+ All Categories
Home > Documents > Potențialul ecoturistic al Africii

Potențialul ecoturistic al Africii

Date post: 30-Oct-2014
Category:
Upload: ioana-poteaca
View: 149 times
Download: 7 times
Share this document with a friend
Popular Tags:
19
1.POTENȚIALUL ECOTURISTIC AL AFRICII Cele mai căutate destinații ecoturistice rămân ariile protejate, care au un management durabil, resurse valoroase, infrastructură pretabilă politicii de mediu promovată de această alternativă turistică. 1.1.Caracteristicile generale ale ecoturismului în Africa Suprafața protejată de pe Terra este de 931.787.396 ha, din care Africa are 141.919.887 ha, ceea ce înseamnă 15,2% din totalul mondial al ariilor protejate (726 situri mai mari de 1000 ha) și 6,12% din suprafața continentului. Datele statistice atesta faptul că după suprafața protejată ierarhia africană plasează Tanzania(13 889 975 ha) pe primul loc, apoi Algeria (11 919 288 ha), Ciad (11 494 000 ha), urmate de Botswana (10 663 280 ha) și Namibia (10 217 777 ha). După proporția ariilor protejate (parcuri naționale sau rezervații) în suprafața țărilor se remarcă pretabilitatea pentru ecoturism a următoarelor state: Seychelles(93,79%), Botswana(18,54%), Tanzania (14,78%), Namibia, Senegal, Togo, Malawi etc. Totuși, dezvoltarea ecoturismului ia în calcul o serie de variabile, dintre care se remarcă: potențialul natural exprimat prin gradul de protecția mediului, ineditul, elementele de unicitate ale acestora, nivelul de dezvoltare economică, socială și uneori politică. Ecoturismul a creat posibilitatea dezvoltării unor state fără prea multe alternative economice, fiind soluția perfectă pentru acestea, deoarece se asigură exploatarea durabilă a mediului. Dezvoltarea ecoturismului în țările mai puțin dezvoltate a atras întreprinzătorii ecoturistici și areale valoroase, prin popularizarea crescândă, desfășurarea unor conferințe sau programe specifice și proliferarea 1
Transcript
Page 1: Potențialul ecoturistic al Africii

1.POTENȚIALUL ECOTURISTIC AL AFRICII

Cele mai căutate destinații ecoturistice rămân ariile protejate, care au un management durabil, resurse valoroase, infrastructură pretabilă politicii de mediu promovată de această alternativă turistică.

1.1.Caracteristicile generale ale ecoturismului în Africa

Suprafața protejată de pe Terra este de 931.787.396 ha, din care Africa are 141.919.887 ha, ceea ce înseamnă 15,2% din totalul mondial al ariilor protejate (726 situri mai mari de 1000 ha) și 6,12% din suprafața continentului. Datele statistice atesta faptul că după suprafața protejată ierarhia africană plasează Tanzania(13 889 975 ha) pe primul loc, apoi Algeria (11 919 288 ha), Ciad (11 494 000 ha), urmate de Botswana (10 663 280 ha) și Namibia (10 217 777 ha). După proporția ariilor protejate (parcuri naționale sau rezervații) în suprafața țărilor se remarcă pretabilitatea pentru ecoturism a următoarelor state: Seychelles(93,79%), Botswana(18,54%), Tanzania (14,78%), Namibia, Senegal, Togo, Malawi etc. Totuși, dezvoltarea ecoturismului ia în calcul o serie de variabile, dintre care se remarcă: potențialul natural exprimat prin gradul de protecția mediului, ineditul, elementele de unicitate ale acestora, nivelul de dezvoltare economică, socială și uneori politică. Ecoturismul a creat posibilitatea dezvoltării unor state fără prea multe alternative economice, fiind soluția perfectă pentru acestea, deoarece se asigură exploatarea durabilă a mediului. Dezvoltarea ecoturismului în țările mai puțin dezvoltate a atras întreprinzătorii ecoturistici și areale valoroase, prin popularizarea crescândă, desfășurarea unor conferințe sau programe specifice și proliferarea operatorilor de tur specializați în operațiuni ecoturistice de accesare a regiunilor izolate din Africa. Avantajul țărilor mai puțin dezvoltate constă în varietatea și existența unor teritorii mai puțin exploatate sub aspectul mediului. Acestea cuprind: zonele de coastă cu mangrove sau insule coraligene, insule vulcanice, peisajul divers al pădurilor tropicale sau savanelor cu habitate originale de floră și faună( CEI CINCI MAGNIFICI), precum și peisajul hidrologic în care un rol deosebit îl au cascadele, lacurile sau văile unor mari fluvii și nu în ultimul rând relieful montan spectaculos. La acestea se adaugă, complementar, tradițiile culturale locale. Semnificația ecoturismului este relevată de primirile ecoturiștilor și a veniturilor realizate prin acestea, în unele țări africane. Kenya și-a mărit numărul turiștilor de la 373 000 (1981) la 800 000 (1992) din care 560 000 sunt ecoturiști, iar veniturile au crescut de la 175 milioane dolari la 450 milioane pentru aceiași ani; Botswana a înregistrat o creștere de la 227 000 turiști în 1981 la 844 000 in 1992, ceea ce a adus un câștig de 22 milioane dolari la început, până la 65 milioane dolari pentru 1992(OMT, 1992). Madagascar, pentru aceeși perioadă, a primit 12 000 turiști și apoi 53 000 turiști, cu acumulări de 5 milioane dolari respectiv 43 milioane dolari.

1

Page 2: Potențialul ecoturistic al Africii

În general aceste țări se confruntă cu dificultăți ale balanței de plăți, iar ecoturismul oferă oportunități pentru realizarea unor venituri cu investiții mai reduse. De aceea, una din preocupările Africii este creșterea veniturilor prin ecoturism, fapt pentru care există numeroase țări care s-au atașat acestui segment de piață. Pentru aceste inițiative guvernele statelor trebuie să-și focalizeze atenția pe implicarea locală și sensibilitatea mediului. Implicarea locală joacă un rol deosebit de important, deoarece ecoturismul se poate dezvolta la scară redusă pe proprietățile locale sau prin angajarea locuitorilor în diferite activități ecoturistice. Ecoturismul are trei aspecte benefice:▪ permite includerea în ecoturism a unor areale, unde turismul clasic nu se poate dezvolta;▪operatorii, proprietarii locali nu trebuie să se conformeze corporațiilor mari turistice, promovându-și produsele locale,conducând la ridicarea nivelului lor de trai;▪beneficiile rămân în aceste areale și nu se întorc în țările occidentale (E, Cater). Sensibilitatea mediului este luată în considerație, deoarece se recunoaște neoficial și oficial impactul negativ al turismului de masă. Ecoturismul, prin structura financiară și de funcționare permite accesul unui număr redus de turiști, limitând efectele negative din mediu ale turimului. Ecoturismul prin conotațiile sale manageriale durabile, teoretic, poate furniza alternativa dezvoltării economice a acestor țări fără distrugerea mediului. Este necesar însă a se determina dacă ecoturismul este o optiune durabilă în timp și spațiu. Ecoturismul în arealele africane și nu numai, depinde de sosirile turiștilor din Europa sau America. Cei mai mulți ecoturiști provin din țările dezvoltate. Se observa o predilecție a ecoturiștilor din SUA, Marea Britanie, în țările vorbitoare de limbă engleză, iar din Franța spre fostele colonii din Africa etc. Pe de altă parte cele mai multe investiții depind de capitalul țărilor dezvoltate. Se estimează că ecoturismul este o afacere profitabilă, având în vedere câstigurile obținute prin ecoturism care se cifrau în 1989 la 10 mld. dolari și 200 mld. Dolari în 1992. World Wild Fund for Nature estimează că din aceste câștiguri 55 mld. dolari au fost obținuți în țările în curs de dezvoltare, din care 12 mld. dolari sunt obținuti prin ecoturism. În acest sens, investițiile în ecoturism par deosebit de profitabile.

1.2. Kenya

Numele acestei țări este sinonim cu cel al unei faune tropicale valoroase1. Are ecosisteme complexe conservate in parcuri naționale și sanctuare ce dețin 6% din suprafața statului. Potențialul său ecoturistic cuprinde: plaje, corali în sud-est, munți vulcanici acoperiți cu zăpezi, lacuri tectonice și numeroase izvoare termale încadrate în cele mai reprezentative parcuri naționale din Africa: Massai Mara, Amboseli, Tsavo de Est, Tsavo de Vest etc.

1 În limba Swahili (Kenya) cuvântul safari înseamnă călătorie

2

Page 3: Potențialul ecoturistic al Africii

Sursa imagini: www.masai-mara.net

Parcul Massai Mara se afla in sud-vestul kenyei și are o suprafață de peste 400 km². Peisajul său este format din savane deschise cu păduri parc(Acacii) sau concentrate de-a lungul râurilor, populate de numeroasele specii de: zebre (Equus burchellii), girafe ( Girafa camelopardalis), antilope, hiene, elefanți, bivoli sălbatici( Kous ellipsiprymnus) pe râul Mara, hipopotami(Hippotamus amphibius). Parcul este cunoscut pentru cea mai spectaculoasă migrație de erbivore, care are loc din luna iulie în octombrie, când începe sezonul umed. Are cele mai bune servicii de cazare, operatori safari (cu mașina, balon, hipism), pe rute stabilite de către administrația parcului.Accesul către parc este dificil și se desfășoară cu firme particulare de la Nairobi spre Naroc(3 ore), cu autobuze, curse charter. Parcul Tsavo de Est si Vest cuprinde 2 parcuri gemene, cu o suprafață egală cu cea a I. Jamaica(20 821 km²), înființate în anul 1948. Peisajul este format din dealuri (acoperite de savană, păduri de acacii, străbătute de râuri), relief vulcanic în vest și câmpii in est. Este traversat de calea ferată Nairobi-Mombasa, construită în anul 1899. Parcul este vizitat in proporție de 33%, deoarece braconajul a distrus populația de rinoceri negrii. Safariul la sanctuarele de elefanți, girafe, lei, bivoli, antilopa impala, kadu, sau paradisul păsărilor reprezintă produsul specific acestei destinații. O atracție deosebită prezintă cascada Lugard, izvoarele vulcanice Mzima cu un debit extrem de mare și apă(peste 250 mil.l ∕zi ) de o mare puritate, fapt care a permis autorităților parcului să construiască un observator subacvatic pentru ecoturiști. Aceste 2 parcuri sunt izolate și mai puțin vizitate deși sunt situate în apropierea coastei. Pachetele turistice sunt mixte: cure heliomarine și ecoturism. Accesul se realizează pe calea ferată Nairobi-Mombasa sau prin orașul Voi, pe căi rutiere.

Sursa imagini: www.eturia.ro

3

Page 4: Potențialul ecoturistic al Africii

Parcul Amboseli, supranumit pământul gigantului(M.Kilimanjaro) cuprinde un teritoriu de câmpii secetoase (400km²), la granița cu Tanzania. Ca și parcul Massai Mara este înconjurat de triburile massai, ce au un concept filozofic unic, acela că ei sunt parte din habitat. Vegetația cuprinde păduri de acacii și ierburi uscate de savană, populate de elefanți, bivoli, gazele, zebre, lei, gheparzi.Punctul de belvedere este dealul central, care permite observarea vieții din parc.Cazarea utilizează casele tip massai, iar accesul este la 4 ore de Nairobi, pe cale rutieră(autobuze, mașini închiriate) sau aeriană. Parcul Laikipia este situat la granița de nord a Kenyei, fiind un areal protejat privat ce cuprinde ferme naturale cu ecosisteme naturale, în care s-au inițiat proiecte de orfelinate pentru animalele sau recuperate din comerțul ilegal.Cazarea se asigură la aceste ferme, iar accesul este permis doar cu mașini private, deoarece rețeaua de drumuri este particulară. Parcul Meru (1967, 880 km²), cunoscut ca paradisul exploratorului sau "raiul verde", este un areal izolat de păduri, ierburi înalte de savană, palmieri, într-o zonă deluroasă, pe alocuri cu mlaștini, râuri unde trăiesc:leii, broasca țestoasă, bivolul elefantul, girafa mică, rinocerul alb, repopulat doar aici și Africa de Sud. O categorie aparte de produse ecoturistice sunt următoarele lacuri: Naivasho aflat la 90 km nord-vest de Nairobi(papirus, 400 specii de păsări), Elmenteita(flamingo), Nakuru(suprafață de 4660 ha, altitudine 1750, 1,5 mil.flamingo roz, rinoceri, lei, fiind vizitat d epeste 100 000 turiști∕an ). Bogaria (lac vulcanic cu ape minerale și izvoare termale), Barigo(pescuit), Turkana(cu" ape de jad"), Magodi(izvoare minerale și depozite de sare), Victoria, cu cea mai mare suprafață. Kenya se confruntă cu presiunea dată de numărul mare de vizitatori în Parcul Național Amboseli, unde von anual 220 000 turiști, fapt care a condus la distrugerea vegetației, mai ales prin practicarea turismului în sezonul uscat, astfel că ploile din anul 1993 au produs inundații care au distrus arealele turistice și infrastructura, ceea ce a determinat închiderea temporară a acestui parc. Aceste fenomene s-au datorat unui management neadecvat al ecoturismului în parcurile naționale, dar mai ales comportamentului turiștilor. Kenya este cerută de turiștii care provin din Germania(18%), apoi cei din UK (13%), Elveția (9%), și Franța(5%). Principalele atracții ecoturistice sunt: plajele Malindi(extrem de ieftine), safari, vizitarea parcurilor naționale Amboseli si Massai. Pentru cazare, Kenya prezintă capacități fragmentate spațial, dar are o politică a prețurilor destul de coborâte, la care se adaugă artificii și imoralități de operații bancare între operatorii de tur și angajații unor firme hoteliere.Astfel, în prezent multe din firmele operatoare și-au deschis sisteme de cazare proprii sau cu ajutorul unor infuzii de capital german, britanic. Astfel, 78% din hotelurile de pe coastele țării, 67% din cele din Nairobi, 66% din cabanele din parcuri naționale aparțin investitorilor străini. De aceea, cele mai mari profituri nu rămân în țară ci se întorc pe piața europeană. În acest scop, Kenya și-a impus construirea de facilități de cazare.

4

Page 5: Potențialul ecoturistic al Africii

1.3. Tanzania

Promovată ca un vis turistic, Tanzania beneficiază de prezența Riftului African, a Muntelui Kilimanjaro și Muntelui Meru, a unor insule cu mirodenii (Zanzibar), înconjurate de ape „albastre” cu recifi coraligeni, din Oceanul Indian, a marilor lacuri Victoria și Tanganyka, fiind scena migrațiilor anuale ale antilopelor. Este cunoscută ca destinație ecoturistică pentru cele 4 parcuri naționale: Arusha, Meru, Serengeti, Tarangire. Parcul Național Arusha a luat ființă pe locul fermelor de animale dezvoltate de tribul arusha, în anul 1910. Prin declararea lui ca areal ocrotit, în anul 1960, s-a trecut la refacerea habitatelor și la interzicerea activităților tradiționale. Parcul se suprapune peste caldeira Ngurdoto, cu lacul Molela(apă sărată), ocupat azi doar de alge, pești mici și o mulțime de păsări și Muntele Meru(peste 4300m) ce adăpostește caldeira cu același nume, devenită areal protejat în anul 1967. Este apreciat pentru efectuarea unor expediții(Thomson Safari), în care provocările sunt altitudinea, geologia, fauna și vegetația. Parcul Serengeti(1959) deține o suprafață de 14 763 km² de stepe ce acoperă dealurile și denivelările de stâncă(kopje) și adăpostește o mare populație de mamifere (2500 elefanți, 200 în sezonul secetos, parcul cunoaște o spectaculoasă migrație de antilope( 24 specii-2 mil.de gnu, 900000 gazele, 300000 zebre) ce se deplasează dinspre est spre vest. Unicitatea este dată de accesarea cu balonul, la 300 m altitudine, de la Massai Kopjes la Valea Seronera, care are ca avantaj safariul ecologic, urmărirea vieții sălbatice fără pericol. Parcul Național Tarangire este al patrulea mare parc al Tanzaniei, apreciat pentru fauna extrem de numeroasă și variată.Parcul se identifică atât cu elefanții(300) cât și cu baobabul, având un relief de dealuri stâncoase situate în bazinul râului Tarangire. Se vizitează în sezonul uscat(iulie-octombrie) sau în cel umed(nov-aprilie). Atracțiile sunt date de faună, vegetație și de prelucrarea baobabului (Adansonia digitală) de către localnici , iar în sezonul uscat de ritualul deplasării faunei de două ori pe zi peste râul Tarangire. Pe lacurile Burngi și Manyara ca și la est de râu, în sezonul umed se adăpostesc numeroase păsări(pelicanii, flamingo etc.). Sanctuarul Ngorongoro este unul din vulcanii regiunii Podisul Craterelor din estul Africii. După modul de formare Ngorongoro este un fost lac de lavă suprapus peste o imensă cavitate, lac golit de materiale acum 2,5 mil. Ani. Parcul creat adăpostește 96 specii de ierbivore/km². Lacul sărat din caldeiră atrage prin ihtiofaună mari colonii de flamingo. Stocul de apă din lac, cele doua râuri care-l alimentează(Munge si Lonyokie) și savana permit faunei stționarea pe tot timpul anului. Numai 20% din efective migrează ca în zona Serengeti în sezonul uscat. Partea de vest este legată de parcul Serengeti prin Defileul Olduval, cu o adâncime de 80 m și o lungime de 48 km.

5

Page 6: Potențialul ecoturistic al Africii

1.4.Zambia

Numită astfel, după numele fluviului Zambezi, Zambia cuprinde trei mari lacuri tectonice: Bangweulu, Mweru, Tanganyka în nord și L. Kariba în sud, la granița cu Zimbabwe. Relieful are o altitudine cuprinsă între 915 m și 1525 m. iar climatul prezintă un sezon mai rece (6ºC), dar uscat din aprilie până in august, unul cald și uscat (septembrie-octombrie) și unul cald și umed între noiembrie –martie(38ºC). Populația majoritară, Bantu (limba oficială fiind engleza alături de cele peste 73 dialecte) trăiește în proporție de 40% în mediul urban. Economia este bazată pe exploatarea cuprului, agricultură și turism2. Zambia are 19 parcuri naționale ce acoperă 60 000 km², furnizând 34 de areale de admirarea faunei (games) adiacente parcurilor, ceea ce inseamnă că 32% din suprafața țării se află sub conservare și protecție. Accesul publicului este permis în patru mari parcuri naționale: South Luangwa, North Luangwa- cele mai cunoscute, apoi Lower Zambezi și Kafue. Activitățile ecoturistice sunt safari –plimbări în timpul zilei și admirarea faunei noaptea, la care se adaugă turismul sportiv- pescuitul în L. Kariba și fluviul Zambezi și chiar in L. Tanganyka. Accesul se poate efectua cu mașini proprii sau închiriate, dar însoțiți de personalul specializat de pază și protecție al parcurilor. Perioada de vizită se recomandă a fi iunie-octombrie, datorită vegetației mai reduse care permite concentrarea animalelor pe areale mici și o vizibilitate bună pentru turiști. Parcul național Kafue acoperă 22 400 km², atracțiile fiind : varietatea și numărul mare de animale(antilopa Kudu, reedbuck, puku, sable, impala și alte ierbivore mari, carnivore mari și mangusta cu coadă albă), pădurea miombo, savana, pădurile galerii, valea râului Kafue, iar în partea de sud L.Itezhi-Tezhi(baraj hidroenergetic ) cu oportunități de administrarea păsărilor prin activități de navigație. Accesul este cu autovehicului sau pe apă, de la Lvingstone, Lusaka până la Lower Zambezi National Park, iar cazarea în structuri de clase: A (Moshi Tented), B (Busanga Bush), C (Kafwala Camp) sau cabane (Lufupa). Parcul național Mosi-Oa-Tunya cuprinde Cascada Victoria (10 km²) și un sanctuar de animale destul de redus (rinocer, antilopa, girafe, zebre, elefanți și bivoli) alături de două monumente destinate celor care au călătorit prima dată aici. Cunoscută sub numele de „Mosi-Oa-Tunya” (cazanul urlător), cascada Victoria reprezintă una din cele șapte minuni ale lumii.Vizitatorii pot avea perspective inedite date de tipul de accesare: avion, bungee jumps, pod și canoe în aval de cascadă. Accesul este rapid, 5 km de Livingstone. Cazarea este posibilă în structuri de primire turistică clasa A, la 10 minute amonte de cascadă, prevăzute cu bazine de înot, iar pachetele oferă vizitarea muzeului Livingstone și a triburilor din localitate.

2 Ziua națională este 24 octombrie din anul 1964

6

Page 7: Potențialul ecoturistic al Africii

Sursa imagini: www.tanzaniaodyssey.com www.infoturism.ro

1.5. Zimbabwe

Numită anterior Rhodesia, Zimbabwe este o țară cu o agricultură bogată, nivel de educație mai avansat, anglofonă(colonie UK din 1921), oferind pe lângă atracțiile naturale și siguranță turistului.Relieful de podiș granitic și montan, ca și prezența celor două fluvii Zambezi (N), Limpopo (S) și a Cascadei Victoria ca punct terminus al Riftului African, climatul temperat în sud, tropical în nord și semiarid în vest crează condiții pentru marea biodiversitate și compensează lipsa ieșirii la mare. Accesul este recomandat în special iarna (mai –august) sezon cu o climă uscată, temperaturi de 15-20ºC și mai puțin vara (decembrie –martie), caracterizată de temperaturi de 25-30º C, umezeală mare, fapt pentru care,în unele arii turismul este interzis. Cele două grupuri etnice Mashona, Ndebele sunt în majoritate creștine, locuind în mediul rural în proporție de 75%. Economia depinde de exploatarea minereurilor, agricultură și turism. Atracțiile ecoturistice sunt: Cascada Victoria, Hwange, Matobo, Matusadona, Mana Pools, cu o gamă variată de mijloace de acces: vehicule, bărci, canoe, caiac, nave. Elementele de unicitate în ecoturism le formează cele 660 specii de păsări, reptilele, nevertebratele și batracienii, Adansonia digitata și pădurea miombo. Grupurile țintă sunt ornitologii, ecoturiștii însă limitate ca număr (6-16), cu servicii personalizate și ghidaj profesionist, unul din cel mai bun din Africa. Parcul național Cascada Victoria, numită Victoria, după regina Marii Britanii de către primul european care a cercetat această regiune, David Livingstone, cascada este unică prin deschiderea pe o lungime de 1700m , divizată în cinci cataracte (Devil᾿s Cataract, Main Falls, Rainbow Falls, Eastern Cataract), de căderi cuprinse între 61 și 108 m, ce generează vapori de apă până la 5000m altitudine. Debitul său maxim se înregistrează în aprilie (625 mil.l/min.), fapt pentru care perioada optimă pentru turism este februarie-mai. Cascada Victoria ca și fluviul Zambezi reprezintă obiective accesibile, nealterate de activitățile comerciale în Zimbabwe, ca și din Zambia pentru care se dau vize de acces la graniță. Taxa de vizitare este de $20,00, traseul principal fiind Chain Walk3. Peisajul

3 De la statuia Livingstone până la cascada Diavolului.

7

Page 8: Potențialul ecoturistic al Africii

hidromorfologic i se adaugă cel fito-faunistic (maimuțe, manguste, cormoranul roșu, porumbelul verde, vulturul peregrin, negru). Produse ecoturistice:

1. Sanctuarul natural Zambezi oferă turiștilor ca puncte de interes bazinele crocodililor, elemente de floră unică-Andasonia digitata (1,000-5,000 ani) și sate purtătoare de tradiții;

2. Vizitarea cascadei cu elicopterul „Flight of Angels”;3. Bungee jumping;4. Caiac-de la Kuzungula la cascada Victoria;5. Safari sau plimbări ecvestre;6. Plimbări cu elefanți;7. Plimbări cu barca pe cursul superior al fluviului Zambezi sau boogie boarding pe

reprezișuri, efectuate sub conducerea unor antrenori profesioniști pentru turisti. Cazarea se asigură la hoteluri de lux, clasa I sau turistică precum și in campinguri, tabere situate in apropiere. Parcul național Zambezi include o suprafață de 560 km², fiind localizat în partea de vest a cascadei Victoria, pe o lungime de 40 km, de-a lungul fluviului Zambezi.Acest parc este renumit pentru ambundența faunistică (antilope sable, eland, kudu, elefanți, zebre, girafe, bivoli, lei). Activitățile de agrement constau în plimbări, canoe, caiac, pescuit, șofat în rezervațiile de vânătoare, picnicuri în cele 30 de situri speciale. Cazarea este asigurată la structuri de primire de categoriile A, B (Chamabondo Lodge), D(Zambezi National Park Lodges). L. Kariba a fost creat in 1958, pe fluviul Zambezi, având o lungime de 280 km și o lățime de 32 km, într-un areal sălbatic, dar care a condus la strămutarea habitatelor pentru mamifere din zona inundată în Parcul național Matusadonași Chete Safari Area. Lacul oferă condiții favorabile pentru pescuit, admirarea păsărilor de apă sau din împrejurimi, croaziere de peste 22 de ore pe traseul Mlibizi-Kariba. Parcul național Matusadona este situat la sud de Lacul Kariba, între Defileul Sanyati și râul Umi, având o suprafață de 1 407 km². Obiectivele ecoturistice sunt legate de faună (elefant, leu, antilopa kudu, impala, roam, sable, waterbuck, bivoli, ghepard-introdus în habitat, rinocerul negru).Accesul este diferit: cu barca, safari pedestru, mașina proprie sau yahturi profesionale, alpinism cuplat cu drumeții de durată. Cazarea este asigurată la case plutitoare (Matusadona Water Wilderness), tabere (Rhino Island Safari Camp, Musango), structuri A+ (Sanyati Lodge, Kiplings Lodge, Katete Lodge), clasa B (Kaingwe Tented Camp, Maronga Tented Camp, Spurwing Island), clasele C și D precum și campinguri. Parcul Național Ingang, înființat în anul 1953, are o suprafață de 346 094 ha, la o altitudine de 1200-2550 m, protejează pădurile tropicale umede și o faună diversă. Parcul Național Mana Pools (1963) se află intr-o regiune împădurită( mahon, acacia) pe fluviul Zambezi, de-a lungul căruia sunt lacuri de luncă înconjurate de creste abrupte, pe o arie de 2210 km². Este bine populat în sezonul secetos, când un număr mare de animale sălbatice vin de la distanțe de peste 100 km în căutarea umezelii și a apei. Raritățile ce fac obiectul ecoturistic sunt rinocerii negri, leoparzii, elefanții (12 000), bivolii (16 000) gheparzii, câinii sălbatici, șacali, hiene și numeroase păsări.

8

Page 9: Potențialul ecoturistic al Africii

Activitățile ecoturistice sunt safari în canoe ( 3-9 zile) cu sau fără ghidaj profesionist, între Kariba și Kanyemba (granița cu Mozambic), divizat în patru tronsoane: 1)Kariba la Chirundu, 2) Chirundu la Mana Pools, 3)de-a lungul Parcului Mana Pools unde este interzisă pătrunderea motorizată la mai puțin de 50 m față de fluviu, 4) spre est, prin defileul Mupata la Kanyemba. Safariul pedestru se practică în partea de est a parcului, cu sau fără ghidaj, deși traseele nu sunt marcate. Cazarea este asigurată în structuri clasa A (Chikwenya, Ruckomechi Camp), B (Vundu Tented Camp), D (Musangu Lodge, Muchichiri Lodge) și campinguri.

1.6. R.Congo

R.Congo este o țară cu un potențial mare ecoturistic alături de Zimbabwe, Botswana, dar care se află la inceputul dezvoltării acestei alternative turistice. Oferta de început o reprezintă Parcul Național Virunga (8 090 km², 1925). El continuă parcurile din Rwenzori (Uganda și Ruanda).Are un relief de platouri de lavă acoperite de savane cu o floră ce contrastează cu cea montană, păduri în care habitează gorilele de munte. Pe teritoriul său se află cel mai înalt munte din cei 8 vulcani ai parcului dintre care 2 sunt activi. Este considerat parcul cu cea mai bogată floră, incluzând și elementele afroalpine, fapt pentru care s-au derulat programe internaționale de conservare(Gorila de Munte, 1991) a acestora.

1.7. Gambia

Gambia este atracția regiunii Africa de Vest. Produsul ecoturistic din Gambia îl reprezintă cele peste 100 de bazine cu crocodili, dintre care se remarcă Katchikali-Bakau, situat la 14 km de capitala țării, Banjul. Unicitatea acestei destinații constă în modul de promovare al crocodililor, respectiv prin prisma tradițiilor locale4. Personalul implocat în această activitate este în majoritate feminin și aparține tribului Bojang. Totuși, Gambia este paradisul tropical vestic cunoscut pentru plajele cu palmieri, excursiile cu vaporul în interiorul țării pe fluviul Gambia, traseu ce poate oferi o bună cunoaștere a vieții tradiționale, cu piețele colorate și satele „îngropate” în nisip și lut. Accesul către această țară este deschis prin aeroportul modern contruit de NASA în anul 1997, iar interiorul pe calea apei sau rutieră. Se recomandă vizitatea acestei țări în sezonul noiembrie-mai, deoarece între iunie și octombrie este sezonul umed și cald.

4 Crocodilul este simbol al fertilității, cu puteri supranaturale, la care aspiranții la conducere vin să se roage și să dea ofrande.

9

Page 10: Potențialul ecoturistic al Africii

1.8. Botswana

Intrată recent în circuitul ecoturistic, Botswana este cunoscută mai ales pentru Delta Okavango (15 000 km²), ce reprezintă un mozaic natural alcătuit din palmieri, savană deschisă, baobabi, lagune, șesuri inundabile formate de râul Okavango ce izvorăște din Africa Centrală, traversează deșertul Kalahari, unde aproape se pierde printre nisipuri. Arealul este un habitat pentru ierbivorele mari și prădători, vegetație cu papirus, fiind deosebit de apreciat de botaniști, ornitologi, scriitori etc. Originalitatea acestei destinații constă în accesarea cu ajutorul aparatelor de zbor și efectuarea de aerofotograme Tradițiile populației se pot cunoaște la Maun, situat în partea de sud, însă prezența unor riscuri de îmbolnavire micșorează fluxurile de turiști. Delta în ansamblu prezintă un risc mai redus de contaminare , fapt pentru care oferta turistică este variată: „moroko”(barcă mică efectuată dintr-un buștean)-atracția principală, canoe, vehicule de teren, bărci, plimbări pedestre, admirarea păsărilor( numeroase specii de vulturi-vulturul african, bufnița, gâsca pitică, egreta etc.), călărie, plimbări cu elefanți( Stanley Camp). Cazarea este asigurată în structuri de primire clasa A+( Jac Camp-cel mai elegant sit din țară, Abu’s Camp), A (Duba Plains, Kwetsani Camp, Little Vumbura Camp, Eagle Island Camp) A/B (Tubu Tree Camp din Jao Concession, Kaparota, Pom, Jacara Camp, Xugana Island Camp etc.). Perioada cea mai buna de vizitare este mai-noiembrie. Renumit pentru populațiile de elefanți, Parcul Național Chobe se întinde pe 11 000 km², la 80 km de Cascada Victoria din Zimbabwe, până la râul Chobe, Situat pe limita Nordică a arealului. Parcul este divizat in patru sectoare: Nordic, Kasane, Corridor, o parte din mlaștinile Linyanti în nord-vest și Savute în vest. Northern Chobe este renumit pentru populațiile mari de elefanți și bivoli, lei, antilopa sable, kudu, crocodilii, care se pot vizita navigând pe râul Chobe în sezonul uscat (mai-noiembrie), în timpul zilei. De-a lungul râului Chobe, între Chobe Game Lodge și localitatea Kasane, se pot admira o serie de ierbivore mari, iar spre Serondela Campsite, se adaugă și unele reptile. Regiunea de nord este accesibilă cu bicicleta, motocicleta, deși în ansamblu se recomandă vehicule de teren. Cazarea este asigurată de structuri de primire clasa A (Chobe Chilwero Camp, Chobe Game Lodge), A/B ( Muchenge Safari Lodge, Chobe Savanna Lodge- la granița cu Angola, Impalila Island Lodge, spre Namibia, Cresta Mowana Lodge la 8 km est de parc.), B, B/C (Chobe Safari Lodge), C campinguri (Savute, Nogatsaa etc.).

10

Page 11: Potențialul ecoturistic al Africii

1.9. R. Africa de Sud

Țara diamantelor, aurului, R.Africa de Sud este apreciată pentru numeroasele destinații specifice climatului tropical umed, uscat, subtropical, având posibilitatea asigurării unor servicii turistice de calitate. Potențialul ecoturistic este concentrat în Parcul Transfrontalier Kgalagadi, parcurile naționale: Golden Gate, Muntele Zebrei, Bontebok, Vaalbos, Mala Mala si Krüger. Parcul Krüger, înființat în anul 1898, sub numele de Rezervația de Vânătoare Sabie, este primul areal protejat al Africii. În anul 1926 a fost reorganizat , moment când a primit numele actual. Are o suprafață de 19 485 mil. Ha. Fiind situat în nord-estul țării, la o altitudine de 210-800 m. Cuprinde un relief deluros și de câmpie, traversat de 8 râuri(Iniomati, Sabie, Olifant etc.)ce aparțin bazinului fluviului Limpoopo, dintre care 6 cu regim permanent. Vegetația de savană permite viața unui mare număr de mamifere(7 500 elefanți-Loxodonta africană, bivoli-Syncerus caffer, zebre-Equos Burchellii, antilope- Kobbus ellipsiprymnus), hipopotami-Hippopotamus amphibius, crocodili, lei-Panthera Leo) in regim controlat antropic. În parc există sanctuare de protecție strict științifică a rinocerului alb și negru și un laborator de biologie al Universității din Pretoria. Este vizitat de 600 000 turiști/an, dar suprafața mare permite acest flux. Cazarea se asigură la : Olifants Camp, situată la 825 m în Veldul Jos, bogat în baobabi(Andasonia digitata)-simbol al acestui continent; Sabi Sabi, in vest (punct de belvedere și o bucătărie excelentă): Tree Camp, Londolozi Lodge etc.

Sursă imagini: www.uwc.ac.za www.golimpopo.com

11

Page 12: Potențialul ecoturistic al Africii

Bibliografie

Matei Elena , 2004, Ecoturism, Editura TopForm, București

12


Recommended