept, n-o s` m`

lase s` m` întorc singur` acas`... Mi-e team`. – Dac` vrei, am s` te înso]esc în ma[in`, dar nu po]i refuza

o cin` atât de bun`. Asta va fi o mic` lec]ie pentru acest domn,asta-i tot!

Reflectând pu]in, Laura î[i spuse c` Chester avea dreptate. – Bine, zise ea. Vei fi gata s` plec`m peste aproximativ o

or`? – Am s` te a[tept, o asigur` el cu un zâmbet complice.

Poft` bun`!Sigur` c` dup` asta nu-l va mai vedea niciodat` pe Henri

Dufresne, Laura se duse s` i se al`ture. – Exagerezi, protest` ea. }i-am spus c` n-am s` pot cina cu

dumneata. – Ah... iertare! M-ai prevenit c` nu po]i cina cu mine în

afara acestui local. Am dedus deci c` trebuia s` te invit aici... – Dar este o curs`! – Poate, dar mai curând pl`cut`, nu? declar` el în timp ce

chelnerul punea în fa]a Laurei farfuria cu melci.

34 JOAN SMITH



Chester îi preg`tea cu [ampanie, cu unt [i usturoi [i erauna din specialit`]ile care constituia mândria restaurantului„Pivni]ele Fran]ei”.

– Foarte pl`cut`, recunoscu ea. – Am comandat [ampanie. {ampanie Dom Perignon. M`

îndoiesc din p`cate c` va fi dintr-un an bun... În 1954, viile aufost atacate de man`.

El o gust` f`r` s` formuleze nici o critic` [i concediechelnerul cu un semn al mâinii.

– O voi servi eu însumi. În]elegi, [ampania trebuie turnat`de la în`l]ime, încât spuma s` r`mân` la suprafa]`. Nu suntmofturos, dar exist` totu[i anumite reguli de respectat.

– Am remarcat într-adev`r c` nu e[ti genul care s` teplângi, zise Laura cu un mic zâmbet ironic.

– S` în]eleg c` m` tachinezi? Foarte bine. Îmi plac femeilecare au umor. Englezoaicelor în general le lipse[te completdar, înc` o dat`, nu m` plâng, este o simpl` constatare.

– Bineîn]eles. {i ce p`rere ai despre forma paharelor noastre? Nu-mi spune c`-]i convin!

– Este adev`rat. Pentru a aprecia cu adev`rat buchetul[ampaniei, trebuie bùt` într-un pahar rotund [i delicat.

Hollywoodul a adus moda acestor cupe evazate. În plus,[ampania trebuie servit` la [apte grade [i nu înghe]at`, cumpare s` cread` acest chelner prost. Dar nu m` plâng! adùgèl izbucnind imediat în râs.

F`cea multe gesturi în timp ce vorbea. Buna lui dispozi]ie,accentul, totul la el o distra pe Laura. Hot`rât` s` savurezeacest` mas` delicioas`, se abandon` pl`cerii de a fi o simpl`

client` a restaurantului „Pivni]ele Fran]ei”.




– Propun un toast. Nu, nu ridica înc` paharul. Pentru ceamai frumoas` organist` pe care am întâlnit-o vreodat`! Dar teprevin domni[oar`, înainte ca aceast` sticl` s` fie golit`, ams`-]i smulg toate secretele... Acum po]i s` bei.

– Am impresia c` am înghi]it praf de pu[c`! exclam` eadup` ce bù o înghi]itur`.

– Se spune c` a bea [ampanie înseamn` a bea pulbere de

stele. De[i mai pu]in poetic`, totu[i, compara]ia dumitale estemai sugestiv`. Bei pentru prima dat` a[a ceva?

– Am mai bùt în ziua în care fratele meu [i-a s`rb`toritob]inerea diplomei, dar nu era atât de bun`. Din cauzapaharelor f`r` îndoial`... [i a Hollywoodului. Dom Perignoneste cea mai bun` [ampanie?

– Unii a[a cred. Dar totul depinde de data recolt`rii. Aniiimpari sunt foarte cùta]i. Este un fel de supersti]ie. Doar 1962 [i 1966 au constituit excep]ii, iar 1951 a fost un adev`ratdezastru. Care este anul recolt`rii domni[oarei, dac` potîndr`zni s` m` exprim astfel?

– Un an par, din nefericire. Anul exact este în mod evidentun mister cunoscut numai de serviciile secrete!

– N-ai totu[i vârsta s`-]i ascunzi anul na[terii! Ro[e[ti? Cumsunt un gentleman, am s` schimb subiectul. Eu însumi suntmare amator al [ampaniei Veuve Clicquot, poate numaipentru c` îmi place povestea ei. Sunt atât de romantic! Sespune c` a fost creat` pentru o v`duv` cu numele de Clicquot,obligat` s` munceasc` pentru a-[i între]ine familia dup`

moartea so]ului ei.

36 JOAN SMITH



Apoi se lans` într-un istoric al [ampaniei. Evoc` regiuneaFran]ei unde se producea [i critic` violent proastele imita]iicare îndr`znesc s`-i uzurpe numele.

Între timp, goleau sticla. – Înc` un pahar. {ampania de calitate nu provoac`

niciodat` dureri de cap. – Iat` o boal` pe care n-o cunosc! r`spunse ea.

– Cum! De când lucrezi aici, nici m`car o dat` n-ai bùtpu]in prea mult? – Nu lucrez decât de trei luni, s` [tii... Dar degetul cel mic

îmi spune c` mâine diminea]` voi [ti ce este mahmureala! – N-avea nici-o team`. {ampania n-are acela[i efect ca de

exemplu coniacul, pot s` te asigur... În Fran]a se tolereaz`dou` sl`biciuni la un gentleman: coniacul [i, dac` este

c`s`torit, amantele. – E[ti c`s`torit? întreb` ea, descoperind cu uimire càceast` eventualitate nu-i trecuse prin minte.

– Eu? Nu. Prive[te-mi mâna stâng`. N-am verighet`. – Este adev`rat, dar asta nu dovede[te nimic. B`rba]ii

c`s`tori]i nu poart` to]i o verighet`. – Dup` cât [tiu, nici un celibatar nu poart`. Aceast`

conversa]ie devine foarte plictisitoare. Eu care ]i-am promis s`fiu amuzant! Am s` recuperez în timp ce m`nânci aceast`langust`.

– {ampania asta se bea într-adev`r foarte u[or... zise ea,surprins` s`-[i vad` paharul din nou gol.

– Da. Asta dovede[te c` este excelent`, s` [tii. Exist` soiuride o]et care î]i zgârie gâtul. {tiai c` acest cuvânt, o]et,

înseamn` vin în`crit?




– Nu m-am gândit niciodat` la asta. Hot`rât lucru, mìnstruiesc.

– Ce limbi vorbe[ti în afar` de englez`? – M` descurc în francez` [i în italian`. – Cuno[ti Italia? – Am f`cut o c`l`torie foarte pl`cut` acum câ]iva ani. – Într-o c`l`torie, este important ce oameni sunt cu tine.

Trebuie s` fii într-o companie foarte bun`... – Eram cu fratele meu. – Î]i va pl`cea mult Fran]a... când vei merge acolo. Sunt

sigur. Când vii s`-mi faci o vizit`? – Cred c` nu trebuie s`-mi fac vise... – {i pentru filmul meu, r`spunsul este tot nu? Vedeta

noastr` va fi bine pl`tit`...

– Cât? întreb` ea din curiozitate sau poate pentru c`[ampania i se urcase la cap. – Totul depinde de actri]`, declar` el cu o privire plin` de

subîn]elesuri. – Oh! Sunt sigur` c` nu vei angaja pe oricine. – Este corect. R`mâi remarcabil de perspicace pentru

cineva care nu are obi[nuin]a s` bea... Vedeta noastr` va primi

destui bani ca s`-[i ofere un apartament de lux, hainefrumoase, câteva bijuterii, o ma[in`...Laura fu imediat asaltat` de b`nuieli. Toate aceste lucruri

evocau pentru ea cadourile pe care un b`rbat le ofer` uneiamante [i privirea ironic` a lui Henri Dufresne îi confirma cò f`cuse inten]ionat.

– Te intereseaz`?

– Din ce în ce mai pu]in. Eu nu sunt actri]`.

38 JOAN SMITH



– Te subestimezi. Eu te consider dimpotriv`, o foarte bun`comedian`... E bun` langusta? adùg` el înainte ca ea s` aib`timp s` reac]ioneze.

– Delicioas`. – Buc`t`ria fran]uzeasc` o s`-]i plac`. Sosurile, în mod

special, sunt inimitabile. – Mi-a pl`cut mult buc`t`ria italieneasc`. – Oh, nu este atât de fin` pentru gusturile delicate ale unui

francez. Dar spune-mi... ce face o organist` englezoaic`,duminica, dup` ie[irea din biseric`? o întreb` el dup` ce turn`în paharul Laurei ultimele pic`turi de [ampanie.

– Ei bine, de obicei iau prânzul în familie. – {i dup`-amiaz`? Am închiriat o ma[in`. A[ fi foarte fericit

dac` ai accepta s`-mi serve[ti drept ghid.

Laura scutur` din cap oftând. – Am acceptat doar s` beau un pahar cu dumneata,Henri. M-ai obligat deja s` iau cina cu dumneata [im`rturisesc c` ]i-am apreciat compania. Acum, nu ne vommai revedea.

El se posomor\ [i o privi în ochi. – De ce, Laura? Se întâmpl` atât de rar... s` întâlne[ti pe

cineva ca dumneata. – Lumea este plin` de femei ca mine. – Ah, da? Mi-ar pl`cea s` [tiu unde se ascund. Trebuie s`

fie o conspira]ie împotriva lui Henri Dufresne. Va trebui oares`-mi prelungesc la infinit vizita în Anglia? Vreau s` te rev`d,Laura... Aprilie este atât de frumos la Paris.

– Dac` este o invita]ie la Paris, r`spunsul meu este nu. Nu,

mul]umesc... [i este un nu categoric.




– Vorbeam despre filmul meu! Îmi atribui f`r` încetaregânduri ascunse pe care nu le am.

– Îmi pare rù c` te în]eleg atât de gre[it. – Neîncrederea ta este foarte fireasc`. Când lucrezi într-un

loc ca acesta, este preferabil s` fii atent`. Atunci, accep]ipentru mâine?

– Imposibil. Sunt ocupat`. – Atunci, am s` revin la „Pivni]ele Fran]ei” în fiecare sear`,

pân` când vei ceda. – Ar fi o pierdere inutil` de timp [i de bani. – Banii nu m` opresc. Am destui. – Dar nu lucrez în fiecare sear`, s` [tii. – De miercuri pân` sâmb`t`, nu-i a[a? – De unde [tii? – Este scris la intrare. De miercuri pân` sâmb`t`, ambian]`

muzical` la org` cu femec`toarea Laura... Este [i mai binecând Laura este la mas` cu tine. }in s`-]i mul]umesc pentruaceast` minunat` sear`. Regret numai c` n-am putut s`-]i aflutoate secretele.

El îi lu` mâna. Ochii îi str`luceau ca dou` diamante negrela lumina lumân`rilor.

– Las`-m` s` te conduc acas`. Te rog, nimeni nu va [ti c`

ai înc`lcat regulamentul. – Nu insista, f`cu ea cu o voce cald`.El era atât de conving`tor, încât sim]ea c` era gata s` cedeze

tenta]iei. Emo]ii tulbur`toare se înv`lm`[eau în ea [i [ampanianu era singura responsabil`. Acest francez avea un asemeneafarmec... Îi privi buzele senzuale cu un aer vis`tor. Trebuia s`fie atât de pl`cut, atât de excitant s` fii s`rutat` de el...

Deodat`, î[i reveni [i se ridic`.

40 JOAN SMITH




– Scuz`-m`, Henri. Eu... m` întorc. Alerg` la buc`t`rie. – Du-m` acas`, Chester, spuse ea buc`tarului [ef. – Sunt gata. Mica mea cin` ]i-a pl`cut? – A fost excelent`. N-o voi uita u[or! – Nici francezul, când o s` vad` c` pas`rea a zburat

l`sându-i în bra]e o not` astronomic`! – O not` de cât? întreb` ea, cuprins` de remu[c`ri.Când Chester îi spuse suma, î[i zise c` era o fest` prea

urât` pentru un strìn. Nu voia s` se întoarc` în Fran]ablestemând Anglia [i englezii.

– Am s` pl`tesc eu îns`mi masa, hot`r\ ea. – Nu fi proast`! se indign` Chester. – Nu sunt proast`. A fost într-adev`r foarte dr`gu]. Nu pot

s`-i fac a[a ceva.Bac[i[urile din seara aceea fur` suficiente pentru a achita

nota. Ca în toate sâmbetele, î[i primi cecul [i sticla de vin pecare Jerry o d`dea membrilor personalului în fiecares`pt`mân` în speran]a de a preveni orice cerere de m`rire desalariu.

Cu sticla sub bra], Laura ie[i prin u[a din spate [i se urc` înma[ina lui Chester. Se gândea c` poate ratase o ocazie unic`de a face film. Dar propunerile acestui b`rbat erau atât deambigue... Henri Dufresne nu apar]inea unui mediu în care,între alte roluri, o actri]` trebuia s`-l de]in` [i pe cel deamant`? Petrecuse totu[i o sear` excelent`. Ruin`toare, dar pasionant`. Incitant`...



Capitolul 3

Duminic` diminea]`, Laura nu avu dureri de cap. Se trezifoarte târziu [i abia avu timp s` se preg`teasc` pentru a merge

s` cânte la Saint-Peter. Era o zi luminoas`. Sorbindu-[icafeaua, citi în ziar c` Hans Grebel, celebrul organist austriacd`dea un concert de muzic` religioas` la biserica Saint-Georges, în acea dup`-amiaz`. Intrarea era gratuit`.

Dup` slujba religioas`, se duse ca în fiecare duminic` s` iaprânzul la fratele ei Francis [i la so]ia lui, pe care îi anun]` c`nu se va întoarce pentru cin`.

– Dup` concert, m` voi duce direct acas`. – Cum vrei, Laura. Mavis [i cu mine îl vom duce pe bebelu[în parc. Este prea frumos ca s` st`m închi[i în cas`, r`spunseFrancis.

– Este adev`rat, dar acest concert este o ocazie unic`. Nupot s`-l pierd. Am s` v` telefonez în cursul s`pt`mânii.

– Se duse la Saint-Georges cu autobuzul. |n aceast`

duminic` frumoas` de prim`var`, publicul nu era prea



numeros. Î[i recunoscu colegii de la Academie [i se duse s` lise al`ture. Restul adun`rii se compunea în cea mai mare partedin persoane în vârst`, atrase mai mult de lini[tea loculuidecât de muzic`. Unii mo]ìau în banca lor când Grebel atac`în mod str`lucit „Ave Maria” a lui Gounod, oper` inspirat` de„Preludiul în do major” de Bach. Laura se l`s` transportat` deaceste maiestuoase acorduri.

Francezul Gounod se inspirase pentru „Ave Maria” dinopera germanului Bach. {i iat` c`, dup` atâ]ia ani, unauditoriu englez îi aprecia frumuse]ea gra]ie unui organistaustriac... Muzica era un limbaj interna]ional care uneapopoarele [i desfiin]a frontierele, chiar dac` orga nu se maibucura de aceea[i popularitate ca pe vremuri.

În fa]a folosirii minunate a acestui instrument sacru de care

d`dea dovad` Hans Grebel, Laura încerc` un u[or sentimentde vinov`]ie. Nu era o gre[eal` s`-[i iroseasc` talentul într-unrestaurant mediocru? Dar trebuia s`-[i câ[tige existen]a.Pu]in` r`bdare [i, într-o zi, va cânta la fel de bine ca Grebel.

Oh, via]a nu va fi u[oar`. Hans, de exemplu, unul din ceimai buni organi[ti din lume, cânta ast`zi pentru câ]ivamelomani din care cel pu]in jum`tate mo]ìau! Ea nu va fi

niciodat` bogat`. Poate c` nici m`car va putea trì din muzicaei [i va fi obligat` s` predea ca s`-[i ating` cele dou` scopuri.Când r`sun` ultimul acord, salutat cu aplauze timide,

Laura se ridic` [i se îndrept` spre ie[ire împreun` cuprietenii ei.

Eu urc s`-l felicit pe Hans Grebel, declar` una dintrestudente. Asta o s`-i fac` poate pl`cere, s` [tie c` n-a cântat în

fa]a unui public de surzi! Nu e lume prea mult`...




– L-a]i v`zut pe tipul acela acolo? întreb` deodat` oprieten` a Laurei ar`tând cu capul fundul bisericii. Un b`rbatfrumos, nu?

Laura îi urm`ri privirea. Nu era posibil` nici o eroare: aceasiluet` elegant` era a lui Henri Dufresne. Îi s`ri inima în pieptde bucurie [i î[i aminti imediat farsa urât` care i-o f`cuse ieri.Nu mai avu decât o dorin]`: s` fug` mâncând p`mântul. Dar

era imposibil. El deja o descoperise. – Îl cuno[ti? întreb` prietena ei, uluit`. – Da... pu]in. – Ai noroc! – M` întrebam dac` e[ti dumneata, [opti el înainte de a

întoarce capul c`tre prietenele ei.Prea uluit` de prezen]a lui, Laura uit` s` fac` prezent`rile

[i tinerele se îndep`rtar`. – Sunt chiar eu, articul` ea cu greutate.Dup` toate aparen]ele, îi iertase atitudinea din ajun.

– E[ti atât de deosebit`! zise el cu un zâmbet larg. – Ce vrei s` spui? Ah da! F`r` deghizarea mea de scen`. Nu

crezi totu[i c` ascult orga unei biserici în rochie de sear`, cuun kilogram de fard pe fa]` [i câte un inel pe fiecare deget!

– Nu, bineîn]eles... Ar`]i atât... atât de tân`r`. – Nu sunt înc` centenar`, s` [tii! Câ]i ani îmi dai? – Cam treizeci.Ea surâse la ideea c` lui i se p`rea atât de matur` [i de

sofisticat`. – S-ar spune c` asta te flateaz`! exclam` el. Trebuie s` fii

într-adev`r foarte tân`r`.

44 JOAN SMITH



– Vârsta n-are nici o importan]`... – Nu vrei s`-mi spui câ]i ani ai?În lumina soarelui, tinere]ea Laurei era [i mai evident`.

Taiorul simplu [i bine croit îi punea în valoare zvelte]easiluetei.

– Am vârsta s` votez! – Abia ai f`cut-o, dup` p`rerea mea.

– Prin ce întâmplare fericit` te afli aici? întreb` ea cu oprivire b`nuitoare. – M`rturisesc c` întâlnirea noastr` nu se datoreaz`

întâmpl`rii. Am vizitat un mare num`r de biserici îndiminea]a asta... f`r` s` te g`sesc. Atunci, mi-am spus c`m-ai min]it. La drept vorbind, îmi era greu s` mi-o imaginezpe fermec`toarea Laura cântând muzic` religioas`! Dar

]i-am dat o ultim` [ans` citind în ziar c` Hans Grebel d`deaun concert. M-am gândit c` o adev`rat` organist` se va gr`bis`-l asculte. Mi-a fost greu s` te recunosc. Aveai înf`]i[areaunei studente serioase, aici... Ce p`rere ai despre „AveMaria” lui Gounod? Interesant, nu-i a[a, c` un compozitor francez a fost ales pentru a deschide concertul unui austriacîn Anglia?

A[adar, Henri Dufresne avusese acela[i gând ca ea... – Interesant de asemenea c` Gounod s-a inspirat din Bach

pentru a-[i compune opera. Oare francezii sunt lipsi]i pân`într-atât de imagina]ie? replic` el cu amabilitate.

El începu apoi s-o bombardeze cu întreb`ri despre muzic`[i ea avu strania impresie c` trecea un examen [i... c` reu[ise.

El era vizibil uimit de cuno[tin]ele ei.




– Am trecut? întreb` ea în cele din urm`. – Te rog s` m` ier]i. Când am norocul s` întâlnesc un

specialist într-un domeniu, am prostul obicei s` pun întreb`ri.Din simpl` curiozitate. E[ti foarte priceput` la muzic`. Mìer]i?

– Cu condi]ia s` m` ier]i pentru ieri sear`. – Am luat, dimpotriv`, plecarea dumitale drept un mare

compliment. Am fost foarte flatat c` m` g`seai atât depericulos!

– N-a fost deloc a[a! – Ah, da? ]i se întâmpl` deseori s` fugi cât te ]in picioarele

când un b`rbat cu totul inofensiv te invit` la cin` numaipentru c` te g`se[te frumoas`?

– Nu. Trebuie spus c` b`rba]i atât de galan]i ca dumneata

nu se g`sesc pe toate drumurile, Henri, spuse ea. În cedirec]ie mergi? – Oriunde mergi, te voi urma. – Sunt mul]umit` dac` nu-mi por]i pic` pentru ieri sear`... – Î]i port pic` numai pentru c` ai pl`tit cina noastr`. Dar

voi reu[i poate s` te iert dac`, în seara asta, ai s` m` la[i s` teinvit la cel mai scump restaurant din Londra.

Laura reflect` o clip`. Era seara ei liber`, [i timpul era atâtde frumos... În plus, Henri i se p`rea mult mai pu]in perisulosîn fa]a unei biserici, în plin` zi, decât în penumbra de la„Pivni]ele Fran]ei”.

– N-ai nimic altceva de f`cut? – Nu cunosc pe nimeni la Londra. – {i rela]iile dumitale de afaceri, oamenii cu care preg`te[ti

filmul?

46 JOAN SMITH



– Ah, dar ace[tia sunt b`rba]i! [i în plus englezi. Adev`ra]ipis`logi. Unul dintre ei se laud` cu o sor` care seam`n` cu uncal, cu din]ii ei mari [i p`tra]i. Ea m-a invitat s` lu`m ceaiul cuea în aceast` dup`-amiaz`. Am refuzat politicos.

– Ai preferat s` vii s`-l ascul]i pe Hans Grebel? – Da. În fine... Te cùtam. O s`-]i petreci seara cu mine?

întreb` el, deodat` serios. – A[ fi foarte fericit`, r`spunse ea f`r` ezitare.Ceva o intriga la acest b`rbat, ceva care o f`cea s` uite de

orice pruden]`. – Iat` ma[ina mea. Da, [tiu, este parcat` într-un loc

interzis. Dac` am nepl`ceri, încep s` vorbesc fran]uze[te. Suntl`sat întotdeauna s` plec!

– Foarte ingenios!

– Mul]umesc. Un b`rbat f`r` rafinament este ca o zi f`r`soare: indispus. Vrei s` treci pe la fratele dumitale? Cred c` aiobiceiul s`-l vezi, duminica?

– Am luat prânzul la el. Unde vrei s` mergi? – Aceast` zi frumoas` îndeamn` la romantism... Ne trebuie

flori, arbori, p`s`ri. Am putea s` ne plimb`m mân` în mân`într-un parc?

– De ce nu? Prim`vara este sezonul îndr`gosti]ilor. Cuno[tiKew Gardens? – Nu. Exist` acolo copaci [i flori? – Este o gr`din` botanic` unic` în lume. – Pe unde o lu`m? – Am s`-]i ar`t drumul. – El îi deschise portiera luxoasei lui ma[ini sport gri

metalizat.




– Nu [tiam c` se poate închiria acest gen de ma[in`!exclam` ea. Este superb`.

– Închiriat`? – Nu mi-ai spus ieri sear` c` ai închiriat o ma[in`? – Mi-a g`sit-o asociatul meu. Poate apar]ine unui prieten.

Cea pe care o am la Paris te-ar mira [i mai mult. Italieniifabric` ma[ini formidabile. Am un Ferrari.

Ea se instal` pe scaunul de piele. – Nu-]i plac ma[inile Ferrari? întreb` el vizibil decep]ionatde lipsa de reac]ie a Laurei.

– Nu [tiu nici m`car cum arat`! Nu cunosc nimic desprema[ini.

– Ma[inile Ferrari sunt foarte scumpe. – E[ti un lùd`ros îngrozitor! exclam` ea râzând. Vorbe[ti

ca un parvenit! – Un parvenit? Apar]in uneia din cele mai vechi familii din

Fran]a! – În cazul acesta, ar trebui s` fii obi[nuit s` fii bogat, de

atâta timp! – Hot`rât lucru, englezoaicele sunt foarte impertinente,

constat` el demarând.Când ajunser` în vecin`tatea Kew Gardens, el exclam`:

– Aceasta nu-i o gr`din`, ci un adev`rat ora[! – Da, are chiar un observator [i un teren de golf.Str`b`tur` diverse p`r]i ale gr`dinii, admirând plante rare

din lumea întreg`. – Exist` de asemenea câteva cl`diri interesante de vizitat,

suger` Laura.

48 JOAN SMITH



– Nu, s` r`mânem afar`, r`spunse el pe un ton hot`rât.Dup` p`rerea mea, nimic nu egaleaz` Versailles [i Trianonul.

– Ar fi fost preferabil s` ne fi dotat cu un plan. Acest parcse întinde pe mai multe hectare.

– Urmeaz`-m` f`r` team`. Sim]ul meu de orientare esteinfailibil!

Vremea frumoas` atr`sese un mare num`r de vizitatori, dar Laura [i Henri, absorbi]i de minun`]iile pe care le vedeau nuacordau nici o aten]ie mul]imii. La un moment dat, el î[istrecur` u[or mâna sub bra]ul ei [i ea îl las` s-o fac`.

– Prive[te acest salcâm! exclam` ea. Are aproape dou` sutede ani.

– Vino, cred c` am v`zut ni[te ruine, acolo.Ea [tia c` existau ni[te ruine vechi în parc, dar niciodat` nu

crezuse c` puteau fi v`zute de la aceast` distan]`. Ajunser`curând în fa]a templului Bellonei [i a arcului de triumf. – O ruin` are întotdeauna ceva romantic, zise Laura.

Acestea nu sunt vechi, bineîn]eles... Ele dateaz` din secolul al XVIII-lea... Erau numite „Nebunii”. În zilele noastre, nim`nuinu i-ar mai veni ideea s` construiasc` o ruin`.

– Poate unui nebun, r`spunse el.

– Aceste ruine m` fac s` m` gândesc la Italia. – Adev`rat. Italia este plin` de ruine splendide... [i înGrecia este [i mai bine.

– Mi-a fost team` s` nu spui „mai rù”. – Oh nu! Sunt prea francez pentru asta! Eu ador ruinele.

Când o s` vii în Fran]a, am s`-]i ar`t vestigiile ocupa]ieiromane. Apeductele mai ales. Sunt veritabile minuni

arhitecturale.




– Nu voi merge în Fran]a cu dumneata, [tii bine. – Po]i înc` visa. }ara mea ]i-ar pl`cea mult. – Nu m` îndoiesc. – În cazul acesta, de ce s` nu vii? – Este imposibil, în acest moment. – A[! Las` totul balt`, lec]iile de org`, „Pivni]ele Fran]ei”...

Via]a este scurt`, trebuie s` profi]i de ea. – Nu este numai asta, murmur` ea, gândindu-se la

cursurile de la Academie. – Exist` un b`rbat în via]a dumitale? – Nu. – Nimeni nu încearc` s` te scoat` de acolo? Un protector? – Ascultându-te, s-ar spune c` sunt o... o... – O femeie u[oar`, a[a-i? încheie el, impasibil. Îmi pare rù,

te-am r`nit. N-a fost inten]ia mea, dar duci totu[i o via]`penibil`. Probabil c` întâlne[ti mul]i b`rba]i nedemni destim`, nu-i a[a?

– Da, dar sunt [i unii foarte politico[i. – Unul în special? zise el cu o privire ciudat de intens`. – Pe dumneata te consider foarte politicos. – Mul]umesc, domni[oar`, dar nu m` gândeam la mine.

Exist` unul de exemplu care dore[te s` te ia în c`s`torie? – Ei bine, da... – Vei accepta? – Nu. Este adorabil, dar mult prea tân`r. Peste câ]iva ani,

va fi un so] excelent, zise ea cu un zâmbet înduio[at laamintirea lui Sean [i a stâng`ciei lui.

– Peste câ]iva ani, nu va fi f`r` îndoial` atât de gr`bit s`-[i

pun` lan]ul de gât!

50 JOAN SMITH



– Cât cinism, Henri! Sunt convins` c` Sean este într-adev`r genul de b`rbat care se c`s`tore[te, declar` cl`tinândgânditoare din cap.

– Sean? repet` el. – Acesta-i numele lui. – {i s-a îndr`gostit nebune[te de „fermec`toarea Laura”?

întreb` el pe un ton ironic [i totodat` de tachinare. – Cel pu]in, este convins de asta.Zâmbetul ironic al lui Henri disp`ru subit [i îi strânse

bra]ul cu un aer furios. – Nu. Sean nu se va c`s`tori cu dumneata! declar` el.Ce însemna oare acest inexplicabil acces de furie? Dar el se

îmblânzise deja. – Nu vei fi fericit` cu un b`rbat prea tân`r, relu` el cu

blânde]e. Dumneata e[ti o femeie. Ceea ce î]i trebuie, este unb`rbat, unul adev`rat!

Intensitatea privirii lui ar`ta limpede c` cel la care segândea nu era altul decât el însu[i.

El ]inea înc` bra]ul Laurei încât aproape o durea [i cândi-l l`s`, o f`cu pentru a o îmbr`]i[a. Prea surprins` ca s`reac]ioneze, ea îi v`zu fa]a apropiindu-se de a ei. O fa]`

deformat` de furie. Ciudat pentru un b`rbat care, chiar dacìndirect, tocmai îi vorbise de dragoste... El o imobiliz` înbra]ele lui tari ca o]elul [i puse st`pânire pe buzele ei cuaviditate. Ea sim]i imediat c`-i fuge p`mântul de sub picioare.Tot ce era în jurul ei disp`ru. Furia lui Henri d`dea acestuis`rut o brutalitate, o ner`bdare care o lu` pe nepreg`tite [isim]i doar c` inima îi b`tea nebune[te. Apoi, \ncetul cu

\ncetul, s`rutul lui deveni tandru. El începu s`-i mângâie încet




spatele. Tulburat` de aceast` îmbr`]i[are extrem de pl`cut`care trezea în ea senza]ii necunoscute, în]elese c` un foc nouîi cuprindea pe amândoi. Cu r`suflarea tìat`, încerc` s` sedesprind`, s`-l resping`. În zadar. Se ag`]a de buzele ei ca [icum via]a lui depindea de asta.

În cele din urm`, el se hot`r\ s`-[i ridice capul,cufundându-[i privirea în ochii ei. Ea avu aproape impresia c`

se vede \ntr-o oglind`, foarte uimit` de surpriza din ochii lui[i, \n clipa aceea, i se p`ru ciudat de vulnerabil. – Oare Sean te s`rut` a[a? întreb` el cu o voce tìoas`,

dându-i brusc drumul. – El nu m-a s`rutat niciodat`, m`rturisi ea în [oapt`. – Dulcea mea Laura, las`-m` s` te duc departe de aici. Sunt

bogat. Vino la Paris cu mine.

– Nu pot. E[ti nebun... Te rog s` nu mai vorbim despreasta, Henri.

– Te-ai sup`rat? – Dar la ce te a[teptai? Îmi propui s`-]i fiu amant`, [i ar

trebui s` fiu flatat`? Cuvântul c`s`torie nu face parte cusiguran]` din vocabularul tù!

– Face parte din cel al lui Sean? – El m` cere în c`s`torie de fiecare dat` când îl v`d. – {i aceasta este c`s`toria pe care o dore[ti? – Bineîn]eles. Faptul c` lucrez într-un restaurant cântând

la org` nu înseamn` c` sunt o tân`r` u[uratic`. De ce m`prive[ti a[a? Nu m` crezi?

– Mi-ar pl`cea s` nu te cred, imagineaz`-]i, [opti el.

Expresia lui se îmblânzise considerabil.

52 JOAN SMITH



– De ce? Nu în]eleg... Hot`rât lucru, Henri, cinismul tùeste f`r` limit`. Trebuie s` fie sângele francez care-]i curge în

vene... S` plec`m. Aud oameni sosind. – Da. To]i copacii ace[tia încep s` m` oboseasc`. Este

timpul s` beau ceva. – Mi-ar pl`cea o cea[c` bun` de ceai. – Ceai? Eu m` gândeam la [ampanie.

– Nu e[ti deloc rezonabil. – Sunt bogat, e foarte simplu. – Într-o zi, cred c` vei construi o nebunie ca acestea de aici! – M` întreb dac` nu sunt deja gata s` fac una... r`spunse el

ca [i cum vorbea cu el însu[i. – Ce vrei s` spui? întreb` ea, descump`nit` de expresia lui

preocupat`.

– Unele lucruri sunt greu de explicat... E[ti sigur` c`preferi ceai?

– Da. Trebuie s` te adaptezi obiceiurilor engleze[ti, s` [tii. Vino, v`d un salon de ceai acolo.

– Capitulez! Laura va avea ceaiul ei [i chiar una dinpr`jiturile indigeste engleze[ti, dac` vrea. Cât despre mine,m` voi preface c` g`sesc delicioas` aceast` oribil` ap` cald`!

– Cât` m`rinimie! – {tiu.Se instalar` la o mas` în fa]a unei ferestre ce d`dea spre o

gr`din` plin` cu flori. – Nu-]i dau voie s` iei decât o singur` pr`jitur`. Trebuie

s`-]i p`strezi apetitul pentru aceast` sear`, zise el cu gravitate.

Ai un restaurant s`-mi propui?




– Sunt atâtea... – Cel de la hotelul meu este acceptabil. {tii hotelul Ritz? – Numai dup` fa]ad`! Este un hotel foarte luxos. Trebuie

s` fii bogat precum Cresus! – Acum c` te-ai convins, nu în]eleg de ce nu te ar`]i mai

amabil` cu mine. Ce femeie ciudat` e[ti! Vamp` seara,[col`ri]` în timpul zilei... [i nici una din ele nu-l place peHenri Dufresne.

– Gre[e[ti. Îmi placi mult. Ceea ce îmi displace, esteinsisten]a de a m` duce la Paris.

– {i de asemenea, ideea de a juca în filmul meu. Refuzultù m` dep`[e[te, fermec`toare Laura!

– Înceteaz` s` mai îmi spui astfel! Eu nu suntfermec`toarea Laura, sunt Laura Talmadge.

– Talmadge? Ieri sear` erai Laura Jones... – Ah! nu voiam s`-]i spun. Asta pentru c`... eu nu dezv`luiniciodat` adev`rata mea identitate clien]ilor, în caz c` unuldintre ei ar vrea s`-mi telefoneze sau s` vin` la mine acas`.Nimic mai simplu.

– Presupun c` prietenul tù Sean î]i cunoa[te numele? – Nu. E[ti primul c`ruia i l-am dezv`luit.

– De ce mie? – N-am f`cut-o inten]ionat. Mi-a sc`pat. N-are importan]`la urma urmei, pentru c` nu trìe[ti la Londra. Apropo, cândte întorci la Paris?

– Curând. – Când? insist` ea, str`duindu-se s`-[i ascund` decep]ia. – Îndat` ce te voi convinge s` m` înso]e[ti, replic` el pe un

ton calm. Unde locuie[ti, Laura?

54 JOAN SMITH



– N-am s`-]i mai spun nimic. – N-am decât s` caut în cartea de telefon. – Sunt sute de Talmadge în Londra. – {i de Laura Talmadge? – Ah, nu... Nu sunt în cartea de telefon. – De ce? – Ca s` evit ca unele persoane prea întreprinz`toare,

descoperind din întâmplare numele meu, s` m` deranjeze latelefon! – În cazul acesta, voi continua s` te deranjez la restaurant.

Termin`-]i ceaiul. Plec`m. – Deja? – Da. În definitiv, n-o s` cin`m în Londra. Un prieten mi-a

sugerat un restaurant bun în împrejurimi, „Coco[ul Ro[u”.

Mergem? – Da!S` mergi la ]ar` într-o confortabil` ma[in` sport era o

adev`rat` pl`cere. Laura privea peisajul defilând prin geamuldeschis.

– Care este titlul filmului tù, Henri? – „În a[teptarea Mariei”, r`spunse el dup` o scurt` pauz`.

Este un titlu provizoriu. – În locul tù, a[ g`si altul. – Ascult propunerile tale. – Despre ce este vorba în acest film? – Despre dragoste. O tân`r` care se plictise[te în satul ei

de provincie se hot`r`[te s` mearg` la Paris, apoi pleac` în

Anglia unde i se întâmpl` tot felul de aventuri.




– Ieri sear̀ spuneai c` era o englezoiac̀ sau am în]eles eu gre[it? – Am spus-o... în speran]a c` vei accepta mai u[or rolul. – {i suspansul, în toate astea? – Care suspans? – Ai vorbit despre dragoste [i despre suspans. Am crezut c`

e vorba de un film de spionaj, sau poli]ist... – Nu, nu, suspansul este în intriga amoroas`.Ea era totu[i gata s` jure c` sugerase cu totul altceva.

Hot`rât lucru, p`rea s` nu aib` decât o vag` idee despre filmullui... Oare totul nu era decât o pur` inven]ie?

– Exist` o scen` în care eroina se g`se[te fa]` în fa]` cu unasasin. Poate ]i-am spus deja?

Nu-i vorbise despre un asasin... Laura avu brusccertitudinea c` min]ea.

– Atunci, ai o idee de titlu? – Ce ai zice de „Maria închipuit`”? Un titlu inspirat de„Bolnavul închipuit” al lui Moliere...

– Crezi c` am n`scocit filmul ca s` m` fac interesant, nu-ia[a? întreb` el pe nea[teptate.

– Într-adev`r. Este un truc vechi de când lumea, atât de vechi încât am crezut c` b`rba]ii au încetat s`-l mai foloseasc`!

Ca [i p`c`leala cu pana de benzin`... – Cine este cinic acum? Ai dreptate. Filmul nu exist`, dar a[fi încântat s` produc ceva care s`-]i fac` pl`cere.

– Cu ce te ocupi când nu e[ti produc`tor? – Sunt produc`tor... dar de carne de vit`, nu de filme. Am

de asemenea... – În cazul acesta nu trìe[ti la Paris? Numai dac`,

bineîn]eles, nu î]i pa[ti turmele pe Champs-Elysées...

56 JOAN SMITH



– Las`-m` s` continuu. Am un apartament la Paris, dar casa familiei mele este situat` pe valea Moselei, regiunea

vinului bun [i a cresc`toriilor de vite. Posed realmente opodgorie.

Exista oare un singur cuvânt adev`rat în toat` aceast`poveste? Surprinse o expresie \ngrijorat` pe fa]a lui, ca [i cumar fi vrut s` adauge ceva, sau poate s` se scuze...

– Îmi por]i pic`? zise el simplu. – Nu. Sunt decep]ionat`, asta-i tot.Î[i regret` imediat cuvintele. Ce rù putea s`-i fac` asta, la

urma urmei? – A fost o prostie s` te mint, spuse el luându-i mâna.

}ineam mult s` m` placi... Ce tâmpenie!Sesiz` în ochii lui negri [i str`lucitori un amestec de emo]ii

imposibil de descifrat. – Te-ai obosit degeaba, Henri. Celebritatea [i bog`]ia num` impresioneaz`. Altfel, mi-a[ fi abandonat de mult` vrememeseria de organist`!

– Boga]ii nu sunt to]i la fel, Laura, zise el cu blânde]e. Aceast` remarc` suna ciudat în gura lui, iar Laura sim]i c`,

de data asta, era sincer.

– {tiu, spuse ea.Cina î[i pierduse pu]in din farmecul ei. Restaurantul„Coco[ul Ro[u” era un mic han de ]ar` unde preparatele nuerau extraordinare, iar serviciul l`sa de dorit.

– N-ar fi trebuit s`-l cred pe prietenul meu, declar` Henri.N-are gusturi prea bune...

– Nu fi atât de snob! Nu po]i mânca melci [i langust` în

fiecare zi. G`sesc c` acest coco[ în vin este foarte bun.




– Totu[i, n-are nici o savoare. {i aceast` pâine! Parc` ar fide beton!

– Ah, da? Ei bine ai din]ii buni! Vei mesteca betonul cuu[urint`...

– Un b`rbat fl`mând m`nânc` orice, r`spunse el f`r` s` setulbure.

Îi puse dup` aceea întreb`ri despre familia ei. Îi vorbidespre moartea p`rin]ilor, cu câ]iva ani în urm`, desprefratele ei devenit preot [i despre greut`]ile pe care leîntâmpinase pentru a-[i continua studiile. La amintirea mor]iimamei, î[i [terse pe furi[ o lacrim`. Îi povesti totul, cuexcep]ia faptului c` era înc` student`. Henri o ascult` cu unreal interes.

– Iat` ce ar face mult` lume s` plâng`! exclam` el. Povestea

ta ar merita s` fie adaptat` pentru cinema. Biata orfanòbligat` s` se lupte pentru a supravie]ui, fratele preot... Cucâteva acorduri languroase de vioar`, ar fi perfect! Nu ne mair`mâne decât s` g`sim b`rbatul cel rù care s-o urm`reasc` peeroina noastr`...

– Da. Ar putea fi francez, de exemplu? – Bun` idee! Nu ne lipse[te decât finalul. Bineîn]eles,

trebuie ca aceast` sfâ[ietoare poveste s` se termine ca înbasme. – Ea l-ar putea întâlni pe F`t-Frumos... nu... un simplu

milionar ar fi mai potrivit pentru publicul modern. – Ce ai prefera, Laura? – Un bogat armator grec, poate... este foarte la mod`

ast`zi, zise ea pe un ton lini[tit. A[ putea s` m` retrag pe o

insul` greceasc` [i s` construiesc ruine...

58 JOAN SMITH




– Nu m` iei în serios! exclam` el. – Ba da. Dac` m` gândesc bine, a[ înclina mai degrab`

pentru un [eic arab... Sunt cei mai boga]i. – Te în]eleg. Cu pre]ul la care a ajuns benzina... Apropo, va

trebui s` fac plinul la ma[ina mea, la întoarcere.Deodat`, o expresie îngrijorat` îi umbri din nou fa]a. Ceva

îl preocupa, dar ce? Nu era totu[i pre]ul benzinei! Trebuia s`fac` plinul ma[inii lui. Ma[ina lui... Ce-i spusese? C` eraînchiriat`, c`-i fusese împrumutat`... Laura fu cuprins` dinnou de b`nuieli. {i dac` aceast` ma[in` îi apar]inea? Oconducea cu o dexteritate remarcabil`. {i era înmatriculat` în

Anglia. Dac` era a lui... – M` duc s` pl`tesc nota. M` întorc.Gânditoare, îl privi îndep`rtându-se. Dac` trìa în Anglia,

de ce pretindea c` este francez? Pentru a-[i asigura un farmecsuplimentar? Din ce în ce mai convins` c` n-avea alt scopdecât s-o seduc` în timpul weekendului, se sim]ea derutat`. {itotodat` nefericit`. Aprecia compania lui Henri Dufresne. Îlg`sea chiar periculos de atr`g`tor.

Totu[i, când reap`ru, p`rea atât de respectabil încât selini[ti. Era foarte elegant, sigur pe el. Vorbea ca un om careprimise o bun` educa]ie... Nu, hot`rât lucru, n-avea nimicdintr-un func]ionar de birou dornic s` se distreze.



Capitolul 4

Henri se opri la prima benzin`rie deschis`. În timp ce vânz`torul de la pompa de benzin` f`cea plinul, el verific`nivelul uleiului [i presiunea cauciucurilor, ceea ce nu f`cudecât s` confirme b`nuielile Laurei. {i-ar fi dat atâta osteneal`pentru o ma[in` închiriat`? El î[i l`sase portofelul pe scaun. Îlf`cu în mod discret s` alunece spre ea [i, f`r` s`-l ia în mân`,îl deschise. Cum era prea întuneric ca s` poat` citi, aprinselampa de veghe la torpedo [i atunci v`zu numele RichardBowden, scris liter` cu liter`! Stupefiat`, cercet` rapid

celelalte acte. Nu mai avea nici o îndoial`: fermec`torulînso]itor francez era fratele lui Sean!Laura în]elegea f`r` greutate motivul acestei înscen`ri.

Sean î[i anun]ase probabil familia c` vrea s-o ia de so]ie, poateîn momentul în care rezultatele examenelor lui, dezastruoase,ajunseser` la Hazelhurst. Crezând c` ea este responsabil` deacest e[ec [i luând-o drept o fat` obi[nuit` de cabaret, care nu

urm`rea altceva decât o c`s`torie cu un mo[tenitor bogat, l-au



trimis pe fratele mai mare s` se informeze... A[adar, p`rerealui era f`cut` dinainte: o lua drept o aventurier`, o femeie carenu visa decât s` fie star de cinema [i, în orice caz, s` fac` totulpentru a duce o via]` vesel` la Paris cu un b`rbat bogat [ifrumos. Nimic uimitor c` a crezut c` o s-o impresioneze cuFerrariul lui, cu podgoria [i banii lui! Totul se explica.

Oricare ar fi adev`rata lui meserie, î[i ratase voca]ia de

actor, î[i zise Laura. Vorbea fran]uze[te într-un felconving`tor. Încerc`rile lui de seduc]ie aveau toat`înfl`c`rarea necesar`... Trecând în revist` propriile ei reac]ii,se lini[ti c` totul în atitudinea ei trebuie s`-i fi dovedit c` nuavea nimic dintr-o fat` de cabaret. Pe deasupra, îi spuseselimpede c` nu se va c`s`tori niciodat` cu Sean. Dar în]elesebrusc cât de abil se dovedise. Reu[ise prin întreb`rile lui s`

afle practic totul despre via]a ei.Primul reflex fu s`-l pun` imediat în fa]a adev`rului. El

[tergea lini[tit joja de ulei, departe de a b`nui ce seîntâmplase. Dar dac`-i dezv`luia descoperirea ei, trebuia s`m`rturiseasc` faptul c`-i scotocise prin acte, [i asta nu i-o vaierta niciodat`. Va putea chiar s` cread` c` încercase s`-i furebani... Nu, era preferabil s` continue aceast` comedie. Cinerâde la urm`, râde mai bine! Era umilit`, r`nit` cumplit deminciunile lui. O s` vad` el de ce era în stare!

– Totul este în ordine? întreb` ea cu un surâs larg imediatdup` ce demar`.

– Da. Mergem undeva s` bem un ultim pahar? Accentul lui francez pe care-l g`sise atât de seduc`tor,

acum îi zgâria urechile.




– Nu te gânde[ti decât s` bei! – Nu-i adev`rat! – Ru[ine s`-]i fie, în acest caz. Nu mi-ai spus ieri sear` c`

datoria oric`rui francez care se respect` este s` abuzeze deconiac [i s` între]in` o amant`?

– Am vorbit numai despre privilegii. Nu despre datorie. Câtdespre între]inerea unei amante, noi vorbim despre b`rba]iic`s`tori]i.

{i dac`, tocmai el, era c`s`torit? se gândi ea cu furie. Ominciun` mai mult sau mai pu]in... Sean vorbise atât de rar despre familia lui încât aproape nu [tia nimic despre fratele luimai mare, decât c` exercita asupra lui o mare autoritate.

– E[ti celibatar, bineîn]eles, zise ea – Da. Pân` ast`zi nici o femeie nu mi-a inspirat dorin]a de

a petrece restul vie]ii cu ea, declar` el cu o c`ldur` ciudat`. – {i spui asta tuturor femeilor, nu-i a[a? replic` ea,refuzând s` se lase emo]ionat` de evidenta lui sinceritate.

– Nu, Laura. Pân` acum n-am spus-o nim`nui, [i n-amcerut niciodat` pe cineva în c`s`torie.

– Te p`strai intact pentru mine? întreb` ea râzând. – Pentru o femeie ca tine, da, spuse el cu gravitate. Tu nu

e[ti ca celelalte, Laura. – Mi-ai spus-o deja. Sunt diferit` pentru c` nu doresc s` faccinema? Asta este? Eu îmi doresc dimpotriv` tot ce este maisimplu. Vreau s` m` c`s`toresc [i s` am copii... Poate voi sfâr[is` m` c`s`toresc cu tân`rul de la restaurant... murmur` ea cas`-l provoace.

Întoarse capul pentru a urm`ri reac]ia celui care era

Richard [i nu Henri: fa]a lui era ciudat de crispat`.

62 JOAN SMITH



– Sean? întreb` el cu o voce tìoas`. – Da. Sean Bowden. Spune c` apar]ine unei familii

excelente. De altfel, nu [tiu prin ce este excelent`. Singurapersoan` de care a amintit este fratele lui mai mare.

– {i ce ]i-a spus despre el? – Oh, nu mare lucru. Se pare c` este foarte autoritar. – P`rerea unui frate mai mic nu este întotdeauna obiectiv`.

– Se pare c` vorbe[ti în cuno[tin]` de cauz`. Ai un fratemai mic? – Da. Îl înlocuiesc pe lâng` el pe tat`l nostru, care este

foarte în vârst`. Consider de datoria mea s`-l împiedic s` fac`prostii, prostii grave, vreau s` spun. Este normal ca, uneori, s`mi-o repro[eze... Inten]ionezi serios s` te c`s`tore[ti cu Sean?

– M` gândesc la asta...

– Ar fi o mare gre[eal`. – Vrei s` spui c` familia lui nu m-ar accepta? – Poate, dar nu m` gândeam la asta. E[ti prea bun` pentru

Sean. De ce o femeie ca tine s` se încurce cu un pu[ti abia ie[itdin copil`rie?

– Am nevoie de siguran]`. Îmi doresc un c`min, o familie.Îl v`zu mu[cându-[i buzele cu un aer perplex.

– E[ti îndr`gostit` de el? – Nu, dar el este îndr`gostit de mine. – Nu-i adev`rat. Crede c` este, asta-i tot, o asigur` el pe un

ton tìos. – Cum po]i fi atât de sigur de vreme ce nu-l cuno[ti? – Este normal ca un tân`r s` fie atras de o femeie mai în

vârst` decât el mai ales dac` este îmbr`cat` ca o femeie fatal`




[i este pe o scen` de cabaret. Nu [tiu dac` Sean te-ar iubi dac`te-ar vedea în acest moment. {i fratele meu este fascinat defetele de cabaret, la Paris.

Ea era de acord cu interpretarea privind caracterul luiSean. Ceea ce nu aprecia îns`, era s` fie pus` în rândul fetelor de cabaret!

– Are meritul c` vrea s` m` ia de so]ie...

Dup` o clip` de t`cere, f`r` s` înceteze s` priveasc`drumul, el îi lu` mâna în întuneric [i declar`: – {i eu la fel.Se a[tepta la orice din partea lui, în afar` de asta... El î[i

retrase mâna pentru a ]ine volanul. – Glume[ti! exclam` ea. – Nu, Laura. Un b`rbat nu ia o asemenea hot`râre în cinci

minute. Oh, te-am g`sit imediat frumoas` [i dezirabil`. Pân` s`te cunosc mai bine, m-am gândit c` ai fi o amant` ideal`, esteadev`rat.

– O amant`? Dar atunci, e[ti c`s`torit? zise ea cudezinvoltur`.

Î[i refuza s`-l ia în serios, chiar dac` se sim]ea cuprins` deemo]ii deosebit de tulbur`toare.

– Celibatarii au [i ei dreptul de a avea amante... Dar, cumtoate m`tu[ile mele nu înceteaz` s` mi-o repete, este timpuls` m` c`s`toresc. Am putea cel pu]in s` ne gândim la asta, cespui...?

– De ce nu, zise ea cu o voce foarte calm`.În realitate, î[i st`pânea cu greutate furia [i suferea. O

cerere în c`s`torie! Era culmea! În]elegea c` voia s`-[i apere

64 JOAN SMITH



fratele, dar s` fac` o cerere în c`s`torie când n-avea nici ointen]ie s-o onoreze, era nedemn. Îi ceruse s` se gândeasc`?Ei bine, n-avea nevoie s` reflecteze! O s`-i spun` c` accepta! {iimediat! Numai pentru pl`cerea de a-l vedea pe acest b`rbatodios zb`tându-se într-o situa]ie încurcat`.

– Henri, [opti ea ghemuindu-se lâng` el. – Ce este, draga mea?

El încetini pentru a-i mângâia cu tandre]e p`rul [i aceast`mân` trezi din nou în ea acele senza]ii necunoscute care ol`sau f`r` voin]`, f`r` ap`rare.

– Vrei într-adev`r s` te c`s`tore[ti cu mine? – Va trebui s` ne l`s`m un timp de gândire. – Ezi]i, nu-i a[a? [opti ea cu am`r`ciune.El îi înconjur` umerii cu bra]ul [i o trase spre el. Laura

sim]i o c`ldur` ciudat` urcând în ea. Obrajii i se îmbujorar`. – Nu te hot`r`[ti în mod u[uratic s` te c`s`tore[ti. Ai putea

regreta c` ai cedat unui moment necugetat. Ui]i oare c` abiaacum o secund` te gândeai s` te c`s`tore[ti cu Sean?

– Tu nu m` ceruse[i înc` în c`s`torie... pentru c` aif`cut-o, nu uita...

– Oh, nu! {i sunt foarte serios!Richard î[i p`stra ochii a]inti]i asupra drumului, vizibil

pu]in doritor s` înfrunte privirea Laurei. – Perfect, zise ea cu un suspin de încântare. Accept... Voi

cump`ra chiar mâine un manual de limba francez`. C`ci o s`trìm în Fran]a, nu-i a[a?

V`zu mâna lui dreapt` crispându-se pe volan. Apoi se

aplec` pentru a-i s`ruta repede p`rul.




– Trebuie s` s`rb`torim în mod corespunz`tor logodnanoastr`. Mergem la tine acas`?

Mai mult ca niciodat`, era hot`rât` s` nu-i dezv`luie adresalui Richard Bowden.

– Imposibil. Locuiesc într-o pensiune de familie. N-amdreptul s` aduc b`rba]i acolo...

– P`cat. Vom putea merge la hotelul meu?

Laura [tia foarte bine c` avea un apartament la Londra. A[adar, era gata s` închirieze o camer` de hotel... Asta spuneamulte despre inten]iile lui.

– Oh nu, nu la hotel, Henri. Cum a[ putea merge singur`la un hotel cu un b`rbat...

– Nu crezi c` trebuie s` ne asigur`m c` suntem... în sfâr[it,

c` ne în]elegem bine în... toate domeniile? – Henri! exclam` ea, realmente scandalizat`.Iat` deci, cum inten]iona s` ias` din încurc`tura în care se

vârâse! Dup` ce ar fi abuzat de naivitatea ei, i-ar fi declarat c`,la urma urmei, nu erau f`cu]i unul pentru altul [i festa va fi

jucat`. Orice mijloc era bun ca s` se culce cu ea, poate pentrua putea dup` aceea s`-i anun]e vestea lui Sean...

– Am spus ceva rù? Trebuie s` ne cunoa[tem mai bine, s`discut`m despre planurile noastre de viitor.

– O camer` de hotel nu este locul visat pentru a[a ceva. – Ai dreptate. O camer`, un pat... asta ar risca s` ne duc`

prea departe... Am s` te conduc la pensiunea ta [i ne vomreîntâlni mâine diminea]` la hotelul meu. Hotel Ritz, î]i

aminte[ti? O s` petrecem ziua împreun`.

66 JOAN SMITH



Laura nu g`si nimic altceva decât s` fie l`sat` în fa]a caseilui Francis. Se înnoptase de mult. El opri lâng` biseric`.

– Trebuie s` fie practic s` locuie[ti lâng` o biseric`? – Da. – Este biserica fratelui tù? – Nu.El stinse farurile [i o lu` în bra]e. Cum erau logodi]i, nu

putea s` se opun`. – Laura, am o m`rturisire s`-]i fac, începu el cu un aer grav.Îi va spune totul! se gândi ea, nebun` de bucurie. Va l`muri

totul. Va abandona minciunile [i ipocrizia. Aceast` dureroas`poveste nu va mai fi decât o amintire urât`. Poate vor devenichiar prieteni...

– Da?

Fu cât pe ce s`-i spun` Richard, dar se st`pâni la timp.Trebuia ca aceast` confesiune s` vin` de la el.

– Eu... te-am min]it... nu am nici o podgorie.Ea sim]i c` î[i schimbase p`rerea în ultima clip`, dar fusese

pe punctul s`-i m`rturiseasc` ceva mult mai important. – Crezi într-adev`r c` tot ce m` intereseaz` sunt banii?

întreb` ea. – Nu. În fine, nu [tiu... – Eu g`sesc de necrezut c` te îndoie[ti de asta. Este înc`

timp s` retractezi cele spuse, s` [tii. – Nu. Vreau s` te s`rut, zise el cu o voce pe care emo]ia o

f`cea r`gu[it`.O prinse în bra]e [i o strânse cu pasiune. Ei îi era din ce în

ce mai greu s` cread` c` se pref`cea.




– P`rul tù este la fel de str`lucitor ca platina... Este într-adev`r culoarea lui natural`?

– Totul la mine este natural, r`spunse ea cu un zâmbetfermec`tor.

Dac` n-o iubea, voia cel pu]in s`-l fac` s`-[i regreteatitudinea. Deoarece [tia c` era atras de ea. C` va fi dedecep]ionat s` n-o vad` venind la întâlnire, a doua zi

diminea]`. – M` iube[ti cu adev`rat? întreb` el. – La fel de mult cât m` iube[ti tu, Henri. Poate chiar mai

mult... – Este imposibil! o asigur` el cu vehemen]`.Î[i puse buzele fierbin]i peste ale ei. Francez sau nu, avea

impetuozitatea unui îndr`gostit pasionat... Îi murmura laureche cuvinte tandre – genul de cuvinte care se aud încântecele „Te ador”, „Dragostea mea” – îi vorbea desprefrumuse]ea ei, despre pielea ei catifelat`, despre p`rulsclipitor, despre buzele ei ca ni[te petale de trandafir... Laurase l`s` transportat` de aceast` voce cald` [i conving`toare.

F`r` s` se opreasc` de a vorbi, începu s`-i mângâie p`rul,

acoperindu-i fa]a cu s`rut`ri. Incapabil` s` scoat` un cuvânt, îlprivea cu ochii pe jum`tate închi[i. Era atât de frumos cugenele lui dese [i negre, cu nasul lui drept [i buzelesenzuale... Se f`cuse prea întuneric ca s`-i poat` vedea ochiicare, ei singuri, ar fi putut s-o l`mureasc` asupra adev`ratelor lui sentimente. Oh! De ce oare Richard nu venise la „Pivni]ele

Fran]ei” înaintea lui Sean? Poate s-ar fi îndr`gostit [i el

68 JOAN SMITH



nebune[te de ea... Când întoarse capul pentru a sc`pa debuzele lui lacome, el îi prinse b`rbia [i o for]` s`-l priveasc`.

– Cred c` nu m` placi, scumpo. – Dar de ce?Cu ochii str`lucitori de dorin]`, o privea insistent.

– Nu r`spunzi la s`rut`rile mele. S-ar spune c` le supor]i.Nu e[ti totu[i frigid`... nu...

– Mi-e pu]in team`, asta-i tot. Eu... nu fac deseori a[aceva...Ea v`zu în penumbr` un zâmbet de satisfac]ie luminându-i

fa]a. – E[ti fata cea mai adorabil` pe care am întâlnit-o vreodat`.

O violet` înflorit` în tain` într-un col] de lumini[... Sunt fericitc` nu faci deseori a[a ceva, dar n-ai nici un motiv s` te temi.

Nu uita c` vei fi so]ia mea, zise el mângâindu-i obrazul.Emo]ionat` de cuvintele lui, cl`tin` în t`cere din cap.

– S`rut`-m`, îi ceru el. Dovede[te-mi c` m` iube[ti. Ea î[itrecu timid` bra]ele dup` gât [i-i atinse u[or buzele. Ca unfluture de noapte care, atras de lumin`, [tia c` nu trebuie s`se apropie prea mult... Când vru s` se desprind`, el o strânsecu putere la piept. Ea avu senza]ia c` el nu voia decât s` fieuna cu ea, s`-[i uneasc` trupul cu al ei...

De team` ca situa]ia s` nu-i scape de sub control, î[i d`ducapul pe spate. El nu mai zâmbea. O fixa, uimit, ca [i cum o

vedea pentru prima dat`. Apoi închise ochii [i puse st`pânirepe gura ei. Ea încerc` s` reziste, dar el o for]` gemând s`-[iîntredeschid` buzele. Sub mângâierea profund` a s`rutului,

sim]i un val de foc aprinzându-i tot corpul [i i se abandon`,




cople[it` de impetuozitatea pasiunii. Când încet` s-os`rute, continu` s-o ]in` în bra]e, cu capul îngropat înp`rul ei.

– N-a fost prea rù, nu-i a[a? întreb` el cu o voce foarteblând`.

Înc` sub [oc, ea nu observ` c` pentru a spune acestecuvinte el uitase accentul lui fran]uzesc.

– A fost... formidabil [opti ea înainte de a adùga cutriste]e: dac` cel pu]in...

Dac` cel pu]in m-ar iubi, se gândi ea în sinea ei. Deoareceîn]elegea, cu groaz` [i consternare, c` niciodat` nu sim]ise oasemenea emo]ie în bra]ele unui b`rbat. Era oare dragoste?Pasiune? Amândou`?

– Dac` cel pu]in...?Ea scutur` din cap. – Nimic. Mi-ar pl`cea s` dureze. Asta-i tot.Sau, [i mai bine, s` nu fi început niciodat`, se gândi ea cu

o triste]e pe care n-o cuno[tea. – Va dura, Laura, [opti el. Deocamdat` trebuie s` ne

spunem la revedere. Pân` mâine... Te iubesc, adùg` el pe un

ton foarte sincer.O s`rut` pe obraz [i coborî din ma[in`. Laura v`zu cu

u[urare c` locuin]a fratelui ei era luminat`. Richard Bowdenar fi fost foarte uimit s-o vad` b`tând la u[a casei ei!

– A[ putea trece s` te iau de aici mâine? propuse el. – Nu, nu, r`spunse ea speriat`. Ne întâlnim la hotel, cum

am convenit.

70 JOAN SMITH




– La ora zece? Vom petrece o zi minunat`, vei vedea.Laura a[tepta s` se îndep`rteze, respir` adânc [i b`tu. Povesti

tot adev`rul lui Francis [i lui Mavis, dar transformându-l peRichard într-o coleg` întâlnit` la concert.

– Prietena ta nu te-a condus cu ma[ina pân` la tine acas`?se mir` Mavis. E ciudat.

– Oh, mi-a propus, dar când am v`zut lumin` aici, am

preferat s` m` opresc pentru a evita s` ocoleasc`. Ea locuie[teîn cel`lalt cap`t al ora[ului [i nu-i place s` conduc` noaptea. – Cum a fost concertul? – Extraordinar. Am petrecut o zi excelent`.Era adev`rat. Chiar dac` îi r`m`sese un gust nepl`cut. Î[i

repet` cu triste]e c` Richard o min]ise pe toat` linia. El încercanumai s`-i dovedeasc` faptul c` era o fat` u[uratic`. Pentru

Sean. {i deja e[uase. Ce-i va spune oare fratelui lui? Ridic` dinumeri. Putea s`-i povesteasc` ce vrea, pu]in îi p`sa. N-aveadecât o certitudine: c` nu-i va spune niciodat` adev`rul.Deoarece adev`rul era c`, spre nefericirea ei, Laura Talmadgese îndr`gostise nebune[te de Richard Bowden.



Capitolul 5

Luni, ziua Laurei la Academie, începea devreme. Asist` lacursurile ei ca de obicei, dar nu se putea gândi decât la

hotelul Ritz. {i-l imagina pe Richard a[ezat la o mas`,a[teptând-o. Cum va reac]iona oare în]elegând c`-i tr`seseclapa? Se va duce la Francis? Probabil c` nu. Avea pu]ine[anse s` reu[easc` s` g`seasc` locuin]a. O v`zuse noaptea [inu [tia adresa. De altfel, n-o va cùta, c`ci f`r` îndoial` nu]inea s-o revad` pe Laura, prea mul]umit s` scape de ea atâtde u[or.

Va putea s`-i spun` lui Sean c` fermec`toarea Laura nu eradecât o oportunist`, gata s`-l urmeze pe primul b`rbat care oademenea cu o c`s`torie bogat`. Singura consolare a Laureiera c` nu va putea s` pretind` f`r` s` mint` c` acceptase oleg`tur` mai pu]in oficial`... Dar nu era chiar o minciun`.

Ziua i se p`ru interminabil`. Dup` cursul particular dedup`-amiaz`, întârzie în fa]a orgii. Era obosit`, dar nu se putea

hot`r\ s` se întoarc` acas`.



Când [coala î[i închise por]ile, fu obligat` s` plece [i seapropie de imobilul ei cu o team` amestecat` cu speran]`.Nici o ma[in` sport nu sta]iona prin împrejurimi, nici o siluet`familiar` în fa]a intr`rii... Urc` pân` la minusculul eiapartament, î[i preg`ti o omlet`, salat` [i cafea [i citi ziarul întimp ce lua cina, încercând s`-[i alunge singur`tatea.

Deodat`, î[i reveni. Era o prostie s` se enerveze astfelpentru un b`rbat care o tratase atât de rù! Îi telefon` lui

Mavis ca s`-i propun` s` mearg` la cinema. – Imposibil, Laura. Francis este la o reuniune. Nu foarte

departe de tine, de altfel. A spus c` poate va trece s` te vad`.Putem s` mergem mâine, dac` vrei.

– Bine. Ne întâlnim la Tivoli, la ora [apte? Î]i convine? – Ce ruleaz`? – Un film american cu Burt Reynolds.

– Nu-mi spune mai mult. Îmi convine.Mai discutar` câteva minute. Lini[tit` [i în acela[i timp

decep]ionat`, Laura [tia acum c` Richard nu trecuse pe lafratele ei ca s` încerce s-o vad`. În ciuda a tot ce sperase...

Dup` ce f`cuse pu]in` ordine, f`cu un du[. Cum era târziu,nu se mai îmbr`c` [i-[i puse doar un capot. Apoi se hot`rî s`deschid` sticla de vin pe care i-o d`duse Jerry [i alese un disc.

Era „Fantezia în do” de Bach, una din buc`]ile ei preferate.Observ` atunci c` unghiile aveau nevoie s` fie l`cuite. Acorda mâinilor o grij` deosebit` de când lucra la

„Pivni]ele Fran]ei”. Tonul roz sidefiu al lacului le punea bineîn valoare. Deodat`, auzi pa[i pe scar` [i strig`:

– E[ti tu, Francis? Intr`.U[a se deschise f`r` zgomot [i ap`ru Richard Bowden. Era

plin de furie.




– Richard! exclam` ea.Î[i îndrept` capotul cu atâta grab` încât v`rs` paharul cu

vin pe mochet`. – Evident, nu sunt clientul pe care-l a[teptai! rânji el

dispre]uitor. – Clientul? repet` ea f`r` s` în]eleag`.Pe moment, numai ]inuta o nelini[tea. Nu purta nimic sub

capot. El arunc` o privire critic` p`rului ei nepiept`nat,

lacului de unghii [i sticlei de vin, apoi examin` cu dispre]groaznicele perdele ro[ii [i mobila ieftin`.

– }i-ai amenajat un mic lupanar dr`gu]... Foarte primitor,zise el pe un ton sarcastic.

Remarca lui nu l`sa loc la nici o îndoial`. O lua drept oprostituat`! Laura în]elese f`r` greutate de ce: ]inuta eineglijent`, acest decor ]ip`tor [i mai ales modul în care

invitase un b`rbat s` intre erau pentru el tot atâtea dovezi.Furioas`, se ridic` foarte demn` s`-i arate u[a.

– Chiar [i în lupanare nu este primit oricine. Î]i ordon s`pleci, declar` ea seme].

– Am impresia c` acel Francis întârzie. Cum nu ]ii cusiguran]` s` pierzi bani, î]i propun s`-i iau locul. Cât ceri?

– To]i banii din lume n-ajung, domnule Bowden.

– Prostituatele sunt bine organizate. Cum mi-ai descoperitnumele? Ai cumva dosare? Un calculator? Poate ai chiar amprentele mele digitale?

– Este mult mai simplu. }i-am v`zut cartea de identitate. – Scotocind în portofelul meu, presupun? Totu[i, nu te-ai

atins de bani. Î]i mul]umesc pentru aceast` delicate]e.În vocea lui aparent calm` exista o teribil` violen]`,

st`pânit` cu greutate.

74 JOAN SMITH



– Orice ai putea s` crezi, nu sunt nici hoa]`, niciprostituat`. Cum mi-ai g`sit adresa?

– U[or... te-ai crezut viclean`, ieri sear`... Dup` plecarea tam-am întors pu]in în cartier ca s` m` asigur c` pot s`-]ireg`sesc locuin]a [i ghice[te ce am v`zut? Domni[oaraTalmadge se îndep`rta în noapte! N-am avut decât s` teurm`resc.

– {i pentru asta sunt o prostituat`? – În orice caz, locuie[ti în cartierul potrivit... [i u[urin]a cu

care se intr` la tine vine s-o confirme. – Ei bine, nu sunt una dintre acelea! – G`sesc c` protestezi pu]in prea tare. Acest faimos Francis

va fi singurul beneficiar al distinselor tale favoruri? Chiar dacài un singur client, ai putea alege unul mai bogat. Francis ar

putea s`-]i ofere un cuib al dragostei pu]in mai elegant... – Cu toate c` nu te prive[te, eu sunt cea care îmi pl`tescchiria.

– Ui]i un mic am`nunt, Laura. În calitate de logodnic,consider c` am dreptul s` [tiu cine pl`te[te chiria viitoareimele so]ii.

– S` termin`m cu aceast` comedie, domnule Bowden. Nu

aveam mai mult decât tine inten]ia s` ne c`s`torim. – Te în[eli. Eram foarte serios. Eram, evident. Exist` limitepe care un b`rbat le poate accepta logodnicei lui.

– Ce nume inten]ionezi s` treci în certificatul de c`s`torie?Este ciudat, nu, ca un logodnic s` foloseasc` un pseudonim?Încep s` m` întreb dac` nu exist` deja o doamn` RichardBowden. Ar fi poate mul]umit` s` [tie unde î[i petrece serile

so]ul ei?




– Îmi pare rù c` te decep]ionez. Încercarea ta de [antaj nu va duce la nimic. Nu exist` nici o doamn` Richard Bowden...Bun, este timpul s` trecem la lucruri serioase. Francis a ratatîntr-adev`r întâlnirea, zise el privind spre ea.

Laura se d`du înapoi, cùtând cu ochii un obiect greu pen-tru a se ap`ra. Richard continua s` înainteze, cu fa]a crispat`într-un zâmbet înc`rcat de amenin]are [i totodat` de dorin]`.

– Mor de ner`bdare s`-]i v`d budoarul... Mi-l imagineztapetat cu satin ro[u, numai dac` nu preferi ambian]a defeti]`?

– Dac` m` atingi, chem poli]ia! strig` ea, terorizat`.El se afla între ea [i u[`. Imposibil s` fug`...

– Cum te-ai schimbat! Ieri sear`, doreai ca s`rut`rilenoastre s` dureze o ve[nicie...

El str`b`tu încet ultimul metru care-l desp`r]ea de ea [i oprinse de umeri. – Nu te teme, spuse tr`gând-o spre el. Nu vei avea s` te

plângi de mine. Voi fi un client generos... – Nu! Te implor... [opti ea, cu ochii m`ri]i de spaim`. – Ah! Iat` c` semeni mai mult cu mica mea logodnic`

tem`toare [i virgin`, zise el pe un ton batjocoritor. Crezi c`

reu[e[ti s`-]i smulgi câteva lacrimi, pentru a fi maiconving`toare? – Richard, înceteaz`...El o conduse cu for]a spre dormitorul scufundat în

întuneric. F`r` s`-i dea drumul, aprinse lumina apoi închiseu[a [i se sprijini cu spatele de ea.

– Dezbrac`-te, îi ordon` el cu ochii fixa]i pe deschiz`tura

capotului.

76 JOAN SMITH



Ea descoperi pe fa]a lui un amestec de hot`rârenestr`mutat` [i de durere. Pentru a încerca s`-[i potoleasc`spaima care o cople[ea, î[i mu[c` buzele, cuprins` de dezgust.Ce f`cuse oare ca s` se g`seasc` într-o situa]ie atât deîngrozitoare?

– Fratele meu va sosi dintr-o clip` în alta, gemu ea cu o voce tremur`toare

Oh! Oare de ce nu sosea? – Dezbrac`-te, repet` el.Cum nu se supunea, îi desf`cu el însu[i cordonul

capotului. Ea f`cu eforturi disperate s`-l închid` din nou, dar degeaba. El o lu` în bra]e [i o s`rut` cu o violen]` [i obrutalitate ce ]ineau mai mult de ur` decât de dragoste. Sezb`tu cu toate puterile, cu respira]ia tìat`.

– De data asta n-ai s`-mi scapi, Laura. Mica ta manevr` numai merge!Îi prinse încheieturile cu o mân`, în timp ce-[i scotea

haina. Când schimb` mâna pentru a-[i scoate a doua mânec`,reu[i s` se elibereze [i se repezi spre u[`. Dar un bra]neîndur`tor o prinse de mijloc [i-i deschise capotul. Îi sim]idegetele de fier înfigându-se în pielea ei goal`. Se înfior`

violent. Acest contact trezea în ea o emo]ie care nu mai erateam`. Strecurându-[i cel`lalt bra] sub capot o strânse lapiept. Gura lui fierbinte [i avid` o for]` imediat s`-[iîntredeschid` buzele [i începu s`-i mângâie spatele zgâriind-ocu butonii de la man[et`. Ea f`cu din nou imposibilul s` seelibereze. În zadar. El o strânse [i mai puternic în bra]e. Eradominat` de for]a, de pasiunea [i de furia lui. C`ldura acestui

trup exigent o cople[i brusc [i, împotriva eforturilor de a lupta




împotriva surescit`rii care urca în ea, un val de foc se rostogoliîn venele ei ca un metal topit. Ea gemu încet [i se abandon` brusc.

Dup` o clip` de ezitare, î[i puse bra]ele în jurul lui [i-i sim]isub degete mu[chii puternici ai spatelui. Atunci, î[i lipispontan corpul de al lui [i se l`s` biruit` de o dorin]` nebun`[i ame]itoare.

F`r` s` înceteze s-o s`rute, el î[i descheie nasturii c`m`[ii.Ea î[i strecur` mâinile sub ea, mai întâi cu timiditate, apoi,foarte repede, mai îndr`zne].

Ridicând capul, el î[i cufund` privirea în ochii ei. Aveaobrajii în fl`c`ri.

– Niciodat` n-am dorit atât de mult o femeie, mormì el cuo voce r`gu[it`. Vr`jitoare mic`!

Ea îi mângâia spatele, încercând s`-l calmeze. Hipnotizat`

de furia lui, îi v`zu expresia fe]ei shimbându-se încet. Caîntr-un film proiectat cu încetinitorul pe un ecran. Totu[i furianu disp`ru complet. Era amestecat` cu alte emo]ii: dezgust,deriziune, durere.

– Richard! [opti ea într-un suspin.Fa]a lui încremeni imediat. Ea nu mai citi pe ea decât furie.

– Destul! url` el.

Înfrico[at`, ea se d`du înapoi. El o lu` imediat din nou înbra]e. – S`rut`-m`, îi ordon` el.Cum ea r`mânea nemi[cat`, puse el însu[i st`pânire pe

buzele ei. Spatele lui avea moliciunea catifelei [i duritateafierului. Sim]ea sub degete talia lui sub]ire [i musculoas`. Omângâia [i el, plimbându-[i mâinile peste mijlocul ei [i peste

[oldurile rotunde.

78 JOAN SMITH



Nu mai aveau de f`cut decât un pas pentru a ajunge înpat... Laura z`ri cu coada ochiului cuvertura cusut` debunica ei, care o înlocuise pe cea din satin galben a doamneiHolmes. Totul îi reveni în memorie, bunica, mama ei,Francis...

Îl respinse cu brutalitate. – Înceteaz`! va sosi fratele meu.

– S` se duc` dracului!În clipa aceea, se b`tu la u[`. – El este! exclam` ea.El îi d`du imediat drumul [i, f`r` s-o sl`beasc` din ochi,

î[i încheie în grab` nasturii c`m`[ii [i-[i aranj` cravata. Eaî[i înnod` cordonul [i ie[i din camer` cu Richard peurmele ei.

– Este ciudat ca un frate s` fie obligat s` a[tepte s`-ideschizi, spuse el neîncrez`tor.

Î[i rec`p`tase toat` arogan]a. – Totu[i, el este, îl asigur` ea.Ea deschise u[a [i se trezi în fa]a lui Chester, buc`tarul de

la „Pivni]ele Fran]ei”, cu un zâmbet larg pe buze. – Bun` seara, micu]o, zise el vesel. Te deranjez?Îl privi pe Richard cu un aer foarte interesat.

– Chester, ce cau]i aici? – Vin din partea lui Jerry. A încercat s` te sune toat` ziua.

Pot s` revin, dac` vrei... – Nu, m` preg`team s` plec, r`spunse Richard. N-a[ vrea

mai ales s-o deranjez pe domni[oara Talmadge în dirijarea

treburilor sale...




– Chester lucreaz` la restaurant, îi explic` ea. – Un loc minunat pentru întâlniri... Începând de ast`zi, vei

avea totu[i una mai pu]in. Sean nu va mai pune piciorul la„Pivni]ele Fran]ei”. Nu mai am nimic de adùgat. Cred c`mi-am uitat haina în dormitor.

– Chester, s` nu cumva s` pleci înaintea lui, [opti Laura, întimpul scurtei absen]e a lui Richard.

– }i-a f`cut necazuri? – Mai degrab`, da. Ce vrea Jerry? – Î]i propune s` cân]i, în afara programului, mâine sear`.

Pentru un banchet. Î]i ofer` cincisprezece lire.Laura î[i aminti de întâlnirea ei cu Mavis.

– Din p`cate, este imposibil mâine sear`, sunt ocupat` Ar fi putut s` se în]eleag` cu Mavis, dar se s`turase pân`

peste cap de aceste banchete. În ultimul timp, Jerry îiimpusese prea multe. Richard reap`ru [i o m`sur` din cappân` în picioare cu un aer dezgustat.

– Ar putea merge pân` la dou`zeci de lire, relu` Chester.E[ti de neînlocuit pentru acest gen de lucruri, Laura!

– Dou`zeci de lire? interveni Richard fulgerând-o cuprivirea. La pre]ul acesta, sper c` vor pune totul în mi[care!

– Noi vorbim despre muzic`!Deja pornit pe scar`, el nici m`car nu se mai întoarse s`-i

r`spund`. – Cine este tipul acesta? întreb` Chester pu]in mai târziu. – Oh! Un... un prieten, spuse ea.Ultimele cuvinte ale lui Richard îi r`sunau înc` dureros în

urechi.

80 JOAN SMITH



– Bine. {i atunci pentru mâine sear`? – Nu. Îmi pare rù. – Cum vrei. Pe miercuri.Chester plec` fluierând u[or. Ea r`mase o clip` în u[`, gata

s-o trânteasc` în nasul lui Richard dac` ar fi revenit. Dar el nuse întoarse. Încuie cu cheia [i intr` în camer` pentru a-[i puneîn ordine ]inuta înainte de sosirea lui Francis. Pe pat, g`si o

bancnot` de zece lire. Primul gând fu c` alunecase dinîntâmplare din buzunarul lui Richard, apoi î[i aminti c` nu seapropiaser` nici o clip` de pat. Îi l`sase ace[ti bani în moddeliberat! De ce?

Îi trebuir` câteva minute pentru a în]elege cu claritatesemnifica]ia acestui gest. O pl`tise pentru serviciile ei! Ca peo prostituat` oarecare! El interpretase fire[te în felul lui vizita

nepotrivit` a lui Chester [i discu]ia lor. P`rerea lui era definitiv f`cut`. {i ce-i cu asta? Ce rù putea s`-i mai fac`, la urmaurmei? Rela]ia lor murise de la început dintr-o serie deneîn]elegeri imposibil de înl`turat.

Când auzi pa[i pe scar`, a[tept` cu pruden]` ca Francis s`se anun]e înainte de a deschide.

– Bun` seara, Laura! Îmi pare bine c` te v`d. – Mavis m-a avertizat c` poate vei trece pe la mine. – Tu ai pu]in` cafea pentru bietul tù frate? – Bineîn]eles, am chiar [i vin, dac` vrei. Ah! dac` Francis ar fi sosit în timpul vizitei lui Richard... El

nu purta gulerul alb, dar chiar [i a[a, în acest costum sobru,avea un aer cât se poate de respectabil. F`r` a mai socoti c`

sem`na mult cu Laura.




– Ce s-a întâmplat, Laura? Miroase a vin, la tine! – Am v`rsat un pahar...{i, deodat`, se hot`rî s`-i povesteasc` totul lui Francis,

înpìmântat` la gândul c` Richard Bowden putea s` mai aib`[i alte crize.

– Tu care e[ti în vârst` [i în]elept, începu ea pu]in ironic,d`-mi un sfat. M-am trezit amestecat` într-o încurc`tur`stranie la restaurant.

Stingherit`, îi expuse pe scurt situa]ia, trecând sub t`cereaspectele cele mai nepl`cute.

– Îmi fac multe griji pentru tine, îi spuse Francis cl`tinânddin cap. Ai face mai bine s` p`r`se[ti aceast` slujb`. Vei puteas` te descurci f`r` asta, din punct de vedere financiar, nu?

– Da, cheltuind ultimii bani din cas`. {i apoi munca asta

nu-mi displace... – A[ putea s` încerc s`-]i g`sesc o slujb` în parohie... Apropo, n-ai uitat c` o s` cân]i la nunta veri[oarei noastre Anna Ogilvie, sâmb`t`, pe opt?

– Nu... voi lipsi poate câtva timp de la restaurant. Într-os`pt`mân`, cei din familia Bowden vor uita de existen]a mea.

– Jerry va fi de acord?

– Oh! Va face o criz` de nervi, dar am s`-l lini[tesc cântândla câteva banchete. Sunt pu]ine [anse ca un Bowden s` asistela ele. Nu-i genul lor.

– Ce fac de fapt ace[ti Bowdeni? – N-am nici o idee. Tot ce [tiu este c` sunt boga]i. – Nu po]i r`mâne singur` aici. El î]i cunoa[te acum adresa.

O s` vii s` stai câteva zile la noi. O s` punem leag`nul

bebelu[ului în camera noastr`.

82 JOAN SMITH



– Asta n-o va deranja pe Mavis? – Dimpotriv`! Va fi încântat`. S` [tii c`-i lipse[ti. De fapt,

Mavis nu este o or`[eanc`. Visul ei este s` trìasc` la ]ar`. – S` creasc` gìni [i vaci? întreb` Laura cu un zâmbet

înduio[at. – Am avea cel pu]in o gr`din` de zarzavaturi. Am face

economii la legume.

– Sun-o [i întreab-o dac` pot veni în seara asta. Bowdenpoate pânde[te jos plecarea ta, zise ea nervoas`. – Dac` îl v`d vreodat`, cu toate c` sunt un om al bisericii,

o s`-i stâlcesc fa]a! Am s`-i spun vreo dou` acestui Bowden! Tue[ti o femeie onorabil` [i el trebuie s-o afle!

– A[ prefera s` nu mai aud vorbindu-se de el.Mavis fu fericit` s` afle c` venea Laura. Aceasta î[i adun`

câteva lucruri într-o mic` valiz` [i plec` împreun` cufratele ei.

A doua zi, la prânz, îi telefon` lui Jerry s`-l anun]e c` nu vamai veni s` cânte atâta timp cât cei doi Bowdeni vor fi prinpreajm`.

– Sunt surprins c` un Bowden s-a purtat atât de urât, îideclar` el în]elegând motivul plec`rii ei.

– De ce? {tii ceva despre ace[ti Bowden?Nu se putuse împiedica s` pun` întrebarea [i aceast`

curiozitate îi dovedea c` era mai pu]in indiferent` decât [i-ar fi dorit.

– Vera a auzit deja acest nume undeva, nu [tie unde. A cititdin întâmplare, într-un ziar, c` Bowden abia a cump`rat o

societate. Dup` acest ziar, mai are înc` o duzin`!




– Ce societate a cump`rat? – O o]el`rie. El construie[te imobile [i... de asemenea ,

fabric` grinzi metalice. Ai auzit cu siguran]` vorbindu-sedespre „Societatea imobiliar` Bowden”? Panourile lor alb,negru [i ro[u se v`d pe jum`tate din imobilele în construc]iedin Londra!

– Doamne Dumnezeule! Este unul din ace[ti Bowden?întreb` ea, neîncrez`toare.

– Nu, nu... Reprezint` el singur societatea Bowden. Verami-a ar`tat fotografia lui în ziar. El este cel care se d`dea dreptfrancez, deun`zi. Ai fi putut s`-l la[i s`-]i pl`teasc` cina. E plinde bani!

– În ce ziar este acest articol? – În „Times”, la rubrica financiar`.

Imediat ce puse receptorul în furc`, Laura se gr`bi sprebiblioteca Academiei pentru a consulta ziarul „Times” desâmb`t`. Înso]it de o fotografie a lui Richard, articolul f`cea orapid` trecere în revist` a vie]ii lui. Fiul lui Sir GrevilleBowden, era mo[tenitorul unui titlu care urca pân` la JaquesI [i de asemenea al Hazelhurst, castelul str`mo[esc, celebrupentru splendida lui arhitectur` stil Tudor. Premiant al

Universit`]ii Cambridge, era prezentat ca un „tân`r promotor de avangard`, specializat în construc]ii de uz comercial”. Abiacump`rase o o]el`rie la Manchester, pe care pl`nuia s-omodernizeze pentru a-i îmbun`t`]i randamentul.

{i acest b`rbat – foarte ocupat [i foarte important – îiconsacrase un weekend întreg Laurei... Din nefericire n-of`cuse decât s`-[i protejeze fratele mai tân`r de ghearele unei

fete de cabaret avid` de bog`]ie [i de glorie.

84 JOAN SMITH



Tot timpul s`pt`mânii, nici un Bowden nu d`du vreunsemn de via]`. Vineri seara, se duse la „Pivni]ele Fran]ei” s`cânte la un banchet al unor profesori. Vera îi spuse c` Richard

venise miercuri [i joi. Îl întrebase pe Jerry când se va întoarceLaura.

– I-am r`spuns c` nu [tiu, draga mea. Nu-]i face griji. Cepierdere, totu[i! Iat` unul care ar fi un so] ideal!

– Pentru o mo[tenitoare bogat`, o duces` sau contes`, dar nu pentru mine.

– Este adev`rat. Banii la bani trag. Familia lui nu va acceptacu siguran]` o femeie f`r` titlu de noble]e...

Duminic`, sigur` c` n-avea s` se team` de nimic din partealor, Laura se hot`rî s` revin` în apartamentul ei.

– Ne vedem sâmb`t` la nunta veri[oarei Anne, îi amintiMavis. Ai vreo idee de cadou? – Nu. Dar voi? – Am v`zut un foarte frumos ceainic de argint, asortat cu

un vas pentru lapte [i o zaharni]`. Cum mergem în trei, n-amputea s` i le oferim împreun`?

Laura îi d`du banii necesari [i plec`. O dat` ajuns` acas`,

încuie u[a cu grij` [i-[i desf`cu valiza. Avea lenjerie de sp`lat.Lu` un roman [i se duse la sp`l`toria automat`. Nu se maigândea la Bowdeni. Nici la Richard, nici la Sean [i laîntoarcere, nu-l recunoscu imediat pe acesta din urm`,sprijinit de o ma[in` de culoare ro[u aprins, oprit` în fa]acasei sale. Se plânsese cu toate acestea deseori c` nu avea o

ma[in`... El se gr`bi s-o întâmpine.




– Laura! Las`-m` s`-]i duc pachetul! – Sean! Ce cau]i aici? – Trebuie s`-]i vorbesc. – E[ti singur? întreb` ea aruncând o privire b`nuitoare spre

ma[in`. – Da, m` întorc imediat la Hazelhurst. Am vorbit cu

Richard. – Atunci, [tii ce s-a întâmplat? – Da. De data asta, fratele meu a dep`[it m`sura! }in s`-]i

cer iertare pentru atitudinea lui. – El este cel care ]i-a dat adresa mea? – Nu, a refuzat. Am g`sit-o în carne]elul lui. Eram hot`rât

s` m` postez în fa]a u[ii pân` la întoarcerea ta. – S` nu st`m în strad`. Urc`.

– Am putea mai curând s` st`m de vorb` în ma[ina mea,zise el, ar`tând-o cu capul, foarte mândru. – Nu, trebuie s`-mi aranjez rufele.El inspect` apartamentul cu un ochi critic [i sfâr[i prin a

declara: – Richard a exagerat. Nu este totu[i atât de îngrozitor! – Ce-a spus? întreb` ea, cuprins` de furie.

– C` trìe[ti într-un adev`rat hotel de tranzit decorat cubibelouri false [i perdele ro[ii ca s` atrag` pu[tii. M-a tratat cape un pu[ti, d`-]i seama!

Dup` toate aparen]ele, pentru el era cea mai mare insult`. – Într-adev`r... F`-te comod în timp ce eu întind astea. Vrei

o cea[c` de ceai? – Ceai? Pe Richard l-ai servit cu vin!

– Nu l-am servit cu nimic pe Richard!

86 JOAN SMITH



– Mi-a spus c` mirosea a vin la tine. – Nimic uimitor, m-a f`cut s` v`rs un pahar plin. – Beai vin? – Da, dar lui nu i-am oferit, zise ea enervat`. Vrei ceai, da

sau nu? – Nu, mul]umesc. Am venit s`-]i spun c` doresc în

continuare s` te iau de so]ie, chiar dac` Richard o vrea saunu. Ma[ina, am cump`rat-o de asemenea f`r`consimt`mântul lui. Am putut face un împrumut la osocietate de credit. Când voi avea dou`zeci [i cinci de ani, os` am destui bani, s` [tii. Mo[tenirea unchiului Artemis...N-o s` fie Richard cel care s` m` împiedice s` m` c`s`toresccu femeia aleas` de mine!

– Numai din ciud`, a[ fi tentat` s` accept. Dar nu te

c`s`tore[ti din ciud`, Sean. }i-am spus de o sut` de ori:c`s`toria nu m` intereseaz`. – Erai totu[i gata s` te c`s`tore[ti cu Richard? El mi-a spus! – L-am min]it, pentru c` [tiam c` se pref`cea. Chiar dac` ar

fi omul cel mai bogat din lume, tot nu m-a[ c`s`tori cu el. Dealtfel, po]i s` i-o spui din partea mea!

– El a înscenat totul pentru a-mi dovedi c` nu e[ti decât o

aventurier`. Dar nu-mi pas`. Sunt sigur c` ai avut motiveletale. Nu ai ales de bun`voie profesiunea pe care o faci.Curtezanele...

– S` punem lucrurile la punct, îl întrerupse ea tìos. Eu nusunt curtezan`. Pentru c` fratele tù [i cu tine îmi purta]i unasemenea interes, am s`-]i spun adev`rul. Sunt student`. Da,ca tine Sean, student`.

El ridic` sprâncenele, neîncrez`tor.




– Nu e[ti obligat` s` m` min]i, Laura. Nu m` intereseaz`trecutul tù. Dup` c`s`toria noastr`, tu...

– Sunt student`! Student` la Academia Regal` de muzic`! – Nu se poate... La vârsta ta? – Am dou`zeci [i unu de ani, imagineaz`-]i, nu o sut`! – Dou`zeci [i unu de ani? N-ai decât un an mai mult decât

mine? exclam` el. Recunosc c` ar`]i mult mai tân`r` f`r`machiaj. Tu... te îmbraci întotdeauna a[a când nu lucrezi?

Vocea îi tr`da decep]ia. La fel [i privirea în timp ce-i cercetacu triste]e fusta plisat`, bluza foarte cuminte [i pantofii f`r` toc.

– În general, nu port rochie lung` [i bijuterii când factreab` în cas`, replic` ea iritat`.

– Nu te înfuria, Laura. Ai fost întotdeauna atât de dr`gu]`... – Da, [i uite unde am ajuns! A trebuit s` p`r`sesc o slujb`

care nu numai c`-mi pl`cea, dar m` ajuta s` trìesc. Am fostfor]at` s` m` mut un timp. {i nu vorbesc de insultele pe carefratele tù m-a f`cut s` le îndur!

– Este un tip insuportabil. Mi-a distrus [i mie via]a,obligându-m` s`-mi termin aceste studii care m` plictisesc demoarte! Vreau s` fiu regizor [i el o [tie foarte bine. I-amspus-o de mai multe ori. Visul meu era s` fac din tine o vedet`

a primului meu film. – {i tu? Desigur! – De ce spui asta? – N-are importan]`. – }i-a propus s` joci într-un film? – Da. – Dar era ideea mea! strig` el lovind cu putere masa cu

pumnul. Eu i-am spus c` voiam s`-]i ofer un rol. Toate fetele

88 JOAN SMITH



vor s` fac` film, este cunoscut. Ai dreptate, Laura. A gre[ittratându-te atât de urât. }in s` ob]in iertarea ta.

– Tu nu m` iube[ti, Sean. Ceea ce iube[ti, este fardul [ifondul de ten. Rochiile de sear` sclipitoare [i micile aventuriieftine. Nici eu nu te iubesc. S` încet`m aceast` comedieridicol`.

– Nu trebuie s`-mi por]i pic` mie, Laura. Richard e cel carete-a insultat. Eu, sunt de bun`-credin]`. Am s` m` c`s`toresccu tine. Am s` m` ]in de cuvânt, zise el cu o fermitate pu]infor]at`. Sunt un Bowden. Un gentleman nu revine niciodatàsupra cuvântului sù. {i în]eleg c` este pu]in [i vina mea c`]i-ai pierdut slujba?

– N-am nevoie de mila ta, zise ea tìos. Acum pleac` [i nute mai întoarce niciodat`.

– Am s` a[tept cât timp va fi nevoie, dar am s` m` întorc.Furia ta este legitim`. Ce m` dep`[e[te, este cea a lui Richard. Ar fi trebuit s`-l vezi. Era nebun de furie! A ob]inut totu[i ce voia, cel pu]in a[a crede. Se crede tat`l meu, dar n-am s`cedez. Am s` m` c`s`toresc cu tine!

– F`r` consim]`mântul meu, atunci!Sean se ridic` [i privi melancolic în jurul lui.

– Nu mi te inchipuiam într-un asemenea cadru... Te vedeam într-o vil` splendid`, pe malul unui lac, cu s`lciiplâng`toare, p`s`ri exotice de toate culorile... În fine, visulpoate deveni înc` realitate, încheie el îndreptându-se spreu[`.

El se împiedic` din nefericire în [terg`torul de picioare,ceea ce-i stric` pu]in ie[irea. Laura nu se ridic` decât când

disp`ruse, pentru a trage z`vorul. Bietul Sean... n-ar fi trebuit




90 JOAN SMITH

s`-[i reverse mânia asupra lui. Nu era decât un copil vis`tor [iromantic. El n-o iubea cu adev`rat. }inea totu[i s` sec`s`toreasc` cu ea.

Dup` ce-[i aranj` lenjeria, se hot`rî s` se ocupe decur`]enie. Praful se a[ternuse cam peste tot în lipsa ei. Î[istabili apoi o list` de cump`r`turi, f`cu un du[ [i se culc`.

Deznod`mântul afacerii Bowden îi l`sase un gust amar.Richard î[i atinsese scopul. Reu[ise s` rup` toate pun]ile deleg`tur` dintre Sean [i ea. Oh! Îi era indiferent. Încerc` chiar o cert` u[urare. Ceea ce o chinuia, era c`, în pofidagrosol`niei lui nemaipomenite, Richard ie[ea neatins dinaceast` poveste. Nu putea s`-l lase s` scape atât de u[or. Dar cum s` se r`zbune? Incidentul era închis, afacerea clasat`.Pentru întotdeauna... R`mânea cu mica satisfac]ie rezultat`din remarca lui Sean: Richard era nebun de furie. F`r` s` [tieprea bine de ce, asta îi f`cea pl`cere.



Capitolul 6

A doua zi dup`-amiaz`, Sean Bowden o a[tepta pe Laura laie[irea de la cursuri.

– Trebuie s` discut`m despre planurile noastre, declar` elpe un ton ferm [i hot`rât. – Du-te dracului Sean, exclam` ea cu violen]`.Dar el se lu` dup` ea.

– Ce-mi trebuie, este o autoriza]ie special`. Pentru tinenu-i nici o problem`, e[ti major`. O s`-l punem pe Richard înfa]a faptului împlinit. Nu va putea face nimic împotriva

noastr`. – Refuz s` te ascult. Las`-m`. – Dac` vrei, putem a[tepta vacan]a, s` mai avem r`bdare

câteva s`pt`mâni? – Eu nu vreau s` m` c`s`toresc cu tine! Nici acum, nici alt`

dat`. Nu po]i s` în]elegi? – Trebuie! }i-ai pierdut slujba din vina mea. E[ti orfan` [i

nu fratele tù, un biet preot, poate s` te ajute. Numai



Dumnezeu [tie unde o s` ajungi. O s` trìe[ti într-ococioab`... Trebuie s` m` c`s`toresc cu tine, încheie elteatral.

A[adar, gustul lui pentru melodram` [i pentruroman]iozitate transformase prostituata într-o biat` orfan`. Î[iluase acum rolul de cavaler bogat s`rind în ajutorul nefericiteitinere!

– Am bani. {i fratele meu, de altfel. Suficien]i ca s`-miarunce [i mie câ]iva din când în când, când va veni iarna.N-am nevoie de mila ta.

– Îmi place mândria ta. {tiu c` m` iube[ti [i c` nu vrei s`m` împingi la o mezalian]`. Laura, asta este dovada c` mìube[ti. Nu în]elegi? Pui interesul meu înaintea interesuluitù!

– În propriul meu interes, n-am s` m` c`s`toresc cu tineniciodat`! Nu te iubesc, nu te-am iubit niciodat` [i, dacìnsi[ti, simt c` am s` te detest!

– Iat` autobuzul tù, care pleac`... M` la[i cel pu]in s` teconduc acas`? N-ai urcat niciodat` în noua mea ma[in`.

– Accept. Îmi datorezi asta, dar n-ai s` intri.Mândru ca un pùn, Sean o ajut` s` urce în ma[ina lui care

sclipea în soare cu toate ornamentele ei cromate. – Ce spune fratele tù despre aceast` c`s`torie? întreb` ea

cu ironie. – M` amenin]` c` o s` m` interneze într-un spital de

psihiatrie. – Încânt`tor. A[ fi primit` cu bra]ele deschise la

Hazelhurst, o simt.

92 JOAN SMITH





– O s` reu[esc, vei vedea. Pe curând, am s`-]i telefonez! – Mul]umesc c`-mi spui. O femeie avertizat` face cât dou`!Ea trânti u[a [i o încuie cu grij`. Hot`rât lucru, se gândi ea,

m` întreb care din cei doi fra]i Bowden este mai odios! Cin`far` nici o poft`. Se sim]ea îngrozitor de singur`. Telefonùnei colege care veni cu câteva discuri. Dar Laura nu putea fiatent` la nimic în afar` de telefon... care nu suna. Tres`ri când

în cele din urm` acesta sun`. Era Mavis. Cump`rase serviciulde ceai [i voia s`-i împrumute o po[et` neagr` pentruc`s`toria de sâmb`t`. Seara trecea încet. De ce oare nu încetas` se gândeasc` la Richard? Dac` telefona sau venea va fi cas-o acopere cu injurii. Dup` plecarea prietenei, se culc`,foarte sup`rat`. Trebuia s` se resemneze c` niciodat` nu-l vamai vedea pe Richard Bowden – [i se bucur`.

A doua zi, la întoarcerea de la Academie, când îl g`si la eaacas`, a[ezat într-un fotoliu, cu un pahar de vin în mân` [iascultând un disc, avu un ciudat sentiment de exaltare. Apoi,el se întoarse spre ea [i o fix` cu o privire rece. Nici m`car nuse ridicase s-o salute.

– Mai ales s` nu te mi[ti, spuse ea, sarcastic`. Ca s`-]ifaci via]a mai picant` te-ai lansat într-o p`trundere prinefrac]ie?

– Nu, m-am dat drept v`rul tù. Port`reasa mi-a deschis u[acu amabilitate. Nimeni nu rezist` la o bancnot` de zece lire, s`[tii. {i apoi, nu e[ti singura care prime[te b`rba]i în acest imobil.

Ar trebui s` cotiza]i pentru a amenaja o sal` de a[teptare! – V`d c` [tii totul despre obiceiurile în vigoare în

hotelurile rù famate!

94 JOAN SMITH



– Experien]a m-a înv`]at c` banii deschid toate u[ile. – Ai tì ]i-au u[urat într-adev`r via]a, nu-i a[a, domnule

Richard Bowden?Luând de pe o etajer` bancnota de zece lire pe care o

l`sase pe patul ei, i-o arunc`. – Ai uitat-o aici la ultima ta vizit`.El l`s` bancnota s`-i cad` la picioare f`r` m`car s-o

priveasc`. – Banii... zise el cu un aer sumbru. Îmi aduc multenepl`ceri. Ei nu-i atrag decât pe oamenii lacomi [i lipsi]i desim] moral...

– Dac` faci aluzie la mine, î]i amintesc c` nu Sean a fost celcare mi-a atras aten]ia. Eu am fost cea care a atras-o pe a lui.Încerc în zadar s` m` descotorosesc de el înc` de la început.

Cât despre tine, nu ]i-am cerut niciodat` nimic! – Totu[i. Ai acceptat invita]ia unui b`rbat care nu-[i

ascundea inten]iile? – Era singurul mijloc de a termina cu tine. – Destul` vorb`rie. {tim amândoi de ce sunt aici. – N-am nici m`car cea mai mic` idee. Spune-mi repede [i

pleac`. – Ai reu[it s`-l ridici pe Sean împotriva familiei [i împotriva

mea. Din cauza ta [i-a neglijat studiile [i s-a înglobat în datoriipân`-n gât ca s`-[i cumpere o ma[in`. {i acum vrea s` te ia deso]ie [i s` dispar` cu tine în Italia.

– Nu vrea s` dispar`, vrea s` devin` regizor! Fratele tùeste atins de un rù care se pare c` face ravagii în familia

Bowden: ambi]ia.




– Ascult`, [tiu c` numai banii te intereseaz`. De aceea, terog, prime[te banii [i las`-l pe Sean în pace. Care este pre]ul tù?

Uluit`, cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul, Laura sim]i cò cuprinde furia în fa]a acestui b`rbat care îndr`znea s`-i facò asemenea propunere. Cât` arogan]`! Cât o dispre]uia!

– Încerci s` m` cumperi? întreb` ea, sperând c` nuîn]elesese bine.

– Exact. Cât vrei ca s` te îndep`rtezi pentru totdeauna de vie]ile noastre?

– }i-a[ întoarce cu pl`cere întrebarea dac` a[ avea [i eumijloacele s` cump`r oamenii!

– {tii cu siguran]` la cât se ridic` averea lui Sean [i eltrebuie s`-]i fi spus c` nu va putea dispune de ea înainte de aîmplini dou`zeci [i cinci de ani. E mult, cinci ani... Î]i ofer zece

mii de lire ca s` p`r`se[ti ora[ul f`r` s`-l revezi. Îmi semnezi ochitan]` pe care n-am s` i-o ar`t lui Sean decât dac` revii. Vreau s`-i demonstrez c` nu e[ti decât pentru el, s`-l vindecde tine pentru totdeauna.

Se ridic` [i-i întinse un cec de zece mii de lire. Ea îl primi[i, zâmbitoare, îl rupse în buc`]i.

– M` subestimezi, domnule Bowden. Iat` ce cred despre

oferta ta! – Este totu[i generoas`. Te avertizez c` n-ai s` ob]ii un banîn plus.

– Am refuzat un inel al c`rui diamant face infinit mai multdecât asta!

– Este adev`rat, dar nu putea s`-]i foloseasc` la nimic. Elapar]ine familiei pentru totdeauna. Noi n-avem dreptul s`-l

vindem. E[ti prea experimentat` ca s` nu te fi gândit la asta...

96 JOAN SMITH



Laura era con[tient` c` nu era în stare s` lupte, dar seînc`p`tâna, hot`rât` s` reziste cât mai mult posibil.

– Într-adev`r. Coruperea de minori este specialitatea mea[i [tiu c` a[ putea pune mâna pe toat` averea lui Sean când vaîmplini dou`zeci [i cinci de ani. S` [tii c`, peste cinci ani, voifi înc` destul de tân`r` ca s` profit din plin... Pân` atunci...

–... Nu vei avea un b`nu]! Bunurile lui Sean sunt subcontrolul meu. Am s`-i tai subsidiile!

– Cum m` preg`team s` spun înainte de a fi atât degrosolan întrerupt`, pân` atunci... Sean va face din mine unstar de cinema, declar` ea cu un aer triumf`tor.

Richard deveni livid [i, v`zând aceasta, ea continu` peaceea[i tem`.

– Laura Bowden, revela]ia anului! Oh! Nu te teme, n-am s`

dezonorez numele tù! Nu uita c` fratele meu este preot... elnu mi-ar permite. Voi refuza s` filmez goal`, numai dac`,bineîn]eles, va fi vorba de scene absolut necesare. Ce p`rereai despre fotografiile nud, domnule Bowden? Le g`se[ti

vulgare? Cred c` dac`, în locul tradi]ionalei frunze de vi]` de vie, am pune blazonul familiei tale, în locul potrivit, ar da unrezultat mult mai distins. Ce p`rere ai?

El s`ri în picioare, ca [i cum ar fi vrut s-o loveasc` [i, ajunsîn apropierea ei, îi declar` amenin]`tor: – Dac` vei îndr`zni s` faci a[a ceva, am s` te urm`resc în

justi]ie pentru corupere de minori! – A[! Ap`rarea mea este preg`tit`: am s` te acuz de

corup]ie! Zece mii de lire. Ce credeai, m` iei drept o amatoare? – Care este pre]ul tù? Am s`-]i dau oricât ca s` m`

descotoresc de tine.




– A[a-i ceva mai bine! Devii rezonabil. Cu cât ai cump`rato]el`ria din Manchester, s`pt`mâna trecut`?

– E[ti bine informat`. – Afacerile sunt afaceri. Ce-ai spune de cincizeci de mii de lire? – A[ putea angaja un uciga[ pentru mai pu]in de atât! A[

face cu aceea[i ocazie un mare serviciu societ`]ii! – Un dublu serviciu, domnule Bowden, pentru c` ai putea

ajunge la închisoare, f`cu ea cu un zâmbet mali]ios. – Cincizeci de mii de lire... nu, refuz! Dou`zeci [i cinci de

mii? – Eu nu sunt la fel ca tine. Nu iau niciodat` o hot`râre

important` f`r` s` reflectez. Se spune c` noaptea este unsfetnic bun. Am s`-]i dau r`spunsul mâine. Acum, s` mergemla culcare.

El îi adres` o privire întreb`toare, în care str`lucea olic`rire stranie. – Nu, nu împreun`, preciz` ea imediat. Eu nu dau decât

lec]ii de org`, nimic altceva.Dar se gândise fugitiv la corpul lui Richard lâng` al ei, ceea

ce-i îmbujor` obrajii. – Ce p`cat c` fratele meu n-a putut auzi aceast` discu]ie! Ar

fi aflat la ce s` se a[tepte, zise el. – Este adev`rat. {i mie mi-ar fi pl`cut s-o înregistrez. – De ce? [antajul este o alt` specialitate de-a ta? – Nu, dar mi-ai dat o excelent` idee!El se îndrept` spre u[`.

– Te sun mâine. – Ai uitat cele zece lire ale tale, domnule Bowden, zise ea

ar`tându-i bancnota.

98 JOAN SMITH



– Acum c` ai atins-o, mi-ar arde degetele! îi arunc` elînainte de a ie[i.

Bancnota r`mase toat` seara pe podea, al`turi de ceculrupt în buc`]ele. Scoas` din fire, Laura le arunca din când încând câte o privire indignat`.

Cum îndr`znise oare s`-i fac` o asemenea propunere? Înpofida tuturor eforturilor sale pentru a-l descuraja pe Sean,

n-avea decât s` mi[te un deget ca s-o ia în c`s`torie. Aceast`c`s`torie ar fi o r`zbunare ideal`, o lec]ie bun` pentruRichard! Da, dar ar putea oare s`-[i petreac` toat` via]asfidându-l pe arogantul Richard Bowden? Bineîn]eles c` nu.Ce va face oare dac` se va prezenta mâine cu cecul promis?Dou`zeci [i cinci de mii de lire! Era o adev`rat` avere... Câttrebuia s-o urasc`!

{i toate astea pentru c` fusese amabil` cu un studentamorezat de ea, pe urm` cu un b`rbat pe care-l luase drept unstrìn. Totul era din vina lor. Îi spusese lui Richard c` nu voianimic de la el, c` nu voia s`-l mai revad` niciodat`, nici pe el,nici pe fratele lui.

Miercuri, la ie[irea de la cursuri, Laura îl z`ri pe Sean prinu[a de sticl` de la intrare [i f`cu repede cale întoars` pentru aie[i prin spate. Lu` autobuzul pentru a merge la Francis, undeî[i petrecu seara. Joi, primi un bilet de la Richard prin care oinforma c` o a[tepta vineri la ora trei la biroul lui pentru aîncheia târgul. Indignat`, îi telefon` dar o secretar` îi spuse cèra într-o [edin]`.

Vineri, cursurile ei se terminau la prânz, dar nu se duse la

întâlnire. Se întoarse acas` [i încuie u[a, hot`rât` s` nu lase s`




intre pe nici unul din fra]ii Bowden. La ora trei [i un sfert,telefonul sun` pentru prima dat`, apoi din zece în zeceminute, timp de o or`. {tiind c` era Richard [i sigur` c` o s`

vin`, î[i puse rochia cea mai cuminte, ca s` fie [i mai ru[inatde dispre]ul ei când îi va înmâna cecul.

El nu veni.Î[i d`duse în sfâr[it seama c` nu reprezenta nici o

amenin]are pentru el [i fratele lui?Sâmb`t`, trebuia s` asiste la c`s`toria veri[oarei ei, Anne.Francis [i Mavis o invitar` s` petreac` weekendul la ei [i,într-un acces de descurajare, primi. Îi lipsea activitatea de larestaurant. Serile ei solitare o ap`sau din ce în ce mai mult.Cum era timp foarte frumos, î[i puse taiorul de m`tasebleumarin, î[i strânse p`rul în coc [i prinse în el un trandafir

alb din m`tase. Era gata. Voia s` cheme un taxi când se b`tula u[`.

Richard!... Laura î[i sim]i inima tres`rind în piept. Poateaflase adev`rul [i venea s`-[i cear` scuze... O s-o conduc` înma[in` la biseric` [i seara o va invita la cin`. Poate vor mergechiar la „Pivni]ele Fran]ei”, în amintirea trecutului [i vor râdeîmpreun` de aceast` nefericit` poveste...

Toate aceste vise se n`ruir` îndat` ce v`zu, în prag, siluetade[irat` a lui Sean. El intr` [i-[i arunc` haina pe un scaun.

– Bun`, Laura. T`cerea mea probabil te-a uimit, dar am fostde mai multe ori s` te caut la Academie. Te-am cùtat latelefon... f`r` s` te g`sesc niciodat`. Încerci s` m` evi]i? Astacrede Richard.

El zâmbi de încântare în fa]a toaletei elegante [i a coafurii ei.

100 JOAN SMITH



– Nu-mi vorbi mai ales despre fratele tù îi ceru ea. V-a]iîmp`cat?

El se încrunt`, luând punga cu confeti de pe mas`. – Nu. I-am spus c` nimic nu m` va împiedica s` m`

c`s`toresc cu tine, chiar dac` voiajul nostru în Italia s-aamânat... Înainte de a m` angaja, ei vor s`-mi termin studiile.

Va trebui s` r`mânem la Londra înc` un an. Dar s` nu-]i faci

griji! Am s`-]i g`sesc oricum ceva. Se turneaz` multe filme laLondra. – Se vor turna f`r` mine, în orice caz. – Nu încerc s` m` eschivez, Laura... Am s`-mi ]in

promisiunea! Dar este preferabil s` a[tept sfâr[itul studiilor.Mi-ar fi greu s` pl`tesc un apartament pentru doi... În acestmoment, stau cu Richard. Asta nu m` cost` nimic. De altfel,refuz` s`-mi dea bani înainte de împlinirea a dou`zeci [icinci de ani [i trebuie de asemenea s` pl`tesc ratele pentruma[ina mea...

– Lini[te[te-te. N-am nici o dorin]` s` m` c`s`toresc cutine. Trebuie s` fug, Sean. M` duc la o c`s`torie.

– C`s`toria cui? întreb` el cu un aer b`nuitor. E[ti atât de

frumoas`, ast`zi...Fr`mânta nervos punga cu confeti.

– C`s`toria veri[oarei mele. Cum o s` cânt la org`, trebuies` ajung mai devreme. Am s` chem un taxi.

– Te duc eu! N-am nimic de f`cut în aceast` dup`-amiaz`. – Foarte bine. S`-mi iau m`nu[ile [i mergem. Fii atent cu

aceste confeti, te rog. S` nu le r`storni...




El l`s` ascult`tor punga. O gùrise pu]in cu degetul [icâteva confeti c`zuser` deja pe jos. El se gr`bi s` le ascund`sub talp`.

– Sunt gata, anun]` ea aproape imediat. S` mergem!Ea lu` punga cu confeti [i observ` c` erau [i pe mas`.

– Ce copil e[ti, Sean! exclam` ea agasat`, înf`[urând pungagùrit` într-o batist`.

El o urm`, atât de încurcat încât î[i uit` haina pe scaun. {icând, pe scar`, se întâlnir` cu voluptuoasa ro[cat` ale c`reiactivit`]i îl scandalizau pe Jerry, Sean o privi cu o admira]ieneascuns`.

– Bun`, Laura. Ce elegant` e[ti ast`zi! exclam` ea. – Mergem la o c`s`torie, r`spunse Laura.Între]inea cu vecinele ei raporturi politicoase, dar prudent

distante. – Mai exist` oameni care se c`s`toresc? Este atât dedemodat! declar` ro[cata cu o clipire complice din ochi spreSean. Sper c` nu sunte]i mirele?

– Eu? Nu! Oh, nu! – Cu atât mai bine! Pe curând?El o urm`ri cu privirea cât timp o v`zu.

Conduse ca un nebun, dar ajunser` la biseric` f`r`necazuri. – Suntem în întârziere, se nelini[ti Laura. Prive[te! Mireasa

a sosit... Urc imediat la org`! – A[teapt`! Te înso]esc! – În c`ma[`? – Trebuie s` existe o hain` în portbagaj...

I se al`tur` pu]in mai târziu.

102 JOAN SMITH



– Nu te deranjeaz` dac` r`mân? Asta poate s`-mi serveasc`într-o zi ca s` pun în scen` o c`s`torie...

– Po]i s` r`mâi doar cu condi]ia s` nu-mi vorbe[ti. Amnevoie s` m` concentrez.

El st`tu cuminte, admirând-o pe Laura, extrem defermec`toare cu acel trandafir care îi punea în valoare p`rulblond argintiu. Vitraliile divizau lumina în fascicule, dând

întregii scene o atmosfer` ireal`.În oglinda suspendat` deasupra orgii, Laura îl v`zu peFrancis dând semnalul de începere. Imediat, acordurilesolemne din „Lohengrin” se în`l]ar` în biserica plin` la refuz.To]i ochii erau a]inti]i asupra miresei care venea încet sprealtar la bra]ul tat`lui ei.

La sfâr[itul ceremoniei, f`cu drumul invers la bra]ul so]ului

ei. Aceast` tân`r` pereche str`lucind de fericire o emo]ion` peLaura pân` la lacrimi. Da, pentru ca dou` fiin]e s` hot`rasc`s`-[i petreac` via]a împreun`, trebuia s` simt` o iubire total`,o încredere absolut` unul în cel`lalt... Se întreb` cuam`r`ciune dac` [i ei i se va întâmpla într-o zi.

– Eu cobor s`-i v`d ie[ind, [opti Sean mergând s` seamestece în mul]imea invita]ilor.

Laura termin` de cântat marele final [i î[i strângeapartiturile când ap`ru Francis.

– Vor face fotografii în fa]a bisericii, dup` care toat` lumease va reuni în hol pentru recep]ie. A fost bine, nu?

– Foarte bine. Dar când spui „cine are ceva de spus s-o facàcum sau s` tac` pentru totdeauna”, m-am temut mereu c` cineva

se va ridica [i va provoca un scandal! S-a întâmplat vreodat`?




– Niciodat`. Din fericire! M` întreb totu[i ce-a[ face. – Nu [tii? întreb` ea râzând. – Nu. A[ fi f`r` îndoial` obligat s`-l ascult, chiar dac` a[

avea de-a face cu un nebun! }ine, ]i-am adus o bucat` nou`.Mi-ar pl`cea s-o cân]i mâine.

Ea parcurse partitura cu interes. – Nu pare prea dificil`, zise ea. A[ vrea totu[i s-o studiez

pu]in pân` mâine. – Acum, dac` vrei. Ai timp pân` fac fotografiile. Bine,

trebuie s` fug.El disp`ru pe scar`. Laura cânt` de mai multe ori bucata,

pentru a se obi[nui cu ea. Când î[i ridic` privirea, Sean eraacolo.

– Mireasa este adorabil`! exclam` el. O cuno[ti? – Da, este veri[oara mea, Anne Ogilvie. Anne Noris, deacum înainte. Este straniu s-o v`d m`ritat`... A fostîntotdeauna un adev`rat bìe]oi.

– Seam`n` cu un înger, suspin` el. Este o c`s`toriefrumoas`... Ritualul, muzica, florile... Apropo, am culesaceast` floare pentru tine. Multe femei o poart`. De ce nu

[i tu? – Pentru c` nu sunt nici mireas`, nici domni[oar` de

onoare, r`spunse ea strecurând narcisa în butoniera de lapiept.

– Ce vei face acum, Sean? – Cred c` am s` m` întorc acas`. Ce trebuie s` fac cu

geanta ta de voiaj? A r`mas în ma[in`.

104 JOAN SMITH



– Am s-o las la presbiteriu. Eu...Se întrerupse la timp. El nu trebuia s` [tie unde î[i petrecea

weekendul. – Da? întreb` el. – Am s-o iau dup` recep]ie. – Pleci în weekend? – Nu.

El nu insist`, ceea ce dovedea limpede c` nu-l maiinteresau deloc preocup`rile ei. – Tot nu vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, Laura? – Nu. Este timpul s` punem cap`t... aventurii noastre. Acest cuvânt îi displ`cea, dar nu g`si altul. – Ai dreptate, recunoscu el cu un mic zâmbet trist. N-ar fi

mers. Îmi pare rù, Laura. Ai avut multe necazuri din cauza

mea... – Nu-]i face griji. Va merge.Coborâr` scara [i se g`sir` într-o camer` mic`, luminat`

doar de o mic` lucarn`. – M` gândeam, Laura... De când te-am cunoscut... nu te-am

s`rutat... nici m`car o singur` dat`... – Este adev`rat. Atunci ne s`rut`m pentru a pecetlui

sfâr[itul acestei pove[ti?Un soi de nostalgie o cuprinsese. De[i teribil de încurcat,

Sean era un bìat de treab`, agreabil [i atent. – Da, [opti el.O prinse de umeri [i depuse pe buzele ei un mic s`rut

foarte cast, foarte diferit de îmbr`]i[area pasional` a fratelui

lui. Apoi o privi drept în ochi.




– N-a[ fi crezut niciodat`...Nu putu s`-[i termine fraza. U[a se deschise cu violen]` [i

ap`ru Richard Bowden. Nu i se putea vedea fa]a în penumbr`,dar totul în atitudinea lui spunea c` era teribil de furios. Seano l`s` imediat pe Laura, care, într-o str`fulgerare, în]elese c` oscen` îngrozitoare era pe punctul s` izbucneasc`.

– Ai face mai bine s` pleci, Sean, zise ea foarte încet, dar calm. – Da. Eu... m` duc s`-]i caut geanta... – Nu pierzi nimic dac` a[tep]i! îi arunc` fratele lui

fulgerându-l cu privirea.Laura r`mase singur` cu Richard.

– Nu putem r`mâne aici, începu ea f`când un pas spre u[`.El puse pe bra]ul ei o mân` grea.

– Nu atât de repede! zise el pe un ton sever.

Ea ridic` ochii spre el [i fa]a lui o sperie. Sem`na cu omasc` diabolic` – ochii ca dou` gùri negre [i gura ca ocicatrice pe obraz – în semiîntuneric.

– Am pierdut o b`t`lie, dar n-am pierdut r`zboiul! N-o s`-lai nici pe Sean, nici cele dou`zeci [i cinci de mii de lire. Am s`strig în gura mare adev`rul! Nu e[ti decât o aventurier`, ohoa]`! Am oroare s` pierd, s` [tii. Avoca]ii mei m-au asigurat

c` aveam o sc`pare. L-ai prins în curs` pe fratele meu. – Este o neîn]elegere groaznic`! Eu nu... – Ba da. L-ai prins în curs`! – Faci o grav` gre[eal`, protest` ea. – Tu ai f`cut una [i mai mare, replic` el, alb la fa]` de furie.

Ai gre[it Laura. Mo[tenitorul Hazelhurstului sunt eu!Mo[tenitorul titlului [i al bunurilor tat`lui meu, sunt eu!

Averea lui Sean va fi nimic în compara]ie cu a mea!

106 JOAN SMITH



– Eu n-am... relu` ea, îngrozit`.Dar avea prea multe pe inim` ca s` continue.El o privi lung apoi declar` pe un ton obosit, ca [i cum se

for]a s` vorbeasc`. – Exist` totu[i un am`nunt care m` contrariaz`. {i eu te-am

cerut în c`s`torie. De ce l-ai preferat pe Sean? În ciudab`nuielilor mele, voiam s` m` c`s`toresc cu tine, Laura. Eram

în mâinile tale. Cuno[teai totu[i identitatea mea? {tiai c` suntbogat?

Prea indignat` s` în]eleag` c` o imens` am`r`ciune seascundea în spatele furiei lui Richard, ea exclam`:

– Richard Bowden nu m-a cerut niciodat` în c`s`torie,dup` câte [tiu. Îmi amintesc în schimb de un oarecare Henri

Dufresne... El a vrut s`-mi joace o fest` urât` [i n-am f`cutdecât s`-i r`spund cu aceea[i moned`. – Mersese[i prea departe, Laura. {i am fost cât pe ce s` m`

c`s`toresc cu tine! Oh, [tiam bine c` nu iubeai decât banii. Catoate femeile pe care le cunosc, de altfel. Nu e[ti mai bun`decât ele. Recunosc c` m-am l`sat prins în jocul tù... „Mi-eatât de team`... Eu nu fac deseori a[a ceva...” Clipirile tale din

gene, buzele tremurânde, nimic nu lipsea! E[ti o remarcabilàctri]`!

Îngrozit`, Laura tremura. – Chiar dac` ai poseda întreg p`mântul nu te-a[ vrea. E[ti

odios! exclam` ea.{i când te gânde[ti c` sperase o clip` într-o împ`care! El

relu`, glacial.




108 JOAN SMITH

– Îl voi duce pe Sean cu mine la Hazelhurst. S` nu teapropii de el, altfel voi face s` fii arestat`! O s` prime[ti curândscrisoarea de anulare a c`s`toriei [i consider`-te fericit` c` nu

va fi înso]it` de o convocare la comisariatul de poli]ie! Nu mai vreau s` te rev`d niciodat`, nici s`-]i aud pronun]at numele.Oh, mai bine s` fug... simt c` te-a[ strânge de gât!

O respinse cu violen]` [i ie[i trântind u[a. Laura sim]i c`

n-o mai ]in picioarele. Tremurând din toate încheieturile, seduse s` se a[eze pe o banc`. Îi trebui foarte mult timp s`-[ipotoleasc` mânia [i, atunci, o cople[ir` regretele.

O fraz` a lui Richard îi revenea f`r` încetare în memorie.„Eram în mâinile tale...”. De ce nu avusese încredere? Spuseseaceasta cu o furie care-i dovedea sinceritatea.

Acum, plecase. Pentru totdeauna. Nu-l va mai revedea

niciodat`. Se sim]ea epuizat`. Prea disperat` ca s` plâng`. Avea impresia c` pierduse un bra], o parte esen]ial` din eaîns`[i f`r` care era incapabil` s` fac` fa]` lumii.



Capitolul 7

Bineîn]eles, Laura nu primi nici o în[tiin]are de anulare a

c`s`toriei sale cu Sean deoarece aceasta nu avusese loc.Fire[te, acesta din urm` îi explicase lui Richard teribilul eidispre]. În prima zi a vacan]ei de var`, factorul po[tal îi aduseo scrisoare pe care o deschise cu inima b`tând mai repede.Era un mesaj politicos, rece [i distant.

„Drag` domni[oar` Talmadge, vreau s`-]i exprim prinaceste rânduri profundul meu regret pentru neîn]elegerea de

deun`zi. Sean mi se al`tur` pentru a-]i prezenta sincerelenoastre scuze. Sper`m c` vei uita repede acest incidentsup`r`tor. Cu sinceritate, Richard Bowden.”

Asta era tot. Îi întorseser` via]a pe dos. Din vina lor î[ipierduse slujba, trìse într-o continu` spaim`, fusese obiectulcelor mai rele insulte. {i pentru ei, toate acestea nu erau decât

„un incident sup`r`tor”! O clip`, fu tentat` s`-[i caute un



serviciu în provincie pe perioada verii. Dar se pare c` eraucùtate tot atâtea cânt`re]e la org` câte dantel`rese saudresoare de purici!

Într-o zi, le f`cu o vizit` Verei [i lui Jerry. – De ce s` nu te întorci la noi? îi propuse Vera. – Da, înt`ri Jerry. Am angajat un tip care nu cunoa[te decât

[ase buc`]i pe care le cânt` prost!

– Nu [tiu. Se întâlnesc atâ]ia oameni ciuda]i la restaurant... – {tiu la ce faci aluzie, zise Vera. Lini[te[te-te. Cei dinfamilia Bowden n-au mai c`lcat pe aici. Gânde[te-te bine. Noite vom primi cu bra]ele deschise.

– A[ putea chiar s`-]i fac o mic` m`rire de salariu de dou`lire pe s`pt`mân`, promise Jerry.

El se feri s`-i dezv`luie Laurei c` absen]a ei îl f`cea s`

piard` mult mai mult de atât. De la plecarea ei, numero[iclien]i p`r`siser` „Pivni]ele Fran]ei”, pe când al]ii nu încetaus` o solicite.

În disperare de cauz`, Laura sfâr[i prin a accepta. Francis [iMavis, care nu cuno[teau toat` dimensiunea necazurilor ei cufra]ii Bowden, o aprobar`. Odat` cu venirea verii, nu întârzies` se pun` problema garderobei. Degeaba se lùda Jerry cu

climatizarea restaurantului, ea suferea de c`ldur` în rochiilede iarn`. Î[i cump`r` dou` rochii noi. Prima era neagr`, cu undecolteu îndr`zne], perfect` pentru sâmb`t`. Cealalt` era dinm`tase alb` cu bretele sub]iri, împletite. Pentru a inauguraaceste rochii, Laura î[i f`cu o nou` coafur`: î[i ridic` p`rul în

vârful capului, l`sând bucle scurte rebele s`-i încadreze fa]a. Astfel coafat`, în rochia alb`, sofisticat` [i romantic`, ar`ta

foarte bine vinerea urm`toare când urc` pe scen`. În timp ce

110 JOAN SMITH



cânta, cercet` sala cu privirea [i observ` c` o mas` era ocupat`de un grup de pastori protestan]i. Iat` ceva ce nu era pe placulchelneri]elor... Din fericire, ei nu întârziau niciodat` preamult [i eliberau masa destul de repede. Nu departe de scen`,erau ni[te americani. Ei, în schimb, erau întotdeaunabineveni]i; cheltuiau mult, nu se zgârceau cu bac[i[urile [iaveau o comportare prietenoas` [i deschis`. Laura zâmbi

vâzând o chelneri]` gr`bindu-se spre ei. Apoi scrut` funduls`lii. Ce curios... Acolo se afla un client a c`rui carur` [iînf`]i[are erau exact cele ale lui Richard Bowden... O blond`platinat` într-o rochie neagr` cu un um`r l`sat gol îl înso]ea.Laura î[i întoarse imediat capul. Nu, nu putea fi el... De ce ar fi venit aici? Nu declarase c` nu mai voia s-o revad` niciodat`?Imagina]ia îi juca feste...

Când urc` din nou pe scen` pentru a doua parte aprogramului, un chelner îi întinse o hârtie îndoit` [i obancnot` de cinci lire. Ea recunoscu imediat scrisul luiRichard Bowden, care scrisese simplu: „La vie en rose”.

– Du înapoi banii acestui domn, zise ea. Spune-i c` nu cântla comand`.

– Este imposibil, Laura! Abia i-am spus contrariul [i mi-a

dat o lir` numai ca s`-]i aduc mesajul! – Cu atât mai rù. Înapoiaz`-i banii [i spune-i c` nu cunoscbucata care o cere.

– Dar ai mai cântat-o! – Ei bine, n-o mai cânt! replic` ea furioas`.Înm`rmurit chelnerul ridic` din umeri [i se întoarse la

masa lui Bowden. Richard î[i lu` cina lini[tit [i apoi disp`ru

împreun` cu înso]itoarea lui.




Laura era nebun` de furie. Credea oare c` o bancnot` decinci lire era de-ajuns ca s-o îmbuneze? În buc`t`rie, îl întâlnipe nea[teptate pe Roy, chelnerul care f`cuse comisionul.

– Cum se simte milionarul? întreb` el. E[ti nebun` c` l-airefuzat!

– Ce-a spus? f`cu ea cu un aer fals nep`s`tor. – I-a p`rut rù c` l-ai refuzat. Jerry n-o s` fie mul]umit... Nu

se refuz` nimic unui client ca Richard Bowden.Dar Jerry nu-i f`cu nici o observa]ie.

A doua zi seara, sâmb`t`, î[i puse rochia neagr`, [i nu seputu împiedica s` se întrebe dac` Richard o s` revin`. Jerry aprob` cu c`ldur` noua ei toalet`.

– E[ti fermec`toare, scumpete! Dac` Bowden vine din nou,trateaz`-l ceva mai bine ca ieri sear`... Poate s` ne fac` o

excelent` publicitate. {tii cine-l înso]ea ieri? O lady! Vera a v`zut fotografia lor în ziar. Era lady Althea Reidel... Ce ]i s-aîntâmplat cu el este acum o poveste veche. Nu-i mai por]ipic`, nu-i a[a?

– Nu, ai dreptate, min]i ea. Jerry [i Vera erau de scuzat întrucât, evident, nu cuno[teau

toat` povestea.

Avea intui]ia c` în aceast` sear` Richard va fi acolo. Venindcu o femeie, o f`cuse s` în]eleag` c` nu-l mai interesa. Dar încazul acesta, de ce revenise la „Pivni]ele Fran]ei”? Intui]ia oîn[elase. Urcând pe scen`, v`zu c` nu era în sal` [i sim]i totatâta u[urare cât [i decep]ie. Ea nu observ` c` imediat dupàceea un chelner îl înso]ea pe Richard pân` la cea maiapropiat` mas` de org`. Era singur. Laura fu cuprins` de

panic` atunci când se instal` f`r` s`-i acorde cea mai mic`

112 JOAN SMITH



aten]ie. Î[i reveni îns` imediat; era aici pentru a cânta. El î[ilu` cina în cea mai mare lini[te, ca [i cum n-o v`zuse în via]alui. Nu încerc` s`-i adreseze vreun cuvânt, dar sim]i foarte desintensitatea privirii lui asupra ei. Ea salut` la sfâr[itul ultimuluipasaj, când el p`r`si restaurantul.

Laura nu [tia ce s` cread`. Va încerca oare s` vin` la ea întimpul weekendului? Desigur c` nu. Singurul lucru care-l v`zudespre el fu fotografia din ziar cu lady Althea toat` numaizâmbet la bra]ul lui. Erau invita]ii de onoare ai unei gale debinefacere.

În vinerea urm`toare, el reveni la „Pivni]ele Fran]ei”.Singur. Încredin]at` c` nu venea decât ca s-o sfideze, Laurase hot`rî s`-i r`spund` cu aceea[i moned`. În pofidahot`rârii de a nu se mai a[eza niciodat` la masa unui client,

în aceast` vineri î[i schimb` p`rerea. Observase în fa]a sceneiun b`rbat de vreo patruzeci de ani cu un aer inofensiv [i maidegrab` seduc`tor. În efortul lui de a p`rea tân`r, purtap`rul lung. Ea ezit` pu]in din cauza îmbr`c`mintei luib`t`toare la ochi, dar nu pentru mult timp, deoarece avusesebuna idee s` aleag` cea mai apropiat` mas` de cea a luiRichard. Ea îl privi deseori [i curând el se apropie de ea

pentru a o invita.Respira]ia lui mirosea puternic a alcool. – Cu pl`cere, îi r`spunse zâmbind. Dar numai pentru un

pahar...Ea îl urm`, remarc` privirea dezaprobatoare a lui Richard,

dar trecu prin fa]a lui pref`cându-se c` nu-l vede. – Ce dore[te tân`ra domni[oar`? întreb` b`rbatul cu o

voce tun`toare.




– Un pahar de vin ro[u. – Ah nu! [ampanie! Tocmai am încheiat o afacere foarte

important`. M` numesc Ernest McLaughlin din Reading. Cusiguran]`, ai auzit vorbindu-se despre magazinele de fier`rieMcLaughlin? Am [ase \ntre Reading [i Londra. {i tocmai amob]inut exclusivitatea uneltelor Belter! Magazinele mele vor fisingurele care o s` le vând` pe o raz` de o sut` de kilometri.

Asta trebuie s`rb`torit! Cum v` numi]i? – Laura. Ar fi vrut ca el s` vorbeasc` pu]in mai încet. – Ce nume frumos!El comand` o sticl` din cea mai bun` [ampanie [i când

cupele fur` pline, exclam` vesel: – Pân` la fund!

– Pentru succesul dumneavoastr` zise ea ridicând paharul.El ridic` pe al sù cu mâna tremurând` a unui om destulde ame]it.

– Pentru succesul meu! Voi deschide dou` noi magazine.Unul la Newbury [i un altul la Chesham. Oh! Sunt bani bunide câ[tigat cu magazinele de fier`rie, domni[oar`!

Ea nu [tia ce s` spun`, nu se gândea decât cum s` scape de

acest comerciant pu]in prea fericit dup` gustul ei. – Da, sunt sigur c`-]i va pl`cea, relu` el cu o clipire dinochi înainte de a fixa cu insisten]` decolteul Laurei. Se poatespune c` [ti]i s` alege]i b`rba]ii! Se vede imediat c` repera]i dela o sut` de metri portofelele bine garnisite. Al meu este plins` trosneasc`, seara asta, zise el b`tându-[i u[or buzunarul.

Ea lu` o înghi]itur` de [ampanie. Cu cât va bea mai repede

aceast` cup` de [ampanie, cu atât mai repede va pleca. Iat` c`

114 JOAN SMITH



se lansa acum în complimente absolut nebune[ti,comparându-i frumuse]ea cu cea a lui Marilyn Monroe.

– De cum te-am v`zut, mi-am zis, Ernest, bìatule, iat`ce-]i trebuie în seara asta!

Ea puse paharul pe mas` [i se ridic`. – Mul]umesc pentru [ampanie. A fost delicioas`.

El o prinse de mân`. – Ah! Nu se poate, domni[oar`! La ce or` termina]i? – Trebuie s` plec zise ea încercând s`-[i elibereze mâna.Dar el o ]inea cu fermitate.

– N-a]i r`spuns la întrebarea mea. – Las`-m`! murmur` ea.Speriat`, cùt` cu privirea un chelner când un um`r

cunoscut se ivi în spatele ei.

– Aceast` domni[oar` dore[te s` plece, interveni Richard. – De ce te amesteci? întreb` Laughlin cu dispre]. {i maiîntâi, cine e[ti?

– Unul care te va trimite la podea în mai pu]in de zecesecunde!

McLaughlin î[i împinse violent scaunul înapoi [i o izbi peLaura, care trebui s` se aga]e de mas` ca s` nu-[i piard`

echilibrul. Un fulger ucig`tor sclipi în ochii întuneca]i ai luiRichard. Ea îl sim]ea gata s` sar` ca un animal s`lbatic. – Asta vom vedea, exclam` negustorul.El ridic` bra]ul [i-l lovi pe Richard în b`rbie, proiectându-l pe

acesta înapoi ceea ce avu imediat ca efect s`-l înfurie la culme.Terorizat`, Laura îl v`zu repezindu-se... Imediat, sângele

începu s` [iroiasc` pe fa]a lui McLaughlin. Doi tineri care

st`teau în apropiere, se ridicar` pentru a-l st`pâni pe Bowden.




– Nu m` atinge]i! mârâi el. – Dac` vrei încìerare, ai cel pu]in curajul s` ataci pe unul

de vârsta ta! zise unul din ei.Furios, Richard nu a[tepta s-o spun` a doua oar`. O

lovitur` violent` de pumn îl trimise pe tân`r s` cad` peste omas`. Ni[te femei începur` s` ]ipe în timp ce b`rba]ii seridicar` în picioare pentru a le proteja. Unii, mai curio[i, seurcar` pe scaune ca s` nu piard` nimic din spectacol.

Un chelner ie[i în fug` în strad` [i chem` o ma[in` depoli]ie care trecea. Poli]i[tii n`v`lir` curând în sal` [idesp`r]ir` combatan]ii. Dup` un scurt interogatoriu almartorilor, Richard, Ernest McLaughlin [i Laura fur` condu[ila comisariat.

Când Richard ap`ru în fa]a ofi]erului de poli]ie, avusese

timp s`-[i revin` în fire. Pe un ton politicos dar ostil, declar`c` nu va face plângere contra lui McLaughlin care, totu[i,lovise primul. Li se d`du drumul la to]i trei sf`tuindu-i s` nureînceap`.

– Te voi conduce acas` cu un taxi, Laura, îi spuse Richard.Ma[ina mea a r`mas la restaurant.

– Cu siguran]` c` nu, interveni McLaughlin. Eu am s-o

conduc!Între dou` rele, Laura îl alese pe cel mai mic. Lu` în grab`bra]ul lui Richard [i-l urm` în strad`. Oprind un taxi, el oîmpinse f`r` menajamente înùntru.

– Po]i fi mândr` de tine, începu el furios, îndat` ce fur`singuri.

– Dac` n-ai fi intervenit, nu s-ar fi întâmplat nimic. Eram pe

punctul de a pleca.

116 JOAN SMITH



– Negustorul tù de fier`rie avea alte idei în cap. Acestscandal este din vina ta. Ce idee s` accep]i invita]ia acestui tipbeat mort!

– Dac` te-ai ocupa de ceea ce te prive[te? – Cât` recuno[tiin]`! – Ce cùtai la restaurant? Credeam c` ai jurat c` n-ai s` m`

mai revezi niciodat`! – Nu-]i imaginezi totu[i c` am venit pentru tine? – Ah! [tiu... Ai venit s` recuno[ti terenul pentru filmul tù!

Vedeta va fi pocitania care te înso]ea ieri sear`! – Lady Althea Reidel nu este o pocitanie. – Ah, nu? În orice caz, nu mai este prea tân`r`. – M` îndoiesc, într-adev`r, c` i-ar pl`cea negustorul tù!

Lui îi plac femeile vulgare. Ca tine.

– N-am pretins niciodat` c` sunt o lady, dar dac` to]i lorziiî]i seam`n`, prefer de o mie de ori vulgaritatea. – Lady Althea avea dreptate. {tii ce mi-a spus despre tine?

„Frumoas` fat`. Din p`cate, îi lipse[te educa]ia”. – Ei bine, spune-i din parte mea c` dac` ea are – poate –

educa]ie, nu este într-adev`r o fat` frumoas`. Dac` ar fi sàleg, prefer situa]ia mea.

– Una n-o împiedic` pe cealalt`, s` [tii. {i, dup` p`rereamea, lady Althea este pe cât de rafinat`, pe atât de frumoas`. – M` întreb cum ai putut suporta absen]a acestei adev`rate

minun`]ii, în ultimele seri! – Dac` ]ii s` [tii, n-am venit la restaurant decât pentru a-i

ar`ta patronului tù c` nu-i port pic`. – O singur` vizit` ar fi fost de-ajuns.

Când taxiul se opri în fa]a casei ei, el spuse:




– Ar trebui s` te mu]i. Aceast` cas` este o adev`rat`cocioab`.

– Am rezervat un apartament în palatul Buckingham, îlasigur` ea. O s` m` instalez acolo într-o bun` zi.

El coborî din ma[in` [i f`cu gestul de a pl`ti [oferul. – Ai face mai bine s` p`strezi taxiul, zise ea. – Te conduc pân` la u[`. – Mul]umesc. Cunosc drumul. – A[ vrea s`-]i vorbesc între patru ochi, Laura. – Cunosc ce înseamn` pentru tine între patru ochi,

domnule Bowden. Noapte bun`.Se r`suci pe c`lcâie, alerg` spre u[`, urc` scara în fug` [i se

încuie în apartamentul ei. Inima îi b`tea cu putere, picioareleîi tremurau.

De ce acceptase oare invita]ia acelui negustor blestemat?Trebuia s` admit` c` o f`cuse pentru a a]â]a gelozia luiRichard. {i, departe de -al face gelos, c`zuse [i mai jos în stimalui. Îi revenir` în memorie cuvintele ladyei Reidel: „Acesteifete îi lipse[te educa]ia”. Ar fi strâns-o de gât pe aceast` lady Reidel! Cum îndr`znea s` judece astfel pe cineva despre carenu [tia nimic? Nu venise la restaurant decât pentru a-[i bate

joc de ea...Privi din nou fotografia lui Richard [i a ladyei Althea, pecare o decupase din ziar. Departe de a fi frumoas`, lady Altheaavea distinc]ie. Exasperat` de zâmbetul ei superior, Laurarupse fotografia [i o arunc` la co[.

A doua zi, Jerry îi telefon` s` o avertizeze c` dac` vacontinua pe aceast` cale, va fi obligat s` se lipseasc` de

serviciile ei.

118 JOAN SMITH



– Eu n-am nici o vin`! protest` ea. Da nu-i nevoie s` m` daiafar` Jerry. Demisionez!

Puse repectorul în furc` f`r` s`-i lase timp s` r`spund`. Elo sun` imediat s`-i spun` c` nu-[i va primi onorariuls`pt`mânal. Într-adev`r, din vina ei, nici Bowden, niciMcLaughlin nu-[i achitaser` notele.

– N-ai decât s`-l faci pe Bowden s` pl`teasc`! Are cu ce.

Dac` nu-mi primesc banii, te dau în judecat`!În ziua aceea, afacerea Bowden ]inea prima pagin` atuturor ziarelor de scandal. „Marele industria[ RichardBowden se încaier` într-un bar pentru o blond`...”. Era genulde fraz` care se vedea în prima pagin`. Un ziar publica chiar o

veche fotografie a lui Richard în timp ce strângea mânaprimului ministru, al`turi de un cli[eu cu vitrina

restaurantului „Pivni]ele Fran]ei”, în care se vedea figuraLaurei. Articolul d`dea amploare evenimentului pân` lacaricatur`, f`r` nici o preocupare pentru adev`r. Se d`deaum`rturiile chelnerilor [i ale clien]ilor care sus]ineau c`Bowden venea în fiecare sear` la restaurant cu speran]a s-oseduc` pe frumoasa cânt`rea]` la org`, numit` aici „blonda”.

Articolul men]iona de asemenea pe sir Greville Bowden [idomeniul Hazelhurst. Laura [tia c` Richard o ura de moartepentru aceast` poveste care-i compromitea familia.

Vecina ei fusese aceea care-i adusese ziarul. – Ce noroc, Laura! Asta-i [ansa vie]ii tale. Dup` o asemenea

publicitate, po]i fi sigur` c` vei intra în televiziune sau vei vinde povestea voastr` ca fetele din afacerea Profumo!

„Afacerea Bowden...”. Formidabil, nu?




– Doamne Dumnezeule! gemu Laura, îngrozit`. – Frumos b`rbat, acest Richard Bowden. Mi-a pl`cut mult. – L-ai v`zut? întreb` Laura, uimit`. – Da, în ziua când ai plecat cu cel`lalt tân`r la o c`s`torie.

A b`tut la u[a mea ca s` m` întrebe dac` te-am v`zut. Am f`cuttotul s`-l re]in, dar nici m`car nu m-a ascultat. Se poate spunec` se d` în vânt dup` tine! Era nebun de îngrijorare. N-a mai

revenit niciodat`... P`cat!Convins` c`, mai devreme sau mai târziu, Francis [i Mavis vor citi ziarul, Laura trecu pe la ei ca s` le prezinte versiuneaei asupra faptelor [i s` restabileasc` adev`rul.

– Poate ar fi mai bine s` nu mai cânt la biseric`, Francis. Ce vor crede oamenii?

– Nu-]i face nici o grij` în privin]a asta. Dac` mi se face vreo

aluzie, am s` explic totul. – De altfel, nu este nimic dezonorant pentru tine în aceast`

poveste, Laura, remarc` Mavis. Acest Bowden a de]inut rolulurât. Probabil c` nu mai [tie unde s` se ascund`, ast`zi!

– Sper s` nu v`d dând buzna la mine o mul]ime decurio[i...

– N-ai de ce s` te temi pentru c` nu e[ti în cartea detelefon.

– Este adev`rat. – {i dac` ai necazuri, vino repede s` te refugiezi aici...În duminica aceea r`mase la ei. Discutar` de toate,

îndeosebi despre problema crucial` a serviciului ei. – S` nu-mi mai spune]i s` cânt într-un restaurant, în orice

caz! exclam` ea.

120 JOAN SMITH



– Va trebui s`-]i g`se[ti ceva, zise Francis, îngrijorat. – Voi cùta începând de mâine.Ziua se scurse în lini[te. Copila[ul gângurea. Începuse s`

stea în capul oaselor [i s` zâmbeasc`. Aceast` atmosfer` defamilie o umplu pe Laura de nostalgie. În timp ce Mavis îiinvidia via]a independent` de muzician`, Laura se întrebadac` va avea într-o zi norocul s` fie la fel de fericit` cum era

cumnata ei... A doua zi, cump`r` ziarele [i începu s` verifice minu]ios

mica publicitate. Un mare magazin cùta o vânz`toare de orgi.Telefon` imediat [i ob]inu o întâlnire chiar în acea dup`-amiaz`. Înainte de întâlnire, î[i lu` prânzul lini[tit` în fa]atelevizorului, în blugi [i cu tricoul care îl purtau to]i studen]ii

de la Academie. Beethoven [i Bach bând un pahar cu bere [icu inscrip]ia imprimat` al`turi: „Trìasc` cei trei B: Berea,Bach [i Beethoven!”.

Deodat`, cineva b`tu la u[`. Cu siguran]` nu era Richard,care trebuia s` se fereasc` acum de ea ca de cium`.

Deschise u[a [i o descoperi cu stupoare în picioare pepalier pe lady Althea Reidel. Îmbr`cat` într-un elegant mantou

din blan` de c`mil`, o fixa pe Laura cu o privire trufa[`.Coafura ei era impecabil`, machiajul perfect [i, sub mantou,purta un taior sobru [i elegant de culoare cafenie. M`nu[i depiele, ciorapi de m`tase, escarpeni frumo[i de [evro, îicompletau ]inuta. Atitudinea ei avea ceva regal [i totul în eaera clasic – ceea ce o îmb`trânea, deoarece, de aproape, se

vedea c` n-avea mai mult de treizeci de ani.




– Sunt lady Althea Reidel. Pot s` intru?Înainte de a fi invitat`, intr` în salon [i examin` locul cu

aerul reginei Elizabeth vizitând un spital. Se cutremur` dedezgust v`zând vesela murdar`, pe mas`. Apoi, o privi peLaura cu o ostilitate neascuns`.

– În]eleg c` v` place muzica zise ea pe un ton ironic dup`ce-i privise îndelung tricoul.

}intuit` locului, Laura fu cât pe ce s` izbucneasc` într-unrâs nervos. – B`nui]i desigur motivul vizitei mele, relu` lady Althea.Laura î[i spuse c` avea cu siguran]` o leg`tur` cu Richard,

dar care? Dac` aceast` frumoas` doamn` venise s-o spionezesau s`-i ]in` o predic`, o va pune rapid la locul ei.

– Absolut deloc, r`spunse ea politicos. V` rog, lua]i loc.

Dori]i o cea[c` de ceai? – Nu, mul]umesc.Lady Althea se a[ez` pe marginea canapelei, dup` ce mai

înainte aruncase o privire îngrijorat`. – Am venit s` v` vorbesc despre... rela]iile dumitale cu

Sean Bowden. – Ah, da? De ce nu despre rela]iile mele cu Richard? – De fapt, este vorba despre amândoi. La urma urmei,

Richard nu se intereseaz` de dumneata decât pentru a tedetermina s-o rupi cu fratele lui, nu-i a[a?

– Asta v-a povestit? întreb` Laura, deodat` serioas`. Estemult de când Sean a în]eles c` aceast` propunere în c`s`torieera absurd`. În ziua când l-am întâlnit pe Richard, fratele lui

ie[ise din via]a mea...

122 JOAN SMITH



– Este exact de ce m` temeam. B`rba]ii sunt atât de pro[ti,nu g`se[ti?

– Sunt idio]i, afirm` Laura. – Este vremea ca Richard s` se însoare. {tii c` este

mo[tenitorul Hazelhurst [i al titlului de baron? – {tiu. – Anturajul lui consider` c` ar trebui s` se gândeasc` s`

aib` un fiu, viitorul mo[tenitor. – Suntem cumva într-un roman victorian? întreb` Laurazâmbind.

– Nu în întregime. Familia Bowden era deja foarte vechepe vremea reginei Victoria, preciz` lady Althea f`r` umor. Ca[i a mea, este una din cele mai vechi familii engleze[ti. So]ialui Richard va trebui s` apar]in` aristocra]iei. So]iei unui

baronet îi revin anumite îndatoriri, dar toate acestea credc`-]i sunt complet strìne?

– Sunt încântat` s` m` instruiesc, declar` Laura. Ce vatrebui s` fac` lady Richard?

– Lady Richard? Draga mea, vrei s` spui lady Bowden!So]ia unui baronet folose[te numele de familie also]ului ei!

– Adev`rat? Este foarte interesant... – În mod tradi]ional, lady Bowden era una din damele de

companie ale Maiest`]ii Sale. S` apar` la Curte, s` organizezebaluri, s` sprijine operele de binefacere, iat` care vor fiobliga]iile so]iei lui Richard. Acum când afacerile lui au luat oamploare interna]ional`, va trebui de asemenea s` duc` o

via]` monden`. S` întoarc` vizitele clien]ilor, s` primeasc`




înalte personalit`]i la Hazelhurst, s` c`l`toreasc` înstrìn`tate. Lady Bowden va trebui s` vorbeasc` mai multelimbi, s` [tie s` se adapteze moravurilor [i obiceiurilor t`rilor strìne...

– Mi-a pl`cut la nebunie Italia! – Va trebui în egal` m`sur` s` cunoasc` protocolul.

În]elegi f`r` greutate c` Richard nu se poate c`s`tori cu

oricine. – {i crede]i c` el n-o [tie? întreb` Laura cu aerul cel mainevinovat din lume.

– Cuno[ti b`rba]ii. Mâna]i de sentimentele lor, fac nebuniipe care le regret` imediat. Astfel, scandalul de s`pt`mânatrecut` a f`cut mult rù carierei lui.

– El v-a trimis aici?

– Am venit în numele întregii familii. N-ai idee cât`sup`rare ai adus lui sir Greville [i ladyei Bowden. B`trânulbaron este foarte bolnav. Dac` Richard s-ar c`s`tori cudumneata, ar fi un dezastru. Pentru el, ca [i pentru dumneata.N-o s`-]i g`se[ti locul în lumea lui, domni[oar` Talmadge. Estepreferabil s` renun]i la asta imediat.

Figura ei mândr` r`mânea impasibil`, dar ceva în vocea eispunea limpede c` era vorba mai mult de o rug`minte decâtde un ordin.

– Trebuie s` în]eleg c` v` dori]i cu ardoare titlul de lady Bowden?

– Originea mea mi-ar da acest drept. – Nu uita]i un lucru, lady Althea. Chiar dac` mi-ar cere-o în

genunchi, nu m` voi c`s`tori cu Richard Bowden.

124 JOAN SMITH



– Deja ]i-a propus? – Mai cu seam`, asta vre]i s` [ti]i, nu-i a[a? De ce nu l-a]i

întrebat pe Richard? V` mul]umesc pentru vizit`. Este o sta]iede autobuz în col]ul str`zii.

– M` a[teapt` [oferul meu, replic` lady Althea luându-[im`nu[ile [i po[eta. Pot s`-i asigur pe sir Greville [i pe lady Bowden c` vei ac]iona cum se cuvine?

– Ac]ionez întotdeauna cum se cuvine, r`spunse Laura. – Vreau s` spun... N-o s` te c`s`tore[ti cu Richard? – N-ave]i nici o team`. Nu m` voi c`s`tori cu el cu nici un

pre]... numai dac` nu mi-o va cere înc` o dat`, adùg` ea,sim]ind o pl`cere rùt`cioas` s` sporeasc` jena ladyei Althea.

– Înc` o dat`? – Între noi, lady Althea [ti]i cât de greu este s` pui mâna pe

un b`rbat bogat. V` m`rturisesc c` rolul de dam` de companiea Maiest`]ii Sale mi-ar pl`cea destul de mult...Încântat` c` o redusese la t`cere pe lady Althea, o concedie

f`r` alte formalit`]i. Ce înfumurat` insuportabil`! Alerg` lafereastr` [i o z`ri urcându-se într-un Rolls-Royce. Un [ofer înlivrea, ca vale]ii de pe vremuri, închise ceremonios portieradup` ea.

Când furia ei se mai domoli, Laura recunoscu faptul càrgumentele ladyei Althea nu erau lipsite de bun-sim]. Ea nuera cu siguran]` so]ia care îi trebuia unui b`rbat cu pozi]ia luiRichard... Dar oare se punea problema? Totul se terminaseîntre ei. Se str`dui s` uite aceste absurdit`]i [i se preg`tipentru întâlnirea ei.

Directorul magazinului o angaj` imediat. Probabil o g`sise

suficient de frumoas` ca s` atrag` clien]ii. Avea s` câ[tige un




126 JOAN SMITH

salariu de mizerie, dar cu atât mai rù. Pentru a agravalucrurile, ea primi un telefon în timpul serii de la Jerry care îianun]a m`rirea chiriei, justificat` de demisia ei. Nu-i mair`mânea decât s`-[i caute un alt apartament... În tot timpuls`pt`mânii, dup` serviciu, vizit` zeci de locuin]e inabordabilesau mizerabile. Sfâr[i prin a accepta s` pl`teasc` chiria cerut`de Jerry. Pentru a-[i m`ri veniturile, d`dea seara lec]ii de org`,la magazin. Cel mai adesea, unor încep`tori. Turba de furiegândindu-se la to]i anii de studii ca s` ajung` la un rezultatatât de jalnic! O organist` de concert nu interesa pe nimeni.

Ca s` nu-[i piard` tehnica, se ducea de dou` ori pes`pt`mân` la biserica lui Francis, unde avea bucuria s` poat`cânta la o org` adev`rat`. Singur` în biserica plin` de muzic`,se sim]ea împ`cat`. Dar reflecta adesea cu triste]e la aceamemorabil` sâmb`t` în care se c`s`torise veri[oara ei Anne.

Se întreba ce se întâmplase cu Sean [i cùta deseori în ziarenumele sau fotografia lui Richard. F`r` rezultat. Ie[iser` din

via]a ei la fel de brusc cum intraser`. Nu mai resim]ea decât oimens` singur`tate [i impresia îngrozitoare c` pierdusepentru totdeauna ceva esen]ial.



Capitolul 8

La sfâr[itul lunii iunie, într-o vineri, Laura îl v`zu peRichard sosind la raionul de instrumente muzicale. Era pu]in

dup` ora patru. Costumul lui sobru contrasta cu ]inuta lejerà celorlal]i clien]i care, pentru acea c`lduroas` dup`-amiaz`de var`, erau îmbr`ca]i u[or. I se p`ru mai înalt [i mai frumosde cum [i-l amintea. La început crezu c` n-o v`zuse, deoarecediscut` un moment cu directorul magazinului. Nici m`car osingur` dat` nu întoarse capul spre ea. Pân` când se apropiede ea înso]it de director.

– Domni[oar` Talmadge, declar` acesta, vrei s` te ocupi deacest domn?

Laura recunoscu lic`rirea ce str`lucea în ochii patronului eiîn acea clip`. Figura lui ursuz` nu se lumina, într-adev`r, decâtatunci când avea în perspectiv` o vânzare bun`. Îi venea totu[igreu s` cread` c` Richard voia s` cumpere o org`... Din câte

[tia, nici Sean nici Richard nu cântau la org`.



– Domni[oara Talmadge este specialista noastr`. Eu m`pricep foarte pu]in la orgi [i domni[oara Talmadge spune cìnstrumentele pe care le vede]i aici sunt ni[te bijuterii!Domnul este interesat de un model mare, Laura. Pentru obiseric`. Dore[te una f`r` toate zorzoanele la mod`, cu un setcomplet de pedale [i cu o consol` într-un stil apropiat de celal bisericii în chestiune.

Richard o privea cu un aer neutru, de[i i se p`ru c` avea olic`rire de dispre] în adâncul ochilor. Pentru c` trebuia, dup`toate aparen]ele, s` simuleze c` nu se cunosc. Laura îirespect` jocul.

– Nu avem nici o org` de acest fel în stoc, domnule Peters.Nu mi se cere niciodat`. Domnul... acest domn ar face maibine s` mearg` s` se adreseze...

– Putem s` comand`m una, i-o tìe scurt Peters, care eralimpede c` nu dorea s` rateze o atât de bun` afacere. – Este adev`rat, admise ea, dar va dura pân` la livrare. – N-are importan]̀ , nu sunt gr`bit. Este o dona]ie pe care

familia mea vrea s-o fac` bisericii din satul nostru, explic` Richard. – Gestul acesta v` onoreaz`, domnule, declar` domnul

Peters, lingu[itor.

Laura nu se putea împiedica s`-[i spun` c` acest magazinde la periferia Londrei nu era locul ideal pentru a cump`ra oorg` de biseric`!

Descump`nit`, îl întreb` din priviri pe domnul Peters. – Ei bine, ce mai a[tep]i Laura? Scoate cataloagele [i arat`-i

domnului Bowden ce putem s`-i propunem! O s`-i facem ocomand` special` [i vom primi orga într-o s`pt`mân`. V`

convine, domnule Bowden?

128 JOAN SMITH



– Perfect. Pot consulta aceste cataloage acum? – Condu-l pe domnul în biroul meu, se oferi generos

Peters.De fapt, biroul consta dintr-o mas` [i dou` scaune în

fundul magazinului. Laura se gândi brusc c` trebuia s` arategroaznic. Lucra de la prânz, îi disp`ruse rujul de pe buze,p`rul îi era în dezordine [i rochia simpl` [ifonat`. Începu s`

r`scoleasc` nervoas` prin sertare în cùtarea cataloagelor. – Am s` pun scaunul acesta lâng` cel`lalt, zise Richard,încât s` le putem r`sfoi împreun`...

Ea observ` c` se a[ezase în a[a fel încât s` se g`seasc` înafara câmpului vizual al domnului Peters; descoperi în sfâr[ittrei cataloage [i le deschise pe birou.

– Ce pre] ave]i inten]ia s` pl`ti]i? întreb` ea.

– N-are importan]`. Vrem s` lu`m ce-i mai bun. Oh!n-avem nevoie de o org` uria[`... Biserica noastr` nu estecatedrala Saint-Paul! adùg` el cu un zâmbet.

Laura se mir` s`-l vad` dintr-o dat` atât de ner`bd`tor [ibuna ei siguran]` disp`ru.

– M` gândeam la o org` cam ca cea a fratelui tù, la Saint-Peter, relu` el.

– Imposibil, aceea este o org` mare, foarte veche. Nu semai fabric` de mult timp.

– P`cat! Avea un sunet magnific.Oare când o ascultase? Venise oare la Saint-Peter s-o asculte

cântând? Ea era singura care folosea acea org`. – Este adev`rat, zise ea ro[ind. Cred c` aceasta ]i-ar

conveni, adùg` ea cu degetul pe o fotografie din catalog. Este




electronic`, bineîn]eles, ca toate orgile din zilele noastre, cudifuzoare care îi dau un sunet foarte bun. Cântam pe una lafel, la Academie.

– Am în]eles c` magazinul propune [i cursuri? – Da. – Tu le dai? – Da, dar m` îndoiesc c` organistul bisericii tale era nevoie

de ele, cu atât mai mult cu cât noi nu ne deplas`m. Cursurileau loc aici. – Organistul nostru va putea s` vin` ca s`-i ar`]i cum s-o

foloseasc`... – Bineîn]eles. Ah... societatea Hammond fabric` de

asemenea o org` foarte frumoas`. Vrei s-o vezi? Nu secump`r` un obiect atât de scump f`r` a face compara]ii, zise

ea, mândr` c` î[i p`stra atât de bine calmul.El se apropie de ea ca s` vad` mai bine orga pe care i-o

ar`ta. Umerii lor se atinser` u[or. Parfumul în]ep`tor allo]iunii lui dup` ras trezi în ea o mul]ime de amintiridureroase. Dar acest contact fu de scurt` durat`. El se d`dubrusc înapoi, ca sub efectul unei arsuri. Cercetar` cataloagelemai bine de un sfert de or` înainte ca el s` ri[te o remarc`personal`.

– Nu mai cân]i la „Pivni]ele Fran]ei”? întreb` el ca [i cumnimic nu s-ar fi întâmplat.

Ea continu` s` întoarc` paginile un timp, înainte de ar`spunde:

– Nu.

– Te-au dat afar` sau ai demisionat?

130 JOAN SMITH



– Ei bine, din punctul meu de vedere, am demisionat. – Ai f`cut bine. Câ[tigi bine, aici? – {i în privin]a asta, depinde cum prive[ti lucrurile... O s`

consideri cu siguran]` c` salariul meu este mizerabil, dar prefer asta [omajului. M` descurc.

– Cân]i atât de bine! De ce nu încerci o carier` deconcertist`?

– Muzica de org` nu intereseaz` pe nimeni. – Îmi amintesc într-adev`r de concertul lui Hans Grebel...

Ce p`cat! Atâta munc` degeaba... – Eu n-am nici un regret. Îmi place mult ceea ce fac... Ce

mai face Sean? întreb` ea, împins` de curiozitate. – O persoan` important` din cinematografie a avut buna

idee s`-l conving` c` va reu[i mai bine în meserie cu odiplom` în buzunar. {i-a luat examenele cu succes [i se vaîntoarce la universitate la toamn`. Pe timpul verii s-a angajatca om bun la toate la studiourile Pinewood. Este încântat c` apus un picior în show-business, cum spune el. În acestmoment este îndr`gostit nebune[te de o eurasian`, o mic`starlet` de mâna a doua. Dar, de data asta, o s` m` feresc s`

m` amestec în treburile lui...Laura ridic` spre el o privire întreb`toare. Ce însemna oare

aceast` remarc` ambigu`? Voia s` spun` c` nu ]inea s` nuajung` din nou într-o situa]ie ridicol` sau încerca numai s` sescuze? El se cufundase deja din nou în cercetarea catalogului.

– Se apropie ora închiderii, zise ea. Vrei s` reflectezi pu]in

înainte de a te hot`rî?




– Tu pe care o preferi? – Hammond. Dar cealalt` ofer` un raport mai bun

calitate-pre]. – O iau pe cea de la Hammond. Tu e[ti mult mai

competent` decât mine. Am s`-]i urmez sfatul.Pu]in dup` aceea, domnul Peters veni s` li se al`ture.

– Merge bine? De ce l-ai instalat pe domnul Bowden în

acest col] întunecos, domni[oar` Talmadge? Cum! Nu i-aiar`tat decât trei cataloage? Doar avem mult mai multe!

El se întoarse spre Bowden [i adùg`: – Ierta]i-m`, domnule, personalul nu mai este cum era

odat`... – V` în[ela]i, r`spunse Richard pe un ton tìos.

Domni[oara Talmadge mi-a fost de un ajutor pre]ios. Amcerut eu însumi s` v`d cu prioritate catalogul Hammond. Ave]inorocul s` ave]i o angajat` atât de competent`... A[adar, îmirecomanda]i o org` Hammond, domni[oar` Talmadge?

– Da, este un instrument foarte bun. – Perfect, am s-o iau. – Voi întocmi imediat comanda, zise Peters înseninat de

pre]ul astronomic al orgii alese.Dup` ce se îndep`rt` cu Richard, Laura se duse s`-[i

pieptene p`rul [i s`-[i refac` fardul. Ea nu se gr`bi. Richard venise aici pentru ea, era evident... Cump`rarea orgii nu eradecât un pretext. Se va oferi oare s-o conduc` acas`? Saupoate... Plin` de speran]`, î[i spuse c` vor reu[i poate s` se

împace...

132 JOAN SMITH



– Eu plec, domnule Peters, anun]` ea ie[ind. – Pe mâine, Laura! – Mul]umesc pentru ajutorul dumneavoastr`! îi arunc`

Richard abia privind-o, înainte de a se întoarce din nou sprePeters.

Ce proast`! Imagina]ia îi jucase, hot`rât lucru, o fest`foarte urât`, Richard nu venise la magazin pentru ea... De ce

se gândise oare la o asemenea nebunie? Probabil încercase oteribil` jen` v`zând-o [i numai din pur` polite]e nu plecaseimediat, c`ci trebuie s` fi vrut s` fug` cât îl ]ineau picioarele!Cuprins` subit de furie, trebui totu[i s` admit` c` el ie[isefoarte bine din aceast` încurc`tur`.

Sâmb`t` diminea]a, directorul magazinului o primi cu un

zâmbet larg pe buze. – Totul a mers bine, domnule Peters? întreb` ea pe un ton

fals degajat. – De minune! Orga va fi livrat` la fa]a locului, în Sussex,

vinerea viitoare. De altfel, vei merge acolo s` te asiguri c` totuleste în ordine. I-am promis domnului Bowden. N-o s`-]i strice

s` schimbi pu]in aerul! – El a cerut s` merg acolo? – Da. Va trece el însu[i s` te ia de aici cu ma[ina, la ora trei.

Domnul acesta pare fascinat de org`. Am speran]a s`-i vând [iuna mai mic`. A spus c` poate va veni s` încerce una, înaceast` s`pt`mân`. Este un fanatic al orgii! Cunoa[te toate

locurile din Londra unde se pot asculta.




– V-a citat vreun nume? – A vorbit despre o mic` biseric`... Saint-Peter, cred. Dup`

p`rerea lui, organista care cânt` acolo duminica esteextraordinar`. Ia seama, Laura, vezi ce vrea tipul acela, zise elbrusc v`zând un client care încerca o claviatur`.

Richard nu ap`ru în cursul s`pt`mânii. Vineri, când eraprev`zut` c`l`toria ei în Sussex, Laura î[i alese cu grij` toaleta,

ferm hot`rât` s`-i apar` nu numai frumoas`, dar [i cât se poatede respectabil`. Elegan]a ladyei Althea îi reveni deodat` înmemorie. Nici vorb`! Nu va putea niciodat` s` rivalizeze cu ea.Îmbr`c` o rochie de un albastru luminos împodobit` cudantel` alb`, a c`rei croial` foarte modern` îi sublinia taliazvelt`. Î[i strânse p`rul într-un coc simplu [i pentru a atenuaaspectul de profesoar` al ansamblului, alese pantofi u[ori cu

toc înalt.Dac` plecau la ora trei spre Sussex, nu se va întoarce f`r`

îndoial` acas` înainte de c`derea nop]ii.Oare Richard alesese inten]ionat aceast` or` târzie? Voia

s-o invite la cin`? Pu]in înainte de ora trei, începu s-o cuprind`nervozitatea. Î[i finisa discret machiajul când sosi Richard,îndreptându-se imediat spre domnul Peters. Îndat` ce o z`ripe Laura, îi adres` un zâmbet care-i merse la inim`. Un zâmbetradios, plin de tandre]e [i de admira]ie. Un zâmbet care-ispunea mai mult decât orice discurs.

– Iat-o! exclam` Peters pe un ton jovial. Orga ar trebui s` v` a[tepte la sosirea dumneavoastr`. S` verifici bine totul,domni[oar` Talmadge [i, dac` exist` cea mai mic` problem`,

telefoneaz`-mi.

134 JOAN SMITH



– S` mergem, zise Richard.Ea îl sim]i stânjenit [i pu]in nervos.Ma[ina lui era parcat` în loc interzis în fa]a magazinului.

– Ai noroc! constat` ea. N-ai nici o hârtie sub [terg`toare! – Ai uitat tactica mea? întreb` el deschizându-i portiera.

Vorbesc fran]uze[te [i sunt l`sat în pace. Sper totu[i c`norocul meu va dura...

– Oh, doar n-o s` ]i se dea o contraven]ie dup` plecare! – Nu la asta m` gândesc, murmur` el enigmatic.Puse contactul, demar` [i r`mase t`cut un timp.

– Este departe? întreb` Laura, dup` ce ie[ir` din Londra. – O sut` de kilometri în linie dreapt`. Cât timp î]i trebuie

ca s` verifici buna func]ionare a orgii? – N-am verificat niciodat` o org` a[a de mare. Dar... nu

în]eleg de ce m-ai ales pe mine. Un tehnician era mai calificat.Eu nu sunt bun` de nimic în electronic`.

– {tii totu[i s` apreciezi sunetul unei orgi, nu? – Da. Voi putea de asemenea s` dau câteva sfaturi

organistului vostru. Apropo, cum se nume[te? – Everett. – Cânt` de mult` vreme? – Este un încep`tor. Vechiul nostru organist a murit.

Domnul Everett ia lec]ii de [ase luni. – {ase luni? Va fi incapabil s` foloseasc` aceast` org` la

posibilit`]ile ei maxime. În fine, dac` este serios, va sfâr[i prina înv`]a.

Mai discutar` un timp despre org`, apoi Richard schimb`

brusc subiectul.




– La ce or` trebuie s` te întorci la Londra, Laura? Ai poateo întâlnire...?

– Nu în seara asta. La ce or` pleac` ultimul tren spreLondra?

– N-am nici o idee. Dar te voi aduce eu înapoi. Am oîntâlnire de lucru mâine diminea]` [i prefer s`-mi petrecnoaptea la Londra.

– Mul]umesc, [opti ea. – Eu sunt cel care î]i mul]umesc pentru c` te-ai deplasat. – Îmi fac doar treaba, r`spunse ea.Rulau la periferiile Londrei. Ansamblurile de locuin]e se

succedau f`r` întrerupere. – Am impresia c` în curând nu va mai r`mâne nici un col]

de verdea]` în Anglia, remarc` ea cu am`r`ciune.

– Ui]i Kew Gardens! zise el cu un zâmbet. Î]i place la]ar`?

– Enorm. Am locuit mult timp la ]ar`. – O s`-]i plac` Hazelhurst. De fiecare dat` când merg

acolo, resimt aceea[i emo]ie. Ca [i cum m-a[ întoarce cu unsecol în urm`. F`r` zgomotul avioanelor, te po]i crede într-untablou de Constable. Este atât de diferit de Londra.

– Mi-a trebuit un an ca s` m` obi[nuiesc cu zgomotulora[ului, cu aglomera]ia...

Discutar` de una [i de alta, evocând amintiri din copil`rialor. Ea vorbi despre poneiul irlandez pe care tat`l ei îlcump`rase pentru Francis [i pentru ea. Schimbar` multeanecdote despre câinii [i bicicletele lor precum [i despre

tradi]iile de Cr`ciun obi[nuite în familiile lor.

136 JOAN SMITH



Dup`-amiaza era pe sfâr[ite când Richard opri în fa]abisericii din satul lui, o splendoare gotic` de dimensiunimodeste.

– Ce minun`]ie! exclam` Laura. – Dac` domnul Peters s-a ]inut de cuvânt, orga ar trebui s`

se g`seasc` deja în altar. – {i domnul Everett? – N-o s` întârzie. Mi-a spus c` va veni direct de la serviciu.Îl urm` în interiorul bisericii [i nu se putu împiedica s`-[i

aminteasc` ziua c`s`toriei veri[oarei ei – ziua aceea în carefuseser` împreun` într-o biseric`... F`r` s` spun` un cuvânt,ca [i cum [i el î[i amintea, el începu s` urce scara.

– Fii atent` s` nu te împiedici, se mul]umi s`-i spun`. Vatrebui s` instalez lumin` electric`.

Noua org` sosise. Ner`bd`toare s-o încerce, Laura seinstal` în fa]a claviaturii. – Ce proast` sunt! Am uitat s` aduc partiturile! Sper s` fie

unele pe aici. – Da, r`spunse el întinzându-i o carte de cântece religioase

îng`lbenit` de timp.Î[i puse degetele pe clape cu o real` bucurie. Niciodat` nu

cântase la un instrument nou atât de bun. Consola din lemnde nuc lucea u[or sub razele soarelui care asfin]ea. Cânt`dou` buc`]i [i el ascult` t`cut [i atent.

– Am impresia c` a suportat foarte bine transportul,declar` ea în final. Este perfect`.

– Poftim?Cufundat într-o adânc` reverie, el tres`ri. Laura îi repet` ce

spusese.




138 JOAN SMITH

– Cu atât mai bine. Norocul meu continu`...Deodat`, domnul Everett ap`ru al`turi de ei. Cam de vreo

treizeci de ani, avea totul dintr-un func]ionar model de birou. – Este un adev`rat monstru! exclam` el, speriat. N-am s`

fiu niciodat` la în`l]ime, domnule Bowden. Mi-a fost greu s-ost`pânesc pe cea veche... Voi încerca, totu[i.

Era muzician doar cu numele. Nu gre[ea notele, dar cânta

f`r` nici un talent. Nu se servea niciodat` de pedale pentru aamplifica ba[ii [i p`rea c` nu [tie nimic despre posibilit`]ilearmonice ale orgii. Laura asculta, îngrozit`. Cum putuse oareRichard s` iroseasc` atâ]ia bani pentru un organist atât demediocru?

– Voi veni s` repet în weekend, anun]` domnul Everettridicându-se. Trebuie s` alerg acum. Am un meci de crichet.

Î[i lu` r`mas bun [i disp`ru. – Ne întoarcem la Londra? întreb` Laura. – Nu, dac` norocul meu continu`. M-a[ bucura dac` ai

accepta s` cinezi cu mine...Laurei îi tres`ri inima de bucurie.

– Este târziu, dar... accept! – Ce fericire! Vino, mama ne a[teapt`.



Capitolul 9

Speriat`, [i-o imagin` imediat pe lady Althea cu treizeci deani mai mult, prezidând o mas` imens` în jurul c`reia mi[una

o armat` de servitori. Imposibil... O s`-[i verse paharul, vaalege gre[it tacâmul, o s` spun` exact ce nu trebuia. În plus,amintirea scandalului dup` încìerarea de la „Pivni]eleFran]ei” o paraliza. Nu, nu va putea niciodat` s`-i înfrunte pep`rin]ii lui Richard.

– Eu... nu prea mi-e foame, Richard... [i... începu ea. – Nimeni nu te oblig` s` m`nânci mult.

– Dac` am lua mai curând un hamburger pe drumul deîntoarcere?

– Am anun]at-o pe mama c` vom cina la Hazelhurst. – Cu toat` familia ta? – Sean este la Londra [i tata nu-[i p`r`se[te camera. Nu

vom fi decât mama [i cu mine. O s` vezi, va fi o cin` foarte

simpl`, intim`.



Remarcând c` ea era moart` de team`, adùg` cu blânde]e: – Ne a[teapt`. Dore[te foarte mult s` te cunoasc`,

deoarece ador` muzica de org`. Sunt sigur c` vizita ta îi va facebine. {tii, este atât de singur`.

Laura avea cu toate acestea certitudinea c` singur`tatealadyei Bowden nu avea nici o leg`tur` cu aceast` invita]ie.Richard voia doar s` vad` dac` era capabil` s` se integreze în

mediul lui [i numai ideea s`-i salute mama o îngrozea pe Laura... – Dar eu... niciodat` n-am...Se întrerupse, con[tient` brusc de atitudinea ei pueril`.

– Evident, dac` i-ai anun]at sosirea noastr`... relu` ea. – Nu-]i fie team`, n-o s` te m`nânce! Este o b`trân`

doamn` foarte original`... nicidecum rigid`. Prietenii ei îi

spun „Blânda”! – Ciudat` porecl` pentru o lady...Dar nu se sim]i în largul ei când, dup` ce traversar`

hectare întregi de parc, Richard intr` pe aleea care ducea lacastel. {i-l închipuise adeseori într-un birou uria[ lambrisat custejar [i, în mod ciudat, niciodat` nu se gândise la Hazelhurst,re[edin]a pe care o va mo[teni la moartea tat`lui sù. La prima

privire, realiz` adâncimea pr`pastiei care o separa deBowdeni. Aceast` fa]ad` lung` perforat` de zeci de ferestre,aceast` uria[` u[` din lemn sculptat... Totul p`rea s-o sfideze.Hot`rât lucru, lady Althea avea dreptate [i Laura regreta,acum, c` n-o crezuse.

Nu, nu era uimitor c` Richard se ridicase împotriva

rela]iilor fratelui sù cu o organist` de cabaret! Ea nu

140 JOAN SMITH



apar]inea acestei lumi. Cei doi lei de piatr` în m`rime natural`care p`zeau intrarea nu f`cur` decât s`-i sporeasc` nelini[tea.Richard î[i d`du seama.

– Nu te teme de ace[ti mici mot`nei, zise el pe un ton deglum`. Cu Sean, când eram copii, petreceam ore întregic`l`rind în spatele lor!

– Ce cas` imens`... murmur` ea, teribil de intimidat`.

– Nu locuim aici decât într-o mic` parte din timp. {iapartamentul meu din Londra este mult mai modest.

El f`cea într-adev`r tot ce putea pentru a o lini[ti. O lu` debra] pentru a urca treptele peronului. Îi întâmpin` un valet.

– {tiu s` deschid o u[`, Jenkins, zise Richard pe un ton tìos. Vizibil ofensat, Jenkins t`cu cu un aer în]epat. {i Laura î[i

spuse c` Richard trebuia s` fie la fel de nervos ca ea, pentru arepezi astfel un servitor care nu-[i f`cea decât treaba.Holul vast sem`na cu o uria[` tabl` de [ah cu dalele ei de

marmur` negre [i albe, sub o enorm` lustr` de cristal.Lambriuri din lemn bogat sculptate acopereau pere]ii [i, înfund, scara mare în form` de potcoav` era de o frumuse]eimpresionant`. Numeroase portrete de str`mo[i în

somptuoase rame aurite demonstrau prestigiul acesteiglorioase familii. Dar Richard o antrena deja pe Laura spresalon, o înc`pere uimitor de mic`, intim` [i confortabil` cupere]ii tapeta]i în ro[u [i acoperi]i de tablouri mult mai pu]insobre decât portretele din hol [i de fotografii în frumoaserame foarte simple. Fotografii ale unor b`trâne doamne

zâmbitoare, tineri c`s`tori]i, copii...




– Unde este lady Bowden, Jenkins? îl întreb` Richard pe valetul care-i urmase.

– În solariu, domnule. – Te rog s` te duci s-o anun]i c` invitata noastr` este aici. Jenkins se înclin` [i ie[i. – Stai jos, Laura. O s` bem ceva, zise el de cum r`maser`

singuri, frecându-[i nervos mâinile.

– Sherry? Vin? – Sherry? Ce gr`din` minunat`! exclam` ea.Tocmai descoperise, în spatele geamurilor ferestrelor, o

fantastic` abunden]` – perfect între]inut` – de trandafiri înfloare.

– Ace[ti trandafiri dateaz` din epoca reginei Anne.

Gr`dinarul nostru îi îngrije[te în mod deosebit. În sfâr[it...omul care se ocup` de terenurile noastre, se corect` el, jenat.

– Cum... ea este deja aici? se auzi o voce de femeie decealalt` parte a u[ii. Jenkins du-te la buc`t`rie [i vezi dac` cinaeste gata. Ah nu! este adev`rat. Trebuie s` lu`m mai întâi unaperitiv!

Mama lui Richard era oare [i ea la fel de nervoas` ca fiulei? El se gr`bi s`-i deschid` u[a [i o femeie fermec`toare,mic` de statur`, cu p`rul argintiu, înaint` spre Laura.

Atitudinea ei era semea]`, dar expresia era prietenoas`, chiar mali]ioas`. În pantaloni de c`l`rie, cu cazac` [i cizme,exprima s`n`tate. Laura îi zâmbi – lady Bowden nu era a[a

cum [i-o imaginase.

142 JOAN SMITH



– Domni[oar` Talmadge, ce fericit` sunt s` v` primesc!Sper c`-mi ve]i scuza aceast` ]inut`, dar vin de la grajduri.Calul fratelui tù [i-a f`cut praf boxa, Dick! Este motivulîntârzierii mele. A trebuit s-o trag de urechi pe Duc!

– Duc este o iap`, Laura, în caz c` vei crede c` mama [i-apierdut capul! Iat`... ]i-o prezint pe mama mea.

– Bun` ziua, doamn`, zise Laura. Dar... dac` este vorba de

o iap`, de ce n-a]i numit-o Ducesa? – Deoarece mama g`se[te c` seam`n` cu ducele de

Braemar, explic` Richard. Dar s` nu spui la nimeni, este unsecret de familie! Braemar s-ar putea sup`ra dac` ar afla...

– Am s`-mi ]in gura, promise ea, uimit` [i amuzat`. – Î]i plac caii, draga mea? întreb` lady Bowden.

– Am avut un ponei, pe vremuri... – Este cu totul altceva, o întrerupse b`trâna doamn`. – Richard mi-a spus c` v` place orga? – Orga? Care org`? întreb` lady Bowden întrebându-[i fiul

cu privirea. – Cea pe care o oferim bisericii, mam`. – Ia te uit`! Credeam c` era destinat` domni[oarei

Talmadge? – Oh, nu! spuse Laura. A cump`rat-o la sfatul meu, dar nu

pentru mine! – Adev`rat? Este ciudat... Dar de ce ai vândut-o? Dick

pretinde c` [tii s` cân]i la org`. – Vrei un pahar de Xeres? o întrerupse Richard pe un ton

f`r` replic`.




– Dick! Ce te-a apucat, seara asta? Sunt mai bine de treizecide ani c` beau un scotch înainte de cin`! Bun, m` duc s` m`schimb, am s`-l beau în camera mea.

– Am s`-i spun lui Jenkins s` ]i-l duc` sus.{i o urm` în grab` afar` din salon. Laura îi auzi discutând

cu voce joas` în spatele u[ii. Richard p`rea s`-i fac` repro[urimamei lui care îi r`spundea pe un ton de scuz`. El reveni

curând în salon [i-i propuse Laurei s` fac` o mic` plimbare îngr`din`.

– Numai dac` nu preferi s`-]i termini bùtura... – Nu, nu... s` ie[im zise ea, descump`nit`.La întoarcerea lor, lady Bowden îi a[tepta. Foarte elegant`

într-o rochie de sear`, cu un pre]ios colier de perle în jurul

gâtului. Ea cùt` cu privirea aprobarea fiului sù. El încuviin]`din cap [i trecur` în sufragerie.La cap`tul unei mese imense, trei tacâmuri erau a[ezate pe

o fa]` de mas` din dantel` alb`. Laura nu se putu împiedica sàdmire farfuriile din por]elan fin de China [i superbaargint`rie patinat` de timp. În fa]a fiec`rui tacâm, str`luceautrei pahare de cristal.

– Ia paharele acestea, ordon` Richard servitorului. Las`numai câte unul de fiecare.

– Am cerut s` se preg`teasc` o pulp` de miel, domni[oar`Talmadge, anun]` lady Bowden. Sper c`-]i place?

– Da, mult. – Cu atât mai bine. {i sparanghelul? Am avut mult anul

acesta. În ser`, bineîn]eles.

144 JOAN SMITH



– V` place gr`din`ritul? întreb` Laura în timp cestinghereala general` cre[tea.

– Nicidecum! Nu-mi plac decât caii. Îi cresc, îi antrenez, îic`l`resc... Nu c`l`re[ti, mi-ai spus?

– Nu. – P`cat.Se a[ternu o lung` t`cere ap`s`toare. Apoi, deodat`,

începur` s` vorbeasc` to]i trei deodat`. Pu]in încurcat`, lady Bowden î[i repet` cuvintele.

– Dickie va înscrie un cal în concurs la Ascot, anul acesta. – Adev`rat? întreb` Laura. Are [anse s` câ[tige? – „El”? Dar, draga mea, Ascot este rezervat în exclusivitate

iepelor tinere, declar` lady Bowden râzând. Va câ[tiga, sunt

convins`. – Laura nu putea s` [tie, mam`. }i-a spus de dou` ori c` nueste interesat` de cai!

Aceast` mas` fu o adev`rat` tortur` pentru Laura. Toateîncerc`rile ei de a relansa conversa]ia e[uar`. N-avea nici unsingur gust în comun cu lady Bowden. Îndat` ce putu s-o fac`f`r` s` par` nepoliticoas`, mul]umi gazdei pentru ospitalitate

[i-i reaminti timid` lui Richard promisiunea s-o duc` înapoi laLondra în seara aceea.

Discutar` pu]in în timpul drumului [i numai despreHazelhurst [i despre noua org`.

– E[ti foarte t`cut` seara asta, constat` el. – M` gândeam.

– La lucruri triste, se pare. Cina a fost chiar atât de penibil`?




– Oh nu! Hazelhurst este o re[edin]` splendid`! Trebuie s`fie minunat s`... s` te sim]i la locul tù acolo... M` în]elegi?Totul este atât de... atât de distins, atât de rafinat.

– Nu depinde decât de tine s` fii distins` oriunde te afli,Laura... Cât despre distinc]ie, mama nu de]ineexclusivitatea!

– Am încercat totu[i o indispozi]ie real`, murmur` ea.

Se gândea cu am`r`ciune [i regret c` Richard n-oprezentase mamei lui decât pentru a o confrunta cu lumea lui,ca s` afle dac` putea s` i se adapteze. Se gândise a[adar foarteserios s` o ia de so]ie [i aceast` sear` îi dovedise c` nu vor finiciodat` ferici]i împreun`.

La Hazelhurst, se sim]ise ca un pe[te scos din ap` [i

Richard nu-[i cru]ase eforturile pentru a o face s` se simt` înlargul ei. Ce se va întâmpla când se va g`si în prezen]a întregiifamilii, a tat`lui sù, a unchilor [i m`tu[ilor lui...? F`r` s` mai

vorbeasc` despre to]i ducii [i con]ii pe care mama lui îiamintise la întâmplare în timpul conversa]iei. Laura [tia deacum înainte: nu-i r`mânea decât s`-l uite pe RichardBowden.

– Am considerat c` erai admirabil la locul tù, declar` el.Ce voia oare s` spun`? C` vor putea între]ine în continuare

rela]ii amicale? Nu, prefera s` nu-l mai vad` niciodat`.O l`s` în fa]a casei.

– Î]i mul]umesc c` ai venit, Laura. Sper s` ne revedemfoarte curând.

Ea scutur` din cap.

146 JOAN SMITH




– E preferabil s` ne oprim aici, Richard. Sunt mul]umit` c`ne desp`r]im prieteni.

– Noi n-am fost niciodat` prieteni, Laura, declar` el cu unzâmbet misterios.

Intrând la ea, s`r`cia apartamentului îi s`ri în ochi. Nu eradeloc uimitor c` [i Richard fusese surprins, el care se n`scusela Hazelhurst... Pentru a încerca s` nu se mai gândeasc` la

asta, Laura vru s` pun` un disc [i lu` ma[inal „La vie en rose”.Închise ochii [i rev`zu toat` aventura ei cu Richard de laînceput [i pân` la lamentabilul deznod`mânt. Nu, în nici unmoment nu fuseser` prieteni. În schimb, se înfruntaser` cu our` p`tima[`... Lacrimi fierbin]i ]â[nir` din ochii ei. Nemi[cat`,se gândi cu disperare c` povestea lor ar fi putut s` fieminunat`...



Capitolul 10

Luni seara, Richard îi telefon` acas`. – Ave]i probleme cu orga?

– Nu, mai curând cu organistul... Preotul nostru vrea sòrganizeze un mic concert, duminic`, pentru a inaugura orga[i domnul Everett nu va fi niciodat` gata la timp. Ai accepta s`cân]i pentru noi câteva buc`]i tradi]ionale? Cele pe care lecân]i la Saint-Peter s-ar potrivi de minune. Î]i vom fi foarterecunosc`tori...

Laura fu cuprins` imediat de emo]ii contradictorii. Mai

întâi, era decep]ionat` c` n-o sunase decât pentru a-i cere unserviciu [i apoi ideea de a se afla atât de aproape deHazelhurst o speria. Va trebui poate s` îndure o alt` mas` culady Bowden? Desigur, perspectiva de a cânta la aceafrumoas` org` absolut nou` o ispitea.

– Nu e[ti liber` duminic`? se nelini[ti el în fa]a t`cerii ei. – Ba da. În fine, diminea]` cânt la Saint-Peter. Dac` acest

concert are loc dup`-amiaz`...



– Ora ta va fi [i a noastr`. Bineîn]eles, vin s` te iau [i s` teaduc înapoi. {i dac` fratele tù Francis [i so]ia lui vor s` vin`,

vor fi bineveni]i. – Mul]umesc. – Accep]i? Regret c`-]i cer asta, dar e[ti singura organist` pe

care o cunosc, capabil` s` exploateze toate posibilit`]ileacestui instrument.

Nu-i cerea la urma urmei decât s`-i dea pu]in din timpul ei.Laura nu putea fi atât de meschin` încât s` refuze.

– De acord. Preotul vostru va da f`r` îndoial` un anun] laziar, altfel risc s` cânt într-o biseric` goal`... S` fix`m ora chiar acum. Ora trei?

– Perfect. Voi veni s` te iau c`tre ora unu. Va fi o mic`recep]ie dup` concert. Pe duminic`!

– A[teapt`! Nu putem discuta dinainte despre program?Mai ales nu vreau s`-]i impun nimic, dar... – Vorbim imediat. Ai sugestii? – Trebuie, desigur, câteva arii religioase [i de asemenea

pu]in` muzic` clasic` pentru a pune mai bine orga în valoare.Bach... sau Haydn?

– Tu [tii mai bine decât mine ce-i mai convenabil. Î]i

mul]umesc pentru bun`voin]`, Laura. – Sora unui preot nu putea avea inima s` refuze oasemenea cerere!

– Pe asta contam [i eu! exclam` el râzând. Mi-ai sesizat oarestratagema?

Când el închise, Laura r`mase un timp în fa]a telefonului.Stratagema lui... Ce voia s` spun`? Putea s` mai aib` oare

pu]in` speran]`?




În timpul s`pt`mânii se duse de mai multe ori s` repete la Saint-Peter. Francis [i Mavis acceptar` cu bucurie s` asiste la concert.

– Ce vei îmbr`ca? se nelini[ti Mavis. – O toalet` foarte simpl`. Nu uita c` acest concert are loc

într-o biseric`! Alese o rochie lung` de organdi alb cu mâneci pân` la cot,

ajustat` pe talie [i cu o jup` foarte ampl`. Ca bijuterie, î[i pusepe um`r o bro[` din aur mo[tenit` de la mama ei. În ultimulmoment, hot`rî c` avea acum sau niciodat` ocazia s` poartepentru prima dat` o p`l`rie mare de pai pe care o cump`rasedintr-un capriciu f`r` s` îndr`zneasc` vreodat` s-o poarte.

– E[ti fermec`toare! exclam` Mavis. S-ar spune c` ai ie[itdintr-o gravur` din secolul al XIX-lea!

Richard b`tu la u[` exact la ora unu [i plecar` imediat.

Laura îl g`si deosebit de seduc`tor în costumul lui de var` grideschis. El n-avea nimic dintr-o gravur` veche [i înf`]i[area luide om de afaceri modern f`cea un contrast aparte cu rochia eialb`. Se temuse de drumul cu ma[ina, deoarece Richard [iFrancis n-aveau aparent nimic în comun. În]elese repede câtde mult se în[elase. Spre marea ei bucurie, discutar` cuînsufle]ire despre religie, despre num`rul din ce în ce mai

restrâns de credincio[i [i despre motivele acestei îndep`rt`ride biseric`. Francis spuse c` dup` p`rerea lui biserica nu jucaun rol destul de activ în via]a comunit`]ii pentru a atrageinteresul tinerilor. Aprobând unele din aceste idei, Richardinsist` asupra importan]ei pe care o avea pentru elrespectarea ritualurilor religioase.

– Botezul, c`s`toria, înmormântarea... nu se întâmpl`

decât o dat` într-o via]`. Pentru a p`stra întregul lor sens,

150 JOAN SMITH



trebuie s` le celebrezi cu cea mai mare solemnitate posibil`.De aceea, m` voi c`s`tori cu mare pomp`. Flori, „Mar[ulnup]ial”, nu va lipsi nimic!

– N-ai decât s-o angajezi pe Laura pentru a cânta la org`!zise Francis râzând.

– Sper c` va fi prezent`... se mul]umi s` r`spund` Richard.Imediat ce sosir`, ea î[i preg`ti partiturile. Richard îi

prezent` pe Francis [i pe Mavis preotului care îi lu` s` vizitezebiserica. Peste balustrad`, Laura o z`ri pe lady Bowden carestr`b`tea aleea central` la bra]ul lui Sean. Richard li se al`tur`mai târziu, înso]it de Mavis [i de Francis.

Preotul începu prin a mul]umi în mod public familieiBowden pentru generozitatea ei. O prezent` apoi pe Laura cao organist` absolvent` a Academiei Regale [i membr` activ` a

vie]ii muzicale londoneze. Bietul de el! se gândi Laura. Nu [tiadesigur nimic despre activit`]ile ei la „Pivni]ele Fran]ei”.Îndat` ce î[i puse mâinile pe claviatur`, tracul care o

gâtuise pân` atunci disp`ru ca prin farmec [i savur` nespusapl`cere de a face s` vibreze sub degetele ei minunatul instru-ment. Ascult`toare, orga transform` în muzic` fericirea pecare o încerca. Ascult`torii î[i ]ineau respira]ia. {i când ecoul

ultimului acord se stinse, preotul înaint` pe alee pentru aanun]a c` o recep]ie era organizat` pentru to]i la Hazelhurst.Revenit` brusc pe p`mânt, Laura fu cuprins` de panic`.

Hazelhurst! Crezuse c` acest` recep]ie va avea loc în holulbisericii... Trebuia s` se întoarc` imediat la Londra împreun`cu Francis [i Mavis. În]elese repede c` Richard nu putea s-oduc` înapoi înainte de sfâr[itul recep]iei. Când i se al`tur`,

acesta o prezent` la tot felul de persoane care o felicitar` cu




efuziune. Toat` lumea fusese impresionat` de concert.Richard nu-i l`s` bra]ul o singur` clip`, nici chiar când Sean

veni s-o salute [i declar` c` aceast` muzic` îi pl`cuse, dar c`prefera ce cânta la „Pivni]ele Fran]ei”.

– Instrumentista pe care au angajat-o ca s` te înlocuiasc`nu-]i ajunge nici la degetul mic, Laura! Am dus-o acolo pe SunLee s`pt`mâna trecut`. Sun Lee este o prieten` de-a mea... oactri]` plin` de talent.

– Richard mi-a vorbit despre ea. Este eurasian`, cred? – Da, [i foarte dotat`. Din p`cate, nu vorbe[te un cuvânt

engleze[te... – Ai face mai bine s` te întorci acas`, interveni Richard.

Oaspe]ii no[tri probabil încep s` soseasc`.Câteva minute mai târziu, rulau cu to]ii pe drumul spre

Hazelhurst. – Ce noroc c` timpul este atât de frumos, zise Richard.Mama a organizat totul în parc.

– O recep]ie în gr`din`! Este minunat! exclam` Mavis. Ar trebui s` organiz`m [i noi una la Saint-Peter, nu g`se[tiFrancis?

– Da, cu condi]ia s` te ocupi de tot. Este o treab` de

femeie, draga mea.În]eleg c` exist` [i în familia voastr` adep]i ai domina]ieib`rba]ilor, constat` Richard zâmbindu-i Laurei.

Uria[ul cort ridicat în mijlocul parcului Hazelhurst era dejaînconjurat de o mul]ime de invita]i care rivalizau în elegan]`,inteligen]` [i veselie. Lady Bowden veni în întâmpinarea lor.

– Draga mea domni[oar` Talmadge! Ai cântat divin...

exclam` ea strângând mâinile Laurei între ale ei. Aveam

152 JOAN SMITH



lacrimi în ochi, eu care nu plâng niciodat`! Pute]i fi mândrude sora dumneavoastr`, adùg` ea întorcându-se spre Francis.

– Mam`, cred c` po]i s`-i spui Laurei pe nume, ziseRichard.

– Cu pl`cere... P`rinte Talmadge, dori]i desigur s` discuta]icu preotul nostru. Este pe undeva pe aici... Pân` atunci, veni]icu mine, vreau s` v` prezint verilor mei.

Li se prezentar` nu numai verii, ci [i prietenii, vecinii,apar]inând evident unor familii la fel de str`vechi ca [i cea alui Richard. Îmbr`c`mintea lor, manierele, accentul lor,toate o probau. Lini[tit` de prezen]a lui Richard care n-op`r`sea, Laura se sim]i foarte în largul ei, cu atât mai multcu cât nu se vorbea decât despre muzic`. Se mir` c` nu seintimidase deloc. B`rba]ii p`reau în mod ciudat pasiona]i

de org`. – Da]i-mi num`rul dumneavoastr` de telefon, îi propuseun oarecare P. Exeter. Am s` v` sun s` mergem la un concert.

– Laura este în cartea de telefon, i-o tìe Richardantrenând-o pu]in mai departe.

– Dar nu-i adev`rat! protest` ea. – {tiu. Tipul acesta nu este decât un afemeiat [i pe

deasupra un pis`log îngrozitor! – Dick, ce tot spui? se mir` lady Bowden. {tii bine c` Exeter este un b`rbat fermec`tor.

În afar` de muzic`, principalul subiect de conversa]ie eraucaii. Prietenii ladyei Bowden îi spuneau cu to]ii într-adev`r „Blânda”, porecl` cu care Laurei îi era greu s` se obi[nuiasc`.Când Richard o l`s` un moment singur` cu mama lui, un

domn în vârst`, cu o fa]` ro[covan` se apropie de ele.




– Ce splendid` dup`-amiaz` irosit`, nu-i a[a „Blânda”? seplânse el. Se termin` curând aceast` petrecere? Dac` am facepe ascuns... un mic galop? Ce spui?

– Excelent` idee! Dar înainte i-am promis ceva lui Dick.Draga mea Laura, am s` ]i-l prezint pe tat`l lui Richard. {tiif`r` îndoial` c` este la pat, altfel ar fi fost cu noi. Estener`bd`tor s` te cunoasc`.

Urmând-o pe lady Bowden în interior , Laura se întreba cui

putea datora aceast` onoare. Traversar` o vast` bibliotec` [iîncepur` s` urce scara.

– M-ai luat probabil drept o proast` când ai cinat cu noi?Dar am scuze! Richard mi-a f`cut atâtea recomand`ri încât numai [tiam unde mi-era capul! De obicei, el nu se ocup` câtu[ide pu]in de felul în care m` comport dar, în seara aceea atrebuit s` port acea rochie, s` spun mai ales asta, decât

cealalt`... Nu puteam s`-mi amintesc de toate, era imposibil!Sper c` n-am fost prea ridicol`...?

– Cum pute]i s` crede]i a[a ceva? – Ce l-a iritat mai mult, a fost c` am uitat povestea cu

orga... Mi-a[ fi amintit dac` iapa lui Sean nu [i-ar fi f`cut de capîn ziua aceea... Ah! Am ajuns.

– Tu e[ti „Blânda”? întreb` o voce b`rb`teasc`. Intr`!

– Am sosit! strig` ea împingând u[a.Laura fu uimit` s` se afle în fa]a unui om atât de în vârst`.Sir Greville avea aproape optzeci de ani. F`r` îndoial`, seînsurase târziu. Avea p`rul alb ca z`pada [i pe fa]a plin` deriduri, în]epenit` de boal`, ochii lui negri str`luceau plini de

vioiciune [i de mali]iozitate. – Greville, iat-o pe prietena lui Richard, zise lady Bowden.

Laura Talmadge. Este o excelent` organist`.

154 JOAN SMITH



– Dick mi-a repetat-o destul, r`spunse b`trânul strângândmâna Laurei. E[ti mai frumoas` decât în fotografie, adaug` elprivind-o cu aten]ie. Trebuie s` spun c` n-am v`zut decâtfotografia unei fotografii...

El f`cea evident aluzie la articolul de ziar care relatasescandalul de la „Pivni]ele Fran]ei”.

Stânjenit`, so]ia lui tu[i u[or. – Greville, Dick nu vrea s` se revin` asupra acestei

probleme, [tii bine. – Nu v`d de ce n-a[ vorbi despre ea! Suntem în familie, nu?

{tim cu to]ii c` se comport` ca un cretin! Sunt totu[i fericit s` v`d c` miza a meritat osteneala. E[ti fermec`toare, micu]amea. Îmi placi mult.

– Am face mai bine s`-l l`s`m, [opti lady Bowden, Laurei.Doctorul i-a prescris so]ului meu cea mai mare lini[te [i nu

cred c` vederea unei blonde atât de frumoase este de natur`s`-l lini[teasc`... A fost întotdeauna extrem de sensibil lafarmecul feminin! Fii dr`gu], Greville, acum dormi pu]in, ziseea cu voce tare.

Pe palier, ea [ovì o clip`. – Bun, unde eram? Ah, da! Trebuie s` te duc la bibliotec`...

Sunt sigur` c` vom deveni foarte bune prietene, Laura. P`cat

c` nu c`l`re[ti. Lui Dick îi pl`cea mult, odinioar`. – Îmi închipui c` acum n-are mult timp ca s` se distreze.

Munca lui este atât de... – Oh! el n-are timp pentru nimic! Sunt chiar mirat` c` a

g`sit timp s`... Ah! Iat`-l. Când vorbe[ti de lup... Am urmatîntocmai sfaturile tale, Dick. Tat`lui tù îi place mult Laura.Pot s` plec? Am s` fac un mic galop cu Orwel, înainte de

miezul nop]ii.






aceast` încurc`tur` ar fi putut fi evitat`... Dar acum totul s-aaranjat. Sean m-a asigurat c` vei fi o cumnat` ideal`... Ce spui?

– Eu nu cred c`... Oh! Richard... totul ne separ`... Via]a ta esteatât de diferit` de a mea... reu[i ea s` articuleze în tulburarea ei.

– Te în[eli, Laura. Toate acestea nu înseamn` nimic pentrumine. Nu le-am ales eu. Nu este vina mea c` m-am n`scut înacest mediu. Nu po]i s`-mi por]i pic` pentru asta. Nu suntr`spunz`tor, zise el pe un ton rug`tor.

Laura î[i mu[c` buzele ca s` nu i le vad` tremurând. – Nu-]i port pic`, Richard... Ai s` m` ui]i repede. – Nu! Chiar dac` a[ încerca, nu voi putea niciodat` s` te

uit! Crezi c` n-am încercat? [i cu toate puterile mele? Chiar când te detestam, ]ineam înc` la tine. Cu siguran]`, n-am s` telas s` pleci acum când totul este aranjat. Am s` m` c`s`toresccu tine chiar dac` ar trebui s` trìesc în imobilul tù jalnic! Te

rog, Laura, aceast` cas` nu reprezint` nimic pentru mine... – Dar nu este o cas`! Este un castel! M` simt incapabil` s`-mi

asum atâtea responsabilit`]i. – Nu vei fi singur`, draga mea. Am s` fiu cu tine.

Hazelhurst te sperie atât de mult? – Nu este numai Hazelhurst. Lady Althea avea dreptate.

Trebuie s` te c`s`tore[ti cu o femeie de rangul tù.

– Lady Althea? repet` el uimit. Ai v`zut-o? – Da. A venit la mine pentru a m` convinge s` nu m`

c`s`toresc cu tine. Spunea c` vorbe[te în numele p`rin]ilor tì, a anturajului tù...

– Bineîn]eles c` nu! Mama [i lady Althea sunt la cu]ite dinziua în care a adus la Hazelhurst ziarele pe care voiam atât demult s` le ascund p`rin]ilor mei! Althea trìe[te în trecut... Ce

]i-a spus exact?




– C` n-avem nimic comun împreun`, tu [i cu mine, dar dac` e s` cred ce scriu ziarele, sunte]i foarte lega]i, voi doi?

– Nu. Am ie[it de mai multe ori împreun`, nimic mai mult.Când m-am întors cu ea la „Pivni]ele Fran]ei”, mi-am spus c`nu vor îndr`zni s` dea afar` o lady! zise el zâmbind. {i ca s`fiu foarte sincer, speram de asemenea s` te fac geloas`. Amgre[it m`rturisindu-i c` eram îndr`gostit – îndr`gostit detine...

El t`cu o clip`, apoi în fa]a aerului nu foarte convins alLaurei, adaug`:

– N-ai s` conduci Hazelhurst, draga mea. Jenkins o facefoarte bine. Vei putea s` cân]i la org` toat` ziua, dac` î]i facepl`cere. Pentru tine am cump`rat-o. Aveam nevoie de unpretext ca s` te rev`d.

– Un pretext cam scump... – Am împu[cat doi iepuri dintr-o dat`. Biserica avearealmente nevoie de o nou` org`.

– I-ai spus patronului meu c`-]i plac orga [i organistele. – Una, mai ales, tu, murmur` el cu tandre]e. Dup` plecarea

ta de la restaurant, am început s` merg duminica la Saint-Peter. De fapt, nu te vedeam decât la ie[ire. Ridicam adesea

ochii ca s`-]i admir profilul de departe. M-am pref`cut deseoric` mi-am pierdut cartea de rug`ciuni pentru a întârzia pu]inca s` te pot privi. Când ai refuzat s`-mi vorbe[ti [i s` accep]iscuzele mele, la restaurant, a trebuit s` pl`nuiesc o nou`tactic`. A fost oare bun`...?

El o privi cu o speran]` nebun`, amestecat` cu nelini[te. – A[ face mai bine s` r`spund da, înainte s`-mi cumperi

Albert Hall! murmur` ea râzând [i totodat` plângând.

158 JOAN SMITH



Printre lacrimi, v`zu fa]a lui Richard radiind dintr-o dat` deo fericire intens`. Visase atât de mult acest moment magiccând orice neîn]elegere dintre ei va fi spulberat` pentrutotdeauna. Tremur`, gândindu-se c` fusese atât de aproapes`-l piard`, dar toate temerile ei disp`rur` când o lu` în bra]e.

Acolo, era în sfâr[it la ad`post. Iubit`. – Am fost cât pe ce s`-]i spun toate acestea în ziua când am

cump`rat orga. Dar ]ineam s` te cer în c`s`torie aici, laHazelhurst...

– În speran]a de a m` descuraja? îl tachin` ea. – Nu, pentru c` [tiai ce te a[tepta. Voiam s` joc cu c`r]ile

pe fa]`, s` nu las nimic la voia întâmpl`rii. Te c`s`tore[ti labine [i la rù, Laura.

– E[ti sigur de tine Richard?


Date post:	03-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	eltoader
View:	224 times
Download:	0 times

Preafrumoasa Laura

Documents