+ All Categories
Home > Documents > Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Date post: 22-Jun-2015
Category:
Upload: comorinemuritoarero
View: 894 times
Download: 13 times
Share this document with a friend
256
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 1 Preot Iosif TRIFA Preot Iosif TRIFA Preot Iosif TRIFA Preot Iosif TRIFA Citiri ºi tâlcuiri din Biblie
Transcript
Page 1: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

1

Preot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFA

Citiri ºi tâlcuiri din Biblie

Page 2: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

2

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului» – Sibiu

Str. Ch. Darwin, nr. 11

ISBN 978-973-710-168-6

Page 3: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

3

Preot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFA

Citiri ºi tâlcuiridin Biblie

– Adânciri sufleteşti în Sfintele Scripturi –

Ediţia a III-a

Apare cu binecuvântareaÎ.P.S. Sale Dr. Antonie Plămădeală,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2010

Page 4: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

4

Page 5: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

5

CARTEA I

Page 6: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

6

Page 7: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

7

Cuvânt înainte

Cărţile acestea au început a ieşi întâia dată la 1decembrie 1924. Prima carte a trecut în câteva luni.Semn bun. O sete şi însetoşare a cuprins parcă sufletulpoporului după Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi,după învăţături de mântuire sufletească. Parcă s-a îm-plinit în zilele noastre prorocia de la Amos proorocul,ce zice că va fi foamete pe pământ, dar nu foamete depâine, nici sete de apă, ci foame de a auzi cuvântul luiDumnezeu (Amos 8, 11). De cinci ani de zile, «LuminaSatelor» împarte şi ea – după ajutorul ce-l are de laDumnezeu – pâine şi apă sufletească poporului flă-mând şi însetat. Această foame şi sete sufletească oastâmpără şi cărţile de faţă.

Dar mai ales am scos aceste citiri şi tâlcuiri ca sătrezesc cu ele dragostea şi dorinţa oamenilor după Bi-blie, după cunoaşterea şi citirea Bibliei, după căutareaşi aflarea comorilor sufleteşti ce sunt în ea. Biblia esteCartea lui Dumnezeu lăsată oamenilor pe pământ, săafle din ea planul mântuirii lor sufleteşti; şi eu mă înfi-orez când mă gândesc că sunt atâţia „creştini” caretrăiesc şi mor fără ca să deschidă această carte. Eu măînfiorez şi ochii mi se umplu de lacrimi când mă gân-desc că sunt atâţia creştini care nu doresc să aibă şi săcitească măcar Noul Testament, adică învăţăturile Mân-tuitorului şi ale apostolilor. Un creştin fără Biblie e cuadevărat ca o cătană fără puşcă, ca un plugar fărăplug şi ca un călător fără cale. Englezii şi americanii

Page 8: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

8

stau în fruntea tuturor popoarelor din lume tocmaipentru că nici o altă naţie nu citeşte Biblia cu atâtadragoste ca englezul din Anglia sau din America. Unveac nou se va deschide şi în istoria neamului nostrucând şi românul nostru, în duminici şi sărbători, nu vadeschide numai uşa crâşmelor, ca să bea rachiu şi săînjure, ci va deschide Cartea Vieţii, Biblia, ca să beadin ea ca dintr-un izvor al vieţii învăţăturile mântuiriisufleteşti.

Când va fi gata împărţirea moşiilor şi împroprietă-rirea sătenilor, poporul nostru, negreşit, va ieşi maiîntărit şi înstărit economiceşte, dar eu zic că deplin ta-re şi puternic va fi numai atunci când va fi gata şi îm-proprietărirea cea sufletească în Cuvântul lui Dumne-zeu din Sfintele Scripturi. Această împroprietărire oajută şi cărţile de faţă.

Mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a ajutat să facşi lucrul acesta într-o vreme când slova tipărită costăaveri întregi – şi eu n-am avut de nicăieri nici un aju-tor. Am cerut însă ajutor de la Domnul şi de câte oriam cerut de la El ceva, niciodată „n-am ieşit ruşinat”.Pe El Îl rog să mă ajute să pot duce mai departe lucrulLui şi Îl rog să-i binecuvânteze cu folos de mântuiresufletească pe cei ce vor citi aceste cărţi.

Sibiu, la 1 decembrie 1926

Iosif Trifa, preot,redactorul gazetei «Lumina Satelor»

Page 9: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

9

„CERCETAŢI SCRIPTURILE,CĂCI ACELEA MĂRTURISESC

DESPRE MINE”

maginea aceasta ni-L arată pe Iisus la vârsta de12 ani, când „L-au aflat părinţii Lui în templul

din Ierusalim, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-işi întrebându-i pe ei. Şi se minunau toţi de pricepereaşi de răspunsurile Lui” (Luca 2, 46-48).

I

Page 10: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

10

Şi cu alte prilejuri ne spun Evangheliile că intraIisus în sinagogă (biserica iudeilor) şi tâlcuia Scripturi-le. Aşa Evanghelia de la Luca ne spune într-alt loc (4,16-17) că, „intrând, după datina Sa, în sinagogă, S-asculat să citească şi I S-a dat Lui cartea lui Isaia proo-rocul”. „Şi se minunau toţi de învăţătura Lui, că eraînvăţându-i pe ei ca unul ce are putere, şi nu ca fariseiişi cărturarii” (Marcu 1, 22). „Au nu era inima noastrăîntru noi arzând când El (Iisus) ne tâlcuia Scripturile?”(Luca 24, 32), au zis cei doi învăţăcei după ce Iisus letâlcuise Scripturile pe drumul Emausului.

Cu toate prilejurile, Mântuitorul îi îndemna pe iu-dei, zicându-le: „Cercetaţi Scripturile, căci aceleamărturisesc despre Mine şi întru dânsele socotiţi aavea viaţă veşnică” (Ioan 5, 39). Prin aceste cuvinte,Mântuitorul îi îndemna pe iudei să citească Biblia Ve-chiului Testament: cărţile lui Moise, prorocii şi psal-mii care Îl profeţeau şi Îl arătau pe Mântuitorul (însăiudeii n-aveau ochii sufleteşti să-L vadă). Această Bi-blie a Vechiului Testament, pe urmă, s-a sporit cu No-ul Testament, care cuprinde Evangheliile (învăţăturile)Mântuitorului şi ale apostolilor. Dacă Mântuitorul îiîndemna cu stăruinţă pe iudei să cerceteze ScripturileVechiului Testament, care cuprindeau încă numai um-bra harului, cu atât mai vârtos trebuie să cercetăm şinoi aceste Scripturi şi mai ales pe cele ale NouluiTestament, care cuprind lumina cea mare: învăţăturileMântuitorului.

De la cititorii foii «Lumina Satelor» primesc neîn-cetat întrebări despre tainele mântuirii sufleteşti. La toateîntrebările cititorilor eu răspund cu cuvintele Mântuito-

Page 11: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

11

rului: „Cercetaţi Scripturile”... Cercetaţi Scripturile,căci în ele a spus şi a pus Dumnezeu planul cel mare almântuirii sufleteşti. Cercetaţi Scripturile, căci aceastăcarte este Cartea lui Dumnezeu lăsată oamenilor pepământ. Cercetaţi Scripturile, căci Însuşi Dumnezeu ascris această carte, insuflându-i cu puterea şi darul Du-hului Sfânt pe scriitorii ei. „Toată Scriptura de Dum-nezeu este insuflată şi de folos spre învăţătură, spremustrare, spre îndreptare, ca să fie omul deplin luiDumnezeu” (II Tim. 3, 16). Dar Biblia nu este numai ocarte plină de învăţături bune şi sfaturi înţelepte, ci, maipresus de aceasta, Biblia este o carte plină de putere, dedar şi har. Cercetaţi Scripturile, căci în cuvintele ei esteceva ce nu se poate spune, ci numai se simte. În cuvin-tele Scripturii este o putere, este un dar, este ceva dinDuhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi. ProroculIeremia spunea că simte Cuvântul lui Dumnezeu ca pe„un foc închis în oasele lui” (Ier. 20, 9). „«Au nu suntcuvintele Mele ca focul?», zice Domnul” (Ier. 23, 29).Cuvintele Scripturilor sunt cu adevărat ca un foc ce„aprinde inima şi rărunchii” (Ps. 26). Cuvântul Scriptu-rilor e ca ploaia ce se pogoară din cer şi nu se întoarcepână nu adapă pământul şi-l face de rodeşte” (Isaia 55,10). Când citeşti Scripturile cu credinţă şi cu dor demântuire sufletească, stai sub ploaia darului de sus, staisub o revărsare de dar, stai sub o putere ce lucrează întine. „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător, maiascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde pâ-nă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şimăduva, judecă simţirile şi gândirile inimii” (Evrei 4,12). Acest cuvânt „viu şi lucrător” se află în Scriptură şicine se hrăneşte cu el capătă dar şi putere.

Page 12: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

12

Pe vremea Mântuitorului, Evangheliile ne spun căoamenii umblau zile întregi după Iisus să-I poată as-culta cuvântul. „Gloata era uimită de învăţătura Lui,căci cuvântul Lui era cu putere” (Luca 4, 32). „Nici-odată om n-a grăit ca omul acesta” (Ioan 7, 46), ziceaucei ce-L ascultau. Dar acest cuvânt nu numai plăcea, cişi lucra în sufletul oamenilor. Scotea păcătoşi din pier-zare, tămăduia bolnavi, îi învia pe cei morţi etc. Acestcuvânt după care alerga gloata şi care făcea minuni seaflă şi azi, tot acelaşi şi tot cu acea putere, în NoulTestament. Nu este pe suprafaţa pământului o carte mai„cu putere” decât Noul Testament, învăţăturile Mântu-itorului şi ale apostolilor. Şi totuşi sunt atât de puţiniacei creştini care au această carte şi se adapă cu sufletulînsetat din puterea ei. Eu zic că nu este sub soare un lu-cru mai dureros decât un creştin care ştie citi, dar nu areîn casa lui măcar Noul Testament şi nu citeşte regulatîn el, ca să ia din el dar şi putere.

Despre creştinii cei dintâi, spune Biblia că „în fie-care zi erau cercetând Scripturile” (Fapte 1, 11), deaceea era atâta putere în viaţa lor. Biblia e o hrană zil-nică a sufletului. Eu citesc în fiecare zi în Biblie, pentrucă ea este o lipsă a vieţii mele întocmai ca apa ce obeau, aerul ce-l răsuflu şi pâinea ce o mănânc. Câţi însădintre creştinii de azi au Biblia în casa lor şi citesc re-gulat în ea?

Biblia e o carte cu mare putere de mântuire sufle-tească şi tocmai de aceea şi diavolul în fel şi chip în-cearcă să-i ţină pe oameni departe de ea. Diavolul ascornit şi minciuna că Biblia e „o carte pocăită”. Un ci-titor îmi spunea astă-vară că, de când citeşte în NoulTestament, oamenii îi zic „pocăit”; iar altul îmi spunea

Page 13: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

13

că şi palme a căpătat (Biblia e şi azi o carte persecuta-tă). Un om din popor îmi spunea că „Biblia-i plugulpopii” şi îi treaba lui să citească în ea. O, ce amăgire di-avolească! Căci Biblia trebuie să fie plugul fiecăruicreştin. Ceea ce este plugul pentru plugar, acul pentrucroitor, ciocanul pentru fierar, puşca pentru militar tre-buie să fie şi Biblia pentru un creştin care-şi ţine„meseria” de creştin adevărat.

Înfiorat de gândul cât de puţini creştini plugăresc înBiblie, eu strig de aici din această carte cuvinteleMântuitorului: „Cercetaţi Scripturile”! Eu cred că n-amde la Domnul o altă poruncă mai mare decât cuvinteleLui: „Cercetaţi Scripturile”. Eu simt cum mă apasă caun munte de piatră datoria să strig neîncetat poruncaMântuitorului: „Cercetaţi Scripturile”!...

Page 14: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

14

„ŞI ÎNVĂŢA EZDRA ŞI LE TÂL-CUIA ÎNVĂŢĂTURA DOMNULUI”

„Şi s-a adunat tot poporul la piaţa cea dinainteaporţii apei şi a citit Ezdra în cartea legii de dimineaţăpână la amiazi în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţacelor ce erau în stare să înţeleagă şi tot poporul ascultacu luare-aminte cartea legii... Şi învăţa Ezdra şi le tâl-cuia învăţătura Domnului şi înţelegea poporul cele ce secitea... şi tot poporul plângea când a auzit cuvintele le-gii” (Citiţi pe larg în cartea lui Neemia, cap. 8.)

Page 15: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

15

ă place, nu-i aşa, cum Ezdra tâlcuia Scripturileşi învăţa poporul? Dar atâta încă nu-i destul,

că ne place. Trebuie să facem şi noi aşa. „Cartea legii”din care învăţa şi tâlcuia Ezdra se află şi azi (VechiulTestament), cu deosebirea că i s-a mai adăugat şi lumi-na cea mare, soarele cel sufletesc, adică învăţăturileMântuitorului şi ale apostolilor (Testamentul Nou).Această Biblie e lăsată să citim şi noi în ea şi să sorbimputere şi viaţă din ea. Câţi însă fac acest lucru?

Uitaţi-vă bine în imaginea de alături. În fundalulacesteia se vede cum, în vreme ce Ezdra citeşte şitâlcuieşte Scriptura, o grămadă de oameni trec nepă-sători în drumul lor şi cu negustoriile lor. Aşa e şiazi. Lângă Cuvântul lui Dumnezeu se strânge şi azinumai o mică ceată de creştini. Cei mai mulţi trecnepăsători, cufundaţi în vârtejul afacerilor şi darave-relor lumeşti. Tu dintre care eşti?

„Şi tot poporul plângea când a auzit cuvintele le-gii”... aşa ne spune mai departe Biblia. O minunată în-suşire a Bibliei este aceasta că fiecare îşi vede în ea caîntr-o oglindă starea sa cea păcătoasă şi vrednică deplâns. Şi eu plâng de câte ori citesc în Biblie. Plâng dedurere când mă gândesc câţi creştini trăiesc şi mor fă-ră să fi gustat niciodată din izvoarele cele de viaţă dă-tătoare ale Bibliei. Ai tu, dragă cititorule, Biblia în ca-sa ta şi citeşti regulat în ea?

Biblia cuprinde comori nebănuite. Mie, de câte oricitesc Biblia, mi se pare că am intrat într-o mină demetale scumpe. Din ce intru şi sap mai adânc în citireaşi adâncirea ei, dau peste noi şi noi comori. Biblia estelegătura mea zilnică cu Mântuitorul. De câte ori odeschid şi citesc în ea, simt ceva ce trece din ea în mine

V

Page 16: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

16

şi îmi umple casa sufletului meu cu lumină, cu putere,cu tărie şi bucurie sufletească. Prin citirea Bibliei, întoată ziua mă întâlnesc cu Mântuitorul meu Iisus Hris-tos şi stau de vorbă cu El şi El cu mine.

Tot ce sunt şi tot ce am este al Bibliei. Luaţi-miBiblia – mi-aţi luat totul. Luaţi-mi totul şi îmi lăsaţi Bi-blia – n-am pierdut nimic.

Biblia e cea mai răspândită carte

Peste 780 de societăţi creştine se ocupă cu tipări-rea şi răspândirea Bibliei. Cea mai mare dintre acestesocietăţi este aşa-numita „Societate Britanică din Lon-

dra”. Această societate tipăreşte şi răspândeşte Biblia

la preţuri ieftine, între toate popoarele lumii. Pânăacum a ajuns să tipărească Biblia în 570 de limbi şi să

o răspândească într-un miliard de exemplare. Mulţu-

mită acestei societăţi, şi cele mai sălbatice popoare dinAfrica îşi au Biblia tipărită în limba lor. Chiar şi aceas-

tă minunată răspândire a Bibliei arată că această cartenu este ca oricare alta, ci ea este Cartea lui Dumnezeuşi ea se răspândeşte spre împlinirea scripturii ce zice:„şi se va predica această evanghelie a împărăţiei în toa-

tă lumea, spre mărturie la toate neamurile”...

Care aveţi o ţigară?

Este atât de cunoscută această întrebare, încât

chiar şi copiii de 14-15 ani, când aud aceste vorbe, îşibagă mâinile în buzunare să scoată tabac. Dar dacă

Page 17: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

17

acum v-aş întreba care aveţi o Biblie sau care a citit

cândva Biblia? Cei mai mulţi la această întrebare aţi

râde. Nu-i aşa? Şi e rău că-i aşa, pentru că Biblia artrebui să fie pentru oameni ceea ce este astăzi tabaculşi băutura. Plăcerea ce o au oamenii de azi pentru ta-

bac şi băutură ar trebui să o aibă pentru Biblie, pentrufrumuseţile, pentru comorile, plăcerile şi foloasele su-

fleteşti ce le dă Biblia aceluia care citeşte în ea cu regu-

laritate, cu credinţă şi stăruinţă.

Un creştin fără Biblie este ca un soldat fără puşcă

şi ca un călător fără cale. Ai tu, cititorule, Biblia în casa

ta? Şi dacă o ai, citeşti regulat în ea?

Cum e alcătuită Biblia

Biblia este alcătuită dintr-un mănunchi de cărţi

care s-au scris nu toate deodată, ci într-un răstimp de

şaisprezece veacuri. Cei cari au scris Biblia au fost

oameni feluriţi: prooroci, păstori, pescari, învăţaţi,

preoţi, împăraţi, meşteşugari şi alţii. Dar, cu toate

acestea, cărţile Bibliei alcătuiesc un întreg bine înche-

gat, pentru că ele cuprind planul lui Dumnezeu des-

pre mântuirea oamenilor.

Biblia întreagă este alcătuită din 79 de cărţi şi este

împărţită în două părţi mari: în Vechiul Testament şi

în Noul Testament. Vechiul Testament cuprinde, în 52

de cărţi, pregătirile pentru primirea lui Hristos; iarNoul Testament cuprinde învăţăturile Mântuitorului

Hristos cuprinse în cele 4 Evanghelii şi în cele 21 de

Epistole ale apostolilor.

Page 18: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

18

Toate cărţile se învechesc…

Toate cărţile se învechesc şi ies din folosire. Luaţi,

spre pildă, o carte de medicină de acum o sută de ani.

Nu mai face două parale. Cărţi care au făcut odinioară

răsunet mare în toată lumea azi nu le mai citeşte ni-

meni; nu mai valorează nimic. Numai Biblia nu s-a în-

vechit. Ea îşi păstrează valoarea peste toate veacurile şi

timpurile. Ea va rămâne până la sfârşitul veacurilor,

spre plinirea cuvintelor Mântuitorului: „Cerul şi pămân-

tul vor trece, dar cuvintele Mele nu”.

„Dă-mi cartea!…”

Un învăţat, zăcând bolnav în pat, îi strigă fiuluisău:

– Fiule, dă-mi cartea!

– Ce carte să-ţi dau, tată dragă? răspunse fiul, des-

chizând biblioteca.

– Fiule, grăi tatăl, nu este decât o singură carte:Biblia.

Într-un sat cu 5000 de suflete

Astă-vară m-am odihnit într-un sat de frunte, cu

peste 5000 de suflete. Voind să fac o tâlcuire pentru

«Lumina Satelor», am căutat în sat o Biblie. Dar în tot

satul n-am aflat nici una (era însă tot în a treia casă ca-

Page 19: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

19

zan de fiert rachiu). Nici în satele vecine n-am aflat o

Biblie. Într-un ţinut întreg n-am aflat nici o Biblie. Cu la-

crimi în ochi am suspinat, întrebându-mă: Oare,

Doamne, în Africa mă aflu aici, ori într-o ţară de creş-

tini?

Biblia este cartea lui Dumnezeu

Dumnezeu are o carte în care vorbeşte despre El şi

despre planurile Sale. Această carte este Sfânta Scrip-

tură. E adevărat că oamenii au scris această carte, dar

au scris-o insuflaţi de Dumnezeu.

Când însă cineva ia în mână Biblia, trebuie să o ia

ca pe o carte, ca pe o scrisoare a lui Dumnezeu. Când

vă veţi înfăţişa la judecată înaintea lui Dumnezeu, eu

socotesc că una din întrebări va fi şi aceasta: „Ţi-am

trimis o scrisoare în care te înştiinţam despre starea

păcatului şi despre iertarea ce ţi se dă prin sângele Fiu-

lui Meu. Îţi arătam în acea carte cum să trăieşti ca un

fiu al Meu. Ai citit tu această scrisoare?”

„Doamne, vei răspunde tu, am auzit că Tu ai avut

o carte pe pământ, dar eu n-am deschis-o niciodată.”

Vai va fi ţie, cititorule, de nu vei putea da un alt

răspuns.

Page 20: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

20

ZIUA DOMNULUI… ZIUA SU-FLETULUI…

„Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurileSale care a făcut (facerea lumii) şi S-a odihnit în ziua aşaptea de toate lucrurile Sale câte a făcut şi a binecu-vântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o pe ea”...(Facere 2, 1-3). Despre această zi i-a poruncit Dumne-zeu lui Moise, zicându-i: „În şase zile veţi lucra, iar aşaptea zi este zi de odihnă, închinată Domnului; tot celcare va lucra în ziua odihnei va fi omorât” (Ieşire 31,

Page 21: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

21

15). „Ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeuluitău: să nu faci întru aceea nici un lucru, nici tu, nici fe-ciorul tău, nici fata ta, nici slujnica ta, nici boul tău,nici asinul tău”... (Ieşire 20, 10). Această poruncă aDomnului a pus-o şi Biserica în a patra poruncă biseri-cească: „Adă-ţi aminte de ziua duminicii şi o sfinţeştepe ea”.

e multe din poruncile şi învăţăturile DomnuluiDumnezeu le-a stricat vremea şi diavolul, dar

parcă pe nici una n-a stricat-o aşa de mult ca pe aceasta.Duminicile şi sărbătorile, aşa cum se ţin astăzi, stau maimult de jumătate în slujba diavolului decât în slujbamăririi lui Dumnezeu. Biblia şi Biserica ne spun că ziuaa şaptea – duminica – este ziua Domnului; dar diavolulsare astăzi şi răspunde că a lui e această zi. „A mea esteziua a şaptea – zice diavolul – pentru că în această zialeargă oamenii să-şi isprăvească daraverele şi fac ne-gustorii şi târguri de unde nu lipseşte fiica mea Înşelă-ciunea. În această zi se strâng oamenii să facă clevete,minciuni, fălii şi mai ales în această zi intră în casa şibiserica mea, în crâşmă, unde mă preamăresc cu su-dălmi, beţii, jocuri şi destrăbălări. Ziua a şaptea e ziuamea – zice satana – pentru că în această zi îmi slujescmie omenii mai mult ca oricând”...

Despre creştinii cei dintâi, Scripturile ne spun căziua Domnului o „petreceau întru învăţătura apostoli-lor şi în rugăciuni, şi fapte bune” (Fapte 2, 42). Darsatana a tot stricat mereu sărbătorile până am ajuns lacele de azi despre care zice Domnul prin Amos prooro-cul: „urăsc sărbătorile voastre”.

P

Page 22: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

22

Ziua Domnului ar trebui să fie ziua de laudă şimărire lui Dumnezeu, aşa cum arată chipul de mai sus.În această zi ar trebui să cânte cerul şi pământul (sau,mai bine zis, şi pământul cu cerul): „Lăudaţi-L pe Eltoţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El soarele şi luna, steleleşi lumina. Lăudaţi-L pe El împăraţii pământului şipopoarele... că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şis-au zidit”... (Ps. 148). Dar, în loc de această cântarede mărire lui Dumnezeu, duminica răsună crâşmele,jocurile, clăcile, balurile, ospeţele şi toate tămbălăurileşi păcatele. O, ce nărav urât şi păgân am apucat noicreştinii de azi, că toate desfătările cele lumeşti şi desuflet stricătoare le facem duminica, în ziua Domnu-lui, în ziua sufletului.

Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul pă-gân, l-a trimis pe căpitanul Apolonie să-i măcelăreascăpe locuitorii Ierusalimului. Şi sosind Apolonie cu oastela Ierusalim, s-a făţărnicit a fi de pace şi a aşteptat săr-bătoarea Sâmbetei, când tot poporul era la plimbare peuliţe şi la petreceri. Atunci ieşi Apolonie fără veste cuostaşii pe uliţă şi umplu de sânge şi ucidere uliţele Ieru-salimului (II Macabei, cap. 5). Această istorie este cumare înţeles şi pentru noi, creştinii de azi. Şi diavolul,ca Apolonie, aşteaptă cu vicleşug sărbătorile Domnuluişi atunci se sloboade cu oastea lui asupra creştinilor şiface grozavă ucidere şi vărsare de sânge în sufletul lor.Crâşmele, uliţele, locurile de joc şi petreceri, în toatăduminica şi sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletescal celor pe care Satana cu oastea lui i-a rănit şi omorât.

Cititorule! Cum prăznuieşti tu şi cu ce folos sufle-tesc prăznuieşti tu ziua Domnului, ziua sufletului?

Page 23: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

23

Cerşetorul ce fură al şaptelea leu

Cine nu cinsteşte ziua Domnului e la fel cu un cer-

şetor care, mergând în calea sa de cerşire, întâlneşte un

om milostiv ce are 7 lei în punga sa. Omul cel milostivîi dă cerşetorului 6 lei şi îşi lasă numai unul, dar cerşe-

torul se face obraznic, sare la om şi îi fură şi leul al şap-

telea.

Aşa şi Dumnezeu cel milostiv dă omului şase zile

pentru grijile şi lucrurile sale, dar omul sare să fure şi

ziua a şaptea, care este ziua Domnului.

Cel ce nu-şi închide oile noaptea

Ioan întrebă pe Domnul, zicând:

– Spune-mi despre sfânta duminică. Şi Domnul zise:

– Ascultă, Ioane drepte: duminica este Domnul şi

Domnul este duminica. Cel ce cinsteşte duminica cins-

tit va fi de Domnul înaintea îngerilor şi a oamenilor.

Dumnezeu binecuvântează casa şi lucrurile celui ce cu

toţi ai săi cinsteşte duminica. Şi Ioan zise:

– Dacă un om posteşte şi se roagă în cele şase zile,

dar nu cinsteşte sfânta duminică, ce va pătimi?

– Ascultă, Ioane drepte: dacă un om paşte oile sa-

le toată ziua, dar noaptea nu le închide, ce i-a folosit?

Aşa-i şi cu omul care se roagă şi posteşte, dar sfânta

duminică nu o păzeşte. Şi tot cel ce zice că-L iubeşte pe

Dumnezeu, şi nu păzeşte sfatul duminicii, mincinos

este...

(Dintr-o carte veche)

Page 24: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

24

O statistică despre când se întâmplă

cele mai multe bătăi şi omoruri

Cârmuitorii ţărilor au făcut statistică, să afle când

se întâmplă între oameni cele mai multe bătăi şi omo-

ruri. Statistica a ieşit aşa cum o arată scara din chipul

de mai jos. Cuţitul cel mai mare şi mai plin de sânge eîn ziua duminicii. Adică în ziua Domnului, în ziua su-

fletului – şi în sărbători – se fac cele mai multe bătăi şi

omoruri. Asta pentru că atunci merg oamenii pe lacrâşme şi, după ce se îmbată, s-apucă de bătăi şi scot

cuţitele.

Iată cum a stricat diavolul, cu ajutorul băuturilor,ziua Domnului şi a făcut din ea ziua morţii trupeşti şi

sufleteşti.

Page 25: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

25

ÎNTOARCEREA LUI SAUL PEDRUMUL DAMASCULUI...

hipul de mai sus arată cunoscuta întoarcere alui Saul pe drumul Damascului, când din Saul

s-a făcut Pavel şi din prigonitor al Evangheliei unapostol al lui Hristos. Iată cum istoriseşte ApostolulPavel această întoarcere şi chemare la a sa apostolie:

„Eu am prigonit învăţătura cea nouă (a lui Hris-tos), legând şi ducând în temniţă bărbaţi şi femei. Amluat chiar şi scrisori de la soborul bătrânilor (iudeilor

C

Page 26: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

26

din Ierusalim), să merg la Damasc, ca şi pe cei ce erauacolo să-i aduc legaţi la Ierusalim. Şi a fost când mer-geam eu şi mă apropiam de Damasc, deodată pe laamiază a strălucit împrejurul meu o lumină mare carevenea din cer. Şi am căzut la pământ şi am auzit glaszicându-mi: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?» Iareu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Şi a zis cătremine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigo-neşti». Şi cei ce erau cu mine lumina au văzut-o şi s-auînfricoşat, dar glasul nu l-au auzit”...

Şi aşa mai departe ne spun Scripturile cum s-a în-tors Saul la Domnul din calea pieirii sufleteşti. (Citiţimai pe larg întoarcerea lui Saul în Faptele Apostolilor,cap. 9, 22, 26 şi în Galateni, cap. 1).

O, ce învăţătură adâncă este în această întoarcere alui Saul! Tuturor celor care vor să se hotărască contrapăcatelor, tuturor ostaşilor din Oastea Domnului, tutu-ror care doresc să apuce pe calea mântuirii sufleteşti lerecomand să citească în Sfânta Scriptură cu luare-amin-te întoarcerea lui Saul şi să judece adânc asupra ei. Saulalerga înainte pe calea pieirii sufleteşti. Alerga grăbit peaceastă cale, pentru că nu-L cunoştea pe Iisus Mântui-torul. „Cine eşti, Doamne?” a întrebat Saul când luminal-a doborât la pământ… Cine eşti, căci eu nu Te cu-nosc. „Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigo-neşti”, a răspuns Mântuitorul… „Eu sunt Iisus, Careatâta bine în lume am adus, însă voi oamenii, drept răs-plătire, pe cruce între tâlhari M-aţi pus… Eu sunt Iisus,în contra Căruia şi tu, Saule, alergi aşa grăbit, să-L legiîn lanţuri… Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?”

Iată-l pe Saul faţă în faţă cu Mântuitorul. O luminăl-a pus în faţa Crucii, în faţa Mântuitorului şi din aceas-

Page 27: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

27

tă înfăţişare Saul se ridică schimbat cu totul pentruEvanghelia Domnului.

Această minunată schimbare trebuie să se petreacătot aşa şi în viaţa noastră cea sufletească. Minunea de pedrumul Damascului o poţi şi tu, iubite cititorule, avea şisimţi atunci când stai în faţa Domnului, când stai în faţaCrucii, când stai faţă-n faţă cu Domnul, când cunoşti ci-ne este pentru tine Mântuitorul şi ce a făcut Mântuitorulpentru tine şi pentru iertarea ta. Pune-ţi în faţa Domnului,în faţa Crucii Lui viaţa ta şi, dacă ai urechi sufleteşti, în-dată vei auzi glasul Lui: „Eu sunt Iisus Nazarineanul,Care M-am răstignit pentru tine… Eu sunt Iisus, Careatâtea chinuri am răbdat şi atâta sânge am vărsat pentrutine… Eu sunt Iisus pe Care tu Îl loveşti acum cu sudăl-mile, beţiile, desfrânările, strâmbătăţile şi răutăţile tale…Omule, omule, de ce Mă prigoneşti?”…

Când astfel stai în faţa Mântuitorului şi în faţa Cru-cii, atunci, ca şi Saul, deodată cazi la pământ doborât degroaza pieirii sufleteşti. Atunci deodată te ridici cuprinsde hotărârea să trăieşti o viaţă schimbată, o viaţă nouăcu Domnul, să trăieşti o viaţă de mântuire sufletească.

O, ce viaţă minunată ar trăi oamenii când şi-ar pu-ne mereu viaţa în faţa Mântuitorului – însă cei maimulţi nici habar n-au de aşa ceva, ci aleargă în galop pedrumul răutăţilor. În calea acestora, Iisus Mântuitorul –în a Sa iubire de oameni – iese şi în alt chip, aşa cum aieşit în calea lui Saul. Când o boală soseşte şi te doboa-ră la pat, să ştii, dragă cititorule, că această boală estechemarea Domnului să te opreşti din drumul Damas-cului celui rău. Când atare necaz mare poposeşte la ti-ne, ia seama că şi acesta strigă să te întorci înapoi. Înatâtea chipuri şi feluri ne iese lumina şi chemarea lui

Page 28: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

28

Hristos în calea vieţii noastre! Fiecare om are în viaţalui o minune oarecare, o întâmplare grea când Domnula vorbit cu el şi l-a chemat să se întoarcă din drumulrăutăţilor. Un om din popor îmi spunea că el Îl cunoaştepe Mântuitorul numai de când a fost odată greu bolnav.De atunci se ţine de El şi trăieşte o viaţă nouă cu El.Sunt însă destui pe care nici astfel de chemări cereştinu-i pot opri din calea răutăţilor. Aceştia sunt pierduţipe vecie.

Dragă cititorule! Bagă de seamă. Şi tu eşti un Sauldacă porţi numai un nume de creştin, dar în faptele taleeşti păgân. Beţivii, suduitorii, desfrânaţii, hoţii, trufaşiietc., sunt tot atâţia Sauli ce aleargă pe drumul cel rău alDamascului. Din această cale a pieirii trebuie să te în-torci la viaţă aşa cum s-a întors Saul: mai întâi să te în-tâlneşti cu Domnul, să stai faţă-n faţă cu El, să asculţichemarea Lui şi să primeşti lumina Lui. Despre Saul nespun Scripturile că s-a schimbat cu totul după ce s-a în-tâlnit cu Iisus pe drumul Damascului. Şi-a schimbat Saulnu numai numele, ci şi purtările, vorbele şi toată viaţalui. Întâlnirea cu Mântuitorul pe drumul Damascului i-adat alţi ochi şi altă vedere, altă inimă şi alte cugete, altăgură şi alte vorbe, alte picioare şi alte umblări. I-aschimbat cu desăvârşire toată viaţa. Această minunatăschimbare o poţi avea şi tu când cu adevărat te întâlneşticu Mântuitorul şi stai în faţa Lui şi în lumina Lui. Cândviaţa ta stă în lumina Evangheliei, atunci ochii tăi deo-dată se deschid ca să vezi altcum, să simţi altcum, să ju-deci altcum şi să trăieşti altcum. Un ostaş din OasteaDomnului îmi scrie că un vecin al lui îl tot cheamă lacrâşmă, zicându-i: „Da’ ce? Te-a oprit «Lumina Satelor»să bei?” Ostaşul nostru însă i-a răspuns foarte cuminte

Page 29: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

29

aşa: „Pe mine, vecine dragă, nu m-a oprit «Lumina Sa-telor», ci mi s-au deschis ochii ca lui Saul pe drumulDamascului, să văd viaţa în lumina lui Hristos…”

O, ce minunată schimbare se petrece şi azi în viaţacelor care se întâlnesc într-adevăr cu Mântuitorul şi culumina Lui! Oameni prăpădiţi, pătimaşi, păcătoşi îşischimbă cu totul viaţa când au ajuns să-L cunoască cuadevărat pe Mântuitorul şi lumina Lui.

Urechi mântuite...

În ţările răsăritului este o poveste veche care spune

că un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo,

între altele, şi o grămadă de urechi strânse la un loc.– Ce înseamnă această grămadă de urechi? a în-

trebat profetul pe păzitorul raiului.

– Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat

cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au făcut.

Urechile cari au ascultat, iată, s-au mântuit şi au ajuns

în rai, dar stăpânii urechilor se chinuiesc acolo jos înfocul iadului, a răspuns păzitorul raiului.

Această povestire este plină de adevăr şi învăţătură

pentru noi creştinii. Ea ne învaţă ceea ce ne poruncesc

toate Scripturile: să fim creştini nu numai cu numele şi

cu urechile, ci şi cu faptele cele bune, pentru că scris

este: „cei ce ascultă cuvântul şi îl fac, aceia se vor mân-

tui”. „Fiţi făcătorii cuvântului şi nu numai ascultătorii

lui”, zice Apostolul Iacob (1, 22).Cititorule! Eşti tu un creştin numai cu urechile sau

şi cu faptele tale? Fă-ţi tu singur socoata!

Page 30: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

30

„Rotarii să păşească înainte”

Un căpitan mi-a spus zilele trecute următoarea în-

tâmplare:

„Eram la un regiment de recruţi încorporaţi nu-

mai de câteva zile. Într-o dimineaţă, am pus regimen-

tul la rând, ca să-i aleg pe cei care cunosc ceva mese-

rie. Am socotit să încep cu meşterii pricepuţi la rotărit

şi am strigat: «Rotarii să păşească înainte!» Vreo zece,

cincisprezece feciori au păşit înainte. L-am întrebat

pe cel dintâi: «De unde ai învăţat rotăritul?» Mi-a răs-

puns îndată speriat: «Io, domnule, nu-s rotar, mă

cheamă numai Ioan Rotaru, dar de cându-s n-am lu-

crat pe roţi...»”

Căpitanul râdea de această întâmplare, dar eu am

văzut în ea un înţeles adânc pentru noi creştinii. Şi din-

tre oamenii de azi, pe mulţi îi cheamă numai „creş-

tini”, dar pentru Hristos şi Evanghelia Lui lucrează totatât de mult cât a lucrat „rotarul” din armată la roţi.

Tu, cititorule, ce fel de creştin eşti?

*

„Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă estepoarta şi lată calea care duce la pieire şi mulţi suntcei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă estecalea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află”(Matei 7, 13-14).

Page 31: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

31

UN ALT SAUL PE DRUMULDAMASCULUI...

maginea de mai sus arată o întâmplare luatădin viaţa Apostolului Filip. În drumul Ierusa-

limului, Apostolul Filip l-a întâlnit pe un dregător(sfetnic) mare al împărătesei etiopienilor. Acest dre-gător era un evreu prozelit şi se întorcea cu suita luide la templul din Ierusalim unde fusese să se închine.Pe drum, dregătorul deschisese Biblia şi citea cu glastare la proorocul Isaia, unde zice: „Ca o oaie spre

I

Page 32: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

32

junghiere S-a adus şi ca un miel înaintea celui ce-Ltunde pe El, fără de glas, aşa nu-Şi deschide guraSa”... (Isaia 53). Atunci Filip apostolul, apropiindu-se de trăsură şi auzindu-l, îl întrebă: „Oare înţelegicele ce citeşti?” „Cum aş putea înţelege de nu-mi vaarăta cineva?” – răspunse dregătorul (asta înseamnăcă Scripturile trebuie tâlcuite oamenilor) şi „îl rugăpe Filip să şadă cu dânsul în trăsură”. Şi suindu-se,Filip începu a-i „binevesti pe Iisus”, arătând că proo-rocul Isaia vorbeşte despre Iisus Hristos Care ne-amântuit prin patimile şi Jertfa Lui. Dregătorul a pri-mit învăţătura şi, poruncind slugilor să oprească înloc trăsura, s-a încreştinat, primind credinţa în IisusHristos, Fiul lui Dumnezeu (Fapte 8, 26-40).

În această istorie este multă învăţătură. Dregătorulcitea în Biblie despre Jertfa Domnului, dar citea în za-dar, căci, citind, alerga înainte cu căruţa pe calea sa deposibil hulitor al lui Iisus Hristos. În chipul acesta sun-tem şi noi când învăţătura cea mare şi sfântă despre pa-timile, moartea şi învierea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu,nu face nici o schimbare sufletească în noi şi în purtă-rile noastre, ci alergăm înainte pe căile păcatelor şi fă-rădelegilor. O, de câte ori suntem şi noi ca dregătoruldin căruţă! Un morar îmi spunea odată despre o femeiecare-şi aştepta măcinişul citind în Acatistier lângă coşulmorii. Frumos lucru, dar, vai, când citea mai tare îşiîmplânta mâinile în măcinişul altora.

Şi eu am cunoscut o femeie care se scula dis-de-dimineaţă şi citea în cărţile de rugăciuni de numai cerăsuna; dar, vai, citind din carte, punea mâna pe ce pu-

Page 33: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

33

tea. Sunt destui oameni evlavioşi la vedere, dar în viaţalor şi în faptele lor nu este nici o putere creştinească.

Asta vine de acolo că n-au aflat şi nu cunosc oa-menii cu adevărat Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Mi-nunea cea mare a schimbării unei vieţi păcătoase, mi-nunea cea mare a schimbării păcătoşilor pe drumulDamascului, se petrece şi se poate petrece numai lapicioarele Crucii. Stând cu adevărat sub braţele Crucii,o putere de sus îţi umple viaţa cu dar şi putere. O pute-re de sus îţi schimbă urechile, ochii, vorbele şi purtă-rile. Numai darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii potface din Sauli Paveli.

Dregătorul, când a auzit vestea cea bună despreIisus Care S-a jertfit pentru mântuirea lui, s-a oprit nu-maidecât în loc din goana cailor şi, după ce s-aîncreştinat, s-a întors acasă ca un om schimbat şi mân-tuit. Întocmai ca Saul pe drumul Damascului, aşa şidregătorul pe drumul Ierusalimului a înviat la o viaţănouă, s-a schimbat din „Saul” în „Pavel”, din necreştinîn creştin, din necredincios în credincios, dintr-un ompierdut într-un om „aflat” şi mântuit.

Aşa trebuie să ne schimbe şi pe noi înţelegereaadevărată a Jertfei Mântuitorului. Nu-i destul că citimîn Biblie, citim în Acatistier, mergem la biserică (aşa,din când în când!), ci trebuie să ne oprim şi din calearăutăţilor. În zadar purtăm nume frumoase de creştini,dar facem fapte urâte de păgâni.

Dragă cititorule! Această carte de citiri şi tâlcuiribiblice se suie acum lângă tine ca un mic Filip şi îţi zi-ce: „Omule! N-ajunge nimic citirea ta dacă nu L-aiprimit cu adevărat pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui şinu te-ai oprit cu ajutorul Lui din drumul răutăţilor”.

Page 34: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

34

Peştii cei vii şi cei morţi

Prin apele râurilor aţi văzut cum peştii cei vii înoa-

tă totdeauna împotriva apei şi a valurilor ei. Numai

peştii cei morţi se duc cu apa în jos, adică îi duce apa

cu ea în jos.

Aşa, iubite cititorule, sunt şi creştinii. Creştinul cel

viu trebuie să înainteze totdeauna împotriva valurilor

lumii acesteia. Numai creştinul cel mort se lasă dus şi

târât de apele şi păcatele lumii.

Tu, cititorule, ce fel de creştin eşti? Eşti tu un creş-

tin viu sau un creştin mort?

„Cornuri calde!”

Ieri pe stradă, un băiat vindea cornuri şi striga cât

îl ţinea gura:

– Cornuri calde! Haideţi la cornuri calde!

M-am dus şi eu să-mi cumpăr un corn cald, dar,

când colo, de cornuri nici vorbă nu era să fie calde.

– De ce strigi aşa? îl întreb pe băiat, că, iată,

cornurile sunt reci de tot.

– Aşa li se zice... cornuri calde, răspunse băiatul.

Numai li se zice aşa, dar ele au fost făcute de aseară şi

s-au răcit de mult.

Aşa şi cu cei mai mulţi oameni, li se zice numai

„creştini”, dar dragostea, duhul şi căldura unei vieţi cu

adevărat creştineşti s-a stins şi s-a răcit de mult în ei.

Page 35: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

35

„SCULAŢI-VĂ ŞI IEŞIŢI DINLOCUL ACESTA!”...

abloul de mai sus ne arată scăparea lui Lot dinSodoma şi Gomora. Doi îngeri se arătară luiLot în chip de bărbaţi şi îi ziseră: „«Scoate pe

ginerii tăi şi pe fetele tale din acest loc, că noi voim săstricăm locul acesta, pentru că mare este strigarea pă-catului înaintea Domnului... sculaţi-vă şi ieşiţi din loculacesta, pentru că Domnul vrea să piardă cetatea.» Şi

T

Page 36: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

36

ginerilor lui Lot li se părură o glumă aceste vorbe. Iardacă s-a făcut de dimineaţă, grăbeau bărbaţii (îngerii)pe Lot, zicând: «Scoală-te, ia-ţi femeia şi pe cele douăfete ale tale…» Dar Lot zăbovea şi cei doi bărbaţi l-auapucat de mână pe el şi pe soţia lui şi pe cele două fete(ginerii au rămas în foc) şi scoţându-i afară, au zis:«Mântuieşte-ţi sufletul! Să nu te uiţi înapoi şi nici să nustai în loc...» Şi Domnul a plouat peste Sodoma şiGomora pucioasă şi foc din cer… Şi s-a uitat femeia luiLot, Sara, înapoi şi s-a făcut stâlp de sare” (Citiţi pelarg această istorisire la Facere, cap. 19).

Când eram prunc la şcoală, mă îngrozeam de foculcare a ars Sodoma şi Gomora. Parcă auzeam caseletroznind şi parcă-i vedeam pe oameni fugind şi alergândsă scape de pieire. Azi însă am o altă spaimă şi groazăcând mă uit la chipul de mai sus. În chipul de mai sus şi înistoria lui parcă văd o Sodomă şi Gomoră din zilele noas-tre. Când mă uit în lume, parcă văd o Sodomă şi oGomoră sufletească mai grozave ca acelea din Biblie.Parcă văd cum troznesc în toate părţile casele (clădirile)sufleteşti ale oamenilor de azi şi văd focul pieirii sufleteşticum se întinde dus de vânturile răutăţilor... văd suflete pie-rind în foc şi mă îngrozesc... mă înfiorez. Da, da, mă în-grozesc, dar nu de foc, ci de nepăsarea ce o văd cum stauoamenii liniştiţi, iar sufletul lor arde în focul răutăţilor.

Da, da, lumea de azi e o Sodomă şi o Gomoră su-fletească. Parcă niciodată n-au fost atâtea răutăţi în lu-me ca azi. În mijlocul acestor răutăţi, se aude un glaschemător. Auzi tu, dragă cititorule, acest glas? E glasulDomnului, care te strigă pe tine şi pe mine ca odinioarăpe Lot şi ne zice: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul aces-ta!”... „Sculaţi-vă şi ieşiţi din răutăţi!”... „Mântuiţi-vă

Page 37: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

37

sufletul!” Dar ne spune Biblia că „Lot zăbovea să ple-ce”. Auzea de groaza pustiirii şi tot întârzia; vedea fo-cul aprins şi tot nu pleca. Aşa-i omul şi azi. Aude cătrebuie să-şi scape sufletul, vede focul ispitelor aprins şitot întârzie a pleca pe calea mântuirii. Lot, cu zăbava lui,ar fi pierit în foc, de nu-l luau îngerii de mână să-l por-nească pe calea mântuirii. Iată, vedeţi, Dumnezeu nunumai că l-a chemat pe Lot la mântuire, ci i-a dat şi unajutor. Aşa-i, dragă cititorule, şi cu noi. Dumnezeu ne dăşi nouă ajutor care să ne scoată din focul pieirii sufleteşti.Ştii tu care este acest ajutor? E Iisus Mântuitorul, trimi-sul Tatălui Ceresc. El singur ne poate ajuta să scăpămdin pieire sufletească. O, ce bun este acest Mântuitor! Elstă gata să te scoată din Sodoma şi Gomora. Tu, dragăsuflete, nimic altceva nu trebuie să faci decât să-ţi întinzimâna spre El, să-I dai Lui mâna ta şi încrederea ta, stri-gând: „Scapă-mă, Doamne, mântuieşte-mă, Doamne!”

Biblia ne spune că ginerilor lui Lot li se părea căglumeşte trimisul lui Dumnezeu care-i chema să iasădin cetate. Aşa şi celor mai mulţi oameni de azi li se pa-re o glumă chemarea la mântuire sufletească. Ba uniiîncă şi râd şi batjocoresc când îi îndemni să iasă dinGomora, din răutăţi. Un ostaş din Oastea Domnului îmispunea că, de câte ori îl văd oamenii cu medalia cruciipe piept şi cu Testamentul în buzunar, aceştia râd şi facglume de „mântuirea” lui. Aşa-s oamenii: când te hotă-răşti şi ieşi din Sodoma şi Gomora răutăţilor, râd de tineşi când îi chemi şi pe ei să iasă din răutăţi, iarăşi râd. Lise pare o glumă această chemare, ca şi ginerilor lui Lot.

Dragă cititorule şi scumpă cititoare! O Sodomă şiGomoră sufletească e lumea de azi. Auzi tu glasulDomnului, care te strigă pe tine şi pe mine: „Sculaţi-vă

Page 38: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

38

şi ieşiţi din locul acesta... Sculaţi-vă şi ieşiţi din rău-tăţi... Mântuiţi-vă sufletul!”?

O întâmplare ca pe vremea Sodomei

În asemănarea ginerilor lui Lot s-a petrecut anul tre-

cut o întâmplare într-un teatru din Germania. Se juca opiesă de teatru de râs şi de petrecere şi teatrul era căptuşitde lume. Dar afară, într-o parte teatrul luase foc. Atunciunul din actori a început a striga: „Foc! Foc!”. Dar lumeacredea că aceste vorbe se ţin şi ele de glumele reprezenta-

ţiei şi actorul vrea să facă o glumă şi mai mare, ca să râdă

apoi de spaima publicului. A strigat şi directorul că „arde

teatrul”, dar lumea râdea înainte. Abia când s-au ivit flă-

cările, lumea a început a fugi îngrozită. Dar atunci eraprea târziu. Aproape toţi s-au prăpădit în foc.

Cam aşa se întâmplă şi în viaţa oamenilor. Pentru

cei mai mulţi, viaţa aceasta e un teatru de râs şi de pe-

treceri şi când le spui să iasă din focul răutăţilor, din

focul pieirii sufleteşti, râd de tine şi te batjocoresc. Abiape patul morţii văd focul pieirii sufleteşti, dar atunci e

prea târziu, e prea târziu...

Lăcomia lui Adam

După ce i-a scos Dumnezeu pe Adam şi pe Eva

afară din rai, a zis aşa:

– Adame, să ari atâta cât îi duce într-o zi o brazdă

înainte şi înapoi şi vei avea pâine destulă pe un an de zile.

Page 39: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

39

Dar Adam n-a ascultat de poruncă. Văzând el îna-

intea lui atâta pământ, s-a apucat să are mai mult şi săînconjure locul cât ai brăzda într-o zi. Văzând Tatăl

Ceresc una ca asta, i-a zis cu bunătate:

– Apoi Adame, dacă nu m-ai ascultat, ară tu cât îiputea, că Eu ţi-oi da cât voi vrea.

Şi chiar aşa a rămas până astăzi.

Marea Moartă şi „stânca femeii lui Lot!”

Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, am văzut şiMarea Moartă. O, ce fioroasă este această mare! E cea

mai joasă dintre toate apele din lume; cea mai sărată şicea mai plină de otravă. De departe miroase a catran şipieire. Nici un fel de vietate nu trăieşte în ea. Nici un fel

de verdeaţă nu creşte în jurul ei. Din toate părţile o încon-

jură o pustietate ce împrăştie fior de moarte. În partea

sudică se vede în apele mării o stâncă de sare petrificată.Arabii îi zic „stânca lui Lot”. Aici s-a prefăcut în stâlp desare soţia lui Lot. O, ce înfiorător e acest ţinut! Doar nică-

ieri în lume nu se văd urmele păcatului aşa de înfiorător

ca la Marea Moartă. (Acest loc se află pe larg istorisit încartea „Însemnări din călătoria la Ierusalim”.)

Page 40: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

40

PÂINE (MANĂ) DIN CER ŞIAPĂ DIN STÂNCĂ…

maginea de mai sus ne arată întâmplarea israe-liţilor în pustie, când Dumnezeu le-a dat mană

din cer şi apă din stâncă.„Şi a cârtit toată adunarea fiilor lui Israel împotri-

va lui Moise, zicând: «Mai bine am fi murit bătuţi deDomnul în pământul Egiptului, când şedeam lângă oa-lele cu carne şi mâncam de ne săturam, decât să murimîn pustia asta». Şi a zis Domnul către Moise: «Iată, Eu

I

Page 41: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

41

voi face să plouă pâine din cer…» Şi s-a făcut seară,iar dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurultaberei. Când s-a luat roua, iată, pe faţa pustiei era ce-va mărunt ca nişte grăunţe… Şi fiii lui Israel întrebară:«Ce este aceasta?» Şi Moise zise: «Aceasta este pâineape care v-a dat-o Dumnezeu spre mâncare…»”

Moise a poruncit să strângă mană fiecare câtă îi tre-buie pe o zi. Unii însă au strâns mai multă, dar aceasta „afăcut viermi şi s-a împuţit. Şi a zis Moise: «Şase zile veţiaduna mană, dar a şaptea zi nu veţi afla». Şi au ieşit uniidin popor să adune – în ziua Domnului – şi n-au aflat”.

Pe urmă, poporul murmura, căci n-avea apă. ŞiDumnezeu îi zise lui Moise: „Loveşte cu toiagul piatraHoreb şi Eu voi sta acolo şi vei lovi piatra şi va ieşidintr-însa apă. Şi Moise a făcut aşa”… (Citiţi pe larg laIeşire, cap. 16 şi 17.)

E plină de învăţătură sufletească această istorie.Spre Canaan, spre ţara făgăduinţei, mergeau israeliţii şiîn această călătorie s-au hrănit cu pâine din cer şi cuapă din stâncă. De nu le venea această mâncare cereas-că, ar fi pierit cu toţii, căci de jur-împrejurul lor erapustia goală. Canaanul era încă departe, undeva înainte,iar înapoia lor era Egiptul cu jugul iobăgiei din careabia scăpaseră. Singura lor nădejde era cerul de sus şide acolo le-a venit, la vreme, mâncare şi băutură ce-rească şi cu acest ajutor au putut merge înspre Canaanulcel ceresc. Şi călătoria noastră trece prin pustie. Toatălumea aceasta e o pustie mare pentru sufletul nostru,căci hrană sufletească nu este în ea. Pentru hrana su-fletului, pentru foamea şi setea sufletului nostru, trebuiesă cerem şi să primim şi noi ca israeliţii pâine şi apă ce-

Page 42: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

42

rească. Pâinea şi apa sufletului nostru vin şi azi de sus,din cer. „Mana cerească” e şi azi hrana celor care îna-intează spre mântuire. Ştii tu care este această mană?Iată, ţi-o spune aşa de frumos Iisus Hristos. „Eu suntpâinea vieţii – a zis Iisus – Eu sunt pâinea cea vie careS-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din aceastăpâine, în veac va fi viu” (Ioan 6, 35, 51). „De înseteazăcineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine,râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7,37-38). Aceasta este şi azi „mana” celor care înainteazăspre patria cerească. Fără de această mană „ce vine desus” nu putem înainta spre mântuire. Mana ce cădea dincer ca un fel de rouă închipuie darul şi harul DuhuluiSfânt, care se pogoară din cer peste cei care L-au primitcu adevărat pe Mântuitorul şi trăiesc o viaţă cu El. Mi-nunată este această mană: ea e şi azi o minune mare, otaină mare, o putere nespusă pentru cine o cunoaşte şimănâncă din ea. Păcătoşii nu o înţeleg, pentru că n-augustat din ea şi de aceea ei râd de cei care se hrănesc cuea şi se laudă cu mântuirea sufletului.

O, dragă cititorule! Îţi hrăneşti tu sufletul cu manăcerească sau, ca nebunul cel din evanghelie, îţi îmbiisufletul cu mâncări şi băuturi, zicându-i: „Suflete, ai detoate… Bea, mănâncă şi te veseleşte”. Biblia ne spunecă israeliţii îl mustrau pe Moise că i-a scos din iobăgiaEgiptului „unde şedeau lângă oalele cu carne şi mâncaude se săturau”. Aşa sunt şi cei ce nu se doresc dupăCanaanul făgăduinţei, după ţara cerească, ci mai bucu-ros rămân în iobăgia păcatelor, lângă oalele pline cucarnea patimilor şi plăcerilor acestei lumi.

Şi încă ceva să învăţăm din istoria de mai sus.Moise le-a dat ordin israeliţilor să strângă mană numai

Page 43: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

43

pentru o zi, dar pe unii lăcomia i-a îndemnat să strângămai multă. N-au avut însă folos de ea, căci „a făcut viermişi s-a împuţit”. Când Domnul îţi dă cele de lipsă, de ceasculţi de acea lăcomie care te îndeamnă să nu mai finiciodată mulţumit şi îndestulat cu soarta şi cu starea ta?

Şi încă o poruncă le-a dat Moise israeliţilor: să nustrângă mană în ziua Domnului. Dar păcatul lăcomieii-a scos pe unii să strângă mană şi în ziua Domnului.N-au aflat însă nimic. Dumnezeu trăsese darul din calealacomilor. Lăcomia îi îndeamnă şi azi pe unii să nucruţe nici ziua Domnului de lucruri şi alergări, iar alţiise bagă pe la crâşme (după mana cea ameţitoare de cap,a diavolului). Dar precum israeliţii cei lacomi n-au aflatmană în ziua Domnului, aşa şi alergările şi lucrările dinsărbători nu dau nici un câştig, ci numai păcat.

Iată, dragă cititorule, câte învăţături frumoase ne dăcitirea biblică de mai sus. Pune-le pe sufletul tău!

„Mâncarea” unei femei evlavioase

Un vestit predicator din Anglia istorisea următoa-

rea întâmplare:

Într-o zi m-am abătut pe la casa unei femei sărace,

să-i dau ceva ajutor dintr-o colectă. Am aflat-o tocmaimâncând de amiază. Avea o masă de tot subţire: o bu-

cată de pâine, o zeamă goală şi un ulcior cu apă.

– Numai atât? am întrebat-o eu.

– Ba, mai am ceva, a răspuns văduva. Şi, întinzân-

du-şi mâinile într-un dulap, a scos o Psaltire. Mâncarea

mea cea mai aleasă e aceasta, a zis femeia.

Page 44: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

44

O, de am înţelege şi noi cuvintele Mântuitorului, că

„omul nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu orice cuvânt

ce iese din gura lui Dumnezeu”. Câţi cunosc însă

această mâncare?

„Mana” din ziua de azi

Şi viaţa noastră e o pustie plină de necazuri, lip-

suri şi greutăţi. Ca să putem înainta prin ea, ne trebuie

şi nouă, ca oarecând israeliţilor, mană de sus din cer:

ajutor de la Dumnezeu, dar şi har de la Duhul Sfânt.

Însă creştinii de azi au aflat o altfel de „mană”: alcoo-

lul – „mana” pe care a scornit-o diavolul. Cu această

„mană” umblă omul să se „întărească” atunci când e

necăjit, când e obosit, când e bolnav, când e păgubit,când e sănătos şi voios, adică totdeauna. Dar vai de

„tăria” ce o dă această „mană”! Roadele ei sunt groza-

ve. Cei care se hrănesc cu această „mană” înaintează

mereu spre „canaanul” diavolului, spre pieire trupeas-

că şi sufletească… spre iad.

Semnul bolii e greaţa de mâncare

Semnul cel mai bun al bolii e pierderea poftei de

mâncare, e greaţa de mâncare. Iar semnul tămăduirii e

recăpătarea poftei de mâncare. Aşa e şi cu sănătatea

cea sufletească. Credinciosul are poftă de mâncare su-

fletească. Nu poate trăi fără hrana sufletească. Dar pă-

Page 45: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

45

cătosul nu poate suferi Cuvântul lui Dumnezeu. Are

greaţă de orice hrană sufletească. Nu-i trebuie, nu-i

place, o respinge, în semn că sufere de o grea boală su-

fletească. Cei mai mulţi păcătoşi mor în această boală.

Şcoala lăcomiei

Lăcomia de bani şi avuţii are o şcoală deschisă aşa

de mare şi largă pe cât e de mare pământul şi lumea şi

atâţia şcolari are, aproape câţi oameni sunt pe pământ.

Această şcoală n-are zi de sărbătoare sau încetare de la

învăţătură şi totuşi oamenii se îmbulzesc la didahia ei,

ca să înveţe pricopseli de a face câştiguri şi dobândă. Înşcoala lăcomiei, şi cei cu capul slab şi nătângi sunt plinide minte şi iscusiţi a prinde învăţăturile ce le dă dăscă-

liţa cea rea a iubirii de bani şi avuţie.

(Dintr-o cazanie bătrână)

Page 46: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

46

„ŞI A BĂUT NOE DIN VIN ŞIS-A ÎMBĂTAT”…

maginea de alături arată o întâmplare pe care ocunoaştem încă din pruncie, de când umblam la

şcoală. E întâmplarea cu Noe când s-a îmbătat. DespreNoe ne spune Biblia că, după ce a scăpat de potop şi aieşit din corabie, „s-a făcut lucrător de pământ şi a să-dit vie”. Scăpat din potop şi împăcat cu Dumnezeu,Noe şi feciorii lui trăiau în pace şi fericire. Dar într-o zice s-a întâmplat? „Şi a băut Noe din vin şi s-a îmbă-tat”, ne spune Biblia. Şi din această beţie ce a ieşit?Ham a râs de goliciunea tatălui său şi pentru asta Noel-a blestemat, zicând: „Blestemat să fie Ham, prunculmeu1, şi să fie slugă fraţilor săi”. (Citiţi pe larg în Bi-blie, la Facere 9, 20-28.)

Când eram la şcoală, dascălul stăruia asupra greşeliilui Ham care a râs de tatăl său. Toată lecţia dascălului se

1 Atât în ediţiile Bibliei traduse cu aprobarea Sf. Sinod al B.O.R., cât

şi în cele britanice, acest verset este tradus astfel: „Blestemat să fieCanaan! Să fie robul robilor fraţilor lui”. În traducerea folosită de Părin-tele Iosif, probabil, versetul era tradus „blestemat să fie Ham…”. În fond,contradicţia e aparentă, căci blestemul pentru păcatul lui Ham se transmiteasupra lui Canaan, fiul lui acestuia, şi a urmaşilor săi.

Părintele Iosif mai afirmă că „Ham a râs de goliciunea tatălui său şipentru asta Noe l-a blestemat”. În nici o traducere cunoscută de noi nu sespecifică un asemenea fapt. Considerăm însă că aceasta e o interpretare însensul lărgirii semnificaţiilor păcatului lui Ham. (N. ed.)

I

Page 47: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

47

descărca în capul bietului Ham, iar despre beţia lui Noenimic rău nu se pomenea. Greşeala lui Ham a fost mare,aceasta e adevărat. Dar nici greşeala lui Noe n-a fost maimică. Izvorul greşelii lui Ham e a se căuta tocmai în vor-bele: „şi s-a îmbătat Noe”; pentru că, de nu se îmbătaNoe, nici Ham nu păcătuia. Îndată ce s-a îmbătat Noe, cadintr-un izvor au început a curge greşelile şi păcatele.Ham a început a râde, iar Noe a început a… blestema.

Auzi tu, dragă cititorule… Noe blestemă. BlestemăNoe? De necrezut. Noe, alesul Domnului, s-a apucat săblesteme. Noe, pe care Dumnezeu l-a făcut un al doileaAdam al omenirii, a ajuns să blesteme. Noe, cel scăpatdin potop, Noe, cel care s-a rugat atât de frumos când a

Page 48: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

48

ieşit din corabia mântuirii, s-a apucat să blesteme? Da,da! Noe blestemă; şi blestemul a ieşit din beţia lui.

Dar urmările beţiei lui Noe nu se opresc numaiaici. Căci ce ne spune Biblia mai departe? Blestemullui Noe l-a făcut pe Ham „slugă fraţilor săi” şi cu astas-a spart iubirea şi dragostea dintre fraţi. S-a spart pa-cea şi buna înţelegere din casa şi familia lui Noe. S-aiscat duşmănie între „slugă” şi „stăpân”; şi aceastăduşmănie a trecut apoi în toată omenirea, pentru căBiblia spune că urmaşii lui Noe „s-au împărţit pestetot pământul” şi „din neamurile feciorilor lui Noes-au împărţit hotarele neamurilor pe pământ” (Facere9, 15 şi 10, 5). Blestemul izvorât din beţia lui Noe arămas până azi: pofta popoarelor de a se stăpâni şiasupri unele pe altele. Iată, vedeţi, Noe s-a îmbătat osingură dată şi urmările cele rele ale beţiei lui au ră-mas până azi.

Din beţie izvorăsc şi azi, ca dintr-un izvor spurcat,tot felul de fărădelegi şi păcate: desfrânări, bătăi, omo-ruri, sudălmi, mânii etc. Câte blesteme nu se fac şi azidin pricina beţiei: blestemă prunc pe tată şi tată peprunc, soţ pe soţie etc. Beţia sparge şi azi pacea şi bu-na înţelegere din casele oamenilor. N-are dracul nici oaltă slugă atât de harnică şi credincioasă ca băutura şibeţia, cu ajutorul cărora bogată roadă culege pentruîmpărăţia iadului.

Mântuitorul Iisus Hristos a zis: „Nu vă temeţi decei ce omoară trupul, iar sufletul nu-l pot ucide, ci maiales vă temeţi de cel ce poate să omoare şi sufletul şisă-l arunce în iad” (Matei 10, 28). Un astfel de duş-man, care omoară şi trupul, şi sufletul omului, e alcoo-lul, băutura, beţia.

Page 49: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

49

O poveste despre Noe

După ce a scăpat Noe din potop şi a ieşit din cora-

bie, a început a lucra pământul. Umblând şi lucrând

încoace şi încolo, îi veni în minte să sădească şi vie. Dar

via nu se prindea şi lui Noe îi era necaz. Atunci, iacă

vine dracul şi îl îmbie pe Noe să-l bage şi pe el ortac la

lucru, că el ştie ceva de care via se prinde. Noe se învoi

şi rămase ca agoniseala s-o împartă în două, după

dreptate. Atunci necuratul luă sânge de leu, de porc şi

de maimuţă şi stropi butucii viei şi via îndată se prinse

şi aduse rod. La cules, necuratul şi-a luat partea sa cu

prisosinţă. Şi cu toate că Noe a murit de mult, dracul

îşi ţine şi acum partea sa întreagă (ba, parcă, a mai luat

şi din a lui Noe).

Şi de când a uns necuratul butucii viei cu cele trei

feluri de sânge, aşa a rămas până azi, că băutura îl fa-

ce mai întâi pe om curajos ca un leu, mai apoi porc ce

se tăvăleşte în noroi şi pe urmă maimuţă de care râd şi

pruncii şi râde uliţa satului când beatul iese din crâşmă

şi începe a „măsura” calea spre casă.

Ce a cerut diavolul

Dracul se întâlni odată într-o pădure cu un om şi

îi zise:

– Am să te omor. Numai aşa îţi mai las viaţa, dacă-l

omori pe tatăl tău sau o baţi pe soră-ta, sau te îmbeţi.

Page 50: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

50

„Ce să fac? îşi zise omul. Să-l omor pe tatăl meu

care m-a făcut e cu neputinţă. Să o bat pe soră-mea e

ceva groaznic. Iacă mă voi îmbăta o dată şi îmi voi

scăpa viaţa.”

Şi s-a coborât omul în sat, a tras la o crâşmă şi s-a

îmbătat una bună. Dar, mergând acasă şi îngroşându-se

cearta, a bătut-o pe soră-sa şi l-a omorât pe tatăl său.

Într-o carte veche am citit această istorioară; şi cine

a scris-o a pus mult adevăr în ea, deoarece, cu adevă-

rat, beţia este un izvor de rele şi fărădelegi.

Noe, plânge-ţi fiii!

Tulpina unor popoare a răsărit din cei trei fii ai lui

Noe. Din Sem se trag popoarele din Asia. Din Ham se

trag popoarele negre de prin Africa, iar din Iafet ne

tragem noi, popoarele din Europa. Cum o duc urmaşii

fiilor lui Noe? Vai de traiul lor.

Priveşte, Noe, şi vezi ce au ajuns urmaşii fiilor tăi!

Un blestem parcă-i urmăreşte. Se ceartă, se bat, se

urăsc şi, mai ales, se îmbată pe întrecute. Blestemată a

fost clipa în care te-ai îmbătat, căci din acea clipă par-

că un blestem îi urmăreşte şi pe urmaşii fiilor tăi. Ui-

tă-te, Noe, ce roade bogate culege satana pe urma beţii-

lor! Noe! Plânge-ţi fiii şi, mai ales, plânge-ţi clipa în care

te-ai îmbătat.

Page 51: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

51

O poveste de la Ierusalim

Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, în ţara

arabilor, am auzit o poveste de-a lor. Se zice că, vă-

zând credincioşii lui Mohamed-profetul cât de repede

se lăţeşte Evanghelia lui Hristos, au mers la un marevrăjitor de-al lor care se pricepea la făcutul a fel de felde vrăji şi otrăvuri şi l-au rugat să facă ceva pentru slă-

birea creştinătăţii, căci altcum semiluna (legea lor) epierdută.

Vrăjitorul deschise atunci o ladă şi scoase o călda-

re mare ce avea nişte ţevi încârligate, de credeai că unşarpe şade deasupra ei.

– Daţi acest vas, în dar, creştinilor, zise vrăjitorul,şi nu vă mai temeţi de ei.

Aşa s-a şi întâmplat. Creştinii au apucat a fierbe şi

a bea alcool. Lupta lor pentru răspândirea Evanghelieia încetat. Evanghelia lui Hristos n-a putut cuceri păgâ-

nătatea…

O, ce urmări grozave a avut alcoolul asupra creşti-nătăţii!

Page 52: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

52

„NOE! FĂ-ŢI CORABIE DINLEMNE CE NU PUTREZESC”…

n imaginea de mai sus se vede cum îi aratăDumnezeu lui Noe să-şi facă corabie de mântui-

re şi de scăpare din potop.„Şi a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: «Umplutu-s-a

pământul de nedreptate şi, iată, voi pierde pe oameni şipământul. Iar tu fă-ţi corabie din lemne neputrezitoare,în patru muchii… Şi aşa vei face corabia: de trei sutede coţi va fi lungimea şi de cincizeci de coţi lăţimea şi

Î

Page 53: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

53

de treizeci de coţi înălţimea; şi o fereastră să facicorăbiei…» Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit luiDomnul Dumnezeu şi scăpă din potop… (Citiţi pe largaceastă istorie la Facere, cap. 6.)

Să luăm aminte că istoria lui Noe cu clădirea coră-biei este plină de învăţătură sufletească pentru noi. Şitu, dragă cititorule, trebuie să fii un Noe clăditor de co-rabie. Întocmai cum a clădit Noe corabie să scape depotop, aşa trebuie să lucrezi şi tu la corabia mântuiriitale sufleteşti, ca să fii gata pe când vine potopul morţiişi să poţi scăpa de pieire sufletească. Lui Noe îi arătaDumnezeu în amănunt cum să-şi lucreze corabia mân-tuirii. Tot aşa şi ţie, şi mie, iubite cititorule, Dumnezeune arată amănunţit cum să ne lucrăm corabia mântuiriisufleteşti. Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, din Evan-ghelie, din biserică ne spune şi nouă şi ne arată lămuritcum să clădim bârnă de bârnă şi cui de cui corabiamântuirii sufleteşti. Planul mântuirii noastre sufleteştise află spus aşa de frumos, de limpede şi de amănunţitîn Biblie, în cartea pe care a lăsat-o Dumnezeu pe pă-mânt; şi tu, cititorule, nu citeşti acest plan, nu vrei să-lafli şi nu vrei să te apuci de lucru?

Noe a lucrat o viaţă întreagă la corabia mântuirii luidin potop. Aşa şi tu, zi de zi, an de an, o viaţă întreagătrebuie să lucrezi mereu la corabia mântuirii tale sufle-teşti printr-o viaţă pusă şi trăită în slujba Domnului.

În fiecare seară din zilele vieţii tale trebuie să-ţifaci un examen şi să te întrebi: Oare ce am mai lucratazi la corabia mântuirii mele sufleteşti? Taina cea marea mântuirii sufleteşti tocmai în aceasta stă: să nu stai peloc, ci să înaintezi în lucrul Domnului. Zi de zi şi an de

Page 54: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

54

an, tot mai mare, mai frumoasă şi mai gata să ţi se facăcorabia mântuirii. O, ce bucurie mare este aceasta, să-ţivezi isprăvindu-se corabia mântuirii tale sufleteşti, să teştii scăpat pe când vine moartea. Dar vai, sunt aşa depuţini cei care simt această bucurie şi care umblă dupăaceastă bucurie! Cei mai mulţi se înşeală cu diavoleas-ca înşelăciune că „mai au vreme” şi numai când începploile potopului, adică beteşugul morţii, atunci aleargăîn toate părţile; şi s-ar ţine şi de un pai, numai să scape,dar e prea târziu… Sunt, iarăşi, alţii care ascultă chema-rea lui Dumnezeu şi se apucă de lucrul mântuirii, darlucrul lor nu merge înainte tocmai din pricină că lasă capăcatul să strice ce au lucrat, întocmai cum muncitorulbeţiv bea duminica tot ce a câştigat într-o săptămână.Să ştii, dragă cititorule, că orice păcat înseamnă o lovi-tură de topor în corabia mântuirii tale sufleteşti. Oricepăcat face o spărtură în corabie şi, dacă n-o astupi îngrabă cu căinţă şi rugăciuni, mântuirea ta este pierdută.

În tabloul de mai sus se văd şi fel de fel de uneltecu care lucra Noe şi familia lui. La orice meşteşug tre-buie unelte şi deprindere. Asta o ştie tot omul, dar aşade puţini înţeleg că şi pentru lucrul mântuirii sufleteştitrebuie unelte şi deprindere. O astfel de unealtă este,spre pildă, Cuvântul lui Dumnezeu, care „taie ca sabiacea ascuţită” (Evrei 4, 12) şi „sfarmă ca ciocanul” (Ier.23, 29). Şi câte alte unelte nu mai sunt pentru lucrulmântuirii sufleteşti! Dumnezeu îţi arată nu numai cumsă lucrezi, ci îţi dă şi uneltele de lipsă. Şi tu tot nu vreisă te apuci de lucru?

„Fă-ţi corabie din lemne ce nu putrezesc”, i-a zisDomnul lui Noe. Fă-ţi şi tu, cititorule, corabia din lem-ne ce nu putrezesc: credinţă, dragoste, fapte bune. Nu

Page 55: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

55

folosi material ce putrezeşte după ce vei muri: pofte,patimi, bani, haine…

Eu te întreb, iubite cititorule, unde ai ajuns tu culucrul mântuirii sufleteşti? Ori poate nu te-ai apucatîncă de lucru?… Ce mai aştepţi? Potopul, moartea? Iaseama, Domnul îţi strigă să te apuci de lucru. N-auzitu glasul Domnului Iisus cum te strigă: „Lucraţi pânăeste ziuă, căci vine noaptea când nimeni nu mai poatelucra” (Ioan 9, 4)?

„Intră în corabie tu şi toată casa ta!”

E veche istoria lui Noe cu corabia şi totuşi e nouă.Când o citeşti în Biblie ţi se pare că e vorba despre noi şivremurile noastre. „Şi se stricase pământul înaintea luiDumnezeu – zice Biblia – şi se umpluse de fărădelege. Şia văzut Domnul Dumnezeu că pământul era stricat şi totomul s-a abătut de la calea Sa”… (Facere 6, 11-12). Darînvăţătura despre potop şi corabia lui Noe mai are şi o altăînsemnătate – aceea că Domnul ne cheamă şi pe noi, caodinioară pe Noe, să ieşim din răutăţi şi să intrăm în cora-bia mântuirii noastre sufleteşti. „Intră în corabie tu şi toatăcasa ta” a zis Domnul către Noe; şi tot aşa îţi zice şi ţie:„Intră în corabie şi tu, omule! Ieşi din păcate şi intră în co-rabia îndreptării şi mântuirii tale sufleteşti.” „Eu sunt uşa,prin Mine de va intra cineva se va mântui” (Ioan 10, 9), azis Iisus. Şi prin această uşă e chemat fiecare om să intreîn corabie. „Intră tu şi toată casa ta!”… asta înseamnă săte îndrepţi pe tine însuţi, pe copiii tăi, pe soţia ta, pe slugiletale. Scoate certurile şi răutăţile, şi năravurile cele rele dincasa ta, din sufletul tău şi din al celor din casa ta.

Page 56: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

56

Cititorule! Eu te întreb, eşti tu în corabie sau afarădin corabie? Trăieşti în fărădelegi sau ai ieşit din ele?Poate că eşti departe, undeva în apele fărădelegilor.Pleacă, omule, îndată, să intri în corabie. Nu vezi cumcresc apele răutăţilor? Nu vezi că te îneci în potopul fă-rădelegilor şi nu te înspăimânţi? Bagă de seamă cămoartea va închide fără de veste uşa corăbiei şi tu veirămâne afară, spre pieire.

Cititorule! Să ştii ce bine-i după ce ai intrat în co-rabie, după ce te-ai hotărât împotriva păcatelor şi, ie-şind din ele, ai început o viaţă nouă cu Domnul! Numaiatunci vezi primejdia în care ai fost, numai atunci veziapele şi valurile ispitelor din care ai scăpat.

La orice fel de meşteşug trebuie deprindere

Spune-mi, te rog, de meşteşuguri, oare dacă voim a lecunoaşte n-avem lipsă să ne apucăm de lucru ca să le de-

prindem? De pildă, dacă voieşte cineva să fie căpitanul

unei corăbii: se apucă de treabă. Voieşte să fie negustor,se apucă de treabă. La orice fel de meşteşug trebuie omula se deprinde şi a se apuca de lucru. Tot aşa, şi cel ce vo-

ieşte să fie un creştin adevărat trebuie a se apuca de lu-

cru. Nu e destul numai că voieşte omul a se face creştin,

ci alături cu voinţa trebuie să se şi apuce de lucru.

Dacă vom dormita, dacă sforăind vom aştepta să

intrăm în ceruri, cum vom putea să moştenim împără-

ţia cerurilor?…

(Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia 16, Evrei)

Page 57: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

57

Cuvântul cel mai lung şi cel mai scurt

Într-o societate de intelectuali s-au pus odată dife-

rite întrebări. Întrebările erau mai mult de glume şipăcăleli. Un om credincios, aflându-se între ei, a pus

întrebarea: Care e cuvântul cel mai lung?Nimeni n-a putut da răspuns corect. Atunci cel ca-

re întreba a răspuns tot el, zicând: Cuvântul cel mai

lung e „veşnicia”, pentru că nu se mai gată niciodată.

A pus apoi iar o întrebare: Care e cuvântul cel mai

scurt? Răspunsul l-a dat tot el, zicând: Cuvântul cel

mai scurt e „acum”, pentru că îndată ce ai rostit-o nu

mai este, s-a dus. Am pus aceste întrebări – zise mai

departe întrebătorul – să vă gândiţi şi D-voastră că

acum e timpul să câştigăm veşnicia. Viaţa noastră e să

câştigăm acest acum care ţine cât o scânteie, dar veşni-

cia rămâne pentru totdeauna.

Să ne gândim şi noi asupra acestui adevăr. Acum

e timpul să ne dobândim veşnicia, viaţa veşnică. „As-

tăzi, de veţi auzi glasul Meu, nu vă învârtoşaţi inimile

voastre” (Evrei 3, 7-18). Însă diavolul îi şopteşte mereu

omului: Mâine… mâine…

Vai celor ce ascultă de şoapta satanei.

La ce se gândeşte omul în clipele morţii

Un învăţat din Anglia a strâns răspunsuri de la toţicei care, prin atare minune, au săpat, aşa-zicând, din

gura morţii şi pe care i-a întrebat la ce s-au gândit înclipele când s-au văzut în faţa morţii.

Page 58: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

58

Optzeci la sută dintre cei întrebaţi au răspuns că

în acele clipe s-au gândit cât de rău şi-au cheltuit viaţa

şi cât de puţin au lucrat pentru sufletul lor. „În faţa

mea – spunea unul – nu vedeam decât faptele mele ce-

le rele. Simţeam că mă topesc sub groaznica mustrarecă nu mi-am îngrijit sufletul.”

Măcar din aceste răspunsuri să luăm şi noi învăţă-

tură despre grija şi îngrijirea sufletului.

Page 59: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

59

TRĂIM VREMURI BIBLICE

maginea de mai sus arată una din vedeniile Evan-ghelistului Ioan istorisite în Apocalipsa, la cap. 6.

Când citeşti în Biblie această vedenie, parcă vezi în eaistoria vremurilor noastre. Iată mai jos această vedenie:

„Şi am văzut – scrie Evanghelistul Ioan – când adeschis Mielul (Iisus) una din cele şapte peceţi… şimi-a zis: «Vino şi vezi». Şi am văzut şi iată un cal alb;şi cel ce şedea pe el avea arc; şi s-a dat lui cunună şi aieşit biruind şi ca să biruiască.”

I

Page 60: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

60

Vedenia aceasta înseamnă biruinţa Evangheliei luiIisus Hristos pe pământ, adică binele, pacea şi iubireaîntre oameni.

„Şi când a deschis a doua pecete, am văzut şi iatăalt cal, roşu; şi celui ce şedea pe el s-a dat lui să ia pa-cea de pe pământ şi ca unul pe altul să se junghie; şis-a dat lui sabie mare”…

Oare acest cal roşu ca focul n-a fost marele războicare a luat pacea de pe pământ? Oare acest cal nu suntvremurile noastre pline de praf de puşcă şi de pregătiride războaie noi? Oare nu este acest cal roşu diavolul carea luat pacea şi dragostea din sufletul şi din traiul oame-nilor şi a făcut şi face cumplită moarte sufletească?

„Şi când a deschis pecetea a treia, am văzut, şiiată un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea cumpănaîn mâna sa. Şi am auzit glas în mijlocul celor patruvieţuitoare, zicând: «O măsură de grâu pentru un dinarşi trei măsuri de orz pentru un dinar”…

Oare acest cal nu este scumpetea ce ne-a venit du-pă război, pe care o simţim şi noi din belşug şi care nestrigă şi nouă preţuri grozave şi mai mari ca acelea dinBiblie, când era măsura de grâu cu un dinar?

„Şi când a deschis pecetea a patra, am văzut, şiiată un cal galben; şi celui ce şedea pe el îi era numeleMoartea şi iadul urma cu ea. Şi s-a dat lor putere ca săomoare a patra parte a pământului, cu sabie, cu foa-mete şi cu moarte”…

Oare acest cal nu sunt plăgile, necazurile ce letrăim azi: secete, furtuni, muscă columbacă, beteşuguriîn oameni şi vite etc.? În toate părţile parcă tropoteşteazi acest cal şi încă nu ştim ce necazuri şi pedepse nemai poate aduce…

Page 61: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

61

Da, da, iubiţilor cititori, trăim vremuri biblice. Tră-im vremuri grele, pe care ni le arată anumit Biblia şi necheamă să ne întoarcem către Dumnezeu. De ani de zi-le, Dumnezeu parcă vorbeşte cu noi prin semne şi mi-nuni, prin tot felul de pedepse şi plăgi, aşa cum le vor-bea odinioară egiptenilor prin Moise şi Aron. Noi însătrăim în chipul şi asemănarea lui Faraon. Vedem arăta-rea şi pedeapsa cerului, ne înspăimântăm de ea, dar nune îndreptăm.

Cu adevărat trăim vremuri biblice. Vremurile noas-tre sunt o Biblie deschisă în care şi cel orb de cartepoate vedea şi citi chemarea Domnului, să ne întoarcemla El. Vai celor ce nici acum nu aud şi nu înţelegaceastă chemare. Cu adevărat aceştia sunt cei desprecare a zis Psalmistul: „Ochi au şi nu văd, urechi au şinu aud”. Cu adevărat, aceştia sunt pierduţi.

Page 62: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

62

„MERGEŢI, VĂRSAŢI PE PĂ-MÂNT CELE ŞAPTE CUPE ALEMÂNIEI LUI DUMNEZEU”…

u adevărat, trăim vremuri biblice. De ani de zile,Dumnezeu a început a grăi cu oamenii prin

semne şi arătări cereşti. Şi războiul a fost un astfel desemn, şi răutăţile şi greutăţile de după război sunt un astfelde semn, şi vremile grele: potopurile, furtunile, seceta,greutăţile etc., sunt un astfel de semn… prin care Dumne-zeu îi cheamă pe oameni la întoarcere din căile cele rele.Dar oamenii nu se întorc, ci tot mai răi şi mai răi se fac.Cu adevărat, se împlineşte în zilele noastre proorocia dinApocalipsa, pe care o arată chipul de alături.

„Şi am auzit glas mare zicând celor şapte îngeri:«Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâ-niei lui Dumnezeu».

Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa sa pe pământ şis-a făcut rană rea şi mare între oameni, dar oamenii nus-au îndreptat. Al doilea înger a vărsat cupa sa în râurişi în izvoarele apelor şi s-au făcut sânge (războiul), daroamenii nu s-au întors. Al treilea înger a vărsat cupa luipe soare şi i s-a dat lui să-i dogorească pe oameni cu foc(secetă), dat oameni au hulit numele lui Dumnezeu, Celce are stăpânire peste aceste răni, şi nu s-au îndreptat.Un alt înger a vărsat cupa lui în aer şi s-au făcut fulgere,vuiete şi tunete şi cutremur mare s-a făcut… şi au hulitoamenii mai departe pe Dumnezeu” (Apoc. 16).

C

Page 63: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

63

Iată cu adevărat o proorocie pe care o trăim în zilelenoastre. De ani de zile se descarcă peste noi cupele mâ-niei lui Dumnezeu, dar oamenii nu se întorc. A venitpeste noi cupa cea cu sânge – războiul – dar n-am ascul-tat-o; suntem mai răi ca înainte de război. Au venit apoi,rând pe rând, cupele cu foc (secetă), grindini, potopuri,uragane, boli, greutăţi şi alte fel de fel de plăgi. Cupelemâniei lui Dumnezeu se descarcă mereu peste noi, dar,în loc să ne îndreptăm, tot mai răi ne facem. Cine ştiecâte cupe mai sunt până când trâmbiţa judecăţii va che-ma pe tot omul înaintea Dreptului Judecător!

Glasul Domnului peste noi strigă astăzi, grăind:„Întoarceţi-vă, oamenilor!”

Cel care nici acum n-aude şi n-ascultă chemareaDomnului este un pierdut.

Page 64: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

64

O scrisoare din război

Din focul războiului celui mare, un soldat îmi

scria: „Pe aici e mare răutate şi osândă, iubite d-le pă-

rinte. Coasa morţii coseşte din greu. Cad oamenii po-

log. Eu am făcut făgăduinţă lui Dumnezeu că, dacă voi

scăpa din acest prăpăd, apoi trei părţi din viaţa mea le

voi petrece tot în coate şi în genunchi, cu rugăciune şimulţămită lui Dumnezeu”…

După război, l-am văzut pe autorul acestei episto-

le. L-am văzut la un praznic al Sf. Paşti… într-o cârciu-

mă. Izbea cu pumnul în masă şi înjura de cele sfinte,de te luau fiorii.

Făgăduim întoarcere la Dumnezeu numai până ce

ne îmblăteşte pedeapsa cerului de sus.

*

„Ascultă, pământule, iată, Eu aduc peste aceştioameni rele din care nu vor mai putea scăpa” (Ier. 11,11), „căci M-au părăsit pe Mine şi au jertfit dumneze-ilor străini şi s-au închinat idolilor” (Ier. 5, 19).

„Veniţi să ne întoarcem către Dumnezeu, căci Elne-a rănit şi tot El ne va vindeca. El ne-a lovit şi tot Elne va lega şi tămădui” (Osea 6, 1).

„«Întoarceţi-vă către Mine şi Eu Mă voi întoarcecătre voi», zice Domnul” (Maleahi 3, 7).

Page 65: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

65

PROOROCUL IONA ÎN PÂN-TECELE CHITULUI

abloul de mai sus ne arată întâmplarea cu Ionadin Biblie. Dumnezeu îl trimisese la Ninive,

dar el, „voind să fugă dinaintea lui Dumnezeu”, s-a suitîntr-o corabie şi a plecat în altă parte. Pe drum însă, s-a

T

Page 66: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

66

iscat furtună; şi aruncându-se sorţi despre cine ar fi pă-cătos, sorţii l-au arătat pe Iona, care a fost aruncat înmare. Dumnezeu însă i-a cruţat viaţa, trimiţând un chit(o balenă) care l-a înghiţit şi după trei zile l-a aruncat lauscat. Această pedeapsă l-a îndreptat pe Iona şi a plecatla Ninive, să predice Cuvântul lui Dumnezeu. (Citiţi pelarg în Biblie cartea Iona.)

Întâmplarea lui Iona este plină de învăţătură pen-tru noi. Ca şi cu Iona, Dumnezeu nu vrea moartea pă-cătoşilor, ci în multe feluri îi cheamă la întoarcere. Caşi în calea lui Iona care fugea de porunca lui Dumne-zeu, Domnul scoate şi în calea noastră furtuni de ne-cazuri, de rele, de întristări, ca să ne oprim din calearăutăţilor. În aceste vremuri de cumplite păcate, Dum-nezeu a lăsat să ne înghită şi pe noi valuri de scumpe-te, diferite boli în oameni şi în vite. Minunea ce s-aîntâmplat cu Iona se întâmplă şi cu noi, dar noi nu oînţelegem şi nu ne îndreptăm.

Minunea cu Iona se întâmplă şi atunci când Dum-nezeu ne scapă, aşa-zicând, din gura morţii. Din război,au venit unii cu hainele ciuruite de gloanţe. Au scăpatprin minune, ca Iona. Dar – durere! – nu s-au îndreptatca Iona, ci azi Îl înjură pe bunul Dumnezeu. (…)

Cititorule! Nu uita că necazurile sunt trimise să neapropie de Dumnezeu. Când nici necazul nu te poateopri din calea răutăţilor, cu adevărat eşti pierdut.

Page 67: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

67

DESPRE PUTEREARUGĂCIUNII

maginea de mai sus arată lupta israeliţilor cuAmalec, pe care Biblia o istoriseşte astfel:

„Şi a zis Moise lui Iosua (Iisus Navi): «Alege ţiebărbaţi tari şi ieşi de te luptă cu Amalec şi iată, eu voista pe vârful muntelui şi toiagul lui Dumnezeu în mânamea.» Şi ieşind Iosua, a stătut împotriva lui Amalec, iarMoise şi Aron, şi Or s-au suit pe vârful dealului. Şi afost când îşi ridica Moise mâinile sale, biruia Israel;

I

Page 68: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

68

iar când lăsa jos mâinile, biruia Amalec. Şi mâinile luiMoise s-au îngreunat şi, luând piatră, au pus sub el şişedea pe ea şi Aron şi Or îi sprijineau mâinile unulde-o parte, altul de alta şi au fost mâinile lui Moise ri-dicate până la apusul soarelui şi Iosua a biruit peAmalec”… (Citiţi pe larg la Ieşire 17, 9-13.)

Această istorie din Biblie este plină de învăţăturăsufletească pentru noi. Armata israeliţilor biruia pânăcând Moise îşi ţinea mâinile ridicate spre cer în semnde rugăciune. Dar îndată ce Moise „îşi lăsa mâinile înjos”, biruiau vrăjmaşii. Aşa e, dragă cititorule, şi în via-ţa noastră. Că şi noi suntem într-o luptă, într-o luptămare şi neîncetată cu vrăjmaşul diavol, cu ispitele, pa-timile, înşelăciunile şi păcatele acestei lumi. Până cândstai şi tu „cu mâinile în sus”, birui păcatul, dar îndată ce„laşi mâinile în jos”, te biruie patimile şi păcatele. Ştiitu ce înseamnă „a ţine mâinile în sus”? Înseamnă a-ţiface prin rugăciune o legătură cu cerul, cu Dumnezeu,şi, prin această legătură, să primeşti dar şi putere desus; înseamnă să stai ca un pământ însetoşat sub ploaiadarului şi harului de sus. Când astfel ţii mâinile în sus,să ştii că steagul biruinţei tale fâlfâie asupra păcatelor.

Nu este, dragă cititorule, în lumea aceasta un lucrumai măreţ şi mai frumos decât a cădea în genunchi şia-ţi ridica mâinile în semn de rugăciune. Eu, de câte orimă aplec în genunchi şi mă rog, simt o mărire şi o pute-re sufletească pe care nici toate bogăţiile lumii nu mi lepot da. Când stau în genunchi şi mă rog, mi se pare căsunt un fiu de împărat, sunt fiul Împăratului ceresc şi,prin rugăciune, vorbesc cu El şi El cu mine. Când staiîn genunchi şi mâinile ţi se strâng cu căldură laolaltă,

Page 69: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

69

vorbele ţi se fac răspicate şi ochi ţi se umezesc, atuncisă ştii, dragă cititorule, că darul şi harul Duhului Sfânts-a pogorât peste tine. Când astfel „ţii mâinile în sus”,steagurile tale fâlfâie pline de biruinţă asupra păcatelor.O, ce dar şi ce putere mare este în rugăciune! Eu, carescriu aceste rânduri, nu-mi cruţ genunchii şi nu mă ru-şinez a spune că multe dintre aceste tâlcuiri le-am scrisstând în genunchi. Luaţi-mi Biblia şi rugăciunea şimi-aţi luat pâinea şi apa sufletului meu. Luaţi-mi Bibliaşi rugăciunea şi mi-aţi luat şi pana care scrie acestecărţi. Dar mulţi creştini nu cunosc darul rugăciuniipentru că nu ştiu să se roage „cu putere”. Unii se roa-gă numai din buze, fără nici o căldură şi vlagă sufle-tească, iar alţii cer lucruri slabe prin rugăciune, pre-cum zice Apostolul Iacob: „Cereţi, dar nu primiţipentru că cereţi rău” (Iacob 4, 3). Când eram preot lasate, veneau unii oameni să le fac slujbă de ajutor înclipa când plecau la judecătorie să se pârască. Adicăoamenii cereau biruinţă unii asupra altora, şi nu asuprapăcatului care-i mânase la drum.

Cereţi în rugăciune dar şi putere de sus, ca să biru-iţi păcatul, nu pe semenii voştri.

Dragă cititorule! Din toate părţile se ridică împo-triva noastră oştile ispitelor şi păcatelor.

Nu lăsaţi mâinile în jos, nu slăbiţi cu râvna şi curugăciunea. Despre Moise ne spune Biblia că a ţinutmâinile ridicate toată ziua, de dimineaţa „până la apusulsoarelui”. Toată ziua acestei vieţi să o petrecem şi noi„cu mâinile ridicate”, adică în rugăciune. Din „diminea-ţa copilăriei” până la „apusul soarelui” să ţinem mâinileîn sus. „Privegheaţi şi vă rugaţi, că trupul este neputin-cios, iar duhul osârduitor”, a zis Iisus (Marcu 14, 38).

Page 70: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

70

O, ce dar mare este nouă rugăciunea! Prin ea putemvorbi oricând şi oriunde cu Dumnezeu. Ea ridică şi du-ce neîncetat la cer rugările şi plângerile noastre, iar deacolo ne aduce dar, putere şi ajutor sufletesc şi trupesc.

Grecii cei vechi aveau o legendă despre un uriaş cunumele Anteu, pe care nimeni nu-l putea birui, pentrucă Anteu avea un dar: în decursul luptei, de câte oriatingea pământul, el căpăta putere nouă şi-l biruia pecel ce se măsura cu el. Un astfel de dar ne dă şi nouărugăciunea şi noi suntem într-o luptă neîncetată cu is-pitele şi patimile acestei lumi. În această luptă, ca oare-când lui Anteu, ni s-a dat şi nouă darul să atingem mereucerul prin rugăciunile noastre şi, din această atingere, săprimim putere nouă şi biruinţă asupra ispitelor şi pati-milor. Câţi însă folosesc acest dar? Câţi?

Cea mai scurtă rugăciune

În Anglia trăia un vestit profesor şi vestitor al

Evangheliei. Într-o seară, studenţii lui ascultaseră la

uşă să afle cum se roagă un astfel de om ce şi-a pus

toată ştiinţa şi viaţa în slujba Domnului.Când s-a ridicat învăţatul, noaptea târziu, de la

masa de scris să se culce, a îngenuncheat şi a zis numai

atât: „Iisuse, Mântuitorul meu, Tu ştii că legătura din-

tre mine şi Tine a fost şi azi tot aşa ca ieri. Eu mă rog

ca această legătură să fie şi mâine tot aşa, şi poimâine

tot aşa… şi până la sfârşitul vieţii mele să rămână tot

aşa… Eu n-am în această lume altă dorinţă şi nu cer de

la Tine, Doamne, altceva decât să mă întăreşti cu da-

Page 71: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

71

rul Tău, ca păcatul să nu poată rupe niciodată legătu-

ra dintre mine şi Tine”…

Atât a fost rugăciunea profesorului, iar studenţiide la uşă s-au îndreptat spre casă înţelegând că cea maifrumoasă şi cea mai bună rugăciune este legătura ce şi-o face omul cu Iisus Mântuitorul. Cea mai frumoasă şi

cea mai bună rugăciune e aceea pe care toată ziua, dedimineaţa până seara, şi toată viaţa, din leagăn până lamormânt, o trăieşti în legătură cu izvorul cel de viaţădătător: cu Iisus Mântuitorul.

Mâinile cele mai lungi

Într-o revistă ştiinţifică, un învăţat a pus odată în-

trebarea: care oamenii şi din care popoare ar avea

mâinile cele mai lungi? Întrebarea a strâns multe răs-

punsuri. Unii spuneau că negrii au mâinile cele mailungi, alţii că popoarele de la răsărit, alţii că hoţii de

buzunare. Între răspunsuri a fost însă şi unul ciudat

care grăia aşa: Eu cred că mâinile cele mai lungi le auoamenii care se roagă din toată inima lui Dumnezeu,pentru că mâinile acestor oameni ajung până la cerşi, prin rugăciune, iau de acolo tot ce le trebuie. Astfelde mâini a avut şi Ilie, proorocul care şi-a întins mâi-

nile în semn de rugăciune şi a încuiat cerul şi apoi ia-

răşi l-a descuiat…

Minunat răspuns! Să ne fie şi nouă de învăţătură.

Page 72: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

72

DOI PRIETENI ADEVĂRAŢI:DAVID ŞI IONATAN

hipul de mai sus arată doi prieteni adevăraţidin Vechiul Testament: proorocul David şi

Ionatan, fiul regelui Saul. Aşa de frumos istoriseşteBiblia această prietenie: „sufletul lui Ionatan s-a lipitde sufletul lui David şi Ionatan îl iubea ca pe sufletulsău. Şi a făcut Ionatan cu David legământ, căci îl iu-bea ca pe sufletul său”… David era prigonit de Saul,

C

Page 73: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

73

care căuta să-l omoare. Ionatan l-a scăpat de la moar-te, înştiinţându-l pe neştiute de mânia tatălui său. Da-vid atunci a fugit din casa lui Saul şi, la despărţire, ceidoi prieteni „se sărutară unul cu altul şi plânserăamândoi unul pentru altul şi David plânse mai mult”.(Citiţi pe larg această istorie în cartea I Regi sau ISam., cap. 18, 19, 20.)

Minunată a fost prietenia şi iubirea dintre Davidşi Ionatan. În Biblia Vechiului Testament mai sunt şialte pilde frumoase de acest fel, dar totuşi iubirea deoameni din Vechiul Testament era numai umbra iubi-rii pe care a adus-o în lume Iisus Mântuitorul. O datăcu Iisus Mântuitorul a răsărit în lume iubirea ceaadevărată de care trebuie să fie cuprins fiecare sufletde om. Aceasta este iubirea creştină pe care Evan-ghelistul Ioan a prins-o atât de bine în cuvintele:„Întru aceasta este dragostea, nu că noi L-am iubitpe Dumnezeu, ci pentru că El ne-a iubit pe noi şi L-atrimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noas-tre. Dacă Dumnezeu ne-a iubit aşa, şi noi datorisuntem să ne iubim unii pe alţii (I Ioan 4, 10-11).„Cine nu iubeşte pe fratele său n-a cunoscut peDumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (I Ioan4, 16). „Dacă zice cineva că-L iubeşte pe Dumnezeu,dar urăşte pe fratele său, mincinos este, pentru căcine iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat, acela iubeşteşi pe fratele său” (I Ioan 4, 20-21). „Cine nu-l iu-beşte pe fratele său rămâne în moarte” (I Ioan 3,14). În temeiul creştinismului stă iubirea de oameni,de aceea ne-a lăsat Iisus ca un testament porunca:„Acestea poruncesc vouă, ca să vă iubiţi unii pe alţii

Page 74: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

74

precum şi Eu v-am iubit (Ioan 15, 1-2). „Poruncănouă vă dau vouă, ca să vă iubiţi unul pe altul pre-cum şi Eu v-am iubit. Întru aceasta vor cunoaşte toţică ai Mei ucenici sunteţi, dacă veţi avea dragosteîntre voi” (Ioan 13, 34-35). Creştinii cei dintâi auînţeles acest testament; ei trăiau în iubire şi dragoste.Scriptura ne spune că ei „erau în legătură frăţească,întru frângerea pâinii şi întru rugăciuni. Şi era una su-fletul şi inima celor ce s-au botezat” (Fapte 2, 42 şi 4,32). „Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii în sărutare sfântă”,scria Apostolul Pavel (Rom. 16, 16). „Mângâiaţi-văunii pe alţii şi vă clădiţi unii pe alţii” (I Tes. 5, 11).

Dar, o, cât de mult a scăzut dragostea creştină din-tre creştinii de azi! În vremile noastre se urăsc popoa-rele, se urăsc fiii aceluiaşi neam, se urăsc chiar şi ceidin aceeaşi casă. S-au împlinit parcă profeţiile Scriptu-rilor: „Tatăl va fi împotriva feciorului şi feciorul împo-triva tatălui; mama împotriva fetei şi fata împotrivamamei (Luca 12, 53). „Frate pe frate înşeală” (Ier. 9,4). „Nu vor căuta (oamenii) decât să-şi facă rău unulaltuia şi, stând la aceeaşi masă, vor grăi vicleşuguri”(Dan. 11, 27).

Acestea sunt dovezi grăitoare că cei mai mulţi oa-meni de azi trăiesc un creştinism (o viaţă) fără Hristosşi fără Evanghelia iubirii.

Creştinii cei adevăraţi trăiesc ca fraţi în DomnulIisus şi se alipesc cu sufletul lor unul de altul aşa cums-a alipit David de Ionatan. Oriunde s-ar întâlni douăsuflete cuprinse şi aprinse de iubirea creştină, aprindşi ele un foc de iubire lângă care îi trag şi pe alţii. Aşafăceau creştinii cei dintâi şi aşa fac şi azi creştinii ceiadevăraţi.

Page 75: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

75

Apostolul Pavel, despre dragostea creştină

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iardragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimvalrăsunător. Şi de aş avea proorociei şi tainele toate le-aşcunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă, încâtsă mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi deaş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca săfie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dra-goste îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dra-gostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dra-gostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu seaprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de ne-dreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate lecrede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”… (I Cor. 13).

Biblia este cea mai răspândită carte

de pe pământ

Peste 780 de societăţi creştine se ocupă cu tipări-

rea şi răspândirea Bibliei. Cea mai mare dintre aceste

societăţi este aşa-numita „Societate Britanică din Lon-

dra” care, de la începutul ei şi până astăzi2 a cheltuit

mii de milioane de lei pentru tipărirea şi răspândirea

Bibliei. Această societate, până în anul 1912 a vândut

500 milioane Biblii, traduse în peste 600 de limbi,

pentru toate neamurile de oameni din lume. (Biblia es-

2 Data apariţiei primei ediţii a cărţii „Citiri şi tâlcuiri din Biblie”,

anul 1925.

Page 76: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

76

te răspândită şi printre popoarele păgâne şi cele sălba-

tice, în limba lor.)În vremea din urmă, răspândirea Bibliei este în tot

mai mare creştere. În decursul războiului s-au desfăcut

atâtea milioane de Biblii, încât Societatea din Londra

nu mai putea răzbi cu tipărirea de Biblii noi. Chiar şi

această minunată răspândire a Bibliei arată că această

carte nu este ca oricare alta, ci ea este cartea lui Dum-

nezeu şi ea se răspândeşte spre împlinirea scripturii ce

zice: „şi se va predica această Evanghelie a împărăţiei

în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile”…

*

„Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şimai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrun-de până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre în-cheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirileşi cugetările inimii” (Evrei 4, 12).

Page 77: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

77

ISTORIA CU BLIDUL DE LINTE

maginea de mai sus ne arată o întâmplare dinBiblie pe care o cunoaştem din pruncie, de când

umblam la şcoală. E chipul lui Isav din Biblie, care şi-avândut moştenirea şi pe urmă a pierdut şi binecuvânta-rea, pentru… un blid de linte.

„Şi şi-a vândut Isav cu jurământ naşterea ceadintâi lui Iacov şi Iacov a dat lui Isav pâine şi fripturăde linte şi a mâncat Isav şi a băut şi pe urmă s-a dus şiastfel şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.” (Întâianaştere, la evrei, era dreptul de moştenire, adică fecio-

I

Page 78: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

78

rul cel întâi născut moştenea toată averea şi ceilalţi erauslugi.) Isav şi-a vândut toată averea pentru un blid delinte. După moştenire, a pierdut apoi şi binecuvântarea.În vreme ce Isav se dusese la vânat, Iacov, ajutat demama sa, s-a îmbrăcat în hainele fratelui său şi – prinînşelare – a luat şi binecuvântarea de la tatăl lor Isac. Peurmă a văzut şi Isav ce a pierdut şi, „ridicându-şi gla-sul, plânse cu amar, zicând: «Binecuvântează-mă şi pemine, părintele meu!»”. Dar era prea târziu. Moştenireaşi-o vânduse, iar binecuvântarea o căpătase Iacov.(Citiţi pe larg această istorie în Biblie la Facere 25, 29-34 şi cap. 27.)

Altcum înţelegeam această istorioară în pruncie,la şcoală, şi altfel o înţeleg acum. Atunci mă gân-deam numai la blidul de linte, mă gândeam câte oi şicâţi berbeci a pierdut Isav pentru un blid de linte. Daristoria are un înţeles mai adânc, e plină de o adâncăînvăţătură sufletească şi pentru noi. În epistoleleApostolului Pavel am aflat eu tâlcul acestei istorioa-re. „Băgaţi de seamă – scria Apostolul Pavel evreilor– ca nimenea să nu se lipsească de darul lui Dumne-zeu… să nu fie cineva curvar sau spurcat ca Isav ca-re, pentru o mâncare, şi-a vândut naşterea sa ceadintâi. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capetebinecuvântarea de la tatăl său, n-a fost primit şi,măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut face ca tatălsă-şi schimbe hotărârea” (Evrei 12, 15-17). AdicăPavel zicea: băgaţi de seamă să nu fie şi între voi dinaceia care îşi vând moştenirea şi binecuvântarea ce-rească pentru blidul de linte al patimilor şi păcatelordin această lume. Băgaţi de seamă, creştinilor, vă zic

Page 79: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

79

şi eu cu Apostolul Pavel: istoria lui Isav se întâmplăşi azi. Prin jertfa Crucii, Iisus Hristos ne-a făcut fiiilui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei cerurilor(Ioan 1, 12). Dar cei mai mulţi creştini – ca şi Isavdin Biblie – îşi vând moştenirea vieţii de veci pentruun blid de linte, adică pentru poftele şi plăcerile,pentru patimile şi păcatele acestei lumi. „Şi a mâncatşi a băut Isav”… o dată numai. Atât a fost preţulmoştenirii, cu atât şi-a vândut toată averea. E plină şiazi lumea de Isavi care îşi mănâncă şi îşi vând moş-tenirea vieţii de veci pentru fel de fel de pofte şi plă-ceri lumeşti. Aceştia sunt cei despre care a zisApostolul Pavel că „Dumnezeul lor este pântecele” şipentru acest pântece şi-au vândut moştenirea vieţii deveci. „Iată, eu tot merg spre moarte, ce-mi mai folo-seşte oare dreptul de întâia naştere?”… Aşa îşi ziceaIsav înainte de a mânca din linte şi a-şi vinde moşte-nirea (Facere 25, 32). Aşa zic şi creştinii de azi: „Haisă bem şi să ne trăim (!) viaţa, căci ca mâine vommuri”.

Bagă de seamă, cititorule, că şi tu eşti un Isav decâte ori pentru vreo plăcere, patimă sau lăcomie lu-mească te lepezi de Iisus Hristos şi îţi vinzi moştenireacea cerească.

Eu, când eram şcolar, mă miram de Isav că şi-avândut oile şi berbecii pentru un blid de linte, dar azi numă mai mir de Isav, ci mă mir de creştinii de acum, ca-re îşi vând sufletul şi moştenirea vieţii de veci pentruun blid de plăcere – sau, mai bine zis, de otravă. E maimare nesocotinţa noastră decât a lui Isav din Biblie.

Dragă cititorule! Înaintea ta stă veşnic, de-o partemoştenirea vieţii de veci, iar de altă parte blidul de lin-

Page 80: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

80

te, adică lăcomia, plăcerile şi patimile acestei lumi. Iaseama să nu-ţi vinzi şi tu moştenirea cerească pentru unblid de linte, ca Isav. Despre Isav ne spune Biblia că peurmă a plâns cu amar şi cu lacrimi a cerut binecuvânta-re, dar era prea târziu. Aşa şi păcătoşii – după ce o viaţăîntreagă şi-au vândut sufletul şi viaţa de veci pentrupofte şi păcate, pe urmă, pe patul morţii, plâng, daratunci va fi prea târziu… prea târziu…

Un om a înconjurat lumea pe jos(şi pe urmă s-a ales cu un blid de mâncare)

În anul 1910, o societate din Austria a dat de

ştire că dă două milioane acelui om care va putea

dovedi că a înconjurat pământul pe jos. S-a şi aflat

un neamţ care a plecat la drum şi, din 1910, până în

1919, tot haida-hai, din sat în sat, din oraş în oraş,

din ţară în ţară. A plecat din Austria încolo, spre as-

finţit, a trecut apoi în America, a luat America de-a

latul, a trecut în Japonia, apoi din Japonia, peste

Asia şi în 1919 a ajuns la Viena. Numai că a nime-

rit-o rău pentru că după război banii din Austria au

ajuns fără valoare. Cu cele două milioane, bietul

neamţ abia a putut să se îmbrace, să mănânce şi să

bea o dată bine, adică a făcut cale lungă, ca să ajun-

gă pe urmă la nimica.

Păţania neamţului este plină de învăţătură. Că şi

noi, atâta alergăm, atâta ne trudim şi ne frământăm de

Page 81: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

81

parcă să cuprindem toată lumea. Strângem mereu

averi şi bani, dar, pe când să ne punem pe odihnă şi

mâncate, scade şi preţul averilor şi banilor noştri şi ne

pomenim că rămânem numai cu cele patru scânduri,

exact ca neamţul ce a înconjurat lumea toată şi s-a ales

pe urmă cu un blid de mâncare.

Cititorule! Numai o singură valută nu scade nicio-

dată: grija de suflet şi faptele cele bune. Ţi-ai strâns tu şi

ai tu o astfel de valută care nu scade niciodată la preţ?

Căpăţâna lui Adam

– o poveste veche –

Domnul Hristos mergea odată cu ucenicii Săi pe

un câmp mare şi frumos. În mijlocul câmpului zăcea

pustie căpăţâna strămoşului Adam care murise de

aproape 5000 de ani. Se apropie Domnul Hristos de

căpăţână şi, lovind-o uşor cu toiagul, întrebă:

– Cum ţi s-a părut, Adame, viaţa lumii acesteia?

Şi căpăţâna, răspunzând, grăi:

– Aşa de scurtă ca şi cum ai intra pe o uşă şi ai ieşi

pe cealaltă, slăvite Doamne!

Şi iar întrebă Domnul Hristos:

– Dar paharul morţii cum ţi s-a părut?

– Aşa de amar, că nici până azi nu mi-a mai ieşit

amărăciunea lui din oasele gurii mele, răspunse din

nou căpăţâna.

Page 82: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

82

Briliantul mincinos

Un îmbogăţit de război (dintre cei ce şi-a făcut

banii din suferinţele săracilor şi necăjiţilor), când s-a

gătat războiul şi banii se ieftiniseră, s-a apucat şi şi-a

băgat toţi banii în pietre scumpe. Pe un singur brili-

ant a dat două milioane. Însă pe urmă a aflat că bri-

liantul era fals.

Aşa se alege de toate averile strânse cu specula şi

înşelăciunea, precum zice şi vorba poporului: brânza

câinească, câinii o mănâncă.

Page 83: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

83

JERTFA LUI CAIN ŞI A LUIABEL

maginea de mai sus arată cunoscuta istorie a luiCain şi Abel, când au adus jertfă Domnului.

Abel a jertfit mielul cel mai gras din turma sa, iar Cainbucatele cele mai slabe.

„Şi a căutat Domnul cu plăcere spre Abel şi sprejertfa lui, iar spre Cain şi spre jertfa lui nu S-a uitat şis-a întristat Cain foarte şi fruntea i s-a aplecat. Şi a zisDumnezeu lui Cain: „Pentru ce te-ai întristat şi pentru

I

Page 84: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

84

ce ţi s-a aplecat fruntea ta? De ai fi adus drept şi de aifi împărţit drept, nu ai fi păcătuit, dar dacă faci rău,păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine,dar tu să-l stăpâneşti”... Însă Cain nu şi-a putut stăpânipatima şi păcatul şi mai târziu l-a omorât pe fratele său.(Citiţi pe larg la Facere, cap. 4.)

Jertfa celor doi fraţi e pusă înaintea noastră cu multăînvăţătură. Când eram prunc la şcoală, eu mă gândeammai ales la fumul ce se ridica din jertfa lui Cain şi a luiAbel. Dar taina jertfelor celor doi fraţi nu stă numai înfocul şi fumul ce-l făcuseră, ci stă mai ales în inimile lor.Un foc ardea şi în inima lui Cain şi în a lui Abel; în ini-ma lui Abel ardea dragostea, bunătatea, îndurarea, iar îninima lui Cain ardea pizma, zgârcenia şi răutatea. Dinfocul ce ardea în inima lui Abel se ridica spre cer un mi-ros de bună mireasmă, un miros bine plăcut lui Dumne-zeu. Din focul ce ardea în inima lui Cain se ridica unfum greu, înăduşit de pizmă şi răutate – acest fum eraurât înaintea lui Dumnezeu. Focul şi fumul din jertfelecelor doi fraţi închipuie şi arată aşadar inimile lor.

O astfel de jertfă, ca şi cea a lui Abel, Îi place şi azilui Dumnezeu. O inimă aprinsă pentru Domnul este şiazi jertfa cea mai plăcută lui Dumnezeu. O inimă aprin-să pentru Domnul e şi azi jertfa ce se ridică spre cer şi îlleagă pe om cu Dumnezeu. Abel îşi dădea seama cătoată averea lui, toată turma lui este averea Domnului şiera gata oricând să jertfească Domnului această avere.Dar încă nimic n-ar fi ajuns Abel cu această jertfă; deşi-ar fi ars toată turma, n-ar fi putut aduce o jertfă plă-cută şi bine primită Domnului dacă în această jertfă n-ar fi pus şi inima lui.

Page 85: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

85

Să ne dăm şi noi seama că a Domnului este toatăaverea noastră, şi cea lumească, şi cea sufletească. Săpunem în slujba Domnului şi să aprindem pentru Dom-nul şi averea noastră cea sufletească: mintea, pricepe-rea, cunoştinţa şi mai ales inima. Din turma oilor sale,Abel a ales ca jertfă pentru Domnul mielul cel mai gras.Din turma bogăţiilor noastre sufleteşti, să alegem şi noi„mielul cel mai gras”, adică inima noastră; şi aceastăinimă să o aprindem pentru Domnul. Fără această ini-mă, jertfa noastră n-ajunge nimic.

Inima noastră este jertfelnicul ce trebuie mereuaprins ca să se cureţe şi să ne cureţe de păcate aşa pre-cum se curăţă şi aurul şi argintul prin foc şi ardere. Prinrugăciune trebuie să-ţi aprinzi mereu inima ca pe o jert-fă sfântă şi bine-plăcută lui Dumnezeu. O inimă aprinsăpentru Domnul trebuie să avem şi noi în rugăciunilenoastre aşa cum cerea psalmistul: „Aprinde Tu, Doam-ne, inima mea şi rărunchii mei” (Ps. 25, 2). O, dragăcititorule, de-ai ştii tu ce bucurie, ce dar, ce putere şi cebinecuvântare se revarsă în viaţa ta când ai o inimăaprinsă pentru Domnul!

Cain avea o inimă otrăvită de păcat şi de aceea jert-fa lui nu se putea ridica spre cer. Cain avea pizmă peAbel mai de demult. Când s-au apucat să aducă jertfă,inima lui Cain era deja otrăvită de pizmă şi răutate. Deaceea îi zice Domnul: „Caine, iată, păcatul se pregă-teşte să te omoare... hotărăşte-te împotriva lui... stăpâ-neşte-ţi păcatul până nu e prea târziu”... Dar Cain nu s-aputut hotărî contra păcatului; în loc să biruie el păcatul,l-a biruit păcatul pe el şi s-a făcut stăpân peste el şi voialui. Aşa e şi azi patima şi păcatul. Se furişează la înce-put încet şi pe nesimţite în inima omului. „Bate la uşă”,

Page 86: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

86

cum zice Domnul, şi dacă-l laşi să intre, apoi rând perând îţi otrăveşti inima până când o face un izvor deotravă pentru tine şi pentru alţii. Pătimaşul şi păcătosulare şi el o inimă aprinsă, numai că inima lui nu seaprinde pentru Domnul, ci pentru diavolul.

Cain a vrut şi el să aducă jertfă lui Dumnezeu, darjertfa lui era o jertfă otrăvită cu pizma ce o purta faţă defratele său Abel. O jertfă otrăvită este şi azi rugăciuneacelui care îl pizmuieşte pe fratele său (şi noi toţi suntemfiii lui Dumnezeu şi fraţi întreolaltă). Toate posturile,toate rugăciunile şi toate jertfele n-ajung nimic dacă îlurăşti pe de-aproapele tău. Citiţi ce spune Iisus la Matei5, 23-24. Creştinii de azi petrec o viaţă aşa de săracă înfapte şi putere creştinească tocmai din pricină că nu-şipredau inima Domnului, nu-L lasă pe Domnul să intrepână la inima lor. Sunt unii oameni foarte evlavioşi şicucernici, dar în traiul lor sunt îndărătnici, zgârciţi, ră-utăcioşi. Pe lângă pizma şi ura de frate, jertfa lui Cainmai era otrăvită şi de păcatul zgârceniei. Cain a alespentru Domnul bucatele cele mai slabe. De acest păcatsufăr şi azi creştinii. Cain a fost plugar şi, se pare căpăcatul zgârceniei a rămas mai ales între plugari. Întreplugari găseşti pilde de cumplită zgârcenie.

Partea Domnului sunt şi azi „bucatele cele mai sla-be”. Cei mai mulţi creştini se scapă şi azi de parteaDomnului cu fel de fel de nimicuri, cu un Tatăl nostruspus în grabă şi cu câteva cruci făcute la iuţeală etc. Decând eram preot la ţară mi-aduc aminte de un creştin cevenise să plătească cu un sfert de kg de lumânări o fu-rătură de mii de lei. Cât de mult jertfeşte omul pentrucele trecătoare, dar pentru Domnul şi pentru sufletul luise scumpeşte să facă milă cu un sărac, să-şi cumpere o

Page 87: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

87

Biblie în casa lui (câţi au Biblia în casa lor, o carte sauo gazetă de învăţături sufleteşti?).

Iată câte feluri de învăţături frumoase ne dă nouăjertfa celor doi fraţi. Să nu le uităm.

Fumul lui Cain în sat la noi...

Cain şi Abel din Biblie au adus jertfă de mulţumi-

tă lui Dumnezeu pentru belşugul şi prisosinţa de care îiînvrednicise Domnul. Însă Cain a adus o mulţumită

rea, jertfind Domnului bucatele cele mai rele. Şi mairău ştiu a-I mulţumi lui Dumnezeu creştinii de azi care

aleargă la aldămaş, la beţie şi la păcate de câte ori

Dumnezeu îi învredniceşte de izbânzi şi de prisosinţă,

şi belşug.

De când eram preot la sat mi-aduc aminte că într-o

toamnă Dumnezeu ne învrednicise cu un bogat rod şibelşug de prune. Dar vai, ce grozavă iarnă a avut acestdar! Toată iarna, viaţa oamenilor s-a trecut în beţii, ur-

lete, desfrânări, bătăi, ba chiar şi omoruri. Toată iarna

a fumegat în sat la noi jertfelnicul diavolului şi fumul

lui Cain.

Aşa ştiu creştinii să-I mulţumească lui Dumnezeu

pentru darurile şi belşugurile de care îi învredniceşte.

*

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decâtnumai a locui fraţii împreună!” (Ps. 132, 1).

Page 88: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

88

ÎMPĂCAREA LUI ISAV ŞIIACOB – IZVORUL PĂCII ŞI

ÎMPĂCĂRII…

abloul de mai sus arată împăcarea fraţilor Isavşi Iacob din Biblie. Cunoaşteţi întâmplarea cum

s-au mâniat aceşti doi fraţi pentru dreptul de moştenirepe care l-a stors Iacob prin înşelăciune. Din pricina astas-a făcut o duşmănie de moarte între cei doi fraţi. Isav„căuta să-l omoare” pe fratele său, care a fugit la Laban,

T

Page 89: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

89

unde s-a căsătorit. După mulţi ani, „Domnul i-a zis luiIacob: «Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tăude naştere şi Eu voi fi cu tine»”. Şi s-a sculat Iacob şi,luându-şi averea, femeile şi copiii, a plecat. De pe druma trimis solie fratelui său şi solia a adus vestea că Isavvine în calea lui cu patru sute de oameni înarmaţi. Iacobs-a temut foarte, s-a rugat lui Dumnezeu şi, ca să se îm-blânzească mânia fratelui său, a trimis în calea acestuiatrei rânduri de turme ca dar. Când a ajuns la întâlnire,Iacob s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori, cerândiertare fratelui său, iar „Isav a alergat înaintea lui şi,îmbrăţişându-l, l-a sărutat şi au plâns amândoi” de bu-curia întâlnirii şi împăcării lor. (Citiţi pe larg în Biblie laFacere, cap. 31, 32 şi 33.)

Frumoasă şi înduioşătoare a fost împăcarea lui Isavcu Iacob. Dumnezeu l-a trimis pe Iacob să se împace cufratele său şi Iacob a ascultat porunca Domnului şi a ple-cat spre căutarea păcii chiar cu primejdia vieţii sale. Şipe noi ne trimite Dumnezeu să căutăm pacea şi să ne îm-păcăm cu aproapele nostru. Toate Scripturile sunt plinede porunca Domnului de a trăi în pace şi iubire, ca niştefii ai lui Dumnezeu. Mai ales Scripturile Noului Testa-ment, adică Evanghelia Mântuitorului, predică pacea şiiubirea de oameni. Vechiul Testament încă nu este paceaşi iubirea deplină. Găsim, nu-i vorbă, şi acolo pilde fru-moase despre pacea şi dragostea dintre oameni – cumeste şi cea reprezentată mai sus – dar aceste pilde suntîncă numai zorile Evangheliei Mântuitorului. Testamen-tul Vechi este încă plin de războaie, de ură între neamurişi între oameni. Însuşi Dumnezeu era în Vechiul Testa-ment mai mult un Dumnezeu pedepsitor, un Dumnezeu

Page 90: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

90

de Care omenirea avea mai mult frică decât iubire. Oarede ce? Pentru că oamenii de atunci nu erau încă împăcaţicu Dumnezeu; erau în starea de osândă şi de pedeapsăadusă de păcatul lui Adam. Iisus Mântuitorul a venit şine-a împăcat cu Dumnezeu. „Sub mânia lui Dumnezeufiind, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea FiuluiSău” (Rom. 5, 10). Odinioară Iacob a trimis înaintea saturme întregi de oi, ca să împace cu acest dar mânia fra-telui său. Înaintea noastră a mers un Mieluşel – IisusHristos – ca să împace mânia lui Dumnezeu prin JertfaLui cea sfântă. „Moartea suferită de El a fost nouă adu-cătoare de pace” (Isaia 53). „Cine nu iubeşte n-a cu-noscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragos-te… şi dragostea aceasta nu stă în aceea că noi am iubitpe Dumnezeu, ci în aceea că El ne-a iubit pe noi şi atrimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatelenoastre” (I Ioan 4, 8-10). „Dacă zice cineva că iubeştepe Dumnezeu, dar urăşte pe fratele său, mincinos este”(I Ioan 4, 20). „Oricine urăşte pe fratele său este un uci-gaş de oameni şi rămâne în moarte” (I Ioan 3, 14-15).„Poruncă nouă dau vouă – zicea Iisus – să vă iubiţi uniipe alţii precum şi Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 13, 34).

Dar ce vedem noi azi în lume? În loc de iubire, ura şiîn loc de pace, vrajba. Oare de ce? Pentru că oamenii şiomenirea de azi încă n-au primit cu adevărat Evangheliaiubirii şi păcii, pe care a adus-o în lume Iisus Mântuitorul.Pentru asta, trăim parcă şi acum încă numai în VechiulTestament, cel plin de ură, cu războaie, cu mânie între omşi om. Când L-ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi JertfaLui cea sfântă, când ai aflat „pacea pe care o dă El” (Ioan14, 27), atunci ai pace în sufletul tău şi pace cu aproapeletău. Când ai aflat cu adevărat dragostea ce o are El faţă detine, atunci ura şi mânia din sufletul tău deodată se topesc

Page 91: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

91

ca ceara de faţa focului şi începi a-i iubi chiar şi pe vrăj-maşii tăi. Aici este, dragă cititorule, izvorul păcii şi alîmpăcării dintre oameni. Fără de această pace şi împăca-re lăuntrică, nu este şi nu poate fi nici pace şi împăcareîntre oameni. Şi judecătoriile îi împacă pe oameni, daraceastă pace este numai de azi pe mâine; şi oamenii îi îm-pacă pe oameni, dar nici această pace nu este statornică,dacă nu-şi are rădăcinile în Evanghelia Mântuitorului.

Eu le zic celor învrăjbiţi şi mâniaţi: împăcaţi-vă maiîntâi cu Dumnezeu. Voi aveţi mânie şi duşmănie pentrucă n-aţi aflat şi nu cunoaşteţi încă pacea şi dragostea pecare a adus-o în lume Iisus Mântuitorul pentru voi… Îm-păcaţi-vă, aducându-vă aminte de înfricoşatele patimi aleMântuitorului şi de sângele Lui cel scump ce l-a vărsatpentru voi şi pentru iubirea voastră. Împăcaţi-vă, adu-cându-vă aminte de iertarea ce a dat-o El de pe crucecelor ce-L răstigneau, când S-a rugat pentru ei, zicând:„Tată, iartă-le lor”. (Şi voi spuneţi că nu puteţi ierta…)Împăcaţi-vă, aducându-vă aminte de cuvintele de laMatei 5, 23-25. Împăcaţi-vă, căci mânia şi duşmănia sunto otravă ce otrăveşte inima voastră, judecata, mintea ru-găciunile şi toate darurile voastre sufleteşti.

Când ai pacea Domnului şi pacea sufletului în ini-ma ta, atunci simţi o revărsare, un belşug, un prisos depace şi iubire pe care cauţi să-l dai şi altora, să-l daioricui îl întâlneşti în calea ta; atunci eşti cu adevărat unfăcător de pace. Dar când în inima ta n-ai pacea Dom-nului şi împăcarea cu Domnul, atunci din inima ta serevarsă ura, duşmănia şi râvna de a tulbura pacea dintreoameni. Aceştia sunt cei ce, în loc să ajute pacea întreoameni, toarnă ulei în foc şi pun vreascuri de minciuni,ca să nu se stingă focul certurilor şi mâniilor.

Tu, cititorule, dintre care eşti?

Page 92: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

92

„Am aprins, am aprins…”

De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte de o

femeie care a venit într-un post al Paştilor să se mărtu-

risească. De cum a îngenuncheat, a început să plângă,strigând:

– Am aprins, părinte sfinte, am aprins… Mă cu-

nosc greşită cu un păcat mare: am aprins…

Cu sufletul înfiorat, am întrebat-o:

– Şi ce te-a îndemnat să pui foc în averea aproape-

lui tău?

– N-am umblat cu foc, părinte, nu cu foc de acesta

am aprins, dar, cum spuneai d-ta la predică, am aprins

cu clevetiri şi minciuni pacea şi înţelegerea dintre oameni.

Da, da, bine grăia femeia, căci cel ce bagă zâzanie,clevetiri şi minciuni între oameni, după canoanele din

Pravilă, face tot acelaşi păcat ca şi cel ce ia un tăciune

de foc şi aprinde casa vecinului său.

„Fericiţi sunt cei făcători de pace, că aceia fiii lui

Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

*

„Precum este materia focului, aşa se aprinde şivrajba. Sfada grabnică aprinde foc. De vei sufla înscânteie, se va aprinde, de vei scuipa peste ea, se stinge;amândouă ies din gura ta” (Înţ. Sirah 28, 10-13).

Page 93: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

93

„ŞI S-A SCULAT POPORUL SĂJOACE”…

eea ce este reprezentat mai sus, cred că ştiţi cutoţii: este Moise când, coborându-se de pe

muntele Sinai, a spart tablele legii, de mânie că poporulîşi făcuse idol-viţel de aur şi juca în jurul lui.

„Iar a treia zi dimineaţa au fost tunete, fulgere şiun nor gros pe muntele Sinai; trâmbiţa răsuna cu pute-re şi tot poporul era cuprins de spaimă… Moise vorbeaşi Dumnezeu îi răspundea din nor cu glas tare… tot

C

Page 94: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

94

poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei; vedea flă-cările şi era cuprins de spaimă şi stătea în depărta-re”… (Citiţi pe larg în cartea Ieşire, cap. 19 şi 20.)

Dar nu mult a ţinut spaima poporului. În vreme ceDumnezeu vorbea cu Moise sus pe munte şi îi dădeatablele legii, jos, poporul şi-a făcut un idol, viţel de aur.„Şi a şezut poporul de a mâncat şi a băut, şi s-a sculatsă joace” în jurul viţelului. Când s-a pogorât Moise, dedeparte a auzit „glasul unor oameni care cântau (adicăerau beţi) şi când s-a apropiat a văzut viţelul şi jocurileşi s-a aprins de mânie şi, aruncând tablele, le-a sfărâ-mat”… (Ieşire cap. 32)

Eu de câte ori citesc această istorie şi văd chipul eimă gândesc ce mult seamănă cu oamenii şi cu vremilede azi. Ca odinioară de pe muntele Sinai, Domnul gră-ieşte şi azi de sus din cer cu popoarele Sale. Vorbeşte şiazi prin fulgere şi tunete de arătări, de semne, de fel defel de greutăţi, de necazuri şi de pedepse cereşti. De anide zile, din înălţimea cerului de sus, răsună tot mai taretunetele şi fulgerele mâniei lui Dumnezeu şi chemărilelui Dumnezeu să ne întoarcem din căile răutăţilor. Daroamenii ce fac aici pe pământ? Fac ceea ce au făcutodinioară israeliţii: Îl părăsesc pe Dumnezeu şi se în-chină la idolii patimilor şi ai păcatelor. Israeliţii s-auspăimântat foarte de arătarea de pe muntele Sinai, darnu s-au îndreptat, ci în loc de îndreptare s-au pus pemâncate şi băute şi „s-au sculat să joace”. Aşa şi oame-nii de azi, aud tunetele şi fulgerele vremilor, le văd, sespăimântă de ele, dar nu se îndreaptă, ci în loc de în-dreptare tot mai mult Îl părăsesc pe Dumnezeu şi se în-chină la idolii patimilor şi ai plăcerilor lumeşti.

Page 95: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

95

Viaţa oamenilor de azi, viaţa omenirii de azi s-a um-plut de idoli între care mai ales se ridică idolul viţelului deaur cu jocurile dimprejurul lui: adică lăcomia de bani, decâştiguri fără muncă şi de plăceri lumeşti. Viţelul de aur –banii şi plăcerile lumeşti – este parcă azi dumnezeul vea-cului acestuia la care se închină oamenii şi popoarele. Olăcomie nebună de a face câştiguri cu orice preţ şi pe oricecăi, afară de muncă, i-a cuprins ca un beteşug greu pe oa-menii de azi. La sate ca şi la oraşe, între cei învăţaţi ca şiîntre cei neînvăţaţi, bântuie acest beteşug. Îşi vând oame-nii sufletul numai să poată face „învârteli” şi câştigurimari, pentru ca apoi din aceste câştiguri să-şi facă pofte şiplăceri lumeşti. Toată lumea umblă să câştige cât maimult, pentru ca să-şi poată petrece cât mai bine şi să-şipoată face cât mai multe plăceri lumeşti.

Biblia ne spune că altă dată israeliţii şi-au strânsauriturile şi au împodobit cu ele „cortul cel sfânt” (Ie-şire cap. 36). Aurul şi banii se pot pune şi în slujbaDomnului, şi în slujba diavolului. Lăcomia de bani şide „afaceri” din ziua de azi nu pune banii în slujbaDomnului, ci îi pune în slujba dracilor: în beţii, chefuri,desfătări şi destrăbălări. Câte biserici, câte spitale, câteorfelinate au deschis îmbogăţiţii de război?

O, ce idol spurcat este viţelul de aur şi în vremilenoastre! Bine a zis Apostolul Pavel că „rădăcina tuturorrăutăţilor este iubirea de argint”. Pricina cea dintâi şi ceamai mare a vremilor tulburi de azi este tocmai acest idolce stăpâneşte popoarele. Una din pricinile pentru care şistările din ţara noastră cea nouă nu sunt aşa cum ar trebuisă fie e tocmai acest viţel de aur: lăcomia de bani şi decâştiguri (şi de mituiri) care-i cuprinde mereu ca un bete-şug lipicios şi pe cei mai buni fii ce-i are poporul nostru.

Page 96: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

96

Biblia ne spune că Moise, după ce a trântit tablele legii, s-a apucat şi a făcut praf şi pulbere idolul, viţelul de aur. Ţă-rile şi neamurile nu vor putea înainta spre Canaanul păciişi uşurării până când cineva nu va zdrobi „viţelul de aur”din zilele noastre. Dar pe acest idol spurcat nimeni nu-l vaputea zdrobi decât Evanghelia Mântuitorului.

O, ce nebunie mare au făcut odinioară israeliţii! Înclipele cele mai însemnate şi mai hotărâtoare din viaţalor „s-au sculat să joace” şi şi-au făcut idol dintr-un do-bitoc. Vremuri de mare cumpănă trăim şi noi. Trăimvremuri biblice, când de sus din cer „Domnul Se judecăcu popoarele Sale”. Trăim vremuri când Dumnezeu vor-beşte cu noi prin fel de fel de semne, arătări şi pedepse.Trăim vremuri de pedeapsă cerească. Vremile ce le trăimar trebui să fie vremuri de spaimă, de înfricoşare, depost, de rugăciune şi de întoarcere la Dumnezeu. Dar înloc de aceasta, oamenii de azi „s-au sculat să joace”, să-şi petreacă şi şi-au făcut idoli din dobitoceştile patimi şiplăceri. De aceea întârzie binele, uşurarea, liniştea.

Biblia spune că, pentru păcatele lor, Dumnezeu i-aţinut pe israeliţi patruzeci de ani prin pustie şi toţi aumurit înainte de a ajunge în Canaanul cel făgăduit. Înpustia necazurilor de azi vom muri şi noi pentru răută-ţile noastre şi poate numai copiii şi nepoţii noştri vorajunge vremuri de uşurare, de linişte şi de bine.

O întâmplare din timpul războiului

Eu, de câte ori văd chipul de alături, îmi aduc

aminte de o întâmplare din vremea războiului. S-apro-

Page 97: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

97

piaseră fronturile şi de satul nostru. Se auzea bine bu-

buitul tunurilor. Oamenii, la început, se spăimântară,

dar pe urmă se obişnuiseră atât de mult, că… jucau şipetreceau duminicile, adică exact ca pe vremea din

Biblie când Domnul tuna şi fulgera sus pe munteleSinai, iar jos poporul juca.

Dar s-a întâmplat într-o zi că s-a pogorât şi în sat la

noi un Moise cătrănit: un soldat a venit de la front,

sângerând dintr-o rană. Bietul soldat se pogora de lamoarte şi, când a văzut jos în sat joc şi petrecere, a luat

puşca şi, intrând în crâşmă ca un Moise cătrănit, a

spart cetera, gurduna şi jocul în care jucau soţiile celor

ce mureau la o depărtare de câţiva kilometri.

Şi astfel am văzut cu ochii întâmplarea din Biblie, cu

deosebirea că Moise din satul meu nu spărsese tablele lui

Dumnezeu, ci tablele dracului: cetera, glaja şi jocul.

„Şcoala” lăcomiei

Lăcomia de bani şi avuţii are o şcoală deschisă aşa

de mare şi largă pe cât e de mare pământul şi lumea şi

atâţia şcolari are, aproape câţi oameni sunt pe pământ.

Această şcoală n-are zi de sărbătoare sau încetare de la

învăţătură şi totuşi oamenii se îmbulzesc la didahia ei

ca să înveţe pricopseli de a face câştiguri şi dobândă. Înşcoala lăcomiei şi cei cu capul slab şi nătângi sunt plinide minte şi iscusiţi a prinde învăţăturile ce le dă dăscă-

liţa cea rea a iubirii de bani şi avuţie…

(Dintr-o cazanie veche)

Page 98: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

98

Page 99: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

99

CARTEA A II-A

Page 100: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

100

Page 101: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

101

Cuvânt înainte

Cărţile cu citiri şi tâlcuiri din Biblie au fost bineprimite. Cea dintâi s-a gătat în câteva luni şi am scos-oîn ediţia a doua. Acum s-a gătat şi cartea a II-a şi amtipărit-o şi pe aceasta a doua oară. Am pus acestorcărţi nişte preţuri foarte ieftine, anume ca să poatăcălători din sat în sat, de la casă la casă, de la om laom, ducând pe tot locul învăţături sufleteşti şi trezind înoameni dragoste după cuvântul lui Dumnezeu din Bi-blie, din Sfânta Scriptură.

Mulţumesc şi din acest loc bunului Dumnezeupentru sprijinul şi ajutorul ce mi l-a dat în acest lucru.

Cine ştie cu câte greutăţi şi jertfe materiale se ti-păresc azi cărţile îşi poate da seama despre cât ajutorm-a învrednicit pe mine Domnul şi Mântuitorul meuIisus Hristos, Căruia Îi mulţumesc şi din acest locneîncetat şi Îl rog să-i binecuvânteze cu folos demântuire sufletească pe cei ce vor citi aceste cărţi, pecare El mi-a arătat cum să le scriu şi El mi-a ajutat săle tipăresc.

Sibiu, la 15 februarie 1927

IOSIF TRIFA, preot,redactorul foii «Lumina Satelor»

Page 102: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

102

SPRE CANAAN… SPRE ŢARAFĂGĂDUINŢEI…

„Şi i-a zis Domnul lui Avram: «Ieşi din ţara ta, dinrudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara care voiarăta ţie. Şi te voi face pe tine neam mare şi te voi bine-cuvânta şi voi mări numele tău şi vei fi binecuvântat». Şis-a dus Avram precum i-a zis lui Domnul. Şi a luat peSara, nevasta sa, şi pe Lot, feciorul fratelui său, şi toateaverile care agonisise şi au ieşit ca să meargă în pă-mântul Canaan”… (Citiţi pe larg la Facere, cap. 12.)

cest Canaan le-a fost făgăduit şi lui Moise şiisraeliţilor. Şi lor le-a trebuit o viaţă întreagă

de lupte şi încercări până au ajuns să intre în el. (Citiţicartea Ieşirea.)

Minunata călătorie a lui Avram spre Canaan e pli-nă de un înţeles adânc şi pentru noi creştinii de azi. Ţa-ra în care trăia Avram n-a fost pentru el o ţară de vecieşi de statornicie. Domnul i-a poruncit să iasă din ea şisă plece spre o altă ţară, făgăduită lui, spre Canaan…Aşa suntem şi noi creştinii. „N-avem locuinţă stătătoa-re în această lume, ci patria noastră cea adevărată esus în cer” (II Cor. 5, 1). „În casa Tatălui Meu multelăcaşuri sunt – a zis Iisus – şi Eu merg să vă gătesc vo-uă loc şi vă voi lua pe voi la Mine, ca unde sunt Eu şivoi să fiţi” (Ioan 14, 2-3). Iată, acesta este Canaanulnostru şi viaţa noastră nu-i altceva decât o călătorie spreacest Canaan. Lui Avram şi lui Moise le-a făgăduit

A

Page 103: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

103

Dumnezeu un Canaan „plin cu miere şi cu lapte”. Nouăne-a dat unul mai scump. Al nostru e plin de tot ceea ceurechea n-a auzit şi ochiul n-a văzut. În Canaanul nos-tru, pomii înfloresc de douăsprezece ori pe an şi apele-svii; noapte nu este niciodată acolo, căci Domnul Dum-nezeu este lumina (Apoc. 22, 1-5). Spre acest Canaantrebuie să ne dorim şi să călătorim. „Avrame, ieşi dinţara aceasta!”… aşa i-a poruncit Dumnezeu lui Avramşi Avram îndată şi-a lăsat ţara, şi-a lăsat casa şi pă-mântul şi a plecat cu dor mare spre ţara făgăduinţei.Aşa ne strigă şi nouă Domnul: „Omule! Ieşi din ţarapăcatelor şi pleacă spre ţara cerească, spre ţara mân-tuirii sufleteşti! Omule! Nu te alipi cu toată inima tade bogăţiile şi plăcerile acestei lumi, căci casa ta nu eaici, ci e sus în cer; nimic din această lume nu vei pu-tea duce cu tine” (I Tim. 6, 7); tu eşti un călător spreţara făgăduinţei, spre Canaanul vieţii de veci!… Auzitu, cititorule, această chemare?

Despre Moise şi israeliţi ne spune Biblia că, dupăce au scăpat din robia Egiptului, au călătorit patruzecide ani prin pustie şi prin fel de fel de greutăţi până auintrat în Canaan.

Toate dorinţele, toate nădejdile şi năzuinţele popo-rului israel erau cuprinse în dorul de a ajunge înCanaan. Aşa şi toată viaţa noastră trebuie să fie cuprin-să de dorul şi de dorinţa de a ajunge în Canaanul mân-tuirii sufleteşti. Dragă cititorule! Înaintezi tu spreCanaan, ori n-ai ieşit încă din robia patimilor şi păca-telor? Omule fugător! Opreşte-te în loc; calea ta nu ecalea vieţii ce duce spre Canaan; calea şi călătoria taduc la iad, la pieire. Ascultă, dragă, ascultă bine, căci înzare se aude un cântec sufletesc. Îngerii cântă: „Vino,

Page 104: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

104

suflete pierdut, vino acasă!” Pe tine te cheamă acestcântec, pe tine şi pe mine. Ascultă, dragă omule, che-marea cerească. Ai stat destul în robia păcatului. Vinoacum „acasă”. Vino, dragă, şi tu cu mine!

Eu merg spre Canaan, spre ţara făgăduinţei – vinoşi tu cu mine. O, ce ţară minunată zăresc acolo depar-te, în zări sufleteşti! E ţara făgăduinţei, e ţara vieţii deveci… Tu nu vrei să te laşi de păcate, ca să dobândeştiaceastă ţară?

Toţi cei cuprinşi de dorul mântuirii, veniţi să ple-căm spre Canaan, spre ţara făgăduinţei. Drumul nostrue îngust şi greu, dar Domnul e cu noi. Prin pustia aces-tei vieţi trece şi drumul nostru spre Canaan, dar Dom-nul ne hrăneşte şi pe noi ca pe israeliţi, cu mană din cerşi cu apă din stâncă. Noi avem un Domn, un IzbăvitorCare ne-a scăpat din lanţurile lui Faraon şi acum neconduce spre Canaan. Acest Izbăvitor umblă să tescoată şi pe tine din robie şi ticăloşie. Şi tu nu vrei? O,ce fioroasă privelişte se vede în această lume. SpreCanaan, spre ţara mântuirii sufleteşti, înaintează numaio ceată mică de creştini. Cei mai mulţi stau în robiaEgiptului, lângă oalele cele pline cu carnea ispitelor şipatimilor lumeşti. Alţii s-au oprit pe drum şi stau deminciuni, de clevetiri, de petreceri şi chefuri, ascultândde diavoleasca înşelăciune că trebuie „să-şi trăiască via-ţa”. Ieşi, dragă suflete, din această stare de pieire! Ieşidin robia păcatelor! Noi călătorim spre Canaan. Vino şitu cu noi! Nu uita că viaţa ta e o călătorie care trebuiesă se gate cu vorbele Apostolului Pavel: „lupta cea bu-nă am luptat, călătoria am plinit”… (II Tim. 4, 7).

O, ce dulce şi liniştită este moartea pentru un omcredincios! Pentru cel care a trăit o viaţă cu Domnul,

Page 105: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

105

moartea vine ca o solie, ca un luntraş care-l trece în ţarafăgăduinţei, în ţara vieţii de veci.

Şcoala pustiei

Israeliţii a trebuit să treacă prin pustie, ca să ajun-

gă în Canaanul făgăduinţei. De ce? Pentru că acest

pustiu a fost pentru ei o şcoală minunată în care au în-

văţat să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu. În fo-

cul lipsurilor şi suferinţelor s-a lămurit şi s-a întărit le-

gătura lor cu Dumnezeu.În focul suferinţelor şi încercărilor se lămureşte şi

se întăreşte şi credinţa noastră. Şcoala pustiei, şcoala

suferinţelor este o şcoală minunată prin care trec toţi

aleşii Domnului.

Suferinţa este o şcoală minunată prin care Dom-

nul îi vorbeşte celui credincios într-o limbă minunată.

Pentru viaţa celui credincios, suferinţa este un nor din

care însă, pe urmă, se revarsă o ploaie binecuvântată.

„Pustia” suferinţelor celui credincios este o pustie plină

cu mană cerească şi cu „apă din stâncă”.

„Staţi liniştiţi”!

Când Domnul i-a scos pe israeliţi din Egipt şi i-a

pornit spre Canaan, ajunseră israeliţii în faţa Mării Ro-

şii. Grea încercare!

În faţa lor erau valurile mării, iar din spatele lor

Page 106: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

106

sosea Faraon cu oastea. Atunci Domnul le-a zis:

„Staţi liniştiţi” (Ieşire 14, 14). În faţa lor stătea moar-

tea, din spatele lor sosea moartea şi totuşi, în aceste

clipe grele, Domnul le-a zis: „Staţi liniştiţi”. Aceasta

este credinţa cea tare şi vie, când stăm liniştiţi în faţa

oricărei încercări.

Page 107: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

107

„ADAME, UNDE EŞTI?”…

maginea de mai sus arată ce s-a întâmplat cuAdam şi cu Eva după ce şarpele i-a amăgit să

mănânce din pomul cel oprit.„Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunos-

cut că erau goi; şi au cusut laolaltă frunze de smochinşi şi-au făcut acoperăminte din ele. Atunci au auzit gla-sul Domnului Dumnezeu umblând în rai după amiază;şi s-au ascuns Adam şi femeia lui de la faţa DomnuluiDumnezeu între pomii raiului. Şi a strigat DomnulDumnezeu pe Adam şi i-a zis lui: «Adame, unde eşti?»Iar el a zis: «Glasul Tău am auzit umblând prin rai şim-am temut, căci gol sunt şi m-am ascuns». Şi a zisDumnezeu lui: «Cine ţi-a spus ţie că eşti gol, nu cumvaai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit ţie să numănânci?» Şi a zis Adam: «Femeia care mi-ai dat săfie cu mine, aceea mi-a dat din pom»; iar Eva a zis:«Şarpele m-a amăgit şi am mâncat…»” (Citiţi pe largla Facere 3, 6-14.)

Grozave urmări a avut păcatul neascultării asupracelor dintâi doi oameni. Auzirăţi cum spuse Biblia:îndată ce au păcătuit, Adam şi Eva au încercat să seascundă de la faţa lui Dumnezeu, Care pe toate le ştieşi le vede. Adică păcatul a întunecat puterile lor su-fleteşti. Ei nu cunoşteau, ca mai înainte, puterea şiatotştiinţa lui Dumnezeu. Dar, ceva şi mai mult decât

I

Page 108: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

108

atât: Adam s-a apucat şi să mintă, încercând să tăinu-iască păcatul şi spunând că s-a temut de vocea luiDumnezeu şi de goliciunea sa, şi nu de conştiinţa pă-catului. Era şi firesc să fie aşa, căci diavolul care-i în-şelase este „tatăl minciunii” (Ioan 8, 44) şi minciunaera cel dintâi rod al înşelăciunii şi al căderii în păcat.Adică vedeţi, iubiţilor cititori, îndată ce au ascultatAdam şi Eva ispita vrăjmaşului diavol, păcatele şi ră-utăţile au început a curge ca dintr-un izvor din gura lorşi din viaţa lor. Aşa e şi azi. Ispita diavolului tot aşaşopteşte şi azi: „Gustă, omule, numai un pic, gustă nu-mai o dată din atare patimă”. Dar, îndată ce ai gustat,nu te mai poţi opri; diavolul te-a prins în ghearele lui.

Grozave urmări a avut păcatul strămoşesc; şi acestpăcat a trecut şi asupra noastră, a tuturor (Rom. 5, 12).Dar lui Dumnezeu totuşi I-a fost milă de lacrimile luiAdam şi de-ale Evei. Când i-a scos din rai, le-a făgă-duit un Mântuitor, „Care va zdrobi capul şarpelui”(Facere 3, 15).

După veacuri întregi de aşteptare, acest Mântuitora venit, a zdrobit capul şarpelui şi iarăşi l-a împăcat peom cu Dumnezeu. Dar glasul Domnului Dumnezeu seaude şi azi strigând în lume: „Adame, Adame, undeeşti?” Oare de ce? De aceea, pentru că Iisus Mântuito-rul „a venit în lume, ca toţi cei ce-L primesc pe El săse facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12). Dar oameniinu-L primiră decât foarte puţini. Lumină a venit înlume Iisus Hristos, dar oamenii iubiră mai mult întu-nericul (Ioan 3, 19). Viaţă a venit, dar oamenii iubescmai mult moartea şi pieirea. Iertare a venit în lumeprin Iisus Hristos, dar oameni iubesc mai mult osândaşi de aceea glasul Domnului se aude azi parcă mai

Page 109: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

109

mustrător, strigând prin lume: „Adame, Adame, undeeşti? Omule, omule, ce faci?”

Dragă cititorule! Ascultă bine! Acest glas te stri-gă pe tine şi pe mine. Bagă de seamă, omule, căaceastă strigare şi întrebare e începutul mântuirii tale.Domnul te întreabă să-ţi dai seama de starea sufle-tească în care te afli; să-ţi dai seama că şi tu eşti unAdam înşelat sau o Evă înşelată de diavolul; să-ţi daiseama că eşti într-o prăpastie din care singur nu poţiieşi. Să n-ascunzi păcatul, ci să cazi cu el, plângând,la picioarele Domnului. Uită-te la chipul de mai susşi vezi cum plâng Adam şi Eva. Fă şi tu aşa. Pune-ţimâinile la ochi şi cere de la Dumnezeu iertare şimântuire. Aşa făcând, Mântuitorul Iisus te va ridicadin prăpastia pierzării, căci El „a venit să caute şi sământuiască pe cel ce este pierdut”.

Biblia ne spune că strigarea Domnului „Adame,unde eşti?” a trezit în Adam cunoştinţa păcatului şi fri-ca de pedeapsă. Dar în Adamii de azi parcă s-a stinscunoştinţa păcatului. Oamenii de azi „zic răului că estebun şi binelui că este rău, întunericul îl numesc luminăşi lumina întuneric, amarul dulce şi dulcele amar”,cum zice proorocul Isaia (Isaia 5, 20). Domnul Dumne-zeu îl strigă şi azi ca odinioară pe Adam, dar oameniinu vor să audă glasul Lui. S-a împlinit parcă în zilelenoastre proorocia de la Ieremia: „Aşa zice Domnul:«Eu am grăit către voi, dar nu M-aţi ascultat şi v-amstrigat, dar n-aţi răspuns” (Ier. 7, 13), „pentru aceea,iată, iuţimea şi mânia Mea se varsă peste pământulacesta”… (Ier. 7, 20). Vremile grele ce le trăim sunt şiele strigarea Domnului Dumnezeu, dar oamenii n-

Page 110: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

110

ascultă glasul Domnului şi de aceea „mânia” Domnuluise varsă tot mai mult peste acest pământ.

Dragă cititorule! Nu uita! Începutul mântuirii talesunt cuvintele: „Adame, unde eşti?”, adică să-ţi daiseama că eşti pierdut în păcate şi numai un Mântuitor tepoate scăpa.

Despre Adam şi Eva, Biblia ne spune că îndată du-pă păcătuire şi-au dat seama de starea lor păcătoasă şi„s-au ascuns de ruşine”. Aşa şi tu, trebuie să-ţi dai sea-ma de starea ta păcătoasă. Numai aflând că te găseşti înîntunericul păcatelor vei dori lumina; numai aflând şisimţind că eşti bolnav se vor trezi în tine dorul, dorinţaşi aşteptarea unui mântuitor a tău. Acest Mântuitor esteIisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Îl doreşti tu pe acest Mântuitor?

Tu trebuie să te întâlneşti cândvacu Dumnezeu

Adam a încercat să se ascundă din faţa lui Dum-nezeu. O, ce nebunie! Dar această nebunie o fac şimulţi, mulţi oameni de azi. O fac toţi cei ce stăruie înpăcate şi fărădelegi. Ei nu vor să dea faţă cu Dumne-zeu; ei încearcă să se ascundă din faţa Lui. Dar odatăşi odată ei va trebui să dea faţă cu El. Vor da faţă înziua cea mare a Judecăţii. Ah, ce teribilă întâlnire va fiaceasta! Dumnezeu şi omul trebuie să se întâlnească.Să stăm în faţa Domnului cu inima zdrobită pentru pă-catele noastre. Să ne întâlnim cu Dumnezeu în Cruceaşi Jertfa Fiului Său. Din această întâlnire vine mântui-rea. Ferice de cei ce o fac!

Page 111: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

111

BIRUINŢA LUI DAVID ASUPRALUI GOLIAT

abloul de mai sus arată o istorie din Biblie, pecare o cunoaşteţi cu toţii. E istoria lui David

când l-a învins pe Goliat cel trufaş. Două popoare stăteaufaţă în faţă, gata de război: israeliţii şi filistenii. Din tabă-ra filistenilor s-a desprins un uriaş, Goliat. Înălţimea luiera de şase coţi şi o palmă şi era îmbrăcat tot în fier şiaramă. Acest Goliat a făcut o propunere, zicând: „Să sebată cineva cu mine, din oştirea lui Israel, şi de mă vaucide, vom fi vouă robi. Iar de-l voi ucide eu, voi veţi finouă robi”. Şi s-au întristat israeliţii şi s-au spăimântatfoarte, iar Goliat îi batjocorea mereu.

David era păstor de oi şi, mergând cu merinde la fraţiisăi în tabără, a cerut să fie lăsat să se lupte el cu Goliat. Şia zis Saul, regele, către David: „«Nu vei putea merge îm-potriva celui de alt neam, căci tu eşti copilandru, iar eleste om războinic din tinereţea sa». Şi a zis David: «Cândpăşteam oile şi venea leul şi ursul şi lua vreo oaie dinturmă, mergeam după el şi scoteam oaia din gura lui; şi,de se scula asupra mea, îl omoram. Domnul Cel ce m-ascos din gura leului şi a ursului, Acela mă va scoate şi dinmâna acestuia de alt neam». Şi a luat David traista, băţul,praştia şi cinci pietre netede din pârâu şi a plecat spreuriaş. Şi, căutând Goliat, a văzut pe David şi a râs de el,pentru că era copilandru numai şi cu ochii frumoşi. Şi azis către David: «Au doară câine sunt eu, de vii cu băţ

T

Page 112: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

112

asupra mea şi cu pietre?» Şi a zis David: «Tu vii la minecu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu voi merge la tine înnumele Domnului Dumnezeului meu şi El te va da în mâi-nile mele». Şi a băgat David mâna sa în traistă, a pus opiatră în praştie şi l-a lovit pe Goliat în frunte şi i-a tăiatcapul cu sabia lui. Şi văzând filistenii că a murit viteazullor, au fugit”… (Citiţi pe larg la I Sam. 17.)

Minunată este această istorie şi plină de învăţăturăsufletească şi pentru noi. Când eram prunc la şcoală şiînvăţam această istorie, dascălul stăruia asupra faptuluică David nu era pregătit de luptă şi totuşi l-a învins peGoliat cu ajutorul lui Dumnezeu. Eu însă sunt astăzi dealtă părere. Eu zic că David a fost bine pregătit de luptăşi bine înarmat.

Despre David, ne spune Biblia că ştia să cânte mi-nunate cântări sufleteşti. Aceste cântări le făcea şi lecânta ca prunc tânăr, îngrijind de oi. Stând lângă oilelui, David a învăţat să cânte aşa de frumos: „Iar mie amă lipi de Dumnezeu bine este şi a pune în Domnultoată nădejdea mea” (Ps. 72, 27). „Ispiteşte-mă,Doamne, şi mă cearcă, aprinde rărunchii mei şi inimamea” (Ps. 25, 2). David a învăţat a se rezema în Dom-nul. David avea o inimă aprinsă pentru Domnul.„Domnul S-a uitat în inima lui” (I Sam. 16, 7) şi, vă-zând-o aprinsă pentru El, i-a poruncit lui Samuel să-lungă rege (I Sam. 16). Încă de prunc tânăr, David aprins a se înarma cu credinţă şi râvnă pentru Domnul.Când a ajuns în faţa lui Goliat, David era bine înarmat.Armele ce le avea Goliat pe dinafară le avea David însufletul său. Din creştet până în tălpi era îmbrăcat şiDavid cu „toate armele lui Dumnezeu”: cu „pavăza

Page 113: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

113

credinţei”, cu „zaua dreptăţii”, cu „coiful mântuirii” şicu „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”(Efes. 6, 13-17). În aceste arme s-a încrezut David şi cutoate aceste arme l-a biruit pe Goliat care se încredea înînălţimea sa şi în fierul şi arama de pe el. Biblia ne spu-ne că David, înainte de a se lupta cu Goliat, a mai biruitun leu şi un urs (I Sam. 17, 34); adică el cunoştea pute-rea lui Dumnezeu.

Biruinţa lui David asupra lui Goliat va rămâne de-apururi o pildă despre cum smerenia şi încrederea înDomnul biruie trufia şi încrederea în puterile omeneşti.Să învăţăm că orice biruinţă se câştigă cu ajutor de laDumnezeu şi de la sufletul nostru. Cunoscătorii militarispun că chiar şi războaiele nu le câştigă atât armele câtmai ales sufletul şi însufleţirea ostaşilor.

Dragă cititorule! Un Goliat avem şi noi în faţă. UnGoliat ne cheamă zilnic la luptă. Acest Goliat sunt is-pitele, patimile, poftele pe care vrăjmaşul diavol lescoate în calea noastră. Acest Goliat se poate birui nu-mai aşa cum l-a biruit David pe Goliat: cu ajutor de laDumnezeu şi cu pregătire sufletească. David a avutajutorul Domnului pentru că trăia o viaţă cu Domnul şitrăia o viaţă de rugăciune, de râvnă şi de inimă aprinsăpentru Domnul. Aşa e şi cu noi. Când trăim o viaţă cuDomnul, El ne duce la biruinţă împotriva Goliaţilor.Sunt mulţi oameni care trăiesc în numele Domnului,dar patimile nu le pot birui, pentru că nu trăiesc cuDomnul. Aceştia sunt cei care încep lucrurile dimineaţacu „Doamne, ajută”, dar seara le gată cu seceriş bogatpentru diavolul. Aceştia sunt cei ce pleacă cu „Doamne,ajută” să se pârască pe la judecătorii etc., etc.

Dragă cititorule! Biruinţa lui David asupra lui Go-

Page 114: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

114

liat se întâmplă şi în viaţa ta când trăieşti o viaţă cuDomnul, când inima ta este cuprinsă şi cârmuită deDuhul Domnului. Începe şi tu o astfel de viaţă şi te veiminuna însuţi de ce dar şi ce putere vei simţi în viaţa taşi în faptele tale!

Răspunsul lui Diogene

Pe vremea lui Alexandru Macedon trăia în Grecia

un filozof ciudat, cu numele Diogene. Acest Diogene

predica retragerea din plăcerile lumii, dispreţul bogăţi-ei, viaţa simplă, curată şi înfrânată. El însuşi îşi ţinea

predica: umbla desculţ, mânca ce putea şi, ca adăpost,

avea un butoi. Prin traiul şi înţelepciunea lui ajunsesela faimă mare în vremurile de atunci.

Iată mai jos una din păţaniile lui:

Într-o zi, Diogene, vrând să se apere de căldurasoarelui, îşi puse pe cap o coroană de frunze. Un trecă-

tor, văzându-l, începu a striga după el în batjocură:– Jos coroana, filozofule mândru!… Coroana se

cuvine să o poarte numai eroii care s-au întors biruitori

din câmpurile de luptă.

Diogene ridică capul mândru şi, privind ţintă înochii înfruntătorului, răspunse:

– Taci, prostule! Află că eu am biruit duşmani cu

mult mai cumpliţi decât cei din câmpul de luptă; eu

am biruit Trufia, Sărăcia şi pe acea fiară cumplită ce

se cheamă Plăcerea lumească.

Iată un minunat răspuns care ne poate fi de învă-

ţătură şi nouă, creştinilor de azi.

Page 115: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

115

Încrede-te în Domnul

„Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu,de cine mă voi teme? Domnul este scutitorul vieţii me-le, de cine mă voi înfricoşa?” (Ps. 26, 1-2).

„«Nu te teme, căci Eu cu tine sunt, ca să te scap şisă te mântui», zice Domnul” (Ier. 1, 8).

„Din toată inima ta încrede-te în Domnul şi nu tebizui pe înţelepciunea şi puterea ta” (Pilde 3, 5).

Page 116: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

116

DANIEL ÎN GROAPA LEILOR

maginea de mai sus arată minunata întâmplarecând a scăpat Daniel proorocul din groapa le-

ilor. Daniel era slujbaş la curtea împăratului Dariu şi,„duh înalt fiind într-însul”, împăratul l-a pus pe elmai-mare peste toţi slujbaşii. Dar asta supără pe sluj-başi şi aceştia căutau să-i afle vină. Dar neaflând, sefolosiră de o apucătură vicleană. Prin înşelăciune, fă-cură pe împăratul să subscrie un ordin în puterea că-ruia să fie pedepsiţi cu moartea toţi cei ce se vor aflaînchinându-se altcuiva decât împăratului, timp de

I

Page 117: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

117

treizeci de zile. Daniel se ruga ca de obicei, „de treiori pe zi plecând genunchii săi”. Pârâtorii îl pândirăşi, aflând că se roagă lui Dumnezeu, îl pârâră împă-ratului, care, vrând-nevrând, trebui să se ţină de lege;şi Daniel fu aruncat în groapa leilor. „Dumnezeul tăusă te scape”, îi zise împăratul lui Daniel. Dimineaţa,împăratul cu grăbire a venit la groapa leilor şi de de-parte a strigat: „Daniele, oare Dumnezeul tău Cel viua putut să te scape din gura leilor?” „Dumnezeulmeu m-a scăpat”, răspunse Daniel. „El l-a trimis peîngerul Său care a închis gura leilor şi nu m-au sfâ-şiat pe mine.” Atunci împăratul s-a bucurat foarte şi,scoţându-l pe Daniel, i-a aruncat pe pârâtorii lui îngroapa leilor care într-o clipă i-au sfâşiat… (Citiţi pelarg în cartea lui Daniel, cap. 6.)

Citiţi şi cartea „Sfârşitul cărţii lui Daniel” (în ediţi-ile britanice ale Bibliei nu se află), unde se spune cum afost hrănit Daniel în groapa leilor. Proorocul Avacummergea cu merinde la secerători. „Şi a zis îngerulDomnului către el: «Du prânzul la Daniel, în groapaleilor». Şi a zis Avacum: «Nu ştiu unde e Babilonul şigroapa leilor». Şi l-a luat îngerul pe el de creştetul luişi l-a dus, întru repejunea duhului. Şi a strigat Avacum,zicând: «Daniele, Daniele, ia prânzul pe care l-a trimisţie Dumnezeu»”.

Minunata scăpare a lui Daniel din groapa leiloreste plină de învăţătură pentru noi. Daniel avea o cre-dinţă vie, avea o legătură vie cu Dumnezeu şi aceastăcredinţă l-a scăpat din toate pârele şi încercările. Aşa eşi azi. Când ai o credinţă tare şi trăieşti o viaţă cu Dom-nul, atunci orice primejdii şi minciuni s-ar ridica împo-

Page 118: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

118

triva ta, tu nu te temi, ci cânţi cu Psalmistul: „Domnuleste luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voiteme? Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine măvoi înfricoşa? (Ps. 26, 1-2). „Spre Domnul am nădăj-duit, nu mă voi teme, ce-mi va face mie omul?” (Ps. 55,11). Când trăieşti o viaţă cu Domnul, atunci glasul Luiîl auzi zicându-ţi în faţa oricărei primejdii: „Nu te teme,căci Eu cu tine sunt” (Ier. 1, 8). „Se vor lupta cu tine,dar nu te vor birui, căci Eu cu tine sunt, să te scap şi săte mântui” (Ier. 15, 19). Pârâtorii lui Daniel au căzut,pe urmă, ei în groapa săpată lui. Aşa păţesc şi azi, demulte ori, cei ce se ridică cu minciuni împotriva drep-ţilor şi a dreptăţii (citiţi Ps. 7).

Şi încă ceva să învăţăm din minunata scăpare a luiDaniel din groapa leilor. Să învăţăm că, pentru sufle-tul nostru, lumea aceasta este o groapă plină cu leii is-pitelor şi ai patimilor. Într-o groapă a leilor trăim şinoi în această lume. „Privegheaţi, zice Apostolul Pe-tru, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, ca un leurăcnind umblă, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5,8). Dar tocmai ca la Daniel, leii ispitelor şi ai patimi-lor n-au nici o putere asupra noastră până când avemlegătură cu cerul, cu Dumnezeu, printr-o credinţă vieşi o viaţă trăită cu El. Minunea din chipul de mai susse întâmplă şi azi în viaţa celui credincios, precum zi-ce psalmistul: Când Domnul va fi nădejdea ta, „nu vorveni către tine rele, căci îngerilor Săi va poruncipentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pemâini te vor ridica îngerii, ca nu cumva să împiedicide piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşişi vei călca peste leu şi peste balaur… Striga-va către

Page 119: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

119

Mine şi-l voi auzi; cu dânsul sunt în necaz” (Ps. 90,11-15). „Ştie Domnul să-i scape din ispită pe cei bine-credincioşi” (II Petru 2, 9).

Ştii tu, cititorule, când se întâmplă minunea demai sus în viaţa ta cea sufletească? Se întâmplăatunci când ispita te cheamă la crâşmă, şi tu numergi, când ispita te îndeamnă să furi, să înşeli, sădesfrânezi, să minţi, dar tu n-asculţi de glasul ei, careeste glasul diavolului. Dar, ca să poţi face acest lu-cru, îţi trebuie tărie şi putere sufletească, iar aceastăputere o capeţi numai printr-o credinţă vie, printr-olegătură vie cu cerul, cu Dumnezeu, prin Jertfa luiIisus Hristos. Despre Daniel spune Biblia că „înge-nunchea şi se ruga de trei ori pe zi”. Aşa faci şi tu?„Cu duh mult”, zice Biblia că era Daniel. Duh multne trebuie şi nouă. Numai când trăieşti o viaţă aprin-să şi cârmuită de darul şi harul Duhului Sfânt poţi săstai nevătămat, ca Daniel, în groapa cu leii ispitelorşi înşelăciunilor acestei lumi.

Daniel era înconjurat de şapte lei. Aşa şi noi sun-tem înconjuraţi de şapte lei, care sunt cele şapte ispite şipăcate de moarte: trufia, desfrânarea, mânia, pizma lă-comia, lenea, zgârcenia. Satana e potrivnicul credincio-şilor şi umblă tot mereu încoace şi încolo, ca un leurăcnind, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8-9). Da-niel a stat nevătămat în mijlocul celor şapte lei pentrucă trăia o viaţă de rugăciune şi după voia lui Dumne-zeu. Aşa şi noi, când trăim o viaţă de rugăciune, de ali-pire şi de supunere lui Dumnezeu, leii vrăjmaşi, ai pa-timilor şi ispitelor, nu ne pot vătăma.

„Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi”!(Iacob 4, 7).

Page 120: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

120

Peştii mărilor

Apele mării sunt sărate, grozav de sărate, şi, cu toa-

te acestea, peştii din ele nu sunt săraţi. Trăiesc o viaţă în-

treagă într-o apă sărată şi totuşi n-au un gust sărat.

Aşa e şi creştinul cel adevărat. Trăieşte în lume,

dar nu se dă după „duhul acestei lumi”, ci, cum zicea

Mântuitorul: „Voi în lume sunteţi, dar nu sunteţi din

lume” (Ioan 17, 11). În duhul care stăpâneşte această

lume, un creştin adevărat îşi păstrează firea lui cea de-

osebită, firea lui „cea duhovnicească”. O viaţă întreagă

trăieşte în lume, dar nu se dă după modele lumii, ci îşitrăieşte viaţa lui cea duhovnicească.

Aşa faci tu, cititorule?

Page 121: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

121

AVRAM RUGÂNDU-SE PEN-TRU SODOMA ŞI GOMORA

maginea de mai sus îl arată pe Avram rugându-se pentru cetăţile Sodoma şi Gomora. Dumne-

zeu S-a arătat lui Avram în chipul celor trei îngeri înformă de călători pe care Avram i-a ospătat la umbrastejarului. „Şi sculându-Se de acolo, cei trei călătoriS-au uitat spre Sodoma şi Gomora şi Avram mergea cuEi, petrecându-I… Şi a zis Domnul: «Strigarea Sodo-mei şi a Gomorei s-a înmulţit spre Mine şi păcatele lor

I

Page 122: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

122

sunt mari foarte…» Şi cei doi bărbaţi au plecat spreSodoma, iar Avram stătea tot înaintea Domnului. Şi azis Avram: «Să nu pierzi, Doamne, pe cei drepţi împre-ună cu cei necredincioşi; de vor fi cincizeci de drepţi încetate, vei ierta tot locul acela pentru aceşti drepţi?» Şia zis Domnul: «De se vor afla cincizeci de drepţi, voiierta toată cetatea…»” Pe urmă Avram a tot micşoratnumărul drepţilor până a ajuns la zece. Şi Dumnezeu i-a zis că şi zece drepţi de se vor afla, nu va pustii cetăţi-le. Dar nu s-a aflat decât unul singur: Lot şi familia lui,pe care îngerii lui Dumnezeu i-au scos din pieirea cetă-ţii… (Citiţi pe larg în cartea Facerea, cap. 18 şi 19.)

Istoria cetăţilor Sodoma şi Gomora este plină deînvăţătură pentru noi şi vremile noastre. Prin două lu-cruri ne asemănăm şi noi cu cei din Sodoma şiGomora: prin păcatele ce le trăim şi prin pedeapsa ceo purtăm. Prin păcate ne asemănăm pentru că nicio-dată parcă n-au fost aşa de stricate purtările oamenilorca azi. După războiul cel mare, avem o lume ce se cu-fundă mereu, ca Sodoma şi Gomora, în păcate şi stri-căciuni sufleteşti. Vremurile de azi sunt cu adevărat oSodomă şi Gomoră sufletească pline cu tot felul deruine şi dărâmături sufleteşti. Pentru aceste stricăciunivine şi peste noi mustrarea şi pedeapsa Domnului.Pentru mulţimea păcatelor noastre făcutu-s-a şi viaţanoastră un fel de Sodomă şi Gomoră, mai rele chiardecât cele din Biblie, pentru că oamenii din acelea„s-au prăpădit într-o clipă, dar aceştia vor pieri în-cetul cu încetul, ucişi de războaie şi chinuiţi de lip-suri” (Plâng. Ier. 4), de suferinţe şi de necazuri caren-au fost de la începutul lumii (Matei 24, 21).

Page 123: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

123

Creştinilor! Războiul ce l-am trecut şi vremurilegrele de azi sunt strigarea Domnului să ne întoarcem laEl. Dar noi nu ne-am întors, ci mai răi ne-am făcut şi deaceea zice Domnul: „Nimicitu-v-am pe voi ca pe Sodo-ma şi Gomora; v-aţi făcut ca tăciunele cel scos din focşi nici aşa nu v-aţi întors la Mine”… (Amos 4, 11).

Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut(Ps. 13, 3)… Înaintăm mereu spre soarta cetăţilor Sodo-ma şi Gomora, spre prăpăd şi pieire sufletească. Dinaceastă cale a pieirii, numai o singură cale de scăpareeste: întoarcerea la Dumnezeu.

Dragă cititorule! Ia seama că poate şi viaţa ta su-fletească s-a făcut o Sodomă şi Gomoră plină de răutăţişi păcate. Ia seama că un „Avram” se roagă şi pentrucetatea vieţii tale şi scăparea ei din pieire. Acest„Avram” este Iisus Mântuitorul, Care mijloceşte pentrucetatea mea şi a ta. Avram n-a putut scăpa cetăţile;acest Mântuitor le poate, dacă-L primim pe El şi jertfaLui. În orice Sodomă şi Gomoră de păcate ai fi, Mântu-itorul e gata să te scape şi să te scoată, aşa cum l-auscos îngerii pe Lot. Un singur lucru se cere de la tine:să-ţi cunoşti starea păcătoasă, să afli cu groază în cestare te găseşti, să-ţi întinzi mâinile tale către El, stri-gând: „Scapă-mă, Doamne!” Dar răul acesta este, căoamenii nu simt Gomora sufletească în care trăiesc, nuse îngrozesc de ea şi râd când le spui să iasă din pieire,aşa cum au râs şi ginerii lui Lot când cei doi îngeri stri-gau: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta” (Facere 19,14-15).

Cam aşa e şi cu viaţa oamenilor de azi. Focul mâ-niei şi urgiei lui Dumnezeu ne-a înconjurat din toatepărţile cetatea vieţii noastre, dar oamenii nici habar n-au,

Page 124: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

124

ci stăruie mai departe în păcate şi fărădelegi. Cei maimulţi, când le spui să iasă din focul răutăţilor, din foculpieirii sufleteşti, te râd şi te batjocoresc. Abia pe patulmorţii văd focul pieirii sufleteşti, dar atunci e prea târ-ziu, e prea târziu…

O mică Gomoră din zilele noastre:

crâşma din Iokohama

În vara anului 1923, a fost în Japonia unul dintre

cele mai grozave cutremure de pământ din câte s-aupomenit să fi fost în lume. Peste 300 de mii de oameni

şi-au aflat moartea în acest cutremur. Despre grozăviileacestui cutremur de pământ, un american scria într-o

gazetă următoarea întâmplare:

„Mă aflam în Iokohama (un oraş pustiit de cutre-

mur) când deodată se auziră bubuituri puternice şiapoi… foc, fum, strigăte şi moarte în toate părţile. Mul-

te grozăvenii am văzut, dar mai ales pe una n-o să opot uita niciodată. În faţa casei unde şedeam eu era

tocmai un chef şi joc mare la o crâşmă când, deodată,

am văzut că pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit pe-

trecerea. Din adâncul pământului se auzeau ca din-

tr-un iad strigătele oamenilor; dar acum nu mai eraustrigăte de petrecere, ci de moarte. Pe urmă, pământuliar şi-a închis gura şi s-a lipit la loc…

Şi de atunci – încheie americanul – de câte ori aud

cum răsună crâşmele de beţii şi sudălmi, mă gândescla crâşma din Iokohama.”

Page 125: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

125

În Japonia, Domnul a deschis o mică Sodomă şi

Gomoră, ca să ne arate că El într-o clipă ne poate tri-

mite pieirea. Domnul vorbeşte şi astăzi cu popoarele

prin fel de fel de semne şi arătări. „Tulbura-se-vor

neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc pe pă-mânt de semnele Tale, Doamne” (Ps. 64, 8). Şi războ-

iul a fost un astfel de semn, dar oamenii tot nu se în-

dreaptă.

A vrut să suduie din cartea de rugăciuni

Domnul nu-i prea pedepseşte la moment pe huli-

tori. Sunt însă câteodată şi cazuri în care cerul de sus

parcă nu poate suferi hula necredincioşilor; li se curmă

îndată viaţa.

Gazetele au adus ştiri despre un astfel de caz ce s-a

întâmplat în Ungaria. Într-o societate de necredincioşi

care chefuiau, unul a luat în mână o carte de rugăciuni,

să le arate ortacilor cum ştie el sudui din cartea de ru-

găciuni. Dar, pe când a desfăcut-o şi şi-a deschis gurasă suduie, s-a clătinat, a căzut şi a murit pe loc. Moar-

tea i-a închis graiul.Un alt caz s-a întâmplat în Iugoslavia. Un plugar,

de necaz că a venit ploaia şi i-a udat fânul, s-a răstit cu

coasa şi cu înjurături spre cer. În acel moment, un

trăsnet l-a doborât la pământ şi i-a închis graiul.

Page 126: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

126

IOSIF FUGE DE ISPITADESFRÂNĂRII

hipul de mai sus arată întâmplarea lui Iosif dinBiblie, când femeia lui Putifar (dregătorul lui

Faraon) a voit să-l tragă în desfrânare, dar el a fugit deaceastă ispită. Ca răzbunare, femeia l-a pârât pe Iosif cuînvinuirea că el ar fi încercat să se apropie de ea. Iosif afost aruncat în temniţă, dar a ieşit în cinste mare, ca celdintâi sfetnic al lui Faraon. Despre acest Iosif spuneBiblia aşa de frumos că „Domnul era cu Iosif şi oricâte

C

Page 127: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

127

făcea el, Domnul le sporea în mâinile lui… şi era Iosiffrumos la faţă foarte”… (Citiţi pe larg în Biblie la Fa-cere, cap. 39.)

Urât este păcatul desfrânării şi grozave sunt urmă-rile lui. «Lumina Satelor» predică mereu împotriva be-ţiei, dar şi desfrânarea este un fel de beţie tot atât de reaşi de ucigătoare ca şi beţia. Spitalele şi temniţele sunt opredică grăitoare despre roadele şi urmările desfrânări-lor. Desfrânarea e în strânsă legătură cu beţia. Din beţiecurge desfrânarea ca dintr-un izvor. O poveste vechespune că diavolul are şapte fete (cele şapte păcate demoarte) şi, din toate, cele mai plăcute diavolului suntbeţia şi desfrânarea, că pe acestea le poate mai uşor mă-rita printre oameni. Întocmai ca beţia, desfrânareaomoară trupul şi sufletul omului. Întocmai ca beţia, şiispita desfrânării pare dulce la gust, dar vai, amare sunturmările ei, precum zice înţeleptul Solomon: „Mierecurge din buzele femeii curve, care până la o vreme în-dulceşte, dar pe urmă mai amară decât fierea o vei aflaşi mai tăioasă decât sabia cea ascuţită. Depărteazăcalea ta de la dânsa şi nu te apropia de uşa casei ei, canu cumva să dai floarea vieţii tale altora şi îţi va părearău pe urmă, când se va topi carnea trupului tău”(Pilde 5, 3-11). Întocmai ca beţia, desfrânarea e o pati-mă rea. Cine a căpătat-o merge repede pe calea cea lar-gă a pieirii. Calea spre iad este calea ce duce la desfrâ-nata (şi la desfrânare) şi toţi cei ce apucă pe ea nu semai întorc înapoi pe cărările vieţii (Pilde 2, 17-19).Desfrânarea e o beţie sau, mai bine zis, o orbie. Cine ocapătă merge ca orbul înainte, fără ruşine şi fără groazăde pieire. „Cum merge boul la junghiere, câinele la le-

Page 128: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

128

gătoare şi cum pasărea se grăbeşte în laţ, aşa merge lamoarte desfrânatul” (Pilde 7, 22-23). „Preţul curvieieste moartea, căci au doară va ascunde cineva foc însân şi nu-şi va arde hainele, au călca-va cineva pe căr-buni de foc aprinşi şi nu-şi va arde picioarele? Aşa şicel ce intră la femeia cu bărbat…” (Prov. 6, 24-35).

Desfrânarea e o patimă rea şi greu de biruit, deaceea a lăsat Dumnezeu taina căsătoriei. „Pentru în-lăturarea curviei, fiecare bărbat şă-şi aibă nevasta luişi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei” (I Cor. 7, 2).Căsătoria este de la Dumnezeu, desfrânarea de la dia-volul, întocmai precum şi vinul este de la Dumnezeu,dar beţia de la diavolul. Evanghelia nu pune „laţ” cuoprirea căsătoriei, dar cere de la cei căsătoriţi curăţe-nia căsătoriei, de la juni şi june curăţenia fecioriei, iarde la cei care au „darul înfrânării” şi nu s-au căsătorit,înfrânare (II Cor. 7).

Întocmai ca beţia, desfrânarea e o patimă grea şi,dacă „nu are cineva duhul lui Hristos” (Rom. 8, 10),nu o poate birui. „În carnea mea nu locuieşte cevabun – zice Ap. Pavel – că simt o lege a păcatului lup-tându-se împotriva mea… Cine mă va scăpa de ea?”(Rom. 7, 18-25).

Mulţumesc lui Dumnezeu – răspunde Ap. Pavel –că am scăpat de această lege (firea cea păcătoasă) prinIisus Hristos. Puterea Duhului în aceasta se arată,„dacă veţi omorî cu ajutorul Lui faptele trupului”(Rom. 8, 13). Când te biruie desfrânarea e semnul cătrăieşti în carne, şi nu în duh (Rom. 8, 9). Dar când aibiruit ispita desfrânării, atunci e semn că trăieşti în Duhşi în puterea şi darul Duhului Sfânt. Când ai biruit şidesfrânarea, atunci să ştii, dragă cititorule, că eşti cu

Page 129: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

129

adevărat un om „duhovnicesc”, un om dospit de aluatulEvangheliei, un om în care Duhul a biruit trupul, fireacea duhovnicească a biruit-o pe cea trupească.

Ce zice Apostolul Pavel despre desfrânare

„Corpul nu este pentru curvie, ci pentru Domnul şiDomnul este pentru corp. Au nu ştiţi că trupurile voas-tre sunt mădularele lui Hristos? Deci pe mădularele luiHristos le voi face mădulare ale curvei? Să nu fie. Aunu ştiţi că cel ce se lipeşte de curvă un trup este? Căciscris este: «…şi vor fi amândoi un trup». Iar cel ce selipeşte de Domnul un Duh este.

Fugiţi de curvie. Că tot păcatul care face omulafară de trup este; iar cel ce curveşte în al său trup pă-cătuieşte. Au nu ştiţi că trupul vostru este locaşul Du-hului Sfânt ce locuieşte în voi şi pe Care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri, că sunteţicumpăraţi cu un preţ mare; proslăviţi dar pe Dumne-zeu în trupul şi duhul vostru.” (I Cor. 6, 13-20).

„Pentru înlăturarea curviei, fiecare bărbat să-şiaibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei”(I Cor. 7, 2).

*

„Să nu dai desfrânatelor sufletul tău, ca să nu-ţipierzi moştenirea ta!” (Înţ. Sirah 9, 6).

„În mijlocul femeilor nu şedea, că din haină iesemolia şi de la femeie răutatea femeii” (Înţ. Sirah 42, 18).

Page 130: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

130

„Pentru femeia desfrânată ajunge omul să-şi deaşi pâinea cea din urmă” (Pilde 6, 26).

„Vinul şi muierile îi înşeală şi pe cei înţelepţi şi celce se lipeşte de curve, moliile şi viermii îl vor moştenipe el” (Înţ. Sirah).

Pune-le în slujba Domnului

Doi ochi ai ca să priveşti cu ei spre Dumnezeu(Prov. 20, 12).

Două urechi ai ca să asculţi Cuvântul lui Dumne-zeu (Isaia 50, 4).

Două picioare ai ca să umbli în căile Lui (Prov. 4,26).

Două mâini ai ca să lucrezi pentru El în toate zileletale (Efes. 4, 28).

O limbă ai ca să vorbeşti adevărul Lui (Prov. 12, 19).O inimă ai ca să o aprinzi pentru El (Prov. 23, 26).Pune-le pe toate în slujba Domnului Iisus (Rom.

6, 19).În slujba Domnului pui tu, dragă cititorule, darurile

corpului tău pe care în dar le ai de la Domnul?

Page 131: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

131

„ŞI MIROSIND DIAVOLUL MI-ROSUL INIMII, A FUGIT”

maginea de mai sus înfăţişează un momentdintr-o istorie mai lungă, pe care o puteţi citi

în Biblie la cartea lui Tobit.Doi bătrâni, Tobie şi Raguel, aveau două mari în-

tristări: Tobie orbise şi l-a trimis pe fiul său Tobit să-icaute leac; iar Raguel avea o fată cuprinsă de duhul ne-curat care îi omora pe toţi peţitorii ei. La acest Raguel

I

Page 132: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

132

ajunge Tobie la peţite. Raguel îi dă fata, spunându-i şinecazul ce-l aşteaptă. Tânărul Tobit şi mireasa lui s-auapărat şi au scăpat de diavolul aşa: intrând în casa lor,toată noaptea s-au rugat împreună şi într-un vas auaprins tămâie cu inima unui peşte pe care-l prinseseTobit. Noaptea, apropiindu-se diavolul şi „mirosindmirosul inimii, a fugit”… Şi astfel tinerii au scăpat, spremarea bucurie a lor şi a lui Raguel care tocmai ieşise decu noapte să sape groapa acestui al optulea mire.

Această istorie să ne fie de învăţătură şi nouă. Curugăciunea şi cu inima cea aprinsă s-au apărat şi auscăpat cei doi tineri de diavolul. Aşa să ne apărăm şinoi. „Şi, mirosind dracul mirosul inimii, a fugit”, ziceBiblia. Aşa fuge şi astăzi dracul de o inimă în care s-aaprins şi arde dragostea şi râvna pentru Evanghelia şiînvăţăturile Domnului Iisus Hristos.

Mulţi oameni cred că se pot apăra de diavolul cutămâie de 2-3 lei cumpărată din prăvălie. Zadarnică esteaceastă credinţă dacă, pe lângă tămâia din boltă, nuaprinzi şi tămâia inimii tale. Inima ta, cititorule, să fie otămâie bine mirositoare şi împrăştietoare de dragoste,de căldură creştinească şi atunci diavolul nu se va puteaapropia de tine. După cum lupii şi alte gadine nu seapropie de foc şi lumină, aşa nici diavolul nu se apropiede omul în inima căruia arde focul şi lumina lui Hristos.Găseşte însă diavolul uşa deschisă în inimile unde s-astins lumina lui Iisus. Mulţi cred că diavolul hurducăprin case pustii, prin poduri şi prin alte locuri pustii. O,ce greşeală, căci diavolul nu caută pustietăţile şi podu-rile, ci caută inima omului. O evanghelie ne spune clarcă „satana a intrat în inima lui Iuda” vânzătorul (Luca22, 3). Să ne apărăm inima împotriva satanei. Prin ru-

Page 133: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

133

găciuni, să-L coborâm pe Iisus şi Jertfa Lui în inimanoastră şi atunci diavolul nu se va putea apropia de noi.

Inima omului care slujeşte păcatuluişi diavolului

Aşa arată inima unui om ce se lasă în voia păcatuluişi trăieşte cu totul după duhul care domneşte acum în lu-me (Efes. 2, 2). Pe faţa acelui om se vede uşurinţă, se vedecă îşi îngăduie tot ce place unei inimi rele şi trăieşte vesel,

fără să se gândeascăla Dumnezeu, lacealaltă viaţă sau lavreo judecată.

În inima lui lo-cuieşte diavolul cuceata sa, adică celeşapte păcate demoarte, care suntînfăţişate prin celeşapte vieţuitoare:

păunul, careprin lucitoarele luipene răsfirate ne în-făţişează trufia careîi amăgeşte pe atâ-

ţia oameni să se creadă mai buni, mai frumoşi, mai bo-gaţi decât alţii;

ţapul, dobitoc desfrânat şi puturos, este icoana ne-ruşinării şi a oricărei necurăţii;

Page 134: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

134

porcul e icoana necumpătării, a lăcomiei, beţiei şichefurilor;

broasca râioasă, care se hrăneşte cu pământ, înfă-ţişează zgârcenia care îi împinge pe oameni să umbledupă bunurile pământeşti şi cu o poftă nesăturată;

şarpele, care i-a înşelat pe strămoşii noştri fiindcăle pizmuia fericirea, este adevărata icoană a pizmei şibucuriei de a face rău;

tigrul, unul dintre cele mai nemiloase şi furioaseanimale, închipuie mânia şi răzbunarea care îi duc peoameni la fapte potrivite dobitoacelor de acest soi;

broasca ţestoasă, care de-abia se târăşte, închipuielenevia şi moliciunea care îi răpesc omului orice în-demn şi orice poftă spre bine.

Duhul Sfânt este gonit din inimă şi pleacă; cu toateacestea, nu încetează să-l îmbie pe păcătos cu darurileşi cu mila Sa, pe care le înfăţişează limbile de foc ce sevăd în jurul inimii.

Îngerul cel bun sau harul lui Hristos întinde mâinileşi se sileşte şi el să-l deştepte pe păcătos prin Cuvântullui Dumnezeu sau prin alte mijloace ale milei. Dar acestanu aude, nici nu ia nimic în seamă, fiindcă e cu totulameţit şi îmbătat de plăcerile şi bucuriile păcatului.

Iată starea grozavă şi de plâns a unui păcătos caretrăieşte după duhul lumii de astăzi. O, câţi oameni tră-iesc în această stare ticăloasă! Sunt aşa de liniştiţi deparcă nu i-ar ameninţa nici o primejdie. Ei sunt robiipăcatului, robii diavolului; după nume, ei trăiesc, dar,de fapt, sunt morţi (Apoc. 3, 1).

Page 135: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

135

„IATĂ, NEAMURILE PĂMÂN-TULUI M-AU PĂRĂSIT ŞISE ÎNCHINĂ LA IDOLI”…

tabloul de mai sus reprezintă o vedenie ce i s-aarătat proorocului Ieremia.

„Şi a întins Domnul mâna Sa către mine – scrieIeremia (cap. 1) – şi S-a atins de gura mea şi a zis cătremine: «Ce vezi tu, Ieremia?» Şi am răspuns: toiag denuc văd şi căldare arzând văd şi faţa ei dinspre miază-

T

Page 136: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

136

noapte. Şi zis Domnul către mine: «Dinspre miază-noapte se vor aţâţa relele peste toţi cei ce locuiesc pepământ. Pentru că, iată, Eu chem toate neamurile pă-mântului şi voi grăi către ele cu judecată pentru toatărăutatea lor, căci M-au părăsit pe Mine şi au jertfitdumnezeilor străini şi s-au închinat idolilor»… «Pentruacestea, iată, chem sabie asupra tuturor celor ce locu-iesc pe pământ»” (Ier. 25, 29).

Această vorbire a lui Dumnezeu cu Ieremia o aratăimaginea de alături. Proorocul Ieremia a scris profeţiilede mai sus pentru vremurile de atunci şi pentru oameniide atunci, dar ele se potrivesc şi pentru vremurile şi oa-menii de acum. Chipul de alături este parcă icoana şioglinda lumii de astăzi. În dreapta lui se văd doi oamenice tămâiază un viţel, adică un idol. Asta înseamnă păca-tele oamenilor de atunci şi de acum. În stânga se vădivindu-se ostaşi înarmaţi. Asta înseamnă pedeapsa neca-zurilor şi războaielor pentru păcatele oamenilor. În mij-loc se vede Domnul Dumnezeu, Care, prin gura prooro-cului Ieremia, vesteşte pedeapsa şi-i cheamă pe oamenila îndreptare. Asta înseamnă că şi astăzi Dumnezeu îicheamă pe oameni la îndreptare. Scripturile sunt glasulDomnului şi chemarea Domnului la îndreptare. „Pe Mi-ne, izvorul apei vieţii, M-aţi părăsit” – zice Domnul şiastăzi către noi (Ier. 2, 13) – şi v-aţi făcut vouă idoli dinbani, din plăceri, beţii, chefuri, pofte şi alte fărădelegi; deaceea, „iată, vin zile când voi face să se audă iarăşi stri-gare de război” (Ier. 49, 2) şi „vă voi da săbiei” (Isaia65, 1) şi războaielor. „Ascultă, pământule, iată, Eu aducpeste aceşti oameni rele din care nu vor mai putea scă-pa” (Ier. 11, 11) şi „necazuri care n-au fost de la înce-putul lumii până acum” (Matei 24, 21). Oare vremurile

Page 137: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

137

grele de azi nu sunt ele o dovadă că, iată, noi am ajunsplinirea Scripturilor de mai sus?

Creştinilor! În imaginea de mai sus puteţi vedea şitoiagul ce s-a arătat lui Ieremia. Stă deasupra celor doioameni ce tămâiază idolul; despre acest toiag a zisDomnul că înseamnă: „am privegheat destul pentru cu-vintele Mele, să le facă pe ele oamenii”. După ce însăpopoarele n-au ascultat mustrările Domnului, iată celă-lalt semn, din stânga: căldarea arzând. Asta înseamnă:„relele ce se vor aţâţa peste toţi cei ce locuiesc pămân-tul”. Aceste semne parcă stau şi deasupra omenirii deazi. Dar, în loc să se îndrepte, parcă oamenii mai răi sefac şi de aceea, de nu ne vom întoarce, ne aşteaptă şi penoi semnul din stânga, „căldarea arzând”, adică neca-zuri şi mai mari, războaie şi mai înfricoşate.

Chipul de mai sus stă ca o chemare către omenireşi către popoare, să-şi îndrepte purtările; altcum, pe-deapsa stă gata să plece la drum.

Cititorule! Învăţătura din chipul de mai sus nu estenumai pentru popoare, ci şi pentru mine şi tine. Cerce-tează-te, nu cumva şi tu slujeşti idolilor: păcatelor şiplăcerilor? Ia seama că toiagul mustrării stă deasupracapului tău. Domnul te mustră şi te cheamă la viaţă.Auzi tu glasul Lui şi alegi viaţa sau rămâi cu idolii şi cupieirea ta sufletească?

Umbra măgarului

Un predicator se silea odată să trezească în popor

dragoste şi râvnă pentru lucrul mântuirii sufleteşti. În-

Page 138: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

138

să la râvna lui, poporul răspundea cu căscături şi sem-

ne de plictiseală.

Atunci predicatorul începu în mijlocul predicii o

poveste: Cică odată un călător a închiriat de la un

cioban un măgar. Pe drum, fiind cald, călătorul făcu

un popas; şi, nefiind alt loc, se adăposti la umbra

măgarului.

– N-ai drept să foloseşti umbra măgarului meu, zi-

se atunci ciobanul. Eu ţi-am arendat numai măgarul,

nu şi umbra lui. Umbra e a mea…

Din vorbă în vorbă, ajunseră la ceartă şi, pe urmă,

la judecată. Lumea se umplu de faima acestui proces;

toţi aşteptau cu gura căscată să vadă ce se va alege…

Cu gura căscată aşteptau şi ascultătorii predicato-

rului, să audă ce s-a întâmplat cu umbra măgarului.

Povestea îi trezise din somnul nepăsării. Însă predica-

torul deodată se opri în loc cu povestea şi continuă cu

predica. Treaba asta îi nelinişti pe oameni; ei aşteptau

să audă ce s-a ales cu umbra măgarului. Atunci predi-

catorul le zise:

– Vedeţi, dragii mei, o poveste mincinoasă v-a tre-

zit din somn. O ascultaţi cu încordare, dar Cuvântul lui

Dumnezeu ba… Umbra unui măgar vă interesează mai

mult decât împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufle-

tului vostru…

Este aceasta o istorie ce se întâmplă şi în zilele

noastre. Ascultă oamenii şi citesc cu drag tot felul de

minciuni şi lucruri lumeşti, dar, când e vorba de cele

sufleteşti, le vine somn, le vine silă şi greaţă.

Page 139: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

139

Sarea nu sufere pământul în ea

Cercetând ocnele de sare de la Ocna Sibiului, am

văzut un lucru interesant. Bolovanii de sare scoşi din

adâncul pământului erau plini de straturi de pământ

ce se scuturau mereu de pe ei.

– Ce înseamnă acest pământ ce iese din sare? l-am

întrebat pe ocnaşul ce mă conducea prin baie.

– Asta e puterea sării, mi-a răspuns ocnaşul. Sa-

rea nu sufere pământul, se curăţă de el, îl scoate afară

din ea…

Aşa e şi cu creştinul cel adevărat despre care a zis

Mântuitorul că e o „sare a pământului” (Matei 5, 13).El nu sufere cele lumeşti, el se curăţă mereu de pămân-

tul ce a apucat în el. Omul cel duhovnicesc nu sufere

cele lumeşti, le alungă, se curăţă de ele cu „puterea ce

o are de la Duhul Sfânt.

Un creştin ce sufere păcatul şi lumeştile plăceri es-

te o „sare ce şi-a pierdut puterea” (Marcu 9, 50).

Page 140: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

140

„PÂNĂ CÂND VEI DORMI, O,LENEŞULE, SĂRĂCIA VINEPESTE TINE CA UN HOŢ ŞILIPSA CA UN HAIDUC ÎNAR-

MAT” (PILDE 6, 9-11)

şa zice Scriptura despre omul cel leneş şi acestevorbe ale Scripturii le arată chipul de mai jos.

Uitaţi-vă cum năvăleşte sărăcia şi lipsa, ca doi tâlhari,peste leneşul ce dormitează. Asemănarea Bibliei esteadevărată, pentru că cu adevărat casa şi gospodăria

A

Page 141: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

141

omului leneş parcă-i prădată de hoţi şi tâlhari. Zdren-ţuite-s hainele de pe omul cel leneş, dărăpănată-i curteaşi casa. Garduri stricate, unelte împrăştiate, pomiciungăriţi şi neorânduială în toate părţile vezi la casaşi gospodăria unui leneş, precum zice Scriptura: „Tre-cut-am pe lângă ogorul unui om leneş şi era numaispini, acoperit de mărăcini şi zidul de piatră era pră-buşit” (Pilde 24, 30-31).

Creştinilor! Toate Scripturile ne îndeamnă la mun-că. Munca i s-a dat strămoşului nostru Adam şi nouă caun fel de testament când Domnul a zis: „Spini şi pălă-midă va răsări ţie pământul şi în sudoarea feţei tale veimânca pâinea ta” (Facere 3, 18-19). Mântuitorul Hris-tos a crescut în casa de muncă a lemnarului Iosif.Apostolul Pavel împletea coşuri ca să-şi câştige traiulvieţii şi le scria tesalonicenilor că, „dacă nu voieşte ci-neva să lucreze, nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).Toată făptura este zidită de Dumnezeu spre muncă.„Mergi la furnică, o, leneşule, zice Scriptura, uită-te cubăgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te… saumergi la albină şi vei cunoaşte cât este de lucrătoare şicât de curat lucru face… Până când, o, leneşule, zaci şicând te vei scula din somn?” (Pilde 6, 6-9).

Şi, pe lângă asta, eu mai zic: scoală-te, leneşule, şite uită în curtea şi gospodăria neamţului şi învaţă de lael muncă, orânduială şi cumpăneală în casa şi gospodă-ria ta. Casa şi gospodăria unui neamţ le poţi cunoaşte şialfa fără să-ţi spună nimeni. E destul să te uiţi în curteaşi gospodăria lui ca să afli că nu-i de-al nostru. Una dinscăderile noastre ca neam este tocmai lenea, trândăvia;şi scăderea asta este şi ea o pricină pentru care nu pu-

Page 142: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

142

tem da înainte. Neamurile cele învăţate din lume ne-auîntrecut nu numai cu învăţătura, ci şi cu hărnicia. Noisuntem săraci în ţară bogată, în vreme ce alte neamurisunt bogate în ţara lor săracă… prin hărnicie. Să învă-ţăm şi noi, românii, din Scripturi şi de la străini maimultă hărnicie şi muncă.

Păţania fierului şi a pârâului

E cunoscută păţania unui fier de plug care n-a vrutsă mai taie pământul, ci s-a pus la hodină în cămară;

dar în cămară l-a ros rugina, de s-a ales nimica de el.Tot aşa e şi păţania pârâului care şi-a zis: „Ce să

mai alerg eu peste atâtea pietre şi văgăuni? Hai să stau

pe loc”. Şi a stat pe loc; dar, stând pe loc, apele i s-au

stricat şi s-a făcut, din pârâu cu apă limpede, o baltă

urât mirositoare şi plină de broaşte.

Aşa face şi lenea cu omul. Munca curăţă şi învio-

rează trupul şi sufletul omului. În schimb, lenea roade

ca o rugină trupul şi sufletul şi face din viaţa omului o

baltă stricată ce se umple cu broaştele şi şerpii scârboa-

selor patimi şi pofte rele. Din păţania fierului şi a pâ-

râului învăţaţi-vă şi fugiţi de lene şi trândăvie!

Şi diavolul se apropie de cel leneş

De omul cel leneş se apropie nu numai sărăcia şi

lipsa ca doi tâlhari, ci se apropie şi diavolul cu patimile

Page 143: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

143

şi ispitele lui. „Roagă-te şi lucrează”, ziceau strămoşii

noştri, şi de cel ce se roagă şi lucrează nu se poate

apropia satana. Dar lenea şi trândăvia sunt cuibul cel

cald în care satana îşi aşează patimile şi ispitele lui.

Unde-i lene şi trândăvie mai multă, acolo sunt şi purtă-

rile mai stricate. La oraşe, lumea e mai stricată fiindcă

la oraşe trăiesc cei mai mulţi trântori, care n-au altă

credinţă decât pântecele şi poftele. Şi la sate, iarna ră-

sună crâşmele şi păcatele mai tare ca vara, din pricină

că oamenii n-au de lucru.

Creştinilor! Lenea-i dăscăliţa dracului, precum zice

Scriptura că „Multe răutăţi a învăţat pe oameni lenea”

(Înţ. Sirah 33, 32). Feriţi-vă de ea!

Plugul

Plugul şi plugăria sunt o ocupaţie de mare şi ne-

preţuit folos omului şi popoarelor, pentru că plugul

scoate din pământ pâinea cea de toate zilele. Dar plu-

gul şi plugăria aduc omului mari foloase şi sufleteşti.

Plugul leagă viaţa plugarului cu cerul, cu Dumnezeu.

Pe urma plugului, plugarul seamănă sămânţa nădejdi-

lor sale şi apoi îşi ridică ochii în sus, către Dumnezeu,

să-i trimită căldură şi ploaie la vreme peste osteneala şi

nădejdea sa. Un mare scriitor din Rusia (Tolstoi) zicea

că plugăria nu-i altceva decât o preafrumoasă rugăciu-

ne care te ţine neîncetat în legătură sufletească cu ce-

rul, cu Dumnezeu, şi de aceea fiecare om ar trebui să-şi

aibă plugul lui şi moşioara lui.

Page 144: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

144

Iată dar cum munca plugăritului – şi celelalte fe-

luri de muncă – nu e numai un „jug” ce i s-a dat omu-

lui prin greşeala lui Adam, ci e dată omului spre sănă-

tatea lui trupească şi sufletească.

Ascuţitul coasei

De când eram la ţară îmi aduc aminte de un cosaş

care purta cu el Psaltirea în vremea coasei şi citea în ea

de câte ori apuca răgaz. Ceilalţi îi ziceau: „Da’ tu ce te

încurci cu cartea şi cu cititul acum în vremea lucrului?”

El însă le răspundea foarte cuminte aşa: „Dar voi ce vă

pierdeţi vremea cu ascuţitul şi cu bătutul coasei acum

în vremea lucrului?”

Rugăciunea trebuie să meargă mână în mână cu

munca şi munca cu rugăciunea. Rugăciunea ajută

munca omului. Cel ce crede că-şi pierde vremea ru-

gându-se e tocmai în chipul unui cosaş care nu-şi ascu-

te şi nu-şi bate coasa, ca să cruţe vremea. Vai de sporul

ce-l face un asemenea creştin.

Page 145: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

145

„VAI NOUĂ, CĂCI AM PĂCĂ-TUIT”

maginea de mai sus ni-l arată pe profetul Iere-mia plângând pustiirea Ierusalimului. „Şi a fost,

după ce s-a robit Israelul şi Ierusalimul s-a pustiit, şe-zut-a Ieremia şi plângând a plâns.” (Aceste plângerisunt scrise în Biblie în cartea „Plângerile lui Ieremia”.)

Pentru păcate, ne spune Biblia că i-a pedepsit Dum-nezeu pe israeliţi cu robie şi pe Ierusalim cu pustiire.

I

Page 146: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

146

Grozavă pedeapsă, ne spune Ieremia că a trimis Dum-nezeu asupra israeliţilor duşi în robia Babilonului. Uniiau pierit de sabia duşmanilor, iar alţii de foame. „Şi ceiucişi de sabie erau mai norociţi decât cei omorâţi defoame, căci aceştia piereau încetul cu încetul, străpunşide lipsa roadelor câmpului” (Plân. 4, 9). „Tot poporulera căutându-şi pâinea suspinând” (Plân. 1, 11).„…Cerut-au copiii pâine şi nu era cine să le-o dea”(Plân. 4, 4). „…Cumpărat-am lemnele noastre şi apacu bani am plătit-o”. „…Ne aducem pâine cu preţulvieţii” (Plân. 5, 4, 9).

În mijlocul acestei pedepse s-a sculat Ieremia şi achemat poporul la căinţă, la întoarcere către Dumnezeu,zicând: „Vai nouă, căci am păcătuit, de aceea bolnavăeste inima noastră şi ochii noştri s-au întunecat” (Plân.5, 16-17). „Să căutăm căile noastre, să le cercetăm şisă ne întoarcem la Domnul. Să înălţăm inimile noastrespre Dumnezeu, zicând: păcătuit-am, păcătuit-am şi nune-am întors” (Plân. 3, 40-42).

Aceasta este istoria plângerilor lui Ieremia şi acesteplângeri sunt cu învăţătură şi pentru noi: şi pentru mine,şi pentru tine, cititorule. Ieremia plângea pustiirea Ieru-salimului şi robia Babilonului. Dar şi tu, cititorule, ai orobie a Babilonului şi un Ierusalim pustiit. Păcatul te-abăgat în robie şi păcatul ţi-a stricat Ierusalimul tău celsufletesc. Tu trebuie să simţi robia în care te-a băgatpăcatul şi pustiirea ce a făcut-o păcatul în cetatea su-fletului tău. Acesta este începutul mântuirii tale, citito-rule, să-ţi cunoşti starea ta cea păcătoasă şi, cunos-când-o, să-ţi pleci capul în jos şi să-ţi stropeşti păcatelecu lacrimile părerii de rău. Aceasta este căinţa şiaceastă căinţă trebuie să însoţească şi să întărească ru-

Page 147: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

147

găciunile tale. Această căinţă te duce mai departe pecalea cea bună, să-ţi mărturiseşti păcatele.

Dar plângerile lui Ieremia sunt cu învăţătură nunumai pentru mine şi pentru tine, ci şi pentru popoareîntregi, pentru omenirea întreagă. Pentru înmulţirea fă-rădelegilor şi oamenii de acum au ajuns ca odinioarăisraeliţii, într-o robie babilonică în care „ne câştigămpâinea suspinând”, „cumpărăm apa şi lemnele” cu baniscumpi şi luptăm cu fel de fel de greutăţi şi necazuri.Acum ar fi vremea şi ne cheamă vremea să facem şi noiceea ce fac Ieremia şi fiicele Sionului în chipul de maisus: să ne plecăm capul, să plângem pentru păcatelenoastre şi să ne întoarcem la Domnul.

O, cum se potrivesc proorociile lui Ieremia la vre-murile şi oamenii de acum! Sunt parcă anumit scrisepentru noi şi vremile noastre.

Deschid şi citesc la Ieremia 2, 9-13: „Aşa ziceDomnul: «Mă voi judeca cu voi şi cu copiii voştri pen-tru că aţi pângărit pământul Meu şi moştenirea aţipus-o întru urâciune»”…

Deschid şi citesc la capitolul 9, versetele 1-9:„«toţi sunt nişte preacurvari, au limbă mincinoasă şimerg din răutate în răutate… Se înşeală frate pe frateşi tot prietenul umblă cu vicleşug… Se înşeală unii pealţii, îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facărău… Camătă peste camătă şi vicleşug peste vicleşug…Şi să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri?» ziceDomnul”… „De la cel mic până la cel mare sunt la-comi de câştig, de la prooroc până la preot toţi înşea-lă” (Ier. 6, 13). „Copiii Mei, zice Domnul, M-au pără-sit, se dedau la preacurvie. Ca nişte cai bine hrăniţialeargă încoace şi încolo, fiecare nechează după fe-

Page 148: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

148

meia aproapelui său… Să nu pedepsesc Eu aceste lu-cruri?”… (Ier. 5, 7-9).

Oare nu sunt oamenii de azi în această proorocie?Pentru păcate i-a pedepsit Dumnezeu pe israeliţi

şi tot aşa ne pedepseşte şi pe noi. „Aşa zice Domnul:«Iată, Eu chem toate neamurile pământului… şi voigrăi către ele cu judecată pentru răutatea lor, căciM-au părăsit pe Mine… şi s-au închinat idolilor»”(Ier. 1, 15-16). Această pedeapsă ne-a ajuns şi pe noi.Ca şi oarecând israeliţii, ajunserăm şi noi într-unBabilon de necazuri şi greutăţi ce nu se mai gată. Noiînsă nu ne căim, nu ne întoarcem. Israeliţii au plâns cuamar; noi însă ne vedem înainte de păcate. De aceeaparcă ne urmăreşte proorocia: „Ascultă, pământule,iată, Eu aduc peste aceşti oameni rele din care nu vormai putea ieşi” (Ier. 11, 11).

În mijlocul pedepsei, s-a sculat oarecând Ieremiaşi, împreună cu poporul, a plâns pe ruinele Ierusalimu-lui, zicând: „Vai nouă, căci am păcătuit, de aceea bol-navă este inima noastră şi ochii noştri s-au întunecat”(Plân. 5, 16-17). Aşa să facem şi noi. „Aşa zice Dom-nul: «Staţi la drumuri şi întrebaţi de cărările Domnuluicele veşnice şi vedeţi care este calea cea bună; mergeţipe ea şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Ier. 6, 16).Ascultând această chemare, să strigăm şi noi cu Iere-mia: „Să căutăm căile noastre, să le cercetăm şi să neîntoarcem la Domnul. Să înălţăm inimile noastre spreDumnezeu, zicând: Păcătuit-am, păcătuit-am şi nune-am întors” (Plân. 3, 40-42).

Dar oamenii de azi, în loc de căinţă, tot mai afundse cufundă în păcate, de aceea Babilonul necazurilor totmai mare şi mai mare se face.

Page 149: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

149

Tatăl lui Alexandru Macedon

Filip, tatăl lui Alexandru Macedon, îl învăţase pe

servitorul lui să i se adreseze în fiecare dimineaţă cu

vorbele: „Adă-ţi aminte că vei muri”. De asemenea şi

seara, servitorul trebuia să-l întrebe: „Domnul meu,

adusu-ţi-ai aminte că vei muri?”

Iată un lucru care ne-ar putea fi de învăţătură şi

nouă creştinilor, căci cei mai mulţi oameni aşa trăiesc,

ca şi când n-ar mai muri niciodată!

Noi ne aducem aminte de moarte numai când

boala ne doboară la pat şi abia mai răsuflăm sub greu-

tatea ei.

„Adă-ţi aminte de moarte şi în veac nu vei păcă-

tui”, zice un Sfânt Părinte.

Page 150: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

150

CE LEGĂTURĂ AI TU CU CE-RUL, CU DUMNEZEU?

abloul de mai sus ne arată visul lui Iacob dinBiblie. Bătrânul Isaac îl trimise pe fiul său

Iacob la Batuel în Mesopotamia. Înnoptând Iacob pedrum, „şi-a aflat un loc şi a dormit acolo”. Şi dormindacolo, a văzut un vis. „Şi iată, o scară era întărită pepământ, al cărei capăt ajungea la cer şi îngerii luiDumnezeu se suiau şi se coborau pe dânsa. Şi Dumne-zeu era întărit pe ea şi i-a zis lui: «Nu te teme, Iacobe,

T

Page 151: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

151

iată, Eu cu tine sunt, păzindu-te în toată calea ta ori în-cotro vei merge»” (Facere, cap. 28).

Visul lui Iacob închipuie legătura cerului cu pă-mântul, legătura ce trebuie să o aibă omul cu Dumne-zeu. Dar nu fiecare creştin are legătura cea bună cuDumnezeu şi cu cerul. Sunt atâţia oameni care n-au nicio legătură cu Dumnezeu, iar alţii au una de tot slabă şistricată pe jumătate.

Cititorule! Ce legătură ai tu cu cerul? Ştii tu ce felde legătură trebuie să ai cu cerul? Legătura ta cu Dum-nezeu trebuie să fie: întâia dată ca şi legătura dintretată şi copil. Un copil strigă, cheamă şi vorbeşte neîn-cetat cu tatăl său. Aşa şi tu cu Dumnezeu. Copilul celbun ascultă de tatăl său; aşa şi tu de Dumnezeu. Uită-tela Iacob cum doarme. El plecase în calea ascultării detatăl său Isac şi de aceea Dumnezeu Se pogoară în aju-torul lui cu un vis frumos şi cu vorbele: „Nu te teme,Iacobe, Eu sunt cu tine oriunde vei merge”. Aşa şi tu,dacă ai legătură de fiu ascultător cu Dumnezeu, ai ajuto-rul Lui în orice noapte de necazuri şi greutăţi ai ajunge.

A doua oară, legătura ta cu Dumnezeu trebuie săfie ca treptele, ca scara din visul lui Iacob. O scară lun-gă leagă şi astăzi cerul cu pământul. Această scară su-fletească are sute şi mii de laţuri şi trepte. Trebuie săapuci şi tu pe ea în sus. Mai întâi pui piciorul pe treaptacredinţei, apoi păşeşti pe cea a dragostei… a nădejdii…a rugăciunii… a faptelor bune… şi aşa, zi de zi, te urcimereu, tot mai sus şi mai sus spre cer, spre înălţimilecele sfinte ale Evangheliei lui Hristos.

A treia oară, legătura ta cu Dumnezeu trebuie săfie ca telefonul şi telegraful din această lume. Precum

Page 152: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

152

la telefon şi telegraf îţi poţi face legătura cu oricine şipoţi să vorbeşti oricând şi în orice afaceri şi lipsuri aiavea, aşa trebuie să fie şi legătura ta cu Dumnezeu: tot-deauna deschisă şi gata de a putea vorbi.

Dar să luăm aminte! Este ceva care strică legăturanoastră cu Dumnezeu: acela este păcatul. Păcatul rupe la-ţurile de la scara ce suie spre cer şi dintr-o dată te opreşteîn loc. Păcatul strică telefonul şi telegraful sufletului tău şidintr-o dată tu nu mai poţi vorbi cu Dumnezeu.

Cititorule! Vrei tu să afli dacă ţi-e stricată legăturacu Dumnezeu ori ba? Este lucrul cel mai uşor. Tu poţisimţi lucrul acesta. Până ai legătura cu Dumnezeu, tueşti ca şi Iacob în chipul de mai sus: unii îngeri suie lacer rugăciunile şi cererile tale, iar alţii îţi coboarăajutor sufletesc şi trupesc. Dar, dacă ai pierdut legătu-ra cu Dumnezeu, atunci tu ai pierdut şi liniştea, şimulţumirea, şi căldura din sufletul tău, din casa ta şidin viaţa ta.

Cititorule, uită-te bine, nu cumva eşti tu în chipullui Iacob ce doarme şi nu cumva tu dormi în păcate şineascultare de Dumnezeu? Scoală-te, omule, scoală-te!

Mi s-a stricat electrica

Într-o seară m-am pus la masă să scriu un articol

pentru «Lumina Satelor». După-amiaza întreagă mă

tot gândisem despre ce să scriu şi nu aflam. Cum stă-

team aşa, cam necăjit, la masa de scris, deodată lam-

pa electrică se stinge deasupra capului meu şi în casă

Page 153: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

153

se face întuneric. M-am sculat de la masă şi mai necă-

jit. Ca mâine trebuia să dau articolul la gazetă şi eu

încă nici nu-l aflasem; şi mi s-a stricat şi lampa electri-

că. Am trimis în grabă după un meşter care, venind

cu uneltele lui, a reparat ce se stricase şi lumina iarăşi

s-a aprins.

Când m-am pus a doua oară la masa de scris, de-

odată un gând nou mi-a venit în minte, ca şi când mi l-

ar fi trimis cineva de sus. „Hai să scriu la gazetă – mi-am zis – că aşa se strică şi se repară şi electricele cele

sufleteşti.” Lumina electrică vine de la o uzină, de la o

magazie, de la un izvor de lumină şi de putere electri-

că. Această lumină o aduci în casă printr-o legătură desârmă. Când această legătură e bună, lumina arde;când se strică, lumina se stinge. Întocmai aşa e şi înlumea sufletească. Iisus Mântuitorul este „uzina”, este

izvorul cel mare de lumină sufletească. „Eu sunt lumi-

na lumii”, a zis Iisus (Ioan 8, 12). Dar, ca să poţi primi

lumină din lumina lui Hristos, îţi trebuie o legătură desârmă sufletească, adică o legătură de credinţă vie şi

lucrătoare cu Iisus Mântuitorul. Când ai această legă-

tură, casa sufletului tău e plină de lumină şi de bucurie

sufletească. Dar, când ţi s-a stricat această legătură, încasa sufletului tău deodată se face noapte şi întuneric.

Păcatul strică această legătură şi trebuie să o repari

numaidecât prin căinţă, prin rugăciune şi lacrimi fier-

binţi. Eu te întreb, iubite cititorule, ai tu legătură sufle-

tească cu izvorul luminii, cu Iisus Hristos şi îţi iei tu

lumină din lumina Lui şi putere din puterea Lui, ori

păcatul ţi-a stricat această legătură şi tu nu umbli să o

mai repari?…

Page 154: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

154

Iisus Hristos este marele nostru izvor de putere şi

de viaţă. Înţelesul vieţii creştineşti este să ne facem o le-

gătură vie şi mântuitoare cu Iisus Mântuitorul; să ne

facem o legătură vie cu Dumnezeu prin Jertfa ceaSfântă a Fiului Său. Să-L primim pe Mântuitorul şi să

rămânem clipă de clipă în El şi El în noi – aceasta este

taina mântuirii noastre sufleteşti.

Page 155: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

155

„DUPĂ CHIPUL ŞI ASEMĂNA-REA LUI DUMNEZEU”…

şa ne spune Biblia că a fost făcut omul. „Şi azis Dumnezeu: «Să facem om după chipul şi

asemănarea Noastră»” (Facere 1, 26). Ce este chipul

şi asemănarea lui Dumnezeu în om? „Chipul lui Dum-nezeu” sunt puterile şi darurile sufleteşti ce i s-au dat

omului: sufletul, judecata, voinţa slobodă, simţirile etc.Iar „asemănarea lui Dumnezeu” în om este – trebuie săfie – silinţa şi năzuinţa omului de a se apropia tot maimult de Dumnezeu, de o viaţă sfântă şi curată, precum

A

Page 156: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

156

a zis Iisus: „Fiţi (faceţi-vă) desăvârşiţi, precum şi Tatălvostru din cer desăvârşit este” (Matei 5, 48). Vedeţiaşadar că este deosebire între „chipul” şi „asemănarea”lui Dumnezeu. „Chipul” lui Dumnezeu îl are fiecare om(suflet, judecată, inimă), dar „asemănarea” a rămas săşi-o facă omul.

O, ce dar mare ni s-a dat nouă, să purtăm chipul şiasemănarea lui Dumnezeu! Însă oamenii nu-şi dauseama de acest dar şi, mai ales, nu-şi dau seama desprecum trebuie să trăiască pentru a rămâne în noi acest dar.Scriptura spune că „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4,8, 16), Dumnezeu este adevărul, Dumnezeu este drep-tatea, Dumnezeu este bunătatea, mila etc.

Să porţi chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în-seamnă să te faci şi tu tot mai bun, tot mai curat, tot maiplin de iubire, adevăr dreptate etc. Pe de altă parte,Scriptura spune că diavolul este minciuna (Ioan 8, 44),diavolul este păcatul, este făţărnicia, vicleşugul, trufiaetc. Când trăieşti în păcate, înseamnă că porţi numaichipul lui Dumnezeu (suflet, judecată, inimă), dar tră-ieşti în asemănarea diavolului.

O, iubite cititorule, eu te întreb: care este chipul şiasemănarea lui Dumnezeu în tine şi în viaţa ta? Bagăde seamă că din tine s-a şters cu totul chipul şi asemă-narea lui Dumnezeu dacă petreci în păcate şi răutăţi.Păcătosul e ca un ban de pe care s-a şters chipul împă-ratului Dumnezeu. O, în câţi oameni n-a rămas nimicdin chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! Ba încă maimult decât atâta: şi-au pus darurile ce le-au primit dela Făcătorul lor în slujba diavolului. Mintea, judecatainima cu simţirile ei sunt „chipul lui Dumnezeu” înnoi, dar mulţi folosesc aceste daruri să poată minţi, să

Page 157: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

157

poată înşela, să poată face vicleşug, adică le pun înslujba diavolului.

Când se pune omul în slujba patimilor şi a păcate-lor, îşi pierde şi înfăţişarea cea din afară a chipului său.Aţi văzut cum îşi schimbă înfăţişarea cei ce se dedau lapatima beţiei. Se îndobitoceşte şi înfăţişarea cea dinafară a celor cuprinşi de patimi rele. Cât de mult se vaschimonosi şi chipul lor cel sufletesc!

Domnul nostru Iisus Hristos, prin Jertfa Crucii,ne-a dat puterea să „ne dezbrăcăm de omul cel vechi şisă ne îmbrăcăm în omul cel nou care se înnoieşte sprecunoştinţă deplină după chipul lui Dumnezeu Care l-afăcut pe el” (Col. 3, 9-10). Faci tu, cititorule, acest lu-cru? Te îmbraci tu în omul cel nou care se înnoieştemereu după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, sau teîmbraci mereu în păcate şi fărădelegi şi, pe zi ce merge,se întunecă în tine chipul lui Dumnezeu?

Cu capul în sus

Dintre toate vieţuitoarele pământului, singur omula fost făcut cu privirea întoarsă în sus, spre cer, spre

Făcătorul său. Toate celelalte vieţuitoare se uită spre

pământ. Este şi faptul acesta o predică ce ne arată că

patria noastră cea adevărată este cerul… Să ne ridicăm

cu sufletul spre cer, spre Dumnezeu.

Page 158: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

158

„DOMNUL VEACULUI ACES-TUIA”… (II COR. 4, 4)

iciodată parcă n-a fost lumea şi purtările oa-menilor aşa de stricate ca azi, în sensul că ni-

ciodată satana n-a avut biruinţe aşa de multe ca azi.Satana e parcă azi – cum foarte bine zice ApostolulPavel – „dumnezeul veacului acestuia, care a orbitmintea oamenilor, să nu vadă strălucind Evanghelia luiHristos” (II Cor. 4, 4). Sau, cum zice într-alt loc că sa-tana este un domnitor, un stăpânitor, un duh puterniccare domneşte în întunericul acestei lumi (Efes. 6, 12).

Uitaţi-vă cât de mulţumit se uită acest „domnitor”peste lumea şi oamenii de azi. Împărăţia lui parcă n-afost niciodată aşa de mare şi de tare ca azi. Un „semă-nător de neghină”, zice Evanghelia că este diavolul(Matei 13, 39). Parcă niciodată n-a avut diavolul un se-ceriş atât de bogat ca azi. Răutăţile cele multe de azi:trufia, pizma, beţiile, sudălmile, înşelătoriile, nedreptă-ţile, goana după bani şi plăceri, nepăsarea de cele su-fleteşti, ura dintre om şi om şi dintre popor şi poporsunt tot atâtea roade răsărite din neghina satanei. Un„omorâtor de oameni” (Ioan 8, 44), zice Evangheliacă-i diavolul şi „cei ce trăiesc după duhul care esteacum în lume sunt morţi în păcate” (Efes. 2, 1-2) sau,mai bine zis, omorâţi de satana cu ajutorul păcatelor.

Se pare că s-a împlinit în zilele noastre profeţia dinApocalipsa unde se spune că „balaurul cel mare, şar-pele din început, care se numeşte diavol, se va războicu cei rămaşi din seminţia Fecioarei şi „i s-a dat lui să-

N

Page 159: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

159

i biruie pe ei şi i se dete stăpânire peste orice seminţieşi popor, şi limbă, şi neam şi se vor închina lui toţi lo-cuitorii de pe pământ, al căror nume nu este scris încartea vieţii Mieluşelului celui înjunghiat” (Apoc. 13,7-8). Parcă am ajuns o culme a puterii diavolului. Dartocmai această culme a puterii este profeţită înApocalipsa ca un semn că balaurul cel mare (diavolul)merge spre pieire (Apoc. 17, 11). Mieluşelul (IisusMântuitorul) îl va birui pe el pentru că El este Domnuldomnilor şi împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşişi credincioşi care sunt cu El de asemenea îl vor birui(Apoc. 17, 14).

Acum ori mai târziu, se va porni o mare ofensivăîmpotriva „domnului veacului acestuia” care este sata-na. În stricăciunea vremilor noastre, se va ivi o maremişcare de întoarcere la Mântuitorul şi Evanghelia Lui.În culmea puterii sale, satana va fi biruit.

În această luptă şi ofensivă contra ispititorului dia-vol, şi tu, dragă cititorule, eşti chemat. Prin râvna ta,prin dragostea ta, prin faptele tale, prin pilda vieţii tale,şi tu eşti chemat să ajuţi biruinţa Evangheliei şi împă-răţiei lui Dumnezeu. Un creştin adevărat trebuie să fieun luptător pentru împărăţia lui Dumnezeu, trebuie săfie un „bun ostaş al lui Hristos” (II Tim. 2, 3).

Page 160: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

160

„OCHII MEI PRIVESC ASUPRAPĂMÂNTULUI VOSTRU DE LAÎNCEPUTUL ANULUI PÂNĂ LA

SFÂRŞITUL ANULUI”

şa zice Domnul: „Ochii Mei privesc asuprapământului vostru de la începutul anului până

la sfârşitul anului. De veţi asculta toate poruncile pecare le poruncesc Eu vouă, de veţi iubi pe DomnulDumnezeul vostru şi veţi sluji Lui din toată inima şi din

A

Page 161: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

161

tot sufletul vostru, Eu voi da pământului vostru ploaietimpurie şi ploaie târzie şi veţi strânge grâul şi vinulvostru şi voi da iarbă în ţarinile voastre pentru vite»…«dar, de vă veţi abate, cu mânie Se va aprinde Domnulasupra voastră şi va închide cerul, ca să nu fie ploaie şipământul să nu-şi dea rodul său” (Deut. 11, 12-17).

„De veţi asculta cu luare-aminte glasul Dumneze-ului vostru ca să păziţi şi să faceţi toate poruncile carevă poruncesc Eu vouă astăzi, binecuvântate vor fi roa-dele pământului vostru şi cirezile vacilor voastre şiturmele oilor voastre. Şi va deschide Domnul vistieriaSa cea bună, cerul să dea ploaie pământului tău învremea sa”… „Iar de nu veţi asculta glasul DomnuluiDumnezeului vostru şi nu veţi păzi poruncile Lui, Dom-nul va trimite peste tine blestem, lipsă şi ameninţări.Cerul deasupra capului tău va fi de aramă şi pământulcare este sub tine de fier şi va face Domnul praf şi pul-bere ploaia pământului vostru” (Deut. cap. 28).

Aşa zice Domnul: „De voi închide cerul şi nu va fiploaie şi de voi trimite moarte în poporul Meu şi de seva smeri poporul Meu şi se vor ruga şi se vor întoarcedin căile lor cele rele, Eu îi voi auzi din cer, milostivvoi fi păcatelor lor şi voi vindeca pământul lor” (IICron. 7, 14).

Astă-vară, un gazetar de la o gazetă din Bucureşti(«Dimineaţa») a umblat pe la băile din Sovata şi cuacest prilej a ţinut să se întâlnească şi cu un ţăran depe-acolo, să afle de la el ce fel de păsuri mai sunt prinlumea de la sate.

– Cum o mai duceţi, bădiţă? l-a întrebat gazetarulpe sătean.

Page 162: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

162

– Rău, domnule, că nu mai plouă şi ni se uscăholdele… S-a supărat bunul Dumnezeu pe noi, că preas-au stricat oamenii… În hotarul nostru s-a aflat ieriun prunc lepădat de maică-sa; de o săptămână zacepruncul aruncat pe hotar şi mâine iese comisia să-l în-groape. Pentru răutatea asta s-a încuiat cerul şi ni seuscă holdele…

Aşa a răspuns ţăranul, iar gazetarul a prins acestrăspuns pe hârtie şi l-a publicat în gazetă. De încheiere,gazetarul scrie aşa în batjocură şi se întreabă: „oare celegătură poate fi între un copil lepădat pe hotar şi ploa-ie?… Eu nu aflu o altă legătură decât neştiinţa şi su-perstiţia (credinţa băbească) poporului. Ne trebuieşcoală şi cultură pentru popor!”

Să mă ierţi, d-le gazetar de la Bucureşti, dacă eunu sunt de părerea d-tale, ci sunt şi eu de părerea plu-garului de la Sovata, care vedea o legătură între nele-giuirea unei mame ce şi-a omorât copilul şi ploaia ce-rului de sus. Această legătură – pe care o fac toţi plu-garii – nu răsare din neştiinţă şi lipsă de „cultură”, ciea răsare din Biblie, unde se spune limpede că vremeacea bună este un dar al cerului de sus şi se pogoară cubinecuvântare peste purtările cele bune, iar vremeacea rea este certarea şi mustrarea Domnului pentru ne-legiuirile oamenilor.

Poporul nostru plugar a pus la inimă învăţăturileDomnului despre vreme scrise în Biblie şi le-a trecutdin tată în fiu peste veacuri de-a rândul. Plugarii suntlegaţi cu toată truda şi munca lor de darul cerului desus. Când nu se pogoară dar de sus, toată munca pluga-rului e zadarnică. Un scriitor din Rusia (Tolstoi) spuneacă plugăria nu e altceva decât o preafrumoasă rugăciu-

Page 163: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

163

ne care te ţine în neîncetată legătură sufletească cu ce-rul, cu Dumnezeu. Plugăria dă omului o zestre, o moş-tenire sufletească pe care cei de la oraşe n-o înţeleg; şide aceea gazetarul de la Bucureşti râdea de ea şi cerea„cultură”, să o înlăture.

Şi acum să-l lăsăm pe gazetar în ştirea Domnului.Noi să înţelegem că vremea este şi ea o predică prin ca-re Domnul ne arată darurile Sale sau ne mustră pentrufărădelegile noastre. Se pare însă că nici pe aceastăpredică atât de grăitoare n-o mai ascultă oamenii.

S-a schimbat şi umblarea vremii

De câţiva ani încoace, cu adevărat, parcă şi mersulvremii s-a schimbat înspre rău. Binecuvântarea ceruluide sus nu se mai pogoară cu căldură şi ploaie la vremepeste lucrul mâinilor noastre, ci parcă de sus ne urmă-reşte certarea Domnului cu vreme nepotrivită.

Să luăm aminte! Vremea de astăzi vorbeşte, prinvremea de astăzi vorbeşte cu noi Domnul şi ne mustrăpentru multele noastre păcate.

Buruienile şi spinii păcatelor prea ne-au copleşit cutotul ogoarele sufletului şi de aceea nici ogoarele pe ca-re le muncim nu ne mai dau rodul aşteptat.

Numai când vom ara şi pământul inimii noastre şivom scoate din el spinii păcatelor, atunci vor da şiogoarele noastre roade mai bogate.

Altfel de purtări aveau bătrânii noştri şi de aceeaaltfel de vremuri, mai bune, umblau atunci. Cânderam copil, îmi aduc aminte că moşul meu nu băga

Page 164: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

164

grâul în pământ fără să cadă mai întâi în genunchilângă el şi să se roage pentru ajutorul şi binecuvânta-rea cerului de sus.

Pentru păcatele noastre, Domnul ne ceartă cu po-topuri, uragane, secete, furtuni, grindină şi fel şi felde prăpăduri. Este şi aceasta o pedeapsă prin careDomnul Dumnezeu ne cheamă să ne îndreptăm. Însăoamenii nici pe această predică atât de grăitoare nu oascultă.

Page 165: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

165

„ŞI A ÎNCEPUT A-I CREŞTELUI SAMSON IARĂŞI PĂRUL

CAPULUI”

maginea de mai sus arată un moment din istorialui Samson cel tare, din Biblie, care îşi avea tai-

na puterii în părul capului său. Cu uriaşa lui putere,Samson băgase spaimă şi moarte în filisteni, dar maitârziu şi-a pierdut puterea; şi şi-a pierdut-o aşa că ispital-a aruncat în braţele unei femei cu numele Dalila care,prin linguşire, aflând că tăria puterii lui stă în păr, i-atăiat părul noaptea şi astfel filistenii l-au prins. Şi,scoţându-i ochii, l-au aruncat în temniţă. Dar în temni-ţă, lui Samson „a început a-i creşte iarăşi părul capu-lui” şi, odată cu aceasta, şi puterea lui s-a întors înapoi.Cu prilejul unui ospăţ, când filistenii l-au scos din tem-niţă să râdă de el, Samson apucă cu tărie stâlpii casei şi,scuturându-i, casa se dărâmă şi omorî pe toţi filistenii(Judec., cap. 16).

Când eram la şcoală, de multe ori am râs deaceastă istorie a lui Samson cu părul lui. Dar astăziaflu o adâncă învăţătură în această istorie. Puterea luiSamson n-a stat în părul lui (că păr mare au destui şiazi), ci a stat în aceea că el era alesul şi iubitul Dom-nului. „Duhul Domnului venea peste Samson”, nespune Biblia (Judec. 14, 6), şi acest Duh îl întărea să-i

I

Page 166: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

166

biruie pe duşmani. Dar acest Duh întăritor şi biruitorL-a pierdut Samson după ce s-a aruncat în braţeleDalilei, adică în braţele păcatelor. Aşa, iubite citito-rule, şi tu, şi eu suntem nişte Samsoni cu putere uriaşăde a-l birui pe diavolul şi păcatul, până când suntemaleşii şi iubiţii Domnului. Dar, îndată ce sărim în bra-ţele patimilor şi păcatelor, pierdem şi noi, ca şiSamson, puterea de a-l birui pe diavolul şi păcatul. PeSamson, filistenii l-au orbit şi l-au aruncat în temniţă,unde îşi băteau joc de el. Aşa şi pe noi, păcatele şi pa-timile, după ce ne biruie, ne orbesc şi ne fac robii lor.Beatul, desfrânatul, zgârcitul, mâniosul sunt tot atâţiaorbi şi robi de care diavolul râde şi îşi bate joc.

Dar ce ne spune mai departe Biblia? Că părul luiSamson a început iar a creşte şi, odată cu acesta, i-acrescut şi puterea. O, ce înţeles adânc este în aceastăistorie! Aşa creşte, iubite cititorule, şi astăzi darul şiharul lui Dumnezeu într-un suflet ce s-a hotărât să iasădin păcate. Aşa creşte puterea sufletească a oricăruiom ce s-a hotărât la luptă împotriva păcatelor. Şi eu,cel care scriu aceste rânduri, stăteam odată ca Samson,orbit şi batjocorit în temniţa patimilor şi păcatelor (şiaşa stă orice păcătos), dar, din ziua în care m-am hotă-rât să ies din păcate şi să trăiesc cu Hristos, din aceaclipă a început să crească şi „părul” meu, adică a înce-put să crească darul şi harul lui Dumnezeu, care mă vaduce ca pe Samson la biruinţă deplină asupra vrăjma-şilor diavoli.

Tu, cititorule, eşti tot în temniţa patimilor?Din istoria lui Samson să învăţăm că pe câmpul de

luptă cu ispitele şi atacurile vrăjmaşului diavol nu se

Page 167: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

167

poate face nici o vitejie şi nu se poate câştiga nici o bi-ruinţă decât cu darul şi harul Duhului Sfânt. Şi iarăşi:îndată ce sărim în braţele ispitelor şi patimilor, pierdemdarul Duhului Sfânt şi o dată cu acesta pierdem şi luptamântuirii noastre sufleteşti.

Page 168: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

168

„ŞI VĂZÂND FARAON CĂ AREUŞURARE, I SE ÎNVÂRTOŞAINIMA ŞI NU ASCULTA”

abloul de mai sus arată o întâmplare din Biblie.Moise şi Aron veniră în faţa lui Faraon cu po-

runcă de la Dumnezeu să-i lase pe israeliţi din robie.Trimişii lui Dumnezeu începură a face şi minuni, casă-l încredinţeze pe Faraon despre porunca Domnului.Moise aruncă toiagul jos şi acesta îndată se prefăcu înşarpe şi din şarpe iar se făcu toiag. La asta, ne spuneBiblia că Faraon s-a spăimântat, dar spaima lui a ţinutnumai până a ţinut minunea (până când şarpele stăteacu gura căscată către el) şi apoi iar se învârtoşa să nuasculte porunca Domnului. Pentru asta, Dumnezeu atrimis cele zece plăgi asupra lui şi a egiptenilor. Decâte ori sosea o plagă, Faraon făgăduia îndreptare, darîndată ce trecea plaga, „văzând că are uşurare, i se în-vârtoşa inima şi nu asculta”. Această neascultare, însfârşit, l-a băgat în Marea Roşie unde l-a înghiţitmoartea (Ieşire 14, 28).

Această istorie e plină de învăţătură şi pentru noi şivremurile noastre. De la război încoace, cu adevărat,parcă şi noi trăim plăgile Egiptului. Abia se gată un ne-caz şi altul, mai mare, soseşte. Abia scăpăm de un răuşi altul, şi mai mare, ne ajunge. De câţiva ani încoace,

T

Page 169: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

169

Domnul vorbeşte şi cu noi prin semne şi minuni, prinfel de fel de pedepse şi plăgi, aşa cum vorbea odinioarăprin Moise şi Aron. Oare războiul n-a fost şi el o plagă,„plaga sângelui” din Biblie? Şi, de la război încoace,câte mai veniră peste noi: scumpetea, greutăţile, muscacea rea, secetele, veşti de războaie, cutremure de pă-mânt etc., etc. Şi cine ar putea spune câte vor mai venide acum înainte, că semnele sunt mai mult tot de răudecât de bine. Noi însă trăim în chipul şi asemănarea luiFaraon. Vedem pedeapsa cerului de sus, o simţim, ne şispăimântăm de ea, dar nu ne îndreptăm. Ca şi Faraon,făgăduim şi noi îndreptare până când ne îmblăteşte pe-deapsa cerului de sus, dar, îndată ce trece puţin pedeap-sa şi ne uşurăm, uităm de îndreptare. „Şi zicem: «Sun-tem scăpaţi». Şi iarăşi facem tot aceleaşi urâciuni” (Ier.7, 10). Oare cei mai mulţi care au scăpat cu viaţă dinrăzboi n-au făcut aşa?

Creştinilor! Semnele şi arătările, necazurile şi plă-gile din vremile noastre, toate sunt strigarea şi chema-rea Domnului să ne întoarcem către El. Noi însă stă-ruim mai departe în răutăţi şi ne cufundăm tot maiafund în păcate. Noi încercăm să înecăm necazurile înpaharele cu băutură. Să luăm aminte! Neascultarea luiFaraon s-a gătat cu pieirea sa în valurile Mării Roşii.Aşa şi azi, neascultarea faţă de Dumnezeu îl trage peom în valurile pieirii sufleteşti. Nu eu o spun aceasta, cio spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ce zice: „Denu vă veţi îndrepta, toţi veţi pieri” (Luca 13, 3, 5).

Page 170: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

170

BIRUINŢA LUI SAMSON ASU-PRA LEULUI

maginea de mai sus arată o întâmplare pe care oistoriseşte Biblia în cartea Judecători, la capito-

lul 14. Şi anume ne spune Biblia că plecase Samson cutatăl său şi cu mama sa în Timna, ţara filistenilor. ÎnTamnata văzuse Samson „o femeie din fetele filisteni-lor, care i-a plăcut lui” şi acum mergea cu părinţii să oceară de soţie. Dar pe drum, „ajungând la viile Timnei”,„în calea lui Samson – care rămăsese ceva mai înapoi

I

Page 171: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

171

de părinţii lui – a ieşit un pui de leu răcnind”. Atunci,ne spune Biblia că Duhul Domnului a venit pesteSamson şi l-a întărit aşa că, apucând pe puiul cel de leu,„l-a spintecat ca pe un ied de capre şi ca o nimica eraîn mâinile lui”… (Citiţi pe larg în cartea Judecători, lacap. 14.)

Aceasta este întâmplarea istorisită în Biblie; şiacum să luăm aminte că această întâmplare este cu în-văţătură sufletească şi pentru noi, creştinii de astăzi. Caşi Samson, şi noi suntem în călătorie, în călătoria vieţiinoastre spre cer; leul care a ieşit în calea lui iese şi încalea vieţii noastre. Acest leu este diavolul, căci aşa zi-ce Scriptura: „Privegheaţi, pentru că potrivnicul vostrudiavolul umblă ca un leu răcnind şi caută pe cine săînghită” (I Petru 5, 8). În sute de feluri iese acest dia-vol în calea vieţii noastre cu ispitele şi amăgirile lui. Laorice cotitură din drumul vieţii noastre, din orice tufiş,diavolul ca un leu ne pândeşte şi sare în calea noastră săne „înghită”. Ici, iese acest diavol în calea omului şi-lcheamă în crâşmă şi, dacă omul îl ascultă, apoi e grijadracului mai departe ce să facă cu el. Dincolo, iată-l pesatana cum iese în calea omului şi-l cheamă la jocuri, lapetreceri, la plăceri, la strâmbătăţi, la furturi şi la altepăcate ucigătoare de suflet.

Ce să facem noi creştinii ca să scăpăm de acest dia-vol, de acest leu omorâtor de oameni? (Ioan 8, 44). Răs-puns la această întrebare ne dă Scriptura care zice:„Împotriviţi-vă diavolului şi va fugi de la voi” (Iacob 4,7), adică intraţi în lupta cu diavolul, ca să-l biruiţi şi săscăpaţi de uciderea lui. Dar, ca să-l putem birui pe leul-diavol, ne trebuie şi nouă ceva, ne trebuie şi nouă ceea ce

Page 172: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

172

l-a ajutat şi l-a întărit pe Samson să omoare puiul de leuce ieşise în calea lui: ne trebuie şi nouă Duhul Domnului.

Creştinilor! Iisus Hristos ne-a dat putere ca să bi-ruim şi noi orice putere a vrăjmaşului diavol (Matei 10,1). Dar această putere o avem numai atunci, dacă-Lavem pe Hristos ca Stăpân al vieţii noastre, ca Împărat,Domn şi Poruncitor în casa sufletului nostru. Împotrivasatanei şi a atacurilor lui trebuie să purtăm luptă zi de zişi pas de pas. Ca să purtăm această luptă cu izbândă, netrebuie arme; şi aceste arme sunt cele pe care ni le spuneApostolul Pavel: „Îmbrăcaţi-vă în toate armele luiDumnezeu, ca să puteţi sta împotriva meşteşugurilor di-avolului… încingeţi-vă mijlocul vostru cu adevărul, îm-brăcaţi-vă cu zaua dreptăţii, luaţi pavăza credinţei, coi-ful mântuirii şi sabia Duhului Sfânt” (Efes. 6, 11-17).

Cititorule! Ai tu aceste arme? Te sileşti tu să ţi le câş-tigi şi să te îmbraci cu ele? Dacă le ai, atunci, ca şi Sam-son, cu uşurinţă îl birui pe satana oricând şi oriunde ţi-arieşi în calea vieţii. Dar dacă nu ai armele împotriva sataneişi nu te sileşti să le ai, atunci oricât de mare şi tare ai fi,eşti un slab şi un slăbănog pe care diavolul te trânteşte printoate şanţurile şi noroaiele păcatelor şi îşi bate joc de tine.

Ridică-te, omule, ridică-te şi te întoarce la Domnulşi atunci Duhul Domnului te va întări, ca să-l birui pesatana şi să-ţi mântuieşti sufletul.

Urme de lup

Un domn discuta cu un ţăran:

– Nu este drac, zicea domnul.

– Ba este, răspundea ţăranul.

Page 173: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

173

– L-ai văzut?

– Dar d-ta văzut-ai lup?

– Ba.

– Atunci de unde ştii că este lup?

– I-am văzut urma chiar şi în iarna asta.

– Vezi, dragă domnule, răspunse ţăranul, aşa am

aflat şi eu că este drac, că i-am văzut urmele între oa-

meni. Ori încotro mă uit, eu văd urmele lupului-diavol

(minciuna, făţărnicia, zavistia, trufia, vicleşugul etc.,etc.) şi din acestea ştiu şi cred că este drac. Diavolul es-

te acela care îţi şopteşte d-tale şi altora să nu credeţi înel, ca să nu vedeţi isprăvile lui. Uită-te bine, dragădomnule, că-i plină lumea de oameni pe care lupul-

diavol i-a mâncat aşa de rău că numai hainele au mai

rămas de ei şi de sufletul lor.

Page 174: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

174

Page 175: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

175

CARTEA A III-A

Page 176: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

176

Page 177: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

177

Cuvânt înainte

Cartea primă şi a doua din „Citiri şi tâlcuiri” aufost bine primite. Cea dintâi s-a gătat de mult, în câtevaluni, iar a doua e pe gătate. Faptul acesta m-a îndem-nat să scot acum a treia carte din aceste citiri biblice.

Mulţumesc şi din acest loc bunului Dumnezeu şiscumpului meu Mântuitor că am fost ajutat să scotacum a treia carte din citiri biblice şi a şaptea din căr-ţile spicelor sufleteşti.

Cine ştie cu câte greutăţi şi jertfe materiale se ti-păresc azi cărţile îşi poate da seama de cât ajutor m-aînvrednicit pe mine Mântuitorul, Căruia Îi mulţumescneîncetat şi Îl rog să-i binecuvânteze cu folos de mân-tuire sufletească pe cei ce vor citi aceste cărţi pe careEl mi-a arătat cum să le scriu şi El mi-a ajutat să le ti-păresc.

Sibiu, la 1 decembrie 1926

IOSIF TRIFA, preot,redactorul foii «Lumina Satelor»

Page 178: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

178

„ŞI S-A LUPTAT ÎNGERUL CUIACOB ŞI L-A BIRUIT”

maginea de mai sus arată o întâmplare din Bi-blia Vechiului Testament. Iacob plecase de la

Laban înapoi în ţara Canaan, să ceară iertare şi împă-care de la fratele său Isav. Pe drum i s-a arătat un în-ger în chip de om şi s-a luptat cu el toată noaptea şi l-abiruit îngerul pe Iacob, lovindu-l la încheietura coap-selor, aşa că Iacob a căzut jos şi a rămas şchiop. În re-vărsatul zorilor, Iacob a cerut binecuvântarea de la cel

I

Page 179: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

179

ce luptase cu el. Atunci îngerul l-a binecuvântat, zi-când: „Numele tău nu va mai fi Iacob, ci te vei chemaIsrael, căci ai luptat cu Dumnezeu”… (Citiţi pe larg laFacere 32, 24-32.)

Plină de un adânc înţeles este această întâmplare.Iacob s-a luptat cu Domnul şi Domnul l-a biruit pe el.Cea dintâi cerinţă a mântuirii noastre sufleteşti este şi azitot aceasta: să fii biruit de Domnul, să fii biruit pentruDomnul, să-ţi simţi toată slăbiciunea puterilor tale, căciputerea lui Dumnezeu tocmai în această slăbiciune seadevereşte (II Cor. 12, 9). Unul dintre duşmanii mântuiriinoastre sufleteşti este tocmai puterea firii noastre celeivechi, puterea omului nostru celui vechi. Această puterese luptă mereu cu Domnul şi de multe ori nu vrea să selase biruită de Domnul. Spre pildă, când vrei să apuciatare cale rea, Domnul Se luptă cu tine, să te oprească;dacă nu te-ai oprit din calea răului, e semn că a biruit„puterea” ta. Când vrei să mergi duminica la crâşmă,Domnul Se luptă cu tine, să nu te duci; dacă te-ai dus, esemn că a biruit „puterea” ta. Când îţi greşeşte de-aproa-pele tău sau îţi face vreo supărare, Domnul Se luptă cutine să rabzi, să taci, să ierţi; dacă nu poţi răbda şi nu poţiierta, e semn că ai biruit tu. Biruinţa ta este aproape tot-deauna biruinţa diavolului şi, dacă vrei să scapi deaceastă biruinţă pierzătoare de suflet, trebuie să fii biruitşi înfrânt de Domnul şi pentru Domnul.

O, ce pildă minunată ne este, în această privinţă,Iisus Mântuitorul şi viaţa Lui! Viaţa Mântuitorului, dela naştere până la moarte, n-a fost altceva decât o ne-sfârşită înfrângere, o înfrângere pentru Dumnezeu, pen-tru ascultarea lui Dumnezeu. Era aceasta o înfrângere

Page 180: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

180

de care se ţinea pas cu pas biruinţa, pentru că Dumne-zeu era alături de Fiul Cel dispreţuit şi Îl ajuta. Mân-tuitorul S-a făcut un Miel slab, ca să poată birui păca-tul, lumea şi iadul.

Această înfrângere pentru Domnul ne trebuie şinouă. Iacob a primit binecuvântare după ce a fost biruitde Domnul. După această înfrângere, i s-a schimbat şinumele în Israel. Tot aşa s-a întâmplat şi cu Saul. Mer-gea Saul plin de trufie şi de „putere” spre Damasc, să-ipersecute pe creştini, dar Domnul l-a aruncat la pământşi l-a făcut un orb neputincios. Din această cădere şi în-frângere s-a ridicat Saul plin de dar şi de binecuvântareşi din Saul s-a schimbat în Pavel.

Această înfrângere ne trebuie şi nouă pentru do-bândirea mântuirii noastre sufleteşti. A fi înfrânt şi bi-ruit de Domnul înseamnă a simţi că eşti slab, că singurnu poţi face nimic. În această slăbiciune se arată pute-rea lui Dumnezeu, precum a spus-o aşa de frumos şiPavel, apostolul: „Am plăcere în slăbiciune, în mus-trări aspre, în necazuri şi strâmtorări pentru Hristos,căci când sunt slab, atunci sunt puternic” (II Cor. 12,10). Când cad, Domnul mă ridică, zicea şi psalmistulDavid. Pe înţelesul cel adevărat, când mă rog zicând:„Doamne, întăreşte-mă”, ar trebui să zic: „Doamne,slăbeşte-mă”… Doamne, slăbeşte-mă şi îmi sfarmătoate puterile firii mele celei vechi, pentru ca să biruitotdeauna Tu.

O, ce putere, ce dar şi ce binecuvântare urmează înviaţa ta după ce eşti biruit de Domnul şi ai devenit cuadevărat robul Lui!

În viaţa creştinilor se foloseşte vorba de „robul luiDumnezeu”. E o vorbă frumoasă şi cu adânc înţeles,

Page 181: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

181

dar de cele mai multe ori e numai o vorbă goală, căci afi rob cuiva înseamnă a fi biruit de el şi supus întru toatelui. A fi robul lui Dumnezeu înseamnă a-I sluji întrutoate numai Lui şi a nu te mişca şi duce nicăieri fără şti-rea Lui. A fi robul lui Dumnezeu înseamnă a fi copleşitcu totul de Duhul lui Dumnezeu, de dragoste, de milă,de bunătate, de adevăr şi de celelalte daruri ce curg dinEvanghelia Lui. Or, dacă ne uităm în jurul nostru, ve-dem că cei mai mulţi se cheamă numai robi ai lui Dum-nezeu, dar aievea sunt robi ai patimilor şi plăcerilorlumeşti, sunt robi ai diavolului care îi târăşte în toatepărţile cu ajutorul patimilor şi plăcerilor lumeşti. De cineeste biruit cineva, aceluia îi este rob, zice Apostolul Pe-tru (II Petru 2, 19). Eşti tu biruit de Domnul sau de dia-volul, eşti tu robul lui Dumnezeu sau robul diavolului?

O temniţă dulce

Apostolul Pavel a scris Epistola către Filimon întemniţă. Şi ştiţi ce scrie în epistolă? „…Mulţumesc lui

Dumnezeu… am bucurie şi mângâiere…” Nici un cu-

vânt de plângere şi durere. Picioarele îi erau legate înobezi grele şi Pavel scrie despre bucurie şi mângâiere.

Da, da, pentru că trăia cu sufletul în libertatea cea dul-

ce a Evangheliei; era slobod de legăturile păcatului.O aşa temniţă dulce avea şi Iosif, care scăpase în

temniţă din robia desfrânării în care încerca să-l atragăsoţia lui Putifar. Temniţa şi robia cea adevărată este

păcatul. Din această temniţă şi robie trebuie să scă-

păm. „Scoate, Doamne, din temniţă sufletul meu”…

Page 182: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

182

Doi biruiţi…

Despre Saul ne spune Biblia că un „duh rău îl

muncea pe el”; iar despre David ne spune că „peste

David era Duhul Domnului” (I Sam. 16, 13-14). Saul

era biruit de diavolul, iar David era biruit de Domnul.

nimeni n-a cântat aşa de frumos ca David bucuria şi

puterea unei vieţi biruite şi cârmuite de Domnul.

„Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de

cine mă voi teme? Domnul este scutitorul vieţii mele, de

cine mă voi înfricoşa?” (Ps. 26, 1).Dragă cititorule! Noi n-avem o altă slobozenie de-

cât a fi robii lui Dumnezeu ori robii diavolului. O altă

cale, de mijloc, nu este, căci nimeni nu poate sluji ladoi domni: „şi lui Dumnezeu, şi Mamonei”. Eşti tu, ci-

titorule, robul lui Dumnezeu, sau eşti un rob al păcatu-

lui (Rom. 7, 15), ţinut în robie de satana, ca să faci voia

lui, legat fiind în legăturile poftelor şi ale patimilor?

(Rom. 5, 6).

*

„Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi a căutat spremine. Şi m-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina no-roiului şi a pus pe piatră picioarele mele” (Ps. 39, 1-2).

Page 183: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

183

CEVA DESPRE VIAŢAFAMILIALĂ

maginea de mai sus îi arată pe strămoşii noştriAdam şi Eva după ce Dumnezeu i-a scos din rai

şi i-a lăsat în lume ca „prin sudoarea feţei lor să-şicâştige pâinea cea de toate zilele”. Şi a zis Dumnezeucătre Adam: „Blestemat să-ţi fie ţie pământul, întru ne-cazuri vei mânca dintr-însul în toate zilele vieţii tale…spini şi pălămidă va răsări ţie şi în sudoarea feţei talevei mânca pâinea ta”… Iar către Eva a zis: „Înmulţind

I

Page 184: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

184

voi înmulţi durerile tale şi în dureri vei naşte fii”.(Citiţi pe larg la Facere, cap. 3)

Aşa i-a pedepsit Dumnezeu pe Adam şi pe Eva, darbine să băgăm de seamă, nu cumva să credem că muncali s-a dat lui Adam şi Evei numai ca o pedeapsă cereas-că. Munca li s-a dat lui Adam şi Evei şi ca un ajutor su-fletesc; li s-a dat spre sănătatea lor trupească şi sufle-tească. Toţi învăţaţii vremilor trecute şi vremilor noas-tre sunt de aceeaşi părere, că munca întăreşte sănătateatrupească şi sufletească a omului. Dumnezeu a pedepsitneascultarea lui Adam şi a Evei cu necazurile traiuluivieţii, dar, în schimb, ca un Dumnezeu milostiv, le-adat şi o bucurie, o mângâiere, o fericire pământească.Această bucurie este viaţa familială. E greu traiul vieţiipentru un bărbat, e grea viaţa pentru o femeie, dar, înschimb, Dumnezeu a dat omului o mare bucurie înmijlocul vieţii familiale. Dacă este în această lume obucurie şi o fericire lumească, apoi aceasta este viaţafamilială, farmecul vieţii familiale.

Dar nu orice viaţă familială este o bucurie şi o feri-cire. Atâtea case şi căsnicii sunt iaduri adevărate. Te-meiul unei vieţi familiale fericite este Mântuitorul, esteviaţa cea trăită cu El şi cu Evanghelia Lui. Când şi so-ţul, şi soţia trăiesc o viaţă cuprinsă, aprinsă şi cârmuităde duhul Evangheliei, ferice de casa aceea şi de viaţafamilială din ea. Dar vai de casa din care s-a stins rugă-ciunea şi viaţa cea după Evanghelie. Dintr-o astfel decasă iese Mântuitorul şi în locu-I rămâne un iad, chiardacă ar fi plină casa de aur şi de toate bunătăţile! O, ceviaţă familială fericită este acolo unde soţii trăiesc o via-ţă nouă, după Evanghelie! Eu am cunoscut o casă unde

Page 185: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

185

soţii nu se ruşinau să îngenuncheze amândoi şi să seroage împreună seara şi dimineaţa. „Noi nu ne-amcertat niciodată – ziceau către mine – şi când am avutceva supărare întreolaltă, repede ne-am împăcat înDomnul, înainte de a ajunge diavolul între noi (draculaleargă tot în galop unde se ceartă soţii). Când ne-atrebuit ceva, ne-am rugat; când am avut ceva întrista-re, ne-am sculat şi noaptea la rugăciune… şi Domnulne-a ascultat şi a făcut minuni în casa noastră. Şi însporul mâinilor noastre”…

Dacă lumea de azi e stricată şi se strică mereu, apoipricina acestui lucru e tocmai faptul că s-a stricat viaţafamilială, iar viaţa familială s-a stricat pentru că oame-nii de azi nu-L cunosc pe Mântuitorul şi nu trăiesc o vi-aţă cu El şi cu Evanghelia lui. Nu se pot înţelege soţiide azi pentru că nu trăiesc o viaţă de creştini adevăraţi.În casa inimii oamenilor au intrat patimile cele rele şi aieşit Mântuitorul, de aceea au ieşit din casa lor bucuriaşi fericirea vieţii familiale. Unii au primit patima beţieişi beţia a făcut un iad din casa lor şi din viaţa lor fa-milială; alţii au apucat cu desfrânarea şi desfrânarea aspart şi a murdărit cuibul lor familial. Din multe su-flete s-a stins duhul blândeţii; duhul dragostei, duhulîndelung-răbdării şi al bunătăţii evanghelice şi de aicineînţelegeri, sudălmi, certuri, bătăi etc., etc. În alte su-flete s-a stins credinţa şi frica de Dumnezeu şi de aicidivorţuri, „sistemul” de a se feri de prunci, de a lepădaprunci etc., etc.

Se zguduie azi din temelie morala popoarelor şi alumii tocmai din pricină că s-a stricat curăţenia şi mo-ralul vieţii familiale. Tăria oricărui neam e familia. Şităria neamului nostru a fost viaţa familială simplă şi cu-

Page 186: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

186

rată a poporului de la sate. De când eram copil în casatatălui meu plugar, mi-aduc aminte că toţi ai casei în-genuncheam şi ziceam „Tatăl nostru” când începeam laplug. Sunetul plugului era un cântec de rugăciune. Mo-şul meu n-arunca sămânţa în pământ până nu îngenun-chea mai întâi lângă ea şi cerea binecuvântarea ceruluide sus. O, ce bucurie dă şi azi viaţa de muncă şi de ru-găciune de la sate! Eu mă gândesc la bucuriile tatăluimeu plugar, care vorbeşte cu oile lui şi îşi mângâie boiila jug. La oraşe, lumea e mai puţin credincioasă tocmaifiindcă a schimbat felul vieţii lăsat de Dumnezeu.Domnii au făcut zi din noapte şi noapte din zi. La sate,oamenii trăiesc şi azi o viaţă mai strâns legată deDumnezeu prin muncă şi credinţă. Dar, durere! Şiaceastă viaţă s-a stricat. Unde se pomeneau în vremu-rile de demult la sate atâtea divorţuri şi atâtea casestricate ca azi?

Eu te întreb, ce fel de viaţă familială trăieşti tu, ci-titorule şi cititoare care sunteţi căsătoriţi? Lăsaţi-L peMântuitorul să intre în inimile voastre şi atunci şi în că-suţa voastră se vor sălăşlui pacea, dragostea, liniştea,bună înţelegerea şi binecuvântarea în toate lucrurilevoastre.

Ce sădeşte unul smulge celălalt

Doi soţi aveau o grădină pe care o semănaseră cumai multe feluri de legume. Mai rămăsese un colţ mic

nesemănat. „Hai să semăn aici ceva fără ştirea bărba-

tului – îşi zise femeia. Să-i fac o surpriză.” Dar tot aşa

Page 187: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

187

se gândi şi bărbatul: să semene şi el ceva fără ştirea so-

ţiei. Nevasta a semănat flori, iar bărbatul mac. Când a

răsărit macul, nevasta a alergat şi l-a smuls, aşteptând

să răsară florile ei. Când au răsărit florile, le-a smuls

bărbatul, aşteptând să răsară macul lui, aşa că pe ur-

mă n-a mai răsărit nimic.

Aşa fac unii părinţi – foarte mulţi – şi când e vorba

de creşterea copiilor. Ce seamănă unul smulge celălaltşi astfel nu răsare nimic.

Aşa se întâmplă şi când, peste tot, copilul n-are

creştere bună în casă. În acest caz e zadarnică munca

ce o fac Biserica şi Şcoala. Ce seamănă preotul şi das-

călul în inima copilului smulge creşterea cea rea ce o

are copilul în familie.

Inima copilului e ca un ogor nesemănat. A părinţi-

lor este, în primul rând, înfricoşata răspundere despre

ce fel de sămânţă seamănă în acest pământ şi a lor este

răspunderea despre cum au ajutat să crească sămânţace au semănat-o în acest pământ Biserica şi Şcoala.

*

„Iar mamele care nu-şi cresc copiii în cucernicieşi frică de Dumnezeu sunt mai rele decât cele ce-şiomoară copiii.”

(Sf. Ioan Gură de Aur)

Page 188: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

188

IOSIF SCAPĂ ÎN TEMNIŢĂ DEROBIA DIAVOLULUI…

hipul de mai sus ni-l arată pe Iosif din Bibliecând ajunsese în temniţă. Soţia dregătorului

Putifar stăruise pe lângă Iosif să desfrâneze cu ea, în-să Iosif a fugit de ispita desfrânării. Ca răzbunare,femeia îl pârăşte pe Iosif că el a încercat să se apro-pie de ea. Atunci Putifar l-a aruncat pe Iosif în închi-

C

Page 189: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

189

soare, însă „Domnul a fost cu Iosif şi în închisoare şia vărsat peste el milă şi i-a dat lui trecere înainteacelui ce era mai-mare peste temniţă şi a dat el tem-niţa pe mâna lui Iosif şi Domnul era cu Iosif şi, întoate câte făcea el, Domnul îi dădea izbândă”... Aiciîn temniţă tâlcuieşte Iosif visul paharnicului şi al bu-cătarului lui Faraon. Paharnicul a scăpat din temniţă,precum i-a spus Iosif, dar, scăpând, l-a uitat pe Iosif.Nu l-a uitat însă Domnul şi, după doi ani, Iosif a ieşitdin temniţă ca cel dintâi sfetnic al împăratului. (Citiţipe larg la Facere, cap. 39 şi 40.)

O, ce plină de înţeles şi de învăţătură sufleteascăeste viaţa lui Iosif din Biblie! Biblia spune că „Domnulera cu Iosif şi Iosif izbutea în toate cele”. Dar asta nutrebuie să o înţelegem numai aşa că Domnul Şi-l alese-se pe Iosif şi Se ţinea de el cu dar şi izbânzi, ci trebuiesă vedem şi latura cealaltă. Iosif era alesul Domnuluipentru că trăia o viaţă plăcută Domnului, trăia o viaţăcu Domnul şi Domnul era cu el. După ce l-au vândutfraţii, Iosif ajunsese copilul nimănui în lume; dar toc-mai acest lucru l-a învăţat să se alipească cu tot sufle-tul lui de Tatăl Ceresc şi să-şi pună spre El toată nă-dejdea lui (Ps. 104). Iosif învăţase să trăiască o viaţălegată clipă cu clipă de Domnul şi această viaţă l-aajutat să treacă cu biruinţă peste toate încercările şinecazurile ce i-au ieşit în cale.

Cea mai grea încercare ce a ieşit în calea vieţii luiIosif a fost ispita desfrânării cu care îl ademenea femeialui Putifar. „În fiecare zi, ne spune Biblia, grăia femeiacătre Iosif să se culce şi să se împreune cu ea” (Facere39, 10). Zi de zi stăteau în faţa lui cele două căi: calea

Page 190: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

190

plăcerilor lumeşti – calea cea largă a morţii – şi caleacea strâmtă a vieţii. Moartea şi viaţa stăteau în faţa lui,să-şi aleagă. Iosif şi-a ales viaţa. Iosif a biruit ispitadesfrânării pentru că Domnul era cu el şi el era cuDomnul. „Vino, Iosife – va fi zis femeia lui Putifar –vino să ne veselim şi să ne culcăm împreună, căci nu nevede nimeni…”. „Fugi, femeie – va fi răspuns Iosif –eu nu sunt singur, eu sunt cu Domnul meu şi nu mădespart de Domnul meu pentru poftele cele lumeşti”…

Dacă Iosif ar fi fost biruit de ispita desfrânării, oarece s-ar fi ales de el? Până la un loc poate i-ar fi mersbine. Ar fi fost alesul şi iubitul stăpânei sale, dar maitârziu Putifar ar fi simţit acest lucru şi pe Iosif l-ar fimâncat ciorile şi spânzurătorile ca pe Iuda cel ce L-apărăsit pe Domnul. Soarta vieţii lui Iosif s-a hotărât înclipa când a biruit ispita. Să învăţăm că aşa trebuie săbiruim şi noi ispitele. Ispite multe ne ies şi nouă în caleşi mai ales cu ispita desfrânării iese şi azi satana decele mai multe ori în calea vieţii oamenilor. Aceastăispită grea poate fi biruită numai aşa cum a biruit-oIosif: printr-o viaţă trăită cu Domnul şi cu ajutor şi darde la Domnul. Pe cei mai mulţi creştini îi biruie ispitadesfrânării tocmai pentru că nu-L cunosc cu adevăratpe Domnul, nu trăiesc o viaţă cu El, n-au gustat dinbucuria, puterea şi dulceaţa acestei vieţi şi de aceea sedespart de Domnul, ca să rămână cu desfrânarea şi cupoftele cele lumeşti. O, cum ştie satana să-i atragă peoameni în ispita desfrânării…

De când eram preot la sat, îmi aduc aminte de uniicare se spovedeau aşa: „N-am făcut nici un rău mai ma-re, părinte, n-am omorât, n-am aprins, n-am furat, decâtiac-aşa cu muieri de-astea m-am mai scăpat…”. Adică

Page 191: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

191

diavolul îi şoptea omului să vorbească cu „iac-aşa” deun păcat aşa de mare şi ucigător de suflete cum e des-frânarea. O, ce păcat grozav e desfrânarea! E un păcataşa de mare încât, de cele mai multe ori, atrage asupraomului încă în această lume pedeapsa cerului de sus.Însă, o, ce binecuvântări se revarsă peste cei ce păzesccurăţia fecioriei (şi a juniei) şi curăţia căsătoriei.

După biruirea ispitei, e adevărat că Iosif ajunge întemniţă la suferinţă, dar suferinţa aceasta era o suferinţăce-i dădea binecuvântare şi bucurie chiar. Iosif era întemniţă, dar era voios că scăpase din cealaltă temniţă: apăcatului. Iosif era închis, dar avea o libertate dulce,avea o libertate mai scumpă şi mai dulce decât alţii:avea sufletul liber de lanţurile păcatului. Uitaţi-vă câtde mulţumit şi de liniştit stă Iosif, în vreme ce ceilalţistau legaţi şi aplecaţi de lanţuri grele. Aşa ar sta şi Iosifdacă ar fi păcătuit cu femeia lui Putifar.

Şi oare de ce l-a trecut Domnul pe Iosif prin atâteaîncercări şi suferinţe? Pentru că aceasta este şcoala su-ferinţelor, cea în care omul învaţă să-L cunoască cuadevărat pe Dumnezeu şi să se alipească cu toată inimalui de El. Ani de zile a stat Iosif în această şcoală şi,când îşi pusese nădejdea în făgăduinţa paharnicului căva interveni pentru el (dar paharnicul l-a uitat pe Iosif),Domnul mai lungeşte cu încă doi ani şcoala suferinţelorlui pentru ca el să înveţe că Domnul singur nu-l uită pecel credincios. Domnul a voit să facă din Iosif un vasales, un vas tare şi pentru aceasta a trebuit focul sufe-rinţelor şi al încercărilor, aşa precum olarul pe vaselecele mai bune le arde în foc mai tare. Când Iosif era unvas destoinic pentru Duhul lui Dumnezeu (Facere 41,38), se începe mărirea lui.

Page 192: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

192

Iată, iubite cititorule, ce minunată predică de viaţăne poate fi nouă Iosif din Biblie şi viaţa lui. Şi tu poţisă trăieşti o astfel de viaţă, şi tu poţi fi şi te poţi facealesul şi iubitul Domnului ca Iosif. Trăieşti tu o astfelde viaţă?

Acul doctorului

Când doctorul află pe cineva greu bolnav şi ameţit

de boală, ia un ac şi cu el îl împunge pe cel bolnav. Desimte bolnavul împunsătura şi se mişcă, atunci mai es-

te nădejde de scăpare şi tămăduire; dar de nu simte

bolnavul nimic, atunci e pierdută orice nădejde.Aşa sunt, dragă cititorule, şi suferinţele şi necazuri-

le ce ni le trimite doctorul nostru cel sufletesc, Tatăl

Ceresc. De simţi acul mustrărilor şi al suferinţelor,

atunci tu poţi fi tămăduit şi mântuit; dar dacă nu le

mai simţi eşti pierdut.

Page 193: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

193

VINUL L-A SMINTIT ŞI PE ÎN-ŢELEPTUL SOLOMON

maginea de mai sus arată cum a căzut din cre-dinţă înţeleptul Solomon. „Şi era împăratul

Solomon – zice Biblia – iubitor de femei şi a avut multefemei străine, afară de fata lui Faraon (care era soţialui). Şi a fost când a îmbătrânit Solomon, femeile auabătut inima lui după alţi dumnezei şi n-a fost inima luiSolomon întreagă cu Domnul Dumnezeul lui ca inimalui David, tatăl său. Şi a făcut Solomon rău înaintea

I

Page 194: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

194

Domnului. Pe muntele din faţa Ierusalimului a ziditaltar pentru idolii femeilor lui cu care aducea tămâie şijertfe idolilor. Şi Domnul S-a mâniat pe Solomon.” I-acruţat viaţa şi împărăţia numai pentru tatăl său, Davidproorocul. După moartea lui, împărăţia i-a fost spartă.(Citiţi pe larg în cartea I Împăraţi sau III Regi, cap. 11.)

O, ce lucru grozav se vede în chipul de mai sus!Solomon înţeleptul, Solomon alesul şi iubitul Domnu-lui, iată-l ajuns să se închine la idoli. Spre sfârşitul vieţiisale, Solomon L-a părăsit pe Domnul. Grozavă cădere!

Să cercetăm puţin cum a putut cădea Solomonîntr-o rătăcire atât de mare. Biblia ne spune şi acestlucru. Ni-l spune însuşi Solomon în cuvintele: „Amhotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, învreme ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, să stă-rui astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să fa-că fiii oamenilor” (Ecles. 2, 3). Eu socotesc că acestaeste începutul şi izvorul căderii lui Solomon. Nu-ivorbă, Solomon a luat această hotărâre nebună cugând bun, de a cunoaşte prostia şi nebunia (Ecles. 1,17) ce le fac băutura şi beţia, însă pe urmă Solomonnu s-a mai putut ridica din „nebunia” în care se băga-se. A şi scris Solomon cele mai potrivite învăţăturidespre beţie, la Pilde 28, 31-34, unde zice: „Nu te uitala băutură când face spume în pahar, alunecă uşor,dar pe urmă muşcă ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă.Ochii tăi se vor uita după femei străine şi gura ta vagrăi prostii. Şi vei fi ca un om culcat în mijlocul măriişi ca un cârmaci adormit la cârmă”. Ce învăţăturăadevărată! Solomon a scos-o şi a scris-o din păţanialui. Vinul l-a făcut şi pe el să iubească femei străine şi

Page 195: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

195

să piardă cârma cea adevărată a vieţii. Când s-a hotă-rât să-şi veselească trupul cu vin, Solomon credea căinima îl va cârmui şi atunci cu înţelepciune, dar vinuli-a stricat cârma inimii şi Solomon n-a mai putut scăpala viaţă. O, ce afurisită e băutura! Omul, când apucăcu băutura, îşi vede pieirea, dar nu se poate opri.

Solomon simţea şi scria că a pierdut cârma vieţii şitotuşi nu s-a mai putut întoarce din calea pieirii. N-aredracul nici un alt ajutor atât de bun ca băutura şi beţia.Băutura şi „femeile străine” (acestea două se ţin strânsdeolaltă) omoară şi azi cele mai multe suflete. Puţinidin cei ce apucă cu băutura se mai întorc înapoi pe că-rările vieţii.

Biblia ne spune că Solomon a ţinut să guste dintoate plăcerile acestei lumi. „Tot ce mi-au poftit ochiile-am dat şi nu mi-am oprit inima de la nici o desfă-tare”, scrie Solomon în Eclesiastul 2, 10. Dar iatăunde a ajuns Solomon cu gustarea tuturor plăcerilor.Sunt şi astăzi destui care trăiesc în credinţa rătăcităcă „trebuie să-şi trăiască viaţa”, satisfăcându-şi câtmai multe plăceri lumeşti. Toţi aceştia sunt pe căilepieirii sufleteşti.

Biblia ne spune că „inima lui Solomon n-a fostîntreagă cu Domnul”. Inima lui era împărţită în două.Cu o parte slujea Domnului, iar cu altă parte plăcerilorlumeşti, adică diavolului. De aici a pornit căderea lui,căci, pe urmă, diavolul i-a cuprins toată inima. Aşapăţesc şi azi toţi acei care cred că pot sluji cu inima lorşi Domnului, şi diavolului. Numai cu o inimă predatăîntreagă Domnului putem câştiga mântuire sufleteas-că. Solomon a cerut de la Dumnezeu „înţelepciune, sădeosebească binele de rău” (I Împ. 3, 9). Dumnezeu

Page 196: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

196

i-a ascultat cererea. Solomon i-a întrecut pe toţi cumintea şi înţelepciunea. Dar n-a avut Solomon şi ini-mă destulă pentru Domnul şi pentru asta n-a avut niciputere destulă ca să facă binele. David proorocul, tatăllui Solomon, a cerut de la Dumnezeu „inimă curată” –şi această inimă l-a mântuit. Înţelepciunea şi mintea,numai singure, nu pot mântui dacă inima nu e pusă şiea în slujba Domnului. Sunt şi azi atâţia oameni carecunosc binele şi răul, cunosc toate păcatele şi toatepravilele şi totuşi nu trăiesc o viaţă cu Domnul, pentrucă inima lor nu e predată cu totul Domnului. Aşa şiSolomon. Pildele lui Solomon plac minţii pentru căsunt scrise cu înţelepciune, dar nu mişcă inima, pentrucă nu sunt scrise cu putere. Sunt scrise de unul caren-a trăit el însuşi sfaturile bune ce le-a dat. Psalmii luiDavid „aprind inima şi rărunchii” pentru că sunt scrişide unul care i-a şi trăit şi a avut o inimă predată cutotul Domnului.

Căderea lui Solomon să ne fie o grăitoare pildădespre cum îl trage satana pe om în căile pieirii su-fleteşti. Truda cea mai mare o pune satana în a-i ră-tăci tocmai pe aleşii Domnului şi pe cei apucaţi încăile mântuirii sufleteşti (de cei rătăciţi n-are grijă,pentru că-i ştie în mâna lui). Nu te încrede, dragă ci-titorule, de eşti apucat pe calea mântuirii, ci te roagăşi priveghează neîncetat, căci satana te urmăreşte şite pândeşte neîncetat. Să scăpăm de el apropiindu-netot mai tare de Domnul. Domnului să-I predăm neîn-cetat inima noastră, toată viaţa noastră, toate gându-rile şi vorbele noastre. Să fugim de ispita patimilor şiplăcerilor lumeşti, căci acelea l-au pierdut şi pe înţe-leptul Solomon.

Page 197: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

197

Cele două căruţe

Un căruţaş îl ajunse în drum pe altul şi voi să-l în-

treacă.

– Fă-mi loc să trec înainte, se răsti el către cel ce

mergea înaintea lui.

– Da’ pe urma mea nu poţi merge? răspunse celă-

lalt.

– Nu, zise cel dintâi, pentru că mie mi se cuvine să

merg înaintea ta.

– Da’ de ce, ce duci în căruţa ta?

– Eu duc spirt şi ţuică.

– Atunci, frate, ai dreptate. Treci înainte, pentru

că eu duc în căruţa mea coşciuge şi trebuie să merg înurma ta.

*

„…căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn…Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădămdar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armeleluminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şiîn beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu înceartă şi în pizmă” (Rom. 13, 11-13).

Page 198: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

198

LA PRAZNICUL NOSTRU NA-ŢIONAL DIN 1 DECEMBRIE

n fiecare an la 10 Mai avem cel mai mare praz-nic din calendarul neamului nostru: unirea tutu-

ror românilor într-o singură ţară, dorită şi visată de stră-moşii noştri.

M-am gândit să dau pentru această zi o citire potri-vită din Biblie şi n-am aflat nici una mai potrivită cacea de mai jos.

Î

Page 199: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

199

Biblia Vechiului Testament ne spune că israeliţiis-au stricat după ce au scăpat din robia Egiptului. L-auuitat pe Dumnezeu, dezrobitorul lor; au cârtit împotrivaLui, s-au dat idolilor, desfrânărilor şi păcatelor. Pentruaceasta, Dumnezeu i-a pedepsit să rătăcească patruzecide ani prin pustia de lipsuri, necazuri şi pedepse. Pentrupăcatele lor, israeliţii au murit în pustie înainte de aajunge în Canaanul cel făgăduit. „Şi a grăit Domnul că-tre Moise, zicând: «În pustia aceasta vor cădea oaselevoastre… nu veţi intra în pământul pe care l-am făgăduitvouă… pe pruncii voştri îi voi duce în acest pământ…iar oasele voastre vor rămâne în pustia aceasta»”(Numeri 14, 26-32). Cuvântul Domnului s-a împlinit.Israeliţii au murit în pustie, numai copiii lor au ajuns înCanaan. Nici lui Moise nu i s-a dat să ajungă în Canaan.„Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră – ziceMoise – şi a zis: «Nici tu nu vei intra în Canaan»” (Deut.1, 37). Înainte de a muri, Moise se sui pe vârful munteluiNebo de unde Dumnezeu i-a arătat Canaanul, zicându-i:„Acesta este pământul ce-l voi da seminţiei tale; ţi l-amarătat să-l vezi, dar tu nu vei intra într-însul” (Deut. 34,4). Imaginea de alături înfăţişează clipa în care Dumnezeuîi arată lui Moise Canaanul, înainte de a muri.

O, ce plină de înţeles şi de învăţătură este pentru noiaceastă istorie din Biblie! În ea parcă-i pusă chiar istorianoastră şi păţaniile noastre. Ca şi odinioară israeliţii,fost-am şi noi într-un „Egipt” de supunere şi de robiestrăinilor. Când am scăpat din robie, acum opt ani3, cân-tat-am şi jucat-am de bucuria dezrobirii noastre. Dar pe

3 Perioada dintre anul 1918 şi anul primei apariţii a acestei cărţi.

Page 200: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

200

urmă ce s-a întâmplat? Apucat-am şi noi ca israeliţiiprintr-o pustie de necazuri, de lipsuri şi de greutăţi ce nuse mai gată… De opt ani am scăpat din „Egipt” şi încăn-am ajuns în Canaanul binelui.

Oare de ce? D-apoi de aceea, pentru că şi noi, ca odi-nioară israeliţii, ne-am stricat după ce am scăpat din robia„Egiptului” nostru (Ieşire 32, 7). Sculatu-ne-am şi noi săjucăm şi să ne petrecem ca odinioară israeliţii (Ieşire 36).Făcutu-ne-am viţel de aur: banii, plăcerile, beţiile, desfrâ-nările sunt tot atâţia viţei de aur şi idoli ai vremurilor şioamenilor de azi. Nu ne lipseşte nici „apa Meribei”, apacertei şi a zavistiei de fraţi (Numeri 20, 13).

Pentru toate acestea, Domnul ne ţine şi ne poartăca odinioară pe israeliţi prin pustia necazurilor şi greu-tăţilor. În loc să ne îndreptăm, tot mai răi şi mai răi nefacem, de aceea pustia nu se mai gată şi Canaanul bi-nelui nu se mai arată.

Israeliţii au rătăcit patruzeci de ani prin pustie şitoţi – afară de doi – au murit înainte de a ajunge înCanaanul cel făgăduit. Cam aşa ni se arată şi nouă.Vom muri cu toţii înainte de a ajunge binele şi uşurareape care le-am aşteptat. Numai copiii şi nepoţii noştrivor ajunge binele… dacă îi vom creşte în cele bune. Caoarecând lui Moise, Dumnezeu ne-a arătat şi nouă nu-mai din depărtare Canaanul binelui, dar pentru păcatelenoastre nu ne lasă să intrăm în el.

Oamenii de azi aşteaptă Canaanul binelui din multepărţi. Unii îl aşteaptă de la oameni, alţii de la politică. În-să binele trebuie aşteptat din altă parte: de la îndreptareapurtărilor noastre. Până când noi suntem răi, în zadar aş-teptăm vremuri bune. La congresul din Stocholm, undetrimişii tuturor Bisericilor s-au sfătuit asupra îndreptării

Page 201: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

201

relelor din lume, principele Suediei a spus o vorbă foartecuminte. „Noi, oamenii şi popoarele de azi – a zis prin-cipele – trăim vremile ce le merităm”… La aşa oameni,aşa vremuri… la aşa cap, aşa căciulă. Noi căutăm prici-nile relelor tot în afară de noi, şi ele sunt în noi.

Şi nu numai noi românii suntem în această starebiblică. Toate popoarele sunt aşa. Când am fost la Ieru-salim, am văzut şi Muntele Nebo de unde i-a arătatDumnezeu lui Moise Canaanul. În vârful muntelui mise părea că văd toate popoarele şi pe Domnul deasupralor, arătându-le în zare Canaanul, binele, uşurarea. Înacest Canaan, acele neamuri vor intra mai întâi, carevor înţelege mai curând cuvintele Evangheliei: căutaţimai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte sevor adăuga vouă (Matei 6, 33). De necazuri, acele nea-muri vor scăpa mai întâi, care vor fi mai mult nădăjdu-ind spre Domnul; căci dacă vom fi nădăjduindu-ne spreDânsul, ne vom mântui printr-Însul (Isaia 1, 27).

În praznicul nostru naţional din 1 Decembrie, să nuuităm acest adevăr.

Lăudaţi-L, că e mare Dumnezeu

Lăudaţi-L, că e mare

Dumnezeu,

Ce-a păzit cu mână tarePe român, poporul Său!

El din veci ne-a fost Părinte

Şi Stăpân;Nici de astăzi înainte

N-o să-l uite pe român.

Page 202: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

202

Mare e a Lui putere

Şi va fi;

Şi de câte ori vom cere

Să ne-ajute, va veni.

Avem veacuri mărturie

C-al Său scut,

Apărându-ne-n urgie,Printre valuri ne-a trecut.

Când veneau gloate barbare Peste noi,

Dumnezeul nostru mare

Ne da braţe de eroi.

Când purtam în grea robie Lanţul greu,Noi credeam în bărbăţie

Şi-ntr-al nostru Dumnezeu.

L-am chemat să ne ridice

Şi-a venit;

Şi din lanţuri inamice

Braţele ne-a dezrobit.

El ne-a dus la libertate

Şi la drept;

Şi sub scutu-I vom străbate,

Cu credinţa Lui în piept.

(Al. Lapedatu)

Page 203: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

203

DIAVOLUL ŞI AZI TOT AŞA ÎIISPITEŞTE PE OAMENI

ste cunoscută istoria căderii lui Adam şi aleEvei, când i-a înşelat şarpele-diavol să guste

din pomul cel oprit. Până şi copiii cei mici de şcoalăcunosc această istorie. Vă rog să o citiţi cu luare-aminte şi în Biblie, la cartea Facerii, capitolul 3. Însăpuţini sunt acei care cunosc înţelesul adânc ce este înistoria acestei căderi. Căci înţelesul acestei căderi nu enumai acela că Adam şi Eva au păcătuit şi Domnul

E

Page 204: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

204

Hristos a venit în lume să şteargă acest păcat strămo-şesc. Această învăţătură – pe care o cunoaştem dincărţile de religie – e frumoasă şi e adevărată, numai căpentru mine şi pentru tine, cititorule, n-are nici o în-semnătate atâta timp cât noi trăim o viaţă cufundată întoate patimile, fărădelegile şi ticăloşiile. Nici NaştereaDomnului, nici Botezul, nici Moartea şi ÎnviereaDomnului, nici mântuirea lui Adam şi ştergerea păca-tului strămoşesc n-au nici o însemnătate pentru mineşi pentru tine câtă vreme noi trăim fără nici o schim-bare sufletească, câtă vreme trăim o viaţă încărcată cutoate urmările păcatului strămoşesc, cu toate patimileşi fărădelegile.

Înţelesul cel dintâi al căderii lui Adam şi al Eveieste acela să aflu că şi eu sunt un Adam înşelat de şar-pele diavol. Să aflu că istoria lui Adam şi al Evei sepetrece şi cu mine, să aflu că şi pe mine tot aşa m-a în-şelat şi mă înşeală diavolul, cum i-a înşelat odinioară peAdam şi pe Eva.

Biblia spune că şarpele-diavol s-a apropiat deAdam şi de Eva cu vorbele:

– Oare a zis Dumnezeu cu adevărat, ori numai vi separe vouă, să nu mâncaţi din toţi pomii raiului?

– Da, a răspuns Eva, Dumnezeu ne-a spus lămurit:„Să nu mâncaţi din rodul pomului din mijlocul grădinii,căci cu moarte veţi muri”.

Atunci satana, văzând că Adam şi Eva n-au uitatporunca, începu cu înşelăciunea minciunii:

– Nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu, că veţi muri,le zise diavolul, ci pentru că El ştie că îndată ce veţigusta vi se vor deschide ochii şi veţi fi şi voi asemeneacu Dumnezeu, cunoscând binele şi răul…

Page 205: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

205

„Şi a văzut femeia că bun este rodul pomului lamâncare şi plăcut ochilor la vedere şi cum că frumoseste a cunoaşte binele şi răul. Şi luând din rodul po-mului, a gustat şi a dat şi bărbatului să guste…”

Adică vedeţi, în faţa lui Adam şi a Evei şarpele di-avol a pus ispita ochilor şi vorbe de înşelăciune şi min-ciună. Să luăm aminte că diavolul înşeală şi azi tot aşa.Pe fiecare patimă, diavolul o pune în faţa omului cu is-pita gustării şi cu şoapte de înşelăciune. Şi o pune şi cuun început mic, cu un măr, c-apoi ştie el, diavolul, cădupă acest început urmează cele multe.

Spre pildă, patima furtului: diavolul o pune în faţaomului mai întâi cu un lucru mic şi neînsemnat, cu unmăr, un ac… Omul se înfioară mai întâi de această is-pită. E ceva ce parcă-l opreşte şi parcă îl mustră. E gla-sul Domnului, e porunca Domnului. Însă atunci îndatăvine satana cu şoapta: „Ia-l, nu te teme, că nu ţi se în-tâmplă nimic… alţii fură şi lucruri mari… Da’ ce-i unmăr?… Doar n-a pus omul apă la rădăcina pomului”.Dacă omul ascultă şoapta diavolului, apoi, mai departe,are un lucru uşor, căci a doua oară omul nu mai aş-teaptă atâta îmbietură. Patima şi diavolul îl biruie me-reu, până ajunge, de la un ou, să fure un bou…

Aşa e, spre pildă mai departe, patima beţiei. Dia-volul pune şi această patimă în faţa omului cu un „măr”mic, cu un păhărel de băutură, şi apoi îi şopteşte:„Gustă, omule, gustă, omule, numai o dată, să vezi cât ede bună…” Când omul se împotriveşte, satana începecu şoaptele: „Da’ ce, numai tu să nu bei, când toată lu-mea bea şi îşi uită de necaz cu băutura? Doar nu bei dinagoniseala nimănui, ci din munca ta… Că doar pentruasta-i făcută băutura… Da’ ce-i un pahar?…” Când ai

Page 206: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

206

băut cel dintâi pahar, satana se bucură şi răsuflă uşurat,căci mai încolo lucrul lui e uşor. La al doilea pahar,omul nu se mai îmbie, pe al treilea îl cere, iar după altetreizeci şi trei, urmează biruinţa diavolului: dumnezei,preciste, bătăi, desfrânări etc. Patima beţiei începe cuun „măr”, cu cel dintâi pahar, şi se gată cu pieire tru-pească şi sufletească. Mărul cu care i-a ispitit diavolulpe Adam şi pe Eva se pare că în zilele noastre e păhă-relul cu alcool.

Aşa e, spre pildă mai departe, patima desfrânării.Când satana pune mai întâi această patimă în faţaomului, omul se înfiorează. Glasul Domnului îi şopteş-te: „Păstrează-ţi curăţia trupească şi sufletească!”. Daratunci îndată începe şi diavolul cu şoaptele: „Gustă,omule, gustă numai o dată, să vezi cât e de dulce!…Gustă, că doar pentru asta-i făcută lumea, să gustăm dinplăcerile ei… că doar nu-i să te faci călugăr…” etc. Da-că omul ascultă de diavolul şi gustă din această patimă,nu se mai poate opri până când pe urmă se trezeşte căamare sunt foarte urmările ei şi se vede cufundat înpieire trupească şi sufletească.

Toate patimile încep cu un „măr” mic şi pe urmă segată cu pieire trupească şi sufletească. Diavolul arepentru fiecare patimă şi pentru fiecare om câte o şoaptăde înşelăciune.

Acesta e cel dintâi înţeles al căderii lui Adam şi aEvei: să afli că şi tu eşti un înşelat şi căzut, iar după ceai aflat acest lucru să se trezească şi în tine – ca odi-nioară în Adam şi în Eva – cunoştinţa păcatului. Să aflică eşti un pierdut, că eşti un căzut în adâncul răutăţilorşi singur nu te mai poţi ridica. Să afli că din această sta-re te mai poate ridica numai Cel făgăduit că va „zdrobi

Page 207: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

207

capul şarpelui”, Iisus Mântuitorul. Pe acest Iisus să-Ldoreşti şi să-L primeşti ca pe un Mântuitor al tău, ca peunul ce a venit în lume să te scape şi pe tine din pieire.Să te predai cu totul acestui Mântuitor, să te renaşti cuEl în peştera din Vifleem la o viaţă nouă, să te botezi cuEl în râul Iordan, să te răstigneşti cu El pe Golgota, caomul tău cel vechi să se răstignească împreună cu El, casă mori faţă de păcat şi să învii cu El la o viaţă nouă(Rom., cap. 6).

Păcatul strămoşesc l-a şters Mântuitorul pe cruceade pe Golgota, dar urmările acestui păcat stăruie în noi.Ele sunt firea cea vechea pe care o simţim în noi: aple-carea omului spre pofte, patimi şi păcate. Această fire oputem birui numai cu darul ce l-a adus în lume IisusMântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă.

Această fire o putem birui numai cu întărirea omu-lui nostru cel duhovnicesc.

Taina mântuirii sufleteşti stă în aceea ca omul celduhovnicesc să-l biruie pe cel lumesc, omul cel nousă-l biruie pe cel vechi, duhul să biruie carnea (Rom.8, 1-14).

L-ai primit tu, cititorule, pe acest Mântuitor, ca săpoţi birui firea cea veche, urmările păcatului strămoşescşi înşelăciunea diavolului?

Page 208: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

208

DE ANI DE ZILE, UN POTOPDE NECAZURI NE URMĂREŞ-

TE DE SUS DIN CER

u un om din popor am vorbit astă-vară desprelucrurile mântuirii sufleteşti:C

Page 209: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

209

– Foarte frumos predicaţi în «Lumina Satelor» să seîntoarcă oamenii la Dumnezeu, zicea omul, dar puţini suntcare citesc şi ascultă această predică; eu socotesc că numaidacă li s-ar arăta oamenilor vreo minune de la Dumnezeus-ar lăsa de răutăţi. Oare de ce nu mai face Dumnezeu şiazi minuni ca pe vremea lui Moise şi Aron?…

– O, dragă suflete, i-am răspuns eu omului, eştiîntr-o greşeală, eşti într-o mare greşeală, căci Dumne-zeu face şi azi minuni ca pe vremea lui Moise şi Aron,numai că oamenii de azi nu vor să le vadă şi să le înţe-leagă. De o vreme încoace, de la război încoace, nu semai gată semnele, arătările şi minunile ce le face Dum-nezeu între noi. Oare n-a fost şi războiul cel mare o ast-fel de arătare a lui Dumnezeu? Şi oare gripa ce a venitdupă război şi care în câteva luni a omorât mai mulţioameni decât războiul întreg n-a fost şi ea un semn allui Dumnezeu? Şi oare grindinile, secetele, musca co-lumbacă, grozava scumpete etc., etc., nu sunt şi ele totatâtea arătări de la Dumnezeu?

Şi oare potopul ce fu în anul 1925 la Crăciun n-afost şi el o arătare cerească şi o minune? În ajun deCrăciun, apele au înecat oameni, au dus gospodării în-tregi, lăsând pe tot locul prăpăd, jale şi sărăcie. Tuneteşi fulgere au fost pe unele locuri cu acest prilej şi cur-cubeu s-a ivit pe cer în dricul iernii. Oare nu sunt aces-tea cu adevărat o arătare şi o minune cerească?

Ba da, dragă suflete şi iubiţi cititori, toate acesteasunt semne şi arătări cereşti prin care Dumnezeu nemustră pentru fărădelegile noastre şi ne cheamă să neîndreptăm. Noi însă ochi avem şi nu le vedem. Minteavem şi nu le pricepem.

De ani de zile s-a lăsat peste noi un potop de neca-zuri ce tot mai mare se face. O mână de sus din cer par-

Page 210: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

210

că ne urmăreşte şi varsă peste noi neîncetat potop denecazuri şi pedepse. De ani de zile, Dumnezeu parcăvorbeşte cu noi prin semne şi minuni, prin fel de fel depedepse şi plăgi, aşa cum le vorbea odinioară egipteni-lor prin Moise şi Aron. Noi însă trăim în chipul şi ase-mănarea lui Faraon. Vedem arătarea şi pedeapsa ceru-lui, ne înspăimântăm de ea, dar nu ne îndreptăm.

Eu socotesc că după câteva sute de ani, după cevremile se vor linişti şi ieşirile sufleteşti se vor întoarceîn matca Evangheliei de unde au ieşit, urmaşii noştrivor vorbi despre noi, despre rândul acesta de oameni,întocmai cum vorbim noi despre plăgile Egiptului dinBiblie. Parcă îi văd pe dascălii acelor vremuri cum vorpovesti despre noi copiilor în şcoală, zicând: „Fost-a învremile acelea că oamenii Îl părăsiseră cu totul peDumnezeu; şi Dumnezeu i-a certat pe ei cu multe pe-depse, să se întoarcă din calea răutăţilor. Trimis-a pesteei războaie înfricoşate, trimis-a greutăţi mari, trimis-apotopuri în timp de iarnă, dar ei nu s-au îndreptat, ci aumurit în păgânătăţile lor”…

Istoria potopului din Biblie are foarte multă asemăna-re cu noi şi cu vremile noastre. „Şi se stricase pământulînaintea lui Dumnezeu – zice Biblia – şi se umpluse de fă-rădelege. Şi a văzut Domnul Dumnezeu că pământul erastricat şi tot omul s-a abătut de la calea sa…” (Facere 6,11-12). Aşa sunt şi vremile noastre, de aceea ne ceartăDumnezeu cu potop de necazuri şi pedepse cereşti.

Avem un potop de necazuri pentru că viaţa noastrăs-a făcut un potop de răutăţi. De ani de zile avem unpotop al răutăţilor, de ani de zile vuieşte în lume o re-vărsare a fărădelegilor. Ca pe vremea lui Noe, am ajunsşi noi un potop al stricăciunilor sufleteşti şi al pieirii su-fleteşti. Zi de zi, an de an tot cresc apele acestui potop,

Page 211: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

211

dar noi stăm liniştiţi şi ne înecăm liniştiţi. De aceea netrimite Dumnezeu necazuri şi pedepse, ca să ne spăi-mântăm şi să căutăm mântuire. Domnul ne-a dat şi no-uă o corabie de scăpare: e corabia mântuirii noastre su-fleteşti, cea câştigată prin scump sângele Mântuitorului.Din faţa valurilor pieirii sufleteşti, să fugim în aceastăcorabie. Pleacă îndată, dragă suflete, să intri în corabie.Nu vezi cum cresc apele? N-auzi cum vuiesc valurile?Nu vezi cum se îneacă oamenii în potopul răutăţilor şitu nu te înspăimânţi? Şi tu stai liniştit?

Aceasta e corabia mântuirii sufleteşti pe care ne-acâştigat-o şi ne-a făcut-o Domnul Iisus Hristos prinsfântă Jertfa Sa. În faţa valurilor de răutăţi, de arătări,de pedepse cereşti şi de pieire sufletească ce se ridicădin toate părţile, această corabie stă totdeauna deschisăşi glasul Domnului ne cheamă să intrăm în ea. „Eu suntuşa, prin Mine de va intra cineva se va mântui” (Ioan10, 9). Intră în această corabie, dragă cititorule, intră tuşi toată casa ta. Mântuieşte-te pe tine şi pe cei din casata şi apoi scapă-i şi pe alţii din potopul pieirii sufleteşti,chemându-i în corabia mântuirii.

Glasul Domnului ne strigă: Sculaţi-vă din somnulpăcatelor! Ieşiţi din răutăţi! Mântuiţi-vă sufletul! Intraţiîn corabia mântuirii! Însă cei mai mulţi iau în glumăaceastă chemare; alţii spun că mai au vreme; şi pe urmăvine moartea şi închide fără de veste uşa corăbiei şi tu,dragă suflete, rămâi afară în potopul pieirii.

Intraţi în corabia mântuirii sufleteşti! Intraţi, că peurmă se închide fără de veste uşa corăbiei, vine moartea şitu, dragă suflete, rămâi afară, în potopul pieirii sufleteşti.Eu te întreb, dragă suflete, eşti tu acum în corabie sau afa-ră din corabie? Dacă eşti afară, de ce nu intri? De ce?

Page 212: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

212

DAVID ÎL LASĂ PE ŞIMEI ÎNJUDECATA DOMNULUI

maginea de mai sus arată o întâmplare din viaţalui David, împăratul şi proorocul. Auzind că s-a

răsculat împotriva sa Absalom, fiul său, David şi oa-menii lui au plecat să fugă din Ierusalim. „Şi suia Da-vid dealul măslinilor plângând, cu capul acoperit şi cupicioarele goale şi toţi cei ce erau cu el suiau plân-gând.” Atunci a ieşit în calea lor un om cu numeleŞimei, din neamul lui Saul, şi a început a blestema şi a

I

Page 213: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

213

arunca cu pietre după David şi „după toţi slujitorii luiDavid, în vreme ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau ladreapta şi la stânga împăratului”. Şi striga Şimei:„Du-te, du-te, om al sângelui, că, iată, Domnul face săcadă pedeapsa asupra ta”… Atunci un slujitor al împă-ratului, punând mâna pe sabie, a zis: „Pentru ce bles-temă acest câine mort pe împăratul meu? Lasă-mă, terog, să merg să-i tai capul”. Însă David l-a oprit, zi-când: „Lăsaţi-l să blesteme, poate că Domnul vrea aşa.Copilul meu Absalom umblă să-mi ia viaţa. Lăsaţi-l şipe acesta să blesteme… poate că Domnul Se va uita lanecazul meu şi îmi va face bine în locul blestemelor deazi”... (Citiţi pe larg la II Sam. 16, 5-14.)

O, ce minune mare se vede în chipul şi întâmplareade mai sus! Un om blestemă, batjocoreşte şi aruncă cupietre după un împărat înconjurat de ostaşii lui şi împă-ratul sufere batjocura şi pietrele lui. Un singur semn, osingură vorbă ar fi trebuit şi gura hulitorului ar fi amuţitpentru totdeauna. Însă David n-a voit acest lucru. Nu l-a voit pentru că David avea Duhul Domnului. Davidavea duhul iubirii şi al iertării din Evanghelia NouluiTestament. David avea duhul Evangheliei Mântuitorului– iubirea şi iertarea, răbdarea – şi a trăit acest duh. În-tâmplarea de mai sus este o grăitoare dovadă despreacest lucru.

David putea să facă repede judecată hulitorului,însă David nu l-a tras pe batjocoritor în judecata lui,ci l-a lăsat şi l-a trimis în judecătoria Domnului. Da-vid niciodată nu lăsa să grăiască şi să judece judecă-toria lui, ci judecata şi judecătoria Domnului. În faţaacestei judecătorii îşi ducea David toate plângerile

Page 214: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

214

lui şi pe toţi asupritorii lui, precum aşa de frumos aspus acest lucru în psalmi, unde zice: „Vezi smereniamea şi mă scoate… judecă judecata mea şi mă izbă-veşte” (Ps. 118, 153-154). „Judecă, Doamne, pe ceice-mi fac strâmbătate” (Ps. 34, 1). „Judecă-mă,Doamne, după dreptatea Ta” (Ps. 34, 23). „…Adusu-mi-am aminte de judecăţile Lui şi m-am mângâiat”(Ps. 118, 52).

Acesta e şi azi semnul cel dintâi al celor care tră-iesc în duhul Evangheliei: ei nu judecă, ei nu judecă penimeni, nici pe cel ce le face rău, ci Îl lasă pe Domnulsă judece. O, ce bine ar fi când oamenii şi-ar încredinţatoate afacerile şi toate plângerile lor la judecătoriaDomnului! Atunci n-ar mai fi atâtea pâri şi răzbunăriîntre oameni.

David l-a lăsat pe batjocoritor în judecata Domnu-lui şi Domnul a judecat în această afacere; căci, ne spu-ne Biblia mai departe că, peste un an, Şimei batjocori-torul a căzut la picioarele lui David şi s-a rugat de ierta-re (II Sam. 19, 18). Vedeţi ce judecător bun a avut Da-vid, că i-a făcut dreptate şi l-a adus la picioarele lui pebatjocoritor. Astfel ne judecă Domnul şi afacerilenoastre când I le încredem Lui.

Dar Evanghelia Mântuitorului cere ceva mai multşi decât atât: cere să ne rugăm pentru cei ce ne fac nouărăul. Mulţi nu se pot împăca deloc cu această învăţătu-ră. Sunt destui creştini care iau azi în batjocură cuvin-tele Mântuitorului: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţibine celor ce vă urăsc… Dacă dă cu pietre, tu dă cupâine…” (Matei 5, 38-47; Luca 6, 27-36). Şi tocmai înaceastă învăţătură stă puterea Evangheliei şi a creşti-nismului. „Că de veţi iubi pe cei ce vă iubesc şi veţi fa-

Page 215: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

215

ce bine celor ce vă fac bine, ce răsplată aveţi, căci şipăgânii fac aşa” (Luca 6, 33-34).

Creştinii cei dintâi au biruit păgânătatea tocmai cuaceastă învăţătură a iubirii, a iertării, a răbdării şi a jert-firii de sine. Creştinii cei dintâi primeau loviturile şibatjocurile cu rugăciune, cu iertare şi linişte sufletească.Cu acestea au câştigat suflete pentru Evanghelie. Evan-ghelia mântuirii sufletelor şi împărăţia lui Dumnezeu serăspândeşte şi azi tot aşa. Cu nimic nu poţi câştiga unsuflet pentru Evanghelie aşa de uşor şi sigur precum cuduhul iubirii, al iertării şi al răbdării. Îţi dă cineva opalmă? Te batjocoreşte? De i le dai înapoi, ai pus uleipe foc; dar de vei răspunde cu cuvinte de dragoste şi deiertare, atunci oricât de rău ar fi cel ce te-a lovit, palmaşi batjocura va rămâne cu greutate pe sufletul lui.

Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că la înce-put, când s-a hotărât să nu mai meargă pe la crâşme şisă nu mai înjure, a fost amarnic batjocorit. Îl arătau toţicu degetul, de parcă cine ştie ce rău ar fi făcut.

„Îndeosebi un fost prieten de crâşmă – îmi scrieostaşul – pe toate drumurile striga după mine. Eu însăam stat liniştit în faţa batjocurilor lui, i-am răspunsblând, cu vorbe din Sfânta Scriptură şi m-am rugat luiDumnezeu să-l ierte. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el căde la o vreme cel batjocoritor a tăcut, iar azi e tovarăşulmeu în lucrul Domnului…”

Da, da, pentru că dragostea, liniştea şi iertareacelui batjocorit a lucrat (mai cu putere decât orice pre-dică) în sufletul batjocoritorului şi l-a adus şi pe el laMântuitorul.

Noi n-avem duhul Evangheliei Mântuitorului, deaceea sunt pline satele şi oraşele noastre de pizme, fre-

Page 216: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

216

cări, clicării şi răzbunări. O, ce lucru grozav se vedeîntre creştinii de azi! Sunt oameni care anul întreg nufac altceva decât sapă unii după alţii şi coc răzbunări;sunt unii care o viaţă întreagă o petrec săpând unii dupăalţii şi punând la cale planuri de răzbunare. O astfel deviaţă ajută împărăţia urii, împărăţia întunericului, împă-răţia diavolului.

Să biruim această împărăţie cu Evanghelia iubirii şiiertării de oameni.

Carul îngheţat

Nişte oameni am văzut astă-iarnă umblând în faţa

unei case să pornească un car îngheţat. Unul izbea roţi-

le cu un topor, umblând să le mişte. Dar roţile mai

mult se stricau decât se dezgheţau. Atunci ieşi un om

din casă cu o vadră de apă caldă. O turnă peste roţi şi

roţile îndată se dezgheţară şi carul porni la drum.

Aşa şi pe un om păcătos îl poţi porni la drumul

mântuirii mai degrabă cu iubirea cea dulce a Evanghe-

liei decât cu mustrări şi cu vorbe aspre.

Page 217: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

217

CELE PATRU „OI” ALE LUIDAVID

maginea de mai sus arată o întâmplare din viaţalui David proorocul. E întâmplarea când David

a nelegiuit cu femeia lui Urie şi pe urmă, ca nelegiuireasă fie şi mai mare, l-a cumpenit pe Urie să fie omorât înrăzboi, pentru ca s-o poată avea pe soţia lui între feme-ile sale. Dar acest lucru „n-a plăcut Domnului”. Dom-nul l-a trimis la David pe Natan proorocul, care i-a pusnelegiuirea într-o istorioară:

I

Page 218: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

218

Într-o cetate erau doi oameni – a început Natan –unul sărac şi altul bogat. Cel bogat avea turme întregide oi şi boi, dar cel sărac n-avea decât o mieluşea. To-tuşi bogatul i-a răpit mieluşeaua săracului, să facă dinea mâncare unui oaspete… „Şi s-a mâniat David cumânie mare pe omul acela şi a zis: «Omul care a făcutlucrul acela vrednic este morţii; să dea înapoi patru oipentru că a făcut fapta aceasta”… Dar stai, Davide,stai, nu te grăbi cu osânda, căci auzi ce zice Natan: „Tueşti omul acesta, Davide… căci Dumnezeu te-a dăruitcu toate bunătăţile, dar ai râvnit să răpeşti şi pe soţialui Urie… Şi acum niciodată nu se va depărta sabia dincasa ta”… (Citiţi pe larg la II Sam. 12, 1-14)

Grozavă osândă, grozavă judecată! Grozav a fostpăcatul lui David, aşa e şi osânda, căci scris este:„plata păcatului este moartea” (Rom. 6, 23). În faţaacestei judecăţi, ce face David? El cade înaintea Dom-nului cu toate suspinele inimii sale şi cu toate lacrimileochilor săi, căindu-se şi cerând iertare (atunci a scrisDavid Psalmul 50, „Miluieşte-mă, Dumnezeule…”).Căinţa i s-a primit, iertarea i s-a dat. „Domnul îţi iartăpăcatul, nu vei muri”, zice proorocul Natan. Sufletul şil-a mântuit David, dar urmările păcatului şi pedeapsapăcatului tot le-a purtat. Sabia din casa lui nu s-a maidepărtat din acea clipă şi cele „patru oi” le-a pierdutrând pe rând. Mai întâi i-a murit copilul. Acesta a fost„mielul” cel dintâi. Apoi David îşi vede copiii desfrâ-nând şi Absalom îl ucide pe fratele său, Ammon des-frânatul. A doua „oaie” s-a dus. Nu peste mult timpmoare şi Absalom tăiat de sabia lui Ioab. Încă o „oaie”,a treia! Mai rămăsese una – şi aceasta vine la rând când

Page 219: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

219

Adonia, un alt fiu al lui David, a căzut şi el junghiatde sabie. Iată şi a patra „oaie”, aşa cum ceruse Davidsă fie pedepsit omul din istorioara lui Natan, care fu-sese însuşi el.

Plină de înţeles şi de învăţătură este această istoriea lui David. David a fost alesul şi iubitul Domnului şitotuşi diavolul l-a biruit şi pe el cu ispita într-o clipăde slăbire. Oricât de tare ai fi în Domnul, dragă sufle-te, nu te încrede, ci priveghează neîncetat şi te roagă,căci „trupul este neputincios” (Matei 26, 41). Iar dacăai păcătuit, nu te lăsa târât mai adânc în calea pieirii,ci, ca David, te întoarce degrabă cu lacrimi de căinţăla Domnul.

Păcatul lui David – desfrânarea – a fost un păcat demoarte. Sunt şapte astfel de păcate de moarte: mândria,lăcomia, desfrânarea, zavistia, îmbuibarea (în mâncărişi băuturi: beţia), mânia şi lenea, nepăsarea. Din moar-tea şi pieirea trupească a acestor păcate punem scăpa şinoi păcătoşii prin căinţă şi prin Jertfa Mântuitorului.David a fost iertat prin căinţa sa, dar totuşi a trebuit sămai dea drept ispăşire şi sângele celor patru „miei”scumpi ce-i avea. Noi însă avem un Mieluşel Care „cao oaie spre junghiere S-a adus” şi Se aduce mereupentru ispăşirea păcatelor noastre. „Sângele Lui nespală de orice păcat” (I Ioan 1, 7). Şi dacă va fi păcă-tuit cineva, avem mijlocitor la Tatăl, pe Iisus Hristos„cel drept” (I Ioan 2, 1).

Însă cei mai mulţi păcătoşi nu-L cunosc pe acestMijlocitor şi Jertfa Lui cea sfântă. Dragă cititorule!Când ai apucat pe calea morţii şi pieirii sufleteşti,Dumnezeu cel milostiv îţi trimite şi ţie câte o chemaresă te întorci de la rău. După fiecare păcat de moarte –

Page 220: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

220

ca, spre pildă, desfrânarea – îi vine omului câte o „plă-cintă”; îi vine atare boală, pagubă etc. Îi vine ca o che-mare, ca un Natan trimis de la Dumnezeu, să se întoar-că omul din calea morţii. Cine nici această chemare n-oînţelege şi n-o ascultă, cu adevărat este un pierdut. Eunu mă înfiorez când văd în lume atâtea beteşuguri, ne-cazuri, dureri, ci mă înfiorez de cei ce nu înţeleg glasullor, chemarea lor şi nu se întorc la Dumnezeu. Ferice decel ce simte calea pieirii şi chemarea Domnului şi, as-cultând această chemare, aleargă degrabă sub braţeleCrucii, ca să ia iertare şi scăpare prin sângele Celui răs-tignit. Pe unul ca acesta, chiar dacă l-ar mai ajunge şiurmările păcatului, le va purta cu răbdare, ştiind că ascăpat din pieire sufletească şi pedeapsa i-a venit pentruispăşirea sa deplină.

Gaura morţii

Un om bogat, un boier, îşi făcuse casă nouă şi fru-

moasă. La intrarea în casa cea nouă, boierul a ţinut să

facă un ospăţ de bucurie prietenilor şi cunoscuţilor săi.

Ca de obicei, la masă, prietenii l-au gratulat cumulte vorbe frumoase şi laude măgulitoare. Dar pesfârşite, s-a ridicat unul mai din coada mesei şi a grăit

cam aşa:

– Frumos lucru ai făcut aici, prietene. Zidirea a ie-

şit cu bine în toate cele, dar uite, a rămas o gaură încasa ta cea nouă. Să astupi şi această gaură dacă verisă fii deplin fericit.

– Ce gaură? Întrebă stăpânul casei mirat.

Page 221: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

221

– Gaura prin care va intra moartea după tine şi

prin care te va scoate din casa ta cea nouă, răspunse

prietenul.

Creştine! Cititorule! De locuieşti în bordei sau pa-

lat, adu-ţi aminte că gaura morţii stă totdeauna deschi-

să în bordeiul tău sau în palatul tău.

„Privegheaţi şi staţi gata, că nu ştiţi ziua şi ceasul”

când moartea va intra prin ea să vă ducă înaintea

dreptului Judecător.

Fetele diavolului

O veche poveste din popor spune că diavolul îşiaduse aminte într-o zi să se însoare şi el, să-şi ia o mu-

iere şi să facă cu ea fete pe care să le mărite şi pe gine-

rii lui să-i ducă cu el în pustie. Aşa se apucă dracul şi îşiluă muiere pe Nedreptatea, cu care născu şapte fetiş-

cane. La cea dintâi îi puse numele Trufia şi o mărită

după oamenii cei mari; a doua fu Pizma şi o mărită

după oamenii de la sate; a treia fu Înşelăciunea şi o

mărită după negustori; a patra fu Lăcomia, Zgârcenia,

şi o mărită după cei bogătani; a cincea fu Făţărnicia şi

o mărită după feţele bisericeşti; a şasea fu Înălţarea şi o

trimise în femei; a şaptea fu Curvia şi pe asta nu vru să

o mărite, ci o ţine în casă şi îmbie cu ea pe tot omul.

Page 222: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

222

LUAŢI SABIA DUHULUI SFÂNT

maginea de mai sus arată o întâmplare din Bi-blie. Împotriva iudeilor se ridicaseră odinioară

duşmani cu război. În faţa vrăjmaşilor, iudeii stăteaupuţini şi neînarmaţi. Atunci un erou al iudeilor, cu nu-mele Iuda Macabeul, începu a-şi îndemna poporul „sănu se sperie de venirea neamurilor, ci, aducându-şiaminte de cele mai dinainte ajutoare care s-au făcut lordin cer, să aştepte şi acum de la Cel Atotputernic biru-inţă şi ajutor”. Spre îmbărbătarea poporului, Macabeu

I

Page 223: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

223

viteazul spunea tuturor un vis ce l-a avut. Într-o noapte– spunea Macabeu – pe când dormeam îngrijorat şidescurajat de atacul vrăjmaşilor, o vedenie mi s-a arătatîn vis. Onia, cel ce fusese arhiereu, om bun, cuvios, cu-cernic, se ruga cu mâinile întinse pentru toată adunareanoastră. După aceea s-a arătat Ieremia proorocul, careşi-a întins dreapta şi mi-a dat o sabie de aur, zicându-mi:„Ia această sfântă sabie care este dar de la Dumnezeu,prin care vei surpa pe vrăjmaşi”.

Viteazul Macabeu a trăit mai departe în putereaacestui vis. Cu acest vis încuraja poporul la luptă şi bi-ruinţă. „Şi pe fiecare dintr-înşii nu atât cu scuturi şiarme îi întărea”, ci spunându-le acest vis vrednic decrezare. În puterea acestei arătări, iudeii au biruit peurmă armata vrăjmaşilor. (Această istorie se află încartea a doua a Macabeilor, la cap. 15; în Biblia Socie-tăţii Anglicane, această istorie nu se află.)

Plin de un adânc înţeles creştinesc este această is-torie. În faţa cumplitului vrăjmaş, Macabeu viteazul s-aîncrezut în Domnul şi şi-a îndemnat poporul să aşteptede la „Cel Atotputernic biruinţă şi ajutor”. Macabeu eraun viteaz mare, dar puterea şi biruinţa o cerea şi o aş-tepta de la Domnul. Şi Domnul l-a dus la biruinţă.

Avem şi noi creştinii un vrăjmaş înfricoşător că-ruia i s-a dat „să facă război cu cei din seminţia fe-meii” (Apoc. 12, 17). Diavolul este acest vrăjmaş în-fricoşător, şi noi trebuie să purtăm război cu el. Înfaţa acestui vrăjmaş cumplit şi bine înarmat, „omulnostru cel lumesc” (I Cor. 2, 14) este slab şi neînar-mat. Lumea aceasta nu ne poate da nici o putere şinici un ajutor ca să luptăm împotriva vrăjmaşului dia-vol şi să-l biruim. Ca să putem purta această luptă,

Page 224: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

224

trebuie să fim şi să ne facem un „om duhovnicesc” (ICor, 2, 15) şi „să ne îmbrăcăm în omul cel nou”(Col. 3, 10). În acest înţeles îi îndemna ApostolulPavel pe efeseni când le scria: „Îmbrăcaţi-vă întrutoate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivameşteşugirilor diavolului… Drept aceea, încingân-du-vă mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcându-văcu zaua dreptăţii… peste toate luând pavăza credinţei,cu care veţi putea stinge toate săgeţile vicleanuluicele aprinse. Şi coiful mântuirii luaţi şi sabia Duhului

Sfânt, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efes. 6, 11-17). Între armele cu care îl vom putea birui pe satana,iată, este şi „sabia Duhului Sfânt”. Aceasta a fost sa-bia ce i s-a arătat lui Macabeu viteazul în vis şiaceastă sabie ne trebuie şi nouă, ca să-l putem biruipe vrăjmaşul diavol. Taina puterii şi biruinţei noastrecreştineşti nu stă în puterile noastre, ci stă în putereace ne vine de sus. „Prin darul lui Dumnezeu sunt ce-ea ce sunt”, zicea Apostolul Pavel (I Cor. 15, 10).„Armele luptei noastre nu sunt omeneşti, ci puternicede la Dumnezeu” (II Cor. 10, 4). Darul şi harul Du-hului Sfânt sunt puterea şi biruinţa noastră. O sabiede aur ni s-a dat şi nouă: sabia Duhului Sfânt. Daraceastă sabie nu se poate câştiga decât printr-o pregă-tire neîncetată, printr-o încredere desăvârşită în Dom-nul, prin rugăciune şi printr-o neîncetată predareDomnului. Viaţa noastră este o războire neîncetată cuvrăjmaşul diavol şi trebuie să fie o pregătire şi luptăneîncetată pentru câştigarea acestui război. Fiecarecreştin e chemat să se lupte ca „un bun ostaş al luiHristos” (II Tim. 2, 3) şi să fie biruitor (Apoc. 2, 7).Dar vai, pentru cei mai mulţi oameni acest război e

Page 225: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

225

un război pierdut; i-a biruit cu totul vrăjmaşul diavolşi i-a făcut robii şi prizonierii lui. Te ia o milă când îivezi pe atâţia oameni în toată firea biruiţi de patimi şiispite.

Istoria biblică de mai sus îndeosebi către voi seîntoarce, iubiţi ostaşi din Oastea Domnului. Să înţele-gem din această istorie că puterea noastră de ostaşiluptători nu stă în puterile noastre, ci stă în darul şi ha-rul Celui de sus. Macabeu viteazul o viaţă întreagă aistorisit arătarea cu sabia cea de aur, aşa precum şiPavel apostolul istorisea pe tot locul despre lumina ce is-a arătat pe drumul Damascului. Din această arătare desus au scos Pavel şi Macabeu putere şi biruinţă pentruei şi pentru alţii. Această „sabie” şi „lumină” ne trebuieşi nouă, ca să fim ostaşi biruitori.

Schimbă-ţi ori numele, ori purtările

Pe vremea lui Alexandru Macedon, trăia un tâ-

năr pe care îl chema Alexandru Macedon, ca şi pe

marele împărat şi viteaz. Tânărul era foarte mândru

de acest lucru şi, cum îi cam plăcea să bea şi să chefu-

iască, pe la toate chefurile îşi arăta „vitejia”, bătându-se cu toată lumea, făcând scandaluri şi strigând că else numeşte Alexandru Macedon. S-a întâmplat că

împăratul Alexandru Macedon a auzit despre acest

lucru, adică a auzit despre tânărul care, prin purtările

sale, îi defăima numele. Împăratul l-a chemat pe tâ-

năr la sine. Toată lumea se aştepta să vadă ce va zice

Alexandru împăratul. Dar împăratul i-a zis numai

Page 226: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

226

atât: Dragă tinere, ori te porţi cum ţi-e numele, ori îţischimbi numele.

Un înţeles adânc este şi pentru noi creştinii înaceastă istorioară. Că şi noi purtăm numai nume fru-

moase de creştini: Ioan, Nicolae, George, Dumitru etc.,dar faptele noastre sunt fapte de păgâni. Ni se potri-vesc şi nouă atât de bine cuvintele ce le-a zis împăratul

Alexandru Macedon către tânărul cel nesocotit: ori vă

purtaţi după numele ce-l aveţi (de creştini), ori văschimbaţi acest nume.

Sunt atâţia creştini care, ca şi tânărul de mai sus,

batjocoresc numele ce-l poartă, prin purtările şi fărăde-

legile lor.

Page 227: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

227

„JUDECE DOMNUL ÎNTREMINE ŞI TINE”…

n chipul de mai sus se vede întâmplarea lui Da-vid cu Saul împăratul, când David a fost chemat

la curtea împărătească să-i cânte lui Saul din harfă.Căci ne spune Biblia că „Duhul Domnului se depărtasede la Saul şi un duh rău îl muncea pe el”, iar peste Da-vid era Duhul Domnului şi avea putere să-l linişteascăpe Saul cu cântecul psalmilor (citiţi pe larg la I Sam.16, 13-14). Însă într-o astfel de clipă, duhul cel rău a

Î

Page 228: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

228

venit cu o mare putere peste Saul, ce şedea cu suliţa înmână, şi Saul a vrut să-l pironească pe David cu suliţaîn perete; dar David s-a ferit (sau, mai bine zis, l-a feritDomnul) şi a scăpat cu fuga (I Sam. 19, 9-10). Duhulcel rău ce-l muncea pe Saul n-a fost altceva decât mâ-nia şi ura ce o apucase pe David după ce David îl birui-se pe Goliat şi era mai iubit în popor ca el. Acest duhrău şi cumplit bântuie şi între oamenii de azi. O, ce duhrău e mânia şi ura de om! O viaţă întreagă Saul a fostmuncit de acest duh rău. O viaţă întreagă şi-o petrec şicei mai mulţi oameni munciţi de acest duh rău al urii şirăzbunării.

Muncit de duhul cel rău al zavistiei, Saul îl căutape tot locul pe David să-l omoare. Însă David se încre-dea în Domnul şi se ruga Domnului şi Domnul ştia să-lscape mereu din mâinile lui Saul. În această vreme depersecuţie a scris David cei mai frumoşi psalmi. În ne-cazuri de acestea a învăţat David să-L cunoască peDomnul şi să se alipească cu tot sufletul de El. „În ziuanecazului meu pe Domnul am căutat şi nu m-am amăgit(Ps. 76, 2). „În umbra aripilor Sale voi nădăjdui pânăva trece fărdelegea” (Ps. 56, 1). „Spre Dumnezeu amnădăjduit şi nu mă voi teme ce-mi va face mie omul?”(Ps. 55, 11). David a şi trăit psalmii ce i-a scris; şi cinevrea să înţeleagă Psaltirea mai adânc, negreşit, să ci-tească istoria lui David din Biblie.

David l-a lăsat pe Saul ca şi pe Şimei în judecataDomnului. Şi Domnul n-a întârziat să-i facă dreptate.De trei ori Domnul l-a adus pe Saul la picioarele luiDavid şi l-a dat în mâinile lui. O dată, când Saul um-bla să-l prindă pe David şi din întâmplare (sau, maibine zis, din voia lui Dumnezeu) s-a băgat tocmai în

Page 229: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

229

peştera în fundul căreia era ascuns David cu ostaşiilui. Noaptea, după ce Saul a adormit, ostaşii lui Davidau zis: „Iată, Domnul l-a dat pe vrăjmaşul tău în mâi-nile tale; să-i facem sfârşitul”. Însă David i-a oprit peoamenii săi să se arunce asupra lui Saul şi, ieşind afa-ră şi plecând, au început să-l strige pe Saul, zicând:„Împărate, iată, Domnul te-a dat pe mâinile mele.Oamenii mei mă îndemnau să te omor, eu însă te-amcruţat… Judece Domnul între mine şi tine… Răul de

la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi

pune mâna mea pe tine. El va vedea şi El îmi va apă-

ra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă

din mâinile tale”…Când a sfârşit David, Saul a ridicat glasul şi a plâns

şi i-a zis lui David: „Tu eşti mai bun decât mine, căci tumi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău”. (Citiţi pe largla I Sam., cap. 24).

Iată, aceasta este Evanghelia Mântuitorului: iubiţipe cei ce vă urăsc şi faceţi bine celor ce vă fac vouă rău(Luca 6, 27). Cu această Evanghelie încerca David să-lîmpace pe Saul şi să mântuiască un suflet pierdut. Cuaceastă Evanghelie l-a dezarmat şi l-a biruit de trei oriDavid pe Saul, făcându-l să zică vorbele: „Tu, Davide,eşti mai bun decât mine”. Aici stă, dragă cititorule, şiînţelesul vieţii noastre creştine: să-i dezarmăm şi să-ibiruim cu Evanghelia pe cei ce ne urăsc şi să-i aducemla Mântuitorul cu dragostea şi cu bunătatea sufletuluinostru. David a fugit de răzbunare şi de judecată, pentrucă răzbunarea şi judecata este a Domnului, nu a omului.

Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie: „Un fostprieten de crâşmă pe toate drumurile striga după mine.Eu însă am stat liniştit în faţa batjocurilor lui, i-am răs-

Page 230: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

230

puns blând cu vorbe din Sfânta Scriptură şi m-am rugatlui Dumnezeu să-l ierte. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu elcă de la o vreme cel batjocoritor a tăcut, iar azi e tova-răşul meu în lucrul Domnului”…

Da, da, pentru că dragostea, liniştea şi iertareacelui batjocorit au lucrat (mai cu putere decât oricepredică) în sufletul batjocoritorului şi l-a adus şi pe ella Mântuitorul.

Cu o mie de ani înainte de Hristos, David a trăitEvanghelia Mântuitorului. Noi însă suntem la aproapedouă mii de ani după venirea lui Hristos şi nu trăimaceastă Evanghelie.

Page 231: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

231

„BEŢIA” DUHULUI SFÂNT ŞIBEŢIA ALCOOLULUI…

n cartea I Regi (sau I Samuel) se află o minu-nată întâmplare despre o femeie cu numele Ana,

soţia unui om cu numele Elcana. Această Ană n-aveacopii, din care pricină „o potrivnică a ei deseori o înţe-pa cu vorba” şi Ana „se mâhnea şi plângea”. Ana a

Î

Page 232: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

232

intrat cu durerea sufletului său în casa Domnului dinŞilo, unde „preotul Eli şedea pe scaun uşa cortuluiDomnului”; şi a început Ana să se roage către Domnulcu suflet amărât şi plângea. Şi a făcut juruinţă Domnu-lui, zicând: „Doamne Dumnezeule, de vei vrea să cauţispre smerenia roabei Tale şi Îţi vei aduce aminte demine şi vei da roabei Tale un copil de parte bărbăteas-că, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii luişi vin şi băutură ameţitoare nu va bea”. Şi a fost cândse ruga ea mult înaintea Domnului, Eli, preotul, priveacu băgare de seamă la gura ei. Şi Ana grăia în inima eişi numai buzele şi le mişca, dar glasul nu i se auzea. Elicredea că este beată şi i-a zis: „Până când vei fi beată?Ridică-te şi te du din locul Domnului”. Şi răspunzândAna, a zis: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie ce sufe-ră în inima ei şi n-am băut nici vin, nici băutură ame-ţitoare, ci îmi revărs sufletul înaintea Domnului”…

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Anei şi i-a dăruitun copil, pe Samuel. Dar şi Ana şi-a ţinut făgăduinţa,crescându-l pe Samuel în dragoste faţă de Dumnezeu şi„în toată viaţa lui aducându-l spre slujbă Domnului”.Mai târziu, Samuel a ajuns judecător (I Regi 7, 15).(Citiţi pe larg în Biblie la I Regi sau I Sam., cap. 1.)

O, cu câtă dragoste, cu cât duh, cu câtă căldură şicu câtă putere s-a rugat Ana! Este şi rugăciunea ei opildă despre rugăciunea cea adevărată care iese şi se re-varsă din adâncul sufletului omenesc, aşa cum izvorulizvorăşte din adâncul pământului. Buzele Anei, spuneBiblia, abia se mişcau şi glasul ei se stinsese aproape cutotul, însă cu atât mai tare vorbea inima ei. Aceasta e şiazi rugăciunea cea bună, când toate simţirile tale, toatedarurile şi toate puterile tale sufleteşti se retrag înăun-

Page 233: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

233

trul tău, se retrag în inima ta, iar inima te pune în legă-tură cu cerul, cu Dumnezeu. Rugăciunea nu trebuie săfie atât o larmă mare a gurii şi a buzelor tale, ci maiales o aprindere, o grăire, o suspinare a inimii tale.

Eli zicea despre Ana că-i beată. Da, da, Ana erabeată, numai că beţia ei era o altfel de beţie decât ceape care, face băutura cea îmbătătoare. Beţia Anei era obeţie ce o face Duhul Sfânt. Ana se ruga cu Duh mult,Ana trăsese prin rugăciune atâta Duh în fiinţa ei, în su-fletul ei, încât lui Eli i se părea că-i beată. Duhul Sfântare şi El puterea de a-l „îmbăta” pe om şi, când te rogicu toată inima şi cu tot sufletul tău, simţi – ca Ana –cum te cuprinde şi te aprinde această beţie sfântă şidulce ce te ridică, te înalţă, te curăţă, te înnoieşte şi teîntăreşte. Eli nu înţelegea această „beţie” – aşa cum nuo înţeleg nici cei mai mulţi oameni de azi – şi îi veneasă râdă de ea aşa cum mulţimea râdea de apostoli cândS-a pogorât Duhul Sfânt peste ei, zicând că sunt „beţide must”.

O, ce minunată este „beţia” ce o face darul DuhuluiSfânt, însă oamenii nu cunosc această beţie, ci o cunoscnumai pe cea pe care o face alcoolul, adică duhul dia-volului. Cu adevărat, sunt două feluri de beţii: una aDomnului, a Duhului Sfânt, şi una a diavolului şi a du-hului lui, care este alcoolul. Amândouă aceste beţii facminuni şi isprăvi. „Beţia” Duhului Sfânt îl aprinde peom spre dragoste şi viaţă curată. „Beţia” Duhului Sfântîl schimbă pe om, îi schimbă vorbele, îi schimbă purtă-rile, îl face să plângă, îl face să cadă în genunchi, îl facesă vorbească din Scripturi… Cealaltă beţie, a alcoolu-lui, cred că e de prisos să spun ce fel de isprăvi face. Levedeţi şi le auziţi pe la crâşme şi pe tot locul pe unde

Page 234: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

234

oamenii se îmbată. Şi totuşi, lucru ciudat. Lumea şioamenii râd de „beţia” ce o face Duhul Sfânt; râd deomul ce s-a lăsat de rele şi citeşte din Scripturi. Tefaci de râs când te laşi de rele, dar când te îmbeţi ca unporc eşti mare viteaz. O, ce creştinătate ciudată e învremile noastre! Dacă într-o strânsură de oameni te-aipune în genunchi să te rogi cu glas înalt şi să-I cânţi ocântare de mărire lui Dumnezeu şi i-ai chema şi peoameni la acest lucru, ar începe lumea să râdă, şoptindcă eşti ori beat, ori nebun. Dar când ragi în crâşmălângă glaja cu băutură, eşti un om „sănătos” şi la rândcu toate celea. Creştinii de azi nu caută „beţia” ceasfântă ce o face Duhul Sfânt, ci caută beţia ce o faceduhul diavolului, alcoolul.

Ana a cerut prin rugăciune darul unui copil. ŞiDumnezeu i-a ascultat rugăciunea. O, ce putere mareeste în rugăciune! Cu adevărat, rugăciunea străbate ce-rul şi pământul. Cuvintele Mântuitorului „cereţi şi vi seva da” sunt cuvinte adevărate. Prin rugăciune adevăratăne putem împlini toate lipsurile vieţii noastre. Oameniide azi nu trăiesc o viaţă cu Domnul şi nu se ştiu rezemaîn darul şi ajutorul rugăciunii, de aceea e plină viaţa lorde atâtea frământări, necazuri şi lipsuri.

Rugăciunea este ca un telefon sufletesc prin careputem vorbi oricând şi de oriunde cu Dumnezeu şi princare putem lua tot ce ne trebuie. Rugăciunea îţi duce lacer toate rugările şi cererile tale, iar de acolo îţi aducedar, putere, viaţă şi tot ce îţi lipseşte.

Un prieten m-a întrebat mai deunăzi ce dorinţe şice planuri mai am eu. I-am răspuns: eu, dragă prietene,de când L-am aflat pe Domnul, nu mai am nici un plan,nici o dorinţă şi nici o grijă, pentru că pe toate le-am

Page 235: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

235

predat Lui. I-am dat Lui toate cheile de la toate încăpe-rile şi toate ale mele stau acum încuiate în cămara Lui.Mie nu mi-a rămas altceva şi mie nu mi-am lăsat nimicaltceva decât rugăciunea prin care să cer clipă de clipătot ce îmi trebuie. Şi El îmi dă la vreme tot ce îmi tre-buie. O, cât este de uşoară şi de plăcută viaţa când otrăieşti împreună cu Domnul în rugăciune!

Prin rugăciune a coborât Ana în viaţa ei darul Du-hului Sfânt. Prin rugăciune putem şi noi coborî asupravieţii noastre darul şi puterea Duhului Sfânt. O, ce darmare ne este nouă rugăciunea! Foloseşti tu, cititorule,acest dar?

Page 236: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

236

ZIDURILE IERIHONULUICAD…

maginea de mai sus arată cunoscuta istorie dinBiblie, când israeliţii au cuprins cetatea Ieri-

honului. „Luaţi chivotul legământului – a zis Dum-nezeu către Iosua – şi înconjuraţi cetatea de şase ori

I

Page 237: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

237

în şase zile, iar în ziua a şaptea o înconjuraţi deşapte ori. Preoţii să sufle din trâmbiţe, poporul săstrige cu glas mare în ziua a şaptea şi atunci zidurilecetăţii se vor prăbuşi.” Israeliţii, ascultând cuvântulDomnului, au făcut întocmai şi în ziua a şaptea zidu-rile Ierihonului s-au prăbuşit. (Citiţi pe larg în cartealui Iosua, cap. 6.)

O, ce adânc înţeles creştinesc este în această isto-rie! Şi noi avem, fiecare, o cetate de biruit: cetatea pa-timilor, păcatelor, înşelăciunilor şi ispitelor acesteilumi. O cetate înfricoşătoare şi întărită foarte esteaceasta. Comandantul ei este diavolul, duşmanul celmare şi viclean care neîncetat aruncă din ea săgeţi pli-ne de otravă şi moarte sufletească. Pe mulţi i-a făcutsatana prizonierii lui. Însă Domnul ne-a dat şi nouăputere să biruim această cetate înfricoşătoare. Aceastăputere este şi azi tot aceea care i s-a dat odinioară luiIosua şi israeliţilor. Iosua n-a biruit Ierihonul cu pute-rea oştii sale, ci l-a biruit cu dar şi ajutor de la Dum-nezeu. Israeliţii aveau de la Dumnezeu un dar şi ajutordeosebit, pe care îl scoteau în faţa tuturor primejdiilorşi în toate luptele îl purtau cu ei. Acest dar era chivo-tul legii, adică o ladă sfântă în care se păstrau tablelelegii, poruncile date lui Moise pe Muntele Sinai. Cuacest chivot au înconjurat israeliţii şi Ierihonul, cuacest chivot au trecut şi Iordanul ca pe uscat (Iosua 6,6, 6), cu acest chivot au trecut biruitori prin toate lup-tele şi prin toate primejdiile până au ajuns în Canaan.Puterea israeliţilor era acest chivot, adică nu lada şipietrele din ea, ci legământul de ascultare ce-l făcuse

Page 238: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

238

Dumnezeu cu israeliţii prin Moise. „Eu sunt DomnulDumnezeul vostru, dacă veţi umbla în legile Mele şiveţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini… Eu Îmi voiţine legământul ce l-am făcut cu voi… Voi umbla înmijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţifi poporul Meu” (Lev., cap. 26). Acest legământ asurpat şi zidurile Ierihonului; iar când acest legământa slăbit şi s-a stricat, s-au dărâmat şi zidurile Ierusali-mului, puterea poporului Israel.

O, ce adânc înţeles creştinesc este şi pentru noiîn această istorie! Mai întâi de toate trebuie să nedăm seama că nici noi nu putem birui Ierihonulvrăjmaşului diavol cu putere de la noi, ci numai cudar şi cu putere de la Dumnezeu. O hotărâre de luptăcontra păcatelor n-ajunge nimic dacă nu se pogoarăpeste ea darul şi harul cerului de sus. Însă acest darse pogoară numai atunci când porţi şi tu cu tine unchivot ca odinioară israeliţii. Ştii tu care este acestchivot al vieţii tale? Este legământul tău şi legăturata cu cerul, cu Dumnezeu. Este chivotul legii celeinoi: Jertfa Mântuitorului, care ne-a împăcat cu Dum-nezeu şi a făcut legământ nou între noi şi Dumnezeu.Oricui a primit şi poartă acest chivot sfânt, oricui L-aprimit pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă i se dăputere să-l biruie pe vrăjmaşul diavol (Matei 10, 1) şisă fie biruitor până în sfârşit (Apoc. 2, 26). Când aiacest „chivot” în viaţa ta, când pleci la luptă cu el şiîl porţi neîncetat cu tine, atunci steagurile tale fâlfâiede biruinţă şi zidurile vrăjmaşului Ierihon trosnescdin toate părţile. Creştinii de azi stau neputincioşi şicad biruiţi în faţa Ierihonului cel rău tocmai pentru că

Page 239: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

239

n-au Jertfa Mântuitorului în fruntea luptei şi atacului.N-am primit cu adevărat puterea şi darul ce-l dă acest„chivot”, acest legământ de sânge. Din chivotul nos-tru a rămas numai lada goală (aşa precum mulţi creş-tini dimineaţa încep ziua cu semnul Sf. Cruci, însăseara o gată cu biruinţă pentru diavolul); lipseşte însălegământul, legătura dintre noi şi Dumnezeu, cea fă-cută prin Jertfa Mântuitorului; şi de aceea, în loc săse dărâme Ierihonul vrăjmaşului diavol, se dărâmăIerusalimul sufletelor noastre.

Biblia ne spune că şase zile de-a rândul au încon-jurat israeliţii Ierihonul, iar a şaptea zi a fost zi de bi-ruinţă. O, de am înţelege că şase zile din săptămânăsunt zile de lucru pentru Domnul, iar ziua a şaptea tre-buie să fie ziua de biruinţă a Domnului, a sufletului şizi de dărâmare a Ierihonului păcatelor! Aşa era învremile de demult. Duminica, bisericile erau pline desuflete însetoşate. În fiecare duminică, creştinii ceidintâi se cuminecau cu mic, cu mare, căci doar Sf.Liturghie e şi întocmită pentru acest lucru. În vremu-rile de demult, preoţii erau trâmbiţe ce răsunau Cu-vântul lui Dumnezeu, iar poporul îi urma pe caleamântuirii şi ierihoanele păcatelor se dărâmau mereu.Azi însă, vai, ziua a şaptea e zi de biruinţă pentru diavo-lul. Azi în ziua a şaptea răsună trâmbiţele de biruinţăale diavolului: crâşmele, beţiile, petrecerile, jocurile,desfrânările, minciunile etc., etc. Butoaiele de băuturi(şi alte păcate) sunt parcă azi chivotul legii (sau, maibine zis, chivotul diavolului) după care merge întregpoporul şi bea din otrava lui.

Eu te întreb, iubite cititorule, cum stai tu în faţa zi-durilor Ierihonului?

Page 240: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

240

Ce cauţi în orologiu?

Între nişte meseriaşi de la oraş veni odată vorba

despre Dumnezeu. Între ei se afla şi un tăgăduitor deDumnezeu.

– Dacă ar fi Dumnezeu, zicea hulitorul, atunci de

ce nu L-a văzut sau nu Îl vede cineva? Încă nimeni nu

poate spune că L-a văzut pe Dumnezeu…

Între apărătorii credinţei în Dumnezeu era şi o cal-

fă de ceasornicar. Acesta nu zise nimic la hula necre-

dinciosului, ci luă un ceas şi, cu ochelarii lui, începu să

se uite cu încordare în el, ca şi când ar căuta ceva…

– Dar tu ce cauţi în ceas? întrebă unul dintre cei de

faţă.

– Îl caut pe cel ce a făcut ceasul şi nu îl găsesc…aşa cum caută acest necredincios să-L vadă în lume pe

Dumnezeu, făcătorul lumii…

Necredinciosul înţelese lecţia şi se depărtă ruşinat.

Page 241: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

241

CUM APĂRĂ DUMNEZEU BANIIVĂDUVELOR ŞI AI ORFANILOR

maginea de mai sus arată o întâmplare pe careo istoriseşte Biblia în cartea a doua a Maca-

beilor, la capitolul 3. Se spune acolo că un împăratpăgân al vremurilor de atunci l-a trimis pe dregătorulIliodor să ia pentru împărăţie banii din lada templuluidin Ierusalim. Ajungând Iliodor la Ierusalim cu porun-

I

Page 242: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

242

ca împărătească, arhiereul templului i-a arătat că baniidin templu sunt „banii văduvelor şi ai săracilor” (IIMacabei 3, 10) şi l-a rugat să lase aceşti bani şi pe maideparte pentru ajutorarea săracilor. Dar Iliodor nici nuvoia să audă de aceasta, ci se pregătea să intre în tem-plu şi să ia cu puterea banii. Atunci – ne spune Biblia– „arhiereul şi preoţii au făcut rugăciuni înaintea al-tarului şi Îl chemau din cer pe Cel de sus, să apere Elbanii săracilor”. De asemenea „şi femeile toate cumâinile ridicate spre cer se rugau”. În acest timp, ia-tă, se iveşte Iliodor înconjurat cu armată multă. Iz-beşte în uşa templului şi intră să ia banii. Dar, cândapucă în mână vasul cu banii săracilor, o minune în-spăimântătoare se arată: „un cal care groaznic călăreţare pe sine, cu sabie de foc în mână; şi calul,pornindu-se înainte iute, l-a lovit pe Iliodor cu copi-tele cele dinainte. Încă şi alţi doi tineri s-au arătatînaintea lui, care neîncetat îl băteau pe el cu săbii defoc”. „Şi a căzut jos Iliodor şi zăcea mut; aşijderea şiostaşii, spăimântându-se de puterea lui Dumnezeu, auleşinat şi s-au înfricoşat”…

Iliodor abia şi-a putut scăpa viaţa şi s-a întors laîmpărat fără de bani.

Aşa a apărat odinioară Dumnezeu „banii văduvelorşi ai săracilor”.

Această întâmplare din Biblie este cu învăţătură şipentru vremile noastre. Că şi azi sunt parcă mai mulţica oricând acei lacomi şi tirani care, în chipul luiIliodor, râvnesc şi răpesc banul văduvelor şi săracilor.Mai ales de la război încoace este plină lumea de spe-culanţi care fac dobânzi şi câştiguri din banii şi lacri-

Page 243: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

243

mile celor săraci şi lipsiţi. Auzirăţi cum spune Biblia că„femeile cu mâinile ridicate spre cer se rugau şi bleste-mau pe cel ce se apropia să le ia cu puterea bănuţul lor.Câte femei nu s-au rugat tot aşa în vremea războiuluicând în chipuri şi feluri li se fura ajutorul!

Pe vremea războiului, alături de oastea ce selupta la fronturi s-a format şi prin ţară o oaste neagrăşi sălbatică ce s-a pornit şi ea la atac. Era oastea spe-culanţilor şi cămătarilor. Ofensiva acestei armate afost cea mai sălbatică şi mai tirană din întreg războ-iul, căci această armată ataca oastea cea slabă şineînarmată a săracilor şi lipsiţilor. Ofensiva cămăta-rilor nu cunoştea nici mila, nici lacrimile, nici ierta-rea, ci ucidea fără milă, ca să poată face „câştig”, câtmai mare câştig. Războiul s-a gătat de mult, însăfronturile şi ofensiva speculanţilor stăruie mai de-parte. Armata cămătarilor n-a demobilizat, ci parcămai mare s-a făcut în vremile noastre. Întreagă ţara,întreagă lumea e parcă azi plină de războiul gheşefta-rilor, speculanţilor, de năvala celor ce vor să se îm-bogăţească fără muncă, speculând truda şi muncacelor mulţi şi nevoiaşi. E atât de mare azi aceastăarmată neagră, încât parcă şi pe noi nimeni altul nune va putea scăpa de ea decât strigarea noastră la cercu psalmistul: „Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu,înalţă mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfâr-şit” (Ps. 9, 32). „Ţie s-a lăsat săracul, sărmanuluiTu, Doamne, fi ajutor”. „Înalţă-Te, Părintele celorsăraci, Judecătorul văduvelor” (Ps. 67). „Înalţă-Te,Cel ce judeci pământul, căci pe văduva şi săracull-au omorât” (Ps. 93). Şi Dumnezeu va auzi strigarea

Page 244: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

244

celor speculaţi, căci El este „părintele celor săraci,judecătorul văduvelor”. „Rugăciunea celui ce strigă,în amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel ce l-afăcut pe el” (Înţ. Sirah 4).

Vai de averea şi câştigurile strânse cu înşelăciuneşi nedreptate. Ele nu sunt avere, ci blestem şi osândă.„Cel ce face avere din lacrimile văduvelor şi ale orfa-nilor este ca cel ce ucide copilul înaintea tatălui său”,zice înţeleptul Solomon. „Câştig necurat în casaomului” e banul scos din lacrimile şi lipsurile celorspeculaţi. Este o vorbă sănătoasă în poporul nostru ca-re spune că banii strânşi pe cale de vicleşug sunt banispurcaţi, care-i strică şi pe cei buni pe care-i are omul.Aşa sunt şi „câştigurile” speculanţilor. Nu râvniţi laaverile ce le face specula. Până în cele din urmă, ni-mica se va alege de ele. Cei ce nu credeţi şi aţi simţitcă lăcomia vrea să vă înşele pe căile ei, deschideţiPsaltirea şi citiţi cu luare-aminte Psalmul 36: „nurâvni celui ce vicleneşte, căci ca iarba se va usca…Vei căuta locul lui şi nu-l vei afla”. „Iar tu nădăjdu-ieşte spre Domnul – zice înţeleptul Sirah – şi rămâiîntru osteneala mâinilor tale, căci în mâinile Domnu-lui este sprijinul omului”.

Sunt acestea adevăruri pe care le puteţi vedea şidupă ce închideţi Biblia şi vă uitaţi în viaţă. Băgaţi deseamă şi-i urmăriţi de-aproape pe cei ce fac averi cuspeculă şi vicleşug, căci mai curând ori mai târziu ni-mica se alege de averea lor – semn că Domnul prive-ghează de sus. Domnul e şi azi Judecător aspru asupracelor ce umblă să fure – prin speculă şi înşelăciune –„banii văduvelor şi săracilor”.

Page 245: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

245

„Brânza câinească câinii o mănâncă”…

Aşa zice o veche vorbă românească. În această

vorbă e pus un adevăr scos din Scripturi. Nimica se

alege de averile strânse cu vicleşug. Nimica se va alegeşi de averile strânse cu fel de fel de vicleşuguri şi afaceri

în vremea războiului şi după război4. Un cunoscător

financiar şi bun creştin spune că 50 la sută din îmbo-

găţiţii de război şi-au pierdut averile în fel de fel de în-

treprinderi. Cei mai mulţi şi-au pierdut banii când cu

mărcile cele nemţeşti. Au lăcomit să cumpere mărci ca

să câştige şi pe urmă mărcile au rămas pe nimic.

Uitaţi-vă bine şi băgaţi de seamă că toate averile

strânse cu vicleşug şi cu câştig necurat se sparg rând perând şi nimica se alege de ele.

Aşa vrea Dumnezeu.

4 Primul Război Mondial

Page 246: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

246

„DUHULE, SUFLĂ ASUPRAACESTOR MORŢI, CA SĂ

ÎNVIE”

maginea de mai sus reprezintă o arătare dumne-zeiască pe care a văzut-o proorocul Ezechiel şi o

istoriseşte în Biblie după cum urmează:„Fost-a asupră-mi mâna Domnului şi m-a scos

Domnul în duh şi m-a pus în mijlocul unei văi plină deoase. Şi m-a făcut să trec pe lângă dânsele de jur îm-prejur; şi iată, ele multe foarte erau pe faţa văii şi iată,

I

Page 247: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

247

erau uscate foarte. Şi mi-au zis: «Fiul omului, pu-tea-vor învia oasele acestea?» Şi am răspuns: «Doam-ne, Doamne, Tu ştii». Şi mi-a zis: «Porunceşte oaseloracestora şi le zi: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Dom-nului! Aşa zice Domnul Dumnezeu oaselor acestora:Iată, Eu voi face să intre în voi Duh şi veţi învia. Şi în-şira-voi vinele pe voi şi voi face să crească carne pevoi, şi vă voi acoperi cu piele, şi voi pune în voi DuhulMeu şi veţi învia; şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul».Şi am profeţit cum mi s-a proorocit. Şi când am profeţits-a făcut un vuiet şi iată un foşnet şi oasele s-au împre-unat la loc, os la os. Şi am văzut şi iată, vine şi carnecreşteau pe dânsele şi pielea le-a acoperit deasupra;dar Duh nu era într-însele. Şi mi-a zis: «Profeţeşte Du-hului, profeţeşte, fiul omului, şi zi Duhului: Aşa ziceDomnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturişi suflă asupra acestor morţi, ca să învie». Deci amprofeţit cum mi s-a poruncit şi duh de viaţă a intratîntr-înşii; şi au stătut pe picioarele lor, o oaste marefoarte, foarte”… (Ezec. 37, 1-10).

În multe locuri vorbeşte Sf. Scriptură despre tainicaputere a Duhului Sfânt, însă parcă nicăieri nu e pusăaceastă putere aşa de potrivit ca în chipul de mai sus,când Ezechiel învie oasele uscate cu puterea DuhuluiSfânt. Taina şi puterea Duhului Sfânt tocmai aceastaeste: viaţa, o viaţă nouă, o trezire, o înviere la o viaţănouă. Oriunde S-a arătat şi Se arată Duhul Sfânt, El afăcut şi face un mare răsunet, El face o zguduire, oschimbare din temelie a vieţii, El face o înviere la o via-ţă nouă. Oriunde se arată puterea Duhului Sfânt, se faceo minune ca cea din chipul de alături. Minunea din chi-

Page 248: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

248

pul de mai sus trebuie să se petreacă şi în viaţa noastrăsufletească. Aceasta este minunea pe care i-a spus-oIisus noaptea lui Nicodim, când zicea că trebuie să senască de sus, să se nască din nou, căci altcum nu vaputea intra în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan, cap. 3).Nicodim se mira şi nu înţelegea această naştere dinnou; şi atunci Mântuitorul i-a spus că naşterea din nouse face cu putere şi cu dar de la Duhul Sfânt.

De această naştere din nou, de această înviere la oviaţă nouă prin harul şi darul Duhului Sfânt avem lipsăşi noi. Fără această renaştere şi înviere sufletească nueste mântuire. Lumea e plină şi azi, mai mult ca ori-când, de oase goale de viaţă şi uscate în patimi şi fără-delegi. E plină lumea de cei care trăiesc numai cu tru-pul, însă cu sufletul au murit de mult. E plină lumea de„morţi care trăiesc”, cum foarte potrivit îi numeşteApocalipsa pe cei păcătoşi (Apoc. 3, 1). Din aceastămoarte sufletească trebuie să înviem şi noi la o viaţănouă, iar această înviere o pot face numai darul şi harulDuhului Sfânt. Însă „vuietul” şi „vântul” cel de viaţătrezitor şi făcător al Duhului Sfânt suflă numai peste oviaţă pregătită sufleteşte pentru primirea Lui. Cea dintâipregătire pentru primirea Duhului Sfânt este o viaţă în-genuncheată la picioarele Crucii, o viaţă predată Dom-nului, o viaţă de întoarcere la Domnul. Fiul cel pierduta înviat la picioarele tatălui său. Căzut în genunchi şiplângând la picioarele tatălui său, a auzit vestea cea bu-nă că „mort era şi a înviat”. O viaţă de neîncetată rugă-ciune este, şi aceasta, o cerinţă pentru primirea daruluiDuhului Sfânt. Un alt ajutor pentru cunoaşterea şi pri-mirea Duhului Sfânt este apoi primirea Cuvântului luiDumnezeu. Minunea de mai sus, cu învierea oaselor, a

Page 249: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

249

făcut-o Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Ezechiel proo-rocul l-a strigat peste oasele uscate, zicând: „Oase us-cate, ascultaţi Cuvântul Domnului!”… Şi oasele îndatăau început a se mişca. Împreună cu Ezechiel strigăm şinoi păcătoşilor: Oase uscate, ascultaţi cuvântul luiDumnezeu şi vă apropiaţi de Cuvântul lui Dumnezeudin Sf. Scriptură, căci în acest Cuvânt este o putere,este un duh de viaţă dătător. În Cuvântul Sfintei Scrip-turi este Duhul Domnului, este Dumnezeu Însuşi şi deaceea în el este o putere, este un dar ce nu se poate spu-ne, ci se simte şi trebuie simţit. „Cuvântul Domnului s-a făcut în oasele mele ca focul ce arde, zicea Ieremia”(Ier. 20, 8-9). „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lu-crător”, zicea Ap. Pavel (Evrei 4, 12).

Oricine citeşte cu credinţă şi stăruinţă Cuvântul luiDumnezeu din Sfintele Scripturi, oricine stă sub ploaiaacestui Cuvânt, ca un pământ însetat, va simţi coborân-du-se în viaţa lui un dar dătător de viaţă nouă şi de pu-tere creştinească. E darul şi harul Duhului Sfânt. Creş-tinii cei dintâi „cercetau şi citeau Scripturile în fiecarezi” (Fapte 17, 11) şi de aceea era atâta Duh şi puterecreştinească în viaţa lor. Cuvântul lui Dumnezeu face şiazi în sufletele oamenilor minuni ca cea de mai sus.

«Lumina Satelor» a înviat şi ea multe oase uscate –o oaste întreagă – cu Cuvântul lui Dumnezeu. Pestesate şi oraşe pline de „oase uscate”, strigăm şi noi acumde câţiva ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu, zicând caşi Ezechiel: Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnu-lui!… Suflete pierdute, primiţi-L pe Mântuitorul şi în-viaţi cu El la o viaţă nouă!… Puterea noastră nu e anoastră, ci e a Duhului Sfânt, Care ne învaţă şi ne aratăcum să-i chemăm pe oameni să ia dar şi viaţă.

Page 250: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

250

Dragă cititorule! Tabloul de mai sus închipuie şiînvierea noastră în ziua cea de apoi. Când trâmbiţa ju-decăţii va suna, oasele noastre se vor mişca, se vor în-cheia laolaltă, carnea va creşte iarăşi pe ele şi ne vomînfăţişa la judecată. Ferice de cei ce au înviat mai întâiîn această viaţă din moartea păcatelor la o viaţă nouă cuDomnul. Aceştia vor învia spre viaţă veşnică. Vai însăde cei ce nu vor să se lase de păcate; aceştia vor înviaspre osândă veşnică. Stă în voia ta, iubite cititorule,să-ţi alegi o înviere din aceste două feluri de învieri. Pecare ţi-o alegi tu?

Page 251: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

251

CUPRINS

CARTEA I ................................................................. 5Cuvânt înainte ............................................................. 7„Cercetaţi Scripturile, căci acelea mărturisesc

despre Mine” .................... 9„Şi învăţa Ezdra şi le tâlcuia învăţătura Domnului” ...... 14

Biblia e cea mai răspândită carte ......................... 16Care aveţi o ţigară? .............................................. 16Cum e alcătuită Biblia .......................................... 17Toate cărţile se învechesc ..................................... 18„Dă-mi cartea!…” ................................................ 18Într-un sat cu 5000 de suflete ............................... 18Biblia este cartea lui Dumnezeu ........................... 19

Ziua Domnului… ziua sufletului… ........................... 20Cerşetorul ce fură al şaptelea leu .................... 23Cel ce nu-şi închide oile noaptea ..................... 23O statistică despre când se întâmplă

cele mai multe bătăi şi omoruri ....... 24Întoarcerea lui Saul pe drumul Damascului… .......... 25

Urechi mântuite ............................................... 29„Rotarii să păşească înainte” ......................... 30

Un alt Saul pe drumul Damascului… ....................... 31Peştii cei vii şi cei morţi ................................... 34„Cornuri calde” .............................................. 34

„Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta!”… ................... 35O întâmplare ca pe vremea Sodomei ............... 38Lăcomia lui Adam ............................................ 38

Page 252: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

252

Marea Moartă şi „stânca femeii lui Lot!” ....... 39Pâine (mană) din cer şi apă din stâncă… .................. 40

„Mâncarea” unei femei evlavioase ................. 43„Mana” din ziua de azi ................................... 44Semnul bolii e greaţa de mâncare ................... 44Şcoala lăcomiei ................................................ 45

„Şi a băut Noe din vin şi s-a îmbătat”… ................... 46O poveste despre Noe ...................................... 49Ce a cerut diavolul ........................................... 49Noe, plânge-ţi fiii! ............................................ 50O poveste de la Ierusalim ................................ 51

„Noe, fă-ţi corabie din lemne că nu putrezesc”… ..... 52„Intră în corabie tu şi toată casa ta!” ............. 55La orice fel de meşteşug trebuie deprindere ........ 56Cuvântul cel mai lung şi cel mai scurt ............. 57La ce se gândeşte omul în clipele morţii .......... 57

Trăim vremuri biblice ................................................ 59„Mergeţi, vărsaţi pe pământ cele şapte cupe

ale mâniei lui Dumnezeu”… ..... 62O scrisoare din război ........................................... 64

Proorocul Iona în pântecele chitului .......................... 65Despre puterea rugăciunii .......................................... 67

Cea mai scurtă rugăciune ................................ 70Mâinile cele mai lungi ..................................... 71

Doi prieteni adevăraţi: David şi Ionatan ................... 72Apostolul Pavel, despre dragostea creştină .... 75Biblia este cea mai răspândită carte de pe pământ ............ 75

Istoria cu blidul de linte ............................................. 77Un om a înconjurat lumea pe jos ..................... 80Căpăţâna lui Adam .......................................... 81Briliantul mincinos .......................................... 82

Page 253: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

253

Jertfa lui Cain şi a lui Abel ........................................ 83Fumul lui Cain în sat la noi… ......................... 87

Împăcarea lui Isav şi Iacov – Izvorul păcii şi împăcării ........... 88„Am aprins, am aprins…” ............................... 92

„Şi s-a sculat poporul să joace”… ............................. 93O întâmplare din timpul războiului ................. 96„Şcoala” lăcomiei ........................................... 97

Cartea a II-a ............................................................. 99Cuvânt înainte ......................................................... 101Spre Canaan… spre ţara făgăduinţei… ................... 102

Şcoala pustiei ................................................. 105„Staţi liniştiţi”! .............................................. 106

„Adame, unde eşti?… ............................................. 107Tu trebuie să te întâlneşti cândva cu Dumnezeu ........ 110

Biruinţa lui David asupra lui Goliat ........................ 111Răspunsul lui Diogene ................................... 114Încrede-te în Domnul ..................................... 115

Daniel în groapa leilor ............................................. 116Peştii mărilor ................................................. 120

Avram rugându-se pentru Sodoma şi Gomora ........ 121O mică Gomoră din zilele noastre: crâşma din Iokohama ...... 124A vrut să suduie din cartea de rugăciuni ....... 125

Iosif fuge de ispita desfrânării ................................. 126Ce zice Apostolul Pavel despre desfrânare ..... 129Pune-le în slujba Domnului ............................. 130

„Şi mirosind diavolul mirosul inimii, a fugit” ......... 131Inima omului care slujeşte păcatului şi diavolului ........ 133

Page 254: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

254

„Iată, neamurile pământului M-au părăsit şi se închină la idoli”… ...... 135Umbra măgarului .......................................... 137Sarea nu sufere pământul în ea ..................... 139

„Până când vei dormi, o, leneşule, sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa ca un haiduc înarmat” ................................. 140Păţania fierului şi a pârâului ......................... 142Şi diavolul se apropie de cel leneş ................. 142Plugul ............................................................. 143Ascuţitul coasei .............................................. 144

„Vai nouă, căci am păcătuit” ................................... 145Tatăl lui Alexandru Macedon ........................ 149

Ce legătură ai tu cu cerul, cu Dumnezeu? ............... 150Mi s-a stricat electrica ................................... 152

„După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”… ....... 155Cu capul în sus ............................................... 157

„Domnul veacului acestuia” .................................... 158„Ochii Mei privesc asupra pământului vostru

de la începutul anului până la sfârşitul anului” ... 160S-a schimbat şi umblarea vremii ................... 163

„Şi a început a-i creşte lui Samson iarăşi părul capului” ............. 165

„Şi vărând Faraon că are uşurare, i se învârtoşa inima şi nu asculta” ...... 168

Biruinţa lui Samson asupra leului ........................... 171Urme de lup ................................................... 173

Cartea a III- a ........................................................ 175Cuvânt înainte ......................................................... 177„Şi s-a luptat îngerul cu Iacob şi l-a biruit” ............. 178

O temniţă dulce .............................................. 181

Page 255: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE

255

Doi biruiţi ...................................................... 182Ceva despre viaţa familială ..................................... 183

Ce sădeşte unul smulge celălalt ..................... 186Iosif scapă în temniţă de robia diavolului… ........... 188

Acul doctorului .............................................. 192Vinul l-a smintit şi pe înţeleptul Solomon ............... 193

Cele două căruţe ............................................ 197La praznicul nostru naţional din 1 Decembrie ........ 198

Lăudaţi-L, că e mare Dumnezeu .................... 201Diavolul şi azi tot aşa îi ispiteşte pe oameni ........... 203De ani de zile, un potop de necazuri

ne urmăreşte de sus din cer ............ 208David îl lasă pe Şimei în judecata Domnului .......... 212

Carul îngheţat ................................................ 216Cele patru „oi” ale lui David ................................... 217

Gaura morţii .................................................. 220Fetele diavolului ............................................ 221

Luaţi sabia Duhului Sfânt ........................................ 222Schimbă-ţi ori numele, ori purtările .............. 225

„Judece Domnul între mine şi tine”… .................... 227„Beţia” Duhului Sfânt şi beţia alcoolului… ............ 231Zidurile Ierihonului cad… ....................................... 236

Ce cauţi în orologiu? ..................................... 240Cum apără Dumnezeu banii văduvelor

şi ai orfanilor ............. 241„Brânza câinească câinii o mănâncă”… ...... 245

„Duhule, suflă asupra acestor morţi, ca să învie” ........ 246

Page 256: Pr iosif trifa__citiri_si_talcuiri_din_biblie

Preot IOSIF TRIFA

256

Tehnoredactare computerizată şi aranjament grafic:Editura «Oastea Domnului» – Sibiu

Broşat la POLSIB SA – Sibiu


Recommended