Ascultarea 1

Preot IOSIF TRIFA

Ascultarea

2 Pr. Iosif Trifa

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului» – Sibiu

str. Ch. Darwin, nr. 11tel. 0269 21 66 77; fax 0269 21 69 14

Ascultarea 3

Preot Iosif TRIFA

Ascultarea

Ediţia a II-a

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2007

4 Pr. Iosif Trifa

Părintele IOSIF TRIFA (1888 – 1938)

Ascultarea 5

Cuvânt înainte

S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre „ascul-

tare”. Puţini înţeleg însă şi şi mai puţini trăiesc

această ascultare pe care noi o datorăm lui

Dumnezeu şi Cuvântului Său, în primul rând.

Broşura aceasta arată, în legătură cu fră-

mântările din ultimul timp, ce este ascultarea, de

cine şi cum trebuie să ascultăm, după regula sta-

bilită în Faptele Apostolilor 5, 29.

Predica de faţă e luată dintr-o carte mai mare

a Părintelui Iosif, «Frământările de la Oaste

Domnului văzute în lumina Bibliei», care se află

în pregătire pentru tipar.

Sibiu, la Rusaliile anului 1938

I. M.

6 Pr. Iosif Trifa

Ascultareacercetată în lumina Evangheliei

De la începutul până la sfârşitul Scripturilor,ascultarea de Dumnezeu trece ca un fir roşu. Îngrădina Edenului, primului om i s-a dat poruncaascultării de Dumnezeu. Dar această ascultare afost otrăvită prin neascultarea lui Adam. Prin în-treg Vechiul Testament trece această ascultareotrăvită.

Domnul Iisus Hristos a tămăduit şi asculta-rea. El S-a făcut ascultător până la moartea cru-

cii (Flp 2, 8). Ne-a împăcat cu Dumnezeu prinSângele Crucii şi ne-a pus în legătură de asculta-re cu El. Cuvântul „ascultare” este deci un cuvântmare şi sfânt. De câte ori îl auzim trebuie să tre-sărim, gândindu-ne la ascultarea de Dumnezeu şila ascultarea până la cruce a Fiului Său.

Ascultarea 7

Toate ascultările din această lume trebuie

să aibă legătură cu marea ascultare de Dumne-

zeu. Orice fel de ascultare ce se face în lumeaaceasta trebuie să purceadă din ascultarea deDumnezeu şi să cheme la ascultarea de Dumne-zeu. Aşa e şi ascultarea de Biserică. Biserica pre-dică ascultarea de Dumnezeu. Ascultarea de Bi-serică este ascultarea de Dumnezeu. A trăi în as-cultare de Biserică înseamnă a trăi în ascultare deDumnezeu.

Numai acela poate spune că trăieşte în as-cultare de Biserică, anume cel care trăieşte în as-cultare de Dumnezeu şi de poruncile Lui.

Dar, în curgerea vremii, şi înţelesul acesteiascultări a tot slăbit şi s-a schimonosit. A fugit şide aici „duhul” şi a rămas „litera”. Din ascultareade Biserică, aşa cum e înţeleasă şi practicată azi,lipseşte de multe ori tocmai duhul ei. A ajuns şiascultarea de Biserică să fie dirijată nu de viaţaomului, ci de matricola botezaţilor. Până cândcreştinul e la locul lui în matricola botezaţilor şi-iîn lista parohială, el e în ascultare de Biserică, cutoate că, de multe ori, trăieşte în cea mai teribilăneascultare de Dumnezeu. În felul acesta am

8 Pr. Iosif Trifa

ajuns să avem creştini „ascultători de Biserică” cecolindă cârciumile şi trăiesc în toate fărădelegile.Am ajuns la „ascultători de Biserică” ce se înjun-ghie pe la cârciumi.

Şi noi, ostaşii Domnului, trăiam în această„ascultare de Biserică”; adică, mai bine-zis, tră-iam într-o grozavă neascultare de Biserică, trăindîn pace cu toate păcatele şi fărădelegile. Şi atuncitrâmbiţa de la Oaste ne-a strigat să intrăm în as-cultare de Biserică. Şi noi am ieşit îngroziţi deprin cârciumi şi am intrat în ascultare de Biserică,în ascultare de Dumnezeu, silindu-ne, cu viaţa şifaptele noastre, să trăim în această ascultare.

Dar se întâmplă şi aici un lucru ciudat. Toc-mai noi, care ne silim să trăim cu adevărat în as-cultare de Biserică, suntem ocărâţi şi acuzaţi că„am ieşit din ascultarea Bisericii”. După cei cetrăiesc în patimi şi fărădelegi nu strigă nimeni căau ieşit din ascultarea Bisericii, dar strigă după noi.

Şi un lucru şi mai ciudat: cei ce strigă dupănoi că am ieşit din ascultarea de Biserică, demulte ori ei înşişi, prin viaţa şi faptele lor, trăiescîn neascultare de Biserică. Amintesc mai jos opildă mult grăitoare:

Ascultarea 9

Fratele Petru Şerban din Cernăuţi ne trimiteun raport în care, între altele, spune următoarele:

„Veţi şti că şi la noi, în Cernăuţi, sunt vreo

trei, tot din aceştia, care tulbură apa limpede şi

vor să distrugă Biserica vie; ei spun că se ţin du-

pă statute, însă faptele lor dovedesc că sunt fără

statute, căci statutele nu-i îndeamnă să stea prin

restaurante cum fac ei. Gheorghe Gh., construc-

torul de telefoane din Cernăuţi, care se laudă

că-i ostaş cu «Lumina Satelor», merge la restau-

rantul cu firma «Calu Bălan» din Cernăuţi, unde

cântă muzica şi stă cu ceilalţi beţivi la masă. Iar

altul, Ilie Ionescu, zis Mosora – că nici nu ştii

cum îl cheamă (el spune o dată că-i Ionescu, o

dată că-i Mosora şi nu ştii de unde este: o dată

spune că-i din Rusia, o dată, din Sibiu) – face

adunare în Cernăuţi în str. Cuciurului şi, în loc

să propovăduiască din Cuvântul Domnului, el se

îmbată şi se ia la sărutat cu femeile. Iar pe al

treilea îl cheamă Ilie Dabâcă. El şi-a lăsat soţia

şi copiii. Pe ea a bătut-o în mai multe rânduri.

Spune însă că-i ostaş care se ţine după statute; şi

ne batjocoreşte pe noi.”

10 Pr. Iosif Trifa

Ascultarea 11

Şi tot cam aşa-i şi prin alte locuri. Despre unostaş „statutar” din Sighişoara, cu numele Forsea,ne spuneau fraţii noştri de acolo că, a doua zi du-pă depunerea legământului, s-a îmbătat la restau-rant şi, fireşte, striga după ei că-s rătăciţi.

Adică vedeţi ce se întâmplă aici? Nişte ostaşidin cei cu statutele şi pravila colindă cârciumile şipăcatele, dar strigă după noi, ceilalţi, care am ră-mas cu pravila şi statutele Bisericii, că noi am ieşitdin ascultarea Bisericii. De prin cârciumi strigădupă noi că am ieşit din „ascultare” şi ne cheamăsă intrăm în „ascultarea” lor. Ne cheamă să intrămîn „ascultare” pe uşa cârciumii, cum se vede înimaginea de alături. Ce lucru grozav! Iată ce a fă-cut „litera legii” şi din ascultarea de Biserică.

*

Acum1 vom aminti ceva pe scurt şi despreconflictele de ascultare.

Cercetate în lumina Evangheliei, aceste con-flicte s-ar putea împărţi în trei clase:

1 În continuare, textul aparţine fratelui Ioan Marini.

12 Pr. Iosif Trifa

1. Când cineva trăieşte în păcat şi nu vrea săintre în ascultarea de Dumnezeu.

2. Când cineva este chemat într-o „ascultare”care îl scoate din ascultarea de Dumnezeu. Acestae conflictul arătat la Faptele Apostolilor 5, 29,unde Apostolii Petru şi Ioan ne-au lăsat testa-mentul că noi trebuie să ascultăm mai mult de

Dumnezeu decât de oameni.

3. Iar al treilea conflict e arătat la Romani 2,21, când cel ce predică ascultarea de Dumnezeu,el însuşi trăieşte în neascultare de Dumnezeu: „Tu,

acela care predici: «Nu fura», furi” (adresele2...).Cercetat în această lumină biblică, conflictul

cu neascultarea de la Oaste se află la punctul doişi trei. Să vedem mai întâi ieşirea din „ascultare”a Părintelui Iosif şi apoi a noastră, a ostaşilor.

Părintelui Iosif i se aduce mereu acuza că „aieşit din ascultare”. Dar noi, ostaşii, ştim cum avenit această „ieşire din ascultare”. Ea n-a căzut

2 Se face referire la faptul că cei de la redacţia foii «Lumina

Satelor» şi-au însuşit de la poştă adresele abonaţilor la foaia «IsusBiruitorul», pentru a le trimite acestora publicaţia lor, prin carecititorii erau dezinformaţi cu privire la adevărul despre conflictuldintre Părintele Iosif şi mitropolitul Bălan.

Ascultarea 13

ca musca în zer şi ca Pilat în Credeu, ci ea a venitcalculată de cei care l-au scos pe Părintele Iosifdin ascultare, pentru ca să pună mâna pe înfăptui-rea lui spirituală şi materială. Şi apoi mai ştim căPărintele Iosif a ieşit dintr-o „ascultare” care îicerea să iasă din ascultarea de Dumnezeu.

„Nu-i bună intransigenţa de la Oaste, i s-aspus Părintelui Iosif. Tinerilor trebuie să le lăsămanumite distracţii”.

„Ba-i bună, zice Părintele Iosif, pentru cătoată Evanghelia nu-i altceva decât o intransi-genţă faţă de păcat şi faţă de compromisul cu pă-catul.”

„Jocurile nu sunt un păcat, i s-a spus Părin-telui Iosif. Ele erau un păcat numai pe vremeaSfinţilor Părinţi, când creştinii le luaseră de la pă-gâni. Dar de atunci ele «s-au încreştinat»... «Noitrebuie să sfinţim jocul; să-l botezăm, cum i s-arputea oarecum zice».”

„Ba, de aş mai trăi o mie de ani, zice Părin-tele Iosif, eu nu mă pot hotărî să sfinţesc păcatulşi să-l botez pe dracul.”

„Să primeşti statutele şi regulamentele Oa-stei”, i s-a spus Părintelui Iosif.

14 Pr. Iosif Trifa

„Nu le pot primi, răspunde Părintele Iosif,pentru că conştiinţa mea îmi spune clar că acestestatute şi regulamente omoară duhul Oastei, şi eunu mă pot face complice la asasinarea unei Miş-cări în care Duhul Sfânt m-a folosit şi pe mine.Noi am lucrat la Oaste cu statutele Bisericii şiacestea ne sunt destul.”

„Să te întorci la «Lumina Satelor», i s-a spusPărintelui Iosif, şi să nu mai mustri pe păstoriislabi.”

„La «Lumina Satelor» nu mă pot întoarce,răspunde Părintele Iosif, pentru că foaia aceastaşi-a iscălit ea însăşi sentinţa de moarte prin ieşi-rile urâte şi necreştineşti cu care sunt întinate pa-ginile ei. Iar în ceea ce priveşte aşa-zisele «ata-curi», «chiar dacă Balac mi-ar da casa lui plină

cu aur şi argint, eu tot voi spune întocmai ce va

zice Domnul»” (Num 24, 13).„Voi spune adevărul orice ar fi să mi se în-

tâmple.”Fireşte, pentru toate acestea, Părintelui Iosif i

se aducea acuza că a ieşit din „ascultare”.Aşişderea şi nouă, ostaşilor, ni se aruncă

acuza că am ieşit din ascultarea Bisericii, cu toate

Ascultarea 15

că mergem la biserică şi ne silim să trăim în as-cultare de Dumnezeu. Să cercetăm în ce anumestă „neascultarea” noastră.

Nouă, ostaşilor, ni se spune mereu să ne le-pădăm şi să-l urâm pe un om care ne-a făcut unmare bine sufletesc. Dar noi, ostaşii, nu putemasculta acest sfat, pentru că şi Biserica, şi Bibliane învaţă să-i preţuim pe binefăcătorii noştri şi sănu-i urâm. Să nu-i urâm nici pe cei ce ne fac rău,necum să-i urâm pe cei ce ne fac bine.

Ni se spune apoi să intrăm în Statutele şi re-

gulamentele Oastei. Dar noi răspundem că Oasteaa lucrat cu statutul cel mare al Bisericii şi cu a-cela vrem să rămânem. Avem Pravila de la Govo-ra şi Târgovişte şi cu acelea vrem să rămânem.

Ni se spune să ne întoarcem la «Lumina Sa-telor», dar noi răspundem că nu ne mai întoar-cem niciodată acolo unde găsim gălbează de urăşi batjocuri în loc de păşunea cea dulce a Evan-gheliei.

Fireşte, pentru toate acestea, noi, ostaşii, sun-tem învinuiţi că am „ieşit din ascultare”; dar noistăm liniştiţi, dându-ne seama că „ascultarea” as-ta nu-i nici a Bisericii, nici a lui Dumnezeu, ci e

16 Pr. Iosif Trifa

numai a foii «Lumina Satelor». Noi am ieşit dinascultarea de la «Lumina Satelor» şi nu din cea asfintei Biserici.

Al treilea fel de conflict de neascultare vinecând cel care predică ascultarea de Dumnezeutrăieşte el însuşi în neascultare de Dumnezeu(Rom 2, 21).

Despre aceasta vom spune de altă dată maipe larg. Acum vom spune numai atât: Acestaeste conflictul ce se iveşte, spre pildă, atuncicând o gazetă îşi învaţă cititorii: „Nu furaţi”, şiea însăşi fură adresele şi munca altuia. Acestaeste conflictul ce se iveşte atunci când unii pre-oţi spun că dansul nu este un păcat, iar noi, osta-şii, „ieşind din ascultare”, răspundem că este unpăcat. Sau când unii preoţi îi invită din uşa alta-rului pe păstoriţii lor să meargă la petrecerile dela cârciumă, iar noi, ostaşii, „ieşind din asculta-re”, răspundem că nu putem merge şi că nu-i bi-ne să meargă nici ceilalţi.

Noi, ostaşii Domnului, să-I mulţumim luiDumnezeu că ne-a ajutat să aflăm şi „ascultarea”cea adevărată şi mântuitoare.