+ All Categories
Home > Documents > Povesti Cabala

Povesti Cabala

Date post: 20-Jan-2016
Category:
Upload: vingres
View: 754 times
Download: 165 times
Share this document with a friend
117
http://www.kabbalah.info/ro/viata-iubire-a- familie/cabala-pentru-copii/458-tepi-intepatori Tepi intepatori Intr-o padure, printre copacii de brad, traiau in vecinatate doi arici. In fiecare zi ieseau aricii pe teren sa culeaga ciuperci si fructe de padure si sa se incalzeasca la soare. Si in fiecare noapte, fiecare dintre arici se intorcea sa doarma sub bradul lui.
Transcript
Page 1: Povesti Cabala

http://www.kabbalah.info/ro/viata-iubire-a-familie/cabala-pentru-copii/458-tepi-intepatori

Tepi intepatori Intr-o padure, printre copacii de brad, traiau in vecinatate doi arici. In fiecare zi ieseau aricii pe teren sa culeaga ciuperci si fructe de padure si sa se incalzeasca la soare.

Si in fiecare noapte, fiecare dintre arici se intorcea sa doarma sub bradul lui.

Page 2: Povesti Cabala

Trebuie sa stiti, ca in padure pe timpul noptii era foarte umed si frig. In fiecare seara se lasa o ceata groasa care imbraca iarba, tufele si copacii in alb.Aricii adunau frunze ca sa le fie mai cald in adapost. Insa asta nu-i ajuta, iar pe timpul noptii tremurau de frig.Dis de dimineata, aricii ieseau sa se incalzeasca la razele soarelui pe care-l asteptau atat de mult.Intr-o dimineata, a trecut pe langa ei un iepuras si i-a vazut cum tremurau de frig.

“Ce se intampla cu voi” ? a intrebat iepurasul.“Noi inghetam in noptile reci”, noi, aricii tremuram de frig.“Dar noi iepurasii, nu inghetam deloc de frig”, a spus iepurasul cel micut si vesel. “Cu totii ne strangem in scorbura cea mare a noastra, ne lipim unul de celalalt, iar blanitele noastre se transforma intr-o singura patura mare de blana. Noua ne este foarte cald si bine !”

Page 3: Povesti Cabala

Iepurasul si-a continuat drumul lasand in urma aricii confuzi.“Dar fiecare dintre noi are propriul sau copac”, a spus unul dintre arici. “Si fiecare are sub copacul lui, propriul pat si propria lui rezerva de fructe de padure si ciuperci”, a spus al doilea arici.Aricii s-au uitat unul la altul si fiecare s-a indreptat spre treaba lui. Spre seara, cerul s-a intunecat si s-a acoperit de nori. A inceput sa bata un vant puternic si sa ploua. S-a facut foarte frig.  Aricii, au fugit fiecare sub copacul lui, dar ploaia era atat de puternica, incat trecea prin frunzarisul des al copacilor. Noaptea s-a facut atat de frig, incat saracii arici au inghetat.Deodata, unul dintre ei si-a amintit cuvintele iepurasului.“Poate intr-adevar ar trebui sa ma duc la vecin, impreuna ne va fi mai cald “, s-a gandit ariciul, si si-a

Page 4: Povesti Cabala

scos nasucul de sub copacul lui.Padurea era intunecata si furtuna s-a dezlantuit. Ariciul si-a infruntat teama si a alergat la vecinul lui.

“Ce bine ca ai venit!” a spus vecinul. “Si eu am vrut sa fug pana la tine. Hai sa incercam sa ne apropiem unul de altul, cum fac iepurasii si sa ne acoperim cu frunze. Poate asa ne va fi mai cald.”Aricii au incercat sa se imbratiseze.AU !!! – A tipat unul.Ai !!!   - A strigat celalalt.“Tu ma intepi cu tepii tai !!!” Au strigat impreuna si s-au uitat unul la altul jigniti.Insa atunci a tunat tunetul si a luminat fulgerul, si de frica aricii si-au aplecat tepii si s-au imbratisat puternic. Au intrat sub radacinile copacului, au intrat repede, repede sub frunze si deodata…au simtit cum caldura se raspandeste in corpul lor.“Ouau !!!”, s-a mirat unul dintre arici.“Incredibil !!!”, a spus celalalt .“Tot ceea ce trebuia sa facem , era doar sa ne indoim tepii !” au strigat amandoi intr-un singur glas.Aricii incalziti si fericiti au adormit in ropotul picaturilor de ploaie.

A doua zi dimineata, au sapat amandoi o vizuina mare sub un brad frumos. Apoi au adus iarba si frunze si si-au pregatit un pat mare si moale pentru amandoi.Pe urma au mai sapat o vizuina mai mica, pentru fructele de padure si ciupercile lor.Impreuna le era placut si bine.

Page 5: Povesti Cabala

Iar cand l-au intalnit pe iepurasul cel micut, nu au uitat sa-i multumeasca pentru sfatul cel bun pe care l-a dat.

Zvonul despre cei doi arici care locuiesc impreuna ca prietenii, s-a raspandit in toata padurea. Alti arici, care pana atunci locuiau separati, au inceput sa vina la ei. Aricii nostri ii invatau pe ceilalti cum sa-si indoaie tepii iar familia aricilor s-a marit pana a devenit un grup mare.

Sub bradul cel mare si batran, toti aricii au sapat o vizuina mare. Ziua adunau multe fructe si ciuperci pentru familia lor cea mare, iar noaptea adormeau fericiti simtind caldura si grija unuia pentru celalalt.

Cand a venit iarna, lor nu le-a mai fost frig. Si-au petrecut impreuna toata iarna in caldura si belsug si cel mai important - in grija si dragoste reciproca.Ei stateau impreuna si se gandeau doar unul la celalalt. Si toate animalele padurii puteau simti caldura lor, caldura dragostei, binele si prietenia.

Page 6: Povesti Cabala

Hipopotamul cel micut si maimutica Intr-o zi, statea hipopotamul cel micut in casuta lui – mlastina cenusie din poiana, si-si plangea de mila.

Nu-mi place starea proasta pe care o am! nu-mi place !

Sunt atat de indispus !

Si de ce sa fie altfel ?

Uitati-va la cerul acesta intunecat si plictisitor...uitati-va la apa aceasta mlastinoasa – de culoare gri...iar imprejur totul e sumbru...ma plictisesc atat de mult !

Hipo a oftat, a respirat adanc si a inceput sa se joace jocul cu balonasele. Dar ii ieseau numai balonase mari si gri...si   s-a plictisit foarte repede si de acest joc.

M-am saturat ! Eu fac intruna balonase, dar nimeni nu le vede !

Vaaaaaaai ! - se vaita Hipo cel micut si se scufunda adanc in apa, dar starea lui nu se imbunatati.

Page 7: Povesti Cabala

Ce sa fac ?! Ce sa fac ?! balbaia plangandu-si de mila. Saracutul de mine, nu am noroc...

Timpul trecea si nimic nu se intampla.Ce plictiseala.....vaaaai...m-am saturat sa stau in mlastina.

Deodata, in spatele lui s-a auzit o muzica, insotita de voci vesele si imediat s-a aratat si fata stralucitoare a unei maimutici.Salut Hipo! Ce zi minunata, nu-i asa ? - A spus ea.

- Mmmm...mie nu mi se pare asa, a oftat micutul hipopotam. Eu cred ca ziua aceasta este foarte foarte plictisitoare...si ieri a fost o zi plictisitoare...si alaltaieri...si in general eu ma plictisesc foarte tare in mlastina asta. M-am saturat sa stau asa, degeaba, fara sa fac nimic !...

Maimutica a dat din cap in semn de intelegere :- Eu stiu de ce esti atat de trist!

- De ce ? a intrebat Hipo cel micut.

- Pentru ca esti atat de singur! - a spus maimutica - si de aceea te plictisesti.

- Crezi asta ?!- Sunt sigura!...tu ai nevoie de un prieten.

Page 8: Povesti Cabala

- Dar unde pot sa-l gasesc ? a intrebat Hipo cel micut, sunt sigur ca aici in mlastina mea nu este. Si s-a uitat cu indoiala la apa tulbure.

Maimutica s-a scarpinat in cap, - Vino!, impreuna vom cauta un prieten, poate cineva si-a parasit vreun prieten de care nu mai are nevoie....sau poate cineva l-a pierdut.

- L-a pierdut ?! Hipo cel micut s-a cutremurat atat de tare incat iar a inceput sa scoata balonase. Nu se poate ca cineva sa piarda un prieten. Prieten este ceva foarte pretios.

Si au plecat amandoi sa caute un prieten pentru Hipo cel micut, numai ca nici unul dintre ei nu stia cum arata un prieten.- Cu cine seamana un prieten ? a intrebat Hipo cel micut.

- Nu stiu, a raspuns maimutica.

- Are coada?

- Nu stiu!

- Blana vargata?

- Nu stiu !

- Este tepos sau moale?

- Nu stiu!

- Aspru sau neted?

- Nu stiu!

Page 9: Povesti Cabala

Unde se afla acest prieten misterios?Au mers prin padure, dar nu au intalnit nici o faptura deosebita.- Am stiut, a spus Hipo cu ingrijorare. Am stiut ca o sa raman singur pe vecie, nu o sa am prieteni niciodata!

- Prostii... spuse maimutica. Noi inca nu am traversat toata poiana. El sigur se afla acolo...undeva...prietenul tau. Sunt sigura ca il vom gasi!

Dar iata, ca au ajuns si la ultimul copac, au cautat in toate tufisurile, in toate gropitele si in toate movilitele...si nu au gasit nici un prieten.-Nimeni!

S-au asezat dezamagiti pe o stanca.

Vaaaaiiiii !!! ochii hipopotamului cel micut erau plini de lacrimi. Lacrimi mari de hipopotam, care amenintau sa inunde toata grota in care stateau.

- Vaaaaaiii !!!

- Va rog ! nu faceti aici prea multa aparaie ! Locuitorii orasului nu sunt inca pregatiti pentru ploaie, a spus cineva din apropiere.

Hipo cel micut s-a intors surprins si l-a vazut sub un tufis pe bunicul arici. Toti din padure stiau ca este foaaaarte destept.

Page 10: Povesti Cabala

- Vaaaai, nu o sa am prieteni niciodata! - se vaita Hipo cel micut.

- Nu te-am inteles ! a spus ariciul, doar ai un prieten !

- Chiar ?! Unde este ? A fost atat de emotionat incat a incetat sa planga imediat. - Unde? unde este?

- Langa tine, a spus batranul arici. Iata-l ! si a aratat inspre maimutica. Ea a fost langa tine tot timpul. Ea este prietena ta adevarata.

- Maimutica ?, dar ea nu seamana cu mine deloc ! - a strigat Hipo tulburat si jenat.

- Ea nu este mare ca mine si nici macar nu stie sa faca balonase.Eu am crezut ca prieten inseamna ceva mare, roz si minunat, ceva iesit din comun ca un balon mare si colorat, ca un cadou mare !

- Desigur ca un prieten este un mare cadou, a aprobat bunicul arici.Dar el nu arata mereu cum ti-l imaginezi. El nu este un balon. Prietenul este prieten.

Prietenul este cel care se gandeste la tine, te ajuta si vrea sa-ti fie mereu bine.

Page 11: Povesti Cabala

Un miracol fara sfirsit

Intr-o indepartata tara magica, era o scoala pentru magicieni. Ca orice alta scoala, avea elevi si profesori, teme si vacante. Si, la sfarsitul anului, magicienii incepatori demonstrau ce au invatat.

Printre alti elevi din aceasta scoala, era un baiat pe nume Arthur, Copacelul verde. Prietenii lui i-au dat aceasta porecla, dupa o zi de  scoala; el si-a transformat accidental parul intr-un copacel verde iar apoi, pentru multa vreme, nu a reusit sa isi recapete infatisarea anterioara.

 

Arthur a participat la o reprezentatie anuala de magie impreuna cu alti elevi. 

Page 12: Povesti Cabala

Si stiti ce truc a pregatit? Nu, nu a fost un pat zburator sau o bagheta luuunga de bomboane. Arthur a inventat un covor fermecat. Tot ce trebuia sa faci era sa stai pe acest covor, sa sari in sus de doua ori pe piciorul stang si sa spui “Cik-Ciak” si imediat una dintre dorinte iti era indeplinita. Totusi, de vreme ce  Arthur era inca un novice si nu poseda inca o putere magica reala, magia lui nu dura decat un minut.

Pentru a-si testa noua inventie, Arthur a decis sa mearga la o gradinita din vecinatate. Acolo el invita copiii sa stea pe covor si sa le indeplinesca dorintele. Toti copiii au navalit pe covorul magic, dar micutul Nick ajunse primul. El era cel mai scund copil din clasa. Chiar si fetele erau mai inalte decat el. Nick a stat pe covor, a sarit de doua ori in sus pe piciorul stang, a rostit cuvintele magice, “Cik-Ciak,” si a tipat in gura mare,

Page 13: Povesti Cabala

“ Vreau sa fiu mare, mai mare decat toti!”

 Imediat Nick a inceput sa creasca. Copiii il priveau cu gura cascata de uimire. Mai intai el s-a facut mai inalt decat oricare din clasa, apoi mai inalt decat Arthur, apoi mai inalt decat profesorul lui, iar apoi capul i-a ajuns la tavan. Totusi, el nu a luat in considerare si hainele lui, cand si-a spus dorinta, iar hainele erau inca foarte mici.

Pantalonii i s-au rupt, tricoul i-a cazut si chiar curelele de la sandale s-au rupt si au zburat in directii diferite. Fetele au inceput sa chicoteasca. Baietii se prapadeau de ras. Chiar si profesorul, nu s-a putut abtine sa nu rada vazand aceasta. Totusi, timpul magiei a expirat si Nick ajunse

Page 14: Povesti Cabala

iar la inaltimea lui anterioara. Arthur a trebuit sa foloseasca o vraja speciala pentru a reface hainele lui

rupte.  Urmatoarea care trebuia sa paseasca pe covor fu Jessica. Doua sarituri pe piciorul stang, “Cik-Ciak!” si… fata ingheta. Dintr-odata fura atat de multe dorinte care ii veneau in cap. “ O papusa! Nu, un baton de ciocolata! Poate o masina de jucarie? Nu, asta-i pentru baieti. O rochie noua! Nu, mama imi va cumpara rochia aceea oricum si aceasta va disparea intr-un minut. Ce altceva as putea alege?”

Apoi, privirea ei cazu pe un raft plin de animale impaiate si si-a amintit cum si-a imaginat ca toate aceste animale sunt vii. Aceasta amintire a alungat toate celelalte dorinte, iar covorul fermecat incepu sa aduca la viata animalele una cate una. Camera s-a umplut de sunete de falfait de aripi si de pasari care tipau cand zburau prin aer, lovind cu ciocul ferestrele inchise. Pisicile care au prins viata mieunau si sareau in sus sa prinda pasarile. Caini mici si mari fugeau ca sa prinda pisicile, latrand zgomotos, iar puii de urs se rostogoleau pe podea, incercand sa se doboare unul pe celalalt. In timp ce copiii s-au strans in jurul profesorului cuprinsi de frica, Arthur s-a repezit si a deschis

Page 15: Povesti Cabala

fereastra. Pasarile au zburat pe geam, afara; pisicile au sarit dupa pasari; cainii au fugit dupa pisici; iar puii de urs s-au rostogolit in strada, mormaind de placere. Intr-un minut, toate animalele s-au transformat iar in jucarii si mult timp dupa aceasta, copiii puteau sa gaseasca animalele lor impaiate, pe strada.

Cateva minute au trecut pana cand, cineva sa indrazneasca sa se urce pe covor. Apoi dintr-odata, un baiat pe nume Alex a avut o idee. Si-a amintit de prietenul sau Pete, care avusese o durere de dinti teribila, chiar de dimineata. Pete n-a putut sa manance nici marul pe care el i l-a adus de acasa. Alex pasi in fata si statu pe covor. Doua sarituri pe piciorul stang, “Cik-Ciak! Vreau ca durerea de dinti a lui Pete sa dispara,” spuse el.

Intr-o clipita toti auzira rasul lui Pete. “ Multumesc, Alex!” spuse el.“ Sa impartim marul intre noi.”

Apoi, mai mult spre usurarea profesorului, copiii au fost chemati la cantina, iar jocul cu magia lua sfarsit. Arthur, Copacelul verde, isi rula inventia si-i urma pe copii. El stia ca durerea de dinti a lui Pete va reveni intr-un minut si ca va trebui sa

Page 16: Povesti Cabala

gaseasca o cale sa o inlature. Dar, se insela! Mai mult, spre surprinderea lui Arthur, Pete continua sa manance, sa rada si sa isi scrasneasca dintii zgomotos pentru a-si amuza prietenii.

Arthur petrecu mult timp reflectand la acest miracol. De ce nu disparuse magia intr-un minut? Arthur crease acel covor, asa incat stia cu siguranta cat timp trebuia sa dureze magia. Neputand sa gaseasca motivul, el decise sa il intrebe pe profesor.

Profesorul batran si intelept asculta atent povestea lui Arthur, apoi rase din toata inima. Il batu tandru cu palma pe frunte pe Arthur si rosti cuvintele care ii vor ramane mereu in minte.

“ Tine minte, micul meu prieten,” spuse el,  “Magia care e facuta pentru altii NICIODATA nu se termina.”

* * * * * *

De Michael Arshavsky

Cele mai frumoase flori

Page 17: Povesti Cabala

Vara este pe sfarsite si toate florile din gradina doresc sa stie care dintre ele a fost cea mai buna.

Trandafirul cel roz a spus :” Noi suntem cei mai buni, pentru ca am fost primele flori care au inflorit primavara.”

Margareta cea alba a spus : “ O,nu, noi suntem cele mai bune flori,pentru ca noi avem flori frumoase pe tot timpul verii.”

Floarea soarelui cea mare si galbena a spus : ”Nu fiti proaste, noi suntem cele mai bune pentru ca noi inflorim pana toamna.”

Fiecare floare a sustinut ca ea este cea mai buna. Dar atunci cand oamenii au venit sa vada gradina, ele au tacut. Toate florile stateu linistite si se uitau cu mandrie, care dintre oameni va spune ca aceasta este cea mai buna.

 

Page 18: Povesti Cabala

Intr-o zi gradinarul a intrat in gradina. Trandafirii cei roz si-au aranjat petalele astfel incat ei sa arate cel mai bine.

Toate margaretele au inceput sa se inalte astfel incat ele sa arate cel mai bine.

Floarea soarelui zambea in lumina soarelui astfel incat ea sa arate cel mai bine.

Toate florile erau sigure ca gradinarul va spune ca ele arata cel mai bine.

 

Dar gradinarul a zambit si a spus: ”uite-te la toate aceste flori minunate ale mele !”

Gradinarul a inceput sa puna trandafiri roz in cos. Trandafirii au fost siguri ca ei sunt cele mai speciale flori deoarece gradinarul i-a ales pe ei primii. Dar margaretele au ras de trandafiri “ ha ha ha ...nu sunteti destul de frumosi pentru a ramane in gradina.”

Inainte ca gradinarul sa puna si cateva margarete in cos, floarea soarelui a inceput sa rada “Ti-am spus ! noi suntem cele mai bune, pentru ca noi suntem singurele flori care vom ramane in gradina! “

In cele din urma gradinarul a pus si floarea soarelui in cos...si din nou florile au inceput sa se lupte intre ele, care este cea mai buna.

 

Page 19: Povesti Cabala

Cand a ajuns gradinarul acasa, a inceput sa puna toate florile frumoase intr-o vaza.

Prima data a pus trandafirii roz in vaza, amintindu-si ca trandafirii sunt primele flori care infloresc primavara.

Pe urma a pus margaretele si si-a amintit cat de minunat era sa le vada in fiecare zi cand se plimba in gradina.

La urma a pus floarea soarelui in vas fiind foarte emotionat ca la sfarsitul toamnei avea flori.

 A pus vaza pe masa si a spus: “Am un buchet de flori, minunat. Fiecare floare in parte este frumoasa si buna, dar toate impreuna arata perfect !”

 Dintr-o data florile si-au dat seama ca tot timpul au fost, fiecare in parte,” cea mai buna”. Dar dupa ce gradinarul a facut din toate impreuna, un buchet, au devenit ceva special .

 

In final, toate florile au fost fericite.

Page 20: Povesti Cabala

Casa in care nu locuieste nimeni  

Intr-un orasel, departe-departe, se afla o casa mare si veche, cu pereti de piatra si o intrare mare, minunata. Langa aceasta casa era un parc, unde copiilor le placea sa se joace.

Adesea, copiii intrebau,”Mami, cine locuieste in acea casa?”.  “Nu locuieste nimeni acolo”, raspundeau mamele lor. “Acea casa este goala.” Si era adevarat. In toate celelalte case se aflau oameni, dar in acea casa nu locuia nimeni. Ferestrele ei erau acoperite bine, usile erau inchise si trecuse foarte multa vreme de cand nimeni nu mai pusese piciorul inauntru, pentru ca aceasta casa parea mult prea sofisticata si neprietenoasa.

In timp ce se plimbau, oamenii se opreau si o priveau uimiti.

Page 21: Povesti Cabala

“Ce casa ciudata!”, spuneau. “Este atat de mare si pustie...!”

Intre timp, casa era confuza. “Ce tot vor de la mine?”, se intreba. “Stau aici, nu deranjez pe nimeni. Care-i problema lor? Poate ca vopseaua de pe pervazuri s-a cojit? Sau, jgheabul este inclinat?”

Draperiile grele care acopereau ferestrele, blocau aproape toata lumina soarelui si creau un semi-intuneric in interior. Oricum, tot ce era in casa fusese organizat cu grija: era vesela din belsug in dulapioarele din bucatarie, pahare frumoase si argintarie minunata in dulapul din sala de mese, paturi aranjate cu grija in camerele de oaspeti si fata de masa pe toate mesele. Si liniste! Era, de asemenea, multa liniste.

Doar masa de cina incerca, ocazional, sa inveseleasca tacamurile.

“Hai, farfurii, stati in rand,” ar fi zis.

“Pentru cine?” raspundeau ele. “Cine ne va umple?”

“Lumanari, coborati de pe rafturi!”ordona masa.

“Pentru cine? Cine ne va aprinde?”, raspundeau lumanarile.

Apoi, masa se intoarse catre masivul candelabru de cristal din sala de mese.

“Candelabru, lumineaza casa!”spuse. “Ai mai multe becuri decat poate cineva sa numere.”

Page 22: Povesti Cabala

“Nu este nimeni care sa ma aprinda,” zise candelabrul.”Si, chiar daca sunt aprins, cine este aici sa vada?”

Era atat de trist si jalnic in acea casa, incat nu mai ramasese nimic de facut decat scandal. Lingurile se certau cu furculitele, care ar fi mai importante. Scara scartai morocanos la covor pentru ca aduna praf. Chiuveta era turbata pe robinet pentru ca nu curgea apa. Chiar si micuta veioza il numi pe candelabru “vechitura”.

Casa privi la toate acestea si isi spuse ca trebuie facut ceva. Dar, ce?

“Sa intreb semineul”, se hotari. “Semineul e foarte intelept. Semineul a fost zidit primul, inainte de toate celelalte.”

Dar semineul parea adormit si nu era usor sa-l trezeasca. Casa a incercat chiar sa strige prin horn. Cenusa se imprastie peste tot, dar semineul ramase adormit. Apoi se intoarse catre vesela.

“Hai sa incercam, impreuna, sa-l trezim pe semineu”, ceru ea. “Ne va spune ce sa facem. Faceti zgomot cat de mult puteti!”

Nimeni n-ar fi putut prezice ce avea sa se intample. Farfuriile si castroanele au inceput sa zornaie, sfesnicele se ciocneau, cutitele se loveau, bratele marelui candelabru se loveau unul de altul cu zgomot, chiar si paturile sareau in sus si in jos, pe piciorele lor.

Page 23: Povesti Cabala

Au facut atata harmalaie, huruit si zornait, incat porumbeii de pe acoperis au zburat ingroziti.

Semineul se trezi.

“Banuiesc ca sunteti intr-o dispozitie foarte proasta?”, intreba el casa, cascand.” Altfel, de ce v-ati fi ostenit atata sa ma treziti?”

“Avem nevoie de sfatul tau”, spuse casa. “Ceva nu este in regula aici, dar nu stim ce.”

“Este foarte simplu,” raspunse semineul. “Ma mir ca niciunul nu va dati seama.”

“Ce este? Spune-ne!” intreba casa, murind de curiozitate.

“Exista o regula de aur: trebuie sa impartiti caldura voastra cu ceilalti. Priviti-ma. Cand sunt aprins, nu pastrez caldura. O ofer, imediat, celorlalti. Toate casele din oras, de asemenea, isi daruiesc caldura si comfortul familiilor lor. Intre timp, voi stati aici singuri si refuzati sa impartiti cu cineva. De aceea sunteti tristi si de aceea tacamurile voastre se cearta.”

Casa era socata. Decise ca aceasta regula de aur trebuie impartasita si aplicata de toti. Chiar in dimineata urmatoare, deschise larg toate ferestrele, trase draperiile si aerisi toate camerele. Oglinzilor nu le venea sa creada: pentru prima data, dupa multi ani, reflectau lumina soarelui! Toate certurile incetasera imediat.

Page 24: Povesti Cabala

“Maturi, carpe si stergatoare de praf! Udati florile si stergeti praful! Robinet, da-le apa!”, a ordonat casa.

Curand, casa stralucea.

“Masa! Fii pregatita sa intampini oaspeti!”

Imediat, farfuriile s-au aliniat pe o fata de masa alba ca zapada, furculite, cutite si linguri s-au asezat langa ele, paharele si-au luat locul, cu grija. Mesei ii venea sa topaie de bucurie, dar s-a oprit, ca sa nu sparga ceva.

Cand veni vremea cinei, casa isi deschise larg usile. Niciodata nu mai vasusera oamenii o casa atat de frumoasa si de primitoare. Ei au intrat si si-au dat seama ca erau asteptati.

“Priveste!”, exclama o fata.”Cina e servita!”

N-a mai durat mult pana cand o familie numeroasa si fericita s-a mutat in casa. Acum, tarziu in noapte, cand toata lumea doarme, casa verifica sa vada daca totul este in regula.

“Multumesc, semineu intelept”, sopteste ea. “Nu voi uita niciodata sfatul tau. Ce minunat este sa oferi caldura celorlalti!”

* * * * * *

De Ludmila Zolotareva

Page 25: Povesti Cabala

Tara "Opusului"  

O poveste despre o tara magica, in care toata lumea vrea sa daruiasca.

Odata, in “Tara  Opusului", locuia un om, care avea o fantana. Cea mai mare dorinta a lui era de a da ceva de baut din fantana  lui, la orice persoana care trecea pe acolo. Intr-o  dimineata, proprietarul  fantanii a vazut un calator, si i-a spus:

- Vad ca esti foarte obosit si toropit de caldura. Esti binevenit sa-ti potolesti setea din fantana mea.

Calatorul a raspuns:

- Sunt foarte insetat, intr-adevar, dar nu am timp acum. Am facut toate aceste linguri de lemn si trebuie sa gasesc pe cineva sa i le dau. Te rog, ajuta-ma sa gasesc pe cineva care are nevoie de lingurile mele de lemn, si apoi, voi bea apa din fantana ta.

Auzind toate aceste cuvinte, proprietarul fantanii a fugit la un restaurant din apropiere, unde, era  sigur ca s-ar putea folosi o multime de linguri de lemn. In acel moment, proprietarul restaurantului era, ca de obicei  in

Page 26: Povesti Cabala

bucatarie, gatind una din excelentele lui meniuri. Voia sa fie gata mancarea, inainte ca primul oaspete sa fi sosit.

- Voi lua aceste linguri de lemn", a spus bucatarul, proprietarului fantanii. Dar mai intai trebuie sa gasim o multime de oameni pe care sa-i servesc , pentru ca am pregatit o multime de mancaruri delicioase . Proprietarul fantanii a fugit imediat la un santier. Acolo a vazut o multime de oameni harnici, cu o enorma pofta de mancare.

- Munca voastra e atat de grea! le-a spus tuturor lucratorilor. Sigur, trebuie sa va fie foarte foame! Exista un  mare restaurant in apropiere, unde puteti manca; Bucatarul a pregatit o multime de mancaruri delicioase.

- Da, ne e cam foame, dar mai avem inca suficienta  putere de a lucra. Doresti sa-ti  sapam inca o fantana?" au intrebat lucratorii.

Proprietarul fantanii acepta oferta muncitorilor de a-i construi o noua fantana, gandind ca i-ar folosi sa aiba mai multa apa potabila, ajutand astfel pe si mai multi trecatori.

Bucatarul fu de acord sa ia de la turisti lingurile de lemn, iar muncitorii acceptara sa manance la restaurantul bucatarului. Cand a auzit calatorul despre toate acestea, a acceptat sa bea ceva apa de la fantanar. Si astfel toată lumea  traia atat de calma si in pace, in Tara "Opusului".

Page 27: Povesti Cabala

Pana intr-o zi, cand un om invatat a venit in tara. Statea si gandea si nu-i venea sa-si creada ochilor.

Fantanarul a vrut sa-i dea niste apa,  bucatarul a vrut sa-i dea ceva de mancare, muncitorii au vrut sa-i construiasca o casa, si multi turisti i-au oferit  multe alte lucruri, cum ar fi linguri de lemn si alte obiecte, dar el i-a refuzat pe toti, pentru ca n-avea nimic de dat in schimb.

- Eu nu iau nimic de la oamenii buni, pana cand voi gasi o cale de a face viaţa mai usoara, a spus omul invatat. A stat, s-a gandit si s-a gandit .... si, in final, a gasit raspunsul. A decis sa inventeze bani. In loc de a lua unul de la altul, toata lumea va fi platita in monede de aur!

Deci, proprietarul fantanii va plati pe cei care au baut din fantana, si in scopul de a castiga bani, el va trebui sa roage muncitorii sa construiasca ceva pentru el. Muncitorii vor primi bani, atunci cand mananca la restaurant, bucatarul va lua ceva de la calatori si acestia il vor plati pentru asta.

Este posibil sa schimbam ordinea de curs, pentru ca principalul lucru este ca toata lumea, atunci cand primeste un castig - sa plateasca, altfel, nu ar fi in masura sa ofere si altora. Si, daca cineva plateste bani numai pentru a da, fara a lua nimic pentru sine, atunci el va fi adus in fata instantei si va fi judecat.

Deci, ei au hotarat sa caute un judecator si atunci cand l-au gasit, au vazut ca acesta era slab de foame, pentru ca nu avea nici o munca. Era sarac, pentru ca nu a avut

Page 28: Povesti Cabala

ce manca in acele timpuri cand nu avea pe nimeni de

judecat.

Dintr-odata, invatatuluiui  i-a venit o idee stralucita. El a inteles foarte bine natura oamenilor care traiau in Tara "Opusului". Acestia voiau doar sa dea…

Locuitorii din Tara de "Opusul" au fost inspirati de cuvintele invatatului: Deci, de atunci, nimeni nu ar avea grija numai de el insusi, in schimb toata lumea ar fi in masura sa ofere mult mai mult pentru nevoile celorlalti.

Asta a hotarat omul cel destept si a infiintat prima banca din Tara "Opusului".  Ţara "Opusului" a devenit o tara la fel ca toate celelalte tari din lume, acum ele au banci si institutii, impreuna cu fabrici, scoli , spitale, magazine, manageri, functionari, ingineri si profesori.

Exista doar o singura diferenţa intre Tara "Opusul" si toate celelalte tari: in Tara  "Opusul" toti oamenii incearca sa ia mult mai putin pentru ei insisi, si sa dea mult mai mult pentru altii. Aceasta se datoreaza faptului ca in Tara "Opusul" toata lumea iubeste pe toata lumea si, prin urmare, toata lumea este fericita.

Page 29: Povesti Cabala

Printesa Bujor  

Departe, peste mari si tari, traia un rege si o regina, care aveau o singura fiica. Numele ei era Bujor – Printesa Bujor. Avea ochii albastri si cel mai frumos par rosu, plin de  bucle. Oamenii din tara ii iubeau foarte mult pe rege si regina, si mai ales, o iubeau pe Printesa Bujor.

Intr-o zi, Bujor s-a inbolnavit  de o boala misterioasa. Regele si regina au chemat imediat la palat doctorul care i-a prescris: "Un mic tratament, cimbru si usturoi, amestecat cu miere, mustar, calendula si coaja de ceapa; gatite cu hrisca si flori de sofran - de trei ori pe zi."

Acest remediu incercat de medic, nu a ajutat. Deci, regele si regina au chemat toti doctorii si vrajitorii din regat sa dea o reteta pentru vindecarea Printesei Bujor. Unul a recomandat "dusuri reci!".  Al doilea a spus: "Numai legume si fructe".

Si al treilea a anuntat: "Doar terci de ovaz si dusuri fierbinti si sa stea in cap o data pe zi.”

Page 30: Povesti Cabala

Dar nici unul dintre aceste metode nu a ajutat. Bujor a ramas in continuare, foarte bolnava; era din ce in ce mai slaba, intinsa in pat, iar ochii ei albastri ramaneau mereu inchisi.

Regele a trimis dupa un invatat, despre care auzise ca

vindeca boli misterioase si care traia in regatul din apropiere. Invatatul a sosit. El parea foarte serios, cu o barba alba, si purtand o veche servieta neagra. A privit-o pe Bujor si i-a luat pulsul.

"Bujor sufera de tristete", a declarat el. "Pentru a o face fericita este nevoie de un remediu special. Trebuie sa-i oferim Printesei Bujor, cea mai frumoasa melodie din lume. "

Apoi, si-a inchis servieta si a plecat.

Imediat, regele si regina au trimis un sol calare, care sa umble in intreaga tara si sa anunte: “Atentie! Atentie! Pintesa Bujor are nevoie de Cea mai frumoasa melodie din lume. Cine va aduce cea mai frumoasa melodie din lume, o va primi pe Printesa, de sotie!”

Page 31: Povesti Cabala

In aceeasi zi, au venit din intreg regatul,multi muzicieni cu diferite instrumente si s-au prezentat la palat in fata comisiei de judecata.

"Sa fie liniste perfecta in curtea palatului si peste tot in regat, ca Bujor sa auda melodia", au spus regele si regina.

"Vom merge in varful picioarelor", au spus servitorii. "Vom folosi limbajul semnelor pentru a spune oamenilor ceea ce avem de vanzare", au semnalat comercianţii la piata.

"Vom vorbi in soapta si nu ne vom certa", si-au spus copiii, incetisor, unii altora.

In ziua urmatoare, portile palatului au fost deschise si servitorii au condus, la un moment dat, cu atentie, muzicienii, spre camera lui Bujor.

Primul a intrat un violonist cu o vioara in mana. "Eu voi vindeca pe Bujor cu o melodie pentru vioara, pentru ca este cel mai nobil instrument dintre toate instrumentele

Page 32: Povesti Cabala

muzicale", a anunţat violonistul. El si-a luat arcusul si a interpretat o melodie frumoasa, pe corzile viorii. Bujor a ramas nemiscata in pat.

"Tu nu ai avut succes, domnule Fiddler, domnule scripcar", a spus medicul palatului, iar violonistul a plecat dezamagit.

Imediat dupa el, a intrat in camera un flautist. "Eu voi

vindeca pe Bujor, pentru ca sunetul de flaut este la fel de clar si de proaspat, ca aerul de munte", a explicat el. A cantat o melodie la flaut, sunetele zburau afara, pe fereastra, in curte si toata lumea din palat asculta cu respiratia oprita, dulcea melodie. Dar Bujor continua sa ramana culcata.

"Flautul nu ajuta!" A anuntat medicul, si din pacate, flautistul a revenit la comisia de judecata.

Apoi, patru servitori au adus in camera un pian si in urma lui a intrat  pianistul. "Eu o voi vindeca pe Bujor",

Page 33: Povesti Cabala

a anunţat el, cu incredere ", pentru ca melodia mea este cea mai interesanta." El a cantat pe clape albe si negre, cu atata sensibilitate, ca sunetele zburau afara, pe fereastra, ajungeau in curte, si in strada. Intr-adevar, toti locuitorii regatului erau foarte incantati.

Dar, regina care sedea alaturi de Printesa, a spus: "Trebuie sa va opriti pentru ca observ ca Bujor plange!"

Pianistul a plecat repede, cu toti cei patru servitori si pianul.

Deodata, un tanar inalt, a intrat in camera, imbracat intr-o haina neagra, tare interesanta. Dar mai ciudat a fost ca avea mainile goale; nu tinea in ele nici un instrument.

Page 34: Povesti Cabala

"Cine esti tu?" A intrebat regele

"Sunt un dirijor, Excelenta. Si stiu ce melodie o va vindeca pe Printesa, a raspuns acesta zambind, regelui.

“Dar ce folosesti tu ca sa interpretezi muzica”, a intrebat regele.

"Daca vrei sa ma lasi sa ies afara din sala pentru un moment, voi reveni cu cea mai frumoasa melodie din lume," a raspuns dirijorul. Regele, care acceptase deja oricare dintre celelalte solutii, i-a permis sa iasa . "Bine, du-te si intoarce-te repede, pentru ca se pare ca starea lui Bujor devine tot mai rea."

Dupa nici un minut, dirijorul se intoarse. Au venit cu el violonistul, flautistul, pianistul si pianul. Toata lumea statea inmarmurita. "Acestia sunt muzicienii pe care i-ai adus?" a strigat regele. Acum, regele isi pierduse rabdarea si medicul facu repede semn dirijorului sa plece.

"Doar o clipa", a spus dirijorul. "Stiu ce s-a intamplat in camera asta si de aceea sunt aici. Inaltimea Voastra,

Page 35: Povesti Cabala

trebuie sa o salvam pe Printesa Bujor!”. Deodata, regina a spus: "Lasa-l sa incerce”. Si regele fu de acord.

Tanarul dirijor i-a reunit pe muzicieni, a soptit ceva si a asteptat. Cand s-a facut liniste absoluta in regat, dirijorul a ridicat mainile si toti muzicienii au inceput sa cante impreuna o melodie clara si frumoasa; moale si cursiva, puternica  si emotionanta, o melodie care avea si transmitea de toate - o melodie care era aproape perfecta . Dirijorul continua sa le faca diferite semne cu mainile, sa dirijeze si toti muzicienii il urmau. Pana cand, un nou si minunat sunet se auzi: "La la la la la ..." Bujor deschise ochii, se ridica brusc si incepu sa cante impreuna cu ei. In acel moment, s-a auzit cea mai frumoasa melodie din lume!

Invatatul din tara vecina avusese dreptate - intr-adevar, printesa Bujor era vindecata.

Regele si regina l-au invitat pe tanarul dirijor sa traiasca in palat, iar pe muzicieni i-au angajat permanent in orchestra Regelui.

Page 36: Povesti Cabala

Intr-o zi, Bujor i-a soptit mamei sale: "Cu toate ca el poarta o haina ciudata, dirijorul este intelept, frumos si foarte talentat; as vrea sa ma marit cu el…"

Asa ca, dupa sapte zile, o nunta mare s-a facut la Palat si toti locuitorii din Regat au fost invitati!.

"Exista ceva, ce nu inteleg”, a spus regele dirijorului."

"Care a fost secretul pe care l-ai soptit la urechile muzicienilor, in ziua cand Bujor s-a vindecat? "

Dirijorul a zambit: “Secretul e foarte simplu” a spus el.

“Le-am spus ca, in loc sa cante separat, sa cantam, toti, impreuna,

in armonie….ca un singur OM.

 

De Yael Sofer

Page 37: Povesti Cabala

Supa Magica

Peter se juca la computer cand a auzit-o pe mama sa chemandu-l la bucatarie. “Vino sa-ti mananci supa, fiule”, spuse ea.

“Nu acea supa, iar!”, se gandi baiatul. “M-am saturat de ea! De ce trebuie sa fac ce nu-mi place? Imi doresc sa existe un buton la computer care sa faca supa gustoasa.”

Dintr-o data, peretii camerei au inceput sa se evapore si imediat s-a trezit intr-o temnita  semi-intunecoasa.

Page 38: Povesti Cabala

 “Buna,Peter!” auzi el. O persoana ciudata, cu barba lunga statea alaturi.

“Acest loc, pe care il vezi in fata ta, este locul in care este  produsa si pastrata toata iubirea, de la toti oamenii din lume. Noi, gnomii, creem aici iubirea, in magazinele noastre si o pastram in zona de depozitare. Nimeni, in afara noastra, nu stie de unde vine iubirea si unde poate fi gasita.”

Baiatul a fost atat de zguduit de ceea ce tocmai s-a intamplat, ca abia a putut vorbi.

“Iubire,spui? Iubire pentru ce ?”intreba, dupa ce ii reveni respiratia.

“Iubire pentru absolut orice,”raspunse gnomul.”Chiar si iubirea ta pentru jocurile pe computer vine de la noi!”

“Imposibil!”, obiecta baiatul.

“Spune-mi, atunci, de ce simti uneori dorinta sa te joci si alteori, nu? De ce intr-o zi iubesti un lucru, iar in alta zi, pe altul? Raspunsul este simplu:noi, gnomii, controlam toate acestea.”, explica  omuletul, cu calm.

“Dar asta nu-i corect!”, exclama Peter.

“De ce nu? Noi avem grija de acest sentiment si il pazim zi si noapte. Nimeni nu il poate fura sau distruge. Si, o data in viata, toata lumea ajunge aici si primeste sansa de a decide destinul iubirii lor. Azi, este randul tau.”

Page 39: Povesti Cabala

Cum gnomul il conduse pe baiat spre adancul temnitei, Peter observa frumoasele vitrine din lemn ce erau asezate de-a lungul peretilor.

“Priveste, aici este locul in care este depozitata toata iubirea ta,” spuse elful si se opri in fata uneia dintre vitrine. Deschise usa si lua in mana un vas mic, facut din sticla intunecata.

“Vezi, acest vas are numele tau intreg pe el. Ia-l, dar, te rog, fii atent.”

“Si ce urmeaza acum?”, intreba baiatul.

“Acum vine partea cea mai importanta. Acolo, dupa colt, este un vas foarte special. Continutul sau este potrivit pentru oricine, dar, din pacate, este aproape gol. Oricine poate adauga iubirea sa in acest vas, insa cu greu face asta vreunul. Trebuie sa decizi ce faci cu vasul tau: il pui inapoi in vitrina, sau oferi continutul lui celorlalti.”

“Dar,ce ar trebui sa daruiesc? Ce va mai ramane prntru mine, atunci?” , intreba Peter, intorcandu-se catre gnom. Oricum, nu auzi raspunsul la intrebarea lui, pentru ca gnomul disparu dintr-o data.

Page 40: Povesti Cabala

“Ce sa fac?” , se intreba Peter. “ Ar trebui sa daruiesc si sa raman fara niciun pic de iubire pentru fotbal...inghetata. ..carti.. .?! Poate ca sunt oameni in lume care nu iubesc nimic? Poate ca ei nu iubesc nici macar jocurile pe computer? Ce nefericiti trebuie sa fie!!!”, se gandi baiatul.

Si, dintr-o data, si-a dat seama! Daca te gandesti, obiectele nu conteaza deloc. Cel mai important lucru este iubirea. Era clar: trebuia sa-si imparta iubirea cu ceilalti!

“Ai absoluta dreptate, copile!”,spuse vocea gnomului, de la departare si Peter se trezi iar in camera sa.

“Ti se raceste supa, fiule”, spuse mama.

Peter se grabi spre bucataria plina de aroma ce se ridica dintr-o farfurie alba de pe masa. Inghiti cu grija o lingura din lichidul cald. Dintr-o data, in loc de gustul obisnuit al supei care nu-i placea, a simtit ceva

Page 41: Povesti Cabala

indescriptibil si minunat. El a simtit din ce era, de fapt, facuta supa: din iubirea calda si tandra a mamei sale.

 

(de Michael Brushtein)

Povestea paraiasului  

Page 42: Povesti Cabala

O poveste despre un paraias care s-a transformat intr-un fluviu, ajutand pe altii

Departe-departe, intr-o tara cu munti, locuiau unul langa celalalt un lac si un paraias. Lacul se afla la poalele muntelui, iar paraiasul, putin mai sus, chiar pe munte. Lacul era foarte mandru de sine.

- Paraiasule, uita-te cat de frumos, mare si curat sunt eu! a spus el.

- Da, a raspuns paraiasul, esti tare frumos. Cred ca ai o multime de prieteni. La urma urmei, esti asa de mare, poti oferi din apa ta, la oricine e insetat. Dar eu sunt mic si nimeni nu ma baga in seama.

 

Page 43: Povesti Cabala

- Ha-ha-ha! a ras lacul. De ce mi-as da apa, la altii? In felul asta, as deveni mai mic.

Intr-o zi, o capra de munte se apropie de lac.

- Oh, frumosule lac, m-am ratacit si de mult timp nu am mai baut nimic. Pot sa beau din apa ta?

- Cauta-ti apa in alta parte, i-a raspuns furios, lacul. Si sa nu ma atingi cu copitele tale murdare!

Tare s-a mai intristat biata capra, dar ce era sa faca ? Tocmai dadea sa plece, cand, deodata auzi o voce linistita:

- Hei, vino aici! Eu sunt un paraias pe care nimeni nu-l baga-n seama, dar am destula apa pentru tine. Bea cat vrei.

- Multumesc mult, ca vrei sa ma ajuti, paraiasule! I-a raspuns capra plescaind apa, inviorata.

Page 44: Povesti Cabala

Altadata a trecut pe acolo in zbor, un stol de randunele.

- O, lacule, suntem tare obosite si mai avem drum lung inainte. Te rugam, lasa-ne sa bem.

- Ba bine ca nu! Raspunse furios, lacul. Aveti praf pe pene si eu nu suport praful. Zburati de aici!

Dar, doar ce au falfait odata din aripi si randunelele au auzit o voce cristalina:

- A, randunele, minunate randunele, zburati spre mine. Eu sunt un paraias pe care nimeni nu-l observa, dar am destula apa pentru toti. Beti cat doriti !

- Iti multumim paraiasule, au spus randunelele, sorbind insetate din apa. Esti un prieten adevarat!

Page 45: Povesti Cabala

Multe animale au venit si multe pasari, in zbor. Ei cereau ajutor lacului, dar numai paraiasul ii ajuta pe toti.

Dar, intr-o zi fierbinte de vara s-a intamplat ceva neasteptat.

- A-ju-tor, ajutor ! striga un soricel. Se adresa plin de speranta, catre lac, abia mai putand sa respire.

- Lacule, te rugam, ajuta iepurasul. Si-a rupt labuta si nu poate merge. Nu a mai baut demult si are mare nevoie de apa!

- Ce-mi spui tu ? intreba lacul surprins.

- Daca pleoscai afara un pic de apa, aceasta va ajunge la iepuras si va putea sa bea, a raspuns soricelul.

- Asta e o prostie! a spus lacul, alungandu-l pe soricel.

Page 46: Povesti Cabala

- Soricelule, a strigat paraiasul, pot sa-l ajut eu?

- Esti foarte amabil, dar esti prea mic. Nu ai suficienta apa pentru a ajunge la iepuras, i-a raspuns trist soricelul.

-  Stai, m-am gandit la ceva, a exclamat paraiasul. Mama Munte! Mama Munte! tipa el. Dar, muntele dormea profund in acea calda zi de duminica.

- Ajuta-ma si tu, soricelule, il ruga paraiasul si strigara impreuna catre munte:

- Mama Munte !!!

- Ce-i cu galagia asta, micutilor? se trezi Muntele. Ce s-a intamplat ?

- Iepurasul si-a rupt labuta. Are nevoie de apa si eu trebuie sa-l ajut !

- Dar cum, se minuna Muntele, tu esti asa de mic!

- Este zapada pe creste. Se topeste sub razele de soare si se transforma in apa. Da-mi si mie din apa aceea ca sa-l pot ajuta pe iepuras.

- Chiar daca esti mic, vad ca ai o foarte mare dorinta de a-i ajuta pe altii. Voi face asa cum mi-ai cerut, ii raspunse muntele.

Si intr-o clipa toate apele ce veneau din varful muntelui, inainte de a ajunge in lac, incepura sa curga in directia paraiasului. Si inainte ca lacul sa poata scoate un singur sunet, se transforma intr-o mlastina, tot mai uscata. In acelasi timp, paraiasul s-a transformat intr-un fluviu

Page 47: Povesti Cabala

mare si fericit. A ajuns rapid, la iepuras, i-a astamparat setea, i-a spalat  rana si a fugit in continuare, in mare, aratandu-se tuturor cu apa sa curata si  rece.

-

Tu vezi aceasta maretie de apa ? Spun animalele unii la altii. A fost un paraias, dar dorinta de a ajuta pe ceilalti, l-a transformat intr-un desavarsit si maret  fluviu… si curge-n valuri."

 

Simfonia pădurii

Page 48: Povesti Cabala

Cerul era acoperit de nori, pădurea devenea întunecată, şi doar fulgerul din norii de furtună lumina câmpurile cu o lumină strălucitoare.

Tata Şoarece şi Mama Şoarece au lucrat toată ziua pentru a reînnoi stocul de grâne în caz de vreme rea.

Şoriceii s-au întors la casa lor, care era sub stejarul mare şi bătrân, chiar la timp. Ploaia se pornise deja şi primii stropi începuseră să cadă pe pământ. Ziua fusese lungă şi munciseră din greu, aşa că la sfârşitul zilei , după ce adunaseră toate grânele într-o grămăjoară, şoarecii se aşezară confortabil pe paie uscate să se odihnească, dar fiul lor cel mic nu reuşea să adoarmă.

„De ce nu poţi să dormi?" a întrebat tatăl.

„Pentru că tunetul tună, vântul urlă, copacii foşnesc şi ploaia bate. Îmi este frică şi nu pot să adorm." , spuse şoricelul

„Nu ai nici un motiv să-ţi fie frică, fiul meu. Aceasta este, de fapt simfonia naturii iar dacă dai alte nume acestor sunete, sunt sigur ca o vei auzi,² spuse Tata Şoarece.

„Chiar sună ca o simfonie?" întrebă şoricelul mirat.

„Bineînţeles! Ascultă cu atenţie tunetul. Sună ca nişte tobe pe cer, copacii sună ca muzica unor viori mari, vântul cântă în mii de voci diferite, ploaia atinge corzile din cer şi alunecă pe pământ ca pe o harpă, pârâiaşele clincăie printre copaci, iarba foşneşte şi murmură,

Page 49: Povesti Cabala

pentru că sunt aşa de impresionaţi de spectacolul muzical extraordinar! Aceasta este simfonia naturii despre care vorbesc! Ai nevoie doar să îţi deschizi ochii şi urechile, şi toată lumea se va schimba în faţa ochilor tăi!"

"Totul în pădurea noastră este creat perfect de natură, şi noi cu toţii trăim împreună ca o singură fiinţă. Chiar şi o furtună „rea" este necesară pentru a putea îndepărta frunzele şi crengile bătrâne ale copacilor şi pentru a uda bine pământul. Furtuna curăţă aerul şi spală fiecare floare, astfel că toate frunzele ei vor putea respira vitalitatea, iar aerul devine ca o băutură magică pentru noi! Aşa că, vezi? Iarba şi florile, de fapt foşnesc de plăcere! De altfel, după ploaie grâul se apleacă mai înspre pământ, şi e mult mai uşor pentru mama ta şi pentru mine să adunăm provizii pentru iarnă. Natura, ca şi un campion, se gândeşte la fiecare detaliu şi doreşte numai bine şi fericire pentru toate fiinţele: pentru insecte, pentru flori, pentru copaci, pentru toţi şi pentru toate!"

Şoricelul începu să asculte mai atent încântătoarea simfonie a pădurii, şi fericit, a adormit încetişor.

Copacul din care am venit

Page 50: Povesti Cabala

 

Îţi mai aduci aminte când ai pus pentru prima oară întrebarea “unde am fost înainte de a ma fi născut ? “ La mine, asta s-aîntâmplat într-o minunată zi de primăvară. Totul era înflorit şi miresme plăcute umpleau aerul. Fluturaşi coloraţi şi albinuţe zgomotoase zburau din creangă în creangă, şi deodată am simţit că viaţa e veşnică. Şi atunci, brusc, mi-a venit întrebarea:Unde am fost înainte sa ma nasc?Şi cine poate să răspundă mai bine la această întrebare, dacă nu Tata-copac pe al cărui ramuri m-am legănat?!

O floare micuţă şi curioasă, l-a întrebat pe Tatăl-copac, “Unde am fost înainte de a ma fi născut ?” şi…a descoperit o putere care dezvoltă toate fiinţele din natura.

Îţi mai aduci aminte când ai pus pentru prima oară întrebarea “unde am fost înainte de a ma fi născut ? “

La mine, asta s-aîntâmplat într-o minunată zi de primăvară. Totul era înflorit şi miresme plăcute umpleau aerul. Fluturaşi coloraţi şi albinuţe zgomotoase zburau din creangă în creangă, şi deodată am simţit că viaţa e veşnică. Şi atunci, brusc, mi-a venit întrebarea:Unde am fost înainte sa ma nasc?Şi cine poate să răspundă mai bine la această întrebare, dacă nu Tata-copac pe al cărui ramuri m-am legănat?! “Tată-copac, unde am fost înainte de a deveni o floare roz ?”, l-am întrebat emoţionată.Tatăl-copac a zâmbit şi mi-a răspuns : “ai fost în planul de dezvoltare”.

Page 51: Povesti Cabala

Aceasta a fost prima oară cand am auzit aceste cuvinte fermecate - “planul de dezvoltare”. Am vrut să-l întreb pe Tata-copac, mai multe despre asta, dar exact în acel moment, o libelulă cu aripioare strălucitoare, a aterizat exact pe mine.

 

Am fost şocată, emotionată şi m-am înroşit toată la întâlnirea cu această frumoasă libelulă. În picioruşele ei purta săndăluţe de aur, la fel ca Cenuşăreasa, iar când a plecat, o săndăluţă a rămas la mine.Am păstrat săndăluţa în cutia mea de comori, nici măcar lui Tata-copac nu i-am povestit, dar cred ca el ştia oricum. Pentru că din acea zi , Tata-copac a inceput să-mi dea apa mai multa decat înainte, şi frunzele verzi

Page 52: Povesti Cabala

îmi pregăteau griş dulce, cu mult zahăr.Am mâncat şi am mâncat, până ce am devenit dintr-o floare frumoasă şi roz.... ceva grăsuţ şi verde.“Ce se întâmplă cu mine ?” l-am întrebat pe Tata-copac.“Este vârsta maturizării, te coci, te dezvolti. Cu toţii trecem prin asta – asta este o parte din planul dezvoltării.”“Eu sper foarte mult că acest plan are un scop final fericit”, i-am spus lui tata. Deoarece a început să-mi fie teama că voi rămâne în forma asta urâtă toată viaţa.Astfel a trecut vara şi a venit toamna. Culoarea frunzelor s-a schimbat din verde în galben şi roşu, şi în cele din urmă vântul puternic le-a smuls din copac şi am rămas singur. În acea perioadă eram deja un fruct copt roşiatic.Într-o dimineaţă, am văzut un copilaş care s-a apropiat de creanga pe care stăteam. A întins mâna şi m-a rupt. M-a mâncat cu poftă, până nu a mai rămas din mine nimic, în afară de un sâmbure micuţ pe care l-a aruncat pe pământ. Apoi m-a călcat şi am intrat adânc, adânc în pământ.E linişte şi întuneric ca-n mormânt. Departe de Tata-copac care îmi dădea totdeauna apă, departe de frunzele care îmi pregăteau griş dulce. Eram singur, singurel într-un loc atât de străin. “Aici sigur nu mă va găsi nici un plan de dezvoltare ” m-am gândit,  şi de atâta tristeţe am început să mă descompun şi să plâng. 

Şi apoi, atunci când nu mă mai aşteptam la nici un sfârşit fericit, am simţit o nouă putere din interiorul meu. O forţă care mă împingea să mă schimb şi să cresc. Mi-am dat seama că Tata-copac a pus în sâmbure

Page 53: Povesti Cabala

tot ceea ce îmi era necesar şi pământul, de fapt nu era duşmanul meu ci - din contra. Apa ploii trecea pe lângă mine şi tot ceea ce trebuia,  era să ştiu cum să o iau.  Şi asta era ca o minune. Eu pur şi simplu ştiam cum să fac asta! Pentru că, chiar şi in sâmburele cel mai micuţ, cum eram eu, există o forţă de dezvoltare care ii poarta de grija  şi îl împinge înainte. În final, am devenit un copac cu flori roz, parfumate şi stăteam, nu departe de pomul din care am venit.

Într-o zi frumoasă de primăvară, am auzit din nou întrebarea : “Tată, unde am fost înainte de a ma fi născut “ ?

Page 54: Povesti Cabala

Mi-am întors ramurile ca să văd cine a pus această întrebare. Am căutat printre flori dar nu am găsit floarea care a întrebat. De data asta fusese o fetiţă care şedea la umbra mea, împreună cu familia ei.Părinţii ei au zâmbit unul la altul, iar tatăl ei i-a povestit secretul despre planul dezvoltării. Aceasta era o ocazie pentru mine să ascult continuarea poveştii pe care Tata-copac a început să mi-o povestească, atunci când si eu eram încă o floare micuţă şi roz.Tatăl fetiţei i-a povestit despre puterea care dezvoltă toate fiinţele - pe mine, pe Tata-copac, pe fetiţă şi pe familia ei, puterea care dezvoltă totul cu dragoste şi înţelepciune.Iar de data asta nici o libelulă nu mă va deranja să ascult sfârşitul poveştii...

O comoara Ascunsa

Page 55: Povesti Cabala

Cu mult timp in urma, intr-o padure indepartata, traiau veverite care alergau mereu. Una dintre ele se numea Sammy. In fiecare zi veveritele erau foarte ocupate, suierand de colo pana colo, adunanad nuci si boabe pentru a manca.

Intr-o zi, in timp ce Sammy alerga prin padure cautand mancare, a gasit ceva foarte special. Scormonind chiar sub o frunza de langa un copac foarte batran nu gasi o ghinda, ci o aluna!

 Se grabi spre casa cu aluna. “Priviti!” striga el. “Toata lumea, veniti sa vedeti ce am gasit!”

Prietenul sau cel mai bun Zippy alerga la el primul. “Ai gasit o aluna! Delicios, delicios! Mi-e foarte foame, pot sa o mananc?” intreba el.

“ Nu!” raspunse Sammmy, “ Eu am gasit-o! Si vreu sa mananc aluna eu singur.”

“ Da-i drumul atunci si mananc-o!” spuse Zippy. “Oricum cred ca nu va fi buna!” si topai departandu-se.

Vazand aluna, o alta veverita deveni foarte entuziasmata si ea. : “Ai gasit o comoara!” ii spuse lui

Page 56: Povesti Cabala

Sammy. “Da-mi-o mie si voi avea grija de ea in locul tau.”

“ Nu!” raspunse Sammy tinand aluna strans. “Este comoara mea si o voi pastra!”

“ Foarte bine, pastreaz-o! Dar daca se intampla ceva comorii tale nu veni in fuga la mine pentru ajutor!” spuse el si se intoarse la munca.

In acest timp, o bufnita batrana si inteleapta dintr-un ulm din apropiere asculta in liniste. Cand il vazu pe Sammy tinand aluna atat de strans, se oferi sa ajute. “Probabil ar trebui sa imi dai mie aluna ta ca sa o pot studia“, spuse ea binevoitor.

“De vreme ce esti atat de desteapta, mergi si gaseste-ti singura una!” plesni Sammy.

“Foarte bine, “ spuse batrana bufnita, “ dar nu vei afla nimic despre comoara ta fara ajutorul meu.”

Pana acum, Sammy era convins ca toata lumea voia sa-i ia aluna, asa ca o lua repede spre adapostul sau ca sa o pastreze in siguranta. Dar nu se putea hotari daca sa o manance sau sa o pastreze. Voia intr-adevar sa o pastreze, dar se temea ca cineva ar putea incerca sa i-o fure.

“ Stiu”, gandi el, “voi duce aluna in padure si o voi ingropa undeva unde nimeni sa nu o gaseasca. ”Si asa si facu.

Saptamani intregi Sammy se gandea la aluna sa zi de zi. Dar in fiecare zi, era atat de ocupat sa adune mai

Page 57: Povesti Cabala

multa mancare incat niciodata nu se intorcea la locul unde o ascunsese.

Intr-un final, prietenul sau Zippy il intreba, “Ce s-a intamplat cu aluna ta?”

“Am ingropat-o undeva unde nimeni nu o va gasi”, raspunse Sammy.

Zippy era foarte trist ca prietenul sau nu s-a bucurat de aluna sa. “ Pariez ca are un gust foarte bun,” spuse el.

Apoi, Sammy incepu sa simta o mica vina pentru ca nu a impartit aluna cu prietenul sau. “Sa mergem si  sa o gasim impreuna,” spuse el, “o voi imparti cu tine. Apoi vom vedea amandoi cat de buna a fost!”

Dar cand au ajuns la locul unde fusese ingropata aluna, ei nu au gasit aluna. In loc au gasit o planta care crestea. Cei doi prieteni fura foarte dezamagiti. Si se intoarsera acasa tristi, fara aluna.

Batrana bufnita se apropie de ei. “De ce sunteti amandoi asa de tristi?” ii intreba. “Nu ati gasit nimic de mancare azi?” “Mi-am ingropat aluna undeva unde nimeni nu poate sa o gaseasca. Acum vreau sa o impart cu prietenul meu si nu o pot gasi!” spuse Sammy. “Am cercetat locul unde am ingropat-o, dar nu era decat o planta.”

Page 58: Povesti Cabala

Cand batrana bufnita inteleapta auzi ce spuse mica veverita, zambi. “Te voi ajuta sa-ti gasesti aluna,” spuse.

Batrana bufnita inteleapta merse cu ei inapoi la locul unde fusese ingropata aluna. A inceput sa sape in jurul frunzelor galbene ale plantei. Curand gasi o aluna si-i chema pe cei doi prieteni sa se uite. Amandoi fura foarte bucurosi si incepura sa dezgroape aluna, dar spre surprinderea lor au gasit mai multe alune!

“Se pare ca aluna ta s-a transformat intr-un alun”, spuse batrana bufnita inteleapta.

“Si acum, ce ai de gand sa faci cu toate aceste alune?” intreba.

Sammy se gandi un moment si apoi zambi. “Le voi imparti cu toate veveritele din padure!”

Page 59: Povesti Cabala

“E un plan foarte bun,” spuse batrana bufnita

inteleapta.

Si astfel toate veveritele din padure au impartit bucuroase alunele.Si Sammy fu cel mai bucuros, deoarece a descoperit ca o aluna este o comoara doar atunci cand o imparti cu prietenii.

Casa Iubirii

“Era odata o casa frumoasa, plina de lumina. Oricine se uita la ea de aproape, putea vedea ca lumina era, de fapt, o multime de scantei care erau conectate unele de altele intr-un loc simplu si frumos. Locul era frumos ca si veselia si fiecare scanteie era asemeni celei mai depline bucurii pe care o simti in inima; exact asa cum simtiti atunci cand va doriti ceva foarte mult, cum ar fi o imbratisare placuta, ciocolata dulce, sau sa va aflati pe un nor pufos. Era imposibil de descris bucuria si fericirea care exista in acel loc. Totul se afla acolo; un loc incredibil, cu nesfarsita bucurie in el.

“Fiecare scanteie era diferita de celelalte si fiecare dorea doar sa-si ofere unicitatea tuturor celorlalte scantei. Fiecare daruia si primea in aceeasi masura. Astfel, toata lumea era foarte, foarte fericita in “Casa Unicului”.

Page 60: Povesti Cabala

“Dar, intr-o zi, ceva s-a intamplat printre scantei. Au simtit ca nu sunt singure; au simtit ca sunt in Casa Unicului, care era imens, maret si special. Dintr-o data, toate au simtit ca nu pot suporta sentimentul ca erau asa mici si au dorit sa devina ca si Unicul.

“S-au intors catre Unicul si i-au cerut sa fie asemeni Lui. Exact in momentul in care Unicul le-a implinit cererea, fericit, casa s-a daramat si toate scanteile de lumina au cazut jos, jos, jos; si din fiecare scanteie, a fost creat un barbat sau o femeie. Ce s-a intamplat, a fost ca toata fericirea care exista acolo, in Casa Unicului, s-a imprastiat, a venit jos si lumea a fost creata imediat, cu oameni in ea.

“Acum, in fiecare era doar o luminita si un strop de bucurie, pentru ca scanteile nu mai erau conectate unele de altele in Casa Unicului. Lumea in care traiesc acum nu era mereu plina de bucurie si toti, uneori, simteau dor, sau putina tristete, sau furie. Nimeni nu-si amintea ca, odata, demult, ei  erau multe, multe scantei in Casa Unicului

Dar acesta nu este sfarsitul povestii!

“La sfarsitul povestii, toti oamenii din lume isi vor da seama ca locul acela minunat nu a fost distrus cu adevarat; ei au uitat, doar. Si, cand isi vor aminti, vor incepe sa-l caute. Oricum, aceasta cautare nu a pornit dintr-un loc din afara, sau de la vecini; nu a inceput nici din camp sau din alte tari. Ei au pornit sa caute scanteia in inimile lor, pentru ca doar inima i-ar putea conduce inapoi, unii la altii, ca sa fie impreuna, ca lumina si

Page 61: Povesti Cabala

bucurie si, astfel, sa se intoarca la Casa Unicului, care se mai numeste si Casa Iubirii. Pentru ca, Unicul, isi asteapta scanteile si le trimite semnale ca sa se intoarca la El.”

Si, daca sunteti atenti si va concentrati cu adevarat, este posibil sa-I simtiti chemarea tainica, adanc, adanc  in inima. Oricine poate fi ca Unicul, pentru ca fiecare persoana din lumea noastra este unica si speciala si are o scanteie de lumina si o scanteie de bucurie in sine.

Daca ti se spune aceasta poveste chiar inainte de a merge la culcare, atunci este momentul cel mai potrivit ca sa te gandesti la Casa Iubirii si la scanteile din toti oamenii pe care-i cunosti si din cei pe care nu-i cunosti. Si, chiar inainte sa adormi, gandeste-te la “Unicul”, care a spus o poveste foarte speciala si doar ne asteapta ca sa incheiem povestea Lui.

* * * * * *

De Maya Greenberg

Page 62: Povesti Cabala

Un cadou pentru Micul Iepuras  

Un iepuras, s-a trezit dis de dimineata si si-a itit capul prin scorbura sa. Era o zi senina, minunata. El asculta trilurile ciripite de pasari si freamatul vantului  prin copaci.

-Trebuie sa gasesc ceva special de facut intr-o zi minunata ca asta, gandi el.

Deci, s-a strecurat afara din scorbura si a cercatat imprejurimile. Nu gasi nimic interesant, dar chiar cand era pe punctul de a se reintoarce in casuta sa, el observa deodata o cutie mare, frumoasa, legata cu o panglica rosie. Avea si un biletel: "Pen-tru mi-cul ie-pu-ras", silabisi el, rar.

-Ura! Striga el… Dar ziua mea a fost acum cateva luni. Asta inseamna ca cineva mi-a dat un cadou, fara absolut nici un motiv.

Micul iepuras se emotiona foarte tare. Dezlega panglica rosie si deschise cutia. Erau acolo inauntru, o multime de lucruri interesante.

-Multumesc! spuse iepurasul. El stia ca trebuie sa spui ”Multumesc frumos”, ori de cate ori primesti un cadou.

Page 63: Povesti Cabala

Dar de data asta el nu stia nici de unde si nici cine i-a trimis cadoul, si cui trebuie sa multumeasca, asa ca a zis "mulţumesc", asa, la nimeni, anume. Asa a crezut micul iepuras ca trebuie sa faca si a decis sa-l gaseasca pe acela care sa-l asculte cand ii va spune "mulţumesc".

-Asta am eu de facut azi ! isi zise micul iepuras.

A renuntat, chiar, sa mai caute prin cutie. A mancat repede micul dejun si a  pornit indata in cautare. Nu ajunsese prea departe, cand vazu un arici.

- Buna, ariciule!, a spus vesel, iepurasul.

- Buna ziua, i-a raspuns ariciul cu tristete.

- De ce esti asa de trist? A intrebat iepurasul.

- Am gasit o mulţime de ciuperci, dar nu pot ajunge cu acele mele pana la ele, ca sa le pot duce acasa, a raspuns ariciul.

- Nu fi trist, ariciule. Spune-mi, ai idee cine mi-a trimis un cadou?

-Nu, nu ştiu, a raspuns ariciul.

Page 64: Povesti Cabala

- Asa deci, la revedere atunci - si sa nu fii trist si adauga scurt si in graba, un “off”. Era hotarat sa afle ce fel de suflet are acela care i-a dat lui cadoul.

Zdup-Zdup – mergea iepurasul pe drumul sau, cand deodata vazu inaintea sa o maimutica. Ea repara ceva la o bicicleta si se uita la roata.

- Buna, maimutico! Ce faci?  A intrebat iepurasul.

- Tu ce crezi ca fac? raspunse maimutica. Vezi bicicleta aceasta?

- Da, am vazut bicicleta, zise iepurasul. De ce te uiţi la roata?

- Pentru ca s-au dezumflat pneurile, a raspuns furioasa maimutica. Ce trebuie sa fac? Cum voi termina plimbarea mea cu bicicleta? a intrebat ea , uitandu-se la iepuras.

- Hmm, nu te pot ajuta cu nimic, a spus iepurasul, privind  la pana de cauciuc. Hei, poate stii cine mi-a trimis un cadou?

Page 65: Povesti Cabala

- Nu, eu nu. Intreaba bufnita. Ea stie tot! a raspuns maimutica privind din nou la cauciucul dezumflat.

De indats ce auzi acestea, iepurasul o zbughi din loc, pentru a gasi bufnita.

- Buna, Bufnito! striga el, fericit, la o bufnita mare, care dormea intr-un copac.

- Cine-i asta? Raspunse Bufnita. Eu nu pot vedea nimic!

- Sunt eu, iepurasul!

- Oh, Iepurasule, nu pot sa te vad, pentru ca ziua, lumina stralucitoare a soarelui ma orbeste. Daca vrei sa te vad, intoarce-te diseara.

- Nu trebuie sa ma vezi, zise ipurasul. Am nevoie de tine sa-mi spui doar, cine mi-a dat un cadou. Maimutica a spus ca tu ar trebui sa stii.

- Ce zice maimuta ca stiu? Nu am nici o idee cine ti-a dat cadoul! Exista o multime de alte lucruri pe care le stiu, dar din moment ce nu ai alte intrebari, ma duc inapoi sa ma culc.

Page 66: Povesti Cabala

Iepurasul s-a intors acasa trist. Apoi, si-a amintit de faptul ca nu a terminat de cautat in toate lucrurile din cutie si a decis sa vada ce mai era inauntru.

Cand a deschis cutia, a gasit un cos, o pompa, si o pereche de ochelari de soare.

- Ouau! Aceste lucruri il vor ajuta pe Arici, pe Maimutica si pe Bufnita! a exclamat iepurasul. Ei au nevoie de ele mai mult decat mine. Voi darui cadourile mele celor care au mai multa nevoie de ele!

- Ariciule, uita-te! Ti-am adus un cos! Acum poti duce acasa toate ciupercile

pe care le-ai gasit, a strigat iepurasul cu bucurie, ajutand ariciului sa puna toate ciupercile in cos.

- Multumesc! striga ariciul fericit si pleca acasa cu un cos plin de ciuperci.

Page 67: Povesti Cabala

Iepurasul facu un salt rapid si se indrepta sa ajute Maimutica.

Nu dupa mult timp fu langa ea. Maimutica statea inca in drum si privea la pana de cauciuc de la bicicleta.

- Maimutico, iata pompa! Acum vei putea umfla roata cu aer si iti vei termina plimbarea cu bicicleta, i-a spus iepurasul.

- E minunat! Iti mulţumesc! spuse maimutica, cu bucurie si incepu sa pompeze aer in roata.

Acum micului iepuras ii mai ramasese un singur loc unde trebuia sa mearga, asa ca a plecat sa vada Bufnita.

-Bufnito! Bufnito! Striga iepurasul.

Sunt eu, iepurasul!

Page 68: Povesti Cabala

- Iepurasule, te-ai intors?! E totul in regula?

- Da, totul este minunat! Ti-am adus ochelari de soare, astfel o sa ma poti vedea pe mine si orice altceva in jurul tau, a raspuns iepurasul fericit si puse ochelarii pe nasul bufnitei.

- Multumesc! a spus Bufnita. Acum pot sa te vad!

- Stii Bufnito, niciodata nu as fi putut afla cine mi-a dat aceasta cutie. Dar el trebuie sa fie cu adevarat minunat daca ne daruieste fara sa stim cine ne-a dat. Eu chiar vreau sa fiu la fel de bun ca si el! La asta ma gandesc eu, ca si altii ar trebui sa beneficieze de cadourile lui.

Micul iepuras topaia de bucurie:

-Voi gasi cu siguranta acest prieten minunat! a spus el hotarat. Si cu aceste cuvinte, Micul Iepuras se intoarse acasa cu cutia goala - fericit ca niciodata!

 

De Danny Polovets

Page 69: Povesti Cabala

Cel mai important lucru in viata O poveste despre cultivarea Pomului Vietii

Un tanar copacel creste langa bloc, in dreptul casei noastre. Cand ma uit la el, ii spun: "Ar trebui sa cresti inalt si puternic, asa ca toata lumea din blocul noastru sa se poata bucura de umbra ta."

In fiecare zi,  iau o galeata si-o umplu cu apa, apoi o duc afara si ud pamantul din jurul pomisorului. Intr-o zi, in timp ce udam pomisorul, un tanar a venit la mine.

 "Ce faci?" A intrebat el.

I-am explicat ca eu ajut pomisorul sa creasca.

"Dar nu uzi copacul, ci pamantul," a exclamat baiatul surprins. "Daca vrei ca pomul sa bea, atunci ar trebui sa torni apa direct pe el!"

"Ca sa-l fac sa creasca, trebuie sa pun apa la radacinile pomului”, am raspuns.

"Dar nu poti sa vezi chiar si radacinile!"

Page 70: Povesti Cabala

"Asta-i adevarat - radacinile sunt ascunse in pamant, dar stiu ca sunt acolo. Am turnat apa in  pamant, astfel incat apa poate ajunge la radacini. Daca ii hranim radacinile, copacul nostru va create mare si puternic, si atunci toata lumea din blocul nostru se va putea bucura de umbra sa. "

Baiatul nu parea convins: "Dar de unde stii ca sunt radacini in pamant? Nu poti nici macar sa le vezi, dar daca ceea ce spui este adevarat, atunci ele sunt cea mai importanta parte din copac! "

"Exista carti de inţelepciune care ne vorbesc despre asta", am raspuns.

Baiatul a plecat meditand la aceste noi informatii, iar mie, mi-a venit in minte o idee interesanta: "Ce-ar fi daca si eu sunt la fel? Ce se intampla daca cel mai important lucru in viata mea este ascuns de mine, la fel ca radacinile acestui copac? "

Ajuns acasa, m-am dus direct la bunicul meu. El a ascultat ideile mele si a zambit: "Ai dreptate. La inceput, noi nu vedem sau nu simtim cel mai important lucru din viata noastra. Dar exista invatati care ne spun despre asta. Sunt numiti Kabbalisti, si in cartile lor, ei explica cum trebuie sa hranim radacinile vieţii noastre, astfel incat sa putem creste in mod corespunzator. "

M-am gandit la ce a spus el, apoi am facut un desen si i l-am daruit bunicului.

De S. Amram

Page 71: Povesti Cabala

Zborul Cocorilor  In fiecare dimineata, stoluri de cocori zboara spre tarile calde. Acest drum peste mari si tari, acopera o distanta enorma. Incep aceasta calatorie din tarile nordice si migreaza spre taramurile calde ale Africii. Toamna, cand iti arunci ochii spre cer vezi un stol de cocori zburand in formatie de V.

De ce zboara in V ?

Oamenii de stiinta au descoperit motivul. Cand pasarea din fata bate din aripi, curentul de aer, creat, ajuta pasarea din spate sa zboare mai usor. De aceea, zborul in aceasta formatie, ajuta stolul sa acopere distante mai mari decat cele pe care le-ar putea parcurge o singura pasare.

Alt fapt interesant : daca un cocor ramane in urma, din cauza ca e slabit sau bolnav, alti doi zboara imediat alaturi de el ca sa il ajute si sa isi protejeze colegul. Raman alaturi de pasarea care are nevoie de ajutor, pana cand aceasta isi revine si-si poate continua zborul in stol.

Ce putem invata de la zborul in stol al cocorilor ?

Un grup care are acelasi tel, poate ajunge mai repede si mai usor la acesta, daca toti membri grupului isi unesc fortele.

Fiecare il ajuta pe celalalt si impreuna avanseaza mai bine decat fiecare separat.

De aceea Kabalistii studiaza totdeauna in grup.

Page 72: Povesti Cabala

Capcana de soareci Un soricel a invatat un mare secret despre viata - secret - care ne poate ajuta pe noi toti.

Soricelul privea prin crapatura din perete si l-a vazut pe fermier si pe sotia acestuia desfacand un pachet."Ce alimente ar putea fi in acest pachet?" s-a intrebat soricelul. Dar atunci cand au deschis pachetul, soricelul s-a inspaimantat descoperind ca in pachet era o capcana pentru soareci.Soricelul a fugit la ferma, a strigat si i-a avertizat pe toti. "Este o capcana de soareci in casa !!!....Este o capcana de soareci in casa !!!"Gaina a cloncanit, s-a scarpinat, a ridicat capul si a spus: "Domnule soricel, intr-adevar acesta este un mormant pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanta, pe mine nu ma poate deranja".Soricelul a fugit la oaie si i-a spus si ei : "Este o capcana de soareci in casa !!!...Este o capcana de soareci in casa !!!".Oaia l-a compatimit prin a-i spune: "Imi pare atat de rau, domnule soricel." Apoi a adaugat: "Cu toate astea , nu pot face nimic, doar sa ma rog pentru tine. Fii sigur ca ma voi ruga pentru tine."Soricelul s-a dus si la vaca si i-a spus:"Este o capcana de soareci in casa !!!...Este o capcana de soareci in casa!!!"

Vaca a spus: "Ouau!....domnule soricel, imi pare rau pentru tine...dar asta nu este problema mea."

Page 73: Povesti Cabala

Dezamagit, soricelul s-a intors acasa pentru a-i face fata singur fermierului cu capcana de soareci.

La miezul noptii s-a auzit un zgomot in casa, ca zgomotul unei capcane de soareci care prinde prada.Fermierul si sotia lui s-au grabit sa vada ce s-a prins, dar in intuneric nu au vazut ca acesta era un sarpe veninos care si-a prins coada in capcana.Deodata, sarpele a muscat-o pe sotia fermierului. El s-a grabit si a dus-o la spital pentru a primi ajutor, dar atunci cand s-au intors acasa ea a facut febra.Toata lumea stie , ca cel mai bun mod de a trata febra, este o supa de pui. Asa ca fermierul a taiat gaina pentru a-i face sotiei lui o supa buna.

Dar sotia lui a ramas bolnava, asa ca prietenii si vecinii au venit sa stea cu ea tot timpul. Pentru a-i hrani pe toti, fermierul a trebuit sa taie oaia.Dar sotia fermierului nu s-a facut bine si pana la urma a murit. Au venit multi oameni la inmormantarea ei, si fermierul a trebuit sa sacrifice si vaca pentru a avea destula mancare pentru toti. In tot acest timp soricelul a privit speriat si trist la tot ceea ce s-a intamplat.

Deci, data viitoare, cand auzi pe cineva ca se confrunta cu o problema si crezi ca nu te priveste pe tine, sa-ti aduci aminte : atunci cand unul dintre noi este amenintat, toti suntem in pericol.

Page 74: Povesti Cabala

Regele care s-a trezit din vis

O legendă despre un rege rău şi supărăcios care nu iubea pe nimeni. Într-o zi el a întâlnit un magician care l-a luat într-o călătorie ciudată şi minunată. Oare aceasta a fost doar un vis sau totul a fost adevărat ?O legendă care ne dă ocazia să descoperim lucruri invizibile.

A fost o dată un rege care a trăit cu multi ani în urmă. Era un rege rău şi hain. Îi ura pe cei din jurul lui, nu-i plăceau oamenii vârstnici şi nici pe copii nu-i iubea deloc. Regele acesta era un tiran, dominant şi foarte rău la inimă.

Într-o vară senină, s-a trezit regele şi s-a apropiat de geamul camerei sale din palat. A dat la o parte perdeaua superbă şi a văzut afară un om străin care stătea lângă palat. În jurul lui s-au strâns o mulţime de oameni care ascultau ceea ce le povestea. Râsul mulţimii a ajuns până la urechile regelui. Regele cel rău care ura râsul şi bucuria, a poruncit străjerilor să-l prindă imediat pe acel străin şi să-l închidă în celula temniţei subterane. Paznicii s-au grăbit să execute porunca regelui. La sfârşitul zilei, o data cu lăsarea întunericului, regele s-a suit în patul lui şi s-a pregătit de culcare. El s-a întins cu satisfacţie în patul lui elegant şi a închis ochii. Cand aproape că adormise, a văzut deodată un om străin in camera sa.

Page 75: Povesti Cabala

Noi ne pregătim să pornim într-o călătorie

Ce faci în camera mea ? a urlat regele furios . Tu trebuia să fii închis ! Nu, eu nu trebuie să fiu acolo, a spus străinul cu un zâmbet ironic. Eu nu sunt un om obişnuit, eu sunt un magician şi noi ne pregătim să pornim într-o călătorie.

Străjeri !!! a strigat regele înspăimântat. Însă era deja prea târziu, căci totul a început să se învârtă atât de repede în faţa lui şi dormitorul a dispărut.

Oamenii erau conectaţi cu aţe strălucitoare

Regele s-a văzut plimbându-se într-un oraş mare şi frumos, s-a uitat in jurul lui şi a văzut mulţi oameni însă era ceva curios în ceea ce vedea. S-a frecat la ochi şi s-a uitat cu atenţie ca să înţeleagă că toţi oamenii pe care îi vedea erau conectaţi între ei prin nişte aţe strălucitoare. Încă a mai băgat de seamă, că toate aţele erau foarte lungi şi erau conectate de ele chiar şi animalele şi plantele.

Toate sunt părţile unei singure creaturi vii

Ce este asta ? A întrebat regele surprins. A început să meargă de colo colo, şi trecea cu uşurinţă prin aţele strălucitoare de parcă erau raze de lumină. El s-a minunat foarte mult pentru că reuşea să treacă prin aţe fără să le rupă.

Aceasta este legătura dintre tot ceeace există pe planeta Pământ. Toţi oamenii depind unul de celălalt, şi toate plantele şi animalele depind de oameni. Toate acestea sunt părţile unei singure creaturi vii.

Page 76: Povesti Cabala

Aţele acestea, sunt energia iubirii şi bunătăţii care le dă posibilitatea tuturor să trăiască in fericire şi bucurie. Ce este special în aceste aţe, este că ele se taie prin ură, dezgust, patima şi înşelăciune. Prin fapte negative, oamenii îşi aduc asupra lor suferinţe şi tristeţe. Chiar şi prin ofensarea unui singur om ei provoacă ruinarea şi nenorocirea multor altora şi distrugerea vegetaţiei şi a animalelor. Asta pur şi simplu provoacă distrugerea vieţii.

Toate astea sunt prostii, a strigat regele cel rău - şi ce fel de planetă mai este şi asta !?

Aceasta este planeta ta, a răspuns magicianul. Ti-am dat doar posibilitatea să vezi ceva despre a cărui existenţă nu ai ştiut. Pentru că este invizibil. Pe urmă a continuat : prin provocarea de daune, tu, nu numai că distrugi lumea, ci până la urmă te distrugi şi pe tine.

Prostii ! asta nu se poate, a urlat regele şi în timp ce păşea grăbit pe străzile oraşului s-a lovit de un om care stătea în drumul lui. Şi de rău ce era l-a impins în lac.Magicianul a dat din cap, nemulţumit, a făcut un semn cu mâna şi...

O stea arzătoare

Regele s-a trezit în dormitorul lui . A simţit că este indispus. A chemat străjerii şi le-a poruncit să meargă imediat şi să verifice ce se întâmplă cu magicianul cel străin. Străjerii s-au întors într-o clipită cu următoarea veste: celula este goală şi magicianul a dispărut. Regele

Page 77: Povesti Cabala

cel rău s-a înfuriat şi s-a grăbit să-l cheme pe cel mai crud călău pentru a executa pedeapsa cu moartea străjerilor. Însă foarte repede, regele a aflat despre călăul cel mai crud că a orbit. Pentru că dis de dimineaţă , a trecut o stea arzătoare de jur împrejurul planetei noastre şi toţi care s-au uitat la ea au orbit. Şi ceea ce s-a întâmplat, a fost că majoritatea oamenilor care erau obişnuiţi să se scoale dis de dimineaţă la muncă, după porunca regelui, au fost treji, s-au uitat la steaua arzătoare şi au orbit.

Unde au fost cititorii în stele ?! A urlat regele furios. Mai târziu, a aflat că cititorii în stele ştiau despre apariţia stelei arzătoare şi au trimis un sol să-i avertizeze pe toţi, dar cineva l-a împins în râu şi s-a înecat.

O aţă strălucitoare

Şi astfel locuitorii regatului nu au primit înştiinţare despre pericolul care s-a abatut, şi toţi au orbit. Şi ochii străjerilor şi ai curtenilor au fost loviţi şi nu şi-au mai putut îndeplini slujba şi de aceea era o mare încurcătură pe străzi.Ţăranii orbi nu au mai putut să muncească pe câmpuri şi să îngrijească de animale, animalele domestice au fugit din cauza foamei, florile au dispărut pentru că nu era cine să le ude şi grădinile s-au golit. Nimeni nu putea să muncească şi să producă şi nu a mai rămas nici un om care să-l slujească pe rege.Frica şi groaza au început să stăpânească planeta.

Page 78: Povesti Cabala

O şansă de a vedea totul

Flămând, obosit şi speriat, stătea ragele în camera sa şi se ascundea. Deodată a auzit un foşnet. Cu greu a ridicat capul şi l-a văzut pe magician stând în faţa lui. Însă chiar în momentul în care regele cel rău a vrut să-l atace, a observat o aţă strălucitoare care îl lega de magician. Atunci...totul este adevărat, nu-i aşa ? A întrebat regele speriat, cu o voce scăzută.Da. Este adevărat. A răspuns magicianul. Acum vezi singur cum totul este conectat şi cum depindem unul de celălalt. Ti-am dat o şansă să vezi asta, şi ce ai făcut ?

Ce se poate face acum, cum să întorc totul înapoi ? a întrebat regele plângând. Însă magicianul a zâmbit şi....a dispărut.

Puterea iubirii şi a bunătăţii.

Regele s-a trezit şi s-a dus lângă fereastră. Era o zi senină de vară şi strada era plină de oameni ca în fiecare zi obişnuită. El a văzut lângă palatul său un străin înconjurat de mulţime. Străinul le povestea oamenilor ceva şi ei râdeau. Străjeri !!! a urlat regele, însă imediat a îngheţat în loc. Duceţi-vă la acest om şi oferiţi-i mâncare şi adăpost, şi întrebaţi-l dacă mai are nevoie de ceva.În momentul în care regele a spus asta, imediat i s-a arătat că toţi erau conectaţi prin aţe strălucitoare. El a simţit că o putere a iubirii şi a bunătăţii se află printre ei, şi a ştiut că toţi vor trăi în armonie, fericire, iubire, veselie şi pace în vecii vecilor.

Page 79: Povesti Cabala

Măgăruşul zburător

Într-o minunată dimineaţă de vară un măgăruş s-a trezit pe dealul pădurii. S-a uitat el încolo şi încoace, dar părinţii lui nu era nicăieri. Cei trei fraţi iubiţi ai săi plecaseră şi ei, şi nu îi spuseseră unde mergeau. Probabil că nu au vrut să îl trezească. S-a uitat în stânga şi în dreapta şi peste tot, şi a exclamat: „Oau! Ce câmp verde îmbietor! Ce cer albastru minunat! Ce copaci înalţi frumoşi!". Mă întreb cum se vede dacă stai acolo sus în acel copac înalt!, se gândea el. „Oau! Măcar dacă aş putea sări! Hmmm, nu! Dacă stau să mă gândesc mai bine, poate că ar fi mai bine dacă aş putea să zbor până acolo! Da! Vreau să zbor!".

Era aşa de entuziastmat de idee, încât a început să alerge şi să sară, şi încă o dată a început să alerge la deal şi să-şi imagineze că zbura pe cer în loc să alerge pe pământ. Apoi, deodată, a simţit că picioarele lui nu atingeau pământul deloc! Era de fapt în aer!"

Măgarul împinse puternic cu picioarele din spate şi chiar a reuşit să zboare sus până la cer! „Ahhh....Zbor! E aşa amuzant! Priviţi-mă! Uuu-huuu!!!"

Măgăruşul îşi petrecu întreaga zi zburând astfel, facând exerciţii pe cer, şi facând niste tumbe spectaculoase, fără nici un fel de griji.

Page 80: Povesti Cabala

Dar către seară, a început să se plictisească, şi a devenit foarte obosit, aşa că a coborât pe un copac şi a aterizat pe creanga lui.

„Este foarte plictisitor să zbori singur aşa de unul singur" spuse măgăruşul, „Măcar de aş avea nişte prieteni care au învăţat şi ei să zboare, am putea să ne distrăm aşa de bine impreună!" Aşa că, de plictiseală, măgăruşul începu să mestece frunzele verzi ale copacului.

„Mmmm...," murmură măgăruşul de plăcere. „N-am mâncat niciodată frunze aşa gustoase ca cele din acest copac."

În vremea aceea zvonuri despre comportamentul necuviincios al măgăruşului se răspândeau în toată pădurea. Înţeleapta bufniţă a convocat de urgenţă consiliul animalelor, şi au decis să îi ceară măgăruşului să li se înfăţişeze. În acest timp măgăruşului nici prin cap nu îi trecea ce i se pregăteşte, continua doar să mestece frunze şi să viseze la noi prieteni. Deodată, o cioară ateriză lângă el şi începu să îi vorbească cu asprime:

„Stai acolo şi mesteci frunze? Consiliul s-a adunat şi toată lumea te aşteaptă. Aşa că vino, ridică-te repede! Pregăteşte-te de plecare!"

„Sunt pregătit," spuse măgăruşul. „Spune-mi doar ce anume am făcut, de este aşa greşit!" Cioara se înfurie aşa de rău la auzul întrebării, încât măgarul dădu din copite tăcut ca şi cum nu aştepta un răspuns şi împreună, zburară către locul întâlnirii.

Page 81: Povesti Cabala

Cioara zbură înainte, arătându-i calea, şi măgăruşul o urmă, dând din copite, uitându-se într-o parte şi în alta, îngrijorat. La scurt timp ajunseră la câmpul unde multe animale se adunaseră deja. Cu toţii stăteau şi se holbau la măgăruş cu priviri acuzatoare.

„Vai, vai, vai, vai, vai." Cam asta e tot ceea ce măgarul putea gândi în acel moment.

Apoi înţeleapta bufniţă vorbi:

„Toată lumea s-a adunat aici din cauza ta. Vino şi te aşează lângă mine."

„Dar nu am făcut nimic rău!"

„N-ai făcut nimic rău" spui? Cine zboară pe cer, încălcând toate regulile străvechi? Măgarii ar trebui să meragă pe pământ, şi deodată, aşa, ca din senin, tu ai început să zbori pe cer! Aceasta nu s-a mai întâmplat până acuma.

„Şi ce dacă?" răspunse măgăruşul. „M-ai văzut zburând. Toată lumea m-a văzut, aşa că ştiţi că nu inventez!"

„Te-am văzut şi nu mai vrem să vedem aceasta niciodată! Crezi că e bine să încalci legea? Dacă toţi ar face ceea ce şi-ar dori, atunci ce s-ar întâmpla cu noi!!! N-ar mai fi decât haos!" încheie înţeleapta bufniţă, în timp ce se uita la celelate animale cu asprime.

"Haos... haos...haos..." trecea un murmur peste câmp. Cu toţii erau de partea bufniţei înţelepte şi îl învinovăţeau pe măgăruş, deoarece potrivit gândirii lor, întrecuse limitele bunului simţ.

Page 82: Povesti Cabala

„Şi atunci ce ar trebui să fac eu?" întrebă măgăruşul, izbucnind în lacrimi.

„Acelaşi lucru pe care îl fac şi ceilalţi măgăruşi: să stai împreună cu părinţii tăi pe acest câmp" răspunse bufniţa înţeleaptă. „Ordon întoarcerea acestui măgăruş la părinţii lui, imediat, cu interzicerea absolută de a mai zbura, în mod ilegal, pe cerul pădurii!"

Marele urs îl însoţi pe măgăruş până la pajişte. El alergă la părinţii şi cei trei fraţi ai săi care erau îngrijoraţi pentru el. I-a îmbraţişat, şi le-a povestit toate lucrurile care i se întâmplaseră. El îi întrebă:

„Dragi fraţi şi iubiţi părinţi, de ce trebuie să stăm în cireadă aici pe iarbă, şi să ne aplecăm capetele spre pământ, când frunzele din copaci sunt mai gustoase şi mai dulci, şi e posibil ca noi toţi să zburăm?!"

Părinţii au fost foarte surprinşi şi au răspuns:

„Deoarece copacii sunt foarte sus, şi apoi, este imposibil să zburăm!"

„Dar putem să zburăm!" spuse măgăruşul.

„Ce-i cu tine, prostuţule?" Măgarii nu pot zbura.

„Incercati !," spuse măgăruşul cu speranţă.

„Păi de ce să încercăm? Părinţii noştri nu au zburat, nici bunii noştri. Nici unul dintre noi nu a zburat."

Deodată, unul din frăţiorii măgăruşului spuse: „Mie mi-ar plăcea să încerc!" „Dar am nevoie de puţin ajutor, aşa că mă poţi învăţa tu cum să fac?"

Page 83: Povesti Cabala

Măgăruşul se entuziasmă, şi spuse: „E foarte simplu!"

„Ridică-ţi capul sus cât poţi de tare... da, aşa! Acum, ce vezi?"

„U-huu!," strigă fratele, „ce cer minunat albastru! Nici nu ştiam că arată aşa!"

„Şi acum gândeşte-te ca îţi doreşti, foarte, foarte tare, să fii acolo, sus în cer! Te gândeşti?"

„Da!" spuse fratele.

„Mai tare. Gândeşte-te mai tare!", spuse măgăruşul.

„Oau! Simt că mă ridic în aer!"

„Minunat! Şi acum împinge tare cu picioarele şi vei zbura!," spuse măgăruşul.

Măgăruşul nostru îl impinse puţin din spate pe fratele său şi deodată fratele său  începu să se ridice ca o pasăre.

„Zbor! Ce amuzant e! Zbor!" strigă măgărusul de la înălţime.

„Vrem şi noi să încercăm!", spuseră ceilalţi fraţi .

„Păi, veniţi şi încercaţi!"

În câteva momente toţi cei trei fraţi erau sus pe cer.

„Acum ce spuneţi?", şi-a întrebat măgăruşul părinţii.

„Nu e un pic cam periculos?," întrebă mama-măgar.

Page 84: Povesti Cabala

„Nu te îngrijora" răspunse tata-măgar. „Voi avea grijă de tine."

„Trebuie doar să ai dorinţa de a zbura!!," adăugă măgăruşul cu entuziasm. Aşa că, ei deciseră să se alăture copiilor, şi imediat, cu toţii zburau împreună.

Când bufniţa văzu un grup de măgari zburând pe cer, s-a scărpinat pe scăfârlia înţeleaptă, şi la scurt timp chemă la el cioara.

„Cioarrră!"

„Da buuuufniţă!" răspunse cioara.

„Te rog adaugă o nouă lege la lista de legi ale pădurii imediat: dacă sunt animale care doresc să zboare... dar, trebuie să îşi dorească asta foarte foarte tare... atunci trebuie să facă aceasta... dar în mod organizat! Ei pot zbura doar împreună!"

Cintec - Prieteni

Page 85: Povesti Cabala

Noi toti traim in lume impreunaTu si cu mine si intregul Cli al lumii.Si impartim totul cu prietenii

totdeaunaAceasta este maretia, maretia de-a putea fi, Ca suntem, ca ...

O frunza si o alta frunza, si avem un copacO picatura si o alta picatura, si aici este o mareO voce si o alta voce, si veti auzi un corO scanteie si o alta scanteie - o dorinta arzatoare

Refren:Pentru noi toti traim in lume impreunaTu si cu mine si intregul Cli al lumii Si impartim totul cu prietenii

totdeaunaAceasta este maretia, maretia de-a putea fi,Ca suntem, ca ...

Un tren  lung si rapid care are multe vagoaneO scara foarte inalta si noi suntem trepteleUn zambet si un alt zambet care poate opri toate razboaieleCe este al meu este si-al tau, si-al tau - e-al tau.

Refren:Pentru noi toti traim in lume

Nu vreau inca sa ma culc 

Page 86: Povesti Cabala

             Andrei, e timpul sa te culci! - ii spune baietelului mama sa. Andrei insa este ocupat cu masinutele sale si nici gand sa lase joaca.            - Lasa-ma sa ma mai joc un pic! - o roaga pe mama.            - Nici vorba! Chiar si asa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!            Copilul protesteaza, dar pana la urma mama reuseste sa-l culce. Un pupic grabit de noapte buna, stingerea, se-nchide usa.            Abia trec cateva minute si Andrei isi scoate capul:            - Mi-e sete!            - Bine, fugi si bea ceva, dar repede! - spune mama.            Andrei trece cu pas ca de melc prin sufragerie. Încearca sa prinda cat mai mult cu putinta din programul de seara al televizorului.            - Acelasi circ in fiecare seara! - mormaie tata.            Dupa multa taraganare Andrei trece fara pofta in camera sa.             În aceeasi seara, undeva departe, departe de Andrei si parintii sai, spiridusul Ene se pregatea din nou pentru a veni pe Pamant. Dupa cum titi, spiridusul Ene presara pe genele copiilor un praf fermecat ca acestia, vor, nu vor, sa adoarma.            Dar voi nu stiti ca si Ene are o ceata de copii. Cei mai mari dintre copiii spiridusului il pot ajuta deja in munca sa, iar cel mai mic, un nazdravan tare curios isi baga nasul peste tot! Tot timpul il necajeste pe Ene sa-l duca si pe el pe Pamant. Dar degeaba! În seara aceasta s-a hotarat insa ca in taina sa-l insoteasca totusi pe tatal sau. Dupa cum stiti, Ene cara in spinare un sac mare cu praf-de-somn. Spiridusul cel mic varsa un pic

Page 87: Povesti Cabala

de praf din sac si se baga in el... Asa zbura spre Pamant.            Ajunsi pe Pamant Spiriduta paraseste neobservat sacul. Înca ameteste datorita zborului. Îsi inchide ochii si se sprijina de un perete. Cand isi ridica ochii, tatal lui era deja departe. Spairiduta nu sta suparat mult timp.            - Dau o raita pe Pamant si tot voi mai avea timp sa-l caut pe tata, gandeste el multumit. Sa vedem acum ce este in camera aceasta.            si stiti in care camera a nimerit Spiriduta? Da, da, in camera lui Andrei!_          -Dar ce creatura mai e si asta? striga surprins Andrei. Cine esti tu? Nu te cunosc!            -Bineinbteles ca nu ma cunosti! spune Spiriduta. Sunt pentru prima oara pe Pamant. Tatal meu este Ene, cel care aduce somnul.            -stii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atat de tare ma plictisesc in patul meu! Daca ar fi dupa mine, nu as dormi niciodata. M-as putea juca mai mult timp daca nu as dormi. Tu ma poti ajuta cu siguranta ca Ene sa nu intre in camera mea.            Spiriduta este foarte mandru ca Andrei presupune ca il poate ajuta cu ceva. Îi povesteste lui Andrei ca Ene presara la usa fiecarei case un pumn de praf magic, drept semn ca la acea casa copiii au adormit. Asa Ene se asigura ca a reusit sa adoarma toti copiii.            - stii ceva? spune Spiriduta. Am sa presar praf magic in fata casei tale si astfel tata va crede ca ai adormit.            - Super! Se bucura Andrei. Asa pot sa ma joc cat vreau! Multumesc frumos, draga Spiriduta.            Andrei se joaca bucuros cu masinutele toata noaptea.            A doua zi de dimineata, Andrei este foarte palid, are cearcane sub ochi. Prietenii il cheama la joaca.

Page 88: Povesti Cabala

            Sa organizam un cros! propune unul dintre baieti.            Andrei se bucura pentru ca ii place sa alerge. De indata ce se da startul, Andrei ramane mult in urma. De obosit ce era nu mai reusea sa fuga. Abia se tara ca un melc. Simtea ca picioarele ii sunt ca de burete. Andrei se supara foarte tare ca a iesit ultimul si se duce acasa.            Dar nici acasa nu are chef de nimic. Dupa-masa se poate uita la emisiunea pentru copii, dar nici macar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atentia. Îl doare capul, abia isi poate tine ochii deschisi. Asa ca seara se culca mai devreme ca de obicei.            Dupa ce mama stinge lumina apare Spiriduta.            - Cum iti este? Nici acum nu vrei sa dormi?            Andrei ar vrea sa spuna ca mai bine doarme, dar se razgandeste si spune ca vrea sa ramana treaz din nou.            si Andrei dn nou isi petrece noaptea treaz. Dar acum joaca cu masinutele nu mai este o bucurie. Scotoceste printre jucarii, dar nimic nu-l intereseaza cu adevarat. Nu este un lucru chiar atat de rau somnul!gandeste el in sinea lui.            La micul dejun mama ii serveste felul lui preferat de mancare: cereale cu lapte. Numai ca Andrei este atat de slabit de oboseala, incat nu poate tine lingura. Este nevoit sa renunte la mancarea lui preferata.            Andrei iese in parc, dar acolo nu are nici o putere sa se joace.            Andrei doreste sa doarma.            - Ce prostut am fost!Omul nu poate avea chef pentru toate,daca nu s-a odihnit bine. Doar atunci poate sa se joace, sa se distreze, sa faca ce ii place.            Seara Andrei il roaga pe Spiriduta sa nu mai presare praf magic la usa lui. Cand intra in camera, Ene il vede pe Spiriduta. Andrei adoarme si Spiriduta ii

Page 89: Povesti Cabala

povesteste tatalui sau cum l-a ajutat pe Andrei sa stea treaz doua nopti la rand.            Ene il dojeneste si ii explica ca, spre deosebire de spiridusi, oamenii au mare nevoie de somn pentru a putea sa faca ceea ce isi doresc.            Cand s-a trezit a doua zi, Andrei a inteles ca fara somn nu poate sa faca nimic din ceea ce ii face placere si din acea zi a avut mare grija sa doarma in fiecare noapte in care mama il ducea la culcare.           Dupa Maria Dorina Pasca "Povestea terapeutica", Editura Ardealul, 2004

Intre 3 si 6 ani copilul traverseaza asa numita perioada falica (Freud). De asemenea, la varsta de 5 ani copilul conserva notiunea de gen (intelegerea constantei genului feminin sau masculin in ciuda unor schimbari superficiale ale aspectului fizic). In acest context copilul devinde curios in legatura cu partile sale intime, in legatura cu diferentele dintre sexe. Deseori parintii si educatorii se jeneaza sa satisfaca curiozitatile copiilor

Page 90: Povesti Cabala

pe aceasta tema si ca urmare a acestui fapt unii copii ajung sa caute singuri raspunsuri la aceste intrebari: isi "spioneaza" colegii de gradinita la baie, isi "spioneaza" parintii, ridica fustitele colegilor sau trag pantalonii colegilor etc. Povestea de mai jos se adreseaza acestor tipuri de comportamente indezirabile.   Cum a devenit Ana prietena cu comportamentele bune                    Ana si Irina sunt doua surori care locuiesc in Bucuresti. Si Ana si Irina merg la gradinita. Ana este in grupa mare pregatitoare iar sora ei, Irina, este in grupa mijlocie. Ana este mereu zglobie si pusa pe sotii si, de asemenea, foarte curioasa. Ana o necajeste mereu pe surioara ei mai mica: ii pune piedica sa cada, da vina pe Irina cand face o boacana. Mai nou, Ana a devenit interesata de urmatorul subiect: care e diferenta dintre fetite si baietei? Intai a vrut sa se convinga ca Irina face si ea pipi la fel ca ea. Asa ca a urmarit-o cu atentie cand mama o ajuta pe Irina sa se schimbe. Pana aici, nimic neobisnuit. Multi copii au astfel de curiozitati. Dar Ana a inceput de la o vreme sa-i traga surorii ei chiloteii jos. I se parea amuzant cand sora ei se supara din aceasta cauza. Pentru ca Ana a vazut ca mama o certa cand facea acest lucru, a inteles ca daca vrea sa-si satisfaca in continuare curiozitatea, va trebui sa gaseasca o cale sa nu mai fie mereu certata. Asa ca o punea mereu pe Irina sa faca fel de fel de nazbatii: sa-i ridice fustita verisoarei lor, sa-i dea pantalonii jos verisorului lor, sa-l ude pe verisorul lor pe pantaloni si apoi sa rada ca acesta a facut pipi, sa-i urmareasca la baie pe copiii de la gradinita.                   Ana credea ca se poate distra la nesfarsit pe seama altora pana cand, intr-o zi, surpriza, lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. Un baietel nou a venit

Page 91: Povesti Cabala

la ei in grupa: chiar din prima zi Marin s-a dovedit a fi foarte nastrusnic si putin sensibil la nevoile colegilor lui. Asa ca Ana s-a trezit ca baietelul ii ridica fustita in cap si ii baga mana in chilotei. Ana s-a inrosit pe data si nu stia cum sa faca sa nu mai dea ochii cu colegii ei. Asa ca in acea zi nu a mai avut chef de joaca. A stat retrasa intr-un colt al grupei si de fiecare data cand isi amintea de ceea ce s-a intamplat ii venea sa planga. Cum a putut face acel baietel un lucru atat de urat? Nu s-a gandit ca ii va face rau? Deodata Ana si-a amintit de cuvinteler mamei ei: Toate partile corpului care sunt acoperite de costumul de baie sunt considerate intime. Acest lucru inseamna ca nu putem sa atingem aceste parti ale altor persoane, ca nu le aratam cand ne jucam cu alti copii. Singurele situatii cand este permis sa le aratam sunt atunci cand facem baie, cand ne schimbam chiloteii si cand meregem la doctor, daca doctorul ne cere acest lucru. Abia acum a inteles Ana cat de importante sunt aceste lucruri. A inteles si ca daca va continua sa stea suparata nu va rezolva nimic. Asa ca s-a dus la Miss si a rugat-o sa faca o lectie in care sa le explice tuturor copiilor aceste reguli. Tot din acea zi Ana a incetat sa o mai indemne la lucruri rele pe Irina.                   Toti copiii de la grupa au inteles ca daca sunt curiosi cu privire la partile intime, aceste informatii pot sa le afle de la activitatile cu Miss sau de la parinti sau de la medici. Si Marin a inteles repede care erau regulile grupei. In curand grupa lor a devenit cea mai disciplinata din gradinita. De multe ori educatoarele de la celelalte grupe ii dadeau drept exemplu de buna purtare. Cristina Tohanean     In unele cazuri copilul asteapta de fiecare data sa primeasca recompense pentru comportamentele

Page 92: Povesti Cabala

dezirabile pe care le pune in act. Povestea de fata se adreseaza acestor beneficii ale simptomului, sugerand intr-un mod indirect inlocuirea recompenselor obiectuale cu unele sociale (apreciere, stima si statut).

    Cum a invatat elefantelul sa nu-si mai supere burtica  

A fost odata ca niciodata o familie de elefantei: mama elefant, tata elefant si puiul de elefant. Toata lumea era foarte fericita. Parintii mergeau la serviciu iar puiutul de elefant mergea la gradinita elefantilor. Ii placea foarte mult la gradinita pentru ca acolo se juca si invata tot felul de lucruri: sa coloreze, sa cante, sa danseze, sa scrie, sa numere. Tot acolo avea si o multime de prieteni. Puiul de elefant era acum elefantel mare si era foarte mandru de asta. Si parintii lui erau la fel de mandri si il iubeau foarte mult. Elefantelul reusea sa manance singur, sa faca pipi la wc-ul elefantilor. Intr-o zi i s-a intamplat sa faca pipi pe el. Acest lucru a ingrijorat-o pe mamica lui. A doua zi elefantelul nu a mai facut pipi pe el si a observat ca a primit cadou pentru asta o ciocolata. Din acea zi elefantelul a inceput sa ceara in fiecare zi in care nu facea pipi pe el, cate o ciocolata. Daca nu-si primea ciocolata, elefantelul se supara pe data si facea din nou pipi pe el. Din aceasta cauza mamica elefant era foarte necajita. Ea stia ca burtica elefantelului suferea foarte mult de la atata ciocolata. Dupa mai multe zile in care a tot mancat ciocolata, intr-o zi, burtica elefantelului nu a mai putut suporta, s-a suparat asa de tare, incat a inceput sa-l

Page 93: Povesti Cabala

doara ingrozitor pe elefantel. Degeaba incerca elefantelul sa o roage sa se potoleasca. Ea i-a raspuns:

- Imi face rau atata ciocolata si tu nu vrei sa intelegi. Mereu ceri ciocolata si cadouri. Eu te ajut in asa de multe privinte si nu-ti cer nimic pentru asta. Am grija sa diger mancarea pentru ca tu sa poti avea putere sa te joci. Mama ta merge la serviciu in fiecare zi pentru ca sa poata castiga bani si nu cere cadouri pentru asta in fiecare zi. Azorel isi apara stapanul in fiecare zi si se multumeste sa primeasca cateodata un os. Nu cere in fiecare zi oase. Iar tu ceri mereu ciocolata cand reusesti sa faci pipi ca un baietel mare ce esti.

Elefantelul si-a dat seama cat rau ii facea burticii sale, care il ajuta foarte mult. De a doua zi a inceput sa nu mai ceara ciocolata sau alte cadouri. Din acea zi cadoul lui era faptul ca era elefantel mare, puternic si ascultator. Era cel mai mare cadou pe care il putea primi si era mandru de el.

 Cristina Tohanean

De multe ori cei mici, datorita incapacitatii de a verbaliza trairile emotionale, le exprima prin diverse cai la nivel corporal. Aceasta poveste "vorbeste" despre un coping dezadaptativ la frica de greseala, oferind apoi posibilitati de restructurare cognitiva.    Povestea ursuletului Martinica              Ursuletul Martinica era un ursulet foarte simpatic. Ii placea sa se joace, sa cante, sa danseze, sa construiasca, sa se uite la Power Rangers si sa mearga

Page 94: Povesti Cabala

la gradinita. Da, ii placea tare mult sa mearga la gradinita pentru ca acolo invata tot felul de lucruri minunate. In plus avea si o multime de prieteni. Cel mai bine se impaca cu o fetita ursulet, care era singura din grupa ursuletilor. Nu-i pasa daca ceilalti colegi, rautaciosi, spuneau ca nu e potrivit sa se joace cu fetitele. El facea o multime de jocuri interesante cu prietena lui. Avea si prieteni baietei ursuleti. In ultima vreme ursuletul nostru avea o mare ingrijoarare: ii venise in minte ca el trebuie sa faca toate lucrurile foarte, foarte bine. Dorea sa o impresioneze pe Miss ursoaiaca, pe prietena lui, pe mami. De aceea ursuletul Martinica se supara foarte foarte tare daca se intampla sa nu stie ceva la gradi, daca se intampla sa greseasca ceva la o fisa sau sa depaseasca in timp ce colora. In acelasi timp, insa, nu vroia sa se dea de gol si sa le arate si celorlalti cat de suparat este el in realitate. Uneori ii venea sa planga de suparare, dar se gandea ca se va face de rusine. Asa ca prefera sa sufere in tacere. Dar erau atatea lacrimi adunate si neplanse: trebuia sa scape cumva de ele. Asa ca cerea voie la baie de multe, multe ori sa mai scape de lacrimile adunate. Credea ca asta e solutia cea mai buna. Intr-o zi, obosite de atata mers la baie picioarele ursuletului si partile intime au cerut ajutorul unui spiridus care locuia in padure. Spiridusul era tare intelept si priceput la tot felul de solutii. Asa ca intr-o zi, pe cand Martinica se intorcea de la gradinita, i-a iesit in cale si i-a spus:             Stiu despre supararea ta. Iti voi pune trei intrebari magice si daca vei sti raspunsul la ele, supararea ta va disparea:            Prima intrebare a fost: Cine din intreaga padure reuseste sa faca intotdeauna toate lucrurile bine fara sa greseasca niciodata?            A doua intrebare a fost: Ce se intampla cand gresim?            A treia intrebare a fost: Ce inseamna prietenia?

Page 95: Povesti Cabala

            Spiridusul i-a dat trei zile lui Martinica pentru a gasi raspunsul. Martinica a stat si s-a gandit si a incercat sa vada care era raspunsul la cele trei intrebari.             In prima zi a gasit raspunsul la prima intrebare: nimeni nu face intotdeauna toate lucrurile bine. La inceput era cat pe ce sa spuna ca Mami face intotdeauna toate lucrurile bine. Dar si-a adus aminte ca si mami uita uneori anumite lucruri, ca si ea mai spune: "Vai ce neatenta am fost!"Dupa ce a gasit raspunsul la aceasta intrebare, Martinica a simtit cum supararea sa se imputinase deja.            A doua zi a gasit raspunsul la a doua intrebare. Chiar s-a intamplat sa greseasca ceva la gradi. A stat sa vada ce se intampla: prietena lui l-a iubit la fel de mult, Miss Ursoaiaca nu l-a certat, mami si tati l-au iubit ca in fiecare zi, jocurile i-au parut la fel de amuzante si placute. La fel si desenul lui animat cu Power Rangers. In plus a avut si o surpriza: pt. ca nu s-a mai suparat cand a gresit, Zana solutiilor l-a ajutat sa gaseasca solutia potrivita pentru a-si indrepta greseala. Miss l-a laudat ca si-a recunoscut greseala sa ca a reparat-o. Deja Marinica scapase de mare parte din suparare. Nici nu mai putea sa spuna ca nu-i iese nimic. Pentru ca isi daduse seama ca acest lucru nu era deloc adevarat.            In sfirsit in a treia zi Martinica a gasit raspunsul si la cea de-a treia intrebare. S-a gandit la prietena si la prietenii lui si si-a dat seama ca ii iubeste la fel de mult chiar si atunci cind gresesc. Si atunci, ca prin minune, odata cu frica de a-si pierde prietenii, a disparut si ultima picatura de suparare.            Martinica stia ca e posibil sa se mai supere cateodata, dar stia si ca la orice problema poate gasi o solutie. Mai stia ca supararea impartasita cu cineva trece mai usor. In sfarsit picioarele si partile intime rasuflau linistite ca nu mai erau puse sa munceasca atat de mult degeaba.

Page 96: Povesti Cabala

 

Cand respectarea regulilor casei devine o problema v-ar putea veni in ajutor povestea de mai jos:

  Povestea stupului de albine               Intr-un stup traia o regina foarte preocupata de calitatea mierii produse de supusele sale. Multa vreme, mierea a fost de calitate superioara, dar, de la un timp, lucrurile au inceput sa se schimbe: albinele au devenit mai superficiale, leneveau la umbra unei frunze sau se harjoneau intre ele.            Situatia a inceput sa se agraveze de la o zi la alta, cu toate observatiile reginei. Intr-o zi, cand toate albinele se odihneau, s-a produs un eveniment inexplicabil: stupul s-a rasturnat si toate albinele au fost aruncate afara. Din fericire, atat albinele cat si regina au scapat nevatamate. Speriate, albinele s-au grupat in jurul reginei lor.            In ajutorul albinelor a venit si regele bondarilor. Acesta a inceput sa analizeze situatia pentru a vedea care a fost cauza catastrofei. La sfarsit concluzia a fost urmatoarea: nenorocirea s-a produs chiar din vina albinelor, deoarece acestea au muncit fara sa fie atente astfel incat au depozitata toata mierea intr-o singura parte a stupului si l-au dezechilibrat.            Marele bondar a chemat toate albinele si le-a explicat cum au reusit sa dezechilibreze stupul. Albinele si-au inteles greseala. Din acel moment regina a devenit mai hotarata si toate deciziile ei au fost

Page 97: Povesti Cabala

respectate intocmai. Foarte repede albinele au refacut stupul, iar la festivalul mierii au castigat marele premiu.      Maria Dorina Pasca "Povestea terapeutica", Editura Ardealul, 2004

POVESTI PT ADULTI

O poveste de drum              "Misticismul persan povesteste despre un calator care se tara pe un drum aparent fara sfarsit. Era incarcat cu tot felul de poveri. Un sac greu cu nisip ii atarna de spate; un burduf gros cu apa ii era atarnat in jurul corpului. In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in stanga, un bolovan. In jurul gatului o piatra de moara se legana la capatul unei franghii roase. Lanturi ruginite, cu care tragea mari greutati prin nisipul prafos, ii raneau gleznele. Pe cap, omul tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit. Cu fiecare pas, lanturile zanganeau. Suspinand si gemand, se misca inainte pas cu pas, plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il chinuia. Pe drum, il intalni un fermier in caldura stralucitoare a miezului zilei. Fermierul il intreba: "O, calatorule obosit, de ce te incarci cu bolovanul acesta?"

Page 98: Povesti Cabala

            "Groaznic de natang, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte". Cu aceasta, arunca piatra la o parte si se simti mult mai usor.            Iarasi, dupa ce merse cale lunga pe drum, il intalni un fermier si il intreba: "Spune-mi, calatorule obosit, de ce te chinui cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele mari greutati de fier, legate in lanturi in urma ta?"            Calatorul raspunse: "Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi faceam mie insumi". Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe marginea drumului. Inca o data se simti mai usor. Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din nou.            Un fermier venind de pe camp il privi cu uimire si spuse: "O, om bun, cari un sac cu nisip, dar ceea ce vezi pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar burduful tau mare cu apa - ca si cum ai planui sa treci desertul Kawir. Tot drumul, un rau curat curge pe langa tine si te va insoti in calatoria ta pentru mult timp."            Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o groapa cu nisipul din ranita sa. Statu acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele raze isi trimiteau lumina spre el. Se uita la sine, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul sau si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il facea inca sa mearga atat de incovoiat. O dezlega si o arunca in rau, cat putu de departe. Eliberat de poverile sale, calatori mai departe prin racoarea serii, sa-si gaseasca adapost." "Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie" Nossrat Peseschkian

Cincizeci de ani de politete

Page 99: Povesti Cabala

             "Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi: „De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami.” A intins unt pentru jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus: „Draga mea tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste cincizeci de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult.” Nossrat Peseschkian

Sunt la fel de puternic ca acum patruzeci de ani             „Trei batrani, toti buni prieteni, stateau impreuna si vorbeau despre bucuriile tineretii si despre poverile batranetii. „Ah, gemu unul, madularele mele nu mai vor sa faca ce vreau. Cum mai alergam eu ca un ogar, iar acum picioarele mele ma parasesc la nevoie atat de des incat cu greu mai pot pune un picior in fata celuilalt.”            „Ai dreptate, il asigura al doilea. Am sentimentul ca puterile tineretii s-au prelins precum apa in pamantul desertului. Timpurile s-au schimbat si intre pietrele de moara ale timpului si noi ne-am schimbat.”            Al treilea, un mullah, predicator, despre care cu greu putem spune ca ar fi fost mai putin subred decat camarazii sai, dadu din cap si zise: „Eu nu va inteleg mai baieti. Eu nu am parte de ce va plangeti voi. Sunt la fel de puternic ca acum patruzeci de ani.” Dar ceilalti

Page 100: Povesti Cabala

doi nu putura crede asta. „Sigur, sigur!” protesta mullahul. Si chiar am avut ieri dovada. De cand imi pot aminti am avut un cufar greu de stejar in dormitorul meu. Acum patruzeci de ani am incercat sa-l ridic, dar puteti voi sa credeti,  vechi prieteni, ce s-a intamplat? Nu l-am putut ridica. Ieri mi-a venit ideea sa incerc din nou sa-l ridic. Am incercat din toate puterile , dar iarasi n-am putut s-o fac. Dar asta demonstreaza un singur lucru: sunt la fel de puternic ca acum patruzeci de ani.” Nossrat Peseschkian

Un motiv sa fii recunoscator              „Am nevoie de bani. Poti sa-mi imprumuti o suta de tumani (moneda iraniana)?”, il intreaba un om pe prietenul sau.            „Am banii dar nu ti-i dau. Fii recunoscator pentru asta.”            Manios, prietenul raspunse: „Ca ai banii si nu vrei sa mi-i dai, asta mai pot intelege. Dar ca trebuie sa-ti fiu recunoscator e nu numai de neinteles, ci si o rusine de-a dreptul.”            „Draga prietene, raspunse celalalt, mi-ai cerut bani. Ti-as fi putut spune: „Vino maine”. Maine ti-as fi spus: „Vino la sfarsitul saptamanii”. Astfel te-as fi putut amana la nesfarsit sau cel putin pana cand altcineva ti-ar fi dat banii. Dar nu ai fi gasit pe altcineva, fiindca ai fi fost atat de preocupat sa vii la mine si ai fi contat mereu pe faptul ca primeste banii mei. Asa ca ti-am spus cu toata sinceritatea ca nu-ti voi da banii. Asa ca ii poti cauta altundeva si incearca sa-ti gasesti norocul acolo. Fi-mi recunoscator!” Nossrat Peseschkian

Page 101: Povesti Cabala

Recommended