Poluarea

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc).

Sunt două categorii de poluanți:Poluanții biodegradabili - substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care se descompun rapid prin procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.Poluanții nedegradabili - substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

Poluarea acustică, denumită și poluare fonică sau poluare sonoră[1], este o componentă a poluării mediului, produsă de zgomote.

Surse de poluare acusticăîn mediul industrial sunt:- compresoare și turbocompresoare;- ventilatoare și turbosuflante;- instalații de ventilare;- conducte prin care se vehiculează gaze cu viteze mari;- pompe și electropompe;- centrale termoelectrice;- ventilatoare, generatoarele de energie electrică, compresoarele cu piston pentru furnizarea aerului comprimat, arzătoarele de la cazanele de abur;- cuptoare industriale (sursa cea mai importantă de zgomot o constituie arzătoarele, ventilatoarele de tiraj forțat, supapele de reglare și suflantele).

În localități, sursele de poluare fonică sunt clasificate în:[4]

surse fixe, incluzând zonele rezidențiale, industriale, de construcții și demolare;surse mobile care sunt date de rețeaua de transport urban de suprafata, aeroporturi.

Efectele nocive ale poluăriiAsupra omuluipoluarea acustică produsă de trafic (autovehicule, trenuri și avioane) stă la originea unor boli, disfuncții și morți premature. Zgomotul produs de mijloacele de transport poate provoca diverse tulburări, de la insomnie la infarct, probleme de învățare și acufene (țiuituri în urechi)Potrivit studiului, zgomotul provocat de traficul rutier este „al doilea factor de mediu favorizant al îmbolnăvirilor”, după poluarea atmosferică.[5]

Alte efecte negative ale zgomotului asupra omului constau în spasme stomacale, tresărirea și reținerea respirației, tensionarea musculaturii, dilatarea pupilelor sau chiar moartea, dacă această poluare acustică depășește pragul de 180 dbA. [6]

Asupra animalelorPe 24 septembrie 2002, nave ale NATO au efectuat un exercițiu între Insulele Canare și strâmtoarea Gibraltar. În aceeași zi, 14 balene cu cioc au eșuat pe plajele vecine. La autopsierea acestora s-au constat leziuni la nivelul urechii interne. Principalii vinovații au fost sonarele militare de joasă frecvență, utilizate pentru detectarea submarinelor. Din anii 1990, mai multe eșuări, în majoritate ale balenelor cu cioc, au fost corelate cu exerciții navale în cursul cărora au utilizat sonare de mare putere. Concluzia a fost clară: sunetele foarte puternice pot provoca moartea marilor cetacee.[7]

S-a constatat că vrăbiile își ajustează cântecele când trăiesc în mediul urban, folosind note mai înalte față de cele din mediul rural, pentru că altfel cântecul lor s-ar pierde în zgomotul de joasă frecvență a vieții urbane. Ele își modifică repertoriul de-a lungul vieții, pentru a putea să facă față zgomotului produs de oameni.

Măsuri de reducere a poluării acusticeÎn Uniunea Europeană, limita actuală a zgomotului ce provine din traficul rutier este de 74 de decibeli pentru cele mai multe dintre automobile, dar Comisia Europeană intenționează să reducă această limită, în 2 etape, până la 68 de decibeli.

Poluarea solului• Solul poate fi poluat :

-direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrasaminte si pesticide aruncate pe terenurile agricole ;

-indirect, prin depunerea agentilor poluanti ejectati initial în atmosfera, apa ploilor contaminate cu agenti poluanti "spalati" din atmosfera contaminata, transportul agentilor poluanti de catre vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate

• Solul, ca si aerul si apa, este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii. De calitatea solului depinde formarea si protectia surselor de apa, atat a celei de suprafata, cat mai ales a celei subterane.

• solul este locul de intalnire al poluantilor.• Pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in

atmosfera se intorc pe sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-i spre adancimi, iar raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate.

• Aproape toate deseurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la intamplare pe sol.

• Daca nu ajung in ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitand poluarea la suprafete mai reduse, dar exista si pericolul infiltrarii in panza freatica.

Elementele poluante ale solului sunt grupate in 3 categorii:

• elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusi, paraziti), eliminate de om si de animale, fiind in cea mai mare parte patogene.

• elemente chimice, in cea mai mare parte de natura organica. Importanta lor este multipla: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte si rozatoare, sufera procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice si pot fi antrenate in sursele de apa, pe care le degradeaza;

• elemente fizice care provoaca dezechilibrul compozitiei solului: inundatii, ploi acide, defrisari masive.

Cauzele poluarii solului

PRINCIPALII POLUANTI: • Efecte nedorite asupra calitatii solului il au deşeurile si

reziduurile menajere din industrie, comerţ si agricultura..• Metalele grele ( plumb, mercur, crom, cupru, zinc etc. )

provenite din diferite surse, ajunse pe si in sol pe diferite cai se pot acumula in sol de unde trec in plante cu efecte dăunătoare.

• Pesticidele sunt si vor continua sa fie sursa de poluare a solului care afecteza direct sănătatea omului si a animalelor, impunându-se folosirea limitata a DDT-ului, reducându-se astfel riscul de poluare pentru mediul înconjurător. Ingrasamintele cu azot duc la suprafertilizarea solului, constatându-se o acumulare mărita de nitraţi in unele plante

Se vorbeşte despre poluarea atmosferică atunci când “una sau mai multe substanţe sau amestecuri de substanţe poluante sunt prezente în atmosferă în cantităţi sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru om, animale sau plante şi contribuie la punerea in pericol sau vătămarea activitătii sau bunăstării persoanelor”

Sursele de poluare a atmosferei

Poluanții aerului

Efectele poluării aerului

Efectul de seră Reprezintă una dintre cele mai importante probleme ecologice globale.

Ploile acide Ploaia acidă este definită ca precipitaţia atmosferică cu un pH < 5,6. Termenul de “ploi acide”, mai precis “precipitații acide”, semnifică în mod curent depunerea componentelor acide din ploi, zăpezi, ceață sau particule uscate. Ploaia acidă apare când SO2 şi NOx emiși în atmosferă se absorb pe picăturile de apă, după ce trec printr-o serie de transformări chimice.

Degradarea stratului de ozon Ozonul se găseşte distibuit de la suprafaţa Pământului până la cca 20-25 km înălţime, unde se consideră că are 3 mm grosime uniformă

Evoluția găurii de ozon antartice (1979-2011

Cauzele principale ale diminuării concentraţiei de ozon sunt creşterea concentraţiilor NOx, CH4 şi mai ales a freonilor care au o persistenţă în aer de aproape 100 de ani

Scăderea concentraţiei de ozon poate să provoace aşa numitele “găuri de ozon”.

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca rezultat al activităților umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată utilizărilor sale.

CONCLUZIE

• Trebuie sa acumulam mai multe cunostinte asupra naturii mediului înconjurător, asupra stării actuale si tendinţelor care au avut loc in mediul înconjurător, desfasurarii proceselor naturale, efectele poluantiilor asupra omului, vegetaţiei si materialelor.