Politici_sociale

8/6/2019 Politici_sociale

http://slidepdf.com/reader/full/politicisociale 1/132

NELA MIRCICĂ

INTRODUCERE ÎN POLITICI SOCIALE



© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008

Editură acreditată de Ministerul Educa Ń iei, Cercet ă rii şi Tineretului prin Consiliul Na Ń ional al Cercet ă rii Ş tiin Ń ifice

din ÎnvăŃă mântul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

MIRCICĂ, NELA

Introducere în politici sociale/ Nela Mircică. – Bucureşti:Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008.

ISBN 978-973-163-153-0

364:32.01

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă

şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă

şi se pedepseşte conform legii.

Ră spunderea pentru con Ń inutul şi originalitatea textuluirevine exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Andreea Gabriela DINUTehnoredactor: Brînduşa BĂRBAT

Coperta: Cornelia PRODAN

Bun de tipar: 06.03.2008; Coli de tipar: 8,25

Format: 16/61X86

Editura FundaŃiei România de Mâine

Bulevardul Timişoara nr. 58, Bucureşti, sector 6

Tel / Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro

e-mail: [email protected]







5

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 7

1. POLITICI SOCIALE: CONFIGURARE CONCEPTUALĂ ……. 11

2. ISTORIC AL PREOCUPĂRILOR DE PROTECłIE SOCIALĂ … 21

2.1. Acte de protecŃie socială înainte de Hristos ………………… 21

2.2. Acte de protecŃie socială după Hristos ……………………… 22

2.3. ProtecŃia socială în perioadele medievală şi modernă ………. 23

2.4. ProtecŃia socială în România ………………………………... 33

2.5. ProtecŃia socială în secolul XX ……………………………... 35

3. FUNDAMENTUL ECONOMIC ŞI ETIC

AL POLITICILOR SOCIALE …………………………………… 47

3.1. Componente economice ale politicii sociale ………………... 47

3.2. IntervenŃia statului în sistemul economiei de piaŃă …………. 51

3.3. Economia solidară – formă de protecŃie activă ……………... 53

3.4. Structurile politice ca agenŃi ai politicilor sociale …………... 56

3.5. JustiŃie socială şi redistribuire ………………………………. 58

4. SĂRĂCIE ŞI EXCLUZIUNE SOCIALĂ ……………………….. 64

4.1. ConsideraŃii asupra sărăciei şi nevoii umane ……………….. 64

4.1.1. Efecte psihologice ale sărăciei ………………………… 75

4.1.2. O tipologie a sărăciei ………………………………….. 76

4.2. Excluziune socială şi marginalizare ………………………… 79

5. BUNĂSTARE SOCIALĂ ŞI STAT AL BUNĂSTĂRII ………... 84

5.1. Premise ale statului bunăstării ………………………………. 85

5.2. Configurarea statului bunăstării în Ńările nordice, Germania,

Marea Britanie şi SUA ……………………………………… 87

5.3. Aspecte ale evoluŃiei statului bunăstării …………………….. 92



6

6. COMPONENTE ALE POLITICII SOCIALE …………………… 96

6.1. RepartiŃia veniturilor ………………………………………... 96

6.1.1. O politică a veniturilor …………………………… 98

6.2. Politici în domeniul ocupării ………………………………... 99

6.3. Salariul ca venit fundamental ……………………………….. 101

6.4. ProtecŃia socială ……………………………………………... 103

6.4.1. Asigurările sociale – formă a protecŃiei sociale ….. 106

6.4.2. AsistenŃa socială – formă a protecŃiei sociale ……. 110

7. UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI POLITICILE SOCIALE ………… 114

7.1. Devenirea UE ……………………………………………….. 115

7.2. InstituŃii ale UE ……………………………………………... 1207.3. Noi principii ale UE ………………………………………… 122

7.4. Politica socială a UE ………………………………………... 123

Bibliografie …………………………………………………………. 129



7

INTRODUCERE

Această lucrare reprezintă o analiză exhaustivă a politicilor

sociale. Ea se adresează deopotrivă studenŃilor (viitori specialişti

în sociologie şi nu numai) şi specialiştilor în ştiinŃele socio-umane.Problematica politicilor sociale dobândeşte astăzi o semni-

ficaŃie deosebită, într-o societate aflată în schimbare rapidă. Ea

necesită un grad ridicat de acuitate, fiindcă de modul în care sunt

soluŃionate problemele sociale actuale depinde dezvoltarea

socială ulterioară. ProtecŃia socială constituie o parte importantă

a societăŃii ca sistem. Este un ansamblu unitar de componente,

acŃiuni, strategii de a căror bună funcŃionare depind eforturilesocietăŃii de combatere a sărăciei, de creştere a bunăstării, de

reducere a inegalităŃilor sociale. ProtecŃia socială are un caracter

umanitar, prin excelenŃă, indiferent de regimul politic al unui

stat. Ea este acea parte a aparatului social care se ocupă de

distribuirea şi mai ales de redistribuirea veniturilor, astfel încât

toŃi membrii unei societăŃi să beneficieze de condiŃii de viaŃă

normale, condiŃii care să le permită să se dezvolte, să î şi pună în

valoare capacităŃile şi deprinderile.Societatea democratică a adus cu sine o societate civilă şi o

mass-media extrem de sensibile la aspectele delicate ale exis-

tenŃei individuale şi grupale, cum ar fi dreptul la educaŃie,

dreptul la sănătate, dreptul la muncă, accesul la informaŃie de

ultimă oră, dreptul neîngrădit la ascensiune profesională şi

socială. Toate aceste drepturi reclamă specialişti care să supra-

vegheze şi să surprindă dinamica devenirii şi respectării lor.



8

Dintotdeauna societatea s-a preocupat de categoriile defavorizate, însă societatea modernă are în vedere toate categoriile de

cetăŃeni. Orice cetăŃean, într-un moment sau altul al vieŃii sale,are nevoie de sprijinul comunităŃii, iar acest sprijin trebuie să vină la timp, cu multă afecŃiune şi înŃelegere pentru ca succesulreintegrării să fie garantat. Deciziile politicilor sociale au efecteimediate la nivelul situaŃiei cetăŃeanului, a omului de rând. Deaceea, decidenŃii din domeniul protecŃiei sociale (primarii delocalităŃi, practicieni din serviciile sociale de stat sau neguverna-mentale, parlamentari, experŃi, miniştri etc.) trebuie să fie res-

ponsabili şi să privească cu seriozitate rolul pe care îl au în bunadesf ăşurare a vieŃii cetăŃenilor. În caz contrar, consecinŃele suntgrave şi se întind pe o perioadă lungă de timp.

Deşi pare un domeniu accesibil tuturor (asistenŃă socială,şomaj, pensii, sărăcie etc. sunt termeni familiari), domeniulpoliticilor sociale nu este pentru amatori, ci este pentru un gruprelativ restrâns de profesionişti care Ńin cont de ştiinŃa nevoii

umane. Integrarea treptată în Uniunea Europeană aduce cu sinenoi reguli şi situaŃii la care trebuie să ne adaptăm. PriorităŃile cedecurg din integrarea europeană este benefic să se armonizezecu priorităŃile ce decurg din problematica internă, specifică. Deasemenea, nu trebuie neglijate problemele soluŃionate anterior înmod neeficient. Tocmai de aceea, această lucrare urmăreşte,printre altele, însuşirea şi utilizarea unui limbaj consensual în

domeniul politicilor sociale, care să reprezinte un cadru unitar deabordare a problemelor specifice de către toŃi studenŃii în ştiinŃelesociale, cât şi de viitorii specialişti în acest domeniu. Totodată,lucrarea î şi propune să ofere posibilitatea formării unei perspec-tive asupra evoluŃiei societăŃii româneşti în contextul integrăriieuropene. Ea oferă chiar instrumente de lucru pentru dezvoltareaabilităŃilor de cercetare, a capacităŃii de a găsi soluŃiile cele maipotrivite cu situaŃiile concrete întâlnite.



9

Lucrarea conŃine, în mod necesar, istoricul preocupărilorde protecŃie socială. E evident faptul că nu am putea să înŃelegem nevoile umane actuale f ără să le studiem în devenirealor. Momentele istorice importante conŃin o filosofie umanistă demnă de apreciere. Istoria este profesorul cel mai talentat, carene dă posibilitatea (în urma unei analize profunde) să desprindemconcluziile general valabile. Observăm cum valorile economicese împletesc pe tot parcursul istoriei protecŃiei sociale. Acestevalori sunt compatibile în condiŃiile respectării dreptului deafirmare a oricărui cetăŃean. Astăzi, mai mult ca oricând, avem

nevoie de spiritul de solidaritate, de gesturi de solidaritate comu-nitară şi social- economică, pentru o normală funcŃionare asocietăŃii. Emile Durkheim, în lucrarea sa „Diviziunea muncii”(tradusă şi la noi) face deosebirea între solidaritatea organică (specifică societăŃilor civilizate, contemporane) şi solidaritatea

mecanică (specifică societăŃilor arhaice). Într-un dicŃionar francezde economie şi ştiinŃe sociale (1998) se afirmă că viitorul tip de

economie trebuie să Ńină cont de problemele sociale, indiferentde legile stricte ale producŃiei bazate pe profit. Avem credinŃa că eficacitatea sistemului economic depinde de eficacitatea sistemuluisocial, de „starea populaŃiei”, de nivelul de trai, de ponderea„populaŃiilor defavorizate”. O economie performantă nu se poatedezvolta într-o societate aflată în „criză umană”, lipsită de valorişi coeziune socială. O economie solidară poate oferi locuri demuncă de lungă durată pentru re-inserŃia socială a şomerilor, aexcluşilor. Astfel, ea devine un mecanism de protecŃie activă apopulaŃiei cu efecte calitativ superioare soluŃiilor de protecŃiepasivă: redistribuire de venituri materiale şi financiare, carecreează dependenŃă şi lezează demnitatea umană.

Lucrarea continuă cu întreg aparatul conceptual al acesteidiscipline a sociologiei: nevoi umane, sărăcie, excluziune şimarginalizare socială, protecŃie socială (asigurări sociale şi

asistenŃă socială), deprivare materială şi nu numai, bunăstare



10

individuală şi colectivă, venituri etc. Sunt aduse în discuŃie

instituŃiile, legislaŃia şi persoanele implicate în activitatea de

protecŃie socială. Nu în ultimul rând, sunt relevate metodologia

de abordare a acestor situaŃii, precum şi modalităŃi de acŃiune,

posibile soluŃii de ieşire din criză. Aşadar, vă invităm să con-

sultaŃi cu atenŃie această problematică, pentru a vă întregi

imaginea de ansamblu asupra dinamicii societăŃilor, a societăŃii

româneşti în special, şi pentru a vă asigura succesul în activitatea

dumneavoastră de diagnoză şi intervenŃie socială.



11

1. POLITICI SOCIALE: CONFIGURARE

CONCEPTUALĂ

Devenirea politicilor sociale este strâns legată de evoluŃia

statului, de consolidarea statului naŃional, de evoluŃia drepturilor

sociale de-a lungul timpului. Politicile sociale au apărut dinnecesitatea de a rezolva o serie de nevoi sociale. Termenul

„politici sociale” este folosit pentru a desemna acele activităŃi

sau acŃiuni (e vorba de strategii, programe, legislaŃie, decizii

ş.a.), întreprinse de stat sau prin intermediul statului, care au ca

scop principal creşterea bunăstării individuale şi colective,

asigurarea unei vieŃi sociale normale pentru toŃi membrii

societăŃii. Este binecunoscut faptul că sistemele economice nu

pot asigura satisfacerea tuturor nevoilor sociale. De aceea, estenevoie de intervenŃia statului, prin politicile sale sociale, pentru

satisfacerea unor nevoi umane de protecŃie socială, de securitate

socială prin oferirea unor servicii sociale cum ar fi accesul la

educaŃie, la servicii de sănătate, asistenŃa persoanelor cu nevoi

speciale, a copiilor abandonaŃi, a bătrânilor ş.a.m.d. Cu alte

cuvinte, statul intervine şi reglementează relaŃiile dintre indivizi,

grupuri, comunităŃi, instituŃii sociale în vederea creşteriibunăstării sociale, prin intermediul redistribuirii unor resurse,

cum ar fi resursele materiale, de servicii, timp, financiare.

Astfel, statul elaborează programe care să combată sărăcia,

şomajul, excluziunea socială. Redistribuirea resurselor se face

către cetăŃeni, sub formă de pensii, ajutor de şomaj, asigurări de

sănătate, protecŃie adresată copiilor abandonaŃi sau proveniŃi din

familii numeroase, familiilor sărace (f ără venituri, sau cu

venituri insuficiente asigurării subzistenŃei), persoanelor aflate



12

în incapacitate temporară de muncă, persoanelor cu handicap

ş.a. Politicile sociale cuprind politici de stat, dar şi politici

colective sau private, în măsura în care formele non-statale de

politică socială se înscriu în sistemul legal, formal şi

instituŃional al statului respectiv. Politicile sociale pot să aibă ca

efect servicii gratuite pentru toŃi cetăŃenii (de exemplu, accesul

la educaŃie până la un anumit nivel), protecŃia indivizilor în

cazul pierderilor de venit (şomerii, pensionarii, victimele acci-

dentelor de muncă), suport de asistenŃă socială. Aşa cum se

exprima G. Poede, politica socială este privită în general ca set

de principii ce guvernează acŃiunea orientată spre scopuristabilite, altfel spus, mijloace şi scopuri ce trebuie să producă o

schimbare în comportamente, situaŃii, sisteme, practici sociale.

Prin politicile sale sociale, statul urmăreşte să asigure fiecărui

membru al societăŃii un minimum de standarde şi anumite

oportunităŃi. Politica socială are impact asupra bunăstării cetă-

Ńenilor, prin servicii şi venituri. Richard Titmuss arăta că

politicile sociale urmăresc trei obiective:

– dorinŃa de a asigura bunăstare pentru indivizi;– includerea unor obiective economice şi non-economice,

cum ar fi salariul minim sau standardele minime de conservare a

venitului;

– aproape toate politicile cuprind măsuri de redistribuire a

resurselor de la cei bogaŃi la cei săraci.

Actualmente, mecanismele de reglare, specifice economiei

de piaŃă, nu pot fi atât de eficiente încât să asigure bunăstareasocială, şi de aceea este nevoie de intervenŃia statului. Prin

intermediul politicii sociale, statul poate interveni în rezolvarea

unor disfuncŃii sau chiar conflicte, contribuind la menŃinerea şi

întărirea ordinii sociale. Politicile sociale pot fi privite ca funcŃii

compensatorii ale societăŃii, atunci când un sistem economico-

social nu utilizează întreaga forŃă de muncă disponibilă şi nu

poate ameliora adâncirea inegalităŃii sociale. Prin intermediul

politicilor sociale se protejează populaŃia supusă unor situaŃii de



13

risc, care au devenit din ce în ce mai numeroase în societăŃilecontemporane. Aici se înscriu asigurările de bătrâneŃe, boală,incapacitate de muncă. În situaŃie de risc se află şi grupurilesociale defavorizate, cum ar fi persoanele cu dizabilităŃi,familiile numeroase, adolescenŃii şi tinerii. Politicile sociale nuau în vedere numai satisfacerea unor nevoi individuale, ci şisatisfacerea unor nevoi colective (nevoi care nu sunt satisf ăcuteeficient de mecanismele de funcŃionare specifice pieŃei). E vorbade programe care au ca obiectiv asigurarea accesului la serviciieducaŃionale, medicale, servicii culturale, rezultatele dezvoltării

ştiinŃifice şi tehnologice (computere – Internet).Dezvoltarea politicilor sociale a fost determinată, pe planmondial, şi de elaborarea unor documente internaŃionale carestipulau respectarea unor drepturi economice şi sociale aleindivizilor. Astfel, DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omuluiadoptată de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite la 10 decembrie 1948 aproclamat drepturile economice, politice, sociale şi culturale aleoricărui individ, şi a recomandat statelor membre să le transpună

în practică. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului arată că orice persoană are dreptul la securitate socială, are dreptul lamuncă, la protecŃie împotriva şomajului, la condiŃii de muncă echitabile şi satisf ăcătoare, la salariu care să asigure fiecăruiindivid şi familiei sale o existenŃă corespunzătoare demnităŃiiumane. În cazul absenŃei resurselor, individul şi familia satrebuie protejate prin intermediul serviciilor sociale. Astfel,

statul este obligat să prevină consecinŃele negative rezultate dinfuncŃionarea nesatisf ăcătoare a pieŃei muncii şi a altor politiciale statului (politicile publice). Aceste drepturi se regăsesc înconstituŃiile statelor contemporane şi se înscriu în drepturileomului.

Obiectivul principal al politicilor sociale îl constituie cre ş-

terea bună st ă rii individuale şi colective, precum şi reducerea

inegalit ăŃ ii sociale. Trebuie precizat faptul că statul nu este

singurul furnizor al bunăstării într-o societate. Deşi protecŃia



14

socială şi bunăstarea sunt rezultat al politicilor sociale, ele se pot

realiza pe mai multe căi. Creşterea bunăstării şi protecŃia socială

„reprezintă o consecinŃă a efortului conjugat al mai multor factori:

piaŃa muncii, economia, sectorul neguvernamental, comunitatea”

(L.M. Pop, 2005) şi, am adăuga noi, familia.

Politicile sociale fac parte din ansamblul politicilor publice

ale unui stat. Politicile publice cuprind, pe lângă politicile sociale,

politicile economice, fiscale, salariale, politici de protecŃie a

mediului, politici demografice, de locuire, politici de urbanizare

etc. Toate aceste politici sunt constituite din activităŃi, proiecte,

măsuri, management, strategii, metode prin care autorităŃilecentrale şi locale intervin în domeniile de mai sus pentru a

asigura o bună desf ăşurare a activităŃii în cadrul lor şi pentru a

asigura o dezvoltare socială normală pe ansamblu. Prin urmare,

politicile publice constituie ansamblul politicilor statului. Poli-

ticile sociale interferează cu politicile publice; au obiective

comune, politicile sociale fiind mai preocupate de securitatea

socială a anumitor categorii de persoane, ceea ce înseamnă că

între ele nu există bariere, graniŃe rigide. Ele se întrepătrund, seinfluenŃează reciproc. Politicile sociale, în conŃinutul şi în desf ă-

şurarea lor, sunt influenŃate îndeosebi de politicile economice.

Putem spune că politicile sociale sunt o parte a politicilor

publice, iar politicile publice sunt incluse în politicile sociale.

Politicile sociale sunt elaborate şi promovate, la nivel central şi

local, şi cu sprijinul comunit ăŃ ii. De altfel, veniturile pentru

acoperirea cheltuielilor pentru protecŃie socială provin din:– bugetul de stat;

– bugetele locale;

– bugetul de asigurări sociale;

– fonduri speciale.

ProtecŃia socială poate fi definită ca ansamblul de acŃiuni,

decizii, măsuri întreprinse de societate pentru prevenirea, dimi-

nuarea sau înlăturarea consecinŃelor unor evenimente conside-

rate ca fiind riscuri sociale care ameninŃă condiŃiile normale de



15

viaŃă ale populaŃiei. Sistemul de protecŃie socială este diferit dela o Ńară la alta, atât prin prestaŃiile acordate, al numărului şicategoriilor de beneficii, cât şi al structurii şi eficacităŃii măsu-rilor întreprinse. Politicile sociale trebuie să asigure cetăŃenilorcondiŃii rezonabile de viaŃă, respectiv un nivel de trai decent. Labaza protecŃiei sociale stă principiul solidarităŃii umane, careeste reglementat de ConstituŃia României. Factorii care influen-Ńează politica socială a unui stat sunt:

– factori ideologici şi politici;– factori culturali;

– factori structurali;– factori economici;– factori transnaŃionali;– instituŃiile interne implicate în politicile sociale.Politicile sociale se bazează pe transferuri băneşti (ajutor

social, transferuri universale, asistenŃă socială), şi transferuri înnatură (prestări de servicii). Atunci când vorbim de transferuri,avem în vedere cele două mari domenii ale protecŃiei sociale:

– asigurările sociale, bazate pe beneficii contributorii;– asistenŃa socială, bazată pe beneficii noncontributorii.Activitatea economică este una din trăsăturile fundamentale

ale omului, deoarece în acest fel, omul î şi poate exprima poten-Ńialul creativ şi capacitatea de construire a realităŃii sociale. Pefondul realităŃii economice (şi nu numai) se accentuează o seriede probleme sociale, dintre care unele pozitive (coeziune socială,

dezvoltare culturală, dezvoltarea ştiinŃei), iar altele negative(sărăcie, marginalizare, excludere socială, delincvenŃă, violenŃă etc.). În acest context s-au dezvoltat politicile sociale, având învedere atitudinile, programele, acŃiunile îndreptate spre rezol-varea diferitelor probleme sociale. Cătălin Zamfir afirmă că politicile sociale sunt ansamblul mijloacelor folosite de stat şi decolectivităŃile locale pentru a corecta disparităŃile sociale, consi-derate inacceptabile din punct de vedere social şi pentru a

asigura tuturor accesul la bunurile apreciate a fi indispensabile



16

desf ăşurării unei vieŃi sociale normale. Trebuie precizat că statuleste cel care elaborează politicile sociale (cu sprijinul comuni-tăŃilor), iar evaluarea şi analiza acestora se realizează la nivel deŃară. Obiectivele politicilor sociale sunt, conform analizei între-prinse de M. Preda:

– eficienŃă în folosirea resurselor;– distribuirea acestora în acord cu echitatea sau justiŃia;– păstrarea libertăŃii individuale.Trebuie precizat că politicile sociale nu se limitează la

protecŃie şi securitate socială. Este adevărat că politica socială,

privită la nivel restrâns, vizează aspectele care Ńin de stareamaterială a cetăŃeanului (veniturile sau securitatea socială) şiaspectele ce Ńin de îngrijirea personală (serviciile de asistenŃă socială). În sens larg, însă, politica socială vizează aspecteleeducaŃiei, sănătăŃii, locuirii, ocupării (forŃei de muncă) şi chiarprobleme legate de mediu, cultură, ordine publică şi apărarenaŃională. Iată că se confirmă conjugarea eforturilor comune alepoliticilor sociale şi a celorlalte politici publice în atingerea

scopului comun, acela de a asigura condiŃii normale de desf ă-şurare a vieŃii sociale. Aşa cum arăta Ioan Mărginean, politicasocială reprezintă acŃiunile guvernelor în promovarea bunăstăriiindividuale şi sociale prin orice instrument, fie acesta economic,social sau de altă natură.

Bunăstarea individuală şi colectivă este asigurată, pornindde la eforturile individuale conjugate cu eforturile colective şi

sociale:– piaŃa muncii. E vorba de veniturile care rezultă dinmuncă (salarii, profit, bonusuri);

– veniturile private (individuale) rezultate din economii,vânzări, asigurări private, venituri aduse de proprietăŃi (chiriile);

– sisteme de întrajutorare tradiŃionale (bazate pe volunta-riat), cum ar fi biserica, familia, rudele, prietenii.

– organizaŃiile nonguvernamentale;

– statul prin intermediul politicilor sale sociale.



17

Conform rolului social pe care statul şi l-a asumat, acesta

redistribuie bunăstarea individuală în scopul creşterii bunăstării

sociale.

Resursele statului în vederea susŃinerii cheltuielilor sociale

sunt constituite din următoarele venituri redistribuite: taxe,

impozite şi fonduri sociale. Acestea sunt colectate în bugetul de

stat şi în bugetele locale, care sunt resursele principale ale

statului şi ale autorităŃilor locale, de care dispun pentru a finanŃa

politicile sociale. Tipologia şi mărimea taxelor şi impozitelor

sunt stabilite de politica fiscală a statului respectiv. Politica fiscală

exercită influenŃe asupra bunăstării şi protecŃiei sociale în cadrulsocietăŃii. Statul intervine în protecŃia socială şi prin politica sa

fiscală. De exemplu, taxele şi impozitele ridicate descurajează

ofertanŃii de servicii private în domeniul social (un efect nedorit,

întrucât între stat şi piaŃa privată de furnizori de servicii sociale

trebuie să existe un echilibru benefic pentru membrii societăŃii).

Statul poate interveni pozitiv prin reducerea impozitelor pe veni-

turile cheltuite pentru cumpărarea de servicii sociale furnizate de

piaŃa privată (servicii de sănătate, asigurări, educaŃionale), saureducerea impozitelor pe venituri în funcŃie de numărul persoa-

nelor aflate în întreŃinere.

Taxele sunt plăŃi f ăcute de persoane fizice şi persoane

juridice pentru servicii specifice prestate de către instituŃiile

publice în favoarea acestora. Precizăm că plata taxelor nu este

voluntară, ci obligatorie.

Impozitele sunt acele plăŃi obligatorii pentru toate persoa-nele fizice şi juridice, stabilite prin lege, dar f ără a primi în

schimb anumite servicii prestate de instituŃiile publice. Impozi-

tele sunt de două feluri: impozite directe şi impozite indirecte.

Impozitele directe se percep nemijlocit de la persoanele fizice şi

juridice pentru veniturile şi bunurile prevăzute de lege, cum ar fi

impozitele pe venit, salariu, proprietăŃi. Impozitele indirecte sunt

variabile, în funcŃie de consum, deoarece sunt percepute pentru

consum, nu în funcŃie de venit. Taxa pe valoarea adăugată şi



18

accizele sunt exemple de impozite indirecte aplicate consumului.Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un procent care se adaugă la formarea costului oricăror mărfuri supuse schimbului (tran-zacŃiei financiare), indiferent dacă avem de-a face cu materiiprime sau cu produse finite. Această taxă se regăseşte în toateŃările Europei, iar la noi taxa pentru consum a fost introdusă înanul 1993. Accizele sunt impozite care se percep pentru con-sumul unor produse considerate a fi de lux, cum ar fi: cafea,tutun, alcool, haine din blană naturală. S-a constatat că cerereapentru aceste produse nu scade, în condiŃiile creşterii progresive

a preŃurilor.Fondurile sociale sunt o altă categorie de resurse alestatului pentru satisfacerea nevoilor sociale de protecŃie socială.Fondurile sociale se constituie din cotizaŃii sociale. În Româniapostdecembristă s-au constituit următoarele fonduri: Fondul deşomaj, Fondul de asigurări sociale de sănătate, Fondul social desolidaritate socială, Fondul de asigurări sociale (fondul depensii). Aceste fonduri sunt susŃinute atât de angajaŃi, cât şi deangajatori (din salarii şi din profit).

Bugetele locale (judeŃene şi ale localităŃilor) se constituiedin taxe locale, din transferuri de la bugetul de stat, sub formasumelor de echilibrare şi din transferuri de la bugetul de stat cudestinaŃie specială.

În politica sa socială, statul intervine acordând:– beneficii sau transferuri sociale (transferuri monetare,

transferuri în bunuri);– servicii sociale (servicii educaŃionale, de sănătate,

acordate unor categorii considerate a fi vulnerabile);– gratuit ăŃ i (producerea unor servicii sau plata celui care

le produce);– subven Ń ii acordate celui care produce anumite servicii sau

pentru cumpărător;

– scutiri de taxe şi impozite.



19

Într-o analiză prezentată şi publicată în 2005, L.M. Popidentifică şi explică toate aceste modalităŃi de intervenŃie astatului în influenŃarea bunăstării, prin politica sa socială. Astfel,atât beneficiile (transferurile), cât şi serviciile sociale pot fi detip contributoriu sau asiguratoriu, de tip noncontributoriu.Acordarea beneficiilor de tip contributoriu sau asiguratoriu estecondiŃionată de plata unei contribuŃii, care este obligatoriepentru toŃi cei care muncesc şi au venituri. În aceste condiŃii,persoanele contribuabile pot să beneficieze de pensii (de vârstă,de invaliditate, de boală), de concediu de maternitate plătit, de

ajutor de şomaj, de servicii de sănătate, acordate în România.Beneficiile noncontributorii sunt de două tipuri: beneficii sau

servicii universalist categoriale şi beneficii sau servicii de

asisten Ńă socială . Beneficiile universalist categoriale se acordă tuturor indivizilor sau anumitor categorii de indivizi (copii,persoane vârstnice, familii cu copii). Beneficiile sau serviciile deasistenŃă socială sunt acordate persoanelor considerate a fidefavorizate, sărace etc. e vorba de familii dezorganizate, familii

cu risc crescut de abandonare a copiilor, persoane cu dizabilităŃi,familii sărace ş.a.m.d. AsistenŃa socială se acordă după o analiză amănunŃită, sub mai multe aspecte, a individului, familiei,gospodăriei. Această analiză vizează posibilităŃile financiare alefamiliei respective, bunurile (tipul lor) din dotarea gospodăriei,accesul pe care membrii familiei îl au la diverse servicii, climatulexistent în familie. Această analiză stabileşte nevoile familiei şi

măsurile ce se impun pentru satisfacerea acestor nevoi. Această analiză a mijloacelor de trai trebuie să se realizeze temeinicpentru identificarea nevoilor individuale şi familiale reale,personalizate. Numai astfel devine cu putinŃă acordarea unorbeneficii adecvate, utile. Tot o astfel de analiză poate stabilidacă persoana poate fi ajutată în mediul ei familial-social, sauprin instituŃionalizare, în condiŃii rezidenŃiale speciale.

Transferurile sociale pot să fie: unice (se acordă o singură

dată) sau sistematice (se acordă săptămânal sau lunar, pentru o



20

perioadă de timp delimitată, sau pe viaŃă – în anumite situaŃii,beneficiul se extinde asupra descendenŃilor direcŃi sau asuprapersoanelor aflate în întreŃinerea beneficiarului, după moar-tea sa).

Principalele categorii de servicii sociale sunt:– în educaŃie, şcolarizarea gratuită sau subvenŃională a

copiilor până la o anumită vârstă;– în domeniul sănătăŃii, serviciile sunt gratuite sau de tip

asiguratoriu. În cea din urmă situaŃie (aceea de contribuŃie)serviciile de sănătate se acordă în funcŃie de nevoia individului,

dar şi în funcŃie de contribuŃie;– în domeniul protecŃiei sociale a unor categorii socialedefavorizate: copii abandonaŃi, persoane cu handicap;

– în domeniul asistenŃei sociale, în genere: servicii deprevenŃie, de consiliere (pentru o mai bună adaptare la mediulsocial şi la cerinŃele sociale), servicii acordate nevoiaşilor.

GratuităŃile se referă la acordarea unor bunuri sau servicii,la încurajarea consumului acestora, chiar la obligativitatea

consumului acestora (cum ar fi serviciile educaŃionale gratuite,până la o anumită vârstă). Anumite gratuităŃi creează situaŃia deegalitate de şansă a indivizilor şi echitatea distribuirii unor resurse în societate.

SubvenŃiile conduc la încurajarea consumului anumitorbunuri şi servicii, considerate a fi strict necesare.

Scutirile de taxe şi impozite. În politica socială a unui stat,

anumite categorii de persoane sunt scutite, parŃial sau total deplata taxelor sau impozitelor, pentru a influenŃa bunăstarea lor.



21

2. ISTORIC AL PREOCUPĂRILOR

DE PROTECłIE SOCIALĂ

2.1. Acte de protecŃie socială înainte de Hristos

Preocupări de identificare a unor modalităŃi viabile de

ajutorare a oamenilor nevoiaşi fiinŃează cu mult înainte deHristos. Antropologia, lingvistica, etica, religia, ştiinŃele juridice,prin studiile lor istorice, confirmă aceste preocupări îndepărtate în timp şi relevă evoluŃia lor.

SocietăŃile arhaice, prin socializarea specifică societăŃilortradiŃionale, prin modelele de comportament indus şi prinelaborarea unor norme de drept, încercau să asigure un anumitstandard material pentru toŃi oamenii şi să evite în acest fel

grave disfuncŃii sociale. Grăitor în acest sens este Codul regeluiHammurabi, care a apărut în 1750 î.H. Acesta este un cod al justiŃiei care conŃine, printre altele, cerinŃa adresată poporului(mai exact, obligaŃia oamenilor) de a-i ajuta pe cei aflaŃi însuferinŃă. Astfel, oamenii erau determinaŃi să se solidarizeze cucei aflaŃi în momente de cumpănă, să î şi îndrepte privirea cătrecei neajutoraŃi. Mărturiile istorice arată că pe la 1200 î.H.credincioşii de pe meleagurile Israelului aveau convingerea că Dumnezeu aşteaptă ca oamenii cu stare să îi ajute pe cei maisăraci. Studiile lingvistice ne arată faptul că în jurul anului 500 î.H., în Grecia apare cuvântul „filantropie”, care înseamnă dragoste de oameni. Cuvântul filantrop provine din grecescul filos (dragoste, ataşament) şi anthropos (faŃă de oameni). Laacea vreme, cetăŃenii oraşelor state greceşti numite „Polis” erauorientaŃi să doneze bani care să fie folosiŃi în scopuri publice şi

pentru persoanele sărace. În acest fel, s-a instituŃionalizat



22

termenul filantropie. Astăzi utilizăm expresiile: „instituŃii filan-tropice”, „acte filantropice”, „evenimente filantropice” ş.a.

În China anilor 300 î.H., Confucius în „Analectele” sale nevorbeşte despre oameni ca fiind fiinŃe sociale. Ca fiinŃe sociale,oamenii sunt îndreptăŃiŃi să beneficieze de „simpatie”. Termenulreflectă ajutorarea celor nevoiaşi. La Roma, tradiŃia din AnnonaCivica (anul 100 î.H.) ne relevă faptul că familiile patricieneerau stimulate să vândă cereale, la preŃuri reduse, familiilornevoiaşe. Uneori, patricienii distribuiau cereale, în mod gratuit,cetăŃenilor care se aflau în imposibilitatea de a le achiziŃiona la

preŃuri reduse.

2.2. Acte de protecŃie socială după Hristos

Este binecunoscut faptul că Iisus Hristos propovăduiadragostea pentru oameni, argumentând că aceasta este voia luiDumnezeu. Dragostea pentru oameni însemna, printre altele, a împărŃi bunurile cu ceilalŃi, valorile cu adevărat importante fiind

cele morale, ele apropiindu-l pe om de Dumnezeu. În jurulanului 313 d.H., creştinismul este tot mai răspândit în imperiulroman, iar împăratul Constantin este nevoit să legifereze religiacreştină. Astfel, bisericii îi revine sarcina de a intermedia şi de asupraveghea ajutorarea săracilor de către populaŃia avută. Actelede ajutorare se concretizau, în principal, în donaŃii, în bunurioferite, prin intermediul instituŃiei bisericeşti, de persoanele mainorocoase persoanelor mai puŃin norocoase. De altfel, instituŃiile

religioase „au reprezentat multă vreme cadrul teoretico-ideo-logic şi acŃional în eforturile de a găsi o rezolvare problemelorsociale dificile” (G. Poede, 2002).

Anul 400 d.H. este menŃionat în lucrările religioase ca fiindanul în care Sfântul Vasile cel Mare a înfiinŃat în CezareeaCapadochiei primele locuinŃe pe lângă biserici. Sunt menŃionate,de asemenea, preocupările lui pentru ajutorarea copiilor.¨În

această perioadă, în India sunt înfiinŃate primele „spitale”.



23

Scopul lor era acela de a-i adăposti pe cei săraci şi pe cei inapŃisă se ajute singuri (persoane cu handicap). Am putea spune că aceste „spitale” sunt primele forme de azil. Mai târziu (500 d.H.)această formă de adăpostire apare în China şi Orientul Mijlociu.În anul 542 d.H. apare primul „spital” în Europa, la Lyon(FranŃa). L’Hôtel Dieu a fost prima aşezare de acest fel,organizată de oamenii religioşi şi de voluntari. Religia islamică a fost preocupată şi ea de soarta săracilor. Astfel, urmaşii luiMohamed au introdus taxa Zakat (650 d.H.), aceasta fiind unadintre cele cinci datorii obligatorii ale credinŃei islamice de la

acea vreme.

2.3. ProtecŃia socială în perioadele medievală şi modernă

În anul 1084 au apărut şi în Anglia adăposturi asemănătoarecelor din FranŃa. Biserica romană emite, în anul 1100, un docu-ment numit DECRETUM, care conŃine legi, canoane, principiiale unui cod teologic privind caritatea. Mai precis, este vorba de

o interpretare a teoriei şi practicii carităŃii. Acest documentbisericesc stabilea obligaŃia legală şi morală a persoanelorbogate de a-i ajuta pe cei săraci. În anii următori, Anglia faceprogrese remarcabile în înŃelegerea problemelor sociale. Seconturează clar deosebirea dintre „worthy poor” (expresie caredesemnează persoane în vârstă, persoane cu handicap, văduve,copii abandonaŃi) şi „unworthy poor” (expresie care desemnează persoane apte de muncă, dar care nu găsesc de lucru).

O organizare riguroasă a activităŃii de ajutorare apare înEuropa medievală când se hotărăşte desf ăşurarea unor activităŃide înregistrare a persoanelor sărace şi activităŃi de strângere defonduri pentru ajutorarea lor. Pentru prima dată, atenŃia esteorientată către crearea de locuri de muncă pentru persoanele apteşi care nu găsesc de lucru. Se întrezăresc forme ale politicilorsociale, forme gândite de Juan Luis Vives şi folosite în oraşele

europene. Regăsim unele dintre ideile sale în ceea ce se numeşte



24

POOR LAWS din Anglia sau, mai târziu, din America înperioada ei colonială. În Anglia a fost elaborat chiar un statut allucrătorilor (1349), care prevedea ca aceştia să muncească peaceeaşi moşie pentru lorzii care îi ajutau, asigurându-le un loc demuncă. Tot în Anglia se conturează reguli de distribuire aajutorului destinat categoriei săracilor. Astfel, judecătorii localiau primit în anul 1531 împuternicirea de a elibera „certificate decerşetor” doar pentru anumite categorii de săraci, cum ar fibătrânii şi persoanele cu handicap (aflaŃi în imposibilitatea dea-şi asigura bunurile necesare traiului). În acelaşi timp, au fost

stabilite pedepse deosebit de grave pentru persoanele carecerşeau, deşi erau apte de muncă. Încă de la 1536, Henric alVIII-lea a elaborat un sistem de categorisire a oamenilor săracişi bogaŃi. De asemenea, au fost concepute proceduri de transferde venituri de la cei bogaŃi la cei săraci, prin colectare de donaŃiişi distribuire a lor către categoria cea mai numeroasă, cea asăracilor. În acest fel s-a realizat o centralizare la nivel na Ń ionala ac Ń iunilor de protec Ń ie socială . ActivităŃile de protecŃie socială

de la acea vreme se desf ăşurau numai cu voluntari. Guvernul dinvremea domniei lui Henric al VIII-lea s-a ocupat de legiferareaacestor activităŃi şi a emis o lege, cunoscută sub denumirea de„Legea sărăciei”.

Aceste demersuri se concretizează în 1601 într-o regle-mentare juridică extrem de importantă – Elisabethan Poor Law („Legea săracilor”). Această lege a constituit timp de două sute

de ani cadrul legislativ de desf ăşurare a activităŃilor de protecŃiesocială, de tratament social al celor dezavantajaŃi. Această legereglementa:

a) administrarea ajutorului pentru săraci, constituit la nivellocal, prin colectarea taxelor plătite de toŃi membrii unei parohii;

b) organizarea unor programe de ucenicie pentru copiiisăraci;

c) dezvoltarea unor ateliere de lucru pentru persoanele

dependente.



25

Anglia secolului XVII s-a confruntat cu probleme socialeextrem de dificile, ceea ce a f ăcut să crească şi mai mult rolulbisericii în rezolvarea problemelor populaŃiei extrem de sărace.În această perioadă, diferite personalităŃi s-au implicat înameliorarea vieŃii populaŃiei aflată la periferia societăŃii, însituaŃie de marginalizare. Vincent Paul a considerat absolutnecesară sporirea numărului organizaŃiilor de caritate şi intensi-ficarea activităŃii bisericii pentru a micşora efectele sărăciei, alebolilor, ale handicapului. Lupta împotriva sărăciei a fostsusŃinută nu numai de actele de caritate, ci şi de dezvoltarea

sistemului de muncă. La Bristol, în 1687, au apărut „woryhouse-system” şi „alm houses”. În acest context social secreează locuri de muncă în casele de copii şi de bătrâni. Înschimbul unor bunuri care să le asigure subzistenŃa, nenumăratepersoane îngrijesc copii şi bătrâni. Sistemul se răspândeşte curepeziciune în toată Europa. Considerăm că această categorie vadeveni mai târziu (secolul XX), categoria personalului specializat

în activităŃi de asistenŃă socială. SituaŃia economico-socială precară a populaŃiei determină instituŃiile engleze să elaboreze în1795 sistemul Speenhamland , prin care se determină un prag alsărăciei. Gospodăriile erau monitorizate, iar atunci când sesituau sub acest prag oficial al sărăciei se oferea sprijin, înfuncŃie de numărul persoanelor din familie şi de preŃul pâinii.Fenomenul sărăciei începe să fie înŃeles mai bine şi soluŃionatmai temeinic. La Glasgow, Thomas Chalmers (predicator şimatematician, în acelaşi timp) a dezvoltat în 1819 un sistemparticular de acŃiuni filantropice, bazat pe voluntariat. Persoanelecu nevoi erau ajutate cu regularitate. Se spune că predicatorul îi încuraja psihologic pe voluntari.

Cu toate acestea, apar idei noi în interpretarea acŃiunilor deajutorare a nevoiaşilor. Se sugerează o micşorare a responsa-bilităŃii guvernelor faŃă de aceste categorii de populaŃie. AtenŃia

se îndreaptă către soluŃii de „autoajutorare”.



26

Fenomenul social al sărăciei a stimulat gândirea socială şifilosofică. De-a lungul timpului, s-au exprimat diferite opinii înceea ce priveşte responsabilitatea pentru existenŃa sărăciei. Înprima jumătate a secolului al XIX-lea, guvernele încep să nu î şimai asume concret responsabilitatea faŃă de persoanele aflatesub pragul sărăciei. Termenul de „autoajutorare” prinde contur în existenŃa reală. Ideologiile politice intră în dezbateri consis-tente cu privire la existenŃa sărăciei. Astfel, liberalii consideră că fenomenul sărăciei este situat în afara controlului indivizilor, iaroamenii săraci sunt nevoiŃi să suporte efectele acestor circums-

tanŃe. Pentru liberali, sursa sărăciei se află în sistemul econo-mico-social, iar soluŃiile nu sunt situate la nivel individual, ci lanivelul întregii societăŃi, prin interven Ń ii care să corecteze

inechit ăŃ i sistemice. Deşi liberalii au lansat ca soluŃie sigură reducerea drastică a bugetelor programelor de protecŃie socială,aceasta nu a avut efecte vizibile asupra fenomenului sărăciei. Pede altă parte, conservatorii consideră că sărăcia este o problemă

individuală, oamenii sunt responsabili în mod exclusiv pentruexistenŃa situaŃiei de sărăcie extremă, iar soluŃia unică şi sigură este obŃinerea şi păstrarea unui loc de muncă. Observăm că atâtconservatorii, cât şi liberalii sunt de părere că programele guver-namentale supradimensionate nu au f ăcut altceva decât să creezeşi să întreŃină dependenŃa persoanelor sărace faŃă de donaŃii.Aceste două puncte de vedere au alternat în „istoria mai largă asărăciei” (G. Poede, 2002) încă din Evul Mediu.

În Evul Mediu timpuriu, prosperitatea şi sărăcia erau atri-buite graŃiei divine, iar oamenii trebuiau să î şi accepte soarta cuumilinŃă. Cu toate acestea, săracii se considerau superiori dinpunct de vedere moral celor bogaŃi, cu atât mai mult cu câtsărăcia rezulta din renunŃarea voită la avere şi putere. Religia a jucat un rol esenŃial în formarea acestei atitudini, deoarecesăracii reprezentau un ideal religios. Lucrările de specialitate

menŃionează faptul că săracii, la acea vreme, erau folosiŃi de cei



27

bogaŃi pentru ispăşirea păcatelor. Aceştia din urmă aveau

posibilitatea să adopte un comportament creştinesc prin oferirea

de pomeni celor nevoiaşi. Aşadar, în evul mediu timpuriu,

sărăcia, deşi era asociată cu efectele economice, nu era privită ca

fiind o patologie socială. Săracii constituiau, în concepŃia acestei

epoci, o parte intrinsecă a unei societăŃi organice, cele trei

status-uri sociale, existente la acea vreme (clerul, războinicii,

agricultorii), nu erau decât reflectarea ordinii stabilite de divini-

tate. Tocmai de aceea sunt atât de fireşti actele de caritate,

preocuparea pentru soarta celor nevoiaşi. Deşi greu de suportat,

sărăcia era la acea vreme o virtute. Şi mai virtuoase eraugesturile de ajutorare venite din partea clasei înstărite economic.

Istoria relevă că însuşi Sfântul Louis, rege al FranŃei, a încercat

o astfel de virtute în secolul al XIII-lea, servind el însuşi cu

pâine şi vin pe săracii chemaŃi la masa lui.

Legea Săracilor (Poor Law Act ) din 1601 şi Amendamentul

Legii Săracilor (Por Law Amendament Act ) din 1834 au repre-

zentat baza legislativă pentru combaterea sărăciei până însecolul XX. Aceste două legi reprezintă repere importante în

istoria activităŃilor de protecŃie socială, cu atât mai mult cu cât

ele marchează epoci diferite ale istoriei omenirii şi ale istoriei

protecŃiei sociale. E de la sine înŃeles că prima lege a apărut în

perioada medievală, dominată de spiritul religios, iar cea de a

doua lege a apărut în epoca modernă, într-un climat social şi

teoretic dominat de spiritul liberal. Dacă în evul mediu timpuriu

sărăcia reprezenta o virtute, însoŃită de o moralitate înaltă (persoanele înstărite întrecându-se în a-i ajuta pentru a dobândi

şi ei virtuŃi morale), în perioada modernă, ajutorul devine

stigmatizant pentru cei ce îl primeau.

Războaiele de cucerire conduse de Napoleon în perioada

1799-1815 au avut efecte şi în domeniul protecŃiei sociale. Ele

au determinat schimbări importante ale atitudinii majorităŃii

statelor europene faŃă de populaŃia săracă:



28

– războaiele napoleoniene au determinat o răspândirerapidă a ideilor RevoluŃiei Franceze şi au influenŃat indirectschimbarea convingerilor în ceea ce priveşte rolul statului;

– aceste războaie au avut drept consecinŃe creşterea numă-rului săracilor, apariŃia foametei, creşterea inflaŃiei, sărăcireamasivă.

Prin urmare, problemele sociale generate de război, lipsade fonduri a comunităŃilor locale, debutul industrializării şiapariŃia unor noi clase sociale au condus la limitarea ajutoareloracordate săracilor şi la adoptarea atitudinii liberale faŃă de

protecŃia socială, datorată lipsei cronice a resurselor. În domeniulfilosofiei sociale se manifestă, în această perioadă, utilitarismul(în fază incipientă). Acest curent al filosofiei moral-politice sedeclară împotriva corupŃiei morale şi a demotivă rii muncii (Jeremy Bentham, Introducere în principiile morale şi legisla Ń ie),care apar la persoanele ce beneficiază de ajutorare. Economistulenglez David Ricardo relevă faptul că ajutoarele pentru săraciduc în mod direct la scăderea salariilor (datorită taxelor şi

impozitelor mari) şi la extinderea sărăciei la persoanele caremuncesc. Pentru Mathus ( Eseu asupra popula Ń iei, 1798), sărăciase datorează creşterii inegale a populaŃiei şi a resurselor.

Amendamentul Legii Săracilor (1834) este influenŃat deideologia liberală. Anglia e Ńara care a adoptat măsuri concretede limitare a ajutoarelor şi de condiŃionare a acordării lor.Amendamentul Legii Săracilor a rezultat din Raportul comisiei

regale (1832) asupra problemei ajutoarelor acordate săracilor.Raportul exprima clar opŃiunea pentru limitarea ajutoareloracordate persoanelor cu handicap. În privinŃa celor apŃi demuncă, ajutoarele au fost reduse drastic, scopul fiind motivareaangajării acestora pe piaŃa muncii. Raportul a introdus treiprincipii revoluŃionare (conform Luana Miruna Pop, 2005):

– principiul eligibilit ăŃ ii reduse, aplicat persoanelor apte demuncă pentru a nu le crea dependenŃă faŃă de ajutoarele paro-

hiale şi pentru a-i motiva să muncească;



29

– principiul testului caselor de muncă , folosit ca uninstrument de încurajare al eligibilităŃii reduse. Persoanele aptede muncă erau obligate să locuiască în aceste „case” şi să muncească în schimbul unor ajutoare modeste. Aici existaucondiŃii de viaŃă situate sub nivelul condiŃiilor în care trăia unmuncitor sărac. Cei care locuiau în aceste case de muncă seseparau de familiile lor;

– principiul centraliză rii administrative a ajutoarelor . S-ahotărât centralizarea din punct de vedere administrativ alajutoarelor, în scopul reducerii incompetenŃei şi corupŃiei la

nivel local. Ajutoarele erau colectate de la membrii parohiei, subforma unei taxe pentru să raci, de către un consiliu ales degardieni care aveau sarcina de a supraveghea această activitate,de a supraveghea activităŃile din cadrul caselor de muncă. Larândul său, acest consiliu era supravegheat de o comisie centrală superioară, desemnată de către guvern. „Ajutorul social se trans-formă astfel, la începutul secolului al XIX-lea, dintr-o iniŃiativă, în favoarea celor mai defavorizaŃi, într-un sistem totalitar de

ajutorare a celor mai săraci: un „ajutor” stigmatizant, ce speculanevoia de ajutor oferind un suport precar în schimbul renunŃăriila orice drept individual” (Luana Miruna Pop, 2005). Adăugămcă în acest fel era puternic lezată demnitatea umană şi se încălcau o serie de drepturi individuale şi cetăŃeneşti. Îndrăznimsă afirmăm că era chiar o formă de înstrăinare şi alienare umană.CondiŃiile mizere din aceste case de muncă au impresionat, la

acea vreme, scriitori care au zugrăvit în cuvinte nu numai acelecondiŃii grele de existenŃă, ci şi atitudinea comunităŃii faŃă defenomenul sărăciei, de modalităŃile de abordare a lui (CharlesDickens, în Oliver Twist ).

O semnificaŃie deosebită în adâncirea sărăciei o are relaŃiadintre aceasta şi lipsa locurilor de muncă. Această lipsă a fostresimŃită încă din secolul al XIII-lea. Recoltele slabe, ciuma,iernile extrem de grele i-au transformat pe Ńărani într-un

„proletariat rural aflat în căutare de lucru, cu o mobilitate



30

spaŃială semnificativă” (G. Poede, 2002). Numărul lor era foartemare, iar dacă nu găseau de lucru, opŃiunile erau cerşitul şi chiarcriminalitatea.

Să r ă cia (datorată lipsei de locuri de muncă) devine astfel o

patologie socială . Imaginea sărăciei se schimbă: să racii pierd

respectul de sine şi pierd şi respectul celorlal Ń i, fiind consideraŃiincompetenŃi. Capitalismul – noua rânduire economică – indus-trializarea, dezvoltarea ştiinŃelor aduc cu sine noi concepte, caacela al aspiraŃiei individuale, al autorealizării. RelaŃia dintreindivid şi societate începe să se schimbe. Centrul de greutate se

mută dinspre grup către individ. Indivizii încep să acŃionezeindependent pentru realizarea intereselor personale şi încep să î şistructureze relaŃiile pe baza contractelor formale explicite.Astfel, în a doua jumătatea a secolului XIX, protecŃia socială erareglementată de legi care aveau în vedere numărul orelor demuncă, condiŃiile existente de muncă ş.a. Deosebit de importanteste faptul că în această perioadă încep să se contureze clar

drepturile cetăŃeanului: dreptul la educaŃie, dreptul la sănătate,dreptul de a munci, dreptul la locuire ş.a. ProtecŃia socială seinteresează în mod direct de asigurarea acestor drepturi. AcŃiu-nile întreprinse în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-leapregătesc reformele sociale care se vor petrece la începutulsecolului XX. ÎnvăŃământul cunoaşte, în această perioadă,schimbări deosebit de importante prin introducerea obligati-vităŃii de a urma forme educaŃionale gratuite. De atunci, toŃi

copiii, f ără excepŃie, au acces neîngrădit la educaŃie. Ba maimult, părinŃii au obligaŃia de a-i trimite la şcoală pe copii (până la un anumit nivel), în caz contrar fiind sancŃionaŃi pentrunerespectarea dreptului la educaŃie ai copiilor lor. De altfel,schimbările din societate (dezvoltarea economică, industrială,apariŃia unor noi clase sociale, urbanizarea, creşterea populaŃiei)impuneau accesul la educaŃie şi cultură, esenŃialmente necesare

pentru dobândirea unui loc de muncă.



31

Creşterea populaŃiei şi urbanizarea au creat şi ele două probleme stringente: a) problema spaŃiilor de locuit (care eraupuŃine); b) problema insalubrităŃii acestor spaŃii de locuit, care agenerat probleme serioase de sănătate, cum ar fi apariŃia febreitifoide, a tuberculozei, a holerei. De aceea, s-a publicat, în 1842,„Raportul asupra CondiŃiilor Sanitare a PopulaŃiei Muncitoare înMarea Britanie”. Mai mult, în 1875 a apărut „Actul pentruSănătate Publică”, care prevedea explicit obligaŃiile autorităŃilorlocale în acest domeniu.

În Germania, Otto von Bismarck a gândit şi a pus în

practică un sistem de asigurare a sănătăŃii (1883). În acelaşitimp, a adoptat un sistem de tip asiguratoriu în caz de accidentpentru persoanele încadrate în muncă, în cazul apariŃiei unor bolişi pentru a diminua efectele vârstei bătrâneŃii asupra veniturilor.„Adoptarea unui sistem de asigurări sociale reprezintă, practic,prima tentativă în istoria protecŃiei sociale de a întemeia unsistem de întrajutorare pe alte principii decât cele ale ajutoruluiacordat celor mai săraci, deci pe principiile subsidiarităŃii.

Sistemul de asigurări are la bază principiul solidarităŃii sociale.”(L.M. Pop, 2005). Majoritatea Ńărilor europene au adoptat siste-mele de asigurări sociale în perioada imediat următoare. Acestesisteme de asigurări au devenit obligatorii pentru toate persoaneleaflate în muncă sau care aveau venituri. Marea Britanie aadoptat, în anul 1911, Actul de Asigurare Na Ń ională , pe bazacăruia s-a elaborat în detaliu un program de sănătate şi de

compensare, plătit prin contribuŃiile muncitorilor, funcŃionarilorşi persoanelor publice.Perioada modernă a istoriei universale include şi America.

Jumătatea secolului al XVII-lea marchează începuturile activi-tăŃilor de protecŃie socială în America. La Boston a apărut, în1657, prima organizaŃie de bunăstare numită „Societatea Scottde caritate”. La New Orleans (1729) se înfiinŃa prima instituŃiecare să-i îngrijească pe copiii orfani, numită „Surorile Ursuline”.

În statul Virginia (1733) intra în funcŃiune primul spital pentru





33

„Diagnostic social”, scrisă de o femeie – Mary Richmond.Apare AsociaŃia asistenŃilor sociali şi se elaborează primulProgram de instruire pentru asistenŃii sociali din spitaleledestinate bolnavilor mintali. La ConferinŃa MILFORD din 1928,s-a dezbătut pe larg problema competenŃelor şi abilităŃilornecesare în profesia de asistent social. Criza economică ce seconturează şi în America la începutul anilor ’30, a generatmăsuri speciale de combatere a sărăciei şi şomajului în cadrulAsociaŃiei Publice Americane pentru Bunăstare.

2.4. ProtecŃia socială în România

În România, statul intervine în activitatea de protecŃiesocială abia în secolul XVIII. Această intervenŃie s-a concretizat într-o lege care reglementa activitatea de protecŃie socială acopilului şi în apariŃia unor instituŃii specializate în ocrotireapersoanelor aflate în nevoie: persoane cu handicap, persoanesărace, vârstnici, mamele minore, bolnavii cronici, bolnavii

psihici, copii abandonaŃi ş.a. Este evident faptul că România aavut drept model celelalte Ńări europene unde instituŃionalizareadiferitelor categorii de nevoiaşi reprezenta o soluŃie eficientă deajutorare a acestora. Deoarece au fost preluate idei şi practicif ără a fi adaptate la realităŃile sociale concrete, f ără a se Ńine contde specificul românesc, instituŃionalizarea persoanelor aflate înnevoie n-a avut ca efect reintegrarea socială a acestora, cimarginalizarea lor. Cu toate acestea, în 1831 s-a adoptat un

Regulament Organic care a facilitat apariŃia unui sistem de asis-tenŃă socială. Unirea Principatelor din 1859 a creat condiŃiileapariŃiei unor măsuri elaborate de protecŃie socială. Au fostgenerate programe, legislaŃie, responsabilităŃi clare ale autorităŃilorpublice centrale şi locale, privitoare la activitatea de asistenŃă socială. „ Legea din 1931 privind organizarea serviciilor de

ajutor social reprezintă însă prima lege modernă de referinŃă

pentru istoria asistenŃei sociale în România.” (L.M. Pop).



34

În anii ’30, Dimitrie Gusti s-a preocupat de formarea unorspecialişti în activităŃi de asistenŃă socială. A încercat să profe-

sionalizeze aceste activităŃi, să le întemeieze pe baze ştiinŃifice.Totodată, a încercat să dezvolte o reŃea de servicii în domeniulasistenŃei sociale.

Alexandru Ioan Cuza a avut un rol important în evoluŃiaprotecŃiei sociale în România, mai exact în fundamentareasistemului asiguratoriu. A adoptat un sistem asiguratoriu bazat

pe beneficii, sub formă de pensii. Acest sistem cuprinde însă doar funcŃionarii de stat: civili, militari, ecleziaşti. Secolul XX adebutat cu Legea Missir , care a introdus un sistem asiguratoriude tip corporatist în România. Beneficiile care se bazează pecontribuŃii din partea beneficiarilor au fost reglementate strictprintr-o lege adoptată în anul 1912 şi numită Legea Neni Ń escu.Această lege îmbunătăŃeşte sistemul asiguratoriu prin faptul că diversifică beneficiile şi se extinde la categoria muncitorilor şimeseriaşilor. „În 1933 a fost introdusă o lege ce unifică şi

generalizează sistemul de asigurări sociale, lărgind acoperireaacestuia la toate categoriile de angajaŃi.” (L.M. Pop). Perioadainterbelică se face remarcată printr-o dezvoltare instituŃională evidentă în domeniul asistenŃei sociale. Până în anul 1943,problemele de asistenŃă socială erau gestionate de MinisterulSănătăŃii Publice, Muncii şi Ocrotirilor Sociale. Prin DecretulLege nr. 189 din 23 martie 1943 privind organizarea sanitară şi

ocrotire de către stat, se înfiinŃează Ministerul Muncii, SănătăŃiişi Ocrotirilor Sociale care colabora cu Consiliul de Patronaj alOperelor sociale. Acest minister avea o direcŃie a ocrotirilorsociale cu trei servicii: ocrotirea familiei, ocrotirea mamei şicopilului, asistenŃă socială. În cadrul comunităŃilor locale func-Ńionau centre pentru ocrotirea copiilor, leagăne de copii, căminede zi, aziluri pentru bătrâni şi persoane cu handicap, cămine

pentru gravide şi lehuze.



35

2.5. ProtecŃia socială în secolul XX

În Europa, Otto von Bismarck a fost întemeietorul asigu-

rărilor sociale, pe baza implicării statului modern în protecŃiasocială a indivizilor, pe baze contributorii. Modelul Germaniei afost urmat de toate Ńările europene în scurt timp. După un timpmai îndelungat, acest model a fost urmat şi de Ńări precum SUA,Canada, Australia. AcŃiunea întreprinsă de Bismarck a avut, pelângă scopuri umanitare, şi scopuri politice. Împreună cu vonTaffe, Bismarck (amândoi conservatori) a avut în vedere accen-tuarea diviziunii sociale dintre diferite categorii şi clase desalariaŃi, „prin instituirea unor legi şi privilegii diferite de la ungrup de angajaŃi la altul” (M. Preda, 2002). Totodată s-a avut învedere loialitatea individului faŃă de monarhie sau faŃă deautoritatea centrală de stat. Privind cu atenŃie implicarea statului în protecŃia socială a cetăŃenilor, observăm că reformele socialeau vizat mai întâi persoanele aflate în muncă, mai apoi familiileacestora, au urmat persoanele care nu puteau să muncească, şi în

final, întreaga populaŃie. Pentru a preveni riscul pierderiiveniturilor din muncă, angajaŃii erau asiguraŃi pentru accidentede muncă, pensii şi şomaj. ProtecŃia socială s-a extins la nivelulfamiliilor acestora prin conceperea pensiilor de urmaşi şiasigurări de sănătate pentru întreaga familie. AutorităŃile de statau adoptat măsuri şi în ceea ce privea persoanele care nu puteausă muncească (copiii f ără susŃinător legal, persoane cu dizabi-lităŃi majore), deşi aceste categorii au beneficiat de atenŃia

comunităŃii din cele mai vechi timpuri. După cel de-al doilearăzboi mondial, putem vorbi de o protecŃie socială generalizată la întreaga populaŃie. E vorba de asigurări de sănătate univer-saliste, ajutor social, alocaŃii pentru copii. În acest sens, MarianPreda afirma: „… politicile sociale au fost centrate în primulrând pe protecŃia celor care sunt sau au fost angajaŃi, asigurărilesociale fiind în centrul oricărui sistem de securitate socială”.

Sistemele naŃionale de protecŃie socială s-au consolidat pe baza



36

dezvoltării drepturilor civile, politice, sociale. De asemenea,

ideologiile neoliberale şi socialiste au contribuit şi ele la conso-

lidarea sistemelor naŃionale de protecŃie socială. T.H. Marshall a

explicat cele trei tipuri de drepturi cetăŃeneşti în cadrul unei

conferinŃe susŃinute în 1947.

Drepturile civile cuprind:

– dreptul la garantarea libertăŃii individului;

– dreptul la exprimare liberă;

– dreptul la garantarea libertăŃii de gândire şi credinŃă;

– dreptul la deŃinerea de proprietăŃi;

– dreptul individului de a se angaja liber într-o relaŃie con-tractuală corectă.

Aceste drepturi au fost garantate până în secolul al XVIII-lea.

De altfel, ordinea socială de la acea vreme nu permitea să se

întrezărească aceste drepturi. A fost nevoie să se schimbe nu

numai existenŃa socială, ci şi conştiinŃa socială. MentalităŃile

medievale au împiedicat multă vreme schimbări esenŃiale în

realitatea socială şi atitudinea socială. ApariŃia noilor sisteme

economice, a noilor clase sociale, modificările demografice şiurbanistice au impus adoptarea unor poziŃii noi.

Drepturile politice au în vedere dreptul de a participa la

exercitarea puterii, fie ca membru investit cu autoritate politică,

fie ca alegător. Drepturile politice s-au separat de drepturile

civile de abia în secolul XX.

Drepturile sociale se referă la apartenenŃa individului la

comunitatea locală şi la diferitele asociaŃii funcŃionale, apartenenŃă în virtutea căreia individul are dreptul la securitate economică,

dreptul de a duce o viaŃă civilizată în concordanŃă cu standardele

predominante din societate. Drepturile sociale şi devenirea lor

continuă generează controverse, semne de întrebare, eforturi de

clarificare, de clasificare, modalităŃi de a le modela astfel încât

să aibă un impact pozitiv asupra tuturor cetăŃenilor.

După Primul Război Mondial au apărut criza economică şi

criza socială (generată de prima), care au avut o amploare



37

deosebit de gravă şi au afectat un număr foarte mare de oameni.A fost denumită Marea Criză dintre 1929-1933 şi a afectat„sentimentul, poate total neîntemeiat, al securităŃii economice pecare o mare parte a tinerilor din clasa mijlocie îl aveau până atunci” (Berlin, Adevă ratul studiu al omenirii. Antologie de

eseuri, apud G. Poede). În această situaŃie, Roosevelt ia atitudineşi lansează o politică (denumită New Dehl) prin care încearcă să impună noi reguli de dreptate socială; el încearcă să impună egalitatea economică în contextul unei societăŃi democratice.Întreprinderea lui Roosevelt a fost eficientă şi a reuşit să evite

prăbuşirea economiei americane de la acea vreme, să micşorezenumărul şomerilor şi să reducă sărăcia. Aşa cum spunea IsaiahBerlin, „este posibil să fii eficient din punct de vedere politic şisă fii generos şi uman”.

Un loc deosebit de important în istoria protecŃiei sociale îlocupă Raportul Beveridge (1941) din Marea Britanie. Acestraport se remarcă prin faptul că a recomandat elaborarea unuisistem de securitate socială care să aibă în centrul său protecŃia

globală a individului. William Beveridge era de părere că oricăruicetăŃean trebuie să-i fie garantat un „prag de subzistenŃă”, un„minimum de bunăstare”. Observăm că noile atitudini relevă unnou concept, acela de necesitate, care implică mai mult decât osimplă asigurare. Necesitatea presupune asigurarea desf ăşurăriiunei vieŃi adecvate, în concordanŃă cu evoluŃia societăŃii. Sepune problema ca cetăŃeanul să primească (indiferent de contri-

buŃiile sale) ceea ce are nevoie. Astfel, conceptul de redistribuireprimeşte o altă conotaŃie, atât între generaŃii, cât şi între clasesociale diferite. Resursele pentru securitatea socială a fiecăruicetăŃean se adună, atât din veniturile întreprinderilor, cât şi dinveniturile cetăŃenilor, printr-un sistem de taxe fiscale progresiveşi au un puternic caracter redistributiv. Proiectul propus deBeveridge a creat principiul universalităŃii prestaŃiilor. Politicasocială se bazează, în acest fel, pe solidaritatea întregii colec-

tivităŃi, dar şi pe intervenŃia masivă a statului acolo unde lipseşte



38

venitul personal, pentru a asigura securitate socială absolut

tuturor cetăŃenilor. Politica de welfare state caută să corecteze

diferenŃele mari de venit şi zonele de sărăcie create de economia

de piaŃă.

New Deal-ul american datorat recesiunii economice şi

Raportul Beveridge determină o reconfigurare a politicilor

sociale. Noile politici sociale vizează ocuparea deplină a forŃei

de muncă, îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă şi de viaŃă,

creşterea coeziunii economice şi sociale, participarea la deciziile

economice şi sociale. Nevoile sociale, satisf ăcute în trecut prin

intermediul familiei tradiŃionale, a comunităŃii, a pieŃei forŃei demuncă, nu au mai putut fi satisf ăcute. Ideologia liberală a fost

diminuată, ca manifestare, de apariŃia ideologiei social-demo-

crate. Solidaritatea socială a cunoscut o dezvoltare f ără precedent

datorită celor două războaie mondiale. Apare conceptul de stat al

bunăstării care î şi schimbă conŃinutul şi se metamorfozează într-un

timp extrem de scurt. ActivităŃile de protecŃie socială sunt

conceptualizate în cadrul disciplinei „Politici sociale”. Această

perioadă a fost benefică pentru dezvoltarea politicilor sociale înEuropa şi SUA. Pe parcursul anului 1935, SUA a adoptat Actul

de Asigurare socială , care prevedea înfiinŃarea mai multor

forme de Asigurare socială şi AsistenŃă socială. ApariŃia

politicilor sociale şi şlefuirea lor au determinat apariŃia statului

bunăstării. Statul bunăstării este asociat şi cu dominanŃa princi-

piilor politicilor social democrate. Reformele sociale au fost

gândite şi prezentate de conservatori şi liberali, apoi preluate şidezvoltate de social-democraŃi. Richard Titmuss, T.H. Marshall,

A. Marwick, A. Giddens sunt autori care apar în literatura de

specialitate şi care susŃin că circumstanŃele create de starea de

război au determinat guvernele să fie mai preocupate de popu-

laŃie, de starea ei de sănătate. Titmuss afirma că şi atitudinea

populaŃiei se schimbă radical în timp de război. Se creează o

solidaritate socială care distruge barierele culturale, de status, de

apartenenŃă la comunitatea rurală sau urbană. Astfel, atitudinile



39

publice devin egalitare, iar pe baza acestui fond creat devineposibilă elaborarea şi implementarea unor reforme sociale cucaracter egalitar (universal).

Şi A. Giddens a confirmat, pe baza studiilor sale, influenŃarăzboiului asupra evoluŃiei statului bunăstării. Esping-Andersenafirmă că nu poate fi f ăcută o legătură cauzală directă întreefectele războiului şi evoluŃia reformelor sociale. Studiile recenteafirmă că perioada imediat următoare celui de al doilea războimondial a fost extrem de favorabilă dezvoltării politicilorsociale. Programele sociale au fost îmbunătăŃite şi implementate

rapid. Contextul a fost extrem de favorabil introducerii unorpolitici sociale universaliste, dar şi implementării ideilor econo-mice ale lui Keynes. Acesta a adus în discuŃie şi a susŃinut creş-terea rolului statului în reglarea proceselor economice de piaŃă şieliminarea şomajului. Compatibilizarea principiilor economieide piaŃă cu protecŃia socială realizată de stat a dat naşterestatelor bunăstării în Europa occidentală, America de Nord şiJaponia.

Creşterea rolului statului în procesele economice şi înactivitatea de protecŃie socială, precum şi instituŃionalizareaaccentuată a protecŃiei sociale au condus la creştere economică f ără precedent, dar şi la o creştere continuă a cheltuielilorsociale, în anii ’50 şi ’60. De altfel, istoria postbelică a statuluibunăstării a fost împărŃită în două perioade distincte:

– perioada „optimistă”, care a durat între anii 1950-1975 şi

care a fost dominată de ideile social-democraŃiei;– perioada de pesimism, care a durat între anii 1975-1990şi a fost dominată de ideologia neo-liberală.

După cel de al doilea război mondial, majoritatea stateloreuropene au considerat necesară şi morală intervenŃia statului înreformele sociale. Solidaritatea socială crescută în această perioadă a favorizat intervenŃia statului în sprijinirea categoriilorsociale vulnerabile. Mai mult de atât, intervenŃia statului era

considerată benefică pentru creşterea economică. În această



40

perioadă a existat o conjunctură extrem de favorabilă, cu efectepozitive atât în plan microsocial, cât şi în plan macrosocial.Coeziunea ridicată la nivelul familiei şi rata relativ scăzută aşomajului au creat contextul favorabil unei dezvoltări personale.Economia statelor europene a cunoscut o creştere economică f ără precedent şi o inflaŃie redusă, ceea ce a permis statului să aibă resurse pentru susŃinerea programelor sociale. „Această perioadă este considerată a fi epoca de aur a statului bunăstării”(M.L. Pop. 2005). Optimismul exprimat în această perioadă afost motivat de unii analişti astfel: „CondiŃiile precare de viaŃă

ale populaŃiei în timpul şi imediat în perioada următoarerăzboiului au dus la un nivel relativ scăzut de aşteptări şi la oatitudine mai degrabă modestă a populaŃiei în raport cu serviciileşi beneficiile sociale, în timp ce cheltuielile sociale au crescut,diversificând şi crescând calitatea serviciilor oferite. Acestdecalaj redus – între aşteptările populaŃiei şi protecŃia socială oferită de către stat – a dus la creşterea legitimităŃii măsurilorcomprehensive de politică socială” (L.M. Pop). După formarea

ComunităŃii Europene, în perioada 1952-1972, politica socială europeană înregistrează rezultate pozitive care constau înlibertatea de mişcare a muncitorilor (acest lucru neafectândsecuritatea socială), remunerarea egală a bărbaŃilor şi a femeilorpentru prestarea aceleiaşi munci, precum şi în înfiinŃareaFondului Social European. Semnificativ este faptul că în cadrulConferinŃei la nivel înalt de la Haga din 1969, s-a conturat

nevoia cooperării între state în domeniul politicilor sociale.Începând cu anii ’70, creşterea economică începe să scadă,criza petrolului din 1973 contribuind la aceasta. În acestecondiŃii, ideologia liberală aduce critici vehemente la adresastatului bunăstării. Noua dreaptă (liberală) economică a criticat, în această perioadă, ineficienŃa economică. Statul bunăstării esteconsiderat a fi responsabil pentru această situaŃie, deoarececheltuielile publice şi sociale au determinat un nivel ridicat al

impozitării şi are drept efecte următoarele:



41

– demotivarea muncii. Beneficiarii ajutoarelor de asistenŃă

socială nu reuşesc să se reintegreze în muncă;

– demotivarea economisirii de către populaŃie şi, prin

urmare, demotivarea investiŃiilor;

– politica intervenŃionistă a statului poate duce la scăderea

solidarităŃii familiale şi comunitare. Noua dreaptă consideră că

statul bunăstării afectează coeziunea familială, încurajează per-

soanele care nu vor să muncească, încurajează devianŃa socială;

– scăderea legitimităŃii statului. Statul bunăstării î şi asumă

responsabilităŃi mult prea mari pe care nu reuşeşte să le satisfacă

în mod real şi astfel are de suferit din punctul de vedere allegitimităŃii politice.

MenŃionăm că Noua Dreaptă economică s-a manifestat în

SUA şi Marea Britanie, Ńări cu o cultură liberală puternică.

Ideea „şomajului 0” introdusă de Keynes a dominat

perioada anterioară crizei preŃului petrolului (impus de OPEC în

1973). Se tindea către ocuparea totală a forŃei de muncă, în

condiŃiile unei economii capitaliste. Istoria practicilor social-

economice a dovedit că acest fenomen numit „şomajul 0” estepozitiv, dar pe termen scurt şi cu repercusiuni negative pe ter-

men lung, aşa cum am relevat deja. S-a crezut că se poate

vindeca „boala cea mai gravă a capitalismului” (M. Preda,

2002), şomajul. Este adevărat că s-a înregistrat în anii ’60, la

nivelul statelor occidentale, şomaj sub 2-3%, echivalent cu

„şomajul 0”. Este vorba de Ńările nordice în special. Criza sta-

tului bunăstării din anii ’70 am putea-o numi criza „şomajului 0”.Rolul statului în politicile sociale a fost reconsiderat în anii ’80

şi ’90 pe plan mondial. S-a dovedit faptul că această criză a

petrolului din 1973 a fost momentul de la care statul bunăstării a

cunoscut o involuŃie, lentă dar fermă. „… guvernele occidentale

au trebuit să aleagă între menŃinerea unei rate foarte scăzute a

şomajului (care implica sporirea taxelor, deja foarte mari, şi

inflaŃie) şi acceptarea creşterii şomajului, care lăsa posibilitatea

reducerii taxelor, solicitată din ce în ce mai mult de clasele



42

mijlocii şi, începând cu anii ’70, şi de sindicate” (M. Preda,2002). În legătură cu acest subiect controversat, Cătălin Zamfirarăta că această criză a scos la iveală imposibilitatea continuăriifinanŃării bunăstării. Mai mult, ea a relevat un lucru fun-damental: ineficienŃa statului bunăstării. EvidenŃa ne obligă să recunoaştem faptul că statul bunăstării are eficienŃa limitată şidoar respectând reguli stricte.

Statele occidentale au recurs la diverse soluŃii de ieşire dincriză. Suedia a continuat să menŃină „şomajul 0”, statulbunăstării fiind acela care a susŃinut ocuparea totală a forŃei de

muncă, prin angajarea acesteia în sfera serviciilor sociale, înadministraŃie, sau prin subvenŃii. Germania a preferat următoa-rele măsuri, nu tocmai populare: o importantă parte a forŃei demuncă feminine a rămas în afara pieŃei muncii; pensionareavârstnicilor înainte de termen (fenomen care a cunoscut oamploare f ără precedent în România anilor ’90). Efectul aşteptatera eficientizarea unităŃilor economice. PoziŃia Americii, Ńară cuo intensă activitate de asistenŃă socială, a fost aceea de creştere a

numărului locurilor de muncă, concomitent cu stoparea creşteriisalariale.

łara care nu a fost afectată de această criză, datorită exploatării resurselor proprii de petrol, a fost Norvegia. Ea aputut menŃine, în această perioadă, un şomaj scăzut şi a înregis-trat chiar creşteri economice.

Perioada de după această criză a statului bunăstării este una

a modelelor de politici sociale imaginate de diverşi gânditori.Richard Titmuss, Goran Therborn, Esping-Andersen, RameshMishra, Stephan Leibfried, Catherine Jones, Bob Deacon şimulŃi alŃii au imaginat soluŃii mai mult sau mai puŃin potrivitesau eficiente pentru realităŃile economico-sociale ale fiecărui stat în parte. Este o perioadă de efervescente căutări care au generatmodele diverse, care au pendulat între drepturile economice şidrepturile sociale ale individului. Destrămarea regimurilor totalitare

din estul european a creat şi ea probleme serioase Europei. Nu se



43

mai vorbeşte despre implicarea totală a statului în asigurareabunăstării individului. Statul trebuie să intervină doar pentru acompleta serviciile pe care instituŃii precum piaŃa forŃei demuncă, familia, nu reuşesc să le asigure individului. A apărutconvingerea potrivit căreia statul nu trebuie să protejeze timp îndelungat un grup relativ restrâns de persoane, ci este deosebitde eficient să sprijine segmente mari de populaŃie, în modsuccesiv, în perioadele de vulnerabilitate, de neşansă pentru ele(Goodin, Headey, Muffels, Dirren, 1999). Este apreciat modelulbunăstării asiatic, diferit de cel european, în care familia şi

comunitatea joacă un rol esenŃial în îngrijirea bătrânilor, apersoanelor cu handicap, lăsând puŃine probleme de rezolvat peseama statului. Familiile asiatice investesc mult în educaŃiacopiilor (deşi contribuŃia statului este apreciabilă) pentru a aveaposibilitatea, mai târziu, să-i ajute pe ceilalŃi membrii ai familiei(Catherine Jones). Semnificative sunt cele trei tipuri de stat albunăstării, identificate de Esping-Andersen:

– statul bunăstării liberal. Acesta este bazat pe mecanis-

mele economiei de piaŃă. Statul acordă ajutoare reduse pentru anu scădea motivaŃia găsirii unui loc de muncă. Ajutoarele, fie şimodeste, se acordă numai în urma testării mijloacelor de trai alebeneficiarului. În aceste condiŃii beneficiarii nu sunt feriŃi deaspecte mai puŃin plăcute, deoarece, într-un astfel de stat albunăstării beneficiarii de ajutoare sociale sunt stigmatizaŃi.Totodată, statul bunăstării liberal încurajează asigurarea unor

servicii sociale prin sistemul particular de piaŃă (asigurăriparticulare de pensie, de sănătate). Un astfel de stat al bunăstării întâlnim în SUA, Canada, Australia.

– statul bunăstării conservatist-corporatist. Întrucât nu seacordă o atenŃie deosebită eficienŃei pieŃei muncii, modalităŃilede obŃinere a drepturilor sociale nu sunt contestate. Cu atât maimult cu cât asigurările private şi bunăstarea obŃinută prinocuparea unui loc de muncă sunt reduse. În aceste state, dife-

renŃele de clase sunt atât de mari, încât efectul redistribuirii



44

veniturilor este nesemnificativ. Biserica (îndeosebi cea catolică)ocupă un loc important, deoarece contribuie la formarea atitu-dinilor conservatoare faŃă de familie, la diferenŃierea veniturilor în funcŃie de sexe (bărbatul trebuie să câştige mai mult şi să sprijine întreaga familie). Rolul statului se micşorează compa-rativ cu rolul familiei, al pieŃei, al bisericii în asigurarea bunăs-tării. łări cu un astfel de regim sunt Austria, FranŃa, Germania,Italia.

– statul bunăstării social democrat. Acesta se evidenŃiază prin universalismul serviciilor sociale. Nivelul de taxare este

foarte ridicat, iar rolul statului în cadrul pieŃei este de asemenearidicat. Beneficiile rezultate din programele de securitate socială Ńin cont de venituri. Aceasta este de fapt o măsură de stimulare aparticipării populaŃiei la sistemul universal de asigurări. Statuleste principalul furnizor de bunăstare socială, prin menŃinereaocupării forŃei de muncă într-o proporŃie cât mai mare, limitânddependenŃa de serviciile sociale. Cu alte cuvinte, populaŃia estestimulată să muncească, veniturile suportă taxe însemnate, rolul

statului fiind acela de a ocupa forŃa de muncă şi de a folosi câtmai eficient resursele din taxare şi impozitare; pentru segmen-tele de populaŃie care sunt sprijinite de sistemele sociale. Unastfel de stat al bunăstării întâlnim în Suedia şi Norvegia.

În 1993, Bob Deacon a încercat să realizeze o clasificare astatelor bunăstării din fostele Ńări comuniste aflate în estulEuropei. Pe baza tipologiei realizate de Esping-Andersen, modi-

ficată de variabile cum ar fi caracterul proceselor revoluŃionareşi impactul transnaŃional influenŃat de datoria externă, Deacon areuşit o simplă caracterizare a acestor Ńări. O analiză riguroasă,ştiinŃifică, e imposibilă atunci când nu ai datele necesare şi nucunoşti specificul fiecăreia în parte. Ungaria, Slovenia şi CroaŃia(cu datorii externe mari, cu o scăzută implicare a bisericii şi cu omobilizare redusă a muncitorilor) vor deveni regimuri liberaleale bunăstării. ExperienŃa democratică mai îndelungată, carac-

terul specific al revoluŃiei lor care a cuprins mase largi de



45

oameni, determină Cehia să adopte un regim social-democrat.Bulgaria, România, fosta URSS, Serbia, au fost caracterizate deBob Deacon ca Ńări care vor îmbrăŃişa modelul intermediar decorporatism conservator. Această caracterizare intuitivă aremeritele ei, dar nu poate constitui un reper în analizele ştiinŃifice.În cazul României (care îmbrăŃişează modelul conservator-corporatist al statului bunăstării, conform caracterizării lui BobDeacon), acest analist a „nimerit” rolul important al familiei înasigurarea bunăstării, dar a dat greş în ceea ce priveşte influenŃabisericii asupra politicilor sociale. În plus, la noi diferenŃierea

dintre sexe pe piaŃa muncii nu este atât de mare ca în alte Ńărioccidentale (Germania, de exemplu), iar salariile sunt egale cucele ale bărbaŃilor, tot aşa cum activităŃile prestate sunt egale.

Probleme recente cu care se confruntă statele bunăstării,conform analizei prezentate de Luana Miruna Pop în 2005, sunt:

– Cererea pentru protecŃie socială a crescut mai rapid decâtresursele necesare pentru satisfacerea acesteia;

– Indivizii sunt mai educaŃi, au un nivel de trai mai ridicat,

speranŃa de viaŃă este mai mare, ceea ce determină creştereacererii pentru servicii mai bune, în termeni calitativi;

– Comportamentele maritale şi familiale s-au schimbatsemnificativ, îngrijorător am adăuga. Numărul mare de divorŃuri,familii monoparentale, copii născuŃi în afara căsătoriei, precumşi cererea pentru o egalitate mai mare între sexe, sunt costisi-toare pentru stat;

– Pattern-urile ocupaŃionale s-au schimbat semnificativ.OcupaŃiile în regim parŃial, intrările şi ieşirile de pe piaŃa munciiau devenit frecvente, munca la domiciliu a devenit o formă frecventă, datorată dezvoltării Internet-ului. Toate acestea auefecte mai puŃin benefice asupra sindicalismului, şi prin urmare,asupra distribuŃiei puterii în societate, f ăcând să scadă presiunileformale pentru respectarea şi garantarea drepturilor angajaŃilor;

– Economiile actuale sunt puternic influenŃate de către

capitalul internaŃional şi de către corporaŃiile transnaŃionale;



46

– Solidaritatea socială, constituită în baza omogenităŃiipopulaŃiei naŃionale, a status-ului social, este ameninŃată defragmentarea populaŃiei şi eterogenizarea intereselor individuale.În plus, apar o serie de segmente cu interese clar structurate deocupaŃie şi venit: grupuri etnice, grupări feministe, ecologice;

– Asistăm la o creştere f ără precedent a consumerismului,ceea ce reprezintă o ameninŃare din ce în ce mai mare pentru întreg mediul înconjurător;

– În ciuda creşterii nivelului cheltuielilor publice, proble-mele sociale grave, cum ar fi sărăcia, criminalitatea, drogurile au

luat amploare şi s-au accentuat.



47

3. FUNDAMENTUL ECONOMIC ŞI ETIC

AL POLITICILOR SOCIALE

3.1. Componente economice ale politicii sociale

Socialul se află într-o legătură indisolubilă cu economicul.Buna desf ăşurare a oricărei activităŃi economice implică nunumai aspecte economice, ci şi aspecte sociale, culturale, teh-nico-ştiinŃifice, politice, religioase. Acestea din urmă devinpremisele esenŃiale ale desf ăşurării unei economii. În anii ’60,’70, atenŃia era îndreptată îndeosebi asupra economiei (tip,funcŃii, echilibrul sau dezechilibrul economic etc.). După această perioadă, statele Europei au început să pună accent asupra laturiisociale, datorită manifestării sărăciei, ca fenomen multidimen-

sional (ca mod de viaŃă), şi datorită adâncirii inegalităŃilor apăruteca urmare a nivelelor diferite de dezvoltare în anumite Ńări.Astfel, raportul economic-social se transformă treptat în raportulsocial-economic, deoarece la sfârşitul secolului al XX-lea, pro-blematica socială devine gravă, datorită:

– numărului mare al celor afectaŃi de sărăcie şi mizerie;– problemelor pe care le ridică sărăcia, deoarece ea lezează

demnitatea, independenŃa, bunăstarea muncitorului; de asemenea,starea de sărăcie afectează drepturile cetăŃeneşti, statutul de soŃ,de părinte, afectează, pe de altă parte, şi angajatorul, rentabili-tatea unităŃii economice;

– dificultăŃilor întâmpinate în găsirea soluŃiilor adecvate,necesare rezolvării acestor probleme.

Am putea spune că, în sens restrâns, socialul include con-diŃiile care se referă la dezvoltarea intelectuală, materială şi morală

a indivizilor, iar în sens larg, abordarea socială a problemelor are



48

în vedere studiul condiŃiilor de viaŃă ale indivizilor şi grupurilordin care fac parte, precum şi a modului cum se raportează unii laalŃii. Latura socială se manifestă în toate sferele vieŃii umane:familie, grupul de lucru, grupul de prieteni, activităŃi economice,culturale, religioase, precum şi la nivel social global. Componentasocială presupune un sistem de elemente şi acŃiuni, orientateastfel încât să realizeze o finalitate la nivel social care se răs-frânge la nivel individual.

Deşi funcŃia economică este esenŃială într-o societate, ea nueste independentă. Un rol extrem de important îl are componenta

socială şi umană. Factorul uman este deosebit de important,deoarece aduce o contribuŃie la ridicarea eficienŃei de ansamblua economiei. În condiŃiile în care factorul uman este neglijat,acesta poate deveni o frână în calea progresului economic şisocial. Între latura economică şi cea socială, există o interdepen-denŃă, o întrepătrundere. Finalitatea oricărei activităŃi economicetrebuie să asigure bunăstarea tuturor, iar aceasta nu se poate

realiza f ără o economie puternică şi stabilă. Atunci când oameniinu î şi găsesc de lucru, suferă de lipsa unui adăpost, sunt lipsiŃide speranŃă, se refugiază în droguri, alcool, devin violenŃi. Toateacestea, în timp, duc la dezordine socială. J. Golbraith arăta înlucrarea sa, Societatea perfect ă , că trebuie sprijinite anumitecategorii sociale cărora economia nu le asigură venituri. Asis-tenŃa socială trebuie acordată în aşa fel încât să nu stigmatizeze.Se pare că membrii societăŃii noastre încă nu conştientizează

importanŃa asigurărilor sociale şi asistenŃei sociale. Apreciază importanŃa lor atunci când au probleme de sănătate, când î şipierd capacitatea fizică, când ating vârsta de pensionare şi numai pot beneficia de anumite drepturi. Este foarte important camembrii societăŃii noastre să conştientizeze riscurile care potapărea şi să se asigure (în mod individual), adoptând măsurieficiente şi sigure. Este foarte important ca individul să bene-

ficieze de dreptul la muncă (societatea creând locuri de muncă şi



49

condiŃii de muncă), precum şi de şanse egale pentru toŃi membriisocietăŃii.

Economia socială s-a format în decursul unui lung procesistoric, oferind un cadru adecvat militanŃilor de a reintroduceomul ca finalitate a activităŃilor economice. Economia socială este o abordare mai umană a problemelor şi actelor economice,constituind un tip aparte de economie care combină, în acelaşitimp, libertatea pieŃei cu armonia în societate, în beneficiul întregii societăŃi. O astfel de economie are ca scop principalasigurarea unei existenŃe demne, onorabile, pentru fiecare

membru al societăŃii, fie că este apt de muncă sau nu, fie că estetânăr sau bătrân. În mod descriptiv, economia socială cuprindelumea asociaŃilor, cooperativelor şi societăŃilor de ajutor reciproc.În mod teoretic, combină o stare de spirit în care întreprinderileeconomiei sociale funcŃionează în mod democratic, ca forme juridice specifice fiecărui tip de întreprindere a economiei sociale.

Activitatea economică este una din trăsăturile fundamentale

ale omului, deoarece prin muncă, omul î şi poate exprima poten-Ńialul creativ şi capacitatea de construire a unei realităŃi. Pefondul creşterii economice, se accentuează o serie de probleme,dintre care unele pozitive (creşterea coeziunii sociale, dezvol-tarea culturală, dezvoltarea ştiinŃifică şi tehnică, asigurareaeducaŃiei şi sănătăŃii) şi altele negative (marginalizarea socială,violenŃă socială, sărăcie). În acest context, s-au dezvoltat politicilesociale (după cum am mai arătat), având în vedere atitudinile şi

acŃiunile îndreptate către elaborarea şi desf ăşurarea diferitelorprograme sociale.

Deciziile luate prin adoptarea unei politici sociale trebuiesă aibă în vedere fundamentarea din perspectivă socială, econo-mică, instituŃională. Dar nici una dintre dimensiunile socialului(dimensiunea politică, economică, instituŃională) nu trebuie exa-gerată. Economia joacă un rol esenŃial în desf ăşurarea vieŃii

sociale, însă deciziile economice nu se mai pot lua în funcŃie de



50

reguli strict economice, întrucât nu putem izola activitateaeconomică de restul activităŃilor sociale. Este evident faptul că activitatea economică se desf ăşoară într-un context social, iareficienŃa acestei activităŃi poate fi superioară dacă deciziile seiau şi în funcŃie de factori extraeconomici, cum ar fi cei sociali,politici, culturali. „Oricât de mult s-ar dori să se acorde econo-micului rolul determinant funcŃional în societate, este evident că acesta nu acoperă totuşi sferele vieŃii sociale. Or, el nu poatedetermina (nici chiar în ultimă instanŃă) aspecte cu care nuinterferează, dar, evident, acestea pot fi afectate negativ de decizii

fundamentate îngust economic” (Ioan Mărginean, 2004).Politica socială a unui stat se fundamentează pe diverse

elemente, dar nu este total dependentă de vreunul dintre ele. Însă nu putem spune că există un model ideal de politică socială: nicinu se justifică imitarea vreunui model. Proiectarea unui sistemde politică socială trebuie să aibă în vedere situaŃiile existente întrecut, valorificarea elementelor pozitive ale experienŃei trecute

şi elaborarea unei strategii coerente de acŃiune pentru atingereaobiectivelor dezirabile din societate. Sistemele de politică socială trebuie să se armonizeze cu condiŃiile sociale, economice,politice existente. Deşi membre ale Uniunii Europene, stateleacestor Ńări au adoptat politici sociale diferite. Astăzi există preocupări accentuate pentru viitorul politicilor sociale în cadrulUniunii Europene. Măsurile adoptate până acum au în vederemonitorizarea şi coordonarea pentru o compatibilizare (din

anumite puncte de vedere), care presupune elaborarea unei CarteSociale şi constituirea unor fonduri sociale, în acest stadiu.łările aflate în tranziŃia către democraŃie prezintă evoluŃii relativdiferite în domeniul social, de aceea se întreprind demersuri caele să adopte sistemul liberal (în acest domeniu), care estepromovat de organismele financiare şi economice internaŃionale.Prin aceasta, se urmăreşte ca aceste Ńări să fie ferite de greşelile

perioadei postbelice în Europa. O greşeală este considerată a fi



51

dezvoltarea elementelor welfare-state (statul bunăstării cu toate

consecinŃele sale în planul economic şi social), elemente existente

actualmente în toate Ńările Uniunii Europene. Ioan Mărginean

consideră că „Rezultatul nu este altul decât o sporire a discor-

danŃelor din sistemele de politică socială din noile democraŃii,

cu efecte dintre cele mai negative asupra şanselor de reuşită a

tranziŃiei şi care îngreunează însăşi integrarea acestor Ńări în

Uniunea Europeană, dar, totodată, sunt în contradicŃie cu reco-

mandările ONU referitoare la dezvoltarea socială”.

3.2. IntervenŃia statului în sistemul economiei de piaŃă

EvoluŃia societăŃii actuale presupune, cu necesitate, dezvol-tarea echilibrată a sistemelor socio-economice şi a tipurilor deeconomie, care stau la baza acestor sisteme:

– economia liberală, care vizează producŃia reglementată de legile economiei de piaŃă;

– economia socială, care vizează o redistribuire a venitu-

rilor către populaŃia defavorizată;– economia solidară, care include întreprinderi şi unităŃi de

muncă „complementare” sau secundare, amplasate în zone„marginale” sau dependente de „marea economie”, destinatecelor mai defavorizate grupuri sociale. (Dumitri Uzunidis, Les Multiples formes de L’Economie solidaire, apud Vasile Miftode).

Iată trei tipuri de economie pe baza cărora se pot fun-damenta politici sociale, în funcŃie de existenŃa condiŃiilor

sociale şi politice concrete.Politicile sociale elaborează, prin strategiile lor, şi moda-

lităŃi de intervenŃie în economie, astfel încât demersurile lor să aibă rezultatele scontate. Statul nu intervine în mecanismeleeconomice propriu-zise, dar poate influenŃa prin: stimulareainiŃiativei economice, printr-o bună şi eficientă informare aconsumatorului, prin reglementarea standardelor de calitate aunor produse, prin evitarea monopolurilor (asupra furnizării unor

servicii sau produse) şi asigurarea unei competitivităŃi reale etc.



52

Tipurile de intervenŃie a statului în sistemul economiei depiaŃă au în vedere reglementări, finanŃare şi producere publică (cf. M. Preda). În condiŃiile economiei de piaŃă, majoritateabunurilor sunt finan Ń ate şi produse în sectorul privat . Statul aregrijă să se respecte calitatea acestora şi intervine reglementândacest lucru; de asemenea, intervine şi reglementează procurareaunor bunuri de bază (de exemplu, achiziŃionarea unor alimentecu ajutorul bonurilor alimentare distribuite prin angajator).Statul este acela care poate adopta măsuri de supraimpozitare(de exemplu, accizele în cazul produselor considerate a fi de

lux), sau de subvenŃionare (de exemplu, preŃul unor produse sauservicii este menŃinut scăzut datorită susŃinerii producerii lor decătre stat – preŃul pâinii, bilete de tratament pentru pensionari etc.).

Există şi categoria bunurilor produse de stat şi finan Ń ate

privat , cum ar fi electricitatea, energia termică, transportul încomun, asigurările sociale de stat (pensii, şomaj, sănătate). Înaceastă situaŃie, statul se implică prin reglementări privindfurnizarea acestor servicii, putând să perceapă un preŃ redus, în

funcŃie de beneficiarul acestui serviciu (de exemplu, furnizareade energie termică familiilor cu venituri mici şi care plătesc doaro parte din costul acestei energii).

O altă categorie este cea a bunurilor finan Ń ate de stat, dar

produse privat . De exemplu, medicamentele compensate, uneleproduse realizate pentru armată sau pentru rezerva de stat (în cazde calamităŃi) ş.a.

Mai avem în vedere bunurile finan Ń ate şi produse de stat .Aici este vorba de bunurile publice, cum ar fi apărarea, educaŃia,serviciile de sănătate.

Numai astfel de intervenŃii ale statului (reglementări, sub-venŃionări, taxare) în sistemul economic sunt justificate. Atuncicând statul depăşeşte o limită a intervenŃiilor (impusă de legităŃileeconomice), efectul acestora are o latură negativă. Este clar că statul, prin politica sa socială, are un rol esenŃial în redistribuirea

bunurilor publice, redistribuire care este acceptată de statele





54

Orice individ, pe parcursul existenŃei sale, se poate afla în

situaŃia de a nu face faŃă unor evenimente nedorite (de exemplu,

şomaj, accident de muncă). Posibilitatea de ajutorare s-a con-

turat prin renunŃarea, la nivelul întregii societăŃi, la atitudinea de

autosuficienŃă în faŃa nevoii. Această atitudine este aspru

criticată de conservatori, neoliberali care pun accent pe merit şi

răsplată, pe principiul suficienŃei autoajutorării. Recunoaşterea

lipsei autosuficienŃei în faŃa unor evenimente nedorite generează

universalismul în raport cu riscurile. Astfel, resursele (necesare

satisfacerii nevoilor) sunt redistribuite de la cei care dispun de

ele şi pot face faŃă nevoilor, către cei ce nu au resursele necesarea face faŃă nevoilor. E important să precizăm că redistribuŃia, în

această situaŃie, nu se face de la cei prosperi la cei săraci, ci se

face de la cei ce muncesc şi cotizează, către cei ce nu muncesc

(şomeri, pensionari, concediu de boală), dar au cotizat şi vor

cotiza atunci când redobândesc capacitatea de muncă sau un loc

de muncă. CetăŃenia socială, respectiv dreptul social, sunt

elementele în virtutea cărora indivizii pot beneficia de solida-

ritate socială (cf. Baldwin, 1990). Garantul acestor beneficii, învirtutea cetăŃeniei, este statul bunăstării, care devine o formă de

management social al riscurilor.

Societatea actuală face necesară trecerea de la economia

socială, caracterizată prin redistribuirea veniturilor, apărută în

anii ’70, la economia solidară, caracterizată prin protecŃia

persoanelor aflate în situaŃia de excluziune socială, oferindu-le

un loc de muncă şi nu alocaŃii care stigmatizează, sunt degra-dante, lezează demnitatea, stimulează dependenŃa de ajutoare şi

demobilizează. Iată o serie de factori negativi, care determină

apariŃia unei tendinŃe de autoajutorare, prin muncă. Pe de altă

parte, tehnologiile extrem de avansate, introduse în procesele de

producŃie în ultimii ani, au f ăcut să crească profitul în condiŃiile

reducerii eforturilor fizice şi ale timpului. Această situaŃie a

accentuat problema şomajului şi a impus explorarea unor soluŃii

alternative. Economia solidară are o latură umanistă, în ciuda





56

vorba de transferul de investiŃii, de mijloace financiare non-

rambursabile către Ńările aflate în criză; instituirea unor asociaŃii

sau ONG-uri ce dezvoltă activităŃi informale sau solidare în

zonele problemă ale lumii, aşa cum se exprimă V. Miftode).

3.4. Structurile politice ca agenŃi ai politicilor sociale

Diferitele modele de politici sociale se asociază cu anumite

concepŃii, putându-se distinge trei mari orientări: orientarea de

dreapta, orientarea de stânga, orientarea de centru politic.

Orientarea de dreapta se sprijină pe principiul laissez faire,

punând accent pe maximul bunăstării ca efect al libertăŃii.

Distribuirea veniturilor, a educaŃiei sociale, depinde de sistemul

productiv şi puterea individuală de negociere în relaŃia cu piaŃa.

Orientarea de stânga accentuează valoarea egalităŃii şi dreptul

tuturor cetăŃenilor de a lua parte la activităŃile politice, econo-

mice şi sociale, care nu sunt posibile pentru cineva aflat în starea

de sărăcie. Orientarea de centru acordă importanŃă libertăŃii

individului, cât şi pieŃei ca mijloc de distribuŃie. Responsa-bilitatea statului trece dincolo de asigurarea nivelului de

subzistenŃă. Din punct de vedere istoric, se înregistrează o

evoluŃie a politicilor sociale de la modelul individualismului

represiv la modelul liberal şi modelul universalist al statului

bunăstării. Individualismul represiv este caracteristic începuturilor

individualismului, reluat într-o anumită măsură de orientarea de

dreapta. El pune accent pe libertatea de acŃiune a individului şi

pe faptul că trebuie să-şi asume responsabilitatea faptelor şideciziilor sale. Individualismul liberal creează primele elemente

ale statului bunăstării sociale. Sistemul de piaŃă este considerat

calea morală şi justă de obŃinere a prosperităŃii, dar apar şi

victime ale „jocului pieŃei”, ceea ce face necesară asigurarea

împotriva riscurilor: boală, şomaj, pensii. Modelul universalist

face ca statul să fie răspunzător de bunăstarea cetăŃenilor săi,

ceea ce impune o politică amplă de redistribuire a veniturilor.



57

Acest model a fost aspru criticat în anii ’80 datorită lipsei de

eficienŃă, lipsă de resurse, abuz în ceea ce priveşte acordarea de

ajutoare nemeritate. Politicile sociale, în fostele Ńări comuniste,

se elaborează în aşa fel încât să fie în concordanŃă cu noile

caracteristici ale economiei de piaŃă.

Societatea contemporană este marcată de rolul fundamental

pe care partidele politice îl au în identificarea şi statuarea

problemelor sociale, aşa cum arăta G. Poede, 2002. Atât par-

tidele reprezentate în Parlament, cât şi partidele aflate la

guvernare se folosesc de analiza problemelor sociale pentru a

fundamenta politici sociale şi programe sociale. Necesitatea de arezolva problemele sociale al societăŃii contemporane a influenŃat

activitatea partidelor politice. Putem spune că aceasta are o

importantă dimensiune socială, vitală pentru afirmarea şi

menŃinerea partidului şi ideologiei sale. Partidele politice pun

accent pe acŃiunea politică ce are ca obiectiv participarea la

guvernare şi medierea dintre guvernanŃi şi guvernaŃi. Partidul

politic este o organizaŃie cu caracter permanent, structurat

ierarhic şi geografic, a cărui finalitate este exercitarea puteriipolitice, pe baza unui program pentru care a primit acceptul din

partea electoratului, în cadrul unei competiŃii politice libere.

Maurice Duverger a identificat două tipuri de partide: partide de

origine parlamentar ă şi partide de origine exterioar ă parla-

mentelor . Primul tip a permis existenŃa unor structuri cu caracter

permanent, sub forma partidelor politice, datorită afinităŃii

politice a grupurilor parlamentare, a extinderii sufragiului popularşi constituirii comitetelor electorale (legate între ele la nivel

naŃional). Cel de al doilea tip rezultă dintr-un punct de vedere

care este rezultatul presiunii sociale pe care sindicatele, diver-

sele asociaŃii o exercită asupra parlamentelor pentru reprezentarea

intereselor lor predominant sociale.

Kay Lawson arăta în „Partidele politice şi grupurile de

interes” că partidele reprezintă o putere şi au rolul de a stabili o

legătură între cetăŃeni şi stat pentru a elabora programe prin care



58

să vizeze interesele electoratului, pentru a organiza campaniile

electorale şi a selecŃiona candidaŃii pentru alegerile locale şi

generale. Cucerirea puterii politice este aceea care permite

punerea în practică a programului guvernamental (program care

cuprinde şi măsuri, soluŃii pentru problemele sociale).

Mi şcă rile sociale îndeplinesc şi ele funcŃii de mediere, de

clarificare a conştiinŃei colective, de presiune asupra autorităŃilor

publice. Alain Touraine defineşte mişcările sociale ca fiind

organizaŃii structurate care promovează şi apără interesele

membrilor săi. O mişcare socială ne arată pe cine reprezintă, ce

interese apără, şi dacă sunt grupuri specifice sau grupuri cucaracter global. Ele se bazează pe principiul opoziŃiei, luptă

împotriva unui blocaj, a unei rezistenŃe, inerŃii. Orice mişcare

acŃionează pentru promovarea unor valori, valori care pot să fie

ale întregii societăŃi. Nu de puŃine ori, mişcările sociale au

promovat valori umane şi drepturi sociale.

Grupurile de interes şi grupurile de presiune fac şi ele

parte din sistemele politice moderne. Ele apără interesele lor

specifice în raport cu autorităŃile publice. Aceste grupuri seconstituie pentru a apăra avantaje pe care le deŃin. Grupurile de

interes se pot transforma în grupuri de presiune atunci când

doresc să obŃină de la puterile publice unele reglementări care

favorizează interesele lor (de exemplu, organizaŃiile profesio-

nale). Aşa cum arăta Jean Meynaud în lucrarea „Grupurile de

presiune”, aceste grupuri sunt eficace în acŃiunile lor datorită

capacităŃii financiare, capacităŃii instituŃionale, statutului socialşi, nu în ultimul rând, datorită numărului membrilor (redus).

3.5. JustiŃie socială şi redistribuire

Printre numeroasele aspecte ale politicilor sociale se

numără şi aspectul moral, un aspect deosebit de complex şi

controversat. Anii ’90 ai secolului al XX-lea se fac remarcaŃi

printr-o critică aspră la adresa statului bunăstării. Argumentul



59

principal îl constituie impozitarea crescândă a veniturilor,considerată a fi o frână serioasă în calea investiŃiilor. Seconsideră că cei mai afectaŃi sunt micii întreprinzători, carefalimentează, iar competitivitatea întreprinderilor nu e una reală.Astfel s-a produs o stare de nemulŃumire între cei care finan-Ńează politicile sociale şi cei ce beneficiază de aceste programesociale, între cotizanŃi şi beneficiari, între generaŃii, între per-soane active şi persoane inactive, de aceeaşi vârstă. Pentru ocorectă înŃelegere a locului şi rolului politicii sociale într-osocietate, e nevoie să aducem în discuŃie problematica concep-

telor de justiŃie socială, bunăstare socială, distribuire şi redistri-buire socială, libertate şi drepturi sociale. Se observă că politicile sociale bine structurate din statele cu o economiedezvoltată generează deficite bugetare. Sistemul de protecŃiesocială este criticat pentru efectele sale secundare, cum ar fidependenŃa creată celor săraci sau altor grupuri Ńintă, nesti-mularea atitudinii active, responsabile faŃă de propria situaŃie, deevoluŃia profesională etc. Toate acestea au determinat apariŃia

fenomenului social de inegalitate şi excludere socială. EtienneBalibar şi Robert Castel consideră excluderea ca fiind o formă extremă a inegalităŃii. Alain Touraine preciza că atât excluderea,cât şi inegalitatea sunt fenomene care Ńin de contexte diferite alespaŃiului economico-social. E important să sesizăm deosebireadintre inegalitate, precaritate şi excludere, fiindcă ele nu seidentifică. Touraine susŃine că inegalitatea î şi găseşte sensul în

cadrul unei societăŃi cu o economie bazată pe producŃieraŃională, în care întreprinderile sunt compatibile cu sistemul.Fenomenul excluderii apare atunci când apar schimbări impor-tante de strategie, de modernizare. Astfel, se produce o discor-danŃă între cerinŃele sociale şi organizare. Societatea contemporană este permisivă şi asigură tuturor posibilitatea de a fi întreprinzătorişi de a câştiga. În această situaŃie e benefică funcŃionarea justiŃiei, „punerea în funcŃiune a unor mecanisme care să asigure

reguli de joc şi un minimum de justiŃie” (G. Poede, 2002). Este



60

important să încercăm a stabili care este limita acceptabilă ainegalităŃii într-o societate. Preocupările sociale pentru stabilireaprincipiilor dreptăŃii sunt legitime, deoarece ele reglementează raporturile dintre indivizi, asigură o bună funcŃionare a demo-craŃiei şi orientează just politicile economice şi sociale. Factoriiactuali care determină amploarea inegalităŃilor sociale suntindividualismul exagerat, progresul tehnic, modificările însistemul economic şi sistemul juridic. InegalităŃile se manifestă la nivelul veniturilor, al accesului la educaŃie, cultură, volumuluicheltuielilor etc. Însăşi politica egalităŃii de şanse (de reducere a

barierelor sociale) se află în cumpănă; î şi pune problemaeficienŃei continuării unei astfel de politici globale (care să cuprindă toŃi membrii societăŃii), dar având ca alternativă con-centrarea atenŃiei asupra unor grupuri Ńintă (politici selective),fiind vorba de persoane aflate în dificultate. Considerăm că estenecesară şi utilă negocierea socială şi reconsiderarea criteriilorde redistribuire. Inegalitatea reclamă reglementarea accesului ladrepturi (venituri, loc de muncă, remunerarea muncii, sănătate,

locuinŃă, timp, mobilitate socială, libertate, adică ceea ce numimcalitatea vieŃii); excluderea reliefează imposibilitatea accesuluila drepturi, ca rezultat al discriminării sau al insuficienŃeiresurselor (e vorba de venituri, nivel de instrucŃie, relaŃii so-ciale), iar precaritatea înseamnă stabilitate redusă în ceea cepriveşte venitul, locul de muncă, sănătatea, locuinŃa. Drepturileuniversale ale omului stipulate în DeclaraŃia Drepturilor Omului

a ONU prevăd obligativitatea statelor de a oferi o protecŃieeficace a cetăŃenilor, prin programe de formare profesională,prin lărgirea pieŃei muncii, reconsiderarea statutului de salariat,elaborarea cu atenŃie a unei legislaŃii cu caracter social, estom-parea diferenŃierilor dintre femei şi bărbaŃi (în ceea ce priveştesalariul şi locul de muncă).

Inegalitatea, ca fenomen social, se poate manifesta atuncicând este vorba de accesul la un loc de muncă, precum şi de

structurile de încadrare socială. Chiar în interiorul pieŃei muncii



61

există inegalităŃi care decurg din diversitatea contractuală. UniisalariaŃi au contracte de muncă pe o perioadă determinată,contrar prevederilor legale (aceasta are efect negativ asuprafolosirii constante a capacităŃii de muncă a unei persoane aptă demuncă).

O inegalitate în plan social se produce atunci când e vorbade accesul la diversele servicii sociale. ColectivităŃile, comunităŃilecare conŃin un număr însemnat de persoane cu statut socialprecar, se confruntă cu o diversitate redusă a serviciilor. Aceastase datorează diferenŃelor de fiscalitate, de la o colectivitate la

alta, de la o zonă la alta (se cunoaşte faptul că liderii zonelor maipuŃin dotate, nemodernizate, solicită o contribuŃie financiară redusă din partea locuitorilor). Inegalitate geografică înseamnă inegalitate de acces la echipamente publice, la diverse forme detransport, la diferite utilităŃi, la informaŃie etc. Rezultă de aici că redistribuirea nu dispune de mijloace care să îi permită să serealizeze în mod echitabil. Atunci când vorbim de redistribuire,nu trebuie să ne limităm la venituri; ea se extinde şi asupra

serviciilor sociale, facilităŃilor, drepturilor şi chiar asupralibertăŃilor. În acest sens, Rawls afirma că ar trebui redistribuitetoate acele resurse care constituie „baza respectului de sine”.Amartya Sen consideră că scopul unei redistribuiri echitabileeste acela de a oferi cetăŃenilor capabilităŃile care să le dea ominimă funcŃionalitate socială, am spune, o normală funcŃiona-litate socială (e vorba de accesul la servicii de sănătate, educaŃie,

accesul neîngrădit pe piaŃa muncii).Specialiştii – sociologi, economişti, jurişti, filosofi – s-auorientat la sfârşitul secolului XX către problema reduceriiinegalităŃii sociale. Această atitudine nu este întâmplătoare, eapleacă de la premisa că adâncirea inegalităŃii sociale intră înconflict cu normele politice, morale, culturale ale democraŃiei;această formă de organizare economico-socială poate devenivulnerabilă. Echitatea însăşi nu poate fi concepută decît ca

„rezultat al combinării principiului libertăŃii cu cel al egalităŃii”



62

(G. Poede, 2002). Rawls a asociat egalitatea cu perspectiva

şanselor şi libertatea cu reducerea inegalităŃii. Dreptatea realizată

prin justiŃia socială este considerată a fi un mediator al eventua-

lelor conflicte. Pe de altă parte, principiile sociale care stau la

baza funcŃionării societăŃii sunt diluate de pluralitatea intereselor

şi a valorilor. Inegalitatea veniturilor influenŃează viaŃa politico-

socială, iar pentru susŃinerea sistemului politic este necesară

dezvoltarea pe baze reale a egalităŃii. „… într-o societate extrem

de inegalitară, grupurile defavorizate vor căuta să reducă

diferenŃele sociale, economice şi politice prin mijloacele procesului

electoral, pentru a reaşeza proprietatea şi venitul. Acest obiectivpoate fi realizat prin politici de redistribuire a venitului în

favoarea celor dezavantajaŃi, sau printr-o pondere mai mare a

cheltuielilor sociale. Blocarea acestor politici produce o erodare

a încrederii în legitimitatea procesului democratic, grupurile

nemulŃumite îndreptându-se spre metode nedemocratice de

participare politică, de nesupunere civică şi violenŃă.” (G. Poede,

2002).

Principiile după care trebuie să se călăuzească justiŃiasocială sunt, după Rawls, principiul libert ăŃ ii şi principiul

diferen Ń ierii.

– conform principiului libertăŃii, ea trebuie distribuită

respectând dreptul egal şi având ca reper libertatea maximă

dobândită de ceilalŃi;

– conform principiului diferenŃierii, inegalităŃile trebuie

gestionate astfel încât să fie avantajat segmentul vulnerabil alpopulaŃiei, pentru ca să se creeze condiŃiile unei corecte egalităŃi

a şanselor.

El a fost criticat de Nisbet şi de Miller, care considerau că

modelul lui Rawls este irealizabil. Drept urmare, Miller aduce în

atenŃie, după analize minuŃioase, trei elemente ale justiŃiei

sociale: drepturi, merite (pentru care faci eforturi), nevoi. E

foarte interesant cum meritele unui individ (bonus) şi nevoile

altui individ (reclamă satisfacerea lor) intră în conflict, care se



63

rezolvă diferit, în funcŃie de tipul de societate. Astfel, într-oeconomie bazată pe piaŃă meritele primează, iar într-o societatecolectivistă primează nevoile. De aceea, e imposibil să elaborămo teorie generală a justiŃiei sociale, afirma Miller.

Cu toate acestea, Spicker, în 1988, a încercat o definire a justiŃiei sociale: este o distribuire propor Ń ională a bună st ă rii în

raport cu un anumit criteriu considerat a fi relevant, adecvat

sau legitim. Criteriile cel mai frecvent utilizate sunt: status-ul,

munca, libertatea, drepturile, meritele, nevoia. Aşadar, se puneproblema resurselor pe care statul trebuie să le redistribuie (şi

care sunt importante pentru bunăstarea individuală şi colectivă),şi a criteriilor în baza cărora se produce redistribuirea. În ultimiizeci de ani s-au elaborat diverse modele de redistribuire,fundamentate raŃional, ştiinŃific, însă tot argumentaŃia morală (strâns legată de valori şi norme sociale) stă la baza modelelorde justiŃie socială. Ele rămân fundamental legate de spaŃiulcultural care le produce, promovează şi susŃine (John Rawls, 1976).



64

4. SĂRĂCIE ŞI EXCLUZIUNE SOCIALĂ

4.1. ConsideraŃii asupra sărăciei şi nevoii umane

Politicile sociale elaborează preponderent strategii anti-

sărăcie. Aceasta demonstrează existenŃa fenomenului sărăciei şi

a unor categorii de populaŃie private de bunuri necesare subzis-

tenŃei, aflate în situaŃia dramatică de a solicita ajutor pentru a

putea să subziste. Au fost întreprinse nenumărate cercetări

pentru definirea acestui fenomen, descrierea elementelor specifice,

evaluarea efectelor sale şi a categoriilor afectate de sărăcie.

„Sărăcia este o boală a societăŃii. Ea produce suferinŃă celor

aflaŃi sub incidenŃa ei, deranjează, prin manifestările ei, întreaga

societate, afectează capacitatea de dezvoltare a corpului social şifuncŃionarea economiei. Combaterea ei este dictată de consi-

derente de ordin umanitar, de justiŃie socială, dar şi din raŃiuni

de eficienŃă economică şi linişte socială.” (Maria Molnar, 1999).

Specialişti din mai multe discipline cum ar fi economie,

sociologie, ştiinŃe politice, juridice, precum şi guvernanŃi, politi-

cieni, oameni de rând, sunt cu toŃii preocupaŃi de fenomenul

sărăciei. Acest fenomen are actualitate (şi în Ńările dezvoltate din

punct de vedere economic, social, politic) chiar dacă lupta împo-triva sa a început cu câteva secole în urmă. Astăzi vizibilitatea

fenomenului se datorează şi presei scrise, dar mai ales audio-

vizuale, respectiv, televiziunii care organizează emisiuni ce aduc

la cunoştinŃa publicului larg efectele sărăciei şi invită la

solidaritate. Presa şi jurnaliştii au un rol esenŃial în dezvăluirea

unor aspecte nebănuite ale sărăciei, prin faptul că oferă nuanŃe

pe care datele statistice nu au cum să le surprindă. De multe ori,



65

instituŃiile publice şi societatea civilă nu au cum să rămână indiferente la mostrele ce indică amploarea şi gravitatea fenome-nului, arătate de presă. În România post-decembristă, jurnaliştiiau semnalat pauperizarea generală şi polarizarea societăŃii înbogaŃi şi săraci. Tot presa face cunoscute rezultatele sondajelorşi ale cercetărilor întreprinse de diferite centre de sondare,precum şi de Institutul pentru Cercetarea CalităŃii VieŃii. AcesteinstituŃii au înregistrat, în anii tranziŃiei, deteriorarea crescândă anivelului de trai al populaŃiei.

Este evident faptul că sărăcia este un fenomen deosebit de

complex, cu aspecte pornind de la cele economice până la celemorale şi psiho-sociale. La început, au primat factorii economici în analiza sărăciei. Mai târziu, pe măsură ce dinamica socială s-aintensificat şi omul a evoluat sub aspectul trebuinŃelor, alnevoilor, sărăcia a căpătat noi dimensiuni (mult mai subtile) şinoi discipline ştiinŃifice au început să analizeze fenomenulsărăciei (psihologia fiind una dintre acestea). De exemplu,antropologia a elaborat conceptul de „cultură a sărăciei”. Oscar

Lewis, în 1959, arăta că să r ă cia este un mod de via Ńă , marcat delipsuri economice, dar şi de o copilărie scurtă, iniŃiere timpurie în sex, rată scăzută a mariajului formal, abandonul frecvent alcopiilor, dominanŃa maternală şi sentimente puternice demarginalizare, dependenŃă şi inferioritate. Cultura să r ă ciei este

rezistent ă la schimbare, afirma antropologul Oscar Lewis, întrucât „până când copiii săracilor (slum children) ajung la

vârsta de şase sau şapte ani au absorbit deja valorile de bază şiatitudinile subculturii lor şi nu sunt capabili psihologic să profitedin plin de condiŃiile în schimbare sau de oportunităŃile crescutecare se pot ivi în timpul vieŃii lor” (O. Lewis, The Culture of

Poverty).Eticheta de sărac nu poate fi pusă oricui, ne arată O. Lewis.

Referindu-ne la sărăcia individuală, săracii capabili din punct devedere fizic de muncă sunt responsabili de propria sărăcie şi nu

ar merita intervenŃie socială. Dacă sărăcia se autoreproduce în



66

individ până la şase, şapte ani, nu-i putem considera pe aceşticopii responsabili de condiŃia moştenită. De altfel, Lewis arealizat o dihotomie între „săraci care merită să fie ajutaŃi”(deserving poor ) şi „săraci care nu merită ajutorul” (undeserving

poor ). Acest model al culturii sărăciei a influenŃat politicilepublice americane, elaborate în 1965, privitoare la situaŃianegrilor. Perpetuarea modelelor patologice de abandon, divorŃ,naşteri ilegitime însemna, de fapt, perpetuarea sărăciei.

Pornind de la astfel de idei, sărăcia n-a mai fost privită, dinpunctul de vedere al cauzalităŃii, la nivelul individului. În mod

eronat, indolenŃa era pusă pe primul plan în justificarea sărăciei.Treptat, funcŃionarea incorectă a sistemului social, structurainstituŃională, au devenit obiectul analizei sărăciei. S-a constatatcă grupurile de condiŃie precară se confruntă cu discriminărirasiale şi nu beneficiază de aceleaşi oportunităŃi ca şi altegrupuri. Această deplasare a cauzalităŃii sărăciei de la nivelindividual la nivel societal a antrenat măsuri de politică socială menite să schimbe fundamental situaŃia unor grupuri sociale,

semnificative din punct de vedere numeric. Se accentuează dince în ce mai mult obligaŃiile pe care societatea le are faŃă de ceisăraci, precum şi compartimentele dezvoltate de membrii comu-nităŃii. Lipsa de oportunităŃi, inegalitatea socială se conturează drept cauze ale sărăciei.

Gânditorii preocupaŃi de problema sărăciei au avansattermenul underclass, adică clasa de jos sau subclasă. Marx a

definit clasa în termenii relaŃiilor dintre indivizi şi mijloacele deproducŃie, dar nu ca grupuri diferite ca venituri. Pe el l-ainteresat, prioritar, poziŃia individului faŃă de mijloacele deproducŃie. Astfel, un grup minoritar (ca număr şi situaŃie) deŃinecontrolul asupra mijloacelor de producŃie, nu produce, însă preiaplusprodusul de la majoritatea celor care produc. Aceştia dinurmă produc, punând în funcŃiune mijloacele de producŃie, şiprimesc în schimb preŃul forŃei lor de muncă, adică salariul. Este

evident faptul că Marx a pus accent pe dominaŃia clasei



67

deŃinătoare de mijloace de producŃie. Ulterior, reprezentanŃii

structuralismului (vezi istoria universală a sociologiei) s-au

referit la clasa de jos ca fiind inferioară din punct de vedere al

venitului. Abordarea culturală (pe care am amintit-o mai înainte)

defineşte „clasa de jos” în termeni de comportament sau norme

sociale. Structuraliştii au în vedere clasa oamenilor foarte săraci,

iar abordarea culturală are în vedere clasa formată din cetăŃenii

care nu vor să muncească, sunt răuvoitori, chiar periculoşi şi nu

merită să fie ajutaŃi (în engleză, undeserving poor , după cum am

arătat). Cu toate acestea, „chiar dacă vom accepta că oamenii

despre care vorbim sunt «sub» restul societăŃii, jos, la bazastructurii sociale (în termeni de venituri sau comportament), ei

nu sunt o «clasă» (cu conştiinŃă de clasă, identitate de clasă

ş.a.m.d.). Dar nici nu suntem siguri că ei se află la baza structurii

sociale. Acestea sunt motivele principale pentru a considera că

acest cuvânt compus «subclasă» sau «clasa de jos», nu este un

concept ştiinŃific, nu este suficient de clar, logic vorbind, deşi

este atât de frecvent utilizat în limbajul comun occidental, ca şi

în dezbaterile politice şi în unele lucrări (mai mult sau maipuŃin) ştiinŃifice.” (Marian Preda, în Politica socială româ-

nească între să r ă cie şi globalizare, 2007).

Am spune că meritul acestui termen îl constituie impactul

pe care îl are asupra opiniei publice atunci când aducem în

discuŃie delincvenŃa, dependenŃa, prostituŃia etc. Ele sunt percepute

ca fenomene periculoase care ameninŃă ordinea socială, liniştea

cetăŃenilor şi chiar proprietatea. Pe de altă parte, acest termen de„subclasă” are dezavantajul de a-i marginaliza pe cei pe care îi

defineşte, deoarece suntem induşi în eroare şi vedem numai

persoanele vinovate de starea lor (oamenii care nu vor să

muncească, infractorii etc.), nu şi dezavantajaŃii în mod real sau

the truly disadvantaged , aşa cum se exprima W.J. Wilson

(şomerii, persoanele cu dizabilităŃi etc.).

Charles Murray susŃine că apartenenŃa la underclass este

hotărâtă de comportament, iar membrii acestei subclase se



68

caracterizează în termeni de crimă, violenŃă, stare de ebrietate,

nelegitimitate, excludere de pe piaŃa forŃei de muncă. Acest

autor are o atitudine radicală, f ără să fie dispus a face vreo

concesie. W.J. Wilson s-a referit şi el la „efectul trăirii într-un

mediu copleşitor, împovărător”. El a avut în vedere persoanele

needucate, neşcolite, provenite din familii care experimentează

sărăcia şi dependenŃa pe termen lung. Aşadar, criteriile culturale

ale sărăciei sunt comportamentul, mediul, dependenŃa, delinc-

venŃa, neligitimitatea. La americani se adaugă şi etnicitatea: într-o

subclasă, ponderea este deŃinută de negri şi hispanici, şi nu

de albi.Pentru gânditorii curentului structuralist, care a cuprins nu

numai sociologia, vina pentru sărăcia în care trăiesc unii indivizi

revine statului şi sistemului bunăstării, care exclude membrii

unei subclase sociale de la cetăŃenie (prin urmare, nu beneficiază

de drepturile cetăŃeneşti), îi separă de restul societăŃii în termeni

de „venit, şanse în viaŃă şi aspiraŃii” (Field, 1990, citat de

M. Preda). Pentru Field, „subclasa” se compune din şomerii pe

termen lung, familiile monoparentale, bătrânii f ără pensiiocupaŃionale. El consideră că sărăcia se datorează, pe de o parte,

excluderii de pe piaŃa de muncă, iar pe de altă parte, veniturilor

extrem de mici (care nu acoperă, nici pe departe, nevoile)

provenite din ajutoarele sociale, acordate paradoxal pe baza

testării mijloacelor (deci, în funcŃie de nevoi). De asemenea,

acest autor face legătura între această „subclasă” şi economia

subterană (informală), în care membrii „clasei de jos” suntprezenŃi în proporŃie însemnată. Criteriile structuraliste ale

sărăciei sunt: venitul, şomajul, tipul de familie, deprivarea

relativă, cetăŃenia, participarea politică, structura taxelor, nivelul

ajutorului social acordat pe baza testării mijloacelor (conform

Marian Preda).

Sunt autori, precum Ralph Dahrendorf, care folosesc

ambele criterii ale sărăciei în explicarea existenŃei „clasei de

jos”, mai aproape de realitate, am spune noi. Marian Preda



69

susŃine cu convingere părerea sa că „nu putem pune împreună ovecinătate, un tip de familie (familia monoparentală), o rasă sauo categorie socială (şomeri) sub aceeaşi etichetă, sub aceeaşiumbrelă: clasa de jos”.

După cum am mai afirmat, economiile dezvoltate nu suntlipsite de săraci, ci chiar au nevoie de acest strat social. Înstructura socială a acestor societăŃi moderne (state ale bunăstării)există un strat social care nu face altceva decât să servească lamenŃinerea venitului minim la niveluri scăzute. Astfel, nume-roşii săraci (emigranŃi, negri, femei) pot fi ocupaŃi cu aşa-nu-

mitele slujbe murdare (dirty jobs) pe care clasa mijlocie nule-ar ocupa niciodată. Ba mai mult, numeroşii săraci din occidentcreează un însemnat număr de locuri de muncă în sistemulserviciilor sociale.

La începutul secolului al XX-lea, Booth a descris condiŃiaoamenilor săraci şi a identificat opt clase, aşa cum le numea el:

– clasa cea mai de jos a muncitorilor ocazionali;– posesorii de venituri nesigure;

– venituri intermitente;– venituri regulate mici;– venituri regulate standard;– clasa muncitoare superioară;– clasa de mijloc inferioară;– clasa de mijloc superioară.Această clasificare are drept criteriu veniturile şi statutul

social, dar este mai mult o observaŃie asupra stilurilor de viaŃă,stiluri ce au permis această diferenŃiere. Booth a întreprins studiiasupra bugetelor familiale şi chiar a încercat să definească un„prag al sărăciei”. Pe firul raŃionamentelor sale a mers, maitârziu, J. Bradshaw şi Holmes. Împreună analizează experienŃafamiliilor afectate de şomaj şi reliefează modele de buget,cheltuieli, diete, circumstanŃe financiare. Ei încearcă să descrie,calitativ, sărăcia. Ei identifică itemi (valoroşi în cercetările de

acest gen) care se referă la regimul alimentar limitat, la un stoc



70

de haine neadecvat, stoc limitat de bunuri de consum durabile,acces limitat la transport şi o foarte mare parte a timpuluipetrecut în faŃa televizorului (ca alternativă accesibilă la altemodalităŃi de petrecere a timpului liber, cum ar fi vizionare despectacole de teatru, operă, concerte etc.). J. Bradshaw aremeritul de a fi realizat, în 1972, o clasificare a nevoilor, relevată de L.M. Pop în Politici sociale. Elemente de teorie, analiză şi

evaluare a politicilor sociale:– nevoile simŃite: sunt acele nevoi de care indivizii sunt

conştienŃi. Dar nu toate nevoile simŃite sunt şi exprimate. La

nivel social, de exemplu, segmentul cel mai sărac este lipsit, celmai adesea, de mijloacele de exprimare publică a nevoilorsimŃite, sau nu are (din lipsă de informare, de putere etc.)posibilitatea de a accede la aceste mijloace de exprimare;

– nevoile exprimate: o nevoie exprimată public devine ocerinŃă, o doleanŃă, reflectându-se, cel mai adesea, într-un actconcret (de exemplu: cerinŃa unui copil cu handicap de a învăŃa

într-o şcoală adaptată la nevoile sale speciale);– nevoile normative: aceste tipuri de nevoi nu sunt definitede subiectul însuşi, ci de un observator exterior sau expert şisunt formulate în concordanŃă cu standardele şi normeleprofesionale într-un domeniu;

– nevoile comparative: aceste nevoi se structurează şi suntdefinite în relaŃia cu alŃi indivizi sau grupuri sociale. Înconceptul de nevoi comparative apare, implicit, şi un element ceŃine de justiŃie (echitate socială); se referă la ceea ce nu avem înraport cu altul sau cu alŃii şi duce la ceea ce literatura îndomeniul sărăciei numeşte deprivare relativă.

Şi Rowtree a încercat să identifice nivelul minim de venitşi să stabilească un prag al sărăciei. Se pare că şi el a realizatdoar o descriere a sărăciei (poate mai completă) şi nu o definirecu caracter ştiinŃific. În lucrările publicate între 1901 şi 1951,

cum ar fi Poverty and Progress, Poverty and the Welfare State,



71

English Life and Leisure: A Social Study, a f ăcut distincŃia întresă r ă cia primar ă şi să r ă cia secundar ă .

– să r ă cia primar ă caracterizează persoanele care nu au unminim de venituri, prin care să î şi asigure nevoile minime desubzistenŃă;

– să r ă cia secundar ă se manifestă atunci când veniturileindivizilor, deşi nominal fac faŃă nevoilor minime, nu atingstandardele din cauza modelelor de comportament şi de cheltuieli.

În concepŃia lui Seebohm Rowtree, persoanele aflate însituaŃia de sărăcie secundară sunt răspunzătoare de această

situaŃie, datorită faptului că nu ştiu să gestioneze eficientveniturile. Cercetările sale au scos la iveală faptul că doar 10%dintre subiecŃii investigaŃi se aflau în sărăcie primară. El a f ăcutastfel deosebirea între indivizi afla Ń i în să r ă cie şi indivizi afla Ń i

în pragul să r ă ciei. A pus accent pe segmentul vulnerabil lasărăcie. Rowtree, prin descrierea sărăciei primare, a contribuit laidentificarea unui prag al subzisten Ń ei, al menŃinerii eficienŃeifizice. De asemenea, el a contribuit şi cu indicatori care sem-nalează sărăcia aflată sub pragul subzistenŃei. Este adevărat că dacă ne limităm doar la aspecte materiale, de subzistenŃă, aledesf ăşurării vieŃii unui individ, sărăcia este o abordare simplistă.Un om poate fi considerat sărac nu numai pentru faptul că nu arece mânca; numeroase alte aspecte ale desf ăşurării unei vieŃisociale normale sunt implicate în acest concept. Limitareaaccesului la cultură este un indicator clar al sărăciei, în zilele

noastre. De exemplu, în România, preŃul cărŃilor, al manualelorpentru elevi, al cărŃilor pentru copii, limitează accesul la elepentru o parte însemnată a populaŃiei cu venituri mici. De aceea,numeroşi autori au relevat clasificări ale nevoii umane. Cea maicunoscută este piramida trebuinŃelor, elaborată de AbrahamH. Maslow. Acesta a imaginat o piramidă cu mai multe trepte.La baza piramidei, a plasat nevoile fiziologice, apoi pe celelaltetrepte, în ordine crescândă, a plasat nevoia de securitate, de

dragoste, de apartenenŃă, de respect de sine, de autorealizare.



72

– trebuin Ń ele fiziologice se referă la nevoia de mâncare,

băutură, adăpost şi lipsă a durerii;

– trebuin Ń a de siguran Ńă şi securitate are în vedere nevoia

de a fi liber de ameninŃări, de a fi ferit de pericole, de

evenimente ameninŃătoare;

– trebuin Ń a de dragoste şi apartenen Ńă vizează nevoia de

prietenie, de afiliere, de interacŃiune şi dragoste;

– trebuin Ń a de respect de sine este nevoia de a te respecta

pe tine şi de a fi respectat de ceilalŃi;

– trebuin Ń a de autoactualizare, aflată în vârful piramidei,

pe treapta cea mai înaltă, relevă nevoia individului de a se împlini pe sine, prin maximizarea utilizării abilităŃilor, price-

perilor şi potenŃialului.

Această ierarhizare a nevoilor umane are o valoare concep-

tuală şi mai puŃin pragmatică, deoarece diferenŃierile sunt

sesizabile chiar în cadrul aceluiaşi context cultural, nemaivorbind

de contexte culturale diferite.

Trebuie să arătăm că nevoile umane se reconfigurează în

fiecare etapă a evoluŃiei individuale, dar şi a evoluŃiei societăŃii,din care individul face parte, ca efect al ofertei de bunuri şi

servicii. ApariŃia de bunuri şi servicii a dus la crearea de nevoi.

De exemplu, astăzi este evidentă (şi în România) nevoia de a

deŃine un computer şi de a avea acces la reŃeaua mondială de

calculatoare (Internet).

Unii autori au propus utilizarea datelor despre beneficii

(venituri) în stabilirea şi analiza sărăciei. Townsend a analizatstatistici elaborate de „Family Expenditure Survey”, privitoare la

venituri şi modele de consum ale mai multor tipuri de familii.

Arată că sărăcia nu e altceva decât echivalentul nivelului de

beneficii oferit de AsistenŃa Socială. Acest ajutor acordat în caz

de sărăcie are avantajul de a putea fi operaŃionalizat şi de a fi

considerat drept reper al nivelului minim de trai, la un moment

dat. Cercetătorii au identificat, cu toate acestea, mai multe nivele

la care indivizii pot fi consideraŃi a fi săraci. Peter Townsend,



73

prin studiul său, cuprins în lucrarea Poverty in the United

Kingdom, aduce contribuŃii conceptuale deosebite asuprasărăciei; a aprofundat acest fenomen şi a reuşit să explice uneleaspecte cu o rigoare ştiinŃifică de necontestat. A trecut dincolode aspectele cantitative, statistice şi a aprofundat circumstanŃele în care indivizii ating sărăcia, comportamentele lor în pragulsărăciei şi în sărăcia propriu-zisă, a comparat (mai exact, a pus în opoziŃie) pe cei ce au suferit multiple deprivări, cu cei ce nus-au confruntat cu asemenea situaŃii. În ceea ce priveşte compa-raŃia cantitativă între indivizi, familii, cercetătorul a căutat un

fundament formal din factori asociaŃi cu sărăcia, dintre care areŃinut un număr de 12. Privind aceşti factori, putem afirma cucertitudine că au o valoare contextuală şi că fenomenul sărăcieiare numeroase particularităŃi, elemente specifice, în funcŃie de:individ; comunitatea în care există, se manifestă şi acŃionează;sistemul social; regiunea geografică; religia şi cultura cărora leaparŃine individul. Fiecare guvern, prin politica sa socială,trebuie să folosească o echipă interdisciplinară, formată din

specialişti care să configureze sărăcia, pragul sărăciei, nivelulminim de trai şi, mai ales, solu Ń iile diferen Ń iate de rezolvare aacestei probleme.

Cercetările şi-au extins analiza şi asupra aprecierilorexprimate de indivizi în legătură cu ceea ce le este necesarpentru a duce un trai decent. J. Mack şi S. Lansley au lansatexpresia standardul consensual al să r ă ciei. Aşadar, factorii

sărăciei nu mai sunt identificaŃi din exteriorul fenomenului, cichiar din interiorul său. Astfel, eticheta de sărac nu mai estepusă din exterior, ci este asumată de persoana care exprimă nevoile sale nesatisf ăcute.

Francezul Patrick Valtriani afirmă că sărăcia poate fi înŃeleasă ca un fenomen ce prezintă un cost economic şi socialpentru comunitate. Am fi tentaŃi să credem că se limitează laaspectul economic al sărăciei. Dar acest autor distinge între trei

dimensiuni ale sărăciei:







76

a eticheta pe ceilalŃi în termeni „bun” sau „rău”. Acestea deter-mină judecăŃi absolute, stereotipuri, respingerea informaŃiilorcomplexe, a unor cauzalităŃi, sau a posibilităŃilor multiple. Ceea

ce este foarte uşor de sesizat la o persoană care se confruntă cuprivaŃiuni majore, este existenŃa unei stări de apatie. La aceastase adaugă pierderea încrederii în forŃele proprii şi, mai ales,

pierderea motivaŃiei. Astfel de persoane pot să aibă următoarelecaracteristici psihice şi comportamentale:

– relaŃii personale şi familiale defectuoase;

– sunt fataliste;

– au sentimentul de neajutorare şi ineficienŃă personală;– se auto-izolează (şi sunt izolate social);

– au o toleranŃă scăzută;

– au perspectivă temporală limitată;

– limbajul lor este extrem de sărac;

– se integrează social şi cultural în mod defectuos;

– sunt demotivate;

– suferă o gravă depersonalizare;

– participare scăzută la viaŃa socială;– comunicare scăzută cu semenii;

– depresie (pesimism, plâns, durere sufletească);

– indiferenŃă (tăcere, dezinteres, inactivitate);

– negativism (dezgust, disconfort, nemulŃumire, ruşine).

S-a constatat că unii dintre indivizii care suportă deprivări

multiple se abandonează consumului de alcool, devin toxicomani,

practică prostituŃia, devin violenŃi, săvârşesc infracŃiuni, devin

chiar criminali. Aceşti oameni pierd cu totul respectul de sine,

pierd credinŃa în Dumnezeu şi în valorile umane.

4.1.2. O tipologie a să r ă ciei Sărăcia se constituie din două mari segmente: prezenŃa

incontestabilă a deprivării multiple şi lipsa de control asupra

resurselor. Cele două segmente se pot exprima, mai degrabă,

prin indicatori decât prin măsurători precise. Stabilirea resurselor



77

este greu de realizat, deoarece ele depind şi de circumstanŃe.

Venitul este utilizat ca un indicator al sărăciei, dar ea nu poate fi

reliefată doar prin venitul scăzut. Un lucru important, semnalat

de specialişti, este nu atât volumul veniturilor, cât stabilitatea,

regularitatea acestora. Un alt lucru important îl constituie con-

vingerea că venitul este greu de măsurat într-o manieră credibilă.

Venitul este important în cercetările întreprinse, deoarece poate

arăta nivelul consumului. Cuantificarea consumului este o

măsură mai adecvată a evaluării resurselor. Conceptul de sărăcie

trebuie să fie operaŃionalizat cu grijă pentru a reuşi totuşi

măsurarea sărăciei, într-o manieră obiectivă. Cele mai maridificultăŃi sunt întâmpinate în alegerea indicatorilor cei mai

potriviŃi care să releve cât mai obiectiv conceptul de sărăcie.

Dacă nevoia este un construct social, putem spune că şi sărăcia

este un construct social.

Marea Britanie a elaborat un standard de sărăcie numit

tested-means benefit . El a devenit un standard naŃional şi a fost

adoptat şi în alte Ńări. Utilizarea unui prag de venituri nu mai

impune o cercetare fundamentală, ci doar o încadrare statistică şio categorisire conform standardului. O astfel de întreprindere are

avantajul reducerii timpului destinat unor evaluări. De asemenea,

are avantajul intervenŃiei eficiente, în timp util, în sprijinirea

familiilor, a indivizilor care au nevoie de ajutor.

Să r ă cia subiectivă poate fi definită prin percepŃiile şi

reprezentările sociale ale sărăciei. Acest tip de sărăcie este

creionat de înşişi subiecŃii a căror bunăstare este afectată. Eiexprimă dacă sunt săraci sau nu, cât de săraci se consideră, ce

nevoi ar trebui satisf ăcute pentru a rezolva această situaŃie. De

aceea, în chestionarele aplicate există întrebări care vizează

raportul dintre venituri şi nevoi.

Să r ă cia relativă se fundamentează pe conceptul de nevoi

comparative. Reperul său îl constituie nivelul bunăstării întregii

populaŃii. Deosebit de relevantă în definirea sărăciei relative este

afirmaŃia lui Abel Smith: „Prin necesităŃi eu înŃeleg nu numai



78

cerinŃele care sunt indispensabile traiului, ci şi tot ceea ce

conform obiceiurilor Ńării respective, este indecent să nu posede

oamenii respectabili, chiar şi cei din cea mai joasă categorie”.

Pragul de sărăcie relativă se calculează ca un procent din media

cheltuielilor de consum într-o societate. Aceste procente pot să

fie între 50 şi 70%. Peter Townsend a definit pragul de sărăcie şi

a propus un indice al deprivării: Pragul de să r ă cie este acel

nivel de venituri, sub care gradul de deprivare cre şte în mod

dramatic.

Să r ă cia absolut ă . „Sub un nivel minim de trai se consideră

că ne aflăm în sărăcie absolută. Sărăcia absolută este deciasociată cu conceptul de subzistenŃă. Măsurarea sărăciei

absolute se limitează cel mai adesea la deprivare materială.”

(L.M. Pop, 2005). Aşadar, e absolut necesar să stabilim un

minim necesar satisfacerii nevoilor umane fundamentale; este

vorba de un minim universal valabil, determinat în mod obiectiv

de dimensiunea acestor nevoi. Rowntree a încercat să măsoare

un minim necesar traiului. Determinarea sărăciei absolute

presupune în mod necesar stabilirea unui prag de sărăcie. Acestprag absolut al sărăciei presupune ca punct de plecare stabilirea

unui consum alimentar minim necesar. NutriŃioniştii sunt aceia

care stabilesc un consum caloric, un echilibru nutriŃional care să

menŃină starea de sănătate. Dar nu numai coşul minim de

alimente intră în stabilirea pragului de sărăcie absolută, ci şi o

serie de alte bunuri pe care un om trebuie să le consume pentru a

subzista (de exemplu, produse de igienă).Să r ă cia extremă este definită de CASPIS, în 2002, ca „o

lipsă atât de gravă a resurselor financiare, încât condiŃiile de

viaŃă ale respectivei persoane sunt absolut inacceptabile pentru o

societate civilizată; alterează grav demnitatea fiinŃei umane,

producând degradări rapide şi greu reversibile ale capacităŃilor

de funcŃionare socială normală.

Să r ă cia sever ă „este determinată de nivelul scăzut al resur-

selor financiare (lipsuri masive şi persistente) care împiedică o



79

funcŃionare socială normală, dar care nu blochează efortul de a

ieşi din sărăcie şi nici redresarea în situaŃia în care resursele

revin la normal.” (CASPIS, 2002).

4.2. Excluziune socială şi marginalizare

Una dintre accepŃiunile conceptului de excluziune socială

arată că săracii sunt subiectul excluziunii, în sensul că ei nu

beneficiază de condiŃiile minime de trai, acceptabile pentru

comunitatea din care provin. Consiliul Europei a definit excluşii

ca fiind „grupuri întregi de persoane care se găsesc, parŃial sau

total, în afara câmpului efectiv de aplicare a drepturilor omului”.

Dacă la jumătatea secolului XX, termenul de excluziune

desemna lipsa oportunităŃii de a avea venituri şi de a consuma,

în zilele noastre acest termen are o accepŃie mult mai largă.

Excluziunea financiară (lipsa veniturilor şi consumul insufi-

cient) este doar un tip de excluziune socială. Este evident că

aceasta este una din sursele celorlalte tipuri de excluziune

socială. Organismele internaŃionale sunt preocupate de respectareadrepturilor omului şi de combaterea fenomenului de excluziune

socială. S-au elaborat programe de incluziune socială. Mai nou,

programele au ca obiect prevenirea excluziunii sociale. Progra-

mele Europene Antisărăcie constituie un astfel de exemplu.

Comunitatea Europeană cere statelor membre să ia măsuri de

combatere a excluziunii sociale.

Pentru a defini excluziunea, este mai potrivit termenul de

deprivare socială. S-a constatat că excluziunea se caracterizează

printr-o stare dinamică, în timp ce sărăcia este preponderent

statică. Excluziunea este un proces complex multidimensional,

dinamic, care are ca rezultat deprivarea relativă. Şi modalităŃile

de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale sunt diferite.

Sărăcia poate fi combătută cel mai vizibil (nu ştim cât de

eficient) prin redistribuire: acordarea unui drept, a unei şanse,

crearea posibilităŃii de participare la anumite procese sunt



80

modalităŃi de reducere a excluziunii sociale. Este adevărat că

excluziunea apare, de multe ori, ca urmare a lipsei unor resurse.

Dar, s-a constat că refacerea resurselor nu a fost suficientă

pentru dispariŃia excluziunii. Prin urmare, abordarea simplistă a

acestui fenomen ne conduce pe un drum eronat.

Având în vedere conceptul de cetăŃenie, aşa cum a fost el

analizat şi prezentat de T.H. Marshall, am putea spune că

excluziunea socială este o situaŃie de eşec a realizării depline a

drepturilor cetăŃeneşti. Berghman (citat de Marian Preda) arăta

că „excluziunea trebuie definită în termeni de incapacitate/eşec

( failure)” a unuia sau mai multor sisteme dintre următoarelepatru:

– sistemul democratic şi legal, care presupune integrare

civică;

– piaŃa muncii, care promovează integrarea economică;

– sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce

poate fi numit integrare socială;

– sistemul familiei şi comunităŃii, care promovează inte-grarea interpersonală.

„Sentimentul cuiva că aparŃine sau nu unei societăŃi

depinde de toate cele patru sisteme. Integrarea civică presupune

a fi un cetăŃean egal într-un sistem democratic; integrarea

economică presupune a avea o slujbă; integrarea socială

înseamnă a avea acces la serviciile sociale furnizate de stat;

integrarea interpersonală presupune apartenenŃa la o familie, un

grup de prieteni, de vecini, la reŃele interpersonale care să le

asigure campanie şi suport moral celor care au nevoie de ele.

Toate cele patru sisteme sunt importante şi sunt comple-

mentare.” (Berghman, 1996).

Duffy arăta în 1995 că nu numai lipsa mijloacelor mate-

riale, ci şi imposibilitatea de a fi inclus în diferitele „reŃele”

sociale, economice, politice şi culturale conduce la ceea ce

numim excluziune socială.



81

Excluziunea poate avea un caracter voluntar sau invo-luntar; ea se poate datora acŃiunilor individului însuşi, sau sepoate datora societăŃii, comunităŃii din care individul face parte.Precizăm că excluziunea nu este neapărat individuală, ea poatesă afecteze o anumită categorie socială; de asemenea, ea sepoate manifesta de-a lungul mai multor generaŃii; persoanele înstărite pot fi excluse prin refuzarea unor drepturi legitime;excluziunea afectează persoanele care locuiesc într-o anumită zonă (ceea ce înseamnă că excluderea se poate datora şivecinătăŃilor); un individ poate fi exclus încă de la naştere: a te

naşte într-o familie extrem de săracă înseamnă a avea şansereduse de ascensiune materială, profesională, socială.În iulie 2002, România a publicat Planul NaŃional Anti-

sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, elaborat de ComisiaGuvernamentală Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale(CASPIS), prin care exprimă interesul pentru combatereaexcluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale. Iată cumsunt definite conceptele de excluziune socială, marginalizare

socială şi incluziune socială în aceste documente:„Excluziunea socială înseamnă plasarea unei persoane în

afara formelor normale de viaŃă socială, ca rezultat al unordeprivări multiple, cu şanse reduse de reinserŃie într-o viaŃă socială normală. Rezultat al discriminărilor, lipsei de oportu-nităŃi, cumulării de privaŃiuni, degradării/nedezvoltării capacităŃilorde funcŃionare socială normală sau al altui stil de viaŃă indi-

vidual sau colectiv care marginalizează”.„Marginalizare socială este un termen folosit, în mare, cuacelaşi conŃinut ca la excluziunea socială, referindu-se la poziŃiaunor persoane/grupuri în afara (la marginea) vieŃii socialenormale a comunităŃii. În ultimii ani, el tinde să fie chiar înlocuitde acesta din urmă, care accentuează mai mult responsabilitateacolectivă pentru starea de marginalizare/excluziune”.

„Incluziunea socială desemnează procesul de reinserŃie în

formele de viaŃă normale, într-o funcŃionare socială normală a



82

persoanelor aflate în situaŃia de excluziune/marginalizare socială

sau cu risc ridicat de marginalizare, prin dezvoltarea capaci-

tăŃilor şi construcŃia de oportunităŃi”.

Atunci când ne gândim la soluŃii de reducere a excluziunii

sociale, marginalizării, trebuie să cunoaştem foarte bine sursa

generatoare de astfel de fenomene. InsistenŃa analizelor, a

comparaŃiilor, descrierilor, au dus la progrese, dar şi la regrese

(uneori chiar stagnări) pe linia identificării de surse ale

excluziunii. Pe ansamblu, progresele sunt vizibile, iar trei surse

ale excluziunii sociale sunt incontestabile:

– autoexcluziunea. Ea Ńine de opŃiunea individului, dedeciziile sale, de atitudinea sa, care poate să fie una de dezin-

teres, de alegerea modelului cultural. Astfel, individul însuşi

respinge o formă de participare socială;

– sistemul social poate determina o excluziune structurală.

O nevoie, deşi evidentă, poate să fie ignorată de sistemul social

şi să nu beneficieze de o soluŃie încadrată în politica socială a

statului respectiv;

– apartenenŃa teritorială /comunitară a individului poatedetermina nesatisfacerea unor nevoi, neexistând resurse în cadrul

comunităŃii. Aceasta, în condiŃiile în care o astfel de nevoie este

satisf ăcută într-o comunitate asemănătoare.

Nu este neglijat aspectul stigmatizării persoanelor sărace

sau excluse social. Aceste persoane se confruntă cu un deficit de

socializare, ceea ce îi împiedică să utilizeze resursele disponibile

la nivel comunitar; nu participă, de multe ori, la activităŃilecomunitare, unii sunt în imposibilitatea de a petrece timpul liber

în condiŃii normale; cei mai mulŃi î şi pierd grupul de apartenenŃă

(de exemplu, cel de la locul de muncă). De exemplu, devianŃa

(fenomen asociat de multe ori cu sărăcia) duce la respingere şi

izolare de către ceilalŃi membri ai societăŃii, uneori chiar şi de

către foştii prieteni. Această situaŃie îi determină pe aceşti

indivizi să se alăture celor care împărtăşesc aceeaşi soartă,

găsind acceptare, suport emoŃional şi posibilitatea de a face faŃă



83

situaŃiilor frustrante. „Există minorităŃi care sunt stigmatizate

pentru faptul că membrii lor au unele caracteristici care îi

împiedică să se bucure de o acceptare totală din partea celorlalŃi.

Asemenea oameni nu sunt trataŃi în relaŃiile cu ceilalŃi după

aceleaşi reguli, tocmai pentru că eticheta lor este negativă,

stigmatul intervenind în cadrul relaŃiilor sociale. Chiar şi fami-

liile unor persoane stigmatizate pot constitui subiectul comen-

tariilor necuviincioase, a tăcerii stânjenitoare sau discreditărilor”

(de exemplu, persoanele infectate cu HIV – SIDA). ( Dic Ń ionar

Enciclopedic de Psihosociologie, 2003).



84

5. BUNĂSTARE SOCIALĂ ŞI STAT

AL BUNĂSTĂRII

După cum am arătat şi în capitolul II, statul bunăstării s-a

dezvoltat semnificativ în perioada postbelică. Drepturile sociale

şi politice s-au consolidat şi în perioada 1980-2000, deşi

discuŃiile privitoare la statul bunăstării nu au contenit. Păreri proşi contra se manifestă şi azi, în timp ce solidaritatea cunoaşte şi

ea o globalizare, iar problema securităŃii sociale este din ce în ce

mai evidentă. De altfel, statul bunăstării contribuie la rezolvarea

dezechilibrelor sociale, nu numai în domeniul economiei, ci şi în

domeniul politicii. Aşadar, statul bunăstării este deosebit de

important prin implicaŃiile lui practice. Cheltuielile publice

continuă să se extindă, noi programe sunt elaborate în vederea

îmbunătăŃirii siguranŃei sociale. Noile probleme cu care se con-fruntă societatea contemporană, cum ar fi creşterea divorŃurilor,

creşterea numărului familiilor monoparentale determină eforturi

de susŃinere a persoanelor afectate. Limitarea reformelor şi a

fondurilor din domeniul bunăstării (cerută insistent prin anumite

ideologii) s-a realizat într-o măsură mică şi în mod izolat. Statul

bunăstării se bucură de un real sprijin electoral şi popular, în

întreaga Europă. Cu toate acestea, intervenŃia statului îndomeniul bunăstării trebuie corelată cu mărimea bugetului şi a

datoriilor publice.

Literatura de specialitate îl menŃionează pe Bismarck –

Germania, ca fiind iniŃiatorul statul bunăstării de mai târziu.

Programul obligatoriu al asigurărilor sociale, gândit de el, ca o

soluŃie împotriva riscurilor cu care se poate confrunta orice

individ (boală, pierderea capacităŃii de muncă etc.), au dus la

universalismul serviciilor sociale (pentru toŃi cetăŃenii, de



85

exemplu, servicii de sănătate, educaŃie). Modelul asigurărilorsociale din Germania s-a extins şi în alte Ńări. În secolul XX(perioada 1945-1970) statul bunăstării a cunoscut o dezvoltare şio consolidare f ără precedent, fapt care reflectă indubitabildezvoltarea democraŃiei şi prosperitatea economică din aceaperioadă. În perioada respectivă, au existat condiŃii faste pentruo relaŃie solidă între dezvoltarea democratică, dezvoltareaeconomică şi garanŃia statului în a oferi bunăstare, precum şicertitudinea respectării drepturilor sociale pentru toŃi cetăŃenii.Am putea spune că politicile sociale au ca nucleu asigurarea

socială, necesară prevenirii diferitelor riscuri. Din anii ’70 aisecolului XX, statul bunăstării cunoaşte o perioadă de restrângere,datorită neoliberalismului din Marea Britanie şi SUA. Această perioadă face ca o parte din atribuŃiile statului bunăstării să fiepreluate de către comunităŃi. Elementele statului bunăstării semodifică: statul bunăstării şi funcŃiile sale se reconfigurează.Dezvoltăm toate acestea în cele ce urmează.

5.1. Premise ale statului bunăstării

„Statul bunăstării poate fi înŃeles ca suma practicilor careau drept scop să aducă îmbunătăŃirea vieŃii cetăŃenilor, aceasta însemnând asigurarea unor condiŃii de trai decente” (Sorin Cace,Statul bună st ă rii, 2004). Necesitatea apariŃiei statului bunăstăriia apărut spre sfârşitul secolului al XIX-lea. În aceast ă perioad ă ,a luat amploare dezvoltarea tipului de economie capitalist ă (ba-

zat ă pe capital); au apă rut noi clase sociale (clasa muncitorilor);industrializarea a cunoscut un puternic avânt; urbanizarea s-adezvoltat şi ea datorit ă industrializă rii; un volum mare al popu-la Ń iei s-a concentrat într-un spa Ń iu îngust; comportamenteleeconomice, interrela Ń ionarea cu semenii s-au modificat; rela Ń iile familiale au cunoscut şi ele importante schimbă ri; o dat ă cuapari Ń ia capitalismului a apă rut fenomenul şomajului; nivelul de

pregă tire profesională începe să crească , de unde şi competi Ń ia



86

pentru ocuparea unui loc de muncă ; mi şcă rile feministe încep şi

ele să se manifeste (femeile nu mai vor să fie casnice, revendică

locuri de muncă , salarii egale cu ale bă rba Ń ilor etc.);

tehnologiile de produc Ń ie avansează rapid, înlocuind cu succes

for Ń a de muncă , fapt care duce la mic şorarea numă rului locu-

rilor de muncă ; nevoile umane se diversifică sim Ń itor; societatea

cunoa şte o evolu Ń ie şi sub aspectul vie Ń ii politice, al ideologiilor

care se manifest ă ş.a.m.d. Toate acestea au f ăcut să scadă

securitatea economică pentru cetăŃean şi, totodată, să slăbească

suportul tradiŃional, care avea la bază familia şi comunitatea. La

acestea se adaugă, aşa cum spunea T.H. Marshall, discordanŃadintre diferitele componente ale cetăŃeniei (manifestă îndeosebi

în secolul XV). Creşterea egalităŃii politice în secolul XX

(caracteristică statului liberal) a condus la tendinŃa spre egalitate

socială şi economică. Era absolut necesară creşterea oportunităŃilor.

Toate aceste probleme converg către asigurarea securităŃii so-

cial-economice a fiecărui cetăŃean în parte, aceasta însemnând

asigurarea unor condiŃii de viaŃă corespunzătoare, care sunt

acceptate din punct de vedere social şi care sunt în concordanŃă cu capacitatea de câştig a individului (Roller, E., 1995). AlŃi

autori au pus problema necesităŃii reducerii inegalităŃii dintre

indivizi (sau gospodării) în cadrul diferitelor societăŃi. Fun-

damentul apariŃiei statului bunăstării îl constituie următoarea

problemă: se pune întrebarea dacă sistemul de producŃie capitalist

este capabil să asigure bunăstare pentru toŃi cetăŃenii unei Ńări.

Pe de altă parte, se pune problema intervenŃiei statului în cadruleconomiei, mai ales când piaŃa eşuează în a produce bunăstare.

Avem doi termeni: sistemul economic şi pia Ń a for Ń ei de muncă ,

precum şi interven Ń ia statului pentru a asigura securitate

socială pentru to Ń i membrii societ ăŃ ii. După cum am mai arătat,

este evident faptul că statul se preocupă de securitatea socială a

cetăŃenilor săi prin redistribuirea veniturilor (colectarea de impo-

zite, în special de la cei prosperi şi orientarea lor, organizată,

către cei nevoiaşi). Aşadar, statul bunăstării joacă un rol important



87

în reglarea veniturilor şi veghează la păstrarea ordinii sociale(nevoiaşii lăsaŃi de izbelişte pot crea probleme mari societăŃii:creşterea violenŃei, a infracŃionalităŃii, a criminalităŃii, scade drasticstarea de sănătate a populaŃiei, creşte abandonul, se manifestă lipsa de educaŃie ş.a.m.d.).

Nu putem vorbi de un standard al bunăstării valabil pentruorice Ńară. Fiecare Ńară, la acea vreme, a adoptat un model alstatului bunăstării. Se deosebesc, în acest sens, Ńări ca SUA,Germania, Marea Britanie şi Ńările nordice.

5.2. Configurarea statului bunăstării în Ńările nordice,Germania, Marea Britanie şi SUA

În anii ’20 şi chiar ’30 ai secolului XX, Ńările scandinaveerau predominant agrare. Aceste Ńări aveau şi au în continuareaspecte care le deosebesc de celelalte Ńări ale Europei. La începutul secolului XX existau diferenŃe în dezvoltarea secto-rului industrial şi cel al serviciilor chiar între Ńările scandinave.

Urbanizarea nu a fost accentuată, oraşele nu erau dens populate,prin urmare, problemele sociale se manifestau mai degrabă înmediul rural. În perioada interbelică, deşi dependente de piaŃabritanică, datorită problemelor economice pe care le avea MareaBritanie, aceste Ńări au început să exporte produsele lor înGermania şi în Suedia (mai puternică economic, comparativ cuŃările scandinave mai mici). La începutul secolului XX, cândsecuritatea socială a început să preocupe întreaga Europă, Ńărilescandinave aveau o dezvoltare economică scăzută. Dar într-untimp extrem de scurt, până la declanşarea primului războimondial, au recuperat distanŃa dintre nivelul de dezvoltareeconomică ce le aparŃinea şi nivelul de dezvoltare economică aSUA şi Marea Britanie. Aşa cum arătau Kuhnle S., Hatland A. şiOlson S.E. în 2003, în secolul trecut, un stat social şi democratputernic nu s-a situat în antiteză cu valorile moderne care stau la

baza producerii bunăstării prin mecanismele pieŃei: libertăŃile



88

personale, dreptul la iniŃiativă privată şi proprietate individuală,

ceea ce duce la crearea unor întreprinderi private şi la indus-

trializare rapidă. łările scandinave au avut drept scop o dez-

voltare echilibrată din punct de vedere economic şi social, adică

întărirea creşterii economice şi a dreptăŃii sociale. Mişcările

sociale populare au avut şi ele un rol important în adoptarea unei

astfel de decizii. „Noile programe sociale, finanŃate prin impozite,

erau întotdeauna lansate cu un puternic accent pe impactul lor

asupra eficienŃei macroeconomice şi a stimulentelor de muncă

individuală. Spre exemplu, promovarea politicilor sociale de la

sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX a avut olatură competitivă îndreptată împotriva emigr ă rii for Ń ei de

muncă superior calificate către America de Nord, în timp ce

politicile din anii ’30 erau destinate condiŃiilor de locuit şi

puneau accent productivist pe educarea forŃei de muncă viitoare

şi, respectiv, pe menŃinerea celei curente” (Sorin Cace, 2004).

łările nordice s-au confruntat şi ele cu tensiuni create de cioc-

nirea intereselor agricultorilor şi cele ale muncitorilor, precum şi

între angajaŃi (forŃă de muncă organizată în sindicate) şi anga-

jatori. Cu toate acestea, s-au f ăcut paşi mari, unici în Europa,

către construirea unui larg consens politic, pe platforma unui

capitalism controlat de stat şi modificat din punct de vedere

social (Kuhnle, 2002). Tot acest autor a identificat şase compo-

nente ale sistemelor bunăstării care deosebesc Ńările scandinave

de alte Ńări (de fapt, state):

– dimensiunea relativă a bunăstării;– dimensiunea bunăstării ocupaŃionale;

– proporŃia angajaŃilor în sistemul public din totalul anga-

jaŃilor;

– redistribuirea;

– legitimitatea crescută pentru furnizarea bunăstării de

către stat;

– drepturi sociale universale pe baza cetăŃeniei.



89

Specificul Germaniei îl constituie intervenŃia statului înasigurările de sănătate, având în vedere precedentul creat deBismarck. Politica socială a lui Bismarck a avut efecte îndelungate în timp. Asigurarea socială, care cuprindea şi clasa muncitoare,furniza garanŃii în caz de accident la locul de muncă, precum şio siguranŃă financiară în cadrul sistemului economic. Asigurareasocială, care era obligatorie, era valabilă în cazul accidentelor demuncă, în caz de boală, invaliditate, dar şi pentru vârsta înaintată, lipsită de venituri, datorită pierderii capacităŃii demuncă. ContribuŃiile erau obligatorii, prin lege, şi administratede reprezentanŃi ai angajatorilor şi ai asiguraŃilor. Beneficiile seconturau în funcŃie de contribuŃii, iar contribuŃiile erau condi-Ńionate de câştiguri.

În perioada Primului Război Mondial, politicile socialegermane nu s-au dezminŃit şi au întărit dezvoltarea asigurăriisociale împotriva celor mai importante riscuri ale societăŃiiindustriale moderne. Rosenhaft E. afirma în 1994: „Primul RăzboiMondial este privit de mulŃi istorici ca însemnând începutul

statului bunăstării în Germania”. În anii ’30 ai secolului XX,sistemul de asigurare socială a fost extins pentru persoaneleşomere. S-au creat asigurări naŃionale pentru şomaj, finanŃateprin contribuŃiile angajaŃilor şi angajatorilor. Nu putem să nuaducem în discuŃie naŃionalismul german care se reflectă şi înpoliticile sociale de promovare a bunăstării, de la acea vreme.Din păcate, instituŃiile bunăstării s-au transformat în instrumentede promovare a populaŃiei pure rasial, iar acest proces a scos în

evidenŃă, în mod intenŃionat, rase ale populaŃiei nedorite (evreiişi Ńiganii) şi categoriile bolnave, cum ar fi homosexualii şi per-soanele handicapate, ca şi vagabonzii, criminalii şi prostituatele(Alber J., 1986).

În Anglia avem de-a face cu trei perioade distincte alestatului bunăstării:

– introducerea Legii săracilor în 1601 şi AmendamentulLegii săracilor din 1834, care sunt valabile până spre sfârşitul

secolului al XIX-lea;



90

– a doua perioadă începe la sfârşitul celui de al DoileaRăzboi Mondial. Această perioadă este marcată de legislaŃiapensiilor din 1908;

– a treia perioadă e marcată de termenul de „stat albunăstării”.

Amendamentul Legii săracilor din 1834 a avut influenŃeremarcabile asupra politicii sociale britanice. Până atunci, săraciitrăiau în condiŃii mizere, intolerabile, ceea ce determinadezordine socială, infracŃionalitate crescută în rândul acestora;cei mai prosperi erau adesea jefuiŃi de cei săraci. Guvernul

liberal britanic de la acea vreme a constituit o comisie care să seocupe de strângerea de informaŃii privitoare la situaŃia săracilor,utilizând metode evoluate din punct de vedere ştiinŃific, şi aelaborat soluŃii de reducere a sărăciei. În acelaşi timp, organi-zaŃiile de caritate, diverse organisme de sprijin pentru persoaneleneajutorate, au fost legiferate şi instituŃionalizate. În 1908 seproduce un alt salt calitativ în dezvoltarea statului bunăstării în

Marea Britanie. Studiul realizat de Rowntree S. asupra sărăciei(vezi capitolul 4) a avut implicaŃii majore în reforma bunăstării.Argumentele aduse de studiile întreprinse de Rowntree audeterminat acordarea de pensii noncontributorii (dar, printestarea mijloacelor de care dispune potenŃialul beneficiar), caresă fie plătite, atât femeilor, cât şi bărbaŃilor la vârsta de 70 de ani(această vârstă e considerată a fi înaintată, iar vârstnicul edependent; nu mai poate, prin forŃele proprii, să aibă venituri,starea de sănătate fiind precară). Acest guvern a adoptat Actul

educa Ń iei. AutorităŃile locale ofereau mese gratuite pentru copiiiflămânzi care nu puteau să profite de educaŃia oferită datorită lipsei de hrană. Este important de reŃinut faptul că această dinurmă măsură a scos în evidenŃă că minorii, aflaŃi în grija părin-Ńilor, sunt dependenŃi de aceştia şi, mai ales, au şi ei drepturi.

În 1911, asigurarea de sănătate şi asigurarea de şomaj au

fost cuprinse în Actul de asigurare na Ń ională . Acestea au devenit



91

obligatorii, iar contribuŃia venea, atât din partea angajatorilor,cât şi din partea angajaŃilor (contribuŃia era o sumă stabilă).

Perioada interbelică, însoŃită de marea criză economică dintre anii 1929-1933, nu putea decât să întărească statulbunăstării. În 1934 a fost adoptat Actul asigur ă rii şomajului.Muncitorul primea o compensaŃie în următoarele şase luni de la încetarea lucrului, urmată de un beneficiu pe baza testăriimijloacelor, pentru o perioadă cât mai lungă. Toate măsurileluate până la acest moment au f ăcut ca toŃi cetăŃenii să fie scoşidin cadrul Legii săracilor. Pentru prima dată, asistenŃa acordată nu se mai limitează la o sumă fixă, ci ea variază în funcŃie decondiŃiile specifice şi de rezultatul testării mijloacelor.

Statele Unite ale Americii sunt, în opinia unor autoriamericani, privite ca fiind primul stat al bunăstării în epoca mo-dernă. Acest statut este revendicat datorită apariŃiei sistemelor

de pensii pentru veteranii r ă zboiului civil, încheiat în 1870, şipentru urmaşii săi. În America, pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea,

au existat ample programe (postrăzboi) de bunăstare a veteranilor,soŃiilor lor şi chiar copiilor lor.

Recesiunea economică (anii ’30 ai secolului al XX-lea), unalt eveniment istoric cu consecinŃe grave asupra bunăstării cetă-Ńenilor, l-a determinat pe pre şedintele Roosvelt să promoveze

legisla Ń ia programelor de asigur ă ri sociale, care vizau acordareaajutorului de şomaj şi acordarea pensiilor pentru vârstnici.

Roosvelt a încercat să menŃină un echilibru între nevoile oame-nilor, pe care s-a decis să le satisfacă la minimum, şi spiritul decompetitivitate, de participare pe piaŃa forŃei de muncă aoamenilor. O parte din fondurile de asigurare socială au revenitoamenilor angajaŃi în muncă. Mai mult, programele de asiguraresocială erau promovate ca alternativă pozitivă la programele deasistenŃă socială. Prin urmare, erau considerate a fi mai eficiente

programele contributorii, decât programele noncontributorii.



92

5.3. Aspecte ale evoluŃiei statului bunăstării

Statul bunăstării s-a conturat ca o soluŃie formală la nevoia

de siguranŃă economico-socială a cetăŃenilor, la nevoia dereducere a inegalităŃilor. Statul bunăstării a apărut în Ńăriledezvoltate. Prin intermediul său se produc şi se distribuiebunurile sociale şi serviciile. Principiul după care se conducestatul bunăstării este acela de a oferi şanse egale tuturor cetă-Ńenilor. De aceea, el se îngrijeşte ca fiecare membru al societăŃiisă beneficieze de anumite bunuri stabilite de comun acord(beneficiile universaliste). Statul bunăstării este responsabil de

cetăŃenii săi şi trebuie să le ofere un anume nivel de protecŃiesocială. În acest fel, este stabilizat mediul social şi economic şisunt protejate familiile şi membrii lor. Observăm că fiecare Ńară are specificul său în producerea şi distribuirea bunăstării.Nivelul de dezvoltare economică, ideologiile care domină la unmoment dat deciziile politice, economice, sociale, î şi punamprenta asupra statului bunăstării şi a politicii sociale a unuiguvern. „Statul bunăstării are cinci elemente de bază prezente îngrade diferite în actul de guvernare:

– un sistem de securitate socială;– administrări centrale şi locale cu esenŃa managerială a

sistemului;– recunoaştere socială şi legislaŃia drepturilor fundamentale

ale omului, care sprijină elaborarea sistemului la nivel ideologic;– justificarea intervenŃiei statului în sfera economică pentru

a atinge angajarea deplină;– realizarea unei democratizări de masă, bazată peprincipiul deciziei parlamentare în sfera politicii.” (S. Cace,2004).

InstituŃia statului este aceea care garantează drepturilecivile ale cetăŃenilor săi: dreptul la viaŃă, dreptul la proprietateetc. Criza economică din anii ’30 ai Europei interbelice a deter-minat necesitatea intervenŃiei statului în protecŃia cetăŃenilor săi.

Astfel, statul a devenit un apărător al drepturilor economice şi



93

sociale (dreptul la muncă, dreptul la asistenŃă socială, dreptul dea beneficia de servicii sociale). În acest fel, şi-a modificatfuncŃiile şi a decis să acorde un standard de viaŃă decent, normal,minimal colectivităŃii. Statul bunăstării se preocupă de asigu-rarea întregii colectivităŃi cu bunuri şi servicii necesare, precumşi de realizarea unui mod de viaŃă considerat a fi normal lanivelul comunităŃii respective. Rezultă că scopul principal alstatului bunăstării îl constituie asigurarea condiŃiilor (pentru toŃimembrii societăŃii) care să permită accesul la un standard deviaŃă ce corespunde necesităŃilor şi aspiraŃiilor unei colectivităŃi.

Statul bunăstării iniŃiază demersuri de înf ăptuire a securităŃiieconomice şi sociale prin intermediul politicilor sociale, care sematerializează prin contribuŃia unei sume de factori. Scopulcomun este acela de a dezvolta bunăstarea socială şi, implicit, pecea individuală. AcŃiunea sa a avut o amploare f ără precedent înspecial în perioada de după cel de al Doilea Război Mondial. Auexistat programe generoase de asigurări sociale şi asistenŃă socială. Această perioadă se caracterizează printr-o emancipare

la nivel individual, datorată serviciilor oferite de statul bunăs-tării; societatea, în ansamblul ei, a avut o evoluŃie benefică înaceastă perioadă. Karpi W. arăta că schimbările cheie au fost:

– urbanizarea rapidă;– schimbări în structura familiei;– secularizarea şi declinul în dezvoltarea bisericii;– revoluŃia de gen;– o libertate individuală mai mare şi redefinirea moralităŃii

într-o direcŃie mult mai liberală, cu referire la elementelesexualităŃii (homosexualitate şi avort);

– extinderea unor componente patologice, cum ar ficonsumul de droguri şi consumul de alcool;

– apariŃia mass-media, îndeosebi a televiziunii, cu putereaei de a schimba atitudini şi valori;

– călătoriile în masă şi dezvoltarea turismului;

– revoltele studenŃeşti ale anilor ’60.



94

Toate acestea au dezvoltat noi stiluri de viaŃă socială şiindividuală. A fost o perioadă extrem de favorabilă progresuluieconomic, social, cultural, individual.

Criza petrolului din 1973 a determinat apariŃia uneiperioade de restrângere a statului bunăstării. Sistemul capitalistşi statul bunăstării au intrat într-o nouă etapă. Productivitatea a început să scadă, şomajul a crescut, inflaŃia şi stresul social aucrescut şi ele. łările europene au început să se confrunte cuprobleme mari şi să fie concurate pe piaŃa mondială de Japoniaşi SUA. Pentru a face faŃă situaŃiei, au hotărât să-şi unească

eforturile şi să realizeze piaŃa unică europeană şi integrareaeuropeană. Comunitatea Europeană a devenit un factor economicimportant, deoarece a stimulat unirea statelor membre pe planeconomic şi monetar şi introducerea unui curs unitar, euro. Afost înfiinŃată Banca Centrală Europeană, care se ocupă depolitica monetară a statelor membre (care participă la monedaeuro). Aceasta nu înseamnă că guvernele naŃionale sunt degrevatede o serie de responsabilităŃi economice şi sociale, ci dimpotrivă.

Prin urmare, un oarecare declin economic, declanşat în anii’70, determină o reconfigurare a statului bunăstării în Europa.Începe să se manifeste o autonomie a sectorului economic şifinanciar, precum şi o mai dificilă intervenŃie a statuluibunăstării. Statul începe să aibă un rol de supraveghere careintervine doar atunci când este neapărată nevoie. PiaŃa privată câştigă teren în detrimentul statului. Se conturează modelul

neoliberal al statului bunăstării; centrul de greutate se mută dinspre societate către individ. Începe să slăbească egalitarismulsocial şi să fie acceptată inegalitatea între indivizi. Cheltuielilepublice, serviciile publice pierd teren în favoarea serviciilorprivate (considerate mai bune şi mai ieftine). Asigurările private(care nu sunt obligatorii) sunt considerate a fi o alternativă caresă înlocuiască impozitarea generală. Se consideră că serviciilepublice consumă resurse însemnate şi oferă o calitate slabă,

comparativ cu serviciile private.



95

S. Cace a desprins următoarele concluzii:

– individul a fost înŃeles ca purtătorul unui grup de

drepturi, dar cu puŃine obligaŃii sau îndatoriri;

– moralitatea a fost individualizată ca alegere a stilului de

viaŃă;

– succesul financiar a fost glorificat, indiferent de conse-

cinŃele pentru ceilalŃi, în contrast cu discreŃia anterioară în ceea

ce priveşte bunăstarea privată;

– sensul de societate şi comunitate s-a denaturat;

– comunităŃile stabile s-au fragmentat sau chiar au suferit

un colaps;– divizările claselor şi cele geografice au dus la bogaŃi

versus săraci.

Observăm că în ultimii ani, între stat şi cetăŃean s-a

interpus o barieră reprezentată de instituŃii care s-ar ocupa cu

medierea. De altfel, democraŃiile moderne sunt caracterizate de

o mare varietate de instituŃii. Conceptele de democraŃie, stat,

precum şi relaŃia dintre stat şi societatea civilă variază de la o

Ńară la alta. Se pare că suntem martorii unui nou tip de stat, cunoi valori şi funcŃii, cu o nouă concepŃie asupra relaŃiei cu

comunităŃile locale, cu o nouă atitudine în ceea ce priveşte

sectorul privat.





97

mod obligatoriu, în scopul redistribuirii lor către nevoileexistente în diferite domenii de interes public. Aceste sume sunt

redistribuite prin transfer;– transferurile sunt orice plată a unui venit care nuconstituie contrapartida unei prestaŃii productive din parteabeneficiarului. Acestea pot să fie în bani sau în natură.

Aceste transferuri sunt determinate de existenŃa unor nevoiale categoriilor defavorizate de societăŃi: alocaŃiile familiale,alocaŃii pentru copii, pentru persoanele cu handicap, veterani derăzboi, burse pentru elevi ş.a.m.d.

În concepŃia lui Galbraith, distribuirea veniturilor întremembrii societăŃii este inegală, deoarece oamenii diferă unii dealŃii prin nivel de pregătire, dorinŃa de a face bani. Oameniidiferă prin competenŃe diferite în efortul de a-şi mări veniturile.

Autorul susŃine că economia actuală, cea de piaŃă, permite



98

distribuirea veniturilor, dar într-o manieră total inechitabilă,arătând efectele sociale ale acestui lucru. În acest sens, ne putem întreba: care ar fi cea mai eficientă cale de distribuire aveniturilor? Este evident faptul că trebuie să se găsească ometodă de ameliorare, care să reducă prăpastia dintre cei cuvenituri foarte mari şi cei cu venituri foarte mici sau inexistente.În acest sens, politicile de ocupare a forŃei de muncă trebuie să creeze locuri de muncă productive, care să garanteze accesul lao sumă minimă necesară de bani pentru acoperirea celornecesare vieŃii.

6.1.1. O politică a veniturilor Politica veniturilor este o componentă a politicii iniŃiate de

guvern. Ea reprezintă ansamblul de măsuri şi reglementărireferitoare la:

– libertatea de negociere;– intervenŃia şi controlul în domeniul preŃurilor, la un

număr redus de produse, în sensul formării lor – în special laprodusele agricole;– intervenŃia în controlul, în sensul de limitare a preŃurilor,

îndeosebi la bunurile de primă necesitate şi la serviciile publice;– intervenŃia în domeniul salarizării.Politica veniturilor diferă de la o Ńară la alta, în funcŃie de

interesele specifice generale, folosind pârghii şi instrumenteeconomice diferite.

La noi, una dintre măsuri o constituie asigurarea unui venitminim garantat, conform legii nr. 416/2001. Conform acesteilegi, primăriile au datoria de a acorda ajutoare sociale. Această lege nu permite acordarea venitului minim garantat celor caredeŃin autoturisme, utilaje, pământ. În schimb, beneficiază deacest ajutor copiii sub 18 ani care urmează o formă de învăŃă-mânt la zi, cei care au până la 25 de ani şi urmează cursuri de

master, copiii cu handicap sau grad de invaliditate I sau II.





100

Politica ocupa Ń ională este un ansamblu de interven Ń ii

publice pentru stimularea creă rii de noi locuri de muncă , pentru

ameliorarea adecvă rii resurselor de muncă la nevoile economiei

şi pentru asigurarea unei fluidit ăŃ i şi flexibilit ăŃ i pe pia Ń a for Ń ei

de muncă .Politica ocupaŃională este foarte complexă, fiind, în principiu,

un amestec de acŃiuni cu caracter activ şi pasiv. M ă surile pasive ale politicii forŃei de muncă urmăresc să

compenseze venituri deficitare cauzate de şomaj şi pentru aestompa consecinŃele negative în plan personal şi social ale

şomerilor. Acestea sunt:– ajutorul de şomaj;– ajutorul de integrare profesională;– alocaŃia de sprijin.În România, legea nr. 1/1991 privind sistemul asigurărilor

de şomaj şi stimularea forŃei de muncă a fost modificată şi aapărut legea 76/2002. Conform acestei legi, pot beneficia deajutor de şomaj persoane al căror contract de muncă a fost

desf ăcut pentru motive neimputabile lor şi care au contribuit lafondul de şomaj (cel puŃin 6 luni din ultimele 12 luni). Se maiacordă ajutor de şomaj absolvenŃilor de învăŃământ care întermen de un an de la absolvire s-au angajat şi nu au beneficiatintegral de ajutorul de integrare profesională. Pot să beneficiezede ajutor de şomaj şi persoane fizice autorizate să presteze oactivitate individuală, dacă au contribuit la fondul de şomaj (12

luni în ultimele 24 de luni). Nu pot să beneficieze de ajutor deşomaj persoanele care îndeplinesc condiŃiile de înscriere lapensie pentru munca depusă sau pentru limită de vârstă.

Ajutorul de integrare profesională este unul de care potbeneficia absolvenŃii unei forme de învăŃământ în vârsta deminim 18 ani, care nu au surse de venit proprii la nivelul a celpuŃin jumătate din venitul minim pe Ńară şi care nu au reuşit să se încadreze în muncă în termen de cel mult 60 de zile de la

absolvire. Mai pot beneficia absolvenŃii unei instituŃii de



101

învăŃământ, în vârstă de cel puŃin 16 ani, care nu au susŃinător

legal. Se acordă un astfel de ajutor absolvenŃilor şcolilor speciale

pentru handicap, care nu au loc de muncă şi care au fost luaŃi în

evidenŃă imediat după absolvire.

AlocaŃia de sprijin se acordă persoanelor care au beneficiat

de ajutor de integrare profesională şi sunt lipsite de mijloace de

întreŃinere, pe o perioadă de maxim 18 luni. Cuantumul este

diminuat şi are ca scop asigurarea unui venit minim de trai.

Cei care beneficiază de toate aceste măsuri pasive pot

beneficia de alocaŃia pentru copii, de asistenŃă medicală gratuită

ş.a.m.d. Aplicarea acestor mă suri pasive este o condi Ń ie esen Ń ială

de men Ń inere a lini ştii sociale şi de evitare a conflictelor sociale,

care nu ar avea decât efecte distructive în plan social, regional,

personal.

Măsurile active în politicile de ocuparea forŃei de muncă

pot să ia forme ca:

– sprijin pentru angajarea şomerilor şi a potenŃialilorşomeri;

– creşterea capacităŃii antreprenoriale în diferite regiuni ale

Ńării;

– sprijin pentru reducerea timpului de lucru;

– limitarea imigraŃiei;

– asistenŃă acordată investitorilor care creează locuri de

muncă.

6.3. Salariul ca venit fundamental

Din punct de vedere economic, salariul reprezintă un venit

fundamental prin care se remunerează munca salarială în între-

prinderi şi administraŃii, fiind, în acelaşi timp, un mod particular

de recompensare, şi anume, preŃul unei forŃe de muncă închiriate

de un agent economic pe bază de salariu.





103

6.4. ProtecŃia socială

Actualmente, protecŃia socială este o problemă care preocupă

nu numai statul, prin politicile sale sociale, ci şi societatea civilă,ONG-urile, diversele organisme de caritate, naŃionale şi interna-Ńionale, chiar şi pe angajator şi angajaŃi (vezi asigurările privatede pensii). După cum am menŃionat în capitolul 1, protecŃiasocială constituie obiectivul central al politicii sociale, deşi ease realizează şi prin intermediul acŃiunii altor factori, cum ar fiONG-urile, familia, instituŃii private (e vorba de asigurărileprivate pe care unii cetăŃeni şi le fac în caz de accident, boală,

bătrâneŃe; ele sunt mai obişnuite în Ńările bogate ale occidentului,dar încep să funcŃioneze şi la noi). ProtecŃia socială are două mari componente:

– asigur ă rile sociale sau beneficiile contributorii;– asisten Ń a socială sau beneficiile noncontributorii.Este evident faptul că aceste două mari componente ale

protecŃiei sociale, parte din ele, au existat şi în perioada comu-nistă, dar acum ele se află într-o perioadă de tranziŃie, cum dealtfel se află întreaga societate românească. Unele elemente suntspecifice acestei perioade şi vor dispărea odată cu încheiereatranziŃiei, altele se vor consolida, deoarece sunt piloni esenŃialiai activităŃii de protecŃie socială.

Atunci când vorbim de protecŃie socială, avem în vederebeneficii sociale, oferite cetăŃenilor de către stat, prin politica sasocială. Beneficiile sociale pot fi clasificate după mai multe

criterii. O împărŃire dihotomică a beneficiilor sociale a fostf ăcută mai înainte şi are drept criteriu participarea (sau neparti-

ciparea) beneficiarului la fondurile cheltuite pentru protec Ń ie.Unele beneficii se pot acorda celui ce are nevoie de ele doardacă a contribuit la anumite fonduri, cum ar fi fondul de şomaj,de pensii, de sănătate. În ceea ce priveşte sănătatea, la noi, şi înaltă parte, unele servicii de sănătate sunt gratuite (nu Ńin cont decontribuŃie), alte intervenŃii medicale se realizează doar în

condiŃiile contribuŃiei la fondul de sănătate.



104

Aşadar, unele servicii medicale se acordă tuturor cetăŃe-nilor din cel puŃin două motive. Un motiv îl constituie respectareaunor principii umaniste, a unor drepturi universale ale omului.Un alt motiv îl constituie politicile care au în vedere menŃinereasănătăŃii întregii populaŃii (politici de sănătate publică). Alteservicii medicale se acordă în virtutea contribuŃiei la Fondul desănătate. MenŃionăm că această contribuŃie la Fondul de sănătatepermite doar un anumit parchet de servicii medicale. UneleintervenŃii medicale se realizează la cererea pacienŃilor, iarcosturile acestora sunt suportate de către ei.

O altă clasificare are în vedere criteriul situa Ń iei de risc.Astfel, identificăm:– beneficiile universaliste, care se acordă tuturor cetăŃenilor

f ără să se afle în situaŃie de risc (de exemplu, educaŃia gratuită şiobligatorie);

– beneficiile care decurg din sistemul de securitate socială şi care au menirea de a ajuta persoanele aflate în situaŃie de risc(de exemplu, ajutorarea unor familii care altfel ar cădea în

capcana sărăciei).Beneficiile universaliste, ca şi beneficiile care decurg din

sistemul de securitate socială sunt beneficii noncontributorii. Elese acordă de la bugetul de stat, în virtutea drepturilor cetăŃeneşti(aşa cum aprecia Th. Marshall), f ără a exista condiŃia uneicontribuŃii prealabile.

Un alt criteriu al clasificării beneficiilor sociale îl cons-

tituie natura beneficiului. În funcŃie de acest criteriu, distingem:– beneficii în bani;– beneficii în natură (e vorba de bunuri, servicii, resurse de

timp alocate unor servicii de protecŃie socială). Beneficiile noncontributorii, acordate în virtutea statutului

de cet ăŃ ean al unui stat şi a drepturilor care decurg din aceststatut, sunt de două feluri:

– beneficiile universaliste. Însăşi denumirea ne sugerează

faptul că ele se acordă unui număr mare de indivizi, respectiv



105

tuturor cetăŃenilor unui stat (de exemplu, alocaŃia pentru copii se

acordă tuturor copiilor, indiferent de situaŃia materială a

părinŃilor). Orice cetăŃean, într-un moment sau altul al vieŃii sale,

beneficiază de aceste avantaje: educaŃie gratuită; unele servicii

de sănătate, gratuite (cele de urgenŃă) etc.;

– asisten Ń a socială . Beneficiile noncontributorii ale asistenŃei

sociale se acordă tuturor persoanelor care nu fac faŃă situaŃiilor

de risc şi trebuie ajutaŃi în a le depăşi. Se acordă persoanelor

aflate în situaŃie de criză care nu au nici o posibilitate de a se

redresa. Aceste persoane şi familii sunt ajutate în urma testării

mijloacelor, deoarece beneficiul variază în funcŃie de situaŃiaconcretă. Exemple concrete de astfel de beneficii sunt: diverse

tipuri de ajutorare a persoanelor să race (ajutor social, mese

gratuite la cantina săracilor, ajutoare pentru a face faŃă cheltu-

ielilor cu încălzirea locuinŃelor pe timp de iarnă etc.); forme de

ajutorare a persoanelor cu handicap (pensii de invaliditate,

medicamente gratuite, proteze gratuite etc.); servicii de institu-

Ń ionalizare a copiilor abandona Ń i, sau care nu pot fi crescuŃi de

familiile lor din diverse motive: sărăcie, boală, violenŃă; bursesociale pentru elevi şi studenŃi.

Toate aceste beneficii se bazează pe principiul solidarităŃii

sociale şi obligativitatea contribuŃiei (acolo unde este cazul).

Este evident faptul că statul se implică prin reglementări juridice,

metodologice, organizatorice. El este acela care elaborează poli-

ticile, centralizează resursele, le direcŃionează raŃional. Aşadar,

între autorităŃile locale şi autorităŃile centrale există o interde-pendenŃă, respectând autonomia locală. Specialiştii şi studiile

întreprinse de ei sunt o altă parte importantă a sistemului de

protecŃie socială. De exemplu, asistenŃii sociali sunt aceia care

realizează testarea mijloacelor, consilierii în orientare profesională

evaluează personalitatea şi abilităŃile celor care caută un loc de

muncă. Persoane specializate pot să ofere informaŃii privitoare la

piaŃa muncii, pot să-i instruiască pe cei care sunt în căutarea

unui loc de muncă (de exemplu, îi învaŃă cum să se comporte la



106

un interviu, cum să elaboreze o scrisoare de intenŃie, uncurriculum vitae etc.). Psihologii joacă şi ei un rol important încazurile de violenŃă, de agresiune. AsistenŃa psihologică eabsolut necesară în ajutorarea persoanelor dependente de alcool,droguri. AsistenŃa socială are în vedere şi persoanele infectate cuHIV, care au nevoie de sprijinul psihologilor (specializaŃi înlucrul cu astfel de persoane). Prin urmare, specialiştii trebuie să formeze o echipă interdisciplinară pentru a interveni eficace şi întimp util.

6.4.1. Asigur ă rile sociale – formă a protec Ń iei sociale

Asigurările sociale au rolul de a diminua cât mai multposibil riscurile cu care se poate confrunta orice om pe parcursulvieŃii sale (pierderea locului de muncă, pierderea capacităŃiitemporare de muncă etc.). În cazul asigurărilor sociale funcŃio-nează cu certitudine solidaritatea socială, constituită pentru a înfrunta riscurile. Trebuie să facem precizarea că solidaritatea

socială nu se confundă cu actele de caritate, cu altruismul, caresunt unilaterale. „Solidaritatea socială în faŃa riscului” (L.M. Pop)se caracterizează prin asumarea riscurilor la nivelul întregiisocietăŃi. Orice persoană care se confruntă cu evenimente gene-ratoare a unor probleme de securitate poate beneficia de solida-ritatea celorlalŃi în sistemul asigurărilor sociale. Solidaritateasocială se manifestă între generaŃii (relaŃia dintre persoaneleactive în muncă şi pensionari) şi în cadrul aceleiaşi generaŃii (de

exemplu, o persoană beneficiază de sprijinul celorlalŃi în cazulconcediului de boală, plătit). Solidaritatea este o reciprocitatesusŃinută. Asigurările sociale se bazează pe contribuŃii, pe soli-daritate, pe redistribuire, pe obligativitate (statul impune obliga-tivitatea ca cetăŃenii angajaŃi în muncă să participe cu contribuŃiila sistemul de asigurări naŃional).

Obiectivele sistemelor de asigurări sociale sunt (conform

L.M. Pop):



107

– reducerea sărăciei, prin creşterea echităŃii orizontale:

sistemul de asigurări sociale creşte gradul de echitate socială,

deci de acces egal la beneficii/suport în caz de pierdere a

veniturilor primare din muncă;

– atenuarea diferenŃelor de venit de-a lungul vieŃii individului,

prin realocarea consumului;

– securitatea economică: asigurarea în faŃa unor pierderi

neaşteptate a veniturilor;

– solidaritatea socială.

Asigurările sociale se caracterizează prin faptul că volumul

veniturilor reflectă volumul contribuŃiei, întrucât acestea suntdirect proporŃionale. Beneficiarii de asigurări sociale primesc un

venit care nu are legătură cu nivelul contribuŃiei, ci se contu-

rează în funcŃie de nevoi. Prin urmare, contribuŃia se face în

funcŃie de venituri, iar beneficiarul urmăreşte satisfacerea

nevoilor şi nu nivelul contribuŃiei anteriore.

Motivul principal al existenŃei asigurărilor sociale îl

constituie certitudinea faptului că orice cetăŃean se poate afla, la

un moment dat, în imposibilitatea de a munci, de a obŃinevenituri necesare lui şi familiei. Vârsta înaintată, accidentele,

bolile, invaliditatea, maternitatea, sunt situaŃii care pot influenŃa

obŃinerea veniturilor şi mărimea lor (scad dramatic, în unele

situaŃii). De aceea, statul, dar şi cetăŃenii, trebuie să prevadă

astfel de situaŃii şi să fie pregătiŃi să le facă faŃă în mod

corespunzător. Asigurarea în cazul unor evenimente nedorite se

poate realiza şi prin intermediul pieŃei private. Asigurărilesociale sunt un sistem de protecŃie şi ajutorare a cetăŃenilor

activi, dar şi a cetăŃenilor care nu se mai află în activitate,

precum şi a familiilor acestora. Ajutorarea constă în acordarea

de către stat sau de către anumite organizaŃii, de indemnizaŃii,

pensii, gratuităŃi (de exemplu, transportul gratuit pentru pensio-

narii cu pensii mici), trimiteri în staŃiuni de odihnă şi tratament.

ProtecŃia se oferă temporar (de exemplu, indemnizaŃia de şomaj)

sau definitiv (de exemplu, pensia pentru anii de muncă lucraŃi).



108

Incapacitatea temporară sau definitivă impune ajutorarea prinsolidaritate, astfel încât toŃi cetăŃenii să beneficieze de condiŃiide trai acceptabile pentru societate. Sub aspect financiar, asigu-rările sociale participă la repartiŃia unei părŃi din produsulnaŃional brut, constituind un mijloc de control al formării, repar-tizării şi utilizării acestuia.

Asigurările sociale au un rol deosebit de important înprotecŃia cetăŃenilor în toate cazurile de pierdere a capacităŃii demuncă; ele joacă un rol important în educarea cetăŃenilor şi înpromovarea echităŃii sociale. Totodată, dezvoltă responsabilitatea

cetăŃeanului faŃă de muncă şi faŃă de familie. Ele contribuie lacreşterea bunăstării şi reducerea inegalităŃilor. În acelaşi timp,asigurările sociale, prin impunerea unor restricŃii, sancŃionează persoanele leneşe. Principiul solidarităŃii care decurge din asigu-rările sociale nu se aplică celor care nu vor să muncească.

Tipurile cele mai frecvente de asigurări sociale sunt:– asigurările de pensii;

– asigurările de sănătate;– asigurările de şomaj.Acestea constituie fonduri distincte la care cel ce are venit

participă cu contribuŃii stabilite prin lege. Asigur ă rile de pensii pot fi, pe lângă cele de stat, şi pensii

private. PiaŃa privată poate să ofere astfel de servicii. Deasemenea, mai există scheme de pensii ocupaŃionale, scheme depensii pentru top-manageri, organizate de corporaŃii sau asociaŃii.MenŃionăm că sistemul de pensii privat nu funcŃionează peprincipiul solidarităŃii sociale intergeneraŃionale.

Asigur ă rile de să nă tate. Datorită costurilor foarte ridicate,asigurările de sănătate sunt mai puŃin frecvente pe piaŃa privată.Costurile pentru estimarea probabilităŃilor individuale deapariŃie a diferitelor boli sunt foarte mari. Asigurarea privată desănătate se regăseşte în sistemul american, unde celelalte tipuri

de asigurări sunt foarte diverse, numărul firmelor care se ocupă



109

de asigurări de tot felul este foarte mare, şi preiau o serie decosturi asociate serviciilor de sănătate.

Asigurările de şomaj nu se regăsesc nicăieri în lume pepiaŃa privată. Calculul probabilităŃii individuale de a ajungeşomer este greoi, fiind implicaŃi foarte mulŃi factori exogeni şiendogeni. Costurile acestui calcul sunt mari, informaŃiileutilizate pot să fie nesigure (de exemplu, istoria de angajare aindividului exogen e greu de verificat). Pe de altă parte,individul însuşi poate influenŃa probabilitatea de a deveni şomerşi durata şomajului. Prin urmare, piaŃa privată nu poate asigura

riscul de şomaj, iar statul trebuie să intervină printr-un sistempropriu de asigurări.Principiile pe baza cărora funcŃionează sistemul public de

asigurări sociale (conform C. Isac), sunt:– Unicitatea. Potrivit acestui principiu, este organizat şi

funcŃionează un singur sistem public naŃional de asigurărisociale, garantat de stat. Concomitent, se prevăd posibilitatea şicondiŃiile de organizare şi funcŃionare a unor sisteme private,

facultative de asigurări sociale;– Obligativitatea. În concordanŃă cu cerinŃele acestui

principiu, persoanele fizice care desf ăşoară activităŃi aducătoarede venituri şi îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege, suntcuprinse, prin efectul legii, în sistemul public naŃional deasigurări, beneficiază de drepturi şi având obligaŃii reglementate.De asigurări sociale beneficiază: personalul din companiile

naŃionale, regiile autonome, societăŃile comerciale, întreprin-derile private, cooperatorii, asociaŃii, avocaŃii, slujitorii cultelor,toŃi pensionarii şi membrii lor de familie;

– Principiul generalit ăŃ ii. Actualmente, toŃi cetăŃenii activi în muncă, pensionarii şi membrii familiilor lor, sunt protejaŃiprin asigurările sociale, statul garantând aceste drepturi princonstituŃie şi alte acte normative;

– Garantarea de că tre stat a drepturilor de asigur ă ri

sociale. Statul este garantul acestui drept exercitat prin sistemul



110

public naŃional al asigurărilor sociale în situaŃii temeinic motivate,

prin acoperirea deficitelor financiare, potrivit prevederilor legii

bugetului de stat;

– Cet ăŃ enii sunt ocroti Ń i în toate cazurile şi pentru toat ă

perioada de pierdere a capacit ăŃ ii lor de muncă , iar mamele sebucură de ocrotire socială în caz de sarcină, lehuzie, pentru

creşterea şi îngrijirea copiilor, când au copii mici bolnavi etc.;– Egalitatea. Acest principiu are în vedere că persoanele

asigurate beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaŃii,dacă îndeplinesc aceleaşi condiŃii prevăzute de lege.

– Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemniza Ń iile de asigur ă ri sociale. Acest principiu este anume prevăzut

de legislaŃia de asigurări sociale. SalariaŃii, membrii cooperatori,asociaŃii, agricultorii şi ceilalŃi cetăŃeni care îndeplinesccondiŃiile legale au dreptul să ceară oricând stabilirea dreptului

la pensie, indemnizaŃie etc.;– Pensiile şi indemniza Ń iile de asigur ă ri sociale nu pot fi

cedate nici total, nici par Ń ial. Pensiile şi indemnizaŃiile de asi-

gurări sociale constituie un drept personal şi nu pot face obiectulvreunei tranzacŃii, nu pot fi limitate şi nu pot fi cedate nici total,nici parŃial, deoarece sunt menite să asigure condiŃii decente de

viaŃă persoanei căreia i-au fost conferite;– Autonomia şi descentralizarea, potrivit cărora asigurările

sociale se înf ăptuiesc de către asiguraŃii respectivi prin organe şi

organizaŃii competente.

6.4.2. Asisten Ń a socială – formă a protec Ń iei sociale Sistemul de asistenŃă socială poate fi definit ca totalitatea

principiilor umanitare pe care se întemeiază ajutorul acordatunor membri ai comunităŃii, aflaŃi în nevoie. Prin activitatea de

asistenŃă socială se pun în aplicare programe naŃionale şiregionale, care au în vedere susŃinerea (prin ajutoare, alocaŃii,indemnizaŃii) familiilor cu copii mulŃi, vârstnicilor, persoanelor

cu deficienŃe (copii sau adulŃi), persoanelor sărace etc.



111

Sistemul de asistenŃă socială este un sistem de ajutorarefinanŃat de la bugetul de stat şi bugetele locale, în interesul

persoanelor care nu sunt apte de muncă (bătrâni, persoane cudizabilităŃi, copii) şi nu dispun de mijloacele necesare traiului.AsistenŃa socială se adresează şi persoanelor apte de muncă, darcare, temporar, nu î şi găsesc de lucru. În cazul acestora, intră înfuncŃiune programe de reintegrare pe piaŃa muncii.

Principiile pe baza cărora se desf ăşoară activitatea deajutorare a diverselor categorii nevoiaşe, sunt:

– universalitatea dreptului, adică toate categoriile de per-soane aflate într-o anumită situaŃie de criză beneficiază de acelaşidrept (dreptul de a fi ajutat);

– acordarea dreptului, în funcŃie de nevoi, persoanelor saufamiliilor, pe baza analizei situaŃiei acestora prin anchetă socială;

– autodeterminarea, adică terapia socială se stabileşte cuacordul persoanei care urmează să beneficieze de asistenŃă socială;

– confidenŃialitatea întemeiată pe secretul profesional, al

asistentului social şi respectarea dreptului persoanei beneficiarede asistenŃă socială la confidenŃialitate.

AsistenŃa socială se înscrie şi ea în multitudinea de factorinecesari asigurării funcŃionalităŃii sistemelor sociale. Ea se înscrie,de asemenea, în sistemul beneficiilor sociale noncontributorii,acordate persoanelor aflate în nevoie şi în funcŃie de mărimeaacestei nevoi. Beneficiari ai asistenŃei sociale sunt: familiile

sărace; familiile aflate în incapacitatea de a obŃine o locuinŃă;copiii instituŃionalizaŃi (abandonaŃi sau din mediu familialdisfuncŃional); minorii delincvenŃi; tineri neintegraŃi social;persoane dependente; persoane abuzate; persoane cu handicap;persoane care suferă de boli sociale; persoane vârstnice; per-soane discriminate; persoane sinistrate. Prin serviciile de asistenŃă socială se apără interesele şi drepturile persoanelor aflate în

dificultate.



112

„AsistenŃa socială este considerată a reprezenta ultima

plasă în sistemul de protecŃie socială a individului. Individul,

prin modul său de viaŃă (profesie, ocupaŃie, tip de familie etc.)

î şi poate asigura, până la un punct, singur nevoile individuale şi

sociale.

Atunci când acesta eşuează (pierderea locului de muncă,

bătrâneŃe), este captat de sistemele asiguratorii. Sistemele asigu-

ratorii însă îi lasă pe dinafară pe toŃi cei care nu au plătit o

contribuŃie, şi cel mai adesea, această categorie îi defineşte pe

cei neincluşi în mod sistematic pe piaŃa muncii.

O nouă „plasă” vine în ajutorul celor ce se „scurg” printre„ochiurile” primelor: sistemul de beneficii universalist-categoriale

(copii, vârstnici etc.).

O ultimă „plasă” este cea a asistenŃei sociale, care „recu-

perează” toŃi indivizii sau familiile ce nu reuşesc să se descurce

în baza resurselor proprii sau prin combinarea resurselor proprii

cu diferite „plase” ale protecŃiei sociale. Acest sistem este gândit

să fie responsiv şi sensibil la orice conjunctură particulară, ceplasează individul sau familia într-o stare de sărăcie sau imposi-

bilitate de a supravieŃui, a trăi decent sau integrat în comunitate”

(L.M. Pop, 2005).

Nu putem să nu avem în vedere poziŃia unor ideologii faŃă

de principiul ajutorării semenilor nevoiaşi. Astfel, libertarienii

aprobă un model de justiŃie socială care are la bază principiul

autosuficien Ń ei şi autoajutor ă rii. Liberalii sunt mai puŃin radicali

şi au în vedere, totuşi, categoria celor mai săraci. Ei ar trebui

ajutaŃi, iar ajutorul este privit de ei ca un simplu act de caritate

şi nu ca un drept social al individului de a fi ajutat. Ideologia

social-democrată este centrată pe om şi nevoile sale. Ea promo-

vează statul bunăstării, pune accent pe predominarea serviciilor

universaliste, pe gradul ridicat de egalitate socială. Astfel de

state întâlnim în Ńările nordice ale Europei (Suedia, Norvegia,

Danemarca).



113

Revenind la serviciile de asistenŃă socială, observăm că abordează probleme la niveluri diferite:

– la nivel individual (asistenŃă economică, psihologică,

morală acordată persoanelor aflate în nevoie, cum ar fi: şomerii,cei dependenŃi de drog, alcool, cei cu probleme legate de inte-grarea în muncă, victime ale abuzurilor de orice fel etc.);

– la nivel interpersonal şi de grup (terapii de familii, alecuplului, ale grupurilor marginalizate);

– la nivel comunitar (rezolvarea conflictelor etnice, grupale),mobilizarea energiilor individuale şi colective pentru refacerearesurselor necesare integrării lor normale;

E. Zamfir a identificat următoarele funcŃii ale asistenŃeisociale:

– identificarea şi înregistrarea segmentului populaŃiei ceface obiectul activităŃilor de asistenŃă socială;

– diagnoza problemelor socio-umane cu care persoanelevulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta într-oanume perioadă de timp şi în anumite condiŃii socio-economiceşi culturale date;

– dezvoltarea unui sistem coerent de programe, măsuri,activităŃi de suport şi protecŃie a acestora;

– identificarea variatelor surse de finanŃare a programelorde sprijin;

– conştientizarea propriilor probleme de către cei aflaŃi însituaŃii de risc;

– stabilirea drepturilor şi modalităŃilor concrete de acces laserviciile specializate de asistenŃă socială, prin cunoaşterea

cadrului legislativ-instituŃional;– suportul prin consiliere, terapie individuală sau de grup,

în vederea refacerii capacităŃilor de integrare socio-culturală şieconomică;

– prevenŃie, adică promovarea unor strategii de prevenire asituaŃiilor defavorizante;

– dezvoltarea unui program de cercetări ştiinŃifice la nivelnaŃional şi local privind dimensiunea problemelor celor aflaŃi în

situaŃii speciale.



114

7. UNIUNEA EUROPEANĂ

ŞI POLITICILE SOCIALE

Prin rolul şi funcŃiile pe care le îndeplineşte, politica socială este un factor important de stabilitate socială. Prin politicasocială, statul şi instituŃiile sociale asigură mijloacele necesare

satisfacerii nevoilor vitale ale tuturor membrilor societăŃii şimenŃine relaŃii sociale stabile. În strategiile sale, statul apelează nu numai la resurse materiale, financiare pentru a oferi protecŃiecetăŃenilor săi. De exemplu, statul se preocupă de condiŃiile demuncă, de ridicarea nivelului de securitate a muncii, de regle-mentarea relaŃiilor de muncă. Acestea sunt reglementate prinacte normative, prin elaborarea de măsuri organizaŃionale şi decontrol (ale organelor statului). În elaborarea şi implementarea

programelor de politică socială, statul trebuie să aibă în vedereurmătoarele obiective:

– eficienŃă în folosirea resurselor;– distribuirea acestora în raport cu echitatea sau justiŃia;– păstrarea libertăŃii individuale.„Prin politică socială înŃelegem activitatea statului şi a altor

instituŃii politice şi sociale, orientată spre dezvoltarea progresivă

a sferei sociale a vieŃii societăŃii şi spre perfecŃionarea condiŃiilor,modului şi calităŃii vieŃii oamenilor, prin asigurarea nevoilorvitale pe calea sprijinului social, al ajutorului şi protecŃiei şi aaltor resurse sociale” (I. Petrescu, 2004).

Politicile sociale elaborate de stat se fundamentează peurmătoarele elemente:

– legislaŃia socială, care stabileşte cadrul politicilor sociale,responsabilităŃile privind finanŃarea, implementarea şi evaluarea

politicilor sociale;



115

– finanŃarea, care asigură resursele necesare pentru pro-grame, proiecte şi beneficii sociale;

– resursele umane, alcătuite din specialişti în politici sociale,asistenŃă socială, sociologie, psihologie, pedagogie, economieetc., care elaborează şi implementează politicile sociale.

Prin urmare, politicile sociale trebuie să aibă eficienŃă socială. Validarea politicii sociale se realizează în timp de către întreaga societate. Realitatea socială este grăitoare în acest sens.Politicile sociale se confruntă cu provocările schimbărilor sociale.Sfârşitul secolului XX a adus cu sine schimbări importante în

domeniul social, economic şi politic al Europei.Uniunea Europeană este unul dintre cele mai interesanteproiecte moderne de cooperare interstatală. Ea nu se reduce lasimple negocieri interguvernamentale. În prezent, UniuneaEuropeană este cunoscută ca o organizaŃie internaŃională, ostructură politică unică, ce propune o „abordare multi-nivel aguvernării”, implicând nu doar statele-naŃiune, ci şi autorităŃilesupranaŃionale şi pe cele subnaŃionale. Precizăm că mulŃi actori

naŃionali, regionali sau locali din statele membre şi-au dezvoltatactivităŃi în arena Uniunii Europene. Aceştia sunt consultaŃi deinstituŃiile UE în procesul decizional, precum şi în procesul dereflecŃie asupra dezvoltării UE. Uniunea este deschisă stateloreuropene care î şi asumă valorile sale: respectarea demnităŃiiumane, a libertăŃii, a democraŃiei, a statului de drept, precum şi adrepturilor omului, şi care se angajează să le promoveze în

comun, potrivit obligaŃilor ce le revin în urma aderării. UniuneaEuropeană promovează coeziunea economică, socială, precum şisolidaritatea între statele membre.

7.1. Devenirea UE

Firesc, ne punem întrebarea cine a iniŃiat procesul deintegrare europeană şi care sunt etapele acestui proces? Cele

două războaie mondiale din prima jumătate a secolului XX



116

(1914-1918; 1939-1945) au avut efecte devastatoare din punctde vedere material, economic, social, moral. Era evidentă nece-sitatea unei noi ordini mondiale. Ea a început s

ăse contureze

şi

a pus accent pe statul de drept. Cadrul noii ordini mondiale afost fundamentat de Carta NaŃiunilor Unite din 1945. Dar înEuropa, datorită antagonismelor deschise, trebuia găsită o formulă specifică pentru garantarea relaŃiilor paşnice şi a dezvoltăriieconomico-sociale normale. Aşa-numita „mi şcare europeană ”se sprijinea pe societatea civilă . Mediul academic, sindicatele,unii politicieni, sprijineau o ordine institu Ń ională de tip federal,

precum şi o autoritate suprana Ń ională cu puteri efective degarantare a unei ordini politice şi economice pa şnice şi stabile. În 1949 a fost înfiin Ń at un Consiliu al Europei, cuprinzând o Adunare Parlamentar ă şi o Conferin Ńă a Mini ştrilor Afacerilor Externe. Însă, progrese s-au înregistrat doar în domeniul drep-turilor omului. În acest sens, a fost redactată şi adoptată oficial oConvenŃie care stipulează libertăŃile fundamentale şi precondiŃiile

statului de drept, aşa cum sunt înŃelese în tradiŃia constituŃională a democraŃiilor liberale occidentale. A fost înfiinŃată o Curte adrepturilor omului, cu sediul la Strasbourg, care are rolul de asupraveghea aplicarea corectă a acestora. Acestea marchează onouă perioadă în cooperarea interguvernamentală europeană. Cutoate acestea, în adoptarea unor decizii economice şi politiceimportante atingerea unanimităŃii este greu de realizat (în condiŃiileunui număr mare de state, în care interguvernamentalismul numerge dincolo de voinŃa partenerilor). Prin urmare, un nou tip deintegrare transnaŃională nu avea cum să apară pe fondul exis-tenŃei Consiliului Europei, cu procedura sa decizională bazată peAdunare.

În 1950, FranŃa a propus să partajeze cu Germania şi alteŃări interesate, competenŃele sale suverane de reglementare îndomeniile strategice ale cărbunelui şi oŃelului. În conformitate

cu formularea franceză „mise en commun” (punere în comun)



117

urma a fi înfiin Ń at ă o Comunitate, caracterizat ă prin competen Ń esuprana Ń ionale. Propunerea franceză a fost acceptată de Italia şirespinsă de Marea Britanie şi Ńările scandinave. Această comunitate se caracterizează prin ceea ce a fost denumită „Înaltă Autoritate”. Aceasta era formată din tehnocraŃi („eurocraŃi”),numiŃi de statele membre şi aprobaŃi de Consiliul de Miniştri. Eiau menirea de a servi interesul european. Tratatul de la Parisdin 1951, în care Jean Monnet a avut un rol deosebit, a dat na ştere primei institu Ń ii cu adevă rat suprana Ń ionale de pecontinentul european. E vorba de un tratat încheiat între FranŃa,Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia. Acest tratat ainstituit Comunitatea Europeană a C ă rbunelui şi O Ń elului.Tratatul de la Roma din 1957 a înlocuit „Înalta Autoritate” cuComisia Europeană şi a f ăcut o deosebire între sarcinile deiniŃiere a unor politici şi sarcinile de punere în aplicare a lor. În paralel, s-a instituit Adunarea Parlamentar ă , ca important organconsultativ. Chiar dacă la începutul anilor ’50 ai secolului XXÎnalta Autoritate condusă de Jean Monnet era foarte eficientă,transferul deplin al puterilor de stat către un organism trans-naŃional, numit, nu a mai fost repetat niciodată. DelegaŃii parla-mentelor naŃionale din cele şase state membre erau consultaŃi cuprivire la toate propunerile legislative. Ini Ń iativele europenetrebuiau să fie în concordan Ńă cu politicile na Ń ionale şi invers.După Consiliul de Mini ştri, membrii Parlamentului erauconsideraŃi parte importantă în consultare şi luarea deciziilor.Procesul de integrare a beneficiat încă de la începuturi de oCurte de Justi Ń ie care, prin autoritatea sa, soluŃiona disputele juridice apărute frecvent între statele membre. Aceste organisme(Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri, Parlamentul European,Curtea de JustiŃie) formează şi acum baza instituŃională a UniuniiEuropene. Astăzi, numărul de membri ai UE a crescut, iarcompetenŃele acoperă aproape întregul spectru de politici publice.

A doua comunitate instituit ă a fost Comunitatea Economică Europeană (CEE). Ea a fost la început o uniune vamală de

succes, iar în anii ’60, ’70 a evoluat către o piaŃă comună. La



118

sfârşitul anilor ’80, Comisia Delors considera ca primă prioritatefinalizarea acesteia. Uniunea Economică şi Monetar ă (UEM),

care include o moned ă unică pentru cele mai multe state

membre, este ultima etapă , ini Ń iat ă în anii ’90 (Tratatul de la

Maastricht, 1992). Între timp, majoritatea minelor de cărbunes-au închis, iar utilizarea energiei nucleare este controversată.Aşadar, Comunitatea Economică Europeană nu a atins ofinalitate. Pentru garantarea deplină a celor „patru libertăŃi”(libera circulaŃie a persoanelor şi a bunurilor, a capitalurilor şi aserviciilor) mai sunt multe de f ăcut, iar armonizarea fiscală între

statele membre mai are multe etape de parcurs. Procesul deintegrare va urma în anii ’60, ’70, ’80 o strategie a căreicaracteristică e pragmatismul, concentrându-se pe profilul deorganizaŃie economică transnaŃională. Multe Ńări au fost atrasede „piaŃa economică”, aşa cum era denumită CEE în aceaperioadă. La un summit (istoric) al celor şase Ńă ri membre

desf ăşurat la Haga în decembrie 1969, s-a hot ă rât ca aceast ă

Comunitate Europeană să - şi lă rgească profilul prin extinderea

la noi domenii şi prin deschiderea fa Ńă de poten Ń iali noi membri.Astfel, se avea în vedere, pe de o parte, o uniune economică şi

monetar ă , iar pe de altă parte, o cooperare politică . Pentruambele direcŃii a fost numit câte un comitet de experŃi.Comitetul de exper Ń i cu privire la UEM a fost prezidat de primulministru din Luxemburg, Pierre Werner . El a f ăcut în 1970 orecomandare cu privire la uniunea monetară, în sensul de a fi

mai strânsă. Dar criza economică din anii ’70 şi chiar ’80 a f ăcutca sistemul monetar să aibă de suferit. De abia la Reuniunea dela Maastricht, din 1992, Tratatul privind Uniunea Europeană a

introdus oficial UEM (Uniunea Economică Monetar ă ), iar

moneda unică a devenit func Ń ională în 1999. Comitetul deexperŃi, în ceea ce priveşte cooperarea politică, hotăra ca acesteprobleme să fie lăsate în seama diplomaŃilor (la recomandareadiplomatului belgian Pierre Davignon). Ei urmau să se întâl-

nească în mod regulat pentru a-şi coordona poziŃiile. Astfel,



119

cooperarea politică a fost destul de scăzută. Ca şi în cazul UEM,politica externă şi de securitate comună (PESC) a fost reintrodusă la Maastricht (dar se baza pe ani mulŃi de consultări diplomatice în comitetul politic).

Extinderea Comunit ăŃ ii a fost o alt ă decizie important ă a

summit-ului de la Haga. Marea Britanie şi alŃi membri aiAsociaŃiei Europene a Liberului Schimb (AELS), cum ar fiIrlanda, Danemarca şi Norvegia, au aderat în 1973. menŃionămcă fiecare etapă de extindere a adăugat valori economico-politice, dar a f ăcut să crească disparităŃile dintre Ńările mai

prospere şi Ńările mai puŃin dezvoltate. Semnificativă, în acestsens, este primirea Greciei în 1981 şi a Spaniei şi Portugaliei în1986, precum şi a celor trei Ńări cu un PIB ridicat – Austria,Finlanda, Suedia – în anul 1995. Extinderea din 2004 (cu zeceŃări), în principal din Europa Centrală şi de Est, a creat probleme în ceea ce priveşte capacitate de asimilare a Uniunii. În perioada1985-1986 a fost adoptat aşa-numitul Act Unic European.Astfel, ComunităŃii i-au fost acordate competenŃe legislative şi

s-au instituit fonduri şi programe care au contribuit semnificativla diversificarea spectrului de politici. CEE a fost mai multdecât o simplă autoritate de reglementare. Ea a fost activă înmulte privinŃe, apropiindu-se foarte mult de profilul unui stat albunăstării.

Căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi deEst, din 1989, urmată de dizolvarea Uniunii Sovietice, în 1991, a

oferit o oportunitate neaşteptată a unui nou Tratat privindUniunea Europeană. Negocierile de la Maastricht din 1991-

1992 au adus o nouă denumire, aceea de Uniune Europeană ,care urma să se constituie pe o bază largă şi nouă. Astfel, CEEs-a transformat în UE. Momentul Maastricht trebuie privit ca fiindpunctul de plecare al unei evoluŃii decisive în ceea ce priveştecaracterul Uniunii ca structură politică. Înscriindu-şi în noultratat angajamentul faŃă de o Uniune Economică şi Monetară,

inclusiv o bancă centrală şi o monedă unică, şefii de stat şi de



120

guvern î şi modernizau cooperarea politică la statutul de politică

comună, adăugând o nouă ramură, cooperarea în domeniul

justiŃiei şi afacerilor interne.

Cadrul instituŃional, procesul decizional, introducerea unor

noi concepte şi principii, precum principiul subsidiarităŃii şi

noŃiunea cetăŃeniei, noi organizări judiciare şi ale poliŃiei

(apariŃia Europol, a Eurojust) au reprezentat noile realizări care

s-au înregistrat prin Tratatele de la Amsterdam din 1997 şi

Tratatul de la Nisa din 2000.

7.2. InstituŃii ale UE

InstituŃiile principale implicate în procesul decizional alUE şi în formularea politicilor sale sunt: Comisia Europeană ,

Consiliul de Mini ştri şi Consiliul European, Parlamentul European,

Curtea Europeană de Justi Ń ie.Comisia Europeană are rolul de a propune şi a pregăti

politicile, precum şi de a se ocupa de punerea în aplicare a

acestora. Deciziile sunt luate, însă, de statele membre în inte-racŃiune cu Parlamentul European. Astfel, dinamica procesului

de formulare a politicilor intr ă în sarcina Comisiei Europene, iarguvernele statelor membre şi Parlamentul European sunt deci-denŃii finali.

Consiliul de Mini ştri şi Consiliul European se ocupă de

convergen Ń a dintre interesele na Ń ionale şi interesul european.

Statele membre î şi promovează interesele naŃionale prin

intermediul reprezentanŃilor în Consiliul de Miniştri şi ConsiliulEuropean. Deşi Comisia Europeană promovează cu prioritateinteresele europene, Consiliul nu este oponentul acesteia, deoareceinteresele naŃionale şi europene tind să se armonizeze. Consiliulare numeroase comitete de lucru şi un grup de reprezentanŃipermanenŃi ai statelor membre. Miniştrii Ńărilor membre se întâlnesc în diverse configuraŃii: miniştrii de externe, miniştriide economie şi finanŃe etc. Consiliul European desemnează

reunirea şefilor de state şi guverne, în mod regulat, de mai multe



121

ori pe an, pentru a discuta probleme strategice şi de dezvoltaregenerală a Uniunii. Acest Consiliu a devenit un organ decizionalsuprem, iar Tratatul ConstituŃional a întărit rolul său şi aintrodus o preşedinŃie permanentă a Consiliului European. Întretimp, reuniunile Consiliului la toate nivelurile sunt conduse de opreşedinŃie rotativă.

– Parlamentul European este un partener egal al Consi-liului de Miniştri în ceea ce priveşte deciziile referitoare la ogamă largă de probleme politice, sociale, economice. Competen-Ńele PE implică următoarele funcŃii:

– Control. E vorba de discuŃii politice şi supravegherebugetară. Poate retrage încrederea acordată Comisiei Europene,putând determina demisia acesteia;

– Legisla Ń ie. PE este implicat în elaborarea legislaŃieieuropene, chiar dacă o face prin proceduri în funcŃie de subiect:consultare, cooperare, codecizie;

– Putere bugetar ă . Bugetul UE este stabilit de Consiliu şide Parlament;

– Aviz conform. Acordurile cruciale, acceptarea unor noimembri, numirea preşedinŃilor, a membrilor Comisiei Europene,trebuie acceptate de PE.

Sesiunile plenare au loc o dată pe lună la Strasbourg, iarreuniunile pe comisii şi grupuri parlamentare au loc două săptă-mâni pe lună, la Bruxelles. Analiza detaliată a politicilor propuse,a textelor legislative este de o importanŃă majoră.

Membrii Parlamentului European sunt aleşi în circumscripŃiinaŃionale, printr-un sistem proporŃional, pentru un mandat decinci ani. Aceştia reprezintă interesele naŃionale, dar Ńin cont deinteresul european în ansamblu.

Curtea Europeană de Justi Ń ie are sediul la Luxemburg.CEJ a promovat principiul conform căruia dreptul european areprioritate în raport cu dreptul naŃional, principiu de bază alTratatului ConstituŃional. În 1989 s-a înfiinŃat un Tribunal de

Primă InstanŃă pe lângă Curtea de JustiŃie, lăsând mai mut spaŃiu



122

CEJ pentru dezbaterea cazurilor mai deosebite. Fiecare stat

membru este reprezentat de un judecător în fiecare instanŃă. CEJ

a contribuit la formarea unui cadru juridic consistent la nivel

european.

Alte instituŃii şi organisme ale UE sunt:

Curtea de Conturi Europeană . Are sediul la Luxemburg şi

controlează cheltuielile UE, pe care le raportează Parlamentului

European;

Banca Centrală Europeană . Are sediul la Frankfurt şi are

autoritate deplină asupra politicii monetare a monedei unice,

euro;Comitetul Economic şi Social are o tradiŃie îndelungată

(vezi Tratatul de la Roma din 1957) de implicare a partenerilor

sociali (angajatori, sindicate, organizaŃii profesionale) în formu-

larea politicilor;

Comitetul Regiunilor este mai recent înfiinŃat (tratatul de la

Maastricht – 1992) şi este alcătuit din reprezentanŃii unităŃilor

teritoriale: regiuni şi municipii. Acestea se centrează pe coeziunea

teritorială a politicilor şi pe aplicarea principiului subsidiarităŃii.

7.3. Noi principii ale UE

Schimbările de regim din Europa Centrală şi de Est au

indicat faptul că uniunea va cuprinde cea mai mare parte a

continentului european. Aderările au continuat în 2004 şi în

2007 (an în care şi România a devenit membră UE). Toate

acestea au necesitat întărirea UE cu noi principii şi concepte,

care să înlesnească o funcŃionare normală şi eficientă. A fost

necesară introducerea unor noi principii politice: „Uniunea se

întemeiază pe principiile libertăŃii, democraŃiei, respectării

drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, precum şi ale

statului de drept, principii care sunt comune statelor membre”

(articolele 6 şi 7 din TUE – Tratatul Uniunii Europene). Reiese

obligaŃia respectării, de către Ńările membre, a fundamentelor



123

politice ale Uniunii. Principiul subsidiarit ăŃ ii presupune împărŃirea

sarcinilor între Uniune şi statele membre. E vorba de crearea

unui spaŃiu comun de formulare a politicilor. Cet ăŃ enia europeană

este o inovaŃie recentă. CetăŃenii statelor membre beneficiază de

această identitate politică suplimentară şi de drepturile aferente

acesteia: dreptul de a circula şi de a se stabili în mod liber în

Uniune, dreptul de a vota şi de a fi ales la nivel municipal şi

european în Ńara terŃă. Tratatul de la Amsterdam din 1997 a

clarifiat faptul că „cetăŃenia Uniunii suplimentează şi nu

înlocuieşte cetăŃenia naŃională”. Puterile de codecizie acordate

Parlamentului European se îndepărtează de procesul decizionaltehnocratic şi merge în direcŃia unui impact decisiv al repre-

zentanŃilor direct aleşi de către cetăŃeni. Dispozi Ń iile privind

cooperarea mai strânsă se referă la Ńările membre care pot să

evolueze într-un anumit domeniu, în timp ce Ńările devenite

membre mai târziu pot şi ele să adere ulterior.

7.4. Politica socială a UE

Politica socială nu s-a înscris în preocupările statelor

membre fondatoare. Tratatul de la Roma din 1957 cuprindea

doar câteva articole referitoare la libera circulaŃie a lucrătorilor.

Problemelor sociale li s-a acordat o importanŃă deosebită odată

cu Tratatul de la Maastricht din 1992, când s-a adoptat Proto-

colul privind Politica socială , anexat la Tratatul CE. Acest pro-

tocol a fost încorporat definitiv prin adoptarea Tratatului de la

Amsterdam din 1997.Obiectivele politicii sociale ale UE au în vedere:

– Sănătatea şi securitatea la locul de muncă;

– CondiŃiile de muncă;

– Securitatea socială şi protecŃia socială a lucrătorilor;

– Reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucră-

torilor;

– CondiŃiile de angajare pentru resortisanŃii Ńărilor terŃe;



124

– Integrarea persoanelor excluse de pe piaŃa forŃei de muncă;

– Informarea şi consultarea lucrătorilor;

– Egalitatea între femei şi bărbaŃi în privinŃa şanselor pe

piaŃa forŃei de muncă şi tratamentul la locul de muncă;

– Combaterea excluderii sociale;

– Modernizarea sistemelor de protecŃie socială.

Politica socială europeană îmbină elemente ale metodei

comunitare cu elemente ale metodei interguvernamentale. Deci-

ziile în domeniul politicii sociale se iau pe baza votului, prin

majoritatea calificată a Consiliului, prin codecizia cu PE şi

consultarea Comitetului Economic şi Social al Regiunilor. Una-nimitatea este necesară pentru adoptarea unor măsuri legislative

în următoarele domenii:

– securitatea socială şi protecŃia socială;

– protecŃia lucrătorilor la rezilierea contractului de muncă;

– reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucră-

torilor;

– condiŃiile de angajare pentru resortisanŃii Ńărilor terŃe.

Faptul că statele membre au drept de veto (care poate blocaadoptarea unor măsuri legislative) explică dezvoltarea lentă a

politicii sociale la nivelul UE. Tratatul de la Nisa din 2000 a

încercat să facă schimbări în acest domeniu şi a introdus o

clauză. Conform acesteia, Consiliul poate decide în unanimitate

că deciziile viitoare asupra problemelor de politică socială se vor

hotărî prin majoritate calificată.

Agenda Politicii Sociale (APS) pentru 2006-2010 includedouă obiective importante:

– oferirea de locuri de muncă şi şanse egale pentru toŃi;

– asigurarea accesului tuturor membrilor societăŃii la

beneficiile creşterii economice şi a ocupării forŃei de muncă în

cadrul UE.

Uniunea Europeană intenŃionează să se concentreze asupra

modernizării pieŃelor forŃei de muncă şi a sistemelor de protecŃie

socială. Protejându-i pe cei mai vulnerabili membri ai societăŃii,



125

APS pentru 2006-2010 prevede să-i ajute pe oameni să profite

de oportunităŃile create de concurenŃa internaŃională şi progre-

sele tehnologice.

Scopul şi importanŃa politicilor sociale în UE este acela de

a asigura un nivel de trai decent pentru toŃi, într-o societate

activă. Politica socială este o responsabilitate pe care şi-o asumă

fiecare dintre statele membre, dar anumite decizii se iau la

nivelul UE. După mai bine de 50 de ani şi mai multe valuri de

aderare, UE are membre majoritatea statelor europene. Inte-

grarea în UE este un proces complex, care are la bază principiul

complementarităŃii şi compatibilităŃii din punct de vedere eco-

nomic, politic, social, juridic. Prin integrare, economiile Ńărilor

participante devin compatibile şi complementare între ele, condiŃie

absolut necesară pentru dezvoltarea şi progresul social.

Dezvoltarea dimensiunii sociale în Europa trebuie realizată

pentru a asigura un nivel înalt de protecŃie socială, pentru îmbu-

nătăŃirea standardelor de viaŃă, pentru asigurarea coeziunii sociale

şi evitarea distorsiunii competiŃiei. Prin dezvoltarea dimensiuniisociale europene, fundamentate pe o serie de acorduri şi tratate:

Acordul Unic European, Acordul asupra politicii sociale, Carta

comunitară, Carta Albă şi Verde, Tratatul de la Maastricht.

Acordul Unic European privind dezvoltarea socială euro-

peană pune accent pe protecŃia locului de muncă. Se acordă o

importanŃă sporită Ńărilor membre sărace, punându-se accent pe

siguranŃa locului de muncă şi sănătatea lucrătorului.Acordul asupra politicii sociale prevede asigurarea condi-

Ńiilor optime de lucru, schimbul de informaŃii cu angajatul,

oportunităŃi egale pentru femei şi bărbaŃi, integrarea persoanelor

excluse de pe piaŃa muncii, protecŃia angajaŃilor la sfârşitul

perioadei de lucru, reprezentarea şi protecŃia colectivă a intere-

selor angajaŃilor şi a patronilor, condiŃii de angajare pentru terŃe

Ńări şi contribuŃia financiară pentru promovarea locurilor de muncă.



126

Carta comunitară priveşte drepturile sociale ale munci-

torilor. S-a stabilit să se acorde aceeaşi importanŃă aspectelor

sociale şi aspectelor economice, precum şi dezvoltării echilibratea celor două domenii. Aspectele sociale vizează responsabilităŃile

ce revin tuturor statelor membre ale UE, pentru satisfacerea

nevoilor sociale ale cetăŃenilor săi, prin crearea unui model social

european. Aspectele economice vizează promovarea competi-

tivităŃii prin ridicarea nivelului profesional sau prin creşterea

mobilităŃii angajaŃilor.

Carta Verde a fost semnată în 1993 şi a semnalat puncte de

vedere care au luat forma unor obiective, Ńeluri, măsuri accep-

tabile pentru toate statele membre şi partenerii sociali în dome-

niul pieŃei muncii, protecŃiei sociale, egalităŃii şanselor, indicând

probleme diverse considerate a intra în competenŃa UE. Scopul

acestei Carte este de a demonstra că progresul economic şi social

sunt strâns legate între ele.

Carta Albă, semnată la 27 iulie 1994, promovează o

declaraŃie de înŃelegere a politicilor directoare şi a Ńelurilor dindomeniul social. Scopul său a fost acela de a adopta un ton

puternic, subliniind că standardele înalte sunt o cheie în

formarea competitivităŃii şi un factor care contribuie la eficien-

tizarea UE.

Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare în mai 1999 şi a

marcat un punct de referinŃă pentru politicile sociale europene.

Acest tratat este semnificativ pentru că a extins problematicapoliticilor sociale pe tot cuprinsul UE. Drepturile, de care

trebuie să beneficieze toŃi cetăŃenii din spaŃiul comunitar

european, sunt stipulate în Carta Europeană a drepturilor sociale

fundamentale. Acestea sunt: libera circulaŃie, ameliorarea con-

diŃiilor de viaŃă şi de muncă, libertatea oricărei persoane de a-şi

alege profesia dorită, egalitatea la şanse dintre femei şi bărbaŃi,

orice salariat al UE să aibă dreptul la protecŃie socială şi la



127

securitate socială eficiente, indiferent de mărimea întreprinderii

în care lucrează, libertatea de asociere şi negociere colectivă.

Lucrătorii din UE şi-au dobândit dreptul de a se asocia liberpentru a constitui organizaŃii profesionale sau organizări sindi-

cale, în scopul apărării intereselor lor economice şi sociale.

CetăŃenii UE au dreptul la perfecŃionare profesională, la infor-

mare, consultare şi participarea lucrătorilor la luarea unor decizii

manageriale. De asemenea, cetăŃenii UE au nevoie de protecŃia

sănătăŃii, de protecŃia copiilor şi adolescenŃilor (vârsta minimă

de intrare pe piaŃa muncii este vârsta la care se încheie şcola-

rizarea obligatorie – 15 ani).



128



129

BIBLIOGRAFIE

Arrow, K.J., Social Choice and Individual Values (ed. a II-a), John

Wiley and Sons, New York, 1963 (1951).

Atkinson, A.B., „On Targeting Social Security: Theory and Western

Experience with Family Benefits”, în: Van de Walle, D., Nead,

K. (coord.), Public Spending and the Poor: Theory and

Evidence, Washington: IBIRD – WB, p. 30, 1995.

Atkinson, A.B., „Social Exclusion, Poverty and Unemployment”, în:

A.B. Atkinson şi J. Hill (coord.), Exclusion, Employment and

Opportunity, CASE Paper nr. 4, London School of Economic,

1998.

Atkinson, A.B., Incomes and the Welfare State. Essays on Britain and

Europe, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 1995.

Barr, N., Economic Theory of the Welfare State: A Survey and Interpretation, în „Journal of Economic Literature”, nr. 30,

p. 741-803, 1992.

Barr, N., The Economics of the Welfare State (ed. a II-a), Stanford

University Press, Stanford, 1993.

Bergham, J., „Social Exclusion in Europe: Policy Context and

Analytical Framework”, în G. Room (coord.), Beyond the

Threshold: The Measurement and Analysis of Social Exclusion,

The Policy Press, Bristol, 1995.Bistriceanu, Ghe., Sistemul asigur ă rilor din România, Editura

Economică, Bucureşti, 2002.

Cace, S., Statul bună st ă rii. Evolu Ń ii şi tendin Ń e, Editura Expert,

Bucureşti, 2004.

Cace, S., Politici de ocupare în Europa Centrală şi de Est , Editura

Expert, 2006.

Callinicos, A., Egalitatea. Să r ă cie şi inegalitate în economiile dezvol-

tate, Editura Antet, Bucureşti, 2001.



130

CASPIS, Guvernul României, Planul Na Ń ional Anti-Să r ă cie, 2002.

Davis, C.R., Organization Theories and Public Administration,

Praeger, London, 1996.

Deacon, B., „Developments in East European Social Policy”, în:(coord.), New Perspectives on the Welfare State in Europe,

London, NY: Routledge, 1993.

Deacon, B. (coord.), The New Eastern Europe: Social Policy Past,

Present and Future, Sage Publications, Londra, 1992.

Esping-Andersen, G., The Three Worlds of Welfare Capitalism, Polity

Press, Cambridge, 1990.

Esping-Andersen, G., Micklewright, J., „Welfare State Models in

OECD countries: An Analysis for the Debate in Central andEastern Europe”, în: G.A. Cornia, S. Sipos (coord.), Children

and the Transition to Market Economy, Avebury, 1991.

Esping-Andersen, G. (ed.), Welfare State in Transition: National

Adaptation in Global Economies, Sage Publiations, Londra, 1996.

George, V., Taylor-Gooby, P., European Welfare Policy. Squaring the

Welfare Circle, Macmillan, Basingstone, 1996.

Giddens, A., The Class Structure of the Advanced Societies, Hutchinson,

Londra, 1973.Goodin, Robert E., Headley, B., Muffels R., Dirven, H.-J., The Real

World of Welfare Capitalism, Cambridge University Press,

Cambridge, 1999.

Hayek, F.A., Ordinea de pia Ńă sau catalaxia, în: „Polis”, vol. 6, nr. 2,

p. 5-28, 1999.

Isac, C., Protec Ń ie şi asigur ă ri sociale, Editura Focus, Petroşani, 2002.

Leibfried, S., „Towards a European Welfare State?”, în: C. Pierson şi

F-G. Castles (coord.), The Welfare State Reader , p. 190-206,

Polity Press, Cambridge, 2000.Marshall, T.H., „Citizenship and Social Class”, în: T.H. Marshall

(coord.), Citizenship and Social Class and Other Essays,

Cambridge University Press, Cambridge, 1950 (reed. 1996).

Mărginean, I., „Capitolul 5: Asigurările sociale”, în Politici sociale.

România în context european, Zamfir, C., Zamfir, E. (coord.),

Alternative, Bucureşti, p. 78-99, 1995.

Mărginean, I., Economia politicilor sociale, Ars Docendi, Bucureşti,

2000.



131

Mărginean, I., Politica socială , Editura Expert, Bucureşti, 2004.

Miftode, V. (coord.), Popula Ń ii vulnerabile şi fenomene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iaşi, 2002.

Mishra, R., Globalization and The Welfare State, Edward Elgar,Cheltenham, UK, 1999.

Molnar, M., Să r ă cia şi protec Ń ia socială , Editura FundaŃiei Româniade Mâine, Bucureşti, 1999.

Murray, Ch., The Emerging British Underclass, The IEA Health and

Welfare Unit, Londra, 1990.

NeamŃu, G., Stan, D. (coord.), Asisten Ń a socială , Polirom, Iaşi, 2005.

Neculau, A., Ferréol, G., Aspecte psihosociale ale să r ă ciei, Polirom,

Iaşi, 1999.Nozick, R., Anarhie, Stat şi Utopie, Humanitas, Bucureşti, 1997

(1994).

Petrescu, I., Management social, Editura Expert, Bucureşti, 2004.

Pierson, Ch., Beyond the Welfare State?, Polity Press, Cambridge.

Poede, G., Politici sociale. Abordare politologică , Editura Edict, Iaşi,

2002.

Pop, L.M. (coord.), Dic Ń ionar de politici sociale, Editura Expert,

Bucureşti, 2002.Pop, L.M., Imagini institu Ń ionale ale tranzi Ń iei, Editura Polirom, Iaşi,

2003.

Pop, L.M., Politici sociale. Elemente de teorie, analiză şi evaluare a politicilor sociale, Editura Economică, Bucureşti, 2005.

Preda, Marian, Politica Socială Românească , Între Să r ă cie şi Globalizare,

Editura Polirom, Iaşi, 2002.

Rawls, J., A Theory of Justice (ed. a III-a), Oxford University Press,

Oxford, 1976 (1972).Rothstein, B., Just Institution Matter. The Moral and Political Logic

of the Universal Welfare State, Cambridge University Press,

Cambridge, 1998.

Sen, A., „The Political Economy of Targeting” în: Public Spendingand The Poor. Theory and Evidence, D. Van de Walle, K. Nead

(coord.), p. 11-25, IBRD-WB, Washington, 1995.

Sen, A., Dezvoltarea ca Libertate, Editura Economică, Bucureşti,

1999.



Strobel, P., „De la sărăcie la excludere”, în Neculau, A., Ferréol, G.

(coord.), Minoritari, Marginali, Exclu şi, Polirom, Iaşi, 1996.

Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E.D., Să r ă cia şi sistemul de protec Ń ie

socială , Editura Polirom, Iaşi, 2001.Therborn, G., Why Some Peoples are More Unemployed Than Others:

The Strange Paradox of Growth and Unemployment , Verso,

London, 1986.

Titmuss, R.M., Income Distribution and Social Change, George Allan

and Unwin, London, 1962.

Titmuss, R.M., Social Policy: An Introduction, George Allan and

Unwin, London, 1974.

Townsend, P., Dynamics of Deprivation, Gover, Londra, 1987.Universitatea Bucureşti, ICCV, Harta Să r ă ciei în România, CASPIS,

Guvernul României, 2004.

Zamfir, C. (coord.), Politici sociale în România: 1990-1998, Editura

Expert, Bucureşti, 1999.

Zamfir, C. (coord.), Strategii antisă r ă cie şi dezvoltare comunitar ă ,

Editura Expert, Bucureşti, 2000.

Zamfir, E., Zamfir, C. (coord.), Politici sociale: România în context

european, Editura Alternative, Bucureşti, 1995.Zani, B., Palmonari, A., Manual de psihologia comunit ăŃ ii, Polirom,

Iaşi, 2003.

Date post:	07-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	cristiana-cris
View:	217 times
Download:	0 times

Politici_sociale

Documents