Cuprins

Basme fermecateOala fermecatã 7Cenuºãreasa 11Albã-ca-Zãpada ºi Roºie-ca-Trandafirul 15Rumpelstiltskin 20Elfii ºi pantofarul 25Cele trei dorinþe 29Oala cu aur 32Lebedele sãlbatice 36Cântãreþul vrãjitor 43Belle ºi Bestia 48Cutia Pandorei 56Tomlin 60Broaºtele râioase ºi perlele 64Pasãrea de foc 68Fetiþa cu pantofii roºii 76Cutia de iascã fermecatã 81

Animale mari ºi miciLeul ºi ºoricelul 89De ce Pisica Manx nu are coadã 91Puiul Nãtãfleþ 93Cei trei purceluºi 95Androcle ºi leul 99Rãþuºca cea urâtã 101

Cei trei þapi þâfnoºi 105Potaia cea lacomã 108ªoarecele ºi pisica 110Motanul încãlþat 114Minunata pãpuºã de smoalã 120Iepurele ºi broasca þestoasã 124

Fete ºi bãieþiUcenicul vrãjitor 128Bucle-Aurii ºi cei trei urºi 132Petricã ºi lupul 135Dick Whittington ºi motanul lui 138Soba preþioasã 142Scufiþa Roºie 147Bãiatul de turtã dulce 150Jack ºi vrejul de fasole 153Liam ºi cireada fermecatã 158

Aventuri regaleCele douãsprezece prinþese dansatoare 162Prinþul broscoi 167Prinþesa ºi bobul de mazãre 171Hainele cele noi ale împãratului 173Mica sirenã 178Atingerea de aur 185Spãrgãtorul de nuci 189Sabia din piatrã 194Riquet cel moþat 198Prinþul Fericit 204

Magi ºi vrãjitoare, uriaºi ºi duhuriAmal ºi duhul 210Uriaºul care numãra morcovi 214Sirena din Zennor 218Cei ºapte corbi 221Cele douãsprezece ferestre 226Rapunzel 230Mica-Mititica 235Baba Iaga, Picioare-Slãbãnoage 237Uriaºul cel egoist 243În castelul Uriaºului Cruzime 247David ºi uriaºul 252Pescarul ºi sticla 256Zeul tunetului se însoarã 260

Poveºti favoriteHänsel ºi Gretel 264Albã-ca-Zãpada ºi cei ºapte pitici 270Frumoasa adormitã 276Aladin ºi lampa fermecatã 281Fetiþa cu chibrituri 290Degeþica 293Babuºca 299Rip Van Winkle 304Bãtrâna ºi purceluºul ei 309Soldãþelul de plumb 313O poveste gogonatã 317

7

Basme fermecate

Oala fermecatã

poveste popularã suedezã

Aceasta este povestea unei vechi oale de pãsat. Într-ozi, chiar înainte de Crãciun, un biet fermier sãrac ºinevasta lui s-au gândit cã trebuie neapãrat sã-ºi vândã

ultima vacã de lapte, de vreme ce nu mai aveau niciun banºi nimic de mâncare în cãmarã. Cum se ducea amãrât la târg,cu vaca dupã el, þãranul s-a întâlnit pe drum cu un omuleþfoarte ciudat. Acesta avea o barbã albã, lungã pânã la cãlcâie ºipurta o pãlãrie neagrã uriaºã, de sub care omul nostru nu-iputea vedea decât sclipirea ochilor. Iar în braþe omuleþulducea o pântecoasã oalã veche de pãsat.

— Frumoasã vacã, spuse omuleþul. E de vânzare?— Da, rãspunse þãranul.— Am sã-þi cumpãr vaca, zise omuleþul, punând jos oala,

cu un oftat. ªi o sã-þi dau în schimb oala asta de pãsat!Fermierul se uitã lung la oala pântecoasã, pe urmã se uitã

la vaca lui sãnãtoasã. ªi când se pregãtea sã spunã „Ba nici-decum!“, auzi o voce ºoptindu-i: „Ia-mã! Ia-mã!“

Bietul om s-a speriat. Vai de mine, era destul de rãu sã fiisãrac, dar sã mai auzi ºi voci! A deschis iar gura gata sã spunã„Ba nicidecum!“, când a auzit din nou vocea: „Ia-mã! Ia-mã!“

Atunci a bãgat el de seamã cã, pasãmite, oala era ferme-catã ºi, cum nu te joci cu oalele fermecate, i-a spus repedeomuleþului: „Desigur!“, ºi i-a dat vaca.

8

S-a aplecat apoi sã ia oala, dar, cânds-a ridicat, omuleþul ia-l deunde nu-i.

Fermierul ºtia cã n-o sãfie deloc uºor sã-i explice ne-

vesti-sii cum de a dat bunãtatede vacã pe o oalã veche ºi uzatã

de pãsat.Femeia s-a mâniat tare, într-adevãr,

ºi a început sã turuie verzi ºi uscate, când, dinspre oalã, s-aauzit o voce:

— Ia-mã în casã, spalã-mã bine ºi lustruieºte-mã ºi veivedea!

Nevasta fermierului a încremenit de mirare, dar a fãcut cei se ceruse… fireºte, nimeni nu se pune cu oalele fermecate!Ea a spãlat bine-bine oala pe dinãuntru ºi pe dinafarã, apoi alustruit-o tare-tare, pânã când a început sã strãluceascã, asemeniunui ac cu gãmãlie nou-nouþ.

Nici nu a terminat bine femeia trebuºoara asta, cã oalaa sãrit de pe masã, s-a strecurat pe uºã afarã ºi… dusã a fost!

Fermierul ºi nevasta lui s-au aºezat lângã vatrã, fãrã sã maiscoatã un cuvânt. Nu mai aveau niciun ban, niciun strop demâncare ºi nici vacã, iar acum se vede treaba cã nu mai aveaunici oala fermecatã.

Mai jos de casa fermierului sãrac stãtea un om bogat. Eraun om egoist, care toatã ziulica nu fãcea altceva decât sã în-fulece ºi sã-ºi numere banii. Avea o mulþime de slugi, inclusivo bucãtãreasã, care la vremea aceea era în bucãtãrie ºi pregãteao prãjiturã de Crãciun. Prãjitura era umplutã cu prune,coacãze, stafide, migdale ºi cine mai ºtie ce alte bunãtãþi. ªi eraatât de mare, încât bucãtãreasa ºi-a dat seama cã nu are o oalã

Basme fermecate

9

potrivitã în care sã coacã prãjitura. Înacest moment, oala de pãsat a

tropãit la uºã.— Dumnezeule mare! a

exclamat bucãtãreasa. Te pome-neºti cã zânele mi-au trimis tocmaila timp oala asta ca sã-mi pun prãji-

tura în ea — ºi a turnat aluatul în oalã. Nici nu a cãzut bineprãjitura în oalã, cu un bufnet plin de satisfacþie, cã oala a ºizbughit-o iar pe uºã afarã. Bucãtãreasa a scos un þipãt ca dingurã de ºarpe, dar când valetul, lacheul, fata în casã ºi bãiatulcare întoarce frigarea au dat nãvalã în bucãtãrie, oala dispãruseca prin minune.

Între timp, oala o pornise la trap înapoi, spre casa fermie-rului sãrac. El ºi nevasta lui s-au bucurat grozav sã vadã oaladin nou ºi au fost încântaþi sã descopere în ea minunata prãji-turã. Nevasta a pus-o la copt ºi au mâncat din ea trei zile. Aºaau avut ei un Crãciun fericit, pânã la urmã, în timp ce oalastãtea cuminte lângã foc.

A venit primãvara ºi oala tot cuminte lângã foc stãtea. Apoi,într-o zi, oala a zãngãnit brusc la locul ei ºi i-a zis nevestei:

— Spalã-mã bine, lustruieºte-mã tare ºi vei vedea!Femeia a spãlat-o bine-bine ºi a lustruit-o tare-tare, pânã

când a strãlucit ca un ac nou cu gãmãlie. ªi nici n-a sfârºit binetreaba, cã oala a ºi sãrit de pe masã ºi a ºters-o pe uºã afarã.

Mai þineþi minte cã v-am spus cã bogatului îi plãcea taremult sã-ºi numere banii. Stãtea în conacul lui mare, cu grã-mezi de galbeni ºi mãrunþiº de argint pe masã ºi cu saci plinide monede pe podea, la picioare. Se frãmânta, neºtiind undear fi mai bine sã-ºi ascundã banii, când pe uºã a intrat zdrãn-gãnind oala.

Oala fermecatã

Cum bucãtãresei îi fusese prea fricã de furia bogãtaºului,ca sã-i povesteascã cum furase oala prãjitura de Crãciun ºi fu-gise cu ea, bogãtaºul s-a bucurat grozav când a vãzut-o în prag.

„Dumnezeule mare!“ ºi-a zis în gândul lui. „Te pome-neºti cã zânele mi-au trimis oala asta tocmai la timp ca sã-mipun banii în ea!“

ªi a aruncat mai multe pungi cu bani în oalã. Nici nu aucãzut bine pungile pe fundul oalei, cu un clinchet plin desatisfacþie, cã oala a ºi zbughit-o iar pe uºã afarã.

Bogãtaºul a strigat ºi a urlat, dar când vizitiul, ºefulrândaºilor ºi flãcãul de la grajduri au dat buzna în conac, oalase fãcuse nevãzutã. O luase la trap pe drum, cãtre casafermierului nostru. El ºi nevasta lui au fost foarte încântaþi sãvadã oala din nou ºi nu ºi-au mai încãput în piele de bucuriecând au descoperit pungile cu aur ºi argint.

Erau destui bani cât sã le ajungã toatã viaþa, chiar ºi dupãce ºi-au cumpãrat o vacã nouã.

Cât despre vechea oalã ponositã de pãsat, ea a stat cumintelângã foc ani întregi. Apoi, într-o zi, a pornit-o deodatã latrap pe uºã afarã. ªi a luat-o pe drum în sus, pânã când a dis-pãrut, iar fermierul ºi nevasta lui n-au mai vãzut-o niciodatã.

Basme fermecate

10

Cenuºãreasa

dupã povestea originalã a lui Charles Perrault

Afost odatã, pe când mai erau pe lume ursitoare bune,o fatã pe care o chema Cenuºãreasa. Mama ei muriseºi fata trãia în casa lor, împreunã cu tatãl ei, cu noua

lui soþie ºi cu cele douã surori vitrege. Mama vitregã n-o preaavea la inimã pe Cenuºãreasa, mai ales pentru cã era mult maidrãgãlaºã decât amândouã fetele ei la un loc. ªi era ºi maifrumoasã. Cãci cele douã surori vitrege erau urâte foc!

Cenuºãreasa trebuia sã facã toatã treaba din casã, pentrucã surorile ei urâte erau ºi foarte leneºe, pe deasupra. Cheltuiautoþi banii tatãlui pe haine noi ºi nesfârºite perechi de pantofi,dupã care se duceau la petreceri, lãsând-o pe biata Cenuºãreasasã cârpeascã mormane de ciorapi rupþi.

Într-o zi, au primit o invitaþie foarte importantã. Prinþulîºi cãuta soþie ºi hotãrâse sã invite la un mare bal, trei zile maitârziu, toate tinerele din þarã.

Urâtele nu mai conteneau vorbind despre asta. ªi-aucumpãrat iarãºi o mulþime de rochii noi ºi tot atâtea perechide pantofi asortaþi ºi au petrecut ore în ºir probându-le. Aupus-o pe Cenuºãreasa sã le onduleze pãrul, sã le calce fundeleºi sã le pudreze nasurile.

Cenuºãreasa era atât de obositã dupã ce alergase toatãziulica în jurul lor, încât n-a mai avut timp sã se uite în pro-priul dulap ºi sã aleagã ce urma sã poarte ea însãºi la bal.

11