1

POLITICI ȘI

ORIENTĂRI

EUROPENE

sinteza activităților UE

8-14 aprilie 2013

2

PARLAMENTUL EUROPEAN 3

COMISIA PENTRU AFACERI EXTERNE (AFET) 3

COMISIA PENTRU LIBERTĂŢI CIVILE, JUSTIŢIE ŞI AFACERI INTERNE (LIBE) 4

DIN ACTIVITATEA PREŞEDINTELUI PARLAMENTULUI EUROPEAN 5

COMISIA EUROPEANĂ 7

DEZVOLTARE REGIONALĂ 7

EDUCAŢIE, CULTURĂ, MULTILINGVISM ȘI TINERET 9

OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, AFACERI SOCIALE ȘI INCLUZIUNE 13

COMERŢ 15

MEDIU 17

AFACERI INTERNE 18

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE 20

AFACERI EXTERNE 20

COMITETUL REGIUNILOR 22

BUGETUL 2014-2020 22

CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE 24

C U P R I N S

PARLAMENTUL ROMÂNIEI – CAMERA DEPUTAŢILOR

DEPARTAMENTUL PENTRU STUDII PARLAMENTARE ŞI DREPT COMUNITAR

AUTORI © DIRECŢIA DE DREPT COMUNITAR, 2013

dr. Cristina STROESCU – coordonator

Mihaela ZĂVOIANU - expert parlamentar

Carmen Denisa ION – consilier parlamentar

Surse de informare și foto:

www.europa.europarl.eu www.ec.europa.eu www.eu2013.ie

www.europa.eu www.consilium.europa.eu www.curia.europa.eu

Publicația electronică, înființată în anul 2007, poate fi accesată:

http://www.cdep.ro/pls/parlam/AFACERI_EUROPENE.listdocsupl?tip=szs

3

PARLAMENTUL EUROPEAN

În perioada 8 –14 aprilie 2013, deputaţii europeni şi-au desfăşurat activitatea în cadrul grupurilor parlamentare şi a

comisiilor de specialitate din Parlamentul European, la Bruxelles - Belgia.

COMISIA PENTRU AFACERI EXTERNE (AFET)

Fosta Republică Iugoslavă Macedonia - negocierile pentru aderarea la UE

Europarlamentarii din Comisia AFET insistă că, înainte de sfârșitul lunii iunie, trebuie să înceapă negocierile de aderare dintre UE, statele

membre şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRYM)1. Pentru unii membri ai Comisiei, începutul negocierilor va da un impuls

pozitiv pentru reformele viitoare și pentru promovarea bunelor relații cu țările vecine. Ei salută rolul constructiv al FRYM în relațiile cu

țările candidate la extindere, precum şi pentru prima întâlnire dintre reprezentanții guvernelor din Skopje și Sofia2.

Potrivit Comisiei AFET, incapacitatea de a rezolva problema numelui a blocat calea către aderarea la UE. Totodată, membrii AFET și-au

exprimat îngrijorarea cu privire la tensiunile interetnice din țară și îndeamnă la dialog politic, pentru a se evita scindarea societății din

acest motiv. Autoritățile și societatea civilă ar trebui să îndemne la o reconciliere istorică care transcende diviziunile etnice, iar

discriminarea bazată pe identitatea națională nu ar trebui să fie permisă.

De asemenea, trebuie să se facă eforturi susţinute pentru punere în aplicare a legislației anti-corupție, pentru a se asigura independența și

imparțialitatea sistemului judiciar, şi pentru lupta împotriva cenzurii, răspândită în rândul jurnaliștilor.

1 Statutul de ţară candidată i-a fost atribuit încă din luna decembrie 2005.

2 Republica Macedonia se află într-o disput[ cu Bulgaria şi mai ales cu Grecia din cauza numelui oficial al ţării. Guvernul de la Sofia a refuzat să recunoască existenţa unei naţiuni

macedonene separate şi a limbii macedonene, susţinând că macedonenii sunt un subgrup al naţiunii bulgare, iar macedoneana este un dialect al limbii bulgare.

4

Proiectul de rezoluție privind negocierile de aderare, elaborat de Richard Howitt (S&D, UK), va fi

discutat în plenul PE probabil în luna mai, după ce miercuri, 17 aprilie a.c., la Strasbourg, se vor

dezbate rapoartele complete de monitorizare pe 2012 ale statelor Croaţia, Turcia, Serbia,

Muntenegru şi Kosovo. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRYM) - împreună cu alte țări

din Balcanii de Vest - a fost identificată ca fiind un potențial candidat la aderarea la UE în timpul

summit-ului Consiliului European de la Salonic din 2003. FRYM a solicitat aderarea sa la UE în

luna martie a anului 2004. Comisia Europeană a emis un aviz favorabil în luna noiembrie 2005, și

Consiliul a decis în luna decembrie 2005 să acorde statutul de țară candidată. În octombrie 2009,

CE a recomandat ca negocierile de aderare să fie deschise. Tot din 2009, cetăţenii di FRYM, Muntenegru și Serbia circulă liberi în spațiul

Schengen, iar CE a lansat un dialog la înalt nivel pentru aderare cu Skopje.

COMISIA PENTRU LIBERTĂŢI CIVILE, JUSTIŢIE ŞI AFACERI INTERNE (LIBE)

Vize pentru cetățenii țărilor terțe

În Comisia LIBE au fost discutate şi votate, pe 8 aprilie a.c., noile reguli3 care să simplifice procedurile

vizelor pentru cetăţenii ţărilor terţe care au cu UE4 un acord de scutire de viză pe bază de reciprocitate și

nu oferă această libertate tuturor statelor Uniunii. Parlamentarii europeni cer consolidarea mecanismului

de reciprocitate, astfel încât UE să poată reintroduce cererea de viză unei țări terțe care nu respectă acest

acord. UE mai poate suspenda temporar scutirea de vize pentru a opri „creșterea substanțială și bruscă“ a

numărului de imigranți ilegali, însă numai ca ultimă soluție. Acest lucru a fost cerut de statele membre care

se confruntă cu valuri de solicitanți de azil în urma scutirii de viză aplicată unor țări. Noile reguli vor mai

permite UE să suspende temporar scutirea de viză în situații de urgență. Schimbările propuse trebuie

aprobate de statele membre pentru a intra în vigoare.

3 Proiect de raport referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai

căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie [COM(2011)0290 – 2011/0138(COD)], raportor Agustín Díaz de Mera García Consuegra. 4 Spre exemplu, SUA are cu UE un acord de scutire de viză pe bază de reciprocitate, însă încă cere vize pentru călătorie cetăţenilor din Bulgaria, Cipru, România și Polonia.

P A

R L

A M

E N

T U

L E

U R

O P

E A

N

P A

R L

A M

E N

T U

L E

U R

O P

E A

N

5

DIN ACTIVITATEA PREŞEDINTELU I PARLAMENTULUI EUROPEAN

Președintele PE vrea relansarea Uniunii pentru Mediterana

Prezent la Marsilia, pe 6 şi 7 aprilie a.c., la summit-ul președinților parlamentelor din UE, dl Martin Schultz a făcut un apel pentru

relansarea Uniunii pentru Mediterana. Acest summit este prima reuniune la nivel înalt, după cea a şefilor de stat şi de guvern, care a avut

loc la Paris în 2008, precum şi prima reuniune politică regională după primăvara arabă.

Într-o declarație comună, adoptată la finalul lucrărilor, se precizează ca există o

voință de a aprofunda cooperarea între ţările UE şi cele din nordul Africii. Dl Martin

Schulz a apreciat că această întâlnire a președinților unor parlamente liber alese a

fost un „enorm progres”, reamintind că la înfiinţarea Uniunii pentru Mediterana5,

anumite state membre erau conduse de dictatori.

Inițiativa vrea să dea startul unei noi cooperării euro-mediteraneene lansate încă în

1995, la Barcelona, însă nu s-au putut depăşi blocajele create de conflictul israeliano-

palestinian, activitățile sale fiind înghețate după ofensiva din Gaza de la sfârșitul

anului 2008. În anul 2010, conflictul israeliano-palestinian a condus la amânarea

reuniunii liderilor Uniunii pentru Mediterană (de 2 ori).

Preşedintele PE6 a pledat pentru un rol mai important al parlamentelor în facilitarea

tranziției în țările Primăverii Arabe, precizând că președinții acestora ar putea ajuta

la facilitarea proiectelor Uniunii într-o perioadă dificilă din punct de vedere economic

și politic pentru regiune. El a discutat cu cei care formează parteneriatul ce unește

cele două maluri ale Mediteranei despre cum se vor realiza obiectivele Uniunii și cum vor fi reprezentate interesele oamenilor. Adunarea

Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana s-a reunit pe 11 și 12 aprilie a.c. la Parlamentul European, la Bruxelles.

5 În prezent, Uniunea pentru Mediterana numără 43 de state membre, printre care ţările Uniunii Europene, Turcia, Israel şi ţările arabe riverane Mării Mediterane.

6 Martin Schulz este şi președintele Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterană.

6

„Acolo unde Uniunea acţionează

realmente eficient, rareori primeşte

laude pentru acţiunile sale.”

7

COMISIA EUROPEANĂ

DEZVOLTARE REGIONALĂ

Raport intermediar privind Strategia pentru regiunea Dunării: după un început de bun augur, e timpul să trecem mai departe7

Comisia Europeană a prezentat, în data de 9 aprilie 2013 primul raport intermediar privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea

Dunării (EUSDR)8, la doi ani de la lansarea acesteia. Raportul prezintă în amănunt realizările importante în ceea ce privește soluţionarea

problemelor cauzate de lipsa legăturilor de transport, de absenţa competitivităţii, de poluare și de infracţiuni. Macroregiunea Dunării este

alcătuită din 14 ţări, dintre care 8 sunt state membre ale UE. Raportul explică amănunţit modul în care acestea au reușit deja, prin numeroase

proiecte și iniţiative comune, să stabilească un sistem concret de cooperare.

Pe de altă parte, raportul Comisiei face apel la guvernele din regiunea Dunării să își respecte angajamente politice prin prioritizarea strategiei

în toate domeniile de politică relevante, îndemnând cele 8 state membre ale UE implicate și Croaţia să includă strategia în planurile lor pentru

viitoarele programe din cadrul politicii regionale pentru perioada 2014-2020.

Raportul se axează pe progresele concrete înregistrate în cele patru domenii principale ale strategiei: interconectarea regiunii Dunării,

protejarea mediului, creșterea prosperităţii și consolidarea regiunii Dunării.

7 Cel de-al doilea Forum anual al EUSDR va avea loc anul acesta la București, în România, în zilele de 28 și 29 octombrie.

8 Raportul privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării

http://www.danube-region.eu/

8

Potrivit raportului, Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării a contribuit la instituirea unei structuri de cooperare valoroase pe

termen lung și a generat un angajament politic clar în rândurile partenerilor săi.

Raportul stabilește recomandări clare pentru viitor:

face apel la statele membre ale UE să includă strategia în viitoarele programe din cadrul politicii regionale pentru perioada 2014-2020.

Îndeamnă guvernele să utilizeze fondurile disponibile în mod eficient, combinând finanţări atât din fondurile structurale europene și din

Fondul european de investiţii, cât și din cadrul programului Orizont 2020, al programului COSME și al mecanismului Conectarea Europei.

Face apel la cele 14 ţări implicate să se asigure că dispun, la nivel naţional, de structuri cu personal adecvat și finanţate corespunzător

pentru realizarea priorităţilor Strategiei pentru regiunea Dunării.

Invită guvernele din UE să abordeze obiectivele strategiei în cadrul reuniunilor sectoriale relevante ale Consiliului de UE (de exemplu,

ale miniștrilor transporturilor, ale miniștrilor mediului, ale miniștrilor cercetării și ale miniștrilor de interne).

Raportul evidenţiază o serie de proiecte noi și explică în detaliu modul în care strategia impulsionează iniţiativele existente prin încurajarea

colaborării și a combinării finanţărilor, contribuind astfel la programul de creștere pe termen lung al UE „Europa 2020”.

Interconectarea regiunii Dunării (Legături de transport/energie sustenabilă/cultură și turism)

Declaraţia privind întreţinerea căii navigabile a Dunării, adoptată de miniștrii transporturilor din regiunea Dunării în iunie

2012. Memorandumul de înţelegere între România și Bulgaria privind navigabilitatea. Strategia a impulsionat finalizarea podului Calafat-Vidin

dintre România și Bulgaria – cel de-al doilea pod de pe secţiunea de frontieră de 630 km aflată de-a lungul fluviului. Noi proiecte de cercetare

privind navele inovatoare, cum este proiectul NEWS destinat să reînnoiască flota de pe Dunăre. Proiectul de interconectare gazieră Bulgaria-

Serbia avansează pentru a lega zona Mării Baltice de Marea Adriatică, de Marea Egee și de Marea Neagră.

Protejarea mediului în regiunea Dunării (Calitatea apei, riscuri de mediu/conservarea biodiversității)

Proiectul „Danube Floodrisk”: 8 ţări din regiunea Dunării pun în comun baze de date și cartografii ale riscurilor de inundaţii. Grupul operativ

pentru sturionii din Dunăre (Danube Sturgeon Task Force) a fost creat pentru a asigura protecţia populaţiilor viabile din această specie

importantă care trăiesc în fluviu.

Creșterea prosperității în regiunea Dunării (capacitate de cercetare/educație/tehnologia informației, competitivitatea întreprinderilor)

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

9

Forumul întreprinderilor din regiunea Dunării (Danube Region Business Forum), coordonat de Camera de Comerţ a Austriei, reunește peste

300 de IMM-uri și sprijină crearea de legături cu institute de cercetare și universităţi. Fondul pentru cercetare și inovare în regiunea Dunării

(Danube Research and Innovation Fund) se bazează pe experienţele programului BONUS din macroregiunea Mării Baltice. O Declaraţie

comună a tuturor celor 14 miniștri ai cercetării din regiunea Dunării: semnată la Ulm, în Germania, la 9 iulie 2012.

Consolidarea regiunii Dunării (Capacitate/cooperare instituțională în vederea combaterii crimei organizate)

Consolidarea cooperării între organele de poliţie din regiunea Dunării: o iniţiativă lansată chiar de șefii serviciilor de poliţie, destinată să

amelioreze măsurile de combatere a criminalităţii de-a lungul fluviului (inclusiv a crimei organizate) și să creeze o platformă transnaţională în

sprijinul aplicării legislaţiei. EUROPOL: proiect privind analiza ameninţărilor din regiunea Dunării.

EDUCAŢIE, CULTURĂ, MULTILINGVISM ȘI TINERET

În pofida progreselor înregistrate în ceea ce privește reducerea abandonului școlar și creșterea numărului absolvenților de studii

superioare, persoanele de sex masculin rămân tot mai mult în urmă

Potrivit noilor cifre pentru 2012 prezentate în data de 11 aprilie 2013 de Eurostat, majoritatea statelor membre ale UE au înregistrat progrese

în ceea ce privește atingerea obiectivelor educaţionale ale Strategiei Europa 2020 privind reducerea ratei abandonului școlar9 sub 10 % și

creșterea procentului de tineri absolvenţi de studii superioare (terţiare sau echivalente) la peste 40 % până în 2020. Cu toate acestea, există

încă diferenţe mari în această privinţă, pe de o parte, între statele membre și pe de altă parte, între femei și bărbaţi. În medie, ponderea

tinerilor care își abandonează prematur studiile este în prezent de 12,8 % în UE, scăzând la 13,5 % în 2011. În 2012, 35,8 % dintre persoanele

cu vârste între 30 și 34 de ani din UE au absolvit ciclul terţiar de învăţământ, faţă de 34,6 % în anul precedent.

În 12 state membre (Austria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Ţările de Jos, Polonia, Slovacia, Slovenia și

Suedia) rata abandonului școlar a scăzut deja sub obiectivul de 10 % preconizat în Strategia Europa 2020, Irlanda situându-se pentru prima

dată la acest nivel. Ţările cu cele mai mari rate ale abandonului școlar sunt Spania (24,9 %), Malta (22,6 %) și Portugalia (20,8 %), însă aceste

9 Rata abandonului școlar este definită ca procentul de persoane cu vârste între 18 și 24 de ani care au cel mult studii medii și care nu mai sunt înregistrate în sistemul de învăţământ sau

de formare profesională. Rata de absolvire a studiilor superioare (ciclul terţiar) se calculează ca ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit un ciclu terţiar de învăţământ (sau un nivel echivalent).

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

10

cifre reprezintă un progres faţă de cele din 2011. Rata abandonului școlar s-a redus cu cel puţin un punct procentual în Germania, Grecia,

Irlanda, Letonia și Regatul Unit, însă a crescut în Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Luxemburg, Polonia, Slovacia, Slovenia și Suedia.

În anul 2012, în 12 state membre (Belgia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franţa, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Ţările de Jos, Spania, Suedia și

Regatul Unit), ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani absolvente de studii superioare a fost mai mare decât obiectivul de 40 %

preconizat în Strategia Europa 2020. Polonia și Slovenia vor depăși cu siguranţă acest obiectiv anul viitor. Proporţia tinerilor absolvenţi de

studii superioare rămâne scăzută în Italia (21,7 %), Slovacia (23,7 %), România (21,8 %), Malta (22,4 %), Republica Cehă (25,6 %) și Portugalia

(27,2 %). Situaţia cea mai îngrijorătoare o prezintă Bulgaria, unde procentul deja scăzut al absolvenţilor de ciclu terţiar (26,9 %) a cunoscut o

ușoară scădere în 2012.

În general, situaţia fetelor este mai bună: rata abandonului școlar în rândul lor este cu 24 % mai mică decât în rândul băieţilor. Diferenţele cele

mai mari în acest sens au fost înregistrate în Cipru (+58 %), Letonia (+57 %), Luxemburg (+57 %) și Polonia (+55 %), unde rata abandonului

școlar în cazul băieţilor este mai mare decât dublul celei constatate în cazul fetelor. De asemenea, procentul femeilor absolvente de studii

superioare este cu 27 % mai mare. Cel mai mare decalaj între sexe a fost înregistrat în Letonia (+85 %), Estonia (+79 %), Slovenia (+68 %) și

Bulgaria (+67 %).

Ratele abandonului școlar în UE (% în 2010, 2011 și 2012), modificări survenite în cursul anului trecut (în puncte procentuale) și obiectivul naţional pentru 2020

2010 2011 2012 Change 2011-2012 National target

EU 14.0 13.5 12.8p -0.7 less than 10.0

Austria 8.3 8.3 7.6 -0.7 9.5

Belgium 11.9 12.3 12.0 -0.3 9.5

Bulgaria 13.9 11.8 12.5 0.7 11.0

Cyprus 12.7 11.3 11.4 0.1 10.0

Czech Republic 4.9 4.9 5.5 0.6 5.5

Denmark 11.0 9.6 9.1 -0.5 less than 10.0

Estonia 11.6 10.9 10.5 -0.4 9.5

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

11

Finland 10.3 9.8 8.9 -0.9 8.0

France 12.6 12.0 11.6 -0.4 9.5

Germany 11.9 11.7 10.5p -1.2 less than 10.0

Greece 13.7 13.1 11.4 -1.7 9.7

Hungary 10.5 11.2 11.5 0.3 10.0

Ireland 11.4 10.8 9.7 -1.1 8.0

Italy 18.8 18.2 17.6 -0.6 15.0-16.0

Latvia 13.3 11.6b 10.5 -1.1 13.4

Lithuania 8.1 7.2 6.5 -0.7 less than 9.0

Luxembourg 7.1 6.2 8.1p 1.9 less than 10.0

Malta 24.8 23.6 22.6 -1.0 29.0

Netherlands 10.0 9.1 8.8p -0.3 less than 8.0

Poland 5.4p 5.6p 5.7p 0.1 4.5

Portugal 28.7 23.2 20.8 -2.4 10.0

Romania 18.4 17.5 17.4 -0.1 11.3

Slovakia 4.7 5.0 5.3 0.3 6.0

Slovenia 5.0 4.2 4.4 0.2 5.0

Spain 28.4 26.5 24.9 -1.6 15.0

Sweden 6.5 6.6 7.5 0.9 less than 10.0

United Kingdom 14.9 15.0 13.5 -1.5 No target

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

12

Potrivit unui raport, copiii migranților sunt mai susceptibili să ajungă în școli slabe

Potrivit unui nou studiu10 comandat de Comisia Europeană, copiii migranţi nou-sosiţi sunt mai susceptibili să sufere de pe urma segregării și să

ajungă în școli mai slab dotate, ceea ce duce la scăderea performanţelor și la o probabilitate ridicată ca acești copii să abandoneze prematur

școala. Studiul propune statelor membre să le asigure copiilor migranţi un sprijin educaţional specific, cum ar fi profesori specializaţi și

implicarea sistematică a părinţilor și a comunităţilor, pentru a le facilita integrarea.

Studiul examinează politicile naţionale în favoarea copiilor migranţi nou-sosiţi din 15 ţări care au cunoscut recent valuri considerabile de

imigraţie: Austria, Belgia (comunitatea de limbă flamandă), Republica Cehă, Cipru, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,

Luxemburg, Ţările de Jos, Norvegia, Suedia și Regatul Unit. Autorii studiului constată că Danemarca și Suedia oferă cel mai bun model, bazat pe

asigurarea unui sprijin specific și a unui nivel rezonabil de autonomie a școlilor. Celelalte ţări au tendinţa de a se concentra doar asupra unuia

dintre aceste aspecte, nereușind astfel să obţină rezultate mai bune în ceea ce privește integrarea copiilor migranţi.

Potrivit studiului Comisiei, în majoritatea ţărilor școlile fie sunt libere să urmeze orientări naţionale generale în ceea ce privește alocarea

fondurilor, fie, dimpotrivă, nu dispun de autonomia necesară pentru a adapta sprijinul în funcţie de nevoile individuale și pentru a ajusta

politicile naţionale în funcţie de circumstanţele locale.

Studiul distinge 5 tipuri de sisteme de sprijin educaţional:

a) Modelul bazat pe un sprijin integral (exemple: Danemarca, Suedia)

Acesta oferă sprijin permanent în domeniile cele mai relevante pentru integrarea copiilor migranţi nou-sosiţi: sprijin lingvistic și academic,

implicarea părinţilor, educaţie interculturală și mediu de învăţare prietenos.

b) Modelul bazat pe un sprijin nesistematic (exemple: Italia, Cipru, Grecia)

Caracterizat printr-o abordare aleatorie în ceea ce privește sprijinul oferit. Politicile nu sunt întotdeauna clar articulate, dotate cu resurse

eficiente sau implementate cu eficacitate. Profesorii, părinţii și comunităţile locale nu dispun, în general, de orientări clare.

10

Pentru informaţii suplimentare: http://ec.europa.eu/education/more-information/reports-and-studies_en.htm#migrant

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

13

c) Modelul bazat pe un sprijin compensator (exemple: Belgia, Austria)

Acesta include toate tipurile de politici de sprijin, presupunând predarea continuă a limbii ţării gazdă, dar un sprijin academic destul de slab, un

sistem de depistare prematură a competenţelor elevilor și împărţirea de timpuriu în grupe de competenţe. Acest model este „compensator”

deoarece urmărește mai mult să corecteze diferenţele, decât să abordeze dezavantajul iniţial.

d) Modelul bazat pe integrare (exemplu: Irlanda)

Caracterizat printr-o cooperare și prin politici educaţionale interculturale bine conturate. Legătura dintre școală, familie și comunitatea locală

este sistematică, în timp ce educaţia interculturală este bine integrată în curriculum și promovată în viaţa școlară de zi cu zi. Acest model nu

este axat pe sprijin lingvistic.

e) Modelul bazat pe acordarea unui sprijin centralizat în momentul sosirii (exemple: Franța, Luxemburg)

Acest model este axat pe înregistrarea centralizată a copiilor migranţi și pe furnizarea de sprijin academic, asigurând atât programe speciale de

sprijin bine dezvoltate pentru copiii cu rezultate școlare slabe, cât și sprijin lingvistic și sensibilizarea părinţilor.

OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, AFACERI SOCIALE ȘI INCLUZIUNE

Relații de muncă: conform unui nou raport11, dialogul social din Europa este supus presiunii

Criza economică actuală reprezintă un impediment major pentru dialogul dintre reprezentanţii lucrătorilor și ai angajatorilor și guverne,

conform unui raport prezentat în data de 11 aprilie 2013 de Comisia Europeană. Raportul arată că reformele guvernamentale recente nu au

fost întotdeauna însoţite de un dialog social pe deplin eficient, ducând la relaţii de muncă din ce în ce mai conflictuale în Europa.

Implicarea reprezentanţilor lucrătorilor și angajatorilor („partenerii sociali”) în reformele guvernamentale este esenţială, pentru că soluţiile

găsite prin dialog social tind să se bucure de o mai largă acceptare în cadrul societăţii, să fie mai ușor de pus în practică și mai puţin de natură

să dea naștere unui conflict. Prin urmare, acordurile consensuale care implică partenerii sociali contribuie la asigurarea viabilităţii pe termen

lung a reformelor economice și sociale. Un dialog social bine structurat poate contribui în mod eficient la rezilienţa economică a Europei. De

11

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=7498

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

14

altfel, ţările în care dialogul social este bine stabilit și sistemele relaţiilor de muncă sunt

puternice sunt, în general, cele în care economia și societatea dau dovadă de o mai mare

rezilienţă, iar presiunea exercitată este mai mică. Potenţialul de soluţionare a problemelor pe

care îl are dialogul social poate contribui la depășirea crizei actuale. Noul raport ilustrează

modul în care rezultatele dialogului social european pot aduce o schimbare reală în viaţa

profesională a europenilor, de exemplu în ceea ce privește îmbunătăţirea sănătăţii și siguranţei

la locul de muncă ori a condiţiilor de muncă.

Având în vedere reducerea cheltuielilor publice în multe state membre, raportul se

concentrează asupra relaţiilor de muncă din sectorul public: administraţia publică, educaţia și

asistenţa medicală. Guvernele au stabilit o listă a priorităţilor în ceea ce privește câștigurile de eficienţă în domeniul restructurării sectorului

public. În unele ţări, acest proces a continuat, cu o abordare mai echilibrată și mai puţine conflicte, păstrându-se o marjă de manevră pentru

soluţii convenite colectiv între sindicate și sectorul public. În altele, metodele alese pentru punerea în aplicare a deciziilor au exclus adesea

utilizarea dialogului social. Această tendinţă nu se limitează la ţările care beneficiază de asistenţă financiară din partea UE și a Fondului

Monetar Internaţional. În consecinţă, în multe state membre, majorările fiscale și reducerea cheltuielilor publice au declanșat un val de

conflicte de muncă și au subliniat natura contestată a unora dintre măsurile de reformă care nu făceau obiectul dialogului social.

Totodată, raportul analizează în detaliu stadiul dialogului social în Europa Centrală și de Est. Deși există o mare diversitate între ţările din

regiune, toate acestea, cu excepţia Sloveniei, au sisteme ale relaţiilor de muncă slabe și fragmentate. De fapt, unele reforme subminează

implicarea partenerilor sociali în introducerea unor schimbări. Raportul arată că revitalizarea sistemelor naţionale de relaţii de muncă în scopul

de a promova și de a restabili consensul este esenţială pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a reformelor economice și sociale în

curs de desfășurare.

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

15

COMERŢ

Comisia propune modernizarea instrumentelor de apărare comercială ale UE

Comisia Europeană a prezentat în data de 10 aprilie 2013 o propunere care vizează adaptarea normelor UE în materie de luptă contra

concurenţei neloiale cauzate de importurile care fac obiectul unui dumping sau al unei subvenţii, pentru a le adapta la dificultăţile

contemporane cu care se confruntă economia UE.

Modificările propuse ar face ca apărarea comercială a UE să funcţioneze mai bine pentru toate părţile interesate, inclusiv pentru producătorii

și importatorii din UE. Instrumentele antidumping și antisubvenţii vor fi mai eficiente și mai bine aplicate pentru a proteja producătorii UE

împotriva practicilor neloiale ale întreprinderilor străine și împotriva oricărui risc de retorsiune. În același timp, importatorii se vor bucura de o

mai mare predictibilitate în ceea ce privește schimbarea nivelurilor taxelor, ceea ce le va permite o mai bună planificare a afacerilor. Întregul

sistem va deveni mai transparent și mai ușor de înţeles.

În conformitate cu propunerea legislativă, Comisia:

va îmbunătăţi predictibilitatea pentru întreprinderi, informându-le în legătură cu orice măsuri

provizorii antidumping sau antisubvenţii cu două săptămâni înainte de instituirea taxelor;

le va oferi importatorilor rambursarea taxelor colectate în cursul unei anchete de reexaminare

în perspectiva expirării măsurilor, în cazul în care concluzionează că nu este necesar să menţină

mai mult de cinci ani măsurile de apărare comercială în vigoare;

va proteja industria UE prin iniţierea de anchete din proprie iniţiativă („ex officio”), fără să fi primit o cerere oficială din partea

industriei, atunci când există o ameninţare de retorsiune;

va descuraja ceilalţi parteneri comerciali să adopte anumite practici comerciale neloiale prin instituirea de taxe mai mari la importurile

din ţările care acordă subvenţii neloiale și creează distorsiuni structurale pe pieţele lor de materii prime. În astfel de cazuri, UE se va

abate de la regula sa generală a „taxei celei mai mici”, conform căreia taxa suplimentară este menţinută în limita a ceea ce este strict

necesar pentru a preveni un prejudiciu pentru o industrie din UE.

Propunerea legislativă trebuie să fie aprobată de Consiliu și de Parlamentul European și nu va dobândi probabil forţă de lege înainte de 2014.

Propunerile nelegislative complementare:

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

16

vor facilita cooperarea cu întreprinderile și asociaţiile profesionale implicate în anchete, prin prelungirea anumitor termene pe durata

anchetelor;

vor îmbunătăţi monitorizarea fluxurilor comerciale;

vor autoriza posibilitatea de a deschide din oficiu anchete antieludare pentru a garanta acţiuni mai rapide împotriva încercărilor ilegale

de sustragere de la aplicarea măsurilor.

În paralel, un document de lucru al DG Comerţ stabilește „proiecte de orientări” în patru domenii deosebit de complexe:

reexaminarea în perspectiva unei măsuri de apărare comercială, care este o anchetă efectuată la finalul perioadei obișnuite de cinci ani

de aplicare a taxelor, pentru a stabili dacă dumpingul și prejudiciul sunt susceptibile să continue sau să reapară în cazul abrogării

măsurii.

„testul de examinare a interesului Uniunii”, adică modul în care Comisia stabilește dacă o măsură de apărare comercială ar servi

intereselor economice generale ale UE, inclusiv interesele industriei europene vizate, ale importatorilor, ale industriilor care utilizează

produsul importat și, dacă este cazul, ale consumatorilor;

calcularea „marjei de prejudiciu”, care necesită o examinare a volumului și a preţurilor importurilor care fac obiectul unui dumping,

precum și a impactului acestora asupra industriei UE;

alegerea unei „ţări analoge”, care este utilizată pentru a stabili existenţa dumpingului pentru produsele provenind dintr-o ţară fără

„statutul de economie de piaţă”.

Aceste proiecte de orientări procedurale vor face acum obiectul unei consultări publice care va dura trei luni. După aceea, Comisia va analiza

observaţiile primite și va adopta versiunea finală, care va permite întreprinderilor din UE și publicului larg să înţeleagă mai bine procedurile UE

de apărare comercială.

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

17

MEDIU

Sprijinirea întreprinderilor și a consumatorilor pentru a se descurca în labirintul ecologic

Conform ultimului sondaj Eurobarometru referitor la produsele ecologice, 48 % dintre consumatorii

europeni sunt derutaţi de fluxul de informaţii pe care le primesc referitoare la impactul asupra mediului.

Mai multe federaţii industriale au lansat îndemnuri de a se aplica o metodă paneuropeană, bazată pe

evaluări știinţifice și pe analize ale ciclului de viaţă realizate în întreaga UE. Ele au exprimat temerea că

existenţa mai multor iniţiative la nivelul statelor membre ar fi în contradicţie cu principiile pieţei unice,

derutând consumatorii și crescând costurile pentru industrie.

Propunerile din data de 9 aprilie 2013, o Comunicare privind crearea pieței unice pentru produse ecologice și o Recomandare privind utilizarea

metodelor12, ar trebui să ofere informaţii referitoare la impactul asupra mediului comparabile și fiabile, sporind încrederea consumatorilor, a

partenerilor comerciali, a investitorilor și a altor părţi interesate din rândul întreprinderilor.

Propunerea:

prezintă două metode de a măsura performanţa de mediu de-a lungul întregului ciclu de viaţă, amprenta de mediu a produselor (AMP)

și amprenta de mediu a organizaţiilor (AMO);

recomandă statelor membre, întreprinderilor, organizaţiilor private și comunităţii financiare utilizarea voluntară a acestor metode;

anunţă o perioadă de testare de trei ani pentru a elabora norme specifice produselor și sectoarelor prin intermediul unui proces care

implică multipli factori interesaţi, inclusiv posibilitatea pentru organizaţii de a evalua și alte metode;

conţine principii pentru comunicarea performanţei de mediu, cum ar fi transparenţa, fiabilitatea, integralitatea, comparabilitatea și

claritatea;

sprijină eforturile internaţionale în direcţia unei mai bune cooperări în ceea ce privește elaborarea de metodologii și disponibilitatea

datelor.

12 Comunicare/Recomandare:

http://www.ec.europa.eu/environment/eussd/smgp/index.htm

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

18

AFACERI INTERNE

Sistemul de Informații Schengen (SIS II) este acum operațional

Pentru a spori securitatea și a facilita libera circulaţie a persoanelor în spaţiul Schengen, începând

cu data de 9 aprlie 2013 intră în funcţiune Sistemul de Informaţii Schengen de a doua generaţie

(SIS II). SIS II facilitează schimbul de informaţii între autorităţile naţionale de control al frontierei,

autorităţile vamale și cele poliţienești cu privire la persoanele care este posibil să fi fost implicate

în infracţiuni grave. Sistemul include, de asemenea, alerte cu privire la persoane dispărute, în

special copii, precum și informaţii despre anumite bunuri, de exemplu, bancnote, automobile,

camionete, arme de foc și documente de identitate care este posibil să fi fost furate, însușite ilegal

sau pierdute.

În condiţiile în care controalele la frontierele interne au fost abolite, SIS II îndeplinește în continuare un rol crucial în facilitarea circulaţiei libere

a persoanelor în spaţiul Schengen. SIS II este a doua generaţie a Sistemului de Informaţii Schengen, operaţional din 1995, ale cărui

funcţionalităţi au fost acum îmbunătăţite, permiţând, de exemplu, introducerea de date biometrice (amprente digitale și fotografii), lansarea

de noi tipuri de alerte (în cazul furtului de aeronave, nave, containere, mijloace de plată) sau corelarea diferitelor alerte (de exemplu, corelarea

unei alerte privind o persoană cu o alertă privind un vehicul). SIS II va include, de asemenea, copii ale mandatelor europene de arestare, care

vor fi atașate direct la alertele privind persoanele căutate în vederea arestării, predării sau extrădării, ceea ce va facilita și va accelera luarea de

măsuri în consecinţă de către autorităţile competente.

C O

M I

S I A

E U

R O

P E

A N

Ă

19

"Preşedinţia irladeză va lucra împreună cu cetăţenii europeni

pentru a asigura un viitor stabil şi prosper."

20

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE

AFACERI EXTERNE

Impactul schimbărilor climatice, foamea şi slaba nutriţie sunt subiecte ale conferinţelor internaţionale

În perioada 15-16 aprilie, la Dublin, a avut loc o conferinţă internaţională13 la care au participat aproximativ 300 de

persoane, factori de decizie-cheie alături de miniştri de externe, pentru comerţ şi dezvoltare, ai justiţiei, ai agriculturii

şi reprezentanţi ai mediului de cercetare, ai ONU, ai altor agenţii de dezvoltare, precum şi fostul vicepreşedinte

american dl Al Gore.

Ministrul Tánaiste Eamon Gilmore a subliniat rolul recunoscut în plan internaţional al Irlandei pentru poziţia sa de

lider în combaterea foametei din cadrul celor mai sărace comunităţi din lume. Cu acest prilej a fost adusă în discuţie şi agenda politică privind

securitatea alimentară şi modul în care este influenţată de schimbările climatice. Discuţiile vor fi continuate şi în viitor, şi în termenul cel mai

scurt vor fi preluate şi de viitoarea reuniune G8 care se va concentra mai mult pe nevoile micilor agricultori care au o mai mică capacitate de

adaptabilitate şi care sunt cel mai tare afectaţi de schimbările climatice.

13

www.irisch.aid şi www.eu2013.ie

21

Cunoscând perspectiva că populaţia globului va ajunge până în anul 2050 la 9 miliarde, comunitatea internaţională trebuie să revizuiască

obiectivele de dezvoltare ale mileniului, cu doi ani înainte de data limită pentru realizarea lor şi să înceapă să contureze un cadru nou valabil

după anul 2015. Un număr mult prea mare din populaţia globului suferă încă de foame, mai ales femeile şi copiii, aceasta fiind şi principala

cauză a îmbolnăvirilor şi a deceselor din fiecare an. Au fost asociate la această conferinţă următoarele teme: foamea, slaba nutriţie,

schimbările climatice şi justiţia. Toate, împreună şi separat, produc efecte nedorite asupra celor mai vulnerabile persoane, afectate acum dar şi

în viitor deoarece nu există un răspuns global bazat pe o înţelegere clară a drepturilor. Dialogul şi bunele practici pot constitui un mod de

abordare a acestor teme în cadrul noii agende de dezvoltare internaţională, alături de noi modalităţi de a evalua, a gândi şi a percepe

provocările care apar la nivel mondial. Au fost înregistrate unele progrese în zona serviciilor, educaţiei şi asistenţei medicale dar este esenţial

ca în următorii 2-3 ani toţi factorii de decizie să se raporteze în acţiunile lor la realitatea vieţii cotidiene a celor săraci.

P R

E Ș

E D

I N

Ţ I

A I

R L

A N

D E

Z Ă

22

COMITETUL REGIUNILOR

BUGETUL 2014-2020

CoR împărtășește îngrijorarea lui Martin Schulz în privința bugetului 2014-2020: „Este necesar un acord înainte de vară”

Adunarea UE a reprezentanţilor locali și regionali în cadrul celei de-a 100-a sesiuni plenare a CoR a prezentat președintelui Parlamentului

European, Martin Schulz, priorităţile orașelor și regiunilor europene. Președintele Ramón Luis Valcárcel Siso a afirmat că, în actualul

context politic, „… pentru a asigura planificarea adecvată a investițiilor locale și regionale pentru următorii ani, este necesar un acord

privind bugetul UE (cadrul financiar multianual - CFM) înainte de începerea verii”. Totodată, CoR și-a exprimat profunda îngrijorare cu

privire la opinia exprimată de unii membri ai Parlamentului European, care au sugerat că politica de coeziune este de domeniul

trecutului. „Coeziunea este cel mai puternic instrument pe care îl avem la dispoziție pentru a difuza inovația, pentru a promova eficiența

energetică, pentru a combate șomajul și sărăcia în rândul tinerilor. Pentru mulți dintre noi, este unul dintre puținele instrumente rămase

pentru a proiecta viitorul comunităților noastre”, a subliniat dl Valcárcel.

Președintele Schulz a subliniat încă o dată cât este de important ca Uniunea Europeană să dispună de mijloace financiare adecvate în următorii

șapte ani, precum și necesitatea imediată de a preveni riscul unui deficit structural în creștere în UE: „…Dacă nu rezolvăm problema deficitului

actual, Comisia Europeană va fi nevoită să recomande reduceri bugetare echivalente, de 11 până la 16 miliarde EUR, ceea ce va avea

consecințe grele asupra regiunilor și orașelor. În următorii ani, disparitățile dintre angajamentele și plățile propuse de Consiliul European vor

23

duce la o politică de deficit, ceea ce este de neacceptat pentru Parlament” a afirmat președintele Schulz. În acelaşi timp, el și-a exprimat

încrederea în șansele de a se ajunge la un acord satisfăcător cu Consiliul European asupra CFM. „Apreciem acest optimism rezervat”, a răspuns

președintele Grupului PPE din cadrul Comitetului Regiunilor, Michael Schneider (DE-PPE), subliniind totodată că, în ciuda faptului că

autorităţile locale și regionale s-au mobilizat pentru a a-și lansa programele de investiţii pentru perioada 2014-2020, este indispensabil să se

ajungă în timp util la un compromis privind CFM.

S-a subliniat faptul că Parlamentul European și Comitetul Regiunilor îndeplinesc roluri complementare. „…Fără Parlament, CoR nu ar reuși să

facă auzită cu atâta forță vocea regiunilor și orașelor în dezbaterile publice din UE și în cadrul procesului legislativ. Totodată, fără contribuția

noastră, Bruxelles și Strasbourg ar fi și mai departe de cetățeni” a subliniat președintele CoR, adăugând că alegerile din 2014 vor reprezenta un

moment crucial. Prim-vicepreședinta CoR, Mercedes Bresso, a făcut apel la exercitarea unor eforturi comune pentru a împiedica victoria

mișcării euroscepticilor la următoarele alegeri europene și a solicitat punerea în aplicare în timp util a unor politici orientate spre creștere:

„…Consolidarea financiară, știm cu toții, este o datorie față de generațiile viitoare, dar trebuie să recunoaștem totodată că, dacă nu le oferim

tinerilor șansa de a găsi un loc de muncă, populismul are toate șansele să câștige teren”. Comentând accentuarea unei stări de spirit împotriva

UE, dl Schulz a subliniat că „…idealurile UE sunt astăzi în pericol și trebuie să-i convingem pe cetățeni că merită să creadă în ele mai departe”. El

a solicitat CoR să își aducă întreaga contribuţie „…la salvarea UE, redeșteptând valorilor sale fundamentale și explicând cetățenilor că UE nu

trebuie să se ocupe de absolut tot. Când lucrurile pot fi făcute mai bine la nivel local și regional, ele trebuie făcute la acest nivel.”

Domnul Karl-Heinz Lambertz (BE-PSE), președintele Grupului PSE din cadrul Comitetului Regiunilor, a militat pentru un pact social cu caracter

obligatoriu, care să imprime un nou elan realizării obiectivelor sociale ale Strategiei Europa 2020. În ceea ce privește bugetul UE, el a solicitat

rezolvarea chestiunilor sistemice: „…nu ne putem permite să blocăm în fiecare an investițiile UE pentru a încerca să obținem în ultima clipă

acorduri mai ieftine”, a afirmat prim-ministrul comunităţii germane din Belgia. Paul O'Donoghue (IE-ALDE) a subliniat, în numele Grupului ALDE

al CoR, că „…cetățenii europeni cer frânarea măsurilor de austeritate, iar datoria atât a CoR, cât și a Parlamentului European este de a se opune

deciziilor celorlalte instituții atunci când ele contravin intereselor cetățenilor UE”. Pentru Uno Silberg (EE-AE), președintele Grupului AE al CoR,

„…Parlamentul European și Comitetul Regiunilor ar trebui să reprezinte puntea necesară dintre deciziile adoptate la nivelul UE și cetățeni”.14

14

www.europa.eu

24

CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE

Dosarul C-443/11

Părţile din acţiunea principală: F.P.Jeltes, M.A.Peeters, J.G.J. Arnold – reclamant şi

Raad van Bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen – pârât15.

Obiectul sesizării:

Acordarea dreptului de opţiune în favoarea lucrătorilor frontalieri atipici în legătură cu statul membru în care se pun la dispoziţia unei agenţii

de plasare a forţei de muncă și de la care primesc prestaţiile de şomaj pentru motivul că, în statul pentru care au optat, perspectivele de

reintegrare în câmpul muncii sunt cele mai mari intră sub incidenţa Regulamentului nr.883/200416.

Puncte de vedere

Curtea face referire la prevederile Regulamentul (CEE) nr.1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate

socială în raport cu lucrătorii salariaţi și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii. Curtea de Justiţie considerase că

lucrătorilor frontalieri atipici aflaţi în șomaj total li se putea recunoaște dreptul de a beneficia de prestaţii de șomaj fie în statul lor de

reședinţă, fie în statul ultimului loc de muncă. În această speţă se solicită Curţii să se pronunţe asupra problemei dacă această soluţie

15

www.curia.eu 16

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 82). Este articolul 65 acoperitor într-o măsură suficientă astfel încât ca lucrătorii aflaţi în şomaj complet să primească prestaţii în condiţiile care le sunt mai favorabile pentru căutarea unui loc de muncă. Dreptul Uniunii, în speţă articolul 45 TFUE sau articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68

(privind coordonarea sistemelor de securitate socială JO L 166,p.1)

se opune unei decizii a unui stat membru de a refuza prestaţiile de şomaj acordate în temeiul dreptului naţional unui lucrător migrant (lucrător frontalier) aflat în șomaj total, care a fost angajat ultima oară în acest stat membru şi despre care se poate presupune, având în vedere relaţiile sociale şi familiale, că are cele mai mari şanse de reintegrare pe piaţa muncii din acest stat membru, numai pentru motivul că are reședinţa în alt stat membru.

25

anterioară trebuie să mai fie aplicată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie

2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială. De asemenea, se solicită Curţii să se pronunţe asupra compatibilităţii unei condiţii

privind reședinţa impuse de statul ultimului loc de muncă. În sfârșit, aceasta a trebuit să se pronunţe asupra problemei sistemului tranzitoriu în

materie de prestaţii de șomaj între Regulamentul nr. 1408/71 și Regulamentul nr. 883/2004.

Problema ridicată de prezenta cauză este dacă ratio decidendi poate justifica menţinerea excepţiei sub incidenţa Regulamentului

nr. 883/2004. Curtea putea depăși această lipsă vădită a voinţei legiuitorului în cazul în care ar fi convinsă că dispoziţiile Regulamentului

nr. 883/2004 nu sunt de natură să îndeplinească obiectivul stabilit de a garanta cele mai favorabile condiţii pentru reintegrarea profesională a

lucrătorului frontalier.

Curtea a statuat că, „[e]xceptând cazul în care este justificată în mod obiectiv și proporţională cu obiectivul urmărit, o dispoziţie de drept

naţional trebuie considerată ca fiind indirect discriminatorie dacă, prin însăși natura sa, îi poate afecta mai mult pe lucrătorii migranţi decât pe

cei naţionali și, în consecinţă, dacă prezintă riscul de a-i defavoriza în special pe primii. (…) [a]ceasta este situaţia unei condiţii privind reședinţa

precum cea de care depinde acordarea prestaţiei în discuţie în litigiul principal, condiţie care este mai ușor de îndeplinit de lucrătorii naţionali

decât de cei ai altor state membre, întrucât mai ales acești din urmă lucrători sunt cei care, în special în caz de șomaj […], tind să părăsească

ţara în care se afla fostul lor loc de muncă pentru a se întoarce în ţara lor de origine.”

Totuși, situaţia din litigiul principal în această cauză are drept caracteristică faptul că lucrătorii şi-au exercitat deja libera circulaţie, au părăsit

deja teritoriul naţional și nu au intenţia de a se întoarce pe acest teritoriu. Pentru a stabili existenţa unui impediment sau a unei descurajări în

calea exercitării libertăţii de circulaţie, trebuie să se caracterizeze, mai întâi, o afectare a situaţiei lucrătorilor frontalieri precum cei din litigiul

principal. Or, Curtea a recunoscut că întâmpină câteva dificultăţi în a o contura:

- Pe de o parte, potrivit unei jurisprudenţe constante, un lucrător nu poate pretinde ca deplasarea sa să fie neutră în materie de securitate

socială;

- Pe de altă parte, reclamanţii din litigiul principal nu au demonstrat cu adevărat un prejudiciu real ca urmare a plăţii prestaţiilor de șomaj de

către statul lor de reședinţă. În această privinţă este foarte dificil să se aprecieze care sistem naţional s-ar dovedi cel mai avantajos.

- În al doilea rând, dreptul Uniunii nu a consacrat un principiu de coordonare prin care să se urmărească garantarea în mod sistematic a

beneficiului prestaţiilor la cele mai ridicate valori. În cel mai bun caz, trebuie să se asigure să nu fie plătite contribuţii sociale pentru care nu se

va beneficia de prestaţii. Curtea a statuat că obiectivul liberei circulaţii a lucrătorilor nu ar fi atins „dacă lucrătorii, în urma exercitării dreptului

CU

RTE

A D

E JU

STIŢ

IE A

U.E

.

26

lor de liberă circulaţie, ar trebui să piardă avantaje de securitate socială pe care le asigură legislaţia unui stat membru, în special atunci când

aceste avantaje reprezintă contraprestaţia pentru cotizaţiile pe care aceștia le-au plătit. Totuși, se impune în această situaţie să se constate că

reclamanţii din litigiul principal nu au pierdut „un avantaj de securitate socială”. Pur și simplu, dreptul la prestaţii care a luat naștere ca urmare

a perioadelor lucrate în Ţările de Jos este reportat asupra statului de reședinţă și se poate relua în orice moment în statul ultimului loc de

muncă în cazul în care reclamanţii în cauză ar trebui să se stabilească din nou în acest stat. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere că

reclamanţii din litigiul principal pot beneficia, dacă doresc acest lucru, de serviciile de plasament din statul ultimului loc de muncă. Pe de altă

parte, ţinând seama de natura specială a acestor contribuţii și de sistemele de securitate socială în general, nu poate prevala nicio logică de

natură strict contabilă. Trebuie să se observe, de asemenea, că necorespondenţa dintre statul membru care a perceput contribuţiile și statul

de acordare a prestaţiilor este o consecinţă asumată de statele membre din cauza opţiunii pe care au realizat-o, în opinia lor în favoarea

lucrătorilor frontalieri, care se întemeiază pe o anumită idee de solidaritate.

-În al treilea rând, astfel cum a observat în mod corect guvernul german în observaţiile sale scrise, cuantumul prestaţiilor de șomaj este stabilit

în general de statele membre, în mod evident individual, în funcţie de costul vieţii din fiecare stat. Prin urmare, cuantumul cel mai ridicat al

prestaţiilor de șomaj olandeze s-ar explica printr-un cost al vieţii mai mare în acest stat membru, cost la care reclamanţii din litigiul principal nu

sunt expuși, dat fiind că aceștia trăiesc și locuiesc fie în Belgia, fie în Germania. Acest element fundamental le distinge de persoanele care

lucrează și locuiesc în Ţările de Jos. Prin urmare, este vorba despre situaţii diferite care pot fi analizate în mod diferit.

Tratamentul lucrătorilor frontalieri se armonizează cu cel al rezidenților din statul în care ei locuiesc. Aceasta rezultă în mod clar dintr-o

alegere realizată de legiuitorul Uniunii, care, în aceste condiții, a pus în aplicare principiul nediscriminării. Egalitatea de tratament a

lucrătorilor frontalieri este astfel garantată în statul de reședință, dat fiind că articolul 65 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede astfel că

statul de reședință trebuie să plătească prestațiile de șomaj „ca și când” lucrătorii ar fi fost supuși propriei lor legislații în perioada ultimei

încadrări în muncă. Dat fiind că situaţia reclamanţilor face obiectul articolului 65 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 și

pentru motivele descrise mai sus, în special la punctul 52 din prezentele concluzii, nu ni se pare, în circumstanţe precum cele din litigiul

principal, că refuzul de plată al unei prestaţii de șomaj opus de statul ultimului loc de muncă unor lucrători frontalieri care au reședinţa într-un

alt stat membru aduce atingere liberei circulaţii a lucrătorilor atunci când rezultă că dreptul la prestaţie este transferat în statul de reședinţă.

Concluzie

CU

RTE

A D

E JU

STIŢ

IE A

U.E

.

27

Un lucrător aflat cu domiciliul la frontiera unui stat poate beneficia de ajutor de şomaj numai în statul membru de reşedință ,

chiar dacă a lucrat şi în statul vecin. Această regulă se aplică chiar şi în cazul în care angajatul a menținut deosebit strânse cu

statul în care a fost angajat în ultima dată.

Astfel,Curtea a reținut că un lucrător frontalier în șomaj total poate pretinde de şomaj numai în statul de reședință, cu excepția cazului în

cazul în care regimul tranzitoriu pus jos de regulament din 2004 se aplică la el.

CU

RTE

A D

E JU

STIŢ

IE A

U.E

.

28