RR\1147704RO.docx PE618.217v02-00

RO Unită în diversitate RO

Parlamentul European 2014-2019

Document de ședință

A8-0056/2018

6.3.2018

RAPORT

referitor la recomandarea Consiliului de numire a vicepreședintelui Băncii

Centrale Europene

(N8-0053/2018 – C8-0040/2018 – 2018/0804(NLE))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportor: Roberto Gualtieri

PE618.217v02-00 2/33 RR\1147704RO.docx

RO

PR_NLE_Members

CUPRINS

Pagina

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ........................................ 3

ANEXA 1: CURRICULUM VITAE AL LUI LUIS DE GUINDOS ........................................ 4

ANEXA 2: RĂSPUNSURILE LUI LUIS DE GUINDOS LA CHESTIONAR ...................... 6

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTĂ ........................................................................... 33

RR\1147704RO.docx 3/33 PE618.217v02-00

RO

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind recomandarea Consiliului de numire a vicepreședintelui Băncii Centrale

Europene

(N8-0053/2018 – C8-0040/2018 – 2018/0804(NLE))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

– având în vedere recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 (N8-0053/2018)1,

– având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliul

European (C8-0040/2018),

– având în vedere articolul 122 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-

0056/2018),

A. întrucât, prin scrisoarea din 22 februarie 2018, Consiliul European a consultat

Parlamentul European cu privire la propunerea de numire a lui Luis de Guindos în

funcția de vicepreședinte al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani

începând cu 1 iunie 2018;

B. întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului a evaluat

calificările candidatului propus, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la

articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ținând

seama de imperativul independenței totale a BCE, potrivit articolului 130 din tratat;

întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea candidatului un

curriculum vitae, precum și răspunsurile sale la întrebările scrise care i-au fost adresate;

C. întrucât comisia a organizat ulterior, la 26 februarie 2018, o audiere de o oră și un sfert a

candidatului, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la

întrebările adresate de membrii comisiei,

D. întrucât Parlamentul își exprimă îngrijorarea cu privire la echilibrul de gen, la procedura

de selecție, la momentul numirii și la independența politică și solicită Consiliului să se

angajeze într-un un dialog cu Parlamentul cu privire la modalitățile de îmbunătățire a

procesului aferent viitoarelor numiri;

1. emite un aviz favorabil privind recomandarea Consiliului de numire a lui Luis de

Guindos în funcția de vicepreședinte al Băncii Centrale Europene;

2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului

European, Consiliului, precum și guvernelor statelor membre.

1 JO C 67, 22.2.2018, p. 1.

PE618.217v02-00 4/33 RR\1147704RO.docx

RO

ANEXA 1: CURRICULUM VITAE AL LUI LUIS DE GUINDOS

Luis de Guindos Jurado

Ministrul economiei, industriei și competitivității

Data nașterii: 16 ianuarie 1960

STUDII

- Licență în științe economice, CUNEF (Colegio Universitario Estudios Financieros),

absolvit cu merite deosebite.

- specialist comercial și economist public (tecnico comercial y economista del estado)

(clasa „A” la examenul public, primul clasat în ordinea meritelor)

CARIERĂ PROFESIONALĂ

Sectorul public

- Ministrul economiei, industriei și competitivității (din noiembrie 2016), responsabil

pentru următoarele domenii: economie și sprijin pentru întreprinderi; relații economice

internaționale; analiză macroeconomică; trezoreria spaniolă; comerț internațional și

investiții; cercetare, dezvoltare și inovare; industrie.

- Ministerul economiei și competitivității (decembrie 2011- noiembrie 2016)

- Secretar de Stat pentru afaceri economice (2002-2004)

- Secretar al Comisiei guvernamentale pentru afaceri economice (2002-2004)

- Secretar General pentru politica economică și politica în domeniul concurenței (2000-

2002)

- Director General pentru politica economică și politica în domeniul concurenței (1996-

2000)

Funcții speciale:

- membru al Consiliului Ecofin, al Eurogrupului și invitat permanent la G20

- guvernator la MES (din 2012), Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca

Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca

Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Americii

Centrale pentru Integrare Economică, Banca Asiatică de Dezvoltare (din 2011) și Banca

Asiatică de Investiții în Infrastructură (din 2017)

- Membru al Comitetului economic și financiar al UE (2002-2004)

- vicepreședinte al Comitetului pentru politică economică al UE (1996-2000)

RR\1147704RO.docx 5/33 PE618.217v02-00

RO

- șeful delegației spaniole la Consiliul ECOFIN în timpul Președinției spaniole a UE

(2002)

Sectorul privat

- director al IE Business School și al PwC Center for Finance Sector (martie 2010-

decembrie 2011)

- PricewaterhouseCooper, responsabil cu serviciile financiare (decembrie 2008 -

decembrie 2009)

- Nomura Securities, director executiv (septembrie 2008 - decembrie 2008)

- Lehman Brothers, director executiv Iberia (aprilie 2006 - septembrie 2008)

- AB Asesores - director executiv (1988-1996)

- membru al Consiliului de administrație al Endesa, S.A., Endesa Chile, Unedisa, Logista

și BMN.

PE618.217v02-00 6/33 RR\1147704RO.docx

RO

ANEXA 2: RĂSPUNSURILE LUI LUIS DE GUINDOS LA CHESTIONAR

A. Experiența personală și profesională

1. Vă rugăm să subliniați principalele aspecte ale competențelor dumneavoastră

profesionale în chestiuni monetare, financiare și de afaceri și principalele aspecte ale

experienței dvs. europene și internaționale.

Am licență în științe economice și comerciale obținută la CUNEF, universitate pe care am

absolvit-o cu merite deosebite. De asemenea, am fost primul în ordinea meritelor la examenul

de stat pentru funcția de economist public și expert comercial. Formarea mea academică se

bazează pe chestiuni monetare, financiare, economice și de afaceri.

În plus, am îndeplinit o serie de atribuții în calitate de funcționar public, printre care se

numără funcția de Secretar de Stat pentru afaceri economice și Secretar General pentru

politica economică și politica în domeniul concurenței. În aceste funcții, am avut ocazia de a

participa la elaborarea de politici economice care au făcut ca Spania să intre în uniunea

monetară îndeplinind toate cerințele.

Din 2011, am fost Ministru al economiei, industriei și competitivității în guvernul Spaniei. În

această calitate, am fost responsabil de trezorerie, precum și departamentele de economie și

sprijin pentru afaceri, afaceri economice internaționale, analiză macroeconomică, investiții și

comerț internațional, cercetare, dezvoltare și inovare și industrie.

Din această poziție, am încurajat o reformă profundă a sectorului financiar spaniol, care a

inclus recapitalizarea și restructurarea sistemului, precum și alte măsuri care să asigure faptul

că orice rezoluție bancară va fi realiză în viitor fără a se recurge la banii contribuabililor.

Multe dintre aceste măsuri au fost instituite prin intermediul programului de asistență

financiară acordat Spaniei prin intermediul Mecanismului european de stabilitate (MES).

Toate aceste acțiuni au permis restabilirea funcționării corecte a sistemului financiar, care este

principalul motor al politicii monetare.

În calitate de ministru al economiei, am reprezentat Spania în cadrul Consiliului Afaceri

Economice și Financiare al UE și în cadrul Eurogrupului. În cadrul acestor foruri, am

contribuit la construcția uniunii economice și monetare.

De asemenea, am fost invitat permanent al G20 și guvernator la Mecanismul european de

stabilitate (MES), Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană de

Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Interamericană pentru

Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Americii Centrale pentru Integrare

Economică, Banca Asiatică de Dezvoltare și Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură.

În cele din urmă, am lucrat pentru mai multe firme private cu activități în sectorul financiar

(responsabil pentru servicii financiare la PricewaterhouseCoopers, director executiv Iberia

pentru Lehman Brothers și Nomura Securities, director executiv pentru AB Asesores) și în

mediul academic (director al IE Business School și PwC Centre for the Finance Sector).

Am fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al Endesa, S.A., Endesa Chile,

Unedisa, Logista și BMN.

2. Aveți afaceri comerciale sau participații financiare sau alte angajamente care ar

putea intra în conflict cu viitoarele dvs. atribuții și există alți factori pertinenți de ordin

personal sau de altă natură de care Parlamentul trebuie să țină seama atunci când

analizează candidatura dvs.?

RR\1147704RO.docx 7/33 PE618.217v02-00

RO

Nu, nu am activități economice sau alte angajamente care ar putea intra în conflict cu

viitoarele mele atribuții. Dețin doar un plan de pensii personal și o participație în cadrul unui

fond mutual deschis. În ambele cazuri, societatea de administrare este Mutuactivos, sucursala

de investiții a unei companii de asigurări. Nu dețin, direct sau indirect, alte active financiare.

De asemenea, dețin o casă în sudul Spaniei și 50 % dintr-un apartament în Madrid, precum și

alte bunuri imobiliare moștenite de la părinții mei.

În ceea ce privește alte informații personale care ar putea fi relevante pentru poziția în cadrul

BCE, fiica mea, în vârstă de 30 de ani, lucrează în calitate de analist junior de risc într-o bancă

de servicii bancare cu amănuntul din Spania. Pe de altă parte, fiul meu, în vârstă de 26 de ani,

lucrează în departamentul de investiții al unei companii de asigurări.

3. Care ar fi obiectivele principale pe care le veți avea în vedere pe parcursul

mandatului dvs. la Banca Centrală Europeană?

Voi respecta mandatul pe care Tratatul privind Uniunea Europeană îl atribuie Băncii Centrale

Europene: de a menține stabilitatea prețurilor în întreaga zonă euro, precum și de a sprijini

politicile economice generale din Uniune. Contribuția mea la BCE va include o abordare

globală și holistică la luarea deciziilor, care să țină seama de efectele tuturor politicilor

economice care interacționează.

Pentru a atinge aceste obiective, voi respecta îndeaproape principiile directoare principale ale

BCE, independența și transparența, deoarece fără acestea nu ar fi posibilă punerea în aplicare

pe deplin a unei politici monetare eficace.

B. Politica monetară a BCE

4. Care ar trebui să fie politica monetară a BCE în condițiile macroeconomice

actuale?

În primul rând, trebuie reținut faptul că mandatul BCE este să se asigure că inflația pe termen

mediu în zona euro este sub 2 %, dar aproape de acest procent.

În pofida redresării activității economice care are loc în întreaga zonă euro, aceasta nu s-a

tradus încă într-o creștere susținută a inflației în perspectivele pe termen mediu, care rămâne

moderată (BCE preconizează o inflație globală medie de 1,4 % în 2018 și de 1,5 % în 2019).

Presiunile inflației de bază sunt încă amortizate din cauza subutilizării semnificative a forței

de muncă. Îmbunătățirile observate pe piețele forței de muncă necesită mai mult timp pentru a

fi transpuse într-o creștere mai dinamică a salariilor. În plus, actuala perspectivă a inflației

este încă dependentă într-o anumită măsură de stimulentele oferite de măsurile extraordinare

luate de BCE. Din acest motiv, este justificată o reevaluare continuă a condițiilor economice

și monetare din zona euro și a efectelor măsurilor implementate până în prezent. Se așteaptă

ca BCE să își mențină poziția actuală privind politica monetară până când se vor acumula

presiunile inflației de bază și se vor observa semne suficiente ale unei ajustări susținute a

inflației. Prin urmare, BCE ar trebui să fie pregătită să își adapteze poziția după cum va fi

necesar pentru a-și îndeplini mandatul.

BCE trebuie, de asemenea, să fie vigilentă cu privire la orice eventuală acumulare

nejustificată de riscuri financiare în contextul actual caracterizat de rate foarte scăzute ale

dobânzii și de condiții financiare și monetare permisive.

PE618.217v02-00 8/33 RR\1147704RO.docx

RO

5. Ce părere aveți despre eterogenitatea condițiilor monetare și accesul la credite în

zona euro și impactul acestora asupra politicii monetare unitare a BCE?

Orice zonă monetară suficient de mare are, prin natura sa, un anumit grad de eterogenitate a

structurilor economice din țările sau regiunile pe care le include. Zona euro nu este o excepție.

BCE își stabilește politica astfel încât aceasta să fie adecvată pentru întreaga zonă euro.

Eterogenitatea economică complică desfășurarea politicii monetare. Cu cât convergența

structurală și ciclică este mai mare, cu atât mai mare este probabilitatea ca politica monetară

să fie adecvată pentru fiecare stat membru. Uneori politica BCE este prea permisivă pentru

unele state membre și prea severă pentru altele. Acesta a fost cazul în perioada premergătoare

crizei. Reducerea drastică a ratelor dobânzilor în unele țări după introducerea monedei euro a

dus la creșteri nesustenabile asociate cu dezechilibre tot mai mari, care ulterior au agravat

criza. În acest context, diferențele în ratele creșterii și inflației au fost alimentate de o politică

monetară care nu a putut fi potrivită pentru toți.

Eterogenitatea condițiilor monetare depinde de mulți factori, principalul fiind în continuare

diferitele poziții ciclice cauzate de impactul diferit pe care criza financiară l-a avut asupra

fiecărei economii și din cauza ritmului diferit al redresării. În plus, factorii structurali specifici

au, de asemenea, o influență.

În timpul crizei, o dificultate suplimentară a fost interacțiunea dintre (a) divergențele dintre

țări în ceea ce privește situația bugetară și soliditatea sectoarelor bancare naționale și (b)

absența unei veritabile uniuni bancare și bugetare. Toate acestea au dus la un anumit grad de

fragmentare financiară între jurisdicții, ceea ce a împiedicat, într-adevăr, transmiterea politicii

monetare unice. În acest sens, unele din măsurile extraordinare luate de BCE în contextul

crizei (cum ar fi programul privind piețele titlurilor de valoare, tranzacțiile monetare

definitive și programele privind operațiunile de refinanțare pe termen lung) au contribuit în

mod decisiv la a elimina o parte din această fragmentare, care s-a diminuat considerabil, astfel

cum se reflectă, de exemplu, în convergența observată în cazul costurilor de finanțare bancară

și al altor condiții financiare. Prin urmare, politica monetară a contribuit la atenuarea

eterogeneității, ajutând toate economiile să lase în urmă recesiunea și presiunile deflaționiste.

Realizarea de progrese către o uniune bancară a contribuit, de asemenea, la a slăbi legătura

dintre bănci și entitățile suverane.

Pe termen lung, este necesar să se continue eforturile pentru ca zona euro să se apropie mai

mult de o zonă monetară optimă, și anume accelerarea reformelor structurale și acumularea de

marjă de manevră bugetară pentru a crește capacitatea fiecărei economii de a se adapta la

șocuri asimetrice și la evoluția condițiilor monetare. Aprofundarea integrării, în special în

sectorul financiar, va contribui la reducerea eterogenității. În aceste condiții, economiile vor fi

mai bine sincronizate și, în același timp, vor fi mai bine pregătite pentru a face față șocurilor

negative, reducând sarcina globală asupra politicii monetare.

6. Ce părere aveți despre creșterea dimensiunii bilanțului SEBC datorită

programului de achiziționare de active (APP)?

În contextul crizei economice și financiare, BCE a scăzut ratele sale nominale ale dobânzilor

cheie la niveluri apropiate de limita inferioară efectivă, dar acest fapt nu a fost suficient pentru

a aduce inflația aproape de obiectivul său. Prin urmare, au trebuit puse în aplicare alte măsuri

mai puțin convenționale de politică monetară.

Una dintre ele a fost programul de achiziționare de active (APP), care a fost conceput pentru a

crește bilanțul Eurosistemului, pentru a contracara previziunile dezinflaționiste în condițiile

unor rate ale dobânzii deja scăzute. APP este un instrument esențial pentru stabilizarea

RR\1147704RO.docx 9/33 PE618.217v02-00

RO

condițiilor financiare din cadrul zonei euro. Acesta a îmbunătățit condițiile financiare care

sunt relevante pentru economia reală prin intermediul a două canale. În primul rând, aceste

achiziții au crescut prețurile și, prin urmare, au redus randamentul activelor achiziționate.

Acest lucru a determinat investitorii, inclusiv băncile, să solicite un randament mai ridicat, de

exemplu efectuând mai multe împrumuturi către economia reală. În al doilea rând, în măsura

în care au semnalat angajamentul BCE în favoarea unei politici monetare acomodative, aceste

achiziții au condus și la așteptări legate de continuarea în viitor a politicii de scădere a ratelor

dobânzilor. Acest lucru a exercitat o presiune suplimentară pe scăderea ratelor dobânzii pe

termen lung, care reprezintă un factor-cheie în deciziile de investiții ale persoanelor fizice și

ale firmelor.

Un bilanț mare al Eurosistemului este doar consecința firească a acestui program. Bilanțul

BCE a crescut de aproape patru ori în ultimii zece ani.

Întrucât inflația se ajustează la niveluri compatibile cu mandatul său de a asigura stabilitatea

prețurilor, BCE va trebui să analizeze cât de mare ar trebui să fie în viitor bilanțul său, cât de

rapid se va apropia de volumul dorit și de compoziția optimă.

7. Care considerați că este orizontul de timp adecvat pentru încheierea APP?

După cum s-a menționat deja, APP a fost introdus ca reacție la circumstanțe extraordinare, dar

întrucât acestea încep să se diminueze, BCE ar trebui să își propună să revină treptat la o

politică mai convențională. Cu toate acestea, este dificil să se stabilească o anumită dată

pentru încheierea acestui program.

Consiliul guvernatorilor BCE a fost clar în comunicarea sa cu privire la faptul că

achiziționarea activelor nete va continua în ritmul lunar actual de 30 de miliarde EUR, până la

sfârșitul lunii septembrie a acestui an sau ulterior acestei date, dacă va fi necesar. Evoluția

achizițiilor după această perioadă va trebui decisă de către BCE în timp util, pe baza

perspectivelor predominante ale inflației la momentul respectiv și pe baza evaluărilor

Consiliului guvernatorilor privind nivelul adecvat de măsuri de stimulare monetară care vor fi

necesare în anii următori. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că, odată ce achizițiile

nete vor lua sfârșit, se așteaptă ca BCE să continue să reinvestească plățile principalului

încasărilor din active cu scadență atât timp cât va fi nevoie. În viitor, procesul normalizării

politicii monetare ar trebui să se bazeze pe evaluarea orientării politicii monetare necesare

pentru îndeplinirea mandatului BCE privind asigurarea stabilității prețurilor.

8. Cum veți asigura transparența în implementarea programului de achiziționare de

active?

Transparența a fost o preocupare majoră a BCE încă de la începutul programului de

achiziționare de active. Comunicarea externă este un element de sprijin esențial pentru

continuarea realizării în bune condiții a achizițiilor de active. În ciuda implementării

descentralizate complexe, eforturile de a asigura transparența ar trebui să fie o prioritate. De

fapt, transparența este o calitate de dorit a tuturor politicilor guvernamentale. În opinia mea,

BCE a fost foarte transparentă în ceea ce privește executarea APP. Parametrii programului

sunt clar definiți, de exemplu cerința de a distribui achizițiile între jurisdicții în conformitate

cu grila de repartiție pentru subscrierea la capital. În plus, BCE furnizează în timp util

informații detaliate cu privire la diferitele aspecte ale programului (și anume un bilanț

financiar săptămânal consolidat, un extras lunar al participațiilor sale în fiecare dintre cele

patru programe de achiziționare de active, achizițiile de active eligibile lunare și cumulative

pentru fiecare țară în cadrul PSPP etc.).

PE618.217v02-00 10/33 RR\1147704RO.docx

RO

În ansamblu, acest nivel de transparență este cel puțin comparabil cu cel al altor bănci centrale

importante în ceea ce privește programele lor de achiziționare de active la scară largă. În plus,

actualul regim asigură un echilibru adecvat, garantând transparența și compatibilitatea

acesteia cu flexibilitatea necesară în implementarea programului pentru a optimiza

eficacitatea și pentru a descuraja arbitrajul pe piețe. De exemplu, achizițiile nu trebuie să

urmeze grila de repartiție pentru subscrierea la capital la un anumit moment, dar totalul

participațiilor se bazează, într-adevăr, pe grila de capital.

În orice caz, comunicarea externă a politicii este o parte esențială a instrumentului așa cum

este el conceput. Din acest motiv, Consiliului guvernatorilor trebuie să dezbată și să convină

asupra tuturor informațiilor care trebuie publicate și frecvența publicării.

9. Care sunt condițiile care trebuie instituite pentru a gestiona creșterea ratei dobânzii

fără efecte perturbatoare asupra obligațiunilor suverane și a piețelor?

În primul rând, este necesar să se sublinieze faptul că BCE este complet independentă în ceea

ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și instrumentelor sale, pentru a-și

îndeplini mandatul. După cum au subliniat în ultima vreme unii membri ai Consiliului

guvernatorilor BCE, odată început, procesul normalizării politicii monetare, care include

creșterea ratelor dobânzilor, va trebui să îndeplinească două condiții de bază. În primul rând,

va trebui să fie previzibil și transparent, astfel încât să se asigure o bună comunicare cu

participanții de pe piață. În al doilea rând, va trebui să fie treptat și proporțional cu

perspectivele prevalente ale inflației.

Actorii suverani nu sunt, în principiu, diferiți de alți participanți pe piață. Este de datoria lor

să se pregătească și să se adapteze la schimbările posibile în materie de politică monetară; nu

este datoria BCE să elaboreze politici care să faciliteze emiterea de datorie suverană. De

câțiva ani, emitenți suverani și-au redus nevoile în materie de emisiune și au crescut durata

medie de viață a titlurilor, fapt care va îmbunătăți gradul de rezistență în ceea ce privește

sarcina dobânzii în acest scenariu. Guvernele ar trebui, de asemenea, să profite de perioadele

economice favorabile pentru a reface rezervele bugetare și pentru a-și pregăti economiile să

reziste mai bine la șocuri viitoare, cum ar fi o creștere a ratelor dobânzilor. În cele din urmă,

ratele dobânzilor nu vor rămâne la un nivel atât de scăzut la infinit.

Orientările prospective, așa cum sunt cele aplicate în prezent în zona euro, SUA, Regatul Unit

și Japonia, sunt foarte importante pentru a pregăti de dinainte piețele pentru o creștere a

ratelor dobânzilor. Piața futures este destul de lichidă, permițând agenților de piață să își

exprime așteptările destul de precis. Orice majorare ar trebui, în mod ideal, să fie treptată și

anticipată de piață.

În rezumat, modul în care deciziile sunt în prezent puse în aplicare și comunicate pregătesc

piața în mod adecvat pentru normalizarea politicii monetare.

10. În opinia dumneavoastră, cum poate BCE să contribuie la creșterea economică și

la ocuparea deplină a forței de muncă respectând totodată obiectivul său principal de a

menține stabilitatea prețurilor? Care sunt, în opinia dumneavoastră, măsurile de

politică monetară suplimentare care ar putea potența efectele pozitive ale politicii

monetare asupra economiei reale?

Este important să nu uităm că stabilitatea prețurilor este mandatul explicit al BCE. Asigurarea

unor niveluri relativ reduse și stabile ale inflației constituie cea mai bună contribuție pe care

autoritatea monetară o poate avea la creșterea economică. În același timp, asigurarea faptului

că creșterea economică nu deviază cu mult de la rata sa potențială este esențială pentru a

RR\1147704RO.docx 11/33 PE618.217v02-00

RO

asigura stabilitatea inflației. Însă acest lucru ar trebui să intereseze băncile centrale numai ca

mijloc de asigurare a stabilității prețurilor.

Există un număr mare de dovezi că pe termen lung nu există niciun compromis între inflație și

creștere economică. După cum s-a menționat, stabilitatea prețurilor reprezintă o condiție

prealabilă pentru o creștere durabilă. Cu toate acestea, un astfel de compromis poate apărea pe

termen scurt, în special în perioadele de recesiune. În acest context, BCE se concentrează pe

stabilitatea prețurilor și prin aceasta și utilizând flexibilitatea disponibilă - introducerea unui

întreg set de măsuri de politică neconvenționale, pentru a răspunde crizei recente - aceasta a

contribuit la prevenirea căderii în deflație a economiei. Pachetul de măsuri aplicate de BCE

începând din 2012 pare să fi fost suficient pentru a sprijini atât stabilitatea prețurilor, cât și

redresarea economică. Dovezi concrete în acest sens au fost comprimarea marjelor datoriilor

publice, precum și convergența ratelor dobânzii practicate de instituțiile de credit pentru

întreprinderile mici și mijlocii. Această convergență nu ar fi fost totuși posibilă fără

îmbunătățiri în domeniul supravegherii financiare, consolidarea lichidității și a pozițiilor de

capital ale băncilor și reformele structurale întreprinse în multe dintre țările din zona euro în

cursul ultimilor ani. În plus, stabilitatea financiară este, de asemenea, o condiție prealabilă

pentru o creștere durabilă. În măsura în care supravegherea eficace a BCE a împiedicat

creșterea instabilității financiare, a sprijinit și creșterea economică și ocuparea forței de

muncă. În acest mod, BCE a adus și o contribuție importantă la obiectivele sale secundare.

Măsurile de politică ale BCE în vigoare în prezent par adecvate din punctul de vedere al

perspectivelor actuale ale inflației și al orientării dorite a politicii monetare. În ceea ce

privește măsurile viitoare, acestea vor trebui să fie decise pe baza perspectivelor prevalente

ale inflației și a condițiilor economice și financiare din zona euro.

11. Ce părere aveți despre riscurile asociate programului de achiziționare de

obligațiuni emise de sectorul corporativ (CSPP)? Considerați că acest program ar putea

avea efecte de denaturare a concurenței în cadrul pieței unice? Cum considerați că

eventualele efecte de denaturare ale CSPP pot fi minimizate? Considerați că acest

program ar trebui să integreze obiectivele acordului de la Paris și obiectivele de

dezvoltare durabilă?

În opinia mea, CSPP este un program care a îmbunătățit accesul la finanțare al

întreprinderilor, nu doar în mod direct pentru marile companii ale căror obligațiuni sunt în

mod tipic eligibile pentru achiziție în cadrul CSPP, ci și indirect pentru toate întreprinderile și

alte segmente ale pieței, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) care nu au

acces la piețele de obligațiuni. Condițiile favorabile de pe piața obligațiunilor au efecte de

propagare pozitive pentru IMM-uri, de exemplu prin faptul că determină corporațiile mari să

se bazeze mai mult pe finanțarea prin obligațiuni, lăsând astfel mai mult spațiu în bilanțul

băncilor pentru a acorda împrumuturi IMM-urilor. CSPP a sporit, prin urmare, eficacitatea

transmiterii politicii monetare prin intermediul sistemului bancar prin reducerea directă a

costurilor de finanțare bazate pe piață ale societăților nefinanciare.

Acestea fiind spuse, BCE va trebui să rămână vigilentă cu privire la eventuala acumulare a

dezechilibrelor și riscurilor în anumite segmente ale pieței titlurilor emise de sectorul

corporativ ca urmare a condițiilor financiare foarte permisive.

Pentru a preveni potențialele efecte de denaturare a concurenței ale CSPP în cadrul pieței

unice, BCE aplică unele măsuri de contracarare pentru lichiditățile de pe piața primară și piața

secundară. Participarea sa la achizițiile de pe piața primară asigură echilibrul între obiectivul

programului și nevoia de a asigura o funcționare adecvată a pieței. În mod similar, atunci când

PE618.217v02-00 12/33 RR\1147704RO.docx

RO

cumpără de pe piața secundară, BCE ia în considerare penuria de anumite instrumente de

datorie și condițiile generale ale pieței, pentru a nu denatura prețurile și lichiditatea. În plus,

achizițiile reflectă în mod proporțional toate emisiunile eligibile aflate în curs de derulare, cu

o capitalizare bursieră care oferă o ponderare pentru fiecare dintre jurisdicțiile diferite de

emisiune.

În ceea ce privește obiectivele de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), ar

trebui să începem să recunoaștem că dezvoltarea durabilă și protecția mediului sunt obiective

ale UE stabilite în legislația primară. Prin urmare, sprijinul din partea Eurosistemului este

garantat, cu condiția să respecte pe deplin obiectivul principal al BCE privind stabilitatea

prețurilor pe termen mediu. În acest domeniu, este important să se țină seama de activitatea în

curs privind finanțarea durabilă care se desfășoară în diferite foruri europene și internaționale.

De exemplu, Grupul de experți la nivel înalt al UE privind finanțele sustenabile a publicat

recent un raport, care a fost prezentat Consiliului ECOFIN în februarie 2017, în care se

propun recomandări care includ elaborarea unei taxonomii și a unui sistem de etichetare

pentru obligațiunile ecologice și expunerile ecologice, care vor fi luate în considerare în

cadrul viitorului plan de acțiune al Comisiei. De asemenea, G20, în cadrul Grupului de studiu

pentru finanțarea ecologică, și FSB, în cadrul Grupului operativ pentru informațiile financiare

în materie de climă care trebuie publicate, elaborează în prezent inițiative pentru a consolida

publicarea de informații privind riscurile legate de mediu și pentru a putea înțelege mai bine

dacă aceste riscuri ar putea fi mai bine integrate în cadrele de reglementare și de gestionare a

riscurilor. Aceste inițiative trebuie dezvoltate în continuare, iar sprijinul din partea BCE va

juca un rol important. Până când vor fi dezvoltate, aceste inițiative ar putea oferi BCE

mijloace pentru a lua în calcul aspectele legate de mediu atunci când efectuează achiziții (de

exemplu, luând în considerare taxonomia menționată). Cu toate acestea, înainte de

incorporarea factorilor ecologici în politica sa monetară, BCE ar trebui să abordeze cu atenție

riscurile în ceea ce privește stabilitatea financiară care ar rezulta din luarea în considerare a

criteriilor, dincolo de riscul de credit, care ar putea să nu fie justificate din punct de vedere

prudențial.

12. Cum evaluați proporția tot mai mare din prezent a programului de achiziționare

de obligațiuni emise de sectorul corporativ pe piața primară și totodată cota în scădere a

programului de achiziționare pentru sectorul public de pe piața secundară?

În primul rând, este vorba de două programe care se desfășoară în condiții diferite. Astfel, în

timp ce achizițiile CSPP sunt executate atât pe piețele primare, cât și pe cele secundare,

achizițiile PSPP sunt executate doar pe piața secundară, deoarece BCE nu poate să cumpere

obligațiuni suverane de pe piețele primare, în conformitate cu articolul 123 din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene.

Cota relativ mare a CSPP pe piața primară este o consecință naturală a modului în care este

conceput programul, deoarece CSPP stimulează noi emisiuni. Cu toate acestea, programul

vizează, de asemenea, să asigure că Eurosistemul achiziționează o cotă relativ redusă de

emisiuni noi (în special maximum 30 % pentru fiecare emisiune), în scopul de a asigura buna

funcționare a pieței.

În ceea ce privește diminuarea ponderii PSPP în activitatea de pe piața secundară, aceasta este

o consecință a reducerii recente a obiectivului lunar pentru achizițiile nete APP, de la 60 la 30

miliarde EUR. Cea mai mare parte a acestei reduceri s-a concentrat pe partea PSPP din APP,

care reflectă evoluția recentă a ofertei relative a obligațiunilor din sectorul public în raport cu

alte active eligibile.

RR\1147704RO.docx 13/33 PE618.217v02-00

RO

13. Care este părerea dumneavoastră privind punerea în aplicare a asistenței pentru

acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență (ELA)? Ce îmbunătățiri se pot

aduce la procesul de luare a deciziilor privind acordarea ELA?

Stabilitatea financiară este o condiție necesară pentru o bună transmitere a politicii monetare.

Băncile centrale naționale (BCN) pot decide să furnizeze injecții de capital instituțiilor

financiare solvabile care se confruntă cu probleme temporare de lichiditate, în afara

operațiunilor de politică monetară obișnuite ale Eurosistemului.

ELA este furnizată sub responsabilitatea BCN, care își asumă costurile și riscurile, și

întotdeauna către instituții solvabile. BCN pot decide să acorde ELA unei anumite instituții,

garanțiile care se solicită și alte măsuri de control al riscurilor care vor fi puse în aplicare.

Cu toate acestea, marja de apreciere a BCN este limitată de Consiliul guvernatorilor BCE,

care poate interzice, limita sau condiția operațiunile ELA în cazul în care constată că acestea

interferează cu obiectivele și sarcinile SEBC. Monitorizarea de către Consiliul guvernatorilor

crește odată cu dimensiunea ELA solicitate. Cadrul pentru ELA prevede, de asemenea,

flexibilitatea necesară pentru a răspunde la situațiile de urgență deosebită sau pentru a evita

potențiale implicații sistemice: Consiliul guvernatorilor poate decide să nu ridice obiecții cu

privire la furnizarea ELA pentru anumite bănci până la un anumit prag și într-un interval de

timp definit în prealabil.

Furnizarea ELA a avut un rol esențial în desfășurarea politicii monetare a Eurosistemului, în

special în timpul crizei. Acest lucru a contribuit la stabilitatea financiară și a contracarat

efectele negative asupra încrederii, sprijinind astfel transmiterea politicii monetare, în cadrul

mandatului BCE.

Normele sunt clare în această privință. O instituție de credit ar putea avea acces la asistența

privind lichiditatea în situații de urgență în cazul în care este solvabilă și dispune de suficiente

active disponibile pentru a garanta că fondurile furnizate vor fi recuperate, astfel încât banca

centrală, iar în final cetățenii, să nu sufere niciun prejudiciu.

Procesul decizional este transparent. Acordul ELA (Acordul privind asistența pentru

acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență) a fost publicat de BCE anul trecut și

conține toate detaliile procesului: de la definiția de solvabilității băncii, la împărțirea

responsabilităților între banca centrală națională care acordă împrumutul și Banca Centrală

Europeană, care nu are obiecții împotriva acțiunii respective.

14. Ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la nivelurile actuale ale dezechilibrelor

Target?

Dezechilibrele actuale Target2 sunt total diferite față de cele din 2011 și 2012. În acea

perioadă, continuitatea UEM era pusă la îndoială, în mod incorect, după cum s-a dovedit mai

târziu. În acest context, țările cu deficite de cont curent au avut temerea de a se afla în pericol

de devalorizare, iar țările cu excedent de cont curent au primit anumite probabilități de

reevaluare, astfel încât reacția rațională a pieței au fost scurgerea de capital dinspre așa-

numita periferie spre Germania.

Creșterea soldurilor Target2 începând de la sfârșitul anului 2014 diferă de episodul anterior de

creștere a soldurilor. Implementarea programului de achiziționare de active denaturează

semnalele trimise de dezechilibrele Target și poate duce la interpretări greșite. Este bine

cunoscut faptul că unele dintre aceste dezechilibre Target au o origine mecanică, legate de

modul în care sunt efectuate APP achizițiile. Acesta este statutul Frankfurtului ca centru

PE618.217v02-00 14/33 RR\1147704RO.docx

RO

financiar și statutul Bundesbank în calitate de contraparte Target2 pentru majoritatea băncilor

internaționale, care se află în spatele creșterii Bundesbank în poziția creditorilor săi. În

concluzie, consider că dezechilibrele Target nu sunt un aspect legat de care ar trebui să ne

îngrijorăm. Această perspectivă este susținută de faptul că prețurile activelor nu reflectă nicio

dificultate, așa cum s-a întâmplat în timpul crizei datoriei suverane din 2011-2012.

În orice caz, este important ca BCE să își continue monitorizarea atentă a soldurilor Target2 și

a unei game largi de indicatori care oferă informații despre nivelurile de criză a pieței, așa

cum procedează în prezent.

15. Care sunt riscurile pentru stabilitatea monetară legate de dezvoltarea monedelor

virtuale, cum ar fi Bitcoin? Ce rol credeți că ar trebui să joace BCE în ceea ce privește

monedele virtuale?

Permiteți-mi să încep prin a face o afirmație evidentă: Bitcoin și alte criptomonede pot fi cu

greu prezentate în prezent drept substitute pentru banii emiși de băncile centrale. Monedele

virtuale sunt afectate de o serie de probleme, majoritatea legate în principal de primele etape

ale implementării tehnologiei registrelor distribuite (DLT). Tehnologia registrelor distribuite

este încă relativ ineficientă, viteza operațiunilor este limitată, iar perfecționările tehnologice

constante au generat până în prezent aproape 900 de monede diferite. Pe lângă aceasta,

Bitcoin și celelalte așa-numite „alt-coins” principale sunt concentrate în mâinile unui grup

restrâns, iar acest lucru, împreună cu lichiditățile limitate, oferă un mediu extrem de volatil,

predispus la bule speculative și la episoade de „explozie”. Prin urmare, criptomonedele nu

sunt în prezent capabile să îndeplinească funcțiile esențiale ale banilor (mijloace de plată,

unități de cont și stocarea valorii), într-un mod sustenabil.

Monedele digitale emise în mediu privat pot genera în cele din urmă provocări pentru băncile

centrale. În principiu, pentru o bancă centrală, provocările create de o monedă digitală ar

trebui, în fapt, să fie aceleași cu cele reprezentate de prezența unei monede străine concurente.

Pentru economia mondială, concurența dintre monede determină ca cererea și oferta să

stabilească un preț de echilibru, cursul de schimb, ceea ce reflectă utilitatea relativă a

monedelor.

În sens larg, în cazul în care circulația uneia sau mai multor monede digitale emise în mediul

privat ar crește la niveluri semnificative, politica monetară ar fi afectată în același mod ca și

cu orice altă monedă. Banca Centrală (și autoritățile de reglementare și de supraveghere) ar

trebui să monitorizeze cursurile de schimb, sistemele de plată ale acestor monede, piețele

financiare de active denominate în monedele noi și interconexiunile dintre piețe și

participanții pe piață și sistemul financiar tradițional. Această monitorizare ar fi necesară

pentru a garanta eficacitatea impulsurilor monetare, precum și integritatea sistemelor de plată

și a piețelor financiare, pentru a păstra stabilitatea financiară și a izola sistemul de șocuri. În

plus, noile piețe ale monedelor digitale și plățile în monedă digitală ar trebui să fie supuse

tuturor reglementărilor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și

privind protecția investitorilor.

Până în prezent, activele criptografice nu prezintă un risc grav pentru stabilitatea financiară,

astfel cum menționează Consiliul pentru Stabilitate Financiară, având în vedere volumul lor

limitat și capacitatea lor de interconectare. În viitor, activele criptografice ar putea afecta

stabilitatea financiară dacă le crește volumul și capacitatea de interconectare cu sectorul

financiar.

În cele din urmă, băncile centrale ar putea coopta tehnologia registrelor distribuite care stă la

baza Bitcoin pentru a emite o monedă digitală suverană. O monedă digitală de bază ar putea

RR\1147704RO.docx 15/33 PE618.217v02-00

RO

ajuta băncile centrale să păstreze controlul asupra mecanismelor monetare, dar ar putea avea

implicații importante asupra activităților bancare fragmentare care ar trebui să fie mai bine

studiate.

Reglementarea monedelor digitale este responsabilitatea autorităților de reglementare

financiară de la nivel mondial. Dincolo de aceste considerații pe termen lung în domeniul

politicii monetare, BCE ar trebui să monitorizeze evoluțiile de pe scena criptomonedelor și

interconexiunea dintre sistemul financiar tradițional și aceste piețe. În măsura în care volumul

de pe piață rămâne relativ mic, iar instituțiile financiare se țin la distanță de aceste active

riscante, BCE nu e nevoie să intervină, dar ar trebui să rămână vigilentă față de impactul

potențial asupra stabilității financiare și să avertizeze toate părțile interesate cu privire la

riscurile implicate.

16. Cum evaluați interacțiunile dintre sistemele de plăți și politica monetară? Care ar

trebui să fie rolul BCE, în calitate de bancă centrală, în supravegherea contrapărților

centrale?

Sistemele de plăți sunt esențiale pentru punerea în aplicare a politicii monetare. Banca

centrală depinde de un sistem de plăți sigur și eficient, care reprezintă o condiție prealabilă

pentru o transmitere armonioasă a politicii monetare și pentru menținerea stabilității

financiare. Prin urmare, una dintre misiunile fundamentale ale Eurosistemului este

promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți (articolul 127 alineatul (2) din Tratatul

privind funcționarea UE), iar supravegherea BCE are ca scop să garanteze canalul de

transmitere a politicii monetare. Dacă fondurile nu circulă fără dificultăți între participanții pe

piață, poate apărea un comportament dezordonat al ratelor dobânzilor, care ar putea sfârși prin

a afecta constituirea acestora. În acest sens, dacă sistemul de plăți este disfuncțional, politica

monetare este afectată. În plus, instituirea sistemului TARGET de către Eurosistem a pus la

dispoziție un sistem de plăți la nivelul UE care este folosit pentru decontarea operațiunilor

băncii centrale. TARGET a devenit un mijloc esențial al Eurosistemului pentru punerea în

aplicare a politicii monetare și a contribuit la crearea unei piețe monetare unice în cadrul zonei

euro.

În ceea ce privește rolul BCE, în calitate de bancă centrală, în supravegherea contrapărților

centrale, se prevede că actuala revizuire a Regulamentului EMIR va aborda necesitatea ca

BCE să aibă competențe adecvate pentru a se asigura că monitorizează în mod adecvat

riscurile potențiale aferente CPC-urilor pentru desfășurarea politicii monetare și pentru buna

funcționare a sistemelor de plăți. Propunerea implică, printre altele, consolidarea rolului jucat

de băncile centrale din UE în cadrul de reglementare. Această consolidare este necesară în

primul rând din cauza creșterii continue a compensării centrale și a concentrării riscurilor

financiare în cadrul CPC-urilor, ceea ce sporește potențialele efectele perturbatoare pe care

CPC-urile le pot avea asupra punerii în aplicare a politicii monetare. În al doilea rând, ieșirea

Regatului Unit din UE implică faptul că, în viitor, o foarte mare parte din activitățile de

compensare denominate în euro pot fi efectuate din afara UE.

17. Care sunt riscurile legate de Brexit pentru stabilitatea financiară?

Impactul Brexitului va depinde de caracteristicile viitoarei relații dintre Regatul Unit și UE.

Deoarece rezultatul final al negocierilor nu este clar, ar trebui să fim pregătiți pentru orice

eventualitate, inclusiv pentru un scenariu de situație limită. Un regim de tranziție în

conformitate cu orientările Consiliului European din decembrie ar trebui, în mod evident, să

facă tranziția mai ușoară. Cu toate acestea, există încă incertitudini cu privire la întregul

PE618.217v02-00 16/33 RR\1147704RO.docx

RO

proces.

Din punctul de vedere al pieței europene de servicii financiare, în cazul în care volumul de

operațiuni tranzacționat la Londra va fi fragmentat și se va desfășura pe una sau mai multe

piețe europene sau internaționale, ar putea apărea mai multe consecințe:

Fragmentarea ar genera costuri structurale temporare pentru piața de capital a UE, cauzate de

pierderea economiilor de scară și de rețea, de scăderea lichidității și de adâncimea piețelor. Cu

toate acestea, pe termen lung aceste costuri ar scădea pe măsură ce piețele care vor înlocui the

City vor deveni mai profunde.

Legăturile transfrontaliere puternice dintre Regatul Unit și UE în furnizarea de servicii

financiare înseamnă că un eveniment extrem de realizare a unui Brexit dezordonat ar putea

prezenta riscuri semnificative pentru stabilitatea financiară. Un domeniu de îngrijorare îl

constituie instrumentele financiare derivate extrabursiere (OTC) și contractele de asigurare. În

special în ceea ce privește CPC-urile, tranziția generează incertitudine, deoarece nu se poate

presupune că membrii noilor case de compensare vor putea echilibra cererea și oferta fără

întrerupere. Stocul de operațiuni și operațiunile noi de pe piețele euro trebuie să fie efectuate

sau să migreze către CPC-urile autorizate sau recunoscute de către UE, care le înlocuiesc pe

cele anterioare. Acesta este un proces complex, care necesită timp. În sens mai larg, există, de

asemenea, îngrijorări în ceea ce privește tranziția către noi norme/standarde juridice.

Cu toate acestea, mai multe măsuri care pot atenua incertitudinea din jurul tranziției:

anunțarea din timp a caracteristicilor viitorului cadru, autorizațiile provizorii, mecanismele de

păstrare a drepturilor obținute și/sau termenul pentru înnoirea tuturor contractelor, toate sunt

măsuri care ar putea contribui la o tranziție ordonată.

Multe elemente depind de deciziile strategice ale băncilor care își desfășoară activitatea pe

aceste piețe. Este esențial ca entitățile în cauză să se pregătească din timp pentru soluționarea

fricțiunilor de pe parcursul tranziției și să se adapteze la orice scenarii viitoare.

Atât BCE, cât și BCN ar trebui să fie pregătite să facă față tranziției și relocării entităților

financiare din Regatul Unit. Sunt necesare criterii clare privind modul în care trebuie tratate

aceste entități (și anume validarea modelelor interne pe care le utilizau în Regatul Unit) , iar

autoritățile de supraveghere ar trebui să asigure că aceste entități relocate nu sunt doar cochilii

goale care își păstrează toate activitățile și resursele în Regatul Unit.

Dacă se fac pregătirile adecvate pentru tranziție, nu ar trebui să ne așteptăm la implicații pe

termen lung semnificative asupra stabilității financiare și a economiei din zona euro.

18. Cum ar putea cadrul de guvernanță economică și în special punerea sa în aplicare

să fie îmbunătățite? UE

Într-o uniune monetară, statele membre renunță la instrumente importante de stabilizare.

Acest fapt ar trebui să fie compensat prin consolidarea altor mecanisme de prevenire și

absorbire a șocurilor.

În primul rând, piețele financiare redistribuie riscurile în cadrul unei uniuni monetare și

sporesc partajarea riscurilor în sectorul privat. Finalizarea uniunii bancare și a uniunii

piețelor de capital are obiectivul de a oferi piețe financiare integrate, care să garanteze

o alocare eficientă a resurselor în cadrul întregii UEM. Acestea ar trebui finalizate în

mod prioritar.

În al doilea rând, este esențial să se crească reziliența economiilor individuale și să se

prevină divergențele de competitivitate dintre membrii UEM, care conduc la

dezechilibre nesustenabile. Acest lucru necesită un cadru de guvernanță economică

RR\1147704RO.docx 17/33 PE618.217v02-00

RO

puternic, cu o bună funcționare, care să asigure stabilitatea financiară. Reformele

structurale sunt importante pentru a asigura convergența în UE, dar sunt și mai

importante pentru țările cu aceeași monedă și pentru buna funcționare a uniunii

economice și monetare.

Statele membre trebuie să fie conștiente de faptul că a face parte dintr-o uniune monetară

necesită o coordonare mai accentuată a politicilor economice, la un nivel de integrare

mai profund.

Criza a demonstrat că stabilitatea prețurilor asigurată de BCE, împreună cu finanțele publice

coordonate prin intermediul Pactului de stabilitate și de creștere (PSC) nu au fost suficiente

pentru a asigura stabilitatea financiară a zonei euro. Acumularea de dezechilibre poate pune în

pericol stabilitatea financiară și poate afecta și mecanismele de transmitere a politicii

monetare. De aceea au fost întreprinse reforme substanțiale ale guvernanței economice a zonei

euro: pe lângă consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere și o mai mare coordonare

bugetară, a fost instituit și un cadru pentru supravegherea și corectarea dezechilibrelor

macroeconomice. Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (MIP) este destinată să

monitorizeze acumularea de dezechilibre și declanșează măsuri corective atunci când este

necesar. În plus, semestrul european prevede că statele membre trebuie să întreprindă

măsurile necesare pentru a aborda principalele provocări și vizează coordonarea și punerea în

aplicare a reformelor structurale.

Toate acestea au fost reforme necesare și utile ale guvernanței economice, dar mai rămân încă

multe de făcut.

În domeniul politicilor bugetare, există din ce în ce mai multe apeluri la simplificarea

normelor bugetare pentru a asigura un nivel mai ridicat de asumare și o aplicare

transparentă și coerentă a normelor convenite. Ceea ce este important este că Pactul de

stabilitate și de creștere garantează că statele membre constituie rezerve bugetare în

perioadele de conjunctură favorabilă. Normele bugetare convenite trebuie apoi puse în

aplicare în mod hotărât, deoarece, în caz contrar, statele membre vor rămâne vulnerabile

la următoarea criză, având în vedere marja de manevră bugetară limitată disponibilă în

prezent.

În plus, se pot aduce îmbunătățiri la MIP, astfel încât acesta să devină un adevărat

instrument de avertizare timpurie privind acumularea de dezechilibre, care să

declanșeze măsuri corective.

Punerea în aplicare a reformelor structurale trebuie, de asemenea, să fie îmbunătățită.

Statele membre ar trebui să își asume pe deplin responsabilitatea pentru reformele

necesare pentru a-și remedia dezechilibrele, precum și să își asume responsabilități

individuale.

Statele membre trebuie să își respecte angajamentele, iar semestrul european ar trebui

să ofere cadrul pentru o coordonare corespunzătoare și pentru succesiunea reformelor

structurale în vederea internalizării posibilelor efecte de propagare. În acest sens,

asigurarea coerenței dintre recomandările pentru statele membre și recomandările

pentru zona euro poate consolida reziliența uniunii monetare.

Reformele structurale sunt esențiale pentru a spori capacitatea de rezistență a uniunii

monetare și pentru a menține niveluri ridicate de creștere economică durabilă pe termen lung

și de ocupare a forței de muncă. Acestea deblochează potențialul de creștere și, prin abordarea

blocajelor în calea investițiilor, creează un mediu favorabil investițiilor. În plus, reformele

structurale reprezintă principalul mecanism de reducere a riscurilor în cadrul unei uniuni

monetare și vor contribui la construirea încrederii politice necesare pentru a înregistra

progrese suplimentare în ceea ce privește alte reforme care sunt necesare pentru aprofundarea

PE618.217v02-00 18/33 RR\1147704RO.docx

RO

UEM.

Toate aceste acțiuni vor face ca economiile statelor membre și zona euro în ansamblu să

devină mai rezistente la șocuri negative. Cu toate acestea, chiar și cele mai flexibile și mai

eficiente piețe nu au capacitatea de a absorbi integral șocuri foarte mari. Zona euro are nevoie

de o „plasă de siguranță” adaptată și actuala dezbatere privind consolidarea MES își propune

să atingă exact acest obiectiv (a se vedea întrebarea referitoare la MES).

Într-o perspectivă pe termen mai lung, zona euro ar beneficia de pe urma unei coordonări mai

bune a politicilor bugetare și de capacitatea de a pune în aplicare o combinație adecvată de

politici în zona euro. În acest sens, un instrument de stabilizare bugetară ar putea fi util pentru

a face față șocurilor mari fără să se apeleze în mod excesiv la BCE în scopuri de

stabilizare. Structura sa ar trebui să aibă în vedere aspecte legate de hazardul moral, astfel

încât accesul la această capacitate, condiționat de îndeplinirea angajamentelor reformei

structurale și de respectarea normelor bugetare, ar putea oferi stimulente adecvate pentru

politici economice solide.

La reuniunea la nivel înalt a zonei euro din decembrie 2017, șefii de stat și de guvern au decis

să acorde prioritate discuțiilor cu privire la uniunea bancară și la viitorul MES, cu scopul de a

lua o primă serie de decizii în luna iunie. În același timp, se așteaptă continuarea discuțiilor cu

privire la alte aspecte într-o perspectivă pe termen mai lung. Acum că perspectivele

economice se îmbunătățesc, este momentul să se reflecteze asupra guvernanței economice a

UEM pentru a asigura reziliența acestuia la situațiile de criză viitoare.

19. Ce părere aveți despre dezbaterea actuală cu privire la persistența unor niveluri

ridicate ale datoriei publice în zona euro?

Criza a cauzat o deteriorare substanțială a finanțelor publice în UE și în zona euro, având în

vedere faptul că guvernele au permis extinderea deficitelor în vederea sprijinirii economiei,

dar și pentru că datoriile implicite din sectorul bancar din unele state membre s-au

materializat în bilanțul sectorului public. Investitorii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la

sustenabilitatea datoriei publice din unele țări și, în consecință, piețele financiare din zona

euro s-au fragmentat de-a lungul frontierelor naționale.

Au fost luate măsuri pentru a se preveni repetarea acestei situații, inclusiv crearea uniunii

bancare (astfel cum s-a menționat anterior) și reforme substanțiale menite să consolideze

disciplina bugetară și să sporească coordonarea politicilor economice. Ca urmare a acestor

eforturi, UE este una dintre regiunile în care s-a realizat cea mai mare consolidare bugetară, în

ciuda unei redresări fragile, iar statele membre reușesc să iasă cu succes din procedura

aplicabilă deficitelor excesive. În următorii ani, se așteaptă ca toate statele membre să intre în

cadrul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. Efortul de consolidare a

pus ponderea datoriei în PIB în zona euro pe o traiectorie descendentă.

Cu toate acestea, această tendință generală pozitivă ascunde diferențe considerabile între

statele membre. În această privință, este extrem de important să se utilizeze actualul mediu

economic pozitiv pentru constituirea de rezervele bugetare. Acest lucru este valabil în special

pentru statele membre puternic îndatorate, care trebuie să adopte o traiectorie de consolidare

în conformitate cu situația lor ciclică. Într-adevăr, politicile bugetare ar trebui să creeze o

marjă de manevră bugetară suficientă în perioadele de conjunctură favorabilă pentru a

contracara șocurile negative atunci când acestea apar. În caz contrar, zona euro va rămâne

vulnerabilă în cazul unor recesiuni viitoare. Aceasta înseamnă că statele membre trebuie să își

îndeplinească responsabilitățile în temeiul Pactului de stabilitate și de creștere.

Acest lucru nu înseamnă că nu există posibilitatea de a îmbunătăți cadrul bugetar în zona euro

RR\1147704RO.docx 19/33 PE618.217v02-00

RO

pe termen mediu. Există din ce în ce mai multe apeluri la simplificarea normelor bugetare și la

formularea recomandărilor de politică bugetară pe baza unor indicatori observabili aflați sub

controlul guvernelor, care să reflecte o înțelegere comună a situației ciclice. Acest lucru ar

crește gradul de asumare a normelor bugetare și ar facilita aplicarea lor consecventă.

În sfârșit, nu ar trebui să uităm că esențială pentru sustenabilitatea finanțelor publice rămâne

creșterea economică. În această privință, reformele structurale care deblochează potențialul de

creștere și sporesc competitivitatea economiilor din zona euro vor contribui la gestionarea

actuală a nivelurilor de datorii acumulate în perioada de după criză, stimulând creșterea

durabilă pe termen lung și ocuparea forței de muncă.

20. Cum apreciați recenta evoluție a cursului de schimb USD/EUR?

Deși cursul de schimb în sine nu face parte din mandatul BCE (care se concentrează pe

stabilizarea inflației prețurilor de consum), el este, cu siguranță, unul dintre prețurile

financiare pe care BCE le monitorizează îndeaproape în evaluarea perspectivelor

macroeconomice, care, la rândul său, este o contribuție esențială la deciziile sale de politică

monetară.

Recenta apreciere a monedei euro (18 % în ultimul an) nu este neobișnuită în raport cu

nivelurile istorice: de la lansarea monedei unice, au existat mai multe episoade similare sau

chiar mai importante de apreciere mai puternică. Aprecierea monedei euro este asociată cu o

reevaluare a perspectivelor în materie de politică monetară de către participanții la piață,

având în vedere evoluțiile macroeconomice pozitive din zona euro, precum și cu scăderea

estimată a achizițiilor de active de către BCE. Într-o mare măsură, această apreciere recentă a

cursului de schimb nominal efectiv al monedei euro reflectă evoluții pozitive, cum ar fi o

îmbunătățire a perspectivelor economice și creșterea încrederii piețelor, în contextul unui

excedent de cont curent; prin urmare, această mișcare este asociată cu îmbunătățirea

aspectelor de bază. În mod evident, se așteaptă ca această apreciere să aibă un oarecare efect

de restricție asupra exporturilor și asupra inflației. Cu toate acestea, dacă tendința de apreciere

persistă sau dacă este foarte importantă, ar putea avea un impact mai mare de moderare a

creșterii și inflației, ceea ce va îngreuna sarcina BCE de a-și atinge obiectivul privind inflația.

În orice caz, BCE ar trebui să rămână vigilentă în ceea ce privește evoluția cursurilor de

schimb și să evalueze continuu provocările pe care acestea le pot reprezenta pentru stabilitatea

prețurilor.

21. Cum apreciați realizările grupului G20? Care este opinia dvs. cu privire la

actualul nivel de coordonare între principalele bănci centrale?

G20 s-a dovedit a fi un for esențial de consolidare a cooperării economice internaționale și de

promovare a unei economii mondiale deschise și integrate. Există două domenii în care G20 a

fost deosebit de eficient. Pe de o parte, G20 a consolidat capacitatea de rezistență a sistemului

financiar mondial, prin mandatarea Consiliului pentru Stabilitate Financiară (FSB) să

elaboreze un pachet cuprinzător de reforme, în special pentru a aborda hazardul moral din

partea instituțiilor globale de importanță sistemică. Pe de altă parte, și în colaborare cu

OCDE, G20 a avut un rol esențial în combaterea evaziunii fiscale și a spălării banilor, prin

lansarea unui set de măsuri pentru combaterea erodării bazei impozabile și a transferului

profiturilor și prin favorizarea schimbului automat de informații fiscale. În prezent, G20 se

confruntă cu noi provocări, cum ar fi abordarea inovării financiare atât în sistemul financiar

(FinTech), cât și al fiscalității, ceea ce demonstrează că G20 este în continuare foarte

important în rolul său în ceea ce privește coordonarea la nivel mondial.

PE618.217v02-00 20/33 RR\1147704RO.docx

RO

Băncile centrale pot contribui la stabilitatea cursului de schimb prin comunicarea atentă a

politicii lor monetare în prealabil, acțiune care s-a îmbunătățit în ultimii ani prin intermediul

unor „orientări prospective”. În acest sens, este de apreciat faptul că comunicatele Comitetului

monetar și financiar internațional (IMFC), ale G7 și ale G20 continuă să reflecte implicațiile

adverse pe care volatilitatea excesivă și fluctuațiile dezordonate ale cursurilor de schimb le

pot avea pentru stabilitatea economică și financiară, precum și angajamentul asumat de

autoritățile de la nivel național să se abțină de la devalorizări competitive și de la a viza ratele

de schimb în scopuri de concurență. BCE ar trebui să se afle în comunicare constantă cu

băncile centrale din alte monede. Cu toate acestea, există un spațiu limitat de implicare într-o

coordonare mai ambițioasă a politicii monetare la nivel mondial, deoarece băncile centrale au

mandate naționale. Acestea fiind spuse, cred că în ultimii ani am asistat la un nivel

satisfăcător de cooperare între băncile centrale majore din economiile avansate, astfel cum se

reflectă, de exemplu, în buna lor comunicare cu privire la ratele de schimb, poziționarea lor în

favoarea stabilității mondiale și furnizarea de lichidități în monedă străină. Cred că această

coordonare este binevenită și ar trebui consolidată în viitor.

C. Stabilitate și supraveghere financiară

22. Cum putem gestiona moștenirea crizei în materie de niveluri ridicate de credite

neperformante, precum și riscurile asociate fluxului de credite neperformante?

Deși sunt concentrate în anumite bănci, creditele neperformante sunt probabil cea mai mare

provocare cu care se confruntă sistemul financiar al zonei euro în prezent, deoarece știrbesc

încrederea în băncile europene. Creditele neperformante cântăresc greu în bilanțurile contabile

ale băncilor, nu doar pentru că le împiedică potențialul de rentabilitate, ci și pentru că le

limitează capacitatea de a acorda împrumuturi. Potrivit Autorității Bancare Europene (ABE),

creditele neperformante au scăzut începând din anul 2014, dar atât proporția, cât și sumele

rămân ridicate (circa 800 miliarde EUR).

Cele mai importante trei aspecte care trebuie luate în considerare atunci când se abordează

problema creditelor neperformante sunt transparența, evaluarea corectă și constituirea unor

provizioane adecvate. În acest sens, măsurile propuse recent de BCE și de Comisie merg în

direcția bună.

Este nevoie de o abordare pas cu pas, care să combine presiunea continuă exercitată de

autoritățile de supraveghere (de exemplu MUS), pentru a crește provizioanele și pentru a

vinde activele neperformante, alături de ameliorarea cadrului de reglementare din unele țări,

astfel încât executarea garanției să fie mai ușoară, iar vânzarea creditelor neperformante și a

activelor executate silit să fie mai eficace. Viteza procesului trebuie, de asemenea, să țină

seama de nivelurile de capital al băncilor, precum și de capacitatea lor de a atrage fonduri de

pe piețe.

Abordarea creditelor neperformante necesită o abordare cuprinzătoare, astfel cum se

menționează în concluziile Consiliului ECOFIN din iulie 2017 privind un plan de acțiune

pentru a rezolva problema creditelor neperformante în Europa. Acesta cuprinde o gamă largă

de măsuri, de la mecanismele de protecție prudențială, la cadre de insolvență sau dezvoltarea

piețelor secundare.

23. Cum evaluați nivelul ridicat de active de nivelul 2 și nivelul 3 în bilanțul multor

RR\1147704RO.docx 21/33 PE618.217v02-00

RO

bănci? Aceste active sunt luate în considerare în mod corespunzător de actualul cadru

de supraveghere?

Cheia pentru gestionarea și supravegherea corespunzătoare a unei bănci rezidă în existența de

informații adecvate privind valoarea reală a activelor sale. Cu cât este mai mare lipsa de

precizie în această privință, cu atât este mai complexă și mai puțin fiabilă orice evaluare

privind solvabilitatea acesteia.

Astfel, activele de nivelul 2 și de nivelul 3, care nu au prețuri de piață regulate și a căror

valoare trebuie să fie estimată pe baza altor criterii de referință sau a unor modele matematice

complexe, reprezintă o provocare pentru activitatea contabililor, supraveghetorilor și

directorilor de bănci.

Acesta este exact motivul pentru care cadrul stabilit de FSB pentru a determina ce bănci sunt

considerate a fi de importanță sistemică la nivel mondial ia în considerare volumul acestui tip

de active drept unul dintre principalele elemente pentru a preciza gradul de complexitate al

unei bănci. Pe baza acestei clasificări, băncile de importanță sistemică la nivel mondial sunt

supuse unor cerințe de solvabilitate și de rezoluție mai stricte.

În orice caz, se pare că există o tendință discutabilă de a stigmatiza automat aceste active și de

a le considera „active problematice”, cum ar fi creditele neperformante, împrumuturile

restructurate în urma dificultăților financiare sau activele executate silit.

Totuși aceste active trebuie să fie abordate în mod corespunzător de către autoritățile de

supraveghere. În primul rând, trebuie să ne asigurăm că activele de nivelul 2 și de nivel 3 sunt

corect identificate și clasificate în bilanțurile băncilor. În al doilea rând, evaluarea adecvată a

ambelor tipuri de active trebuie să fie monitorizată de către autoritățile de supraveghere. Acest

lucru este valabil în special pentru băncile mari și complexe. În mod similar cu abordarea

creditelor neperformante, autoritățile de supraveghere bancară trebuie să se asigure că băncile

evaluează corect aceste active sau, dacă nu, că subevaluarea se reflectă în contul de profit și

pierderi cât mai repede posibil.

24. Care este opinia dumneavoastră cu privire la reglementarea entităților din

sistemul bancar paralel?

Finanțarea nebancară oferă o alternativă la finanțarea bancară și ajută la susținerea economiei

reale. Sistemul bancar paralel este o sursă de diversificare a ofertei de credite, dar poate

deveni și o sursă de riscuri sistemice, în mod direct sau indirect, prin gradul său de

interconectare cu băncile. Astfel, este important să se contracareze aceste riscuri și să se

identifice măsurile politice adecvate pentru a le evita și pentru a garanta transparența

entităților bancare paralele. Cu cât aceste riscuri sunt mai transparente, cu atât mai precisă va

fi stabilirea prețurilor lor.

În acest sens, s-au înregistrat numeroase progrese. CSF a lucrat, începând de la înființarea sa

în 2009, la transformarea sistemului bancar paralel în finanțare rezilientă bazată pe piață. În

plus, în 2013 Comisia Europeană a emis o comunicare care prezintă o serie de priorități, cum

ar fi transparența sistemului bancar paralel și instituirea unui cadru pentru fondurile de piață

monetară (FPM). Fondurile de piață monetară oferă finanțare pe termen scurt instituțiilor

financiare, corporațiilor și guvernelor. La 20 iulie 2017, a intrat în vigoare Regulamentul (UE)

2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind FPM, care

cuprinde mai multe măsuri menite să reducă vulnerabilitatea acestor fonduri la retrageri

masive.

În orice caz, având în vedere importanța sistemului bancar paralel pentru stabilitatea

macrofinanciară, acesta trebuie să fie în continuare monitorizat îndeaproape.

PE618.217v02-00 22/33 RR\1147704RO.docx

RO

25. Considerați că cadrul de rezoluție funcționează eficient, având în vedere cazurile

Banco Popular, Banca Populare di Vicenza și Veneto Banca?

Cazurile recente au arătat că cadrul de rezoluție european, instituit în 2014 prin adoptarea

Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare și a Regulamentului privind

mecanismul unic de rezoluție, s-a dovedit a funcționa eficient.

Un exemplu în acest sens a fost rezoluția recentă a Banco Popular din iunie anul trecut. La 6

iunie 2017, în urma stabilirii, de către BCE, a faptului că a șasea bancă din Spania ca mărime

era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, Comitetul Unic de

Rezoluție (SRB) a reușit să adopte o schemă de rezoluție (care a fost aprobată de Comisia

Europeană și pusă în aplicare de FROB, autoritatea de rezoluție executivă din Spania) și a

efectuat vânzarea grupului către un cumpărător viabil. Procedând astfel, acesta și-a îndeplinit

mandatul de a proteja stabilitatea financiară, de a asigura funcțiile critice și de a evita

utilizarea banilor contribuabililor. În dimineața zilei de 7 iunie, birourile Banco Popular și-au

început activitatea ca de obicei, fără a cheltui un cent din banii publici și fără a avea

repercusiuni asupra piețelor financiare și a publicului larg, în ciuda utilizării de către

autoritatea de rezoluție a competențelor sale extraordinare de a reduce valoarea contabilă și de

a converti acțiunile, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele

de fonduri proprii de nivel 2.

Această primă experiență de rezoluție în cadrul uniunii bancare a fost urmată de alte cazuri în

Italia, în care autoritățile din întreaga Europă au lucrat și au cooperat din nou îndeaproape în

aplicarea reglementărilor UE.

La 23 iunie 2017, BCE a declarat Banca Popolare di Vicenza și Veneto Banca ca fiind în

dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate, iar SRB a decis că aplicarea unei măsuri de

rezoluție nu se justifică în interesul public pentru aceste bănci. Prin urmare, băncile au fost

lichidate în temeiul procedurilor italiene de insolvență.

În cele din urmă, cazurile cele mai recente legate de ABLV din Letonia și filiala sa din

Luxemburg ar putea fi, de asemenea, menționate. Acestea au fost declarate ca fiind în curs de

a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate la 23 februarie și vor fi lichidate

în temeiul legislației naționale.

În pofida progreselor semnificative înregistrate în construcția uniunii bancare, există lecții

care trebuie învățate din aceste cazuri. În primul rând, cadrele de insolvență pot fi armonizate

în continuare, deoarece acestea sunt alternativa la rezoluție, care, dimpotrivă, este executată în

temeiul unui cadru comun al UE. În al doilea rând, există, de asemenea, necesitatea de a

consolida cadrul de rezoluție în vederea gestionării crizelor cauzate de probleme de

lichiditate, în mod ideal prin intermediul unor instrumente și proceduri care să fie simple,

rapide și suficient de credibile. De asemenea, trebuie să continue activitățile de consolidare a

procesului de planificare a rezoluției, nu în ultimul rând prin stabilirea și monitorizarea

cerinței minime de fonduri proprii și datoriilor eligibile pentru toate entitățile (luând în

considerare întotdeauna circumstanțele specifice ale fiecărui grup), prin elaborarea de strategii

de rezoluție sau printr-un accent sporit pe colectarea de informații actualizate și oportune.

Reforma în curs a Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare oferă o ocazie

de a introduce unele elemente esențiale în sistemul actual și, în cele din urmă, de a spori și

mai mult soliditatea și robustețea cadrului de rezoluție european.

RR\1147704RO.docx 23/33 PE618.217v02-00

RO

25. Ce părere aveți despre posibilele măsuri în direcția finalizării uniunii bancare

printr-un sistem unic de garantare a depozitelor și un mecanism comun de sprijin

bugetar, inclusiv punerea în aplicare necesară a legislației existente privind uniunea

bancară și activitatea în curs cu privire la partajarea și reducerea riscurilor?

Finalizarea uniunii bancare este, împreună cu uniunea piețelor de capital, o prioritate pentru

uniunea economică și monetară. În absența partajării riscurilor fiscale, uniunea financiară

devine cu atât mai importantă pentru a absorbi șocurile. În plus, crearea unor condiții de

concurență echitabile pentru băncile din uniunea bancară va contribui la stabilitatea financiară

și la o transmisie armonioasă a politicii monetare.

După cum s-a menționat mai sus, în perioada de după criză, au fost deja puse în aplicare

reforme importante, prin revizuirea reglementării bancare și prin instituirea mecanismului

unic de supraveghere și a mecanismului unic de rezoluție. În consecință, băncile sunt în

prezent mai bine capitalizate și mult mai reziliente, iar solvabilitatea, lichiditatea și efectul de

levier al acestora au fost îmbunătățite.

În iunie 2016, Consiliul UE a convenit asupra unei foi de parcurs pentru finalizarea uniunii

bancare. Această foaie de parcurs include măsuri care vizează reducerea și partajarea

riscurilor în sectorul bancar. În prezent, se depun eforturi pentru a explora ordinea cea mai

adecvată a acestor măsuri și pentru a operaționaliza această foaie de parcurs, astfel cum s-a

solicitat în cadrul reuniunii la nivel înalt a zonei euro în 2017. Statele membre ar trebui să

decidă dacă măsurile de reducere a riscurilor și de partajare a riscurilor ar trebui să se

desfășoare în paralel sau ar trebui să fie eșalonate.

Sunt în curs de realizare progrese considerabile cu privire la măsurile de reducere a riscurilor

prevăzute în foaia de parcurs cu propunerile legislative ale Comisiei din noiembrie 2016,

dintre care două elemente (ierarhia creditorilor și IFRS 9) au fost deja abordate în regim

accelerat. Sunt în curs negocieri privind celelalte elemente ale acestui pachet. Creditele

neperformante rămân principala provocare în sectorul bancar din UE. Este necesar să se

abordeze consecințele crizei și să evite acumularea de credite neperformante pe viitor.

Evaluarea de către Comisia Europeană, împărtășită de alte instituții, a indicat faptul că

riscurile din sectorul bancar au fost reduse substanțial și că acum este momentul să avansăm

în realizarea celor două elemente lipsă ale uniunii bancare: Sistemul european de asigurare a

depozitelor (EDIS) și mecanismul comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție (FUR).

EDIS reprezintă cel de al treilea pilon al uniunii bancare și, ca atare, constituie cea mai

importantă lacună în structura sa. Un sistem complet de asigurare a depozitelor ar oferi

condiții de concurență echitabile în cadrul uniunii bancare și ar promova o mai mare integrare

financiară. Acum că supravegherea și rezoluția băncilor au fost centralizate, oferirea acelorași

garanții deponenților, indiferent de locația acestora, ar echilibra responsabilitatea și

răspunderea în uniunea bancară. În încercarea de a ajunge la un consens, Comisia a propus o

modalitate pragmatică de a avansa, prin introducerea treptată a EDIS. În prezenta propunere

revizuită, prima fază de reasigurare nu implică nicio partajare a riscurilor, iar aceasta ar trebui

să faciliteze introducerea rapidă a sa.

În ceea ce privește mecanismul comun de sprijin pentru FUR, există deja un acord politic de

a-l introduce cel târziu până la sfârșitul perioadei de tranziție. Foaia de parcurs prevede

posibilitatea ca acesta să devină operațional înainte de această dată, cu condiția înregistrării de

progrese cu privire la măsurile de reducere a riscurilor. Există un acord general potrivit căruia

Mecanismul european de stabilitate ar fi un furnizor adecvat. Înregistrarea de progrese rapide

în cadrul mecanismului comun de sprijin este importantă pentru credibilitatea mecanismului

PE618.217v02-00 24/33 RR\1147704RO.docx

RO

unic de rezoluție.

În prezent, există o ocazie excelentă de a construi o uniune bancară deplină care să asigure

condiții de concurență echitabile pentru băncile europene și să le sporească reziliența înaintea

unor crize viitoare. Măsurile de reducere a riscurilor vor contribui la construirea consensului

necesar în vederea realizării de progrese în ceea ce privește partajarea riscurilor. În același

timp, măsurile care partajează riscurile contribuie, de asemenea, la reducerea acestora. Statele

membre se confruntă cu provocarea de a decide cu privire la cea mai adecvată ordine a

acestora. La sfârșitul procesului, o uniune bancară deplină va ajuta la menținerea stabilității

financiare și, prin urmare, va contribui la o transmisie armonioasă a politicii monetare.

26. Ce mai lipsește pentru a aprofunda UEM?

Atunci când a fost creată moneda euro, s-a presupus că stabilitatea prețurilor, alături de

politici fiscale prudente, coordonate prin intermediul Pactului de stabilitate și de creștere, va

asigura stabilitatea macroeconomică în cadrul uniunii monetare. Nu existau suficiente

mecanisme pentru a preveni divergențele în materie de competitivitate care au condus la

acumularea unor dezechilibre nesustenabile în zona euro, finanțate în principal din datorii pe

termen scurt.

Când aceste dezechilibre s-au redus, membrilor zonei euro le lipsea cursul de schimb ca un

mecanism de ajustare. Rigiditățile existente pe piețele muncii și produselor au condus la un

cost semnificativ în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și producția. În plus,

fragmentarea financiară în zona euro și temerile privind redenominarea au afectat mecanismul

de transmisie a politicii monetare unice, astfel încât condițiile de finanțare pentru agenții

economici au fost determinate de țara în care erau situați.

În timp ce reformele puse în aplicare în timpul crizei au îmbunătățit în mod semnificativ

reziliența UEM, sunt necesare măsuri suplimentare pentru ca UEM să fie pregătită în mod

corespunzător pentru următoarea criză. Aprofundarea UEM presupune reformarea structurii

sale, pentru a îmbunătăți reziliența acesteia și a-i furniza mecanismele necesare, într-o primă

etapă cu scopul de a preveni șocurile și apoi, într-o a doua instanță, de a se adapta la ele atunci

când apar.

Prevenirea crizelor presupune reducerea riscurilor în uniunea monetară. În primul rând, în

sectorul financiar, în care au fost deja puse în aplicare reforme substanțiale. În al doilea rând,

în economiile statelor membre, unde este necesar să se asigure reziliența acestora prin reforme

structurale adecvate care să prevină divergențele în materie de competitivitate. Reformele

structurale reprezintă principalul mecanism de reducere a riscurilor în UEM. Pe lângă

promovarea unei convergențe reale, reformele structurale vor debloca creșterea potențială și

vor susține crearea de locuri de muncă sustenabile și creșterea economică.

Cu toate acestea, chiar dacă s-a ajuns la o convergență deplină, zona euro ar fi incapabilă să

prevină toate șocurile macroeconomice. Prin urmare, este nevoie, de asemenea, de

instrumente de gestionare a crizelor.

Uniunea financiară poate promova partajarea riscurilor în sectorul privat. În scopul de a

promova integrarea financiară, sunt necesare atât uniunea piețelor de capital, cât și uniunea

bancară. Un mecanism comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție și un sistem

european de asigurare a depozitelor sunt necesare pentru a beneficia de o uniune bancară

completă (a se vedea întrebarea anterioară).

În plus, există din ce în ce mai multe apeluri pentru crearea unei capacități de stabilizare

macroeconomică a zonei euro, pentru a contracara șocurile grave care depășesc capacitățile

stabilizatorilor automați naționali. Susținătorii o văd ca pe o completare a stabilizatorilor

RR\1147704RO.docx 25/33 PE618.217v02-00

RO

fiscali naționali în cazul unor șocuri adverse grave. Aceasta ar putea fi, de asemenea, utilizată

pentru a sprijini punerea în aplicare a unei orientări fiscale corespunzătoare, contribuind astfel

la un mix de politici adecvat în cadrul zonei euro și reducând dependența excesivă de politica

monetară pentru stabilizare. În cazul în care această capacitate de stabilizare va fi pusă în

aplicare, aceasta ar trebui concepută astfel încât să țină seama în mod corespunzător de

preocupările privind hazardul moral și să ofere stimulente pentru politici economice solide,

inclusiv finanțe publice sustenabile sau punerea în aplicare a unor reforme structurale care să

asigure o mai mare convergență reală și să sporească reziliența economiilor individuale.

În cele din urmă, consolidarea MES, astfel cum este descris mai jos, ar întări capacitatea

UEM de a menține stabilitatea financiară.

Toate aceste reforme vor conduce la o integrare mai strânsă a economiilor din zona euro, ceea

ce va impune transferuri de suveranitate. Aceste transferuri de suveranitate trebuie să fie

însoțite de o responsabilitate democratică adecvată, cu un rol sporit al parlamentelor naționale

și al Parlamentului European.

27. Cum vedeți provocarea pentru BCE în cazul în care Mecanismul european de

stabilitate (MES) ar urma să fie transformat într-un Fond Monetar European (FME)?

De la crearea sa în 2012, Mecanismul european de stabilitate a jucat un rol esențial în

protejarea stabilității financiare a zonei euro. Împreună cu predecesorul său, FESF (înființat în

2010), acesta a furnizat asistență financiară pentru cinci state membre. La cinci ani de la

intrarea sa în vigoare, liderii au încredințat un mandat clar pentru a discuta despre viitorul

instituției. Există ocazia de a dezvolta o „plasă de siguranță” completă pentru zona euro.

Europa ar trebui să aibă capacitatea și instrumentele necesare pentru a-și gestiona crizele,

rămânând, în același timp, deschisă participării FMI.

Strict din perspectivă instituțională, MES face parte din cadrul UE. Acest lucru i-ar consolida

responsabilitatea democratică. Cu toate acestea, în cazul în care ar fi necesară o modificare a

tratatelor, negocierile ar putea fi amânate. În același timp, nu ar trebui pierdută ocazia de a

consolida și de a întări instituția, în vederea încorporării sale în cadrul comunitar în timp util.

MES, în calitate de instituție de gestionare a crizelor, ar trebui să fie echipată în mod adecvat

pentru a-și îndeplini rolul.

Pare să existe un acord general potrivit căruia MES ar fi un furnizor adecvat al mecanismului

comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție.

Se așteaptă, de asemenea, ca MES să joace un rol mai important în programele de asistență

financiară în viitor, în special în ceea ce privește elaborarea și monitorizarea programelor, în

cooperare cu Comisia.

În ceea ce privește interacțiunea cu BCE, în primul rând ar trebui să avem cu toții în vedere

faptul că BCE și MES au mandate diferite. Obiectivul principal al BCE este de a asigura

stabilitatea prețurilor în zona euro, în timp ce MES este o instituție fiscală responsabilă pentru

menținerea stabilității financiare în zona euro prin furnizarea de sprijin financiar în anumite

condiții pentru țările din zona euro. Aceste mandate sunt complementare: deși stabilitatea

prețurilor este o condiție necesară pentru stabilitatea financiară, în același timp stabilitatea

financiară contribuie la transmisia armonioasă a politicii monetare. Un MES consolidat și mai

bine echipat pentru a menține stabilitatea financiară ar trebui, prin urmare, să susțină BCE,

pentru ca BCE să fie în măsură să își îndeplinească mandatul.

Ca ultim punct, nu este de așteptat ca MES să devină o instituție monetară. Deși asemănările

cu rolul Fondului Monetar Internațional pot fi înțelese, ar putea fi recomandabil să se evite

orice confuzie posibilă în viitor prin redenumirea acestuia „Fondul Monetar European”.

PE618.217v02-00 26/33 RR\1147704RO.docx

RO

Există o multitudine de denumiri alternative care ar putea descrie în mod corespunzător natura

acestei instituții, dar va fi la latitudinea statelor membre să ia o decizie finală.

28. Ce părere aveți despre necesitatea de a asigura o separare strictă între politica

monetară și supravegherea bancară și care sunt, în opinia dumneavoastră, reformele

care ar consolida și ar favoriza o astfel de separare? Care este opinia dumneavoastră cu

privire la structura instituțională actuală a CERS în cadrul BCE în ceea ce privește

realizările sale concrete în domeniul supravegherii macroprudențiale?

Structura actuală pare să funcționeze bine. Preluarea de către BCE a competențelor în materie

de supraveghere a instituțiilor de credit a fost abordată în așa fel încât să respecte pe deplin

independența acesteia în îndeplinirea funcțiilor sale de politică monetară. Atunci când

supravegherea prudențială a instituțiilor de credit a fost conferită BCE în 2014, s-a perceput

că BCE, în calitate de bancă centrală a zonei euro, se află într-o poziție bună pentru a

îndeplini aceste noi sarcini, datorită vastei sale experiențe în problemele legate de stabilitatea

macroeconomică și financiară. Într-adevăr, în multe state membre, băncile centrale sunt

responsabile și de supravegherea bancară.

Pentru a asigura o separare strictă între cele două competențe, a fost adoptat un cadru juridic

cuprinzător (Regulamentul privind MUS, Decizia BCE privind separarea dintre funcțiile de

politică monetară și de supraveghere, crearea grupului de mediere, modificările normelor

interne, normele privind confidențialitatea schimbului de informații și secretul profesional),

astfel încât fiecare dintre aceste funcții să fie exercitată în conformitate cu obiectivele sale

specifice. Pe de altă parte, organizarea internă a BCE asigură că personalul implicat în

îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere este separat din punct de vedere organizatoric de

membrii implicați în alte sarcini și face obiectul unor linii de raportare separate. Noi proceduri

pentru a garanta un proces rapid și independent în adoptarea unor decizii de supraveghere au

fost, de asemenea, instituite pentru aspectele legate de MUS (de exemplu, procedura de

exprimare a lipsei de obiecțiuni). Și, în fine, în ceea ce privește responsabilitatea, BCE trebuie

să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul în care aceasta

respectă separarea ambelor funcții. S-ar putea realiza o ajustare suplimentară în anumite

domenii, cum ar fi funcționarea serviciilor partajate în cadrul BCE sau procesul decizional,

însă, în ansamblu, sistemul funcționează bine în cadrul juridic actual. În orice caz, o separare

efectivă între funcțiile de politică monetară și de supraveghere nu ar trebui să împiedice,

atunci când este posibil și de dorit, beneficierea de toate avantajele preconizate ca urmare a

combinării acestor două funcții de politică în aceeași instituție.

În ceea ce privește CERS, acesta a funcționat fără probleme de la începutul său. O mare parte

din succesul acestuia se datorează susținerii din partea BCE la toate nivelurile. Politica

macroprudențială este un aspect esențial pentru o bancă centrală și, prin urmare, BCE ar

trebui să-și continue rolul de lider în cadrul CERS. CERS este un organism care funcționează

bine, în general, care nu necesită schimbări de politică majore, ci doar o ajustare punctuală a

structurii sale. Cu toate acestea, actuala sa structură și componență reflectă cadrul instituțional

de la momentul instituirii sale, care a evoluat considerabil de atunci. Una dintre cele mai

importante evoluții a fost instituirea mecanismului unic de supraveghere și a mecanismului

unic de rezoluție. Cooperarea dintre CERS și aceste instituții ar trebui să fie consolidată,

având în vedere relevanța potențială a misiunii lor pentru politica macroprudențială.

29. Care sunt opiniile dumneavoastră cu privire la reforma structurală a sectorului

RR\1147704RO.docx 27/33 PE618.217v02-00

RO

bancar în ceea ce privește instituțiile „prea mari sau prea interconectate pentru a da

faliment” ?

Consiliul pentru Stabilitate Financiară, în strânsă colaborare cu Comitetul de la Basel pentru

supraveghere bancară, a elaborat deja un set de criterii pentru a determina importanța

sistemică globală a băncilor. În conformitate cu aceste criterii, în prezent există treizeci de

instituții de credit, grupate în cinci categorii (deși a cincea categorie este, în prezent, goală), în

funcție de gradul lor specific de importanță sistemică globală, cu cerințe în creștere privind

capacitatea de absorbție totală a pierderilor (TLAC). În plus, Directiva UE privind cerințele de

capital conține un set de criterii pentru a defini alte instituții de importanță sistemică (și

anume băncile al căror faliment ar putea avea consecințe sistemice asupra stabilității

financiare și a economiei reale din unul sau mai multe state membre), care fac, de asemenea,

obiectul unei suprataxe de capital. În cele din urmă, în conformitate cu Directiva privind

redresarea și rezoluția instituțiilor bancare, se prevede stabilirea unei cerințe minime privind

fondurile proprii și pasivele eligibile (MREL), ținând cont, de asemenea, de dimensiunea și

complexitatea băncii.

Cerințele TLAC și MREL reprezintă un pas important înainte pentru a putea face față

problemelor legate de instituțiile prea mari pentru a da faliment. Acestea au ca scop asigurarea

unei aplicări efective și credibile a unui instrument de rezoluție destinat recapitalizării interne,

evitându-se utilizarea banilor contribuabililor.

D. Funcționarea BCE și responsabilitatea democratică și transparența

30. Cum veți aborda dialogul social la BCE?

Aspectele privind personalul BCE și politica sa de ocupare a forței de muncă devin din ce în

ce mai vizibile în ultima vreme. Pe măsură ce se extinde rolul BCE, anumite aspecte legate de

gestionarea resurselor umane devin din ce în ce mai relevante în contextul dialogului social la

BCE. În opinia mea, ar fi foarte util să se consolideze, în continuare, cooperarea cu

reprezentanții personalului și ai sindicatelor, pentru a continua îmbunătățirea, în colaborare, a

unor aspecte precum: modelul alocării de resurse, conservarea înaltelor standarde de calitate și

a beneficiilor post-angajare. Pe baza unor principii precum transparența, parteneriatul și

respectul reciproc, dialogul social ar putea aduce îmbunătățiri concrete pentru toată lumea.

Reprezentanții personalului ar trebui să fie informați și consultați în timp util cu privire la

toate chestiunile care sunt relevante pentru ei. În plus, la nivelul SEBC/sistemului euro, BCE

menține un dialog fructuos cu reprezentanții personalului, care ar trebui menținut în domeniile

în care deciziile adoptate de organele de decizie ale BCE pot avea un impact asupra

condițiilor de ocupare a forței de muncă în cadrul băncilor centrale.

31. Ce concluzii trageți în urma comparării politicilor de transparență practicate de

BCE și alte bănci centrale principale (Rezerva Federală, Banca Angliei,...)?

Transparența și buna comunicare sunt, în prezent, esențiale pentru realizarea politicii

monetare, pentru a transmite informații legate de politicile relevante piețelor financiare și

opiniei publice, astfel încât direcția politicii monetare să fie bine înțeleasă și anticipată. O mai

bună înțelegere de către opinia publică face ca politica monetară să fie mai credibilă și mai

eficientă. Nu în ultimul rând, transparența este una dintre pietrele de temelie ale bunei

guvernanțe.

PE618.217v02-00 28/33 RR\1147704RO.docx

RO

Politicile de transparență practicate de Rezerva Federală (Fed) și Banca Angliei (BoE), pe de

o parte, și de BCE, pe de altă parte, sunt în mod necesar diferite, din cauza naturii diferite a

unor astfel de instituții, precum și a diferențelor de context, provocări și factori determinanți

cu care se confruntă. Unul dintre aceste aspecte relevante este complexitatea naturii

multinaționale a Eurosistemului, în comparație cu alte autorități în materie de politică

monetară. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că standardele de transparență ale BCE

sunt mai joase decât cele ale omologilor. Dimpotrivă, standardele de transparență ale BCE au

crescut puternic și rapid în ultima vreme. Eforturile considerabile depuse de BCE în ultimii

ani pentru a-și consolida transparența ar trebui recunoscute. Publicarea documentelor

reuniunilor de politică monetară și a ordinilor de zi sunt doar câteva exemple. În acest sens,

angajamentul reiterat și ferm al BCE de a-și revizui, adapta și actualiza cadrul în materie de

transparență este, cu siguranță, extrem de important și ar trebui să fie sprijinit.

32. Care este opinia dumneavoastră cu privire la răspunderea BCE în fața

Parlamentului European, precum și la măsurile necesare pentru a o consolida, în special

în contextul dialogurilor monetare trimestriale cu Comisia ECON? Ce viitoare măsuri și

reforme ar consolida, în opinia dumneavoastră, responsabilitatea democratică a BCE

față de Parlamentul European?

Responsabilitatea asigură că BCE acționează în conformitate cu mandatul său. Este

contraponderea necesară pentru independență, esențială pentru ca BCE să fie în măsură să își

exercite un astfel de mandat fără nicio interferență. BCE a primit mandatul său direct de la

cetățenii UE, cu ocazia ratificării tratatelor și, prin urmare, dintr-o perspectivă democratică,

BCE este responsabilă pentru acțiunile sale în fața cetățenilor UE și a reprezentanților lor aleși

în mod direct, prezenți aici, la Parlamentul European.

BCE a elaborat un cadru de răspundere solid și cuprinzător de-a lungul anilor. Audierile

trimestriale ale președintelui, aici la Comisia ECON, numeroasele și diversele întrebări

adresate de deputații Parlamentului European către BCE cu privire la politicile și activitățile

sale de bază, audierile altor membri ai Comitetului executiv, pe teme specifice, publicarea și

prezentarea raportului anual al BCE, precum și a măsurilor ulterioare referitoare la rezoluția

aferentă a Parlamentului European, schimburile frecvente de opinii între Președintele PE și

președintele BCE, precum și numeroasele cerințe de responsabilitate prevăzute de

Regulamentul privind MUS sunt doar exemple care demonstrează profunzimea și pertinența

relației de responsabilitate a BCE față de Parlamentul European.

În acest context, dialogul monetar trimestrial este un instrument esențial pentru a face

transparente deciziile de politică monetară adoptate de BCE în relația cu cetățenii UE și

reprezentanții lor, în special atunci când deciziile, cum ar fi prezentarea de orientări sau

strategia de ieșire din politica monetară neconvențională, se confruntă cu o monitorizare mai

riguroasă. Consider că nivelul actual ridicat de interacțiune dovedește că acesta este un

exercițiu foarte util, în care nici deputații în Parlamentul European nu se tem să adreseze

întrebări importante, nici reprezentanții BCE nu evită să ofere numeroase informații cât mai

aprofundate și argumentate cu putință. În plus, temele alese de către Comisia ECON și

analizele de fond privind temele, datorită documentelor informative elaborate, în prealabil, de

experții monetari, oferă un punct central în audierile care le permit deputaților să colaboreze

cu BCE în discuții mult mai ample cu privire la politica economică în general.

Ca și în cazul altor politici ale UE, PE prevede sisteme de ponderi și contraponderi

fundamentale, care trebuie să fie păstrate și garantate. În viitor, cadrul referitor la

responsabilitate ar trebui să rămână eficient și adaptat la noile nevoi și provocări, prin

extinderea interacțiunilor, în funcție de necesități. În cazul dialogului monetar, aceste

RR\1147704RO.docx 29/33 PE618.217v02-00

RO

interacțiuni ar trebui să vizeze garantarea faptului că strategia BCE este bine înțeleasă,

orientată în mod adecvat și implementată în mod eficient și cu succes. Aceasta ar putea fi

completată cu sub-sesiuni tematice specifice, pe teme dedicate, care să permită o analiză mai

aprofundată și discuții pe domenii de interes deosebit. Pe scurt, relația dintre BCE și

Parlamentul European, omologul său cheie din punctul de vedere al răspunderii, trebuie să

rămână apropiată și solidă.

33. Care credeți că sunt riscurile și provocările cele mai importante cu care se

confruntă BCE în contextul actual?

În pofida măsurilor neconvenționale extraordinare desfășurate în ultimii ani, previziunile arată

că inflația din zona euro tot nu va ajunge la rata de referință de 2 % timp de mai mulți ani. Din

acest motiv, este justificată o reevaluare continuă a condițiilor economice și monetare din

zona euro și a efectelor măsurilor implementate până în prezent. Între timp, BCE trebuie, de

asemenea, să fie vigilentă cu privire la orice eventuală acumulare nejustificată de riscuri

financiare, în contextul actual caracterizat de rate foarte scăzute ale dobânzii și de condiții

financiare și monetare permisive.

Privind în perspectivă, rămân, în continuare, provocări importante pentru politica monetară

din zona euro. Unele vor fi confruntate într-un timp relativ scurt, în timp ce altele sunt pe

termen mai lung. Pe termen scurt și în măsura în care inflația indică o ajustare susținută către

obiectivul său, BCE va trebui să evalueze cum își va normaliza orientarea politicii monetare.

Aceasta implică atât achiziții de active în cadrul APP, precum și rata dobânzii pentru

facilitatea de depozit, în prezent la niveluri negative. În viitor, regularizările în calea

achizițiilor de active nete vor trebui să fie legate de progresele înregistrate în convergența

inflației către obiectivul său. Atunci când achizițiile nete vor fi încheiate, normalizarea poate

continua prin creșterea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit și celelalte rate de referință.

În plus față de provocările actualului mediu de inflație scăzută și necesitatea de a normaliza,

în cele din urmă, politica monetară pe termen lung, politica monetară se confruntă cu o

provocare extraordinară, legată de faptul că rata dobânzilor va rămâne, probabil, foarte

scăzută în viitor. În special, dovezile arată că așa-numita rata naturală a dobânzii a scăzut în

ultimii ani în economiile avansate și s-ar putea apropia acum de zero sau chiar ar putea fi

negativă. Indiferent de motivele care stau la baza acestui fapt (demografice, tehnologice etc.),

astfel de rate naturale scăzute creează dificultăți importante pentru politica ratei dobânzilor.

În aceste circumstanțe, se pare că unele dintre măsurile recente, cum ar fi programele de

achiziționare de active sau prezentarea de orientări privind ratele dobânzii pe termen scurt,

vor rămâne în setul de instrumente al băncilor centrale, întrucât acestea s-au dovedit a fi utile

la reducerea ratelor pe termen lung, atunci când ratele dobânzii pe termen scurt sunt blocate la

limita minimă efectivă. Cu toate acestea, aceste politici au, de asemenea, limitările lor. Prin

urmare, ar putea fi necesară o reflecție mai aprofundată cu privire la eventuale ajustări ale

strategiei de politică monetară. Cu toate acestea, în timp ce orice schimbare a strategiei de

politică monetară este o responsabilitate a băncilor centrale, este util să reamintim că politica

monetară este, în mare măsură, incapabilă să ridice ratele naturale ale dobânzilor. Acestea din

urmă sunt, în mare măsură, determinate de factori reali, cum ar fi schimbările demografice și

progresul tehnologic. În consecință, responsabilitatea de a crește ratele naturale aparține altor

domenii de politică, cum ar fi, politica bugetară și, în special, reformele structurale. Astfel, în

timp ce politica monetară a realizat multe în ultimii ani, numai printr-un efort concertat al

tuturor factorilor economici vom fi în măsură să garantăm o perioadă de creștere economică

PE618.217v02-00 30/33 RR\1147704RO.docx

RO

ridicată și stabilă și stabilitatea prețurilor în zona euro.

34. În urma unui raport recent al Ombudsmanului European și a recomandărilor

Parlamentului European cuprinse în ultimul raport privind BCE, adoptat în februarie

2018, care sunt opiniile dumneavoastră cu privire la:

1) necesitatea de a publica declarațiile de interese financiare pentru membrii

Consiliului guvernatorilor în vederea prevenirii conflictelor de interese,

2) necesitatea de a asigura o abținere profesională de doi ani pentru membrii din

cadrul Consiliului guvernatorilor BCE care și-au încheiat mandatul,

3) faptul că membrii Comitetului executiv al BCE ar trebui să evite să fie, în același

timp, membri ai forumurilor sau ai altor organizații care includ membri ai conducerii

executive a băncilor supravegheate de BCE;

BCE este o instituție căreia i-au fost încredințate sarcini care servesc interesului public și este,

prin urmare, extrem de important să-i fie impuse cele mai înalte standarde de etică pentru

întreg personalul său, dar în special pentru membrii organelor de decizie ale acesteia, pentru a

evita orice potențial conflict de interese și a asigura cel mai înalt nivel posibil de integritate,

competență, eficiență și transparență.

În ceea ce privește cererea de publicare a declarațiilor de interese financiare, suntem de acord

cu orice măsură care sporește transparența și responsabilitatea în cadrul instituțiilor publice,

cum ar fi BCE, deoarece aceasta este o condiție necesară pentru independența acesteia. Într-

adevăr, în calitate de membru al guvernului spaniol, sunt supus unei astfel de cerințe, fiind

obligat să dezvălui orice interese financiare sau personale, atât înainte de a-mi asuma funcția

de ministru, cât și după demisia din aceasta.

Cu privire la perioadele de abținere, personal, nu sunt împotriva acestui tip de perioadă a

existenței stării de incompatibilitate, pentru a evita posibilele conflicte de interese. De fapt,

legislația spaniolă (Ley 3/2015, 30 de marzo, reguladora del ejercicio del alto cargo de la

Administración General del Estado), pe care trebuie să o respect, reglementează în detaliu

incompatibilitățile profesionale și salariale în cursul și după o perioadă de serviciu public ca

funcționar de rang înalt.

În ceea ce privește această chestiune din urmă, membrii Comitetului executiv al BCE trebuie

să fie în contact cu realitatea și economia reală, pentru a fi pe deplin conștienți de opiniile,

preocupările și îndoielile actorilor din sistem. Aceasta se poate realiza în diferite moduri, deși

nu toate sunt adecvate pentru a preveni posibilele conflicte de interese.

35. Cum evaluați implicarea BCE în contextul programelor de asistență financiară?

Cum vedeți dezvoltându-se în viitor o potențială implicare a BCE în programele de

asistență financiară?

Participarea BCE la programele de asistență financiară, astfel cum este prevăzută în prezent în

pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare și Tratatul privind MES, a fost

uneori pusă sub semnul întrebării, dar cred că se poate afirma că a fost necesară în momente

critice. În orice caz, o astfel de participare trebuie să fie înțeleasă într-un context de presiune a

timpului, de criză a pieței, de informații incomplete, de foarte puțină experiență în ceea ce

privește ajustările semnificative în cadrul unei uniuni monetare și lipsa unui cadru juridic

adecvat și precis pentru a face față crizelor.

În acest scenariu, implicarea BCE, astfel cum a fost prevăzută în legislația secundară

RR\1147704RO.docx 31/33 PE618.217v02-00

RO

aplicabilă, s-a limitat, în esență, la furnizarea de consiliere și expertiză cu privire la o gamă de

aspecte relevante pentru buna funcționare a politicii monetare, stabilitatea financiară și

sprijinul pentru politicile economice generale ale Uniunii. BCE (împreună cu Comisia

Europeană și FMI) a furnizat informații Eurogrupului și Consiliului guvernatorilor MES, care

a fost singurul organ de decizie.

În pofida acestui rol și deși s-a păstrat independența deplină a BCE, au existat unele

preocupări și temeri cu privire la o eventuală intervenție a BCE în chestiuni de suveranitate

națională și/sau cu privire la potențialele conflicte de interese și acesta este și motivul pentru

care consider că viitorul rol al BCE în ceea ce privește programele de asistență financiară va

rămâne, în principal, doar un rol de consultanță în ceea ce privește domeniul monitorizării și

evaluării programelor.

De acum înainte, soluționarea crizelor viitoare va fi mult mai favorabilă, datorită unui cadru

mai solid și cuprinzător de gestionare a crizelor, care include Directiva privind redresarea și

rezoluția instituțiilor bancare (BRRD), precum și uniunea bancară, încă incompletă, care va

contribui cu siguranță la reducerea la minimum a necesității de a implica BCE.

36. Ce măsuri concrete ar putea lua BCE pentru a avea, în viitor, candidate femei

pentru pozițiile sale de vârf și pentru a mări diversitatea de gen, în general, la BCE?

Diversitatea de gen este o chestiune extrem de importantă, iar principalele noastre instituții

trebuie să dea un exemplu pentru restul societății. Prin urmare, este important ca BCE,

precum și alte entități publice și private, să promoveze femeile în cele mai înalte poziții. În

acest sens, BCE va trebui să aleagă patru noi membri ai Comitetului executiv în următorii doi

ani. Toți membrii care încheie mandatele acestora sunt bărbați, prin urmare, avem o excelentă

șansă de a lăsa loc unui comitet mai echilibrat din punctul de vedere al genului și de a

înregistra progrese în direcția egalității de gen.

BCE ia măsuri deja pentru diversitatea de gen, prin sprijinirea unui mediu de lucru

diversificat și favorabil incluziunii, precum și prin stabilirea unor obiective specifice privind

femeile în posturi de conducere. Cu toate acestea, ar trebui să se aibă în vedere înregistrarea

de noi progrese, în special în ceea ce privește posturile de conducere, iar abordarea chestiunii

plafonului de sticlă va rămâne importantă în următorii ani.

37. Care credeți că sunt îmbunătățirile care ar putea fi aduse cu privire la

răspunderea BCE față de CCE în ceea ce privește eficiența sa operațională?

Ca urmare a independenței BCE, mandatul CCE se limitează la evaluarea eficienței

operaționale a gestiunii BCE, în conformitate cu articolul 287 din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene. Aceasta are ca scop menținerea unui echilibru între asigurarea

unei bune gestiuni financiare a fondurilor publice și raportarea adecvată către cetățeni, pe de o

parte, și izolarea procesului decizional al BCE de orice presiune politică pe termen scurt, ceea

ce reprezintă o condiție prealabilă pentru ca BCE să își continue în mod corespunzător

mandatul. În orice caz, faptul că BCE este pregătită să colaboreze și să răspundă

recomandărilor CCE din ultimii ani este un pas înainte, la fel ca și angajamentul său de a

continua adaptarea cadrului său de responsabilitate la provocările viitoare.

38. Ce părere aveți despre faptul că, în trecut, Consiliul a ignorat o dată avizul

Parlamentului European în ceea ce privește numirea unui membru al Comitetului

PE618.217v02-00 32/33 RR\1147704RO.docx

RO

executiv?

În conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană (articolul 283), președintele,

vicepreședintele și ceilalți patru membri ai Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene

sunt numiți de către Consiliul European, la recomandarea Consiliului și după ce acesta a

consultat Parlamentul European și Consiliul guvernatorilor BCE. Aceasta înseamnă că

responsabilitatea de a alege membrii Comitetului îi revine exclusiv Consiliului.

Prin urmare, în cazul în care Consiliul ia o decizie care nu este în concordanță cu opinia

exprimată de PE, nu înseamnă că acesta a ignorat acest aviz. Înseamnă doar că, după ce

analizat și evaluat avizul, Consiliul a luat totuși o decizie diferită.

În ceea ce privește cazul specific menționat în întrebare, avizul PE nu a pus niciodată sub

semnul întrebării meritele candidatului, ci doar a subliniat că nu este femeie.

39. Cum intenționați personal să îmbunătățiți echilibrul de gen în cadrul BCE?

După cum s-a precizat la întrebarea # 36, echilibrul de gen este o prioritate pentru mine, nu

doar pentru motive de egalitate, ci și ca o condiție pentru eficiența economică. Există

numeroase dovezi că incluziunea și diversitatea reprezintă un motor pentru performanță, iar

echilibrul de gen este o modalitate de a promova diversitatea. Acesta este motivul pentru care

cu toții ar trebui să colaborăm, în funcție de capacitățile și responsabilitățile noastre, pentru a

elimina eventualele obstacole care le împiedică pe femei să prospere în mediul profesional.

Dacă voi fi ales vicepreședinte, voi continua să susțin acest principiu, așa cum am făcut și în

trecut, după cum arată numirile de care sunt responsabil: șase din cele opt posturi de rang înalt

din Ministerul Economiei sunt deținute de femei, inclusiv toți cei trei secretari de stat,

Secretarul general pentru trezorerie și Secretarul general pentru industrie și IMM-uri.

RR\1147704RO.docx 33/33 PE618.217v02-00

RO

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTĂ

Titlu Numirea vicepreședintelui Băncii Centrale Europene

Referințe N8-0053/2018 – C8-0040/2018 – 2018/0804(NLE)

Data sesizării / cerere de aprobare 20.2.2018

Comisie competentă

Data anunțului în plen

ECON

Raportori

Data numirii

Roberto

Gualtieri

23.1.2018

Examinare în comisie 26.2.2018

Data adoptării 27.2.2018

Rezultatul votului final +:

–:

0:

27

14

13

Membri titulari prezenți la votul final Burkhard Balz, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Udo Bullmann, David

Coburn, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Neena Gill,

Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria

Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Wolf Klinz, Georgios Kyrtsos,

Philippe Lamberts, Werner Langen, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson,

Gabriel Mato, Costas Mavrides, Bernard Monot, Caroline Nagtegaal,

Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Dariusz

Rosati, Pirkko Ruohonen-Lerner, Anne Sander, Alfred Sant, Molly

Scott Cato, Pedro Silva Pereira, Theodor Dumitru Stolojan, Kay

Swinburne, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli,

Tom Vandenkendelaere, Jakob von Weizsäcker

Membri supleanți prezenți la votul final Enrique Calvet Chambon, Jan Keller, Verónica Lope Fontagné, Paloma

López Bermejo, Thomas Mann, Michel Reimon, Tibor Szanyi, Romana

Tomc, Miguel Urbán Crespo, Roberts Zīle

Membri supleanți (articolul 200 alineatul

(2)) prezenți la votul final

Zbigniew Kuźmiuk, Edouard Martin, José Ignacio Salafranca Sánchez-

Neyra

Data depunerii 6.3.2018