+ All Categories
Home > Documents > Poluarea Cu Materiale Plastice Uzate

Poluarea Cu Materiale Plastice Uzate

Date post: 09-Jul-2016
Category:
Upload: cornelchf
View: 435 times
Download: 16 times
Share this document with a friend
13
Poluarea cu materiale plastice uzate. Masuri de lupta impotriva acestui tip de poluare. Donisan Serena Rabagia Iulia Oprea Mara Cristea Gabriela Iovanel Cristiana
Transcript

Poluarea cu materiale plastice uzate. Masuri de lupta impotriva acestui tip de poluare.

Donisan SerenaRabagia IuliaOprea MaraCristea GabrielaIovanel Cristiana

Au multe avantaje, însă plasticele pun probleme serioase care, ignorate, ne pot costa și sănătatea, și mediul în care trăim.

Despre supraconsum și poluare se pot spune extrem de multe lucruri, însă nu este locul aici pentru o abordare detaliată a tuturor aspectelor, probabil și pentru că noi nu suntem specialiști în domeniu.

Dar ne pasă, vrem să contribuim și ne-am hotărât să vorbim puțin despre uriașa problemă ecologică rezultată din zecile de miliarde de recipiente de apă și băuturi carbogazoase, dopuri și alte tipuri de containere din plastic care ajung în pământ și în ape în fiecare an.

Suntem convinși din propriile experiențe că, atunci când aflăm mai multe despre un lucru, tindem să îl privim cu alți ochi și, în cazul problemelor cu care ne confruntăm, ajungem să fim mai atenți, mai responsabili. Și este mare nevoie de asta, în special în cazul unei situații atât de grave, în care neglijența nu este doar urâtă, ci e de-a dreptul periculoasă pentru noi și pentru tot ceea ce ne înconjoară. 

Despre plastic

Cuvântul vine din greacă (plastikos) și definește ceva care poate fi modelat. Cea mai comună utilizare face referire la o gamă largă de materiale sintetice sau semi-sintetice a căror caracteristică principală este plasticitatea în timpul fabricării, care permite turnare, modelare, presare, extrudare etc. într-o mare varietate de forme.

Majoritatea materialelor polimerice (numite în limbajul comun plastice) sunt derivate petrochimice, însă unele sunt parțial naturale. Relativ ieftine, ușor de realizat, versatile, durabile și rezistente la apă, aceste materiale sunt folosite în absolut doate domeniile și au înlocuit treptat materialele tradiționale (lemn, metal, sticlă, fibre naturale, piele etc.) în foarte multe cazuri

Primul plastic realizat de om a fost Parkesine (patentat de către Alexander Parkes), în 1856, însă abia după 1920 se poate vorbi de o creștere evidentă a numărului de noi formule, cu producția de masă demarând în înii ’40 și, mai ales, anii ’50.

Despre degradare Ca regulă generală, produsele din plastic se

degradează natural extrem de greu – lucru care, de fapt, ar trebui să nu surprindă pe nimeni, pentru că tocmai aplicabilitatea largă, stabilitatea și durabilitatea (și costurile mici) le-au făcut atât de populare.

Sunt patru moduri prin care plasticele se degradează până la urmă natural (fotodegradare, degradare termooxidativă, degradare hidrolitică și biodegradare de către microorganisme), însă  procesele durează foarte mult.

Un produs din plastic (cum ar fi o “sticlă” din PET – polietilenă tereftalat) se degradează natural în perioade cuprinse între câteva zeci și câteva sute de ani, în funcție de condițiile de mediu (expuse la soare, îngropate în pământ, ajunse în apă etc.). Se estimează însă că anumite plastice urmează să reziste în natură până la 1.000 de ani sau mai mult… adică extraordinar de mult timp, iar, dacă nu facem ceva, acumulările vor fi inimaginabile.

Despre poluare Afectează pământul, apele, animalele și omul. Poluarea cu

plastic poate fi de multe feluri, însă trebuie reținut că marea majoritate vine de la produse de unică (sau redusă) folosință, pe care oamenii le utilizează și le aruncă în mai puțin de un an de la producerea lor.

Materialele plastice eliberează chimicale periculoase în sol, după care ajung în pânza freatică și pot afecta speciile care consumă apa. S-a demonstrat că substanțele respective afectează negativ și germinarea semințelor, lucru care, ultimativ, poate ajunge să afecteze și plantele sălbatice, dar și culturile.

Similar, substanțe periculoase sunt eliberate din plastice în râuri, lacuri, mări și oceane, afectând multe specii de animale, păsări și pești. Pericolul crește odată cu fragmentarea acestora – pentru că multe bucăți mici sunt ingerate și au un impact negativ asupra proceselor naturale care au loc în organism.

Biodegradarea (de către microorganisme), atunci când are loc, eliberează metan – un gaz cu puternic efect de seră care își aduce contribuția la încălzirea globală.

Evident, ciclul negativ nu se oprește aici, pentru că toate procesele de mai sus ajung să afecteze și sănătatea omului, direct sau indirect. Iar la asta se mai adaugă și urâțirea mediului în care trăim – urâțire pe care o putem observa ușor pe străzile orașelor noastre, în parcuri și spații verzi, dar și pe malul apelor sau la munte.

Aproape oriunde în țară am merge găsim produse plastice aruncate aiurea, iar problema e la fel de prezentă în marea majoritate a țărilor lumii, inclusiv în arii extrem de greu accesibile, cum ar fi largul oceanelor sau vârfurile lanțului Himalaya.

Despre consum și producție:

 Consumul casnic de produse din plastic a crescut continuu timp de mai bine de 50 de ani, crescând de la 5,5 milioane de tone în anii ’50 la 110 milioane de tone în 2009 (conform Programului pentru mediu al Organizației Națiunilor Unite).

 Iar producția generală de mase plastice se ridica la finele deceniului trecut la circa 290 de milioane de tone, din care “sticlele” din plastic (PET), dopurile și alte recipiente (PE-HD) cu durată scurtă de folosire reprezintă circa 19% (conform Plastics Europe – Association of Plastics Manufacturers). Pungile acoperă și ele un procent semnificativ din producție, fiind unele dintre cele mai comune produse plastice.

 Primul plastic realizat de om a fost Parkesine (patentat de către Alexander Parkes), în 1856, însă abia după 1920 se poate vorbi de o creștere evidentă a numărului de noi formule, cu producția de masă demarând în înii ’40 și, mai ales, anii ’50.

Metode de combatere a poluarii Este imposibil să

renunțăm la produsele din plastic, pentru că prezintă destule avantaje și ne fac viața mai ușoară. Însă putem face toți câte ceva pentru a afecta cât mai puțin mediul și, implicit, viața noastră și a generațiilor următoare.

Să reducem consumul, pe cât posibil, și să achiziționăm produse gândindu-ne și la modul în care ne pot afecta viața și mediul după ce nu le mai folosim.

Să încercăm să ne orientăm către produse cu durate mai lungi de folosire și să le evităm pe cele de unică folosință, ori de câte ori se poate.

Ce e de făcut?

Să colectăm deșeurile selectiv, ușurând reciclarea. Să nu aruncăm gunoaie în locuri nepotrivite și, foarte

important, să descurajăm astfel de acțiuni atunci când suntem martori la ele.

Să susținem inițiativele pozitive când există și să milităm pentru implementarea la nivel național și local a unor programe eficiente de colectare și refolosire.

Să participăm la acțiuni de curățire atunci când avem ocazia.

Să ne informăm și să îi ajutăm și pe alții să se informeze și să înțeleagă gravitatea situației și metodele prin care putem reduce consecințele negative.    


Recommended