BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVIII, nr. 1

Evreii şi ghetoul din Cern ăuŃi (1941-1944).

Grecu Dan Simion

În 1930 trăiau în CernăuŃi 42.932 evrei (38% din populaŃie), oraşul fiind astfel al doilea în ce priveşte numărul acestora, după Bucureşti. Şi după începutul războiului, această situaŃie s-a menŃinut, în septembrie 1941 fiind recenzaŃi între 41.118 – 45.759 evrei (aşadar 52-58% din populaŃie, funcŃie de sursă, română sau germană). În octombrie, numărul lor ajunsese la peste 51.681 (după surse româneşti), în timp ce surse evreieşti aduc acest număr până la 70.000, creşterea fiind pusă pe seama influxului de evrei evacuaŃi din zonele rurale. În timpul ocupaŃiei sovietice din 1940-1941, circa 10.000 evrei au fost deportaŃi în URSS. La 5 iulie 1941, intră în oraş primele unităŃi româneşti din Divizia 1 Munte, a doua zi oraşul fiind complet ocupat de trupe româno-germane; în plus, în seara zilei apar şi militarii germani ai temutului Einsatzkommando 10b. Aceştia din urmă au făcut şi aici singurul lucru la care se pricepeau: crime organizate contra locuitorilor evrei, până la sfârşitul lunii fiind ucişi cel puŃin 2000 evrei (5000 după aprecierea ComunităŃii). La 9 iulie sosesc oamenii Guvernământului Bucovinei, care reinstalează regimul românesc în provincie. Deja la începutul lunii august, guvernatorul cere primarului Popovici ‘delimitarea unui cartier din oraş’ , pentru a fi folosit drept gheto. Pregătirile pentru înfiinŃarea ghetoului au continuat în luna septembrie 1941, tergiversate de către Primărie dar cerute insistent de autorităŃile superioare române şi germane. La 4 octombrie sosesc primele ordine scrise iar la 9 octombrie încep pregătirile practice pentru ghetoizare şi deportare, fiind instituit un cordon de pază în jurul CernăuŃiului organizat de Batalionul 430 Infanterie, ‘în scopul de a face imposibilă orice ieşire din oraş a evreilor’. La 10 octombrie este difuzat ordinul de evacuare a populaŃiei evreieşti; primul pas consta în adunarea evreilor din CernăuŃi în ghetoul stabilit de Primărie, de unde urmau să fie transportaŃi treptat pe calea ferată în Transnistria. OperaŃiunile strângerii, paza ghetoului, îmbarcarea şi transportul până la punctele de frontieră de pe Nistru reveneau Batalionului 1 Jandarmi (de pe lângă MCG), dar şi Comandamentului Militar al Bucovinei şi Inspectoratului Regional de Jandarmi, iar ordinea şi siguranŃa interioară în oraş, ca şi paza bunurilor rămase în urma plecării evreilor, cădeau în sarcina Batalionului 780 Infanterie (toate unităŃile fiind aduse în acest scop la CernăuŃi din alte zone). Ziua de 11 octombrie era destinată operaŃiunii strângerii în ghetou, care fusese stabit într-o zonă din nordul oraşului, în următorul perimetru (aşa cum a fost descris în încunoştiinŃarea oficială): PiaŃa Daciei (exclusiv), str. Eminescu, str. Petre Liciu, str. Sfânta Treime, str. I.C. Brătianu, str. Prutului până la calea ferată, după care în lungul căii ferate până la întretăierea c.f cu str. Caliceanca, de aici o linie dreaptă până la str. PocuŃiei, str. Anton Silvestru până la întretăierea cu str. Elena Doamna, str. Ştefan Tomşa inclusiv cimitirul evreiesc, str. Cimitirului până la str. Romană, apoi str. Romană până la str. Putnei, de aici o linie dreaptă până la calea ferată, urmează pe linia ferată până la str. Petru Rareş, str. Petru Rareş până la strada aflată între străzile Wickenhauser şi Măzăreanu [este vorba de str. Maramureşului], apoi urmează str. Războieni, str. Vorobchevici, str. Mărăşeşti, str. Mareşal Foch, str. Romană, str. General Averescu, str. Sf. Niculae, str. General Mircescu, str. Turcească, o linie ce merge prin spatele liceului şi a Conservatorului de pe str. General Prezan, trece prin spatele cartierului Diviziei, taie str. Dr. Reiss [greşit ?, trebuie să fie vorba de str. Evreiască], apoi str. Regele Ferdinand mai jos de comenduirea pieŃii, str. Hurmuzache şi PiaŃa Daciei (vezi şi hărŃile de mai jos).

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVIII, nr. 1

Harta 1 (de ansamblu): poziŃia ghetoului în cadrul oraşului CernăuŃi (perimetrul punctat):

După aprecierea primarului Popescu, zona astfel delimitată putea adăposti cu greu 10.000 oameni, ori aici trebuiau înghesuiŃi peste 50.000 evrei, fără a mai considera populaŃia creştină (români şi ucrainieni) care locuia deja aici şi nu putea fi evacuată. În plus, la acel moment două dintre cele trei uzine de apă erau distruse de lupte, astfel încât exista un deficit serios de apă potabilă. Urmarea a fost o supraaglomerarea şi o lipsă acută de condiŃii igienice, peste 30 persoane înghesuindu-se în fiecare dintre camerele disponibile, dar majoritatea stăteau în coridoare, poduri, beciuri, şoproane’.

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVIII, nr. 1

Harta 2 (de detaliu): ghetoul din CernăuŃi (limita nordică nu este sigură, deoarece pe această hartă nu apar indicate clar străzile PocuŃiei, Anton Silvestru şi Elena Doamna):

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVIII, nr. 1

Programul zilei de 11 octombrie era stabilit în modul următor: - la ora 7, membrii comunităŃilor evreieşti sunt adunaŃi la Comandamentul Militar unde li se

citeşte înştiinŃarea privind înfiinŃarea ghetoului, OrdonanŃa nr. 38 (care interzicea înstrăinarea bunurilor de valoare ale evreilor în momentul părăsirii locuinŃelor) şi regulamentul ghetoului.

- Între ora 8-9.30, membrii comunităŃilor şi organele Inspectoratului Regional de PoliŃie îi anunŃă pe toŃi evreii din CernăuŃi despre cele hotărâte.

- Între orele 9.30-18 curge termenul acordat strămutării în ghetou. - La ora 18, ghetoul se închide, intrările şi ieşirile (cu excepŃia creştinilor rezidenŃi în zonă)

sunt posibile doar cu aprobarea scrisă a Guvernatorului. În practică operaŃiunea a continuat până la o oră târzie în noapte. În plus, nu toŃi evreii au fost mutaŃi, unii au rămas în locuinŃele lor, cu aprobarea tacită a autorităŃilor, alŃii s-au ascuns la vecini creştini.

Fig.1. CorespondenŃă din perioada de existenŃă a ghetoului:

Carte poştală expediată la 6.11.1941 de către S. Goldschläger, str. Craiovei nr.14, CernăuŃi, adresată unei rude din Argentina. Cenzura

externă română la nivelul SCCE Bucureşti (cu ştampila numerală a cenzorului 66 şi cea a

biroului de cartare 2, CENZURAT 2). Tranzit prin Lisabona, Portugalia la 24.11.1941. De aici, la 1.12.1941 este transportată la bordul zborului

transatlantic #466 al Yankee Clipper. Cu ocazia escalei în Bermuda este debarcată şi trece pe la

oficiul de cenzură britanică de acolo (vezi numărul de înregistrare pentru recomandate

44558, fără semne de cenzură însă). Reîmbarcată probabil pe zborul #470 Yankee

Clipper, corespondenŃa soseşte la New York în 10.12.1941, de unde este dirijată spre Argentina

(vezi numărul ‚30’ în manuscris al oficiului din Buenos-Aires).

Observăm că este vorba de corespondenŃa unui evreu, care indică o adresă din afara ghetoului (str. Craiovei se află în sudul oraşului). Trei posibilităŃi pot fi imaginate: 1) Este vorba de un evreu neevacuat (datorită relaŃiilor personale, am văzut mai sus că puŃine excepŃii au fost posibile cu complicitatea autorităŃilor); 2) Este vorba de un evreu ghetoizat, dar care-şi foloseşte adresa stabilă, de domiciliu, fiind încrezător în întoarcerea sa acasă. Din aceastea, prima variantă este cea credibilă, deoarece expedierea unei recomandate de la Poşta centrală necesita prezenŃa în persoană a expeditorului (cu prezentarea actului de identitate). 3) A treia posibilitate este a unui evreu eliberat timpuriu din ghetou (odată cu primirea adeverinŃei de şedere în oraş, eliberată de comisia Guvernământului), dar acest lucru nu este confirmat încă de sursele istorice sau memorialistice.

În câteva zile, ghetoul este închis cu sârmă ghimpată, cu porŃi de lemn la ieşirile lui principale. Ieşirea evreilor din ghetou era posibilă numai cu autorizaŃie, pentru cazuri speciale, şi numai prin poarta nr.1 de la str. Romană nr. 46, unde era prezent permanent un ofiŃer de jandarmi (se pare că în casa de la nr. 46 era cartiruit de fapt comandamentul jandarmeriei locale, condusă de Mr. Iacobescu). Existau patru pieŃe alimentare şi două brutării (care funcŃionau toate sub auspiciile Primăriei). De asemenea, ghişee ale Băncii NaŃionale au fost înfiinŃate în gheto pentru schimbul obligatoriu al valutei sau pentru ridicarea obiectelor de valoare. În acelaşi timp începe să activeze primarul oraşului, Dr. Traian Popovici, în sensul intervenŃiilor pentru scutirea de evacuare a eveilor importanŃi pentru viaŃa socială şi economică a oraşului. La 12 octombrie el cere, la întrunirea autorităŃilor din oraş, exceptarea de la deportare a botezaŃilor, intelectualilor, specialiştilor din toate domeniile, bărbaŃilor care au servit statul român, etc, fiind vorba la acel moment de 100-200 persoane. Ulterior intervenŃiile (conjugate cu cele ale ComunităŃii de la Bucureşti) vor fi adresate conducătorului statului, fiind incluse estimativ un număr mult mai mare de persoane; la 15 octombrie, soseşte în fine vestea că Antonescu acceptă rămânerea în oraş a 20.000 evrei ‘importanŃi pentru economie’.

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVIII, nr. 1

Între timp, până în seara zilei de 13 octombrie trei trenuri (a 50 vagoane fiecare) cu primii 7053 evacuaŃi pleacă din gara CernăuŃi, în direcŃia Mărculeşti sau Atachi, apoi Transnistria (despre soarta lor, în episodul următor). Alte convoaie de deportaŃi sunt mânate spre gara de mărfuri de-a lungul străzilor Wilson, Caliceanca şi Sălciilor în zilele de 14 şi 15 octombrie, când, printre altele, sunt total evacuate străzile Petre Liciu şi Sfintei Treimi (fiind menŃionată şi str. 11 Noiembrie / Fraanzengasse, probabil o greşeală întrucât aceasta era în afara perimetrului ghetoului). Pe măsura golirii locuinŃelor, străzile respective sunt scoase din perimetrul ghetoului, astfel încât supraaglomerarea persistă. La 15 octombrie deportările sunt oprite pentru 4 zile, răgaz necesar întocmirii listelor de excepŃii până la numărul aprobat de Antonescu (la o evaluare făcută în 24 octombrie se aprecia că ghetoul mai avea doar circa 25.000 evrei, astfel încât se poate spune că oricum grosul deportărilor avusese deja loc în zilele de 13-15 octombrie). La 16 octombrie începe selecŃia celor exceptaŃi, Comitetul evreiesc întocmind contra-cronometru, în 48 de ore, 179 liste de ‘specialişti’, pe care figurau însă şi mulŃi evrei ‘cu relaŃii’, înscrişi cu toate că nu intrau în categoriile de exceptare. Listele (conŃinând numele capului de familie şi numărul membrilor familiei) au fost supuse aprobării generalului Corneliu Calotescu (Guvernatorul Bucovinei), care, prin intermediul unei Comisii de triere a evreilor (ce funcŃiona în sediul Primăriei în prezenŃa reprezentanŃilor acesteia), a eliberat autorizaŃiile de rămânere în CernăuŃi, autorizaŃii distribuite destinatarilor prin Batalionul 1 Jandarmi. IniŃial au fost astfel eliberate 11.000 autorizaŃii, din care 4000 au fost revocate, rămânând valabile 7000. Se pare că la nivelul acestei comisii, numărul celor care au fost incluşi pe liste prin mită a crescut, în defavoarea celor fără posibilităŃi materiale.

CorespondenŃe expediate de evrei exceptaŃi de la deportare şi rămaşi în oraş, către Crucea Roşie ElveŃiană:

Fig.2: Plic recomandat expediat la 30.6.1943 de către Erna Roth, str. Războieni nr.37, CernăuŃi (adresă

care a fost, foarte probabil, anterior inclusă în perimetrul ghetoului din 1941), spre

Crucea Roşie din Geneva. Cenzura externă română la SCCE Bucureşti (cu ştampila numerală a cenzorului 86 şi a biroului decartare nr.8, CENZURAT 8). Sosire

GENEVE la 12.6.1941.

Fig.3: Fragment dintr-un plic recomandat asemănător, expediat la 27.12.1943 de către Dr. Max Tennenbaum, str. Nicolae

Filpescu nr. 7, CernăuŃi, cenzura SCCE cu matricola 56 şi CENZURAT 8, sosire

GENEVE la 7.1.1944. Adresa expeditorului este în zona centrală a oraşului, şi nu a avut nicio legătură cu ghetoul în 1941.

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVIII, nr. 1

La 20 octombrie deportările celor fără autorizaŃie au fost reluate. Începând cu 28 sau 29 octombrie, sub motivul presiunilor continue pentru diverse exceptări din partea întreprinderilor industriale, instituŃiilor de stat sau intermediarilor particulari, ca şi datorită existenŃei pe liste a unui număr mare de persoane fără drept, toate autorizaŃiile eliberate de Guvernământ au fost supuse revizurii de fosta Comisie de triere, organizată de către Primărie, alcătuită din 48 funcŃionari militari care lucrau în 12 birouri. Sarcina acesteia era de a-i depista pe comunişti şi indezirabili (395 fiind identificaŃi până la 15 noiembrie) ca şi pe cei intraŃi fără drept sau prin fals în posesia ‘autorizaŃiilor Calotescu’. Au fost prezentate la revizuire doar 5619 autorizaŃii, celelalte fiind declarate nule (se pare că această revizie a fost şi un alt prilej de a mai stoarce bani de la unii evrei). Restul persoanelor urmau aşadar să fie evacuate în Transnistria. Dar la 15 noiembrie 1914, după 18 zile de activitate a comisiei de revizuire, se primeşte brusc ordinul lui Antonescu de sistare a deportărilor (afirmativ din cauza vremii rele), care preciza că evreii ce nu au fost încă deportaŃi rămân pe loc; astfel au scăpat de deportare şi cei fără autorizaŃie, dar pe care soarta i-a ajutat să nu fie luaŃi în transporturile efectuate până la acea dată. Aceştia au primit din partea primarului aşa-numitele ‘autorizaŃii Popovici’, care le confirmau dreptul de şedere în oraş. Apoi, tuturor evreilor neevacuaŃi li s-a permis întoarcerea la domiciliul lor anterior, după care ghetoul din CernăuŃi a fost închis. Data exactă a închiderii ghetoului nu se cunoaşte: spre sfârşitul lunii noiembrie, eventual începutul lunii decembrie 1941. Până la acea dată, din cei circa 49.000 evrei cernăuŃeni comasaŃi ini Ńial în ghetou, 28.391 au fost deportaŃi în Transnistria între 13 octombrie şi 15 noiembrie 1941 (cu 14 trenuri de evacuare, conduse de Bat. 1 Jandarmi), iar 19.689 mai existau în oraş în decembrie 1941, scăpând de deportare (dintre aceştia 16.569 persoane au beneficiat de ‘autorizaŃiile Calotescu’ de exceptare, emise de Guvernământ pentru cei 5619 capi de familie, iar 3120 au rămas ulterior în oraş în baza ‘autorizaŃiilor Popovici’). Adăugându-i pe evreii care au scăpat recensământului oficial, primarul Popovici apreciază la peste 20.000 numărul celor salvaŃi de deportare în CernăuŃi1. În mai 1942 numărul evreilor din CernăuŃi era de 19.521, dacă luăm în calcul numărul cartelelor eliberate de Primărie în acea lună. După 31 mai 1942 încep pregătirile pentru al doilea val de ‘evacuări’ (la acea dată, primarul Popovici nu mai era în funcŃie, fiind anterior destituit), care s-a desfăşurat în trei faze. La 7 iunie 1942 sunt ridicaŃi toŃi cei ce posedau ‘autorizaŃii Popovici’. La 14 iunie, sunt evacuaŃi toŃi cei cu fişe la poliŃie (fie ca simpatizanŃi comunişti, fie dintre cei cu funcŃii în perioada regimului Sovietic). A treia etapă de evacuări are loc la 28 iunie 1942, fiind ridicaŃi toŃi cei fără serviciu (fie concediaŃi, fie din motive medicale), aşadar ‘inutili’ pentru economie. ToŃi aceştia sunt duşi ini Ńial pe stadionul Maccabi (aflat în sudul oraşului, nu se vede pe Harta 1), unde o comisie verifică cazurile eligibile pentru exceptarea de la deportare, după care cei nenorocoşi, neinspiraŃi (este menŃionat cazul unei evreice care pur şi simplu a plecat de pe stadion, fără ca nimic să i se întâmple atunci sau ulterior...) sau lipsiŃi de prieteni care să ofere acolo unde trebuie mita necesară (fie direct comisiei, fie intermediarilor evrei de la Comunitate), sunt îmbarcaŃi în trenuri la staŃia ‘Grădina Publică’, aflată în apropierea stadionului. DestinaŃia va fi din nou Transnistria, dar de această dată nu judeŃul Moghilev, ci Cariera de Piatră de lângă Ladijin. A fost ultima deportare din CernăuŃi, cu un total de cca. 4000 evacuaŃi. Sfârşitul anului 1942 va aduce o relaxare sensibilă în viaŃa evreilor din oraş, şcolile vor fi redeschise, iar din 1943 pericolul deportărilor va fi total eliminat, în noul context internaŃional2.

1 Jean Ancel – ContribuŃii la istoria României. Problema evreiască 1933-1944. Vol. 1-II, Ed. Hasefer 2001, pag. 230-264; FCER – Evreii din România 1940-1944. Vol. III: Perioada unei mari restrişti, Partea II-a, Ed Hasefer 1997, pag. 20-24, 33-39; Matatias Carp - Cartea Neagră. SuferinŃele evreilor din România 1940-1944. Vol. III – Transnistria, 1947. Vezi şi ‘Spovedania’, mărturia lui Traian Popovici din 1946. Pentru rolul său în salvarea unei părŃi importante a evreilor din CernăuŃi, primarul Traian Popovici a primit după război titlul de 'Drept între popoare' de la Institutul Yad Vashem din Israel. 2 Gerhard Bobby Schreiber – A Tale of Survival.

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVIII, nr. 1

La 29 martie 1944, oraşul CernăuŃi este reocupat de unităŃi din Armata 1 Tancuri Sovietică (Frontul 1 Ucrainian), în cadrul operaŃiunii Proskurov-CernăuŃi. Scurt timp după aceasta, majoritatea deportaŃilor supravieŃuitori se vor întoarce acasă (vezi şi Fig. 4).

Fig.4: Plic recomandat expediat la 26.7.1944 de o evreică neevacuată din CernăuŃi (sau de o supravieŃuitoare a deportării), vezi adresa Pistner Clara, Masaryk 9, Czernowitz, către o rudă emigrată în SUA., aşadar la 4 luni de la reocuparea oraşului de către trupele sovietice. Cenzura sovietică din Moscova (ştampila cu numărul 23/M şi etichetă de închidere Verificat de cenzură), sosire New York la 21.11.1944, redirijare spre noua adresă a destinatarului în 21.11.1941 (când se aplică şi ştampila Forwarded), sosire SPRINGDALE la 22.11.1944. Aspecte poştale. Un lucru important de reŃinut din rândurile de mai sus, ar fi acela că ghetoul CernăuŃi a existat doar o perioadă limitată de timp, din 11 octombrie 1941 şi până spre sfârşitul lunii noiembrie. Eventualele corespondenŃe expediate din gheto (necunoscute încă !), pot fi astfel corect identificate, Ńinând cont de: data expedierii, numele evreiesc al destinatarului (sau expeditorului, după caz) şi domiciliul acestuia pe una dintre străzile identificate pozitiv ca aparŃinând perimetrului ghetoului, conform Anexei şi HărŃii 2.

Fig.5: Carte poştală (făcând parte dintr-un lot de corespondenŃe cu datele limită ale

ştampilelor de CernăuŃi 19.11.1941 - 3.7.1942), expediată de Mira Rothenberg, evreică din

Brody (Guvernământul General) către sora sa din CernăuŃi (Lola Buchen, str. Romană 45a, CernăuŃi). CorespondenŃa trece prin cenzura

germană în Viena şi prin cea română la SCCE Bucureşti (ştampila numerală a cenzorului 56 şi cea mecanică a birourilor de cartare), sosind la

CERNĂUłI în 10.12.1941. [Imagine dintr-o licitaŃie pe internet]

În descrierea corespondenŃelor, făcută de casa de licitaŃii, apare evident menŃiunea ademenitoare ‘to Czernowitz Ghetto’. Acest lucru nu mai era însă valabil, cel puŃin pentru piesa ilustrată aici şi pentru cele din 1942. Este adevărat că str. Romană era inclusă în perimetrul ghetoului, dar numai parŃial şi se pare că tocmai de la casa numărul 46 în sus (conform unei mărturii). Oricum, descrierea ar putea fi la limita adevărului doar pentru corespondenŃa sosită la 19.11.1941, şi aceasta cu multe rezerve. Rudele din Brody au fost însă mult mai puŃin norocoase: în toamna anului 1942 încep transporturile spre lagărele de exterminare (Belzec), în noiembrie este înfiinŃat ghetoul Brody, care este lichidat la 21.5.1943, când ultimul evreu a părăsit oraşul spre lagărul morŃii de la Majdanek. Doar 88 evrei din populaŃia antebelică au mai supravieŃuit războiului. Astfel întreruperea corespondenŃei în iulie 1942, este mai mult decât o întâmplare: Mira-Lucia Rotehnberg a decedat la numai 27 ani în lagărul de concentrare Belzec la 21.8.1942; în schimb sora sa, Lola Bucken, a supravieŃuit războiului3.

3 Furnizând în 1955 Institutului Yad Vashem datele privind soarta surorii sale, care pot fi găsite pe site-ul www.yadvashem.org.

BULETINUL CERCULUI DE STUDII AL ISTORIEI POŞTALE DIN ARDEAL, BANAT ŞI BUCOVINA, An XVIII, nr. 1

Ocazional, în licitaŃii sunt oferite corespondenŃe de la / spre evrei din CernăuŃi, cu menŃiunea că este vorba de ‘corespondenŃe de gheto’ (menŃiune care justifică o anumită evaluare din partea vânzătorului), cu toate că sunt circulate în anii 1942, 1943 sau 1944. Dar începând cu luna decembrie 1941 nu mai putem vorbi de un ghetou în CernăuŃi, eventual de un cartier evreiesc în CernăuŃi (care în oarecare măsură este inclus în arealul fostului ghetou, cuprinzând străduŃele întortocheate de la sud de Sinagoga de pe fosta str. Wilson, azi str. Barbusse). Chiar şi aşa, corespondenŃele referitoare la evreii din CernăuŃi sunt dintre cele mai interesante şi merită să fie depistate (deoarece aparŃin membrilor singurei comunităŃi evreieşti din afara Vechiului Regat care a reuşit să supravieŃuiască într-o astfel de proporŃie războiului), vezi câteva exemple în textul articolului. Multe din aceste corespondenŃe sunt adresate Crucii Roşii ElveŃiene şi putem presupune că ele erau în legătură cu comunicări sau investigaŃii solicitate privind soarta membrilor familiilor sau cunoscuŃilor deportaŃi în Transnistria (vezi Fig.2 şi 3).

-o0o-

Anexa. Străzi incluse în perimetrului ghetoului CernăuŃi, în paranteze numele german vechi, dar încă folosit de către localnici în timpul războiului (g. = Gasse / uliŃă, str. = Strasse / stradă); Abrevieri: P: stradă inclusă doar parŃial în gheto; L – stradă de limită a perimetrului. În dreapta sunt trecute reperele corespunzătoare din Harta 2.

Nume românesc (german) Harta Abatorului (Schlachthausg.) D23 Alexandrescu (Querg.) E3-F4 Artileriei (Neubauerg.) G5 Asachi (Grabeng.) C2 Averescu, General (Morariug.) – L D34 Barbu Lăutaru (Winkelg.) E4 Boltei (Kellerg.) C2 Brătianu (Bahnhofstr.): P, L B1 Brutarilor (Plankeng.) C2 Caliceanca (Kaliczankaerg.): P, L C-D1 Ceferiştilor (Bahnsteg) E4 CetăŃii Albe (Martinowiczg.): P E5 Chişinăului (Rennerg.) G5 Cimitirului (Friedhofstr.): L G3-H4 Clopotelor (Glockeng.) DE3 Creangă, Ion (Springbrg.) C-D2 Crimca Anast. (Wagg.) B2 Dealului (Bergg.) C2 Dobrogei (Morgenbesserg.) F5 Dogarilor (Binderg.) D2 Eminescu (Stefanieg.): L AB2 Evreiască (Judeng.): P, L C2 Fântâna Turcească (Türkenbrunnen): L C3 Fântânei, PiaŃa (Springbrunnenplatz) C1 Foch, General (Pitzelig.): L E4 Frângherilor (Seilerg.) D2 Gane, Nicolae (Limbergerg.) G3 Haşdeu (Tischlerg.) C2 Hurmuzachi (Hormuzakig.): L B2 Iosif, Octavian (Steing.) B2 Jerem. Dubău (Müller Josefsg.) FG5 Liciu, Petre (Franzosg.) B1 Luca Arbore (Uhrmacherg.) C2

Maramureşului (Baltinesterg.): L EF6 Mărăşeşti (Neueweltg.): P, L E45 Măzăreanu (Radeckig.) F5 Mircescu, General (Landhausg.): P, L C3-D4 Pantei (An der Lehne) C1 Petru Rareş (Wolang.): P, L F6-G5 Podgoriei (Weinbergg.) E3-F4 Prezan, General (Schulg.): P CD3 Priporului (Steileg.) C1 Prutului (Pruthg.) B1 Războieni (Bräuhausg.): P, L E6-F4 Regele Ferdinand (Enzenberghauptstr.): P C2 Română (Russischeg.): P, L C3-H5 Santinelei (Wachterweg) E4 Sbiera (Sbierag.) A1-B2 Sf. Nicolae (Nikolausg.): P, L D34 Sfintei Marii, PiaŃa (Marienplatz) C23 Sfintei Treimi (Dreifaltikeitsg.): P, L B1-2 Silvestru, Anton (?): P ? Sion G. (Ankerg.) C2 Spiru Haret (Reitschulg.): P C2 Stamati, Constantin (Roseng.) D3 Şcoalei, Fundătura (Schulsteg) C3 Ştefan Tomşa (Friedensg.): P, L F2-G3 Târgul Vechi (Teodor Herz platz) C2 Tăbăcarilor (Gärberg.) B-C1 Teliman Mihai (Wechslerg.) C2 łepeş Vodă (Bethausg.) C1-2 Urban Jarnik (Färberg.) D3 Viilor (Weinbergg. Obere) E2-G4 Vorobchievici Isidor (Worobkiewiczg.): L E5 Wilson (Synagogeng.) C2