Pr Iosif Trifa - Margaritarul Ascuns

Mărgăritarul ascuns 1

Traian Dorz

Mărgăritarul ascuns

110

Tot ce vă spun aici cu lacrimie adevăr curat şi greu,mărturisit pe conştiinţăşi-n Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepădaţi nici o frânturădin tot ce spun aici şi scriu,că tot ce nu-nţelegeţi astăziveţi înţelege mai târziu.

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Coperta I: Claudiu Cândea

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 978-973-710-135-8


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

2

TRAIAN DORZ

��

��

Gânduri duhovniceşti şi împărtăşiri tainice în Hristos– Scurte şi scumpe meditaţii –

Apare cu binecuvântarea ÎPS SaleDr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2009


Mărgăritarele ascunseMărgăritarele ascunseMărgăritarele ascunseMărgăritarele ascunse

Mărgăritarele ascunsesunt luminiţele de harce-n noaptea lumii îndrumeazăspre Unicul Mărgăritar.

Spre-Acel nepreţuit şi veşnicMărgăritar ascuns: Iisus,în Care e şi viaţa astaşi Viaţa fără de apus.

Ferice sufletul ce-L aflăşi-şi vinde tot, spre a-L avea;aceluia Hristos îi esteComoara unică şi grea.

Aceluia nimic pe lumenu-i este-atât de scump ca El,credinţa Lui e-un unic aur,iubirea Lui e-un unic ţel.

Ferice-acel care-L păstreazăprin toate-a’ lumii prăbuşiri,aceluia Hristos i-aducenebănuite moşteniri...

...Munceşte, suflete, şi luptă,şi roagă-te să poţi să aiMărgăritarul Scump şi Unicprin care moşteneşti un rai!


În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

I i s u s H r i s t o s ,Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,Mărgăritarul nostru cel de preţ etern,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru că Tu ne-ai făcut să Te aflăm pe Tine în ţă-râna acestei lumi şi în ţărâna acestei scurte vieţi,

noi Îţi mulţumim numai Ţie, Căruia Îţi datorămaceasta.

Pentru că, în clipa când Te-am aflat, Tu ne-ai făcut săputem da TOT ce aveam, spre a Te putea câştiga pe Tine,

noi Îţi mulţumim numai Ţie, Căruia Îţi datorăm şiaceasta.

Şi, pentru că avem în inimile noastre o dorinţă maipresus ca oricare alta, de a Te păstra pe Tine, chiar dacă artrebui să dăm pentru aceasta tot ce mai avem pe lume,plătind această dorinţă cu sânge, cu sudoare şi cu lacrimi,

noi Îţi mulţumim tot numai Ţie şi pentru aceasta,fiindcă numai datorită Ţie Te-am putut păstra în trecut...

şi Te putem avea în prezent...şi Te vom putea avea şi în viitor din ce în ce tot

mai fericiţi.Tu – Bucuria noastră negrăită,Tu – Lumina dulce a sufletelor noastre,Tu – Comoara nebănuită a dragostei, a vieţii şi a

veşniciei noastre,

Slavă veşnică Ţie,Mărgăritarul nostru cel de preţ etern,

Marele nostru Mântuitor şi DumnezeuI i s u s H r i s t o s !


Am întrebat Lumina...Am întrebat Lumina...Am întrebat Lumina...Am întrebat Lumina...

Am întrebat Lumina: de unde vii spre mine,şi Care ţi-e izvorul: în soare sau mai sus,şi Cine mă iubeşte de-mi face-atâta bine?Şi mi-a răspuns Lumina: Iisus, Iisus, Iisus...

Şi-am întrebat Credinţa: de unde eşti, ce Stâncăte ţine şi-ntăreşte când undeva te-ai pusşi Care-i Temelia: înaltă, ori adâncă?Şi mi-a răspuns Credinţa: Iisus, Iisus, Iisus...

Şi-am întrebat Nădejdea: din Cine ai avântulce-ţi dă puteri să birui când toate ţi-au apusşi Cine-ţi re-nnoieşte curaju-mprospătându-l?Şi mi-a răspuns Nădejdea: Iisus, Iisus, Iisus...

Şi-am întrebat Iubirea: din Cine eşti, din Cine,tu, scumpo, tu, frumoaso, tu, dulceo de nespus?Şi Cine-mi dete mie tot cerul Lui cu Tine?Şi mi-a şoptit iubirea: Iisus,

Iisus, Iisus...


1. MINUNEA CEA MARE: GOLGOTA

1. Pentru că Marea Minune a tuturor veacurilor s-apetrecut pe Golgota, Ea va străluci peste toate veacurileşi peste toată veşnicia, atât de aproape şi atât de depar-te, încât nimeni nu-i va putea nici cuprinde adevăratamăreţie şi frumuseţe, nici socoti adevăratul ei preţ.

Toţi cei ce vor vrea să se mântuiască va trebui săprivească spre Crucea ei şi toţi cei ce s-au mântuit o vorprivi la fel, cu aceeaşi veşnică recunoştinţă.

Nimeni nu s-a putut, nici nu se va putea mântuivreodată în alt fel decât prin răscumpărarea Ei.

Iisus Hristos, Domnul nostru, este singurul, uniculşi veşnicul Mântuitor.

2. Hristos face toate lucrurile noi.El face oameni noi, opere noi, vremuri noi.În curând El va veni din cea mai mare strălucire,

făcând ceruri noi şi un pământ nou în care va locui ne-prihănirea. Atunci toate lumile înnoite Îl vor slăvi nu-mai pe El.


Toţi cei ce au fost smeriţi vor fi înălţaţi atunci,toţi cei nedreptăţiţi vor căpăta o răsplată veşnicăşi toţi cei ce L-au iubit vor primi o strălucire ca a Lui.O, ce înnoire va fi atunci!Dacă tu te naşti acum din nou, şi tu vei fi atunci acolo.

3. Când Hristos Iisus, Domnul nostru, va veni, Elva înnoi întreaga Creaţiune... Toată firea de acum sus-pină şi aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilorlui Dumnezeu... în nădejdea izbăvirii ei din robia stri-căciunii, spre înfiere...

Suspină şi tu, suflete al meu, şi-L aşteaptă, ca să tebucuri şi tu de înfierea Lui Slăvită…

4. Nu predicatorii, nici preoţii îi vor primi pe oa-meni în cer, ci săracii au acest dar de la Dumnezeu, du-pă cum este scris: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţi-ilor, ca, atunci când veţi muri, să vă primească în cortu-rile veşnice (Luca 16, 9).

5. Priveşte la Iisus Domnul nostru: El a fost atât delipsit, încât orice sărac I-ar fi putut da ceva.

El a fost atât de smerit, încât oricine ar fi pututprivi de sus la El

şi a fost atât de blând, încât orice învăţat ar fi pututînvăţa de la El.

Ce pildă pentru fiecare dintre noi!

6. Hristos Domnul nostru a spus: Schimbaţi-vă,adică naşteţi-vă din nou... Acesta este înţelesul cuvân-tului „pocăiţi-vă!“


Dar acum şi acest cuvânt al Lui este atât de răstăl-măcit, încât şi-a pierdut cu totul înţelesul lui cel adevă-rat, rămânându-i numai înţelesul cel fals şi gol.

Fals pentru cei rătăciţi şi gol pentru cei nepăsători.Astăzi cei ce se pocăiesc nu se schimbă.Şi cei ce se botează nu se nasc din nou...

7. Numai un Hristos nevăzut nu ar fi putut mântuilumea. A fost nevoie de un Hristos văzut... De Hristos Ii-sus, Domnul şi Mântuitorul Întrupat şi Răstignit între noi.

Este nevoie ca Adevărul să devină o realitate vie şitrăită în viaţa noastră, prin învăţătura Lui...

Şi dragostea să devină vie, prin unitatea şi umbla-rea frăţească – altfel nu vom putea fi mântuiţi.

Trebuie Cuvântul să se facă trup, învăţătura să sefacă faptă şi milă între noi şi prin noi.

Numai o credinţă fără fapte este ca un cuvânt fărăîmplinire, ca un cap fără trup, ca o coroană fără trunchi...

8. În chinurile vieţii mele, o, iubire mântuitoare, eunu voi dori nimic altceva decât să te am pe tine şi să-ţipot spune fericit că ţi-am fost credincios, iar tu să simţiîn tot adâncul tău că eu spun numai adevărul, că te-amiubit până la ultima mea suflare...

Iisuse, Domnul meu, încredinţează-Te de acest lu-cru: Tu ai fost cea dintâi şi cea din urmă Comoară ainimii mele. Numai Tu, Iisuse, Preaiubitul meu.

9. Focul inimii mele pentru Tine, Domnul şi Mân-tuitorul meu Scump, n-a fost un foc potolit şi mic, ciunul mare şi puternic, alb şi înalt...

Aşa îl vreau până la moarte. Nu pot trăi altfel.


10. La tot ce mi-ai încredinţat Tu, Preaiubitul meuMântuitor, am lucrat mereu cu mult drag, fiindcă amvrut să-Ţi slujesc Ţie cu toată puterea dragostei dininima mea.

Tot ce am putut face a fost cu cea mai curată iubirepentru Tine şi am vrut să-l fac cât a putut sufletul meu maifrumos, mintea mea mai limpede, mâinile mele mai curat...

Pentru Tine, Preaiubitul meu, Care m-ai iubit atâtde mult...

11. O clipă de iubire înaltă şi deplină este pentruTine, Iisuse, Domnul nostru, atât de puţin, dar pentrunoi este atât de mult…

Pentru Tine anii sunt clipe,pentru noi clipele valorează ani.

12. Ceea ce este din Tine, Dumnezeul nostru, ră-mâne veşnic frumos, veşnic nou, veşnic sfânt; şi singu-re acestea ne fac sufletele noastre fericite cu adevărat,bogate cu adevărat, răsplătite cu adevărat.

13. Părinţii noştri cei veşnici sunt Cuvântul şi Du-hul Sfânt – adică Adevărul şi Dragostea, după cum estescris: Fiul Tatălui în Adevăr şi în Dragoste (II Ioan 3).

Cuvântul ne-a născut mintea cea nouă, iar Duhulinima cea nouă. Cei doi Părinţi ne-au crescut pentru ane iubi şi a ne ajuta împreună, îndemnându-ne la dra-goste şi la fapte bune, după cum ne-a fost poruncit... Şinumai când vieţuim astfel între noi, atunci Aceşti DoiPărinţi ai noştri locuiesc cu drag între noi şi lucrează cubucurie prin cuvintele şi roadele noastre.


Le mulţumim Amândurora că ne-au născut şi cres-cut aşa.

14. O, de-ar fi mereu zi,mereu soareşi mereu frumos...– Dar trebuie să fie şi noapte şi nor şi ploaie, căci

toate lucrează împreună spre rodul cel sănătos şi bun.Fără noapte, n-ar fi frumoasă ziua; fără nor, n-ar fi

plăcut seninul; fără ploaie, n-ar rodi nici o floare.

15. Să luăm cu mulţumire tot ce ne dă Dumnezeulnostru cu dragoste.

Lui nu-I pare rău de nimic din ceea ce ne dă nouăşi care ne face pe noi fericiţi.

Dar nouă să ne pară rău de tot ce nu-I dăm spre bu-curia Lui.

16. O, când Te-am cunoscut, Iisuse, Domnul meuiubit, ce drag mi-ai apărut – şi ce frumos erai!

Am simţit cum iubirea inimii mele toată a zburatspre Tine... şi n-a mai voit să vină înapoi. A rămas laTine pentru totdeauna.

Aşa este şi acum după ani şi ani...Şi aşa va fi în veci şi în veci.

17. Fericirea Ta, Domnul meu Iisus, care am gus-tat-o în mijlocul primejdiilor şi al suferinţelor, a fostatât de mare, de unică şi de frumoasă, că n-a mai între-cut-o nici una până azi.

O, neuitata noastră fericire din mijlocul spinilor şial flăcărilor!…


18. Adeseori noi trebuie să plângem, pentru ca alţiisă poată cânta.

Să veghem, pentru ca alţii să se poată odihni,să flămânzim, pentru ca alţii să poată să se sature,să rămânem, pentru ca alţii să poată merge,să ne smerim, pentru ca alţii să se poată înălţaşi să murim, pentru ca alţii să se poată naşte.Să facem asta cum o face grăuntele de grâu semă-

nat... Cum a făcut-o Domnul şi Mântuitorul nostru.

19. O, Iubire Cerească... am fost de atâtea ori neli-niştit în viaţa mea, dar totdeauna am fost încrezător înTine.

Ştiam că Tu îmi vei purta întotdeauna de grijă,fiindcă am fost încredinţat pazei Tale prin sânge şi prinlacrimi.

Nu mă lăsa niciodată nici să mă îndoiesc, nici săuit asta.

20. Ce mulţi se roagă cu gura lor pentru cei neferi-ciţi – dar ce puţini dintre ei se duc să-i caute şi să-iajute cu fapta lor, cu mâna lor, cu pâinea lor, cu dra-gostea lor.

O, ce nefolositoare este rugăciunea fără binefacere,gura fără mână, sfatul fără pâine...


Ce mult mi-ai datCe mult mi-ai datCe mult mi-ai datCe mult mi-ai dat

Ce mult mi-ai dat – şi ce comori nespuse!Nu-i împărat aşa de-avut ca eu,dar ce-Ţi fac eu, o, ce-Ţi fac eu, Iisuse,îndatorat şi-ndatorat mereu?...

O, cum să-Ţi pot, puţinul ce-l ştiu, face?Căci nici acest puţin nu pot să-l facşi sufletu-mi în lacrimi se desfaceîndatorat şi-ndatorat în veac.

De ce nu pot să-Ţi dau fiinţa toatăcu tot ce am, cu inima din sân,când Tu Te-ai dat în totul dintr-o dată?Ce-ndatorat şi-ndatorat rămân!

Dezleagă-mă, Iubitul meu, de toate,cum pentru mine Tu Te-ai dezlegat,să-Ţi pot da tot ce-n inimă se zbateatât de-ndatorat şi-ndatorat...


2. BIRUIREA GREULUI VIEŢII

1. Iisus Hristos, Domnul meu, tot greul vieţii melel-am biruit când am avut gândul inimii îndreptat spreTine.

Toate valurile vieţii le-am despicat şi am trecutprin ele privind la Tine şi ascultând chemarea iubiriiTale.

Peste toţi munţii am trecut cu o încredere biruitoarecând Faţa Ta am văzut-o deasupra lor şi Mâna Ta mi seîntindea luminoasă şi iubitoare.

O, Preaiubitul meu Iisus, prin Tine şi numai prinTine am primit tot ce poate da mai frumos Dumnezeucuiva aici, pe acest pământ...

Totul!

2. De dragul Tău, Iisuse, Domnul meu, nu m-amdat înapoi de la nici o suferinţă şi nu am răspuns nicio-dată cu rău vorbelor rele care mi s-au spus din pricinaiubirii mele pentru Tine.

Eram prin toate cu inima fericită că le îndur pentruTine, Preaiubitule Scump, căci toată fiinţa mea era a Ta.


Precum şi Tu erai întru totul al meu când sufereaipentru mine.

3. Vrăjmaşii Tăi loveau în mine, dar ochii mei nu ve-deau decât Faţa Ta care mă îmbărbăta să sufăr cu bucurie,pentru a fi vrednic de Tine, de suferinţa Ta pentru mine.

Urletele fiarelor se năpusteau spre mine – dar eu nuauzeam decât glasul Tău dulce care îmi şoptea: Te iu-besc...

Poate să mi se nimicească trupul, pot să mi se întu-nece ochii aceştia de lut, poate să-mi piară auzul ure-chilor acestora – sufletul meu cel nou, fiinţa mea ceaeternă Te va vedea, Te va auzi şi Te va simţi mereuiubindu-mă.

Şi, când cea din urmă putere a trupului meu se vastinge, sufletul meu va dobândi biruinţa iubirii.

O, iubire biruitoare, iubirea mea fericită şi veşnică!

4. Ce mult mă bucură toate cântările noi şi vechi pecare cu Domnul meu preaiubit le ascult!

Recunosc în ele şi retrăiesc toate clipele fericitesau amare prin care le-am primit, le-am cules şi le-amales una câte una, ca pe nişte mărgăritare albe sau ne-gre, înalte sau adânci, uşoare sau grele.

Toate le-am înşirat pe firul de aur al dragostei Taleşi le împletesc în jurul Crucii Tale, pe care mi-ai arătatcât mă iubeşti de mult.

5. Ce fericit mi-e sufletul, Iisuse, Domnul meu,când mă gândesc că mai am azi şi mâine, iar poimâinene vom revedea!


Inima mea se va umple de Tine şi nimeni nu mi Teva mai putea răpi şi îndepărta, niciodată.

Ştiu că atunci mi se va închide graiul şi ochii – şinumai lacrimile şi mişcarea buzelor mele Îţi vor puteaspune: Te-am iubit atât de mult... Te iubesc, Te iubesc,Te iubesc... atât de mult Te iubesc, Iubitul şi Preaiubitulmeu...

6. Mi-e dor să Te ascult vorbindu-mi, Iisuse, Prea-iubitul meu scump.

Mi-atât de dor ca Tu să-mi vorbeşti mereu, iar eusă Te ascult stând în genunchi la picioarele Tale şi săru-tându-Ţi-le sub lumina dulce a ochilor Tăi sfinţi, fru-moşi, albaştri şi dragi.

Ce fericit voi fi aşa... Ca la o masă grasă şi gustoa-să mă voi îndulci şi îndestula din tot ce-mi vei da Tu...

7. Iisuse, dulce Preaiubitul meu, ştiu că şi Tu do-reşti de mine şi mă vrei al Tău, cum tot sufletul din mi-ne şi cum toată fiinţa mea Te vrea pe Tine al ei.

Te rog, trimite pe Duhul Sfânt să netezească toatecărările dintre noi, să îndepărteze orice piedică şi oricevrăjmaş, grăbind ajungerea mea cât mai repede la Tine.

Sau ajungerea Ta la mine, Preaiubitul meu.

8. Ce mult mă bucur eu, Doamne Iisuse, ce multmă bucur eu când putem face binele împreună: Tu îmidai mie, eu dau altora.

Tu mie – eu lor. Tu mă atragi pe mine, eu atrag pealţii. Tu îmi spui mie, eu le spun lor. Tu prin mine şi euprin Tine spre ei.


În toate acestea Tu eşti Începutul şi Tu Sfârşitul.Eu nu sunt decât nimicul dintre aceste două veşnicevalori, albia dintre Izvor şi Mare.

9. Preafericită este inima mea de tot ce-mi dăru-ieşte Domnul meu prin tine, iubirea mea dulce, primităde la El.

Mi se înfioară toată fiinţa când îmi aduc aminte destările pe care mi le-a dăruit Dumnezeul meu prin tineşi cu tine.

Poate să mi se ia toate, dacă îmi vei rămâne tu, eunu voi mai avea nimic de cerut, niciodată – voi aveatotul deplin, deplin…

10. O, Doamne Iisuse, într-adevăr, cum ai spus Tu,ce mult este secerişul – şi ce puţini sunt secerătorii!

Ce grăbite sunt holdele spre seceriş, dar ce înceţisunt cei trimişi să le secere!

Iar dimineaţa şi seara sunt atât de apropiate…Grăbeşte-ne, Doamne Iisuse – şi grăbeşte-Te.

11. Toate gândurile inimii mele Ţi le-am dăruit Ţie,Preaiubitul meu scump, fiindcă toată fericirea mea eşti Tu.

Oricât de departe ai fi de mine, Tu îmi eşti tot-deauna cel mai aproape.

Oricât de frumoşi ar fi toţi cei ce mă cer, eu nuvreau să mai fiu al nimănui altuia, fiindcă Tu m-ai răs-cumpărat cu un preţ atât de mare ca să fiu pe veşnicienumai al Tău.

Sufletul meu petrece liniştit numai în preajma Ta,Preaiubitul sufletului meu, Iisuse...


12. Iisuse, Domnul şi Binefăcătorul meu veşnic,toate amintirile mele n-au uitat nimic din ce mi-ai făcutTu şi mi-ai dăruit Tu.

Nici unul dintre cuvintele Tale, pe care mi le-aispus Tu, inima mea nu le-a uitat.

Toate cântările Tale le-am învăţat întocmai şi lecânt cu lacrimi de drag de fiecare dată. Şi eu sunt feri-cit, iar Tu Te bucuri dulce.

Lumina ce mi-ai arătat-o Tu mi-a rămas mereu cu-rată şi frumoasă în toată fiinţa mea.

O Iisuse, bogatul meu Binefăcător şi dragul meu Soţ,ce pline îmi sunt sufletul şi casa de tot ce mi-ai dăruit Tu...

13. Când aud sau văd pe cineva că nu-Ţi dă cinsteacuvenită, Iisuse, Domnul meu, mă doare de parcă sezdrobeşte inima din mine,

Ocările celor ce Te ocărăsc mă acopăr pe mine şisufăr de fiecare dată cum mi-ar fi străpuns sufletul cuun fier înroşit.

O, dacă ai fi iubit de toţi atât de mult cât se cuvine,atât de mult cât ai dori Tu, cât doresc eu!...

14. Iisuse, Domnul şi Preaiubitul meu, Te iubesccu o dragoste şi cu o durere la fel de mari amândouă.

Şi n-am cum spune nimănui nici dragostea, nici du-rerea mea, ci numai inima mea trebuie să le poarte sin-gură şi tăcută în adâncul ei toată greutatea amândurora.Cu o fericire şi cu o suferinţă la fel de mari...

15. Mângâietorul şi Dumnezeul meu, Îţi mulţumesccă mi-ai lăsat rugăciunea şi lacrimile cu care să-mi în-


carc şi să-mi descarc sufletul spre Binefăcătorul meu şispre binefăcătorii mei.

Ce mult dau şi ce mult primesc prin aceste douămijloace divine!

Cât de fericit sunt primind şi dând cu ele!Îţi voi mulţumi veşnic că mi le-ai dat şi că mi le îm-

prospătezi neîncetat, Mângâietorul şi Dumnezeul meu.

16. O, cât de mare şi de bună este inima Ta, Prea-iubitul meu Sfânt! Eu văd crâncena luptă pe care ai dus-o şi o duci printre cei ce nu Te iubesc şi nu pot înţelegeJertfa Ta pentru ei.

Ei Te dispreţuiesc, Te alungă, Te batjocoresc şi Teleapădă, fiindcă nu Te cunosc.

Iar Tu Te întorci la ei mereu şi mereu, rugându-i,chemându-i, aşteptându-i, iubindu-i până la moartealor, a fiecăruia.

Dar şi atunci nu Tu Te desparţi – ci ei.O, cât de mare este bunătatea Ta, Dumnezeul meu!

17. O, ce pândit este tot drumul meu cu Tine, Mân-tuitorul meu Iisus!

Îmi este atât de teamă uneori în mijlocul nopţilorcare ne înconjoară…

Cerule iubit, acopere-ne cu lumina ta,iubire divină, învăluie-ne cu umbra Ta,oştiri cereşti, înconjuraţi-ne cu paza voastră,ca să nu ne simtă ghearele vrăjmaşe,să nu ne vadă ochii răişi să nu ne apuce cursele primejdioase,


până ce vom trece cu bine de această vale a umbreimorţii şi de aceste zile rele.

18. Domnul şi Dumnezeul meu Binecuvântat, câtde mult mă bucur eu când pot face câte ceva pentrumângâierea celor care sufăr săraci şi chinuiţi!

Şi asta de la Tine, Binefăcătorul meu, am învăţat-o...Tot ce eu pot face este numai din al Tău, căci cu

sărăcia mea, Doamne, nimic n-aş fi în stare, niciodată.O, numai când Tu îmi dai, atunci am şi eu şi atunci

pot da.Tu ştii, Tu singur ştii cât sunt de nefericit când văd

că este atâta nevoie – şi eu n-am cu ce s-o acopăr.Nu mă lăsa niciodată să văd sărăcia fără s-o pot

ajuta, foamea fără s-o pot potoli, lacrima fără s-o sărut.

19. Domnul meu şi Iubirea mea cea sfântă...Toată fiinţa mea este cuprinsă în Tine –şi Tu eşti cuprins în toată fiinţa mea.Serile mele de rugăciune sunt cele mai dulci îm-

părtăşiri, care se prelungesc fericit în tăcerea ceasuri-lor adânci şi tainice ale celei mai fericite singurătăţi cuTine.

Adorm... dar inima mea continuă să se roage,sufletul meu continuă să-Ţi vorbească,dorul meu continuă să cânte lângă Tineşi iubirea mea continuă să Te ţină îmbrăţişat.Când mă voi trezi, doresc să fiu tot aşa...Apoi tot ce s-a continuat în vis, să reînceapă aievea

iarăşi.Şi aşa, veşnic şi veşnic.


O, Preaiubitul meu dulce, toată fiinţa mea vreau săfie cuprinsă în Tine pe totdeauna.

20. Iisuse – Mama mea, Iisuse – Soţul meu, Iisuse–Nedespărţitul meu Prieten, Iisuse – Dumnezeul şiMântuitorul meu, fie binecuvântată iubirea Ta nedes-părţită de mine.

Singurătatea nu-i un gol pustiu pentru mine decând Te ştiu al meu şi de când viaţa mea este a Ta. Cipustia îmi este o plinătate fericită, fiindcă Tu îmi umplitotul.

În afară îmi este lumină şi bucurie totul, fiindcăînăuntrul meu este aşa.

Toate întinderile mele sunt pline de Tine, Soarelemeu, căci Tu îmi luminezi totul.

Aerul meu este totdeauna plin de mireasma Ta, cao dimineaţă de flori...

Umbrele mele sunt totdeauna răcoroase şi izvoa-rele mele nu seacă niciodată.

Iarba mea este totdeauna moale şi proaspătă, iarroua ei este totdeauna strălucitoare.

Oriunde m-aş duce sau aş privi, Tu îmi zâmbeşti depeste tot şi Prezenţa Ta fericită îmi răspunde prieteneşteşi binevoitor.

Oriunde aş sosi, Te regăsesc pe Tine tot aşa de iu-bitor şi fericit, precum Te-am avut şi de unde am plecat.

O, Preaiubitul şi Nedespărţitul meu Mântuitor, So-ţul meu, Mama mea şi Ocrotitorul meu, dragoste veşni-că Ţie...


Toate laudele noastreToate laudele noastreToate laudele noastreToate laudele noastre

Toate laudele noastreşi mai mult de mii de orinu pot spune-n veci, Iisuse,cât Îţi suntem de datori.Buze îngereşti să-Ţi cântelaude de nepătruns,pentru slava Ta cea mareniciodată nu-i de-ajuns;

nu-i de-ajuns, nu-i de-ajuns,niciodată nu-i de-ajuns.

Toate lacrimile noastreşi-ai evlaviei fiorinu pot spune-n veci, Iisuse,cât Îţi suntem de datori.Pentru mila Ta cu carene-ai privit şi ne-ai răspuns,jertfa mulţumirii noastreniciodată nu-i de-ajuns;

nu-i de-ajuns, nu-i de-ajuns,niciodată nu-i de-ajuns.

Avuţia noastră toată,de Ţi-am da-o, nu putemsă plătim în veci, Iisuse,datoria ce-o avem.Dar, când inima curatăcu-al iubirii strop ascuns,noi Ţi-o dăm, Iisuse, toată,atunci Ţie Ţi-e de-ajuns;

Ţi-e de-ajuns, Ţi-e de-ajuns,atunci Ţie Ţi-e de-ajuns.


3. FERICIREA DE A FI CU DOMNUL

1. O, Iisuse, Domnul meu, eu sunt cu Tine şi aiciunde am ajuns, după cum am fost şi acolo de unde amplecat.

Sunt cu Tine şi astăzi, cum am fost şi ieri.Sunt şi după aceşti ani mulţi-mulţi, după cum am

fost şi înainte de ei.Ce dulce e lumina acestei stări pe unde trec legănat

şi cu ochii înlăcrimaţi de dragul Tău...Şi, când mă întrebi: „E bine?“ – eu nu-Ţi pot

răspunde decât cu dulcea aplecare a genelor meleumede de lacrimi: „Sunt fericit, Preaiubitul meu, atâtde fericit!“

O, rugăciunea mea cu Tine, lângă Tine, în Tine...Preaiubitul meu!

2. Ce greu păcat este necuviinţa faţă de cele sfinte!Oare cum să poţi vorbi necuviincios despre fiinţele

şi lucrurile pe care Însuşi Dumnezeu le-a cinstit şi le-abinecuvântat?

Fericiţi sunt şi vor fi numai cei care vorbesc cu


evlavie şi cu temere despre tot ce este sfinţit de Dum-nezeu.

Şi nefericiţi vor fi veşnic toţi cei ce vorbesc necu-viincios. Aceştia vor aluneca tot mai adânc şi nu se voropri decât în iad. Căci nu există păcat pe care să nu-lfacă necuviinţa faţă de fiinţele şi lucrurile sfinţeniei.

Sufletul meu, îngrozeşte-te de acest păcat şi fugi cuteamă de oricine îl face!

3. Niciodată o sărbătoare nouă nu-mi vine singură;cu ea vin toate surorile ei cele de dinainte de ea.

Nici una dintre frumoasele noastre sărbători nule-am putut uita. Tot ce mi-au adus ele păstrez într-unloc sfânt, din care nici un fur nu le poate răpi şi din carenici o furtună nu le poate smulge.

O, ce nepreţuită este comoara pe care mi-ai dat-o Tu!

4. Iisuse, darnicul nostru Stăpân, slavă veşnică Ţie!O, cât de mult ne-ai îmbogăţit Tu pe noi în harul

Tău!Cât de pline sunt vistieriile noastre,cât de scumpe sunt bogăţiile nopţilor noastre,cât de strălucit este aurul amintirilor noastre,cât de îmbelşugate rugăciunile noastre,cât de fericite ne sunt lacrimile sfinţite de sărutul

Tău,cât de cereşti ne sunt cântările noastre acompaniate

de îngerii Tăi!...O, darnicul nostru, bogatul nostru Stăpân, cine oare

ar mai putea fi atât de bogaţi ca noişi atât de îndatoraţi faţă de Tine!


5. Cântarea noastră poţi s-o începi de oriunde, ca şidragostea Ta, fiindcă ea nu are un sfârşit sau un înce-put, cum nu are ceea ce este între noi sau în noi.

Înainte de începutul cunoscut, era un neînceput încare eram înainte de a fi.

După sfârşitul de acum, va fi o continuare în carevom fi pe totdeauna, fiindcă tot aşa avem şi un nesfâr-şit, după cum am avut un neînceput, în amândouă fiindnumai acest prezent fericit...

6. Înainte nu ştiam ce ştim acum, după cum azi nuştim ceea ce vom şti mâine.

Starea de tot-mai-lumină prin care trecem astăzi neîncredinţează că totul va merge şi în viitor, cum a venitdin trecut, crescând în strălucire, în frumuseţe, în putereşi în întindere până la contopirea cu ceea ce nu se poatenici grăi acum, din mult în mai mult,

din frumos în mai frumos,din fericit în mai fericit,din larg în mai larg,din înalt în mai înalt,aşa şi aşa,veşnic şi veşnic…– Şi, o, Iisuse, Domnul nostru, Mântuitor Nemărginit,

toate acestea numai prin Tine, din Tine şi pentru Tine.Slavă veşnică Ţie!

7. Nu ştiu prin câte va trebui să mai trec – dar ştiuunde trebuie să ajung.

Nu ştiu câte ameninţări va trebui să mai aud – darştiu că la urma tuturora voi auzi binecuvântarea Ta.


Şi dacă aici, în lumea asta, pentru o sărbătoare, uitatâtea osteneli, ştiu că, pentru Sărbătoarea DragosteiVeşnice, nimic nu poate fi prea greu sau prea mult deîndurat.

O singură bucurie a Ta, Preaiubit Iisuse, Domnulmeu, răscumpără o mie de necazuri ale mele.

8. Viaţa pe care o mai trăiesc încă este numai o în-găduinţă foarte mărginită. Simt că ea îmi poate fi luatăîn orice clipă, fiindcă ea nu mai este de mult a mea.

Port în mine conştient posibilitatea morţii la oricepas şi sămânţa ei în mine poate rodi oricând.

De aceea caut să trăiesc cât pot mai folositor, sprea merita prelungirea scadenţei mele.

Cumpăna şi ceasul sunt în Mâna Ta.

9. Oare când îmi voi putea plăti eu, Doamne, mareamea datorie a binelui pe care trebuie să-l fac în schim-bul marelui şi multului bine ce mi se face?

Cu cât îmi cunosc mai mult mărimea datoriei mele– mi-o simt mereu crescând în loc să scadă, ameninţândîn loc să liniştească şi împovărând în loc să uşureze.

O Dumnezeule, cât de dator sunt să fac binele ori-când şi oricui, spre a-mi plăti cât mi se face mie de că-tre Tine prin toţi, totdeauna.

10. O, Duhule al Preaiubitului meu Sfânt, Te rog,ajută-ne să lăsăm urme frumoase ori pe unde trecem, caSfântul Tău Cuvânt şi scumpa Ta Lucrare să nu fie vor-bite niciodată de rău din pricina noastră.

În felul acesta greul ne va fi uşor, întunericul lumi-


nos, iar cerul de deasupra noastră va coborî tot mai jos,până ce se va cuprinde pe totdeauna statornic în noi. Şinoi veşnic în el.

11. O, Mărgăritarul scump al inimii mele, Iisuse...Când Tu erai dincolo de ziduri, cum mergeam

plângând de-a lungul lor, plângând şi chemându-Te!Cum întrebam pe oricine credeam că ştie ceva des-

pre Tineşi cât am cheltuit din sufletul meu ca să aflu ceva

despre Tine!Cât de fierbinţi erau căutările mele, întrebările

mele, strigătele mele, rugăminţile privirilor mele spretoţi cei care, nădăjduiam că vor vrea să-mi spună cevadespre Tine, Comoara şi Preaiubitul inimii mele!

Câtă pâine mi-am mâncat udată cu plânsul meu, celşi mai amar ca fierea, de suferinţa despărţirii Tale!

Dumnezeul meu, nu-mi mai întoarce niciodată ast-fel de zile în viaţa mea.

12. Dulce Binefăcătorul meu Sfânt, Tu ai venit încasa mea chiar în ceasul când aş fi murit dacă n-ai fivenit Tu.

Îţi spăl cu lacrimi picioarele Tale însângerate şi Ţile zvânt cu sărutări... Picioarele care au alergat atât demult şi au înfruntat atâtea depărtări pentru a Te aduce lamine care zăceam în cea mai adâncă singurătate, şi să-răcie, şi deznădejde.

Tu mi-ai luat dintr-o dată toate poverile mele.Tu ai luminat dintr-o dată toate încăperile sufletu-

lui meu.


Tu mi-ai alinat dintr-o dată toate neliniştile, toatearşiţele, toate chinurile fiinţei mele.

Niciodată nu voi uita cât de mult bine mi-ai făcut Tu!

13. Scumpul meu Binefăcător şi Dumnezeu, Prea-iubitul sufletului nostru, Martorul credincios şi ocrotitoral legămintelor noastre cereşti – fii binecuvântat!

Tu ai acoperit pădurile noastre şi munţii noştri cuseninul Tău.

Tu ai spălat cu picurii Tăi de rouă sau ploaie ur-mele noastre – şi nimeni n-a mai aflat că a călcat cinevape acolo.

Tu ai acoperit florile căpătâiului nostru cu frunza-rul toamnelor frumoase şi noile primăveri fericite le-aiînlocuit iarăşi cu altele noi.

O, priveşte în adâncul inimilor noastre şi vezi. Ni-ciodată ele nu vor putea să-Ţi spună cât de mult Te iu-bim, pentru cât de mult ne-ai iubit Tu...

14. Doamne, ajută dragostei noastre să primeascăîn tăcere şi fără murmur tot ce bunătatea grijii Tale ahotărât mai dinainte pentru noi.

Fă-ne să rămânem atât în viaţă, cât şi în moartecredincioşi legământului făcut: una şi pe totdeauna.

15. O, ce Minunat eşti Tu, Minunatul Dumnezeu alnostru şi al părinţilor noştri minunaţi!

Nu numai prin felul vieţii lor, ci şi prin felul morţii,părinţii noştri Te-au slăvit şi binecuvântat pe Tine.

Aşa dorim şi noi să Te slăvim şi să Te slujim nunumai cu viaţa noastră, ci şi mai mult cu moartea noas-


tră, fiindcă mai însemnat este sfârşitul vieţii decât înce-putul ei.

Ajută dorinţei noastre să se împlinească fericit şifrumos.

Numai aşa vom putea vedea cu bucurie Faţa Ta.Şi feţele lor.

16. Să stăm tot mai strâns alipiţi de Domnul nostruşi de rugăciunea noastră.

Ajutorul Lui să-l aşteptăm în tăcere.Şi să ascultăm de El în răbdare.Lucrul pe care mai avem a ni-l face, să căutăm a-l

împlini cât mai frumos, mai deplin, mai repede.Ca să putem merge tot mai slobozi şi tot mai feri-

ciţi spre întâlnirea cu Preaiubitul nostru.

17. Să nu mai amărâm pe nimeni.Să ne fie milă chiar şi de vrăjmaşii noştri, fiindcă ei

au şi mai mare nevoie de mântuirea lui Dumnezeu de-cât prietenii.

Să le înlăturăm pe cât putem orice piedică dindrumul lor spre Hristos, Domnul nostru, ca să-L poatăafla şi ei pe scumpul nostru Mântuitor, Care a suferit peCrucea Lui şi pentru ei.

Şi să facem slujba aceasta cu bucurie, cu milă, cudragoste – şi nu de silă, ca ei s-o poată primi.

Puterea şi iubirea Lui ne va ajuta.

18. Eu am iubit acest pământ al părinţilor şi alînaintaşilor mei cu tot atâta putere cu câtă iubesc cerulacesta, tot al lor.


Fiindcă în acest pământ sunt trupurile lor, dupăcum în acest cer sunt sufletele lor.

Ori de câte ori am atins acest pământ cu picioarelemele, cu plugul meu sau cu sapa mea, am dorit să-lmângâi totdeauna cald şi iubitor, cu o dulce dragoste defiu, cum atingi un suflet viu şi drag.

Şi tot aşa mă ating de acest cer scump, cu mâinilemele, cu ochii mei, cu rugăciunea mea.

Fiindcă în acest pământ suspină trupurile părinţilormei şi în acest cer cântă sufletele lor.

Iar eu sunt între amândouă cu ei.

19. Primele spice de grâu le sărut totdeauna cuevlavie, ca pe ceva sfânt.

Pe cele trei mai frumoase le aşez frumos, în semnde cruce, le duc cu fior la fruntea mea, pe buzele mele,pe ochiul drept, apoi pe cel stâng: în Numele Tatălui, şial Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi le aşez pe inima mea,numindu-le, pe unul pentru Trecut, pe unul pentru Pre-zent şi pe unul pentru Viitor, după cum la altar aprindtotdeauna trei lumânări: una pentru cei ce au fost, unapentru cei ce sunt şi una pentru cei ce vor fi.

Dumnezeul nostru, între ce taine trăim noi!

20. Cea mai dulce odihnă a mea n-am avut-o înpatul meu cald şi între pernele mele moi, ci întins cutoată fiinţa mea peste fiinţa acestui pământ, cu faţamea pe faţa lui, cu inima mea peste inima acestuipământ drag, a acestui pământ gol şi plin, şi cu frun-tea mea odihnind-o pe iarba verde de pe sânul luimoale şi tare.


Ca pe sânul cel mai drag şi odihnitor mie.Oare nu hrăneşte acest sân mai îndelung şi mai iu-

bitor decât al mamei mele?Oare nu din el sunt eu născut întâi?Oare nu în el voi odihni curând şi nu din el mă voi

renaşte la învierea cea veşnică?O, ce odihnitor este sânul tău, pământul meu drag!Cea mai dulce odihnă a mea este pe tine!

* * *

Orişicare fel de muncăare-n ea ceva divin;Dumnezeu a pus în muncăhar din cerul Lui senin.El a pus în muncă pâineaşi-a pus mulţumirea-n ea;e ceva din rugăciunechiar şi-n munca cea mai grea.


Binecuvântate fieBinecuvântate fieBinecuvântate fieBinecuvântate fie

Binecuvântate fie focul şi furtuna,care de la Tine, Doamne, vin întotdeaunasă sfinţească şi s-aleagă grâul din neghină.Fă-le, Doamne, totdeauna când ştii Tu să vină.

Binecuvântate fie lacrima şi rana,care ne lovesc când, Doamne, merităm dojana;nu ni le cruţa când, Doamne, este-n noi mândrie.Fă-le, Doamne, totdeauna când ştii Tu să vie.

Binecuvântate fie ruga şi cântarea,care ne păstrează-n Tine mai curată starea;primeneşte-ni-le-n harul mare şi fierbinte.Fă-le, Doamne, totdeauna cum vrei Tu de sfinte.

Binecuvântate fie pacea şi iubirea,care cresc şi-nfrumseţează fapta şi vorbireaîn lumina Ta curată dulce-mbrăţişate.Fă-le, Doamne, mai frumoase, astea decât toate.


4. DRAGOSTEA PENTRU ÎNAINTAŞI

1. O, pământule sfânt în care odihnesc osemintelesfinţilor noştri înaintaşi, fii binecuvântat!

Cu palmele noastre cele mai bătătorite de muncacinstită, dorim să-ţi închidem cât mai moale şi maiblând rănile brazdelor greşite, să-ţi netezim marginilerăzoarelor tale dureroase, să-ţi aşezăm cât mai frumospernele semănăturilor tale.

Pentru ca să ţi se vindece cât mai repede orice durerepe care ţi-am pricinuit-o şi să ţi se liniştească orice rană.

Ca să fii cât mai frumos şi mai fericit, tu, pămân-tule sfânt în care odihnesc ca într-un chivot de altarsfintele oseminte ale minunaţilor noştri înaintaşi sfinţi.

2. Pe aici, iată, chiar pe aici unde ţin eu picioarelemele înfiorate au călcat picioarele tatălui meu, s-auaplecat genunchii bunicului meu şi au sângerat palmelestrăbunilor mei.

De aici au luat spicele de aur străbunele mele, bu-nica şi mama mea, atunci când erau fete tinere, frumoa-


se şi harnice – făcându-şi din ele cununa secerişului şipunând-o peste părul lor bogat, frumos, strălucitor şiauriu, tot ca spicul grâului acestuia

sau ca raza soarelui cerescprin care mergeau ele, la fel de frumoase, ca grâul

şi ca soarele.O, ce nalte şi adânci sunt lacrimile şi rugăciunile

acestor gânduri!

3. După cum am dorit să înfrumuseţez acest pă-mânt cu munca drăgăstoasă a mâinilor mele,

tot aşa am dorit să înfrumuseţez acest cer cu lacri-mile drăgăstoase ale rugăciunilor şi cântărilor mele.

Pentru ca şi holdele pământului meu sfânt,ca şi livezile cerului meu slăvitsă fie la fel de însorite şi de îmbelşugate.Toate pentru bucuria Preaiubitului meu Scump.

4. Ori de câte ori văd acest sfânt pământ batjocoritde vreun plug,

de vreo sapăsau de vreun păcat– mă cutremur şi mă doareca atunci când aud acest Cer sfânt înjurat sau învi-

nuit.Pentru că şi cerul, şi pământul sunt alcătuite de

aceeaşi mână sfântă, bună şi iubitoare a Tatălui nostru.Şi pentru că şi în pământul, şi în cerul acesta, atât

de apropiate unul de celălalt, sunt sfinţii noştri înain-taşi, printre care umblăm ca printre spice şi ca pe substele.


Să ne atingem cu aceeaşi sfinţenie atât sapa, cât şigenunchii noştri de acest pământ, cât şi rugăciunea şiochii noştri de acest cer.

Să fie binecuvântat şi de pământ şi de cer acela ca-re va face aşa!

5. Scumpă seminţie a sufletului meu, familia meaduhovnicească, fii binecuvântată în veci de Domnul şiDumnezeul tău.

În tine mi-a dat harul dumnezeiesc tot ce am îninima şi în fiinţa mea mai frumos şi mai vrednic, mai depreţ şi mai etern.

În tine şi prin tine să-mi aduc spre Dumnezeulmeu, ca o plăcută şi sfântă ardere de tot, întreg avutulsufletului meu.

Tu eşti partea şi locul dăruit mie de Dumnezeulmeu, Care mi-a rânduit să am atât în viaţa asta, cât şi încealaltă numele tău, soarta ta, drumul tău şi răsplata ta.

O, familie scumpă a sufletului meu, fraţii mei şi su-rorile mele, părinţii mei şi fiii mei, soţii mei şi prieteniimei – fie în veci binecuvântat Dumnezeul şi Mântuito-rul nostru Care m-a înfiat şi m-a înfrăţit între voi.

6. Slavă veşnică Ţie, dragoste a lui Dumnezeu, ca-re ai atâta grijă şi atâta lărgământ faţă de ai Tăi

şi care nu priveşti nimic rău sau necurat în ai Tăi,între ei şi pentru ei

atunci când toată dragostea lor eşti numai Tu,este numai în Tineşi numai pentru Tine;şi când toată fericirea lor este să umble în asculta-

rea Ta.


7. Iată, Marea Tiberiadei este vie, pentru că ea şiprimeşte, şi dă. În jurul ei trăiesc mulţi oameni, pentrucă ea le dă lor, iar ei dau altora.

Dar Marea Moartă este moartă, pentru că ea numaiprimeşte, dar nu dă. În jurul ei nu trăieşte nimic, pentru căea nu dă niciodată nimic nimănui din tot ce primeşte în ea.

Vai celor răi, cu sufletul şi cu mâna închisă. În ju-rul lor va fi numai pustiu şi înăuntrul lor numai moarte.

8. Când soseşte vremea unei mari lucrări, Dumne-zeu aduce şi omul mare prin care o va face.

Astfel oamenii mari au fost aduşi totdeauna deDumnezeu pentru împrejurări, iar nu împrejurărilepentru ei.

Când fructele unei grădini sunt coapte, vine şivântul sau culegătorul care să le scuture.

9. Energiile şi experienţele noastre nu merg tot-deauna împreună, ci, pe măsură ce se înmulţesc cele dinurmă, scad cele dintâi.

Când aveam multă energie, aveam puţină experi-enţă, iar acum, când avem multă experienţă, ne-a mairămas doar puţină energie.

Oare nu cumva se întâmplă astfel pentru că puţinanoastră energie ne este dată pentru viaţa asta spre a necâştiga cu ea multă experienţă pentru viaţa viitoare?

Cine investeşte ceva pentru un mormânt, şi nupentru o înviere?

10. Fericit omul cel ales şi iubit lui Dumnezeu, că-ruia El îi dă cunoaşterea ascunsei lumi a tainelor luiHristos, Domnul nostru!


Fericit sufletul care a aflat drumul minunat sprelumea cea mereu senină a păcii şi părtăşiei sale cuDumnezeu!

Aceasta este, încă de pe acest pământ trecător, um-blarea cu Dumnezeu prin raiul veşnic.

11. O, cât de mult m-ai îndatorat, Preaiubitul meuMântuitor, Care mi-ai dat atât de mult, cât nu pot cu-prinde cuvintele nici unei limbi omeneşti!

Sunt bogat-bogat. Am o avuţie mai scumpă decâtorice aur din lumea asta:

am pacea cu Tine,am dragostea Ta,am dulcea făgăduinţă a mântuirii şi moştenirii Tale

veşnice.O, cum să-Ţi pot fi eu de folos, măcar în a mia

parte din cât inima mea este datoare faţă de Tine?

12. Preadulcele meu Mântuitor, cum oare să pot fa-ce pentru Tine măcar ceva din multul cât aş fi dator,spre a răsplăti bogăţia cea mare şi darnică a binefaceri-lor Tale necurmate faţă de mine? De câte ori am spus şivoi mai spune aceasta...

Oricât aş face, eu Îţi voi rămâne îndatorat, îndato-rat, îndatorat pentru totdeauna,

fără să pot plăti niciodată.

13. Mi-e dor atât de mult de Tine, Preaiubitulscump al inimii mele, Iisuse, Domnul meu!

Iubirea mea arde ca o candelă plină cu untdelemn,în aşteptarea Ta.


Deasupra uşii mele sunt aşezate cele trei steaguriale Tale, iar toată calea Ta până în odăiţa mea ascunsăeste presărată cu crini albi şi trandafiri roşii.

Albi de curăţie şi aprinşi de dragoste.Sunt ca o mireasă care este bolnavă de dragostea

Ta şi care, plângând, Te strigă:– Vino repede, mai repede, mai repede, Iubitul meu!

14. Veşnică slavă şi dragoste Ţie, Preaiubitul inimiidin mine, pentru toată bunătatea dragostei pe care mi-aarătat-o – de la început şi până în veşnicie – inima Ta.

Ţie şi numai Ţie Ţi se cuvine toată viaţa şi fiinţamea:

Aceasta îmi este şi dorinţa, şi rugăciunea mea: săajung odată a Ţi le preda Ţie pe totdeauna, arzând ca peun altar sfinţit pentru Tine.

Iisuse, Martorul Credincios al legămintelor noastre!

15. O, eu am cerut atât de puţin, iar Tu mi-ai datatât de mult! Cum voi putea eu măsura adâncimea şiînălţimea dragostei în care mă învălui Tu?

Cu ce cuvinte să-Ţi ştiu mulţumi îndeajuns, Doamne,şi cu ce fapte să fiu în stare să-Ţi mulţumesc?Iartă-mă că nu pot nici să cânt şi nici să plâng atât

de frumos sau de recunoscător cât simt că ar trebui s-ofac pentru Tine.

Învaţă-mă neîncetat să ştiu şi eu face la fel altora,cum îmi faci Tu mie.

Pentru ca şi alţii să Te binecuvânteze pentru ce lefaci Tu lor prin mine, după cum şi eu Te binecuvântezpentru tot ce-mi faci Tu mie prin alţii.


16. Doamne Iisuse, Preaiubitul meu, ajută-mă să-Ţidau cea mai mare iubire de care este în stare inima mea

şi cele mai sfinte lacrimi,şi cele mai smerite binecuvântări,şi cele mai dulci roade duhovniceşti şi trupeşti,şi cele mai fierbinţi rugăciuni,şi cea mai deplină ascultare,şi cei mai frumoşi paşi,şi cea mai totală alipire de Tine– pentru ca şi Tu să poţi avea atâta bucurie de mi-

ne, câtă am eu de Tine.

17. Binecuvântatul meu Părinte şi Binefăcător, cenemăsurat de mult mi-ai dat Tu mie!

Şi totuşi mereu îmi dai şi îmi mai dai încă...Nu ştii oare cât Îţi sunt eu de dator?Nu ştii câte daruri am primit?Şi eu n-am putut face pentru Tine nimic, nimic şi

chiar nimic!Cum aş putea face oare să ştiu să-Ţi plătesc măcar

ceva atât de curat, de frumos şi de vrednic cât aş dori,faţă de marile Tale binefaceri?

O, să nu uit niciodată că eu sunt în totul-totului-total Tău, cu tot ce am, pe totdeauna.

Să nu mă socotesc altfel niciodată, decât robul Tău.

18. O, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, lumina şi vi-aţa noastră... Nu este nimeni dintre noi care să nu aibăcea mai mare nevoie totdeauna de tine, mai mult ca depâine, de apă sau de aer pentru viaţa sa.


Umple-ne, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, de tine,de puterea şi de lumina ta întregi fiinţele noastre şi fiipentru noi pâine, apă şi aer, fiindcă numai aşa noi vomputea avea viaţa şi rodirea.

Pentru veacul acesta şi pentru veacul cel viitor.

19. Dumnezeul nostru şi Viaţa noastră, noi toţi avemcea mai mare nevoie să venim la Tine chiar acum.

Cei bătrâni trebuie să vină pentru că ei toţi pot fisiguri de moarte,

iar cei tineri, pentru că nici unul nu poate fi sigurde viaţă.

Ci cu toţii ne putem avea toată siguranţa noastrănumai în Tine.

20. Scumpul şi Unicul nostru Mântuitor, IisuseDoamne, fiecare dintre noi avem cea dintâi şi cea maimare nevoie de Tine, chiar dacă n-am trăi pe pământulacesta decât o singură zi.

Nici această zi n-am putea-o trăi fără Tine.Atunci cum ne-am putea trăi veşnicia?Iisuse Doamne, nu lăsa nici un suflet omenesc nici

să trăiască şi nici să moară fără Tine!Amin.


Doamne, inima mea toatăDoamne, inima mea toatăDoamne, inima mea toatăDoamne, inima mea toată

Doamne, inima mea toatăŢie Ţi-o predau.Fă să nu pot niciodatăînapoi s-o iau.Îţi predau a ei simţirecu tot focul ei,toată dulcea ei iubirenumai Tu s-o iei.

Pune-n slujba Ta,Doamne, viaţa mea;sunt al Tău cu tot ce-am eu,Dumnezeul meu.

Îţi predau a mea fiinţăcu tot ce-am cuprins,pune-n ea a Ta credinţăca un jar aprins,pune-n mine-a Ta luminăcât un soare-ntreg,căci de Calea Ta divinăviaţa mea mi-o leg.

Fă-mă să-Ţi predau mai dulcerodul vieţii tot,împletit pe după crucecât mai strâns mi-1 pot.– Azi sub Crucea Ta se-aşază,Doamne, viaţa mea,fă mai sfântă să se vazăFaţa Ta pe ea.


5. BOLILE ŞI SUFERINŢELEDE PE PĂMÂNT

1. Boala este totdeauna grea,suferinţa este totdeauna dureroasă,iar moartea, totdeauna înspăimântătoare.Fiecare om luptă cât poate ca să scape de ele,sau să le uşureze,sau să le amâne cât mai mult.O, ce puţine suflete ştiu, Iisuse Doamne, că singurul

care îi poţi ajuta pe cei ce ajung în ele eşti numai Tu.

2. Păcatul este singura cauză a bolilor, a suferinţeişi a morţii.

Iisuse, numai Sângele Tău ne poate izbăvi de pă-cat, de orice păcat, de tot păcatul, pe fiecare dintre noişi pe toţi.

Adu-ne, Iisuse Doamne, sub puterea răscumpără-toare a Sângelui Tău pe fiecare dintre noi şi pe toţi, sprea putea fi izbăviţi cu biruinţă şi bucurie prin toate, pânăla slava Ta veşnică.


3. Nici un loc al nostru de pe pământ nu este veşnic.În curând vom părăsi pe totdeauna această locuinţă

frumoasă sau urâtă, nouă sau veche, a noastră sau a al-tuia şi acest scaun de cinste sau de ocară pe care stămacum în lumea asta.

Nici chiar locul nostru din cimitir nu este veşnic, alnimănui.

În curând, la învierea tuturor morţilor, noi toţi vompărăsi sau monumentul frumos, sau iarba uscată amormântului nostru – cunoscut sau necunoscut, undevom fi fost înmormântaţi – şi vom ieşi la Judecată în faţamarelui nostru Dumnezeu şi Judecător, Iisus Hristos.

Şi numai locul unde vom merge din faţa înfricoşa-tului Judecător va fi al nostru pentru totdeauna:

fie raiul fericit – dacă L-am urmat pe Hristos,fie iadul blestemat – dacă L-am respins.Să nu uite asta nici un împăratşi nici un cerşetor!

4. Să nu fim zdrobiţi niciodată la vestea morţii alto-ra sau la apropierea morţii noastre. Să privim dincolode moarte, la înviere şi la plata veşnică ce o urmează.

Dacă suntem ai lui Hristos Iisus, Domnul nostru,atunci moartea ne este pragul necesar peste care intrămîn casa şi fericirea Lui şi a noastră.

Şi cine nu doreşte pragul unei case fericite?

5. Chiar dacă trăim prin credinţă şi avem înfiereaslavei, cât suntem în lume, noi trăim în trupul acesta.

Iar trupul acesta este supus trecerii din pricina pă-catului în care s-a născut firea noastră pământească, de


care nu putem scăpa decât o dată cu încetarea existenţeinoastre pământeşti şi trecerea în existenţa cealaltă.

Dar, trăind prin Duhul Sfânt, puterea firii pămân-teşti va scădea mereu, până ce puterea firii duhovniceştiva stăpâni întreagă fiinţa noastră încă de pe acum.

Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au putut ajunge stareaasta cât mai curând.

6. Nu întotdeauna bolile şi suferinţele sunt o pe-deapsă.

Ele pot fi mijloace prin care noi putem preamări peDumnezeu,

sau pot fi nişte pregătiri pentru o lucrare minunatăa Lui prin noi,

sau nişte înlesniri pentru alţii de a-L afla pe Dum-nezeu prin noi,

sau nişte feriri de alte nenorociri şi mai mari,sau mijlociri ale arătării unor lucrări minunate ale

lui Dumnezeu prin noi,sau prilejuri ca răbdarea noastră prin ele să fie o

pildă pentru alţii.Oricare ar fi scopul suferinţelor noastre, să-L lău-

dăm pe Dumnezeu Care prin ele nu urmăreşte decât bi-nele nostru. Dacă vom birui prin răbdare, vom vedeaaceasta, fericiţi, la El.

7. Oricât de lungă şi de grea ar fi Săptămâna Pati-milor, după ea vine totdeauna Ziua Învierii, PrazniculBiruinţei.

În zilele necazului deci – sus inima! După ele tot-deauna Dumnezeu ne va aduce zilele bucuriei.


8. Bucuraţi-vă voi, toţi cei care munciţi, sau luptaţi,sau suferiţi pentru Hristos Domnul şi Împăratul Veşnic.

Paştile nostru – Iisus – este aproape.Cununa şi slava celor care sufăr pentru El şi cu El

vin întocmai ca pentru El: numai după moarte, şi nuînainte de ea.

Nu vă temeţi de moarte! Ea este uşa de aur prin ca-re vom intra în strălucirea unde ne aşteaptă cununa şicununia noastră fericită.

Clipa morţii este ajungerea noastră la premiul aler-gării.

Este dobândirea cununii pentru care am luptat.Este îmbrăţişarea pentru care am suferit.O, fericită şi dorită moarte, tu eşti cea mai mare bi-

ruinţă pentru noi în Hristos şi a Lui în noi.Vai de cei care se tem de tine!

9. La oameni, mărimea se măsoară cu înălţimea, darla Dumnezeu se măsoară cu smerenia, cu micşorarea.

Nu cel care este ridicat mai sus este mai mare, ciacela care se poate micşora pe sine cel mai mult.

Ioan Botezătorul era socotit cel mai mare pentru căel se socotea ca un nimic, ca un glas stins şi fără ecou,cum sunt glasurile în pustiu.

Numai Hristos Domnul nostru, Care S-a smerit peSine şi mai mult, El singurul a fost mai mare ca Ioan,fiindcă S-a făcut cel mai mic.

Atât de mare este cel smerit!

10. Orice om şi orice popor are un destin mântuitorpe lume.


Dacă şi-l înţelege şi şi-1 împlineşte, el a realizatvoia lui Dumnezeu.

Oricine îl abate pe un om sau pe un popor de laîmplinirea destinului său mântuitor va fi osândit deDumnezeu.

Şi, o, câţi inconştienţi sau ticăloşi fac aceasta, spreosânda lor veşnică!

11. Ce dureros este spre Dumnezeu strigătul orică-rui muribund!

Ţipătul unui iepuraş împuşcat, al unei vietăţi ucise,al unei dreptăţi sugrumate.

Fiecare astfel de ţipăt este un strigăt către Dumne-zeu, împotriva celui care ia o viaţă sau un drept sfânt.

12. Mormintele iubiţilor noştri sunt în mijloculnostru locuri de popas sufletesc, de amintiri neuitate, deîmbărbătare sfântă.

La căpătâiul iubiţilor noştri, dragostea şi recunoş-tinţa noastră trebuie să ridice monumente vrednice denumele lor.

Peste mormintele lor, flori; iar peste florile lor, la-crimi.

Dar fără urmarea pildei lor, toate acestea nu folo-sesc prea mult.

13. Dumnezeu este Acela Care te-a pus acolo undeeşti acum, oricare ţi-ar fi locul acesta unde stai, sau lu-crezi, sau suferi.

Ţi-e bine? – Mulţumeşte-I Lui şi fă cât bine poţiastăzi.


Ţi-e greu? – Laudă-L pe El şi roagă-te, suferind câtmai liniştit.

În curând se va sfârşi totul.Şi tu îţi vei primi mâine urmarea a tot ceea ce su-

feri sau lucrezi astăzi.

14. Tot ce-ţi aud urechile şi îţi văd ochii trebuie săîmplineşti tu.

Nu refuza, nu neglija, nu amâna şi nu lăsa în grijanimănui nimic din ceea ce trebuie să faci tu.

Fă acum! Fă frumos! Fă deplin!Ca să poţi vedea liniştit şi bucuros mâine Faţa

Dumnezeului tău.

15. Dumnezeu Însuşi va arunca ocara celor ce ocă-răsc Numele Său şi al copiilor Săi asupra acestor ocă-râtori.

El va dărâma pe toţi dărâmătorii, va dezbina pe toţicei ce dezbină. Va strica pe cei ce strică şi va zdrobi pecei ce zdrobesc.

Dar, cu cât aşteaptă mai mult, cu atâta pedeapsacelor răi va fi mai cumplită.

Voi, cei ce suferiţi, rugaţi-vă, credeţi şi aşteptaţi!Există o vreme a lui Dumnezeu. Şi El intervine

numai atunci. Dar niciodată prea târziu.

16. Să nu te laşi împiedicat nici de numele, nici derenumele unui dezbinător sau potrivnic al Lucrării luiDumnezeu.

Hotărât şi curajos, ridică-te împotriva oricărui dez-binător şi potrivnic. Apără unitatea familiei tale sufle-


teşti şi scoate-1 fără cruţare afară pe stricătorul Caseilui Dumnezeu, potrivnicul învăţăturii şi călcătorul dra-gostei, oricine ar fi el.

Orice slăbiciune faţă de el va fi un păcat faţă deDumnezeu.

17. Iubirea este singurul mijloc prin care putemcomunica şi ne putem înţelege cu tot ce este mai sus şimai jos ca noi.

Prin iubire putem vorbi cu tainele de deasupra, cucele dedesubtul şi cu cele din jurul nostru.

Fără iubire suntem izolaţi în ţinutul straniu al tăce-rii şi al despărţirii atât de lumea superioară, cât şi decea inferioară nouă.

Numai Dumnezeu şi Natura sunt binefăcătorii carene dezrobesc din grozăvia singurătăţii.

Iar cu aceşti binefăcători putem comunica numaiprin iubire.

18. Opreşte-te din când în când şi priveşte spre cer.Acesta te va face să cunoşti cât de mic eşti.

Să priveşti spre soare, ca să vezi cât de dator eşti.Să priveşti spre semeni, ca să vezi cât de om eşti.Să priveşti spre timp, ca să vezi cât de trecător eşti.Să priveşti spre pământ, ca să vezi ce vei fi.Şi, văzând cum trăieşti, să înţelegi cum vei muri.

19. Numai când Hristos te asigură, atunci fii sigur.Numai Cuvântul lui Dumnezeu este întreg, adevă-

rat şi veşnic. La EI nu-i nimic nici de adăugat, nici descăzut de către nimeni.


Vai oricui îl adaugă, ori îl scade, ori îl strică, ori îlcalcă!

20. Tot ce n-am dăruit lui Dumnezeu am pierdut,tot ce am pierdut pentru Dumnezeu este singurul

meu câştig.O, de le-aş fi pierdut pe toate pentru El!

* * *

Vremea bucuriei tale este când eşti fericit,bucură-te-atunci, cântându-I Celui ce-astfel a voit;vremea încercării tale este când eşti întristat,plânge-atunci răbdând, dar crede...– tot de El eşti încercat!

*

Dărnicia este-n lume lucru foarte rar şi greu,căci ea cere să-ai o mare dragoste de Dumnezeuşi o milă tot asemeni de-al aproapelui amar– iar în lumea lăcomiei, asta-i foarte greu şi rar.


Doamne-nlătură-l pe răulDoamne-nlătură-l pe răulDoamne-nlătură-l pe răulDoamne-nlătură-l pe răul

Doamne-nlătură-l pe răul din a noastră cale,a lui curse şi primejdii rupe-le şi ia-leşi pe noi, de-a lui căi, Doamne,pururi ne departă,zid de îngeri, zări de soarefă să ne despartă.

Lasă binele să vină către noi de-oriunde,a lui faţă niciodată nu ne-o mai ascundeşi pe noi ne du de-oriunde către el întruna,până când va fi-n noi totul el pe totdeauna.

Nu lăsa-ntre fraţi vreodată, Doamne, dezbinare,depărteaz-o şi topeşte-o ca pe-o noapte-n soare.Şi pe noi de ea departe pururea ne ţine,cum e soarele cu ziua, să fim una-n Tine.

Doamne, lasă părtăşia între fraţi curată,de ea nu ne mai desparte viaţa niciodatăşi pe ea cu noi de-a pururi dulce o cunună,să fim împletiţi în Tineveşnic împreună.


6. LINIŞTIRE ŞI VINDECARE

1. Oamenii îşi caută liniştirea şi vindecarea lor prinspitale, sanatorii, locuri de odihnă... Şi uneori li se parecă o află.

Dar salvarea şi vindecarea adevărată atât pentrutrupul, cât şi pentru sufletul omului se află numai într-un singur loc: la Golgota, la picioarele Crucii Mântuito-rului nostru Iisus Hristos. Acolo Domnul nostru IisusHristos, purtând păcatele noastre, cauza bolii şi neliniş-tii noastre, ne-a câştigat singura noastră salvare. Vinde-când sufletul nostru, El ne vindecă şi trupul. Cele maimulte boli trupeşti au cauza în boli sufleteşti. Hristos levindecă totdeauna.

Însă numai dacă venim cu adevărat la El.

2. A fost o vreme când eram mici, de aceea să nu-iuităm pe cei ce ne-au crescut.

Şi am fost slabi – să nu-i uităm pe cei ce ne-au purtat.Şi am fost săraci – să le fim recunoscători celor ca-

re ne-au îmbogăţit.


Şi am avut nevoie să fim ajutaţi... Când nu mai avemnevoie de cei care ne-au ajutat, să nu uităm că am avut.

3. Durerea are numai trecut, fericirea are numai prezent, speranţa are numai viitor;– dragostea le are pe toate.

4. Viaţa mea se aseamănă cu viaţa fiecărui semenal meu; şi viaţa fiecărui semen al meu se aseamănă cuviaţa mea.

Tot ce am trăit eu poate să trăiască oricare alt om.Şi tot ce i s-a putut întâmpla fiecăruia mi se poate în-tâmpla şi mie.

Astfel fiecare semen al meu să se regăsească în vi-aţa mea, în scrisul meu, în experienţele mele, pentru cape fiecare să-l pot ajuta să pornească de la starea sa,până la Ţinta fericită, care este Hristos, Mântuitorulnostru al fiecăruia şi al tuturor.

Acesta este scopul meu, rostul meu, destinul meu.Şi pentru aceasta, numai pentru aceasta, exist.

5. Râul vieţii mele a curs atât de puţin printre lu-minişuri şi atât de mult printre scrâşnete…

Dar din toate s-a alcătuit Cântarea Cântărilor mele,fiindcă dragostea Preaiubitului meu mi-a fost totdeaunanedespărţită şi dulce.

6. Păcatul este cancerul văzut sau ascuns, care ducetotdeauna la pierzare pe acel care-l are şi căruia nu i-1operează Hristos, Răscumpărătorul,

singurul Vindecător al acestei ucigătoare boli.


7. Hristos, Binefăcătorul nostru, cere consimţireavoinţei noastre la orice vindecare a noastră.

– Vrei să te faci sănătos? întreabă El.Fără voinţa ta puternică, Dumnezeu nu-ţi face nimic.Voieşte deci să te mântuieşti – şi te vei mântui!

8. Numai Vindecătorul nostru Iisus Hristos, singu-rul, poate să ne tămăduiască de suferinţa de orice fel –şi trupească, şi sufletească. El ni le-a luat pe toate asu-pra Lui.

Cauza tuturor suferinţelor e păcatul, iar El a venitsă înlăture această cauză.

Iertarea lui Hristos deci poate însănătoşi atât trupul,cât şi sufletul.

Întăreşte, Doamne, voinţa noastră, ca să primeascăvoinţa Ta.

Aşa vom fi vindecaţi deplin.

9. Raţiunea noastră trebuie să aibă un sentiment,sentimentul nostru trebuie să aibă o raţiune;amândouă împreună duc numai la bine –una fără cealaltă duce numai la rău.

10. Fiecare om este dator să crească pe urmaşul săuîntocmai cu aceleaşi cuvinte şi în aceeaşi credinţă cucare l-a crescut pe el înaintaşul său.

Acesta este drumul păstrării învăţăturii sănătoase şial continuării credinţei adevărate.

Oricine rupe acest lanţ de aur va păcătui nu numaiîmpotriva sufletului său, ci şi împotriva sufletelor între-gului său neam.


11. Frumoasă este meditaţia asupra CuvântuluiSfânt când este împreună cu rugăciunea şi mai ales cubinefacerea.

Numai îndeletnicirea cu acestea trei fereşte de păcat.Şi aduce creşterea în harul lui Dumnezeu.

12. Învaţă pe fiul tău să muncească harnic şi sătrăiască smerit

şi învaţă-l să caute totdeauna mai întâi folosul alto-ra, apoi pe al său, în temerea de Dumnezeu;

– aceasta este adevărata învăţătură mântuitoare şifericită pentru sufletul şi viaţa fiului tău

şi pentru a ta.

13. Adevăratul slujitor al lui Hristos, Domnul şiMântuitorul nostru, nu-şi vinde pâinea lui, ci o dăru-ieşte.

Învăţătura bună şi dragostea adevărată n-au preţ...Cine le dă pentru bani şi le dispreţuieşte singur.Fericit cine îşi câştigă pâinea cu sudoarea sa, şi nu

cu a altora.Fericit cine şi-o aruncă pe ape... ea se va întoarce la

el prin cer.

14. Mai bine fără nici un prieten decât cu unul ti-călos.

Mai bine să nu mergi nicăieri decât să apuci pe undrum rătăcit.

Şi mai bine să nu ştii nimic decât să ştii stricat.Fiindcă cine n-are nici un prieten, cine nu merge

nicăieri şi cine nu ştie nimic – acela nu se pierde tot-


deauna, dar cine are un prieten rău, cine apucă pe undrum rătăcit şi cine ştie stricat – acela da.

15. Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.Iubirea din inima ta îţi modelează inima după for-

ma comorii pe care o iubeşti.Iubeşte frumosul – şi vei avea o inimă frumoasă.Iubeşte curăţia – şi vei avea o inimă curată.Iubeşte sinceritatea şi smerenia – şi vei avea o ini-

mă sfântă.

16. Toate lucrurile au însemnătate, dar numai pen-tru clipe sau ceasuri – cel mult pentru zile.

După câteva zile totul se învecheşte, se obişnuieşte,se uită.

Singurul lucru cu însemnătate veşnică este mântui-rea sufletului, este naşterea din nou, este dobândirea luiHristos. Singura clipă netrecătoare este clipa mântuirii.Şi singura Comoară veşnică este Domnul Hristos.

Nu te linişti şi nu te odihni până ce nu le vei do-bândi pe acestea trei.

17. Necazul este cu adevărat o nenorocire pentruom numai când acesta nu-L are pe Hristos Mântuitorul.

Pentru că singura nenorocire este lipsa mântuiriişi singura pierdere adevărată este numai pierderea

sufletului, fiindcă toate celelalte comori sunt pieritoare.Singură aceasta este veşnică.

18. O singură îmbrăţişare fierbinte răscumpără ze-ce despărţiri, pentru că nimic nu vindecă sufletul ca oiubire adevărată.


O bucurie dulce răscumpără o sută de amărăciuni,fiindcă nimic nu-i mai dulce pentru o inimă omeneascădecât o bucurie mare aici, unde totul este mic.

Şi o mântuire adevărată răscumpără o mie de că-deri şi lupte, pentru că toate acestea au fost în preţul pecare ea l-a cerut pentru dobândirea ei.

Dacă sfârşitul e fericit, tot ce ai dat pentru el eranevoie să dai.

Nu-ţi pară rău!

19. O inimă bună nu îmbătrâneşte niciodată, pentrucă bunătatea o ţine mereu fragedă, proaspătă, frumoasă.

Cu un om bun, nu te urăşti niciodată, fiindcă el esteun izvor curat şi o pâine caldă. Pe acestea le doreşti şile iubeşti totdeauna.

Şi pe o dragoste adevărată o preţuieşti mai mult de-cât viaţa, fiindcă viaţa fără dragoste este un chin de neîn-durat, pe când dragostea adevărată îţi dă viaţa veşnică.

20. Niciodată să nu-ţi pierzi speranţa.Totdeauna când îţi va părea că totul e pierdut,

Dumnezeu va face să-ţi apară de undeva o lumină sal-vatoare.

Atunci inima ta va tresări şi va dori iarăşi viaţa.Speranţa poartă cu uşurinţă orice povară. În ea este

putere şi curaj, pentru că este credinţă şi dragoste.Cea mai mare crimă este să ucizi speranţa cuiva

când mai esteşi cea mai mare binefacere este s-o învii când a

murit.În tine sau în alţii.


O, scoate-ne, IisuseO, scoate-ne, IisuseO, scoate-ne, IisuseO, scoate-ne, Iisuse

O, scoate-ne, Iisuse, din veacul bănuieliişi scoate bănuiala, Iisuse, dintre noi,nu ne lăsa pe cuget noroiul învoielii,nici învoiala, Doamne, cu-al veacului noroi.

Ci-ntoarce-ne, Iisuse, în umbletul Luminiişi umbletul Luminii întoarce-ni-l mereu,iubirea să ne poarte pe căile Grădiniiprin care împreună umblăm cu Dumnezeu.

Fereşte-1 pe satana din calea noastră-ntrunaşi calea noastră-ntruna fereşte-ne-o de el;din felul nostru n-aibă nimic el totdeauna,nici noi întotdeauna nimic din al lui fel.

Ci ţine-ne în totul în Duhul Tău, Iisuse,şi Duhul Tău Îl ţine în totul între noi– apoi să se sfârşească viaţasau să nu se,vom fi pe veşnicie nedespărţiţi apoi.


7. ASPRIME ŞI BUNĂTATE

1. Nu fii niciodată aspru şi fără bunătate faţă de su-fletele apropiate de tine, fiindcă asprimea şi răutatea vormăcina propria ta inimă şi vor otrăvi propria ta viaţă.

Să nu te împingă niciodată necugetarea până la ră-tăcire, fiindcă o mie de regrete nu vor putea vindeca orană şi un râu de lacrimi nu vor putea despăgubi o pier-dere.

2. Să nu fim ca nebunii care nu pricep niciodată,nici ca proştii care pricep prea târziu.Ci să fim ca înţelepţii care văd înainte şi pricep la

timp.Fiindcă adevărul pierdut nu se mai află,prilejul pierdut nu se mai întoarceşi sufletul pierdut nu se mai poate înlocui.Aceste bunuri sunt unice.

3. Ceasul existenţei noastre este atât de scurt şi detrecător, iar prilejul binelui ne vine atât de rar în viaţă.


De multe ori ai cui, dar n-ai cu ce. Sau ai cu ce, darn-ai cui. Când ai şi cui şi cu ce – fă-l!

A cunoaşte şi a folosi prilejul cel rar, în ceasul celscurt, este cea mai mare înţelepciune şi cel mai marenoroc al unei vieţi pe pământ.

4. Cu cât avem mai multă pace, avem mai puţinăceartă.

Cu cât avem mai multă bunătate, avem mai puţinăgelozie.

Cu cât avem mai mult adevăr în prezent, vom aveamai puţină minciună în viitor.

Cu cât spunem mai mult noi, vom spune mai pu-ţin eu.

Şi cu cât vom avea mai multă voinţă, vom aveamai puţine căderi.

Şi cu cât ducem mai multe flori în viaţă, vom ducemai puţine păreri de rău la morminte.

5. Deschide-ţi inima spre bucurie, pentru ca să nuţi-o deschizi spre regrete.

Nu fi niciodată nepăsător, ca să nu te sugrume sin-gurătatea.

Dacă vei semăna totdeauna un cuvânt bun, vei cu-lege totdeauna o privire prietenoasă.

6. Nu te ruga niciodată numai pentru tine singur.Cine nu se roagă şi pentru alţii nu va câştiga nimicpentru sine.

Nu te bucura niciodată numai pentru că ai reuşit tu.Bucură-te când reuşesc şi alţii; atunci eşti om.


Nu căuta niciodată numai mântuirea ta singură.Mântuirea ta este condiţionată şi de a altora. Numaicând îi ajuţi pe alţii, te ajuţi cu adevărat pe tine,

fiindcă fericirea ta este legată totdeauna de a seme-nilor tăi.

Nu poţi fi tu fericit când semenii tăi sunt nefericiţi.Deci ajută-i!

7. Preamăreşte-L pe Dumnezeu ori de câte ori vezio lucrare a Lui măreaţă.

Trezeşte-ţi toate simţurile, pentru ca prin toate să-Llauzi pe Dumnezeu pentru fiecare minune a Lui.

Când toate în afara ta cântă, lasă să cânte şi înăun-trul tău, sufletul şi inima ta.

Nota cea mai înaltă să vibreze nu în afara ta, ciînăuntrul fiinţei tale, pentru slava şi frumuseţea Dum-nezeului tău. El este Dragoste şi Cântec atât în ceruri,cât şi pe pământ.

Când dragostea şi cântecul sunt în tine, ele te vorferici de peste tot.

8. Tot ce ţi-a dăruit ţie Dumnezeu, dăruieşte-I şitu Lui.

Aceasta este singura condiţie pentru a ţi le păstratoate ale tale frumoase, proaspete şi dulci pe veşnicie.

Aceasta îţi va îndulci întristarea, îţi va creşte bucu-ria şi îţi va ferici dragostea.

Numai ce ai dăruit lui Dumnezeu îţi va rămâne cuadevărat.

9. Predă-I lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă şiseară pe cei pe care îi iubeşti – şi El îi va face fericiţi.


Încredinţează-i cu lacrimi şi cu rugăciuni în pazaLui – şi El îi va ocroti.

Adu-i la Hristos Mântuitorul – şi El îi va binecu-vânta pe veşnicie, pe ei cu tine.

Şi pe tine cu ei.

10. Dacă îl conduci pe fiecare om spre Dumnezeu,El îl va conduce pe fiecare om spre tine.

Dacă vei căuta neîncetat foloasele lui Hristos,Mântuitorul şi Domnul tău, El va căuta neîncetat foloa-sele tale.

Căci Dumnezeu se poartă cu fiecare om după ini-ma lui, după cum este scris.

11. Îndrumă sufletele oamenilor spre cer şi ele tevor ajuta şi pe tine să ajungi cât mai fericit acolo.

Orice suflet pe care îl îndrumi spre păcat te vaatrage şi pe tine cu el în focul iadului său.

12. Închină lui Dumnezeu lucrul mâinilor tale – şiEl îţi va întări mâinile când vor slăbi, le va odihni cândvor fi obosite şi le va umple când vor fi goale.

Binecuvântează în Numele Domnului orice zi şiorice noapte – şi El le va însenina pe cele întunecate, leva linişti pe cele zbuciumate şi le va vindeca pe celebolnave.

Cu tot ce binecuvântezi pe Dumnezeu, El te va bi-necuvânta pe tine.

Şi tot ce faci spre slava Lui va fi spre slava ta.

13. Vino la Domnul nostru Iisus Hristos cu ispiteletale şi El te va face biruitor în lupta cu ele.


Te biruie numai ispita pe care n-o aduci în faţa luiIisus.

Deci îndată ce simţi vreo ispită venind spre tine,vino cu ea la Domnul nostru şi Domnul tău.

Şi ea va dispare îndată, ca şi când nici n-ar fi fost.Satana fuge numai din faţa lui Hristos.

14. Închină-I Domnului nostru Iisus Hristos voinţata de a fi bun – şi vei putea fi bun.

Închină-I Lui dorinţa ta de a izbuti într-o lucrare –şi vei izbuti.

Luptă-te spre salvarea sufletelor iubiţilor tăi – şi levei vedea salvate.

Hristos, Dumnezeul nostru, poate tot ce voieşti tuprin El.

15. Predă-I Domnului Iisus singurătatea ta – şi eanu va mai fi niciodată un pustiu gol, ci o plinătate feri-cită.

Predă-I Domnului viitorul tău – şi fii sigur că El ţi-lva face fericit atât aici, cât şi în veşnicie.

Dar ceea ce I-ai predat Domnului odată, nu mai luadin Mâna Lui.

Singura fericire este aceea pe care o dă MântuitorulHristos. Nu este o alta afară de asta.

Toate celelalte vin numai din ea şi pentru ea.

16. Este oare prea departe răsplătirea lui Dumne-zeu? Se poate... Dar asta e o părere amară urmată de orealitate veşnic fericită.

Este mai aproape răsplata lumii? Se poate... Dar


aceasta este o părere înşelătoare urmată de o realitateveşnic amară.

17. Cei mai necruţători vrăjmaşi sunt fraţii căzuţişi cei mai primejdioşi vânzători sunt ucenicii vi-

cleni, cărora le-ai făcut odată cel mai mare bine.Când alimentele cele mai bune se strică, ele devin

cele mai otrăvitoare.

18. Nu pentru o răsplătire să munceşti, ci pentruîmplinirea datoriei tale.

Nu pentru a primi, să iubeşti, ci pentru a da.Aceasta este cea mai mare răsplată în muncă,

aceasta este cea mai mare fericire în dragoste.

19. Ce arată în afară starea ta lăuntrică?La ce ai renunţat tu pentru Hristos?Cu ce te deosebeşti tu de chipul lumii acesteia?Ce ai realizat tu cu adevărat din iubirea pentru

Domnul?Ce lucru neobişnuit faci tu pentru Iisus, Mântuito-

rul tău?Cu ce se alege Lucrarea lui Dumnezeu în urma ta?Pentru ce mergi tu la biserică, la adunare, la alţii?Ce fire stăpâneşte fiinţa ta: a Duhului sau a tru-

pului?Al cui chip se vede pe îmbrăcămintea ta, pe vor-

bele tale, pe gesturile şi umblările tale: al lui Hristossau al lui satana?

Al aceluia eşti!


20. Dragostea nu ţine seama de costul darului ei.Ea preţuieşte totdeauna mai mult decât orice dă.

Dragostei nu-i pasă de nici o judecată.Ea ştie totdeauna mai mult decât toţi cei ce o ju-

decă.Iar Dumnezeu face totdeauna dreptate dragostei –

nu judecăţii.

* * *

Cu iubire merg oriunde,lângă ea îndur oricâte;ea le face minunatetoate câte-ar fi urâte;ea le face fericitetoate câte-ar fi prea grele;ziua ei e-n veci cu soare,noaptea ei e-n veci cu stele.

*

Dărnicia către-orfanii şi lipsiţii lui Hristosare cea mai mare plată şi cel mai etern folos.

Binefacerea uneşte sufletul cu Dumnezeu;ai mereu un suflet darnic – şi eşti fericit mereu.


Fericită-i ascultareaFericită-i ascultareaFericită-i ascultareaFericită-i ascultarea

Fericită-i ascultarea de Hristos şi fraţi,toţi, prin ea, suntem întruna binecuvântaţi;stările de har şi lacrimi ce le-avem în eanicăieri pe lumea asta nu le-avem aşa.

Doamne, Te rugăm,fă-ne s-ascultămvoia Ta smeriţi,să fim fericiţi.

Fericită-i rugăciunea cu Hristos şi-ai Lui,stare ca în ea, cerească, nicăierea nu-i;binecuvântat e-oriunde ceasul ei de har,între cer şi adunare nu-i atunci hotar.

Binecuvântat e plânsul fiului aflatcând la sânul mântuirii cade-mbrăţişat,când viaţa lui întoarsă se sfârşeşte-n rai –stări ca asta niciodată n-au pe lume grai.

Doamne, Duhule Preasfinte, dă-ni-le mereu,ţine sufletele noastre una-n Dumnezeu,să nu fie nici o uşă între El şi noi,iar din cea mai naltă stare, nu ne-adu ’napoi...


8. LACRIMI ŞI MÂNGÂIERI

1. Lacrimile care curg înăuntru sunt cele mai grelelacrimi

şi durerile îndurate singur sunt cele mai amare du-reri.

De aceea mângâierile Domnului nostru Iisus Hris-tos sunt totdeauna cel mai aproape de acestea.

2. Aşa să-ţi duci toţi paşii tăi prin lume, încât orici-ne te va urma să ajungă la Mântuitorul nostru IisusHristos.

Aşa să-ţi fie toate cuvintele tale spre semenii tăi,încât oricine te va auzi să dorească să vină la El.

Atunci, în Ziua cea Mare a Înfricoşatei Judecăţi, tuvei putea privi cu bucurie nu numai în ochii tuturor ce-lor pe lângă care au trecut paşii tăi şi cuvintele tale, ci şiîn Ochii Aceluia la care au ajuns.

3. Dacă vei avea încrederea unui copil,iubirea unui copil,


seninătatea unui copilşi nevinovăţia unui copil– vei putea trece prin viaţă şi cu neîngrijorarea unui

copil.Atunci vei intra în cer cu uşurinţa şi bucuria cu ca-

re intră în camera de sărbătoare un copil la părinţii săi.

4. Cântările Domnului îţi trezesc atâtea rezonanţe îninimă şi îţi aduc atâta liniştire şi bucurie în duhul tău...

Deci caută cântările Domnului şi iubeşte-le!Ele sunt aripile pe care fiinţa ta zboară în cerşi miresmele care te fac să te simţi în grădina raiului.

5. Aceea este adevărata iubire, care nu-şi caută ni-ciodată folosul ei personal.

Te iubeşte cu adevărat numai acela care nu urmă-reşte nici un câştig, de nici un fel, de la tine

şi care nu trage nădejde să-i fii nimic... Ci caută elsă-ţi fie ţie, ca o mamă copilului ei.

Iubirea noastră este curată şi fericită numai cât ră-mâne la jumătatea noastră de sus.

O, Dumnezeul nostru, păstrează-ne iubirea noastrătotdeauna sus, spre a ne fi totdeauna vrednică de Nu-mele Tău

şi de numele ei.

6. Adevărata înţelepciune este a şti să spui la timp:„Ajunge!“.

În toate lucrurile tale – în mâncarea ta, în odihna ta,în munca ta, în rătăcirea ta – să ştii spune la timp:„Ajunge!“.


Fericit acela care nu spune niciodată acest cuvântprea târziu.

7. Dragostea adevărată trăieşte numai atâta câtflămânzeşte şi însetează mereu, cât nu se satură nicio-dată.

Când ajunge să se sature, dragostea moare.De aceea, flămânzeşte şi însetează mereu după

dragostea lui Dumnezeu, după dragostea fraţilor şi asemenilor tăi, ca să fii totdeauna fericit – şi când o ca-uţi, şi când o primeşti!

8. Cea mai înaltă iubire este iubirea vrăjmaşului tăuşi cel mai mare suflet este acela care a crescut până lanivelul iubirii pentru vrăjmaşi.

Aceasta este singura unitate de măsură a înălţimiiduhovniceşti

şi, dacă vrem să ne cunoaştem cât am crescut înDomnul, să ne măsurăm cu aceasta.

Împăcarea adevărată nu-l ocoleşte pe celălalt, ci îiiese înainte cu bucurie şi seninătate.

Împăcarea fericită nu ocoleşte, ci întâmpină.

9. Nu cuvinte despre iubire, nu cântări despre ea,nu scrisori de iubire – ci fapte de iubire adevărată; peacestea ni le cere Dumnezeu, pe acestea ni le cere ade-vărata dragoste.

Cine prea vorbeşte, acela nu face, iar cine face,acela nu prea vorbeşte.

Dar numai la Izvorul Crucii aflăm această putere.


10. Cum tratăm noi pe cel ce ne-a făcut răul?Cum răspundem noi celui ce ne-a iubit?Aceasta ne va arăta ce fel de suflet avem şi ce răs-

plată merităm de la Dumnezeu.Numai cine rămâne la coarnele plugului său până

la capătul brazdei saleşi numai cine rămâne statornic lângă iubirea sa pâ-

nă la sfârşitacela va fi binecuvântat.

11. Dacă ai necazuri în viaţa ta, mergi să-ţi aflimângâierea lor la cel care a suferit.

Dacă îţi este greu pe calea vieţii tale, însoţeşte-tecu cel care poartă şi el o povară grea

şi dacă ai nevoie să ceri vreodată ceva, du-te şi cerecelor săraci,

pentru că cel care nu a suferit nu te va mângâia ni-ciodată, cel care nu poartă el însuşi povara nu te va în-ţelege niciodată şi cel bogat nu te va împrumuta bucu-ros niciodată.

Fiindcă toţi aceştia sunt străini de Dumnezeu. Şitotdeauna vor zice că nu au.

12. De nimic să nu-ţi fie frică atât de mult ca defrică.

Nimic să nu iubeşti atât de mult ca iubireaşi pentru nimic să nu te rogi atât de puternic ca

pentru harul de a te putea ruga întotdeauna puternic.Cine face aşa va fi totdeauna biruitor în toate lup-

tele sale şi binecuvântat în orice vreme a lui.


13. Sunt multe rele pe care le faci în viaţă fără săvrei. Acestea au şi ele urmările lor nefericite.

Dacă tu eşti bun, urmările nefericite ale relelor talele vei suporta tu.

Dacă eşti rău, vei lăsa să le suporte alţii.

14. Celui iubitor, iubirea îi surâde de pretutindeni.Celui curat, curăţia îi înveseleşte privirea la orice pas.Şi celui ce doreşte după Dumnezeu, El îi iese în

întimpinare pe orice drum. Şi la orice întoarcere.

15. Temerile cele prea uşoare şi îndrăznelile celeprea grele fac să crească în inima noastră îndoielile celemai stăruitoare.

Înţelepciunea este a şti întotdeauna să afli calea ceade mijloc dintre acestea,

de a o ţine mereu şi de a nu o pierde niciodată,nici noaptea şi nici iarna.Nici când umbli singur,nici când ajungi în gloată.

16. Dumnezeu este atât de departe de noi – şi totuşinu este străin nici unuia.

Este atât de apropiat de fiecare – şi totuşi nu estefamiliar nimănuia.

Este atât de Nemărginit – şi totuşi neîndestul.Atât de pretutindeni, încât parcă nu-i nicăieri.

17. Istoria datoriilor noastre este o zbuciumare în-tre cerinţele împărăţiilor lumii acesteia şi cerinţele îm-părăţiei lui Dumnezeu.


Şi tocmai acesta este semnul că vremea împărăţii-lor lumeşti a trecut şi că vremea împărăţiei lui Dumne-zeu este aici.

Fiindcă ceea ce este sigur şi prezent nu te zbuciumă.

18. Doamne, când va veni încercarea în viaţa mea,adu-mi aminte că eu Ţi-am cerut-o pentru curăţirea mea.

Când va veni lenevirea inimii mele, adu-mi amintecă eu am mustrat pe alţii pentru ea.

Când îmi va veni ispita, adu-mi aminte că eu amjudecat pe alţii pentru că s-au lăsat biruiţi.

Iar în clipele de frică, adu-mi aminte de tot ce Ţi-am promis eu cu legământ veşnic.

Şi nu mă lăsa niciodată să cad, uitând acestea.

19. Doamne, pe cei ce sunt slabi, întăreşte-işi pe cei care dorm, trezeşte-i. Ca pe nici unii să

nu-i prindă satana dormind, ci să-i afle treji, pentru alupta cu el şi a-l birui.

Astfel fă-ne, Doamne, să vezi Tu la sfârşitul lup-telor faţa noastră biruitoare şi capul şarpelui zdrobit.

20. Mi-am simţit sufletul ca un vrej îndrăzneţ carese răsuceşte, sprijinindu-se de o rază, spre Lumină.

Am găsit coloana fără de sfârşit a dragostei Tale...Şi acum sufletul meu urcă în spirale fericite, în jurul ei,spre cer.

Curând va ajunge dincolo de Timp.Şi, oprindu-se la picioarele Tale, va deveni imn,ori va deveni o rază de aur,ori va deveni un suspin de dragoste împlinită.


Şi Tu îl vei săruta de patru ori:pe fruntea care a gândit frumos,pe gura care a vorbit dulce,pe ochiul cel care a privit dreptşi pe ochiul cel care a plâns iubitor: în Numele Ta-

tălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.

* * *

Dacă Domnul ţi-e averea cea de mare preţ căutată,fericirea ta rămâne pe vecie neschimbată.Însă dacă-a ta avere stă-n noroc sau nenoroc,poţi să tremuri pe-orice vreme, poţi s-o pierzi în orice loc.

*

Învaţă-te să-L lauzi de-aici pe Dumnezeu,ca să doreşti în ceruri a-L lăuda mereu.

*

O, iubire îngerească, tu nu-mbătrâneşti nicicând,perii-ncărunţesc – şi totuşi inima-i la fel bătând,greutăţile pot curge, încercările la fel,dar iubirea cea din Domnul e-n veci tânără – ca El.


Doamne, în ce har ne-nvăluiDoamne, în ce har ne-nvăluiDoamne, în ce har ne-nvăluiDoamne, în ce har ne-nvălui

Doamne, în ce har ne-nvălui viaţa uneori,când în inimile noastre Tu întreg cobori,când Cântarea şi Cuvântul dulce se-mpletesc!Atunci faţa, ochii, gândul – totul ni-e ceresc.

Ţine-ne mereu,Sfinte Dumnezeu,stările de harunde nu-i hotar.Ca s-avem mereu,Sfinte Dumnezeu,Coardele cereştice Tu le doreşti.

Doamne, cum e rugăciunea din al Tainei loc,când în suflete-i cutremur şi-n cuvinte-i focşi când sfânta adunare toată-i pe Tabor,când Hristos străluce Soare dulce tuturor!

Doamne, fă-ne-n stări de-acestea ne-ncetat să fim,în cântare şi-n iubire toţi să ne-mpletim,dintr-o astfel de-adunare să pornim în Susla a Nunţii Sărbătoare, Tu şi noi, Iisus...


9. COMORILE CARE RĂMÂN VEŞNIC

1. La capătul timpului nu ne mai rămân decât amin-tirile scumpe, jertfele iubirii şi mulţumirea binefacerilor;

pe toate celelalte le pierdemsau le uităm pe totdeauna.

2. Iubire, numai tu afli totdeauna ceva să lauzi, ce-va să dai, ceva să mângâi, ceva să înfrumuseţezi, cevasă dezvinovăţeşti, ceva să înalţi.

Iubire, numai tu poţi ceea ce nimeni altcineva nupoate,

ştii ceea ce nimeni altcineva nu ştie,ierţi ceea ce nimeni altcineva nu poate iertaşi birui ceea ce nici o altă putere din lume nu poate

birui.

3. Nu te uita niciodată înapoi decât pentru a şti săvezi mai bine înaintea ta,

nu te odihni niciodată decât pentru a-ţi relua şi maiharnic munca ta


şi nu te opri decât pentru a te arunca şi mai cuavânt înainte.

Până ce vei ajunge la Ţinta fericită a mântuirii tale.Atunci să stai.4. Doamne Iisuse, Soţul şi Mântuitorul Scump al

inimii mele, binecuvântată este Taina cerească ce ne-aunit, făcându-ne pentru totdeauna unul: Butuc şi mlă-diţă, Trunchi şi ram, astfel că rădăcinile noastre se îm-pletesc sub pământ, iar mugurii noştri sub cer.

Seva Ta se ridică în roadele mele, iar respiraţia ru-găciunii mele se coboară în inima Ta.

Binecuvântare veşnică Tainei care a făcut aceastădesăvârşită părtăşie!

5. Să nu regreţi niciodată bunele hotărâri, oricât derepede le-ai luat aici, chiar când ele cer un preţ greu.

Greul lor trece, dar bunele hotărâri care te-au dus lafăptuirea binelui rămân asigurări spre o răsplată netre-cătoare.

6. Regăseşte mereu puterea de a duce la îndeplinireorice hotărâre bună pe care ai luat-o fără să te laşi nici-odată oprit de piedici, descurajat de potrivnici, ori do-borât de nereuşită.

Nu te opri decât atunci când ai reuşit să închei bineun lucru pe care l-ai început

şi bucură-te totdeauna în faţa lui Dumnezeu, sprea-I face şi Lui bucurie... Fii fericit cu Domnul numaiatunci când El este fericit cu tine.

7. Noi, cei care ne-am predat în Mâna Domnuluiviaţa, nu mai suntem nici în mâinile sorţii, nici în ale


oamenilor, nici în ale vrăjmaşilor noştri, ci suntempentru totdeauna în Mâinile bune şi puternice ale iubiriilui Dumnezeu.

Şi soarta, şi oamenii, şi vrăjmaşii noştri sunt înMâinile Lui. Nimeni şi nimic nu ne mai poate face niciun rău cât rămânem în aceste Mâini dumnezeieşti.

8. Conştiinţa este în noi Sfânta Sfintelor din tem-plul nostru duhovnicesc, sanctuarul nostru cel tainic,locul nostru sfânt în care nu trebuie să lăsăm să pătrun-dă nimic necurat, niciodată.

Conştiinţa noastră trebuie să ne fie nouă altarul pecare să nu-l spurce nimic,

respiraţia care să nu fie sugrumată niciodată,clopotul pe care să nu-l poată da nimeni jos din

turnul cel înalt al personalităţii noastre.De înştiinţările ei totdeauna să ascultăm!

9. Biserica este Mireasa cea curată a lui Hristos.Nimeni nu trebuie s-o logodească cu alt soţ.Nici să o robească altui stăpân, nici să o supună

altui împărat.El trebuie să fie Soţul ei, Stăpânul ei, Împăratul ei.Nimeni nu trebuie să uite că ea a promis: Eu sunt a

Preaiubitului meu, întreagă şi pe totdeauna (Cânt. Cânt.7, 10).

Cine strică dragostea asta va fi blestemat pe veci.

10. Pentru un credincios adevărat, care este fiul ce-rului, moartea este ceea ce era pentru el în copilăriepoarta casei părinteşti. Pe uliţă, mergând spre casă, eraucâini, erau ţigani răi, erau primejdii care îl puteau ajun-ge până la poartă.


Dar, o dată ajuns, ce fericită era pentru el poartacasei! Intrat pe ea, el era scăpat de orice primejdie.

Tot aşa vom fi după ce vom trece de poarta morţii,în Casa noastră fericită şi ocrotitoare.

11. Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmelealtora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli dru-mul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma taprin rouă.

Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren vir-gin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată.

Numai urmele lui Iisus să le cauţi.Ale nimănui altcuiva.

12. Hristos are numai fii unici. Nu are nici măcardoi la fel.

Fiecare e frumos, dar fiecare este altfel decât cei-lalţi.

Toate operele lui Dumnezeu sunt numai exemplareoriginale, fără cópii, nici una nu este o copie a alteia.Într-un codru întreg nu sunt două frunze absolut la fel.Într-un câmp de iarbă sau de flori, nu sunt două fire ab-solut la fel.

Aşa sunt copiii lui Dumnezeu, aşa sunt opereleCelui desăvârşit şi unic.

13. O, Mama dulce şi Sfântă a Domnului Iisus!Cum îi va fi legat ea degetul sau picioruşul împuns

sau rănit la lucru sau la joacă…Cum Îl va fi sărutat să-I treacă durerea şi cum Îi va

fi şters ea cu dragoste lacrimile când plângea…


Când va fi căzut alergând, cum Îl va fi ridicat de cudrag, spălându-I cămăşuţa şi mângâindu-I locul lovit...

Cum va fi vegheat nopţile la căpătâiul Lui bolnavşi cum va fi tremurat ea de teamă pentru El, ca mamacu un Singur Copil Preasfânt şi drag!

Ca mama căreia îi era încredinţat să crească pe Fiullui Dumnezeu. Şi căreia, pentru a avea de El atâta grijăcâtă trebuia, i-a fost dat ca Fiu al ei.

O, Dumnezeule Slăvit, cum ai binecuvântat-o Tu!O, arhanghel slăvit, cum te-ai închinat tu înain-

tea ei!O, om nesocotit care nu vorbeşti cu un respect

sfânt despre ea, şi nu-i dai plecăciunea cuvenită ceosândit vei fi!

14. Binecuvântate să fiţi voi, bucurii ale noastre cuIisus Domnul nostru, şi voi, suferinţe ale noastre cu El!

Acum mi se pare că n-a fost nimic pământesc învoi în toate, ci numai un vis fericit, numai o sărbătoarede primăvară, numai o cunună cerească.

O, dulce Iisuse scump, ce fericire că Te-am cu-noscut!

15. De trei sute optsprezece ori se vorbeşte în NoulTestament despre venirea Domnului nostru Iisus Hris-tos. Aproape pe fiecare pagină a lui.

Oare noi de câte ori vorbim despre venirea Sa înzilele noastre, în aceste pagini ale cărţii vieţii noastre?

O, dacă în fiecare seară, când întoarcem pagina zi-lei, am spune şi noi cu lacrimi „Vino, Doamne Iisu-se!“... ca pe ultima pagină a Bibliei!

Pentru că şi a noastră poate fi ultima.


16. Niciodată să nu doreşti lauda. Să nu lucrezi şisă nu lupţi pentru ea. Să nu suferi şi să nu cânţi pen-tru ea.

Să n-o asculţi şi să n-o spui decât pentru Domnul şiMântuitorul tău şi pentru Lucrarea Lui.

Totdeauna să te jenezi de laudă şi numai atunci săte bucuri de ea când se va răsfrânge toată asupra Dom-nului tău, singurul Care are tot meritul că eşti ceva şi căai făcut ceva vrednic de vreo laudă.

17. La lumina stelelor, noi nu ne vedem umbrele –n-avem umbre. Numai la lumina soarelui le avem şi nile vedem.

Nici o înţelepciune omenească nu te poate face să-ţi recunoşti păcatele şi umbra.

Numai înţelepciunea şi puterea lui Hristos te con-vinge de păcat.

18. Un credincios al lui Hristos nu trece în lumeaaceasta printre trupuri, ci printre suflete.

Nu se uită la feţe, ci la conştiinţe.Nu vede râsul oamenilor, ci tragediile lor.Şi n-ar trebui să caute altceva decât mântuirea lor.Cât încă se mai poate afla.

19. Răzbunarea este cumplită şi n-ar trebui să vinăniciodată. Nici n-ar veni dacă faptele crude şi nedrepten-ar cere-o.

O, dacă orice om ar gândi bine la tot ce facemai înainte de a veni răzbunarea, nu după ce a

venit!


20. Oamenii vorbesc despre moarte ca despre unsfârşit.

Dumnezeu vorbeşte despre ea ca despre un început.Pentru că ea este numai trecerea în adevărata exis-

tenţă a noastră, a adevărului şi a dragostei.Ferice de acela care se pregăteşte frumos şi vrednic

pentru această trecere!

* * *

Dumnezeu stă în lumina unde altă cale nu-i,cine însuşi nu-i lumină nu găseşte Faţa Lui.

*

Pentru toate-n lumea asta este-o vreme hotărâtă,să nu cadă-n deznădejde nici o inimă-amărâtă.Hotărâtă-i vremea jalei şi când vine, şi când pleacă;nu-i nimic să ţină veşnic, ai nădejde– o să treacă!


Întinde-Ţi Mâna TaÎntinde-Ţi Mâna TaÎntinde-Ţi Mâna TaÎntinde-Ţi Mâna Ta

Întinde-Ţi Mâna Ta spre mine,Preascump Mântuitorul meu,că-atunci sunt stările divineşi-mbrăţişez pe Dumnezeu.

Iisus, cu Mâna Tacuprinde-mi viaţa meacă-atuncea sînt, atuncea sîntca-n cerul sfânt.

Întinde-Ţi Mâna luminoasăprin întunericul amar,că-atunci spre viaţa mea se lasăcel mai divin şi dulce har.

Întinde-Ţi Mâna iubitoarepeste-ale mele depărtări,că-atunci în cel mai dulce soaregust cele mai divine stări.

Întinde-Ţi Mâna liniştităcătre-al meu chin însingurat,că-atunci o pace negrăitămi-alină duhu-nvolburat.

Şi-ntinde-Ţi grabnic Mâna bună,strângându-mă la scumpu-Ţi Sân,că vreau de-a pururea-mpreunăşi trup, şi suflet să-Ţi rămân.


10. ADEVĂRATA PREŢUIRE

1. Dacă cineva ar putea să ne cumpere pe noi cuatâta preţ cu cât merităm după valoarea noastră ade-vărată

şi dacă ar putea să ne vândă cu atâta cât credemnoi, după părerea noastră, că merităm

– dintr-un singur târg s-ar îmbogăţi.Pentru că fiecare avem despre noi o părere nespus

mai înaltă decât se cuvine în adevăr.Numai cel smerit face nespus mai mult decât se

preţuieşte el însuşi.

2. Frica nu stă în caracterul omului, ci în păcatullui. Câtă vreme omul este nevinovat, el n-are frică. Şicu cât este mai vinovat, cu atâta este mai fricos.

3. Doamne Iisuse, Bunule Păstor Ceresc, fă-ne săauzim glasul Tău cel bun ori de câte ori ne rătăcim,pentru ca să ne grăbim iarăşi către Tine înainte de a fisfâşiaţi de fiarele diavolului.


Învaţă-ne să ne conducem şi mieluşeii noştri pecăile Tale neprihănite, către viaţa veşnică.

4. Singurătatea sufletului mi-o simt cel mai mult şicel mai apăsător mai ales în locurile unde sunt în mijlo-cul gloatei...

dar durerea inimii mele mi-o îndur cel mai greuacolo unde sunt în mijlocul veseliilor zgomotoase.

Fiindcă acolo sunt locurile cele mai fără Hristos.

5. Există hotare peste care n-avem voie să trecemchiar dacă imediat dincolo de ele ne-am găsi potolireafoamei, stâmpărarea setei sau adăpostul frigului.

Mântuitorul, ispitit, a refuzat ceea ce nu-I dădeaDumnezeu, ci satana, de aceea a biruit. Voia mai binesă moară de foame decât să mănânce o pâine neprimitădin mâna lui Dumnezeu.

Adam n-a făcut aşa. El a primit ceea ce îi îmbiaşarpele, de aceea a căzut.

Să învăţăm şi noi unde este hotarul peste caren-avem voie să trecem.

6. Cel mai mare păcat este acela de a nu te mul-ţumi cu ceea ce ţi se dă de la Dumnezeu cu dreptate şicinstit.

Toate păcatele vin din această nemulţumire. Dia-volul numai atunci vine să-ţi îmbie ispita, când eştiflămând... El ştie ce repede cade cel biruit de foame.

Dar mai bine mori flămând la uşa lui Dumnezeudecât să te saturi de la masa diavolului.


7. Vreau mai bine să mănânc o pâine uscată şi ama-ră, dar din mâna lui Dumnezeu decât un cozonac dulcedin mâna lui satana.

Mai bine să mă sting uscat de foame şi de sete lauşa neprihănirii decât să mă veselesc la masa păcatului.

Fiindcă Dumnezeu mă poate învia iarăşi dacă morpentru El, dar păcatul mă ucide pe totdeauna şi pe vecidacă mă robesc lui.

8. Egoismul este păcatul care ne desparte cel mairepede de Dumnezeul nostru, Care este Dumnezeuldărniciei.

Cel ce se iubeşte numai pe sine este cel mai urâtînaintea bunătăţii lui Dumnezeu Care ne iubeşte pe toţi.

Dragostea este singura neprihănire care ne uneştecel mai sigur cu Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu estedragoste şi totdeauna cele ce sunt de acelaşi fel seunesc între ele.

9. Ce cumplit a ajuns astăzi acest creştinism fărăHristos, fiindcă oamenii s-au obişnuit să se mulţumeascănumai cu o religie şi nu mai au nevoie de Dumnezeu!

Religia se mulţumeşte cu banul omului sau cu vor-ba lui şi nu mai are nevoie de sufletul său.

Iar omul dă bucuros orice, numai să nu-şi dea ini-ma sa.

Dumnezeu însă îi cere inima. De aceea omul vineaşa de greu la Dumnezeu, dar merge uşor la orice religie.

10. La naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristosau cântat mulţi, iar la moartea Lui au plâns puţini.


Pentru că a cânta este foarte uşor, pe când a plângeeste foarte greu.

11. Cei ce văd numai cele ce se văd sunt nişte orbi.Cei ce trăiesc numai viaţa trupească sunt nişte

morţi.Cei ce aud numai cuvintele sunt nişte surzi.Cei ce umblă numai cu picioarele sunt nişte ologi.Şi cei ce se îmbrăţişează numai cu trupul sunt nu-

mai nişte animale.

12. Când îţi este lumea prea aproape, îţi este Dum-nezeu prea departe.

Când îţi este prea uşoară viaţa, îţi va fi prea greamoartea.

Când râzi prea mult în lumea asta, o să plângi preamult în cealaltă.

Gândeşte-te la toate acestea cel mai târziu până cuo zi înaintea morţii tale, pentru că cel mai devreme cu oclipă după moartea ta va fi prea târziu pe vecii vecilor.

13. Cel mai vinovat răufăcător este acela care între-buinţează nişte mijloace frumoase pentru un scop urât

şi nişte cuvinte cereşti pentru un scop satanic.Nu vă lăsaţi înşelaţi de mijloace, priviţi la scop!Nu vă lăsaţi înşelaţi ascultând vorbe, uitaţi-vă la

fapte!Oricine ajută la o nelegiuire se face vinovat de ea.

Nelegiuiţii duhovniceşti sunt cei mai vinovaţi dintretoţi, fiindcă ei nu păgubesc numai pe oameni, ci Îl je-fuiesc şi pe Dumnezeu, prădând Casa Lui.


14. Creştin devii în clipa când te naşti din nou, dinapă şi din Duhul Sfânt, prin Taina Sfântului Botez.

Dar naşterea din nou a omului conştient de păca-tele sale este naştere din nou, nu numai botez.

Apa naşterii din nou pentru acesta este Cuvântullui Dumnezeu şi lacrimile de pocăinţă, nu apa pămân-tească.

Şi singură naşterea din nou dă făptura duhovni-cească cu care moştenim împărăţia lui Dumnezeu.

Iar naştere din Duhul Sfânt este numai aceea careare roadele Duhului Sfânt şi dovada Lui prin trăire, nuprin vorbe lăudăroase şi goale.

15. Cât ţine ispita, atâta trebuie să ţină şi luptanoastră cu ea.

Şi cât ţine lupta aceasta, atâta trebuie să ţină şi ru-găciunea noastră, postul nostru şi vegherea noastră.

Nici lupta fără rugăciune, nici rugăciunea fără luptănu pot birui.

Numai amândouă aduc biruinţa sigură.

16. Să ne rugăm puternic şi neîncetat unul pentrualtul.

Când ştim că cineva se roagă pentru noi, avem ceamai mare putere în luptele noastre şi cel mai frumosspor în munca noastră.

Biruinţa se câştigă mai întâi în rugăciune şi apoi înlupta cu vrăjmaşul şi cu ispita.

17. Magii şi-au ridicat ochii în sus şi apoi au aflatdrumul pe care îl pierduseră.


Când pierzi calea Domnului, când pierzi drumulcel bun, ridică-ţi ochii în sus, prin rugăciune, şi o veiafla iarăşi.

18. Nimeni nu-I poate cere lui Dumnezeu atât demult cât El să nu-i poată face, numai dacă rugăciuneaprin care cere aceasta este plină de atâta credinţă ca sămerite cât cere.

19. Cele mai multe rugăciuni spre Dumnezeu nusunt de cerere, ci de laudă şi de mulţumire.

Aceasta este dovada că Dumnezeu ne dă tot ceavem nevoie chiar mai înainte de a-I cere

sau îndată după ce I-am cerut.

20. Tot ce ni se pare că avem nu este al nostru, cieste bunul lui Dumnezeu. Numai cele ce suntem gata săle dăm altora – din aceste bunuri care sunt ale lui Dum-nezeu, dar pe care le stăpânim noi – acelea devin cuadevărat ale noastre.

În veşnicie vom avea numai ceea ce am dat altorafără să aşteptăm nimic în schimb.

* * *

Pierdut-ai pe vecie tot ce ai cheltuit,şi altora lăsa-vei tot ce-ai agonisit –al tău rămâne veşnic doar ce ai dăruit!


Iubirea mea-ndrăzneşteIubirea mea-ndrăzneşteIubirea mea-ndrăzneşteIubirea mea-ndrăzneşte

Iubirea mea-ndrăzneştecând eşti cu Dumnezeu,Îi ia şi-I dăruieştetot ce-i mai scump şi greu,Îi cere chiar ce parecă n-ar fi-ngăduitşi vei vedea cât aresă-ţi dea Cel Preaiubit.

Cere-I lui Iisustot ce-i mai nespus,dă-I lui Dumnezeutot ce ai mai greu.

Credinţa mea-ndrăzneştecând mergi pentru Hristos,la munţii nalţi priveşteca la un praf de jos,treci tare peste toate,cu pas biruitor.– Şi vei vedea cât poateCerescul ajutor.

Nădejdea mea-ndrăzneştesă ceri de la Iisusce mintea nici gândeşte,ce gura nici n-a spus;acel copil Îi estemai drag lui Dumnezeuce-I dă şi-I îndrăzneştetot ce-i mai scump şi greu.


11. IERTARE ŞI IUBIRE

1. Dacă Dumnezeu te-a iertat cu adevărat, atunciînvinuirile oamenilor nu mai au nici o putere asupra ta.

Dar când într-adevăr Dumnezeu te-a iertat, atuncinu numai tu, ci şi alţii vor simţi sau vor vedea aceasta.

2. Trebuie să ţi se descopere limpede din cer careeste voia lui Dumnezeu când ai de luat o hotărâre mare.

Numai aşa vei avea şi puterea, şi lumina de care ainevoie de a o lua şi de a o împlini.

Să ştii însă bine: primul gând e de la El.Nu-l mai ispiti – ascultă-L!

3. La ceasul cel fără de umbră al amiezii, cândAdam şi Eva şi-au întins mâinile spre măr, atunci Şi-aîntins şi Hristos, Mântuitorul nostru, Mâinile Lui peCruce pentru a ispăşi păcatul lor.

Şi păcatele noastre, către care la fel ne-am întinsmâinile la îndemnul şarpelui, le-am săvârşit tot în lumi-nă şi noi.


La ceasul acesta când toate tac, să auzim numaisuspinul de pe Cruce al Mântuitorului nostru rugân-du-Se pentru noi.

Acolo să ne aducem, la Crucea Lui, pentru a fi cu-răţite, şi închipuirea, şi cunoaşterea noastră.

Pentru că amândouă au păcătuit.Toate să tacă în noi, numai căinţa şi lacrimile nu.

4. Nu există lipsă de răspunsuri, ci de întrebări.Fiindcă oricine întreabă pe Hristos, află sigur şi

limpede răspunsul la orice întrebare a sa.Dar cine nici nu întreabă, cum să afle?Hristos răspunde!Dar numai întrebându-L.

5. Iisuse, Nume Preaiubit şi Scump, binecuvântatsă fie oricine Îţi rosteşte acest nume, cu lacrimi curateca picăturile de rouă,

cine Ţi-l îngână suspinând tainic ca murmurul iz-voarelor,

şi cine Ţi-l zice cu drag, ca şi cântecul privigheto-rilor...

– acela să aibă parte veşnică de harul Tău celscump.

6. Gândiţi-vă, prieteni, fraţi, surori, părinţi şi co-pii, toţi:

ce minunat Mântuitor avem noi,ce Patrie strălucită, fericită şi eternăşi ce Slavă sărbătorească, iubitoare şi dulceşi spuneţi dacă ştiţi, dacă cunoaşteţi, dacă puteţi:


mai este ceva asemeni acestor comori veşnice, mai esteceva preţios ca Mărgăritarul nostru Ascuns şi mai astecineva atât de bogat ca noi, care le avem pe toate aces-tea chiar de pe acum, prin iubire?

Într-adevăr, nimeni!

7. Ce irizări de lumini, de ape, de raze şi de zărisunt aici unde am ajuns!

Totul miroase aici a crini înrouraţi, a trandafiri săr-bătoreşti, a mir de nard curat de mare preţ.

Iubirea ne şopteşte atât de dulce din fiecare versetsfânt, ne îmbrăţişează din fiecare cântare, ne încălzeştedin fiecare rază.

Cerul este atât de străveziu, încât se văd corurileîngereşti cântând pe cele douăsprezece trepte ale Lumi-nii... şi fericitele mii de mii de biruitori îmbrăcaţi în instrălucitor, legănându-şi finicii Cântărilor Biruinţei şicântând psalmi din harfele lui Dumnezeu pe marea decristal.

Suntem atât de tineri şi semănăm atât de bine, încâtei parcă ar fi noi.

8. Iisuse, Preadulce Domn şi Mirele nostru Ceresc,o, ce strălucire şi măreţie înconjoară tronul Tău!

Şi ce fericire odihneşte la picioarele Tale!Lângă Tine ne-am întâlnit cu soarele,ne-am învăluit cu lunaşi ne-am încununat cu stelele.Lângă Tine ne-am culcat cu capul pe munţii cei

înalţi ca pe nişte albe perne cereşti, cuprinzând sânul luiDumnezeu


şi sub fiorul sărutului gurii Talene-am primit numele cel nou: Minune. Şi Har.Slavă veşnică Ţie!

9. Iisuse, Nume Preafericit şi Scump...legănat între cele şapte cerurişi cele şapte stelede cele şapte candele ale celor şapte cântări ascunse,fii binecuvântat de toate cele şapte coruri ale trep-

telor Luminii.Tu, Nume înmiresmat cu rugăciunile cele mai fier-

binţi,scăldat de lacrimile cele mai curate şi mai dulci,Te sărutăm noaptea în visele noastre fericite,când în toată lumea este tăcere şi întuneric de prea

multă luminăşi numai sufletele noastre strălucesc, cântând şi

şoptindu-Ţi – în starea cea mai dulce, cu fiorul cel maidulce şi cu glasul cel mai dulce, ca în clipa cea mai demiere – Te iubim, Te iubim, Te iubim...

Şi apoi murim de dragoste pe braţele Tale...

10. Există împrejurări care nu vin decât o singurădată într-o viaţă. Dacă nu le prinzi atunci, le-ai pierdutpe totdeauna.

Există oameni pe care nu-i întâlneşti decât o singu-ră dată; dacă nu le spui sau dacă nu-i întrebi ce eşti da-tor atunci – nu mai poţi face asta niciodată.

Şi există lucruri pe care nu le poţi face decât într-un singur timp; dacă nu le faci atunci, rămân nefăcutepentru totdeauna.


Prilejul mântuirii tale şi chemarea de azi a Mântu-itorului tău, pentru tine, pot fi dintre acestea.

11. Circuitul dulce al părtăşiei noastre frăţeşti...mergerea iubitoare a unora la alţii, înconjurând ţara şicăutându-ne cu drag Familia, este circulaţia sângeluinostru cald şi proaspăt prin toate mădularele Trupuluilui Hristos, întreţinând proaspete viaţa, vigoarea şi să-nătatea noastră sufletească.

Aceasta ne creşte pe toţi la fel şi ne ţine unitateacât mai strânsă.

Suflete scumpe, mergeţi cu drag unii la alţii, împros-pătându-vă, mângâindu-vă, îmbărbătându-vă mereu.

Binecuvântările cele mai mari stau în îmbrăţişărilecele mai dese.

Şi spini cresc acolo unde călcaţi prea rar.

12. Încă de pe drumul spre tine, Casa noastră ce-rească,

cu mâinile straşină la ochii noştri înlăcrimaţi, pri-vim depărtările ca să putem desluşi lumina ta.

O, Doamne Iisuse, îndepărtează ceaţa care ne-oacoperă, înfioară-ne inima şi înveseleşte-ne ochii măcaro clipă cu priveliştea ei strălucită,

ca să mai urcăm încă un deal spre ea.

13. Binefacerea nu este darul tău... ci este auruldragostei tale în care ştii să învălui cât mai frumos ceeace dai.

14. Pentru fiecare om există numai un drum spre fe-ricire: drumul acela pe care îl cheamă Dumnezeu la El.


Cine ascultă glasul chemării Domnului şi vine,acela îşi dobândeşte aşa propria sa fericire.

Altfel o va căuta toată viaţa în zadar acolo unde nuexistă.

Nefericiţi sunt cei care nu-L află pe Hristos niciodată.Dar şi mai nefericiţi sunt acei care, aflându-L, Îl

părăsesc.

15. Gândurile care zboară numai în vorbe suntpleavă,

cele care cad în fapte sunt grâu.Soarta amânduror acestor feluri este cunoscută. Şi

cu ea, şi a celor care le-au avut.

16. De ce oare celor buni le merge rău în viaţa asta,iar celor răi le merge bine?

Pentru că celor buni, puţinele lor fapte rele din via-ţa asta li se pedepsesc pe pământ, iar multele lor faptebune vor fi răsplătite în ceruri.

Iar celor răi, puţinele lor fapte bune li se răsplătescîn viaţa asta şi multele lor fapte rele le vor fi pedepsiteîn viaţa veşnică,

fiindcă Dumnezeu este drept faţă de toţi.

17. Oare de ce oamenii răi îşi îngroapă atât de re-pede puţinele lor gânduri bune înainte de a le înfăptui?

Ele sunt singurii lor copii frumoşi pe care însă îiucid în faşă, fiindcă nu-i pot creşte.

18. Acum, când toată lumea cere şi pretinde drep-turi tot mai mari, credincioşii ar trebui să iubească şi să


rămână la unul singur: dreptul de a renunţa la orice ce-rere de drepturi pe pământ.

E singurul drept cel mai uşor de câştigat. E singu-rul drept nerâvnit de lume şi neinvidiat de nimeni.

Dar cel mai răsplătit de Dumnezeu. Acesta e drep-tul lui Iisus.

19. Nu există frumuseţe care să nu fie în Hristos şipentru care să nu fie cuvânt care s-o arate.

Numai că noi n-avem puterea de a pătrunde încăpână la această frumuseţe şi până la exprimarea ei.

O, dar dacă am afla această putere şi dacă am găsiacest mijloc, ce poezie s-ar naşte şi ce cântări s-ar auzi!

20. Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Domnul nos-tru, Care ne-ai ferit şi ne-ai fericit în atâtea feluri şi înatâtea locuri, arătându-ne că poţi face asta nu numai înmoarte, ci şi în viaţă; şi nu numai în ceruri, între îngeri,ci şi pe pământ, între demoni.

Slavă veşnică Ţie!Amin.

* * *

N-ai dreptul niciodată să fugi de datorie,oricât de grea, de mare şi aspră-ar fi să fie.


Nu–i nimeni mai datorNu–i nimeni mai datorNu–i nimeni mai datorNu–i nimeni mai dator

Nu-i nimeni mai dator ca mine,Iisus, Mântuitorul meu,căci nimeni altul de la Tinen-a mai primit atât cât eu!

Mie Tu mi-ai dathar aşa bogat,o, cât sunt dator,Scump Mântuitor!

Din câte oi pierdute-odatăaveai căzute cel mai jos,eu am fost cea mai depărtată,pe mine cel mai greu m-ai scos.

Din câţi fii rătăciţi în moarteau părăsit pe Tatăl Bun,eu mă dusesem mai departeşi eu trăisem mai nebun.

Din câţi Ţi-au fost datornici Ţie,Stăpâne Sfânt şi Prea-ndurat,n-a trebuit să ierţi cât mie,eu cel mai mult Ţi-am datorat.

Şi totuşi, Doamne-atât cât miela nimeni parcă n-ai adus,o, ce datornic pe vecieŢi-s eu, Preascumpul meu Iisus!


12. OMUL CEL MAI FERICIT

1. Dacă, având mâna pe cugetul tău smerit şi curat,poţi spune: Nu m-am purtat necinstit faţă de nimeni ni-ciodată... nu cred că este nimeni care să poată spune pedreptate: „M-ai înşelat“ şi dacă într-adevăr nu te-aipurtat niciodată nici în inima ta necinstit faţă de nimeni,

– atunci într-adevăr poţi fi fericit.

2. Nimeni din cei ce dispreţuiesc familia noastră n-a fost în ea pe dinăuntru, ci numai pe dinafară.

Familia noastră duhovnicească este o taină. Chi-ar din mijlocul ei, atât de mulţi nu o cunosc şi nu oînţeleg.

De aceea n-o ştiu preţui cât se cuvine. De aceea opot părăsi.

Dar cei ce-o cunosc şi o înţeleg mor pentru ea.

3. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia o părticică din veş-nicie – şi această părticică se numeşte timp,

şi ne-a dat insuflare din El – şi aceasta se numeştesuflet,


pentru ca în acestea să ne realizăm pe noi înşine– pentru veşnicie şi pentru Dumnezeu.

4. Nu există nici un om fără vreun dar dumneze-iesc.

Dar există atât de mulţi care nu folosesc delocacest dar sau îl folosesc rău.

Răsplata sau pedeapsa noastră vor fi numai pentrufelul în care am vrut noi înşine să folosim acest dar.

Sau n-am vrut.

5. Binefacerea este o poruncă... Deci este un act deascultare, urmat de o răsplătire.

Dumnezeu Se va purta faţă de noi întocmai cum s-a purtat inima noastră faţă de binefacere.

6. Ce bună este acea inimă care poate plânge lângătine şi cu tine pentru durerea ta!

Preţuieşte-o întotdeauna şi n-o părăsi niciodată,căci singură aceasta te iubeşte cu adevărat.

7. Celui statornic bun, statornic iubitor, statorniccredincios, ziua nu-i şterge vorbele nopţii,

înălţarea nu-i şterge chipul smereniei,bogăţia nu-i seacă izvorul dărnicieişi depărtarea nu-i stinge focul dragostei.

8. Cel ce crede şi iubeşte rămâne pururea de ace-eaşi vârstă tânără la care dorinţa este biruitoare, iar dra-gostea fierbinte, din pricina marilor şi fericitelor lui iz-voare lăuntrice.


Aceluia luptele îi fac credinţa şi mai puternică.Furtunile îi fac focul iubirii şi mai mare.Iar suferinţele lui pentru biruinţa în aceste două

lupte şi munci îi fac aceste comori cu atâta mai nepre-ţuite, cu cât a dat pentru ele o jertfă mai mare.

9. În ceasul marii mele dureri, lăsaţi-mă numai cumarea mea durere.

Lăsaţi-mă cu lacrimile, singur cu marile mele la-crimi lângă mormântul marii mele iubiri.

Iubirea şi durerea au fost marile şi credincioaselemele surori care au plâns cel mai adesea împreună cumine.

10. Nu ştiu unde mă voi opri pentru odihna mea,nici unde îmi voi apleca fruntea pentru alinarea mea– ci numai că acolo vei fi Tu,fiindcă pe acestea două nu le pot avea decât în Tine,Dulce Preaiubitul meu...

11. De prea multă floare, adesea nu putem aducenici un rod.

De prea multe promisiuni, nu putem da nici o îm-plinire.

De prea multă vorbă, nu putem face nici o faptă.Şi de prea multe cântări, nu putem vărsa nici o la-

crimă.Să ne îngrozim atunci de starea noastră.

12. Ne asemănăm cu salcia plângătoare – când pri-vim prea mult în jos.


Şi cu spicul cel gol – când ţinem capul prea sus.Între aceste două stări se arată înţelepciunea celui

ce ştie umbla cumpătat.

13. Preaiubitul meu Mântuitor şi Soţ, de acum, mi-nunea binecuvântării Tatălui peste noi şi-a pus peceteasa deplin.

Eu nu mai sunt eu – ci sunt Tu. Cununa mea s-aaşezat, tremurând fericită, pe totdeauna sub cununa Taşi, îmbrăţişându-se fericite, s-au făcut una pe totdeauna.

O, cât de fericită bate inima mea arzând la SânulTău, şoptindu-Ţi: sunt a Ta, sunt a Ta pe totdeauna, înNumele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.

14. Lacrimile mele să se facă rouă pe iarba Ta,cântările mele – sărutări pentru picioarele Tale,rugăciunile mele – miresme pentru capul Tău,inima mea o pernă albă şi moale pentru odihna Ta– dar, pentru iubirea Ta, ce mă fac, Preaiubitul meu

dulce?Ţi-aş spune veşnic: Te iubesc, Te iubesc, Te iu-

besc!...Dar este aşa de puţin…

15. Iubire dulce, iubire scumpă, iubire frumoasă adulcelui meu Iisus, numai pe tine te ador,

numai tu mă liberezi din lanţurile cruzimii,din robia lumiişi din primejdia lăcomiei.Tu m-ai unit cu El prin despărţirile de toţi,tu îmi creşti cu atât mai tânără, cu cât se-nmulţesc

anii,


şi-mi lupţi cu atât mai puternică, cu cât se înmul-ţesc împotrivirile,

şi îmi eşti cu atât mai scumpă, cu cât dau mai multpentru tine...

Este oare un loc unde să-mi sfârşeşti tu?Da, unde începi iarăşi!

16. Din ochii Tăi, Iisuse, se prelungesc spre minenumai raze,

din glasul Tău vin spre mine numai mângâieri,din răsuflarea Ta vin spre mine numai miresme,– fiindcă din inima Ta vine iubirea.

17. Spre unde mă duci Tu oare, când mă tragi dupăTine prin extaz ca prin Eden?

De unde sunt aceste privelişti pe care nu le potspune,

aceste cuvinte pe care nu le pot rosti, aceste cântăricereşti care se topesc în clipa când doresc să le ating?

Şi de ce trebuie iarăşi să vin înapoi de unde suntatât de fericit, uitând pe unde am fost?

18. Iisuse, Preaiubit Mărgăritar al inimii mele,Podoabă a sufletului meu,Frumuseţe a fiinţei mele,Soare al cerului meu,de când îmi eşti Tu totul, lumea mea este alta,durerea mea nu mai este durere,noaptea mea nu mai este noapte,golul meu nu mai este gol,singurătatea mea nu mai există pentru mine,


nici iarnă, nici vară,nici depărtare,nici lacrimi decât de fericire, de dragoste, de recu-

noştinţă, de mulţumire.Toate izvoarele mele sunt pline de cerul ochilor Tăi.

19. Închid ochii – Te văd,deschid braţele – Te cuprind,înalţ buzele – Te sărut,toată casa mea este de aur,toate zilele mele sunt mărgăritare,Nemuritoarea mea Iubire, Nepreţuitul meu Mărgă-

ritar!

20. Toate gândurile noastre merg împreună,toate amintirile noastre vin îmbrăţişate.De oriunde plecăm, noi sosim în aceeaşi clipăşi oriunde ne rugăm, suntem alături,pretutindeni suntem la noi Acasă.Fii binecuvântat în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi

al Sfântului Duh! Amin.

* * *

Dragostea e cel mai mare bun al sufletului meu;eu nu-mi pot lăsa iubirea orişicât mi-ar fi de greu,de ea nu mă voi desparte orişicâte-ar fi să trag.Ce mi-ar mai rămâne vieţii dac-aş pierde ce mi-e drag?


Pe treptele acesteaPe treptele acesteaPe treptele acesteaPe treptele acestea

...Pe treptele acestea din piatră albă, dreaptă,Te sui pieziş nainte, iubitul meu Iisus,şi numai urma albă Ţi-o văd din treaptă-n treaptă,chemându-mă: Urmează-Mi, curând ajungem Sus.

Îmi pun cu drag genunchii pe urmele-Ţi divineşi mâna mea se ţine de raza ce mi-o laşi.Sunt fericit, Iisuse, că pot să urc ca Tine,că pot pe-aceleaşi urme să calc cu-aceiaşi paşi.

Ce dreaptă şi frumoasă-i această albă scară,ce calmă şi uşoară-i fiinţa mea urcândşi ce nepământeană lumină-mi înfăşoarăsilinţa bucuriei s-ajung cât mai curând!

O, cât Te rog, Iisuse, dă-mi zarea Mâinii Tale,s-ajung şi mai degrabă spre unde năzuim;chiar dacă eu sunt încă mult prea napoi pe cale,fă amândoi acolo deodată să sosim.


13. SINGURUL TEMPLU ETERN

1. Avem etern un singur templu,la mijlocul singurei noastre Cetăţi,iar în Sfânta Sfintelor lui, un singur altar,pe care arde un singur foc:Iubirea.

2. O, unde sunt atunci când stau lângă Tine în ge-nunchi – că nu mai sunt pe pământ?

Cine sunt atunci când, cu ochii strălucind în la-crimi, mă strângi la inima Ta – că nu mai sunt eu?

Şi ce vorbesc eu oare atunci când grăiesc cu Tine –căci nu mai ştiu ce spun?

O, ce puţine poate să explice iubirea! Ce rareorirăspunde şi ce puţine întreabă ea!

Că nici nu are nevoieşi nici nu are timp.

3. Ce ne leagă peste atâtea depărtări?Ce ne apropie peste atâtea piedici?


Ce ne întăreşte în atâtea împotriviri?Ce ne trece printre atâţia spini şi duşmani?Ce ne poate ţine în atâtea furtuni?Iubirea, numai ea!

4. O, harule dumnezeiesc, atât de rar şi atât de scump,ferice inima care te-a putut dobândi şi păstra!

Tu eşti Mărgăritarul cel de mare preţ, atât de ascunsşi atât de unic, pentru care oricine Te cunoaşte e gatasă-şi vândă îndată tot ce are ca să Te poată cumpăra.

Tu eşti Comoara cea tainică pentru care se merităsă dai totul ca să o poţi păstra!

Pentru Tine am dat şi noi totul...Şi aş da de o mie de ori mai mult.

5. Tu eşti oare Iubirea, cea pe care eu nu o ştiunumi?

Eşti atât de îmbătătoare, dar nu eşti vinul,eşti atât de dulce, dar nu eşti mierea,eşti atât de strălucită, dar nu eşti soarele,eşti atât de răcoritoare, dar nu eşti izvorul,eşti atât de arzătoare, dar nu eşti focul.Ce putere este mai biruitoare decât a Ta?Ce rai este mai fericit decât al Tău?Ce stare mai poate fi ca aceea pe care ne-o dai Tu?Care este numele Tău adevărat?Căci încă nu-L ştim!

6. Când vine lumina Ta, eu nu mă mai văd,când mi Te apropii Tu, eu nu mai văd decât lumi-

nile ochilor Tăi cereşti...


În izvoarele lor albastre mă văd fericit,mă cufund adânc-adânc şi închid totul în urma mea,nu mai vreau să vin înapoi niciodată.Atunci, dacă aş avea cu ce spune, Ţi-aş şopti numai

cele două străluciri.Dar n-am cu ce spune, decât cu cele două aplecări

de pleoape:– Te iubesc!Şi altceva nu mai ştiusau nu mai pot.

7. Spinii între care m-ai îmbrăţişat se vor usca.Umbrele care ne-au acoperit vor pieri.Căile pe care am umblat se vor uita.Semnele pe care le-am pus se vor pierde.

Dar tot ce am strâns din toate acestea este de aur, estede cântec, este de rugăciune, este de har

şi nu se va mai usca,nu va mai pieri,nu se va mai uitaşi nu se va mai pierde niciodată.– Nu-i aşa, Preaiubitule Frumos?

8. O, clipa întâlnirii cu Tine, clipa legământuluinostru, clipa cununiei noastre veşnice...

Apropierea îngenuncherii Tale mă cuprinde şiacum.

Fiorul strângerii Tale îmi arde inima mea şi îmi fe-riceşte sânul meu,

lumina lacrimilor Tale îmi străluceşte şi acum pebuzele mele.


Simt fericit răsuflarea caldă şi înmiresmată a guriiTale,

puterea dumnezeieştii Tale îmbrăţişări,dulcele ecou al şoaptelor Tale spuse ochilor meişi cele patru binecuvântări ale Crucii Tale peste mi-

ne. Îmi tremură toată fiinţa mea, numai gândindu-mă!

9. O, dacă este atât de dulce viaţa cu Tine,cu cât va fi mai dulce moartea, căci moartea mă va

ţine pe totdeauna cu Tine, dar viaţa nu mă lasă pe tot-deauna.

Dacă strălucirea Luminii Tale este atât de fericită,cât de fericit trebuie să fie întunericul ei, care este demii de ori mai strălucitor!

Şi dacă cele văzute sunt atât de minunate, cât deminunate trebuie să fie cele ascunse!

Îmi tremură toată fiinţa mea, numai gândindu-mă!

10. O, Tu n-ai nume şi n-ai seamăn. Eu nu mai potşti altceva asemenea Ţie.

În odăiţa noastră Tu ai adus tot raiul... Nimic n-aimai lăsat în altă parte. Tot cuprinsul cerului Tău esteaici. O casă de aur străveziu s-a prefăcut totul, iar în ea,noi, numai noi, numai noi...

Aruncă-i cheia şi zideşte-i uşa.Să nu mai poată intra nimeni altcineva aici... să nu

mai putem ieşi nici noi nicăieri niciodată.Apoi acopere-ne şi înconjoară-ne aşternutul nostru

cu toţi crinii lumii, ca să ne adoarmă cu miresma lor.Şi să nu ne mai trezim.


11. Pe cine nu Te poate iubi pe Tine, aruncă-1 încuptor, ca să ardă cum am ars eu.

Pe cine nu ştie cum este dragostea Ta, du-l departe,ca să vadă ce pâine udată cu lacrimi am mâncat eu,

şi ţine-l în gheaţă, să vadă cum am tremurat eu,şi scaldă-l în flăcări, să vadă cum am trăit eu şi Tu;– acolo va afla ce este iubirea.

12. De unde îmi sunt rănile frunţii, mă întrebi?De la spinii şi pietrele alor mei.De unde îmi sunt rănile mâinilor şi ale picioarelor

mele?De la munca şi drumurile Domnului meu.De unde îmi sunt rănile inimii?De la iubirea Lui şi a alor mei.

13. Mlădiţele s-au făcut pomi şi pârâiaşele râuri.Casele puternice s-au prefăcut ruini, iar vecinii îm-

bătrâniţi s-au dus...Pietrele s-au tocit de paşii trecătorilor mulţi...Au albit perii noştri, ochii ne-au slăbit, iar mersul

ni s-a îngreuiat;numai inima ne-a rămas parcă tot mai tânără şi

dragostea şi mai puternică decât la început:Noi, Preaiubitule drag, de ce nu îmbătrânim?

14. Tu mi-ai dat văzul care vede fără ochi,aripile care mă duc fără zbor,picioarele care merg fără paşi,gura care vorbeşte fără cuvinte,lacrimile care curg fără stropi


şi rugăciunea care se înalţă fără şoapte– şi când Ţi le dau pe acestea aşa, Tu eşti cel mai

al meu.

15. Am întrebat portiţa mea: Pe cine aştepţi tu, me-reu deschisă?

Şi grădina mea: Pentru cine înfloreşti tu aşa fru-moasă?

Şi căsuţa mea: Pentru cine te găteşti tu atât de săr-bătoreşte?

Şi masa mea: Pentru cine te aşezi tu aşa de gustoasă?Şi perna mea: Pentru cine eşti tu aşa de albă şi de

moale?Şi toate mi-au răspuns:– Pentru Preaiubitul scump Care vine!

16. – Ochi ai mei, în calea cui priviţi voi, topin-du-vă de dor?

Gândule al meu, la cine stărui tu zi şi noapte?Inimă a mea, pentru cine tânjeşti tu şi suspini?Pe cine aşteptaţi voi, toate ale mele?– Pe El! Numai pe El…– Vino, Preaiubitule dulce, ca un vânt răcoros şi ca

o dragoste fierbinte.Tu îmi eşti amândouă.

17. Voi, cântări cereşti, opriţi-vă o clipă!Soare strălucitor, dă-te o clipă la o parte!Flori înmiresmate, depărtaţi-vă!Coruri nemuritoare, cântăreţi neîntrecuţi, minuni

veşnice, tăceţi puţin, feriţi-vă, depărtaţi-vă, plecaţi!Vreau să-L văd, vreau să-L aud, vreau să-L cuprind,


să-L ştiu, să-L am numai pe El... Pe Preaiubitul dulce alinimii şi vieţii mele.

Nimeni şi nimic nu-i asemenea Lui.

18. Oricât ar fi de tare furtuna şi de puternice ame-ninţările,

oricât ar fi de mulţi vrăjmaşii şi de mari primejdiile,rămâi lângă mine, nu pleca! Nu mă tem!Oricât ar fi de liniştite zările şi de fericite petrecerile,oricât ar fi de iubitori prietenii şi de promiţătoare

toate,rămâi lângă mine, nu-mi pleca! Te vreau numai pe

Tine!

19. Stropii lacrimilor melemi i-ai şters cu sărutărişi suspinurile grelemi le-ai prefăcut cântăriTu, Iisuse, drag Iisuse,mi Le-ai prefăcut cântări.

20. Atât de mult am aşteptat, încât părea că nu maivii... şi am aţipit.

Atât de mult am dormit, încât părea că a trecuttoată noaptea

şi atât de multe gândeam că-Ţi voi spune când nevom revedea...

Şi când ai venit repede, Preaiubitul meu, Ţi-amputut spune numai cu mişcarea buzelor şi cu aplecareaochilor mei: Te iubesc!

Şi n-am mai dorit nimic decât să mor pe braţeleTale.


Clopotul de DeniiClopotul de DeniiClopotul de DeniiClopotul de Denii

Clopotul de Denii parcă sună-n Rai,toate-n seara asta au un tainic grai.

Toate mă îndeamnă să mă rog aşacum aş fi, Iisuse, chiar în faţa Ta.

O, lumină lină, arde-mi liniştit,aducându-mi dulce Chipul Lui iubit.

Mi-eşti atât de-aproape, încât ochii muţiTe văd doar pe Tine, Care mi-i săruţi.

Ne privim prin lacrimi dulcile văpăi,Tu în ochi la mine, eu în ochii Tăi.

Şi-orice dor se şterge,şi-orice gânduri pier;şi rămânem singuri numai noi în Cer...

După rugăciune, încă în genunchi,sufletele noastre sunt un sfânt mănunchi.

Şi Treimea Sfântă ne sărută blândfruntea, gura, ochii, binecuvântând.


14. CEEA CE NU SE POATE ASCUNDE

1. Aş fi vrut să-mi ascund cearcănul ochilor mei,să-mi acopăr urmele lacrimilor amare,să-mi netezesc oboseala feţei mele,să-mi îndulcesc amărăciunea glasului meu,ca să nu ştie nimeni, să nu vadă nimeni şi să nu

spună nimeni:Iată cât îi este de zdrobită inima!Dar toţi au ştiut că toate acestea sunt din iubirea

mea pentru Tine,Lumina ochilor mei şi Mărgăritarul vieţii mele!

2. Nenorocit este cel ce cântă pentru cine nu-l aude,nefericit este cel ce plânge pentru cine nu-l iubeşte,chinuit este cel ce aşteaptă după cine nu vine,nemângâiat este cel ce suferă pentru cine nu-l caută.Dar Tu, Preaiubitul dulce al inimii mele, mă auzi,

mă iubeşti, vii să mă cauţi de peste munţii şi văile ce nedespart...

O, cât de fericită este dragostea mea!


3. Nimic nu-mi poate acoperi Soarele meu celstrălucit,

nici împiedica Vântul meu cel dulce,nici îndepărta Primăvara mea sărbătorească– pentru că dragostea Ta este toată cu mine, Prea-

iubitul meu scump, Mântuitorul meu şi Mirele meu!

4. Iată că noaptea a şi trecut,iată că răsar zorii trandafirii şi răcoroşi.Străjeri ai cerului, daţi-mi toate trâmbiţele voastre,

cocoşi ai dimineţii, daţi-mi toate vestirile voastre,privighetori ale zorilor, daţi-mi toate cântările voastre,florilor înrourate, daţi-mi toate miresmele voastre!

Cu toate vreau să-L întâmpin pe Preaiubitul inimiimele, Care vine ca o căprioară

să mă îmbrăţişezeîntre munţii albi ai soarelui meu nou.

5. Vai celui ce n-a privit zâmbetul Tău niciodată,vai celui ce nu Te-a întâlnit pe Tine nicăieri,vai celui ce n-a simţit iubirea arzându-i la nici un

cuvânt al Tăuşi buzele îndulcindu-i-se de nici o sărutare a Ta!Vai celui ce n-are o mie de inimi, ca să Ţi le dea pe

toate Ţie, strălucind de para iubirii Tale,Iisuse...

6. Iubirea mea pentru Tine aş dori să fie atât destrălucitoare, încât toată lumea s-o poată vedea.

Când n-aş mai avea cu ce s-o hrănesc, mi-aş sfâşiainima, ca s-o adap cu tot ce-i mai dulce acolo.


Pentru că unde arde ea este totdeauna numai fru-museţe, şi primăvară, şi sărbătoare.

7. O singură dragoste este adevărată şi nemuritoare– şi fericit este numai acela pe care Dumnezeu l-a în-vrednicit să afle harul ei, comoara ei, mărgăritarul ei

în trecerea atât de grăbită a acestei vieţi,printre gunoaiele atât de multe ale acestei lumişi printre miile de minciuni ale acestor vremuri.Fericit cel care pe toate acestea le dă la o parte,le aruncă pe foc sau le calcă în picioare,alergând, suspinând, asudând şi jertfindpână o aflăşi apoi, după ce a aflat-o, până n-o mai pierde.

8. Să cuprindem tot câmpul lumii noastre într-ofloare,

şi toată primăvara noastră într-un cântec,şi toate sărbătorile noastre într-o rugăciune,şi toate strălucirile acestora într-o lacrimăşi să I le ducem pe toate acestea, prosternuţi în ado-

rare şi recunoştinţă, la picioarele Lui însângerate de iu-birea noastră!

9. Deasupra noastră cerul este atât de jos şi din elcu mii de urechi ne ascultă şi cu mii de buze ne sărută,

cu mii de ochi ne vede şi cu mii de inimi ne îmbră-ţişează

Tatăl nostru cel Preaiubitor şi Bun.Suspinele noastre se suie împreună spre El,lacrimile noastre cad împreună, amestecându-se în

poala Lui.


Dragostea nemuritoare ne cuprinde la Sânul celmai fericit şi glasul ei şopteşte:

Binecuvântat este cerul şi pământul vostru, munţiişi copacii voştri... Fie peste noi cele patru peceţi ale cu-nuniei în cele Trei Nume ale Celui Ascuns şi PrezentVeşnic. Amin.

10. O, preasfânt şi preadulce Izvor dorit,apa Ta curge mereu şi vremea noastră curge mereu.Cu sufletul meu aplecat peste Tine sărut faţa Ta din

care beau adâncime şi înălţime...şi apa Ta curge mereu şi vremea mea curge mereu.Şi eu beau mereu şi setea mea rămâne, rămâne

mereu.Te iubesc, până pe totdeauna Te iubesc!

11. Iubire, soarele meu şi umbra mea, pe tot acestdrum drag şi greu!

Închid ochii mei, căci vreau să Te văd veşnic nu-mai pe Tine cum mergi lângă mine.

Acopăr urechile mele, căci vreau să Te aud neîn-cetat numai pe Tine, numai paşii Tăi uşori şi dulci ală-turi de paşii mei.

Care dintre noi oare se va opri întâi?

12. Rămâi lângă mine şi mă încălzeşte; e atât defrig aici!

Rămâi şi răcoreşte-mă, căci îmi e fierbinte tot tru-pul meu.

Rămâi şi luminează-mi, e totul întuneric în jurul meu,rămâi şi îmbrăţişează-mi totdeauna toată inima mea,căci totdeauna este singură.


13. Tu, Care erai înainte de mine aici, cât de multtrebuie să fi aşteptat venirea mea!

Şi cât de mult trebuie să Te fi durut că eu nu ştiamcă mă aştepţi!

Când eram învăluit de nori, Tu, umbră a mea, cetrist trebuie să fi mers lângă mine, când eu nu Te ve-deam!

O, dacă aş putea să Te despăgubesc de toate prinvreun cuvânt, Ţi-aş spune de mii de ori pe zi, fără săobosesc spunându-Ţi:

Te iubesc...

14. O, lacrimi fericite şi ceasuri fericite; o, locurifericite şi şoapte fericite,

nu ne veţi fi oare niciodată înde-ajuns?

15. Nimic nu mai pot să-Ţi spun, Preaiubitul meu...ci numai strâng la sânul meu Crucea Tacare bate ca o inimă sub buzele meleşi, cu ochii mei şiroind de lacrimi,stau mut şi privesc departe-departeminunea viitoare a cununiei noastre în Casa noastră

de aur, sub cununile noastre împreunate,în iubirea nemaidespărţită niciodată.O, cât e de frumos!

16. Cred că în veşnicia noastră noi nu vom aveadecât această singură Casă de aur pe care mi-ai arătat-oTu, iar în ea vom locui noi, cei pe care Tatăl ne-a făcutunul şi una.

Dintr-o singură pâine vom mânca veşnic.


O singură apă vom bea...Sub o singură viţă vom odihni şi o singură cunună

va fi atunci pe capul nostru.Aceeaşi Cântare Biruitoare o vor cânta glasurile

noastre şi vom fi înfăşuraţi în acelaşi Steag,sub care am învins.

17. Ce plăcut este aici la marginea cântării, ca lamarginea unei păduri frumoase,

să stăm la umbra rugăciunii ca la a unui fag înalt,pe aşternutul moale al meditaţiei ca pe o iarbă

proaspătăşi să privim cum soarele răsare printre frunze ca

dintr-un cer deschis,văzând în el Faţa Ta...

18. Se leagănă florile în tot jurul meu, dar de ce oa-re nu le văd?

Plutesc miresme pretutindeni, dar de ce oare nu lesimt?

E atât de moale iarba pe care îmi culc capul, dar dece oare nu pot să adorm?

Cum să pot, Preaiubitul meu drag, când Tu eşti cumine?

19. Cerul Tău este atât de larg şi pretutindeni vădnorii Tăi.

Casa mea de aur este atât de plină de lucrurile Tale,dar inima mea plânge, plânge...

Pretutindeni văd lucrurile Tale, urmele Tale, sem-nele dragostei noastre,


iar Tu nicăieri!Vino, Doamne Iisuse!

20. O, Preaiubitul meu, nimic din tot ce am n-arenici un preţ fără Tine.

Ce bucuros le-aş da pe toate, pe toate, pe toatepentru Tine Singur, fără nimic, numai Tu Singur!

Când mă voi sătura oare spunându-Ţi:Te iubesc!...Vino!…

* * *

Să poţi ierta, întâi se ceresă poţi iubi-n viaţa ta;uşor dai celor dragi iertare,dar celorlalţi n-o dai aşa.

*

A dragostei lucrare întrece-al vremii plinşi trece-n veşnicie ca tot ce e divin.


Te-aş aduna, IubireTe-aş aduna, IubireTe-aş aduna, IubireTe-aş aduna, Iubire

Te–aş aduna, Iubire, de-oriunde te-aş afla,oricum ai fi-mbrăcată, mi-e dragă faţa ta.

Oriunde-ţi văd o floare sau îţi aud un grai,le strâng cu drag, că toate îmi par că sunt din rai.

Tot ce-mi arăţi oriunde rămas de la părinţiadun, şi spăl, şi mângâi cu lacrime fierbinţi.

Tot ce-mi ştiu de la tine, păstrez ca-ntr-un chivot,ce-i din al tău, iubire, e sfânt şi-i aur tot.

În casa ta, când intru, eu îţi sărut piostot ce-mi aduce-aminte de chipul tău frumos.

Iar când te văd stropită cu hule şi noroi,eu îţi sărut cu lacrimi obrajii amândoi.

Ajută-mă, credinţă, să-mi împlinesc în veactot ce mi-a spus iubirea să sufăr şi să fac.

Ajută-mă, nădejde, să lupt cu-adevărat,tot ce mi-a dat iubirea să pot păstra curat.

Şi, când se va întoarce pe veci în casa mea,s-o afle-mpodobită cum a lăsat-o ea.


15. CEEA CE NE-A FĂCUT UNUL

1. Tu eşti de atâtea vremuri, Preaiubitul nostruMântuitor şi Domn, dar parcă suntem din acelaşi an şinăscuţi în acelaşi fel.

Parcă am stat în aceeaşi iesle a aceluiaşi staul,parcă aceeaşi Sfântă Maică iubitoare ne-a legănatpe o mână şi pe cealaltă a ei, adormindu-ne pe fie-

care lângă sânul care ne-a hrănit dulcecu acelaşi lapte sfântcare ne-a făcut să avem ochii la fel.O, fă-mă să-Ţi semăn în totul şi pe totdeauna!

2. Am crescut parcă alături din veşnicie,Tu ceva mai mare şi ceva mai drag, eu ca o umbră

a Ta, totdeauna un pas mai înapoi.Când mergem împreună, toţi mă întreabă de Tine şi

eu doresc să Te arăt, ca să Te privească numai pe Tine,Cel frumos, şi puternic, şi dulce, şi bun...

Când se uită spre noi, eu mă dau după Tine, caochii tuturor să se oprească numai asupra Ta.


Şi nimeni să nu spună că noi suntem doi, ci căsuntem numai unul. Tu.

3. Nu mă mai trimite singur... O umbră, cum sunteu, nu poate merge singură niciodată.

Eu sunt numai umbra Ta. De aceea nu pot mergedecât cu Tine. Ia-mă, dar nu mă lăsa să Te acopăr cuîntunericul meu niciodată,

ci Tu acoperă-mă cu lumina Ta.

4. Nu-mi da armura Ta, Împăratul meu, Viteazuleuriaş şi puternic;

este prea grea pentru mine: n-o pot purta.Ci numai inelul Tău să mi-l dai,numai el mi se potriveşte.

5. Sunt fericit, Preaiubitule al inimii mele, cândvăd că Tu Te încrezi în dragostea mea,

când ochii Tăi n-au nevoie să se uite pe furiş, sămă surprindă la cine privesc ochii mei.

Ştii că toată lumina ochilor mei eşti numai Tu,pe totdeauna.

6. Sunt fericit, Domnul meu şi Comoara mea, căinima Ta poate odihni fericită în sânul meu,

fără să se teamă nici măcar o clipă că ar putea-oclinti de acolo vreun străin.

Pe tot cerul şi pământul inimii mele stăpâneşti nu-mai Tu şi ele sunt pline toate numai de lauda Ta. Lo-cuieşte fericit acolo, Preaiubitul meu,

pe totdeauna!


7. Sunt fericit, Domnul meu şi Preaiubitul meu Sfânt,când Duhul Tău este mulţumit de mine şi când Tu

mă ajuţi şi mă faci ca în faţa vrăjmaşului Tău să n-amnici cea mai mică frică sau ruşine, să stau hotărât lângăNumele Tău iubit.

Tu mă faci plin de îndrăzneală liniştită, ca eu nicisă nu mă linguşesc şi nici să nu mă lepăd în faţa lumiide nimic din ceea ce este al Tău.

Toată liniştea curajului meu este numai din dra-gostea Ta.

8. Spicele holdelor de aur sunt frumoase ca pletelecapului Tău, dar auriul părului Tău strălucitor este nes-pus mai frumos, pentru că sunt razele soarelui meu.

Florile şi crinii câmpiei sunt ca obrajii Tăi proas-peţi, albi şi rumeni, dar obrajii Tăi sunt nespus maifrumoşi ca ele.

Izvoarele albastre şi limpezi sunt frumoase ca ochiiTăi, dar ochii Tăi cei curaţi şi limpezi sunt nespus maifrumoşi ca ele.

Ce frumuseţi să mai caut eu oare pe lumea asta saupe cealaltă, când toate acestea sunt în Tine?

Tu eşti nespus mai mult ca ele, ca toate...

9. Spicele trec, florile se usucă, izvoarele scad şitoate frumuseţile lor pier.

Ci Tu, Preaiubitule frumos şi scump, eşti în minemai nemuritor şi mai minunat decât toate frumuseţilepământului şi ale cerului la un loc.

O, cum tremură toată fiinţa mea de înfiorarea iubi-rii Tale fericite, la orice atingere a Ta!


10. Când văd pădurea verde, îmi amintesc de Tine,când privesc râurile limpezi, la Tine mă gândesc,când aud un cuvânt care îmi străpunge inima, ştiu

că este al Tău şi simt că Tu mi l-ai trimis.Când o mare bucurie vine în sufletul meu, simt că

Tu mi-o dăruieşti ca pe o mireasmă a gândirii Tale, încare mă doreşti să ajung.

Atunci cum să nu Te cânt şi cum să nu mă alipescde Tine cu toată fiinţa mea?

O, cât de mult mă iubeşti Tu, Preaiubitule Scump!

11. Tu nu eşti pentru mine nimica pământesc,şi totuşi Tu eşti pentru mine tot pământul acesta

frumos.Eu am gustat pentru Tine atâta amărăciune în lu-

mea asta şi m-am adăpat cu atâta fiere,şi totuşi nu-i miere şi nectar pe lume să mi le simt

atât de dulci acum, ca pe toate acesteaprefăcute, de dragostea Ta, lumină şi iubire.

12. Din zâmbetul Tău se nasc dimineţile mele şirăsar toţi zorii mei.

Din glasul Tău se zămisleşte cântarea meaşi din Chipul Tău, frumuseţile mele...De nimic altceva nu vreau să ştiu, nimic altceva nu

mai pot iubi.

13. Eşti aşa de aproape de mine, dar câteodată îmipari atât de departe de parcă n-ai fi din lumea asta.

Vii uneori mai de departe decât cântarea mea,decât gândul meu,


decât liniştirile inimii mele.Vii din dragostea infinită care este dincolo şi din-

coace de toate acestea...şi nu ştiu cum apoi, dar parcă din veşnicie suntem

tot împreună.

14. Nu-mi pasă unde mergem, nici unde stăm.Pretutindeni unde sunt cu Tine, suntem acasă la noi.Oriunde stăm mi se pare că trăiesc un vis dulce în ca-

re cele două cununi ale noastre strălucesc împreună, iar laurmă a mea coboară totdeauna, aşezându-se sub a Ta

şi devin una.Atunci îmi pare că Tu şi eu suntem numai Tu.

15. Ce trist mă trezesc când, după ce tot timpul aifost aici,

deschid ochii, îmi văd casa goală, iar în inima mea– nimeni,

ci aud numai paşii Tăi pe sub fereastra mea, apoiporţile închizându-se în urma Ta...

O, de n-ai fi plecat niciodată!

16. Ochii cei care nu cunosc niciodată zâmbetul fe-ricit sunt ochii care nu Te-au cunoscut pe Tine nicio-dată, Iisuse...

Inima care n-a simţit niciodată adevărata bucurieeste inima care nu Te-a primit pe Tine în ea niciodată,ca s-o locuieşti Tu.

Braţele ce se vor întinde în zadar şi duhul care seva chinui în veşnicul plâns sunt cele care nu Te-au cu-prins pe Tine...


– O, frumuseţe veşnică a Iubirii, numai cei ce Tecunosc pe Tine nu plâng în zadar!

17. Atât de însetat îţi spun: mi-e aşa de dor de Ti-ne, de parcă de ieri s-au scurs zeci şi zeci de ani.

Atât de dornic îţi şoptesc: o, cât eşti de departe demine..., de parcă ai fi la depărtări de ani şi ani,

iar nu aici, întins pe aceeaşi cruce frumoasă cumine!

Te-aş vrea mereu şi mai al meu decât eşti.O, când vei fi oare?

18. Nimic nu se vede între noi şi totuşi îţi spun:Preaiubitul meu, o mie de lanţuri de aur ne leagă

împreună!Nimic nu se aude în afară şi totuşi, ca o mie de

cântări îngereşti, răsună în jurul inimii mele ecoul cu-vintelor Tale de dragoste, în care adorm şi mă trezescfericit.

Şi de pretutindeni Te aud şoptindu-mi:– Te iubesc...

19. „Să nu uiţi ziua aceasta niciodată“, mi-ai zis Tu.Dar care zile aş putea să le uit, Preaiubitul meu, din

toate minunatele şi fericitele zile pe care le-am trăit îm-preună cu Tine în casa Ta, în preajma Ta, în slujba Ta?

Căci toate zilele noastre sunt ca o scară cu trepte deaur pe care ne suim de pe pământ la cer.

Pe fiecare treaptă am lăsat un legământ, un psalm,o rugăciune

şi de pe fiecare am luat o cunună de aur.


20. Dragostea mea, Preaiubite, nu poate spune nu-mele Tău; ea îl şopteşte numai... sau îl cântă, sau îlscaldă în lacrimi.

Poţi smulge inima mea de o mie de ori, dar dra-gostea Ta din ea niciodată.

Ia-o, Iisuse Doamne, cu ea cu tot!Amin.

* * *

Dragostea este lumina inimii curate;– inima adevărată fără ea nu poate!

*

Dragostea aprinde viaţaşi o ’nalţă, şi-o sfinţeşte,dar, cu cât mai tare arde,cu atâta se topeşte.

*

Omului, credinţa-i cere ca să-i dea fiinţa-ntreagă;dragostea îi cere numai inima, căci ea-i e dragă,dar nădejdea cere numai o fărâmă doar şi-o rază –când le are ea, credinţa şi iubirea le salvează.


Despăgubeşte, DoamneDespăgubeşte, DoamneDespăgubeşte, DoamneDespăgubeşte, Doamne

Despăgubeşte, Doamne, iubirea jertfitoare,iubirea care tace, purtându-şi crucea grea,iubirea care arde, şi sufere, şi doare…– că numai Tu ştii singur ce lupte duce ea.

Despăgubeşte, Doamne, iubirea-nsingurată,ascunsă şi lăsată să sufere-ntre spini,că ea-şi deschide rana ferită şi curatăîn ceasul tainic numai spre ochii Tăi divini.

Despăgubeşte, Doamne, iubirea tăinuită,ce-şi are-ascuns în sine tot mirul ei frumos,iubirea ce rămâne adânc ne-mpărtăşită,că ea păşeşte-n lume mai greu după Hristos.

Despăgubeşte, Doamne, iubirea cheltuităîn lacrimi şi în jertfă spre cel nedemn de ea,iubirea ce se frânge călcată şi zdrobită– că-aceasta-i cea mai sfântă iubire şi mai grea.


16. VIAŢA NOASTRĂ ŞI TAINELE EI

1. Viaţa fiecăruia dintre noi este ca un vis tainic şinedesluşit.

Numai moartea îl tălmăceşte şi numai veşnicia vaarăta ce a însemnat acest vis pentru fiecare dintre noi.

2. Oamenii au făcut atâtea legi, încât este cu nepu-tinţă să nu calce fiecare om, în fiecare zi, vreuna din ele.

Hristos Domnul şi Împăratul nostru a făcut o singu-ră Lege, Legea Iubirii, pentru a fi cu putinţă să o ţină fi-ecare dintre noi în fiecare zi...

3. Iubirea este temelia statornică a tuturor datoriilordintre om şi Dumnezeu

şi dintre om şi om.Cine nu cunoaşte iubirea şi n-o foloseşte este un

om fără de lege atât în faţa lui Dumnezeu, cât şi în asemenilor săi.

În Ziua Judecăţii va trebui să dea seamă atât Lui,cât şi lor.


4. Indiferent de credinţa cuiva, de neamul său saude culoarea sa, singură iubirea de semenii săi dovedeşteiubirea lui faţă de Dumnezeul său.

Pentru că este scris: Dacă nu iubeşti pe semenul tăupe care îl vezi, cum vrei să-L iubeşti pe Dumnezeul celNevăzut?

Fără semeni, omul n-are nici Dumnezeu.

5. Dumnezeu ne-a făcut robii Dragostei,pentru a ne face slobozii Adevărului.Nu poate fi nimeni un rob al ei fără a fi slobod al

lui; şi invers.Şi numai cine cunoaşte amândouă aceste stări este

cu adevărat al lui Dumnezeu.Căci fiii lui Dumnezeu sunt numai cei care sunt şi

în Adevăr, şi în Dragoste.Adică şi în învăţătura frăţească, şi în unitatea fră-

ţească.Fără fraţii tăi, nu poţi fi în Dumnezeu.

6. E mai uşor să învinuieşti decât să aperi. De ace-ea este mai greu cu Adevărul decât cu Iubirea.

Numai neprihănirii îi este uşor cu amândouă; fiind-că ea nu numai că n-are nimic nici împotriva Adevăru-lui, nici împotriva Dragostei, dar este pentru amândouă,fiindcă amândouă sunt în ea.

7. Hristos Domnul şi Lumina noastră este atât deaproape de fiecare dintre noi şi totuşi cât de puţini ochiÎl văd!

Este atât de frumos şi totuşi atât de puţine inimi Îliubesc.


Este atât de dulce şi totuşi atât de puţine sufleteÎl gustă.

Nu-i oare de mirat asta?

8. Între Alfa şi Omega se cuprind toate semnelegândirii şi simţirii vieţii omeneşti.

Iisus Hristos, Dumnezeul şi Desăvârşirea noastră,cuprinde toată istoria şi gândirea omului şi a omenirii.

În acest înţeles s-a zis că, dacă ar fi fost scrise toatecâte le-a făcut Iisus, poate nici în toată lumea asta n-arfi încăput cărţile câte s-ar fi scris.

Abia mai încap în lume cărţile care scriu despre câtefac oameni, dar cele despre câte a făcut Dumnezeu?

9. De câte ori auzi spunându-se: Dacă s-ar scriecâte am păţit eu, ar fi o carte atât de mare...

În fiece viaţă de om, Domnul Dumnezeu a făcutatâta cât nimeni nu poate să scrie.

Dar în viaţa tuturor oamenilor, de la facerea omeni-rii pe lume?

Dar în viaţa tuturor lumilor, de la facerea Univer-sului?

10. În fiecare fruct nou, fiecare pom îşi aduce sprecer sacrificiul şi ardoarea lui recunoscătoare.

În fiecare şoaptă iubitoare a frunzelor sale, pădureaÎl laudă cu toată dragostea sa pe Creatorul ei.

Nu sunt în limba omenească laude şi mulţumiri maifrumoase şi mai dulci decât cele ce s-au spus şi s-auşoptit lui Dumnezeu pentru dragostea cu care iubeşte şilucrează El totul.


Suflete al meu, binecuvântează-L pe Binefăcătorultău cu tot ce iese mai frumos din mâinile tale, din inimata, din gândurile şi din cuvintele tale.

Cu dragostea Ta.

11. Timpul meu este al Tău, Binefăcătorul meu şial Timpului.

Munca mea este a Ta, Dăruitorul puterii mele şi allocului meu.

Roadele şi laudele mele sunt ale Tale, Stăpânul şiDomnul meu, Căruia Ţi se cuvin toate. Eu însumi suntal Tău, Care m-ai făcut şi m-ai zidit. Ajută-mă!

12. Spre mila Ta aduc rugăciunile mele.Spre Harul Tău aduc inima mea,spre dragostea Ta aduc lacrimile mele;învaţă-mă cum să mă rog, învaţă-mă cât să Te iu-

besc şi învaţă-mă ce nemărginit de recunoscător şi caldtrebuie să le aduc eu pe toate acestea, spre a fi vrednicde Tine.

13. Dumnezeul şi Mântuitorul meu Slăvit, la pute-rea Ta vin cu slăbiciunile mele,

la bogăţia Ta vin cu lipsurile şi cu sărăcia mea,la Crucea Ta vin cu păcatele şi cererile meleşi la dragostea Ta vin cu suspinul sufletului meu;ai milă de mine, în toate acestea.

14. Tot ce am putea împlini noi este numai rezul-tatul ajutorului pe care ni l-ai dat Tu.

Fără de acest ajutor nimeni n-ar fi putut şi n-ar pu-tea face niciodată nimic bun.


Dăruieşte-ne, Te rugăm, şi mai departe acest sfântajutor pentru tot ce mai avem datoria sfântă să facemîncă pentru Tine şi pentru noi.

15. Când stai mai departe de lucruri, de oameni şide întâmplări, atunci vezi mai bine totul, îi cunoşti maibine pe toţi, le înţelegi mai limpede pe toate.

Atunci vezi cel mai bine că podoaba iubirii esteînţelepciunea,

podoaba înţelepciunii este sfinţenia,iar podoaba sfinţeniei este umilinţa.Acestea îi aleg pe sfinţii din Casa lui Dumnezeu.

16. Suferinţele cele mai dureroase ale vieţii noastrene sunt cele mai necesare, pentru că numai ele ne învaţăcel mai bine să-L cunoaştem pe Dumnezeul nostru,

şi pe semenii noştri,şi pe noi înşine.Cine nu le are rămâne fără aceste cunoaşteri.

17. Hristos Domnul şi Răsplătitorul nostru ne va dao fericire nespus mai mare decât aceea la care am re-nunţat noi din dragoste pentru El.

Şi ne va da o avuţie mai strălucită decât toate pecare noi le-am lepădat sau le-am pierdut pentru NumeleSău şi pentru slava ascultării Sale.

Dar amintirile sodomelor plăcute trupului, din careDomnul ne-a smuls, se vor lupta toată viaţa cu noi ca săne întoarcă privirile înapoi spre păcatul părăsit.

Să nu uităm însă niciodată ceea ce a păţit nevastalui Lot.

Nu vă uitaţi înapoi!


18. Binecuvântat este acela care vede cu ochii su-fletului, care aude cu urechile duhului, care simte cuinima bunătăţii, care aleargă cu picioarele râvnei sfinte,care lucrează cu ostenelile mâinilor milei.

Acesta este harul pe care îl dobândesc cei mai pu-ţini oameni.

19. Să te temi mai întâi de Dumnezeu,iar apoi să te temi de omul care nu se teme de

Dumnezeu.Să-l iubeşti mai întâi pe Dumnezeu,iar apoi să-l iubeşti pe omul care Îl iubeşte mai

mult pe El.

20. Nu poţi ajunge un fiu al Luminii decât atuncicând ai biruit tot întunericul dinăuntrul tău.

Nici un fiu al Iubirii decât atunci când nu mai ştiiîn inima ta ce este ura de nici un fel.

Şi faţă de nimeni.Să fii un astfel de fiu al Luminii şi al Iubirii.Amin.

* * *

Acel ce dă cu mâna largăva fi-ascultat în rugăciune,dar gol se-ntoarce de la Domnulacel ce-i gol de fapte bune.


Ce taine-mi suntCe taine-mi suntCe taine-mi suntCe taine-mi sunt

Ce taine-mi sunt atâtea, Doamne,şi cât să le pătrund aş vrea,– mai câte cruci erau pe lume,de ce-ai voit-o chiar pe-a mea?

Când ai intrat în Sărbătoareşi toţi doreau atât să-Ţi dea,– mai câte flori veneau spre Tine,de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?

Când soarele ardea-n pustieşi-atât de sete Îţi era,– mai câte căni erau cu apă,de ce-ai cerut-o chiar pe-a mea?

Când şi pe uliţele noastreodată drumul Tău trecea,– mai câte porţi erau în cale,de ce-ai deschis-o chiar pe-a mea?

Când cu săgeţile iubiriiCuvântul Tău aprins trăgea,– mai câte inimi erau strânse,de ce-ai străpuns-o chiar pe-a mea?

Când Ţi-ai dorit pe-altarul jertfeio ardere atât de grea,– mai câte vieţi erau, Iisuse,de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?


17. LUPTA CREDINŢEI

1. Când glasuri neliniştitoare se ridică în sufletul tău,luptă să le înăbuşi prin credinţă.Când gânduri tulburate se grămădesc cu putere în

inima ta,luptă să le răzbeşti prin nădejde.Şi când întristări dureroase îţi copleşesc duhul tău,luptă să le supui prin iubire,fiindcă numai astfel te vei putea păstra în pacea lui

Dumnezeu.

2. Căi sunt numai două – cea bună şi cea rea;pe lângă ele şi printre ele pot fi mii.Dar şi alegerea este numai una şi numai a uneia,însă de ea depinde veşnicia sufletului nostru.Să gândim bine la asta.

3. Dumnezeu nu are gură omenească, dar cuvinteleLui sunt pe înţelesul tuturor oamenilor.


Cele nevăzute, le putem pricepe numai prin cele cese văd, acestea fiind numai mijloacele prin care ni Sedescoperă El, Cel Nevăzut...

Şi aşa sunt căile pe care putem pătrunde la El, CelNepătruns.

Şi singură credinţa este însuşirea care le poate cu-prinde şi avea.

4. Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, le-aales pe cele mai dumnezeieşti dintre virtuţile omeneşti,pentru ca prin ele noi să ne putem apropia de fiinţa Lui,până la cât le putem realiza pe acestea în viaţa noastră.Prin ele ne realizăm pe noi în El.

Cine dintre noi nu se luptă să le ajungă, acela ră-mâne pe totdeauna un străin pentru Dumnezeu.

Şi Dumnezeu rămâne un străin pentru el.

5. Noi suspinăm cu duioşie după vremea cândDumnezeu umbla împreună cu omul prin Eden.

Dumnezeu suspină şi El după bucuria de a umblacu noi şi astăzi pe acolo.

Dar El Se poate coborî spre noi până la virtuţileomeneşti în care locuieşte E1.

Dacă noi ne ridicăm până la ele, Îl întâlnim.Dacă nu, rămânem pe totdeauna departe de El– şi El de noi.

6. Prin mijlocirea virtuţilor, acesta e singurul fel dea Se întrupa Dumnezeu printre oameni!

Sfinţenia fiinţei duhovniceşti e singurul fel în carenoi oamenii putem umbla în părtăşie cu Dumnezeu, pu-tându-L descoperi pe El în lucrurile care se văd.


Numai în felul acesta ni Se arată Dumnezeu în lu-mea aceasta şi în viaţa aceasta.

7. Iisuse, Domnul şi Mântuitorul sufletului meu, fiibinecuvântat!

Tot ce am aflat frumos în lumea asta, eu am păstratpentru Tine.

Dacă am găsit o floare frumoasă, Ţie Ţi-am nu-mit-o.

Dacă am găsit un cuvânt frumos, un cântec frumos,un gând frumos, un nume frumos, un sărut frumos –toate-toate Ţie Ţi le-am pus de-o parte, să Ţi le dau cudrag în ceasul celei mai scumpe împărtăşiri a noastre.

O, ce bucurie am când aflu ceva şi mai frumos, casă Ţi-l pot oferi ţie, Celui pe Care-L iubesc atât demult, atât de mult...

8. O, scumpă Sărbătoare a Domnului meu Preaiubit,ce dulce este odihna ta după truda mea îndelungată,ce plăcute sunt razele soarelui tău sărbătoresc după

lunga mea oboseală departe,ce răcoroasă este umbra ta iubitoare după umblarea

singurătăţii mele prin arşiţa şi seceta durerilor şi întris-tării...

Şi ce binecuvântate sunt îmbrăţişările tale dupălungile despărţiri prin care mi-am stors sufletul şi la-crimile!

Veniţi, fraţii mei dulci şi surorile mele scumpe, larugăciunile, la cântările şi la dulcele Cuvânt din scumpazi a Sărbătorii Domnului nostru iubit,

ca la izvoarele puterilor noastre veşnice.


9. Acela care se poate despărţi de legământul săunu mai are fraţi. Şi nu va mai avea niciodată.

Acela care se desparte de dor nu mai are iubireşi cel care se poate despărţi de morminte, acela nu

mai are părinţi.Cine se poate despărţi de rugăciune, de lacrimi şi

de ascultare nu mai are viitor.Iar cine nu le are pe acestea nu-L mai are pe Dum-

nezeu.Şi nici nu-L va mai avea, niciodată.

10. Fiecare cuvânt al Adevărului îşi are semnul lui.Semnul adevărului este puterea.Fiecare cuvânt al Dragostei îşi are semnul lui.Semnul dragostei este lacrima.

11. Dacă dragostea este singura lege dumnezeias-că, atunci cei care împlinesc această lege sunt singuriifii iubiţi ai lui Dumnezeu.

12. Noi suntem ca fraţii născuţi îngemănaţi unul cualtul. Fiecare suntem legaţi de ceilalţi şi nu putem niciunii trăi despărţiţi.

Astfel fiecare putem ori îngreuia, ori ferici viaţasemenilor noştri.

Ci numai iubindu-ne, uşurăm fiecare viaţa fiecăruia.

13. Până ce învaţă să umble, un copil cade de o miede ori. Dacă se ridică de fiecare dată, el ajunge o zicând nu mai cade.

Până când ajunge biruitor şi statornic în credinţă, şisufletul nostru poate avea o mie de înfrângeri.


Dacă de fiecare dată ne ridicăm cu rugăciune şi cu-raj, Dumnezeu aduce o zi când nu mai suntem înfrânţide nimic.

Să ne rugăm şi să luptăm cu credinţă, cu nădejde şicu răbdare, căci vom ajunge şi ziua aceea!

14. Steaua Naşterii Mântuitorului... s-a tot dus du-pă ce i-a condus pe magi până la staul... S-a tot dus sprecapătul Miază-nopţii şi s-a oprit acolo, în dreptul locu-inţei Celui Preaînalt, care este centrul şi îndrumătorultuturor lumilor Lui.

Acolo s-a unit cu celelalte trei, alcătuind CruceaPolară.

Şi de atunci, Punctul Unic Nemişcat, după care seconduce toată lumea, nu este o Stea, ci este o Cruce. Nueste Steaua Polară, ci Crucea Polară.

Uitaţi-vă bine în nopţile înstelate şi veţi vedeaacolo nu o Stea,

ci o Cruce.

15. Cele mai desăvârşite statui ies din cele maimulte lovituri.

Cei mai binecuvântaţi credincioşi ies din cele maigrele încercări.

Şi cele mai frumoase cântări ies din cele mai amarelacrimi.

Acesta este rostul suferinţelor noastre.

16. Transformarea, înnoirea, schimbarea, suntsemnele lui Dumnezeu oriunde lucrează EI.

Cine n-a fost transformat într-un om nou, acela n-atrecut prin mâinile şi lucrarea Duhului Sfânt.


Un astfel de om poate fi în Lucrarea lui Dumnezeu,dar el nu este din ea. Poate predica Cuvântul lui Dum-nezeu, dar nu-L trăieşte.

Poate lucra la corabia mântuirii, dar nu va fi în ea.

17. Cel mai fericit lucru pentru un om este împlini-rea datoriei sale

şi cel mai nefericit – neîmplinirea acestei datorii.Cel mai bun ajutor dat cuiva este a-l învăţa cum

să-şi împlinească cel mai bine propria sa datorie faţă deDumnezeul său şi faţă de semenii săi.

În felul acesta vei ajuta la fericirea lui şi a altora.Dar nu împiedica pe nimeni de la împlinirea dato-

riei sale, fiindcă îl vei nenoroci şi pe elşi te vei nenoroci şi pe tine.

18. Dacă cerul este atât de frumos pe dinafară,cât trebuie să fie de frumos pe dinăuntru!

19. Prin credinţa părinţilor tăi se vor mântui numaipărinţii tăi.

Prin credinţa soţiei tale se va mântui numai soţia ta.Prin credinţa fiilor tăi se vor mântui numai ei.Prin credinţa fraţilor tăi şi a surorilor tale se vor

mântui numai aceştia.Ca să te mântuieşti tu însuţi, este neapărată nevoie

ca tu însuţi să vii la Hristos, Mântuitorul tău.Fiecare om se poate mântui numai prin credinţa şi

naşterea din nou a lui însuşi.

20. Cum se vine la Hristos? Cum se face întoarce-rea la El?


Aşa cum face copilul când învaţă să umble.Mama întinde mâinile, îi face semn cu dragoste şi

îl cheamă: Vino la mine!Iar el îndrăzneşte, păşeşte, vine, aleargă, şi cade în

braţele şi în sărutul mamei dulci.Aşa se vine la Hristos. Şi numai cine vine aşa este

fericit.

* * *

Nimic vrednic nu se face fără risc şi plată,luptă fără de primejdii n-a fost niciodată.

Mântuire fără jertfă nimeni nu primeşte,dar credinţa care luptă totul biruieşte.

*

Rugăciunea este una dintre cele mai de preţtrebuinţe ale muncii şi rodirii-ntregii vieţi,ca şi pâinea, ca şi apa, ca şi plânsul – care suntbunuri fără care viaţa n-ar putea fi pe pământ.


Ce bine-a fost, CredinţăCe bine-a fost, CredinţăCe bine-a fost, CredinţăCe bine-a fost, Credinţă

...Ce bine-a fost, Credinţă, c-ai îndrăznit atuncicând bântuia furtuna cumplită-n jurul meu!De nu era curajul frumoasei tale munci,o, unde-aş fi-azi eu oare, străin de Dumnezeu?

Ce bine-a fost, Nădejde, că tu ai îndrăznitcând aripile frânte mi le târam mai greu!De nu-mi ştiai aprinde curaju-ntinerit,o, ce-aş fi azi eu oare, uitat de Dumnezeu?

Ce bine-a fost, Iubire, c-ai îndrăznit să vii,să mi te-aşezi aproape şi să-mi rămâi mereu!De-ai fi rămas departe de-a mele zări pustii,o, unde-aş fi-azi eu oare, căutând pe Dumnezeu?

O, mulţumesc, Iisuse, că nu m-ai părăsitcând gol mi-era lăuntrul şi gol în jurul meu,ci, din apusul negru, un dulce răsăritîmi creşti acuma tânăr şi drag spre Dumnezeu.


18. ÎMPLINIREA VOII LUI DUMNEZEU

1. Împlineşte voia lui Dumnezeu cum ar fi voia taşi atunci Dumnezeu va împlini voia ta cum ar fi

voia Lui.Şi nu-i o mai mare fericire pentru un suflet credin-

cios ca aceea când el iubeşte voia lui Dumnezeu, orica-re ar fi voia aceasta, şi doreşte s-o facă oricât ar fi pre-ţul pe care i 1-ar cere împlinirea ei, ca pentru DomnulIisus în Ghetsimani.

2. Când simţi că nu-ţi poţi stăpâni lacrimile, abiaatunci cânţi frumos, vorbeşti frumos, te rogi frumos.

Când simţi că nu mai poţi tăcea, abia atunci ai cevorbi,

şi numai când stai cel mai aplecat în faţa lui Dum-nezeu poţi sta cel mai drept în faţa oamenilor.

3. Nici un lucru pe care îl poţi face ziua, nu-l lăsapentru noaptea.

Nici un bine pe care trebuie să-l faci acum, nu-l lă-sa pentru mai târziu,


pentru că noaptea viitoare sau clipa viitoare nu-isigură pentru nimeni.

4. Din Cer a mai venit pe pământ cineva... A venitHristos, au venit Moise şi Ilie pe Tabor, au venit Lazăr,fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair şi alţii înainte de ei,şi alţii după ei.

Dar din iad n-a mai venit nimeni.Îngrozeşte-te!

5. Şi cei răi aleargă, dar ei au pierdut drumul...şi cei înşelaţi aleargă, dar ei au rătăcit drumul…şi cei necredincioşi aleargă, dar ei au schimbat

drumul.Vai de toţi aceştia, căci ei cu cât aleargă mai repe-

de, cu atât se depărtează mai mult de Dumnezeu şi demântuirea lor.

Mântuirea fericită stă în alergarea spre Dumnezeupe singurul drum: Iisus.

6. Să-i întărim pe cei tari... ei au şi mai multă ne-voie de putere, spre a-i purta pe atât de mulţi care se ţinde ei.

Să le facem bucurie celor ce bucură pe alţii... şi să-iajutăm pe cei care ajută. Ei sunt susţinătorii familiei luiDumnezeu.

Au şi ei atâta nevoie de bucurie şi de ajutor în sluj-ba cea grea pe care o fac.

7. Şi pe pământul acesta este un rai pentru unii.Dar acest rai este aşa de scurt şi aşa de nesigur!


De cele mai multe ori el se prăbuşeşte dintr-o datăîn iadul veşnic.

Luptă-te să-l câştigi pe celălalt rai, care nu se pră-buşeşte niciodată, ci se înalţă pe veşnicie.

8. Lupta noastră duhovnicească îşi capătă un preţveşnic când o privim în lumina păcii în care o vom sfârşi,

iar jertfa noastră îşi va dobândi adevăratul ei rostnumai la dobândirea slavei care ne este promisă.

Prăbuşirile şi ridicările noastre în aceste lupte şijertfe sunt cuprinse în preţul biruinţei noastre veşnice

şi în eforturile alergării noastre frumoase pentrucunună.

9. Mântuirea nu se află de-a gata. Trebuie să te ne-voieşti, să munceşti, să rabzi, să lupţi, să plângi şi să su-feri pentru ea.

O vom dobândi cu adevărat numai la sfârşitul cre-dinţei noastre biruitoare, răbdătoare, ostenitoare, jertfi-toare.

Acesta e preţul ce ni se cere şi nouă, pe lângă celdat de Hristos.

10. Trebuie să ne suim cât mai des şi mai singuripe Taborul rugăciunii vii, în prezenţa strălucitoare a luiHristos.

Numai acolo putem vedea faţa Lui unică,putem auzi glasul dragostei lui Dumnezeuşi putem înţelege porunca ascultării desăvârşite;şi vom aduce lumină nemuritoare în văile prin care

trebuie să umblăm acum.


11. Minunile din afara noastră trebuie să ne îndru-me spre minunile cele dinăuntrul nostru.

Un izvor să ne spună despre Dumnezeu cât o rugă-ciune puternică sau cât o meditaţie adâncă

şi o rândunică să ne grăiască tot atât de mult cât ceamai frumoasă cântare sau cât cel mai minunat psalm.

Toate aceste minuni sunt strălucitele lucrări aleAceluiaşi minunat Mântuitor, Care este Preaiubitulnostru Iisus Hristos.

12. Cea mai mare mântuire este a învia nădejdeabiruinţei şi salvării într-un suflet înfrânt sau prăbuşit.

Şi cea mai mare crimă este a le ucide pe acestea încel şi aşa pierdut.

13. Care este cea mai puternică stâncă a Credinţei?Tu, Marele nostru Dumnezeu, Iisus.Care este cel mai înalt ţel al Speranţei?Tu, Minunatul nostru Mântuitor, Iisus!Care este cel mai frumos nume al Dragostei?Al Tău, Preaiubitul nostru Mire: Iisus!

14. Nu-i de-ajuns numai să crezi în descoperirea luiDumnezeu, ci trebuie să mergi până la dobândirea ei,aşa cum s-au dus păstorii după ce îngerul Domnului le-a vestit naşterea marelui Mântuitor Iisus.

Auzirea Adevărului te obligă la aflarea lui.Aflarea lui te obligă la mărturisirea sa.

15. Mărturisirea Adevărului a fost totdeauna înso-ţită de primejdii şi riscuri, dar şi răsplătită de strălucireveşnică.


Mergând spre Hristos, păstorii şi pescarii erau nu-mai păstori şi pescari.

Plecând de la Hristos, ei erau mărturisitori ai Lui,sortiţi pe pământ la prigoniri, iar în cer la viaţă veşnică.

Nu vii înapoi de la Adevăr niciodată cum ai fostcând ai mers spre El.

Vii ori cu o osândă veşnică, ori cu o slavă veşnică.

16. Un om obişnuit se naşte numai pentru familialui şi, obişnuit, este numai al ei.

Un om al lui Dumnezeu însă nu. El se naşte şipentru familia lui Dumnezeu şi este şi al acesteia.

El este dator şi pe viaţă, şi pe moarte în primul rândfaţă de aceasta.

17. Chiar dacă ai fi dintre cei mai simpli oamenisau dacă ai fi dintre cei mai învăţaţi, tu, omule, oricineai fi tu, trebuie să vii la Iisus Mântuitorul, în interesulpropriei tale mântuiri, fiindcă numai El este singurulMântuitor pentru toţi oamenii.

Păstorii erau oamenii cei mai simpli, iar magii erauoamenii cei mai învăţaţi.

Dar acelaşi lucru l-au făcut şi unii, şi alţii.

18. Ce pildă cutremurătoare ne este alegerea luiLot când s-a despărţit de Avraam!

El numai a luat drumul spre Sodoma, dar până laurmă în ea a ajuns.

Ce drum iei când te desparţi de fraţi? La dreaptasau la stânga?

Spre cine te îndrepţi, acolo vei ajunge.


Te îndrepţi spre Adevăr? La Adevăr ai să ajungi!Te abaţi spre rătăcire? În ea vei pieri.

19. Femeia lui Lot a privit înapoi... Păcatul nu stănumai în mergerea spre el,

ci şi în privirea la el.La ce priveşti? Şi cum priveşti?Poţi merge spre munte şi totuşi să priveşti spre

Sodoma.Poţi merge spre Hristos şi totuşi să priveşti spre

satana.Când rămâi ’napoi de fraţi, ajungi să priveşti înapoi

spre iad.Nu rămânea înapoi şi nu privi înapoi!Te împietreşti!

20. Nu te ruşina de lacrimile pocăinţei. Cine n-aplâns când i-a fost zdrobită inima?

Şi când oare trebuie să fie mai zdrobită o inimă caîn clipa pocăinţei ei sincere?

Dumnezeu să ni le dea fiecăruia la vremea lor.Amin.

* * *

Dă-ţi viaţa ta Aceluice ţi-a dat-o pe a Lui,căci o dragoste mai mareşi mai sfântă, alta, nu-i.


Cât de trecător e ceasulCât de trecător e ceasulCât de trecător e ceasulCât de trecător e ceasul

Cât de trecător e ceasulcare-l poposim aici,totuşi ce pândit ne estede dureri şi inamici!Ce puţin ştim ce e bine!– Şi chiar din acest puţin,ce puţini aleg ce-i dulceşi ce mulţi aleg venin!

Ce puţini ştiu când e vremeaşi ce mulţi văd când s-a dus,cât de trist e să vezi ziuanumai când e la apus,ce amar e să vezi toatenumai când sunt prea târzii!Mântuirea cea pierdutăe mai dureros c-o ştii.

Suflet preaiubit, nu-ţi pierdeultimul minut de har,vino să-L primeşti pe Domnul,că-n curând va fi-n zadar.Ceasul tău e pe sfârşite,poate-i ultimul minut:vino, că-n zadar vei mergedupă ce va fi trecut!


19. MĂSURA CEA BUNĂ ÎN TOATE

1. Iubirea se măsoară numai prin ceea ce dă.Iubirea lui Dumnezeu a dat pentru tine atât de

mult! Iubirea ta ce dă pentru El?

2. Faceţi ucenici pentru Hristos şi pentru AdevărulLui, iar nu prozeliţi pentru voi şi rătăcirea voastră.

Pentru că veţi face ucenici, veţi fi binecuvântaţi,dar dacă veţi face prozeliţi, veţi fi alungaţi cu blestem şiosândă.

3. Orice urmare a lui Hristos este împreunată cu oameninţare.

Orice lucru pentru El este unit cu un risc.Cine riscă ceva pentru Hristos face ceva pentru El,cine nu este în stare să rişte nimic, acela nu va face

nimic.

4. Dacă priveşti la ameninţări, nu vei porni nicio-dată.


Dacă te temi de răcnetele leului, nu te vei ruga ni-ciodată.

Dacă te înfiori de flăcări şi moarte, nu vei birui ni-ciodată.

Dar dacă priveşti la Hristos, atunci da!Priveşte numai la Hristos. Totdeauna numai la El.

5. Cine este ostaş, iar nu dezertor, acela trebuie săfie totdeauna supus, ascultător, disciplinat şi statornic înunitatea sa. Aceasta o cere Comandantul Iisus fiecăruiostaş al Său.

Domnul nu cere mai mult, dar nu primeşte nici maipuţin de la ostaşii Săi.

6. Un copil tot plângea, fără nici un motiv.– Bine, zise tatăl supărat, lasă că am să te fac eu să

ai de ce plânge.Dacă şi noi ne tot plângem, adesea fără motiv, Tatăl

nostru cel Ceresc ne poate face să avem de ce plânge.Să nu-L supărăm pe Dumnezeu!

7. O luptă nu se poate câştiga numai prin apărare.Trebuie date şi multe atacuri împotriva vrăjmaşului.

Împărăţia lui Dumnezeu nu se poate dobândi nu-mai ferindu-te de rău, ci trebuie mai ales să faci binele,înfruntând răul.

8. E fericit să-L cunoşti pe Hristos Mântuitorul dinCuvântul Său sau din cuvântul altora,

dar, dacă adevărata Lui cunoaştere n-o dobândeştiprin experienţa ta personală, prin părtăşia ta adâncă şiintimă cu Iisus,


atunci cunoaşterea ta este numai o amăgitoare, şinu o fericită realitate.

Abia atunci când vei spune şi tu ca samaritenii dinIoan 4, 42: Acum am văzut noi înşine că este Hristosul,Mântuitorul lumii – abia atunci începi să-L cunoşti peEl cu adevărat.

Nu te mulţumi cu mai puţin, ca să nu te afli nicio-dată înşelat.

9. Nu-ţi face părerea înainte de a asculta, ci după!Ascultă mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi spune„da“. Nu spune „da“ sau nu spune „nu“ înainte de a as-culta tu însuţi ce spune Hristos despre El sau despre tine.

Ascultă mai întâi cuvântul fratelui tău şi apoi fă-ţio părere despre el.

Nu spune „ştiu“ înainte de a şti bine.

10. Crucea nu este chip cioplit. Nici icoanele sfintenu sunt aşa.

Nu crede şi nu spune rău înainte de a gândi bine.Iată, însuşi Moise, care a adus legea cu porunca

împotriva chipurilor cioplite, cel dintâi el însuşi a făcutun chip cioplit şi l-a înălţat în faţa poporului, ca unsimbol al lui Hristos.

Şi totuşi nimeni nu l-a învinuit pentru asta.Depinde cu ce scop faci aceasta.Depinde ce simţământ te îndeamnă să o faci.Şi cu ce scop spui.

11. Cuvântul Sfânt nu-i numai cuvinte,ci el este duh şi viaţă.


Dacă îl asculţi numai cu urechile, şi nu cu inima ta,el se preface în tine vorbă şi vânt.

Dacă îl asculţi cu duhul, el se preface în tine Duh.Dacă îl asculţi cu viaţa, el se preface în tine Viaţă.

12. Este scris: Dumnezeu îl scapă pe cel nenorocitprin chiar nenorocirea lui.

Ceea ce omul consideră că e nenorocire a lui estede fapt mijlocul prin care Dumnezeu îl scapă de mareanenorocire a pierzării şi osândei lui veşnice.

O, dacă am învăţa noi toţi să privim aşa la oricenenorocire prin care trecem!

13. Mântuirea noastră – primirea făgăduinţei ei –stă în harul lui Dumnezeu şi în credinţa noastră ascul-tătoare de acest har.

Mântuirea noastră – dobândirea ei – stă în lucrareanoastră neprihănită pentru păstrarea noastră în ea... şi înmunca noastră pentru mântuirea altora.

14. Mântuitorul nu i-a spus Sfântului Apostol Pe-tru: „Paşte oile Mele“ pentru că el atunci ar fi fost maipresus de ceilalţi apostoli, ci pentru că atunci era maiprejos din pricină că se lepădase şi el însuşi nu se maicredea vrednic de încrederea Domnului său.

Şi nu i-a spus acest lucru pentru a-l ridica mai pre-sus de fraţii săi, ci pentru a-l ridica până la starea lor.

Nimeni nu poate merge la păstorirea altora pânăcând mai întâi nu-i ridicat el însuşi din căderea în cares-a prăbuşit în faţa lui Dumnezeu

şi în faţa fraţilor.


15. Lacrimile adevărate izvorăsc mai mult din su-fletul omului decât din trupul său.

Mai greu şi mai mult plângem pentru durerile su-fleteşti decât pentru cele trupeşti.

16. Durerile trupeşti pot apăsa inima, dar numaicele sufleteşti o pot zdrobi.

De aceea durerile trupeşti pot fi alinate şi de oa-meni, dar pe cele sufleteşti numai Dumnezeu singur lepoate vindeca şi linişti.

17. Despre fiecare om se spune de obicei că s-anăscut şi a murit.

Nu prea are însemnătate câţi ani de viaţă au trecutpentru el sau pentru alţii între aceste două date scrise, ciare însemnătate cât bine a făcut în aceşti ani.

Sau cât rău.După asta îl judecă oamenii şi după asta, şi Dum-

nezeu.

18. Moartea noastră este numai un termen pus deDumnezeu până la care noi putem face binele, până lacare putem să ne întoarcem de la rău, până la care noiputem să ne aflăm mântuirea sufletului nostru veşnic.

Sau data până la care Dumnezeu ne îngăduie să fa-cem răul

Un minut după moarte, după acest termen, totul s-asfârşit pentru ceea ce putem face noi.

Şi va începe ceea ce ni se va face nouă pentru ceam făcut prin faptele noastre


19. Moartea nu este un prag care desparte, ci unprag care uneşte.

Nu este un perete, ci o uşă.Nu este un sfârşit, ci este începutul celeilalte exis-

tenţe a noastre.Al adevăratei şi eternei noastre existenţe...

20. Hristos a avut totdeauna autoritate. El totdeau-na a fost sus şi niciodată jos.

A vorbit totdeauna cu înţelepciune, ca un înţelept, şinici un cuvânt al Lui n-a fost de prisos şi nelalocul lui.

A mers totdeauna sigur şi biruitor şi nici un pas n-afost greşit sau corectat.

Şi a lucrat totdeauna cu putere şi nimic din ce a fă-cut El n-a avut nici o parte slabă sau rea.

De aceea El este Dumnezeu.Fiindcă nici un om din lume n-a mai putut face aşa.Slavă veşnică Lui!Amin.

* * *

Dragostea, când mai mult arde,poate timp mai lung să poarte;când se mistuie mai tare,creşte mai fără de moarte.


Deschide-te-nspre DomnulDeschide-te-nspre DomnulDeschide-te-nspre DomnulDeschide-te-nspre Domnul

Deschide-te-nspre Domnul ca mugurul spre soarecât este primăvară şi vis şi sărbătoare,că dacă Domnul pleacă şi visul tău va trece,vai, în zadar în lacrimi amare-ţi vei petrece!

Primeşte mântuirea cât harul ţi-e aproape,adapă-ţi fericirea din limpezile-i ape,şi-ţi odihneşte fruntea pe umărul Lui dulce,căci în zadar vei plânge când Domnul Se va duce.

Ascultă de cuvântul vieţii cât se spune,şi, cât mai poţi, genunchii ţi-i pleacă-n rugăciune,şi plângi cât mai ai vreme păcatele făcute,căci în zadar când toate acestea sunt trecute.

Deschide-te-nspre Domnul cât încă-i lângă tine,ascultă cu iubire cât încă ai de cineşi dragoste întoarce cui dragoste ţi-arată,căci în zadar când toate s-au dus în niciodată.

Nimic nu ţine veşnic, ci toate-ţi trec prea iuteşi toate-şi au o vreme a lor a fi făcute;dacă s-au dus, zadarnic tot plângi după aceea,zadarnic sufli-n spuză dacă s-a stins scânteia!


20. MARELE PREŢ AL ADEVĂRULUI

1. Ce minunate gânduri pot fi zădărnicite câteo-dată...

Ce nemuritoare opere pot fi arse...Ce nemaiînlocuiţi oameni pot fi ucişişi ce unice momente şi prilejuri pot fi pierdutede un singur om nebun sau de o singură clipă ne-

bunească!Dar şi câte frumuseţi pot fi salvate de un singur om

înţelept sau de o singură clipă de primăvară!

2. Hristos n-a fost scriitor... Dar lumea întreagă eplină cu munţi de cărţi care au fost şi sunt scrise dinideile Lui.

Hristos n-a fost artist, dar El a făcut pe cei maimari artişti ai lumii să creeze cele mai nemuritoare ope-re ale lor.

Hristos n-a fost un constructor, dar El a ridicat celemai măreţe catedrale, cele mai multe spitale, cele maiînalte şcoli.


Hristos n-a fost cântăreţ, dar El a inspirat cele maistrălucite poeme, cele mai divine cântări, cele mai ce-reşti melodii.

Nu este oare şi aceasta o dovadă că El este Dum-nezeu?

3. Dumnezeu a avut mulţi fii răbdători şi sfinţi, darnumai Unu1 a fost Fiul Său, fără păcat, care a fost Răb-darea şi Sfinţenia înseşi.

Pentru mulţi oameni Hristos este un subiect de pre-dică, sau de cântare, sau de discuţie, sau de câştig...

Dar, dacă nu este Mântuitorul personal şi unic,Mărgăritarul Nepreţuit şi Dumnezeul viu şi veşnic,

în zadar!

4. Cu cât lumea se va scufunda mai adânc în păca-tul ei, cu atât mărturisitorii neprihănirii se vor împuţinadin ea tot mai mult.

Sfinţenia şi evlavia sunt condiţii ale mântuirii, darele sunt cunoscute şi împlinite tot mai puţin. Ele singu-re cunosc calea mântuirii şi ele singure ştiu să conducăsufletele spre ea. Dar azi aproape că nu mai au pe cinesă mai conducă.

Când oamenii nu le vor mai avea pe astea printreei, calea nebătătorită a mântuirii va fi năpădită de spini.

Şi nimeni n-o va mai afla.Niciodată.

5. A face o slujbă omenească este un legământ curăspunderi trecătoare.


A face o slujbă dumnezeiască este un legământ curăspunderi veşnice.

Tot ce facem pentru oameni să ne facă cinste înfaţa lor.

Tot ce facem pentru Dumnezeu, cu atât mai mult.

6. Cuvântul Domnului nostru trebuie să fie în guranoastră puternic, mlădios şi ascuţit, ca oţelul săbiei tă-ioase care taie şi străpunge până în străfund,

şi ca mierea cea dulce, ca picurul cel prelins dinfagurii cei curaţi, care unge inima şi îndulceşte buzele

şi ca o piatră cioplită fin şi drept, aşezată pe o te-melie de neclintit.

Numai atunci el va fi în gura noastră Cuvântul luiHristos.

7. Roadele nu vin singure în sacul mulţumirii. Tre-buie aduse de stăruinţa unei munci harnice, a uneiocrotiri călduroase, a unei griji iubitoare.

Aşa face un împreună-lucrător cu Dumnezeu, fi-indcă, după cum prin mijlocirea sapei se arată valoareasăpătorului,

tot aşa prin mijlocirea roadelor duhovniceşti searată aurul inimii unui slujitor al lui Dumnezeu.

8. Cine se adânceşte în cărţi află cunoştinţa,cine se adânceşte în apă află peştii,cine se adânceşte în pământ află aur,cine se adânceşte în afaceri află câştig,cine se adânceşte în păcate află iadul.– Ci numai cine se adânceşte în Hristosaflă viaţa veşnică.


9. Nici o vietate nu se rătăceşte aşa de uşor ca oaia.Păstorul trebuie să o caute, căci altfel ea nu ştie nicio-dată veni singură. Şi ce uşor cade oaia în orice rătăcire!

Dar nici nu este altă vietate aşa de ascultătoare ca ea.Hristos îi aseamănă pe ai Săi cu oile.O, cât de frumos, dar şi cât de trist adevăr este în

aceasta!

10. Cum am ajuns noi nişte pierduţi? Fiecare mer-gând singur pe căile sale.

Cum ajungem mântuiţi? Mergând cu toţii împreunăpe calea Domnului Iisus şi pe urmele Lui.

11. Copiii ţin minte numai bucuriile.Oamenii mari ţin minte numai supărările.Aceasta este deosebirea dintre cei care au o inimă

curată şi cei care nu o au.Să fim toată viaţa copii, în privinţa asta.

12. Cărţile de astăzi sunt citite şi uitate tot aşa derepede cum de repede sunt şi scrise.

Fiindcă sunt tot aşa de uşoare şi de goale ca şi ca-petele şi inimile din care au ieşit.

Ceea ce se scrie greu se uită greu.

13. Copiii unei familii, care nu se hrănesc bine, seîmbolnăvesc şi mor, iar părinţii răspund de ei.

Sufletele unei biserici, care nu sunt hrănite cu Cu-vântul lui Dumnezeu, tot aşa.

O, ce mare răspundere au înaintea lui Dumnezeuacei care au datoria de a-i hrăni pe alţii şi nu o fac!


14. Cât este cineva în unitatea frăţească, atâta vre-me el este sub puterea şi paza Duhului Sfânt, iar lucră-rile sale, izvorâte din inspiraţia şi din lumina DuhuluiSfânt, au viaţă şi putere.

Dar, când omul iese din unitatea frăţească, el iesede sub paza şi puterea Duhului Sfânt, iar lucrările salemai izvorăsc doar din ambiţia şi din cunoştinţa sa, însănu mai au nici viaţă şi nici putere.

Nimeni nu doreşte să le audă de două ori. Sunt caziarul care, după ce l-ai citit o dată, nu te mai interesea-ză, îl arunci.

Aşa vor fi şi ei.

15. Noi suntem numai conducte, iar nu izvoare. Iz-vor e numai Hristos singur.

Trebuie să fim mereu curaţi, pentru ca Izvorul săpoată curge mereu neîmpiedicat prin noi spre alţii.

Altfel suntem seci şi noi şi-i secătuim şi pe alţii.

16. La altoit, pomul este tăiat pe lângă pământ.La naşterea din nou, firea noastră veche trebuie să

fie tot aşa.Pe dedesubt însă mai răsar mereu lăstari sălbatici

care trebuie neîncetat rupţi şi îndepărtaţi.Dumnezeu a îngăduit aşa, pentru ca să ne lase nouă

mereu grija şi lupta de a îndepărta lăstarii sălbatici ai fi-rii noastre vechi, care vin să sece viaţa firii noi.

17. Duhul Sfânt n-a venit doar o singură dată, ci decâte ori a fost nevoie.


Nu limbile şi minunile sunt dovada plinătăţii Du-hului. Dovezile acestei plinătăţi sunt:

a – viata sfântă, asemeni vieţii Domnului Iisus;b – puterea în lupta de aducere a sufletelor la

Domnul;c – mărturia lăuntrică nevăzută, dar simţită atât de

cel care o are, cât şi de alţii, în duhul şi în lucrările lui.Cine n-are aceste dovezi nu are Duhul Sfânt; şi

acela se înşală singur, înşelând şi pe alţii.Să nu ne amăgim: minuni face şi diavolul. Scriptu-

ra o cunoaşte şi el.Numai viaţă, putere şi mărturie nu are mincinosul.

18. Unii te izbesc, alţii te ating.Sunt ochi care te lovesc, sunt ochi care te mângâie.

Sunt mâini care te mângâie, apropieri care te mângâie,cuvinte care te mângâie. Ca şi mâini care te sugrumă.

Suntem de multe ori loviţi, dar de puţine ori mân-gâiaţi.

O, câte în lumea asta ne izbesc şi ce puţine ne atingmângâietor!

19. Bogatului nemilostiv i-a pierit numele, dar i-arămas pomenit veşnic numai păcatul şi iadul.

Săracului Lazăr i-a pierit suferinţa, dar i-a rămas peveşnicie numele şi raiul.

Gândeşte-te la aceasta şi tu, care ai acum prilejul săalegi ori una, ori cealaltă, făcând ca unul sau ca celălalt,

fiindcă amândouă sunt veşnice!

20. Hristos, Conducătorul nostru, plecând să nepregătească locul veşnic, nu a vrut ca pe pământ să lase


un singur om care să conducă Lucrarea Lui, ci a lăsat-ola mai mulţi, dar ei să fie ca unul: una!

Oricine rămâne în unitatea frăţească este păzit derugăciunea Mântuitorului Hristos, făcută pentru cei una.

Oricine părăseşte unitatea frăţească iese de sub ru-găciunea Domnului, fiindcă El a zis: pentru ei Mă rog,pentru cei una, iar nu pentru lume.

Primul răzvrătit ieşit din unitatea sfântă a fost dia-volul. Oricine iese din unitate ajunge cu el şi ca el.

Nu ne lăsa pe nici unul aşa, Doamne! Amin.

* * *

Cunoştinţa sănătoasă nu numai din cărţi s-adună,ci din dragoste de Domnul şi cu fraţii împreună.

*

Nimeni nu e bun ca Domnul,nici milos, din câţi trăiesc,dar nici El nu iartă celorcare nu se pocăiesc;deci, de vrei şi tu vreodatăpe deplin să fii iertat,ţi se cere o deplinăpocăinţă de păcat.


Doamne-alunga depărtareaDoamne-alunga depărtareaDoamne-alunga depărtareaDoamne-alunga depărtarea

Doamne-alungă depărtareacare-i între noi şi Tinecând ne biruie-ncercareaşi ne frângem sub suspine;– nu lăsa atunci să punănoaptea peste noi orbie,nici satanica furtunăsă ne-ngroape-n vreo pustie.

Doamne-alungă disperareacare-i între noi şi soarecând prea lungă-i depărtareaşi-ntristarea prea ne doare;– nu lăsa atunci în gheaţăsufletul să ni se-ngroape,fă ca Duhul de Viaţăiar să vină să ne scape.

Doamne, nu lăsa ca uraîntre fraţi să se aşeze,fă iubirea şi călduraîntre toţi să privegheze,dă-ne tuturor dorireade smerire şi iertare,să ne fie întâlnireanumai dor şi-mbrăţişare.


21. PACE ŞI ADEVĂR

1. Pacea şi Adevărul sunt cei mai buni prieteni. A-ceasta înseamnă unitate şi cunoaştere.

Nu-i adevăr fără pace şi nici pace fără adevăr.Iar dacă totuşi pot fi, atunci acestea sunt mincinoase.Nici pacea bazată pe minciună şi nici adevărul ba-

zat pe ură n-au dăinuit.Fiii lui Dumnezeu trăiesc numai în acestea amân-

două, când sunt în curăţie şi dragoste.

2. Când se spune despre un bine sau despre o iubi-re: a fost, aceasta este o durere.

Când se spune: vor fi, este o bucurie.Când se spune: sunt, numai aceasta este o stare fe-

ricită.

3. Cel care nu mai întreabă este un om închis, unom mort. Cunoaşterea şi iubirea sunt mereu întrebate.

Te întreabă numai cel ce te iubeşte.Te iubeşte numai cel ce te întreabă.


4. De ce este mai înaltă Golgota decât Sinaiul?Pentru că locul unde Dumnezeu a dat Harul este

nespus mai sfânt decât locul unde El a dat Legea.Şi pentru că Legea are o margine, iar Harul nici una,şi pentru că Legea ucide, iar Harul dă viaţa,şi pentru că Legea este Judecată, iar Harul este

dragoste.

5. Dimensiunea principală a Crucii nu este cea ori-zontală. Aceasta înseamnă: noi şi noi... Şi nu mulţimeanumărului nostru, nu lărgimea sau lăţimea noastră...

– ci dimensiunea principală a Crucii este înălţimeaşi adâncimea, coborârea lui Dumnezeu la noi şi înălţa-rea noastră spre El, dragostea Lui şi îmbrăţişarea Lui cunoi şi a noastră cu El.

În sus deci, cât mai în sus spre Dumnezeu, aceastane înalţă duhul, ne curăţă zările şi ne sfinţeşte trăireainimii.

Aceasta ne susţine, puternică şi dreaptă, şi legăturanoastră cu semenii noştri.

6. Dumnezeu vine la noi prin Cruce, iar noi mer-gem la El tot prin ea.

Crucea ne uneşte pe noi cu El şi prin ea El Seuneşte cu noi.

Prin ea merg la Dumnezeu binefacerile noastre, la-udele noastre, rugăciunile noastre, împărtăşirile şi le-gămintele noastre, iar de Sus, tot prin ea, vin ale Luispre noi.

De aceea tot ce începem, să începem prin Cruce: înNumele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt. Amin.


Şi tot ce încheiem să încheiem mulţumind tot prinCruce: Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh. Amin.

Numai atunci totul este sfinţit şi binecuvântat.7. Dimensiunile Crucii, prelungite în cerc infinit,

cuprind tot Universul, toată Creaţiunea; nu numai pă-mântul, ci şi Cerul. Nu numai lumea văzută, ci şi pe ceanevăzută. Nu numai Timpul, ci şi Veşnicia.

Iar în Centrul Crucii este El, Dumnezeu, Hristosulcel Viu şi Adevărat, Fiul Dumnezeului Tată, Susţinăto-rul tuturor, Izvorul şi Mişcarea, Echilibrul şi Durata,Cel prin care sunt şi prin care se ţin toate.

De aceea în ea şi în El este toată viaţa şi lumina.Şi, în afară de El şi de ea, numai moartea şi întune-

ricul.

8. Dumnezeul nostru cântăreşte fiecare lacrimă şinumără fiecare suspin al alor Săi.

Cei răi să nu-şi închipuie că pot să facă ce voiesc şicât voiesc celor credincioşi...

Dumnezeu răzbună suferinţele acestora totdeaunaasupra celor ce le-au provocat.

9. Ceea ce păcătuieşte un părinte, poate îndreptafiul său, dar ceea ce păcătuieşte fiul, părintele nu maieste ca să poată îndrepta.

De aceea părintele să-şi îndrepte fiul, pentru a nutrebui el să-i ispăşească şi păcatul acestuia.

10. Cerul nu mai este izolat de pământ, nici pă-mântul nu mai este rupt de cer, fiindcă între ele existăpuntea Crucii.


Şi omul poate comunica spre Dumnezeu, fiindcăare prin ce. Şi Dumnezeu poate să Se împărtăşească cuomul, fiindcă are cum.

Singură Crucea a şters vrăjmăşia, a îndreptat pă-catul şi a restabilit armonia între aceste despărţiri.

11. Tot ce a trăit Hristos trebuie să trăiască şi ai Lui.Istoria lui Iisus este istoria Bisericii Sale adevărate.Şi istoria adevăratei Biserici a lui Hristos este isto-

ria vieţii fiecărui credincios.După cum soarta clădirii este soarta fiecărei cără-

mizi din ea.

12. E foarte primejdios să ai a poziţie statornicăfaţă de cele schimbătoare.

Dar şi mai primejdios este să ai a poziţie schimbă-toare faţă de cele statornice.

Credinţa şi învăţătura sunt aceste lucruri.În ele trebuie să fim statornici până la moarte.Vai de cei schimbători în acestea!

13. Fiecare lucru îşi are vremea lui.În zadar mergi la secerat în vremea semănatului şi

la muncă în câmp după apusul soarelui.La semănat, nimeni nu mai culege... şi noaptea ni-

meni nu mai poate lucra.În zadar vei striga după milă în faţa Judecăţii şi du-

pă mântuire în faţa morţii.Vremea milei este acum! Ziua mântuirii este as-

tăzi, adică atâta vreme cât Hristos este Mântuitor şipentru tine.


Şi câtă vreme este har şi pentru iertarea ta.Mâine s-ar putea să nu mai fie.Nu amâna!

14. Nu tulbura apele liniştite,nu trezi dorinţele care dormşi nu stârni iubiri tulburătoare...– pentru că în urma tuturor acestora rămâne adesea

numai noroi, zbucium şi ruine.Dacă nu trece pe acolo Hristos ca să vindece, va

trece numai focul ca să ardă.

15. Sunt oameni care nu-L văd pe Dumnezeu ni-căieri şi sunt oameni care Îl văd pe Dumnezeu pretutin-deni.

O, ce uşor se poate vedea şi cunoaşte care dintreaceştia sunt cei mai fericiţi atât aici, cât şi în veşnicie!

Tu alege-ţi cu grijă şi cu grabă locul şi oamenii în-tre care vrei să fii.

16. Sfânta Scriptură este Cartea Vieţii, pentru că ease potriveşte tuturor oamenilor din orice vreme, de ori-ce stare, de orice vârstă, de orice sex, de orice neam.

Nici soarele însuşi nu este în aceeaşi măsură atât decomun tuturor oamenilor şi atât de al fiecăruia cum esteBiblia, Cuvântul lui Dumnezeu cel Viu şi Sfânt.

17. Hristos nu Se depărtează de nimeni, decât desufletul care se depărtează de El.

Dar şi atunci nu Dumnezeu Se depărtează, ci omul.Şi oricine doreşte să se întoarcă înapoi la Dumne-


zeu Îl găseşte pe El tot acolo, aşteptând în locul undeacesta L-a părăsit.

Dacă nu se întoarce, fără El rămâne pe totdeauna.Dumnezeu a venit o dată după om până unde era căzut.

A doua oară nu mai vine.

18. Fiecare om este aşa după cum îi sunt căile şivorbele sale zilnice.

Surprinde-te tu însuţi pe tine ce vorbe ai în gura ta şice gânduri în inima ta, pentru ca să te cunoşti ce om eşti.

19. Cine rămâne în urmă să nu invidieze pe cine aluat-o înainte.

Iar cine a ajuns înainte să nu dispreţuiască pe celrămas în urmă.

Fiindcă uşor se pot întoarce lucrurile altfel.

20. O, mame creştine, învăţaţi-vă copiii voştri săspună numele lui Iisus înainte de numele vostru.

Atunci ei vor spune numele vostru totdeauna cusfinţenie. Toată răspunderea pentru moartea fiilor voştrişi toată răsplata pentru viaţa lor le purtaţi voi, mamelor.Copiii voştri vor fi ceea ce îi creşteţi voi.

Şi toată răspunderea pentru soţii voştri, la fel, opurtaţi voi, soţiilor.

Fiindcă şi soţii voştri vor fi cum vi-i formaţi voi.O, cât de mult poate o mamă... şi o soţie!O, cât de puternică este o femeie!


La orice răspântieLa orice răspântieLa orice răspântieLa orice răspântie

La orice răspântie, alege calea bine,că, după ce-ai ales-o, e greu să-ntorci apoi,vezi cum de rău merg unii şi totuşi li-e ruşinesă-şi recunoască vina, să-ntoarcă înapoi.

La orice despărţire, stai bine şi gândeşte,că, după ce-ai făcut-o, zadarnic o mai plângi,ce greu se află-un suflet,ce iute se zdrobeşteşi cum de greu mai creşte iubirea care-o frângi!

La orice-apus de soare priveşte cu-ntristare,că înc-o zi din viaţa cea scurtă ţi s-a dus,şi pe-asta ai pierdut-o,mai ai vreo una oare?– Ce-ai să răspunzi la toate când va-ntreba Iisus?

La orice-nştiinţare, ia seama cât mai bine,nu râde şi nu-ntoarce urechea dinspre ea,căci viaţa ta se duceşi vine ziua, vine,când vei dori o clipă, dar n-o vei mai avea.


22. ÎNVĂŢĂTURĂ ŞI DEPRINDERI

1. Învăţătura ta va trece în deprinderile tale, deaceea însuşeşte-ţi numai învăţăturile frumoase.

Deprinderile tale vor trece uşor la copiii tăi. De ace-ea, vezi ca ei să vadă la tine numai deprinderi frumoase.

Fiindcă nu numai alţii, ci şi tu însuţi vei culege ce-ea ce ai semănat în copiii tăi.

2. Ce ruşinos este când în bisericile creştine răsunănume de filozofi, uneori chiar păgâni, şi nu nume deprofeţi, de apostoli sau de Sfinţi Părinţi!

Ajungă cât se vorbeşte lumeşte în afară de biserică.N-ar trebui să vorbim şi în ea.

3. Când Dumnezeu vrea să facă o lucrare mare, Îşialege unealta cea mai mică

şi când vrea să facă o lucrare puternică, îşi alege vasulcel mai slab.

Priviţi la toţi cei prin care Dumnezeu a făcut marişi puternice lucrări, căci toţi au fost şi toţi au mărturisitdespre ei înşişi că sunt cei mai mici şi cei mai slabi.


Numai aşa s-a putut vedea cel mai limpede că nuunealta, ci Maestrul a făcut lucrarea. Că nu vasului, ciStăpânului I se cuvine toată lauda.

4. Pentru a crea lumea, a fost nevoie de Cuvântullui Dumnezeu.

Pentru a o mântui, a fost nevoie de Jertfa Lui.Pentru a naşte un copil este nevoie de o zi,pentru a-l îndruma bine este nevoie de o viaţă,fiindcă începutul e scurt, dar sfârşitul e lung.Bine este să ţinem seamă totdeauna că mai bun este

sfârşitul unui lucru decât începutul lui.Şi mai însemnată este învierea decât viaţa.

5. Cât vor exista suferinţe şi moarte, vor exista şicredinţa şi rugăciunea.

Câtă vreme va fi bătrâneţe, boală şi moarte, oame-nii vor avea totdeauna nevoie de Dumnezeu şi vor simţitrebuinţa să-L cheme şi să-L caute.

Pentru că singurul ajutor adevărat în toate acesteaeste numai El.

6. În curând vremea harului se va sfârşi.Hristos Mântuitorul şi Judecătorul va veni iarăşi,

ca să-Şi ia Duhul Său şi să închidă uşa, singura uşă careduce la mântuire.

Atunci nimeni din cei ce n-au venit acum nu vormai avea pe unde să vină şi toţi cei ce n-au căutatmântuirea în unicul ei fel nu o vor mai afla nicidecum.

Tu, de ce oare nu vii?Aştepţi tu oare până atunci?


7. Căderea şi decăderea vin pretutindeni şi de pre-tutindeni, ca şi cum ar fi împinse de la spate, pentru a-iprinde pe toţi oamenii şi pentru a-i duce cât mai repedeşi cât mai sigur în iad.

Singur Hristos îi poate salva din ele pe cei caresunt ai Lui.

Tu eşti sau nu al Lui?Dacă nu, ce vei face fără Hristos?Cine te va scăpa din ghearele diavolului dacă nu vii

acum alergând la El?Vino!

8. Nu cârti împotriva vremii şi a vremurilor.Încă plouă numai cu apă... în curând va ploua şi cu

foc...Încă se cutremură numai pământul... în curând se

va cutremura şi cerul.Atunci ce veţi face voi, care nu vreţi să scăpaţi

acum la Hristos?

9. Ridicaţi-vă capetele voi, cei care suferiţi pentruHristos, şi aşteptaţi-L: în curând se va împlini şi dorulvostru.

Trăiţi veghind, spre a-I auzi glasul Lui când El văva chema pe nume, ca voi să ieşiţi din mormintelevoastre.

Toţi cei ce L-au iubit în curăţie şi care L-au aştep-tat cu dor vor vedea cu bucurie Faţa Lui

şi vor dobândi fericiţi locul pregătit de El în cer, laNunta Lui strălucită.


Ce aproape este Ziua aceasta!... Zorii ei parcă auşi ieşit.

10. Drag Ierusalim Ceresc,încă din drumul spre tine, încă pelerini şi străini

fiind prin toate aceste locuri pe unde trecem,inimile noastre pline de dorul tău îţi urează de bine

de departe: Pacea să fie peste tine, drag Ierusalim dorit!

11. Scumpă Cetatea noastră cerească,suntem încă departe pe drumul spre tine, apropiin-

du-ne, dar lumina ta cea dulce ne înviorează inimile, neluminează feţele, ne înlăcrimează privirile.

Dragostea care ne aşteaptă în tine ne umple de nă-dejde,

îmbrăţişările pe care ni le promiţi tu ne fac să tedorim cu un tot mai mare dor:

Pacea fericită să fie cu tine, drag Ierusalim dorit!

12. O, Cer iubit, Cerule iubit,de atâtea depărtări de câte privim spre tine,picioarele ne-au obosit pe drum,ochii ne-au obosit de lacrimişi inima, de singurătate... Cheamă-ne mai repede!Pacea cea mai fericită să fie veşnic în tine, drag Ie-

rusalim dorit!

13. Dulcea noastră mamă de Sus, Ierusalimule Ce-resc,

sufletul nostru tânjeşte de dorul tău,


dar ochii ni se umplu de lumina care ne vine din ti-ne şi calea noastră devine mereu tot mai luminoasă;

deasupra munţilor îndepărtaţi, zorii tăi încep să seivească surâzând spre noi.

Trimite-ne puterea să alergăm mai iute,o, Vântule Ceresc!

14. Dulcele nostru Lăcaş fericit de Sus, ţie, în caresingurul soare ne va fi Preaiubitul nostru, noi îţi urămmereu de bine de departe, mărturisind, ca şi înaintaşiinoştri, că şi noi suntem tot mai străini şi călători pe pă-mânt.

Fă-ne să năzuim neîncetat spre frumuseţea ta,până ce, prin harul Domnului nostru, vom ajunge

să odihnim în tine.Pace ţie, drag Ierusalim atât de mult dorit!

15. Preaiubitul meu Mântuitor,iată, nu-mi este frică de cei ce-mi pot face mie răul,

ci de cei care Ţi-l pot face Ţie şi Lucrării Tale sfinte.La viaţa mea nu mai ţin niciodată, dar la voia Ta, la

cinstea Ta, la Lucrarea Ta ţin şi voi ţine până la moarte.Le-aş vrea cinstite de toţi şi biruitoare în totul şi pretu-tindeni.

Linişteşte-mi inima care îmi tremură mereu după ele.

16. Doamne Iisuse, când nu înţeleg ceva, îndepăr-tează norul de peste soarele meu.

Ce ne ceri Tu oare, iar noi nu putem da?Ce vrei Tu de la noi, iar noi nu putem asculta cu

bucurie?


Descopere-ne cu uşurinţă adevărul cel ascuns, căcinoi pe acela trebuie să-l iubim mai cu bucurie.

17. Să nu ascultăm nici una din şoaptele ispititorului.Să ne ferim cu grabă şi cu groază de tot ce vine din

partea ispitei, pentru a nu ne trezi cu amar că nu am ve-gheat atunci când ar fi trebuit.

Doamne, ai milă de noi când inima noastră esteneliniştită şi duhul ni-e apăsat, iar sufletul nostru nuvede nici o ieşire.

Nu ne lăsa în cursele în care noi înşine ne-amprins.

Scapă-ne Tu, Doamne, atunci când inima noastrăarde, iar starea noastră pare fără nici o ieşire.

18. O, Doamne Iisuse, dă-mi din nou toată încredereape care o aveam în dulcea şi puternica Ta purtare de grijă.

Du-mă la starea în care nu mă mai îndoiesc de niciun adevăr al Tău.

Fă ca tot ce-i pământesc în mine să fie copleşit deviaţa cerească.

Fă-mă iarăşi ca, citind Cuvântul Tău, să am lumi-nă; rugându-mă, să am pace; privind în jurul meu, săam încredere.

Linişteşte-mi, Doamne, duhul inimii mele,salvează-mă prin minunea Ta când nu mai există

nici o altă cale.

19. Iubirea nu-ţi vrea decât binele tău, dar nu-i davoie firii pământeşti să ţi-o ispitească şi să ţi-o doboareo dată ce ai luat hotărârea cea mare şi fericită a curăţiei.


Să nu-ţi mai calci sau să-ţi mai schimbi aceastăhotărâre... şi nici să nu ţi-o împarţi niciodată. Fiindcă eaa fost pecetluită cu sărutul ceresc al Domnului tău.

De la virtute până la prăbuşire, adesea nu-i decâtun singur pas.

Când furtuna este puternică, ţine-te bine, să nu-lfaci.

20. În Ziua Izbăvirii noastre se va sfârşi toată luptanevinovăţiei... şi va începe veşnicia răsplătirii ei fericite.

Atunci Mirele nostru dorit ne va cuprinde în Mâi-nile Lui dragi, ne va strânge la Sânul Său,

ne va privi cu ochii Lui iubiţi şi dulci,Îşi va apropia buzele Lui sfinte şi ne va pecetlui pe

totdeauna cele patru semne ale Crucii dragostei cereşti:pe frunte,pe gură,pe un ochişi pe celălalt.Cum nu ne-a mai sărutat nimeni niciodată:în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.Amin.


Doamne, iată-mi şi hotarulDoamne, iată-mi şi hotarulDoamne, iată-mi şi hotarulDoamne, iată-mi şi hotarul

Doamne, iată-mi şi hotarulunde lepăd tot ce-am strânsşi-mi rămâne numai harulcare l-am cules din plâns.

Numai anii arşi în patimiprin al dragostei cuptor,numai ce-am scăldat în lacrimide durere şi de dor.

Numai ce-am pierdut cu Tinejefuit şi judecat,numai ce-a rămas pe minedupă ce-am fost despuiat.

Numai urmele de cuieşi de spini din trupul meuvin cu mine-acum să spuiece-au de spus lui Dumnezeu.

Numai pâinea dăruită,şi cei doi bănuţi sărmani,şi viaţa pârjolităîn atât amari de ani.

Doamne, iată-mi toată-avereala acest hotar al meu,ce iubirea şi durereami-o aduc spre Dumnezeu.


23. ÎNGĂDUINŢA CU CEI CARENE ÎNVAŢĂ

1. Să fim îngăduitori cu cei care ne învaţă pe noi şi pemulţi umblarea în neprihănire;

şi ei sunt oameni!Să ne rugăm stăruitor pentru cei care ne îndrumă în

cunoaşterea lui Dumnezeu, fiindcă pe cele mai înalteculmi bat vânturile cele mai puternice.

Oamenii cei mai mari au şi ispitele cele mai mari.

2. Când păcătuieşti, nu păcătuieşti cu mâna altuia,ci cu a ta.

nici cu ochii altuia, ci cu ai tăi,nici cu picioarele altuia, ci cu ale tale,nici cu gura altuia, ci cu a ta,nici cu inima, nici cu sufletul altuia, ci cu ale tale.Cu toate acestea trebuie să te întorci la Dumnezeu,

pentru ca El să ţi le sfinţească.Altfel, cu ele, cu toate, ai să plăteşti totul.

3. O, cât de mulţi lucrători ai lui Dumnezeu suntasemenea cozilor de mere sau de pepeni...


atâta dulceaţă trece din Hristos prin ei spre alţii, darei rămân mereu tot amari şi tot uscaţi.

Pentru o astfel de stare, ce dezvinovăţire avem?

4. Să luăm pildă de la Hristos Domnul nostru:El în faţa judecăţii a fost drept, dar nu S-a apărat.În faţa vrăjmaşilor a fost curajos, dar n-a lovit.În faţa morţii a fost demn, nu S-a milogit.Câţi oameni mari nu s-au târât cu ruşine, spre a

scăpa! Dar Iisus n-a arătat nici o slăbiciune în faţa mor-ţii, ci numai seninătate biruitoare şi demnă.

Aşa să treacă prin moarte fiecare urmaş al lui Iisus.În ceata nenumărată a biruitorilor cereşti nu se

poate ajunge decât printr-o moarte biruitoare.

5. Preotul şi levitul n-au putut ajuta celui căzut în-tre tâlhari, pentru că ei înşişi coborau, ca şi el, din Ieru-salim.

Singur Samariteanul Milostiv l-a putut ajuta, fiindcăel suia spre Ierusalim, înainta în viaţa duhovnicească.

Cei care scad sufleteşte nu pot ajuta pe nimeni spremântuire, ci numai îi pot pierde.

Numai cei care merg crescând în Domnul ne potîntări.

6. Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus,cât de bine se vede că tu nu L-ai avut decât pe El,

fiindcă pe Cruce El te-a încredinţat Sfântului Ioan, uce-nicul cel mai statornic şi iubit, spre a-ţi fi fiu şi spriji-nitor în locul Fiului şi Dumnezeului tău, Care mergea laTatăl!


Rămânând a nimănui pe lume, ucenicul iubit te-aluat la el acasă, ca pe mama fără nici un fiu.

Cât de vinovaţi sunt cei care vorbesc altfel, necu-noscând Scripturile şi înjosind pe Dumnezeu!

7. Teama de păcat pe care o are nevinovăţia să nepăstreze mereu recunoscători şi alipiţi de dragosteasimţitoare a ascultării noastre de Dumnezeu.

În dragostea adevărată este o sfinţire pe care o dăDumnezeu sufletului care luptă să se păstreze numaial Lui.

8. Să veghem, să fim cu un cuget curat şi cu o ini-mă smerită, statornici în credinţa şi în învăţătura princare Dumnezeu ne-a dat făgăduinţa mântuirii veşnice,iar noi I-am dat Lui făgăduinţa ascultării noastre detoată voia Lui.

Părtăşia aceasta a noastră cu Dumnezeul nostrueste cea mai de preţ comoară a sufletului nostru şi ni-mic pe lume nu trebuie să ne fie mai scump ca ea.

9. Fii binecuvântată, iubire din Iisus, care ne facisufletul fericit! Tu ne răsari ca o mireasmă liniştitoarepeste sufletul nostru învolburat, în atâtea neguri chinu-itoare şi ca o salvare fericită, în prăbuşirea sufletelornoastre printre atâtea stânci şi valuri gata să ne zdro-bească şi să ne înghită.

Vino mereu şi cuprinde-ne odihnitor ori de câte orisuntem zdrobiţi şi singuri.

10. Nu se poate să nu vină felurite schimbări în vi-aţa noastră, fiindcă pe lumea asta totul este schimbător.


Dar Domnul – Care a făgăduit: Iată, Eu cu voi suntîn toate zilele până la sfârşitul veacurilor – rămâne ne-schimbat şi împreună cu noi prin toate cele ce vin sauvor veni, dacă şi noi rămânem neschimbaţi lângă El.

Să nu ne îndoim niciodată de asta.

11. Singurul timp când Domnul nu ne însoţeşteeste acela în care noi pierdem urma paşilor Lui şi o lu-ăm pe alte urme, înşelătoare, care ne duc spre căi ce nusunt ale Lui.

Să ne trezim atunci când suntem fără El sau fărăpacea inimii noastre şi să căutăm cât mai repede şi maismeriţi calea Lui, pe care noi o pierdusem.

Atunci iarăşi Îl vom regăsi, aşteptându-ne acolounde Îl lăsasem, spre a ne însoţi mai departe.

12. Sunt uneori curse foarte viclean ascunse în ca-lea noastră... acolo noi credem că este o viaţă, dar este omoarte.

Credem că este un har, dar este o primejdie.Credem că este o bucurie, dar este un mare necaz.De primejdia acestor curse numai Dumnezeu ne

poate scăpa, fiindcă toate înfăţişările din afară suntatrăgătoare, iar noi nu vedem că au fost curse decât du-pă ce am căzut.

Să ne rugăm atunci stăruitor, ca să fim scăpaţi.

13. Când judecăm lucrurile grăbit – şi nu cu minteaşi cu inima – atunci totdeauna suntem în cea mai mareprimejdie de a cădea în curse.


Trebuie să le judecăm încet şi nu cu inima întâi, cicu mintea.

Atunci de puţine ori vom cădea în primejdii.

14. Judecăţile inimii, numai Dumnezeu le poate fe-ri de nedreptate şi de păcat.

Inima nu poate aproape niciodată judeca drept. Eajudecă totdeauna ori după iubire: prea îngăduitor, oridupă ură: prea sălbatic.

Fericit e acela în care judecata nu o face o inimăgrăbită, ci o minte cumpătată.

Acela va fi scutit totdeauna de a face greşeli pe ca-re apoi cu greu şi cu întârziere le va putea îndrepta.

Sau nici aşa.

15. Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,dacă te-ai prins pentru altul,dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,dacă eşti prins (într-o cursă) prin făgăduinţa gurii tale,fă totuşi lucrul acesta:dezleagă-te, căci ai căzut în mâna de-aproapelui tău.

De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale.Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vâ-

nătorului. Şi pasărea din mâna păsărarului (Prov. 6, 1-5).

16. Când Dumnezeu te-a izbăvit în chip minunatdin vreo nenorocire sau din vreo cursă pusă la calecontra ta de cel rău,

nu uita niciodată recunoştinţa pe care I-o datorezi.Mergi şi aruncă-te pe genunchii mulţumirii şi-I adu la-udă pentru ajutorul Său.


17. Frumuseţea purtării noastre faţă de Dumnezeune va aduce preţuirea şi dragostea lui Dumnezeu.

Frumuseţea purtării noastre faţă de semenii noştrine va aduce preţuirea şi dragostea semenilor noştri.

Aceste două frumuseţi sunt una şi nu pot fi despăr-ţite nici când le dăm, nici când le primim.

18. Tot ce este rânduit de Dumnezeu în viaţa noas-tră este pentru a ne face fericită viaţa noastră, ascultă-toare de El şi folositoare semenilor noştri.

Tot ce este rânduit de diavolul este spre a face via-ţa noastră nefericită şi spre a ne face s-o nefericim şipe-a altora.

Şi numai puterea lui Dumnezeu ne poate păstra înceea ce e rânduit de Dumnezeu şi ne poate feri de ceeace este de la satana.

Dar trebuie să ne rugăm neîncetat pentru asta.

19. Ajutorul lui Dumnezeu este totdeauna lângă noi.Dar el uneori nu vine dacă nu îl cerem cu atâta stă-

ruinţă câtă putere are răul care ne ameninţă.

20. Când Domnul îngăduie să fim cernuţi ca grâul,cu atâta vor fi cernerile mai mari, cu cât este în noi maimultă pleavă.

Să nu ne îngrijorăm: Dumnezeu nu va îngădui săpierdem decât ceea ce este rău.

Doamne, aşa să fie!Amin.


Pân’ la sfârşit doresc, IisusPân’ la sfârşit doresc, IisusPân’ la sfârşit doresc, IisusPân’ la sfârşit doresc, Iisus

Pân’ la sfârşit doresc, Iisus,să Te iubesc pe Tine,al Tău foc sfânt, precum l-ai pus,să ardă alb în mine,pân’ a sfârşit să Te slujescc-o inimă predată,cu-a’ mele urme să păşescpe calea Ta curată.

Pân’ la sfârşit, Iisus Iubit,să lupt nebiruit,să pot aşa şi eu intraîn bucuria Ta...

Pân’ la sfirşit să pot iertape cei ce-mi poartă ură,luând mereu din Crucea Taputere şi căldură,pân’ la sfârşit să pot privica de la Tine toate,tot ce voi da şi voi primisă pot, cu bunătate.

Pân’ la sfârşit Te rog să-mi daicredinţă neclintităspre starea care Tu mi-o vreai,să-nving orice ispită,pân’ la sfârşitul luminoss-ascult deplin de Tine,să fii, Preascumpul meu Hristos,Tu mulţumit de mine...


24. ÎNCERCĂRI ŞI RĂSPLĂTIRI

1. Când Domnul l-a încercat pe Iov, iar credincio-şia lui a rămas neclintită, cât de minunat şi binevoitor i-a răsplătit Dumnezeu aceasta, dăruindu-i de două orimai mult decât avusese înainte. Chiar şi anii vieţii i-aufost daţi de două ori mai mult în urmă decât înainte.

Să nu ne îndoim niciodată de răsplătirile mari alelui Dumnezeu faţă de cei ce trec biruitori prin încercări.

2. În toţi oamenii din lume Dumnezeu a pus câte oparte din adevăr, numai în oamenii Săi mari a pus oparte mai mare.

Tuturor popoarelor lumii le-a trimis Dumnezeuprofeţi care să-i îndrume spre El,

dar puţine popoare din lume şi-au recunoscut pro-feţii... şi mai puţine nu i-au lepădat.

3. Cât de mare este Puterea lui Dumnezeu şi ce mi-nunat ştie El să lucreze pentru ai Lui!

Cine s-ar fi putut gândi că Avraam va naşte copii la


bătrâneţe, că Isaac va primi o soţie de atât de departe,că Iacov se va întoarce din robie cu atâtea bogăţii, căIosif, robul întemniţat, va ajunge cârmuitorul ţării, căun copil salvat din apele Nilului şi un Altul născut într-o iesle vor fi ceea ce au fost?

Dumnezeul nostru este Domnul puterilor minunate.Să ne încredem în El în orice vreme, căci la El este

ieşire din orice încercare, pentru ai Săi.

4. Dacă un mai-mare pământesc, pe care îl vedem,trebuie să fie rugat cu atâta respect şi vrednicie,

cum ar trebui să ne rugăm Aceluia Care esteMai-marele Cerurilor şi pe Care nu-L vedem?

5. Avraam a fost credincios, Isaac a fost blând,Iacov a fost prevăzător... Orice suflet care suferă ca şipoporul lui Dumnezeu trebuie să se roage Domnului,să-l facă să fie atent ca Iacov, blând ca Isaac şi credin-cios ca Avraam.

6. Toate lucrurile cele tari pot fi biruite– numai Dumnezeu este Marele Nebiruit.Iată: piatra e tare, dar fierul o străpunge.Fierul e tare, dar focul îl topeşte.Focul e tare, dar apa îl stinge.Apa e tare, dar frigul o biruie.Frigul e tare, dar soarele îl nimiceşte.Soarele e tare, dar norul îl acoperă.Norul e tare, dar vântul îl mână.Vântul e tare, dar omul i se împotriveşte.Omul e tare, dar moartea îl doboară.Moartea e tare, dar Domnul o nimiceşte.


Domnul este deci cel mai puternic. Să ne încredemnumai în El!

7. Cearta vine de la ură şi duce la ură. Oricine seceartă fără să se împace este un fiu al celui rău şi vamoşteni osânda.

8. Sufletul celui rău e mai rău decât fapta lui. Deaceea şi merită osânda focului veşnic.

Fiindcă tot răul pentru mii de suflete iese uneoridintr-un singur suflet rău.

9. Cel credincios în cele mici este învrednicit deDumnezeu cu cele mari.

Dacă Moise n-ar fi fost un bun păzitor al oilor stă-pânului său, Dumnezeu nu i-ar fi încredinţat spre păsto-rire oile Sale.

Şi dacă David n-ar fi fost viteaz în lupta pentru mi-eluşelul răpit de urs ori de leu, Domnul nu l-ar fi trimissă-l înfrunte pe Goliat.

Să ne dovedim credincioşia în cele mici... şi Dum-nezeu ne va învrednici şi de cele mari.

10. Chiar şi cele rele lucrează spre binele celorbuni.

Dacă Moise n-ar fi fost silit să fugă în Madian, eln-ar fi aflat de voia lui Dumnezeu şi poporul Domnuluin-ar fi fost eliberat din robie.

Dacă Iuda n-ar fi uneltit împotriva Mântuitoruluinostru, Domnul n-ar fi pătimit, vărsându-Şi Sângele LuiSfânt pe Cruce pentru noi.


Tot răul lucrează fără să vrea, prin voinţa lui Dum-nezeu, spre binele nostru.

11. Suferinţa este trimisă de Dumnezeu oamenilorpentru vindecarea sufletului lor, căci în primul rând su-fletul lor este bolnav şi sufletul îmbolnăveşte trupul...

Dar oamenii nu vor să înţeleagă voia şi grija dra-gostei lui Dumnezeu pentru ei. Fac totul pentru a-şivindeca trupul, dar nici nu le pasă de suflet.

12. Dumnezeu Se arată drepţilor Săi mereu în pus-tie. Ca lui Moise.

Pentru a auzi glasul Lui şi spre a-I vedea Faţa, tre-buie mereu să cobori în pustie, cum a coborât Moise,cum a coborât Mântuitorul, cum au coborât sfinţii.

Nu te îngrozi de pustie; Domnul te duce acolo casă-L auzi şi să-L vezi pe El.

Ai ochi şi urechi de văzut şi de auzit.

13. Când soarele unui mare om al lui Dumnezeuapune, atunci răsare soarele unui alt mare om al luiDumnezeu.

Fără schimb, nu lasă Dumnezeu să plece nici unlucrător al Lui.

Altfel Lucrarea Lui s-ar pierde.Şi Numele Său ar fi de ocară.

14. De ce S-a arătat Dumnezeu lui Moise într-unspin care ardea fără să se mistuie?

Poate pentru că spinul este cel mai mic dintre co-paci, iar Dumnezeu vrea să ne înveţe că El Se arată încei umili.


Şi poate pentru că spinul este gardul cel care împi-edică, iar El vrea să împiedice orice rău.

Şi poate pentru că spinul este copacul durerii, iarDumnezeu vrea să ştim noi că oricând un credincios alLui suferă, suferă şi El, dorind ca pe noi să ne scape.

15. Cu cât e mai slab acela prin care lucrează Dum-nezeu, cu atât el arată mai bine puterea Dumnezeului său.

Cu cât e mai mic slujitorul, se vede mai mare Stă-pânul.

Cu cât e mai sărac robul, se vede mai bine bogăţiaDomnului.

Şi aceasta să ne bucure pe noi totdeauna.

16. Ştia oare Adam să vorbească atunci când el apus numele tuturor animalelor, precum spune CarteaSfântă?

Cine l-a făcut pe el să vorbească? Cine i-a dat pri-ceperea?

Dumnezeu este Acela care a deschis ochii celor ceştiu să vadă şi El i-a închis pe ai celor care vor să fieorbi.

Pentru cei ce vor să ştie, El este Cel ce-i învaţă şiEl îi lasă în întuneric pe cei neascultători.

El a făcut ochiul care vede, urechea care aude şigura care vorbeşte.

Pe El să-L slujim cu toate.

17. Suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Elaşteaptă ca noi să pornim lucrul, iar apoi ni Se alătură. Săluăm jugul Lui şi apoi vine şi El lângă noi să tragă la el.


Lucrul Domnului stă în mâinile noastre. Domnulne aşteaptă pe noi. Dacă noi nu-l facem, lucrul Lui ră-mâne nefăcut. Dacă întârziem, el rămâne neisprăvit.Dumnezeu vrea ca noi să voim ceea ce El doreşte, fărăsă fim constrânşi la aceasta.

O, ce mare dragoste are Dumnezeu! Numai dra-gostea lucrează în felul acesta.

18. Dumnezeul nostru este Cel Etern şi Cel Atot-puternic. El a fost înainte de facerea lumii şi va fi şi du-pă sfârşitul ei, împărăţind pe veşnicie.

Când vrea să ierte, atunci cingătoarea Lui esteblândeţea, iar coroana Lui împărătească este dragostea.Când vrea să facă dreptate, arcul Său este focul, iar să-geata Sa trăsnetul. Norul este scutul cu care Se acoperă,raza soarelui este sabia Lui. Cerul este tronul Său, iarpământul aşternutul picioarelor Lui.

Temeţi-vă de El şi daţi-I slavă veşnică!

19. Omul lui Dumnezeu îşi duce viaţa pe pământîntre păcat şi suferinţă.

Când Dumnezeu vrea să-l ferească de păcat, trimitesuferinţa.

Când a căzut în păcat şi Domnul vrea să-l scapedin el, îi trimite suferinţa.

Nu osândi pe nimeni până ce păcatul omului nuîntrece suferinţa sa.

20. Dumnezeu l-a înştiinţat de zece ori pe Faraon.De zece ori i-a lăsat vreme de pocăinţă şi de în-

dreptare şi, înainte de a-l pedepsi, de zece ori l-a iertat.


Cât de bun este Dumnezeu cu orice păcătos! Câteînştiinţări îi trimite, câtă vreme îl aşteaptă, câte iertări îidă, câte încercări îi trimite, numai şi numai să se în-drepte.

Şi numai când nu mai e nici o nădejde, îl pedep-seşte!

Slavă veşnică Lui!Amin.

* * *

Când credinţa noastră estecea mai slabă-n încercare,atunci rugăciunea noastrăsă ne fie cea mai tare.Atunci să-L chemăm pe Domnulmai puternic, să ne scape,şi-avem să-L vedem cum vine,liniştit, păşind pe ape...

*

Fericit cel ce-şi încheie drumul vieţii lui frumos!Liniştit pleca-şi-va capul în odihna lui Hristos;şi viaţa lui şi moartea vor slăvi pe Dumnezeu.– Şi cuvântul şi exemplul îi va fi cinstit mereu.


Să mor frumosSă mor frumosSă mor frumosSă mor frumos

Să mor frumos la capătul izbânzii,când lupta mântuirii mi-am sfârşit;– atunci Hristos cu paşnicii şi blânziimă va primi în cerul fericit.

Să mor frumos, să mor frumospentru Iisusşi voi fi dus, şi voi fi dusîn ceruri sus...

Să mor frumos la capătul răbdării,când voi sfârşi întregul crucii drum;– atunci cu slava dulce-a-ncununăriiHristos îmi va plăti ce-ndur acum.

Să mor frumos ca seara unei zile,ce asudând în munca grea s-a stins;– atunci voi strânge-n mâinile umileun aur veşnic semănat în plâns.

Să mor frumos ca vorba-n sărutare,ca noaptea-n zorii cerului senin;– atunci mi-ar fi-nvierea sărbătoareşi veşnicia un ospăţ divin.

Să mor frumos pe braţele iubirii,din ea plecând, de ea întâmpinat;– atunci în moştenirea Nemuririivoi fi cu ea de El încununat.


25. VIAŢĂ, MOARTE ŞI ÎNVIERE

1. Există un loc al binecuvântării şi un loc al bles-temului.

Există un pământ al celor vii şi unul al celor morţi.Există fii ai învierii şi există fii ai morţii.Cine ascultă glasul lui Hristos şi vine la El trăieşte

pentru viaţă şi moare pentru înviere.Va veni o zi în care toţi cei îngropaţi în pământul

celor vii vor auzi glasul binecuvântat al Celui Veş-nic Viu chemându-i la slavă şi ei vor învia, mergândla El.

Aceştia sunt morţii care aud şi văd pe Dumnezeu.Alege-ţi astăzi partea să fii cu ei, venind la El.

2. Când un păcătos este chemat de nouă ori să seîndrepte, iar el de nouă ori se împotriveşte chemării şirefuză să-L asculte pe Dumnezeu,

aceluia Dumnezeu îi ia pentru totdeauna dorinţa dea se mai îndrepta.

Şi acest om devine un mort înainte de a muri.


3. Mulţi fii ai lui Dumnezeu, care au în ei inimă reaşi lumească, vor pieri. Şi mulţi fii ai lumii, care au în eiinimă bună, vor fi mântuiţi.

Fiindcă Dumnezeu nu Se uită la înfăţişare, nici lanume, ci la inimă Se uită El.

4. Cine zice: Dacă Faraon este mai tare, vom rămâ-ne şi vom sluji lui Faraon, iar dacă Dumnezeu este maitare, vom merge şi vom sluji lui Dumnezeu – acela esteun viclean, iar Dumnezeu îl va lepăda de la Faţa Lui.

Cine are inima lui pentru Domnul, acela să ia par-tea Domnului cu hotărâre de la început şi s-o ducă pânăla sfârşit.

Cei cu inima împărţită nu vor locui lângă El şi nuvor vedea slava Lui.

5. Este o vreme când trebuie să te rogi şi este o vre-me când trebuie să lucrezi. Cunoaşte bine acest adevăr!

Cine lucrează când trebuie să se roage sau se roagăcând trebuie să lucreze este asemenea aceluia care mer-ge la semănat în vremea secerişului... şi merge la sece-riş în vremea semănatului.

Să nu se aştepte la binecuvântare, fiindcă este cuneînţelepciune.

6. Cel rău şi din dulce face amar, iar Domnul şi dinamar face dulce.

Omul are nevoie de dulce pentru ca să se îndul-cească ceea ce este amar, dar Dumnezeu îndulceşteamarul cu amar, pentru că mare şi nemărginită este pu-terea Lui.


De aceea suferinţa celui credincios se face o bucu-rie veşnică şi moartea celui iubit de Dumnezeu se pre-face un cântec de biruinţă veşnică.

Chiar Mâna Lui care răneşte, în acelaşi timp şivindecă.

7. Dumnezeul şi Împăratul nostru cel nevăzut nueste ca împăraţii pământului cei văzuţi. El nu spune ro-bilor Săi: Voi să-Mi daţi să mănânc, voi să-Mi daţi săbeau, voi să munciţi pentru odihna Mea şi să muriţipentru viaţa Mea.

Ci El ne dă nouă să mâncăm şi El ne pregăteşte săbem. El lucrează pentru folosul nostru şi El a murit peCruce pentru ca noi să avem viaţă veşnică.

Cu cât mai mult ar trebui să avem dorinţa de a-Lsluji şi de a trăi pentru El!

8. Moise lupta cu rugăciunea în timp ce poporullupta cu armele. Cât timp era rugăciune, poporul biruia.Când înceta rugăciunea, înceta şi puterea.

Ferice de poporul care, luptând, are pe cineva carese şi roagă.

Muncind, are pe cineva care se şi roagă.Suferind, are pe cineva care se şi roagă.Poporul care nu mai are rugăciune este pierdut.

9. Nimic nu este cu neputinţă dacă crezi şi dacă terogi puternic lui Dumnezeu.

Dar pentru minunile mari este nevoie de oameni marişi de credinţe mari. Atunci se arată cel mai vădit măreţiaputerii Celui Atotputemic, spre gloria Sa veşnică.


În momentele cele mai grele, să ne rugăm cel maifierbinte şi Dumnezeu va face minunea cea mai mare.

Preamăriţi atunci pe Dumnezeu cu o cântare unică.

10. Preamăriţi pe Dumnezeul cel Veşnic pentruCuvântul Său cel veşnic, temeţi-vă de Cuvântul Său şiascultaţi-L!

Cuvântul lui Dumnezeu este mai de preţ ca lumina,fiindcă Lumina este în el.

Este mai sfânt ca Adevărul, fiindcă în el este Ade-vărul.

Este mai mare ca Dreptatea, fiindcă ea se cuprindeîn el.

Este mai dulce decât Dragostea, fiindcă ea din eleste.

Este mai scump ca Iertarea, fiindcă în el este ea.Cuvântul lui Dumnezeu este mai mare ca toate

acestea, este atât de mare, cât Domnul, fiindcă el este El.Vai de oricine nu se supune lui, vai de oricine ca-

ută să-l rupă sau să-l ardă.

11. Domnul Iisus a zis: Orbii văd, şchiopii umblă,leproşii se curăţă, surzii aud, muţii grăiesc, morţii în-vie... Săracilor li se vesteşte Evanghelia.

Cum se fac aceste minuni? Prin puterea Evangheli-ei care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Acest Cuvânt face aceste minuni. Ferice de oricine îlprimeşte, fiindcă oriunde El este primit se face o minune.

12. Ia-mă cu Tine, Iubitul meu Iisus, nu mă mai lă-sa singur niciodată. Atâtea primejdii sunt în singurăta-


te... Atât de trist este trandafirul care se scuturănecules...

Atât de zdrobită este mâna care se retrage ne-strânsă...

Atât de amare sunt lacrimile care se uscă singure...M-am despărţit de toţi pentru Tine.Acum nu mai am pe nimeni,pe nimeni, pe nimeni.Să nu mă mai laşi, să nu mă mai laşi să mor sin-

gur...Iubitul, iubitul, iubitul meu Iisus!...

13. Când Dumnezeu a făcut legea şi a vrut s-o deaoamenilor, a încredinţat-o mai întâi femeilor, zicându-le:

– Dacă femeia o primeşte şi vrea ca ea să fie ţinutăîn casă şi în popor, Legea Mea va fi ţinută, pentru căfemeia face ce vrea din casa ei şi din poporul ei.

Mult poate femeia, de aceea răspunderea ei estefoarte mare – faţă de familia ei şi faţă de poporul ei.

Dacă Dumnezeu ar fi înştiinţat-o pe Eva, poate căn-ar fi păcătuit nici Adam.

14. Greu este începutul oricărui lucru...şi mai greu decât orice este ascultareaşi începutul ei. De aceea este scris:Dumnezeu iubeşte ascultarea mai mult decât jert-

fele.Fericit cine începe să asculte, căci cine ascultă în

suferinţă va începe să asculte şi în bucurie.A asculta pe Dumnezeu este bucuria cea mai mare.

În asta stă învierea, fiindcă este scris:Şi cei ce-L vor asculta vor învia.


15. Când Domnul nostru Iisus Hristos le-a dat Le-gea Sa şi le-a spus ucenicilor Săi: „Vă dau poruncă“,ucenicii L-au văzut foarte trist pe Domnul lor.

Unul dintre ucenici, se spune că ar fi întrebat peDomnul:

– Doamne, de ce eşti trist când ne dai porunca astaa dragostei?

– Pentru că voi ştiţi ce este ea acum când Eu v-odau, a zis Domnul, dar Eu ştiu ce vor face din ea urma-şii voştri.

16. Când Dumnezeu a spus poruncile Sale, s-a fă-cut tăcere în tot cuprinsul cerurilor şi al pământului,

păsările cerului şi animalele pământului tăcură,apele se opriră,focul încetă,tunetul amuţi,ecoul se pierdu,heruvimii şi serafimii încetară să zboare şi să cânte,iar în liniştea atotstăpânitoare toţi au putut înţelege

că în afară de Dumnezeu nu mai este nimic.Şi în afară de iubire, porunca Lui unică, nu mai

este nici o altă poruncă.

17. Oamenii n-au putut asculta glasul lui Dumne-zeu şi de aceea au păcătuit.

Oricine îl ascultă nu poate păcătui; oricine păcătu-ieşte nu-l poate asculta.

Toate celelalte au ascultat glasul lui Dumnezeu şin-au cunoscut păcatul, numai păcatul omului. Şi toatesuferă din cauza urmărilor acestuia.


18. Fiecare om trebuie să moară... dar cel ce credeîn Iisus nu moare, ci trece din moarte la viaţă, cum tre-ce din afara casei sale prin uşă în bucătărie. Şi din pri-mejdie în siguranţa odihnitoare a casei dorite.

Cine are o casă o preţuieşte prea puţin,cine n-are, o preţuieşte prea mult.Cine are o ură o întâlneşte prea des,cine are o iubire o întâlneşte prea rar...

19. Doamne, iată-mă aproape şi de capătul dru-mului...

Sunt unul dintre oamenii care au trăit prea mult.Am umblat atât de mult, încât mi s-au tocit picioa-

rele până la genunchi... nu mi-au mai rămas decât ge-nunchii, spre a veni către Tine.

De câte ori am văzut, mi s-au topit ochii; nu mi-aumai rămas decât lacrimile, spre a Te privi.

De câte ori am auzit, mi s-au asurzit urechile; numai am decât amintirea cu care să Te pot auzi.

De buze nu mai am nevoie, căci şi aşa nu mai arecine să mă mai sărute unic.

În locul inimii am numai un jăratic pe care nu-inimeni să mai pună nici un fir de tămâie.

În jurul meu au crescut alţii cărora trebuie să lefac loc.

Dumnezeul meu, iartă-mă că am trăit prea mult şiam făcut prea puţin, am vorbit prea mult şi am spusprea puţine...

Mi-ai dat să scriu o mie de cărţi şi n-am început de-cât una. Pe toate celelalte le duc gata în mine spre Veşni-cia în care mă scufund ca într-un uriaş clopot de aur.


Fă-mă limba nevăzută a acestui clopot cu o mie derezonanţe pentru cele o mie de nume ale Tale, dintrecare cel mai frumos şi mai dulce este

Iubire,Iisus.

20. Cel ce adevereşte aceste lucruri zice:Da, Eu vin curând.Amin. Vino, Doamne Iisuse!Harul Domnului Iisus Hristossă fie cu voi, cu toţi.Amin.

* * *

Mamă! Fiii-ţi sunt pe lumemunca ta cea mai de preţ,ei sunt scopul şi cununazbuciumatei tale vieţi;

roagă-te şi luptă, mamă,cât eşti tu şi cât ei sînt,să-i creşti credincioşi– acesta-i rostul tău cel greu şi sfânt.


Iisus a fost BiruitorulIisus a fost BiruitorulIisus a fost BiruitorulIisus a fost Biruitorul

Iisus a fost Biruitorulîn orice lupte pân-acum– vrăjmaşii Lui s-au dus în beznă,şi în uitare,şi în scrum...Din orice ruguri şi cuptoare,în orice veac prigonitor,cu orişicâţi vrăjmaşi puternici,– Iisus a fost Biruitor!

Iisus a fost, Iisus, slavă Lui,Iisus este, Iisus, slavă Lui, slavă Lui,Iisus va fi, Iisus, slavă Lui, slavă Luislavă Lui!

Iisus e şi-azi Biruitorul,oricâte lupte sunt şi-acum– vrăjmaşii Lui se duc în beznă,şi în uitare,şi în scrum.Oricât se-agită vânt potrivnicşi oricât val asurzitor,mai strălucit, trecând prin toate,– Iisus e-n veci Biruitor!

Iisus va fi Biruitorulcând va sfârşi tot ce-i acum– vrăjmaşii Lui vor fi-atunci beznă,vor fi uitare,vor fi scrum.


În strălucirea negrăită,slăvit de-al veşniciei cor,împărăţind pe totdeauna,– Iisus va fi Biruitor!

Iisus e-n veci Biruitorul– să ştiţi voi toţi ai Lui acum,să nu vă temeţi nici de beznă,nici de uitare,nici de scrum.Căci El vă dă o-mpărăţie,şi-un rai,şi-un chip,şi-un viitorcum n-a văzut nici cerul încă.– Iisus e-n veci Biruitor!

Slăvit fii Tu, Biruitorulde Ieri,de Astăzişi din Veci,slăvit fii Tu, Cel ce prin toateMăreţ şi Preaputernic treci.Prin Tine şi noi vom ajungebiruitori la cei de Sus,cântarea Biruinţei Talecântând, Iisus, Iisus, Iisus...


Slăvit să fie Domnul,căci E1 ne-a dăruitlumina şi-ajutoruls-ajungem la...

SFÂRŞIT!


CUPRINS

Mărgăritarele ascunse ......................................... 4În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ...... 5

Am întrebat Lumina .............................................. 61. Minunea cea mai mare: Golgota ............................. 7

Ce mult mi-ai dat ................................................ 132. Biruirea greului vieţii ............................................ 14

Toate laudele noastre ......................................... 223. Fericirea de a fi cu Domnul ................................... 23

Binecuvântate fie ................................................ 324. Dragostea pentru înaintaşi ..................................... 33

Doamne, inima mea toată .................................. 415. Bolile şi suferinţele de pe pământ ......................... 42

Doamne-nlătură-l pe răul .................................. 506. Liniştire şi vindecare ............................................. 51

O, scoate-ne, Iisuse ............................................ 577. Asprime şi bunătate ............................................... 58

Fericită-i ascultarea ........................................... 658. Lacrimi şi mângâieri .............................................. 66

Doamne, în ce har ne-nvălui .............................. 739. Comorile care rămân veşnice ................................ 74

Întinde-Ţi Mâna Ta ............................................ 81


10. Adevărata preţuire ............................................... 82Iubirea mea-ndrăzneşte ...................................... 88

11. Iertare şi iubire ..................................................... 89Nu-i nimeni mai dator .........................................96

12. Omul cel mai fericit ............................................. 97Pe treptele acestea ........................................... 103

13. Singurul templu etern ........................................ 104Clopotul de Denii ............................................. 111

14. Ceea ce nu se poate ascunde ............................. 112Te-aş aduna, iubire .......................................... 119

15. Ceea ce ne-a făcut unul ..................................... 120Despăgubeşte, Doamne .................................... 127

16. Viaţa noastră şi tainele ei .................................. 128Ce taine-mi sunt ............................................... 134

17. Lupta credinţei ................................................... 135Ce bine-a fost, Credinţă ................................... 142

18. Împlinirea voii lui Dumnezeu ............................ 143Cât de trecător e ceasul ................................... 149

19. Măsura cea bună în toate ................................... 150Deschide-te-nspre Domnul ............................... 156

20. Marele preţ al adevărului ................................... 157Doamne-alungă depărtarea ............................. 164

21. Pace şi Adevăr ................................................... 165La orice răspântie ............................................ 171

22. Învăţătură şi deprinderi ...................................... 172Doamne, iată-mi şi hotarul .............................. 179

23. Îngăduinţa cu cei care ne învaţă ........................ 180Pân’ la sfârşit doresc, Iisus .............................. 186

24. Încercări şi răsplătiri .......................................... 187Să mor frumos .................................................. 194

25. Viaţă, moarte şi înviere ..................................... 195Iisus a fost Biruitorul ....................................... 203

Cuprins .................................................................... 206


Tehnoredactare computerizată şi machetare:Editura «Oastea Domnului», Sibiu

Tipărit şi broşat la POLSIB SA, Sibiu

Date post:	17-Jan-2015
Category:	Spiritual
Upload:	comorinemuritoarero
View:	1,703 times
Download:	34 times

Pr Iosif Trifa - Margaritarul Ascuns

Spiritual