Povestea Celor 12 Zodii

7/18/2019 Povestea Celor 12 Zodii

http://slidepdf.com/reader/full/povestea-celor-12-zodii 1/81

Povestea celor 12 zodii

Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12copii intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodatadorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca I-a

luminat fata. Unul cate unul, fii au pasit pentru a-siprimi darul divin:

„Tie Berbecule, iti arazesc prima mea samanta pe care o poti sadi cu onoare. !entru fiecaresamanta care va rodi, inca un milion va rodi in mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand niciuna dintre acestea pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta. Tu vei fi primul care va sadiin mintea umana Ideea "ea. Dar nu este datoria ta sa ranesti Ideea. #iata ta este actiune sisi$urul tau scop este sa-l faci constient pe om de %reatia "ea. %elui care isi indeplineste menireaii daruiesc virtutea respectului de sine& Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.

„!e tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de apreface samanta in substanta. "unca ta este mareata si are nevoie de rabdare. Tu trebuie sa

implinesti tot ce a fost inceput, altfel semintele vor fi risipite in vant. 'u te vei indoi niciodata deputerea ta, nu-ti vei scimba $andul la mi(locul drumului si nu vei depinde de altii pentru a-tidesavarsi opera. iti ofer taria, foloseste-o intelept& )i Taurul reveni supus la locul sau.

„Tie, *eamanule, iti sunt sortite intrebarile fararaspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede sisimte omul in (urul sau. Tu nu vei sti niciodata de ceacesta vorbeste sau asculta, dar in cautareaintelesurilor adanci ale lumii vei afla darul "eu:cunoasterea& Iar *eamanul, in$andurat, pleca.

„!e tine, +acule, te investesc cu datoria de a-tiinvata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul saulacrimile astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor $andi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca.!entru aceasta primeste in dar familia pe care tu opoti inmulti& )i +acul se retrase timid.

„Tu, eule, ai menirea sa arati intre$ii lumi creatia"ea plina de stralucire. Dar sa te in$ri(esti demandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca esteopera "ea, iar %reatorul este unic. Daca vei uitaaceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplinitotul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele

tuturor. !entru aceasta ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez& eul pasi maiestuos spre loculsau.

„Tie ecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ceomul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu veiscruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei prevenicand $reseste. /stfel, creatia poate atin$edesavarsirea prin tine. !entru aceasta vei primi



puritatea $andirii& ecioara pleca privind atent in (urul sau.

„Tu, Balanta, ai misiunea de a-l a(uta pe om sa fieconstient de indatoririle sale fata de ceilalti. /sa,el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatiisi va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor sale. Te voi trimite oriunde estedezbinare, iar pentru stradania ta infinita de areaduce semenilor ordinea si calmul, iti voi daruidra$oste& )i Balanta se retrase umila spre locul sau.

„Tu, )corpionule, ai o insarcinare foarte dificila.#ei avea iscusinta sa patrunzi mintile oamenilor, dar nu iti va fi permis sa vorbesti despre ceea ceinveti. De multe ori vei fi cuprins de amaraciune datorita celor pe care le descoperi. /ceasta te vaapropia insa de "ine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt 0u va fi doar pervertirea Ideii"ele Tu vei vedea atat de multi oameni traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cuinstinctele lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale. Totusi, mai devreme sau mai tarziu, te veieintoarce la "ine si de aceea primeste supremul dar al otararii& )corpionul pasi ferm spre locul

sau.

„)a$etatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci atunci cand intele$ $resit Ideea"ea devin posaci. Umorul tau le va reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre "ine. #eitrece prin multe incercari si vei cunoaste neastamparul. Iti arazesc darul infinitei abundente pecare o vei raspandi pretutindeni, iradiind lumina& )a$etatorul se retrase (ovial la locul sau.

„De la tine, %apricornule, vreau straduinta sisudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-iinvata pe oameni sa munceasca. "isiunea ta nu esteusoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. insa pentru (u$ul poverilor tale eu iti

daruiesc intrea$a responsabilitate a omului& Iar %apricornul pleca devotat spre locul sau.

„Tu, #arsatorule, esti vizionarul omenirii, privireata desluseste toate posibilitatile $lorioase. #ei traiinsa durerea sin$uratatii pentru ca aceasta viziunenu-ti permite sa personifici Dra$ostea "ea. Dar pentru a-i intoarce pe oameni catre noile sanseprimeste darul libertatii pentru a servi omenirea oricand va avea nevoie de tine& #arsatorul pasiincrezator spre locul sau.

„Tu, !este, ai cea mai $rea misiune dintre toate. iticer sa ridici pe umerii tai toata suferinta omului.

acrimile tale sunt menite sa fie lacrimile "ele.Durerea aceasta este rodul intele$erii $resite a dei "ele, dar tu e3isti, ca sa-i aduci omuluicompasiunea. De aceea iti arazesc darul cel mai de pret: vei fi sin$urul dintre cei 12 copii ai "eicare "a va intele$e. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul in care te vei apropia deoameni si vei raspandi credinta& )i !estele se retrase emotionat la locul sau.

Dumnezeu a spus: „ iecare dintre voi are o scanteie din "ine. Dar nu trebuie sa luati partea dreptintre$ul, sa o nesocotiti ori sa o identificati cu%reatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul. %reatorul



insa este mai mult decat aceasta.

Trasaturile definitorii ale celor 12 zodii

Berbecul a fost investit cu ener$ia inceputului. 0lare idei ful$eratoare 4 de multe ori $eniale 4 sidoreste sa realizeze mai multe proiecte simultan, dar nu ii este caracteristica finalizarea lor.Berbecul este prima zodie la care se trezeste constiinta de sine 5el simte ca e3ista6.

Taurului i s-a conferit ener$ia stabilitatii, a fostinzestrat cu o mare putere de munca, incredere sirabdare si de aceea el poate duce la bun sfarsit orice actiune.

*eamanul a primit in dar puterea ratiunii, intele$erea spontana a lucrurilor si a fiintelor."anifestand curiozitate in orice domeniu, el studiaza, se informeaza si obtine cunoasterea pe care

doreste sa o impartaseasca celorlati pentru a le aduce si lor intele$erea.

+acului i-a revenit ener$ia sensibilitatii. 0l ii facepe oameni sa constientizeze emotia trairilor si$andurilor pe care le au. /re o mare atractie pentru viata de familie si de $rup, din dorinta de aobtine ecilibru si securitate emotionala.

eul - semn stralucitor $enerat de )oare - a fostinvestit cu ener$ia fortei nobile, re$ale. Dotat cuvitalitate, demnitate, vointa ferma si autoritate, elreuseste in actiunile sale si primeste mereurecunoasterea meritelor sale.

ecioarei i s-a conferit ener$ia lo$icii, adiscernamantului. olosindu-si in$eniozitatea, nativul are o eficienta practica in tot ce intreprinde.Tendinta sa spre meticulozitate si e3a$erare adetaliului vine din dorinta ca orice lucru sa fieperfect.

Balanta este simbolul ecilibrului intre minte siinima. !rimind in dar ener$ia dra$ostei si a iubirii,inzestrata deci cu un temperament afectuos sidelicatete, Balanta cauta instinctiv sa aduca armonie in mediul sau.

)corpionul este zodia care are le$aturi profunde cusubconstientul. 'ativul are acces la realitati divine,

dar si la aspectele animalice ale lumii subconstientesi de aceea oscileaza permanent intre culmi siabisuri. 0ste dotat cu abilitate mentala si putere dea $andi corect, tocmai pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa reuseasca printr-un suprem actde vointa sa se ralieze definitiv planului divin.

)a$etatorul dovedeste o uriasa putere de transformare spirituala. 0l este inzestrat cu toatecalitatile care faciliteaza raporturile umane: simpatie, elocventa si bunavointa. 0l orienteaza viatasa si a celor care se afla in (urul sau catre desciderea ma3ima fata de Univers.



'ativul din zodia %apricorn cucereste pozitii socialeinalte si reuseste sa-si faca le$aturi afectivedurabile printr-o autodisciplina infle3ibila, o vointale$ata de implinirea datoriei si un simt alresponsabilitatii iesit din comun. )uscita respectulsi stima celor din (ur, fiind un model in munca saor$anizata dupa principii precise.

#arsatorul este adeptul inventiilor, ori$inalitatii sireprezinta deci viitorul. Din dorinta de pro$res elcauta sa amelioreze nivelul de viata material sispiritual al altora si actioneaza cu independenta silibertate de spirit, neconformandu-se nici unei metode stabilite de colaboratori sau superioriierarici. /ceasta ii creaza uneori deziluzii amare si a(un$e sa considere ca viata este prea plinade nedreptati pentru a merita efortul sa reactioneze.

'ativul din zodia !esti traieste sub semnul infinitului, al credintei si al misticii. rientatprin e3celenta catre alinarea suferintelor aproapelui sau, el manifesta dra$ostea si sacrificiul desine.



Cum se serbeaza Sfintele Pasti in Romania?

- Un obicei care se practica numai in Bucovina in noaptea de Inviere este acela ca fetele sa se duca inclopotnita si sa spele limba clopotului cu apa neinceputa. Apa neinceputa inseamna ca persoana care ascos-o din fantana sa nu vorbeasca pana cand va fi folosita la spalatul clopotului. Cu aceasta apa sespala apoi fetele in zorii zilei de Paste ca sa fie frumoase tot anul si sa alerge feciorii la ele.

In trecut, feciorii isi alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca si pedepsi toate greselilefacute de-a lungul anului. Cei gasiti vinovati erau purtati in jurul bisericii si la fiecare latura erau loviti cuvergele de lemn la talpi pentru a nu mai repeta greselile in anul viitor.

- In zona Campulung oldovenesc, datina se deosebeste prin comple!itatea simbolurilor, a credintei inputerea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor.

In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se aseaza in forma de cerc, purtand lumanarile

aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa binecuvanteze bucatele din cosul pascal."iecare gospodar pregateste un astfel de cos acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei, dupaoranduiala stramosilor. In cos sunt asezate, pe o farfurie# seminte de mac $ce vor fi aruncate in rau pentrua alunga seceta%, sare $ce va fi pastrata pentru a aduce belsug%, zahar $folosit de cate ori vitele vor fibolnave%, faina $pentru ca rodul graului sa fie bogat%, ceapa si usturoi $cu rol de protectie impotrivainsectelor%. &easupra acestei farfurii se asaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate,bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri.

&upa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.In partile 'ibiului, e!ista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom $un arbust% asemanator cu cel deCraciun. 'ingura deosebire consta in faptul ca in locul globurilor se agata oua vopsite $golite de continutullor%. Pomul poate fi asezat intr-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.

- (a Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii,cozonoc si cocosi albi. Cocosii vestesc miezul noptii# datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosiicanta, )ristos a inviat* Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. +ste un semn ca, inanul respectiv, in casa lui va fi belsug. &upa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.

- In aramures, zona (apusului, dimineata in prima zi de Pasti, copiii $pana la varsta de ani% merg laprieteni si la vecini sa le anunte Invierea &omnului. azda daruieste fiecarui urator un ou rosu. (aplecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor 'arbatori fericite. (a aceasta sarbatoare,pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restulanului.

- In Arges, printre dulciurile pregatite de 'fintele Pasti se numara covrigii cu ou $numiti asa pentru ca incompozitia lor se adauga multe oua, /0-/1 oua la / 2g de faina%. "iecare gospodar se straduieste sa

pregateasca o astfel de delicatesa, care este si simbolul belsugului.

- In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecaremesean primeste o lingurita de pasti $vin3paine sfintite%. In meniul acestei mese festive se includeciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura demiel.

In dimineata zilei de Paste, copiii se spala pe fata cu apa proaspata de la fantana in care s-au pus un ourosu si fire de iarba verde.



- In 4ara otilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori.&aca nu au pazit-o bine, si a fost furata, acestia sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adicamancaruri si bauturi din care se infrupta atat hotii, cat si pagubasii. &aca aceia care au incercat sa furetoaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

- Pe valea Crisului Alb, la Almas, toata suflarea comunei se aduna in curtea bisericii. "emeile si fetele din

localitate se gatesc in straie de sarbatoare, si vin in curtea bisericii unde vopsesc si impistritesc$incondeiaza% oua.

)emnificatia reli$ioasa si semantica a mielului pascal

'arbatorile religioase sunt pentru credinciosi momente sfinte de preamarire a lui &umnezeu si de innoirespirituala. +le sunt tinute de oameni, deoarece inca de la creatie, &umnezeu le-a sadit in fire predispozitiade a fi in legatura cu +l, adica de a fi o faptura religioasa care cauta pe Creatorul sau pentru a-lbinecuvanta si a-i intari puterile sale spirituale si fizice.

Pentru poporul roman, sarbatorile principale si de inalta simtire spirituala sunt Pastile si Craciunul, care infiecare an sunt intampinate cu o negraita bucurie spirituala. &in cauza secularizarii si a miscarii ateistecare urmarea inlocuirea lor cu niste obiceiuri omenesti, cum ar fi serbarea lui os erila in loc de os

Craciun sau a sarbatorii de primavara cu nelipsitul iepuras ca simbol al poftei si fricii in loc de 'fintelePasti.

Credinciosii au nevoie de o cunoastere corecta a semnificatiei lor religioase, in cadrul sarbatorii Pastiloreste prezenta si jertfirea mielului pascal creata de &umnezeu la iesirea evreilor din robia egipteana, cands-a nascut un popor ales care sa traiasca in libertate.

Aceasta sacrificare a mielului pascal a prefigurat jertfa antuitorului de pe olgota, care a aduseliberarea omenirii din robia pacatului. 'acrificiul mielului pascal a trecut si la crestini care, in fiecare ande 'fintele Pasti, jertfesc un miel a carui semnificatie religioasa cei credinciosi n-o mai cunosc si semultumesc doar sa spuna ca asa au pomenit ca de acest mare praznic sa se taie un animal.

Atat in 5echiul, cat si 6oul 4estament este prezenta jertfa mielului pascal, ceea ce denota si din acestpunct de vedere o legatura fireasca dintre cele doua 4estamente. Pentru a intelege acest lucru si asublinia mai mult semnificatia mielului pascal este nevoie ca inainte de a e!pune datele despresemnificatia religioasa a mielului pascal la romani sa prezentam in acest sens datele biblice.

1. 7ertfa mielului pascal dupa #eciul Testament

'acrificarea mielului in ziua de /7 6isan cand incepe Pastele iudaic, este instituita de &umnezeu, ceeace atesta originiea sa dumnezeiasca $Ies /8, /-//%.

(a primul sacrificiu pascal, fiecare israelit a luat din sangele animalului si cu el a uns amandoi usorii sipragul de sus al casei, in care vor consuma carnea fripta cu azima si ierburi amare $Ies. /8, 9%. Cu privirela varsta, se precizeaza ca animalul sa fie de un an, ceea ce inseamna sa nu fie nici prea tanar si nici

prea batran, la care mai adauga integritatea corporala si sa fie de parte barbateasca $Ies. /8, 1-:%.

(a iesirea din robia egipteana, se permitea ca in loc de miel sa fie adus chiar un ied, animal pe care evreiinu l-au mai folosit atunci cand au intrat in 4ara 'fanta si dupa aceea $(ev. 8;, /8%. &in prevederile legatede modul cum sa pregateasca si sa consume jertfa, reiese rolul acestui, sacrificiu in cadrul sarbatoririiPastelui iudaic, care se praznuieste in prima din Cele /8 luni ale anului $Ies. /8, /%.

Precizarea ca toti copiii de familie dintre fiii lui Israel trebuie ca in ziua a /0-a a lunii 6isan sa aiba cate unmiel de un an $Ies. /8, 8% are in vedere obligativitatea aducerii lui, intrucat chiar in noaptea zilei de, /7



6isan sangele animalului va fi semnul ca in locuinta respectiva este o familie de evrei $Ies. /8, /;% si o vaocoli &omnul si nu va ingadui pierzatorului ca sa o loveasca $Ies. /8, 8;%.

omentul jertfirii mielului precede iesirea israelitilor din robia egipteana la care se adauga credintapoliteista, de aceea 'fantul Chiril al Ale!andriei spune ca fara acest sacrificiu care prefigureaza pe)ristos, nu avea loc nici eliberarea din +gipt si nici crutarea primilor nascuti dintre evrei $'fantul Chiril al

Ale!andriei, &e adoratione in spiritu et veritate, P. . :9, col. 8:/%. Acelasi 'fant Parinte mai spune cacine participa la binecuvantarea mistica sunt biruitorii mortii spirituale.

<ertfa mielului este strans legata,de Paste, care a marcat inceputul unei vieti noi si nasterea unui poporliber $Ies. /7, 7%. &esemnarea acestui animal a fost facuta de &umnezeu, deoarece mielul cu chipul saue!prima blandetea si inocenta pe care le-a observat pe buna-dreptate 'fantul rigorie de 6azianz. 4ot elne mai spune ca vesmantul necorupt al mielului prefigureaza pe cel al lui. esia, iar precizarea biblicapentru se!ul masculin al animalului este pentru a e!pia greseala lui Adam, cat si pentru a preinchipui pe"iul "ecioarei prezis de profetul Isaia $=, /7%.

In continuare se face o e!egeza interesanta pe marginea, te!telor vechi-testamentare de 'fantul rigoriede 6azianz care se refera si la varsta de un an a victimei, pentru a pune in lumina activitatea derascumparare pe care o va realiza esia, sau la integritatea fizica a mielului, asa cum va fi )ristos care

va purta consecintele pacatului.

> alta talcuire a aceluiasi 'fant Parinte priveste timpul de seara pentru aducerea mielului care va prevestipe cel al jertfirii &omnului )ristos pe olgota, la plinirea vremii. &e asemenea, frigerea animalului in focarata ca invatatura despre viitorul miel pascal, adica doctrina lui esia este dreapta si stabila $'fantulrigorie de 6azianz, >ral ?(5 in Pascha, in P. . ;:, col. :70-:18%.

&aca 'fintii Parinti au vazut in cele relatate de oise cu privire la ritualul mielului pascal niste referiri lalucrarea mantuitoare a lui esia, ielul lui &umnezeu, Care ridica pacatul lumii $Isaia /, 8%, unii teologimoderni au infirmat originalitatea si istoricitatea datelor scripturistice.

&atele vechi-testamentare despre sacrificiul mielului pascal, cat si sarbatoarea Pastilor iudaic au fostlegate de sarbatori pagane care ar fi fost imitate de catre evrei si care nu ar avea nimic demn de crezare.

Astfel, dupa unii critici moderni care incearca sa gaseasca contraziceri in cele relatate in cartea Iesireadespre momentul e!odului evreilor $Ies. /8, /1-8/%, cu situatia evenimentelor din +gipt, origineasacrificiului mielului pascal ar fi in jertfirea berbecului care se aducea in fiecare an la 4eba de sarbatoareaprimaverii inchinata zeului Amnu reprezentat cu corp de berbec.

Asemanarile sunt numai formale si nu de fond, deoarece mielul pascal a fost randuit de adevaratul&umnezeu - Iahve si prin acest sacrificiu nu se avea in vedere cinstirea divinitatii, ci marcarea unuieveniment important - iesirea din +gipt a evreilor.

Chiar daca si berbecul zeului Amnu se aducea primavara, deoarece era o sarbatoare a tebanilorinchinata acestui anotimp, mielul pascal se jertfeste tot in aceasta perioada de timp, care pentru Israel a

insemnat o noua viata libera.

(a pagani, accentul sarbatoririi cade pe revenirea naturii la o noua stare de lumina si caldura, favorabilevegetatiei. 'arbatoarea primaverii de la 4eba nu poate sta la baza Pastilor evreilor, intrucat acestia nuvenereaza niste stari naturale din natura, ci tocmai nasterea lor la o viata noua, pe care o putem intalni siin natura care intinereste in aceste conditii climatice.

<ertfirea berbecului in cinstea lui Amnu care reprezinta primavara si aducerea pieii animalului unei altedivinitati )eracles, reprezentat de soare si e!primand puterea divina, nu atesta izvorul din care s-au



inspirat evreii pentru sacrificiul pascal pus in legatura atat cu iesirea din robia egipteana, cat si decrutarea primilor nascuti ai lor.

otivele religioase care stau la baza celor doua sarbatori sunt deosebite radical si la acestea se adaugasi faptul ca in religia mozaica berbecul se aducea numai pentru cazurile de culpa@ de aceea mielul pascalse aducea ca jertfa de e!piere si de pace.

+!pierea nu are insa caracter cosmic, asa cum au inteles unii rationalisti, care au amestecat monoteismulcu politeismul privitor la sacrificiile sangeroase.

enuntand la datele scripturistice, cat si la traditia iudaica, unii teologi s-au lansat in opinii fanteziste,ine!acte si atunci cand au asemanat Pastile iudaic cu sarbatoarea pagana a primaverii si a soarelui,crezand ca ebraicul pesah $trecere%, se refera la momentul astronomic al trecerii astrului zilei inconstelatia berbecului.

Imaginatia lor ajunge pana acolo ca sa lege sacrificiul mielului pascal de un obicei de curatire babiloneancare consta din ungerea cu sange de miel a pragului de sus si a usorilor portii regale. Acest ritual inasiriana poarta denumirea de pesahu $a unge%, din care a iesit ebraicul pasach $a trece%. Atat ca forma,cat si ca sens, cei doi termeni semiti se deosebesc si lucrul acesta este valabil si pentru cei ce mai

incearca sa sustina ca Pastile iudaic a fost imprumutat de la babilonieni $pr. prof. dr. 5asile 4amavschi, Arheologie biblica, Cernauti, /;0, p. :7=- :7%.

&iferitele opinii ale criticilor rationalisti considera originea sarbatoririi Pastilor in sacrificarea intailor nascutidin animale, pentru a le ocroti de fortele intunericului. Aceste pareri care pretind a fi corecte, nu iau inseama faptul ca daca la primul sacrificiu pascal &umnezeu a nimicit pe primii nascuti dintre oameni sianimale, crutand primii nascuti ai evreilor, sarbatoarea pastilor a fost instituita nu pentru cei intai nascutidintre oameni, ci pentru eliberarea israelitilor.

Cu Israel Iahve va incheia un legamant special pe untele 'inai si l-a pregatit pentru infaptuirea planuluide mantuire a lumii de sub osanda pacatului. In amintirea crutarii-intailor nascuti ai lui Israel in pamantul+giptului si dupa aceea, &umnezeu a randuit ca sa fie inchinati (ui $Ies. /;, //-/8% si sa fie rascumparaticu 1 sicii de argint la locasul sfant $dr. ircea Chialda, 'acrificiile 5echiului 4estament, Caransbes, /71,

p. ;11%.

Prima jertfa a mielului pascal a fost adusa de toti fiii lui Israel, ceea ce inseamna ca toti au fost chemati laviata cea noua si ei sunt alesi ai lui Iahve. Potrivit poruncii divine, fiecare familie va consuma mielulpascal in asa fel incat sa nu-i zdrobeasca oasele si carnea sa nu o mai consume a doua zi. Ceea ce varamane din carne a doua zi trebuie sa se arda in foc $Ies. /8, /0%.

4ot ceea ce se relateaza despre mielul pascal s-a descoperit de &umnezeu-Iahve, de aceea oriceincercare de a vedea in acest ritual o mostenire pagana este de fapt o negare a relatarilor e!puse inPentateuh al carui autor, oise, a fost inspirat cand le-a consemnat in scrierile sale.

Acest ritual s-a savarsit mai intai in zona +giptului si va continua in cei 70 de ani prin pustiul 'inai. +l va

cunoaste un nou stadiu cand se va savarsi in 4ara 'fanta pana in anul robiei babiloniene $19= i. )r.% si seva continua dupa perioada poste!ilica $anul 1;9 i. )r.% cand se vor adauga multe obiceiuri sub influentarabinilor.

+liberarea israelitilordin robia egipteana a avut loc in luna Abib sau spicelor, in anotimp de primavaracand se coceau spicele. In cadrul acestei luni se serbeaza Pastile cand se jerfea mielul de un an $Ies. /8,:%, iar locasul sfant se tamaia si se aprindeau candelele $Ies. ;0, 9%.



omentul serii este prevazut pentru sacrificarea mielului pascal, adica apro!imativ orele /9#00-/#00 $5.4arnavschi, Comentariu la +!od, Cernauti, //;, p. 79%. &upa cartea &euteronom, timpul junghieriiPastilor, adica al mielului este prevazut dupa apusul soarelui $&euteronom /:, :% precizare care va fiulterior respectata de generatiile de israeliti.

'amarinenii fi!eaza timpul pentru jertfa mielului pascal din momentul trecerii soarelui de la orizont si pana

la aparitia intunericului. In ceea ce priveste calculul timpului de catre rabini, acesta ar fi intre orele /1#00-/:#00 si el este consemnat de Iosif "laviu $&e bello iudaica 5I, , ;% si in isna $Pesach 1, ;%.

Unii teologi afirma ca timpul jertfei mielului ar corespunde cu orele dinaintea si dupa apusul soarelui. >data cu celebrarea mielului pascal se mai serba 'fanta Cina, se aprindeau candelele si se aducea jertfa$Ies. 8, 7/%. Alti teologi opineaza ca mielul pascal a fost junghiat la orele /1#00, timp in care antuitorul)ristos a murit pe lemnul 'fintei Cruci $&r. 5. 'zmigels2i, Istoria (egii vechi, vol. I, Blaj, /01, p, /78%.

4impul sarbatoririi pascale este fi!at in fiecare an primavara, cand se coc spicele, de aceea de la acesteai s-a dat si numele Abib, care mai poarta si denumirea de 6isan, de la babiloneanul nisanri, fiind folosit side evreii intorsi din robia babiloniana.

&aca data de /7 6isan este respectata intocmai de evreii biblici si apoi de urmasii lor pana in zilele

noastre, acelasi lucru se poate constata si cu privire la pregatirea carnii pentru cina pascala. Carneamielului trebuia bine fripta ca si capul si maruntaiele care mai inainte sunt spalate de orice necuratenie$Ies. /8, %.

&upa 'fantul Iustin artirul si "ilosoful, mielul era asezat pentru frigere la foc in forma de cruce, iar cusangele sau se ungeau casele evreilor, in chip simbolic reprezentand locuintele sufletelor lor $'fantulIustin artirul si "ilosoful, &ialogul cu iudeul 4rifon, in P.. :, col. 1:/-1:7%.

(a aceste talcuiri interesante se adauga si cuvintele lui (actantiu care considera ca evreii faceau ungereain forma de cruce, iar prin oise &umnezeu a poruncit poporului Israel ca sa celebreze dinainte Pastileadevarat. Pentru acest mare ganditor crestin, mielul pascal prefigureaza pe antuitorul )ristos carepatimeste pentru mantuirea lumii $(actantiu, &ivin, institut. :, in P. (. :, col. 1;0-1;/%.

In gandirea 'fintilor Parinti, sacrificiul pascal este e!plicat in spiritul mesianic. <ertfa se aduce seara,deoarece preinchipuie pe )ristos, adevaratul iel si Pastor, Care se sacrifica de buna voie pentrucuratirea de pacate a intregii omeniri.

(a sfarsitul zilei urmeaza seara si apoi noaptea care este simbolul mortii, al odihnei pentru refacereafortelor fizice ale omului. In intervalul dintre zi si noapte se jertfeste mielul pascal, care a prefigurat peesia. +l se aduce in perioada lunii pline, deoarece lumina astrului de noapte simbolizeaza divinitatea, iarcorpul lunar reprezinta umanitatea lui )ristos. &upa cum lumina lunii inlatura intunericul si guverneazanoaptea, la fel si )ristos lumineaza pe cei din intuneric si restaureaza toala firea. &e aceea, &umnezeu aranduit ca )ristos sa moara, in timpul lunii pline, ca sa inlature negura pacatelor care cuprinsesera toatalumea $"otius, Ad. Amphilochium uaest. CC?(5, in P.. /0/, col. //89%.

4impul sacrificarii mielului este stabilit, dupa cartea &euteronom, la asfintitul soarelui $&eut. /:, =%, ceeace ne face sa intelegem ca el este legat in mod simbolic si de apusul, stapanirii faraonului caredivinizeaza astrul zilei $a%.

5remea e!ploatarii si umilintei este pe sfarsit si despre aceasta incetare a robiei prevesteste chiarsacrificiul mielului pascal, adus in +gipt de evrei, inainte de a-l parasi. (a consumarea carnii, ei ierauimbracati, cu toiege in maini si incaltati, pentru ca erau gata de drum $Ies. /8, //%.



ielul este junghiat de capul familiei si consumat de toti membrii acesteia $Ies. /8, 7%, iar cele prevazutecu privire la modul de consumare a carnii, ca si cum ar f i gata de drum nu s-au mai respectat ulterior $&r.ircea Chialda, op. cit, p. ;:7%.

In cartile canonice vechi-testamentare gasim prescriptii legate de ritualul mielului pascal. Intre acestea senumara si mentiunea ca milelul trebuie fript si nu fiert, ceea ce a dus la felurite interpretari. &upa unii

teologi, mielul se frigea din cauza ca era socotit intre jertfele prea sfinte $(ev. :, 8% sau pentru ca israelitiierau gata de calatorie.

In cartea Iesirea se spune de ostirea lui &umnezeu care a iesit noaptea din +gipt $Ies. /8, 7/% si care seva indrepta spre tara Canaan ca sa o ia in stapanire. Intrucat iesirea din +gipt s-a petrecut intr-un timpscurt, era firesc ca in acest ragaz, israelitii sa-si pregateasca hrana de calatorie cat mai repede si cel maieficient mijloc a fost frigerea carnii. Acest obicei de a frige intreg corpul animalelor se pastreaza lapopoarele orientale $&r. . Chialda, op. cit, p. ;:0-;:/%.

Un sens mai adanc asupra frigerii mielului pascal il intalnim la Isidor Pelusiotul care vede prin aceastamarele mister al incarnarii focului divin. +l vede in acest ritual pascal prefigurarea aducerii ielului lui&umnezeu care uneste in chip tainic focul divin cu carnea ca sa aduca stergerea pacatului $IsidorPelusiotul, +pistola =, / in P.. =9, ;80-;8/%.

&upa frigerea carnii, urma cina pascala, la care se consuma carnea impreuna cu painea nedospita$azima, matoh% si ierburile amare $Ies. /8, 8%. Intrucat la prima cina pascala &umnezeu a cerut israelitilorca sa manance in graba $Ies. /8, //%, acestia n-au avut timpul necesar ca sa pregateasca painea dospitasi au folosit azima, adica painea nedospita. "olosirea azimei nu s-a datorat grabei israelitilor de a iesi din+gipt, ci ea este pusa in legatura cu caracterul sacru al sarbatorii. +a este simbolul sfinteniei si curatiei,de aceea erau e!clusi de la sacrificiul si cina pascala toti cei necircumcisi $Ies. /8, 7;% precum si ceiintinati trupeste $6um. , %.

&e asemenea, azima este numita painea durerii $&eut. /:, ;%, ceea ce vine in contrast cu simbolul ei de,bucurie pentru mantuire $Isaia 1;, =%. &enumirea ei de paine a durerii amiteste de timpul celor 700 de anicand israelitii au consumat-o intr-o epoca de robie care s-a inasprit inainte de salvarea lor de substapanirea egiptenilor.

Ajungand in 4ara 'fanta, israelitii au continuat sa jertfeasca mielul pascal care are in plus doua momentemai deosebite privind mai intai junghierea animalului la Cortul sfant sau la templul sfant din Ierusalim siapoi darul de snop de orz din parga secerisului pe care obstea lui Israel il aducea a doua zi de Pasti.

Ajunsi in pamantul fagaduintei, credinciosii israeliti sacrificau numai miei, fara a mai folosi iezi. &enumireade miel - 'e$h% - este e!primata prin sinonimul imra $&r. . Chialda, op. cit., p. ;:;%. Biblicul se$h% setraduce nu numai prin miel, ci si cu ied $'ander-4renel, &ictionnaire hebreu - francais, Paris, /91, p.=0=%.

In vocabularul ebraic, cuvantul ied este redat prin termenul de ez care diferi ca forma de se$h% sisinonimul sau imra inseamna, de fapt, cuvant. Avand in vedere acest nume, putem spune ca 'fantulIoan Botezatorul s-a adresat ucenicilor sai vestind cuvantul lui &umnezeu care ridica pacatele lumii. Insatraducerea lui imra si cu miel este la fel de adecvata, mai ales ca in 5echiul 4estament se vorbeste derolul sau prefigurativ in iconomia mantuirii.

Impreuna cu azimele care se consumau timp de = zile, credinciosii evrei mai consumau ierburile amare$Ies. /8, 9%, care, dupa traditia iudaica se ridicau la un numar de cinci plante# lactuca, inthbigenera,parthenium, urtica si lactuca amara $)andbuch der biblischen Archaologie, ed. II, "ran2furt am ain,/9=0, p. 70;-701%.



&in aceasta mentiune se poate deduce caracterul religios al cinei pascale care nu se poate reduce doarla consumul de carne. Cifra cinci care reprezinta cele 1 ierburi amare simbolizeaza cele 1 simturi cu carea fost creat omul dupa chipul si asemanarea lui &umnezeu. In alfabetul ebraic este reprezentat de literahe care este atat forma articolului, dar si a numelui divin prescurtat de la hassem.

4otodata, ierburile amare amintesc evreilor de zilele grele petrecute in +gipt si, in general, greutatile

acestei lumi care trebuie invinse. (a fiecare Paste iudaic, sangele mielului ii curateste pe evrei de pacate,ca sa poata invinge necazurile lumii, iar cina ii uneste cu &umnezeu. Icoana vietii curate o e!primapainea nedospita care nu contine aluat.

+!egetii evrei ca abi ibn +sra au identificat in ierburile amare obiceiul egiptean de intarire a stomaculuipe care evreii il respingeau ca fiind defavorabil vietii lor. Aceasta parere, ca si altele, nu sunt adecvatesensului biblic in care se vede clar ca ierburile amare simbolizeaza viata grea a evreilor in +gipt $&r. .Chialda, op. cit, p. ;=7%.

'emnificatia religioasa care implica caracterul simbolic si tipic al mielului pascal se poate desprinde dinfaptul ca acest ritual aduce israelitilor renasterea la o viata noua si sfanta, care se va perpetua in toategeneratiile devenind, astfel# Imparatie preoteasca si neam sfant $Ies. /, :%.

&e Pastele lor, evreii, cand consuma din carnea mielului pascal isi aduc aminte de legamantul incheiat cu&umnezeu, marturisind ca sunt un popor sfant si curat, de aceea in fiecare an isi e!prima aceastarecunostinta la cina pascala. (una praznuirii Pastilor iudaic este Abib, al carui radical deriva de la eb -care inseamna verdeata $'ander - 4renel, op. cit., p. 8% si ea simbolizeaza prezenta vietii, luna de bucuriesi de odihna. Aceasta luna devine prima dintr-un an calendaristic, pentru ca ea se face inceputul vietiicelei noi si sfinte a lui Israel. &e numele sau se leaga inceputul istoriei poporului ales si cu ea seimplineste treptat planul iconomiei divine.

4ot in luna spicelor coapte - Abib - are loc alegerea mielului in ziua de /0 nisan, cu 7 zile inainte de a fiinjunghiat, pentru ca in acest rastimp, israelitii sa se pregateasca pentru cele necesare amintirii eliberariilor din +gipt# Cu privire la semnificatia celor 7 zile, unii e!egeti evrei vad in acestea in mod simbolic 7generatii care au trait in +gipt si au trecut de la iesirea din robia egipteana.

(a fel, ziua a zecea a lunii Abib e inteleasa ca simbol al incheierii timpului petrecut de evrei in +gipt &efapt cifra /0 este si simbolul perfectiunii divine si ea reprezinta chiar litera cu care incepe tetragramulbiblic Iahve, care este numele specific al lui &umnezeu.

&in acest moment, &umnezeu a hotarat eliberarea care a dus la instituirea Pastilor cand sesacrifica,mielul de un an. 5arsta mielului implica si un evident simbolism si anume puterea vietii tinere, dese! masculin si fara metehne corporale. Aceste insusiri isi afla implinirea perfecta in persoana lui Iisus)ristos care ne-a curatit prin sangele 'au ca un iel nevinovat si fara prihana, care nu si-a deschis gurasi a suferit moartea pentru faradelegile poporului $Isaia 1;, =-9@ I Petru /, /%.

Pana la instituirea preotiei levitice, poporul prin capii de familie si apoi intai nascuti, a sacrificat mielulpascal, ceea ce dupa "ilon Ale!andrinul era firesc, intrucat de Pasti toti israelitii aveau chemarepreoteasca $&r. C. Bahr, op. cit, p. :;8%.

4raditia iudaica acorda o mare importanta acestei chemari preotesti prin care poporul se curata depacate. Cu sangele mielului se ungeau usorii si pragul usii, pentru a fi implinita curatirea si sfintirea, carese va realiza mai tarziu prin turnarea acestuia la altarul locasului sfant $&r. . Chiaida, op. cit#, p. ;:%.

In ritualul mielului pascal un rol important il are sangele, care, asa cum spune 'fanta 'criptura, cuprindeviata in sine si acesta curateste sufletul $(ev. /=, //%. 'angele marcheaza caracterul e!piator la oricesacrificiu, inclusiv cel al mielului pascal, care are drept scop curatirea si sfintirea omului. &e aceea, prinaducerea lui se mijloceste intrarea in comuniune cu Iahve asigurara prin cina pascala in care este



prezenta nu numai ideea de purificare si sfintire, ci si spiritul de pace ce trebuie sa caracterizeze relatiiledintre &umnezeu si poporul sau.

&upa unii teologi, jertfa mielului pascal ar apartine e!clusiv sacrificiilor de pace, deoarece este prezentacina sacrificiala specifica acestora $&r. Bahr, op. cit., p. :;8%. Parerea acestora limiteaza sensul mult maicuprinzator al sacrificiului pascal pe care altii il situeaza in sfera sacrificiilor pentru pacat sau pentru

e!piere.

Bogata semnificatie a actelor care insotesc ritualul sacrificiului pascal include si actul ungerii cu sange ausorilor si pragului de sus al usii casei. Prin acest act se e!prima curatirea intregii locuinte, iar in chipfigurativ, trupul omului in care salasluieste sufletul $'fantul Iustin artirul si "ilosoful, op. cit, col. 1:/-1:7%. &upa cum se stie, potrivit (egii mozaice era fi!at tot pe usorii usii un te!t biblic care trebuieneaparat respectat de toti membrii casei, adica ai familiei $&eut. :, %.

Ideea religioasa de unitate si comunitate a israelitilor se reda prin aducerea unui miel de un an pentrufiecare casa sau familie de credinciosi evrei, care aveau indatorirea sa-l consume intr-o zi si sa nu treacapeste drum nici o parte din el. (a aceasta notiune de unitate si comunitate se aduga integritatea mieluluipascal care reprezenta icoana legaturii interne dintre &umnezeu si popor. Integritatea trupului e asiguratade frigerea carnii si interzicerea de a se frange vreun os din corpul sau $Ies. /8, /0%.

'piritul de comunitate intr-o atmosfera de curatie si sfintenie se desprinde cu claritate din cina pascalacare simbolizeaza Cina cea de 4aina la care toti sunt chemati sa intre in legatura unii cu altii si toti cu&umnezeu. in felul acesta jertfa devine sacrament, iar carnea drept mijloc de a intra in comunitate cu&umnezeu, Care ii sfinteste pe oameni. Aceasta cina pascala va prefigura Cina cea de 4aina din 6oul4estament, cand a fost instituita 'fanta +uharistie in joia mare de antuitorul )ristos. +lementele jertfeieuharistice sunt nesangeroase fata de sacrificiul sangeros al.mielului pascal si prin mijlocirea acestoraoamenii, in chip tainic se unesc cu &umnezeu.

&upa cum mielul pascal a preinchipuit pe antuitorul )ristos, la fel si cina care a precedat iesirea din+gipt a prefigurat Cina cea de 4aina din care se impartasesc crestinii pentru a intra in imparatia cerurilorin care este viata cea adevarata si lipsita de urmarile pacatului.

(a Cina cea de 4aina in loc de miel, avem painea si 'angele lui )ristos care era prezent simbolic in5echiul 4estament, iar in 6oul 4estament in chip real 4rupul si 'angele &omnului $I Cor. /0, /:-/=%. Asacum cina pascala purifica si unea pe toti cu &umnezeu, la fel 'fanta +uharistie, hrana spirituala acrestinilor, aduna, curateste si uneste prin 4rupul si 'angele lui Iisus )ristos cu &umnezeu.

&aca in 5echiul 4estament mielul pascal unea in chip simbolic pe toti cu Iahve, in 6oul 4estament, prinpainea si vinul transfigurate toti crestinii se unesc cu acelasi &umnezeu in mod real, 'fanta +uharistiefiind cina crestinilor prin care in mod real se unesc cu &umnezeu, avand caracter e!piator si de legaturacu &omnul $5. 4arnavschi, Arheologia.. p. :71-:7=%.

&in referirile vechitestamentare reiese clar caracterul religios al ritualului pascal in care sacrificareamielului a precedat iesirea din +gipt, dupa care a urmat trecerea minunata a israelitilor prin area osie.

4inand seama de caracterul pre-figurativ al acestui ritual, in 6oul 4estament el se plineste in Iisus )ristosielul lui &umnezeu al carui sacrificiu e!piator va fi urmat de apa botezului. &aca dincolo de area osieera pregatita prin jertfa mielului pascal mantuirea sau salvarea si sfintirea lui Israel, in 6oul 4estament,dincolo de Botez este )ristos prin care ne invesmantam cu harul mantuirii devenind fiii lui &umnezeu $&r.. Chialda, op. cit, p. ;1=%.

'fintirea lui Israel este legata de sacrificiul mielului pascal si prin acest ritual, poporul lui Israel devinesfant care se desparte de lumea idolatra a +giptului cu o multime de credinte desarte si obiceiuri strainereligiei adevarate - monoteiste. &e acum inainte, poporul va intra in comunitate sfanta cu &umnezeu, care



ii va ajuta sa ajunga in Canaan unde sa pastreze adevarata credinta si sa fie pregatita prin el intreagaomenire in vederea venirii lui esia.

Asadar, sacrificiul mielului pascal are un incontestabil caracter religios si ramane cea mai tipica jertfa carea preinchipuit jertfa lui )ristos. &umnezeu a randuit ca prin sacrificiul mielului pascal sa salveze nu numaipe cei intai nascuti, ci si intreaga comunitate israelita care va forma poporul ales slobozit din robia poftelor

si credintelor politeiste egiptene.

4oata aceasta randuiala isi va afla implinirea deplina prin jertfa lui )ristos prin care a ales un nou popor,sau noul Israel, care va cuprinde toata lumea, chemand-o spre credinta in &umnezeu din care izvorasteiubirea adevarata si iubirea dintre oameni.

'acrificiul mielului pascal se incadreaza in mod firesc in sarbatoarea Pastelui a carui originalitate mozaicaa fost contestata de teologii rationalisti care au alaturat-o de asa-zisa sarbatoare a lunii pline $&r. <.Benzinger, )ebraische Archeologie, ed. II, 4fbingen, /0=, p. =9% sau de un dans al serviciului divin $+d.Donig, eschichte der Alttestamentlischen eligion, otersloh, /87, p. 88%.

&in te!tele vechitestamentare reiese ca Pastele, ca si sacrificiul mielului au fost instituite de &umnezeu intimpul lui oise, fara nici o influenta din ritualurile pagane contemporane sau antemozaice. +le au fost

tipul celor din 6oul 4estament in care Pastele crestin cat si sacrificiul pascal au o evidenta originalitate sinu reprezinta nici o increstinare a unor obiceiuri pagane din primul secol al Bisericii primare.

2. 7ertfa mielului pascal dupa 'oul Testament

In vremea antuitorului, Pastele iudaic cunoaste cel de al treilea stadiu de sarbatorire care incepe dupaperioada poste!ilica $sec. 5I. i. )r.% cand s-au introdus din cauza influentei rabinilor, obiceiuri noi, ceea cea dus la savarsirea unui nou ritual pascal.

(a randuiala acestui ritual se pastreaza aspectul sacrificial constand din carne de miel, azima si ierburiamare la care se adauga fructe amestecate cu otet si consumarea celor patru pahare de vin,binecuvantate de capul familiei in timp ce se citesc te!te din Psalmi $//;-//9%.

Bucuria pascala aducea in fiecare an pe credinciosii evrei la Ierusalim, unde veneau in pelerinaj latemplul sfant@ prezenta lor la locasul sfant insemna manifestarea dreptei credinte si amintirea de iesireaminunata a stramosilor lor din robia egipteana.

Aceasta datina evreiasca a fost respectata si de antuitorul )ristos, Care la varsta de /8 ani s-a suit laIerusalim, unde a fost ascultat de invatatorii iudei care s-au minunat de raspunsurile si priceperea 'a$(uca 8, 7/-7;%. "iul lui &umnezeu a venit cu 'fintii Apostoli la Ierusalim pentru a serba Pastele iudaic,cand avea varsta de ;; de ani si jumatate, insa nu l-a mai tinut, deoarece a fost vandut de IudaIscarioteanul pe ;0 de arginti $atei 8:, /1%, dupa ce a plecat de la Cina cea de 4aina $Ioan /;, 81-89%.

&in relatarile despre Cina cea de 4aina, instituita in joia 'fintelor Patimi, se pot desprinde nistecaracteristici comune intre acestea si obiceiurile pascale iudaice. ai intai amintim spalarea picioarelor,

pentru a participa intr-o stare de puritate fizica la cina sacrificiala, iar la Cina cea de 4aina numai apicioarelor 'fintilor Apostoli $Ioan /;, 1%. Apoi folosirea paharelor cu vin binecuvantat de capul familiei sinumai unul la Cina cea de 4aina sfintit de "iul lui &umnezeu, precum si folosirea imnelor scripturistice deunii $Ps. //;-//7% si cantari de lauda de altii $atei 8:, ;0%.

<ertfa cea noua si nesangeroasa profetita cu cinci secole inainte de )ristos de profetul aleahi $/, //% s-aplinit la Cina ce de 4aina Cand antuitorul a instituit/ <ertfa +uharistica, binecuvantand si sfintind paineasi vinul care nu sunt simboluri, ci insesi 4rupul si 'angele 'au $atei 8:, 89%. Cele doua elemente



euharistice reprezinta 4rupul ielului lui &umnezeu care '-a jertfit o singura data si deplin pentru, toatalumea.

In spiritul invataturii 'fantului Ambrozie al ilanului, sacrificiul mielului pascal a prefigurat jertfa de peolgota a antuitorului )ristos. &in aceasta jertfa, crestinii isi hranesc sufletul si trupul prin 4aina 'fintei+uharistii. Potrivit comentariilor sale, animalul oferit de &umnezeu lui Avraam in locul fiului sau, Isaac, a

preinchipuit mielul pascal, care elibereaza pe Israel dintr-o stapanire inumana si vazuta si este tipuladevaratului iel care 'e va jertfi pentru salvarea intregii omeniri de sub osanda pacatului, adica dintr-ostapanire nevazuta $'fantul Ambrozie al ilanului, &e Abraham, I, 1, in P. (. /7, col. 7;=%.

&aca sangele inielului pascal in 5echiul 4estament avea o putere purificatoare si aducatoare de paceomului credincios cu &umnezeu, acest lucru se realizeaza intr-o stare perfecta in 6oul 4estament, prinrastignirea antuitorului, care se aduce pe 'ine ca un miel spre jungiere si ca o oaie fara de glas $Isaia1;, =%.

Cuvintele profetice ale +vanghelistului 5echiului 4estament s-au adeverit de 'fantul Ioan Botezatorul,care s-a adresat astfel ucenicilor 'ai# Iata ielul lui &umnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii $Ioan /, 8%.&aca cu sangele inielului pascal se curatau pacatele unui singur popor, el insa nu stergea pacatulstramosesc al lumii, asa cum va purifica numai sangele lui Iisus )ristos - ielul lui &umnezeu. In acest

fel, "ericitul Augustin arata clar ca mielul pascal a prefigurat pe antuitorul )ristos $"er. Augustin,Euaest. in )eptateuch, in P, (. ;7, col. :09-:0%.

Acelasi mare ganditor al Bisericii apusene arata ca 'fantul Ioan Botezatorul (-a numit miel, deoareceacest animal e!prima in mod cert inocenta, care, la modul superlativ, se atribuie numai "iului lui&umnezeu $"er. Augustin, In Ioan +v., (. /;1, col. /7/0%.

Cuvintele 'fantului Ioan Botezatorul se refera la ielul lui &umnezeu, prefigurat de mielul pascal in5echiul 4estament $Ies. /8, ;%. >rigen face o apropriere intre ielul lui &umnezeu si sacrificiul mieluluipascal, avand, totodata, in vedere si cele spuse de Isaia despre tipul mielului pascal $>rigen, Comment.in Ioan, 5I, ;8-;1, P. . /7, col. 89-8;%.

&eosebirea dintre Pastele iudgic si cel crestin consta in diferenta dintre mielul pascal adus odinioara de

israeliti si cel sacrificat de crestini la praznicul lor. +ste stiut faptul ca mielul pascal din 5echiul 4estamenta prefigurat pe cel din 6oul 4estament, care este ielul lui &umnezeu si '-a jertfit pe 'ine din iubirenemasurata pentru rascumpararea lumii din pacat. 4oate jertfele 5echiului 4estament, inclusiv cea amielului pascal n-au avut eficacitatea celei aduse o singura data si pentru totdeauna de "iul lui&umnezeu.

6ici chiar jertfele aduse de arhiererul (egii 5echi in ziua impacarii nu au adus ispasirea de pacat, asacum s-a implinit de antuitorul )ristos prin patimile, rastignirea si moartea 'a pe altarul 'fintei Cruci. +l aintrat o singura data si pentru totdeauna in 'fanta 'fintelor cu insusi sangele 'au purificator si nu cusange de animale $+vr. , /8%.

&upa 'fantul Apostol Pavel, jertfa de pe olgota a fost fara prihana si ea curata cugetul omului defaptele cele moarte ca sa slujeasca &umnezeului Celui viu $+vr. , /7%.

&in relatarile 'fintelor +vanghelii reiese ca antuitorul )ristos, la Cina cea de 4aina, n-a serbat Pastileiudaic, intrucat nu se aminteste nimic de mancarurile specifice acestui moment, inclusiv nelipsita carne demiel.

> alta marturie a nerespectarii praznicului iudaic este ca antuitorul, atunci cand a binecuvantat painea,aceasta nu era azima $matot%, ci paine dospita $lehaem, artos - atei 8, :, 8:%. (a acestea se mai,adauga si cele descrise cu privire la judecata antuitorului vineri dimineata, cand iudeii n-au intrat inpretoriu ca sa nu se spurce si sa manance Pastile $Ioan /9, 89% si unii dintre ei tot in seara aceleiasi zile



au cerut lui Pilat ca trupul &omnului si al celor doi talhari sa fie coborate de pe cruce si sa nu mai ramanasambata, fiindca incepea Pastile iudaic $Ioan /, ;/%.

In lumina 6oului 4estament, sarbatoarea Pastelui este legata de patimile, astignirea si Invierea&omnului, ceea ce subliniaza specificul acesteia fata de Pastile iudeilor. Crestinii l-au praznuit de lainceput, insa cu o anumita particularitate, in sensul ca tineau doua Paste, unul odata cu evreii, la /7

6isan ca Pastile Crucii si altul la /: 6isan ca Pastile invierii.

&aca prima comunitate crestina a fost dintre iudei, era normal ca acestia sa aiba in vedere Pastilemozaic, inclusiv cu sacrificarea mielului pascal care a avut un rol prefigurativ pentru 6oul 4estament.Practica iudaizanta de a tine Pastile crestin la /7 6isan, chiar daca nu cadea duminica a fost combatutasi abandonata de cei ce credeau in Iisus )ristos $Pr. Prof. +ne Braniste, (iturgica generala, Bucuresti,/;, p. /=1%. Pentru ei, obiceiul de sacrificare a mielului pascal a fost pastrat, intrucat in felul acesta sefacea trecerea de la Pastile (egii 5echi la cel al (egii 6oi, unde simbolul mielului este folosit deaghiografii 6oului 4estament si in special in Apocalipsa $Apoc. 1, :-/7, /7, /%.

5orbind despre biruinta impotriva fiarei savarsita de antuitorul )ristos, 'fantul Ioan +vanghelistul il mainumeste, pe langa apelativul de iel si Cuvantul lui &umnezeu $Apoc. /, /;%, apelativ care pune inlumina puterea ielului, deci a Cuvantului, de a birui pacatul din lume. Pacatul a adus raul in firea creata,

aducand lumea in robia diavolului, din care va fi eliberata numai prin sacrificiul ielului lui &umnezeu.

Identificarea ielului lui &umnezeu cu Cuvantul lui &umnezeu este in spiritul scripturistic, cunoscut fiindca o parte din minunile savarsite de antuitorul )ristos s-au facut doar prin Cuvant $atei /1, 89%.

Aceasta realitate a fost confirmata si de cei doi ucenici, (uca si Cleopa, care, atunci cand au fost intrebatide antuitorul )ristos in drumul lor spre +maus, fara sa-( recunoasca, I-au raspuns despre Iisus ca# eraprooroc puternic in fapta si in cuvant inaitea lui &umnezeu si a intregului popor $(uca 87, /%.

Cuvantul este chiar denumirea data antuitorului in prologul +vangheliei dupa Ioan $/, /%, termen al cartiicorespondent grecesc este (ogos, iar in ebraica &avar. In varianta ebraica, termenul nu inseamna doarvorbire, invatatura care se apropie de notiunea greaca, ci si lucru, fapta ce pune in evidenta putereaCuvantului de a se concretiza sau actiona. Un cuvant omenesc neacoperit sau necorespunzator cu faptaduce la promisiuni neimplinite, la demagogie fariseica care inseamna numai a spune si nu a face $atei

8;, ;%.

(ucrarea ielului lui &umnezeu sau a Cuvantului lui &umnezeu, prefigurata in 5echiul 4estament demielul pascal se incheie cu rastignirea si cu moartea 'a pe 'fanta Cruce si invierea 'a izbavind omenireadin robia nevazuta a diavolului. Apostolul Pavel e!prima fara echivoc realitatea lucrarii mantuitoare a"iului lui &umnezeu cand afirma ca )ristos este Pastile nostru, intrucat '-a jertfii pentru noi $/ Cor. 1,=%.

Prin invierea 'a care este temelia credintei noastre $I Cor. /1, /7%, )ristos '-a facut incepatura celoradormiti si cei morti intru +l vorinvia $I Cor. /1, 80@ I 4es. 7, /:%. Aceeasi afirmatie despre activitateasalvatoare a lui esia, prefigurata de sacrificiul mielului pascal cel nevinovat o intalnim si la 'fantul

Apostol Petru $I Petru /, /-80@ +. angenot, op. cit, col. 198@ ". 5igourou!, Agneau de &ieu, in&ictionnaire de la Bible Paris, /91, t. I, A-B, col. 8=/ -8=;%.

Pentru intreaga suflare crestina, )ristos, ielul lui &umnezeu, este Pastile care inseamna sarbatoarealuminii si a bucuriei. Acum ielul )ristos lumineaza pe toti in mod deplin si-i conduce spre libertatea siviata cea adevarata si netrecatoare. Bucuria invierii &omnului copleseste toate tristetile si in ea seconcentreaza vestea cea buna adusa intregii omeniri. +!istenta umana se umple de starea bucuriei reale,depline si durabile $Pr. Prof. &umitru 'taniloae, Pastile, sarbatoarea luminii in >rtodo!ie, in 'tudii4eologice, /=1 nr. 1-:, p. ;10-;1/%.



In fiecare an, Pastile crestin imprimavareaza sufletele credinciosilor si sarbatoarea o percep ca un act detranscendere a creatiei in )ristos Cel inviat. Biserica e!prima aceasta transcendere minunata in cuvintemiscatoare ca Pastile cele noua si sfintite, Pastile cele de taina $Idem, p. ;1:%.

Adevarul despre invierea &omnului nu a putut fi stavilit de cei ce i se impotriveau si el va fi propovaduit de'fintii Apostoli si urmasii lor chiar cu pretul vietii lor. (umea iudeo-greco-romana s-a opus cu vehementa

si cu toata impotrivirea nu a oprit mesajul invierii &omnului. &e aceea prin mesajul <ertfei si invierii&omnului se va da un sens adanc al vietii si omul va fi readus la frumusetea firii celei dintai $Prof. Ioanh. 'avin, Iconomia si roadele Invierii &omnului, in 'tudii 4eologice, /:8, nr. 1-:, p. 8==, 89/%.

Cina mielului pascal are o eficienta limitata fata de cea euharistica in cadrul careia se petrec lucruritainice, de comuniune a omului cu &umnezeu. &upa 'fantul Chiril al Ale!andriei, participarea la cinaeuharistica prin comuniune face sa locuiasca in noi )ristos in chip tainic $'fantul Chiril al Ale!andriei,Comentariu la (uca, in P.. =8, col. 0 C&@ drd. Ion Caraza, &octrina euharistica a 'fantului Chiril al

Ale!andriei, in 'tudii 4eologice /:9, nr. =-9, p. 1;:%.

Insemnatatea religioasa a jertfei euharistice este covarsitoare si folositoare omului credincios, intrucat unprim efect al impartasirii sale cu trupul si sangele &omnului este nemurirea. In 'fanta +uharistie neimpartasim cu trupul lui )ristos care are ca scop sa ne transmita intrega putere a 'a de a ne da viata mai

bogata si fara nici o urma de coruptie $'fantul Chiril al Ale!andriei, Comentariu la Ioan ?I, P.. =;, col.1== &-19/ BC%.

&espre importanta 'fintei +uharistii, antuitorul a vorbit iudeilor inainte de a fi instituita, spunand ca celce mananca trupul eu si bea 'angele eu ramane intru ine si +u intru el $Ioan 5I, 1:%. Celor caremurmurasera impotriva (ui, fiindca le spusese# +u sunt painea ce s-a pogorat din cer $Ioan 5I, 7% le-araspuns ca +l este painea vietii care s-a pogorat din cer si ca cine mananca din ea va fi viu in veci $Ioan:, 79, 1/%. Cei ce nu primesc trupul si sangele lui )ristos raman, asa cum invata 'fantul Chiril al

Ale!andriei, fara nici o participare la viata plina de sfintenie si fericire $'fantul Chiril al Ale!andriei,Comentariu la Ioan I?, 8, P.. =;, col. 1== AB%.

In cuvantarea 'a euharistica, antuitorul aminteste de mana care a fost data de &umnezeu si nu deoise, pentru hrana israelitilor. Aceasta nu este nici pe departe painea care pogoara din cer si da viata

lumii, aratand clar celor ce-( ascultau ca +l este painea vietii $Ioan 5I, ;/-;1%.

4aina 'fintei +uharistii care a fost prefigurata de mana, de jertfele nesangeroase si de azimile pe care leconsumau evreii in cele = zile pascale, este superioara acestora, pentru ca depaseste caracterul de jertfasi ofera omului posibilitatea de a se uni cu &umnezeu. +a a fost instituita in <oia 'fintelor Patimi cand'fintii Apostoli (-au intrebat, zicand# unde voiesti sa-4i pregatim sa mananci PastileF $atei 8:, /=%.

Imprejurarile in care a fost instituita 'fanta 4aina nu denota ca deja incepuse sarbatoarea Pasteluimozaic, iar antuitorul a zis 'fintilor Apostoli ca nu va mai bea din rodul vitei pana in ziua cand il va beacu ei nou in imparatia 4atalui 'au. +a se delimiteaza de Pastile mozaic, cand a avut locinviereaantuitorului )ristos, iar trupul si sangele 'au le ofera crestinilor printr-o prefacere tainica.

&e aceea, 'fanta +uharistie este nu numai 'fanta 4aina prin care se ofera darurile 'fantului &uh, ci si jertfa pentru c a elementele vazute - painea si vinul sunt schimbate in mod real in trupul si sangele lui)ristos. Cel ce se impartaseste cu ele primeste puterea de viata facatoare si sfintitoare, pe care nici o

jertfa sau act religios vechitestamentar nu putea sa o ofere credinciosului evreu $'fantul Chiril al Ale!andriei, Comentariu la atei ??5I, 8=, P.. =8, col. 718 C&%.

'fanta +uharistie este o jertfa nesangeroasa a ielului lui &umnezeu prin care se impartaseste celuicredincios, sub chipul painii si al vinului trupul si sangele lui )ristos, Care a biruit cu moartea 'a boldulmortii ca plata a pacatului. Prin consumarea elementelor euharistice, credinciosul se impartaseste cutrupul si sangele antuitorului )ristos. Ca urmare a acestei impartasiri cu )ristos, credinciosul primeste



nestricaciunea care ii aduce eliberarea din robia diavolului $Idem, Comentariu la (uca, P.. =8, col 118,BC%.

&in te!te noutestamentare reiese ca jertfa ielului lui &umnezeu a fost prefigurata de cea ardeiuluipascal, crestinii pastrand-o pentru praznicul 'fintelor Pasti, care pentru ei este )ristos $I Cor. 1, =%.>biceiul lor de a sacrifica mielul de 'fintele Pasti nu substituie insa in nici un fel jertfa euharistica.

&e asemenea, 'fantul Apostol Petru arata ca )ristos este mantuirea si jertfa noastra, Care si-a varsatscump sangele 'au ca un miel nevinovat si neprihanit $I Petru /, /@ +. angenot, op. cit, col. 198%.

Prin urmare, obiceiul crestin de Pasti al sacrificarii mielului are un temei biblic incontestabil si nu este osimpla sacrificare de animal. in catacombele romane el este reprezentat cu un potir, ceea ce inseamna cadin primele secole# crestine se cunostea semnificatia sa simbolica oferita de 'fanta 'criptura.'emnificatia sa religioasa simbolica o intalnim si la poporul roman, care i-a dat un nume special a caruisemantica trebuie inteleasa corect, atat de crestini, cat si de necrestini.

8. )emnificatia semantica a termenului 9miel9

Cunoasterea temeiurilor scripturistice ale sacrificiului mielului pascal care apare atat in 5echiul 4estametcat si in 6ou* 4estament in cadrul sarbatorii Pastilor, este cel mai bun lucu din partea unui crestin pentrua nu fi derutat de feluritele ipoteze referitoare la originea acestui ritual.

In locul acestor marturii biblice la care am adaugat e!egeza 'fintilor Parinti si a teologilor, isi fac loc parericu rea vointa sau care incearca sa infirme originalitatea si obarsia divina a celor doua sarbatori praznuitein fiecare primavara in decorul revenirii naturii la viata.

>riginea divina a acestor sarbatori este de necontestat si cunoasterea semnificatiei semantice acuvantului miel este edificatoare. In dictionarele filologice romanesti se mentioneaza provenienta sa dintr-un cuvant latinesc care, probabil, a e!istat doar in latina populara, nu si in cea culta, el fiind absent indictionarele latine. &upa cum se stie, limba, prin specificul sau, este spirituala, iar cuvintele suntinstrumente ale omului de a-si e!prima mesajele care trebuie cunoscute si nu reduse la fenomenemitologice.

&aca limba romana s-a nascut in scolile religioase din tinda bisericilor si din manastiri, i s-a imprimat unevident caracter religios-spiritual, aspect peste care se trece cu usurinta si se apeleaza la notiuniomonime sau sinonime prezente in alte culturi. '-ar putea spune pe buna dreptate ca o data cu nastereapoporului, a aparut si o limba adecvata in care sunt e!primate niste realitati sau simtaminte religios-morale.

4ezaurul nostru lingvistic are nenumarati termeni religiosi a caror origine este din 'fanta 'criptura, asacum este cazul cuvantului miel, mostenit pe filiera biblica si alcatuit din doua parti de cuvant# prepozitia miG din, de la, si numele divin +l - &umnezeu, care la randul sau este inrudit cu cu verbul ui G a fi puternic, afi tare. 4ermenul romanesc raportandu-l la izvorul biblic, e!prima un lucru foarte interesant si anume ca

jertfa pascala este legata de ielul lui &umnezeu,, Cel ce ridica pacatul lumii.

'tramosii nostri pentru a crea acest termen specific limbii romane nu au folosit ebraicul 'e$h%, deoareceinsenina nu numai miel, ci si ied. +ra firesc ca acest cuvant romanesc sa fie mai aproape ca forma de celebraic, asa cum este termenul amin sau sa vina pe filiera greaca in care echivalentul este substantivulamnos care se inrudeste eu denumirea divinitatii Amnu din 4eba.

> alta varianta veche a te!tului biblic este si te!tul latin cu radicalul agnus, care ca forma este departe dedenumirea romaneasca pentru jertfa pascala adusa de Pastile mozaic de evrei si de invierea &omnului -'fintele Pasti, de catre crestini. (a fel de deosebita este si forma slavona de agnet, deoarece pentru



romani nu e!prima notiunea de miel pascal, ci pe cea de miel euharistie careHse jertfeste ori de cate ori sesavarseste 'fanta (iturghie.

Constatam ca poporul roman a creat acest termen pentru a desemna atat jertfa adusa de antuitorul, catsi pe cea care a prefigurat-o in 5echiul 4estament. (a 'fanta Proscomidie se aduce jertfa nesangeroasadin paine la care preotul zice# <unghie-'e ielul lui &umnezeu, ceea ce inseamna ca substantivul

consacrat miel se refera si la trupul euharistie al antuitorului. Acest miel care inseamna din&umnezeu ne lamureste bucuria deosebita care o aduce crestinilor in fiecare an si, totodata, numele saueste conform cu invatatura scripturistica despre &umnezeu "iul, Care '-a nascut din 4atal.

Bucuria spirituala este e!primata prin sacrificiul mielului care in fiecare an este prezent la masa pascala acrestinilor. 4rupul care are nevoie de jertfa ielului lui &umnezeu se hraneste de 'fintele Pasti cu carneaanimalului. Acestui sacrificiu i se imprima astfel un caracter religios, fara a se substitui jertfei euharistice,in care )ristos, sub forma painii si a sangelui@ se ofera tuturor care-l primesc spre iertarea pacatelor,sanatate sufleteasca si trupeasca si spre viata de veci.

Pastrarea corecta a sarbatorilor religioase si in special a Pastelui mozaic pentru evrei a fost totdeaunabenefica pentru asigurarea unitatii de credinta si de neam a lui Israel. Atunci cand au neglijat aceastaindatorire, au cazut in idolatrie care a avut urmari dezastruoase pentru israeliti, de aceea cand s-au

organizat religios si social sub regi credinciosi, a fost nevoie de revenirea la datina lor pascala# 'avarsitiPastele &omului &umnezeului vostru, dupa cum este scris in aceasta carte a (egii $I5 egi 8;, 8/%.

Cele consemnate in 5echiul 4estament despre pastrarea corecta a sarbatorii Pastilor sunt o pilda pentrucrestini, care trebuie sa tina Pastile crestin, sarbatoare cu o mare importanta in pastrarea unitatii decredinta, cat si in intarirea si dezvoltarea vietii spirituale. Urmarile benefice, pentru om si societateconstau numai in tinerea lor conform randuielilor fi!ate de Biserica din care rezulta originea lor divina.

• Istoria sarbatorii Pastelui !astele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului, pentruprima data fiind sarbatorit in (urul anului 1;; inainte de <ristos.

&esi multi sarbatoresc si astazi Pastele, pentru multi el nu mai are nimic de a face cu &umnezeu, estedoar un prilej de mancare si bautura.

'arbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara. etrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viatape care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu douatraditii antice# una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach, cuvantul de origine al cuvantului Pasti.

Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului /700 inainte de )ristos. In aceasta data, evreii

au parasit +giptul cu ajutorul lui &umnezeu. 'criptura in cartea +!od $Iesirea% din 5echiul 4estament neofera instructiunile date de &umnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui oise. +vreii dinantichitate isi aminteau de faptul ca &umnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in +gipt.

Cu ocazia iesirii din +gipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel sisa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiauacestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de &umnezeu a trecut prin +gipt si a omorat toti fiii intainascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a muritnimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui &umnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor.



'angele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat inserios avertismentul lui &umnezeu.

In ceea ce priveste crestinii, &umnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, $oise% ci prin "iul 'au, Iisus esia. (egamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cuevreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus )ristos.(egamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiuniledate de &umnezeu.

(a Cina cea de 4aina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, &omnul Iisus a instituitsarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de &umnezeu.

&e Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus )ristos, fiul lui &umnezeu. &uminica - a treia zi dupa 'cripturi-femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. ormantul era gol pentru ca )ristos Inviase. Impotrivalor, a tuturor, a celor care (-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere egeleIudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai 'ai, pazit sub grea si recelespede de piatra, )ristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata# biruinta asupramortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.

)ristos a Inviat si a biruit, pentru +l si pentru noi. Credem si biruim prin oartea si Invierea lui )ristos,

murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu )ristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram deInviere@ prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui )ristos, ca triumf al nostru. +l a murit pentru noisi a triumfat pentru noi. In oartea (ui sta mantuirea noastra, in Invierea (ui sta biruinta noastra.

Invierea lui <ristos si invierea noastra in 0l

)ristos nu ramane in starea mortii decat atata cat sa se vada ca +l a murit cu adevarat, adica pana a treia

zi. Unirea deplina ca om cu 4atal prin jertfa Ii aduce fara intarziere starea de inviere. Aceasta arata ca nuse ajunge la inviere fara sa se treaca prin moartea ca jertfa, dar nu numai ca sa se arate ca trebuie sa setreaca de la trupul acesta muritor la cel nemuritor, ci si pentru ca starea la care se ajunge prin moartea ca

jertfa e o stare de unire deplina cu &umnezeu, deci cu totul superioara celei traite in trupul muritor. + ostare la care trece prin moarte cel ce va invia. )ristos ajunge la inviere indata dupa starea in care intraprin moartea primita ca jertfa, dar noi ajungem la ea la sfarsitul acestui chip al lumii, cand materiaintreaga se va transfigura, dupa ce va servi, in forma actuala, tuturor oamenilor de dupa noi sprecresterea spirituala si spre primirea in trupul acesta muritor a mortii lui )ristos. Aceasta si ca sa ne rugamaici cu intelegere, pentru cei ce au fost pe pamant inaintea noastra. Invierea fara intarziere a lui )ristos epreinaltarea (ui $"ilip II, % pentru ca +l a primit Cel dintai moartea ca jertfa de bunaoie si pentru ca +l sane fie nadejdea invierii tuturor si ca focar de atractie spre ea. Invierea lui )ristos prevesteste deplinatrecere de la viata robita legilor naturii in starea actuala, la viata din &umnezeu Cel absolut, in caremateria va fi ridicata in &uhul 'fant peste legile care o robesc si prin care robeste pe om.

'tarea mortii noastre fata de pacatele placerilor egoiste e o treapta mai inalta la care urca omul intranscenderea sa. Prin moartea cu trupul, acceptata din credinta, va trece la o treapta si mai inalta. Iarinvierea cu trupul va fi trecerea la cea mai inalta treapta. 'tarea mortii fata de pacat e o biruire a preamarilor dependente ale omului de lume si de trupul ajuns intr-o robie fata de ea prin pacat, sau prinslabirea legaturilor cu Absolutul personal. 'tarea mortii cu trupul va fi o eliberare completa a trupului deaceste dependente. &ar starea de inviere va fi ridicarea trupului de catre sufletul inaltat la treapta atinsaprintr-o mai mare penetrare a lui de &umnezeu, o data cu moartea trupeasca, la starea de transparentadesavarsita a lui &umnezeu prin omul intreg. 'ufletul reunifica prin aceasta trupul cu sine si, prin aceasta,cu &umnezeu la nivelul cel mai inalt, dupa asemanarea lui )ristos. 'e restabileste omul intreg, dar la



treapta de suprema transcendere si de deplina transparenta a lui &umnezeu prin el, asemenea lui )ristossi in unire ma!ima cu +l.

(a invierea cu trupurile vor fi dusi, la sfarsitul chipului actual al lumii si cei ce nu au lucrat deloc lapregatirea lor, pentru un trup deplin transparent si care, deci, n-au trecut cu sufletul prin moarte la otreapta mai luminoasa. Caci si aceia vor ajunge la o eternitate a lor cu trupul, fiindca )ristos, inviind, a

eternizat identitatea tuturor oamenilor creati de &umnezeu in intregimea lor sufletesc-trupeasca. &artrupurile acelora vor avea o opacitate dusa la e!trem si chinurile de patimi imposibil de satisfacut, in asafel ca nu va mai fi in ei nici o miscare de spiritualizare a lor, datorita e!tremei slabiciuni la care a ajunsspiritul lor. >pacitatea in care vor fi incremeniti va fi o rigiditate chinuitoare in rau, echivalenta cu e!tremaneputinta spirituala a comunicarii. Aceasta, nelasand sa se vada din sufletul lor nici o miscare spre bine,spre lumina, nici pentru ei, nici pentru allii, nu le va permite nici o deschidere. &eosebiti de ei vor fi cei ces-au pregatit insuficient pentru transparenta invierii. &esi sufletele lor trec dupa moarte intr-o stareoarecum intunecoasa, vor putea fi ajutati pentru o inviere fericita de rugaciunile altora.

>mul nu e om cu adevarat fara trup. &umnzeu a voit sa se faca transparent pe 'ine si spiritul omului siprin materie. &e aceea a creat pe om cu trup. 6umai prin trup spiritul lui se comunica in intregime.Intelegerea de catre om a nesfarsitelor nuante ale e!istentei nesfarsit de variate, bucuria (ui deosebita defiecare om, bunatatea de toate felurile manifestata in tot felul de acte, toate potentate de puterile

corespunzatoare ale lui &umnezeu, lucratoare in om, iau aspecte de frumuseti negraite, aratandu-se prinochii trupului, prin dulceata glasului, prin toata delicatetea si curatia felei. &ar aceasta inseamna otransparenta a trupului dusa pana la un grad care face imposibila contestarea realitalii spiritului.

&ar despartirea omului de &umnezeu, Izvorul infinitei vieti spirituale, a slabit, pe de o parte, forta deiradiere a spiritului omenesc prin trup, pe de alta, a facut trupul in mare parte opac si fata hidoasa,nesimpatica, prin faptul ca omul s-a ocupat in cea mai mare masura, daca nu e!clusiv, de placerile saleegoiste. iscarile patimase din el au fost si cauza descompunerii treptate a trupului, descompunereterminata prin moarte. >mul aproape ca si-a pierdut constiinta ca are un spirit stapan pe miscarilepatimase si insetat dupa imbogatirea din Absolutul personal. 'piritul si-a pierdut puterea asupra trupului,care, agitat de lacomie, de voluptati si de eforturile consumului, capata o fata urata, nesincera si sedescompune treptat. &ar el totusi va invia cu uratenia ce i-a devenit proprie. Inca din cele mai vechitimpuri, oamenii au devenit, pentru constiinta si preocuparea lor, numai trupuri $en. 5I, ;%

netransparente spiritual.

Pentru refacerea trupului ca mediu transparent al spiritului si al Absolutului personal, '-a intrupat "iul lui&umnezeu, suprema +!istenla spirituala '-a adus jertfa si a inviat ca om, pentru a face pe toti oameniicare se unesc cu +l prin credinta sa recastige prin puterea spiritului reintarit in ei de prezenta lui )ristos,trupurile in starea de suprema si vesnica transparenta. &ar cei ce nu fac si din partea lor eforturi inaceasta directie vor invia cu trupurile stapanite si cu fetele uratite de patimi.

Invierea lui )ristos n-a fost deci o readucere a trupului 'au la starea dinainte de moarte, caci aceasta (-ar fi tinut iarasi supus stricaciunii $coruperii% si mortii. &ar n-a putut fi nici formarea unui trup cu totul strainde cel dinainte de moarte. Ci a fost o readucere la viata a trupului 'au dinainte de moarte, dar spiritualizatla ma!imum, patruns desavarsit de armonia si comunicativitatea spiritului unit cu &umnezeu. 4rupul lui)ristos pastra urmele cuielor. Prin el aparea viata sufletului 'au propriu, imprimata de gandurile si faptele

(ui generoase si mantuitoare, purtat de e!trem de luminosul sau ipostas divin. Apostolii au cunoscut intrupul lui )ristos cel inviat, trupul (ui dinainte de moarte, dar ridicat la cea mai luminoasa slava,transparenta si frumusete duhovniceasca.

&atorita starii lui in duhovnicite, era un trup total transparent pentru sufletul si dumnezeirea 'a si deci ceice-I vedeau isi dadeau seama de prezenta dumnezeirii in el. +ra un trup eliberat de orice dependenta deconditiile vietii in lume. Participa deplin la viata Absolutului personal. +ra prin aceasta un trup luminat deslava Absolutului. +ra un trup al libertatii desavarsite si un transparent neumbrit al ratiunii, al inlelegerii sial simtirilor curate. Prin el nu se vede decat lumina. &eci, un trup care nu mai era supus necesitatilorcomune cu cele ale animalelor. In acest fel de trup se va imbraca fiecare om iubitor de )ristos la inviere,



dar pastrand notele lui personale si tot ce s-a imprimat in el prin faptele si gandurile lui cele bune dintimpul vietii pamantesti. Aceasta e slava pe care o vede 'fantul Apostol Pavel cand spune# ,,Asteptam caantuitor pe Iisus )ristos, care va preface chipul trupului nostru, dupa chipul trupului slavei (ui $"ilip III,80%. + aceeasi slava in care s-a imbracat trupul inviat al &omnului, care e atat de coplesit de &uhul, incatse poate spune ca &omnul cel inviat e &uhul. Iar aceasta inseamna ca trupul (ui are desavarsitalibertate. 'fantul Apostol Pavel spune aceasta prin cuvintele# &omnul este &uh. 'i unde este &uhul&omnului acolo este libertatea. Iar noi toti privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava &omnului, neprefacem in acelasi chip din slava in slava ca la &uhul &omnului $II Cor. III, /9%.

4rupul inviat va fi in starea spre care a fost creat trupul, prin ridicarea la participarea deplina la Absolut,prin trecerea lui la viata total libera a Absolutului, trecere numita in evreieste Paste. Invierea lui )ristose Pastele (ui si temelia Pastelui nostru al tuturor.

&espre caracterul duhovnicesc si, de aceea, plin de slava sau de lumina al trupului inviat al lui )ristosvorbeste 'fantul Apostol Pavel si cand declara ca invierea va face si trupurile noastre trupuriduhovnicesti, nestricacioase si pline de slava# "acutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu, iar Adamcel de pe urma $)ristos% cu &uh de viata datator. &e aceea si trupul nostru se seamana intrustricaciune, invie intru nestricaciune@ se seamana intru necinste, invie intru slava ... 'e seamana trupnatural, invie trup duhovnicesc $/ Cor. ?5, 71% .

'fantul rigorie de 6ssa considera aspiratia si chiar miscarea spre inviere sadite in fiinta noastra de&umnezeu. &e aceea, tot &umnezeu o si sustine, dar nu impiedica pe om sa o savarseasca si el. aulnu e mai tare ca puterea cea buna ... 6ici nu poate fi schimbarea si alterarea mai tare si mai persistentadecat Cel ce e pururea, la fel si fi!at in bine. &ar voia dumnezeiasca e neschimbabila, iar caracterulschimbator al firii noastre nu ramane fara nici un rau. &ar ceea ce se misca pururea, daca inainteaza sprebine, nu va sfarsi niciodata miscarea inainte, dat fiind drumul de parcurs. Caci nu va afla vreodata vreuncapat a ceea ce cauta, ca sa se opreasca din miscarea spre aceea. "ata de cei ce aduc ca obiectieimpotriva miscarii spre inviere faptul ca trupurile se descompun prin moarte si judeca dumnezeirea dupamasuri omenesti, declarand ca nici &umnezeu nu poate invia trupul, 'fantul rigorie spune# +ste insuflet o afectiune si iubire naturala fata de trupul cu care a convietuit, o afectiune si o cunostinla de peurma puterii sadite in fire, in baza unirii sufletului cu +l. Iar prin aceasta ramane intr-o comuniuneneconfundata cu trupul propriu, care distinge pe unii de allii. &eci, sufletul atragand iarasi la sine ceea ce-i

este inrudit si propriu, ce greutate ar sili puterea dumnezeiasca sa opreasca cele ce sunt familiare ca sase miste fiecare spre ceea ce ii este propriu, printr-o atractie negraita a firii.

&umnezeu a pus deci firea omeneasca intr-o miscare vesnica, care, dupa despartirea sufletului de trup,le face sa tinda a se readuna. Contributia (ui la invierea celor morti e in primul rand aceea de a nu seopune pornirii sufletului de a se readuna cu trupul. Conceplia 'fantului rigorie despre tendinta sufletuluidupa trupul ce l-a avut, corespunde invataturii despre unitatea de f iinta a omului, constand din trup sisuflet. &e asemenea, si ideii lui despre aspiratia spre e!istenta fara sfarsit a omului ca intreg.

In invatatura crestina oamenii, odata cazti in pacatul stramosesc, nu se mai pot elibera ei insisi demoartea trupului. olul lui )ristos, "iul lui &umnezeu cel intrupat, este indispensabil in scopul acesta,pentru ca omul nu poate reintra prin sine in cea mai deplina legatura cu &umnezeu inleleasa ca sicomunicare, fara sa inceapa aceasta comunicare de la &umnezeu. Iar invierea depinde de aceasta. &aca

cei plecati de aici incremeniti in rau nu mai pot sa se intoarca spre bine nici cu ajutorul lui )ristos, chiardaca invie si ei, ceilalti ajung la invierea definitiva intru fericire. In amandoua cazurile, oamenii ajung la ooprire a miscarii. Cei dintai se opresc in odihna fericita. Aceasta pentru ca umanitatea incadrata inipostasul "iului lui &umnezeu e intr-o comunicare desavarsita cu dumnezeirea, in veci neschimbata, dincare li se comunica si lor aceasta stabilitate de inviere, daca din partea lor s-au unit cu )ristos princredinta. &ulceata unirii desavarsite cu )ristos e asa de mare in starea lor de inviere, ca miscarea lor seopreste intr-o vesnica odihna comunicativa in )ristos si cu )ristos Cel inviat. + o idee pe care a clarificat-o 'f. a!im arturisitorul. 6umai asumarea firii omenesti in ipostasul Cuvantului, prin incadrarea in acestsan suprem de desavarsita iubire al e!istenlei, asigura pe cei ce voiesc impotriva mortii definitive sau aunor reincarnari nesfarsite, provocate de etern nedepline mullumiri. >amenii se pot uni usor cu "iul lui



&umnezeu, Care a intrat in putinta comunicarii vesnice cu ei prin umanitatea asumata si prin iubireanemarginita pe care le-o comunica prin ea. Iar prin aceasta ii tine statornici in fericirea ma!ima a odihneiin +i, incat nu mai doresc o miscare mai departe, care se poate schimba din buna in rea, din iluzia ca emai buna. In aceasta odihna vesnic comunicanta si in continua sporire in +I, iitline )ristos nu numai prinfaptul ca e ca &umnezeu infinit in puterea de viata datatoare a invierii, ci si prin faptul ca e Persoana si nuo esenta, ca in platonism si origenism, incapabila de o iubire constienta. + o Persoana dumnezeiascainepuizabila in dragostea nesfarsita ce ne-o arata. (a aceasta se adauga faptul ca aceasta Persoana etotodata om, aratandu-ne, in dragostea +i nelarmurita capabila de alte si alte manifestari, o intimitate si oinlelegere umana, dincolo de care nu mai simtim trebuinta sa trecem la una mai inalta. In felul acesta,>mul )ristos Insusi e si culmea e!istentei fericite la care ajunge omul. Caci in +l >mul insusi e si&umnezeu. In >mul insusi afla omul odihna fericirii eteme si infinite. &ar tocmai de aceea cel ce refuzacomuniunea cu )ristos refuza totul.

&e altfel, insusi 'f. rigorie de 6ssa afirma, de pe de alta parte, neschimbarea miscarii din bine, candvorbeste de miscarea stabila sau de stabilitatea mobila a celor inaintati in desavarsire. Iar daca e!ista ostabilitate eterna in bine a celor desavarsiti, de ce n-ar e!ista si o nemiscare din agitatia in rau a celorinvartosati in elF + o nemiscare care totusi nu e o odihna. Aceasta ne arata invierea in fericire, ca o culmea intregului uman, ca o ridicare a lui din relativitatea unei continue insatisfactii si ca o implinire a aspiratieifundamentale care-l stapaneste pe om. Iar invierea in nefericire, ca o insatisfactie fara nadejdea scapariidin ea. &ar odihna in culmea reala a fericirii nu-i o incremenire, ci o stabilitate mobila, cat si o bucuriecontinua in gustarea aceleiasi iubiri infinite, sau in iubirea fericita a aceluiasi 'ubiect infinit de iubitor.Iubirea desavarsita e si etern stabila si etern mobila pentru ca e vie si da viata, pentru ca cel ce iubeste emereu viu in manifestarea iubirii lui catre cel iubit, e mereu viu in comunicarea plenara cu cel iubit si celiubit mereu viu in iubirea nesfarsita ce i se arata.

Aceasta fericire culminanta, in comuniune cu "iul lui &umnezeu, Cel intrupat si inviat ca om pentru veci,si cu toti cei uniti in aceasta comuniune, nu poate avea loc fara transparenta spirituala ma!ima si preacurata a trupurilor, deci fara induhovnicirea desavarsita a lor, sau o are ca efect pe aceasta. Iubirea,transparenta spirituala prin trupuri, care asigura in acelasi timp integritatea comple!a a fiintei si a vietiiumane, si induhovnicirea egala cu o negraita imbogatire si adancire spirituala, tin la un loc. &ar la aceastaculme a fericirii prin inviere nu poate ajunge omul de unul singur dupa moartea sa, ci toti impreuna lasfarsitul lumii. Caci ea e o comuniune universala, o bucurie a fiecaruia de fiecare. &ar ea e daruita unorasi refuzata altora, pe temeiul unei judecati de obste. (a judecata aceasta se va osandi, sau se va pune inevidenta pentru veci, ceea ce au facut cei mai dinainte din istorie pentru inaltarea sau degradareaurmasilor si in ce masura urmasii s-au rugat pentru pacatele inaintasilor si au topit prin faptele lor bunefaptele rele ale acelora si urmarile lor in ei, si in aceia, in baza comunicarii din iubire intre ei si aceia.

Antecesorii se vor mantui prin bunele influente lasate asupra urmasilor, iar urmasii se vor mantui pe ei sipe cei dinaintea lor prin rugaciunile si faptele lor bune pentru inaintasi, dar si prin influentele lasate asupraurmasilor, iar urmasii se vor mantui pe ei si pe cei dinaintea lor, prin rugaciunile si faptele lor bune pentruinaintasi, dar si prin influentele bune lasate asupra urmasilor, care mai vin dupa ei la e!istenta, sau prinrugaciunile si faptele sale in numele acelora. Aceasta va descoperi rostul succesiunii generatiilor inistorie, sau va lumina insusi rostul istoriei, ca umanitate succesiva chemata sa inainteze, dar nu in modsilit, spre tinta de suprema desavarsire a ei in &umnezeu, in mare masura, in mod solidar. Istoria se vaarata solidara prin reciprocul bine sau rau ce si l-au facut generatiile anterioare si cele posteroare. +a echemata la o purificare continua pana la judecata din urma pentru Imparatia de veci. &ar faptele pentruinaintasi si urmasi nu pot sa nu fie si fapte pentru contemporani. Asa ne preparam pentru imparatia

vesnicei iubiri intre noi.

Cei buni se vor face atunci deplin transparenti prin trupuri, iar cei rai isi vor arata chiar in opacitatea lor nuatat materiala, cat intunecoasa spiritual, egala cu insingurare a lor, egoismul si dusmania pe care le-auintretinut in istorie, indiferent in care timp au trait. Cei de la sfarsit vor fi condamnati nu pentru influentarea asupra urmasilor, ci pentru lipsa rugaciunilor si a faptelor bune altruiste catre contemporani, pentrupredecesori. 4oti trebuie sa crestem spiritual prin iubirea fala de toti. 4oti avem datorii fata de toti. 5om fimantuiti si dusi in Imparatia iubirii, sau osanditi la o insingurare schizofrenica pentru ceea ce am facut saunu am facut tuturor. Aceasta pune in lumina importanta fiecaruia ca far de lumina sau ca izvor de



intuneric, de ura si de amagire in istoria omenirii, oricat de modest ar fi, intrucat s-a facut prin influentaavuta in ea, o pricina de osanda sau de mantuire si mai mare pentru sine si pentru altii.

&ar de transparenta spirituala oamenilor prin trupuri, care se va arata atunci, tine si transparenta lor prinlumea obiectelor, prin cosmos. Cei buni vor lumina atunci deplin, comunicandu-se mai mult si prin lumeamateriala. Cei rai o vor acoperi de intuneric si o vor face o piedica in comunicare. Aceasta isi va

descoperi prin cei buni, pe de alta parte, sau in modul acesta, sensurile ei adanci si frumuselea armoniilordin ea, caci oamenii nu vor mai fi opri li la uzul lucrurilor, ca mijloace de intretinere a trupurilor. iscarilede suprafata a fortelor din ea, corespunzatoare trebuintelor trupesti, vor fi coplesite de aratarea adancimiilor spirituale, de revelarea tot mai mare a minunatelor lor armonii, ca si de contemplarea linistita a acelorsensuri de catre oameni, care vor vedea in ele pe &umnezeu, concomitent cu adancirea lor in ei insisi siin ceilalti, prin comuniunea dintre ei.

6u se poate sa nu tinda si lumea spre o linta a desavarsirii ei, care nu poate fi decat o deplina revelare afrumusetilor ei in &uhul 'fant. 6umai miscarea spre o astfel de tinta a deplinei ei transparenle si iluminaripentru &umnezeu si spre starea de mediu de comunicare desavarsita intre oameni, ii poate revela sensulde opera creata prin Cuvantul in &uhul 'fant, pentru a se umple tot mai mult de +l.

Acesta va fi cerul nou si pamantul in care locuieste dreptatea $II Petru III, /;@ Apoc. ??I, /%, sau viata

comuniunii in iubire. Acestea vor fi aduse nu printr-o transformare evolutiva, ci dupa multe zguduirisociale, dependente de voia oamenilor si de o influenta demonica asupra ei si printr-un foc care vadesface stihiile arzandu-le si va facte sa piara cerurile de acum $II Petru III, /0%. &ar si ele vor contribui lacresterea spirituala a unora, ca sa ajunga si ei la invierea intru fericire. 6u numai omul, ci si universultrebuie sa treaca prin moarte pentru a transcende starea actuala supusa unor legi rigide, pentru a devenimediu transparent al Absolutului personal, care va coplesi legile ce robesc acum pe, oameni prin iubireacomunicanta a acelui Absolut, care va umple si persoanele umane.

Invierea lui )ristos ne-a revelat chipul actual al lumii ca destinat sfarsitului, sau transfigurarii. Pana lainvierea lui )ristos nu se stia de aceasta. 'e cugeta ca chipul acesta al lumii, in care persoanele apar sipar ca mor definitiv, va dura vesnic in sensul lui, ca un Cronos care naste mereu prunci noi, pe care-imananca. Invierea lui )ristos ni s-a aratat ca inceputul partii finale ale acestui chip al lumii, caci )ristoslucreaza la invierea (ui, prin trupul eliberat de rigiditate a lui, asupra lumii ca sa o ridice la starea de

mediu potrivit vietii oamenilor inviati cu trupul pentru vesnicie. &e aceea, Apostolii prezinta timpul de dupainvierea lui )ristos, ca timpul de pe urma.

Prin ea s-a proiectat asupra lumii si a timpului lumina sensului. (umea aceasta nu poate fi din veci si nupoate dura in veci, ca o lume care naste oameni ca sa-i omoare. Aceasta ar arata-o ca o e!istenta prinsine, dar profund imperfecta, profund imprimata de rau, ceea ce implica o totala contradictie@ sau ca oe!istenta care in aceasta imbinare de bine si rau, sau mai degraba dominata de rau, nu are nimic maiputernic deasupra ei, in non-sensul ei. Invierea lui )ristos a umplut toate de lumina. Invierea lui )ristossi invierea noastra in +l arata victoria finala a binelui in ea, ca adevarata relatie intre oameni. +a da unsens si o tinta pornirii de transcendere spre comuniune, traita de oameni in lume si arata pe &umnezeulucrand pentru transparenta 'a tot mai luminoasa, chiar prin trupurile oamenilor si prin cosmosul legat deele, ducandu-Ie spre eternitatea fericita a deplinei transparente si comunicari ale 'ale si a oamenilor intreei.

De )fintele !asti

'fantul Apostol si +vanghelist Ioan relateaza ca ultimul cuvant rostit de antuitorul pe 'fanta Cruce a fostsavarsitu-s-a, caci apoi plecandu-si capul si-a dat duhul $Ioan ?I?, ;0%. &eci a murit Iisus )ristos, "iulintrupat al lui &umnezeu - &umnezeu adevarat si >m adevarat - care prin jertfa vietii 'ale ne-a mantuitdin robia pacatului.



Ca om adevarat, Iisus a trait pe pamant in conditiile vietii umane - s-a acomodat lumii, cum se e!primaun teolog - dar, fiind totodata si &umnezeu adevarat, transcende in multe privinte aceasta acomodareumana. 'pre ilustrarea afirmatiei mentionam# 6asterea, oartea si Invierea 'a.

'asterea. Ingerul avriil, anuntand Prea Curatei si Pururea "ecioarei aria nasterea lui Iisus, ii spune#&uhul 'fant va pogora peste tine si puterea Celui preainalt 4e va umbri, pentru aceea si 'fantul care se

va naste din tine "iul lui &umnezeu se va chema $(uca I, ;1%. &eci n-a fost o nastere in conditiile vietiiumane.

"oartea. &upa 'fanta 'criptura moartea este o urmare a alterarii firii umane prin pacat $"ac. II, =@ om.5II%. 'i Boldul mortii este pacatul, iar puterea pacatului este legea $I Cor. ?5, 1:%. &eci moartea n-arecaracterul unei simple fatalitati oarecare si ea n-ar avea nici o putere, daca pacatul nu i-ar fi deschisintrarea in domeniul vietii umane si nu i-ar fi oferit spatiul de activitate. &ar nici pacatul nu i-ar fi pututconferi mortii vreo putere, daca n-ar fi legea $divina%, care are de la &umnezeu puterea de a condamna.'i abia prin puterea legii de a condamna primeste si pacatul puterea lui mortifera, si de la amandoifactorii primeste moartea puterea ei, e!ecutand adica sentinta data de lege. Prin urmare moartea poate fiinlaturata - vorbim in cadrul conceptiei religioase crestine - numai prin indeplinirea deplina a sentintei datede lege. Aceasta s-a facut de )ristos si prin +l lucrarea se aplica si noua. Apostolul Pavel spune inprivinta aceasta# ultumita lui &umnezeu, Celui ce ne da noua biruinta prin )ristos, &omnul nostru $I

Cor. ?5, 1=%. Iar unicul protest impotriva alterarii prin pacat il constituie minunile si Invierea lui Iisus, elefiind o indicatie eshatologica despre ceea ce planul divin a voit sa fie creatia divina si despre ceea ce va fiea iarasi in imparatia lui &umnezeu# viata, pace, eliberare de razboi s.a.

oartea lui Iisus, e reala, dar nu-i o acomodare la moartea umana, pentru ca lipseste esentialul#legatura dintre pacat si moarte. Pacatul nu-( poate tine captiv pe Iisus, sanctionandu-( cu moartea, caci+l este fara vina si pacat si de bunavoie s-a daruit mortii, ca jertfa substitutiva si e!piatoare pentru ceicare, avand vina si pacat, sunt prinsi in plasa mortii, aducandu-le mantuirea. 4oate sunt de la&umnezeu, Care ne-a impacat cu 'ine prin )ristos $II Cor. 5, /9%.

&esigur, insusi &umnezeu cel viu - 4atal, si "iul si &uhul 'fant - este antuitorul nostru, dar a realizatmantuirea noastra in infatisarea umana a persoanei a doua a 'fintei 4reimi - adica prin intruparea "iului'au. Asa a iubit &umnezeu lumea, incat a dat pe "iul 'au Unul-6ascut, pentru ca oricine crede intru

&ansul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica $Ioan III, /:@ Ioan I5, %.

antuirea religioasa este opera iubirii divine - si iubirea aceasta caracterizeaza, evident, si jertfaantuitorului. ai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are ca viata lui sa si-o dea pentru prieteni$Ioan ?5, /;% spune insusi antuitorul. Iar lucrarea savarsita din si cu iubire, fireste, este savarsita debuna voie. '-a dat pe 'ine pentru noi, prinos si jertfa iui &umnezeu $+fes. 5, 8@ +vr. I?, /7%.

&e bunavoie a luat Iisus asupra 'a vina si pacatul fapturilor umane - de bunavoie si-a jertfit viata 'apentru mantuirea lor.

oartea este chipul special in care autodaruirea jertfitoare a lui Iisus s-a infaptuit spre mantuirea noastra.(a Cina cea de taina, Iisus insusi, prin cuvintele intrebuintate, a aratat limpede ca moartea 'a, ce aveasa urmeze, are caracterul autodaruirii jertfitoare pentru izbavirea de pacat $(uca ??II, /=-80%, refacand

legatura harica dintre credinciosi si &umnezeu, intru +l, prin sangele (ui, avem rascumpararea siiertarea pacatelor $+fes. I, =%. Prin jertfa lui Iisus am fost izbaviti de pacat, prin suferintele 'ale am fostindreptati, prin moartea 'a impacati cu &umnezeu. )ristos n-a facut nimic pentru 'ine, ci totul pentru noi.

Intunericul, care in ceasul mortii lui Iisus s-a facut peste tot pamantul si ruperea catapetesmei 4emplului$(uca ??III, 77-71% sunt e!presie si simbol ca s-a incheiat un asezamant invechit si imbatranit $+vr. 5III,:-/;%. inune si semn constituie si marturisirea sutasului roman facuta la privirea mortii lui Iisus# Cuadevarat omul acesta era "iul lui &umnezeu $arcu ?5, ;%. In ceasul in care Iisus murea prin sentinta

justitiei romane, predat ei de catre cei alesi, gura unui pagan recunoaste &ivinitatea celui crucificat,



filiatiunea 'a divina, pe care a marturisit-o 'i +l insusi prin cuvintele# Parinte, in mainile 4ale dau duhuleu $(uca ??III, 7:%.

oartea lui Iisus pe 'fanta Cruce are deci caracterul unei reale autojertfiri e!piatoare, substitutive pentruizbavirea credinciosilor din pacat, deschizandu-le un nou drum. +a este trecerea de la un asezamantvechi si intrarea intr-un asezamant nou. In si prin )ristos s-a revarsat o viata divina in faptura umana

credincioasa, astfel ca aceasta este acum, ca totalitate, iarasi legata haric cu &umnezeu.

Uimire produce uneori faptul - mentionam in tangenta - ca Iisus n-a opus nici o rezistenta prinderii sicrucificarii 'ale, ceea ce ar insemna o slabiciune din partea (ui. &ar uimirea aceasta n-are temei, intrucatatitudinea lui Iisus este in deplina concordanta cu invatatura si cu misiunea 'a. In preajma Patimilor 'ale,antuitorul lasa doar ca scump testament al 'au# pacea $Ioan ?I5, 8=%@ si alta data spusese# 6u statiimpotriva raului $atei 5, ;%@ Celui ce te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt.., celui cevoieste sa-ti ia haina, lasa-i si camasa.. iar de-te va asupri cineva sa mergi o mie de pasi, mergi cu eldoua mii. $atei 5 ; s.u.%. &eci totdeauna duhul iubirii, al pacii si al buneiintelegeri sa domneasca inrelatiile dintre oameni. Inseamna aceasta o slabiciuneF 6u, precum nu inseamna slabiciune nicineimpotrivirea lui Iisus crucificatorilor 'ai. Parinte, iarta-le, caci nu stiu ce fac $(uca ??III, ;7%. Aici nu-ivorba de alegere intre a se impotrivi si a nu se impotrivi, ci intre a se impotrivi si a suferi, si prin suferintaa birui. Iisus merge insusi in intampinarea celor care veneau cu torte, felinare si arme, ca sa-( prinda

$Ioan ?5III, ;-7%. erge deci de bunavoie la suferinta. 5indeca pe slujitorul caruia unul dintre ucenicii 'aiii taiase urechea $(uca ??II, 10-1/%, caci nu voia ca ucenicii 'ai sa-( apere cu forta. + singura minunesavarsita de Iisus in timpul suferintelor 'ale. (a auzul numelui 'au, soldatii se dau inapoi $Ioan ?5III, 7s.u.%, dar Iisus nu-si cauta scapare prin fuga.

&ar lipsa aceasta de impotrivire pe care o propovaduieste antuitorul cu cuvantul si cu fapta, nuinseamna adeziune la rau sau, simplu, suportarea raului. 6u-i lipsa de impotrivire, propriu-zisa, ci oimpotrivire ui generis +ste raspunsul pe care il da iubirea, intrupata in )ristos, uneltirilor raului.ezultatul nemijlocit al acestora pare a f i biruinta raului@ dar in trainicie este mai puternica iubirea, cacisuferintele lui )ristos sunt urmate de Invierea 'a.

Iisus a murit. Iosif din Arimateea (-a inmormantat, dar Iisus este &omnul pe Care nu-( poate retine niciun mormsnt. "emeile mironosite duc miresme la mormant, dar se pregatesc sa unga pe un &umnezeu,

Care inviase. Crucea si mormantul pareau ca au distrus toate nadejdile legate de Iisus si de invatatura'a, invierea lui Iisus insa a distrus toate deznadejdile in privinta aceasta. Istoria vietii pamantesti a luiIisus se incheie cu incercarea de a-( inlatura, prin crucificare si inmormantare, si a-l anula invatatura 'a -in cele trei zile, insa &umnezeu transforma o biruinta aparenta, in biruinta lui Iisus insusi.

&e caracteristicile unei jertfe - in sens propriu si impropriu a cuvantului - tine insa si faptul ca ea sa fieacceptata de cel caruia ii este adusa. Indeosebi e cazul la jertfele religioase. 'pre ilustrare mentionam din5echiul 4estament jertfele aduse de fratii Cain si Abel $"ac. III-/%. Iar proba ca jertfa lui Iisus a fost bineprimita de &umnezeu 4atal si ca ea si-a ajuns scopul o constituie Invierea lui Iisus. Caracterul mortii luiIisus, de adevarata jertfa e!piatoare, se vadeste tocmai in faptul ca Iisus nu numai moare, dar si invie sise inalta la cer si sade de-a dreapta 4atalui. Invierea lui Iisus este raspunsul dat de 4atal ceresc jertfei depe 'fanta Cruce, adusa si acceptata ca jertfa mesianica - jertfa celor ce cred in +l.

&ar intre oartea si Invierea lui Iisus a fost coborarea 'a la iad $+fes. I5, % pentru a elibera de acolo pedreptii din 5echiul 4estament, care au murit cu credinta in venirea (ui. +a este e!presia faptului mantuirii,dar nu in cadrul istoriei ce se dezvolta $ca in 5inerea Patimilor%, ci in cadrul istoriei incheiate, a timpuluivechi, in seolul vechitestamentar, intrucat pana la moartea si coborarea lui Iisus la iad nu era intrare in cer$+vr. ?I, ;-70%. Coborarea lui Iisus la iad marcheaza un inceput nou, chiar inainte de Invierea 'a.

&eci mantuirea noastra a infaptuit-o "iul lui &umnezeu prin Intruparea - inomenirea - 'a. Aceasta nutrebuie insa interpretata ca fiind fapta unui singur moment# conceperea lui Iisus in sanul Preacuratei"ecioare aria, sau nasterea 'a. +a este un fapt real, o realitate ce se dezvolta, incepand din sanul



Preacuratei "ecioare aria, cuprinzand intreaga viata a lui Iisus si avand punctul final in momentulculminant al Intruparii# moarte, inviere, inaltare la cer si sederea de-a dreapta 4atalui, pe care 'fantul

Apostol Pavel le priveste totdeauna ca un tot indisolubil, in lumina soteriologica, actul mantuitor decisivse cuprinde in unitatea dintre Cruce si Inviere. Invierea si Inaltarea la cer nu sunt o ane!a la mantuirearealizata pe cruce, ci punctul ei culminant, caci Invierea timbreaza biruinta lui )ristos. &aca )ristos n-ainviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra $I Cor. 5I, /7%.

Pe 'fintii Apostoli ii inflacareaza nu amintirea infatisarii istorice a lui Iisus sau credinta in vesnica (ui&ivinitate, ci convingerea ca Cel crucificat a inviat si revarsa din cer harul divin asupra credinciosilor. (aaceasta se adauga increderea ca aceasta activitate a lui Iisus inseamna inceputul implinirii acelorpromisiuni, care vor fi deplin realizate la a doua 'a venire. Abia activitatea lui Iisus cel ceresc - deciinviat si inaltat la cer - ne-a lamurit ca prin moartea pe cruce s-a infaptuit mantuirea noastra, caci celrastignit odinioara pe olgota este acum )ristos cel inviat si investit cu plenitudinea puterii divine, vadindcrucea ca mantuirea, viata si invierea noastra.

&aca invierea lui )ristos confirma adevarul persoanei si invataturii 'ale religioase, inaltarea 'a la cer sisederea de-a dreapta 4atalui inseamna investitura lui )ristos, cel inviat din morti, ca &omn, avandstapanire peste vii si morti $om. ?I5, %, fireste totul in sensul religios crestin. Aceasta implica sipreamarirea lui )ristos $atei ??I5, ;0@ arcu 5III, ;9%, prin care a devenit +l esia# Pe acest Iisus pe

care voi (-ati rastignit, &umnezeu (-a facut &omn si )ristos $"apte II, ;:% - prin care a devenit si "iuleshatologic al >mului de care vorbeste +vanghelistul arcu $?I5, :8%. Inaltarea la cer inseamnaschimbarea umilirii lui Iisus in preamarirea 'a $"ilip. II, :-//@ "apte III, /;% si punctul final al intruparii,vesnic dainuitoare, a "iului lui &umnezeu. +a este preludiul darului duhului si incheierea misiuniipamantesti a lui Iisus. Astfel lucrarea soteriologica a lui Iisus )ristos se prezinta ca un fapt in dezvoltare,in care, pe suportul vietii umane a lui Iisus, inregistram moartea, coborarea 'a la iad, invierea din morti sipreamarirea sau asezarea 'a ca &omn si ca trimitator al &uhului. 5a este de folos - spune antuitorul -ca sa a duc. Caci daca nu a duc, angaietorul nu va veni la voi, iar daca a duc, trimite-voi la voi peangaietorul $Ioan ?5I, =%.

>ricat de unit este )ristos cel pamantesc, ca om, prin dragoste cu 4atal, in anumita privinta +l nu estetotusi la 4atal. 'i daca nu-i vorba de un fel de distanta spatiala intre &ansii - in sensul ca )ristos este pepamant si 4atal in cer - totusi e vorba de o anumita distanta sau instrainare de &umnezeu, caci atata

vreme cat salasluim in trup suntem departe de &omnul $II Cor. 5, :%. 'i )ristos s-a facut, intr-adevar,trup $Ioan I, /7% s-a facut om - om deplin nu numai in sens antropologic, ci in situatiile concrete ale fiilor lui Adam. 'i ca om, &umnezeu "iul intra in cadrul unei umanitati, insemnate cu semnul neascultarii sauinstrainarii de &umnezeu - cu semnul mortii.

Prin intrupare, spune Pavel, &umnezeu pe )ristos Care n-a cunoscut pacatul, pentru 5oi (-a facut jertfapentru pacat $II Cor. 5, 8/%. &eci, desi personal e fara pacat, )ristos traieste pe pamant intr-o situatieoarecum de instrainare de &umnezeu, intrucat personal substituie omenirea pacatoasa in fata 4ataluiceresc. 'pune Apostolul Pavel# 4oti au pacatuit si sunt lipsiti de marirea lui &umnezeu $om. III, 8;%,ceea ce inseamna ca suntem lipsiti de &uhul lui &umnezeu. &eci Iisus, in infatisarea 'a umana pepamant, a fost lipsit de preamarirea lui &umnezeu si de aici rugaciunea 'a catre 4atal, rostita scurt timpinaintea mortii# 'i acum a preamareste 4u Parinte, cu slava pe care am avut-o la 4ine, mai inainte casa fie lumea $Ioan ?5II, 1%. In timpul vietii pamantesti a lui Iisus duhul nu fusese dat, fiindca Iisus nufusese inca preamarit $Ioan 5II, ;%. &upa inaltarea 'a la cer si sederea de-a dreapta 4atalui primind dela 4atal fagaduinta &uhului 'fant, a revarsat aceea ce voi vedeti si auziti $"apte II, ;;% - spune ApostolulPetru in cuvantarea rostita la Pogorarea &uhului 'fant.

&aca Craciunul este sarbatoarea iubirii fata de faptura umana - 'fintele Pasti sunt sarbatoarea vietii, inconcept religios crestin, sarbatoarea nadejdii invierii noastre spre viata vesnica.

%oborarea la iad a lui Iisus <ristos



Activitatea antuitorului Iisus )ristos s-a desfasurat pe multe planuri# ceresc - ca (ogos pree!istent@pamantesc - de la intrupare pana la rastignirea pe cruce si ingropare@ la iad - sub pamant - ca Imparatbiruitor, cat a stat cu trupul in mormant@ iarasi la cer, preaslavit cu trupul, dupa inviere si preaslavire sauinaltarea la cer@ si in fine, sacramental, ca )ristos +uharistie si ca savarsitor al 'fintelor 4aine - in chipnevazut - in Biserica. 4oate aceste activitati sunt intrevazute clar in +pistola I a 'fantului Apostol Petru.Coborarea lui )ristos la iad este una din marile probleme ale +pistolei I Petru si e o tema specifica, infelul cum este formulata de el. +a constituie un adevar fundamental al invataturii crestine. &espre acestfapt, Apostolul Petru se e!prima atat de enigmatic - in pasajul din capitolul III, /-80 - incat te!tul devinefoarte greu la interpretat si ridica o seama de probleme dificile@ intre acestea unele privesc persoanele incauza, altele felul si scopul vestirii, iar altele timpul si locul. Cu alte cuvinte#

/. Cine a dus vesteaF

8. Catre cine a fost dusaF

;. In ce a constat mesajul acestaF

7. In ce timpF

1. 'i in ce loc s-a produs aceasta activitateF

4e!tul in cauza spune# Ca si )ristos a suferit o data moartea pentru pacate, +l cel drept pentru ceinedrepti, ca sa ne aduca la &umnezeu, omorat fiind cu trupul, dar viu fiind facut cu duhul, cu care s-acoborat si a binevestit si duhurilor din inchisoare, care fusesera neascultatoare altadata, cand indelunga-rabdare a lui &umnezeu astepta, in zilele lui 6oe, si se pregatea corabia in care putine suflete $persoane%,anume opt s-au izbavit prin apa $I Petru III, /9-80%. &e fapt, ultimul verset $80% constituie doar une!emplu de pedeapsa generala, de cataclism cosmic, pentru nelegiuirile si necredinta oamenilor din vre-mea potopului.

&upa cum se vede din acest te!t, Apostolul Petru vorbind de activitatea lui )ristos la iad, pune inlegatura cu ea generatia potopului, a oamenilor din vremea lui 6oe, dand nastere la o dificultate care aimpins pe unii e!egeti la interpretari eronate.

Cautand sa afle pricina aducerii pe neasteptate a acestui e!emplu, comentatorii vechi considera ca prin el'fantul Apostol Petru ar fi urmarit sa raspunda unor intrebari.

+cumenius si 4eofilact socotesc ca Apostolul Petru a introdus acest e!emplu pentru a raspunde si alteiobiectiuni# Cine, oare, altul a predicat inainte de )ristos ca vor fi osanditi cei care n-au crezutF 'i tot eiraspund# 6ecredinta acelora este confirmata din 'criptura@ dar nu din vremurile profetice, ci aproape dela facerea lumii. Prin aceasta, el $Petru% a aratat ca chiar de la inceput s-a predicat oamenilor mantuirea,dar ei au desconsiderat nevoia curatirii de faradelegile lor. &espre doi din acesti propovaduitori dinvremea dinaintea potopului vorbeste si 6oul 4estament# de +noh al saptelea de la Adam $+pistola luiIuda, vers. /7% si de 6oe al optulea propovaduitor al dreptatii $+pistola II Petru II, 1%.

&e aceea unii comentatori, in e!plicarea versetului / - singurul care se refera la coborarea lui Iisus)ristos la iad - se refera la acesti doi predicatori si la un timp anterior. 4e!tul din I Petru III, / arata insaprecis timpul si scopul &omnului )ristos la iad, pentru a face cunoscut tuturor mantuirea si a o e!tinde sila cei morti.

In cele ce urmeaza vom cauta sa raspundem celor cinci intrebari ce se pot pune in legatura cu acest te!t# Autorul mesajului, auditorii lui, in ce a constat mesajul, timpul si locul unde s-a produs actiunea.



Coborarea lui )ristos la iad este un adevar fundamental de credinta, recunoscut din inceput de intreagaBiserica de asarit si Apus. +l intrase adanc in constiinta Bisericii primare, prin cateheza apostolica.

Aluzii la aceasta problema se intalnesc in nenumarate locuri din 5echiul 4estament, precum# Psalmii 5I,1@?5, /0@ ??I?, ;@ ?(5III, /:@ (??<II, 87@ (??5, /;@ C5I, /:@ C???5III, =@ Isaia ??I5, 88@ ?(I?, /@ &aniel?II, /-; @ >sea ?III, /7@ aharia I?, //@ aleahi II, /=@ III, /;-/1 si intelepciunea lui 'olomon I?, /1@ ?5I,/;-/7, etc.@ iar in 6oul 4estament se fac aluzii la aceasta idee in# atei ?II, ;-70@ ??I5, 18-1;@ (uca??III, 7;@ ?5I, 88-8;@ Ioan 5, 81, 8@ "apte II, 87-81, ;/@ I Cor. ?5 87 s.u. +fes. /, 8/-88@ I5, 9-/0@ "ilip.II, /0@ Col. I, /9@ +vr. ?I, ; s.u.@ ?II, 8;@ I Petru III, /9-80 @ I5, :@ Apoc. I, /9, etc.

(iteratura patristica s-a ocupat de aceasta problema, pe care 'fintii Parinti si comentatorii vechi si noi auprivit-o sub toate aspectele, desi n-au tratat-o in chip special. Acest adevar de credinta a patruns si insimbolurile de credinta si marturisirile Bisericii >rtodo!e si omano-Catolice. In vremea marilor erezii,'fintii Parinti s-au folosit de acest adevar dogmatic al coborarii lui )ristos la iad cu sufletul unit cu&umnezeirea, sau cu sufletul indumnezeit, spre a combate si a condamna, cand pe arieni, cand peapolinaristi, dochetisti si altii, care refuzau sa recunoasca un suflet omenesc in Cuvantul $(ogosul%intrupat. &aca sufletul e corporal - zice 'fantul Atanasie cel are catre apolinaristi - de ce nu moareodata cu trupul si pentru ce Petru numind sufletele din inchisoarea iadului duhuri, a zis# )ristos acoborat sa vesteasca invierea, duhurilor din inchisoareF.

Invatatura despre coborarea &omnului )ristos la iad a devenit al 5-lea articol de credinta in 'imbolul Apostolic si in cel Atanasian acceptat oficial in Biserica apuseana. +a a intrat si in cultul liturgic al Bisericii>rtodo!e. Astfel, la intrarea cu cinstitele daruri $5ohodul cel mare% preotul rosteste in taina, rugaciunea#in mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un &umnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu 4atalsi cu &uhul ai fost )ristoase, toate umplandu-le Cela ce esti necuprins. 'i apoi ideea a trecut si inarturisirile de credinta ale Biserica >rtodo!e.

Biserica (atina a introdus acest adevar, chiar ca al 5-lea articol de credinta, In formula# &escendit adinferos, aflata prima data in 'imbolul Apostolic $secolul al I5-lea% si in 'imbolul Atanasian $atribuit dinsecolul al I5-lea 'fantului Atanasie cel are%, formula care s-a impus treptat in Crezul Bisericii omane,generalizandu-se in toata $Biserica de Apus, inca din secolul al 5III-lea.

Pe masura aparitiei de studii speciale asupra problemei coborarii lui )ristos la iad, s-a dat nastere la o

seama de teorii, unele ingenioase, altele tendentioase, sau chiar blasfemiatoare. ultimea si varietatearaspunsurilor date chestiunilor legate de aceasta problema au fost reduse de unii la doua mari sisteme deinterpretare, iar de altii la patru, la sase, sau la opt feluri de teorii. 1. %ine a predicat la iad=

Intrebarea este fireasca, pentru ca desi Apostolul Petru spune clar ca )ristos a dus aceasta activitatecatre sufletele de acolo, totusi unii e!egeti si teologi - vechi si mai ales noi - sustin alte pareri, din careunele e!clud persoana lui )ristos. Chiar unii e!egeti ortodocsi - fie ca iau verbul in sensul uneievanghelizari si al convertirii, fie numai al proclamarii mantuirii si eliberarii celor drepti - au sustinut ca nunumai )ristos a binevestit, ci si unii prooroci si Apostolii, ba chiar si altii dupa ei.

Pentru prima data aceasta idee se intalneste in Pastorul lui )erma, unde citim Apostolii si invatatorii,

dupa ce adormira in puterea si cu credinta in "iul lui &umnezeu, predicara si celor mai dinainte adormiti sile dadura pecetea propovaduirii. 'e pogorara deci cu aceia in apa si iesira iarasi. &ar acestia vii sepogorara si iarasi vii iesira@ iar aceia care adormisera mai inainte, se pogorara morti, dar iesira vii, caciadormisera in dreptate si in mare curatenie@ numai ca nu aveau aceasta pecete $a botezului%.

&upa aceea, Clement Ale!andrinul scrie ca# Apostolii urmand &omnului au predicat si ei celor din iad.Caci era necesar, socot, ca precum aici, asa si acolo, cei mai buni ucenici sa fie imitatorii invatatorului@ caadica, unul $Petru% sa aduca la convertire pe cei care erau dintre evrei@ iar ceilalti sa aduca pe pagani lapocainta@ adica pe cei care au trait in dreptatea cea dupa lege, sau cea din filozofie, dar nu desavarsit, cisi-au sfarsit viata in pacat. &ar lucreaza si antuitorul pentru ca mantuirea este opera (ui.



>rigen, in scrierea sa Contra Celsum, afirma ca# Profetii au precedat lui )ristos si la iad, anuntand maidinainte venirea 'a si ca 'fantul Ioan Botezatorul a fost si acolo, ca si pe pamant, Inaintemergatorul (ui.'ufletul lui )ristos a mers insa la sufletele care erau in acea stare, de a se putea converti primindinvatatura 'a. Aceasta idee a intrat si in imnologia Bisericii, in troparul cantat in cinstea 'fantului IoanBotezatorul $la = ianuarie si la 8 august%, unde se spune# ergatorule inainte pentru adevar nevoindu-te

ai binevestit si celor din iad, pe &umnezeu Cel ce s-a aratat an 4rup.

'fantul Ioan ura de Aur, calitficand parerea lui >rigen ca o copilarie, arata ca vremea mantuirii este pepamant# &upa moarte este timpul judecatii si al osandirii. Prin urmare nu era nevoie pe cealalta lume deun Inainte-ergator. Aceasta critica vizeaza toate parerile si pe toti comentatorii care sustin predica deconvertire a celor din iad.

ergandu-se pe aceasta linie, aparent logica, nu este de mirare ca s-a ajuns si mai departe. Intrucat, pelanga Apostoli, au e!istat in Biserica si alti slujitori, ca# evanghelisti, pastori si invatatori $I Cor. ?II, 89@+fes. I5, //%, unii e!egeti, care nu admit 4aina preotiei, sau preotia speciala, ci numai preotia generala sideci considera pe toti crestinii preoti si predicatori, sustin ca toti crestinii raposati propovaduiesc celordin iad, adormiti mai inainte.

Unii comentatori si teologi din apus, care nu vad in duhurile de care este vorba sufletele mortilor, cialtceva, e!clud persoana lui )ristos, atribuind activitatea predicatoriala altor persoane, dinaintea venirii(ui, in alt timp si in alt loc, si deci catre alti auditori. &intre acestia, unii - referindu-se la +pistola lui Iuda$/7-/1% unde se vorbeste de +noh si la scrierea apocrifa +noh ?II, unesc e!presia $considerata de ei ogreseala de copist% intr-un cuvant - sustin ca nu )ristos, ci +noh a predicat@ dar nu catre cei morti, ci catreingerii cazuti. Altii atribuie lui 6oe sau &uhului lui )ristos preistoric acest rol, spunand ca 6oe al optuleapredicator $III Petru II, 1% a predicat contemporanilor sai, sau duhul lui )ristos a predicat, prin el $6oe%,oamenilor care au trait inainte de potop.

&e aceea, n-a fost greu criticilor din 'coala istoria religiilor, ca, pe baza unor legende din scrierileapocrife, cum e cartea lui +noh $cap. ?II% si a comparatiilor cu alte legende aflate in alte religii, sa deanastere teoriei itul lui )ristos. Aceasta teorie, considerand Biblia plina de elemente mitice $luate dinmitologie%, a dus apoi la crearea curentului demitologizarii +vangheliei, care pretinde eliminarea te!telor

ce contin elemente mitice. Intre acestea ei considera si te!tul din I Petru III, /9-/.

4e!tul si conte!tul $III,/=-88% in care este incadrata ideea - coborarii la iad a lui )ristos - e!pusa de'fantul Apostol Petru aici, nu ingaduie asemenea interpretari tendentioase si blasfemiatoare. +l afirmacategoric e!istenta isterica a lui )ristos, patimile si moartea (ui reala, tind zice# Ca si )ristos omorat fiindcu trupul, dar viu fiind facut cu duhul, a murit o data pentru pacate. +l Cel drept $fara de pacat% pentru ceinedrepti $pacatosi%, ca sa ne aduca la &umnezeu. ai departe, conte!tul arata ca dupa ce s-a coborat laiad, )ristos a inviat si s-a inaltat la cer $III, 88%.

>morat fiind cu trupul arata ca moartea (ui nu numai ca a fost reala ci a fost si violenta, pricinuita deoameni, pe care a venit sa-i mantuiasca. +l a acceptat-o de bunavoie spre a implini voia 4atalui $(uca??II, 78% si opera de mantuire ce I s-a dat, ca sa ne aduca la &umnezeu. 'i cand era rastignit pe cruce,a rostit cuvintele# 4ata, in mainile 4ale incredintez duhul eu $(uca ??III, 7:%. Iar inainte de a-si da

duhul a spus# 'avarsitu-s-a $Ioan ?I?, ;0%@ adica a incheiat opera de mantuire. &eci moartea, ca si viatasi patimile, I-au fost reale, nu imaginare, sau aparente.

&ar viu fiind facut cu duhul cu care coborand la duhurile din inchisoare, le-a binevestit, arata ca pe candtrupul se afla mort in mormant, sufletul lui omenesc $duhul%, care nu moare, a fost glorificat si unit cu&umnezeirea (ui. Pentru ca )ristos fiind &umnezeu si >m asa a coborat la iad, ca sa comunice cuduhurile de acolo, ca suflet catre suflete. Avem aici un cru! interpretum.



'fantul Chiril al Ale!andriei, folosind acest te!t pentru a combate opinia dochetistilor, afirma# 'ufletul lui)ristos care fusese unit cu (ogosul divin s-a coborat la iad@ si folosindu-se de puterea dumnezeiasca side stapanirea divina s-a aratat si duhurilor de acolo. Cuvantul $(ogosul% lui &umnezeu, unit prin iconomiecu sufletul 'au $al lui )ristos%, imbracat in vestmant propriu, mergand a vorbit cu duhurile $suf letelemortilor% din inchisoare $iad%, ca suflet catre suflete. 6u spun ca &umnezeirea singura si de sine insasi aUnuia-6ascut s-a coborat la iad si a predicat duhurilor de acolo, complet separata de suflet. Caci&umnezeirea este mai presus de vedere. 'i in continuare, adauga# 6u putem admite nici ca&umnezeirea a luat chip aparent de suflet. Ci, precum Unul-6ascut a petrecut in trup cu cei care traiau intrupuri, tot asa sufletelor din iad le-a vorbit sufletul 'au, avand vesmantul sau propriu.

'fantul Atanasie cel are e!plica si el ideea te!tului, astfel# )ristos a murit cu trupul pentru noi, nu si cusufletul si cu firea (ui dumnezeiasca. Aceasta fiind nemuritoare si datatoare de viata. +l a zis# +u suntviata $Ioan ?I5, :%. 5iata (ui - ca &umnezeu - nu moare, ci, dimpotriva, invie mortii $cf. Ioan 5, 8/@ 5I, :;@I Cor. ?5, 7;%. Caci precum lumina nu se vatama la loc intunecos, tot asa nici 5iata, $adica )ristos% nupoate sa patimeasca ceva, cand viziteaza mortii. Caci &umnezeirea Cuvantului este neschimbatoare.

Prin urmare, viu fiind facut cu duhuh inseamna ca sufletul omenesc al lui )ristos n-a coborat singur laiad, ci unit cu &umnezeirea, care este datatoare de viata, si care l-a intarit $pe suflet%, facandu-l biruitorasupra mortii si imbracandu-l in slava. Inainte de a muri, antuitorul spusese# Am putere sa-mi pun

sufletul $sa-mi dau viata% si am putere sa-l iau iarasi $Ioan ?, /9%. &atorita acestei puteri pe care o aveade la 'ine - ca &umnezeu - si de la 4atal prin iconomie, ca >m, +l alunga demonii, ierta pacatele si inviamortii, cat a activat pe pamant@ iar cand a coborat la iad a mers ca un imparat biruitor, zdrobind legaturilemortii si eliberand pe cei drepti din iad, spre a-i introduce in rai, ca pe talharul pocait $(uca ??III, 7;%.

Acesta este deci adevarul biblic si numai asa trebuie inteles si interpretat te!tul in cauza. 2. %atre cine a dus <ristos vestea=

4e!tul aminteste pe scurt ca antuitorul a vestit catre duhurile din inchisoare. Intre acestea autorul+pistolei aminteste de o categorie speciala, a celor din timpul lui 6oe, ceea ce face si mai dificila inter-pretarea, facand necesara lamurirea problemelor# a dus )ristos vestea numai, catre duhurile celor dinvremea potopului, sau catre toate duhurile din inchisoareF A avut +l in vedere calitatea lor moralaF

Adica a mers deci acolo numai pentru cei drepti, sau a mers catre toti cei din iadF 'i cu ce scop# Ca samantuiasca pe toti, sau numai pe uniiF Cum +l stapaneste peste toti cei vii si peste toti cei morti $cf. om.?I5, %, cert este ca vestea a fost dusa catre toti, si toti au luat cunostinta de ea.

+!egeza ortodo!a inca de la inceput, tinand seama de spiritul general al +vangheliei, a inteles ca aicieste vorba de toate sufletele dreptilor si ale pacatosilor, de la Adam pana la venirea &omnului. Cuaceasta interpretare sunt de acord in majoritatea lor si comentatorii neortodocsi. Conceptia +vanghelieiinsa despre drepti si dreptate nu se limiteaza numai la cei din 5echiul 4estament, care au trait conformvoii lui &umnezeu, sau (egii, ca patriarhii, profetii si alti drepti, adormiti cu nadejdea venirii lui esia-)ristos $+vr. ?I, /;-70%.

antuitorul e!tinde sfera dreptatii la dreptii din intreaga lume, deci si la cei dintre neamuri, sau pagani,care desi n-au lege, din fire fac ale (egii $om. II, /7@ cp. atei 5III, /0@ "apte ?, ;1%. Acestia, chiar dacanu (-au cunoscut pe &umnezeul cel adevarat si n-au auzit de esia, au realizat virtutile naturale#credinciosia dreptatea, cumpatarea, mila, curatia inimii etc. &espre sutasul pagan din Capernaum depilda, antuitorui spune ca nici in Israel n-a aflat atata credinta $(uca 5II, /0%, despre femeiahananeianca# o femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti $atei ?5, 89%@ iar lui Corneliu altsutas pagan, ingerul &omnului ii spune# ugaciunile si milosteniile tale s-au suit spre pomenire inaintealui &umnezeu $"apte ?, 7%. 4oate acestea au format convingerea Apostolului Petru ca# &umnezeu nueste partinitor, ci, in tot neamul, cel ce se teme de +l si face dreptate, este primit de +l $"apte ?, ;7-;1%.

Pe linia acestei largi conceptii crestine au mers unii 'finti Parinti, care privesc activitatea lui )ristos la iadrprintre cei morti, ca fiind indreptata, mai intai catre Adam, prin care a intrat pacatul in lume, si catre toticei din Adam@ cu prioritate patriarhii, profetii si dreptii 5echiului 4estament@ dupa care au fost vizati si toti



dreptii dintre neamurile pagane. Cunostinta de venirea si de opera (ui rascumparatoare au luat acolo totimortii din veac, drepti si pacatosi, dar n-au putut beneficia toti de ea, ci numai dreptii dupa (ege.

)ristos coborand la iad a facut cunoscuta vestea cea buna tuturor mortilor, inclusiv celor din vremeapotopului oricare le-ar fi fost folosul sau nefolosul ei.

Apostolul Petru amintind generatia potopului a avut, probabil, in vedere aceasta larga conceptie, dupacare au putut fi mantuiti si unii dintre aceia, ale caror sentimente s-au putut schimba in e!tremis si pecare apa potopului i-ar fi pedepsit si purificat, totodata.

&eja, ascumparatorul, 'fantul lui Israel, graind prin proorocul Isaia, a zis celor robiti# Iesiti* si celordin intunericul $necunostintei%# 5eniti la lumina* $descoperiti-va%, $Isaia ?(I?, =, %@ sau, sapropovaduiesc celor robiti slobozire, si celor prinsi, in razboaie, libertate $Isaia (?I, /%@ sau# sa scot dintemnita pe cei robiti, si din adancul inchisorii pe cei ce locuiesc in intuneric $Isaia ?(II, =%.

Clement Ale!andrinul talcuieste ca# Cei din legaturi $cei robiti% ar fi iudeii, iar cei din intuneric $alnestiintei% sunt paganii care au cultul idololatriei. Caci celor care erau drepti dupa (ege le lipsea credinta.&e aceea, daca ii vindeca pe aceia le zicea# credinta ta te-a mantuit $atei I?, 88%. Acestora insa, careerau drepti din filozofie, le erau necesare spre invatatura nu numai credinta cea in )ristos, ci si e!perienta

idololatriei. Caci indata dupa descoperirea adevarului, ei s-au pocait pentru faptele dinainte. &e aceea abinevestit &omnul $)ristos% si celor din iad. Apostolii au evanghelizat si ei, acolo ca si aici, pe iudei si pepaganii apti de convertire.

Cu toate acestea, in orice sens ar f i inteleasa vestea dusa celor din iad, nu se poate sustine caantuitorul a dus acest mesaj numai la cei drepti, din (ege sau din filozofie, sau chiar si la cei pocaiti inclipa cand ii cuprindeau valurile apelor potopului, cum s-a mantuit si talharul de pe cruce, in ultimulmoment. Ci, asa cum a facut-o si pe pamant, )ristos a dus binevestirea biruintei asupra mortii si a dia-volului, catre toti mortii - de la Adam si pana atunci, evrei si pagani, drepti si pacatosi, desi nu toti aubeneficiat, ca si pe pamant de izbavirea adusa de +l. 8. In ce a constat mesa(ul lui <ristos la iad si in ce scop a mers 0l acolo=

4ermenul prin care Apostolul Petru e!prima acest mesaj este a binevesti. &ar, precum se stie,+vanghelia nu e!prima numai anuntarea unei vesti bune, dar si vesti ca# daramarea Ierusalimului si cea asfarsitului lumii sau a infricosatoarei judecati. &e asemenea, ea arata si proclamarea lui )ristos caImparat biruitor asupra pacatului, mortii si diavolului, care vine sa dezlege pe cei legati de satana $(uca?III, /:% si sa slobozeasca pe cei robiti de moarte $Ioan ?I, 81@ +vr. II, /1%.

&upa diferitele nuante de sens ce poate e!prima prin vestile, sau mesajul respectiv, difera si parerileasupra activitatii lui )ristos la iad. Unii, luand verbul in sensul de a predica, sustin ca este vorba deevanghelizare, cu scopul de a converti@ si in acest caz, fireste, actiunea nu se adreseaza catre cei drepti,ci catre cei pacatosi. Caci dupa parerea celor ce sustin aceasta, pacatosii - oricare ar i i ei - ar putea facein iad acte de credinta si de pocainta, fie din convingere, fie din teama, si deci ar putea fi mantuiti si ei.&ar si aci parerile se deosebesc, dupa cum unii privesc faptul in aspectul obiectiv - redus doar laenuntarea mesajului universal - iar altii in aspectul subiectiv, prin raspunsul dat vestirii aduse.

Privind mesajul +vangheliei in aspectul obiectiv, unii sustin ca este posibila mantuirea tuturor pacatosilor@adica restabilirea tuturor lucrurilor si starilor in situatia avuta inainte de cadere, numita si apocatastaza$"apte II, 8/%, parere sustinuta de >rigen si de altii de dupa el.Unii, impartasind ideea evanghelizarii, considera ca se mantuiesc numai cei ce au crezut si acolo, ca siaici, in urma propovaduirii.

Cei mai multi comentatori insa e!plica verbul in sensul de proclamare a mantuirii, sau de eliberare diniad a tuturor dreptilor, de la Adam si pana atunci aplicandu-li-se retroactiv efectele mantuirii.



+!ista si e!egeti - indeosebi protestanti - care inteleg verbul tot in sensul de proclamare, dar la osandavesnica@ fie a celor pacatosi@ fie a ingerilor cazuti, carora )ristos le-a pronuntat aceasta sentinta dupainaltarea 'a la cer. Aceasta parere nici nu poate fi luata in considerare, deoarece te!tul nu vorbeste deingerii cazuti, ci de sufletele celor morti, intre care se aflau si cei care au pierit prin apele potopului,contemporanii lui 6oe.

Cat despre cealalta opinie, a osandei vesnice pronuntata asupra sufletelor din iad, parere care constituieo denaturare a +vangheliei, aceasta limiteaza indurarea lui &umnezeu numai la aceasta viata, netinandseama ca +l poate ierta pacatele si in acest veac si in cel viitor, adica in perioada dintre moarte - careia iiurmeaza judecata particulara a sufletului $cf. (uca ?5I, 88-;/@ +vrei I?, 8=% - si sfarsitul lumii, cand vaavea loc judecata generala $atei ??5, ;/-7:@ II Petru II, 7-%. Pana la acest moment al judecatii de apoi,Biserica se roaga pentru cei raposati, pomenindu-i la sfintele liturghii - dupa randuiala 'fintilor Apostoli,iar rudeniile fac milostenii si pomeniri $parastase% pentru ei. 'i datorita acestora, dupa invataturaortodo!a, starea celor care au murit cu pacate neispasite $nepocaiti% si au fost osanditi se poate schimbaan bine. Caci pacatele care pot fi iertate aici, pot fi iertate si in viata de dincolo. 6umai pacatele impotriva&uhului 'fant nu pot fi iertate nici in veacul de acum, nici an cel ce va sa f ie $atei ?II, ;8%.

ai e!ista o e!egeza curioasa, dupa care )ristos, coborand in regiunile cele mai de jos ale

pamantului, a redus la neputinta pe diavolul care detinea imperiul mortii.

aman, deci, de cercetat numai primele feluri de interpretare. Cel dintai, dintre cei care sustinapocatastaza, sau eliberarea tuturor pacatosilor din iad - considerand posibila evanghelizarea si prin eaconvertirea tuturor celor osanditi - este >rigen. &in parerea lui >rigen ca antuitorul mergand la iad aconvertit toate sufletele de acolo, a luat nastere teoria apocatastazei. Aceasta teza a fost insacondamnata ca erezie la 'inodul al 5-lea +cumenic din Constantinopol $11;%.

"ara a sustine teoria lui >rigen, 'fantul Chiril al Ale!andriei si 'fantul +frem 'irul au afirmat in figuriretorice ca )ristos a eliberat pe toti cei din iad, lasand acolo numai pe diavolul.

4eza origenista a fost insusita, in parte, si sustinuta apoi de o seama de eretici ca arcion si recent, deunii protestanti.

Cei mai multi e!egeti si teologi sustin activitatea de vestire a mantuirii si a biruintii &omnului asupramortii, a diavolului si a iadului. &ar eliberarea celor din iad este numai partiala, in functie de credinta si denadejdea in care au adormit. Izbavirea acestora este - dupa ei - un act de indurare a antuitorului, caretine seama si de felul cum si-au dus, cei carora se adreseaza, viata pe pamant. + vorba fireste, in primulrand de patriarhii, profetii si dreptii 5echiului 4estament si apoi de alti drepti sau miluiti.

Intre acestia, 'fantul Ignatie afirma ca# )ristos mergand la iad i-a sculat din morti pe proorocii care-(asteptau ca invatator si Caruia Ii erau ucenici cu duhul. )erma vorbeste de cei care adormisera indreptate si in mare curatie, dar nu aveau pecetea $botezului%, pe care le-au dat-o )ristos si Apostolii.'fantul Iustin artirul afirma ca# Cei care nu s-au pocait inainte de moarte nu se pot mantui intru nimic.Iar Clement Ale!andrinul sustinand eliberarea dreptilor - atat dintre iudei, cat si dintre pagani, afirma ca#'ufletele neascultatoare $pacatosii% aflate in iad, au auzit glasul lui )ristos, dar n-au putut vedea fata

(ui.

Altii vorbesc de intrarea triumfala a imparatului )ristos la iad si de strigatul disperat al mortiineputincioase, a iadului si a diavolului, la eliberarea dreptilor. Astfel, 'fantul Atanasie cel are spune#Cine este Acesta care coboara din cer si rastignit fiind nu este biruit de mine, moarteaF Cine este Acestacare dezleaga legaturile celor robiti de mineF Cine-i Acesta care prin moartea 'a ma distruge pe mine,moarteaF.



'fantul Chiril al Ierusalimului e!plica spaima mortii si a diavolului astfel# oartea s-a spaimantat cand avazut ca se coboara in iad un strain, pe care nu-( pot tine lanturile de acolo $"apte II, 87%. &in care pricinaportari ai iadului v-ati spaimintat cand (-ati vazutF Ce frica neobisnuita v-a cuprinsF oartea a fugit, iarfuga ii vadea teama. Alergau sfintii, preoti, oise legiuitorul, Avraam, Isaac si Iacob, &avid si 'amuil,Isaia si Ioan Botezatorul. Au fost rascumparati toti dreptii pe care-i inghitise moartea, caci trebuia caimparatul propovaduit sa fie ascumparatorul bunilor propovaduitori. Apoi fiecare dintre cei dreptispunea# Unde-ti este moarte biruintaF Unde-ti este iadule boldulF $>sea ?III, /7@ I Cor. ?5, 1;%. CaciBiruitorul ne-a rascumparat.

'fantul rigorie de 6azianz $4eologul% vorbeste de o indoita iconomie a coborarii &omnului la iad $azdrobirii iadului si a eliberarii dreptilor% si se intreaba# Aratandu-se )ristos acolo ii mantuieste pe toti, pursi simplu sau si acolo ii elibereaza numai pe cei ce credF.

Iar 'fantul +pifaniu afirma# )ristos a pus pentru cei vii pocainta ca conditie a iertarii lor@ dar celor careerau in iad le-a acordat iertarea prin mila si pentru mantuire.

'fantul Ioan ura de Aur combate, indirect, ideea evanghelizarii si a convertirii mortilor. Pastrandtermenul de predicare, el ia cuvantul in intelesul de proclamare a mantuirii celor drepti - evrei si pagani -fara chemare la convertire, deoarece timpul mantuirii este viata prezenta, iar dupa moarte este judecata

si osanda. 'i continuand ideea despre rostul coborarii &omnului la iad, e!plica# 4irania mortii a fostinlaturata prin trupul lui )ristos, care a devenit nemuritor. &e altfel, aceasta arata numai ca puterea mortiia fost distrusa, dar nu ca au fost iertate pacatele $tuturor% celor ce au murit inainte de venirea &omnului.&aca interpretarea aceasta n-ar fi justa si daca antuitorul, prin coborarea la iad ar fi scapat de gheenape toti pacatosii dinainte de venirea 'a, pentru ce atunci spune &omnul# ai usor va fi pamantului'odomei si omorei in ziua judecatii $atei ?, /1%. Prin aceste cuvinte &omnul a spus ca vor fipedepsiti si locuitorii 'odomei si omorei mai usor, dar tot vor fi pedepsiti. Au primit si pe pamant cea maigrozava pedeapsa, dar nu vor scapa nici de pedeapsa din cealalta lume@ cu atat mai mult cei dinainte devenirea &omnului care n-au suferit nici o pedeapsa pe lumea aceasta.

'fantul Ioan ura de Aur zice# sunt de admirat macabeii, pentru ca au indurat acele suferinte pentrupazirea (egii.

'fantul a!im arturisitorul, ca de fapt multi altii, considera posibila credinta unora in iad.'fantul Proclu al Constantinopolului preamareste - intr-un stil retoric si plin de metafore - biruintaimparatului )ristos la iad, zdrobind incuietorile lui si eliberand pe cei din iad, incepand cu talharul, cu

Adam, Abel si cu ceilalti drepti.

'fantul Chiril al Ale!andriei e!plica astfel# )ristos, mergand cu sufletul la iad, a convorbit ca suflet cusufletele@ pe care portarii iadului vazandu-( s-au spaimantat si portile de arama s-au sfaramat siincuietorile de fier s-au rupt. 'i Unul-6ascut a strigat cu putere sufletelor care sufereau deopotriva Iesitiadica le-a vestit si celor din iad, ca sa-i slobozeasca pe aceia cati ar fi crezut, daca +l s-ar fi intrupat maiinainte si ar fi trait in vremea vietii lor.

In continuare, el lamureste pentru ce n-au fost izbaviti toti cei din iad, ci numai o parte# &eci, precum prinvenirea 'a in trup )ristos a voribit cu cei de pe pamant si cei ce au crezut s-au folosit, tot astfel si prin

coborarea la iad, +l a slobozit din legaturile mortii numai pe cei ce (-ar fi cunoscut si ar fi crezut in +l.Caci sufletele care au trait in idololatrie si in neingaduite desfrauri, ca si cum ar fi fost orbite de poftele lortrupesti, nu puteau privi spre stralucirea aratarii (ui. &e aceea nu puteau sa recunoasca in chip real peCel care i-a eliberat pe toti $cei drepti% si care a propovaduit acolo tuturor, cu iubirea de oameni, dararatand si dreptatea. Incat cei care s-au departat de acest fel de binefacere sa se poata acuza ei insisi caau parasit pe iditorul si &umnezeul tuturor si au slujit demonilor uratori de oameni, petrecandu-si viatadupa voia lor.

&upa 'fantul Ioan &amaschin, )ristos se coboara la iad cu sufletul.



&e altfel, dupa raspunsul antuitorului pus in gura lui Avraam, raspuns dat de acesta bogatului nemilostivcare se chinuia in vapaia iadului $(uca ?5I, 87-/% reiese clar ca cei nedrepti, hrapareti $Ioan ?II, :%, lipsitide mila si dispretuitori ai credintei, aici, nu pot fi miluiti si nu pot beneficia de binefacerile mesajuluimantuirii.

Amonius din Ale!andria demonstreaza acelasi lucru prin raspunsurile date unui oarecare retor, Cezarius,cu privire la soarta celor osanditi, in iad si a lui Iuda vanzatorul lui )ristos, invatatorul sau. +l spune ca,dupa coborarea lui )ristos la iad, au fost dezlegate de acolo toate sufletele, desi dezlegarea n-a insemnateliberarea tuturor, ci numai a dreptilor. Chiar si pe Iuda $l-a dezlegat% intreaba retorul. &esigur, raspunde

Amonius* Caci fiind de fata imparatul a toate $)ristos% nu mai era nimic pe care tiranul - el insusi subjugat- adica moartea, sa-l poata tine inca captiv.

In continuare, spunand ca propovaduirea (ui la iad a folosit celor care au crezut, dar nu cunoscusera pe)ristos in viata, nu tot asa insa s-a intamplat cu Iuda. "iindca Iuda nu numai ca a fost invatat tainamantuirii, invatand si pe altii@ ba, fiind invrednicit de puterea data de antuitorul, alunga demoni si faceatamaduiri $(uca ?%. &ar, apoi, prin voia libera a hotararii sale, s-a abatut de la calea dreapta a vietii. 'i nicicand a fost certat de &omnul nu s-a rusinat de repros $(uca ??II, 79%, ci a ramas in intentia sa $de a-(vinde%. &e aceea Iuda n-a atribuit nimanui cauza caderii sale, ci lui insusi. Ca nici dupa ce a vazut

greseala facuta nu s-a cait, ci s-a pedepsit singur, spanzurandu-se, aratand si prin aceasta pornirea lasaa sufletului sau. +l nu s-a multumit ca a dat spre ucidere pe &omnul )ristos, ci si pe sine insusi s-adistrus, neispravindu-si greseala si facand favorabila omuciderea prin sinucidere@ caci stia ca cel care seucide pe sine se pedepseste ca si cel care ucide pe altul. Ci, satul $terorizat% fiind de judecatanecrutatoare $a constiintei% si nesuferind a fi numit tradator, a trebuit sa se spanzure. Caci nu-i eranecunoscut faptul ca pocainta perseverenta indupleca pe &umnezeu dar a dispretuit aceasta.

In Cuvantarea din 'ambata cea are, in care se oglindesc cugetarile 'fintilor Parinti, referitor lacoborarea &omnului la iad, 'fantul Ioan &amaschin arata clar cui a folosit aceasta activitate la iad. &upaparerea mea - zice el - n-au avut de primit de la bunatatea 'a mantuitoare decat acei care pe pamant audus o viata foarte curata, care au practicat modestia, cumpatarea si castitatea, fara ca totusi sa fi primitlumina credintei. Pe aceia, &omnul, Care-si intinde peste toti Providenta 'a, i-a atras la +l@ si, proiectandasupra lor razele 'ale divine, i-a prins in plasa (ui divina, determinandu-i sa creada in +l. Caci +l cel

milostiv nu putea ingadui, in adevar, ca ei sa fi lucrat in zadar.

Asadar, mesajul mantuirii a fost adus la cunostinta tuturor celor din iad, dar nu toti s-au mantuit, nu toti s-au folosit de el. . In ce timp s-a produs aceasta activitate=

&upa relatarea 'fantului Apostol Petru, aceasta misterioasa activitate a lui )ristos la iad a avut locindata dupa moartea 'a. Adica in timpul celor trei zile si trei nopti, cat a stat cu trupul in mormant, intreastignire si Inviere $atei ?5I, 8/%. &espre acest timp a vorbit antuitorul, zicand# Precum Iona a fostin pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si "iul >mului in inima pamantului, trei zile si trei nopti$atei ?II, 70%.

Pe temeiul acestui te!t si a celor aratate de 'fantul Petru, comentatorii ortodocsi, romano-catolici simajoritatea celorlalti, sunt de acord in a recunoaste ca timpul acestei activitati printre cei morti a fost celdintre moartea si Invierea lui )ristos. In cele trei zile si trei nopti $cat trupul I-a stat in mormant% )ristos n-a ramas nemiscat si nici fara sa lucreze ceva, ci a coborat in iad, pentru iconomia privitoare la Inviere sisa plineasca toate cele cu privire la +l.

'unt insa si unii comentatori si critici, amintiti mai inainte, care sustin# unii, ca Apostolul face aluzie la altivestitori, ca +noh sau 6oe@ iar altii, ca vestea - respectiv sentinta de condamnare - a fost pronuntatacatre sufletele din iad, sau catre ingerii cazuti. In primul caz deci, timpul este cel din vremea lui +noh sau



6oe, iar auditorii, contemporanii lor@ iar in al doilea caz, )ristos ar rosti sentinta fata de angerii cazuti, sitimpul ar fi dupa inaltarea (ui la cer.

In fine, altii, interpretand spiritual acest te!t din +pistola lui Petru, considera ca timpul este cel alpropovaduirii Apostolilor si al Bisericii, catre oamenii care traiesc in pacate. Acesti interpreti consideratrupul omenesc ca o inchisoare a sufletului@ si ca auditorii sunt oamenii vii, nu mortii, in acest caz,

auditorii, sau duhurile din inchisoare sunt, sau oameni din timpul lui +noh si 6oe - cum s-a spus - saugeneratia Apostolilor, nesupusa predicii lor in duh. 4oate aceste, opinii sau teorii sunt departe de ideeate!tului, dupa care timpul sunt cele trei zile si trei nopti de activitate a &omnului )ristos la iad, unde avestit duhurilor sau sufletelor celor morti. >. In ce loc se petrece aceasta activitate=

Cea mai grea problema este aceea a stabilirii locului acestei activitati catre sufletele mortilor. +ste el unloc legat de timp si spatiu, sau este doar o localizare si o stare a sufletelorF 'au este si una si altaF'fantul Apostol Petru numeste acest loc cu termenul general de inchisoare. +l evita cu grija cuvinteleiad si rai, ceea ce pare surprinzator. 'e stie insa ca prin alungarea primei perechi de oameni, din+den, raiul a fost inchis si nu se putea vorbi de el inainte de venirea lui )ristos. 6umai prin jertfa (ui,rupand zapisul pacatului adamic, +l a redeschis raiul, cand a spus - pe cruce - talharului pocait# Astazivei fi cu mine in rai.

Pana la venirea lui )ristos la iad, deci, toti mortii - drepti si pacatosi - de la Adam si pina atunci, mergeauin acelasi loc numit de Apostol inchisoare, dar pe care 'fintii Parinti il numesc iad. In acest loc alimparatiei mortii, numit si intunericul cel impartit, se aflau toate sufletele mortilor, ca intr-o inchisoaresubterana. Intrucat raiul fusese inchis, iar dreptii nu erau dezlegati de blestemul pacatului stramosesc, seaflau si ei in aceasta inchisoare subterana, cu diferite despartituri $(uca ?5I, 80-;/%, asa cum si in cerin casa 4atalui sunt multe locasuri $Ioan ?I5, 8%. 'i abia dupa ce au primit harul ascumpararii, au fostei scosi prin Invierea &omnului, din intunericul si din umbra mortii si adusi la lumina si la fericirea raiuluideschis.

&ar cu toate ca si dreptii si pacatosii se aflau in acea inchisoare cu despartituri, starea lor sufleteasca sisuferinta lor nu era la fel. Intunericul era acelasi, nu si suferinta lor. &reptii aveau in inima lor pacealauntrica, sentimentul prezentei lui &umnezeu in ei si nadejdea Invierii $cf. +vr. ?I, ;1-70% si de aceeafaptul odihnei lor in intuneric nu constituia o mare suferinta.

&upa Invierea &omnului raiul devine locul si starea dreptilor, iar iadul, e!clusiv, locul si starea pacatosilor.Prin urmare, inchisoarea de care vorbeste Apostolul Petru indica si o localizare dar si o stare sianume o stare provizorie. 'e numeste stare provizorie pentru ca pe de o parte ea detinea si pe ceidrepti@ iar pe de alta parte, nici iadul pacatosilor nu devine ceva definitiv decat dupa judecata de apoi,'tarea sufleteasca a acestora in acea inchisoare, pentru ei se numeste deja iad pentru ca ei sunt inmari chinuri $(uca ?5I, 80-;/% si in aceasta stare de provizorat. aiul, ca si iadul, este un loc in sensulca sufletele de dincolo nu sunt omniprezente, dar nici limitate la un anumit timp si spatiu, fiindnemuritoare si nemateriale.

'fantul acarie +gipteanul lamureste starea sufleteasca a unora si a celorlalti, astfel# Precum imparatia

intunericului si pacatul stau ascunse in suflet pana in ziua Invierii, cand chiar si trupul celor pacatosi esteinvaluit in intunericul ce sta inca ascuns in suflet, tot asa si imparatia luminii si chipul ceresc care esteIisus )ristos lumineaza in chip tainic sufletul si straluceste $stapaneste% in sufletul celor sfinti.

Ca stare sufleteasca, atat raiul cat si iadul sunt determinate deci de atitudinea fiecaruia fata de&umnezeu si fata de aproapele, respectiv de credinta, nadejde, faptele de iubire si de suferintele pentru)ristos. In acest sens dar, se spune# Cei buni au raiul in inima lor inca aici pe pamant si-l duc cu eidincolo@ iar cei rai au aici pe pamant iadul, in ei, si cu el pleaca dincolo. Cei buni, cei ce traiesc in co-muniune cu &umnezeu, aici, in comuniune si in fericire vor trai si dincolo@ pe cand cei ce urasc pe&umnezeu si traiesc departe de +l, aici pe pamant, departe vor trai si dincolo de mormant.



+ste clar, deci, ca sufletele dreptilor desi se aflau in intunericul cel impartit, nu se chinuiau in aceeasivapaie a iadului ca cei pacatosi $(uca ?5I, 8;-87%, pentru ca ei aveau pe &umnezeu in inima lor simurisera in credinta si in nadejdea Invierii $+vr. ?I, /, ;1%. Ca atare aveau pacea si odihna, dar le lipsealumina ascumpararii si eliberarea aduse de )ristos. &esi nu poate fi vorba de un anumit loc, ci de olocalizare, totusi se spune ca# 'ufletele dreptilor petrec intr-un loc mai bun, iar cele ale pacatosilor

$rele% petrec intr-un loc mai rau, asteptand timpul judecatii.

Pentru o mai buna intelegere a acestei idei, apelam la e!plicatia data de 'fantul 5asile cel are laPsalmul ??III, 8;, unde spune# lasul &omnului va desparti natura focului spiritual, precum a despartitpara focului in care au fost aruncati cei trei tineri din Babilon. 4ot astfel socot ca si focul care este pregatitspre osanda diavolului si a ingerilor lui $atei ??5, 7/%, la glasul lui &umnezeu se desparte. In foc suntdoua puteri# una arzatoare, iar alta luminoasa. lasul &omnului face ca partea aceea cruda $intunecoasa%si arzatoare a focului sa ramana celor vinovati de ardere, iar partea cea luminoasa si stralucitoare a lui safie sortita celor ce au sa se bucure intru veselie. &eci glasul &omnului este acela care desparte parafocului si o imparte asa fel ca focul osandei sa fie neluminos, iar lumina odihnei sa fie nearzatoare.

+!plicatia se acorda cu te!tul profetic din Isaia $?(I?, %, de care fac adesea amintire e!egetii vechi ai>rtodo!iei, in legatura cu coborarea &omnului la iad. Caci &omnul a zis celor din legaturile $iadului%

iesiti $dezlegati-va, eliberati-va%@ si celor din intuneric descoperiti-va $iesiti la lumina%. +i simteau prezentatainica a &omnului in f iinta lor, dar nu primisera lumina (ui. In Intelepciunea lui 'olomon citim ca#'ufletele dreptilor simt in mana lui &umnezeu si chinul nu se atinge de ele. Iar dupa venirea &omnului)ristos# 'ufletele dreptilor $raposati% sunt in lumina cereasca, primind lumina &uhului 'fant ca viata.

'fantul 5asile cel are e!plica de asemenea# &omnul este un fel de loc care cuprinde in 'ine pe ceidrepti# asa ca dreptul care se gaseste in acest loc in chip necesar se simte bine dispus si vesel. &e altfelsi dreptul este un fel de foc al lui &umnezeu, atunci cand primeste pe &umnezeu in el. Cel pacatosharazeste locul acesta diavolului.

Asadar, desi Apostolul Petru numeste locul unde se aflau sufletele mortilor inchisoare, in realitateaceasta nu era nici raiul, nici iadul propriu-zis, ci o stare provizorie sau intermediara.

4eologia romano-catolica socoteste ca aceasta inchisoare ar avea patru despartituri, numite limbus-uri#

/. - limbus puerorum - locul unde se afla sufletele pruncilor care au murit nebotezati.

8. - limfous patrum - locul unde petrec sufletele dreptilor, numit si anticamera iadului.

;. - locul de curatire sau purgatoriul.

7. - iadul propriu-zis unde se chinuiesc cei osanditi.

'fanta 'criptura nu mentioneaza insa, pentru cei trecuti in viata de dincolo, decait numai doua locuri,sau doua stari, carora le da diferite denumiri# raiul, sau sainul lui Avraam $(uca ?5I, 88%, Cerul, sau

imparatia lui &umnezeu $atei ??5, ;7%, ca loc al celor fericiti si iadul, 4artarul $II Petru II, 7%, sauheena, ca loc al celor nefericiti, care vor fi acolo impreuna cu diavolul si ingerii lui $atei ??5, 7/%.

Biserica >rtodo!a dupa 'fanta 'criptura si 'fanta 4raditie, vorbeste tot numai de aceste doua locuri# raisi iad. 4eologia ortodo!a, si teologii ei vorbesc totusi de doua raiuri si de doua iaduri# unul, provizoriu,dupa judecata particulara si altul definitiv, raiul sau iadul - pripriu-zise - dupa judecata universala, inrealitate este un singur rai si un singur iad, numai ca starea din asa-zisul prim rai si prim iad, dintre celedoua judecati este o stare provizorie, de unde unii mai pot fi usurati si iertati prin rugaciunile Bisericii similosteniile celor vii@ si numai la judecata finala se ajunge la raiul si iadul propriu-zis, sau la starea



definitiva, cand starea sufletelor nu se mai poate schimba, pentru ca rasplata sau osanda mortilor ramanedefinitiva.

In concluzie, coborarea la iad a lui )ristos cu sufletul indumnezeit sau cu sufletul unit cu &umnezeuconstituie una din multiplele (ui activitati, ca antuitor. +l n-a mers insa la iad nici ca invatator sauProoroc, in scopul propovaduirii si a convertirii celor necredinciosi, nici ca Arhiereu jertfitor, activitati

incheiate odata cu jertfa 'a rascumparatoare de pe cruce. antuitorul a mers acolo sa activeze cuslujirea 'a imparateasca, deci ca imparat biruitor asupra mortii, a pacatului, a iadului si a diavolului,dezlegand si eliberand din el pe cei tinuti pe nedrept si zdrobind iadul.

Aceasta lucrare a avut loc indata dupa rastignire si punerea in mormant a trupului lui )ristos. &urata ei afost de trei zile si trei nopti, pana la Invierea 'a din morti. Persoanele carora +l a adresat mesajulmantuirii au fost toate duhurile celor raposati de la Adam si pana atunci@ deci si celor din generatia lui 6oecare au pierit in apele potopului. &ar nu toti au beneficiat de efectele rascumparatoare ale jertfei lui)ristos si de mesajul dus de +l acolo.

'ufletul credinciosului devenind nemuritor isi pastreaza si dupa despartirea de trup toate facultatile salecontinuandu-si viata dincolo $cf. (uca ?5I, 88-;/%.

(ocul nu este ceva limitat de timp si spatiu, ci o localizare si o stare provizorie numita inchisoare siimpropriu iad@ pentru ca raiul fiind inchis, pana atunci si dreptii mergeau in aceasta inchisoare. +l poatefi numit iad numai pentru cei pacatosi, dar iad provizoriu, caci iadul propriu-zis, sau definitiv, incepe abiadupa judecata generala.

!astele, sarbatoarea luminii si a bucuriei in rtodo3ie

Pastile sunt in >rtodo!ie sarbatoarea sarbatorilor. &aca sarbatoarea este o tasnire de viatadumnezeiasca in creatie si ca atare o tasnire de lumina mai presus de f ire, Pastile sunt tasnirea deplina avietii dumnezeiesti in e!istenta noastra crestina. 6atura noastra omeneasca nu mai e straluminata numaitrecator de o raza dumnezeiasca, care arata ca ea nu e de la sine si singura e!istenta, ci aceasta naturae strabatuta deplin si pentru veci de viata dumnezeirii, e transfigurata, pnevmatizata, ridicata dininlantuirea procesului de corupere continua care duce trupul nostru la descompunere, iar sufletul in iadultenebrelor.

&e aceea Pastile sunt o e!plozie de bucurie, care perpetueaza e!plozia de bucurie a ucenicilor care auvazut pe &omnul inviat. &e aceea credinciosii se saluta cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici oalta bucurie# )ristos a inviat* Adevarat a inviat*, pana la Inaltarea &omnului, de cand se saluta cu altaveste tot asa de mare, legata interior de prima# )ristos s-a inaltat*, pana la Cincizecime, careanticipeaza Cincizecimea deplina sau umplerea desavarsita a vietii noastre de &uhul 'fant.

Bucuria aceasta are atata entuziasm in ea, incat ea e ca o sfanta betie, ca o betie treaza de carevorbeste 'fantul rigorie de 6ssa. + ca o betie treaza, pentru ca e produsa de cea mai autentica dar sicea mai minunata realitate, realitatea neasemanat de frumoasa a vietii vesnice si plenare, mai frumoasasi mai minunata decat si-o poate inchipui orice imaginatie, motiv pentru care 'fantul rigorie de 6ssaspune ca ingerii nu pun in functie nici o imaginatie, pentru ca realitatea pe care o vad intrece oriceimaginatie.

+ntuziasmul manifestat de Apostoli la Cincizecime, in urma Pogorarii &uhului 'fant, care parea privitorilorca o betie $"apte II, /;%, incepuse de la Inviere. +a caracterizeaza bucuria credinciosilor de la Pasti, careramane temelia vietii sufletesti a lor in tot cursul vietii pamantesti. Acest entuziasm e produs deimpartasirea de vinul cel nou al vietii de care a vorbit )ristos inainte de Patimile 'ale $arcu ?I5, 81%#



5eniti cu rodul vitei celei noi al dumnezeiestii veselii, in ziua cea vestita a invierii imparatiei lui )ristos sane impartasim.

"emeile mironosite afland de la inger despre Invierea &omnului, alearga cu frica si cu bucurie mare saduca aceasta veste ucenicilor. <ustificand bucuria lor, primul cuvant pe care li-l adreseaza Iisus cel inviatla intalnirea cu ele, este# Bucurati-va* $atei ??5III, %. &e atunci cei ce cred alearga cu aceeasi

bucurie debordanta in noaptea Pastilor si in zilele ce urmeaza, vestind tuturor celor pe care ii intalnesc#)ristos a inviat*. Bucuria este starea sufleteasca principala pe care a produs-o vestea invierii in cei carestiau ca viata lor sfarseste in moarte. Bucuria aceasta se mentine in crestini continuu, dar se actualizeazamai ales in noaptea Pastilor.

"emeile mironosite se bucura nu numai pentru ca-l vor vedea iarasi pe invatatorul iubit, ci pentru cainvierea (ui inlatura in general moartea ca sfarsit al vietii noastre, deschizandu-i orizontul eternitatii.

Aceasta este si cauza bucuriei noastre din orice timp. In viata noastra, a crestinilor, s-a produs prinInvierea lui )ristos o schimbare radicala, in ea a patruns o lumina nesfirsita, continutul ei a capatat ovaloare incomensurabila, ea s-a umplut de o bucurie inepuizabila.

Iisus a confirmat cu autoritatea (ui dumnezeiasca justetea bucuriei de care au fost cuprinse femeilemironosite. +l nu le-a indemnat sa se bucure pentru simplul fapt ca vor fi iarasi cu +l, ci pentru

semnificatia generala noua si plina de fericire pe care o are Invierea (ui pentru cei ce cred in +l. Aceastaconfirmare a produs-o )ristos de atunci incoace continuu# faptul ca Apostolii au fost in stare sa moarapana la unul pentru marturia Invierii lui )ristos, faptul ca marturia aceasta a produs milioane de mucenicisi de sfinti, ca cei credinciosi nu pot gasi sens e!istentei lor fara aceasta Inviere, e o repetare continua aconfirmarii Invierii date de catre )ristos.

+!istenta noastra s-a umplut prin Invierea &omnului de bucuria prin e!celenta, de o bucurie reala,consistenta si durabila.

'e stie ca pe noi crestinii bucuriile trupesti nu ne satisfac deplin, ca sufletul nu e satisfacut de ele, iarbucuriile sufletesti sunt nedepline, pentru ca noi traim marginile cunoasterii, ale iubirii, ale puritatiisentimentelor noastre.

Bucuria Invierii nu e nici trecatoare, nici nedeplina. + bucuria prin e!celenta, pentru ca e bucuria eterna sideplina. &e aceea, nimeni nu trebuie sa fie trist in noaptea Invierii. 6imeni nu trebuie sa planga. Cacitoate motivele de intristare apar acum fara insemnatate fata de biruirea mortii. &e ce sa ne intristam depricini care ne conduc spre moarte, cand stim acum ca prin moarte trecem la viata vesnica. &e aceeaBiserica canta in noaptea Invierii# Cu bucurie unul pre altul sa ne imbratisam# >, Pastile* Izbavirea deintristare. Iar in cuvantul 'fantului Ioan ura de Aur din noaptea de Pasti se spune# 6imeni sa nuplanga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia pentru toti. 6imeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, caiertare din mormant a rasarit. 6imeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a eliberat pe noi moarteaantuitorului.

'i precum inainte de Invierea lui )ristos toate erau tinute intr-o frantura de sens neimplinita, batjocorita,chinuitoare, asa Invierea (ui umple toate de lumina si de bucurie. Caci, cand o singura particica din lumese umple de sensul deplin, toate se umplu de la ea de acest sens. &aca pentru o singura faptura - si

aceasta este umanitatea lui )ristos - timpul a devenit un timp spre inviere si spre viata de veci, lumina incare e pusa acea faptura e vazuta de toate celelalte si devin o asigurare spre invierea si viata de veci,despre lumina integrala pentru noi toti. 4oate zilele timpului, toate zilele anului au devenit sarbatori, etapeale inaintarii in lumina, ducandu-ne tot mai aproape de marea lumina eshatologica. ai bine zis, timpulintreg a devenit un ajun al duminicii vesnice, al petrecerii vesnice in lumina descoperita a invierii, cumzilele saptamanii, zile inchinate sfintilor care au trait timpul in aceasta lumina a invierii, sunt sarbatoripregatitoare pentru duminica invierii, cum au fost si pentru ei.



Precum bucuria invierii intrece toate bucuriile si copleseste toate tristetile, asa lumina ei intrece toateluminile revelatiei nedepline din 5echiul 4estament. Acolo un stalp de foc conducea un popor dintr-o robiepamanteasca intr-o libertate pamanteasca e!terioara@ acolo oise le facea cunoscuta voia (ui &umnezeuascuns in intuneric si simtit in parte doar de el insusi. Aci &umnezeu insusi, 'oarele )ristos nelumineaza, aratat prin Invierea 'a din morti in mod deplin, si ne conduce spre libertatea si viata deplina avietii eterne# In locul stalpului celui de foc a rasarit 'oarele dreptatii, in locul lui oise, )ristos, mantuireasufletelor noastre.

'-a spus ca vestea buna $+vanghelia% crestina se concentreaza in vestea Invierii lui )ristos, temei alsigurantei ca si noi vom invia. Apostolii si-au vazut misiunea lor in a fi martori ai Invierii lui )ristos $"apteI, 88%. &esigur insa ca aceasta veste a fost prin e!celenta vestea buna nu pentru ca a anuntat inviereaunui om simplu@ nici n-a intemeiat nadejdea invierii noastre a tuturor pe invierea unui astfel de om simplu.

Aceasta n-ar fi o inviere pentru eternitate si spre plenitudinea vietii in &umnezeu, ci o repetare pe planulactual sau al unui plan putin deosebit, dar tot relativ, al vietii omenesti obisnuite. +a a fost vestea prine!celenta buna, pentru ca a anuntat Invierea Celui ce fiind om a fost si &umnezeu si pentru ca noi inviind,pe temeiul Invierii (ui, ne vom impartasi de viata deplina a umanitatii lui in &umnezeu. Apostolii fiindmartorii Invierii lui )ristos, au fost in acelasi timp martorii tuturor semnelor si cuvintelor prin care )ristosinsusi si-a dovedit dumnezeirea (ui, ca unii ce au stat in preajma (ui in tot timpul petrecerii (ui intre noi$"apte I, 8/%. 6umai o astfel de inviere e o inviere intru plinatatea eterna a vietii noastre si ea intemeiazabucuria noastra plenara sau coincide cu ea.

"emeile mironosite pleaca de la mormant nu numai cu bucurie, ci si cu frica mare. In bucuria lor eprezenta simtirea misterului, simtirea izbucnirii e!istentei supreme, dumnezeiesti. &e aceea, bucuria lornu e o bucurie obisnuita. )eidegger a deosebit intre "urcht ca frica de ceva din lume si Angst ca un felde cutremurare in fata mortii, care pune capat e!istentei in lume. In bucuria traita de femeile mironosite lavestea invierii &omnului este o astfel de cutremurare, care le punea inaintea unui alt plan de e!istenta.&ar cutremurarea aceasta nu avea un caracter negativ, nu era o spaima, caci nu era produsa desentimentul golului, al nefiintei, ci era o cutremurare amestecata cu, bucurie. Invierea lui )ristos eincepatura altei vieti, vesnice.

Planul acestei e!istente, de un caracter cu totul nou, al e!istentei noastre, l-au simtit ca un plan ale!istentei in plenitudine.

5iata crestinului in plenitudinea si deci in bucuria si lumina deplina este o alta viata, la care se poateajunge printr-o ridicare ce nu e efectuata de noi insine, ci de &umnezeu asupra fiintei noastre, desi ni secere si noua pregatire si receptivitate pentru aceasta.

Acesta e sensul cuvantului Pasti. In 'ina!arul de la utrenia Invierii, Pastile, care se traduc prin cuvintulromanesc trecere, sunt asemanate cu trecerea de la nefiinta la e!istenta in actul creatiei de la inceput,cu cea de la robia poporului Israil, la libertatea lui in tara fagaduintei si cu Intruparea "iului lui &umnezeu.Invierea este ultima trecere prefigurata de celelalte. +a e trecerea desavarsita, pentru ca e trecereanoastra de la pamant la cer. 'i data fiind domnia mortii, instaurata prin pacat. Invierea e si trecereadefinitiva si totala a creatiei de la moarte la viata.

In aceasta ultima trecere sau transcendere se implineste scopul crearii lumii de catre &umnezeu.

Iata cuvantul 'ina!arului# Aceasta zi o numim Pasti care inseamna in limba evreiasca trecere. Pentru caaceasta e ziua in care a adus &umnezeu la inceput lumea din nefiinta. Intru aceasta zi scotand pepoporul Israel din mainile lui "araon, l-a trecut prin area osie. 4ot intru aceasta zi s-a pogorat din cer sis-a salasluit in pantecele "ecioarei. 'i acum din pantecele iadului scotand toata firea omeneasca, o ainaltat la ceruri si o a adus la cinstea cea dintai, a nestricaciunii. Invierea e o transcendere a noastra laplenitudinea vietii in &umnezeu, deci la investirea ei cu toate lucrarile dumnezeiesti necreate, dar atranscendere la care colaboreaza si ea. 4ranscenderea e!istentei noastre din robia pacatului, la o viatadeplin pnevmatizata prin indumnezeire s-a facut prin nasterea si invierea umanului in ipostasul divin.



Propriu-zis )ristos insusi e Pastile. +l e transcenderea, pentru ca in +l se produce aceasta, pentru ca in+l se preda fiinta noastra in mod deplin lui &umnezeu prin jertfa. 'i ne preda intr-o nevinovatie si blandeteasemenea celei a mielului pascal din 5echiul 4estament. &ar pe cand mielul acela n-a ridicat cu adevaratpacatul lumii pentru ca jertfa lui nu era actul liber al unui om fara pacat si deci n-a putut obtine decat otrecere a fiilor lui Israel din robia pamanteasca la libertate pamanteasca, ca prefigurare a trecerii de la altarobie la alta libertate superioara, )ristos a venit ca ielul in sensul deplin al cuvantului care ne-a trecut depe pamant la cer, pentru ca +l insusi a facut aceasta trecere pentru 'ine ca om# )ristos, Pastile celenoua, jertfa cea vie jertfita, ieluselul lui &umnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii.

In )ristos cel inviat ramane inscrisa jertfa, caci numai prin jertfa (ui s-a facut transcenderea. +l ramanePastile permanent prin e!celenta sau trecerea continua, ca sa putem trece si noi in orice timp impreunacu +l in planul invierii si al vietii de veci. 4oata e!istenta noastra si a istoriei este, unita cu )ristos, unPaste, o trecere, de aceea si o jertfa cu )ristos insusi. &e aceea, laudand pe )ristos cel inviat, nu uitamsa laudam si Crucea (ui, caci prin ea a infaptuit )ristos trecerea de la moarte la viata si prin ea putemface si noi aceasta trecere# Cinstitei Crucii 4ale ne inchinam )ristoase si sfanta Invierea 4a o laudam sio slavim. Caci cu rana 4a noi toti ne-am vindecat. 'au# "acandu-se ca un om, patimeste ca un muritor,si prin patima pe cel muritor il imbraca intru nestricaciune.

In taria incoruptibilitatii e fructificata taria spirituala a patimirii de buna voie si fara vina. In ordinea

spirituala, nevinovatia, blandetea si jertfa ielului care suporta junghierea, echivaleaza cu puterea leuluicare invinge moartea. In ordinea spirituala numai ielul nevinovat si injunghiat ia puterea@ numai el esteleul care biruieste $Apoc. 5, 1-:%. &e aceea, precum se vorbeste de puterea crucii lui )ristos insaptamana Patimilor, tot asa se vorbeste de ea in sarbatoarea Pastilor# Cu crucea 4a ai stricat blestemullemnului, cu ingroparea 4a ai omorat stapanirea mortii. Crucea continua sa ne lumineze si acum din)ristos, caci ea inseamna blandete, moarte fata de tot ce ne tine inlantuiti de ceea ce ispiteste trupul sidezvolta patimile care ne fac neliberi si ne inchid intr-o e!istenta a repetitiei lipsita de sens, incheiata prinmoartea definitiva.

&atorita crucii acesteia, )ristos n-a putut fi tinut in iad, caci introducea acolo liniste, blandete sinevinovatie, aducea lumina din care emana puterea de leu biruitor. Blandetea si ferma lui daruire de sineii fac pe cei de acolo sa scape de legaturile dureroase ale pacatului lor si sa se descopere pe ei insisi inadevaratul sens al e!istentei lor# Cela ce a dat invierea neamului omenesc, ca un miel spre junghiere s-a

adus. Infricosatu-s-au de acesta capeteniile iadului si s-au ridicat portile cele de durere, ca a intratimparatul slavei, zicand celor din legaturi# Iesiti* 'i celor din intuneric# &escoperiti-va* $iercuri searadin 'aptamana luminata%.

In baza puterii 'ale, )ristos intra in iad in mod parado!al ca jertfit si nejertfit, ca jertfa vie, ca predat cutotul lui &umnezeu si tocmai de aceea plin de putere dumnezeiasca, ca iel si ca imparat. Blandetea (uie cu atat mai biruitoare cu cat este a imparatului# antuitorul meu, vie si nejertfita jertfa, ca un&umnezeu pe 4ine insuti de voie aducadu-4e 4atalui, ai inviat pe Adam impreuna cu tot neamul,sculandu-4e din mormant $din Canonul din noaptea de Pasti%. 'au# &oamne, cela ce iadul ai pradat simoartea ai calcat, antuitorul nostru, cela ce ai luminat lumea cu cinstita crucea 4a, miluieste-ne pe noi.Iadul nu a putut suporta prezenta in el a ielului jertit, caci in blandetea (ui era puterea dumnezeiasca.

In iubirea ma!ima manifestata de )ristos pe cruce e atata viata si putere ca prin ea revine la viata nu

numai trupul 'au, ci trezeste din moarte sau din paralizie si puterile sufletesti ale celor din iad. &araceasta putere a iubirii ce a mers pana la cruce, o actualizeaza )ristos continuu. +l pastreaza ranile salein trupul 'au ca o sursa permanenta a iubirii sale, ca o dovada ca Cel ce a inviat nu e altul decat Cel ces-a rastignit pentru noi. &aca ar fi altul, invierea (ui si cea viitoare a noastra n-ar avea temeiuri in iubirea(ui si n-am fi pregatiti si noi pentru ea prin iubirea noastra fata de +l, trezita de iubirea (ui@ ar fi un faptmagic, nu de desavarsire spirituala# anile 4ale, )ristoase, care de voie le-ai rabdat pentru noi, le-aiaratat ucenicilor 4ai, punandu-le marturie slavitei invierii 4ale $la Utrenia din duminica 4omii%.

Prin pipairea ranilor s-a convins 4oma ca iubirea lui )ristos manifestata in rastignire a fost asa de mare,ca prin ea a inviat si ne va invia si pe noi, caci o asemenea iubire nu putea fi decat iubire dumnezeiasca.



6umai in sensul ca iubirea ma!ima, iubirea adevarata este iubire dumnezeiasca se adevereste adagiul#Iubirea in veci nu moare.

Iubirea nevinovata a ielului striga in urechile sufletelor amortite ale celor din iad ca un racnet de leutrecandu-i in imparatia 'a# &esteptat-ai dupa ce ai adormit, pe cei morti din veac, imparateste ca un leuracnind in iad.

5iata invierii este viata plinatatii si deci a luminii depline si aceasta calitate o are pentru ca este o viata departicipare neimputinata la viata lui &umnezeu. Acesta e sensul asumarii trupului si invierii lui in ipostasullui &umnezeu-Cuvantul. Propriu-zis asumarea naturii noastre in &umnezeu-Cuvantul trebuia sa ajunga laInviere.

'arbatoarea Pastilor in Biserica >rtodo!a da e!presie acestei bucurii si lumini nemarginite, izbucnite ine!istenta omeneasca odata cu tasnirea orizontului vietii dumnezeiesti in ea. Caci prin aceasta viatacrestinilor e inaltata la plenitudine si eternitate in &umnezeul devenit om, la impartasirea de viatanelimitata si transcendenta a lui &umnezeu, revarsata din ipostasul Cuvantului.

6u e!ista imn pascal care sa nu dea e!presie acestei bucurii, nascuta din incredintarea izbucnirii plinatatiide lumina si de e!istenta in viata noastra pamanteasca# Aceasta este ziua pe care a facut-o &omnul, sa

ne bucuram si sa ne veselim intr-insa, proclama preotul inconjurand tetrapodul, mai bine-zis +vangheliaasezata pe el ca simbol al lui )ristos si tamaindu-l dupa ce a inceput slujba Invierii cu lauda adusa 'fintei4reimi, care a savarsit intreaga aceasta opera.

Iar primul imn pe care-l canta Biserica in aceasta noapte, la slujba care incepe odata cu trecerea noptiidin miezul ei, este un indemn adresat nu insilor singulari, ci obstii credinciosilor sa se deschida luminiiaduse de Invierea lui )ristos, prin trecerea virtuala a intregii noastre creatii de la moarte la viata si de lapamant la cer# iua Invierii, sa ne luminam popoare, Pastile &omnului, Pastile* Ca din moarte la viata side pe pamant la cer, )ristos &umnezeu ne-a trecut pe noi.

(umina invierii nu e lumina unui fulger care trece rapid de la rasarit pana la apus descoperind pentru oclipa ce inseamna a zace in intuneric, ci o lumina statornica, de o adancime necuprinsa care descoperacele de sus si cele de jos cu destinul trupurilor pe care moartea le descompune pentru o vreme# Acum s-

a umplut de lumina si cerul si pamantul si cele de dedesubt. &eci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui)ristos, intru care s-a intarit. '-a descoperit destinatia noastra, a credinciosilor pentru viata eterna in&umnezeu, s-a descoperit &umnezeu ca un &umnezeu al iubirii care vrea sa se uneasca cu noi pentruveci s-a descoperit destinatia trupurilor, care se descompun, spre participarea la slava noastra in&umnezeu, s-a descoperit rostul faptelor noastre, ca mijloace si drum de desavirsire si de pregatire acrestinilor spre viata eterna. intru invierea lui )ristos, odata cu natura omeneasca s-a intarit, intr-o vesnicaincoruptibilitate, intreaga natura.

5iata invierii, care s-a ridicat din mormant, mai bine-zis Iisus insusi caci viata adevarata e totdeauna opersoana, e un izvor al incoruptibilitatii noastre. 5iata Invierii lui Iisus e ca o apa din care adapandu-neintretinem viata noastra pentru veci, spre deosebire de apa care, prin lovitura de toiag a lui oise,izvorand din piatra, intretinea numai viata trupului pentru scurt timp. Persoana in general e un izvor viu deviata pentru alte persoane. &ar persoana lui )ristos, persoana divina dar ea insasi si persoana umana

nemuritoare prin fondul dumnezeirii din care se adapa, adapa in veci si pentru veci si persoanele noastre#5eniti sa bem bautura noua, nu din piatra seaca facuta cu minuni, ci din izvorul nestricaciunii, din )ristoscel ce a izvorit din mormant, intru care ne intarim.

A bea dintr-o persoana inseamna a fi intr-o comuniune cu ea, asa cum a bea din natura, din piatra,inseamna a fi intr-o comunicare cu natura. Iar cu natura nu poate comunica decat trupul, nu persoana caintreg. A bea din Persoana lui )ristos inseamna a fi in comuniune cu un izvor de putere spirituala infinita,care a facut si trupul pe care l-a luat incoruptibil si poate invia la o stare de incoruptibilitate eterna si trupulcelor ce sunt in comuniune cu +a.



4rupul inviat al lui )ristos e pnevmatizat sub forta spiritului 'au indumnezeit, prin gradul dumnezeiesc alputerii obtinute de el, iar aceasta stare de pnevmatizare il spiritualizeaza in asa masura incat nu mai ee!periat ca un obiect impenetrabil, ci primit ca un continut al subiectului 'au, fluid si penetrant, capabil sase interiorizeze celorlalte subiecte, impreuna cu subiectul (ui spiritual propriu-zis# )ristos reaprindetrupul 'au ca pe un sfesnic de lumina 'a dumnezeiasca, spune 'fantul a!im arturisitor. 4rupul lui)ristos devine luminos ca si dumnezeirea lui, sau ca si subiectul dumnezeiesc si indumnezeit al lui)ristos.

Ideea pancomuniunii universale in )ristos cel inviat o e!prima 'fintul Atanasie astfel # Cuvintul, prin caresi in care au fost create toate lucrurile, conduce din nou creatiunea intreaga, care parasise miscarea ce i-a fost data si o recompune si o readuna. &iviziunile aparute in creatiune prin separarea elementelor, careerau destinate sa mentina creatiunea ca un tot si sa n-o lase sa se imparta, au fost depasite in )ristos siputerea unificatoare realizata in +l e!ercita o forta de unificare in toata creatiunea.. Prin moartea siInvierea 'a a indepartat separarea dintre rai si lumea aparuta dupa cadere si ne-a deschis noua raiulinterzis, pentru ca +l insusi se intoarce dupa Inviere pe pamant si arata ca raiul si pamantul sunt una. Prininaltarea la cer uneste cerul cu pamantul si ridica trupul nostru omenesc asumat de +l si alcatuit dinaceeasi esenta ca si al nostru. idicindu-se cu sufletul si cu trupul deasupra cetelor ingeresti, a restabilituniunea intre lumea noastra sensibila si inteligibila si armonia creatiunii intregi.

4oate au fost puse in lumina deplina a scopului lor prin Inviere. Prin ea a inceput raiul comuniunii eternesi depline intre noi crestinii si &umnezeu si intreolalta. &e aceea toate lauda acum in mod constient, saufara sa-si dea seama, pe )ristos# (uminatu-s-au toate cu Invierea 4a, &oamne, si raiul iarasi s-a deschissi toarta zidirea laudandu-4e, cantare 4ie aducem totdeauna.

Cantarea bisericeasca prezinta e!perienta acestui inceput de pan-comuniune deplina, ca o pornire acredinciosilor de a se imbratisa, de a privi ca frati si pe dusmani si de a ierta# iua invierii, sa ne luminamcu praznuirea si unul pe altul sa ne imbratisam, sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi, sa iertamtoate pentru Inviere. 4ransparenta vrituala a trupurilor, corespunzand transparentei incepatoare asufletelor, implica o totala intimitate si familiaritate.

In aceasta inferioritate si familiaritate reciproca, fluida si profunda a persoanelor, care are ca subiectcentral pe )ristos, acesta nu e numai izvorul apeil vii a unei e!istente intinerite, vesnic nevestejite in

bogatia si in noutatea ei continua si inepuizabila, ci si izvorul care lumineaza toata realitatea aceasta apan-comuniunii totale. In acest tot al pan-comuniunii personale e o lumina solidara cu curatia, cusfintenia, cu transparenta si cu sinceritatea ei. Unde nu e curatie in relatii, nu e nici comuniune deplina,nici lumina deplinei descoperiri reciproce. )ristos e lumina ce se descopere deplin, in profunzimeaneajunsa a calitatii de cauza creatoare si sustinatoare a vietii tuturor, pentru ca din el izvoraste curatiaiubirii atotgeneroase fata de toate.

Aceasta sfintenie a comuniunii totale incepatoare, care tasneste prin Invierea lui )ristos, umple peadevaratii crestini in miezul noptii in care se produce, de o ambianta de sfintenie, de limpezime, detransparenta si de apropiere, a caror e!presie totala e o pace mai presus de fire intre toate. Cerulpatrunde cu lumina lui infinita toata firea facand-o proaspata ca la inceput, dandu-i stralucire desarbatoare# Cat este de sfintita cu adevarat si mult praznuita si stralucita aceasta noapte de mantuire,mai inainte vestitoare a zilei celei purtatoare de lumina a invierii, intru care lumina cea fara de ani din

mormant tuturor a stralucit.

'arbatoarea e simtita ca o totala transcendere realizata de creatie in )ristos cel inviat. 4ranscenderea pecare Biserica o numeste Pasti e traita intr-o negraita bucurie, intr-o bucurie de copii nevinovati sizburdalnici. Biserica e!prima aceasta transcendere intr-o insirare de atribute care ar vrea sa fie farasfarsit pentru ca sunt cu neputinta de cuprins si de e!primat, si prin care incearca sa e!prime negraitastare cu totul noua in care ea transforma firea# Pastile cele sfintite astazi noua s-au aratat, Pastile celenoua si sfinte, Pastile cele de taina, Pastile cele preacinstite, Pastile, )ristos antuitorul, Pastile cele faraprihana, Pastile cele mari, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis noua usile raiului, Pastile cele cesfintesc pe toti credinciosii.



Am vazut ca 'fantul a!im arturisitorul a inteles trupul inviat al &omnului ca un sfesnic spiritualizat dincare lumineaza dumnezeirea (ui in mod neimpiedicat. Cantarea bisericeasca vede in trupul inviat al&omnului o oglinda a dumnezeirii (ui. +a scoate pe langa aceea in evidenta faptul ca aceasta stare sifunctiune a trupului este cea mai inalta treapta la care este ridicat el. +a este treapta eshatologica la carevor fi ridicate trupurile noastre. 4rupul lui )ristos este parga acestei trepte eshatologice culminante atrupurilor noastre.

In )ristos culmineaza lumina la care se vor ridica adevaratii crestini prin stradanii continue. 4otintunericul, chiar cel culminant al iadului, a fost risipit prin )ristos lumina lumii. &aca mai ramane un iad,el nu mai proiecteaza asupra lumii nici un fel de intuneric, de lipsa de sens. (egaturile lui cu lumea au fosttaiate. &esigur e vorba de lumea vazuta de cei ce cred in Invierea lui )ristos.

(umina neinserata care iradiaza din trupul lui )ristos nu e o lumina impersonala, ci lumina Persoaneisupreme, deci si caldura dragostei supreme a lui &umnezeu adus aproape crestinilor credinciosi sicomunicata lor, intrucat aceasta Persoana s-a facut si ramane in veci si om# inchinaciune de searaaducem 4ie, luminii neinserate, care la sfarsitul veacurilor, ca intr-o oglinda prin trup ai stralucit lumii sipana la iad te-ai pogorat si intunericul cel de acolo l-ai stricat si lumina invierii neamurilor ai aratat,&atatorule de lumina, &oamne, slava 4ie $iercuri seara in 'aptamana luminata%.

(amuriri de mare pret cu privire la trupul inviat al &omnului dau cantarile din &uminica 4omii. Acestapipaie urmele ranilor din coasta (ui, ceea ce dovedeste ca trupul e mentinut in veci. &ar trupul acesta earzator ca focul si numai condescendenta &omnului il apara pe 4oma sa nu se arda la atingerea lui."ocul curatiei, al iubirii si al bogatiei spirituale a sufletului lui )ristos, plin de &uhul 'fant al dumnezeirii'ale, ridica la stare de foc si de lumina si trupurile noastre. &aca lumina de pe fata lui oise era atat deorbitoare ca nu putea fi privita de evrei si de aceea oise trebuia sa umble cu fata acoperita de unzabranic $II Cor. III, /;%, daca lumina fetii lui )ristos pe muntele 4abor stralucea ca soarele si a umplut despaima pe cei trei ucenici $arcu I?, : @ (uca I?, ;7%, cu cat mai orbitoare nu trebuie sa fi fost luminatrupului inviat al lui )ristosF &ar mana lui 4oma, fiind aparata de ocrotirea dumnezeiasca ca sa nu searda, a simtit totusi in ea puterea dumnezeiasca din trupul (ui# Cine a pazit atunci mana uceniculuinearsa, cand s-a apropiat de coasta &omnului cea de focF Cine i-a dat ei indrazneala de a putut pipaiosul cel de vapaieF Cu adevarat ceea ce a pipait. Ca de n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cumar fi putut pipai ea patimile cele ce-au clatinat cele de sus si cele de josF $'ambata in 'aptamana

luminata%.

4oma a crezut prin adeverirea ce i-o dadeau ranile trupului ca )ristos insusi a inviat cu trupul. &ar acrezut ca a inviat )ristos, nu simplu pentru ca a pipait un trup ca al nostru. Caci in acest caz ar fi pututsocoti ca )ristos n-a inviat cu adevarat, ci a revenit la viata pamanteasca, sau poate n-a murit. Ci a crezutsi pentru ca a simtit trupul lui )ristos plin de puterea &uhului. 4oma a simtit cu mana sa firea indoita aantuitorului# Iar el simtind cu mana sa firea 4a indoita, plin de frica a strigat catre 4ine# &omnul meu si&umnezeul meu, slava 4ie* $5ecernia din sambata 'aptamanii luminate% 4oma a simtit in toata firea saun cutremur la pipairea coastei lui )ristos. Caci prin ea a simtit nu numai caldura omeneasca a coastei, cisi lucrarea dumnezeiasca manifestata prin ea, cu mult mai mult decat a simtit aceasta putere femeia caresuferea de curgerea sangelui# Cu frica mana pnandu-si 4oma in coasta 4a cea de viata aducatoare,)ristoase, tremurand a simtit, antuitorule, indata indoita lucrare a celor doua firi, care intru tine suntunite fara amestecare si cu credinta a strigat zicand# 4u esti &omnul cel preainaltat, &umnezeul Parintilorsi al nostru, slava 4ie* $Utrenia din &uminica 4omii%.

Astfel 4oma cunoaste pe &umnezeu, inviat ca om, nu numai cu ochii, ci si cu pipairea. +l a adaos lamarturia si la predica apostolica un temei nou, o e!perienta noua a dumnezeirii lui )ristos cel inviat#Iscodirea ta, 4omo, vistierie ascunsa ne deschizi noua, ca teologhisind cu limba cea de &umnezeupurtata, laudati-(, ziceai, pe )ristos si-( preainaltati intru toti vecii. 'au# Bogatie scotand din vistieria ceanefurata, din dumnezeiasca coasta 4a cea impunsa cu sulita, "acatorule de bine, de intelepciune si decunostinta umple lumea eamanul.



4rupul inviat al &omnului tine de un plan transcendent planului nostru de traire. &ar pentru cei ale carorsimturi sunt inaltate prin energia &uhului 'faint, datorita credintei, aceasta transcendenta nu e sesizabilanumai prin simturi ca o realitate e!terioara, ci e intrata in comunicare cu fiinta lor. Caci are fluiditateaspiritualitatii si iradierea iubirii ma!ime. Acest trup e transcendent numai in sensul ca e o realitate dinplanul &uhului si ni se cere o ridicare la starea de induhovnicire, care e tinta noastra, pentru ca astfel nunumai sa stim de +l prin credinta, ci sa ne si unim cu el in mod simtit. Aceasta e impartasirea maiadevarata de el in lumina viitoare neinserata, de care vorbeste (iturghia ortodo!a. Aceasta e nu numaiBotezul in &uhul 'faint si in foc, ci comuniunea in foc si in lumina a tuturor cu )ristos in imparatia cerului,unde dreptii vor straluci ca soarele in lumina fetii lui $atei ?III, 7;%. &e aceasta comuniune s-auimpartasit Apostolii si ea le-a dat putere sa umple totul de focul lui )ristos $(uca ?II, 7% si sa fie martoriai Invierii (ui paina la moarte.

Invierea Domnului si importanta ei universal

Invierea &omnului este evenimentul fara pereche in istoria lumii. Importanta ei intrece in mod absolut totce se intampla si se poate intampla in univers. 6umai creatiunea lumii mai are aceasta importanta sicalitate. Ca si creatiunea tot asa si invierea, nu sunt evenimente propriu-zis istorice, intrucat nu sedatoresc unor cauze imanente, nu pot fi e!plicate si prevazute ca provenind din concursul fortelor siimprejurarilor naturale antecedente.

Cauza care produce creatiunea este metaistorica si metanaturala. &e aceea, chiar daca ar fi e!istat, prinabsurd, oameni care sa vada aparitia lumii, ei tot n-ar fi putut privi lucrarea cauzei aducand-o la e!istenta,o data ce omul nu are acces dincolo de domeniul imanent fizic, istoric si spiritual. Acei predispusi martoriai aparitiei lumii ar fi vazut ceva enigmatic si e posibil ca si-ar fi e!plicat aceasta enigma altfel decat princreatiunea lumii de catre &umnezeu. Creatiunea prin &umnezeu nu se poate constata pozitiv, empiric,stiintific, istoric. + drept ca celelalte teze pot fi usor respinse, ca absurde, dar actul pozitiv prin care seaccepta creatiunea e credinta.

4ot asa de putin istoric este, sub acest raport, evenimentul invierii &omnului. Cel care lucreaza si de astadata in calitate de cauza este tot &umnezeu. Invierea &omnului nu se datoreaza vreunei puteri din naturaomeneasca a &omnului, sau altor puteri naturale de primprejur. Invierea &omnului nu este o veriga ce seinsira in lantul vietii istorice ca toate celelalte intamplari. &e aceea cauza care a produs invierea nu s-a

putut vedea in lucrarea ei, fiind transcendenta mijloacelor de investigatie si de constatare omeneasca.&aca ar fi vazut pe &omnul dupa moarte cineva fara credinta ar fi cautat, desigur, o e!plicatie naturala aacestui fapt sau l-ar fi considerat o enigma a carei e!plicatie naturala nu se poate da inca, dar se vaputea in viitor. 'i aici, ca si la creatiune, toate e!plicatiile acelea se pot usor destrama si e!ista foartemulte consideratii care mana mintea spre acceptarea invierii prin &umnezeu, dar pozitiv, empiric si deciabsolut constrangator, lucrul nu se poate vedea. Credinta isi pastreaza si aci rolul hotarator. 'e vede ca edestinul nostru cat suntem in forma actuala de e!istenta sa nu ne putem apropia de lucrarile si deprezenta lui &umnezeu prin vedere, prin constatare indubitabila, ci prin credinta, prin ascultarea siacceptarea smerita a asigurarii ce ne-o da prin cuvantul 'au.

&ar daca creatiunea si invierea nu sunt evenimente istorice in sensul obisnuit, aceasta nu insemneaza caele n-au avut loc sau ca n-au nici o relatie cu istoria si cu natura creata. +le amandoua sunt un perfectumdeplin, fapte petrecute odata pentru totdeauna si nu ceva ce se petrece continuu, o lege generala a

e!istentei. > persoana care a trait intr-un timp si intr-un loc anumit ca om deplin a fost inviata de&umnezeu. Acesta e un fapt unic, apartinand timpului trecut si tocmai prin aceasta unicitate, introducandin istorie ceva neobisnuit ei, ceva care face sa vedem ca istoria nu e totul, nu e ultima realitate, ca pelanga ea, pe deasupra ei si la sfarsitul ei, e!ista altceva care da astfel istoriei un sens relativ.

&e la punctul acesta, al relatiei cu istoria, creatiunea si invierea merg pe drumuri deosebite. &in cei doifactori ai creatiunii, cauza si efectul, cel din urma cade cu totul in istorie, in domeniul nostru. Creatiunea,fara sa fie astfel o lucrare istorica, tinteste in istorie si determina istoria. 4ot ce se intampla ulterior in lume



se datoreaza si poarta pecetea actului anistoric al creatiunii, chiar daca nu vad oamenii, chiar dacalumina aceasta revarsata peste univers nu e vazuta de orbia oamenilor cazuti in pacat.

Invierea insa nu numai in factorul cauza, ci si in factorul efect este dincolo de istorie. Iisus )ristos celinviat nu e o persoana istorica, supusa conditiunilor e!istentiale ale acestei vieti, cauzelor fizice sispirituale ce domnesc in imanenta. Invierea lui Iisus )ristos se deosebeste astfel de toate minunile

savarsite de +l, sau de profeti, sau de alte organe dumnezeiesti. +fectul tuturor minunilor, oricat ar ficauza de metaistorica, este istoric. Prin oricare minune se repara pe cale e!tranaturala o piesa stricatadin natura, se repune ceva in functia ce-o indeplinea in angrenajul imanent al vietii# se reface un ochi, seschimba un lucru din natura cu un alt lucru tot din natura, se readuce o persoana care a incetat de-a maitrai in viata, in starea de a continua viata in aceleasi conditiuni ca inainte de intreruperea prin moarte.(azar prin inviere n-a intrat intr-un nou mod de e!istenta, ci l-a reluat pe cel dinainte de-a muri, a reluat oviata tot asa de supusa bolilor si mortii, trebuintelor naturale, ca si cea dinainte. +l va mai trai un timp,apoi va muri.

Iisus )ristos insa prin inviere intra intr-un mod de e!istenta, intr-o dimensiune de viata cu totul deosebitade cea anterioara, de cea istorica, de cea pe care o traim cu totii supusi stihiilor acestei lumi. +l a intrat lao viata sustrasa cu totul din angrenajul cauzalitatii naturale@ la o viata fara boli, fara moarte, fara frica demoarte. 5iata acesta nu e o faza ulterioara a celei istorice, incat sa decurga din ea in mod natural. Atunci

toti am ajunge la ea fara sa fi fost necesara patima pe cruce a antuitorului. ealitatea aceasta noua ainvierii e o opera e!clusiva a lui &umnezeu, nefiind nimic in afara de &umnezeu care sa contribuie larealizarea ei# e un fel de creatiune din nimic a lui &umnezeu.

&eosebirea de creatiune consta doar in aceea ca pe cand prin creare se iscodesc ipostasuri, fete cari n-au mai fost, prin inviere se readuc fetele, suporturile cari au incetat sa mai e!iste, la o noua forma deviata. Cel inviat este, ca eu, ca fata, ca ipostas, e!act cel dinainte de moarte. ostul aparitiilor dupainviere, a caror natura nu se poate preciza, e tocmai sa arate identitatea lui )ristos cel inviat cu cel dedinainte.

4ocmai in acest punct gasim relatia invierii cu istoria# ea atinge cu degetul ei creator si transformator cevace-a fost in istorie. &egetul minunat, lucrarea lui, si efectul lucrarii lui sunt metaistorice. &ar ipostasulinvrednicit de o viata metaistorica e tocmai cutare ipostas care a trait intr-un punct precis al istoriei. olul

ramas prin evaporarea vietii din el, oasele moarte primesc o noua viata e!clusiv prin puterea lui&umnezeu.

Creatiunea e actul dumnezeiesc ce cade perpendicular pe un punct de la care incepe, tocmai prinaceasta cadere, istoria. Invierea e actul dumnezeiesc ce cade perpendicular pe ceva care a fost in istorie,dandu-i prin aceasta o noua viata, transfigurata. 'i la creatiune, si la inviere istoria nu e productiva.Productiv e numai &umnezeu. +a e aratata in toata micimea ei. +a are ce are ca istorie si va ajunge la odepasire a ei in eshatologie numai prin &umnezeu. +a este ca istorie si va fi ca eshatologie numai prinharul dumnezeiesc.

Creatiunea da posibilitatea istoriei, invierea o arata ca insuficienta, ca stadiu ce trebuie sa dispara si safie inlocuit cu forma cea perfecta si definitiva a e!istentei. Invierea arata istoria ca un provizorat intensiune spre eshatologie. In inviere se manifesta nemultumirea lui &umnezeu cu istoria. > nemultumire

de care suntem si noi patrunsi. &aca invierea ar fi fost fapt istoric, incadrat perfect, in cauza si efectul ei,in istorie, atunci ea nu ne-ar arata ceva peste istorie, ci ne-ar confirma e!istenta istorica drept e!istentaultima. 6umai prin faptul ca invierea atrage, cu forta metaistorica, ceva din istorie in alta orbita dee!istenta, arata spre un viitor altfel decat istoric. Invierea are de lucru cu istoria, dar nu pentru a oconfirma ca singura realitate, ci pentru a o judeca, a o arata in criza de care sufera, si pentru a semilostivi de ea.

&e unde vine aceasta contrazicere dintre intentia dumnezeiasca manifesta in actul creatiunii care afirmaistoria si cel al invierii care dezaproba istoriaF + de observat mai intai ca invierea nu este o dezaprobare



radicala a istoriei, pentru ca atunci nu s-ar mai ridica din moarte aceleasi ipostasuri care au trait in istorie.Invierea e totusi ceva pozitiv si intentia ei se refera tocmai la cele istorice. &ar intrucat invierea trece pecele istorice la o noua forma de viata, se vede ca forma cea veche nu e pe placul vointei dumnezeiesti. 'iintrucat invierea urmeaza dupa catastrofa mortii, in care se arata deplin dezaprobarea dumnezeiasca aistoriei, se vede ca forma de viata istorica, neagreata de &umnezeu, e atat de inradacinata in fiintacreatiunii, incat e necesara in prealabil o distrugere totala a ei, ca s-o faca &umnezeu din nou. &umnezeunu-si dezminte prin inviere dragostea de cele create, dar forma lor de viata nu mai e cea dorita de +l. >deviere, o stricaciune serioasa le face de neacceptat din partea lui &umnezeu. Interventia lui &umnezeudupa creatiune, prin inviere, postuleaza pacatul intrat in lume dupa creatiune.

anifestarile pacatului, ale stricaciunii, ale bolii care stapaneste toata creatiunea, le simtim toti. "ilosofiacontemporana a unui )eidegger se opreste in fata acestui caracter bolnav al e!istentei ca in fataaspectului ei fundamental. &intre toate manifestarile de boala ale acestei e!istente se remarca indeosebiin aceasta filosofie moartea cu nelinistea ce-o arunca ca o umbra asupra intregii vieti, determinand inmod covarsitor actele, gandurile, atitudinea vietii noastre. 5iata noastra e o e!istenta spre moarte.oartea margineste tot ce e!ista in lume. (umea aceasta este in mod fiintial o lume a mortii. +!istenta ei,ca si e!istenta omului, este o e!istenta amenintata, nu numai obiectiv, ci si subiectiv, de granita mortii.

Aceasta ne face sa suferim. &ar si sa simtim e!istenta de aici ca ceva nedeplin, ca un biet fragment dintr-un intreg pe care nu-l vedem, dar il dorim. Bolile fizice sunt agentii mortii care avanseaza continuu in fiintanoastra, care rod neintrerupt ca niste viermi ai mortii din micul tezaur de viata al nostru. Insuficienteleintelectuale si morale ne vorbesc iarasi de caracterul fragmentar al e!istentei noastre.

5iata acesta cariata, anemica, tulburata, rapusa in scurta vreme de moarte, nu corespunde cu izvorulcare da viata si in care nu e nici o urma de slabiciune si de boala. Caracterul ei actual nu e voit de&umnezeu. &ar nu &umnezeu a facut lumea asa, ci stricarea a venit prin voia libera a fiintelor rationale.&aca &umnezeu ar fi facut lumea asa, atunci prin inviere +l s-ar sili sa o repare, manat de regretul ca afacut-o asa. Cum insa stricarea ei s-a facut prin voia libera a fiintelor rationale si urmarea acesteistricaciuni e moartea, invierea se infatiseaza ca un act de gratie a lui &umnezeu care nu vrea sa lase casuferinta sa aiba ultimul cuvant si pe oameni pierduti in moarte, ci ridica totul la o noua viata, farasuferinte si fara moarte.

Prin inviere +l scoate lumea din starea bolnava in care s-a rostogolit, inaltand-o la o stare a carei bogatie,

plenitudine si fericire nici nu ne-o putem inchipui, asa cum nu-si poate inchipui omul mereu bolnav stareade perfecta sanatate. &aca prin pacat s-a introdus in viata de la &umnezeu boala radicala, prin inviereaceasta boala e eliminata. + de crezut ca fara caderea in pacat n-ar fi intervenit inviere, asa cum peste totn-ar fi avut loc intruparea "iului lui &umnezeu.

In Iisus )ristos viata cea noua, eshatologica, e realizata. +l este incepatura pentru toti care cred ininvierea (ui, pentru intregul univers, care actual boleste. 5iata cea noua nu este numai promisiune, cieste in +l realizata, prezenta. 6oi insa traim mai departe in istorie, dar cu ochii credintei si ai speranteispre +l, spre viata cea adevarata, deplina, ultima si fara de moarte.

Cand zicem cu credinta# )ristos a inviat* afirmam implicit# 6oi toti vom invia*

!arintele Dumitru )taniloae

*anduri duovnicesti despre !asti si Inviere

'fintele Pasti, cand praznuim Invierea antuitorului nostru Iisus )ristos, este o sarbatoare solemna.Bucuria ei este de alta natura decat cea pe care o simtim la 6asterea lui Iisus, cand ne straduim sa facemdin inima noastra pestera spirituala in care pruncul Iisus se va naste. Acolo, la Craciun, stam uimiti in fataminunii prin care &umnezeu cel neincaput, cel fara de inceput, cel care a facut lumea aceasta minunatasi cerul, si pamantul se margineste pe sine intr-un prunc micut si fragil, culcat intr-o iesle, incalzit numaide prezenta animalelor si de dragostea aicii 'ale si a lui Iosif logodnicul.



Parca la Craciun inca nu (-am integrat inlauntrul nostru pe )ristos, inca este Pruncul minunat venit dincer, avem un oarecare sentiment de e!terioritate fata de &umnezeu "iul. &e Pasti, prin postul de ispasiresi prin faptul ca (-am vazut pe &umnezeu intre noi, avand chipul si statura noastra, suferind ca noi,sangerand, chemandu-si 4atal din ceruri, rugandu-se pentru cei ce-l chinuiau - virtual, am fost si noiprintre printre aceea - bucuria noastra este mai interioara, Iisus ne-a integrat prin suferinta si prin iertare.

>amenii sunt mai linistiti de Invierea &omnului, mai interiorizati. Invierea aduce o bucurie mai l inistita, nutrebuie sa alergam asa cum incercam de Craciun sa ajungem la Pestera 6asterii. &umnezeu >mul estein noi, in suferinta noastra, in pocainta noastra, in purificarea noastra prin post si prin reconvertire.'lujbele frecvente si mai lungi, durerea inimii noastre pentru pacatele savarsite, deniile si privegherile neinalta treptat spre o apropiere de &umnezeu. 'i duhul nostru este mai ravnitor catre pocainta si maisarguincios spre rugaciune.

Cand eram copil posteam cu osardie, desi nu era usor pentru noi copiii, dar ingerul nostru pazitor neferea de ispita oalelor cu lapte din camara si de smantana atragatoare. 'i chiar daca mai greseam, stiamca parintele ne va ierta la spovedanie, caci noi nu aveam nici o indoiala ca interventia parintelui pe langa&umnezeu era fara gres. &e altfel, parintele stia toate pacatele noastre inca inainte de a le marturisi noi@legatura lui cu cerul si cu ingerii nostri pazitori era foarte stransa si nimic din cele ascunse ale noastre nu-ierau necunoscute.

(a injumatatirea postului, iercuri, mama ne chema pe cei mai mici - cei mari erau la lucrarea campului,a viei, etc. si ne punea sa numaram ouale. In anii buni, putinile erau pline cu oua albe, de cele mai multeori aveam peste trei sute de oua@ in anii mai slabi aveam peste 800. Cea mai tainica treaba pe care ofacea mama era in serile de artie, cand la lumina unei lumanari, cerceta ouale alese de ea pentru a lepune la closca. >uale cu banut le punea de o parte. &in ele urma sa iasa puii care vor face ouale pentruPastele anului urmator. Ce taina a vietii cunostea mama, cu cata convingere facea ea cruce peste oualecare vor scoate pui. 4are mi se parea mie ca treaba pe care o facea mama semana intr-un fel pe care nu-l intelegeam, cu Invierea.

Pe urma erau spovedaniile. Parintele impartise satul in trei grupe# copiii, care erau spovediti mai lainceputul postului, de obicei, mergeam pe rand cu toata clasa si cu invatatorul, flacaii si fetele care urmaula mijlocul postului si batranii care veneau la urma. Asa cum am spus, nu era chip sa ascunzi de parintele

ceva. &aca evitai sa spui o cearta sau un mic furtisag, parintele te si intreba# &ar cearta cu cutare cum afostF

ergerea la spovedanie avea un ritual specific satului noatru. Parintele ne anunta in biserica# Cei careveniti la spovada sa stiti ca asta inseamna ca aduceti un dar pe altarul unde se va savarsi jertfirea luiIisus si acest dar este chiar sufletul vostru. Prin spovedanie va curatiti de pacate. 'a nu veniti la altar cuun suflet manjit de tot felul de necuratenii si, mai ale, impacati-va cu vrajmasii vostri. 'titi ca eu cunosccerturile dintre voi si cand va voi spovedi si voi intreba daca te-ai impacat cu cutare, ce-mi vei raspunde.Ia ascultati ce zice antuitorul* 'i parintele citea din Biblie mai frumos decat domnul invatator# &eci dacaiti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aminti ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo,inaintea altarului si mergi mai intaai de te impaca cu fratele tau si numai dupa aceea inoarce-te si adu-tidarul tau.$t. 1@ 8;-87%. Copiii mei, sa nu aduceti la altarul &omnului un suflet imputit de ura si devrajmasie,a vrajmas ii vei fi lui )ristos. Asa ca, in zilele cand ne venea randul la spovedanie, toti, mari si

mici, ne ceream iertare de la parinti, de la bunici, intre noi, de la vecini si de la vrajmasi, se intelege. Cape urma venea randul vrajmasului si ne-ar fi spus ca nu am venit sa ne luam iertaciune de la el.

&uminca impartasirii insa era cea mai miscatoare. Inainte de a pleca de acasa la biserica spalati curatimbracati mergeam intai la parinti si la bunici, le sarutam mana si ziceam cu inima sdrobita de parere derau# Iarta-ma, ama*, Iarta-ma, tata, sau bunicule, bunica * +i raspundeau# &omnul sa te ierte* Apoinoi# 'i de-al doilea. +i# &omnul sa te ierte* 'i iar noi# 'i de-al treilea. +i # &omnul sa te ierte. +i ne sarutaupe crestetul capului si noi le sarutam mana si apoi plecam la impartasit. Pe drum, pe oricine intalneam -copil, matur, batran, repetam acest inaltator ritual. Cand intram in biserica, parca pluteam in aer debucurie ascunsa si de curatenie sufleteasca.



6e intorceam de la spovedanie mai usori, pe de o parte, fiindca parintele ne usurase spovedania si, pe dealta, pentru ca scapasem de o spaima, de spaima faptei savarsite si nemarturisite. Asta era inca ominune care tinea de Pasti.

In 'aptamana are era denie in fiecare seara. &ar cele mai tulburatoare seri erau cea de <oi si cea de5ineri. <oi se citesc cele /8 +vanghelii. Insiruirea patimilor antuitorului, unele subliniate prin repetare,

judecata la cei doi arhierei - Ana si Caiafa - judecata la Pilat, oare cine si-ar putea retine lacrimile auzindchinurile &omnuluiF Copii fiind ne suparam pe Iudeii care strigau, la toate intrebarile lui Pilat#astigneste-(* astigneste-(* In noaptea de <oi, flacaii aprindeau un foc in curtea bisericii, simbolizandfocul la care se lepadase Apostolul Petru de )ristos

5inerea era prohodul antuitorului. Parintele si cu invatatorul satului organizau pe cei care cantau laprohod, in trei grupe# prima era cea a copiilor de scoala primara. Invatatorul alegea cei mai buni coristi sitimp de o luna de zile, dupa orele de clasa, facea repetitie cu noi. 6umai in 'aptamana are faceamrepetitia in biserica, spre a ne mai usura emotia pe care toti avem in seara prohodului. A doua grupa eracea a fetelor mari, a treia, cea a flacailor. In biserica noastra mai era o grupa# cea a usilor. In sat erauinca trei biserici crestine, in afara de cea romaneasca, si o geamie. +ra Biserica bespopovetilor $rusa farapopa%, cea a popovetilor $cu popa% si cea a duhobortilor, care nu credeau in 'fantul &uh si faceau crucenumai cu doua degete. usii ortodocsi nu aveau biserica lor de limba rusa. Parintele ii poftea sa vina la

biserica noastra, sa cante la Prohod ca o echipa separata, in limba rusa si, in 6oaptea Invieri, sa cante)ristos a inviat din morti. Cu simtul lor muzical, rusii faceau o schipa foarte buna, spre invidia noastra. Inspecial o tanara - 'tefana lui mos (ovin - avea o voce atat de frumoasa, incat nimeni nu o invidia# toti oadmiram. (a ocolirea bisericii, mergeam toti cu lumanarile aprinse, solemni si linistiti, nimeni nu vorbea,toti eram patrunsi de tragismul momentului in care )ristos era pus in mormant.

In 6oapte Invierii, parintii ne sculau din somn aproape de miezul noptii. &esi de cu seara ii rugam peparinti sa nu ne lasea sa dormim, ci sa ne scoale cu zorul, desteptarea ne era foarte grea. &ar cum nesculam, ca sa ne sperie somnul, mama avea langa patul nostru un lighian si o cana mare de apa foarterece, pe fundul careia tremurau in undele apei doua oua# unul rosu si altul alb. >ul rosu simbolizasanatatea trupului si a sufletului, iar cel alb, curatenia inimii. 6e primeneam, ne curatam de ganduri rele sialergam, in cele din urma, inviorati, la biserica. Acolo, aceleasi grupuri de cantareti de la prohod sedeamla locurile noastre, asteptand cu infrigurare momentul in care toate candelele si lumanarile vor fi stinse, iar

biserica se va scufunda intr-un intuneric adanc. 6umai o luminita mica, in altar, va straluci ca opromisiune de la mormantul lui Iisus. Cu acea luminita, preotul va iesi pe usile imparatesti chemand cuglas mare# 5eniti de luati lumina* In biserica se facea o invalmasala nesgomotoasa si echipele decantareti izbucneau intr-un triumfator )ristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor dinmormanturi viata daruindu-le*

Ieseam afara, unde preotul citea sfanta +vanghelie a Invierii rostind stihurile tulburatoare# Precum sestinge fumul sa se stinga, precum se topeste ceara de para focului, asa sa piara pacatosii de la fata (ui,iar dreptii sa se veseleasca. 'i dupa fiecare stih, noi cantam# )ristos a inviat* si )ristos vascresi*

>amenii aduceau cozonaci, oua rosii, carne prajita, slanina si peste prajit in cosuri mari si se asezau pedoua randuri in jurul bisericii. Preotul venea cu busuiocul si crucea si o galeata cu apa sfintita pe care oducea crasnicul si stropea ofrandele cu aghiama# rodul vinului, al graului si al animalelor. In urma lui

veneau doi flacai cu o cuvertura mare pe care o tineau de cele patru colturi si oamenii aruncau din cosullor ceea ce pregatisera pentru preot# oua rosii, cozonac, peste, carne, slanina. &upa terminarea tuturoracestor traditii, parintele impartea din ofrande tuturor celor care lucrasera alaturi de el, cantaretului,crasnicului, clopotarului, etc. 'pre bucuria noastra, nu ne uita niciodata si pe noi copii de scoala carecantam la prohod si la Inviere.

In toata 'aptamana (uminata, nimeni nu iesea la lucrarea campului, nimeni nu muncea toti duceam oviata curata, cautand sa pastram in noi neintinata bucuria invierii.



&e &uminca 4omei, ne incredintam si noi cu Apostolul 4oma ca Iisus inviase, iar (uni, de PasteleBlajinilor, ne duceam toti la cimitir. Acolo mamele asterneau langa mormintele adormitilor familiei covoareromanesti frumos colorate, pe care asezau oua rosii, cozonac, peste $nu uitati ca traiam in &elta &unarii%si alte bunatati. Preotul venea ceva mai tarziu sa sfinteasca ofrandele care erau pentru pomenireamortilor. ostea o ectenie la fiecare mormant. 6u era insotit decat de cantaret si de noi copii de scoala.Cea mai mare parte din ofrandele primite, preotul ni le dadea noua, copiilor spre marea noastra bucurie."iecare familie il primea pe preot cu cantarea )ristos a inviat pentru morti, cantat intr-o tonalitate minora.

"ara indoiala ca stiam cine sunt blajinii si de ce praznuiam noi acest al doilea Paste pentru ei. Blajinii eraumortii nostri care locuiau pe lumea cealalta. &unarea, ca orice fluviu mare, nu se sfarsea la locul devarsare. Am vazut si noi cu ochii nostri cum bratul 'fantul heorghe pe malul caruia era asezat satulnostru, cand ajungea in area 6eagra, nu se risipea in apa sarata a marii, ci despica apa pana departe,ramanand intacta si alba. Acolo, in mijlocul marii, era o bulboana. 4oti pescarii de pe mare confirmauacest adevar. Apa &unarii se repezea in bulboana diparand in adancul fara fund. 6u era nici un fundacolo, fiindca &unarea trecea ca printr-o poarta in cealalta lume unde blajinii asteapta cu infrigurare, infiecare primavara, o veste de la noi ca )ristos a inviat. &e aceea, cojile de oua rosii mancate in prima zide Pasti nu se arunca, ci se strang intr-un servet. Cu acest servet, copii merg la &unare si arunca in apacojile de oua spunand# ergeti in tara blajinilor si vestiti-le ca )ristos a inviat* Cojile de oua fac, pana intara blajinilor e!act o saptamana si o zi. Astfel le faceam noi bucuria blajinilor nostri si, (uni, dupa&uminica 4omei, ne mai veseleam inca odata cu ei de Invierea &omnului.

"rumoasele vremuri ale copilariei* 4ot satul, tineri, batrani si copii, aveam o inocenta pe care nimic nu ne-o putea rapi# nici pacatele, nici neintelegrile dintre oameni, nici rautatea vrajmasului. > inocenta pe carene-o innoiam de doua ori pe an# la Craciun si la Pasti. Biserica era pentru noi scaldatoare din 5itesda, incare ne vindecam de fiecare data cand intram in ea, caci ingerii &omnului tulburau mereu apavindecatoare si nu numai cel care intra primul se vindeca, ci toti ne vindecam si ne innoiam sufletul,mintea si inima.

Data sarbatorii !astilor

Diferite practici in le$atura cu serbarea )fintelor !asti in Biserica #ece

Una dintre cele mai controversate probleme legate de serbarea Pastilor a fost si este inca aceea a dateiacestei serbari. Inca de la inceput au e!istat in Biserica veche mari divergente in ceea ce priveste data simodul serbarii Pastilor. Astfel, crestinii din partile 'iriei si ale Asiei ici, intemeindu-se pe o traditiemostenita, dupa ei, de la 'fintii Apostoli Ioan si "ilip, aveau in vedere ziua anuala sau lunara si serbauintai moartea &omnului $Pastile Crucii% la /7 6isan, si apoi invierea $Pastile invierii% la /: 6isan, indiferentde ziua saptamanala in care ar fi cazut aceste date. Partizanii acestei practici iudaizante se numeauuartodecimani, fiindca serbau Pastile la /7 6isan, adica odata cu iudeii. +i socoteau ziua mortii nu ca zide intristare ci ca zi de mantuire, deci de bucurie, de aceea in ziua de /7 6isan, la ceasul al -lea $orele ;p.m.%, cand &omnul si-a dat duhul pe cruce, ei terminau ajunarea si faceau agapa si cina.

Aceasta practica este condamnata de Biserica si, dupa 'inodul I +cumenic, uartodecimanii suntconsiderati schismatici, ei mai erau numiti si protopashiti, pentru ca ei serbau Pastile mai intai sau maitimpuriu, cum faceau si unele secte din Biserica veche, ca maniheii, catafrigii, arienii, macedonienii,

eunomienii si novatienii.

Influenta iudaizanta in acest sens a luat diferite forme, cam este acea practica potrivit careia unii crestinidin partile Antiohiei serbau Pastile duminica, spre deosebire de uartodecimani, dar serbau Pastile induminica din saptamana azimilor, chiar in cazul in care iudeii, urmand unui calcul gresit, praznuiau Pastilelor inainte de echinoctiul de primavara.

In ciuda curentelor iudaizante, majoritatea crestinilor, atat cei din partile Apusului, cat si cei din +gipt,recia si Palestina luau ca norma ziua saptamanala sarbatorind Pastile in aceeasi zi din saptamana, in



care a murit si a inviat &omnul. +i sarbatoreau adica moartea &omnului totdeauna in vinerea cea maiapropiata de /7 6isan, numind-o Pastele Crucii, iar invierea in duminica urmatoare, care cadea totdeaunadupa /7 6isan sau dupa prima luna plina ce urma echinoctiului de primavara, duminica pe care onumeau Pastile Invierii. Acestia priveau Pastile crucii ca zi de tristete 'i il sarbatoreau cu post si intristare,prelungind postul $ajunarea% pana in ziua invierii, cand faceau agape si cina, asa cum procedam si noiastazi. +i invocau in sprijinul, practicii lor pe 'fintii Apostoli Petru si Pavel.

'e mai pot cita o serie de practici cu o raspandire mai putin intinsa, cum este aceea din alia, potrivitcareia s-au hotarat sa urmeze o data fi!a, adica 81 martie pentru astignire si 8= pentru inviere, asaincat unii dadeau mai multa importanta zilei saptamanii, iar altii datei fi!e la care trebuia serbate Pastile.

Au luat nastere astfel serioase discutii si controverse intre adeptii diferitelor practici, discutii care au duspana la ruptura dintre unele Biserici locale mai ales in cursul secolului al II-lea.

'e citeaza, in acest sens, cazul 'fantului Policarp al 'mirnei, care in a doua jumatate a secolului al II-leaface o calatorie la oma pentru a clarifica impreuna cu episcopul Anicet de aici problema serbarii Pastilor.'fantul Policarp pastra obiceiul din Asia ica, amintit mai sus, cu nuante iudaizante, iar Anicet era pentrupractica generala, in aceasta actiune se inscrie si numele 'fantului Irineu de (on, care se pare ca a fostarbitrul acestor discutii. "aptul este relatat de +usebiu al Cezareei $Istoria bisericeasca 5, 87% care nespune ca desi 'fintii Policarp si Anicet nu au cazut de acord, randuind sa pazeasca fiecare obiceiul

propriu, ei s-au inteles frateste, au slujit sfanta liturghie impreuna si la despartire si-au dat sarutareafrateasca.

'pre sfarsitul secolului al II-lea, situatia se schimba insa. +piscopul 5ictor din oma, urmasul lui Anicet, apretins crestinilor din Asia ica sa serbeze Pastile o data cu Biserica omei si cu alte Biserici crestine.Policrat, episcopul +fesului, aduna un sinod la +fes, declarand intr-o epistola ca datina de a serba Pastilein ziua de /7 6isan este traditie primita de la +vanghelistul Ioan@ 5ictor al omei hotaraste atuncie!comunicarea crestinilor din Asia ica. 'chisma a fost insa evitata datorita 'fantului Irineu de (on.

Aceste deosebiri s-au nascut sub influenta mai multor cauze, care pot fi clasate astfel #

a% &eosebirile e!istente intre echinoctiul Ale!andriei, fi!at pentru data de 8/martie si echinoctiul omei,fi!at pentru ziua de /9 martie.

b% &eosebirile dintre Ale!andria si oma cu privire la stabilirea varstei lunii. Ale!andrinii socoteau varstalunii urmand un ciclu de / ani, in timp ce oma socotea un ciclu lunar de /: ani.

c% Cei din Ale!andria serbau Pastile in duminica ce urma imediat duipa luna-plina de /7 zile, in timp cecrestinii din oma, din cauza diferentei de meridian de peste doua ore, obisnuiau sa mute serbareaPastilor pe duminica urmatoare, in anii cand luna plina se arata abia sambata noaptea.

Aceste cauze obiective au generat diferentieri care au dus uneori la nelamuriri si la neintelegeri dintrecare am amintit cateva. Astfel ca problema datei Pastilor cerea pentru Biserica crestina din secolul al I5-lea o rezolvare de neintarziat. Aceasta problema este dezbatuta pe larg la Primul 'inod +cumenic de la6iceea din ;81, sinod care incearca sa o rezolve spre a inlatura neintelegerile care amenintau unitateaBisericii.

Uniformizarea datei !astilor la )inodul I 0cumenic din 'iceea 582>6. +e$ula adoptata de sinod.

'inodul de la 6iceea este convocat de imparatul Constantin cel are, care, dupa ce decretase in ;/; lailano religia crestina libera, incearca acum sa rezolve o serie de probleme iscate in sanul Bisericiicrestine. Pe langa rezolvarea@ unor probleme de interes general, printre care aceea a combaterii erezieiariene, care tulbura atunci Biserica, sinodul se preocupa si de data serbarii Pastilor.



Parintii acestui sinod stiau ca in calendarul introdus de Iulius Cezar in anul 7: i.)r. $numit de aceea sicalendarul iulian%, echinoctiul de primavara fusese fi!at de 'osigene la 87 martie, iar pe vremea'inodului de la 6iceea $;81% ajunsese la 8/ martie@ astfel ca ei fi!eaza echinoctiul de primavara la datade 8/ martie, in cadrul aceluiasi calendar.

'e cunoaste faptul ca 'inodul I +cumenic a discutat problema fi!arii datei Pastilor, ca a luat o hotarare in

acest sens, dar nu stim cu siguranta ce a hotarat marele 'inod din 6iceea in legatura cu Pastile.Canoanele de la 6iceea in legatura cu acest lucru s-au pierdut. Ceea ce avem este scrisoarea circulara aimparatului Constantin catre toti cei care au fost prezenti la sinod.

In baza acestei scrisori, ca si pe baza traditiei pastrate in Biserica rasariteana, putem reconstituiatitudinea si rezolutia pe care 'inodul din 6iceea o da problemei Pastilor. 4rebuie insa sa stim ca 'inodulde la 6iceea nu a formulat nici o regula precisa strict tehnica pentru determinarea datei Pastilor, asa cumse pretinde si se scrie uneori. 6ici in canoanele acestui sinod, precum nici in canoanele sinoadelorulterioare, in legatura cu serbarea Pastilor nu gasim o astfel de regula. &in enciclica amintita mai susretinem ca intre membrii sinodului a intervenit un acord in ceea ce priveste timpul serbarii Pastelul sianume ca fratii din asarit care ipina aici serbau in aceeasi zi cu evreii, au consimtit sa celebreze de aciinainte aceasta sarbatoare in aceeasi zi ca romanii si ca ceilalti care o serbeaza totodeauna cu noi, faraca sa precizeze care anume este aceasta zi.

Biserica este invitata de acum inainte sa-si serbeze Pastile dupa o norma mar potrivita, pe care a siurmat-o, de la rastignirea &omnului si pana atunci. Aceasta norma era obiceiul crestinilor de a-si serbaPastile in prima duminica dupa luna plina ce urma imediat echinoctiului de primavara. 'inodul I consfinteaaceasta practica si respingea ca eronata datina iudaica de a praznui Pastile inainte de echinoctiu, cum lise intampla iudeilor uneori.

egula consfintita de 'inodul I +cumenic pentru fi!area datei Pastilor poate fi sintetizata astfel #

a% In ceea ce priveste ziua saptamanala, Pastile se vor serba totdeauna duminica@

b% Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara $pentru caasa calculau si iudeii data Pastilor lor, de care era legata data Pastelui crestin, vezi # Ies. ?II, 8= @ (evit.

??III, 1-9% @

c% in anii in care /7 6isan $sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara% cade duminica, Pastileva fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastile Iudeilor, dar nici inainteaacestora.

'inodul de la 6iceea a stabilit ca data Pastelui din fiecare an va fi calculata din vreme de catre Patriarhiadin Ale!andria $unde stiinta astronomiei era in floare%, iar aceasta o va comunica la timp si celorlalteBiserici crestine. &ata Pastelui poate varia deci $poate urca sau cobori% intr-un interval de ;1 zile, intre 88martie si 81 aprilie.

In fond, deci, acest sinod a acceptat ca normativa practica ale!andrina, e!istenta mai dinainte. amane

important faptul ca solutia data la ;81 trebuia sa fie urmata de atunci inainte atat in Apus cat si in asarit,dar raman inca multe pricini de nepotrivire intre asarit si Apus.

Diferente in serbarea !astilor dupa 82>

Impotriva hotararii clare si precise a primului 'inod +cumenic, referitoare la duminica in care trebuiesarbatorite Pastile, crestinii n-au putut ajunge la o intelegere si unitate deplina in privinta unei dateprecise, pentru a serba toti o data marele praznic al invierii lui Iisus )ristos . &eosebirile au continuat saramana si trebuie sa vedem in ce constau aceste deosebiri si carui fapt se datorau ele.



'e remarca faptul ca Biserica omei nu a voit sa adopte calculul pascal stabilit de episcopul Ale!andrieisi chiar in ;8:, adica in anul urmator 'inodului de la 6iceea, ca si in ;;0, ;;;, ;70, ;7/ si ;71, crestiniidin Apus sarbatoreau Pastile in alta zi decat cei din Ale!andria.

Aceasta deosebire era provocata de patru cauze #

/. Inceputul anului solar era socotit de catre romani la / ianuarie, iar ale!andrinii socoteau altfel, si anumedupa sfarsitul epactei $adica grupul de zile surplus din fiecare an peste ;:0 zile%. Aceasta socotealadiferita dadea nastere unor date diferite @

8. Calcularea romana a lunii pline, ca si cea ale!andrina, erau amandoua gresite. omanii o plasau maidevreme, iar ale!andrinii mai tarziu @

;. +chinoictiul a fost fi!at in mod diferit la oma si Ale!andria. In secolul al I5-lea oma isi aveaechinoctiul sau de primavara la /9 martie, Ale!andria la 8/ martie.

7. &aca prima luna plina dupa echinoctiul de primavara cadea intr-o sambata, romanii nu sarbatoreauPastile in ziua urmatoare, de teama sa nu coincida cu Pastile evreiesti.

Aceste cauze au provocat deosebiri care mergeau pana acolo ca data serbarii Pastilor la Ale!andria si laromani aparea la o distanta de 1 saptamani. &ar in anul 181, &ionisie +!iguul pune in concordanta celedoua calcule pascale, astfel ca, incepand de la Carol cel are $=:9-9/7% si pana pe timpul papei rigorieal ?III-lea $/1=8-/191%, deci timp de opt secole, crestinii din Apus au serbat Pastile in aceeasi duminicacu crestinii din asarit.

>bservam ca, dupa 'inodul I +cumenic, ale carui rezolutii n-au fost aplicate imediat si de catre toti,enciclicile Bisericii din Ale!andria au fost inlocuite prin pascalii sau table pascale, care desi aveau rostulsa propuna aceeasi data pentru serbarea Pastilor, au divulgat erorile calculului roman. &in anul ;81 sipana�in anul 181 e!ista aceeasi deosebire datorita factorilor aratati, dar dupa anul 181 prin interventialui &ionisie +!iguul, sanctionata de Carol cel are la inceputul secolului al I?-lea, si pana in /198 seserbeaza Pastile la aceeasi data atit in Apus cat si in asarit asa cum am spus deja.

Indreptarea $re$oriana a calendarului. Indreptarea in +asarit. )ituatia actuala in crestinism in ceeace priveste data serbarii !astilor.

Concordanta intre Apus si asarit care a e!istat pana in anul /198, in ceea ce priveste data serbariiPastilor, a disparut de la aceasta data, datorata faptului ca papa rigorie al ?III-lea, din ordinul Conciliuluide la 4rident, intreprinde indreptarea calendarului, suprimand cele zece zile cu care intarziase panaatunci. Indreptarea calendarului iulian este acceptata ulterior in uzul general al tuturor statelor din Apus.&ar aceasta indreptare, a dat nastere unor noi deosebiri intre diferitele practici crestine cu privire laserbarea invierii &omnului.

In catolicism si in protestantism a fost primita reforma gregoriana a calendarului, dupa care se calcula sidata Pastilor, pe cand practica ortodo!a care a pastrat calendarul neindreptat se deosebea de apuseni si

in data serbarii Pastilor. ai mult chiar, intre diferitele Biserici >rtodo!e autocefale, atat in ceea cepriveste calendarul de care se folosesc cat si in ceea ce priveste data serbarii 'fintelor Pasti, e!ista oregretabila lipsa de unitate. incepand din anul /87, lumea ortodo!a se afla impartita in doua tabere# oparte care a ramas la stilul vechi sau la calendarul iulian neindreptat $Bisericile din usia, 'erbia siPatriarhia Ierusalimului% si alta care, adoptand recomandarile conferintei interortodo!e din /8;, daraplicandu-le numai partial, se serveste de un calendar mi!t, adica a adoptat calendarul iulian indreptat$stil nou% numai pentru sarbatorile cu data fi!a, pastrand Pascalia $ciclul Pastelui cu toate serbarile legatede el pe stilul vechi@ in aceasta situatie se afla Patriarhia +cumenica Constantinopol%, Patriarhia Antiohiei,cea a Ale!andriei, Bisericile din recia, omania, Cipru, Cehoslovacia, Bulgaria si Albania. ai e!istainsa si o a treia $fractiune, mai mica, si anume Bisericile >rtodo!e din tarile cu credinciosi in majoritate



catolica sau protestanta, ca de e!emplu italo-grecii, ortodocsii din Polonia si cei din "inlanda, careadoptasera calendarul gregorian inca inainte de indreptarea calendarului iulian prin conferinta de laConstantinopol din /8; si care deci sarbatoresc Pastile odata cu catolicii, conform canonului pascalgregorian.

(a /= iulie /79, reprezentantii Bisericilor >rtodo!e, adunati la o conferinta in oscova pentru

aniversarea implinirii a 100 de ani de la obtinerea autocefaliei de catre Biserica >rtodo!a usa, ausemnat o rezolutie in problema serbarii Pastilor la aceeasi data de catre toate Bisericile >rtodo!e dinlume. Aceasta rezolutie prevede pentru fiecare Biserica >rtodo!a obligatia de a serba Pastile dupa stilulvechi iulian, respectand canonul pascal ale!andrin, aceasta pentru a se respecta propunerile 'inodului I+cumenic. 6u este cazul sa amintim aici toate atitudinile luate fata de aceasta problema@ amintim insafaptul ca Biserica >rtodo!a omana a avut totdeauna un punct de vedere inaintat, fapt ce se vede atatdin aceea ca ea a acceptat propunerile pentru indreptarea calendarului si le-a aplicat in practica ei, ca sidin faptul ca este deschisa dialogului pentru rezolvarea si stabilirea unei date comune de serbare ainvierii &omnului.

!ropuneri pentru uniformizarea si stabilizarea !astilor.

Constiinta crestina s-a resimtit de pe urma faptului ca cea mai importanta sarbatoare legata de credinta in

Iisus )ristos era atat de diversificat fi!ata. Acest fapt a dus la luari de pozitii, la incercari de apropiere siintelegere, la propuneri pentru a se ajunge ca toate Bisericile crestine sa serbeze la aceeasi data Pastile.

Ar fi foarte greu si inutil sa enumeram aici toate propunerile, mai mult sau mai putin potrivite, facute inacest sens. In tot cazul, prin multimea lor, intrucat sunt facute de reprezentanti ai diferitelor Biserici,aceste propuneri ne arata dorinta crestinilor de a ajunge la o intelegere. Acest deziderat, care nu estedecat preambulul unor discutii viitoare, este astazi favorizat de miscare ecumenica la care adera tot maimulte Biserici crestine.Pe aceste considerente putem imparti problema in doua planuri si anume # maiintai acceptarea de catre toate Bisericile a calendarului indreptat dupa ultimele date ale stiintei moderne,aceasta actiune fiind ceruta de faptul ca sunt cateva Biserici care mai folosesc inca si azi calendarulneindreptat. Celalalt plan, porneste din primul, si se refera la acea actiune de intelegere ca pe baza unuicalendar corect si general acceptat sa se fi!eze o data comuna pentru serbarea Pastilor.

ai concret, aceste propuneri ar arata astfel #

/. 4oate Bisericile rasaritene, care n-au acceptat inca noul calendar gregorian indreptat, sa-l accepte sisa-l aplice in practica lor.

8. Bisericile rasaritene care au acceptat indreptarea calendarului potrivit normelor fi!ate la conferinta de laConstantinopol din /8;, sa aplice aceasta indreptare si in privinta datei serbarii Pastilor. Aceastaconsonanta a calendarului bisericesc cu cel civil ar asigura baza pe care s-ar putea fi!a o data comunapentru serbarea Invierii &omnului.

'-a calculat ca sistemul de indreptare a calendarului acceptat la Constantinopol in /8; coincide cu celgregorian pana in anul 8900, si deci pana la aceasta data ar fi asigurata o anumita unitate in problema defata, evident in cazul in care s-ar ajunge la o anumita intelegere.

Cand toti crestinii vor avea acelasi calendar se impune ca rezonabila aplicarea intocmai a regulilorstabilite la 6iceea# Pastile sa se serbeze totdeauna, in toata crestinatatea, in prima duminica ce urmeazaindata dupa luna plina de dupa 8/ martie $echinoctiul de primavara%. Iar in cazul ca se va adoptapretutindeni principiul stabilizarii datei Pastilor, aceasta duminica ar putea fi a doua sau a treia din aprilie,asa cum propun cei mai multi dintre teologii partizani ai stabilizarii datei pastilor, adica ai serbarii Pastilorintr-o anumita duminica, in fiecare an.

!arintele /ruppala *eevar$is



Pastele in crestinism

e$atura sarbatorii crestine cu !asca evreilor si diferenta dintre cele doua sarbatori

Pastile crestine nu erau intr-o legatura cauzala cu Pastile iudaice, care au fost interpretate doar caprototip al Pastilor crestine. Crestinii serbeaza Pastile in amintirea mantuirii din robia pacatului si a mortii,

mantuire realizata prin jertfa ielului lui &umnezeu, curat si nevinovat, care a ridicat pacatele lumii.Pascha din 5echiul 4estament insemna consumarea mielului pascal, iar Pastile orestine suntconsumarea trupului si sangelui ielului lui &umnezeu. 'angele mielului pascal a dat posibilitatea iudeilorsa scape din robie egipteana si sa treaca in tara fagaduintei, iar sangele antuitorului scapa pe crestinidin robia pacatelor si ii trece in viata vesnica.

Potrivit ritualului legat de Pascha iudaica, fiecare parinte de familie era obligat sa junghie un miel de unan, sa-l friga la foc si sa-i manance acasa, iar mai tarziu la templu. (a consumarea mielului pascal evreiifoloseau numai azime si ierburi amare, stand incinsi, incaltati si cu toiegele in mana $Ies. ?II, 9-80%, adicaasa cum a fost sarbatoarea stabilita de oise. &e aceea, la evrei se mai cheama sarbatoarea aceasta sisarbatoarea azimilor $Ies. ?II, /1@ atei ??5I, /=@ arcu ?I5, /@ (uca ??II, l%.

antuitorul respecta acest obicei iudaic pentru rosturile sale de pana acum, dar il inlocuieste si este plinade sensuri coincidenta intre Pastile iudaice si jertfa de pe cruce in aceeasi zi de /7 6isan. Prin jertfa 'a,antuitorul se substituie mielului iudaic, aducand jertfa pentru toti oamenii de pretutindeni si de totdeaunain fata 4atalui. &upa trei zile, +l inviaza din morti, adica la /: 6isan, la doua zile dupa Pastile iudaice. Inamintirea marelui eveniment al invierii si mai ales intru cinstirea si preamarirea operei realizate de Iisus)ristos prin inviere, Apostolii si toti crestinii au inceput sa serbeze acest eveniment atat in fiecare primazi din saptamana, adica duminica, cat si in zilele de aniversare anuala, adica primavara. In general,Pastile erau serbate de crestini in duminica din saptamana azimilor evreiesti, deci nu in ziua de pasti aevreilor, ci in prima duminica ce urma dupa /7 6isan.

'e intalnesc chiar reguli, cum este aceea a canonului pascal ale!andrin, repetata in canoanele unoradintre sinoadele locale ulterioare, potrivit carora, Pastile crestine sa nu se serbeze odata cu Paschaevreiasca, ci in caz de coincidenta sa se amane pe duminica urmatoare. Pastile crestine trebuie serbatdeci, de regula, in urma celui evreiesc pentru doua motive #

a% unul de ordin istoric si anume pentru ca, in anul rastignirii antuitorului, Pastile evreesti s-au serbatinainte de invierea &omnului, care sta la baza Pastilor crestinesti@

b% altul de ordin simbolic si anume pentru ca miedul pascal al evreilor nu este decat simbolul premergatoral ielului-)ristos, cel prezis de prooroci pentru a ridica pacatele lumii $Isaia (III, =@ Ioan I, 8 s.u.%.

Pe de alta parte, data sarbatoririi Pastilor iudaice si aceea a sarbatoririi Pastilor crestine s-au distantat sipe motivul ca cea iudaica a suferit unele schimbari. &upa daramarea Ierusalimului si risipirea evreilor, intoata lumea $anul =0 d. )r.%, calendarul evreiesc a ajuns in dezordine, mai ales dupa anul ;:0, cand el afost reformat de patriarhul )illel din 4iberiada @ acest calendar nu mai tine seama de isimeria reala, ci decalculele evreilor babilonieni, dupa care echinoctiul este intarziat cu /: zile. Ignorand sau nerespectand

data e!acta a echinoctiului de primavara, evreii au ajuns sa serbeze Pascha lor nu numai dupaechinoctiu, ci uneori chiar inainte de echinoctiul de primavara.

In acest caz, crestinii nu se mai puteau orienta dupa obiceiul iudaic si inca din secolul al III-lea - al I5-lea,Biserica ia masuri pentru a se evita neconcordanta. Aceasta atitudine este evidentiata de scriereaConstitutiile apostolice, care dupa ce condamna practica iudeilor care in toate privintele au cazut inratacire si s-au abatut de la adevar, recomanda crestinilor sa observe cu grija echinoctiul de primavara,care cade in ziua de douazeci si doua a lunii a douasprezecea care este &stru, asteptand pana in ziua adouazecea a sfertului intiai de luna, ca nu cumva ziua a /7-a a lunii $de pe cer% sa cada in alta



saptamana, si ratacindu-ne din nestiinta, sa serbam de doua ori Pastele in acelasi an, sau sa serbamziua invierii &omnului in alta zi, ci numai duminica.

Aceste indicatii sunt in functie de unele obiceiuri din acel timp. &stru este numirea latineasca a luniimartie, iar anul religios al iudeilor incepea odata cu echinoctiul de primavara, deci daca se serbau Pastilecrestine inainte de 88 martie insemna ca sunt serbate in vechiul an si nu in cel nou, deci de doua ori intr-

un an@ caci in secolele al II-lea - al III-lea echinoctiul era fi!at la data de 88 martie, atat dupa scriereacitata mai sus, cat si dupa alte marturii, cum este aceea a lui Anatolie al (aodiceei, din canonul saupascal de pe anul 8=1.

'a retinem ca, inca de la inceput, crestinii aveau aceasta constiinta a independentei sarbatorii lor fata dePastile iudaice. 'e poate vorbi de o dependenta intamplatoare, in sensul ca, daca evreii respectauprescriptiile biblice asupra vremii la care trebuie serbate Pastile lor, adica momentul aparitiei pe cer aprimei lune pline dupa echinoctiul de primavara, iar crestinii se orienteaza dupa acelasi eveniment, celedoua serbari puteau parea ca stau in dependenta una de alta.

&aca s-a putut vorbi despre valoarea de prototip a Pastilor iudaice pentru Pastile crestine, aceasta nuinseamna ca Pastile iudaice au cauzat sau influentat liturgic pe cele crestine. Independenta lor se poatevedea in structura intima a fiecareia, in deosebirea lor de ordin cronologic, ca si in faptul ca, inca de la

inceput, crestinii au avut bine formulata aceasta distinctie intre Pascha iudaica si Pastile pe care ei leserbau, asa cum am vazut mai sus.

#ecimea sarbatorii !astilor in crestinism

+!ista o legatura simbolica intre Pascha iudaica si Pastile crestine, dar aceasta paralela poate avea, pelanga sensul dogmatic, si un sens istoric @ ea poate arata vechimea sarbatorii Pastilor crestine, asa cumface 'fantul rigorie de 6azianz. Aceasta sarbatoare este amintita chiar in epoca apostolica si cum eralegata, prin data serbarii, de Pascha iudaica, primii crestini recrutati dintre evrei au facut o usoaraapropiere intre cele doua serbari caci respectul si pietatea lor fata de vechea sarbatoare stramoseasca atrecut, pe nesimtite, asupra sarbatorii celei noi, crestine, care amintea de patimile, de moartea si deinvierea &omnului pentru mantuirea noastra. &e aceea, 'fantul Apostol Pavel raporteaza Pastile iudaicela )ristos si indeamna pe crestini la sarbatoarea (ui intr-un spirit nou # Curatiti aluatul cel vechi, ca sa fiti,

framantatura noua, precum si sunteti fara aluat@ caci Pastile nostru )ristos s-a jertfit pentru noi. &e aceeasa praznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si aleadevarului $I Cor. 5, =-9%/9.

Pentru secolul al II-lea avem suficiente dovezi care ne indreptatesc sa spunem ca serbarea Pastilor era osarbatoare general respectata la crestinii din acest secol. Intre acestea se impun indicatiile cu privire lamodul serbarii Pastilor din Constitutiile Apostolice. Aici se specifica cum ca invierea &omnului a avut loc&uminica si ca in aceasta zi, crestinii trebuie sa aduca jertfa, poruncita de &omnul, spre pomenirea 'a, sica aceasta duminica este zi de serbare, care se face in Biserica in vederea invataturii pietatii. ai pot fiamintite si alte lucrari, ca &idascalia celor /8 Apostoli, ori Canoanele apostolice care dau marturii despreserbarea Pastilor, dar provenienta lor ca venind din secolul al II-lea nu este intru totul sigura.

&in secolul al III-lea marturiile crestine in acest sens sunt mai numeroase decat in secolul precedent. &in

acest timp avem fragmente din unele cronici pascale, transmise de +usebiu al Cezareei, in Istoria sabisericeasca $5I, 88%, de unde vedem ca cel dintai care a facut un calcul pascal a fost papa Ipolit $3 8;1%.

Acelasi mare istoric bisericesc ne spune ca al doilea care a intocmit un calcul pascal a fost &ionisie celare, episcopul Ale!andriei $87=-8:7%. +usebiu ne spune ca &ionisie, pe langa alte scrieri ale sale, are siasupra sarbatorii Pastilor, din care una este indreptata catre "lavius, alta catre &ometius si alta catre&idim. Cu aceste scrieri, el probeaza ca nu trebuie a se celebra aceasta sarbatoare decat dupaechinoctiul de primavara si face in ele o tabela pentru ; ani. ai pot fi amintiti 4ertulian si "ericitulIeronim, care vorbesc despre sarbatoarea Pastilor, atestand prin aceasta generalitatea sarbatorii invremea lor.



Incepand din secolul al I5-lea, si anume dupa 'inodul I +cumenic din ;81, nu mai este necesar sa vorbimdespre marturiile care sa dovedeasca prezenta sarbatorii 'fintelor Pasti, pentru ca prin acest sinod esteatestata, pe de o parte, generalitatea sarbatorii Pastilor, iar pe de alta parte, faptul ca se discuta acumproblema uniformizarii datei ei, inseamna ca era cunoscuta peste tot.

etinem deci faptul ca, dupa marturiile din primele trei secole, sarbatoarea Pastilor era una dintre cele

mai vechi sarbatori crestine, datand din epoca apostolica si ca ea era raspandita la toate comunitatilecrestine din acest rastimp, bucurandu-se de multa pretuire.

Denumirea sarbatorii. ri$inea cuvantului 9!asti9 si formele lui in diversele limbi.

'arbatoarea Invierii &omnului este indicata in limba romana prin cuvantul Pasti intrebuintat de obicei laplural, care este de origine ebraica. (a evrei cuvantui Pascha $pesah% insemna trecere si era mostenit deacestia de la egipteni, indicand# sarbatoarea anuala a azimilor in amintirea trecerii evreilor prin areaosie si a e!ilului... $Ies. ?II, 8=%, sarbatoare ce se praznuia la /7 6isan si care coincidea cu prima lunaplina de dupa echinoctiul de primavara, asa cum am aratat mai sus. 4ermenul ebraic a trecut invocabularul crestin, pe motivul ca evenimentele istorice care sunt comemorate de aceasta sarbatoare,adica patimile, moartea si invierea &omnului, au coincis cu Pastile iudaice din acel an.

4rebuie sa specificam insa ca termenul nu implica o identitate a Pastilor crestine cu cele evreiesti, cinumai o inrudire terminologica si cronologica dintre ele. Pastile iudaice sunt instituite de oise, dupaiesirea din +gipt, cu scopul de a aduce mereu aminte fiilor lui Israil ca &omnul &umnezeu i-a scos dinrobie si i-a trecut area osie, facand minuni mari cu ei. &e la aceasta trecere sarbatoarea s-a numitpasah, iar greceste to pascha. Acest cuvant s-a impus in crestinism pe considerentul ca insusiantuitorul l-a folosit, cand a spus ucenicilor 'ai # 'titi ca peste doua zile va fi Pastile si "iul >mului va fidat sa fie rastignit $atei ??5I, 8%. Iar ucenicii au intrebat, intrebuintand acelasi cuvant # Unde voiestisa-ti pregatim sa mananci PastileF $atei ??5I, /=%.

Pastile la care se refera aici atat antuitorul cat si ucenicii (ui, sunt Pastile iudaice, instituite de oise,dar cu aceste Pasti pe care se pregateau Apostolii sa le gateasca lui Iisus )ristos, se impletescpatimile, moartea si, dupa trei zile, invierea &omnului. Astfel ca, inca de la inceput, cuvantul Pasti pentrucrestini nu avea deloc sensul pe care il avea la iudei, ci el avea un continut pur crestin.

Cu acest nou sens, vechiul termen evreu de Pascha trece in limba greaca, folosita de primii crestini side cartile 6oului 4estament, prin transcriere. 'e pare ca pana in secolul al 5-lea acest termen indica maiales patimile si moartea &omnului si nu atat serbarea invierii (ui @ din secolul al 5-lea inainte termenul dePasti indica serbarea invierii &omnului, care in latina echivala cu e!presia &ominica esurrectionis.

&intre limbile moderne, am amintit limba romana, care prin intermediul grec-bizantin foloseste pentruserbarea invierii &omnului cuvantul de Pasti, transcriere a termenului grecesc. &in acelasi termenprovine si termenul francez Paues. 4rebuie sa amintim aici termenul german >ster si pe cel englezde +aster, care au dat nastere unor interesante interpretari. Beda 5enerabilul $:=;-=;1% leaga acestitermeni de numele unei zeite de primavara, numita +astre, zeita din panteonul, anglo-sa!on. &arstudiile mai noi facute de Dnabloc2 arata ca termenul englez de +aster este de provenienta latina. +lspune ca latinii numeau saptamana Pastilor hebdomata alba, pe motivul ca cei nou-botezati purtau

imbracaminte alba in acest, rastimp. "orma pluralului a termenului alba a fost folosita in anumitee!presii ca # &ominica in albis, sau poist albas, desemnand aceeasi sarbatoare a Pastilor. ai tarziu,acest termen a fost inteles gresit si s-a tradus in germana veche cu eostarum-pentru pluralul cuvantuluialba, devenind in germana moderna >steni, iar in engleza +aster. In limba rusa se folosestetermenul de Boc2pecenue, adica inviere, pentru a desemna sarbatoarea Pastilor.

In limba malaalam sarbatoarea Pastilor este denumita prin termenul Uirpa,-care este o traducere acuvantului Diomto din limba siriaca si care inseamna, inviere. Putem observa de aici ca diferitii termeni



prin care este numita sarbatoarea invierii &omnului sunt de provenienta pur crestina si filologicdesemneaza un aspect sau altul legat de aceasta sarbatoare atat de insemnata pentru crestini.

ri$inea sarbatorii )fintelor !asti

&eoarece Invierea din morti a &omnului Iisus )ristos este semnul biruintei 'ale si garantia mantuirii

noastre, era firesc ca inca de la inceput comemorarea acestei invieri sa constituie una dintre sarbatorilecele mai importante ale crestinatatii. (a cateva zile dupa intrarea 'a solemna in Ierusalim, antuitorul afost judecat si rastignit, a murit pe cruce si a fost pus in mormant. &upa trei zile, adica duminica dis-de-dimineata, +l a inviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii 'ale, ca sa plineasca 'criptura si celehotarate de iconomia divina pentru mantuirea neamului omenesc.

Cultul crestin, indeosebi cel ortodo!, implineste prin aceasta a sambetelor imparateasa si doamna, alpraznicelor praznic si sarbatoare a sarbatorilor, nu numai o simpla comemorare istorica, ci retraiesteintreaga drama zguduitoare a mortii si invierii lui )ristos, ca prin aceasta crestinii sa-si insuseascainvatatura &omnului si lucrarea mantuitoare a "iului lui &umnezeu intrupat. Acest caracter special alsarbatorii invierii &omnului nostru Iisus )ristos se observa foarte bine in slujbele legate de aceastasarbatoare.

&upa parerea celor mai multi e!egeti si istorici bisericesti, invierea &omnului a avut loc in prima duminicade dupa Pastile iudeilor din anul ;; al erei crestine. + stiut ca Pastile evreilor $Pascha% se serbau in searazilei de /7 6isan. 6isan sau Abib fiind prima luna a anului evreiesc, care incepea la luna noua de dupaechinoctiul de primavara, data de /7 6isan coincidea deci cu prima luna de dupa echinoctiu $vezi s +!od?II, : ?5III, 8= @ (ev, ??III, 1-9 @ 6umeri I?, 8-: @ ??5III, /:, /= @ &eut. ?5I, /9%.

>biectul acestei sarbatori crestine este, deci, inca de la inceput, amintirea vie a patimii, a mortii si ainvierii &omnului nostru Iisus )ristos, Care s-a facut incepatura a invierii celor adormiti $I Cor. ?5, 80%.

!arintele %onstantin *aleriu : !astele - eveniment al mormantului $ol

1. !arinte %onstantin, va ru$am sa ne vorbiti ceva mai adanc despre Taina )fintelor !asti.

- Invocand lumina &uhului 'fant si cugetand cu staruinta, cred ca trebuie sa vedem in aceasta taina ovocatie pascala a intregii fapturi. Cuvantul cel mai deplin care ne dezvaluie taina mormantului gol dinapropierea olgotei este# Paste. Celelalte nume# crucea, moartea, invierea, nemurirea, viata vesnica suntputeri si stari duhovnicesti unite la un loc in acest dar dumnezeiesc - Pastile. &e aceea in slujba sfantadin dimineata invierii, cuvantul paste este rostit fara incetare cu multe si negraite sensuri # Pastile celesfintite astazi noua s-au aratat@ Pastile fara prihana@ Pastile cele mari@ Pastile credinciosilor@ Pastile carene deschid noua usile raiului@ Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii. Ceea ce ne uimeste, si numai in

acest imn citat acum, este o totalitate a cuprinderii e!istentei noastre in starea pascala.

2. #reti sa ne lamuriti ce inseamna cuvantul 9 paste 9=

- Cuvantul paste provenit din limba ebraica - pesah - inseamna trecere. 'ina!arul marii sarbatori invata# In 'fanta si area &uminica a Pastilor praznuim invierea cea aducatoare de viata a &omnului&umnezeu si antuitorului nostru Iisus )ristos, pe care o numim si Paste, dupa cuvantul care in vechiulgrai evreiesc inseamna trecere. Pentru ca aceasta este ziua in care &umnezeu a adus de la inceputlumea dintru nefiinta intru fiinta, in aceasta zi, smulgand &umnezeu poporul israelian din mana faraonului,



l-a trecut prin area osie si tot in aceasta zi '-a pogorat din ceruri si '-a salasluit in sanul "ecioarei. Iaracum, smulgand tot neamul omenesc din adancul iadului, l-a suit la cer si l-a adus iarasi la vecheavrednicie a nemuririi. Acest cuvant al Praznicului descopera luminat orizontul atotcuprinzator al acesteimari taine# originea pascala a creatiei@ evenimentul salvator din istoria poporului Israel - trecerea de larobie la libertate@ opera mantuirii noastre, pascala in amandoua sensurile# - si trecerea lui &umnezeu lanoi, in firea umana, si trecerea firii umane in viata dumnezeiasca, la indumnezeirea cea dupa har. Inacest duh proclama sarbatoreste Biserica, prin graiul inspirat al 'fantului Ioan &amaschin# iua Invierii,popoare sa ne luminam* Pastile &omnului, Pastile * Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer )ristos&umnezeu ne-a trecut pe noi cei ce cantam cantare de biruinta.

8. /tunci "antuitorul a inviat pentru noi=

- &a, )ristos &umnezeu->mul a inviat nu numai pentru +l. ai mult, ne si intrebam# Cum de a murit)ristos F Cum "iul lui &umnezeu si Cel fara pacat ca >m poate muriF 4rebuie marturisit odata mai mult#cea mai mare minune din partea &omnului este tocmai ca a primit sa moara, asa cum din partea noastra,in ce ne priveste pe noi, cea mai mare minune este invierea. In Prohodul &omnului Biserica psalmodiazacucernic, teologhisind# Ai apus in trup sub pamant, nestinsule (uceafar J 'i acesta neputand vedeasoarele in amiaza el s-a intunecat.. 4ot atat de revelator talcuieste taina trecerii prin moarte si un imn al'fintei (iturghii# in mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un &umnezeu, in rai cu talharul si pe scaun

impreuna cu 4atal si cu &uhul, ai fost )ristoase, toate umplandu-le, Cel ce esti necuprins. 4ocmai caeste necuprins, pe toate le ia asupra-si, le cuprinde. Iisus )ristos &umnezeu->mul moare si inviazapentru +l, dar si pentru noi# pentru firea noastra umana luata din "ecioara, pentru intreaga fire umana, casi pentru intreaga faptura. ormantul (ui, parado!al, este purtator de viata, mai infrumusetat decat raiul,mai luminat decat orice camara imparateasca si, asa golit, devine izvor al invierii.

. %e inteles adanc are tocmai acest eveniment al 9mormantului $ol9=

- Intr-adevar, iata mormant gol, care nu mai este cum se spune locas de veci. amane gol si se facemarturie si nadejde pentru noi, vestindu-ne ca si mormintele noastre vor ramane goale. Pastreaza in elede la invierea &omnului trupuri chemate la invierea si viata vesnica. &e aceea Apostolul, invatand despreinvierea trupurilor nu va zice# se ingroapa, ci se seamana. 'e seamana trupul intru necinste, inviazaintru slava@ se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere@ se seamana trup firesc, inviaza trup

duhovnicesc. $I Cor. /1, 78-77%. Purtam in noi duhul, harul Celui inviat ca o samanta asemenea bobului de grau, care cand cade in pamant. . . murind, jertfindu-se aduce multa roada $Ioan /8, 87%.Intelegem si pentru ce )ristos foloseste asemenea grai# 'emanatorul seamana Cuvantul $arcu 7, /7%.Cuvantul lui &umnezeu-Cuvantul semanat in noi este samanta vie, plina de duh si viata $Ioan :, :;%@ si,impreuna cu harul 4ainelor si vietuirii in &uhul, ne face partasi vietii (ui.

>. #orbiti-ne despre le$atura dintre moarte si inviere.

- Iisus )ristos, &omnul nostru, moare si inviaza * ai adanc, se jertfeste pentru a ne descoperi o nouaviata# cea a invierii. oartea (ui este si <ertfa pentru ca este oferire de buna voie. 5enind &omnul sprepatima cea de bunavoie, pentru mantuirea noastra, )ristos adevaratul &umnezeul nostru... ,marturiseste Biserica in >tpustul &uminicii 'talparilor. &omnul pe 'ine se aduce <ertfa de bunavoie sifara pacat, deci fara samanta mortii. 6umai jertfa, numai moartea ca jertfa are drept tel viata. <ertfa nu

vrea moarte pentru moarte, ci moarte pentru viata $5. <an2elevich%, pentru un plus de viata. Crucea camoarte a lui )ristos da mortii prin ea insasi un alt sfarsit in biruirea mortii, adica inverseaza rostul mortii,facand-o din moarte care pune capat vietii, moarte care se desfiinteaza prin ea insasi, eliberand viata demoarte# )ristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcand.... Astfel, Pastile inseamna deodatamoarte, ca <ertfa si inviere@ trecere de la un mod de a fi la altul. 4recere care cuprinde acesti doi poli, doitimpi# jertfa si inviere - ca trecere intr-un nou mod de viata, la un plus de viata, la mai multa viata $Ioan/0, /0%.



Aceasta o face )ristos &omnul si prin aceasta +l ne descopera conditia, vocatia noastra originara,vocatia pascala a fapturii. Propriu-zis, &omnul o restaureaza. Biserica il numeste pe )ristos# Pastilenostru , <ertfa cea vie si nejertfita... In intruparea, Crucea, invierea, inaltarea la cer, 4rimiterea &uhului'fant de la 4atal, &omnul ne descopera taina, puterea creatoare a jertfei, a jertfei pascale. 6e-odescopera din +l ca origine si izvor al ei@ mai profund, ne-o descopera ca paste din veci, inainte de insasiintemeierea lumii.

?. /vem un temei in acest sens in )fanta )criptura=

- evelator este in acest sens cuvantul 'fantului Apostol Petru# 'tiind ca nu cu lucruri stricacioase, cuargint sau cu aur ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti, ci cu scumpul sangeal lui )ristos ca al unui iel nevinovat si neprihanit, Care a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii,dar Care '-a facut aratat in anii cei mai de pe urma pentru voi $I Petru /, /9-80%. Potrivit acesteidescoperiri, trebuie observat si spus ca rascumpararea, mantuirea noastra s-a facut prin jertfa, pentru cainsasi venirea noastra la e!istenta s-a facut tot prin jertfa. Astfel creatia intreaga este rod al jertfei. Inacelasi timp, celalalt Apostol de taina al &omnului, 'fantul +vanghelist Ioan contempla ielul junghiatde la intemeierea lumii $Apoc. /;, 9%. 'i inaintemergatorul si Botezatorul &omnului, 'fantul Ioan,vesteste pe )ristos tot sub acest nume al jertfei#Iata ielul lui &umnezeu Cel ce ridica pacatul lumii$Ioan /, 8%. In 'fanta 'criptura, mielul, dupa cum se stie este cu o distinctie unica# simbol al jertfei

nevinovate oferite lui &umnezeu@ de unde si numele proprii consacrate# ielul pascal, Pastile&omnului $Iesirea /8, //, 8=%.

Creatia se intemeiaza pe jertfa, pe iubirea dumnezeiasca, creatoare, si in originea ei si in mantuirea ei. 'iorice act creator al nostru are drept temei si sursa jertfa, iubirea jertfelnica. "ara jertfa nu se face nimic.<ertfa are in ea deja, in elanul ei o samanta vie, un tel, in timp ce incununarea acesteia este rodul,praznuit pascal.

@. #edeti o le$atura si mai adanca intre iubirea dumnezeiasca si taina )fintelor !asti=

- &a * <ertfa este pascala, purtatoare de viata tocmai pentru ca prin )ristos se descopera ca isi aretemeiul in iubirea dumnezeiasca. Iubirea este principiul si al vietii si al invierii. 4rebuie sa vedem adanc

jertfa, iubirea care este pascala, deci Pastele, inradacinat in &umnezeu, in Preasfanta 4reime. 'fantul

Apostol Petru il contempla pe antuitorul, precum s-a vazut, ca iel nevinovat, deci in stare de jertfa mai inainte de intemeierea lumii $/, /-80%. Intr-o asemenea stare de oferire jertfelnica descopera&omnul insusi unirea (ui cu 4atal, din veci, cand zice# 4u Parinte intru ine si +u intru 4ine $Ioan /=,8/%. (ocuirea Unuia in Celalalt dezvaluie o comuniune sacrificiala si pascala in Preasfanta 4reime. Iar'fantul Apostol si +vanghelist Ioan vede aceasta comuniune sacrificiala si pascala e!tinsa de laPreasfanta 4reime la intreaga creatie. - Iata, zugraveste el ca intr-o icoana liturgica, un tron era in cer sipe tron sedea Cineva, avand in mana dreapta o carte scrisa, pecetluita cu sapte peceti..., si 87 scauneinconjurau tronul si pe scaune 87 batrani sezand imbracati in haine albe. 'apte faclii de foc ardeauinaintea tronului, care sunt cele sapte duhuri $daruri ale lui &umnezeu%@ iar imprejurul tronului erau patrufiinte rostind neincetat# 'fint, 'fint, 'fint &omnul &umnezeu Atotputernicul Cel ce era, Cel ce este si Celce vine . . . 'i am vazut la mijloc intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul batranilor stand un iel, cainjunghiat. 'i Apostolul continua, descoperind ca a luat cartea din dreapta Celui ce sedea pe tron$Cartea pecetluita e istoria fapturii, purtand in ea sensul e!istentei noastre, n.n.%. 'i cand a luat Cartea,

cele patru fiinte si cu cei 87 batrani au cazut inaintea ielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cutamaie, care sunt rugaciunile sfintilor. 'i cantau o cantare noua zicand# 5rednic esti sa iei cartea si sadeschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui &umnezeu cu sangele 4au oameni dintoata semintia si limba si poporul si neamul $Apoc. 7, 8, 7, :@ 1, /, :-%. 5iziunea ne descopera (iturghiacereasca, reprezentata iconografic, de altfel, in cele mai multe biserici in mijlocul celor patru fiinte,semnificand creatia, si a celor 87 batrani, semnificand umanitatea, se afla ielul. Iisus )ristos ni sedescopera stand deci inviat, dar ca junghiat, deci in stare de oferire jertfelnica inaintea 4atalui. +lofera sacrificial creatia, Biserica, dupa savarsirea operei lui mantuitoare. &ar o ofera in virtutea vocatiei(ui eterne de a fi +l insusi ofranda 4atalui. &e aceea in rugaciunea dinaintea <ertfei 'ale rosteste# Acumpreamareste-a 4u, Parinte, la 4ine insuti, cu slava pe care am avut-o la 4ine mai inainte de a fi lumea



$Ioan /=, 1%. 'lava (ui este tocmai aceasta oferire, stare de jertfa primita de 4atal in puterea si bucuriaslavei &uhului 'fant. +l este oferire din veci 4atalui ca "iu, iar acum ofera si creatia pe care o poarta haricin +l, caci prin +l toate s-au facut. > ofera 4atalui in stralucirea slavei &uhului 'fant@ bucurie pascala,contemplata de Apostol in imagini sacre# sapte faclii de foc - daruri ale &uhului 'fant, imnul ingeresc#'fant, 'fant, 'fant. ., cupe de tamaie rugaciunile pline de mireasma ale sfintilor $Apoc. 7, 1, 9@ 1, 9-%,toate evocand chipul Bisericii ceresti.

A. Intele$eti astfel e3istenta si viata fapturii in lumina unei vocatii pascale=

- Creatia este o oglindire a acestui Paste divin etern. +!istenta intregii creatii este tesatura harica de jertfasi inviere, lucrata de 4atal prin "iul in &uhul 'fant. 'fanta 'criptura arata ca totul incepe prin jertfa divinasi se finalizeaza in lumina invierii. Citim in Cartea "acerii# A zis &umnezeu# sa fie lumina. Insusicuvantul 4atalui, adica e!presia# A zis, il descopera pe &umnezeu-Cuvantul, pe "iul si ielul dat catemelie de la intemeierea lumii, pentru intemeierea ei. Iar in cuvantul divin e lumina si viata. Cuvantulera lumina cea adevarata, Care lumineaza pe tot omul care vine in lume $Ioan /, %@ lumina si viatastralucind in &uhul, Care odihnea deja deasupra apelor $"acerea /, 8%.

Citim mai departe# 'i a fost lumina... 'i a despartit &umnezeu lumina de intuneric. (umina a numit-oziua, iar intunericul, noapte. 'i a fost seara si a fost dimineata, zi, una $"acerea /, 7 -1%. - Adanc

semnificativ trebuie sa observam si ca zilele creatiei nu incep cu dimineata, ci cu seara@ de la seara ladimineata.

. %e vrea sa ne spuna aceasta=

- ai intai trebuie spus ca zilele creatiei nu sunt zilele solare $de 87 ore%. 6umai dupa ziua a treia a zis&umnezeu# sa fie luminatori pe taria cerului ... ca sa desparta ziua de noapte... sa deosebeascaanotimpurile, zilele, anii ... $"acerea /, /7%. > zi, inaintea &omnului, este ca o mie de ani zice Apostolul$II Petru ;, 9@ Ps. 9, 7%. Atunci, aceasta ordine seara-dimineata arata ca zidirea fapturilor urmeaza toto trecere pascala. Insusi &omnul '-a jertfit seara intru innoirea creatiei si a inviat in dimineata celei de atreia zi. "aptura inradacinata haric in viata ielului lui &umnezeu vine la e!istenta si viata urmand acelasicurs# de la seara la dimineata, de la cruce la inviere, de la jertfa la implinire creatoare. In acelasi duh sicultul divin al Bisericii, in care se zideste crestinul e un drum care incepe cu 5ecernia - slujba de seara,

trece prin iezonoptica la Utrenie, slujba diminetii, incununata cu 'fanta (iturghie in care crestinule!clama# Am vazut lumina cea adevarata, am primit duhul cel ceresc.

1;. !entru ce este numita 9 ziua intaia a creatiei 9 zi una=

- &a, se cuvine spus# a fost zi una. 4raducerile mai noi propun ziua intai. 'fantul 5asile Cel arearata insa ca# 'criptura, ca sa duca mintea noastra spre viata ce va sa fie, a numit-o una . ., adica pargazilelor, pe cea de o varsta cu lumina, 'fanta &uminica cea cinstita cu invierea &omnului $>milia II la)e!aimeron%. Aceasta zi una a fost si prima dimineata pascala, cel dintai paste sarbatorit in creatie.

11. #a ru$am sa mai staruiti putin privind aceasta urmare: 9 seara-dimineata 9 din %artea acerii,pe care o e3plicati drept structura de (ertfa si inviere a fapturii.

- >bservam ca succesiunea seara-dimineata se repeta in toate zilele creatiei# 'i a fost seara si a fostdimineata ziua a doua ... ziua a treia..., ziua a patra . $"acerea /, 9, /;-/9%. 'eara semnifica o jertfire desine. <ertfa de seara... $Ps. /70, 8%. In jertfa se afla inceputul oricarei zidiri. +ste o cerinta universala.>, Preaslavita minune, 5a canta Biserica, (atimea si (ungimea Crucii, deci a jertfei, cu a cerului seaseamana, caci cu dumnezeiescul dar sfinteste toate $(aude, la /7 sept.%. <ertfa, crucea este actulcreator, sfintitor, originar instituit de &umnezeu insusi prin "iul 'au de la inceput. 'i din acest act, din

jertfa, apoi, in fiecare dimineata a zilelor creatiei aparea cate un nou regn al fapturilor. Caci jertfa nu sepoate intelege decat in actul creator, iar fiecare dimineata precum descrie Cartea "acerii era o bucurie acreatiei, bucurie a roadelor, a vietii, era un paste.



12. 0ra 9 paste 9 in sensul nostru crestin=

- +ra un paste al celorlalte fapturi. 'i, era o prefigurare a Pastelui desavarsit pregatit omului pentrutrecerea lui de la pamant la cer, precum invata Biserica. "apturile pamantului vestesc prin jertfa lor sipregatesc jertfa lui Adam. 4oate sunt deodata si un dar divin, jertfa oferita omului spre sustinere siumanizare, dar si e!emplu de jertfelnicie pentru om, pentru propria lui jertfa inchinata iditorului si prin +l

semenilor. Comuniunea cu celelalte fapturi in acest act sfintitor o vadeste omul si prin oferirea la Altar aprinoaselor din toate regnurile creatiei.

18. 03plicati in cateva cuvinte crearea si vocatia pascala a omului dupa )fanta )criptura.

- >mul s-a invrednicit de un act ziditor propriu, oferit numai lui. eferatul biblic precizeaza #'i a zis&umnezeu# sa facem om dupa chipul si asemanarea 6oastra... $"acerea /, 8:%. Iar mai departe# Atunciluand &omnul &umnezeu tarana din pamant a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-afacut omul suflet viu $"acerea 8, =%. Actul divin il instituie deodata in legatura si cu pamaatul, cu fiintelede pe el, dar si cu iditorul. Comunicarea este fata catre fata, personala. &umnezeu ii insufla prin har oconstiinta si iubire jertfelnica libera dupa chipul 'au divin, pentru a-si putea realiza apoi si asemanarea.Iar distinctia pe care o face 'fanta 'criptura intre chipul divin daruit, devenit constitutiv fiintei noastre siasemanarea cu &umnezeu, pentru care trebuia Adam sa conlucreze cu harul, pune in lumina aceasta

5ocatie pascala originara a omului. 'fantul 5asile Cel are invata# &aca te-ar fi facut dintru inceputdupa asemanarea lui &umnezeu, unde ar fi fost darul tauF &e unde te-ai fi incununatF &aca iditorul ar fidat firii totul cum ti-ar fi deschis imparatia cerurilor F Acum insa una ti s-a dat $adica chipul%@ cealalta$asemanarea% nedesavarsita s-a lasat ca si tu sa lucrezi la desavarsirea ta pentru ca vrednic sa te faci deplata cea de la &umnezeu.

(ucrarea, nevointa lui Adam trebuia sa fie ca o jertfa harica in sanul creatiei, sa lucreze si sa pazeascagradina cea din +den $"acerea 8, 8;%@ sa puna asupra lumii o pecete tot mai luminoasa a jertfeicreatoare, sporind el insusi mereu in unirea cu Prototipul divin dupa care fusese zidit, piaa la incununareaPastilor haraziti lui. Intr-o asemenea comuniune cu &umnezeu sustinuta de un elan neistovit al iubirii eradata si posibilitatea nemuririi lui Adam.

1. %um a patruns insa moartea si ce sens poate capata in creatia divina=

- 'e intelege, cauza ei este caderea din har,- din comuniunea cu &umnezeul Cel 5iu. &ar, parado!al sitragic e faptul ca s-a instituit in e!istenta ca un fenomen obisnuit, firesc, desi fundamental constiinta orefuza. 'unt chiar teologi care afirma ca un crestin n-ar trebui sa ia prea in serios moartea insului.oartea e pretutindeni, iar &umnezeu n-a considerat in mod vadit moartea ca un scandal, chiar subformele brutale ale mortii copiilor ....

4otusi o cercetare mai atenta a evelatiei divine ne conduce si la alte concluzii. Inainte de toate nutrebuie pierdut din vedere ca &umnezeul Cel 5iu il previne pe Adam tocmai impotriva mortii. &umnezeu iiatrage atentia sa nu iasa din comuniunea cu +l, cu Binele si sa guste din rau, precizand# in ziua in carevei manca din el, vei muri negresit $"acerea 8, /=%. &e asemenea, fara echivoc, 'fanta 'criptura spune# &umnezeu n-a facut moartea si nu se bucura de pieirea celor vii. +l a zidit toate lucrurile spre viata sifapturile lumii sunt izbavitoare. oartea n-are putere asupra pamantului. &reptatea este nemuritoare, iar

nedreptatea aduce moarte $Intelep. lui 'olomon /, /;-/7%. In acest sens Apostolul invata# Platapacatului este moartea $om. :, 8;% si, descopera ca stapan al mortii pe demon. &e aceea 4atal a trimispe "iul 'au in lume ca sa surpe prin moartea 'a pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul si saizbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata $+vrei 8, /7-/1%. "iul &umnezeuluiCelui 5iu Care in fata crucii e!clama# intristat este sufletul eu pana la moarte $atei 8:, ;9%, a venit inlume tocmai ca sa desfiinteze scandalul mortii.

Patrunzand si mai adanc in inima tainei, intelegem semnificatia data acestui eveniment limita si caprapastie sau punte universala de trecere spre o alta e!istenta, spre e!istenta vesnica. Intr-adevar,



dupa cum plata pacatului este moartea, la fel in moarte se afla si moartea pacatului, a raului si a uneilumi vechi. ugaciunea Bisericii i i dezvaluie acest sens# ...Pentru ca rautatea sa nu fie fara de moarte,din iubire de oameni ca un &umnezeu al parintilor nostri, ai poruncit amestecului... acestei negraitelegaturi a 4a... sa se desfaca si sa se risipeasca, pentru ca sufletul sa mearga acolo de unde fiinta si-aluat, pana la obsteasca inviere, iar trupul sa se desfaca in cele dintru care a fost alcatuit, in pamant.$ugaciunea de iertare la cei adormiti%. &ar atunci moartea este hotar, hotar pus raului si hotar intalniriiintre doua lumi, instituind un sfarsit si un nou inceput. &e la sine inteles, moartea nu decide prin ea insasisensul, ea il poate doar destepta, mijloci. 4ine de starea duhovniceasca a persoanei umane sa faca dinmoarte, sau trecerea cu credinta si nadejde spre un nou mod de e!istenta in infinitul vietii divine, sauinchiderea narcisista in sine. 'i, cel ce se inchide in sine, desigur nu e pierdut in &umnezeu, dar eingropat in el insusi $A. anaranche%.

1>. Totusi, noi nu suntem fapturi vremelnice= 'umai Dumnezeu este vesnic.

- &a * 6u putem evita aceasta intrebare, intrucat omul, ca faptura, are o e!istenta temporala, care estesensul mai profund al nemuririi lui Adam si a noastraF Altfel spus, unde s-ar afla punctul de intilnire intreetern si temporal, in care eternul, &umnezeul Cel vesnic, toarna in noi cei vremelnici nemurire, har dineternitatea (uiF

'tim ca temporalitatea inseamna, dupa evelatie, implinirea vocatiei fapturii intr-un anume timp dat, intr-un interval, o perioada@ acestea vor sa ne spuna zilele creatiei, care, cum s-a sesizat, nu erau zilesolare, intrucat soarele apare in ziua a patra $"acerea /, /:%. In e!primarea 6oului 4estament, asemeneaperioade sunt numite eoni, veacuri. 'i, de observat, &umnezeu prin "iul... a si facut veacurile $+vr. /,8%. +ste de la sine inteles ca orice lucru al nostru, de orice proportie, se face intr-un timp dat. Asa incat siin mare, fiecare veac sau eon, in planul vesnic al lui &umnezeu implineste o lucrare, o misiune proprie.&ar in acelasi timp il pregateste pe altul viitor, asa cum treapta unei scari deschide posibilitatea trecerii lao alta treapta, mai sus. Pe masura inaintarii spirituale noi si luam cunostinta tot mai vie de misiunea5eacului de acum., il implinim, dar si intrezarim ceva, in transfigurare, din bogatia sporita a celui dedincolo, si, ne si pregatim pentru dobindirea lui. ai mult, ne este data chiar o pregustare a celuilalt, cumspune Apostolul# din puterile veacului viitor $+vr. :, 1%, o arvuna in 5ederea mostenirii depline, cumzice 'fantul 'imeon 6oul 4eolog. Chiar si mai concret# asa cum a anticipat &omnul invierea ca realitatenoua a veacului viitor, prin 'chimbarea 'a la "ata. >r, contemplarea sau dobandirea unei arvune a

veacului viitor este deja o gustare a nemuririi. Cand ti s-a intredeschis o poarta a cerului $"acerea =,//%, fie si pentru putin, moartea si-a pierdut caracterul ei absolut, ireductibil. 'farsitul, care coincide cuincheierea unei vechi conditii, nu mai e atunci moarte, ci trecere - paste, e transfigurare si un nouinceput in celalalt eon. in acest orizont pascal sesizam noi sensul nemuririi lui Adam.

>r, jertfa tocmai aici isi descopera sensul, virtutile ei. 6u e fara semnificatie ca acest act religios apare dinprimele pagini ale 'fintei 'cripturi. Credinciosul din totdeauna a inteles in jertfa, chiar cea substitutiva,adusa din celelalte regnuri ale creatiei, o legatura cu &umnezeu, deci cu viata. <ertfa fapturii este esentialoferire si primire. +ste schimb de dar cu &umnezeu izvorul vietii. +ste ofranda totala a unui rod implinit invederea primirii altui dar, talant pe care trebuie sa-l fructifice pentru un nou plan de e!istenta. 4ine delibertatea fapturii sa urineze acest curs al jertfei in vederea sporirii spre mai multa viata, in vedereaprogresului nesfarsit al e!istentei.

Acest sens profund i-l dau jertfei cuvintele antuitorului# Cine va voi sa-si crute sufletul $viata% il vapierde@ iar cine isi va pierde sufletul pentru ine, il va afla $atei /:, 81%. 'tarea fapturii noastre supusevremelniciei si schimbarii, e sau inchidere idolatra in sine, sau oferire de sine sacra, fata de care ceasuldin urma ramane decisiv. Iar in acest punct de limita sta alegerea. +!istenta este traita acum sau catrecere, deci pascal, sau ca un sfarsit, ca o cadere. Altfel spus, acest moment de hotar este sau jertfa,sau moarte.

Intelegem acum mai profund sensul cuvantului biblic iubirea ca moartea e de tare. 'tau astfel fata infata# iubirea si moartea. Pentru constiinta originara s-a impus aceasta alegere# sau iubirea, comunicareanesfirsita cu &umnezeu Izvorul 5ietii, sau separarea, primind ispita celui ce de la inceput a fost ucigator



de oameni $Ioan 9, 77%. ai e!plicit, in starea initiala Adam comunica cu &umnezeu in racoarea raiului.Cu memoria harului divin primit fata catre fata, si, fara memoria pacatului, care s-a inaltat apoi ca un zidal separarii, &umnezeu umbla continuu pentru el prin gradina transparenta a lumii $Pr. Prof. &.'taniloae%. +!istenta, vocatia lui era menita iubirii luminoase, jertfelnice care nu poate fi atinsa de moarte.<ertfa ca iubire vie, clarvazatoare mentine legatura adevarata cu &umnezeu, legatura a nepacatuirii, decia nemuririi. Adam era chemat la o schimbare, transfigurare duhovniceasca, intrucat primise insuflareaharului $"acerea 8, =%, o pecete a 'fantului &uh $"acerea :, ;% in chipul sau divin. '-a spus ca moarteae!ista deja inainte de Adam la celelalte vietuitoare care nu fusesera create dupa chip. oartea unuiarbore sau a unui animal, considera un teolog, nu are aceasta dimensiune scandaloasa intrucit numaistingerea unei specii saraceste real creatia � asa cum putem vedea astazi. oartea este astfelmecanismul legitim de transmitere in timp a unei specii care nu e creata dupa chip. &ar se cuvine saspunem ca nu era vorba nici la celelalte fapturi de moarte, ci de sacrificiul fiecarui regn pe scara creatieiin sustinerea celorlalte regnuri. 'i, stim ca faptura a fost supusa desertaciunii - nu de voia ei, ci dincauza aceluia care a supus-o - cu nadejdea... ca se va izbavi din robia stricaciunii ca sa fie partasa lalibertatea maririi fiilor lui &umnezeu $om. 9, 80-8/%. Astfel, spiritual - in sensul separarii de &umnezeuprin pacat - moartea nu si-ar fi, facut loc in creatie. Pacatul a transformat jertfa in moarte. 6-a unit Cain

jertfa cu uciderea lui AbelF

1?. Dar si "antuitorul a murit& %are este intelesul, rostul acestui fapt atat de real=

- Intr-adevar, antuitorul a murit pe cruce. &ar in acest act al &omnului, savarsit de bunavoie, trebuie savedem o intrepatrundere a celor doua stari# a mortii, mostenita de la Adain, si a jertfei, care in )ristos estestarea lui fireasca din veci. In 'ina!arul 'ambetei celei ari, citim# &upa cum la intaia facere a lumii&umnezeu savarsea toate lucrurile, si in urma, in ziua a sasea a creat pe om, faptura cea mai de seama,iar in ziua a saptea '-a odihnit de toate lucrurile (ui si a sfintit ziua, numind-o sambata care se talcuiesteodihna, tot asa si la facerea lumii celei spirituale, savarsind toate in chipul cel mai bun, in ziua a sasea acreat din nou pe omul stricat si innoindu-l iarasi prin Crucea cea de viata purtatoare '-a odihnit inca odata cu o odihna desavlisita, de toate lucrurile (ui, dormind un somn datator de viata si mantuitor. Iisus)ristos reia firul zidirii lui Adam chiar din ziua a sasea, din 5inerea are, fir intrerupt de pacat. &omnulluand asupra-'i pacatul nostru $II Cor. 1, 8/% ne traieste si moartea. &ar o traieste deodata ca# moarte-plata a pacatului, dar si ca jertfa, caci +l este de-a pururea jertfa, si plinind de bunavoie voia 4atalui -Pentru aceasta a iubeste 4atal pentru ca +u imi pun sufletul ca iarasi sa-( iau ... +u de la ine insumi ilpun. Putere am +u ca sa-l pun si putere am iarasi sa-l iau. Aceasta porunca am primit-o de la 4atal eu$Ioan /0, /=-/9%. &omnul moare pentru a fi cu noi si in aceasta stare tragica. Precum invata Biserica# &ebunavoie se pecetluieste sub pamant. 'i iarasi# Al doilea Adam Cel ce locuieste intru inaltime '-apogorat lui Adam cel dantai pana la camarile iadului $Canon 'imbata are, din Cantarea 9%. eal,moartea e despartire, este parasire. -&umnezeul eu, &umnezeul eu, pentru ce -ai parasit F$atei 8=, 7:% e!clama Iisus )ristos atunci. &ar, parasirea &omnului pe cruce nu este din pacat, ci din iubire# pentru noi, ca si pentru 4atal a carui porunca o plineste. 'i astfel parasirea (ui nu e numaimoarte, ci si jertfa. &e aceea Iisus )ristos uneste strigatul tragic al parasirii, strigatul uman rostit candvade Psalmist $Ps. 8/, /%, cu fagaduinta oferita timarului cait# Astazi vei fi cu ine in rai. Uneste moarteacu raiul. "agaduinta raiului e deja biruinta mortii. 'i moartea e invinsa prin jertfa. Iar jertfa trebuie sa oprimeasca Cineva Care poate darui. >r, &omnul se oferea pe sine 4atalui# in mainile 4ale incredintez&uhul eu $(uca 8;, 7:%. - &eschis in iubirea plina de lumina si neintrerupta de nimic, antuitorultransforma moartea in jertfa. 'i, trecind prin odihna zilei a saptea, viata divina se revarsa acum in 6oul

Adam, fara stavilare de la 4atal in &uhul de viata facator $I Cor. /1, 71%. 'i, asa reveleaza invierea,

biruirea mortii, inceput al unui nou veac, al celei de a opta zi. Asa, in )ristos praznuim ornorirea mortii,sfarimarea iadului si incepatura altei vieti, vesnice ... .

1@. )puneati la inceput ca Iisus <ristos a inviat si pentru noi.



- &a * antuitorul ne incredinteaza despre aceasta. ugandu-'e 4atalui pentru ucenici spune# Pentru ei+u a sfintesc pe ine insumi ca si ei sa fie sfintiti intru adevar. 'fintirea se face prin jertfa. (a&umnezeu nu se poate intra decat in stare de jertfa invata 'fantul Ciril al Ale!andriei. +l face inceputul,noi il urmam. +ste un anume fel de lucru al lui &umnezeu. +l pune temelia, noi ne zidim pe ea. Iar temeliase instituie ca un mereu acum, ca un astazi, ca un apel adresat fiecarui timp, fiecarui suflet. &epindede noi sa raspundem la acest apel al invierii.

Iisus inaintea lui !ilat

In dimineata zilei de vineri /7 6isan, &omnul Iisus este adus de la Caiafa la pretoriu, unde urma sa fie judecat de Pilat. Prin pretoriu se intelege, in conte!tul neotestamentar, tribunalul alaturat palatului ocupatla Ierusalim de procuratorul roman, a carui resedinta permanenta se afla la Cezareea.

'fantul Ioan subliniaza ca insotitorii lui Iisus nu au intrat in pretoriu, deoarece in seara acelei zile eiserbau Pastele si contactul de orice fel cu paganii ii pangarea, ceea ce ar fi avut drept consecintaindepartarea lor de la cina pascala. +vanghelistul spune clar ca ei nu au intrat in pretoriu ca sa nu sespurce, ci sa manance Pastile $Ioan /9, 89%.

+ste uluitoare aceasta teama de intinarea fizica - denuntata de altfel de &omnul in repetate randuri -, caremerge mana in mana cu lipsa oricarui scrupul de ordin moral. Aceia care, de frica unei pangariri, nu seapropie de romani si de edificiile zidite si locuite de ei nu se sfiesc ca, in ajunul Pastilor, sa osandeascaun om la moarte si sa-l supuna la chinuri. Chiar daca sinedristii ramasesera orbi fata de taina lui )ristos,socotin-du-( cu adevarat vinovat, pornirea lor patimasa, din cauza careia nu so-vaiau sa se prefaca inucigasi in preajma celei mai mari sarbatori a lui Israel, nu poate fi trecuta cu vederea.

Pilat, care de patru ani carmuia Iudeea si cunostea bine obiceiurile evreilor, auzind ca i se aduce unosandit, iesi afara din pretoriu si intreba ce invinuire se ridica impotriva acestuia $/9, 8%. (a intrebareapusa de Pilat insotitorilor lui Iisus, ei raspund# &aca Acesta n-ar fi fost raufacator, nu ti (-am fi dat tie$/9, ;0%. 'e remarca dintru inceput tonul sfidator si aproape dusmanos. Pilat, intuind parca primejdia,incearca sa se strecoare, indemnandu-i# (uati-( voi si judecati-( dupa legea voastra $/9, ;/%, la care eiraspund, dezvaluindu-si astfel cu cinism intentiile# 6oua nu ne este ingaduit sa omoram pe ni-meni $/9,;/%. Conducatorii evrei isi dau deci in vileag planul# ei nu asteapta de la Pilat o judecata obiectiva, ciconfirmarea verdictului dat de 'inedriu. Procuratorul astepta sa i se prezinte unele acuzari si in loc deaceasta i se ofera o sentinta gata formulata. +ste probabil ca, tulburati putin de atitudinea dispretuitoare alui Pilat, care incearca sa-si decime competenta, sinedristii ii prezinta invinuirile enuntate de 'anhedrin siconsemnate numai de (uca. 4oate acuzatiile au caracter politic, evreii stiind bine ca numai asemeneaargumente ar fi putut sa-l impresioneze pe Pilat. Iisus este acuzat ca indeamna la razvratire, ca impiedica

plata birului catre Cezar si ca isi aroga titlul de rege $(uca 8;, 8%. (a baza tuturor acestor invinuiri se aflaun fapt real din viata antuitorului, interpretat insa intr-un mod tendentios, ceea ce pune in evidentareaua credinta a judecatorilor. Ultima dintre ele, si anume aceea ca Iisus '-ar fi infatisat pe 'ine dreptrege, era de natura sa constituie o crima politica, deoarece presupunea contestarea puterii imparatuluiroman. &e aceea, atunci cand Pilat intra in pretoriu impreuna cu Iisus si incepe sa-( cerceteze, primaintrebare pe care I-o pune are in vedere tocmai acest ultim punct# 4u esti regele iudeilorF $Ioan /9, ;;%.+ste, fara indoiala, acuzatia care l-a nedumerit cel mai mult pe procurator si l-a silit sa-si incordezeatentia. &omnul insa ocoleste raspunsul si ii pune la randul 'au o intrebare lui Pilat# &e la tine insuti ziciacestea, sau altii ti-au spus-o despre ineF $/9, ;7%. (a care acesta da un raspuns plin de dispret fata



de cei de un neam cu Iisus# 6u cumva sunt iudeu euF Poporul 4au si arhiereii 4e-au predat mie. Ce aifacutF $/9, ;1%.

&e patru ani de cand guverna Iudeea, Pilat se aratase deosebit de aspru cu evreii, netinand seama decredinta lor, pe care o socotea drept o superstitie orientala. in cazul de fata, vazand pornirea manifestatade evrei impotriva lui Iisus, era inclinat sa nu accepte sugestiile acestora. &e altfel, arcu spune ca

procuratorul stia ca arhiereii il dadusera in mana lui din invidie $arcu /1, /0%. 'e pare ca Pilat auziseinca mai demult de Iisus, precum si de conflictul iscat intre +l si conducatorii evrei. 4rebuie remarcat insaca, in mod involuntar, Pilat emite in acest moment un adevar de adanca semnificatie. +l ii spune lui Iisus,referindu-se la Israel, poporul 4au. Cu adevarat evreii sunt poporul lui Iisus, neamul din care 'e tragedupa trup si care de veacuri (-a asteptat si a pregatit venirea 'a. 'i totusi, tot ei il vor trimite la moarte.aspunzand la intrebarea lui Pilat privind vocatia 'a de rege, &omnul spune# imparatia ea nu este dinlumea aceasta. &aca imparatia ea ar fi din lumea aceasta, slujitorii ei s-ar fi luptat ca sa nu fiu predatiudeilor. &ar acum imparatia ea nu este de aici $Ioan /9, ;:%.

>dinioara, raspunzand irodianilor, care incercau sa-( puna in situatia de a respinge plata birului catreCezar, Iisus facuse o deosebire neta intre sfera religiei si aceea a politicului. Acum, dinaintea dregatoruluicare reprezinta cel mai puternic stat din acea vreme, antuitorul afirma cu tarie transcendenta imparatiei'ale, care difera prin esenta de orice alcatuire omeneasca. imparatia harului, de care Iisus vorbise de

atatea ori ucenicilor si multimilor ce-( urmau, evolueaza pe alt plan e!istential decat efemerele formatiunicreate de oameni. +a tine de lumea spirituala si va ramane in actualul eon o entitate tainica, perceputadoar de alesi. +ra firesc deci ca cele auzite de Pilat cu privire la imparatia lui Iisus sa-i fi ramas neinteleseromanului, incapabil sa priveasca dincolo de realitatea imediata, pe care isi inchipuia ca o poate modeladupa bunul sau plac.

'a nu se uite ca procuratorul facea parte dintr-un popor inzestrat cu un deosebit simt practic, dar strainde orice aspiratie de ordin metafizic sau mistic. &imensiunea politica constituia una din dominanteleconceptiei despre viata a romanilor, preocupati e!clusiv sa gaseasca modul cel mai potrivit de organizarea realitatilor terestre. intre Pilat si )ristos era deci o prapastie. Iisus, prin omenitatea 'a, apartinea unuineam care, in ciuda ratacirii clasei conducatoare, era profund evlavios, acordand factorului religiosintaietatea in viata sa. Chiar patima pe care o puneau in judecarea si condamnarea lui Iisus era semnulca evreii puteau deveni fanatici cand luptau sau isi inchipuiau ca lupta pentru credinta lor. Pilat in schimb,

ca cei mai multi dintre contemporanii sai, era adeptul unei filozofii sceptice de nuanta epicureica. &e aicidispretul sau suveran pentru credintele acestui popor oriental, al carui fanatism avusese prilejul sa-lverifice in repetate randuri. Atitudinea sa se e!plica desigur si prin constiinta adanc ancorata in totiromanii ca ei reprezentau un popor de stapani, chemat sa carmuiasca si sa civilizeze neamurile asa-zisbarbare.

Pe un asemenea om incearca deci Iisus sa-l faca a intelege cat de deosebita este imparatia 'a de aceeape care o slujea el cu mai mult sau mai putin devotament. 'pre a sublinia diferenta de natura dintre celedoua entitati - care de fapt nu aveau comun decat numele -, antuitorul ii aminteste procuratorului caimparatia 'a nu apartine lumii in care Pilat si cei de o seama cu el se cred atotputernici. &e aceea nu aporuncit slujitorilor 'ai sa lupte pentru a-( apara, pentru ca in imparatia vestita de +l domnesc alte legi siprecumpanesc alte finalitati decat in asezarile statale, intemeiate de oameni.

Intre imparatia lui Iisus si orice forma de carmuire terestra nu poate e!ista nici o interferenta si de aceeaele nu pot fi judecate dupa criterii similare. >dinioara antuitorul spusese ca numai cei ce se vor intoarcesi se vor face ca pruncii vor intra in imparatie $atei /9, ;%. Iar alta data, intr-o imprejurare deosebit desolemna, +l slavise pe 4atal pentru ca a ascuns tainele cele mai presus de fire celor intelepti si priceputisi le-a descoperit pruncilor $(uca /0, 8/%. 6umai unor asemenea fapturi, revenite la puritatea copilului, leva fi deci dat sa inteleaga ceva din taina de negrait a imparatiei. Cum putea insa aceasta sa devinaaccesibila procuratorului roman, plin de orgoliu, convins de importanta misiunii sale si lipsit de orice fiorinaintea misterului divin, chiar daca ulterior se va dovedi superstitios, ca cei mai multi din contemporaniisaiF



4otusi, la intrebarea repetata a lui Pilat. Asadar esti 4u imparatF &omnul raspunde afirmativ# 4u zici ca+u sunt imparat. +u spre aceasta -am nascut si pentru aceasta am venit in lume, ca sa dau marturiepentru adevar@ oricine este din adevar asculta glasul eu $/9, ;=%.

inunate descoperiri i-a facut Iisus procuratorului chemat sa-( judece* Pe temeiul insusirilor 'aleipostatice, "iul, Care este in acelasi timp si Cuvant, sau (ogos, il marturiseste si oglindeste pe 4atal. "iind

Cuvant, adica Persoana orientata spre comuniune, +l impartaseste si altora ceea ce cunoaste si poseda.intrucat in )ristos adevarul se afla ipostaziat, asa cum s-a mai subliniat, desi nu apartine in e!clusivitate"iului, ci tuturor Persoanelor divine, el se descopera tuturor celor ce cred in cuvantul (ui. Prin vocatie,)ristos este, dupa cum spunea Brunner, 5esnicul evelator al lui &umnezeu. In urma intrupariiCuvantului, adevarul a devenit deci accesibil oamenilor, acestia fiind chemati sa si-/ insuseasca in moddirect, prin convertirea lor, si nu numai printr-un proces de ordin intelectual.

"ata de Pilat, Iisus subliniaza ca cel ce este din adevar asculta glasul (ui, accentuand astfel ca pentru aprimi cuvintele 'ale este necesar ca in cel ce il asculta sa e!iste o anumita receptivitate la chemareadivina. insa tot +l afirmase, in discutiile cu iudeii, ca numai ramanand in cuvantul 'au vor cunoasteadevarul $Ioan 9, ;/-;8%. +ste vorba deci de un proces dialectic comple!# pentru a-I urma lui )ristos omultrebuie sa fie sensibil la adevarul impartasit pe cale harica, dar totodata numai urmarea lui )ristos poatecontribui la dobandirea adevarului si primirea harului. Uimit si desigur nedumerit de aceste cuvinte, Pilat

intreaba# Ce este adevarulF $Ioan /9, ;9%, dar pare ca nici nu se asteapta ca Iisus i-ar putea raspundela o asemenea intrebare. +ste probabil ca, sub inraurirea doctrinelor filozofice ale lui Prrhon si +picur,Pilat pierduse credinta in e!istenta unui adevar absolut si cu atat mai mult nu-si putea inchipui ca tocmaiacest evreu, prigonit de coreligionarii 'ai, ar fi fost in stare sa i-/ descopere.

+ra poate doar curios sa auda parerea lui Iisus asupra acestui punct, dezbatut probabil odinioara cuprietenii sai de la oma. &ar raspunsul nu veni. &omul vorbise destul si nu mai incerca sa-i dezvaluieprocuratorului ceea ce acesta oricum n-ar fi inteles. intrebarea pusa de Pilat ramane insa deschisa panala sfarsitul veacurilor pentru cei ce nu cred in )ristos.

Un singur lucru pricepu insa Pilat, chiar de la acest prim interogatoriu, si anume ca Iisus era nevinovat. Atunci, iesind afara, unde se aflau iudeii in asteptarea sentintei, le grai# +u nu gasesc in +l nici o vina$/9, ;9%. 4ocmai pornirea patimasa a evreilor fata de Iisus constituia in ochii procuratorului o chezasie ca

+l nu era un razvratit politic, un instigator impotriva ordinii instituite de romani. Acuzatorii lui Iisus nu sedadura insa asa usor batuti# ei hotarasera moartea invatatorului ce li se parea primejdios si nu se vor lasapana ce nu o vor obtine. &e aceea invocara noi invinuiri, in speranta de a-/ convinge pe Pilat# (ucaspune ca ei staruiau zicand ca intarata poporul, invatand prin toata Iudeea, incepand din alileea panaaici $(uca 8;, 1%.

Auzind ca Iisus era originar din alileea, Pilat intrezari o solutie ce nadajduia ca l-ar putea scoate dinincurcatura in care se afla. +l hotari sa-( trimita pe acuzat la Irod Antipa, tetrarhul alileii, cel care ilucisese pe 'fantul Ioan Botezatorul. &e fapt, jurisdictia lui Irod se intindea numai asupra alileii si Pereii,provincii carmuite de el, asa ca in afara de granitele acestora el nu avea dreptul sa judece. 4otusi, Pilat iltrimise pe Iisus, desi stia prea bine ca tetrarhul nu putea pronunta o sentinta la Ierusalim. Poate insa caspera sa afle de la acesta mai multe in legatura cu cel adus spre judecare. +ste posibil, de asemenea, caPilat va fi nadajduit ca prin mijlocirea lui Irod, care cunostea mai bine obiceiurile si traditiile iudaice, i-ar

putea convinge pe preoti sa renunte la pedeapsa cu moartea.

Iata-( deci pe )ristos dinaintea tiranului care il ucisese pe inainte-mergatorul 'au. 'fantul (uca - singurulevanghelist care relateaza acest episod - spune ca Irod s-a bucurat cand (-a vazut pe Iisus, caci de multavreme dorea sa-( cunoasca si sa asiste la vreo minune savarsita de +l. inca de pe timpul cand &omnul'e afla in alileea vindecand si bineves-tind, tetrarhul aflase de activitatea 'a si cautase sa-( intalneasca$(uca , =-%. ai tarziu, atunci cand Iisus trecea prin Pereea, fariseii ii dadusera de stire ca Irod avea degand sa-( ucida $(uca /;, ;/%. +ste probabil sa fi fost doar o intriga urzita de farisei pentru a-( indepartade pe meleagurile lor@ totusi, o asemenea intentie putea fi lesne atribuita celui ce indraznise sa se atingade ultimul mare profet.



&e data aceasta insa, este de presupus ca Irod se bucura sincer de intalnirea cu Iisus. Avid de minuni side fapte e!traordinare, ca orice oriental, el spera ca isi va satisface in fine curiozitatea asistand la uneledemonstratii cu caracter spectaculos, savarsite de Acela pe Care il socotea doar drept un taumaturg.4otodata el considera gestul procuratorului drept o dovada de deferenta fata de el, la care era e!trem desensibil, cu atat mai mult cu cat pana in acel moment se aflase in dusmanie cu Pilat $(uca 8;, /8%.4etrarhul cauta sa foloseasca prilejul ce i se ofera pentru a afla cat mai multe de la Iisus. &e aceea iipune tot felul de intrebari, la care nu primeste insa nici un raspuns $8;, %. &inaintea lui Caiafa, arhiereulvechii aliante, )ristos '-a descoperit ca esia si "iu al 4atalui. Pe Pilat, procuratorul roman, a incercatsa-l faca sa inteleaga ca imparatia 'a este deosebita prin esenta de toate statele cunoscute de acesta.insa aceluia care l-a ucis pe prietenul irelui si care nu poseda vreo indreptatire, nici chiar pe plan strictlumesc, de a-( judeca antuitorul refuza sa-i raspunda.

&in punct de vedere moral, Irod le era inferior atat lui Caiafa cat si lui Pilat, fiind un tiran inrobit de patimisi capabil de orice crima pentru a-si satisface poftele si ambitiile. Un asemenea om nu merita nici unraspuns din partea lui Iisus. Asadar, in timp ce Irod astepta zadarnic un raspuns de la Iisus, arhiereii sicarturarii care il insotisera pana la tetrarh ridicau glasul spre a-( invinui. "iind de origine idumeean, ca sitatal sau, Irod ii dispretuia pe evrei si este probabil ca nu s-ar fi lasat influentat de strigatele si imprecatiilelor. +l a inteles insa ca Iisus l-a nesocotit, neluand in seama dorintele sale si nebinevoind sa-i adresezemacar un cuvant. Atunci ucigasul Botezatorului nu ezita sa dea in vileag sadismul firii sale, razbunandu-se pe Acela care nu-i daduse nici o atentie. impreuna cu ostasii sai -pana unde se coboara tiranul* - il iain ras pe )ristos, il batjocoreste si apoi da porunca sa-( imbrace cu o haina stralucitoare, semn derizoriual demnitatii 'ale imparatesti. atei si arcu, care omit trecerea pe la Irod, consemneaza ca dupainterogatoriul lui Pilat &omnul a fost imbracat de catre ostasi cu o hlamida - rosie la atei, purpurie laarcu. +ste probabil ca ei au in vedere acelasi fapt mentionat de (uca, pe care insa il situeaza in altmoment.

Prin acest gest, Irod a voit sa-( pedepseasca pe Iisus, care il ignorase, si totodata sa-si bata joc de iudei,carora le infatisa in acest om prigonit si dispretuit pe regele cel asteptat de Israel. &ispretul cu care Irod ilacopera pe Iisus este una din formele cele mai perfide prin care omul il face sa sufere pe om, maidureroasa chiar decat lovirea corporala. +l dovedeste lipsa de suflet, nesocotire a demnitatii umane,rautate rece si lucida, fiind mai de neiertat chiar decat un act de violenta, care poate fi savarsit intr-unmoment de pierdere a controlului propriu. 'i este caracteristic ca ocara aceasta ignobila vine din parteacelui care, din punct de vedere moral, era cel mai decazut, astfel incat ea devine strigatoare la cer, tinandseama de contrastul izbitor dintre prigonitor si victima.

4otusi, Irod nu da nici o sentinta - nici nu avea caderea sa o faca - si il trimite din nou pe Iisus la Pilat,absolvit teoretic de orice crima. &e aceea, adresandu-se arhiereilor, capeteniilor si poporului, Pilat lespune# Ati adus la mine pe >mul acesta, ca pe un razvratitor al poporului@ dar iata eu, cercetandu-( infata voastra, nici o vina n-am gasit in acest >m, din cele ce aduceti impotriva (ui. 'i nici Irod n-a gasit,caci (-a trimis iarasi la noi. 'i iata, +l n-a savarsit nimic vrednic de moarte $(uca 8;, /7-/1%. Acestecuvinte echivaleaza cu o achitare si lasa sa se inteleaga ca toate acuzatiile infatisate de sinedristifusesera inlaturate.

Un amanunt caracteristic notat de evanghelist este ca din acea zi Pilat s-a imprietenit cu Irod, cu carepana atunci era in dusmanie. 4etrarhul fusese magulit de atentia ce i se acordase@ si apoi, cei doi sesimteau legati prin nelegiuirea pe care de comun acord o ingaduisera. +i purtau impreuna raspundereacrimei si erau poate, fiecare in parte, urmariti de privirea &reptului pe care il trimisesera la moarte. &esiPilat declara limpede ca Iisus este nevinovat, adauga totusi# Pedepsindu-(, il voi elibera $8;, /:%. Cerost mai avea insa sa-( pedepseasca, din moment ce recunostea ca nu gasise la +l nici o vinaF Pentru apotoli mania poporului, procuratorul recurge la o manevra periculoasa, sperand ca torturarea lui Iisus leva satisface cruzimea, facandu-i sa renunte la pedeapsa capitala. +l foloseste un subterfugiu, in loc de aactiona conform prerogativelor sale. &in clipa in care Pilat accepta sa se lase influentat de evrei, satrateze cu ei si sa le faca concesii, el paseste pe o cale foarte primejdioasa, care il va duce pana la aadmite uciderea unui nevinovat.



In loc sa dispuna eliberarea lui Iisus, Pilat imagineaza atunci, inainte de a porunci flagelarea, o nouasolutie care (-ar putea salva pe Iisus, cu consimtamantul evreilor. +l recurge la procedeul amnistiei,obicei uzitat de romani, deoarece isi daduse seama ca hotararea sinedristilor nu reprezenta vointapoporului si nadajduia ca in modul acesta va da posibilitatea adeptilor lui Iisus sa ceara eliberarea (ui.Procuratorul stia, dupa cum subliniaza atat arcu cat si atei, ca arhiereii il dadusera in mana lui dininvidie $arcu /1, /0%. +ste ciudat cat se straduieste Pilat sa crute viata &omnului, neavand totusicurajul de a lua o hotarare impotriva fruntasilor evrei. Pentru ca un vinovat sa beneficieze de amnistietrebuia ca in locul lui sa fie e!ecutat un alt acuzat, desemnat unanim de multime. in acel moment se pareca unicul intemnitat care putea beneficia de o asemenea amnistie, deoarece nu fusese inca judecat, eraun anume Baraba. &e aceea Pilat pune intregului popor adunat in fata pretoriului intrebarea# Pe cine voitisa vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice )ristosF $atei 8=, /=%. arcu spune despre acestBaraba ca fusese inchis impreuna cu o seama de razvratiti care in rascoala savarsisera ucidere $arcu/1, =%. +ste probabil ca facea parte din factiunea zelotilor, indarjiti impotriva stapanirii romane si in starede orice crima pentru a o inlatura. Pare sa fi fost deci un fanatic, pe care ura fata de straini il impinsese lacrima. >ricum ar fi fost, Baraba era un ucigas, desi evreii puteau vedea in el un luptator impotrivadominatiei straine.

'fantul atei relateaza un episod care nu se afla decat in +vanghelia sa# inainte ca poporul, subinraurirea arhiereilor, sa opteze pentru Baraba, in timp ce Pilat conducea procesul, el primeste o stire dela sotia sa, care il vestea# 6imic sa nu-I faci &reptului aceluia, ca mult am suferit azi, in vis, pentru +l$atei 8=, /%. 'otia lui Pilat, despre care aflam din evanghelia apocrifa a lui 6icodim ca s-ar fi numitClaudia Procula, este cinstita ca sfanta, deoarece a incercat sa-( salveze de la moarte pe antuitorul.+ste probabil ca, traind in Palestina, ea aflase mai demult despre Iisus, de ale carui minuni incepuse sase vorbeasca pretutindeni. 5isul sau din acea noapte o intarea in banuiala ca +l ar fi un profet si de aceeavoia sa evite ca sotul ei sa-si asume raspunderea de a-( judeca si osandi.

Interventia sotiei sale sporeste teama lui Pilat - ca orice roman, desi lepadase credinta in vechii zei, elcredea totusi in vise -, dar nu izbuteste sa-i intareasca simtul raspunderii, spre a-l face sa respingacondamnarea unui nevinovat. in loc sa uzeze de dreptul sau de judecator, el continua sa astepte salvarealui Iisus de la alegerea facuta de multime. Potrivit versiunii lui arcu, s-ar parea chiar ca poporul i-areamintit de practica amnistiei, iar Pilat a acceptat sugestia in speranta unei posibile achitari $arcu /1,9%. Acceptand sa discute si sa se targuiasca cu preotii si chiar cu multimea, el a adoptat o tactica gresita,de care se va cai curand. 6ici poporul si nici chiar 'anhedrinul nu avea nici un drept sa dispuna de viatalui Iisus@ singur procuratorul putea decide in aceasta privinta. +l renunta insa de buna voie la drepturilesale, ingaduind sa i se forteze mana, si aceasta este marea sa greseala.

&ar socotelile lui Pilat sunt inselate, deoarece multimile, sub influenta arhiereilor si a batranilor $atei 8=,80%, raspund intr-un glas ale-gandu-/ pe Baraba, iar la imprudenta intrebare a procuratorului# &ar ceK�.$LML�LL-

voi face cu Iisus, ce se cheama )ristosF, toti striga ca iesiti din minti# 'a fie rastignit $8=, 88%. Pilatrevine cu o noua intrebare# &ar ce rau a facutF, la care acestia repeta sentinta, cu rezonanta sinistra#'a fie rastignit* $8=, 8;%.

Intre Iisus, coborat printre oameni ca sa-i impace cu &umnezeu si sa le propovaduiasca iertarea si

iubirea, si Baraba, care intelegea sa foloseasca ura si razbunarea pentru a face dreptate poporului sau,Israel il alege pe Baraba. >ptand pentru Baraba, el opteaza pentru dreptul de a se razbuna si de aprigoni, pedepsindu-( pe Acela care, nesocotind deosebirile dintre evrei si pagani, le cerea tuturor sa fiebuni si induratori chiar si cu dusmanii.

Aceasta alegere a avut peste veacuri urmari cumplite. Poporul care l-a preferat pe omul urii si al violentei,respingand pe ielul, ce va suferi pentru pacatele tuturor, va avea de indurat cele mai infricosatoareprigoniri, izvorate tot din conceptii intemeiate pe ura si razbunare. 5azand ca si aceasta ultima incercaredaduse gres, Pilat ingaduie ca Iisus sa fie biciuit, sperand astfel sa potoleasca intrucatva mania multimiiinfierbantate. +ste din nou o jumatate de masura, care va intarata si mai rau instinctele dezlantuite. (a



atei si la arcu flagelarea urmeaza condamnarii, pe cand la Ioan ea este urmata de un ultiminterogatoriu. &ar, dupa cum a remarcat &urand, o analiza mai atenta a pericopelor respective din+vangheliile dupa atei si arcu dovedeste ca si potrivit versiunii acestor doi evanghelisti ar rezulta caflagelarea a precedat condamnarea la moarte.

Biciuirea era o pedeapsa venita din >rient, dar adoptata si de romani@ ea nu se aplica insa cetatenilor

romani, scutire de care se va bucura si 'fantul Pavel, in calitatea sa de cetatean al Imperiului. 4oatascena flagelarii, descrisa mai amanuntit de atei, este poate cea mai infricosatoare pagina din istoriaomenirii, pangarita totusi de destule cruzimi. >rice om, vrednic de acest nume, ar dori ca ea sa nu fi fostscrisa, caci chiar daca )ristos trebuia sa f ie ucis pentru mantuirea noastra, nu era neaparat nevoie ca +lsa fie inainte batjocorit.

>stasii procuratorului il dusera in pretoriu, adunand toata cohorta in jurul (ui - cohorta fortelorintunericului, cum o numeste >rigen. &in cohorta faceau parte fara indoiala romani, dar si alte neamuri.Paganii au si ei partea lor de vina, alaturi de iudei. +vreii (-au trimis la moarte pe )ristos, dar paganii I-ausporit chinurile si I-au luat in ras suferintele. Cuvintele 'fantului Pavel# 4oti s-au abatut, impreuna,netrebnici s-au facut $om. ;, /8% capata in aceasta imprejurare o confirmare dramatica.

Cruzimea ostasilor a fost atatata poate si de aparitia lui Iisus in acea haina stralucitoare, daruita de Irod si

menita sa parodieze o haina regala. 4itlul de rege, pe care acuzatorii 'ai insinuau ca l-ar fi revendicat, lestimuleaza imaginatia sadica si atunci urmeaza acea tragica bufonerie# unii impletesc o cununa de spini siI-o pun pe cap, apoi in mana dreapta Ii dau o trestie, care inchipuie sceptrul regal, si, ingenunchinddinaintea (ui, il batjocoresc, zicand# Bucura-4e, regele iudeilor* $atei 8=, 8%.

4oata aceasta scena cumplita fusese profetita de &omnul, pana in cele mai mici amanunte, pe cand 'eindrepta pentru ultima data spre Ierusalim. +l aratase atunci ca "iul >mului va fi predat arhiereilor sicarturarilor, va fi osandit la moarte de acestia, apoi dat in mana paganilor# 'i-( vor batjocori si-( vorscuipa si-( vor biciui si-( vor omori $arcu /0, ;7%. +!traordinara anticipare, si trebuie remarcat caantuitorul subliniaza rolul de tortionari jucat de pagani.

+ste tulburator faptul ca toate aceste insemne derizorii, care indreptatesc un simulacru de adorare, au osemnificatie polivalenta. )lamida purpurie aminteste de o mantie regala, dar si de vesmantul pe care-l

purta marele preot, dupa randuiala data de oise $Iesire ;, /%. )ristos este marele preot al noului(egamant, care 'e jertfeste pentru pacatele oamenilor, si totodata imparatul care va invinge moartea siva pune temeliile imparatiei harului. Cununa de spini care-I inconjoara capul si-( face de pe acum sasangereze semnifica atat coroana imperiala, cat si cununa de lauri acordata biruitorilor. "aptul ca ea esteinsa impletita din spini este de asemenea plin de intelesuri tainice. Cand Adam a fost osandit pentru ca acalcat porunca, &umnezeu a blestemat pamantul din pricina lui si i-a vestit# 'pini si palamida iti va rodiel $eneza ;, /9%. 'pinul reaminteste neincetat de pervertirea care a intervenit in cosmos in urma caderiiomului, fiind totodata si simbolul suferintei, legata de orice implinire o-meneasca in lumea supusapacatului. +ste oare o intamplare ca trandafirul, ce daruieste floarea cea mai desavarsita, este acoperitde spiniF

'fantul Chiril al Ierusalimului spune ca Iisus a primit cununa de spini tocmai pentru ca sa stearga osandace apasa intreaga fire. In epopeea babiloniana hilgames se gaseste un episod tulburator, ce merita sa

fie reamintit cu prilejul Patimilor &omnului. +roul babilonian - care, obsedat de spaima mortii, plecase incautarea nemuririi - gaseste in cele din urma o planta acoperita de spini si asemanatoare trandafirului,despre care i se spune ca daruieste viata vesnica. hilgames insa o pierde in curand, caci un sarpe i-orapeste pe cand se scalda intr-un izvor. 6e aflam aici in fata unei uimitoare intuitii ale unor mari taine,intuitii raspandite in toate religiile anterioare intruparii "iului. &aca spinii sunt un semn al caderii, al ruperiiechilibrului din cosmos, ei devin, ca si crucea, simboluri ale mantuirii omului, prin participarea lor laPatimile &omnului. 'pinii ce ranesc si aduc suferinte vestesc in acelasi timp biruinta asupra mortii, dupacare tanjea zadarnic eroul babilonian.



In sfarsit, trestia ce-I este inmanata lui Iisus, in bataie de joc, semnifica atat insemnul puterii regesti, cat sicarja arhiereasca. Astfel, ostasii pagani, manati de josnica pornire de a-si bate joc de un osandit, puneauin lumina, fara sa-si dea seama, atributele intreitei demnitati a &omnului )ristos, subliniind astfel misiunea'a. 'fantul Ioan mentioneaza printre insultele aduse lui Iisus si palmele date de ostasi pe obrazulielului. Chipul care a stralucit pe 4abor primeste acum palme usturatoare@ omul pacatos indrazneste saridice mana asupra Celui ce l-a zidit si care acum 'e pregateste sa-l mantuiasca. &e-a lungul veacurilor,)ristos va mai primi de nenumarate ori asemenea palme. Atata timp cat oameni isi vor bate joc de celesfinte si vor lua in desert numele lui &umnezeu, )ristos va continua sa primeasca palme. ielul ramaneinjunghiat pana la sfarsitul istoriei, deoarece +l va suferi alaturi de toti cei ce vor indura chinuri si vor muride moarte muceniceasca.

Aceasta scena halucinanta (-a indurerat se pare pe Iisus mai mult decat tot ce va urma. Contemplareacruzimii omenesti, impreunata cu cinismul, actiune in care se intrevede toata pervertirea firii umane,realizata sub imboldul fortelor demonice, (-a infiorat pe Acela care venise sa-'i dea viata pentrumantuirea tuturor. &e aceea, in timp ce ostasii dau frau liber imaginatiei lor sadice, &omnul nu mai scoatenici un cuvant si tace, asa cum prezisese cu veacuri in urma Isaia# Chinuit a fost, dar '-a supus si nu 'i-a deschis gura 'a@ ca un miel spre junghiere '-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund,asa nu 'i-a deschis gura 'a $Isaia 1;,=%.

&upa ce inceta biciuirea, Pilat, cutremurat de chipul desfigurat al lui Iisus, nadajdui ca, asa cum arata,sangerand si cu fata tumefiata de lovituri, va trezi mila poporului, care se va multumi cu acel ignobilsupliciu, si atunci, iesind din nou afara, se adresa multimii# Iata vi-( aduc pe +l afara, ca sa stiti ca nugasesc in +l nici o vina $Ioan /, 7%. Iisus pasi atunci in urma procuratorului, purtand cununa de spini simantia purpurie, iar acesta, aratand spre +l, spuse cuvintele incrustate in vesnicie# Iata >mul* $/, 1%.

In acea clipa Israel il priveste in fata pe esia cel asteptat de veacuri. 6u este insa imparatul glorios lacare multi vor fi visat, chemat sa restabileasca regatul pamantesc al lui &avid, ci omul durerilor de carevorbise Isaia, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata@ dispretuit si nebagat in seama $Isaia 1;, ;%. Iudeii,printr-o tragica confuzie, continuau sa-( astepte pe esia cel biruitor si de aceea erau orbi in fata luiesia cel suferind, Care luase asupra 'a toata durerea din lume. Pe Cel ce se impovarase cu suferintauniversala ei il socoteau pedepsit si batut de &umnezeu, asa cum intrezarise intr-o viziune de o precizieuluitoare Isaia, cel mai mare profet $1;,7%.

Cuvintele lui Pilat au o semnificatie profetica# el nu-i cunostea, desigur, pe proorocii evrei, dar lapidara sae!primare ecce homo are darul sa concentreze intr-o formula menita sa infrunte veacurile destinul lui)ristos, impletit cu acela al intregii umanitati. &omnul a potentat la ma!imum in fiinta 'a tot ce esteesential pentru definirea omului. 4otodata, in acea clipa, chipul chinuit, ce purta urmele palmelor primite,evoca suferintele de tot felul pe care le va indura omenirea de-a lungul veacupi-lor. Iisus este omul prine!celenta, omul care, asumand toata durerea din lume, a transfigurat-o, atingand astfel plenitudinea.

&ar pe arhierei nu-i tulbura aceasta imagine a suferintei, ba chiar dimpotriva, ii indarjeste, caci indata ce ilvazura pe Iisus incepura sa strige din nou, impreuna cu slujitorii lor# astigneste-(* astigneste-(* $Ioan/, :%. +!asperat de aceasta izbucnire de fanatism si vazand ca nu poate sa-i linisteasca in nici un fel,Pilat le spuse# (uati-( voi si rastigniti-(, caci eu nu-I gasesc nici o vina $/, :%. +ste de presupus caafirmatia procuratorului i-a pus pe sinedristi in incurcatura. +i stiau bine ca sentinta data de 'anhedrin nu

putea fi aplicata fara consimtamantul dregatorului roman si de aceea se temeau ca Iisus sa nu le scape. Atunci, dupa parerea unora dintre e!egeti, fariseii au fost cei care au intervenit, schimband acuzatiapolitica, ce fusese invocata de saduchei, intr-una de ordin religios# 6oi avem lege si dupa legea noastra+l trebuie sa moara, ca '-a facut pe 'ine "iu al lui &umnezeu $/, =%. 4rebuie reamintit ca statul romanapara legea mozaica si ca atare ii pedepsea pe cei care ar fi incercat sa o incalce.

&ar acest argument a pricinuit o reactie opusa celei asteptate de iudei, caci Pilat, ingrijorat in urma visuluisotiei sale, se hotaraste si mai greu a-( osandi pe Iisus. +vanghelistul spune clar# Cand a auzit Pilatacest cuvant, mai mult s-a temut $/, 9%. +l intra deci din nou in pretoriu, pentru un al doileainterogatoriu, consemnat numai de 'fantul Ioan. &e data aceasta, sperand poate sa limpezeasca misterul



care invaluia Persoana lui Iisus, ii pune intrebarea# &e unde esti 4uF $/, %, la care insa nu primestenici un raspuns. 'urprins de tacerea lui Iisus si poate chiar indignat de indiferenta pe care Acesta i-oaratase, desi el se straduia sa-( salveze de la moarte, Pilat ii aminteste# ie nu-mi vorbestiF

6u stii ca am putere sa 4e eliberez si putere am sa 4e rastignescF $/, /0%. 4ot orgoliul dregatoruluiroman razbate prin aceste cuvinte. Pilat este reprezentantul celui mai puternic stat din vremea aceea, iar

in ochii lui Iisus nu este decat un biet evreu pe care proprii 'ai coreligionari il trimit la moarte. &arantuitorul ii raspunde senin, fara sa 'e tulbure# 6-ai avea nici o putere asupra ea, daca nu ti-ar fi fostdat tie de sus. &e aceea cel ce -a predat tie mai mare pacat are $/, //%. Cu aceste cuvinte +lincearca sa risipeasca trufia procuratorului, convins atat de propria sa superioritate cat si de aceea acivilizatiei al carei e!ponent era. &omnul subliniaza cat de precara si de relativa este puterea pe care odetine# ea ii este incredintata de sus pe un termen limitat, putand fi oricand revocata. &e altfel, Pilat vaface curand e!perienta trista a destituirii si apoi chiar a e!ilului. Cuvintele lui Iisus ar trebui amintite tuturorputernicilor acestei lumi, prea siguri de ei si de privilegiile pe care le poseda, caci in ultima instanta oricedemnitate pamanteasca este trecatoare si iluzorie, fiind dependenta de bunavointa lui &umnezeu.

&omnul il vesteste totusi pe Pilat ca partea cea mai grea de raspundere ii apasa pe cei care (-au dat pe+l in mana sa, avandu-i desigur in vedere pe Iuda, apostolul tradator, si pe Caiafa, arhiereul (egii vechi.Pare ca aceste ultime cuvinte au facut sa se incline si mai mult balanta in favoarea lui Iisus. 'fantul Ioan

spune ca pentru aceasta, Pilat cauta sa-( elibereze $/, /8%, dar iudeii simtisera primejdia si saducheiirecurg atunci la ultimul si cel mai perfid argument. +i incep sa strige# &aca il eliberezi pe Acesta, nu estiprieten al Cezarului. >ricine se face pe sine imparat este impotriva Cezarului $/, /8%.

&e data aceasta, saducheii, inzestrati cu spirit politic, au calculat perfect, caci Pilat nu mai are curajul sa lise opuna. Procuratorul, care cu o clipa inainte se arata atat de sigur de puterea sa, se inspaimanta lagandul ca ar putea fi denuntat la oma, ca dusman al imparatului, din pricina acestui tanar de care nu illeaga nimic. 'a nu se uite ca in acel moment in fruntea imperiului se afla 4iberiu, tiran crud si suspicios,care pentru orice banuiala ii trimitea la moarte pe proprii sai colaboratori. Protectia acordata de Pilat luiIisus ar fi putut fi infatisata la oma ca un act ostil fata de Cezar, fiind vorba de un eventual pretendent latronul Iudeii. 'i indata, renuntand sa se mai impotriveasca, procuratorul intra in sala de judecata, numitaevreieste abbata, deoarece era pardosita cu pietre, si se aseza pe scaunul sau de judecator. 'fantulIoan noteaza cu grija, caci acele clipe s-au intiparit pentru totdeauna in mintea lui# 'i era 5inerea

Pastilor, cam la al saselea ceas. $/, /7%. Atunci, aratand spre Iisus, Pilat spuse# Iata imparatul vostru$/, /7%. +l crede ca se razbuna astfel pe iudei, infatisandu-le drept imparat al lor pe acest om desfiguratde lovituri.

aspunsul la cuvintele lui reprezinta o noua izbucnire de violenta. 4oti striga ca iesiti din minti# Ia-(* Ia-(*astigneste-(* $/,/1%, la care Pilat intreaba din nou# 'a rastignesc pe imparatul vostruF, iar arhiereiiraspund in numele poporului# 6u avem imparat, decat pe Cezarul $/,/1%. atei si arcu mentioneazao ultima intrebare adresata de dregatorul imperial poporului# &ar ce rau a facutF $atei 8=, 8;@ arcu/1, /7%, intrebare acoperita de strigatele salbatice ale multimii# 'a fie rastignit*. Pilat, neincumetandu-sesa mai infrunte aceasta dezlantuire de patimi, cere sa i se aduca apa, spre a-si spala mainile - gestsimbolic, prin care se desolidariza de crima ce era in curs de savarsire. 'palarea mainilor in semn delepadare a unei raspunderi era un obicei evreiesc, cunoscut insa de greci si de romani, dar strain deprocedura romana. Pilat il foloseste dintr-o teama superstitioasa - sporita desigur de raspunsurile lui Iisus-, fara a intelege ca un asemenea act nu putea sa-l absolve, in mod mecanic, de raspundere. in timp cese spala, Pilat spune# 6evinovat sunt de sangele &reptului acestuia. 5oi veti vedea $atei 8=, 87%, lacare tot poporul striga intr-un glas# 'angele (ui asupra noastra si asupra copiilor nostri* $8=, 81%.Cutremuratoare raspundere pe care si-o asuma poporal ales*

Pilat, desi convins ca Iisus nu are nici o vina, il trimite totusi la moarte, pentru a nu-si crea complicatii laoma. +l consimte la moartea unui nevinovat pentru a nu-si pune in primejdie situatia. &in acest punct devedere, este poate mai vinovat decat evreii, care isi inchipuiau ca prin uciderea lui Iisus isi aparau (egeasi maiestatea divina, diminuata - credeau ei - de Acela care 'e dadea drept "iul lui &umnezeu.



4otusi, strigatul colectiv al iudeilor ii acuza peste veacuri. +i au respins imparatia ielului, optand pentruaceea a Cezarului# 6u avem imparat, decat pe Cezarul. Aceeasi imparatie romana ai carei cetatenifideli se declara ei acum va distruge peste numai 70 de ani statul evreu, ii va risipi pe iudei in toata lumeasi va face sa inceteze inchimarea la 4emplu, esenta cultului mozaic. Iar Cezarul, sub multiplele saleipostaze - fie personale, fie colective -, va continua sa prigoneasca pe Israel de-a lungul veacurilor.

+ste de necrezut ca aceiasi oameni care in urma cu doar cateva zile il intampinasera pe Iisus ca petrimisul Celui de 'us, acum, manati de o furie oarba, cer cu indarjire moartea 'a. 6e aflam in fata unuicaz tipic de psihoza colectiva. 'e stie ca una din trasaturile specifice ale psihologiei multimilor este tocmaiinstabilitatea emotiilor, faptul ca ele pot trece

Intr-un rastimp foarte scurt de la o atitudine la alta diametral opusa, fiind e!trem de sensibile la influentelece se e!ercita asupra lor. &e aceea masele pot fi asa de usor fanatizate, deoarece ele se lasa condusede porniri straine de orice logica. Cum ar putea fi altfel e!plicata acea izbucnire irationala de care a datdovada IsraelF Poporul a fost fanatizat de preoti si de farisei - poate ca si elementul revolutionar,reprezentat de zeloti, a contribuit la sporirea efervescentei -, care l-au indemnat sa ceara rastignirea luiIisus. Cand multimea infierbantata striga innebunita# Ia-(* Ia-(* astigneste-(*, aceasta denota opierdere totala de masura, o nestapa-nire e!cesiva, care reaminteste urletele posedatilor. &e altfel, oricee!plozie de acest gen - si cu atat mai mult cea de mai sus - vadeste interventia fortelor demonice, care

intuneca mintile, spre a le face capabile de orice crima. "anatismul, prin definitie, inseamna aderareaneconditionata si patimasa la un crez, la o idee, pentru care omul este in stare sa jertfeasca nu numaipropria sa viata, dar si pe cea a aproapelui. +l ingusteaza judecata, indepartand orice obiectivitate -fanaticul nu este in stare de o judecata lucida - si, ca atare, il rupe pe om de adevar si il face sa cada inmrejele parintelui minciunii. in modul acesta, fanatismul altereaza personalitatea, o deformeaza sireuseste sa faca, chiar din oamenii nobili si generosi, fiinte oarbe, manate de focul unei porniri si in stare,de dragul unei idei, sa savarseasca orice nelegiuire.

'i totusi, nici cea mai admirabila idee nu justifica uciderea unui om... in mod obisnuit, capeteniile carefanatizeaza multimile si le imping la crime sunt oameni inrobiti de o credinta careia ii jertfesc totul, pecand masele ii urmeaza sub imperiul sugestiei, fara macar a deslusi bine telul spre care se avanta. Incazul de fata, fariseii, pe de-o parte, obsedati de ideea ca Iisus strica (egea, si zelotii, poate, de cealaltaparte, nemultumiti de atitudinea 'a necombativa, vor fi fost factorii care au adus multimea la acea stare

de izbucnire isterica, care nu mai putea fi de nimeni zagazuita.

'i totusi, de-a lungul istoriei vom mai asista la nenumarate acte de violenta colectiva, savarsite tot subinfluenta unor oameni inrobiti in mod patimas unor idei, asa-zise idealuri. "ara indoiala, fanatismul nu apricinuit niciodata o mai mare faradelege ca atunci, dar este vrednic de retinut faptul ca atatea dinmomentele care au premers moartea "iului lui &umnezeu se vor repeta, la niveluri diferite, in viataucenicilor lui Iisus. In ultima instanta, Pilat cedeaza sub presiunea acestei multimi fanatizate si aamenintarii de a fi denuntat la oma. 'ilueta Cezarului, stapanul lumii din acel moment, se profileaza intot timpul procesului la orizont, influentand in cele din urma hotararea finala. Puterea politica,reprezentata de oma, aliata cu fanatismul religios, provocat si utilizat de conducatorii evrei, sunt factoriicare vor purta deci raspunderea uciderii lui )ristos. (a acestia se va adauga interventia fortelordemonice, care, folosindu-se de acesti factori si manevrandu-i din umbra, vor contribui la crearea uneitensiuni paro!istice.

&e-a lungul istoriei, incepand cu persecutiile primilor crestini, aceleasi forte ii vor prigoni pe dreptii tuturorveacurilor, amenintandu-le atat e!istenta fizica, cat si, uneori, mantuirea sufletului. &upa ce, la ultimaintrebare a lui Pilat, arhiereii marturisisera solemn ca imparatul lor este cezarul, procuratorul, epuizandtoate solutiile si voind sa sfarseasca odata cu acuzatul care ii pricinuise atata tulburare, porunci ca Iisussa fie predat ostasilor, spre a fi rastignit.

7udecata )anedrinului



Parasit de ucenici, Iisus este dus de ostasi si de slujitorii preotilor spre a fi judecat de 'inedriu. 'inedriul,sau 'anhedrinul, reprezenta la acea vreme instanta suprema care judeca pricinile dintre evrei, precum sidiferendele de natura religioasa. )otararile 'anhedrinului nu erau valabile decat in ludeea, intrucatcompetenta sa era limitata la aceasta provincie. &e aceea venirea lui Iisus in ludeea insemna asumareaunui mare risc, caci numai aici putea fi +l prins si judecat de 'inedriu.

&in acest for judecatoresc, compus din =/ membri, care dupa moartea lui Irod detinea autoritateasuprema printre evrei, faceau parte arhiereii, adica membrii castei sacerdotale, batranii, reprezentantiivechii aristocratii din Ierusalim, precum si carturarii, adica talcuitorii (egii. Arhiereii si batranii apartineaupartidului saducheilor, favorabili romanilor si adepti ai unei filozofii cu caracter materialist, asa cum s-amai aratat, pe cand carturarii erau in majoritate farisei. "ariseii fusesera primii care se aratasera ostili fatade Iisus, a carui invatatura li se parea ca primejduieste aplicarea corecta a (egii, precum si propria lorautoritate. 'aducheii, indiferenti la problemele de ordin religios, ignorasera multa vreme activitatea&omnului. Ceea ce i-a facut sa paraseasca aceasta atitudine pasiva a fost entuziasmul manifestat demultimi fata de Iisus, care, mai ales in urma invierii lui (azar, se preschimbase intr-o adevarata febramesianica. +i au inceput sa se teama de consecintele politice pe care le-ar fi putut avea acea miscare,banuita ca ar fi reprezentat o reactiune impotriva stapanirii romane. &e aceea s-au alaturat fariseilor inactiunea de urmarire si prindere a lui Iisus, desi se deosebeau de acestia din atatea puncte de vedere.&in clipa cand arhiereii, stapanii templului si ai 'inedriului, se aliasera cu fariseii, ce dominau sinagogile,soarta celui urmarit de ei era pecetluita.

Prezenta lui )ristos, &umnezeul ce '-a intrupat si a coborat printre oameni pentru a-i mantui, in fata uneiinstante de judecata era ceva aproape halucinant. >ameni pacatosi indrazneau sa-I cantareasca faptelesi sa-( condamne pe Acel ce va veni pe norii cerului sa judece viii si mortii.

>dinioara Adam il infruntase pe &umnezeu, iar acum Caiafa se incumeta sa-( judece pe Cel venit sastearga vina primului om. +ste o fapta care ar fi trebuit sa aiba urmari cosmice, sa produca o tulburareadanca in cuprinsul intregii creatii. egele (ear, in drama lui 'ha2espeare cu acelasi nume, izgonit depropriile fiice, crede ca o asemenea faradelege este de natura sa scoata lumea din tatani. &acaprigonirea unui om oarecare ar putea rupe echilibrul din lume, se poate deduce ce a trebuit sa insemne

judecarea si uciderea "iului lui &umnezeu. insusi dreptul pe care si-l aroga un individ sau o colectivitatede a judeca pe un alt om si de a-i aplica anumite sanctiuni, mai mult sau mai putin meritate si mai mult

sau mai putin echivalente cu greselile savarsite de acesta, constituie un pacat inaintea lui &umnezeu.antuitorul condamnase, in cazul femeii adultere, pretentia fariseilor de a o pedepsi, potrivit legii date deoise. +l se ridicase chiar impotriva oricarei incercari de a aprecia in mod critic faptele aproapelui# 6u

judecati, ca sa nu fiti judecati $atei =, /%. 6imeni nu ar trebui deci sa-si ingaduie a rosti o sentintaimpotriva aproapelui.

&esigur insa ca in lumea viciata de pacat trebuie sa e!iste sanctiuni impotriva acelora care pun inprimejdie viata semenilor. +ste deci, din pacate, necesara o anumita constrangere care sa aperee!istenta colectivitatilor si a persoanelor. +ste si acesta un pogoramant facut slabiciunii noastre. 'i totusi,orice judecata, chiar aparent indreptatita, este intinata de pacatul trufiei. 6imeni nu ar trebui sa poatacondamna pe un frate de al sau cu inima usoara, pentru ca, asa cum a aratat &omnul, inainte de a oface, ar trebui sa se intrebe daca el insusi este fara de pacat. in realitate, toti suntem solidari in pacat side aceea nu avem dreptul sa osandim pe nimeni. Pe langa aceasta, este foarte greu sa se aprecieze cudeplina obiectivitate vina cuiva, mai ales ca niciodata nu e!ista posibilitatea de a cunoaste toti factoriicare au generat o anumita fapta. &e aceea, orice sentinta data de oameni supusi greselilor nu esteniciodata perfect dreapta, caci o judecata adevarata, total lipsita de partinire, nu poate face decat&umnezeu.

&aca insa judecarea celor care pun in primejdie viata semenilor este un rau necesar - totusi, si ea artrebui indeplinita cu smerenie, si nu cu orgoliu -, apare inadmisibila practica de a judeca si osandi pe ceiacuzati ca nutresc un anumit crez, ca raspandesc idei opuse celor acceptate de majoritatea uneicolectivitati.



antuitorul insusi a intrat in aceasta categorie, caci +l a fost acuzat si condamnat - asa cum se va vedeadin relatarea procesului - pentru invatatura 'a si pentru credinta pe care o propovaduia.

)ristos va muri pentru a ne izbavi de pacat, dar si pentru a arata oamenilor ca nu au dreptul sa judece pefratii lor si sa-i osandeasca pentru considerente de ordin politic, si nici chiar religios. Credinta unui om,chiar gresita, nu poate constitui un cap de acuzare. Cele doua etape ale procesului lui Iisus - religios,

inaintea 'anhedrinului, si politic, inaintea lui Pilat - vor anticipa toate judecatile la care oamenii vor fichemati sa dea socoteala pentru credintele lor, mai mult sau mai putin gresite sau indreptatite. &e-alungul veacurilor, judecatori convinsi ca detin adevarul absolut vor sanctiona fara mila semeni de-ai lor,acuzandu-i ca nesocotesc o anumita tabla de valori, mereu repusa in discutie. &in pacate, si Biserica acazut uneori in aceasta ispita, condamnand cu forme judecatoresti si aplicand sanctiuni celor banuiti deinvataturi gresite, practica straina de duhul crestin.

Ioan este singurul evanghelist care consemneaza ca, inainte de a merge la Caiafa, arhiereul din anulacela, ostasii (-au adus pe Iisus la Alina, socrul acestuia $/9, /;%. Arma era capetenia arhiereilor si asaducheilor@ el fusese de asemenea mare preot, si este demn de retinut ca alti opt mari preoti facuseraparte din familia sa. Influenta lui era foarte mare@ astfel se e!plica de ce Caiafa a ingaduit ca Iisus satreaca intai pe la Anna, care, nemaifiind mare preot in acel an, nu avea dreptul sa instrumenteze unproces. Actiunea lui Caiafa trebuie apreciata ca un gest de deferenta fata de cel care, pe langa pozitia

ocupata in casta sacerdotala, ii era si socru.

Citita astazi, pericopa respectiva din +vanghelia 'fantului Ioan prezinta o incoerenta, deoarece, dupa cese mentioneaza trecerea pe la Anna, se relateaza interogatoriul luat de Caiafa, iar apoi se revine la Annacu notatia# &eci Anna (-a trimis legat la Caiafa arhiereul $/9, 87%. 'fantul Chirii al Ale!andriei a incercatsa rezolve aceasta nepotrivire, emitand ipoteza ca in capitolul /9 din +vanghelia 'fantului Ioan s-aprodus o deplasare de versete, din cauza unui copist neatent# astfel, versetul 87, unde se relateazatrimiterea lui Iisus la Caiafa, urma probabil imediat dupa versetul /;, unde se arata ca +l a fost dus la

Anna. Aceasta ipoteza a fost adoptata de (agrange si de alti e!egeti, intrucat ea pare e!trem deplauzibila.

Interogatoriul luat de Anna nu a avut probabil un caracter oficial. arele preot era desigur curios sa-(vada pe Iisus si sa se convinga ca fusese arestat, dar nu voia sa se angajeze in vreun fel, dat fiind mai

ales ca lui nu-i revenea nici o obligatie din punct de vedere legal. Acesta este poate motivul pentru careinterogatoriul luat de Anna nu este consemnat in nici o alta +vanghelie, chiar trecerea pe la el fiind omisade sinoptici. 'fantul Ioan subliniaza doar ca Anna (-a trimis pe Iisus din nou legat la Caiafa, dandu-( deciin seama pazei militare, de teama unei evadari.

> serie de comentatori sunt de parere - parere pe care, de altfel, ne-o insusim - ca pentru judecarea luiIisus au avut loc doua sedinte ale 'anhedrinului# una noaptea, indata dupa ce fusese infatisat lui Anna, sio a doua dimineata, inainte de a-( trimite la Pilat. Ipoteza respectiva se intemeiaza pe marturiile lui arcusi atei, atestata de versetele# 'i au dus pe Iisus la arhiereu si s-au adunat acolo toti arhiereii si batraniisi carturarii $arcu /7, 1;%. Acest te!t preceda interogatoriul@ tot arcu spune# 'i indata dimineata,arhiereii, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legand pe Iisus, (-au dus si (-au predatlui Pilat $arcu /1, /%.

(a prima sedinta s-a dezbatut procesul religios, constatandu-se, din punctul de vedere al conducatorilorevrei, vinovatia lui Iisus. A doua nu va avea decat un caracter pur formal# ea va confirma sentinta data deprima si va hotari predarea lui Iisus in mainile procuratorului, formulan-du-se in acest scop si acuzatia deordin politic. Cutremuratoare a fost clipa - dar cati si-au dat seama de aceastaF - cand )ristos, esia celasteptat si vestit de toti profetii (egii vechi, '-a infatisat inaintea 'anhedrinului. ielul de care vorbesteIsaia este adus inaintea marelui preot al vechii aliante, care va hotari sa fie junghiat, asa cum proorociseprofetul.



(egea veche isi afla astfel implinirea si se condamna in acelasi timp prin acest act. Indata ce &omnulaparu in fata tribunalului, incepu desfasurarea procesului. 'inedristii cautau, asa cum arata arcu, omarturie care sa indreptateasca osandirea la moarte, de aceea chemara o serie de martori, negasind insanici o acuzatie valabila, desi venisera multi martori mincinosi $atei 8:, :0%. in cele din urma venira incadoi, care afirmara ca Iisus spusese# 5oi darama acest templu facut de mana, si in trei zile altul, nefacutde mana, voi cladi $arcu /7, 19%. 'pusele lor se intemeiau pe cele rostite de &omnul cand praznuisecel dintai Pasti la Ierusalim $Ioan 8, /%. Iisus, raspunzand atunci la cererea staruitoare a evreilor de a leda semn, profetise moartea 'a, folosind in chip metaforic cuvantul templu pentru a desemna propriultrup. insa ascultatorii 'ai, rau intentionati si nepregatiti pentru o asemenea revelatie, au crezut ca +l 'ereferea la daramarea templului. 'a nu se uite apoi ca, in ultima cuvantare cu caracter eshatologic,&omnul daduse sa se inteleaga ca Ierusalimul si templul vor fi nimicite. Coreland aceste afirmatii, seputea deci trage concluzia, de catre cei rauvoitori, ca +l ar avea intentia sa 'e atinga de sanctuarul (egiivechi.

4otusi, asa cum consemneaza arcu, cele afirmate de cei doi martori nu coincideau $arcu /7, 1%, deaceea Caiafa, adresandu-se lui Iisus, il intreba# 6u raspunzi nimic la tot ce marturisesc impotriva 4aacestiaF $/7, :0%. &ar +l tacu si nu raspunse nimic - aminteste arcu. "ara indoiala, antuitorul nuurmarea sa 'e apere de acuzatia de mai sus, caci pentru aceasta ar fi trebuit sa dezvaluie semnificatiaintruparii si a Patimilor 'ale, taine pe care judecatorii 'ai nu le puteau intelege. &e aceea prefera sa taca.

Atunci Caiafa trecu la alt punct, intrebandu-( pe Iisus cu privire la ucenicii 'ai si la invatatura 'a. &e dataaceasta +l vorbeste, ocolind insa raspunsul, care de asemenea ar fi cerut o ampla dezvoltare. Cuvintele'ale constituie totusi o foarte logica aparare# +u am vorbit pe fata lumii - spune &omnul@ +u am invatattotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns. &e ce aintrebi pe ineF intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus +u $Ioan /9, 80-8/%. invatatura lui Iisus nu a avut un caracter ezoteric, nefiind destinata numai unor initiati. +l '-a adresatpe fata tuturor celor ce voiau sa-( asculte, intr-un grai accesibil, pentru ca pe toti sa-i mantuiasca.

"ata de 'inedriu, )ristos nu 'e infatiseaza ca un vinovat, ci dimpotriva, +l ii pune intrebari arhiereului,aratand ca judecarea nu este indreptatita. "iul 4atalui a binevoit sa coboare printre oameni si sa fie jertfitpe cruce pentru mantuirea lor. Atunci insa cand a fost chemat la judecata, +l nu '-a recunoscut vinovat,ba mai mult, /-a infruntat pe marele preot, caruia i '-a descoperit drept Unsul lui &umnezeu. eplica

indrazneata a lui Iisus provoaca primul ultragiu# unul dintre slujitori, indignat de modul cum +l vorbise cuCaiafa, ii dadu o palma zicand# Asa raspunzi 4u arhiereuluiF $/9, 88%. "ata de gestul brutal alslujitorului, &omnul ia atitudine. +ste de altfel singura 'a riposta din cursul procesului si al Patimilor.&aca am vorbit rau, dovedeste ca este rau, iar daca am vorbit bine, de ce a batiF $/9, 8;%, il mustra +lpe slujitor. &upa cum subliniaza cu subtilitate Briic2berger, antuitorul nu raspunde la palma primita totcu o palma, ci pune o intrebare la care asteapta raspuns;=7. Ceea ce urmareste Iisus este de a treziconstiinta omului, de a-l ajuta sa nu mai fie o unealta oarba, un e!ecutant docil al unor porunci ceurmaresc distrugerea semenului si a demnitatii acestuia. Cuvintele 'ale sunt menite sa-i aminteasca celuivizat ca, inaintea savarsirii unui asemenea act, este chemat sa reflecteze, cunoscand cel putin vinaaceluia pe care are de gand sa-/ loveasca. +ste aproape sigur ca slujitorul ignora totul despre presupusavina a lui Iisus@ gestul lui avea drept scop sa-l maguleasca pe arhiereu si sa-/ arate pe el insusi plin deravna fata de mai-marii sai. 4ocmai pentru ca avusese initiativa acestei brutalitati, antuitorul ildojeneste, cautand sa trezeasca in el simtul raspunderii. in aceasta clipa insa Iisus nu il are in vederenumai pe slujitorul prea zelos, care deschide sirul insultelor, ci pe toti aceia care peste veacuri vorcontribui, fara macar a cunoaste sau a intelege vina celor torturati de ei, la sporirea suferintelor celorpredati lor din diferite pricini. &omnul ii mustra aici cu anticipatie pe toti cei ce prigonesc si lovesc dinordin sau din dorinta de a se face placuti celor puternici.

5azand ca primele doua intrebari nu scosesera la iveala nici o vina a acuzatului, marele preot Ii pune luiIisus intrebarea cruciala, menita sa-I pecetluiasca soarta# 4e jur pe &umnezeul cel viu, sa ne spui nouade esti 4u )ristosul, "iul lui &umnezeu $atei 8:, :;%. +ste un moment solemn, subliniat atat deatitudinea lui Caiafa - se scoala in picioare -cat si de invocatia ce insoteste intrebarea sa. Arhiereul dadeaglas unei intrebari care ii framanta pe multi, fara ca personal sa fi fost probabil tulburat de zvonurile in



legatura cu mesianitatea lui Iisus. Prin ea, Caiafa urmarea doar sa-I intinda o cursa, pentru a-( puteaacuza de sacrilegiu.

&e data aceasta, &omnul nu mai are nici o retinere si, ceea ce nu voise sa descopere fariseilor care iliscodeau neincetat, dezvaluie acum intr-o clipa# +u sunt - spune +l - si veti vedea pe "iul >mului sezandde-a dreapta Celui Atotputernic si venind pe norii cerului $arcu /7, :8%. "olosind termeni si imagini

proprii profetilor - coroboreaza o viziune a lui &aniel cu un verset din Psalmul /0 -, Iisus 'e descoperadrept esia cel asteptat, socotit de catre prooroci a fi insusi "iul lui &umnezeu. Pare ca timpul s-a oprit inacea secunda cand "iul 4atalui 'i-a descoperit dumnezeirea fata de preotii vechiului asezamant, a caruimenire fusese tocmai de a pregati intruparea Cuvantului. &e acea clipa a atarnat destinul lui Israel. &acaconducatorii spirituali ai poporului ar f i avut atunci o tresarire, daca, lepadand trufia si semetia lor, s-ar f ilasat patrunsi de har, poate ca din acuzatori s-ar fi prefacut in inchinatori ai lui )ristos. &omnul trebuia sapatimeasca pentru a-l izbavi pe om, dar poate ca ar fi fost posibila moartea 'a muceniceasca si faraaceasta judecata si mai ales fara participarea colectiva a poporului ales. 6e aflam astfel din nou in fataunei taine de nepatruns.

Caiafa insa nu simte nici un fior, nu se lasa tulburat de nici o indoiala, ci foloseste aceasta marturisireuluitoare drept un argument capital pentru a stabili vinovatia lui Iisus. +l isi sfasie hainele, gest teatral cese savarsea spre a pune in evidenta un sacrilegiu, si e!clama# A hulit* Ce ne mai trebuie martoriF Iata

acum ati auzit hula (ui $atei 8:, :1%. Apoi, adresandu-se celorlalti sinedristi, ii intreaba# Ce vi separeF, iar acestia raspund intr-un glas, formuland verdictul# +ste vinovat de moarte $8:, ::%. 4rebuiesubliniat dintru inceput ca marturisirea lui )ristos nu insemna numai o recunoastere formala a mesianitatii'ale, ci si a faptului ca +l era "iul Celui Preainalt. In principiu, a se da drept esia nu constituie o vina -bineinteles, pana la proba contrarie. Ceea ce le aparea insa sinedristilor drept un adevarat blestem eratocmai descoperirea ca +l ar fi "iul lui &umnezeu, chemat sa judece neamurile in iua de apoi.

&aca conducatorii religiosi ai lui Israel ar fi cercetat mai atent cartile lor sfinte, ar fi cunoscut ca multe dinte!tele mesianice il infatisau pe Unsul lui &umnezeu drept o persoana divina. Chiar Psalmul /0, la care&omnul face aluzie atunci cand raspunde arhiereului, afirma indirect dumnezeirea lui esia. &e altfel,asupra acestui psalm )ristos mai avusese prilejul sa atraga atentia iudeilor, atunci cand discutase cu ei intemplu. &ar sensul acestor versete le scapase din pricina intunecarii mintii lor, dupa cum si chipul luiesia cel suferind le ramasese neinteles. Adevarata semnificatie a profetiilor mesianice - e drept, e!trem

de comple!a si de bogata in antinomii - era deci inaccesibila castei conducatoare a poporului.

6e aflam aici in fata celei mai cumplite neintelegeri din istoria omenirii# elita lui Israel, poporul chemat sa-( daruiasca lumii pe "iul cel intrupat al 4atalui, refuza sa-( recunoasca drept &umnezeu si ii face un capde acuzare din descoperirea divinitatii 'ale. +ra poate aici o intentie sincera de a pastra maiestateadivina nepangarita de vreo atingere pamanteasca. +vreii se temeau ca, recunoscand in Iisus pe "iul lui&umnezeu, in modul acesta s-ar fi putut ajunge la stergerea hotarului dintre om si &umnezeire, facandastfel, dupa cum credeau ei, sa paleasca intr-o masura maretia divina. Conducatorii spirituali ai lui Israelnu puteau intelege ca &umnezeu venise in ma!ima apropiere fata de om, ca luase chipul acestuia si isiasumase slabiciunile lui. Chiar cu un an inainte de Patimi, cand, cu prilejul vindecarii slabanogului de lascaldatoarea oilor, Iisus justificase calcarea sabatului, invocand privilegiul 'au de "iu al 4atalui $Ioan 1,/=-/%, iudeii incercasera sa-( ucida pentru ca zicea ca &umnezeu este 4atal 'au, facan-du-'e pe 'inedeopotriva cu &umnezeu $1, /9%. 6umai cu cateva luni inainte, la sarbatoarea tarnosirii templului,daduse glas unei marturisiri uluitoare# +u si 4atal eu una suntem $Ioan /0, ;0%, in urma careiaavusese loc o incercare de lapidare.

Asadar, descoperiri care ar fi putut aduce convertirea iudeilor se prefacusera continuu in tot atateaargumente in favoarea vinovatiei lui Iisus. Ceea ce le lipsea conducatorilor evrei pentru a intelege acesterevelatii, precum si taina intruparii Cuvantului, era adevarata dragoste fata de &umnezeu. &omnul lespusese, tot cu prilejul vindecarii slabanogului# 6-aveti in voi dragostea de &umnezeu $Ioan 1, 78%, iaralta data, in chip profetic, ii acuzase# Cautati sa a omorati, pentru ca cuvantul eu nu incape in voi$Ioan 9, ;=%. 4ot antuitorul aratase si pricina pentru care fariseii si celelalte capetenii nu puteau sa-Iinteleaga cuvantul# faptul ca se aflau sub inraurirea celui rau. +l le spusese# +u vorbesc ceea ce am



vazut la 4atal eu, iar voi faceti ceea ce ati auzit de la tatal vostru $9, ;9% si, pentru ca sa nu mai e!istenici un dubiu, precizase# 5oi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. +l, dela inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el $9,77%.

Asupra 5ersetelor de mai sus s-a insistat la locul potrivit, dar nu se poate vorbi de sentinta 'anhedrinuluifara a reaminti aceste cuvinte, care arunca o lumina tulburatoare asupra intregului proces.

(a originea apostaziei conducatorilor evrei - apostazie cu care se va solidariza si mare parte din popor -s-a aflat o eroare de ordin gnostic# Israel nu a inteles taina chemarii sale si nici adevaratul caracter almisiunii lui esia. &e altfel, si actuala criza spirituala a lumii, cu aspecte atat de variate, isi are origineatot in erori cu caracter gnostic ale caror consecinte se manifesta in mod tragic pe planul realitatii imediate.eferindu-se la pacatul evreilor, 'fantul Pavel pune o intrebare cheie# 6u cumva Israel n-a intelesF$om. /0, /%, la care nu raspunde, desi raspunsul este subinteles. antuitorul insusi, in discutiile 'aleanterioare purtate cu capeteniile poporului, staruise asupra faptului ca ei nu pricepeau cuvintele (ui. &ece nu intelegeti vorbirea eaF $Ioan 9, 7;%, ii intreba +l mustrator.

Cu prilejul relatarii celor petrecute in &uminica 'talparilor, pentru a e!plica faptul ca, in ciuda minunilor lacare au fost martori, evreii (-au respins pe Iisus, 'fantul +vanghelist Ioan a apelat la te!te din profetiile luiIsaia. Citatele sunt foarte bine alese si e!trem de semnificative. Urmatorul - pe care evanghelistul,reproducandu-l probabil din memorie, l-a scurtat putin - ni se pare cel mai graitor# Au orbit ochii lor si a

impietrit inima lor, ca sa nu vada cu ochii si sa nu inteleaga cu inima si ca nu cumva sa se intoarca si +usa-i vindec $Ioan /8, 70%. Plecand de la aceste versete, 'fantul Ioan afirma ca evreii nu puteau sacreada $/8, ;%.

&upa cum intrezarise profetul Isaia cu veacuri in urma, conducatorii evrei sufereau de o dubla infirmitate.Cunoasterea le era deficitara, deoarece ochii spirituali le erau orbiti, iar inima isi pierduse sensibilitatea sicapacitatea de a vibra din dragoste pentru &umnezeu si pentru semeni. 6eputinta de a cunoasteadevarul si secatuirea puterilor sufletesti, ce-si au sediul in inima, sunt interdependente, criza gnosticafiind amplificata de sterilitatea sufleteasca. &e altfel, intreg procesul de restaurare a omului, asa cum afost realizata aceasta de asceza rasariteana, urmareste tocmai reunificarea fiintei umane, pervertita siscindata din cauza pacatului, prin purificarea si impacarea mintii cu inima. &in pricina impietririi inimilor,capeteniile lui Israel se indepartasera de &umnezeu, pe Care il cinsteau numai prin acte formale, darincetasera sa-( mai iubeasca. instrainandu-se de 4atal, ei nu (-au putut cunoaste nici pe "iul, asa cum

mai aratase Iisus# 6u a stiti nici pe ine nici pe 4atal eu@ daca -ati sti pe ine, ati sti si pe 4ataleu $Ioan 9,/%.

upti de &umnezeu si refuzand sa primeasca cuvantul lui )ristos, conducatorii evrei s-au lasau calauzitide sugestiile spiritului celui rau. +ste limpede ca orbirea lor spirituala nu poate fi e!plicata, chiar daca setine seama de evolutia amintita, fara o interventie a puterilor intunericului, pe care Iisus de altfel oprevazuse in discutiile 'ale cu acestia. 4otusi, ca si Iuda, judecatorii lui Iisus erau liberi si stapani pehotararile lor, dar pacatul care le invartosase inima si cugetul ii facea vulnerabili la atacurile venite dinpartea vrajmasului.

Pentru a intelege taina intruparii "iului lui &umnezeu, evreii ar fi trebuit sa faca un adevarat salt metafizic.'ub imperiul vechii aliante, intre om si iditorul sau e!ista o prapastie, conceptie care nu constituia insadecat prima etapa a revenirii fapturii cazute la &umnezeu. evelatia veterotestamentara se cerea

intregita si desavarsita, desi ea continea in germene tot ce avea sa infloreasca in etapa evanghelica.Pentru elita lui Israel insa, care suferea de o adevarata orbire spirituala, profetii ca aceea a lui Isaia,reprodusa de 'fantul atei - Iata, "ecioara va avea in pantece si va naste "iu si vor chema numele lui+manuel, care se tal-cuieste# Cu noi este &umnezeu $atei /,8;% -, ramasesera neintelese.

&in pricina fenomenului de idolatrizare a legii, proces asupra caruia s-a insistat suficient, fariseii seinchisesera intr-un sistem de practici inghetate si rupsesera legatura cu &umnezeul cel viu, Care iivorbise lui oise din rugul aprins. Pentru ca ei sa fi putut depasi primul stadiu al revelatiei si sa fi primittaina intruparii Cuvantului, ar fi trebuit insa sa renunte la inchistarea lor spirituala si sa se intoarca laadevaratul &umnezeu. 6umai relatia e!istentiala, de la om la &umnezeu, putea sa-i scoata din bezna si



sa le deschida ochii mintii. &e aceea a staruit atata Iisus asupra legaturii 'ale cu 4atal, precum si asuprarefuzului fariseilor de a-( cunoaste pe +l si implicit pe 4atal. &umnezeu nu le cerea evreilor insusirea pecale intelectuala a unor adevaruri mai presus de fire, ci primirea lor inlauntrul inimii. >r, tocmai de aceastanu erau in stare fariseii, adepti ai unui rigorism uscat, care ii facea opaci fata de lucrarea harului.

&aca, aserviti unor idei preconcepute, fariseii nu puteau intelege coborarea "iului lui &umnezeu printre

oameni, saducheii erau si mai putin apti de a primi aceasta revelatie, din pricina conceptiei lormaterialiste. &esi cele doua factiuni aveau pozitii filozofice diametral opuse, acestea generau totusiatitudini identice fata de Persoana &umnezeului intrupat. "enomenul se va repeta de altfel la nesfarsit de-a lungul istoriei, cand &omnul )ristos va fi ignorat sau respins atat in numele unei filozofii idealiste, ruptede viata si de realitate, cat si in acela al unui crez materialist, asa-zis stiintific. Ceea ce era de neintelesnu numai pentru preotii dominati de o conceptie prea pamanteasca, ci si pentru farisei, adoratori ai aceleientitati abstracte reprezentate de 4ora, fusese accesibil pescarilor galileeni, care, necunoscand toatesubtilitatile (egii, isi deschisesera sufletul fata de har. +i il recunoscusera pe "iul 4atalui in omul lisus siingaduisera cuvintelor 'ale sa le patrunda in inima. 6umai o relatie directa cu )ristos, sustinuta derugaciune si adumbrita de prezenta 'fantului &uh, ii poate descoperi omului adevaratul sens al cuvantuluievanghelic.

Un alt obstacol in calea intelegerii cuvintelor lui lisus era desigur si faptul ca fariseii considerau revelatia

drept definitiv incheiata, uitand astfel ca toata 'criptura avea o orientare eshatologica si ca ea eraindreptata spre viitor si privea continuu spre imparatie. &ar ei, asa cum remarca Briic2berger, pierduserasimtul sarbatorii, concentrata in speranta mesianica, si se rezumasera la (ege. Cu alte cuvinte, optaserapentru ceea ce era static si lipsit de viata, renuntand la bucuria nadejdii intr-un antuitor si intransfigurarea finala a intregii creatii. 4oate aceste conceptii gresite e!plica intr-o masura hotararea luatade farisei, caci in ce-i priveste pe saduchei, adica pe preoti si pe acolitii lor, au precumpanit motivele deordin politic. &incolo insa de cauzele ce-si aveau originea intr-o intelegere eronata a revelatiei, lacondamnarea lui lisus au avut o pondere insemnata repetatele conflicte dintre +l si farisei, graveleacuzatii pe care &omnul le adusese acelora pe care ii numise calauze oarbe. "ariseii, care seconsiderau elita spirituala a poporului, nu-I puteau ierta lui lisus ca indraznise sa le surpe autoritatea,dand in vileag toate slabiciunile lor. Asa ca, dincolo de grija de a pazi neatinsa maiestatea divina,atitudinea lor se e!plica si prin teama egoista ca antuitorul le-ar fi putut narui prestigiul de care sebucurau in ochii poporului. Patima de care ei au dat dovada in cursul procesului, fortand ulterior manaprocuratorului, care ar fi fost dispus sa-( elibereze pe lisus, dovedeste ca zelul lor nu era dezinteresat,fiind generat de patimi foarte lumesti.

Pe cand 'anhedrinul indraznea sa-( judece si sa-( osandeasca pe &omnul 'lavei, in curtea arhiereuluise petrecea o scena ce avea sa-i tulbure peste veacuri pe cei ce vor crede in "Iristos. &upa arestarea luilisus, cand toti apostolii se risipisera infricosati, numai Petru si Ioan se incumetasera sa-( urmeze dedeparte pe &omnul lor. Ioan - care, dupa propria sa marturie, il cunostea pe Caiafa - intra in curteaacestuia si o ruga pe portareasa sa-l lase si pe Petru sa intre inauntru $Ioan /9, /1-/:%. 4oti cei patruevanghelisti consemneaza episodul lepadarii lui Petru, dar e!ista divergente intre ei cu privire lapersoanele care au provocat cele trei tagaduiri, precum si asupra momentelor cand acestea au avut loc.6umai asupra unui punct sunt toti de acord, si anume asupra locului unde a avut loc aceasta scena,respectiv curtea arhiereului. Amanuntele au insa mai putina importanta, pentru ca ceea ce intereseazaeste faptul in sine.

In versiunea lui atei e!ista o gradatie in raspunsurile date de Petru, gradatie ce apare mai stearsa laceilalti evanghelisti. Pe cand apostolul statea in curte, o slujnica se apropie de el interpelandu-/# 'i tuerai cu lisus alileianul $atei 8:, :%, la care Petru raspunse de fata cu toti, dupa cum subliniaza atei#6u stiu ce zici $8:, =0%.

ai apoi, alta slujnica repeta constatarea cu caracter de acuzatie, iar apostolul nega cu si mai multahotarare# 6u cunosc pe omul acesta $8:, =8%, insotind de juramant cuvintele sale. 'fantul Ioan da uneleamanunte care, ca intotdeauna, respira autenticitatea. +l arata ca, fiind frig in acea noapte, slujitoriifacusera un foc la care se incalzeau. Petru se strecurase si el pe langa foc. Potrivit versiunii lui Ioan, de



data aceasta o sluga a arhiereului, care era ruda cu alhus, cel cu urechea taiata, il iscodeste pe Petru,pe cand la atei nu se precizeaza cine este cel de-al treilea interlocutor. >ptam pentru versiunea lui Ioan,care nu a putut nascoci un asemenea detaliu, mai ales ca era firesc ca cel inrudit cu alhus sa fi fostpornit impotriva lui Petru. +ste totusi posibil ca ruda celui cu urechea taiata sa fi provocat a doua lepadare-dupa atata vreme, evanghelistii ar fi putut uita unele amanunte - si deci ca cea de a treia sa fi fostpricinuita de mai multi slujitori, care, observand - dupa cum relateaza atei - accentul galileean al luiPetru, ii spusera# Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci graiul tau te vadeste $atei 8:,=;%.

Ultima intrebare starneste reactia cea mai violenta# apostolul se blestema si se jura# 6u cunosc pe omulacesta $8:, =7%, dupa care canta cocosul. Aici, (uca este singurul care consemneaza un fapt tulburator#in clipa cand cocosul canta, vestind zorile, Iisus, scos probabil tocmai atunci din 'inedriu, il privi lung pePetru si acea privire il strapunse pe apostol pana in adancurile fiintei sale. Cuprins de remuscari, el si-aamintit cuvintele &omnului si, iesind din curte, a plans cu amar $(uca 88, :8%. evenind asupra lepadariilui Petru, se poate observa cum, cu fiecare raspuns, apostolul se indeparta si mai mult de )ristos,sporindu-si astfel vina. Prima tagada nu constituia o vina prea grava# 6u stiu ce zici, ii raspunde elprimei slujnice. +ste mai degraba o incercare de a scapa din incurcatura, fara a se desolidariza de Iisus.

Al doilea raspuns marcheaza inceputul lepadarii# 6u cunosc pe omul acesta. Apostolul neaga ca (-arcunoaste pe &omnul sau, infatisandu-se drept un strain si parasindu-( astfel in clipa de restriste. insfarsit, la urma pierde orice masura, blestemandu-se si jurandu-se - &omnul ii oprise pe ucenici sa faca

juraminte, chiar pentru confirmarea unor adevaruri - ca nu-( cunoaste pe Iisus.

Pentru a intelege aceasta cadere, atat de greu de inteles, trebuie tinut seama de momentul cand ea aavut loc. Petru se afla la capatul unei nopti epuizante, in care traise emotii e!trem de puternice. +lasistase la faptul incredibil al prinderii lui )ristos, caci, in ciuda repetatelor profetii facute de Acesta inlegatura cu Patimile 'ale, nici unul dintre apostoli nu izbutise sa accepte gandul ca &omnul avea sasufere moarte muceni-ceasca. Petru daduse primul semn de slabiciune, cand, dupa consacrarea de laCina, atipise in timp ce Iisus 'e ruga. Poate ca daca ar fi avut atunci puterea sa vegheze si daca s-ar firugat, asa cum il sfatuise antuitorul, nu ar fi cazut in ispita. usinat ca nu avusese taria de a sta treaz simanat de firea sa impulsiva, el facu gestul nestapanit de a-i taia urechea lui alhus, ceea ce ii atrase omustrare aspra din partea &omnului si pare ca tot curajul sau s-a topit o data cu acest act necugetat, pecare il regreta si de ale carui urmari incepuse sa se teama.

"aptul ca Iisus /-a certat pentru indrazneala lui si ca '-a lasat arestat fara nici o impotrivire a contribuitfara indoiala la descumpanirea apostolului, a carui incredere in &omnul sau a inceput sa se clatine.4otusi, Petru nu s-a indurat sa-( paraseasca indata pe Iisus si, in timp ce apostolii ceilalti se risipisera, els-a incumetat sa intre cu Ioan chiar in curtea arhiereului, acolo unde putea fi oricand prins. insa in clipacand s-a vazut recunoscut, el si-a pierdut ultima farama de barbatie, temandu-se mai ales fiindca raniseun om al arhiereului, de aceea s-a grabit sa tagaduiasca orice legatura cu )ristos. +ste aceeasi pripealape care am intalnit-o de atatea ori la apostol, aceeasi neputinta de a-si stapani prima reactie, dand glasunor afirmatii necugetate. Cu numai cateva ceasuri in urma se grabise sa faca fagaduieli de care nu stiadaca se putea tine# 'i de-ar fi sa mor cu 4ine, nu 4e voi tagadui, dupa cum aminteste arcu $/7, ;/%,sau# &oamne, cu 4ine sunt gata sa merg si in temnita si la moarte, potrivit versiunii lui (uca $88, ;;%,sau, in sfarsit# &aca toti se vor sminti intru 4ine, eu niciodata nu ma voi sminti, conform marturiei luiatei $8:, ;;%.

&in modul cum s-au desfasurat aceste trei lepadari rezulta ca apostolul a fost luat oarecum prinsurprindere si determinat, treptat si in mod involuntar, sa tagaduiasca orice legatura cu Iisus. +l ar fireactionat probabil altfel, dupa cum observa (ebreton, daca i s-ar fi cerat in mod direct sa-( renege pe&omnul sau. Astfel insa, pe cai ocolite, el a cazut in mrejele celui rau, care in acea noapte cumplita sepregatise sa-i impresoare pe toti apostolii. Privirea lui Iisus, plina de mustrare dar si de duiosie, de tristetesi poate si de imbarbatare - cate nu va fi spus intr-o farama de clipa acea privire* -, l-a salvat pe Petru si l-a facut sa se regaseasca pe sine, dan-du-si seama de greseala savarsita. indata si-a amintit cuvinteleprin care antuitorul ii prezisese caderea si, caindu-se, a inceput sa planga. (acrimile apostolului seprefac pentru el in izvor de mantuire, caci si lui i se potrivesc cuvintele# "ericiti cei ce plang, ca aceia sevor mangaia.



Plansul pricinuit de o cainta sincera dovedeste ca cel ce a gresit isi recunoaste vina si se smeresteinaintea 4atalui ceresc. Un om cu inima uscata nu plange. (acrimile de remuscare izvorasc din preaplinulunui suflet simtitor si capabil de dragoste. Iuda nu a plans si nici nu a fost sensibil la semnele pe care i le-a dat Iisus, pentru ca nu avea un suflet cald si nu ardea de dragoste pentru )ristos. Petru il iubea pe&omnul sau, chiar si in clipa cand se lepadase de +l@ de aceea, o singura privire a lui Iisus a fost de-ajunsspre a-l izbavi. Caderea lui a fost trecatoare, pentru ca apostolul era legat prin dragoste de )ristos. Atuncicand, dupa inviere, antuitorul il va consacra definitiv pe apostol ca pastor al sufletelor, va reveniinsistent cu intrebarea# a iubesti tu mai mult decat acestiaF $Ioan 8/, /1%. &aca Petru are o intaietateprintre ceilalti apostoli, aceasta se intemeiaza pe dragostea pe care I-o poarta lui )ristos si pe raspunsulpe care /-a dat odinioara pe dramul Cezareii. &ar aceasta intaietate nu l-a scutit de ispite si nici chiar decaderi. inainte de Cina, &omnul ii marturisise# +u -am rugat pentru tine sa nu piara credinta ta $(uca88, ;8%. Iisus '-a rugat deci pentru apostol spre a-l intari in credinta, dar nu pentru a fi crutat de ispite,caci acestea tin de esenta conditiei umane si, in cazul lui Petru, vor contribui la definirea vocatiei saleapostolice. Astfel, Iisus adaugase in continuare# 'i tu, oarecand, intorcandu-te, intareste pe fratii tai$88,;8%. 4rebuie subliniat ca, tinand seama de te!tul grec, verbul a se intoarce are in acest conte!t sensulde a se converti. Iisus l-a indemnat asadar pe Petru sa intareasca credinta celorlalti apostoli dupa ce seva converti, adica atunci cand, in urma caderii sale si a iertarii dobandite, se va preface in alt om. 'fantul&uh, Care 'e va cobori la Cincizecime peste apostol, va desavarsi nasterea sa din nou, despre care iivorbise &omnul lui 6icodim. Abia atunci, acela care traise o e!perienta atat de dureroasa va putea sa seprefaca intr-un adevarat apostol, chemat sa propovaduiasca cuvantul +vangheliei. 4emperamentul

vijelios al lui Petru, modelat de har, va constitui chezasia zelului sau misionar, astfel incat din umilulpescar galileean se va naste vajnicul propovaduitor al credintei crestine.

Pe de alta parte, caderea sa il va ajuta pe viitorul pastor de suflete sa priveasca cu intelegere siindulgenta la greselile fratilor, si totodata sa-si puna toata nadejdea in ajutorul lui )ristos, Care nu il vaparasi niciodata. > adanca smerenie, dublata de o dragoste fara margini pentru &omnul, vor pune astfeldefinitiv stapanire pe fiinta sa. &upa ce 'anhedrinul pronunta sentinta de condamnare la moarte impotrivalui Iisus, slujitorii si ostasii care il pazeau incepura sa-( insulte si sa-si bata joc de +l, dand astfel frau libercelor mai josnice impulsuri din fiinta umana. Acestia il bateau, apoi, acoperindu-I fata, ii spuneau#Prooroceste cine este cel ce 4e-a lovit* $88,:7%.

Cruzimea inconstienta este dublata aici de o ironie sadica ce accentueaza caracterul demonic al scenei. A lua in deradere o suferinta si a o spori, facand din aceasta un divertisment, este fara indoiala semnulunei interventii diabolice. Cand s-a facut dimineata a avut loc a doua sedinta a 'anhedrinului, care hotarisa-( predea pe Iisus lui Pilat, spre a confirma osandirea la moarte. 'fantul arcu rezuma astfel celepetrecute# 'i indata dimineata, arhiereii, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legandpe Iisus, (-au dus si (-au predat lui Pilat $arcu /1, /%. &upa cum se stie, 'anhedrinul nu avea dreptulde a pronunta condamnari la moarte, de aceea orice sentinta de acest fel trebuia confirmata deprocurator, reprezentantul Imperiului roman in provinciile ocupate. 'inedristii (-au trimis pe Iisus la Pilat,in speranta ca vor obtine intarirea sentintei date de ei.

Cand vazu ca Iisus a fost osandit la moarte si trimis la Pilat, in vederea punerii in aplicare a sentintei,Iuda, despre care evanghelistii nu ne mai dau nici o stire pana in acest moment, incepu sa se caiasca decele savarsite si veni la arhierei pentru a le inapoia banii primiti de la ei, zicand#Am gresit vanzand sangenevinovat $atei 8=, 7%. Acestia insa dadura un raspuns caracteristic pentru felul lor de a fi# Ce nepriveste pe noiF 4u vei vedea $8=,7%. 5azand ca sinedristii nu primesc banii sai, Iuda arunca argintii intemplu - gest semnificativ - si se duse si se spanzura. Arhiereii luara totusi banii restituiti de apostolultradator, dar nu ii pusera in vistieria templului, deoarece erau pret de sange. 4otusi, tinand sfat, hotararasa cumpere un loc denumit 4arina >larului, pentru a-i ingropa acolo pe straini. +vanghelistul subliniaza caprin acest act ei au facut sa se implineasca o profetie# 'i au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit,pe care l-au pretuit fiii lui Israel, si i-au dat pe 4arina >larului, dupa cum mi-a spus mie &omnul $8=,-I>%.

'e cuvine a zabovi putin asupra sfarsitului tragic al celui ce (-a tradat pe )ristos. &upa ce isi da seamade consecintele faptei sale, Iuda are o tresarire de constiinta# el intelege ca a savarsit o faradelege si caIisus moare nevinovat. Cainta lui nu este insa treapta spre mantuire, deoarece ea nu il smereste, ci il



duce la deznadejde. Iuda nu credea in dragostea lui )ristos si in puterea 'a nelimitata de a ierta. 'piritpozitiv si lipsit de credinta, stie ca a gresit - are suficienta luciditate spre a-si recunoaste vina -, dar nu-sipoate inchipui ca )ristos are darul de a ierta orice pacat. Pentru el, cuvintele de la Cina privitoare lasangele lui Iisus care se varsa pentru iertarea pacatelor au ramas zavorate, chiar daca le-a auzit. "iindcasufletul lui era uscat si lipsit de dragoste, nu poate concepe o iubire mai presus de orice logica, in stare saierte o asemenea faradelege. in conceptia lui, pedeapsa este echivalenta cu pacatul, deoarece nubanuieste ca &umnezeu are o capacitate nelimitata de iertare, care depaseste orice inchipuire. Iuda sesitueaza pe locul slugii celei rele din parabola, care ingroapa talantul fiindca se teme de stapanul sau,caruia ii atribuie intentii dusmanoase. 4rebuie tinut seama si de faptul ca apostolul tradator ingaduiseintunericului sa-i cuprinda intreaga fiinta, prefacandu-se in unealta a celui rau, astfel incat cu greu s-armai fi putut smulge de sub aceasta inraurire malefica generatoare de pesimism si de deznadejde. Iuda,chiar daca a mai posedat suficienta luciditate spre a-si recunoaste vina si a spune# Am gresit vanzandsange nevinovat, nu a avut taria sa ispaseasca, sa poarte, viu fiind, povara propriului sau pacat. "ericitisunt cei carora 4atal le da puterea de a ispasi in viata aceasta*... estul de a inapoia banii reprezinta deasemenea un inceput de reparatie, precum si dovada ca se eliberase prea tarziu de patima lacomiei,aruncand argintii pentru care isi vanduse invatatorul. Incapabil sa-si recunoasca greseala, el nu poateface saltul spre credinta, si atunci alege calea pierzaniei definitive# se sinucide. &esi aflat sub stapanireacelui rau, el mai pastrase suficienta libertate de cuget pentru a-si putea da seama de ratacirea sa. &eaceea, pana in ultima clipa, in virtutea e!istentei chipului divin, ii mai ramasese o farama de libertate, princare s-ar fi putut salva. &ar, dupa cum inainte de tradare fusese surd fata de semnele pe care i le daduse

Iisus, nici acum Iuda nu are puterea de a alege calea ispasirii, care poate l-ar fi salvat, si se osandestesingur.

'inuciderea este actul prin care omul indrazneste sa-( infrunte pe &umnezeu, sa se aseze in locul (ui,arogandu-si dreptul de a decide asupra sfarsitului propriei sale vieti. +l repeta intr-un fel fapta lui Adam,care si-a inchipuit ca poate deveni asemenea lui &umnezeu. Prin curmarea de buna voie a vietii proprii,omul indeplineste o incalcare a ordinii divine, deoarece intervine in randuielile stabilite de &umnezeu, inmersul firesc al unei e!istente, pe care o intrerupe cu de la sine putere. +l contravine astfel planului divin,caci fiecare e!istenta umana se inscrie pe o anumita orbita aleasa de &ivinitate. Punand capat proprieisale vieti intr-un moment hotarat de el, omul impiedica realizarea vocatiei sale potrivit intentiilorProvidentei# el se sustrage de la o suferinta care putea fi mijloc de purificare si de ispasire. 4otodata, nutrebuie uitat ca disparitia unei singure persoane poate avea multiple consecinte asupra vietii semenilor,deoarece orice e!istenta este legata prin mii de fire de cea a celor din preajma sa.

4inand seama de toate aceste observatii, se poate conchide ca actul sinuciderii constituie o impietate,deoarece presupune interventia unei vointe umane intr-un domeniu care ii este interzis, contribuind astfella incalcarea legii divine.

in ceea ce-i priveste pe arhierei si pe batrani, se constata la ei aceeasi uscaciune sufleteasca pentru careii certase &omnul de atatea ori. estul lui Iuda nu le trezeste nici o remuscare, nu gaseste in inima lor niciun ecou, iar raspunsul lor oglindeste cel mai neinduplecat egoism, dublat de o stranie lipsa deraspundere# Ce ne priveste pe noiF 4u vei vedea. +ste o desolidarizare totala de crima pe care ei aupus-o la cale. Pe de alta parte, conceptia lor legalista, dominata de respectul unor forme goale, aparepregnant in urma refuzului de a pune banii, pret de sange, in vistieria templului. +i nu se sfiesc sasavarseasca o nelegiuire, dar banii de care s-au slujit pentru indeplinirea acesteia ii socotesc necurati,

Date post:	02-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	neagoe-cristian
View:	103 times
Download:	0 times

Povestea Celor 12 Zodii

Documents