+ All Categories
Home > Documents > Politici Europene

Politici Europene

Date post: 01-Jul-2015
Category:
Upload: roxana-rachitor
View: 201 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
62
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IA I CENTRUL DE STUDII EUROPENE SUPORT CURS POLITICI EUROPENE Prof.univ.dr. Gabriela Carmen PASCARIU
Transcript
Page 1: Politici Europene

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ICENTRUL DE STUDII EUROPENE

SUPORT CURS

POLITICI EUROPENE

Prof.univ.dr. Gabriela Carmen PASCARIU

Page 2: Politici Europene

POLITICI EUROPENE

Modul I. Politica regional a UE – elemente definitorii

1. Fi e de sintez privind politica regional2. Fi a I. Etape în evolu ia politicii regionale 3. Fi a II. Obiectivele politicii regionale 2000-2006 raportat la perioada de programare

1994/19994. FISA III. Evolu ia politicii regionale, impactul si noua politica 2007-2013 5. Întreb ri pentru verificarea cuno tin elor

Modul II. Politica Agricol Comun

1. Unitatea de curs 1 -. Lansarea PAC. Obiective i principii2. Unitatea de curs 2 - Sistemul de interven ie în cadrul PAC 3. Unitatea de curs 3 - Evolu ia i reformele PAC 4. Unitatea de studiu 4 - PAC si dezvoltarea rurala in România. Rolul administra iei

publice locale

Modulul III. Politica de mediu a Uniunii europene

1. Politica de mediu – component a modelului european al dezvolt rii durabile 2. Dezvolt ri institu ionale i actorii comunitari ai Politicii Europene de Mediu 3. Obiectivele, principiile i instrumentele politicii de mediu 4. Programele europene de ac iune, realiz ri i perspective 5. Politica european de mediu i România

Page 3: Politici Europene

1

Modul I

Politica regional a UE – elemente definitorii

Politica regional a Uniunii Europene cuprinde ansamblul instrumentelor i procedeelor aplicate în scopul cre terii gradului de coeziune economico-social a ansamblului comunitar. Coeziunea desemneaz acel nivel de convergen real între economiile i regiunile unui sistem aflat în proces de integrare care asigur func ionarea optim , echilibrarea i promovarea unei dezvolt ri armonioase în condi ii de cost economic i social minim.

Instrumentul principal al politicii de coeziune al UE îl constituie sistemul fondurilor structurale. Pana in 2006, sistemul a fost format din: Fondul European de Dezvoltare Regional(FEDER), Fondul Social European (FSE), Fondul European de Orientare i Garantare Agricol - sec iunea Orientare (FEOGA-O) i Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP). Perspectivele financiare 2007-2013 au antrenat si o reforma la nivelul politicii regionale, sistemul central de interven ie fiind format in prezent din: FEDER, FSE si Fondul de Coeziune.

Unificarea fondurilor s-a realizat în 1988 în cadrul primei reforme a politicii structurale comunitare, numit "Pachetul Delors I". Sistemul are la baz ideea concent rii asupra unui num rredus de obiective prioritare i coordonarea ansamblului instrumentelor financiare utilizate, în scopul cre terii eficien ei în realizarea coeziunii. În acest scop, au fost definite patru concepte de baz în utilizarea fondurilor: concentrarea, programarea, parteneriatul i adi ionalitatea.

Primul concept se aplic prin concentrarea pe obiective i pe regiuni eligibile stabilite de Comisie. Prin reforma din 2000, fondurile structurale sunt utilizate pentru realizarea a trei obiective: dezvoltarea i ajustarea structural a regiunilor mai pu in dezvoltate (obiectiv 1), reconversia economic i social a zonelor aflate în dificultate structural (obiectiv 2) i adaptarea imodernizarea politicilor i sistemelor de educa ie, formare i ocupare (obiectiv 3). Obiectivele 1 i 2 sunt regionalizate i reprezint 81,2% din totalul finan rilor (195 miliarde euro pentru perioada 2000-2006). Zonele de eligibilitate se stabilesc în baza unor criterii stricte: PIB pe locuitor, rata omajului, nivel de educa ie i formare,etc. Ansamblul finan rilor structurale se concentreaz pe

aceste zone, pentru a asigura o eficien sporit m surilor de diminuare a disparit ilor regionale. Începând cu 2007, conform reformei din 2004, obiectivele devin: Obiectivul 1: Convergen (regiuni cu PIB/loc < 75% media EU, efectul statistic, ri cu

PIB/loc < 90% pentru FC)Obiectivul 2: Competitivitate regional i ocupare (programe regionale pentru FEADR

i na ionale pentru FSE)Obiectivul 3: Cooperare teritorial european (regiuni frontaliere i regiuni )Programarea se asigur prin fixarea unor programe de ac iune plurianuale, pentru o mai

bun gestionare a proiectelor , o mai bun coordonare i facilitarea continuit ii în finan are.Parteneriatul urm re te coordonarea eforturilor de coeziune între diversele niveluri de

decizie i ac iune: comunitar, na ional, regional, local. In acest sens, statele membre supun aprob riiComisiei planuri de dezvoltare elaborate în parteneriat cu colectivit ile regionale, în care se includ axele de dezvoltare, ac iunile i fondurile de interven ie. Ulterior, prin negocieri la nivel comunitar, Comisia adopt un Cadru Comunitar de Sprijin stabilind orient rile strategice în vederea coordon rii ansamblului interven iilor structurale. Cadrele comunitare se aplic prin programe opera ionale aprobate de Comisie.

Adoptarea principiului adi ionalit ii are drept scop evitarea substituirii de c tre ajutorul comunitar a subven iei na ionale. Fondurile structurale nu acoper decât o parte din finan areaac iunilor, asigurându-se astfel o mai bun responsabilizare a diver ilor actori implica i.

De i sistemul fondurilor structurale este cel mai important instrument al politicii regionale, în procesul coeziunii ac ioneaz i alte instrumente. Dup 1993 a fost introdus Fondul de Coeziune pentru rile întâmpinând dificult i în îndeplinirea criteriilor de convergen monetar . De asemenea, Banca European de Investi ii poate fi considerat ca având un rol în politica structuralregional , în m sura în care 2/3 din împrumuturi au fost acordate pentru proiecte de infrastructur i

Page 4: Politici Europene

2

de comunica ii în regiunile eligibile cel pu in unuia dintre obiectivele prioritare. Nu în ultimul rând, politicile comunitare contribuie contribuie pe palierele specifice la diminuarea disparit ilor . Este îndeosebi cazul politicii monetare, a politicilor de unificare a pie ei interne, politicii concuren ei, a politicii sociale i a politicii agricole.

Politica regional este considerat ca având efecte stimulative asupra procesului de convergen , în pofida men inerii unor disparit i importante. Spre exemplu, PIB-ul pe locuitor în cele mai pu in dezvoltate ri membre (Grecia, Spania, Portugalia), a trecut de la 68% din media comunitar în 1988 la 79% în 1999. Perspectiva extinderii UE spre rile Europei Centrale i de Est, ridic îns o serie de întreb ri asupra politicilor de coeziune legate mai ales de eficien a politicii actuale în evitarea Europei cu geometrie variabil i de capacitatea de sus inere financiar a ac iunilor de dezvoltare în zonele cu poten ial economic redus. În procesul de pre-aderare au fost adoptate fonduri speciale de asisten pentru rile asociate, având drept rol esen ial preg tirea acestora pentru participarea la pia a intern i aplicarea politicii structurale. Se urm re te evident, diminuarea riscurilor poten iale de dezintegrare implicate de extinderea Uniunii spre ri cu nivel sc zut de dezvoltare i institu ii ineficiente. (pentru detalii privind extinderea, a se citi modulul „Extinderea Uniunii Europene”)

Fi e de sintez privind politica regional

Fi a I. ETAPE ÎN EVOLU IA POLITICII REGIONALE

I. concep ii i practici pe plan na ional (etapa politicilor preponderent na ionale)Fran a: - parte integrant din politica na ional prin planificare;

- prin al V-lea plan ac iunea regional devine o politic unitar de amenajare a teritoriului; - are drept scop realizarea unui echilibru între Paris i provincie, dezvoltarea regiunilor în dificultate, reconversia i amenajarea regiunilor dense, sus inerea zonelor rurale.

Italia: - independent de planificarea na ional ;- concentrat pe dezvoltarea infrastructurii de transport i lucr ri de iriga ii,prin crearea în 1950 a "Cassa per il Mezzogiorno"; - axat pe industrializarea sudului, din 1957.

Regatul-Unit: - rezult din ac iunile concertate ale Ministerelor Mediului,Finan elor, Industriei, Ocup rii, Scottish Office, Welsh Office; - I-le m suri, în timpul crizei din 1934 i reconstruc ia de dup r zboi.

Germania: -program de ac iuni regionale comune la nivelul guvernului federal i cel al landurilor i crearea planurilor cadru de restructurare.

Belgia: - lansat în 1950, dependent de executivele regionale. Olanda: asociat politicii de industrializare a nordului i a regiunilor caracterizate de

exodul popula iei;Danemarca:- legat de controlul utiliz rii solului i resurselor naturale; Luxemburg: cu scopul diversific rii activit ilor.

Page 5: Politici Europene

3

Concluzii:

- m suri de politic regional în cele mai multe dintre rile membre; - dincolo de diferen ele de conceptie, exist o viziune unitar dar aplicat prin practici diferite: subven ii pentru industrie, m suri restrictive pentru decongestionarea zonelor aglomerate, subven ii pentru dezviltarea infrastructurii, ocupare a for ei de munc ,reconversie, strategii de implantare sau delocalizare în sectorul public. - lipsite de eficacitate i generând accentuarea disparit ilor.

II. insuficienta reglementare prin Tratatul de la Roma con tientizarea necesit iiac iunii comunitare

Baza juridic :Art. 2. Dezvoltarea armonioas a activita ilor în ansamblul Comunit ii;Art.39. În elaborarea politicii agricole comune se va ine cont de disparit ile între regiuni i se vor opera gradual ajust rile necesare; Art. 123. Crearea Fondului Social European, administrat de Comisie pentru promovarea ocup rii imobilit ii teritoriale i profesionale a for ei de munc ;Art. 92. Sunt compatibile cu pia a comun ajutoarele na ionale necesare dezvolt rii unor activit tisau regiuni în care nivlul de via este sc zut i omajul ridicat (f r a ltera curentele de schimb într-o m sur contrar interesului comun). Ac iuni:- interven ia vice pre edintelui Comisiei în fa a Parlamentului, în 1959, pentru elaborarea

unei doctrine a politicii regionale comune în scopul dezvolt rii armonioase i reducerea ecartului între diversele regiuni; - 1961: Conferin a asupra Economiilor regionale i crearea unui grup de lucru pentru realizarea unui raport; - 1965: I - Comunicare asupra Politicii regionale în Comunitate;(f r rezultat- presupunea o interven ie prea mare a Comunit ii în planul politicilor na ionale);- Crearea Direc iei XVI pentru politica regional , dup fuziunea Comunit ilor(1967);- 1969: Comisia prezint un prim ansamblu de propuneri pentru dezvoltarea unei poltici regionale: coordonarea politicilor na ionale i a politicilor comunitare care au inciden e în plan regional, crearea Fondului European de Dezvoltare Regional (primite cu rezerv , cu excep ia Italiei i ramase f r consecin e imediate); - oct. 1972, efii de state sau guverne, reuni i la Paris, decid c diminuarea dezechilibrelor structurale i regionale în Comunitate este prioritar ; (accentuarea disparit ilor, criza petrolier , perspectiva extinderii, diferen ele în acordarea ajutoarelor na ionale cu efecte negative în planul concuren ei).

III. m suri structurale punctuale, dispersate i specifice, prin fonduri gestionate independent (1975-1988)

Axele politicii regionale comunitare: - coordonarea m surilor comunitare cu inciden regional , f r a viza direct

dezvoltarea regional ;- coordonarea politicilor na ionale în materie de edzvoltare regional , prin

Comitetul Politicii Regionale (1975); - ac iuni directe, prin diverse instrumente, locul central revenind

FEDER(1975).Instrumentele bugetare:

- Fondul european de dezvoltare regional - FEDER - Fondul european de orientare i garantare agricol - sec iunea Orientare

(FEOGA-O) - Fondul social european – FSE

Page 6: Politici Europene

4

IV. politic regional comunitar , dup reforma din 1988:

ELEMENTE DEFINITORII

Obiectiv: asigurarea unui nivel de convergen real între economiile i regiunile UE care spermit , în contextul integr rii, o dezvoltare echilibrat a ansamblului comunitar în condi ii de cost economic i social minim

Argumentare: riscurile de dezintegrare - prin disfunc ionalitate i lipsa sus inerii democratice- antrenate de disparit ile economice, sociale i spa iale ce caracterizeaz economia UE

Fundamentare juridic :- Tratatul UE art.2 - "s promoveze o dezvoltare armonioas i echilibrat a activit ilor

economice în întreaga Comunitate, (...) un nivel înalt al ocup rii for ei de munc i al protec iei sociale, cre terea nivelului de trai i a calit ii vie ii, coeziunea economic i social isolidaritatea între statele membre."

- Tratatul UE art. 130a - "pentru a promova dezvoltarea armonioas a ansamblului Comunit ii,aceasta dezvolt i urm re te ac iuni care conduc la înt rirea coeziunii ei economice i sociale. Comunitatea urm re te, în special, reducerea diferen elor între nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni i ridicarea nivelului regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor rurale."

Instrumente:- Fonduri structurale

- Fondul european de dezvoltare regional - FEDER - Fondul european de orientare i garantare agricol - sec iunea Orientare

(FEOGA-O) - Fondul social european - FSE - Instrumentul financiar de orientare a pescuitului - IFOP - Fondul de coeziune - FC - Instrumentul structural de pre-aderare ISPA

- Sistemul de credite al B ncii Europene de Investi ii- Politicile comunitare - de unificare a pie ei interne, monetar , a concuren ei, agricol , social i

de mediu

Principii:- concentrarea- programarea - parteneriatul - adi ionalitatea

Page 7: Politici Europene

5

Fi a II. OBIECTIVELE POLITICII REGIONALE 2000-2006 raportat la perioada de programare 1994/1999

Obiective prioritare 1994/1999 2000/2006

ob. 1: dezvoltarea i ajustarea structural a regiunilor mai pu in dezvoltate; ob. 2: reconversia regiunilor i zonelor industriale aflate în declin; ob. 3: omaj de lung durat i inser ie profesional ;ob. 4: adaptarea la muta iile industriale; obiectiv 5a: adptarea structurilor agricole i a pescuitului;ob. 5b: dezvoltarea zonelor rurale fragile; obiectiv 6 (creat prin actul de adeziune al Austrei, Finlandei i Suediei): dezvoltarea regiunilor cu densitate sc zut a popula iei.

Ob. 1: dezvoltarea i ajustarea structural a regiunilor mai pu in dezvoltate; Ob. 2: reconversia economic i social a zonelor aflate în dificultate structural ;Ob. 3: adptarea i modernizarea politicilor isistemelor de educa ie, formare profesional iocupare.

O interven ie specific este rezervat structurilor pescuitului. Ac iunile de dezvoltare rural se

deruleaz în toat UE fiind finan ate prin findurile structurale sau prin PAC.

OBIECTIV 1 Dezvoltare i ajustare structural a regiunilor mai slab dezvoltate 1994 - 1999 2000-2006

ob. 1: dezvoltarea i ajustarea structural a regiunilor mai pu in dezvoltate: ELIGIBILITATE: regiuni de nivel NUTS II al c ror PIB pe locuitor este mai mic de 75% din media comunitar , dar cu anume derog ri.METOD : Lista regiunilor eligibile este publicat în anexa Regulamentului cadru irevizuita de Consiliu. REZULTAT: 26,6% din popula ia UE. FONDURI: FSE, FEOGA-O, IFOP.

Ob. 6: dezvoltarea regiunilor cu densitate sc zut a popula iei:ELIGIBILITATE: regiuni finlandeze isuedeze, de nivel NUTS II- în principal, cu densitate redusa (mai pu in de 8 loc./km) METOD : list publicat în anexa Actului de adeziune, pentru 1995-1999, revizuibil de Consiliu.REZULTAT: 0,4% din pop. UE FONDURI: FEDER, FSE, FEOGA-O, IFOP

ob. 1: dezvoltarea i ajustarea structural a regiunilor mai pu in dezvoltate:ELIGIBILITATE:- regiuni de nivel NUTS II, al c ror PIB pe locuitor este mai mic de 75% din media comunitar ;- regiuni acoperite de ob. 6; - regiuni ultra-periferice. METOD : list nerevizuibil a regiunilor eligibile fixat la 1 iulie 1999; - 2 programe speciale: PEACE, în sprijinul procesului de pace în Irlanda de Nord i al regiunilor frontaliere (2000-2006) i programul special de asisten în favoare unor regiuni suedeze de nivel II, supuse anterior ac iunii ob. 6.REZULTAT: 22,2 din pop. UE. FONDURI: FEDER, FSE, FEOGA-O, IFOP Sus inere tranzitorie: pentru regiunile eligibile

obiectivelor regionalizate în perioada 94-99,

dar neeligibile prin programul 2000-2006,

pentru a evita dezechilibrele posibile prin

întreruperea brusc a sprijinului comunitar.

Page 8: Politici Europene

6

OBIECTIV 2 - Reconversia economic i social a zonelor aflate în dificultate structural

1994 - 1999 2000 – 2006obiectiv 2. Reconversia economic i social a zonelor aflate în dificultate structuralELIGIBILITATE: - rata omajului superioarmediei comunitare; - procent de ocupare industrial superioar mediei comunitare; - declin al ocup rii industriale. METOD : list fixat de Comisie la propunerea statelor membre, fixat pentru 6 ani i revizuibil dup 3 ani.

REZULTAT: 16,3% din pop. UE. FONDURI: FEDER, FSE. obiectiv 5b. Dezvoltarea zonelor rurale fragileELIGIBILITATE: nivel sc zut de dezvoltare economic ; cel pu in dou criterii din: ratridicat de ocupare agricol , nivel sc zut al venitului agricol, densitate sc zut a popula iei- cu tendin de depopulare. METOD : list fixat de Comisie la propunerea statelor membre, fixat pentru 6 ani. REZULTAT: 8,8% din pop. UE. FONDURI: FEOGA-O, FSE, FEDER.

obiectiv 2. Reconversia economic i social a zonelor aflate în dificultate structuralELIGIBILITATE:- zone industriale (criterii nemodificate); - zone rurale (slab densitate a popula iei sau procent ridicat de ocupa iiagricole, combinat cu omaj ridicat sau cu diminuarea pop.); - zone urbane, r spunzând cel pu in unuia dintre criteriile: rat ridicat a omajului de lung durat , nivel ridicat de

s r cie, mediu degradat, criminalitate io delicven , nivel sc zut de educa ie; - zone de pescuit (parte imp. a pop. ocupat în sectorul agricol i sc derea gradului de ocupare ). METOD : plafon al pop. comunitare eligibile - 18% - repartizat pe ri în func ie de pop. din zonele industriale i rurale, nivelul omajului ia omajului de lung durat i de plafonul de maxim 25% reducere a sus inerii comunitare prin ob. 2 i 5b fa de perioada 94-99. ( rile membre propun o list a zonelor pentru care 50% din pop. este acoperit de criteriile definind zonele industriale i rurale, iar Comisia stabile te lista definitiv în colaborare cu rile respective). Lista este valabil 7 ani, cu posibilitatea revizuirii în limita plafonului aprobatFONDURI: Feder, Fse Se adaug o sus inere tranzitorie degresiv prin

Feder pân la 31 dec. 2005. Alta ajutoare pot fi

acordate prin Fse în cadrul ob.3, prin Feoga-G

în cadrul m surilor de dezvoltare rural

(inclusiv m surile complementare PAC) i prin

Ifop în cadrul m surilor complementare

Politicii pescuitului.

Page 9: Politici Europene

7

Obiectiv 3. Adaptarea i modernizarea politicilor i sist. de educa ie, formare iocupare

1994 - 1999 2000 – 2006Ob. 3: Lupta contra omajului de lungdurat i inser ie profesional- combaterea omajului de lung durat ifacilitarea inser iei profesionale a tinerilor i a persoanelor în pericol de excludere de pe pia amuncii;- promovarea egalit ii anselor.Metod :- înafara regiunilor eligibile obiectivului 1.

Ob. 4: Adaptarea la muta iile industriale - facilitarea adapt rii lucr torilor la muta iileindustriale i evolu ia sistemelor de produc ie.Metod :- înafara regiunilor eligibile obiectivului 1.

Obiectiv 3. Adaptarea i modernizarea politicilor i sistemelor de educa ie, formare i ocupare

- promovarea politicilor active pe pia a muncii pentru combaterea omajului; - promovarea accesibilit ii pe pia a muncii; - cre terea anselor de ocupare prin sistemul de educa ie i formare continu ;- promovarea m surilor pentru facilitarea adapt rii la transform rile economice i sociale; - promovarea egalit ii anselor;- ac iuni orientare spre resursele unmane luate la nivel na ional, f r a prejudicia principiul coeziunii. Metod :- înafara regiunilor eligibile obiectivului 1.

INI IATIVE COMUNITARE

1994 - 1999 2000 - 2006 13 IC Interreg II: cooperare transfrontalier , re ele energetice, cooperare în domeniul amenaj rii teritoriului; Ocupare: promovarea egalit ii anselor pentru femei i a accesului acestora la profesii de perspectiv i func ii de responsabilitate; ameliorarea ocup rii persoanelor cu handicap; integrarea pe pia a muncii a tinerilor de mai pu in 20 de ani f r calificare sau formere de baz ;integrarea persoanelor amenin ate de excludere social iac iuni rasiale i xenofobe.Leader II: dezvoltare rural .Adapt:adaptarea for ei de munc la schimb rileindustriale i ale societ ii informa ionale. PME: cre terea competitivit ii IMM. Urban: revitalizarea cartierelor urbane aflate în criz .Konver: diversificare economic a regiunilor dependente de sectorul ap r rii. Regis II: integrarea regiunilor ultraperiferice. Retex: diversificarea economic a regiunilor dependente de industria textile- îmbr c minte. Resider II: reconversia zonelor siderurgice. RecharII: reconversia zonelor miniere. Peace: sus inerea procesului de pace i a reconcilierii în Irlanda de Nord. Pesca: diversificarea economic a zonelor dependente de pescuit.

4 IC Interreg III: cooperare transfrontalier , transna ional iinterregional pentru stimularea dezvolt rii i amenaj rii armonioase iechilibrate a teritoriului european. Leader+: dezvoltare rural prin programe de dezvoltare integrat icooperarea grupurilor de ac iunelocal .Equal: cooperare transna ionalpentru promovarea de noi practici în lupta contra discrimin rii iinegalit ii de orice natur în accesul pe pia a muncii. Urban: reabilitarea economic isocial a ora elor i cartierelor aflate în criz pentru promovarea dezvolt rii urbane durabile IC anterioare, care nu se reg sesc în aceste 4 ini iative, pot fi incluse în programele

obiectivelor 1, 2 i 3.

Page 10: Politici Europene

8

RESURSE FINANCIARE

1994 - 1999 2000 - 2006 Resurse disponibile - 141.471 milioane ECUS, 68% pentru ob.1. - 9% din totalul creditelor pentru IC; - Indexarea creditelor la nivelul fiec rui CCA.

Repartizarea creditelor statelor membre

Obiectivele 1, 2, 3, 4 i 5b: În func ie de criteriile: popula ia eligibil ,prosperitate na ional , prosperitate regional ,gravitatea relativ a problemelor dtructurale - inclusiv omajul i nevoia de dezvoltare a zonelor rurale.

Obiectiv 6: Conform actului de adeziune al Finlandei iSuediei.Obiectiv 5a: În continuitate cu perioada precedent i inândcont de nevoile structurale specifice ale agriculturii i pescuitului.

Resurse disponibile - 195 miliarde euro: 69,7% pentru ob.1, 11,5% pentru ob.2, 12,3% pentru ob.3 i 0,5% pentru ac iuni structurale în sectorul pescuit, înafara ob.1;- 5,35% din totalul creditelor sunt rezervate IC; - indexarea creditelor, la nivelul bugetului comunitar, de 2% pe an.

Repartizarea creditelor statelor membre

Obiectivele 1 i 2: În func ie de criteriile: popula ia eligibil ,prosperitate na ional , prosperitate regional ,gravitatea relativ a problemelor dtructurale - inclusiv omajul.

Obiectiv 3: În func ie de criteriile: popula ia eligibil ,prosperitate na ional , situa ia ocup rii,gravitatea excluderii sociale, nivelul de educa iei de formare, participarea femeilor pe pia a

muncii.

Pescuit: Reparti ie de c tre Comisie

Rezerv de performan :4% din creditele alocate la nivel na ional sunt puse la dispozi ie la începutul perioadei; restul sunt alocate la jum tatea perioadei, celor mai performante programe.

Page 11: Politici Europene

9

Instrumentul structural de preaderare – fond adaptat tarilor aflate in proces de aderare

Scop: extinderea UE spre rile Europei Centrale i de Est în condi iile unor riscuri minime de

dezintegrare prin disfunc ionalitate

Strategia de pre-aderare pentru 2000 - 2006:

- punerea în aplicare a unei strategii globale de pre-aderare pentru preg tirea rilor în

vederea ader rii la UE;

- gruparea într-un cadru unic (Parteneriatele de aderare) a sprijinului UE;

- familiarizarea rilor candidate cu procedurile i politicile UE în scopul particip rii

eficiente la programele comunitare i aplicarea acqui-ului comunitar.

Instrumente:

- Phare: consolidarea institu iilor, participarea la programele comunitare, dezvoltare

regional i social , restructurare industrial , dezvoltarea IMM;

- Sapard: modernizarea agriculturii i favorizarea dezvolt rii rurale;

- Ispa: dezvoltarea infrastructurii de transport i protec ia mediului.

Asisten a financiar :

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Total

Phare 1560 1560 1560 1560 1560 1560 1560 10920

Sapard 520 520 520 520 520 520 520 3640

Ispa 1040 1040 1040 1040 1040 1040 1040 7280

Total 3120 3120 3120 3120 3120 3120 3120 21840

Milioane euros, pre uri 1999

Reparti ia resurselor Ispa:

- fixat de Comisie în func ie de popula ie, PIB pe loc. (PPC), suprafa :

- Bulgaria 8-12%, Cehia 5,5-8%, Estonia 2-3,5%, Ungaria 7-10%, Lituania 4-6%, Letonia 3,5-

5,5%, Polonia 30-37%, România 20-26%, Slovenia 1-2%, Slovacia 3,5-5,5%.

Page 12: Politici Europene

1

Politica Regional . Evolu ie, rol

i perspective în perioada de

programare 2007-2013

Seminar “Jean Monnet”

Managementul Fondurilor Structurale în România

Centrul de Studii Europene, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Ia i,

Ia i, 15 dec 2006

prof. univ. dr. Gabriela Carmen Pascariu, Team Europe - România

Problematica regional în procesul de integrare a Uniunii

Europene

Complementaritate între integrarea negativ i integrarea

pozitiv în realizarea coeziunii

Obiectivul coeziunii în tratatele de baz

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a politicii

de coeziune

Politica de coeziune 2007- 2013

Problematica regional în procesul de integrare a Uniunii Europene

într-un proces de integrare economic regional , existen a disparit ilor

genereaz importante riscuri de dezintegrare prin disfunc ionalitate

-costuri sociale i economice ridicate prin procesele de restructurare economic antrenate de pia a intern ;

-migrarea factorilor spre regiunile prospere;

-limitarea cre terii în regiunile s race,

- factor de infla ie i amplificarea problemelor de ocupare;

riscurile sunt cu atât mai importante cu cât decalajele de dezvoltare

economica sunt mai mari iar ritmul integr rii mai accelerat

spa iul economic i european este caracterizat de importante disparit i

care se accentureaz prin extinderea spre Europa Central i de Est

Specifica ii: 10%+, 25+ reprezint regiunile cu PIB-ul pe locuitor cel mai ridicat, reprezentând 10%, respectiv 25% din popula iaUniunii; 10%–, 25– reprezint regiunile cu PIB-ul pe locuitor cel mai sc zut, reprezentând 10%, respectiv 25% din popula iaUniunii.

3,42,02,0rata

44,368,366,625%–

152,0137,1134,125%+

5,72,62,8rata

31,161,055,110%–

176,9160,9155,310%+

199819981988

UE 27UE 15Regiuni

Problematica regionalProblematica regional îîn procesul de integrare a Uniunii Europenen procesul de integrare a Uniunii Europene

Problematica regionalProblematica regional îîn procesul de integrare a Uniunii Europenen procesul de integrare a Uniunii Europene

Indicatori ai disparit ilor:

EU15- Raportul PIB/loc (10% pop): 2,6

- Grecia, Spania, Portugalia 79% din media UE

- Rata omajului: raport de 1:8 (24% fa de 3%)

- 47% din PIB în 1/7 din suprafa

- Raportul productivitate urban centru – periferie 1:2,4

EU27- Raportul PIB/loc (10% pop): 5,7;

- 10% din popula ia UE, venit mai mic de 31% din medie;

- Dublarea popula iei cu PIB/loc mai mic de 75% din media comunitar

- România: 30% din media UE

cauzele disparit ilor in de:

a) economiile na ionale

- natura activit ilor;- calitatea infrastructurii - situa ia de perifericitate- nivelul educa iei-form rii profesionale i al cercet rii dezvolt rii

b) de procesul de integrare

- parcurgerea unui proces de convergen anterioar integr rii;- ritmul deschiderii pie elor;- ritmul de aprofundare i extindere;- coeren a politicilor

necesitatea aplic rii unui proces de integrare pozitiv cu rolul de a

diminua disparit ile.

Problematica regionalProblematica regional îîn procesul de integrare a Uniunii Europenen procesul de integrare a Uniunii Europene

FISA III Evolutia politicii regionale, impactul si noua politica 2007-2013

Page 13: Politici Europene

2

Complementaritate între integrarea negativ i integrarea pozitiv în

realizarea coeziunii

fundamentarea construc iei europene pe pilonul central al pie ei interne î ig se te justificarea în avantajele liberului schimb pe o pia de mari dimensiuni

liberalizarea circula iei genereaz în timp un proces de convergeneconomico-social

teoria convergen ei nu s-a confirmat în procesul integr rii europene

necesitatea integr rii pozitive prin politici adaptate naturii disparit ilor iobiectivelor comune (complementaritate)

Obiectivul coeziunii în tratatele de baz

Tratatul de la Roma (Tratatul Pie ei Comune):

insuficienta reglementare teoria convergen ei

„… promovarea unei dezvolt ri armonioase…”

Tratatul de la Maastricht:

institu ionalizarea coeziunii economico-sociale ca principiu riscurile de dezintegrare antrenate de disparit ile regionale i structurale în contextul unific rii monetare i al extinderii

„… promovarea unei dezvolt ri armonioase i echilibrate… un nivel înalt de convergen a performan elor economice… coeziunea economic i social ”

„ rile membre conduc politica lor economic i o coordoneaz pentru înt rirea coeziunii”, în special pentru reducerea disparit ilor între diversele regiuni

„formularea i aplicarea politicilor i ac iunilor Comunit ii, ca i realizarea pie eiinterne iau în considerare obiectivul coeziunii i particip la realizarea lui”

Proiectul de Constitu ie

Uniunea „promoveaz coeziunea economic , social i teritorial ”

Instrumente ale coeziunii

Politica regional (rol central revenind politicii structurale)

Sistemul de credite al B ncii Europene de Investi ii

Politicile comunitare: a concuren ei, agricol , social , a pie eiinterne, a uniunii monetare, de mediu, de întreprindere…..

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a politicii de

coeziune, 2000 - 2006

• Fondul european de dezvoltare regional -FEDER

• - Fondul european de orientare i garantareagricol - sec iunea Orientare (FEOGA-O)

• Fondul social european - FSE

• Instrumentul financiar de orientare a pescuitului- IFOP

• Fondul de coeziune - FC

• Instrumentul structural de pre-aderare ISPA

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a

politicii de coeziune, 2000 - 2006

• Principii:

• concentrarea

• programarea

• parteneriatul

• adi ionalitatea

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a

politicii de coeziune, 2000 - 2006

• Obiective prioritare:

• Ob. 1: dezvoltarea i ajustarea structural a regiunilor mai pu in dezvoltate;

• Ob. 2: reconversia economic i social a zonelor aflate în dificultate structural ;

• Ob. 3: adptarea i modernizarea politicilor isistemelor de educa ie, formare profesional iocupare.

• O interven ie specific este rezervat structurilor pescuitului. Ac iunile de dezvoltare rural se deruleaz în toat UE fiind finan ate prin findurilestructurale sau prin PAC.

Page 14: Politici Europene

3

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a

politicii de coeziune, 2000 - 2006

OBIECTIV 1 Dezvoltare i ajustare structural a regiunilor mai slab dezvoltate

ELIGIBILITATE:• - regiuni de nivel NUTS II, al c ror PIB pe locuitor este mai mic de

75% din media comunitar ;• - regiuni ultra-periferice, regiuni cu densitate slab a popula iei.METOD : list nerevizuibil a regiunilor eligibile fixat la 1 iulie 1999;REZULTAT: 22,2 din pop. UE.FONDURI: FEDER, FSE, FEOGA-O, IFOP• Sus inere tranzitorie: pentru regiunile eligibile obiectivelor

regionalizate în perioada 94-99, dar neeligibile prin programul 2000-2006, pentru a evita dezechilibrele posibile prin întreruperea brusca sprijinului comunitar.

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a

politicii de coeziune, 2000 - 2006

OBIECTIV 2 - Reconversia economic i social a zonelor aflate în dificultate structural

ELIGIBILITATE:- zone industriale ( omaj peste medie, declin al activit ii);

- zone rurale (slab densitate a popula iei sau procent ridicat de ocupa ii agricole, combinat cu omaj ridicat sau cu diminuarea pop.);

- - zone urbane: rat ridicat a omajului de lung durat , nivel ridicat de s r cie, mediu degradat, criminalitate i delicven , nivel sc zut de educa ie;

- - zone de pescuit METOD : plafon al pop. comunitare eligibile - 18%; lista propus de

rile membre, valabil 7 ani, cu posibilitatea revizuirii în limita plafonului aprobat

• FONDURI: Feder, Fse

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a

politicii de coeziune, 2000 - 2006

Obiectiv 3. Adaptarea i modernizarea politicilor isistemelor de educa ie, formare i ocupare

• - promovarea politicilor active pe pia a muncii pentru combaterea omajului;

• - promovarea accesibilit ii pe pia a muncii;• - cre terea anselor de ocupare prin sistemul de educa ie i formare

continu ;• - promovarea m surilor pentru facilitarea adapt rii la transform rile

economice i sociale;• - promovarea egalit ii anselor;• - ac iuni orientare spre resursele umane luate la nivel na ional, f r

a prejudicia principiul coeziunii.• Metod :• - înafara regiunilor eligibile obiectivului 1.

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a

politicii de coeziune, 2000 - 2006

• 4 Ini iative Comunitare

• Interreg III: cooperare transfrontalier , transna ional iinterregional pentru stimularea dezvolt rii i amenaj rii armonioase i echilibrate a teritoriului european.

• Leader+: dezvoltare rural prin programe de dezvoltare integrat icooperarea grupurilor de ac iune local .

• Equal: cooperare transna ional pentru promovarea de noi practici în lupta contra discrimin rii i inegalit ii de orice natur în accesul pe pia a muncii.

• Urban: reabilitarea economic i social a ora elor i cartierelor aflate în criz pentru promovarea dezvolt rii urbane durabile

• IC anterioare, care nu se reg sesc în aceste 4 ini iative, pot fi incluse în programele

• obiectivelor 1, 2 i 3.

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a

politicii de coeziune, 2000 - 2006

• RESURSE FINANCIARE

• Resurse disponibile (35% din bugetul comunitar)

• - 195 miliarde euro: 69,7% pentru ob.1,

11,5% pentru ob.2, 12,3% pentru ob.3 i

0,5% pentru ac iuni structurale în sectorul

pescuit, înafara ob.1;

• - 5,35% din totalul creditelor sunt

rezervate IC;

Sistemul fondurilor structurale – piesa central a

politicii de coeziune, 2000 - 2006

• Alocare pe ri

- 23,5% Spania

- 15,7% Italia

- 15% Germania

- 11,3% Grecia

- 10,3% Portugalia

- 9,5% UK

- 7,9% Fran a

Page 15: Politici Europene

4

Evaluarea impactului

• 1980 – 1988, rat anual de convergen de 0.5%• 1988 – 1994, rat de 0,7%• 1994 – 2001, rat de 0,9%• Grecia, Spania Portugalia, de la PIB/loc de 68% în

1988 la 79% în 1999, cre tere economic medie cu 1% peste media comunitar în perioada 1994-2001

• Cele mai s race 10 regiuni, de la 41% PIB/loc la 50% între 1986-1996

• Cre terea disparit ilor între regiuni (ecart tip) de la 26,7% în 1988 la 28,3% în 1998

Politica de coeziune 2007- 2013

Noua arhitectur institu ional

- Un Regulament general aprobat de c tre Consiliu prin vot unanim (procedur de consultare)

- Câte un Regulament pentru cele 3 instrument financiare: FEADR, FSE (codecizie), FC (consultare)

- Un Regulament pentru cooperare transfrontalier

- Un fond pentru dezvoltare rural , înafara politicii de coeziune

Politica de coeziune 2007- 2013

• Obiective

Convergen (regiuni cu PIB/loc < 75% media EU, efectul statistic, ri cu PIB/loc < 90% pentru FC)

Competitivitate regional i ocupare (programe regionale pentru FEADR i na ionale pentru FSE)

Cooperare teritorial european (regiuni frontaliere i regiuni )

Politica de coeziune 2007- 2013

• Principii

- Concentrare (80% pe regiuni, pe obiective ale Strategiilor Lisabona iGöteborg)

- Simplificare (num r redus de regulamente, un program – un fond, management financiar mai flexibil)

- Descentralizare (cre terea rolului regiunilor)

Politica de coeziune 2007- 2013

• Programare- Cadru strategic comunitar – Comisie, aprobat de

Consiliu i Parlament (procedura de consultare)- Cadru Strategic Na ional de Referin – Guverne

na ionale, aviz Comisie- Programe Opera ionale - Guverne na ionale, aviz

Comisie- Managementul programelor i selec ia proiectelor – state

i regiuni- Evaluare strategic i analiz anual – Consiliul din

prim var , în baza rapoartelor Comisiei i ale statelor membre

POR în România –Considera ii generale

• Cre terea disparit ilor de dezvoltare între Regiunea Bucure ti-Ilfov i celelalte Regiuni;

• Dezvoltare neechilibrat între Estul i Vestul rii;• Existen a unor importante disparit i intra-regionale:

în interiorul Regiunilor coexist zone subdezvoltate cu zone relativ dezvoltate;

• Declinul masiv al ora elor mici i mijlocii, îndeosebi al ora elor monoindustriale, generat de restructurarea industrial ;

• Declinul socio-economic a numeroase centre urbane mari i diminuarea rolului lor în dezvoltarea arealelor adiacente;

• Grad sc zut de atractivitate a majorit ii Regiunilor.

Page 16: Politici Europene

5

POR în România – Obiective

• Obiectiv general: Sprijinirea i promovarea unei dezvolt rieconomice i sociale echilibrate a tuturor Regiunilor României, prin îmbun t irea condi iilor infrastructurale i ale mediului de afaceri care determin cre terea economic , cu prioritate a Regiunilor mai slab dezvoltate.

• Obiective specifice:

- Îmbun t irea gradului general de atractivitate iaccesibilitate a regiunilor

- Cre terea competitivit ii regiunilor ca loca ii pentru afaceri;

- Cre terea contribu iei turismului la dezvoltarea Regiunilor

- Cre terea rolului economic i social al centrelor urbane.

POR în România – Axe prioritare

• Îmbun t irea infrastructurii de transport regionale i locale

• Îmbun t irea infrastructurii sociale• Consolidarea mediului de afaceri regional

i local• Dezvoltarea turismului regional i local• Sus inerea dezvolt rii urbane durabile• Asisten tehnic pentru sprijinirea

implement rii POR

Alte programe operationale

• POS Resurse umane

• POS Transport

• POS Cresterea competitivitatii economice

• POS Mediu

• POS Dezvoltarea capacitatii Administrative

• POS Asistenta Tehnica

Page 17: Politici Europene

11

Întreb ri pentru verificarea cuno tin elor- care sînt principalele momente în adoptarea politicii regionale comunitare; - ce instrumente financiare i ce principii sînt folosite în politica regional ;- care sînt obiectivele prioritare actuale i care sînt principalele evolu ii, raportat la

perioada 2000-2006; - care sînt modalit ile de interven ie, responsabilit ile, gestiunea i condi iile de

finan are prin politica regional ;TEM :1. Analizati Programele Operationale Sectoriale si elaborati un sistem de proiecte

integrate pentru dezvoltarea durabila a unei entitati teritoriale la alegere. Se poate opta si pentru o arie tematica (turism, inovatie, educatie si formare profesioanla, etc).

2. În ianuarie 2003, Comisarul Michel Barnier a prezentat Parlamentului european al doilea Raport asupra coeziunii economice i sociale intitulat „Unitatea Europei, solidaritatea popoarelor, diversitatea teritoriilor”. Raportul include un bilan al politicii de coeziune aplicate dup 1989 i ridic principalele întreb ri legate de viitorul acestei politici în perspectiva unei Europe extinse. El a fost actualizat prin alte dou rapoarte (2004 i 2006) asupra progreselor in coeziunea economica si sociala. Rapoartele se g sesc la adresa http://inforegio.cec.eu.int sau pot fi pus la dispozi ie, la cerere, de c tre tutore (e-mail: [email protected] ).

În baza acestor rapoarte, elabora i o lucrare de sintez asupra principalelor rezultate ale politicii regionale i a perspectivelor acestei în contextul extinderii UE spre Europa Central i de Est.

Page 18: Politici Europene

12

Modul II

Politica Agricol Comun

Modulul prezint i analizeaz aspectele teoretice ale interven iei pe pie ele agricole europene; explic argumentele adopt rii unei politici comune în domeniul agriculturii; analizeaz mecanismele de interven ie i evolu iile în aplicarea Politicii Agricole Comune (PAC) ; analizeaz efectele PAC i cauzele reformei; prezint principalele etape în reformarea PAC i perspectivele în contextul extinderii. Studen ii vor dobândi cuno tin ele necesare în elegerii rolului PAC în procesul de integrare iîn cel de extindere a UE.

Modulul este împ r it în 3 unit i de studiu, în total 7 ore de lucru individual.

Agricultura a fost domeniul pentru care s-a prev zut aplicarea unei politici comune înc din

primele etape ale construc iei europene. Agricultorii reprezentau în momentul semn rii Tratatului

de la Roma 25% din popula ia activ . Dincolo de apartenen a la aceea i arie de civiliza ie, în care

agricultura i ranii au constituit baza edific rii culturii europene, caracteristica principal a

Europei agricole era diversitatea sistemelor i structurilor de exploatare, a metodelor de gestiune i

a politicilor.

Din alt perspectiv , Europa de Vest nu reu ise înc s dep easc , în pofida sprijinului

american acordat prin Planul Marshall i a eforturilor de coordonare a politicilor de dezvoltare în

cadrul OCDE, întârzierea economic i dezechilibrele provocate de anii de r zboi. Agriculturile

europene, chiar cele mai moderne (M. Britanie, Olanda, Danemarca), erau înc pu in mecanizate,

foloseau cantit i reduse de îngr minte, iar rolul produselor fitosanitare era ignorat. Exploata ii

familiale de mici dimensiuni, nespecializate, nu puteau s asigure decât venituri de subzisten într-

o agricultur de autoconsum, departe de a oferi necesarul de produse alimentare i de a face fa

concuren ei externe, venit îndeosebi din partea SUA.

Politica Agricol Comun (PAC) s-a dorit a fi, într-un astfel de context, solu ia pentru

atingerea a trei categorii de obiective: economice – promovarea progresului tehnic, alocarea optim

a resurselor, cre terea produc iei; sociale – nivel de via echitabil pentru agricultori, pre uri

rezonabile pentru consumatori, i politice – garantarea securit ii alimentare.

Page 19: Politici Europene

13

Unitatea de curs 1 -. Lansarea PAC. Obiective i principii Unitatea solicit 2 ore de lucru

1.1. Obiectivele PAC

Prin Politica Agricol Comun , rile membre i-au dorit atingerea urm toarelor obiective: 1. cre terea productivit ii în agricultur , promovarea progresului tehnic, asigurând dezvoltarea ra ional a produc iei agricole i utilizarea optim a factorilor de produc ie, îndeosebi a muncii; 2. asigurarea unui nivel de via echitabil popula iei agricole, în special prin ridicarea venitului individual al celor ce lucreaz în agricultur ; 3. stabilizarea pie elor; 4. garantarea securit ii în aprovizionare;

5. asigurarea de pre uri rezonabile pentru consumatori. Tratatul de la Roma propunea în fapt elaborarea unui program comun de dezvoltare a

agriculturii rilor membre care s in cont de: a) caracterul particular al activit ii agricole decurgând din structura social a agriculturii i

disparit ile structurale i naturale între diversele regiuni agricole; b) necesitatea de a opera gradual ajust rile oportune; c) faptul c , în statele membre, agricultura constituie un sector intim legat de ansamblul

economiei. Condi ionarea obiectivelor de luarea în considerare a acestor aspecte particulare urm rea

s impun mecanisme de integrare tolerabile pentru produc tori (un interes particular prin protec iaunei categorii sociale dispunând de for politic puternic ) i care s nu compromit ajustarea structural a agriculturii prin eventuale dezechilibre în m sur s frâneze dezvoltarea economic (un interes general).

Pentru a în elege op iunile rilor membre CEE în materie de politic agricol comun se impune i prezentarea preciz rilor f cute la Conferin a de la Stressa (1958) în leg tur cu obiectivele acesteia. Compararea politicilor na ionale existente la acea dat i punerea de acord a resurselor i nevoilor au permis trasarea primelor linii directoare ale viitoarei politici comune. Restructurarea agriculturii comunitare era o necesitate, dar trebuia realizat f r a se aduce atingere sistemului de exploata ie familial . Dat fiind c toate costurile de produc ie erau mai ridicate în Comunitate decât în celelalte mari ri produc toare, pre urile urmau s fie aduse la un nivel uniform i mai ridicat decât pre urile mondiale, f r a incita îns la supraproduc ie. În acela i timp, politica agricol trebuia s permit participarea echilibrat la comer ul mondial prin protejarea pie ei interne.

1.2. Principiile PAC Pentru realizarea obiectivelor politicii agricole comune au fost aplicate trei principii

esen iale: unicitatea pie ei, preferin a comunitar i solidaritatea financiar .

Unicitatea pie ei

Unicitatea pie ei presupune libera circula ie a produselor agricole între rile UE prin eliminarea taxelor vamale, a restric iilor cantitative sau a altor m suri de politic comercial cu efect similar.

Din aplicarea acestui principiu rezult unicitatea pre urilor pentru produsele agricole în toatComunitatea ca urmare a mecanismelor pie ei. Ini iatorii politicii agricole au decis îns c realizarea obiectivelor propuse oblig la o gestiune centralizat i stabilirea unor pre uri unice comunitare prin decizii politice. Fixate anual în ECU, începând cu anul agricol 1967-1968, acestea sunt rezultatul dezbaterilor din cadrul Consiliului de Mini tri i reprezint punctul central al sistemului de pre urifolosit în politica agricol comun .

De i de o mare simplitate, principiul unicit ii nu a func ionat întotdeauna. Statele membre au adoptat diverse m suri de protec ie netarifar , de tipul m surilor fito-sanitare i veterinare, al reglement rilor administrative, al sumelor monetare compensatorii.

Page 20: Politici Europene

14

Armonizarea legisla iilor na ionale, realizat în mare parte abia dup 1993 prin formarea pie ei unice, a contribuit esen ial la func ionalitatea principiului unicit ii pie ei.

Preferin a comunitar

Preferin a comunitar a fost consecin a logic a constituirii pie ei agricole unice i a dorin eiComunit ii de a elimina dependen a consumului de pia a extern . Aplicarea ei s-a realizat printr-un sistem de prelev ri variabile i de restituiri. Func iile principale au fost de garantare a veniturilor agricultorilor i de men inere a stabilit ii pie ei interne.

Prelevarea este o tax vamal variabil . Ea ridic pre ul de import la nivelul pre ului intern i ac ioneaz ca restituire la import în cazul când raportul de pre uri este invers. Sistemul reu e te

astfel s asigure o izolare complet a pie ei interne prin protec ie absolut .În practic , principiul preferin ei comunitare a suportat frecvente derog ri. UE a renun at în

numeroase situa ii la aplicarea prelev rilor sau a fixat prelev ri sc zute, fie din proprie ini iativ , fie sub presiuni externe din partea principalilor s i parteneri.

Realitatea a demonstrat c Europa nu a devenit prin prelev rile variabile o „fort rea ". Aproximativ 85% din importurile sale au c zut sub inciden a taxelor vamale i s-au realizat printr-o protec ie sc zut , sub pozi iile consolidate prin negocierile OMC. Prelev rile agricole s-au aplicat unui num r redus de produse. Este adev rat îns c au fost produse strategice, ocupând o pondere foarte ridicat în fluxurile comerciale agricole, puternic concurate de marii produc tori mondiali.

Ca urmare a negocierilor rundei Uruguay (1986 - 1993), prelev rile variabile au fost înlocuite cu taxele vamale. Acestea la rândul lor au fost diminuate cu 36% pân în 2000.

Se poate spune c m surile de protec ie extern adoptate de UE sunt rezultatul unui echilibru între interesele agricole i cele ale politicii comerciale adeseori contradictorii. Un echilibru fragil care a condus la ajust ri repetate ale OCP în a a fel încât s se asigure eficacitatea mecanismelor de interven ie pe pia a intern dar în contextul respect rii angajamentelor comerciale i dezvolt riicomer ului exterior.

Solidaritatea financiar

Considerat o condi ie esen ial de realizare i men inere a unui spa iu integrat, solidaritatea financiar 1 a constat în sfera politicii agricole în gestionarea i suportarea în comun a cheltuielilor aferente.

Ca instrument de realizare, Consiliul a decis în 1962 constituirea unui fond unic - FondulEuropean de Orientare i Garantare Agricol - FEOGA. Conceput ca un simplu capitol în bugetul comunitar, fondul este lipsit de o structur administrativ proprie i ac ioneaz la nivelul statelor membre indirect, prin intermediul unor organisme na ionale. Gestiunea comun este asigurat prin intermediul Comisiei care, îns , pentru ac iunile structurale are nevoie de avizul Comitetului pentru structurile agricole i dezvoltare rural , iar pentru problemele financiare de avizul Comitetului FEOGA, format din reprezentan ii statelor membre.

Fondul este structurat pe dou sec iuni: Garantare – destinat acoperirii cheltuielilor privind pie ele agricole i politica pre urilor i Orientare – pentru sus inerea reformelor structurale, realizarea obiectivelor de politic social i sprijinul dezvolt rii zonelor rurale. Ponderea în bugetul comunitar a sc zut în mod constant (de la 80% în anii ’70 la 40-45% în prezent), ca urmare a eforturilor de reformare a politicii agricole.Cea mai mare parte a resurselor FEOGA a fost utilizatpentru ac iunile de garantare (peste 90%).

Modul de constituire a bugetului comunitar i utilizarea acestuia în cea mai mare parte pentru agricultur au generat i genereaz în continuare contradic ii de interese între statele membre, contradic ii agravate de extinderile succesive ale Uniunii. Tensiunile provin din faptul cunele ri sunt beneficiare nete, în timp ce altele, mai pu ine la num r, sunt contribuitoare nete.

1 I. Ignat, “Uniunea Economic i Monetar European ”, Ed. Synposion, Ia i, 1994, p.39.

Page 21: Politici Europene

15

Unitatea de curs 2 - Sistemul de interven ie în cadrul PAC Unitatea solicit 2 ore de studiu

Organizarea comun a pie elor

Mecanismul de integrare agricol ales de Comunitate a fost organizarea pie elor la nivel comunitar. Sistemul OCP a cuprins treptat 91% din produc ia agricol , mecanismele de interven iediferind de la o pia la alta. Dincolo îns de eterogenitatea rezultat , analiza OCP relev trei elemente definitorii :

- unicitatea pie ei prin determinarea pre urilor comune;

- garantarea pre urilor prin interven ii pe pia a intern ;

- un sistem de protec ie la frontier a pie ei europene pentru asigurarea preferin ei

comunitare. În func ie de modul în care se reg sesc i interac ioneaz cele trei elemente pe diferitele

pie e, OCP cunosc urm toarele forme, delimitate dup principalul instrument de interven ie:- organiza ii comune prin pre garantat;

-organiza ii comune prin subven ii directe;

-organiza ii comune prin protec ie extern .Principala form de organizare a pie elor la nivel comunitar, acoperind aproximativ 70% din

produsele agricole o reprezint OCP prin pre garantat (fig.3.1); este organizarea care ofermaximum de garantare.

Page 22: Politici Europene

16

Dar adaptarea OCP la specificul pie elor agricole i condi ionarea extern au condus la

diminuarea interven iei i dezvoltarea unor formule mai suple de tipul interven iilor condi ionale

sau a subven iilor complementare pre ului garantat (tabelul 3.1.). De asemenea, pentru aproximativ

30% din produc ia agricol se asigur o garantare minim , fie doar prin protec ie extern (25%), fie

prin subven ii directe(5%). Principala caracteristic a OCP cu garantare minim o constituie lipsa

pre urilor comune.

PIE E AGRICOLE

LIBERE 9%

PRIN PRE GARANTAT 70%

INTERVEN IEAUTOMAT

(cu introducerea ulterioar a para-metrilor de inter-ven ie)- orez- lapte - zah r

INTERVEN II CONDI IONALE

- viti-vinicultura - legume i fructe - carne porcine

SUBVEN II COMPLEMENTARE - cereale- carne bovine - carne ovine - ulei de m sline

F R PRE GARANTAT 30%

PRIN SUBVEN II - fructe i legume proaspete - bumbac - furaje uscate - tutun - plante textile - viermi de m tase - oleaginoase - proleaginoase - unele legume

PRIN PROTEC IE EXTERN- produse avicole - produse situate în afara anexei II

ORGANIZA II COMUNE DE PIA 91%

Page 23: Politici Europene

17

Schema clasic de interven ie pe pie ele agricole europene o reprezint îns OCP prin pre

garantat, cuprinzând reglementarea pie elor interne prin pre uri comune i un sistem de protec ie

extern .

EVOLU IE:

- criza agro-bugetar ;- presiunile externe.

PIE ELE COMUNE ORGANIZATE

Garantare maxim :(interven ieautomat )

- unicitatea pie ei;

- garantarea

pre urilor pentru

cantit i nelimitate;

- protec ie extern

prin sistemul

prelev rilor-

restituirilor.

Garantare medie:(interven ie condi ionat )

- diminuarea pre urilor de

interven ie;

- reducerea perioadei de

achizi ie;

- stocarea la produc tor;

- organisme profesionale

Garantare minim :

1. SUBVEN II DIRECTE

2.PROTEC IE EXTERN- prelev ri – restituiri;- taxe vamale.

Parametri de interven ie :

- nivelul pre ului;

- situa ia pie ei;

- tipul produsului;

- calitatea produsului;

- spa iul i timpul.

Tipuri de interven ie:

1.asupra veniturilor:

- sc derea pre urilor;- taxe de coresponsabilitate; - diminuarea subven iilor.

2.asupra volumului produc iei:

- cote;- cantit i maxim garantate.

3.asupra factorilor:

- “înghe area” terenurilor; - extensificare.

Page 24: Politici Europene

18

Evolu ia sistemului OCP

În timp, luând not de evolu ia agriculturii europene în anii ‚80, politica agricol comun a adaptat interven ia prin pre garantat în func ie de situa ia pie elor. Rezultatul a constat în trecerea OCP de la o interven ie automat cu garantare necondi ionat a produc iei realizate spre forme cu interven ie condi ionat care limiteaz garan ia acordat .

Modularea interven iilor s-a realizat pe baza a 6 parametri: nivelul pre ului; situa ia pie ei;

tipul produsului; calitatea produsului; spa iul; timpul.2

Pân la reforma Mac Sharry (1992), evolu ia PAC s-a caracterizat în principal prin încerc ridiverse de reducere a garan iilor agricole. Institu iile comunitare au adoptat dup a doua jum tate a deceniului opt m suri de diminuare a veniturilor agricultorilor în speran a c vor avea drept rezultat reducerea excedentelor i restructurarea produc iei. Ele au constat în: sc derea pre urilor

agricole, introducerea taxelor de coresponsabilitate i reducerea subven iilor directe acordate în unele sectoare.

Dar, ac iunile luate pentru diminuarea veniturilor agricultorilor nu au avut efectele dorite în planul stabiliz rii pie elor. Unul din factorii esen iali care au limitat eficien a acestora l-a reprezentat posibilitatea compens rii reducerilor de venit prin cre terea produc iei. Era deci logic sse intervin prin limitarea cantit ilor garantate. Mecanismele prin care Comunitatea a încercat – ia reu it – s limiteze volumul produc iei, i implicit al excedentelor, sunt sistemul cotelor isistemul stabilizatorilor bugetari.

Dup 1988 eforturile europenilor de gestionare a pie elor agricole s-au orientat i asupra reducerii capacit ii productive a agriculturii prin m suri de “înghe are” a terenurilor i de

extensificare. Ca rezultat al m surilor de reformare a PAC organiza iile de pia au evoluat de la OCP prin

pre garantat spre OCP prin subven ii directe i de la OCP prin subven ii directe spre OCP prin simpl protec ie extern (tabel 3.1.).

Tabel 3.1. Evolu ia Organiza iilor Comune de Pia

OCP prin pre garantat OCP f r pre garantat

Interven ieautomat

Introducerea parametrilor de

interven ie

Interven iecondi ional

Subven iicomplementare

Subven iidirecte

Protec ie extern

Cereale ———— —————————— x

Lapte ————– x

Zah r ————– x

Orez x

Produse vitivinicole

x

Legume – fructe x

Carne porcine x

Grâu dur x

Carne bovine ————– x

Carne ovine/caprine

————– x

Ulei de m sline x

Tutun ————– x

2 P. Baudin, L’Europe face à ses marchés agricoles, Economica, Paris, 1993, p.100.

Page 25: Politici Europene

19

Oleaginoase ————– x

Proteaginoase x

Alte fructe ilegume

x

Plante textile x

Ou x

P s ri x

Total (% în total OCP)

45% 25% 5% 25%

Dinamica OCP, caracterizat de tendin ele men ionate, este considerat a fi rezultatul unei legi proprii de evolu ieEa nu reflect îns altceva decât c o op iune eficient în anumite condi ii nu reprezint o solu ie absolut ; c , acolo unde interven iile sfideaz legile pie ei i nu sunt modulate în func ie de modificarea datelor ini iale, dezechilibrele nu întârzie s apar .Reforma MacSharry a confirmat de altfel c în politica agricol comun , garantarea pre urilor nu mai reprezint principalul mijloc de interven ie. Reforma continu tendin a de liberalizare a pie elorcare s-a manifestat în deceniul nou , iar preocup rile institu iilor comunitare sunt tot mai mult îndreptate spre componenta structural a PAC. Politica structural a fost prev zut în art. 39 al Tratatului de la Roma cu scopul de a sus ine i stimula modernizarea agriculturii i ameliorarea structurilor de produc ie. Dar, numai anii ’80 cunosc o dezvoltare a m surilor structurale care au reu it s dea con inut unei politici structurale agricole; reforma fondurilor socio-structurale din 1989 i reforma agricol din ’92 i-au conferit apoi un loc esen ial în asigurarea coeziunii în Uniunea European .

Politica structural agricol

Spre deosebire de politica pre urilor, care oblig la o uniformizare a reglement rilor na ionale i la o gestiune centralizat , ac iunile structurale au putut fi l sate la dispozi ia statelor membre. Pân în 1972, rolul PAC a fost de coordonare a politicilor structurale na ionale i de sus inere financiar par ial – 25%, excep ional 45% – a anumitor proiecte. Erau vizate îndeosebi m surile privind: adaptarea i ameliorarea condi iilor de produc ie (comasarea, asanarea iamenajarea terenurilor); reorientarea produc iei; adaptarea i îmbun t irea comercializ rii; dezvoltarea debu eelor pentru produsele agricole.

Primii pa i . Programul Mansholt

Memorandumul „Mansholt”3 reprezint , indiscutabil, primul moment de referin în politica structural comunitar , prin baza teoretic i argumentarea pe care le ofer . Pornind de la constatarea limitelor PAC –axat pe garantarea pre urilor– în modernizarea iameliorarea structurilor de produc ie i ridicarea nivelului de via a agricultorilor, Mansholt recomanda dezvoltarea politicilor structurale. Programul „Agricultura 1980” –partea opera ional a memorandumului- ofer un plan de reform pentru a sprijini agricultura „s ias din pozi iainferioar în care se g se te atât din punct de vedere economic cât i social”. Solu ia principal era v zut de Mansholt în restructurarea produc iei i comercializ rii printr-un ansamblu de m suri constând în: reducerea pre urilor, ac iuni la nivelul structurilor de produc ie, ac iuni în favoarea echilibr rii pie elor i ameliorarea func ion rii lor.

Memorandumul atr gea aten ia asupra faptului c problema principal a agriculturii europene este de natur structural i poate fi solu ionat prin reducerea num rului agricultorilor icre terea dimensiunilor exploata iilor, în condi iile unei politici prudente de pre uri. Se impunea cu necesitate ca agricultura s fie orientat spre o structur a exploata iilor care s utilizeze munc mai

3 Prezentat Consiliului de c tre Sicco Mansholt - Comisar european al Agriculturii, la 10

decembrie 1968.

Page 26: Politici Europene

20

pu in i mai calificat , în întreprinderi agricole moderne, capabile s asigure agricultorilor venituri i un mod de via comparabile cu cele ale popula iei din mediul urban.

Planul Mansholt s-a dovedit prea radical i prea ambi ios în contextul deceniului apte. Euforia primilor ani de evolu ie favorabil a agriculturii, stimulat de dinamizarea cre terii economice i de m surile PAC, nu l sa loc scepticismului. În plus, prea pu ini erau cei dispu i srenun e la avantajele oferite de mecanismele de interven ie prin pre garantat: venituri ridicate pentru agricultori, lipsa de transparen în leg tur cu dimensiunea contribu iei publice, sus inerea politic din partea beneficiarilor, exemplul de solidaritate i de reu it necesar procesului general de integrare. Singurul rezultat al memorandumului se consider a fi adoptarea în 1972 a trei directivesocio-culturale, pachet legislativ care marcheaz lansarea politicii agricole structurale. A fost, incontestabil, momentul în care s-a creat o bre pentru reformele care au dat ulterior un nou con inut politicii agricole comune. Totu i, nu putem limita semnifica ia memorandumului la atât. Prin m surile propuse, memorandumul Mansholt reprezint un veritabil plan de reform , conceput într-o viziune global ,integratoare. Remarcabil este faptul c cea mai mare parte a m surilor preconizate au fost, în timp, adoptate. De asemenea, principiile generale propuse pentru aplicarea programului „Agricultura 1980” se reg sesc în modul de func ionare actual a fondurilor structurale: concep ia regional ,descentralizarea i responsabilitatea na ional , coparticiparea i sus inerea comunitar pe baza ini iativelor locale concretizate într-un plan. Se poate aprecia astfel c memorandumul Mansholt ofer baza teoretic a politicii structurale comunitare.

Evolu ia m surilor structurale

Ac iunile structurale prev zute de cele trei directive au reprezentat un pas f cut într-o direc ie bun . Ele au fost completate în 1975 cu introducerea compensa iilor pentru regiunile defavorizate natural, în 1977 cu ajutorul pentru transformarea i comercializarea produselor agricole, iar în 1978 cu ajutoarele pentru grupurile de produc tori; diverse m suri regionale au fost, de asemenea, introduse pentru a diminua handicapul structural i de infrastructur a zonelor defavorizate, cu efecte indirecte i asupra agriculturii. Politica structural a evoluat îns lent pân în 1985, când criza de ansamblu a PAC a declan at o revizuire de profunzime a m surilor structurale pentru a favoriza ameliorareacompetitivit ii agriculturii europene. În politica agricol structural accentul a c zut pe c utareaechilibrului între obiectivele propuse, cre terea competitivit ii agriculturii europene, echilibrarea pie elor, protec ia mediului i dezvoltarea regiunilor defavorizate.

Reforma fondurilor structurale din 1989 a conferit Comunit ii un rol sporit în gestionarea ac iunilor structurale, inclusiv a celor agricole, pentru a permite concentrareaac iunilor spre regiunile defavorizate. Obiectivul general al integr rii, stabilit prin Actul Unic în 1987, devenise „coeziunea economic i social ” prin reducerea disparit ilor între diferitele regiuni. În planul agriculturii, interven iile structurale au vizat:

- concentrarea ajutoarelor în zonele defavorizate, pe exploata iile mici i mijlocii;

- cre terea cofinan rii comunitare în cazul m surilor acoperite de obiectivul 1 al reformei

fondurilor structurale („promovarea dezvolt rii i ajust rii structurale a regiunilor r mase în urm

din punct de vedere economic i social”);

- stabilizarea popula iei rurale i întinerirea acesteia prin sprijinul în instalarea tinerilor

agricultori;

- protec ia mediului;

- diversificarea activit ilor în exploata iile agricole;

- simplificarea gestiunii subven iilor pentru transformarea i comercializarea produselor

agricole i pentru silvicultur4.

Este evident c dup apari ia i manifestarea crizei agriculturii europene priorit ile în materie de politic agricol comun s-au modificat. Sus inerea pie elor prin pre uri garantate în

4 Pierre Godin, "Agriculture: les aides structurélles applicables dans l'ensemble de la Communauté"; în Revue du Marché Commun et de l’Union

Européenne, 1992, p.220.

Page 27: Politici Europene

21

cadrul organiza iilor comune pentru cre terea produc iei i asigurarea unor venituri minime agricultorilor a cedat treptat locul m surilor structurale.

Politica privind zonele defavorizate reprezint în termeni financiari principala ac iune structural , vizând peste jum tate din suprafa a agricol a UE. Un loc important revine m surilor de

ameliorare a structurilor agricole prin: - înlocuirea sistemului planurilor de modernizare i dezvoltare cu sistemul planurilor de ameliorare, având drept obiectiv ameliorarea durabil a veniturilor agricole (accentul cade pe reducerea costurilor, îmbun t irea condi iilor de munc i via , cre terea calit ii produselor agricole, orientarea spre produse deficitare, protec ia mediului); - interdic ia sau limitarea subven iilor pentru investi ii în cazul produc iilor excedentare;

- cre terea sprijinului în formarea profesional ;

- subven ii în favoarea tinerilor agricultori;

- încurajarea pension rilor;

- compensa ii pentru zonele de munte i cele defavorizate (pe animal sau pe hectar);

- sprijin pentru dezvoltarea serviciilor de ajutor mutual, gestiune etc. O serie de alte obiective de natur complementar au fost introduse în sfera politicii structurale comune pentru a sus ine dezvoltarea zonelor rurale, cre terea contribu iei agriculturii la stabilizarea vie ii rurale i protec ia mediului, o mai bun integrare a agriculturii cu celelalte sectoare ale economiei, i reducerea diferen elor regionale. Pot fi men ionate în acest sens: - ameliorarea structurilor de transformare i comercializare a produselor agricole i silvice prin ajutoare în favoarea grupurilor de produc tori i sus inerea investi iilor pentru întreprinderi agro-alimentare, de comercializare i transformare primar a lemnului; - ameliorarea situa iei pie elor agricole prin sprijin în extensificarea i reconversia terenurilor (scoaterea din folosin agricol prin înghe are, împ durire, utiliz ri neagricole); - restructurarea economiei rurale din sudul Fran ei, Italia i Grecia pentru a face faconcuren ei pie ei iberice (programele de dezvoltare integrat – PIM); - programele de ini iativ comunitar (PIC) pentru dezvoltarea regional ; - sus inerea integr rii Suediei, Finlandei i Austriei (Obiectivul 6). Politica structural agricol , de i component a PAC, este conceput în cadrul mai larg al politicii de dezvoltare regional . Dup reforma fondurilor structurale din 1989 ea a devenit un instrument esen ial în realizarea convergen ei reale în Uniune prin sus inerea regiunilor defavorizate. Totu i, cel pu in în domeniul agriculturii, componenta structural a politicii agricole comune este departe de a- i fi atins obiectivele. Principalii factori care au influen at aplicarea m surilor structurale i au limitat efectele poten iale sunt: caracterul facultativ al unei mari p r i

din reglement rile comunitare, condi iile riguroase impuse pentru acordarea ajutoarelor, lipsa de

atractivitate a unor ajutoare propuse, informare i publicitate ineficient , birocra ie i lips de

profesionalism în administra iile na ionale i capacitatea redus a unor ri membre de cofinan area proiectelor.

Actualele orient ri în politica regional i politica agricol ne permit s apreciem de asemenea c interven iile comunitare structurale vor deveni un instrument privilegiat în realizarea convergen ei regiunilor i economiilor membre, în ameliorarea competitivit ii agriculturii europene. Este de a teptat o concentrare a ac iunilor spre regiunile defavorizate, r mase în urm ,spre zonele rurale i o standardizare mai accentuat a tipologiei interven iilor publice. Cu siguran ,principiile regionaliz rii, parteneriatului, subsidiarit ii, complementarit ii i adi ionalit ii vor r mâne coordonate majore ale politicii structurale.

Este îns posibil o cre tere a rolului ini iativelor comunitare i o „relaxare” a condi iilor de aplicare a diverselor sisteme de m suri structurale în contextul unor programe de formare profesional , de dezvoltare a centrelor de informare i de adaptare administrativ care s faciliteze aplicarea politicii structurale comune. O apropiere progresiv a politicii regionale i a celei structurale agricole se poate de asemenea anticipa. Este o consecin logic ce decurge din faptul cdisparit ile regionale sunt în principal de natur structural , iar regiunile r mase în urm sunt caracterizate, de regul , de o pondere ridicat a agriculturii în realizarea PIB i ocuparea for ei de munc .

Page 28: Politici Europene

22

Reforma PAC din 2003 (a se vedea schema de mai jos), confirm , de altfel, aceste tendin eini iate prin reforma din 1992.

Întreb ri pentru verificarea cuno tin elor1. Ce este sistemul pie elor comune organizate 2. Care este sistemul de interventie în cadrul OCP 3. Care au fost parametrii de interven ie OCP i care sînt argumentele diminu rii nivelului

de garantare 4. Ce m suri de reform a propus programul Mansholt i care este semnifica ia programului 5. Cum a influen at Reforma structural de la sfâr itul deceniului 9 politica agricol comun6. Care sînt principalele evolu ii în cre terea rolului componentei structurale a PAC

Unitatea de curs 3 Evolu ia i reformele PAC. Scheme de curs

Începând cu anii ´60, agriculturile europene sunt antrenate în schimb ri profunde care afecteaz atât sistemele de cultur cât i structurile de exploatare. Al turi de cre terea industrial iridicarea general a nivelului de via , un rol esen ial în formidabila reu it economic a agriculturii vest-europene a avut-o Politica Agricol Comun . Ea a reprezentat un model de interven ieeficient , un instrument de modernizare i dezvoltare rapid a agriculturii, cel pu in în condi iile economico-sociale ale anilor ´60. Europa a trecut de la penurie la autosatisfacere i surplus agricol, de la situa ia de importatoare net la cea de exportatoare pentru majoritatea produselor agricole temperate; este în prezent cel mai mare importator i al doilea exportator mondial, având una din agriculturile de mare randament. Dar, anii ´80 au adus „reversul medaliei”: cre terea excedentelor agricole i a cheltuielilor de finan are f r ameliorarea veniturilor agricultorilor i f r reducerea inegalit ilor de venituri, exod rural ridicat, concentrarea exploata iilor etc. Europa agricol începe o perioad de instabilitate pe fondul lipsei unei politici structurale eficace i într-un context extern nefavorabil, dat de presiunile de liberalizare exercitate în cadrul fostului GATT.

Reforma PAC, solicitat înc din 1968 prin planul Sicco Mansholt, este acceptat într-o manier global i devine realitate abia în mai 1992. Prin proiectul de reform „Mac Sharry”, PAC renun la mecanismele tradi ionale de sus inere, apropiindu-se treptat de modelul nord-american al politicii agricole axat pe pl ile compensatorii. De i novatoare, PAC p streaz atât principiile esen iale, cât i Organiza iile Comune de Pia . De asemenea, reforma a atins în mod fundamental doar un num r restrâns de produse de mare cultur : cereale, oleaginoase, produse din lapte i carne de vit .

Mai târziu, Reforma 2003 a preg tit PAC pentru extinderea UE c tre Europa Central i de Est, principalele evolu ii fiind: orientarea c tre pia ; înt rirea disciplinei bugetare; cre terea rolului m surilor structurale, în detrimentul politicii prin garantarea pre urilor; o mai bun corelare a sistemului de interven ie cu obiectivele dezvolt rii durabile (condi ionalitatea de mediu, bun starea plantelor i a animalelor, extensificarea agriculturii, promovarea agriculturii biologice); cre terea rolului m surilor de sus inere a dezvolt rii rurale, de asemenea, în contextul aplic rii strategiei de dezvoltare durabil .

În acest sens, a avut loc i o simplificare a sistemului de finan are prin introducerea a dou fonduri distincte: Fondul European de Garantare Agricol , pentru finan area organismelor de pia , i Fondul European Agricol de Dezvoltare Rural ,pentru finan area m surilor complementare

care vizeaz dezvoltarea spa iului rural. În 2006, PAC este vizat pentru o noureform a procedurilor tehnice iadministrative.

Page 29: Politici Europene

30

Scheme de curs

Page 30: Politici Europene

31

Page 31: Politici Europene

32

Page 32: Politici Europene

33

Unitatea de studiu 4. PAC si dezvoltarea rurala in România

Rolul administra iei publice locale

I. Contextul general

Evolutiile recente in sistemul de finantare europeana prin Politica Agricola Comuna (PAC) confirma doua tendinte majore, care au putut fi observate chiar din primii ani ai deceniului trecut: - orientarea predominanta catre finantarea programelor de dezvoltare a spatiului rural (pana acum aproximativ un deceniu, prioritatea era acordata finantarii agriculturii prin plati directe pentru fermieri si subventii) si - cresterea complementaritatii finantarii agriculturii si a spatiului rural cu finantarea prin alte

politici (in special cea regionala), cu scopul esential de a promovarea un proces general de coeziune economica, sociala si teritoriala.

Semnificatia majora a acestui nou context de finantare este ca, prin bugetul comunitar, comunitatile rurale pot primi in prezent bani pentru a-si sustine strategii de dezvoltare,scop in care finantarile prin programe specifice mediului rural pot fi corelate cu programe de finantare prin politica regionala, politica de mediu, politica de intreprindere, politica in domeniul educatiei, etc.

Pentru a beneficia eficace de sistemul interventiilor comunitare, problema majora pentru comunitatile rurale romanesti este legata de:

- identificarea diferitelor oportunitati de finantare;

- elaborarea unui portofoliu de proiecte adecvat propriilor optiuni de dezvoltare;

- gasirea surselor de co-finantare. Aparent nu foarte complicat, un astfel de demers este conditionat esential de elaborarea unei

strategii de dezvoltare durabila, dezvoltarea resursei umane si promovarea de parteneriate public – privat pe arii tematice prioritare de interes comun, de preferat in asociere cu administratii teritoriale invecinate.

Avand in vedere complexitatea unei astfel de abordari si tinand cont de situatia particulara a ruralului romanesc (infrastructura economica si sociala deficitara, proprietate fragmentata, cu predominanta fermelor de semi-subzistenta; fragilitate structurala, in multe cazuri chiar monoproductie; calitate slaba a antreprenoriatului si lipsa surselor de investitii, calitate slaba a serviciilor si nivelul redus de educatie si formare profesionala a fortei de munca; rigiditate la schimbare si elasticitate redusa a ofertei), rezulta ca rolul motor in dezvoltarea rurala si in valorificarea oportunitatilor oferite de contextul european trebuie sa revina administratiei publice.

In cadrul Perspectivelor financiare 2007-2013 ale Uniunii Europene, comunitatile rurale vor putea fi co-finantate atat prin fonduri specifice Politicii Agricole Comune, cat si prin instrumente financiare ale altor politici comunitare, in special fondurile structurale din cadrul politicii regionale.

II. Finantari prin Politica Agricola Comuna

Politica Agricola Comuna, finanteaza comunitatile rurale prin doua fonduri: Fondul European

Agricol de Garantare – FEAGA, adresat pietelor agricole reglementate (asa numitelor piete comune organizate) si Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala – FEADR, adresat

Page 33: Politici Europene

35

masurilor de dezvoltare rurala durabila devenita al doilea pilon al aplicarii PAC dupa reforma din 2003 si cu o pondere tot mai importanta in finan area prin bugetul comunitar.

Aten ia principala a administratiilor publice locale din mediul rural trebuie orientata catre oportunitatile de finantare prin FEADR, instrumentul cel mai bine adaptat nevoilor de dezvoltare a comunitatilor rurale si care asigura un context unitar si coerent de sustinere europeana a strategiilor locale de dezvoltare. Conform Reglementarii Consiliului EC 1698/2005, transpusa in legislatia romaneasca prin Ordinul 243/aprilie 2006, Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala este structurat pe 4 axe de finan are. Fiecare axa include mai multe masuri cu rolul de a promova proiecte specifice care sa contribuie la realizarea obiectivelor generale ale Politicii Agricole Comune, in concordanta cu programul national de dezvoltare rurala si cu strategiile locale.

Schematic, finantarile FEADR vor urmari:

A. prin Axa I - Imbun t irea competitivit ii sectorului agricol i silvic: - promovarea cunoasterii si ameliorarea capitalului uman prin actiuni de preg tire profesionali informare, difuzarea de cuno tin e tiin ifice i practici inovatoare, promovarea pensionarilor

timpurii si a stabilirii tinerilor fermieri în mediul rural, utilizarea serviciilor de consultan si crearea de servicii in sprijinul agentilor economici agricoli si silvici); - restructurarea si dezvoltarea capitalului fizic, prin modernizarea exploata iilor agricole, cre terea valorii economice a p durilor, cre terea valorii ad ugate a produselor agricole i silvice, dezvoltarea de noi produse si tehnologii, imbun t irea i dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea i adaptarea agriculturii i silviculturii, actiuni de preventie si revigorare a potentialului productiv distrus de dezastre naturale; - masuri pentru imbunatatirea calitatii produselor;- masuri de tranzitie, specifice noilor state membre (sprijinirea exploata iilor agricole de semi-subzisten , sprijinirea înfiin rii grupurilor de produc tori;

B. prin Axa II - "Îmbun t irea mediului i a peisajului", masuri pentru utilizarea durabila a

terenurilor agricole si silvice, prin plati compensatorii pentru handicap natural, actiuni de agromediu, prime de împ durire, plati "Natura 2000";

C. prin Axa III "Calitatea vie ii în spa iul rural i diversificarea economiei rurale": - masuri pentru diversificarea economiei rurale, prin diversificarea activit ilor non-agricole, sprijin pentru crearea i dezvoltarea microîntreprinderilor, incurajarea activit ilor turistice; - masuri de imbunatatire a calitatii vietii, prin dezvoltarea serviciilor de baz pentru economia ipopula ia rural (cu rolul de a creste atractivitatea satelor), renovarea i dezvoltarea satelor, conservarea i îmbun t irea mo tenirii rurale (spre exemplu, planuri de protectie si administrare asociate cu siturile Natura 2000, masuri pentru revigorarea si intretinerea siturilor de mare valoare naturala, precum si a mostenirii culturale); - masuri de perfectionare si informare pentru elaborarea si implementarea strategiilor de

dezvoltare locala (studii ale zonei, difuzarea de informatii, pregatirea personalului, implementarea de parteneriate public-privat);

D. prin Axa IV LEADER, actiuni privind elaborarea de strategii de dezvoltare locala,

dezvoltarea de parteneriate public-privat, proiectarea si implementarea strategiilor, finantarea programelor de cooperare.

Administratia publica are responsabilitatea sa se implice la nivelul tuturor axelor, fie ca solicitant, fie ca partener, fie ca institutie de sprijin si coordonare prin actiuni complementare de informare, consultanta, diseminare, etc. Responsabilitatea ca promotor revine insa pe un numar redus de masuri, in principal vizand:

Page 34: Politici Europene

36

1. pe axa I, investitii pentru modernizarea infrastructurii agricole si silvice; 2. pe axa III, investitii pentru renovarea satelor, conservarea i îmbun t irea mo tenirii

rurale si in promovarea de actiuni pentru organizarea si dezvoltarea parteneriatelor public – privat;

3. pe axa IV, functionarea Grupurilor de Actiune Locala (parteneriatele public privat din cadrul programului LEADER) si implementarea proiectelor incluse in strategia de dezvoltare locala.

In mod concret, ca portofoliu posibil de proiecte, pot fi avute in vedere: 1. pe axa I: constructii sau modernizari de drumuri agricole, inclusiv sisteme de marcare,

semnalizare; moderenizarea sistemelor de irigatii si desecare; asigurarea surselor de apa si energie electrica; retele de alimentare cu energie electrica a exploatatiilor agricole; lucrari de protectie a terenurilor impotriva inundatiilor; amenajari de drumuri forestiere de utilitate privata; constructia si consolidarea digurilor si paraielor din zone cu risc; lucrari hidrotehnice; (toate lucrarile trebuie incadrate in planul de urbanism general si in planul de urbanism zonal);

2. pe axa III: retele de aprovizionare cu apa potabila, cu gaz; sisteme de canalizare si epurare a apei; retele de drumuri comunale, strazi, drumuri de acces la obiective turistice; alei pietonale, amenajari de piete comerciale, parcuri; constructii si amenajari de locuri de recreere (spatii de joaca, terenuri de sport); renovari de constructii cu valoare arhitecturala, culturala sau istorica; investii in servicii culturale si ale bibliotecilor (echipamente, dotari); amenajarea centrelor de informare turistica; promovare si informare turistica, alte investitii cu caracter public avand rolul de conservare si valorificare a mostenirii culturale si traditionale sau investii socio-culturale cu rol de ameliorare a conditiilor de viata;

3. pe axa IV: constituirea si functionarea Grupurilor de Actiune Locala, elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare locala, implementarea proiectelor de cooperare (intre teritorii ale aceluiasi stat, intre teritorii apartinand unor state diferite). Proiectele propuse vor avea la baza parteneriate public privat (public maxim 50%) care sa asigure un nivel ridicat de valorizare a patrimoniului natural si cultural endogen, intarirea competitivitatii si crearea de locuri de munca, precum si ameliorarea capacitatii organizationale a comunitatilor locale in cadrul unor strategii de dezvoltare rurala integrata si durabila.

III. Complementaritati cu fondurile structurale aferente Politicii Regionale

Politica Regionala a Uniunii Europene este constituita dintr-un ansamblu de instrumente si proceduri vizand diminuarea decalajelor de dezvoltare intre tarile si regiunile tarilor membre. In principal, este o politica de redistribuire a unei parti din bugetul Uniunii (in prezent, aproximativ 35%) catre regiunile cele mai putin prospere ale UE (maxim 75% din PIB-ul mediu), prin ceea ce Regulamentele UE numesc Obiectivul 1 de finantat. Pe noile perspective financiare europene se adauga alte doua obiective – competitivitate/ocupare si cooperare teritoriala (aproximativ 20% din fonduri), pentru a raspunde unor prioritati strategice ale Uniunii.

Avand in vedere ca toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei vor intra in obiectivul 1 de finantat, exista un imens potential de a corela cele aproximativ 11 miliarde euro finantare primita prin Politica Agricola Comuna cu cele 19,6 miliarde primite prin Politica Regionala (sistemul fondurilor structurale si de coeziune) pentru a promova si sustine strategii de dezvoltare rurala integrata. Dincolo de efectele de dinamica si integrare ce vor rezulta din proiectele realizate la nivel national si trans-national sau din proiectele operatorilor regionali si locali, administratia publica rurala poate aplica direct pe Programele Operationale (PO). Acestea reprezinta instrumentele de implementare a Politicii Regionale si definesc managementul

Page 35: Politici Europene

37

finantarilor prin fondurile structurale si de coeziune: FEDER – Fondul European de Dezvoltare Regionala, FSE – Fondul Social european si FC – Fondul de Coeziune.

Sistemul Programelor Operationale cuprinde: Programul Operational Dezvoltarea

Resurselor Umane, Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice, Programul

Operational Transport, Programul Operational Mediu, Programul Operational Dezvoltarea

Capacitatii Administrative, Programul Operational Regional si Programul Operational Asistenta

Tehnica.Fara a intra in detalii privind axele si masurile specifice fiecarui program (acestea pot fi,

de altfel, consultate pe site-urile autoritatilor de management sau pe www.fonduri-structurale.ro),ne propunem totusi sa atragem atentia asupra celor mai importante dintre masurile pentru care administratia publica rurala este eligibila si care pot fi astfel accesate pentru a obtine finantari complementare in implementarea unor strategii integrate de dezvoltare:

A. prin Programul Operational Regional:- Axa 2 Imbunatatirea infrastructurii sociale (infrastructura de sanatate, infrastructura serviciilor sociale, infrastructura educationala); - Axa 3 Sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri regional si local (dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor pentru a promova transferul de tehnologie, produse si procese de productie nepoluante, cooperarea tehnologica prin crearea de retele integrate);- Axa 4 Dezvoltarea turismului regional si local (pe masura 4.2. Crearea/dezvoltarea/modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabila a resurselor naturale cu potential turistic);

B. prin Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice: - Axa 1 Un sistem inovativ de productie (sprijin in dezvoltarea antreprenoriatului pentru alte domenii decat cele finantabile prin FEADR); - Axa 3 Tehnologia informatiei si comunicarii pentru sectoarele public si privat (sustinerea utilizarii noilor tehnologii in informare si comunicare, dezvoltarea si eficientizarea serviciilor publice electronice); - Axa 4 Imbunatatirea eficientei energetice si dezvoltarea durabila a sectorului energetic;

C. Programul Operational Mediu - Axa 1 Extinderea si modernizarea sistemelor de apa/apa uzata; Axa 2 Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor si reabilitatrea siturilor contaminate; Axa 4 Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia naturii; Axa 5 Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale in zonele cele mai expuse la risc;

D. prin Programul Operational Dezvoltarea Resurselor Umane:- Axa 5 masura 5.2. Promovarea sustenabilitatii pe termen lung in zonele rurale in termenii dezvoltarii resurselor umane si a ocuparii; - Axa 6, masura 6.1. Promovarea incluziunii sociale

E. Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative;- pe toate cele 3 axe, fie ca beneficiari, fie ca grup tinta, pe masuri specifice care vizeaza implementarea reformei functiei publice, dezvoltarea capacitatii de imbunatatire a performantei serviciilor in administratia locala, intarirea capacitatii de management strategic si de planificare a actiunilor, rationalizarea furnizarii serviciilor locale si intarirea managementului resurselor umane.

Page 36: Politici Europene

38

Fiecare program complement cuprinde detalii pe masuri privind obiectivele, tipurile de operatiuni, durata, clasificarea interventiilor, valoarea grantului si nivelul co-finantarii, criteriile de eligibilitate, criteriile de selectie/evaluare, solicitantii si grupurile tinta, principiile aplicate. In corelarea diferitelor masuri retinem principiul evitarii dublei finantari, conform caruia un proiect poate fi finantat dintr-o singura sursa a fondurilor europene.

Mentionam, de asemenea, faptul ca, fara a-si putea asuma rolul de promotor sau beneficiar direct, administratia publica poate promova si sustine initierea de proiecte pe alte masuri cu rol important de antrenare a dezvoltarii locale. Nu ne referim aici doar la fondurile Politici Agricole si ale Politicii Regionale, ci si la programele specifice politicii comune de pescuit, ale politicii de mediu, ale politicii pentru educatie, cultura si formare profesionala sau a politicii de întreprindere. O buna informare si diseminare a informatiei la nivelul comunitatii, eventual cu exemple de bune practici din alte tari ale Uniunii, poate avea un rol esential in atragerea de fonduri si proiecte care sa potenteze eficacitatea strategiilor de dezvoltare.

Insistam in final asupra exigentei majore de a pleca de la o strategie. Este important sa stabilim resursele, nevoile, oportunitatile, amenitarile, avantajele competitive. Fara o strategie va lipsi coerenta in utilizarea fondurilor, se vor risipi resurse, dar mai ales timp, timp care va curge in devafoarea polulatiei care traieste in mediul rural.

Page 37: Politici Europene

Modulul III

POLITICA DE MEDIU A UNIUNII EUROPENE

Introducere

Au trecut peste trei decenii de când Uniunea European a adoptat primul program de ac iune pentru protec ia mediului. De la o abordare sectorial , europenii au trecut la elaborarea de strategii de dezvoltare durabil , integrând mediul în toate componentele politicilor comunitare; Uniunea a adoptat peste 200 de acte legislative, a dezvoltat un sistem tot mai complex de instrumente, a promovat cercetarea i inovarea tehnologic pentru a g si tehnologii nepoluante, a dezvoltat eco-pie e, a încercat s ac ioneze la nivelul comportamentelor de consum i de produc ie(apreciate ast zi ca factor cheie determinant al degrad rii sistematice a mediului i a eco-sistemelor), s-a implicat activ în ac iunea la nivel global în direc ia reorient rii politicilor economice c tre o dezvoltare durabil în toate rile lumii.

Prezentul capitol analizeaz pentru început problematica mediului ca pe o component a strategiei europene de dezvoltare durabil i apoi prezint elementele de baz ale Politicii Europene de Mediu (PEM), din perspectiva evolu iei mai sus men ionate: dezvoltarea institu ional i actorii comunitari ai politicii de mediu, obiectivele, principiile i sistemul instrumentelor PEM, programele europene de ac iune pentru mediu. În ultima parte a capitolului, ne vom opri asupra aspectelor relevante privind adoptarea acquis-ului de mediu în România.

1. Politica de mediu – component a modelului european al dezvolt rii durabile

Strategia european de dezvoltare durabil î i are fundamentarea juridic în articolul 2 al Tratatului de la Maastricht (1992), conform c ruia rile membre î i propun ca obiective comune „promovarea unei dezvolt ri armonioase i echilibrate a activit ilor economice în ansamblul

Comunit ii, o cre tere durabil i non-infla ionist respectând mediul, un grad ridicat de

convergen a performan elor economice, un nivel ridicat de ocupare i de protec ie social ,

cre terea nivelului i a calit ii vie ii, coeziunea economico-social i solidaritatea între statele membre”. Definirea în acest mod a scopului constituirii i func ion rii Comunit ii a presupus renun area la modelul liberal neo-clasic a ezat la baza metodei comunitare în construc ia european , prin ad ugarea de obiective specifice modelului dezvolt rii durabile: protec ie social ,convergen a performan elor economice, protec ia mediului, coeziunea economic i social ,solidaritatea.

Conceptul de dezvoltare durabil a fost dezvoltat prin contribu ia Comisiei Mondiale asupra Mediului i Dezvolt rii (Comisia Brundtland) din 1987 i înseamn , în esen : „a

r spunde nevoilor actuale f r a compromite ansa genera iilor viitoare de a- i satisface propriile lor nevoi”. În anii urm tori, conceptul de durabilitate a fost însu it de ecologi ti,economi ti, sociologi de manier diferit , specific , f r un efort de integrare a principiilor iobiectivelor. Inclusiv la nivel institu ional, aspectele dezvolt rii durabile au fost, cel mai adesea, reduse la aspectele de mediu, într-o abordare unilateral . Cinci ani mai târziu, în 1992, Conferin aNa iunilor Unite asupra Mediului i Dezvolt rii (CNUED) de la Rio De Janeiro, împreun cu modific rile în Tratatul Comunit ilor Europene aduse la Maastricht, au marcat nu doar un angajament politic al Uniunii pentru orientarea c tre o dezvoltare durabil la nivel global ci, mai ales, au promovat o abordare integrat a protec iei mediului prin corelarea obiectivelor de mediu cu cele sociale i economice în toate politicile europene.

1.1. Argumentele doctrinare ale teoriei dezvolt rii durabile

Din punct de vedere doctrinar, r d cinile teoriei dezvolt rii durabile se g sesc în economia

bun st rii i în economia social de pia .

Page 38: Politici Europene

40

Economia bun st rii are la baz distinc ia între costurile private i costurile sociale sau între productivitatea marginal privat i productivitatea marginal social (Arthur Cecil Pigou). Diferen a ine de impactul pe care o activitate economic îl produce asupra mediului (în sens larg), respectiv efectul unui act de consum sau de produc ie asupra unui agent din afara tranzac iei, exterior pie ei respective. Efectul este numit externalitate (efect extern) i poate fi pozitiv sau negativ, dup cum produce utilitate sau dezutilitate. Externalit ile depind de natura activit ilor i de mediul (economic, social, cultural, ecologic) în care acestea se desf oar .Teoria distinge între externalit i individualizabile (neoclasice), atunci când se poate stabili asupra c ror ter i se transmit efectele externe, i externalit i colective, atunci când efectele sunt transmise asupra mediului. Conform teoriei, ori de câte ori se produc asemenea efecte, ele trebuiesc internalizate, pentru a apropia costul privat de costul social1.

Un alt concept cheie, folosit atât în economia bun st rii, cât i în economia social de pia , este cel de optim paretian. El este definit ca acea stare de echilibru în care bun starea unuia nu poate fi crescut decât prin diminuarea bun st rii altuia. Intervine aici o anume doctrinpolitic i o anume paradigm despre organizarea societ ilor umane, sintetizat prin definirea ca obiectiv al organiz rii sociale a maximiz rii bun st rii tuturor consumatorilor. Cum bun starea social total (determinat de societate pe criterii politice) nu este o simpl sum de bun st riindividuale (determinate i optimizate prin pie ele libere), problema este de a afla în ce m suralocarea factorilor de produc ie prin mecanismele concuren ei asigur sau nu atingerea optimului paretian. Dac lu m în calcul externalit ile, imperfec iunile pie ei, efectele non-economice ale pie elor libere, rezult c nu este suficient s creezi o structur maxim eficient a produc iei pentru a optimiza bun starea social . Politica economic are rolul, prin urmare, de a îmbina eficien asistemului economiei de pia cu obiective non-economice (solidaritate, coeziune, echitate) – ca valori specifice progresului social.

Modelul de produc ie i de consum ce caracterizeaz societatea contemporan este apreciat ca non-durabil, pornind tocmai de la considerentele de mai sus. Determinat de principiul eficien ei iaxat pe valori materiale, cantitativiste, modelul a promovat un comportament pe termen scurt, având drept rezultate primare utilizarea excesiv a resurselor naturale, accentuarea disparit ilor sociale icre terea decalajelor de dezvoltare între na iuni. Externalit ile negative (epuizarea resurselor, reducerea biodiversit ii, poluarea, s r cia, alienarea social , inechitatea, decalajele de dezvoltare) au m rit în permanen costurile sociale, atât pe plan intern, cât i pe plan interna ional. În plus, impactul asupra bun st rii sociale nu trebuie privit doar la timpul prezent ci i în raport cu bun starea social a genera iilor de mâine, men inerea tendin elor actuale în produc ie i consum riscând s compromit ansele genera iilor viitoare de a- i satisface nevoile.

Con tientizarea acestor riscuri a determinat, începând cu a doua jum tate a deceniului nou , o ampl mi care de cooperare la nivel interna ional, dar în special la nivel european, pentru integrarea principiului durabilit ii în politicile economice. Asta ar însemna adoptarea la nivel de principiu, în politicile economice, a „triunghiului magic” – cre tere economic , coeziune

social , protec ia mediului. Politicile economice tradi ionale pun accentul pe stabilitatea macroeconomic i pe

func ionarea pie elor. Externalit ile sociale i cele ecologice, cu impact negativ asupra produsului marginal social dar i a eficacit ii economice, î i g sesc explica ia tocmai în slaba integrare a dimensiunilor social i ecologic în obiectivele politicilor macroeconomice. Este adev rat c au fost înregistrate o serie de progrese în domeniul politicilor sociale, mai ales în economiile sociale de pia , în adoptarea i chiar în aplicarea unor politici de mediu. Dar, cele trei aspecte au fost mai curând abordate, pân nu demult, într-o concep ie sectorial .

Adoptarea principiului durabilit ii cere ca toate politicile s fie elaborate i aplicate în func ie de impactul economic, social i de mediu. În plus, interna ionalizarea economiilor ridic o serie de exigen e în aplicarea acestui principiu nu doar în politicile interne, ci i în rela iile de cooperare extern . Prin urmare, din perspectiva acestei abord ri integrate, este de dorit ca

durabilitatea s devin un catalizator al deciziilor politice interne i externe, al ac iunilor

1 Pohoa , I, (2000), p. 208.

Page 39: Politici Europene

41

economice i al opiniei publice pentru a promova atât noi reforme structurale, institu ionale, cât

i modificarea comportamentelor de produc ie i de consum.Pentru realizarea acestui obiectiv ar trebui, mai întâi, asigurat coeren a între cele trei

coordonate – cre tere economic , coeziune social i protec ia mediului – apreciate clasic drept op iuni contradictorii: urm rirea coeziunii sociale presupune o politic de redistribuire a veniturilor, care limiteaz sursele cre terii; protec ia mediului presupune adoptarea unor m surirestrictive cu privire la utilizarea resurselor naturale i a tehnologiilor, producând distorsiuni în alocarea factorilor pe criterii de eficien economic . A concilia între cele trei coordonate ale dezvolt rii durabile ar însemna: o cre tere economic asigurând premisele progresului social iprotec iei mediului; o politic social stimulativ pentru cre terea economic ; o politic de mediu axat pe instrumentele specifice economiei de pia , concomitent eficace i economic .

În al doilea rând, aplicarea principiului dezvolt rii durabile ar presupune adoptarea unor reforme structurale i institu ionale care s permit coeren a intern i extern a politicilor iasigurarea convergen ei obiectivelor economice, sociale i politice din cadrul unui proiect. Cele mai importante m suri ce ar trebui luate în aceast direc ie sunt: reglementarea unui sistem de instrumente economice care s asigure integrarea obiectivelor sociale i de protec ie a mediului în politicile economice (pre uri, drepturi de proprietate, taxe, drepturi de emisie negociabile, subven ii, acorduri negociabile); reconsiderarea procesului decizional, pentru a permite o larg participare a societ ii civile i a factorilor de decizie la diverse niveluri; crearea i dezvoltarea unui sistem de informare asupra consecin elor unor politici i ac iuni pentru a facilita inversarea tendin elor actuale, non-durabile; dezvoltarea pie elor bunurilor publice i a bunurilor i serviciilor ecologice;dezvoltarea cercet rii în direc ia tehnologiilor, folosind mai pu ine resurse naturale, mai pu inpoluante, cu riscuri reduse pentru mediu i pentru individ; dezvoltarea unui sistem de educa ie i de formare/comunicare care s creeze premisele unui dialog social, a unui proces decizional transparent în condi iile unei responsabilit i individuale i colective i a unei evolu ii spre durabilitate în comportamentele de consum i de produc ie; aplicarea orizontal a criteriilor durabilit ii, asupra tuturor politicilor economice; dezvoltarea unui sistem de indicatori care spermit o evaluare periodic , eficace a durabilit ii politicilor i ac iunilor.

În politicile europene, corelarea mediului cu dinamica economic i coeziunea social într-o astfel de viziune pe termen lung i-a f cut loc treptat, momentul decisiv fiind Tratatul de la Amsterdam (a se vedea mai jos). Din acel moment, în elaborarea strategiilor de mediu, a diverselor programe specifice sau complementare i în aplicarea acestora, principiul cheie a devenit cel al integr rii. Aplicarea principiului nu a fost îns consecvent pân la programul al aselea de ac iune pentru mediu i adoptarea în 2001 de c tre Consiliul European de la Göteborg a

„Strategiei de dezvoltare durabil a UE” care a confirmat, probabil pentru urm toarele decenii, schema central a ac iunii comunitare: mediul, ca al treilea pilon al turi de cel economic isocial. De altfel, Tratatul Constitu ional a înt rit aceast orientare prin articolul II-97, conform c ruia „Un nivel ridicat de protec ie i de ameliorare a calit ii mediului trebuiesc integrate în politicile Uniunii i realizate conform principiului dezvolt rii durabile”2.1.2. Drumul european c tre Strategia de dezvoltare durabil . Aplicarea principiului integr rii

Principiul integr rii ecologice are la baz ideea c o politic sectorial în domeniul protec iei mediului nu este suficient pentru a asigura condi iile unei dezvolt ri durabile3 i este în mare parte un produs al experien ei rilor membre în aplicarea primelor 3 programe de ac iune pentru mediu4. Programul 4, lansat în 1987, enun principiul, dar abordarea a r mas predominat sectorial i lipsit de o viziune strategic pe termen lung. Momentul de ruptur clar cu o astfel de abordare a venit abia dup Tratatul de la Amsterdam. În baza tratatului, Consiliul European de la Luxemburg din 1997 recuno tea necesitatea integr rii considerentelor de mediu în celelalte politici europene i a cerut Comisiei elaborarea unei strategii în acest sens.

2 Traité établissant une Constitution pour l’Europe (2004), p. 49. 3 COM (2004) 394 final, p. 2. 4 Axate pe o abordare vertical , sectorial a problemelor de mediu, programele de pân în 1992 s-au dovedit a fi mult prea pu in eficiente în rezolvarea problemelor de mediu în Uniune.

Page 40: Politici Europene

42

Propunerea Comisiei a venit în 1998, prin Comunicarea „Parteneriat pentru integrare”[COM(98) 333]. În esen , documentul stabilea angajamentul Comisiei pentru integrarea obiectivelor de mediu (prin adoptarea unui mecanism de evaluare de mediu), elaborarea de strategii de ac iune în sectoarele cu impact important asupra mediului, identificarea unor indicatori de performan i aplicarea unor proceduri de evaluare a strategiilor în direc iadezvolt rii durabile. Documentul includea, de asemenea, solicitarea f cut Consiliului European de a examina periodic integrarea mediului în politicile sectoriale cheie.

Cele mai importante momente care au urmat în direc ia aplic rii obiectivelor de mediu conform principiilor fixate prin Tratatul de la Amsterdam i parteneriatului pentru integrare au fost:

- lansarea procesului de la Cardiff în 1998, care a însemnat, în principal, solicitarea f cut anumitor forma iuni ale Consiliului de Mini tri, de c tre Consiliul European, de a elabora strategii i programe de integrare a mediului în politicile lor sectoriale. Au fost vizate nousectoare cheie, apreciate ca având un nivel ridicat de complementaritate cu politicile de protec ie a mediului: energie, transport, agricultur , industrie, pia intern , dezvoltare, pescuit, afaceri generale, afaceri economice i financiare;

- adoptarea în iunie 1998 a Conven iei de la Aarhus (Danemarca), privind accesul la informa ie i participarea publicului la procesul decizional i la justi ie în materie de mediu. În principiu, Conven ia a avut rolul de a crea un context favorabil pentru o mai bun transparen a politicilor de mediu i ameliorarea accesului la informa ia de mediu, precum i de a înt ri pozi iacet eanului european în raport cu institu iile comunitare prin exprimarea pozi iei i prin posibilitatea de ap rare în fa a înc lc rilor legisla iei;

- Consiliul european de la Helsinki (1999), care a solicitat Comisiei i diverselor forma iuni ale Consiliului s asigure aplicarea imediat a strategiilor de integrare adoptate, odatce au fost definite; Consiliul a analizat, de asemenea, raportul de mediu al Comisiei i evaluarea acesteia cu privire la aplicarea celui de-al cincilea program de ac iune i a invitat Comisia selaboreze o strategie pe termen lung privind dezvoltarea durabil ;

- Adoptarea în 2001 de c tre Consiliul European de la Göteborg a Strategiei UE pentru dezvoltare durabil 5 i ad ugarea mediului la obiectivele Strategiei de la Lisabona. În esen ,Strategia pune accent pe necesitatea corel rii între obiectivele economice, sociale i de mediu ipe necesitatea unor ac iuni mai ferme i mai eficiente de integrare a mediului în politicile sectoriale;

- instituirea în 2002 a unui sistem unificat pentru analiza de impact ex-ante a principalelor propuneri opera ionale la nivelul Comisiei din perspectiva impactului poten ialeconomic, social i de mediu [COM(2002) 276 final];

- adoptarea la Consiliul European de la Laeken (2002) a principalilor indicatori de mediu [COM(2002) 524];

- adoptarea la Consiliul European de la Barcelona (2002) a planului de ac iune pentru promovarea tehnologiilor de mediu i ad ugarea dimensiunii externe la strategia europeande dezvoltare durabil 6;

- intrarea în vigoare, în 2002, a celui de-al aselea program de ac iune pentru mediu7,(a se vedea mai jos);

- includerea de noi sectoare complementare în strategia de integrare a considerentelor de mediu, prin Consiliul european de la Bruxelles (2002): educa ie i s n tate, politica privind protec ia consumatorilor, turism, cercetare, politica de ocupare i politica social ;

- adoptarea în 2003 a Strategiei europene de mediu i s n tate (SCALE), care stabile te leg tura cauzal între mediu i s n tate, cu centrarea politicilor pe grupurile sociale vulnerabile, în special copiii;

5 „A Sustainable Europe for a Better World: A European Union Strategy for a Sustainable Development”. 6 Comunicarea COM(2002)82 din 13.2.2002 « Vers un partenariat mondial pour un développement durable». 7 Decizia 1600/2002/CE a Parlamentului european i a Consiliului privind stabilirea celui de-al aselea program de ac iune comunitar pentru mediu, JO L 242/10.09.02

Page 41: Politici Europene

43

- elaborarea în 2003 a unor strategii de dezvoltare integrând principiile dezvolt riidurabile în cele mai multe dintre rile membre;

- adoptarea în 2004 a Planului de Ac iune pentru Eco-Tehnologii [COM(2004) 38 final];

- revizuirea strategiei de dezvoltare durabil i adoptarea în 2005 unei declara ii privind principiile dezvolt rii durabile [COM(2005) 218 final];

- publicarea de c tre Comisie, în 2005, a listei indicatorilor de evaluare a dezvolt riidurabile (155 de indicatori grupa i pe 3 niveluri, în func ie de obiective i m surile necesare aplic rii), structura i pe 10 teme prioritare: dezvoltare economic , s r cie i excludere social ,îmb trânirea popula iei, s n tate public , schimbare climatic i energie, modele de produc ie i de consum, gestiunea resurselor naturale, transport, bun guvernare, parteneriat global8.

În toate documentele mai sus men ionate se poate constata c principiul integr rii este considerat cel mai important principiu opera ional în institu ionalizarea i aplicarea politicii europene de mediu i a strategiei de dezvoltare durabil . Documentele pun accent pe necesitatea aplic rii principiului în toate politicile i la toate nivelurile, urm rindu-se consecvent, atât pe vertical (între nivelurile de decizie), cât i pe orizontal (între politici) a unei corel ri cât mai eficiente a celor trei categorii de obiective: economice, sociale i de mediu. Aplicarea lui în practic a urmat dou axe strategice. Pe de o parte, a presupus integrarea considerentelor de mediu în alte politici sectoriale i, pe de alt parte, a urm rit asigurarea coeren ei între obiectivele de mediu, economice i sociale în cadrul strategiei de dezvoltare durabil , prin urm toarele principii i ac iuni:

- concilierea între condi iile cre terii economice i exigen ele sociale i de mediu, prin: disocierea cre terii de utilizarea resurselor, crearea pie elor competitive pentru bunuri i servicii ecologice, optimizarea între instrumentele de interven ie bazate pe reglementare i cele pe pia ;cre terea eficien ei i echit ii în aplicarea sistemelor de interven ie; consolidarea componentei ecologice a politicii fiscale în condi iile men inerii unui echilibru între eficacitate i echitate; dezvoltarea unui sistem eficient de informare;

- integrarea gradual a considerentelor sociale i de mediu în deciziile i

comportamentele de produc ie i de consum. Exigen ele dezvolt rii durabile nu pot pune în pericol competitivitatea economiilor europene. Interna ionalizarea costurilor externe trebuie s se produc gradual i în baza principiului egalit ii de tratament, pentru a nu produce distorsiuni în mecanismele pie ei i pentru a permite adaptarea strategiilor de întreprindere la noile constrângeri;

- asigurarea coeren ei ansamblului politicilor economice prin definirea strategiilor i

coordonarea ac iunilor la nivel comunitar. Toate politicile trebuie s - i stabileasc drept prioritate dezvoltarea durabil . Complexitatea structurilor comunitare de decizie i num rul mare de politici comunitare cu implica ii concomitent economice, politice i de mediu oblig îns la o abordare intersectorial global , în a a fel încât s se asigure maxim de eficien în introducerea principiului durabilit ii, iar progresele într-un domeniu s nu altereze durabilitatea într-un alt domeniu. În acest scop, Uniunea i-a fixat urm toarele coordonate ale politicilor sectoriale:limitarea schimb rii climatice i utilizarea unor energii i tehnologii mai curate; limitarea riscurilor pentru s n tatea public ; gestionarea resurselor de o manier mai responsabil ;ameliorarea sistemelor de transport i de amenajare a teritoriului; lupta împotriva s r ciei i a excluderii sociale; încetinirea tendin ei de îmb trânire a popula iei;

- dezvoltarea unor structuri de cooperare la nivel interna ional care s faciliteze i spromoveze ajutorul pentru dezvoltare în favoarea rilor s race ale lumii, s asigure cadrul pentru aplicarea eficient a principiul durabilit ii i pentru un mediu loial în competi ia interna ional ;

- aplicarea principiului eficacit ii asupra procedurilor de integrare a dimensiunii mediu

în politicile economice i sociale. Principiul cere ca efectele benefice ale aplic rii durabilit ii sfie mai importante decât costurile antrenate;

- instituirea unui sistem de indicatori de evaluare a utiliz rii i eficacit ii instrumentelor

de integrare a politicilor economice, sociale i de mediu, din perspectiva dezvolt rii durabile.

8 Comunicarea SEC(2005) 161 final, din 9.2.2005, « Indicateurs de développement durable pour suivre la mise en oeuvre de la stratégie de développement durable de l'UE ».

Page 42: Politici Europene

44

Sistemul va servi în evaluarea costurilor i beneficiilor economice, sociale i ecologice ale unei ac iuni, atât în interiorul, cât i în exteriorul Comunit ii.

- instituirea unui sistem de supraveghere multilateral a reformelor structurale în

domeniul dezvolt rii durabile la nivelul tuturor institu iilor europene i prin antrenarea unor largi dezbateri la nivelul opiniei publice.

Din cele prezentate, rezult c anul 2001, prin strategia de dezvoltare durabil , marcheazdebutul unei noi metode în elaborarea politicilor comunitare, constând în primul rând într-un plus de coeren prin aplicarea orizontal a unor principii, cel al integr rii considerentelor de mediu fiind unul prioritar.

2. Dezvolt ri institu ionale i actorii comunitari ai Politicii Europene de Mediu

Debutul procesului de integrare european a avut loc într-o perioad în care mediul nu constituia o preocupare la nivel de politici publice, iar priorit ile Comunit ilor erau centrate pe obiective economice legate de reconstruc ia Europei dup al doilea r zboi mondial, cre tere economic , stabilitate i dezvoltare, ocuparea for ei de munc ; ele se încadrau, de altfel, în modelul doctrinar unidimensional neoclasic subordonat careului magic9 apreciat, în principiu, ca fiind poten ial incompatibil cu interven iile publice pentru asigurarea protec iei mediului.

2.1. Politica de mediu în tratatele comunitare

Elaborate într-o concep ie liberal , tratatele instituind Comunit ile Europene (Paris 1951, Roma 1957) nu au inclus competen e comunitare în domeniul mediului. În pofida semnalelor tot mai evidente de poluare a mediului din anii ’60, interven iile comunitare în acei ani au fost punctuale, legate în special de aspecte func ionale ale pie ei comune, conform metodei func ionaliste de integrare (coordonarea/armonizarea politicilor na ionale în m sura necesarstabilirii i func ion rii pie ei comune).

Protec ia mediului a intrat pe agenda de lucru a Comunit ilor în 1971, prin primaComunicare a Comisiei c tre Consiliu cu privire la necesitatea unei politici europene de mediu (PEM). În 1972, la întâlnirea la vârf în cadrul Consiliului European de la Paris, efii de state i de guverne ai rilor membre, cu siguran sub impulsul dat i de Conferin a ONU pe probleme de mediu din acela i an, au cerut Comisiei s elaboreze un program de mediu i sadopte m surile necesare implement rii lui. Rezultatul a constat în crearea unui serviciu

specializat pentru protec ia mediului i adoptarea în 1973 a Primului Program de Ac iune pentru

Mediu (PAM) pentru perioada 1973-1977. Au urmat alte trei programe (1978-1982, 1983-1986, respectiv 1987/1992) cu o abordare predominant sectorial , vertical , a problemelor de mediu, meritul principal al acestei prime etape fiind acela de a fi structurat componentele majore ale politicii comunitare de mediu: principiile, obiectivele, instrumentele i structurile institu ionale.

Ac iunea Comunit ii în domeniul mediului a r mas, îns , în continuare, limitat . Pe de o parte, prevederile Tratatului Pie ei Comune nu stabileau asumarea de c tre Comisie a unor responsabilit i în domeniul mediului, iar, pe de alt parte, fundamentarea teoretic a primelor programe era de orientare liberal . Argumentele implic rii nivelului suprana ional de decizie, conform principiului subsidiarit ii, nu ineau de o abordare ecologic (riscurile de mediu, spre exemplu). Trimiterile principale erau f cute la distorsiunile pe care diferitele politici na ionale de mediu ale statelor membre le generau asupra pie ei comune (impactul asupra concuren ei i a comer ului). Aceast subordonare a implic rii Comunit ii în domeniul mediului, obiectivelor de natur economic , erau încadrate în filozofia liberal a tratatelor, dar au condus la o slab eficiena m surilor adoptate de c tre Comisie i la dificult i de conciliere între obiectivele economice icele de mediu, cu întârzieri în adoptarea unei politici comunitare sectoriale.

Principalii factori care au împiedicat mult timp dezvoltarea unei politicii efective de mediu la nivel european au fost:

9 Cre tere, stabilitatea pre urilor, ocupare deplin , echilibru extern.

Page 43: Politici Europene

45

- diferen ele semnificative între standardele de mediu ale rilor membre; spre exemplu,Austria, Danemarca, Finlanda sau Olanda au avut din totdeauna standarde de mediu mult mai ridicate decât Grecia, Portugalia sau Spania, folosite, ce-i drept, într-o prim etap , mai curând ca instrumente de protec ie comercial netarifar , decât strict ca mijloace pentru protec ia mediului. Din acest punct de vedere, a patra extindere a Uniunii (1995) a contribuit esen ial la cre terea rolului Comunit ii în domeniul mediului prin presiunile exercitate de c tre noii intra i în direc iafix rii unor norme mai stricte de protec ie10;

- limitele tratatelor i aplicarea principiului subsidiarit ii care nu au permis implicarea Comunit ii, gestionarea problemelor de mediu în rile membre, decât în limita necesarfunc ion rii pie ei interne;

- posibilit ile reduse de impact asupra legisla iilor na ionale a Directivelor, ca

instrument legislativ comunitar predominant în acquis-ul de mediu, corelat cu utilizarea votului

unanim11

în adoptarea legisla iei de mediu;

- lipsa unor studii privind problemele de mediu i impactul pe termen lung al degrad rii

mediului, al utiliz rii intensive a resurselor i al reducerii biodiversit ii;- opozi ia clasic între obiectivele economice i cele de mediu (criterii stricte în materie

de protec ia mediului limiteaz accesul la resurse, determin cre terea costurilor i afecteazcompetitivitatea); destul de târziu, s-a argumentat faptul c standardele ridicate de mediu pot genera valoare ad ugat ridicat i pot ameliora astfel competitivitatea firmelor, existând mai curând o rela ie de complementaritate, decât de „conflict” între cele dou categorii de obiective;

- costurile ridicate ale aplic rii unei politici de mediu; eco-tehnologiile, agricultura extensiv de tip durabil presupun costuri ridicate pe care unele dintre rile membre nu- i puteau permite s le suporte;

- nivelul sc zut al rezultatelor în domeniul cercet rii de mediu i al dezvolt rii eco-tehnologiilor; nu întâmpl tor, una dintre m surile adoptate de Comisie mai târziu în direc iadurabilit ii cre terii o constituie cercetarea i dezvoltarea tehnologic .

Pasul decisiv c tre evolu ia spre conturarea unei politici de mediu la nivel european a fost f cut abia în a doua jum tate a deceniului nou , prin Actul Unic European (AUE). Acesta a ad ugat la Tratatul de la Roma, prin Titlul VII, politica de mediu, cu aplicarea principiului subsidiarit ii, având drept obiective conservarea, protec ia i ameliorarea calit ii mediului, protec ia s n t ii i utilizarea ra ional a resurselor naturale. AUE stabile te, de asemenea, cprotec ia mediului presupune integrarea acesteia în alte politici comunitare i c statele membre trebuie s adopte m suri mai clare pentru mediu (art. 130 R – art. 130 T).

Cu siguran , îns , cel mai important moment în dezvoltarea institu ional a politicii de mediu a venit în contextul Summit-ului de la Rio din 1992. Uniunea European s-a angajat rapid într-un proces de adoptare a noii abord ri strategice în materie de dezvoltare economic , iar Tratatul de la Maastricht, adoptat în acela i an, a conferit pentru prima dat ac iunilor de mediu ale Uniunii, statutul de politic într-o concep ie unitar , prin articolele 2, 3 i 174. Conform articolului 2 al tratatului, Comunitatea î i propune ca „printr-o pia comun , o Uniune

economic i monetar i adoptarea de politici sau de ac iuni comune, s promoveze [...] un nivel

ridicat de protec ie i de ameliorare a calit ii mediului”, scop în care ac iunea Comunit iipresupune printre altele i cu titlu de noutate „o politic în domeniul mediului” (art. 3). De iapreciat ca având importante limite în crearea unui cadru favorabil ac iunii comunitare (în special ca urmare a lipsei de claritate în utilizarea conceptului de dezvoltare durabil i a complexit iiprocedurilor decizionale), Tratatul Uniunii Europene are totu i meritul de a fi ad ugat la priorit ile europene obiectivul protec iei mediului, de a fi institu ionalizat mediul ca politiceuropean comunitar i de a fi ameliorat procedurile decizionale (înlocuirea votului unanim cu majoritatea calificat , ca regul general ).

Confirmarea decisiv a importan ei acordat de c tre Comunitate protec iei mediului a venit câ iva ani mai târziu, prin Tratatul de la Amsterdam (1997). În primul rând, noul tratat

10 Jones, R.A. (1998), p. 216. 11 Pân la Tratatul de la Maastricht.

Page 44: Politici Europene

46

introduce prin art. 2 conceptul de dezvoltare durabil , chiar dac prin asocierea de cuvinte „dezvoltare echilibrat i durabil ”. Progresul esen ial îns , adus de tratat, vine prin art. 6 care transform relativ noua politic european de mediu în politic orizontal . Articolul 6 al tratatului consolidat stipuleaz c „exigen ele de mediu trebuiesc integrate în definirea i aplicarea

politicilor i ac iunilor Comunit ii în scopul promov rii dezvolt rii durabile”. Dezvoltarea durabil devine astfel un obiectiv cheie al Uniunii, iar principiul integr rii, mecanism central al realiz rii ei. Tratatul simplific , de asemenea, procedurile decizionale i introduce dimensiunea extern a integr rii de mediu, prin art. 177, conform c ruia „prin politica în domeniul cooper rii,

complementar celei a statelor membre, Comunitatea urm re te dezvoltarea economic i socialdurabil a rilor în dezvoltare, în mod special, a celor mai defavorizate dintre ele”.

Ulterior tratatului de la Amsterdam, nu s-au mai f cut complet ri relevante în materie de politic european de mediu. Nici Tratatul de la Nisa i nici Tratatul Constitu ional nu vin cu elemente noi legate de obiective, principii sau proceduri decizionale. Tratatul Constitu ionalînt re te poate doar for a de ac iune a principiului integr rii, prin art. 3, unde se precizeaz pentru prima dat , în mod clar, faptul c modelul european este un model al dezvolt rii durabile: „Uniunea ac ioneaz pentru dezvoltarea durabil a Europei fondat pe cre tere economic

echilibrat i stabilitatea pre urilor, o economie social de pia garantând ocuparea deplin iprogresul social, precum i un nivel ridicat de ameliorare a calit ii mediului”.

Politica de mediu a Uniunii Europene este rezultatul procedurilor de decizie stabilite prin tratatele CE. Institu iile comunitare ac ioneaz în baza principiului de subsidiaritate i se sprijinîn ac iunea lor pe o larg consultare a guvernelor statelor membre, a organiza iilor non-guvernamentale, a grupurilor de interese, a exper ilor, a diverselor organiza ii specializate i,evident, pe studiile i rapoartele Agen iei Europene pentru Mediu (AEM).

2.2. Actorii institu ionali ai politicii de mediu i procedurile de decizie

Rolul central în elaborarea i aplicarea politicilor comunitare revine Comisiei Europene.Pentru politica de mediu, a fost creat în 1981 o Direc ie General pentru Mediu (DGM),component a celor 36 de direc ii generale i servicii specializate ale Comisiei. Rolul central al

DGM îl constiuie ini ierea de noi acte legislative în domeniu i supravegherea aplic rii legisla iei adoptate la nivel comunitar în statele membre. În acest scop, misiunea asumat de c tre DGM const în:

- men inerea i ameliorarea calit ii vie ii printr-un înalt nivel de protec ie a resurselor

naturale, o evaluare i o gestiune eficace a riscurilor, precum i aplicarea în timp util a legisla iei

comunitare; - favorizarea utiliz rii eficace a resurselor în produc ia, consumul i eliminarea

de eurilor;

- integrarea obiectivelor de mediu în alte domenii ale politicilor comunitare;

- promovarea în UE a cre terii care s ia în considerare nevoile economice, sociale i

de mediu atât ale cet enilor de ast zi, cât i ale genera iilor viitoare;

- contribu ia la g sirea de solu ii la problemele globale de mediu, în special legate de

schimb rile climatice i de conservarea biodiversit ii la nivel interna ional;

- promovarea unei abord ri multisectoriale a problemelor de mediu, cu participarea

tuturor p r ilor implicate la o informare mai eficace i la o mai bun protec ie a mediului.

Dup ce este adoptat , legisla ia de mediu devine obligatorie în toate statele membre, cu posibilitatea unor clauze de salvgardare, a unor derog ri temporare i a unor perioade de tranzi ie(în cazul noilor state membre), iar Comisia supravegheaz aplicarea legisla iei, beneficiind de sprijinul Cur ii Europene de Justi ie care poate fi sesizat dac statele membre sau agen iieconomici nu respect acquis-ul comunitar.

Direc ia General pentru Mediu are, de asemenea, responsabilitatea reprezent rii Uniunii la nivel interna ional i urm re te integrarea considerentelor de mediu în politicile externe.

Page 45: Politici Europene

47

În adoptarea legisla iei de mediu, rolul apar ine celor dou institu ii de decizie politic în Uniune, Consiliul i Parlamentul, conform procedurilor stabilite prin articolul 175 al Tratatului consolidat CE. Pentru cazul general, se aplic procedura de co-decizie, la nivelul Consiliului aplicându-se votul cu majoritate calificat . Pentru dispozi ii de natur fiscal , m suri privind amenajarea teritoriului, gestiunea cantitativ a resurselor hidraulice, afectarea solurilor (cu excep ia gestiunii de eurilor) i pentru cele afectând sensibil accesul la resursele energetice ale

rilor membre, Consiliul voteaz în condi ii de unanimitate, la propunerea Comisiei în cadrul

procedurii de cooperare (prin consultarea Parlamentului, a Comitetului Economic i Social i a Comitetului Regiunilor). La nivelul Consiliului deciziile se iau în Consiliul Mini trilor Mediului, iar la nivelul Parlamentului European a fost înfiin at în 1973 Comitetul pentru Mediu (în prezent, Comitetul pentru Mediu, S n tate Public i Siguran Alimentar ), responsabil pentru ini iativele legislative privind protec ia mediului i protec ia consumatorului.

În elaborarea propunerilor legislative i în adoptarea acestora, Comisia, Consiliul iParlamentul se sprijin pe avizele i recomand rile celor dou institu ii complementare, cu rol consultativ, Comitetul economic i social i Comitetul Regiunilor care asigur implicarea autorit ilor regionale i locale în procesul de decizie la nivel comunitar. Un rol cheie în acest proces de consultare revine i Agen iei Europene pentru Mediu.

Agen ia European de Mediu a fost creat în 1990, are sediul la Copenhaga (Danemarca) i a devenit opera ional începând cu 1994. AEM este principalul organism european care asigur colectarea, prelucrarea i furnizarea de informa ii privind mediul ambiant diferi ilor actori publici i priva i în scopul promov rii dezvolt rii durabile. Ac iunea AEM const ,în principal, din:

- coordonarea re elei Eionet –Re eaua European de Informare i Observare în Domeniul Mediului, format din peste 600 de organiza ii;

- colectarea i analiza informa iilor de mediu provenind de la serviciile Comisiei, ale

rilor Spa iului Economic European, ale organiza iilor, conven iilor i acordurilor

interna ionale;

- elaborarea i furnizarea de rapoarte i studii necesare fundament rii politicilor

europene;- promovarea celor mai bune practici în domeniul tehnologiilor i al protec iei mediului; - acordarea de informa ii i consilierea agen ilor economici i a publicului larg.Strategia AEM se încadreaz în liniile strategice ale PAM6 i i-a stabilit patru arii

tematice: schimb rile climatice, reducerea biodiversit ii/limitarea schimb rilor spa iale, protec ias n t ii umane i calitatea vie ii, utilizarea i gestiunea resurselor naturale i a de eurilor. Sectoarele prioritare sunt: agricultura, produsele chimice, energia, transporturile, dezvoltarea iplanificarea teritorial , aspectele interna ionale.

De i nu este direct implicat în procesul de decizie, comunic rile i rapoartele sale asupra situa iei mediului joac un rol esen ial în adoptarea noilor strategii i m suri de protec ie a mediului la nivel comunitar i fundamenteaz majoritatea deciziilor Comisiei în aceast direc ie.

Priorit ile AEM pentru urm torii 5 ani sunt:- evaluarea realiz rilor în aplicarea PAM6, a atingerii obiectivelor procesului de la

Cardiff, a Strategiei de la Lisabona i a Strategiei de Dezvoltare Durabil ;- sus inerea procesului de extindere i a supravegherii impactului acestuia în domeniul

mediului; - elaborarea de rapoarte de progres în domeniul protec iei mediului; - evalu ri sectoriale în transport, agricultur i energie, cu difuzarea exemplelor de bune

practici i elaborarea unei metodologii i a unor recomand ri pentru armonizarea datelor statistice de mediu;

- analiza eficacit ii politicilor europene din perspectiva impactului asupra mediului; - identificarea i promovarea de studii în probleme emergente de mediu: eco-tehnologiile,

OMG;- elaborarea de scenarii i studii prospective privind evolu ia mediului în Europa12.

12 AEM (2004), p. 8-16.

Page 46: Politici Europene

48

F r s fie direct implicat în procesul de decizie, comunic rile i rapoartele AEM asupra situa iei mediului joac un rol esen ial în adoptarea noilor strategii i în fundamentarea propunerilor legislative ale Comisiei.

Ac iunea comunitar a fost definit i s-a concretizat prin mai multe planuri de ac iune pentru mediu (PAM) care s-au derulat succesiv începând cu 1973 i care reflect evolu iaconcep iei (a „filozofiei”) i a strategiei europene în domeniul protec iei mediului.

Page 47: Politici Europene

49

3. Obiectivele, principiile i instrumentele politicii de mediu

În procesul dezvolt rii institu ionale a politicii de mediu, Uniunea a parcurs un drum foarte lung, nu tocmai linear i caracterizat deseori de indecizie. Rezultatul s-a constituit îns nu atât într-o politic unde Comunitatea î i asum foarte multe responsabilit i, ci mai curând, într-o politic având impact major asupra definirii i aplic rii strategiilor europene i a politicilor comunitare i na ionale. Evolu ia tratatelor a dus, de asemenea, la fixarea obiectivelor iprincipiilor PEM care s-au transpus în diferitele planuri de ac iune pentru mediu.

3.1. Obiective i principii

Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene au fost stabilite prin contribu ia Actului Unic European i a Tratatului de la Maastricht. Conform articolului 174, sub rezerva implic rii Comunit ii cu respectarea strict a principiului subsidiarit ii, obiectivele comunitare în domeniul mediului sunt:

- conservarea, protec ia i îmbun t irea calit ii mediului;

- protec ia s n t ii umane;

- utilizarea prudent i ra ional a resurselor naturale;

- promovarea de m suri la nivel interna ional în vederea trat rii problemelor regionale

i globale de mediu.Stabilirea acestor obiective comune nu prejudiciaz îns rolul statelor membre. Mediul

ine de domeniul competen elor împ r ite, iar statele membre î i p streaz competen ele în materie de elaborare, aplicare i finan are a politicilor de mediu; ac iunile comunitare sunt complementare, cu rol, pe de o parte de asigurare a cadrului european de armonizare-coordonare a politicilor na ionale i, pe de alt parte, de sus inere a politicilor statelor membre i de poten are a impactului acestora.

Principiile folosite în elaborarea i aplicarea politicii europene de mediu s-au conturat treptat, în procesul dezvolt rii institu ionale a PEM i a aplic rii diferitelor programe comunitare de ac iune (a se vedea mai jos). Conform Cartei Albe privind responsabilitatea la nivelul mediului (2000), principiile actuale în aplicarea PEM sunt:

- principiul responsabilit ii (numit i „poluatorul pl te te”) are în vedere suportarea de c tre poluator a cheltuielilor legate de m surile de combatere a polu rii stabilite de autorit ilepublice; principiul asigur internalizarea costurilor de mediu (de poluare) la nivelul agen ilor economici i î i are originea în teoria externalit ilor;

- principiul ac iunii preventive: se bazeaz pe regula general c „este mai bine s previi

decât s comba i”; aplicarea principiului presupune ca orice decizie de produc ie sau legat de noi proiecte de investi ii s se raporteze la impactul de mediu anticipat;

- principiul precau iei: presupune c , în absen a unei certitudini cu privire la rela ia cauz -efect între o ac iune i impactul asupra mediului, dac o evaluare tiin ific ofer suficiente argumente privind un posibil impact negativ pentru mediu sau s n tate, trebuiesc luate m suri de siguran ; în aplicarea acestui principiu i a celui anterior, un rol esen ial revine asum rii responsabilit ii sociale de c tre agen ii economici publici i priva i.

- principiul corec iei, cu prioritate la surs , constând în obliga ia poluatorilor de a lua m surile necesare pentru înl turarea efectelor polu rii;

- principiul proximit ii: are drept scop încurajarea comunit ilor locale în asumarea responsabilit ilor pentru de eurile i poluarea produs ; principiul are la baz ideea c în protec iamediului responsabilitatea primar revine nivelelor inferioare de decizie;

- principiul protec iei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE surm reasc atingerea unui nivel înalt de protec ie (ac iunea Comunit ii trebuie s asigure eficien a politicilor de mediu în spa iul european i nu numai);

Page 48: Politici Europene

50

- principiul integr rii: presupune ca obiectivele de mediu s fie luate în considerare în elaborarea i aplicarea tuturor politicilor europene care au un impact asupra mediului13.

Complementar principiilor specifice politicii de mediu, pot fi men ionate i o serie de principii generale cu rol important în elaborarea i aplicarea PEM:

- principiul eficien ei, conform c ruia i adoptarea unei legi de mediu trebuie subordonat raportului cost – beneficiu, cu luarea în considerare a costului de oportunitate;

- principiul subsidiarit ii, a ezat la baza func ion rii sistemului institu ional comunitar. În politica de mediu, responsabilitatea principal revine statelor membre, Comunitatea intervenind doar în m sura în care ac iunea la nivel comunitar este mai eficient ;

- principiul transparen ei presupune dezvoltarea unui sistem eficace de analiz iinformare asupra consecin elor ac iunii diver ilor actori economici i asupra politicilor adoptate la nivel comunitar i în statele membre;

- principiul inform rii, conform c ruia cet enii au dreptul s ob in în orice moment informa ii privind calitatea mediului i s participe la procesul decizional;

- principiul coeren ei presupune dezvoltarea unor mecanisme de coordonare/armonizare între politicile europene, pe orizontal , între diversele politici sectorile i pe vertical , între deciziile luate la nivel comunitar, na ional, regional, local, în a a fel încât s se asigure complementaritatea instrumentelor i generarea de sinergii în realizarea obiectivelor de mediu;

- principiul cooper rii. În aplicarea competen elor de mediu, Comunitatea i statele membre coopereaz cu rile ter e i cu organiza iile interna ionale. Principiul are la baz ideea cprotec ia mediului nu poate fi realizat doar în context intern (având în vedere externalit ile de mediu care dep esc grani ele Uniunii) i c trebuiesc luate în considerare interesele specifice ale

rilor în curs de dezvoltare. Uniunea joac un rol important în negocierea i ac iunea în domeniul protec iei mediului la nivel interna ional, luând parte la toate dosarele majore. Conform Concluziilor Consiliului European de la Barcelona din 2002, parteneriatul global în materie de protec ie a mediului, cu un rol special acordat politicii de cooperare cu rile în dezvoltare, trebuie s urm reasc urm toarele obiective strategice: limitarea schimb rilor climaterice, în special prin respectarea angajamentelor Protocolului de la Kyoto i prin reducerea emisiilor de gaze; limitarea impactului negativ de mediu asupra s n t ii; gestionarea responsabil a resurselor, conservarea iameliorarea biodiversit ii, limitarea impactului negativ al transporturilor asupra mediului; diminuarea decalajelor de dezvoltare, combaterea s r ciei. Se poate observa i în strategia externaceea i abordare integrat a problemelor de mediu, prin corelare cu obiectivele economice isociale;

- principiul coeziunii. Coeziunea reprezint în Uniunea European , ca i mediul, un element de condi ionalitate în adoptarea i aplicarea politicilor la toate nivelurile, fiind o component obligatorie a strategiei europene de dezvoltare durabil . Prin urmare, PEM este i ea subordonat obiectivului de coeziune. Articolul 174/3 al CE (versiunea consolidat ) stabile te cîn elaborarea politicii sale de mediu, Comunitatea ine cont de condi iile specifice din diversele regiuni ale rilor membre, de avantajele i costurile ce rezult din aplicarea sau din absen aac iunilor de mediu i de necesitatea dezvolt rii economice i sociale echilibrate a regiunilor i a ansamblului Comunit ii. În acest sens, Tratatul prevede posibilitatea unor derog ri temporare pentru statele aflate în dificultate de aplicare a legisla iei comunitare, precum i sprijin financiar prin Fondul de coeziune.

Principale evolu ii la nivelul principiilor în aplicarea politicii de mediu la nivel comunitar sunt:

- trecerea de la abordarea ex-post la abordarea ex-ante;

- orientarea c tre acordarea de prioritate principiilor de preven ie i precau ie,

principiului „poluator – pl titor” (la mod în primii ani de aplicare a PEM,) revenindu-i mai

curând rolul de responsabilizare decât cel de asigurare a protec iei mediului;

13 Institutul European din România, (2000), p. 10.

Page 49: Politici Europene

51

- trecerea de la o abordare sectorial la o abordare orizontal (protec ia mediului ca

principiu de integrare, cu subordonarea elabor rii tuturor politicilor europene, indiferent de

nivelul i domeniul adopt rii, considerentelor de mediu);

- includerea protec iei mediului în categoria obiectivelor strategice (art. 2 al Tratatului

Uniunii Europene);

- cre terea rolului indivizilor, atât în calitate de produc tori, cât i în calitate de

consumatori, prin implicarea în actele decizionale, orientarea c tre modificarea atitudinilor,

educa ie, responsabilizare social ;

- cre terea dimensiunii externe, ca urmare a con tientiz rii necesit ii ac iunii la nivel

global în rezolvarea problemelor de mediu.

3.2. Sistemul instrumentelor PEM

Una dintre func iile principale ale programelor de ac iune pentru mediu a constituit-o elaborarea i sistematizarea unui sistem eficace de instrumente pentru realizarea obiectivelor de mediu. Subordonate principiilor adoptate în cadrul PEM, instrumentele s-au structurat treptat, printr-un efort de sistematizare al Comisiei Europene, pe urm toarele categorii: instrumente de

reglementare, instrumente axate pe pia (economice i financiare i mecanisme de suport financiar, instrumente orizontale de sprijin

14.

A. Instrumente de reglementare Rolul instrumentelor de reglementare este de a stabili cadrul legal al politicii comunitare i

este format din cele peste 200 de componente ale acquis-ului comunitar (regulamente, directive, decizii) care transpun în cadru legislativ strategiile, programele i planurile de ac iune ale Uniunii. Fiind o politic de tip comunitar i nu comun, în care rolul predominant de decizie iresponsabilitatea principal apar in statelor membre, instrumentul legislativ cel mai frecvent utilizat este directiva.

B. Instrumente axate pe piaÎn categoria instrumentelor axate pe pia poate fi inclus orice instrument economic, tehnic

sau de natur financiar care are un impact asupra costurilor i profiturilor rezultate din ac iunilealternative aflate la dispozi ia agen ilor economici, în scopul modific rii comportamentelor de produc ie i de consum în conformitate cu obiectivele de mediu; mai simplu spus, au rolul de a integra considerentele ecologice în strategiile de întreprindere i în alegerea consumatorului. Instrumentele axate pe pia au la baz doctrina economiei sociale de pia , conform c reia pie ele sunt imperfecte i interven ia public are rolul de a corecta aceste imperfec iuni (în cazul de fa ,externalit ile de mediu), pentru maximizarea bun st rii sociale. Avantajul principal al acestor instrumente, comparativ, spre exemplu, cu instrumentele administrative i de control, ine de adaptarea politicii de mediu la exigen ele economiei de pia , respectiv subordonarea principiilor liberei concuren e i a eficien ei. For a de ac iune a acestor instrumente ine de m sura în care se stabile te o rela ie clar de antrenare între comportamentele durabile i cre terea surplusului de consum i de produc ie.

În utilizarea instrumentelor axate pe pia , Comunitatea urm re te prioritar urm toareleaspecte specifice15:

- asigurarea compatibilit ii ecologice; - identificarea obstacolelor în introducerea instrumentelor economice i propunerea de

solu ii;- recurgerea la taxele de mediu; - identificarea ajutoarelor publice care sus in sau promoveaz comportamente non-

durabile de produc ie i de consum, pentru a fi eliminate;

14 Conform PAM5. 15 Decizie Conform Deciziei 2179 din 1998 a Parlamentului european i a Consiliului, p. 6.

Page 50: Politici Europene

52

- promovarea adopt rii în statele membre a conceptului de responsabilitate de mediu; - utilizarea acordurilor voluntare de mediu, cu respectarea principiilor economiei de

pia ;- încurajarea utiliz rii instrumentelor fiscale pentru a atinge obiectivele de protec ie a

mediului în corela ie cu obiectivele economice generale ale Comunit ii (cre tere, ocupare, competitivitate).

Prin programul al cincilea pentru mediu, au fost stabilite urm toarele categorii de instrumente bazate pe pia :

a) taxe i impozite, grupate în dou categorii: de emisie (deversare de poluan i, zgomot) ipe produs; au rolul de a folosi fiscalitatea în modificarea comportamentelor agen ilor economici, responsabilitatea aplic rii lor revine statelor membre i constituie venituri la bugetele na ionale. Comunitatea are rolul de a stabili cadrul juridic pentru utilizarea taxelor i impozitelor16, de a evalua eficacitatea sistemelor de eco-fiscalitate aplicate în rile membre, de a analiza impactul acestora asupra pie ei interne i asupra competitivit ii economiei europene, de a crea baze de date la nivelul Uniunii.

b) facilit ile i deducerile fiscale, cu rolul de a încuraja sistemele durabile de produc ie ieco-produsele;

c) subven iile publice, directe i indirecte. Comisia a adoptat un cadru pentru utilizarea acestor instrumente în scopul garant rii compatibilit ii lor cu principiul „poluatorul pl te te” icu func ionarea pie ei interne; o categorie special de ajutoare publice cu rol în cre tere o constituie facilit ile fiscale, folosite pentru a promova investi iile „curate”;

d) auditul de mediu, pentru a promova introducerea unui management intern asupra performan elor în domeniul protec iei mediului i al utiliz rii resurselor naturale. Sistemul este bazat pe voluntariat i are rolul de a oferi vizibilitate atitudinilor pro-active ale firmelor în direc iaasum rii responsabilit ii ecologice.

În acest scop, Uniunea a lansat în 1993 pentru sectorul industrial Sistemul Financiar de Management i Audit al Mediului17 (EMAS), cu rolul de a stimula firmele s adopte un „management ecologic” prin integrarea considerentelor de mediu în strategiile de întreprindere, evaluarea periodic a performan elor lor în domeniul protec iei mediului i informarea publicasupra acestor performan e printr-o declara ie de mediu. Aderarea la sistem este confirmat prin atribuirea unui logo ce poate fi folosit în declara iile publice, în antet i în reclamele publicitare ale produselor, serviciilor sau activit ilor, f r îns s poat fi aplicat pe produse sau pe ambalaje. Din 2001, sistemul EMAS a fost extins la toate sectoarele economice, inclusiv în administra iile publice i la nivelul Comisiei Europene.

Un rol esen ial în aplicarea instrumentelor de pia îl are stabilirea pre ului corect.Evaluarea pre ului real al resurselor i al impactului de mediu al comportamentelor

agen ilor economici presupune o perspectiv pe termen lung ce scap jocului pie ei libere. Or, pre ul de pia trebuie s reflecte costul real pentru societate, incluzând costurile de mediu. În concep ie european , autoritatea public are responsabilitatea de a se implica în evaluarea acestui cost, în a a fel încât impactul de mediu s poat fi luat în considerare în adoptarea deciziilor agen ilor economici. Pentru a veni în sprijinul stabilirii „pre ului corect”, implicarea Comunit iivizeaz :

- evaluarea stocului de resurse naturale i de mediu în termeni economici; - dezvoltarea unor indicatori ai resurselor regenerabile care s stabileasc rata de

refacere a stocului de resurse; - adaptarea sistemului de indicatori macroeconomici pentru a integra impactul ac iunii

umane asupra mediului i resurselor naturale (în acest sens Comunitatea a adoptat deja indicatorii dezvolt rii durabile i a integrat indicatorii de mediu în sistemul indicatorilor structurali);

16 Cadrul juridic european al utiliz rii eco-fiscalit ii este stabilit prin Comunicarea Comisiei „Communication sur les impôts, taxes et redevances environnementaux dans le marché unique”, COM(97) 9 final din 26.03.1997. 17 În englez , Eco-Management and Audit Scheme – EMAS.

Page 51: Politici Europene

53

- elaborarea de metodologii i recomand ri pentru dezvoltarea i aplicarea analizelor cost-beneficiu incluzând considerente de mediu;

- redefinirea conceptelor i procedurilor în sistemele de contabilitate pentru a putea permite evaluarea i înregistrarea consumului resurselor de mediu ca parte a pre ului de pia .

De asemenea, pentru a asigura integrarea considerentelor de mediu în comportamentele agen ilor economici, o serie de instrumente adoptate de c tre Comisie au rolul de a ameliora informa ia i transparen a pie ei i de a promova dezvoltarea eco-pie elor, considerate instrumente tehnice:

a) Etichetele ecologice18

(sau denominarea „eco”)

Sistemul este bazat pe voluntariat, face parte din categoria instrumentelor de promovare a responsabilit ii sociale a întreprinderilor i a fost lansat în 1992. Rolul eco-etichetelor este acela de a asigura vizibilitatea produselor care îndeplinesc o serie de criterii de mediu fixate de c tre Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco. Produsele integrate în sistem primesc, de regul pentru o perioad de 3 ani, un logo specific reprezentând o margaret ; analiza se face pe toat durata ciclului de via al produselor, în baza unui caiet de sarcini.

b) Acordurile Voluntare de Mediu Acordurile Voluntare de Mediu (AVM) func ioneaz ca instrument al politicilor de mediu

în UE din 1996, anul 2002 ad ugând un cadru de reglementare pentru acorduri la nivel comunitar19.

Acordurile voluntare pot fi ini iate de c tre p r ile interesate (atât în domenii unde Comunitatea legifereaz , cât i în domenii de interes specific) sau de c tre Comisie. Ele reprezint , în sintez , practici de auto-reglementare (sunt voluntare), o form de co-reglementare în domenii de interes legate de protec ia mediului.

Avantajele AVM in de: promovarea unei atitudini anticipative, g sirea de solu ii adaptate problemelor specifice, realizarea mai rapid a obiectivelor de mediu. Comunitatea acordprioritate utiliz rii acordurilor voluntare în aplicarea PIP, gestiunea de eurilor i schimb rileclimatice.

c)Prevenirea i Reducerea Integrat a Polu rii (sistemul IPPC) Programul a fost lansat în 1996 i are drept scop s sus in promovarea i reducerea

polu rii generat de activit i, în principal, din domeniul energetic, al produc iei i transform rii metalelor, al industriei chimice, al industriei mineralelor i al gestion rii de eurilor. M surile vizate urm resc reducerea emisiilor în aer, ap , sol i gestionarea de eurilor, pentru a asigura un nivel ridicat de protec ie al mediului.

d) Politica Integrat a Produselor (sistemul PIP)20

Prin Politica Integrat a Produselor, lansat în 2003, Comunitatea urm re te s promoveze dezvoltarea eco-pie elor. Politica are la baz ideea c orice produs sau serviciu are un impact asupra mediului, fie prin modul de produc ie, fie prin consum sau eliminare, provocarea majorinând de combinarea între obiectivul amelior rii stilului de via i a bun st rii (condi ionate de

consum), cu obiectivul protec iei mediului. Comunicarea Comisiei din iunie 2003 asupra PIP precizeaz c în aplicarea politicii vor fi privilegiate dou direc ii de ac iune: stabilirea de condi iigenerale pentru ameliorarea integr rii ecologice în ciclul de via al produselor i concentrarea pe produsele cu cel mai ridicat poten ial din punct de vedere ecologic.

Sistemul este axat pe trei etape ale procesului de decizie care condi ioneaz impactul de mediu al ciclului de via al produselor, respectiv: aplicarea principiului „poluator–pl titor” în fixarea pre ului produselor, alegerea consumatorului i concep ia ecologic a produselor.

Ca instrumente în aplicarea strategiei, sunt avute în vedere:- crearea cadrului economic i juridic necesar (utilizarea taxelor i a subven iilor, a

sistemului de eco-etichetare, a acordurilor voluntare, reglementarea pie elor publice);

18 În englez , European Union Eco-Labelling Board.19 A se vedea [COM (2002)] 412 final.20 A se vedea „Green Paper of 7 February 2001 on integrated product policy” [COM(2001)68 final] i „Communication from the Commission to the Council and the European Parliament – Integrated Product Policy – Building on Environmental Life-Cycle Thinking” [COM(2003)302 final ], din iunie 2003.

Page 52: Politici Europene

54

- promovarea unei reflec ii asupra ciclului de via al produselor (informare, integrarea produselor în sisteme de eco-management);

- transmiterea de informa ii c tre consumatori; - sus inerea de proiecte pilot, studii asupra pie elor publice ecologice, rapoarte de

analiz .Programul se va baza, de asemenea, pe voluntariat, urm rind s ac ioneze la nivelul

comportamentelor de consum i de produc ie i va reprezenta un instrument cheie pentru o mai bun adaptare a politicii europene de mediu la exigen ele pie ei libere.

e) Criteriile aplicabile inspec iilor de mediu în statele membre au fost create pentru a asigura conformitatea cu legisla ia de mediu a UE i aplicarea uniform a acesteia. Criteriile presupun condi ii minime privind organizarea, desf urarea, evaluarea i publicarea rezultatelor inspec iilor de mediu.

f) Sistemul de evaluare a efectelor proiectelor publice i private asupra mediului a fost adoptat prin Directiva 85/337 EEC din 1985 i are ca scop aplicarea principiului integr rii în elaborarea i aplicarea proiectelor i programelor dintr-un num r foarte larg de domenii: planificare teritorial i utilizarea terenurilor, industrie, transport i telecomunica ii, energie, agricultur , silvicultur , pescuit i turism, managementul apei, gestionarea de eurilor. Evalu rile recente ale Comisiei apreciaz c sistemul are un impact limitat, rezultatele lui fiind condi ionatede asumarea responsabilit ii ecologice la toate nivelurile i de c tre to i actorii implica i, publici i priva i.

C. Mecanisme de suport financiar Principalele instrumente de sprijin financiar comunitar în aplicarea PEM în statele membre

sunt:a) Programul LIFE

21 – Instrumentul Financiar Comunitar pentru Mediu

Programul LIFE a fost creat în 1992, este folosit exclusiv în aplicarea PEM i include trei arii tematice: mediu, natur i ri ter e.

Obiectivele generale ale programului sunt: - definirea i promovarea unor modele de produc ie i de consum în conformitate cu

principiile dezvolt rii durabile; - promovarea exemplelor de bun practic ;- sus inerea proiectelor pilot, a inform rii orizontale, a educa iei i form rii profesionale; - dezvoltarea i ameliorarea competen elor structurilor administrative; - sus inerea integr rii mediului în alte politici i asigurarea coordon rii diverselor

instrumente i proceduri cu impact asupra protec iei mediului. Componenta Mediu finan eaz în propor ie de 30-50% proiecte ce promoveaz metode i

tehnici inovatoare i care pot contribui la reducerea impactului negativ asupra mediului; componenta Natur contribuie cu 50-70% la finan area proiectelor de conservare i ameliorare a biodiversit ii, inclusiv prin sprijinirea re elei Natura 2000, iar componenta ri Ter e finan eazcu maxim 70% programe pentru crearea structurilor administrative i aplicarea de politici de mediu în ri din Zona Mediteranean i zona M rii Baltice.

Perspectivele financiare 2007/2013 [COM(2004)101], înt resc dimensiunea de mediu a finan rii comunitare specifice; obiectivele de mediu vor fi integrate în domeniile prioritare i vor fi finan ate, în principal, prin ariile tematice „Cre tere durabil ”, „Management durabil i protec iaresurselor naturale” i „Uniunea European ca partener global”. În acest scop, Comisia a propus un nou program LIFE+ „Instrumentul financiar pentru mediu: promovarea unei Uniuni Europene durabile”, cu rolul de a contribui la dezvoltarea, aplicarea, monitorizarea, evaluarea icomunicarea în politica i în dreptul comunitar de mediu. Programul va sus ine în special aplicarea PAM6 prin finan area activit ilor care vor confirma valoare ad ugat comunitar i vor

21 În englez , Community Financial Instrument for the Environment.

Page 53: Politici Europene

55

genera efecte de multiplicare, urm rind dou axe prioritare: „Implementare i guvernanecologic ” i „Informare i comunicare”22.

b) Sistemul Fondurilor Structurale Sistemul fondurilor structurale (Fondul European de Dezvoltare Regional , Fondul Social

European, Fondul European de Orientare i Garantare Agricol - sec iunea Orientare) reprezint în prezent aproximativ 35% din bugetul comunitar, cu tendin de cre tere). Dup 1992, fondurile sunt tot mai mult corelate cu obiectivele politicii de mediu, atât prin finan area unor programe specifice, cât i prin integrarea considerentelor de mediu în implementarea diferitelor proiecte. Sistemul finan eaz ac iuni extrem de diverse, de la proiecte de anvergur (spre exemplu, de ameliorare a calit ii mediului, dezvoltarea infrastructurii), pân la proiecte de finan are a Organiza iilor Non – Guvernamentale sau a IMM. În prezent, 16,5% din FEDER i 50% din Fondul de Coeziune finan eaz direct programe de mediu. În plus, contribu ia fondurilor structurale la protec ia mediului trebuie evaluat i prin impactul indirect pe care îl produce, prin ameliorarea condi iilor economice i sociale în regiunile relativ slab dezvoltate. Pe viitor se anticipeaz o înt rire a condi ionalit ii de mediu în utilizarea fondurilor structurale, prin aplicarea principiului integr rii.

c) Fondul de Coeziune (FC) Prin FC, Comunitatea acord sprijin financiar statelor membre cu PIB/locuitor mai mic de

90% din media comunitar pentru proiecte în domeniul mediului i al re elelor de transport. d) Sistemul de credite al B ncii Europene de Investi ii (BEI) Protec ia mediului constituie un important criteriu de selec ie a proiectelor finan ate de

c tre BEI, începând cu 198323. În anii ’90, BEI a acordat credite de milioane de Euros pentru proiecte în domeniul trat rii apelor, gestiunii de eurilor, conserv rii urbane i reducerii polu rii. Pentru proiecte de mediu, împrumuturile pe termen lung pot s acopere pân la 50% din costul investi iei. Priorit ile în finan area BEI sunt: ameliorarea calit ii apei i aerului, mediul urban (în special, re elele de transport), protec ia s n t ii, economisirea energiei i surse alternative de energie, gestionarea de eurilor.

e) Programul „NATURA 2000” F r a dispune în prezent de un fond propriu, Re eaua NATURA 2000 are totu i un rol

catalizator în finan area biodiversit ii în spa iul intra-comunitar. Re eaua include în prezent peste 18.000 de zone protejate, cu valoare ecologic ridicat , acoperind aproximativ 17% din suprafa aEU15. Finan area este asigurat prin LIFE Natur , prin fondurile structurale i prin Fondul de coeziune, dar se estimeaz crearea unui instrument financiar propriu.

f) Programul de promovare a ONG-urilor active în domeniul mediului Programul reprezint un instrument financiar de promovare a ini iativelor societ ii civile

în aplicarea politicii europene de mediu. Comunitatea finan eaz în propor ie de 70% (80% pentru statele candidate) proiecte axate în principal pe priorit ile PAM6.

D. Instrumente orizontale de sprijin Instrumentele orizontale de sprijin sunt complementare celorlalte instrumente i au rolul

de a promova o mai bun cunoa tere în domeniul mediului i de a crea un context favorabil dezvolt rii durabile. Principalele instrumente orizontale folosite la nivel comunitar sunt: dezvoltarea i ameliorarea permanent a datelor statistice privind mediul i biodiversitatea;dezvoltarea tehnologic i cercetarea tiin ific ; planificarea sectorial i spa ial ; informarea

public i educa ia; educa ia i formarea profesional .

Analiza în dinamic a sistemului instrumentelor politicilor de mediu reflect preocuparea Uniunii de adaptare a politicii de mediu la principiile economiei de pia , cu mutarea accentului dinspre instrumentele de comand i control c tre cele axate pe pia , prin ac iuni de integrare a considerentelor ecologice în comportamentele de produc ie i de consum.

22 Pentru detalii, a se vedea CEE (2004), “Proposal for a Regulation of the european parliament and of the council Concerning the financial instrument for the environment (life +), Com(2004) 621 final. 23 În 1983, a fost adoptat declara ia privind Politicile de Mediu i Procedurile de Corelare cu Dezvoltarea Economic .

Page 54: Politici Europene

56

4. Programele europene de ac iune, realiz ri i perspective

Politica de mediu a Uniunii Europene s-a dezvoltat prin 6 Programe de Ac iune pentru

Mediu, care reprezint o combina ie de abordare strategic i planuri de ac iune, într-o concep iecare a evoluat de la tratarea sectorial a problemelor de mediu c tre o abordare integrat în cadrul modelului dezvolt rii durabile.

4.1. Programele de Ac iune pentru Mediu, între abordarea sectorial i strategia dezvolt riidurabile

Primul program a fost adoptat de Consiliul European în 1972 i acoper perioada 1973-1976. El reflect o abordare sectorial i a definit principiile politicii comunitare de mediu care s-au reg sit i în programelor ulterioare, inclusiv principiul prevenirii polu rii aflat la baza celui de-al patrulea program, elaborat cu 15 ani mai târziu. De asemenea, programul a inclus o serie de alte elemente cheie care au stabilit în anii ‘90 cadrul strategiei europene de dezvoltare durabil :

- condi ionalitatea de mediu în deciziile privind noile proiecte, în mod preventiv,

înc din faza de proiectare;

- aplicarea principiului „poluator-pl titor”;

- reducerea exploat rii resurselor naturale acolo unde provoac dezechilibre

majore;

- principiul responsabilit ii de mediu (de aici, necesitatea educa iei i a

dezvolt rii „con tiin ei ecologice”);

- aplicarea subsidiarit ii, cu asigurarea coeren ei între politicile na ionale i

programele comunitare într-o abordare strategic pe termen lung;

- principiul inform rii;

- dezvoltarea cercet rii;

- principiul izol rii na ionale a efectelor de poluare;

- principiul cooper rii pentru a asigura contextul favorabil externaliz rii

ac iunilor comunitare în domeniul protec iei mediului;

- luarea în calcul i a intereselor rilor în curs de dezvoltare.

Al doilea program de ac iune, elaborat pentru perioada 1977-1981 a continuat pe aceea ilinie a abord rii sectoriale introdus de primul program, f r s aduc elemente de progres în dezvoltarea unei politici eficace de mediu la nivel comunitar, cu aplica ie orizontal .

Primele evolu ii calitative din aceast perspectiv au venit prin PAM3, definit pentru perioada 1982-1986 i au constat, în principal, în definirea unei strategii generale de protejare a mediului i a resurselor naturale, cu accent pe prevenire în loc de control i în încercarea de a integra obiectivele de mediu în celelalte politici comunitare. Op iunea pentru asumarea unor responsabilit i clare la nivel comunitar i pentru o abordare orizontal a problemelor de mediu a devenit, îns , mult mai clar prin PAM4 (1987-1992) care a venit în direc ia aplic rii prevederilor Actului Unic European. Dar, contribu ia major al celui de-al patrulea program la evolu iapoliticilor comunitare, în particular, dar i la evolu ia modelului european de integrare, în general, o constituie muta ia ideologic pe care o introduce i care avea s duc spre includerea în Tratatul de la Amsterdam a conceptului de dezvoltare durabil . Filozofia central a PAM4 este ideea cprotec ia mediului nu intr în conflict cu obiectivele economice, ci, dimpotriv , poate constitui un instrument de ameliorare a performan ei i competitivit ii economice, o precondi ie esen ialpentru cre tere i dezvoltare24. Adoptarea acestei noi concep ii la nivelul Comisiei a determinat ca în dezvolt rile ulterioare în materie de strategie a UE s se încerce corelarea i inter-condi ionalitatea între obiectivele economice, cele sociale i cele de mediu.

Prin al 5-lea Program de Actiune pentru Mediu (1993-2000), numit „C tre o dezvoltare durabil ’’, politica de mediu a fost integrat în strategia integratoare a dezvolt rii durabile.

24 Baker, S., (1997), p. 94.

Page 55: Politici Europene

57

Programul a fost preg tit în paralel cu lucr rile Confern ei de la Rio (1992) i a lans rii Agendei 21, ca prim angajament al Comunit ii în direc ia asum rii modelului dezvolt rii durabile.

Programul a fost, probabil, consecin a direct a public rii în 1992 de c tre Comisie a primului raport cu privire la starea mediului în Uniune. Conform evalu rilor Comisiei, starea mediului în rile europene înregistra o degradare constant , iar programele comunitare de pânatunci nu fuseser în m sur s ofere solu ii i s sprijine rile membre în dezvoltarea politicilor de mediu. Con inutul PAM5 a fost stabilit, prin urmare, pornind de la principalele probleme de mediu constatate în spa iul comunitar (schimb rile climatice, acidificarea i calitatea aerului, mediul urban, zonele de coast , gestionarea de eurilor, gestionarea resurselor de ap , protec ia naturii i biodiversitatea) i de la limitele programelor anterioare.

Prioritatea în programul al cincilea de ac iune a fost acordat aplic rii a dou principiimajore:

- trecerea de la ac iunea tradi ional ex-post (cu accent pe instrumente de

comand i de control) la ac iunea ex-ante bazat pe prevenire i precau ie, cu

responsabilizarea tuturor actorilor ale c ror ac iuni pot avea impact asupra mediului;

- integrarea considerentelor de mediu în politicile sectoriale, într-o abordare

strategic pe termen lung promovând intercondi ionalitatea între protec ia mediului,

obiectivele economice i cele sociale. Ac iunea Comunit ii în direc ia promov rii noului model al dezvolt rii durabil, cu

respectarea principiului subsidiarit ii, s-a orientat c tre: - men inerea calit ii vie ii;

- conservarea accesului permanent la resursele naturale;

- încetinirea i stoparea procesului de degradare a mediului [COM(92)23 final]. În realizarea acestor obiective, dincolo de ac iunea orizontal , au fost identificate 5

sectoare cheie pentru aplicarea principiilor de dezvoltare durabil : industrie, energie, transport, agricultur i transport. Prin PAM5, Directoratele Generale corespondente au avut obliga ia de a lua în considerare aspectele de mediu în toate propunerile lor legislative i s elaboreze anual rapoarte cu privire la dimensiunea de mediu a activit ilor specifice25.

O contribu ie important a programului la nivel metodologic a constat i în asigurarea coeren ei sistemului de instrumente folosite în politica de mediu: legislative (impunerea unor standarde de mediu, integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale i de planificare teritorial ), economice (încurajarea produc iei i utiliz rii produselor i tehnologiilor ce nu afecteaz mediul, internalizarea costurilor de mediu), orizontale (informa ie, educare, cercetare), financiare (programe de sprijin comunitar, taxe, redeven e)26.

Nu în ultimul rând, PAM5 a creat un cadru favorabil pentru ameliorarea accesului publicului la informarea de mediu, o mai bun coeren între politicile na ionale i cadrul comunitar, precum i pentru asumarea de c tre UE a unui rol activ la nivel interna ional, în direc ia dezvolt rii durabile globale.

Aplicarea programului a fost evaluat pentru prima dat de c tre Agen ia European de Mediu în 1995, evaluare în baza c reia au fost identificate direc iile principale de revizuire, iar apoi, în 1999, ca evaluare global care a constituit suportul documentar pentru elaborarea celui de-al aselea program de ac iune, al turi de rapoartele Agen iei cu privire la starea mediului în Europa.

În sintez , concluziile Agen iei cu privire la impactul celui de-al cincilea program de ac iune ar tau c , de i au fost înregistrate progrese punctuale în diminuarea degrad rii mediului, pe ansamblu calitatea mediului în Uniune nu se ameliorase i c presiunile viitoare asupra mediului urmau s se accentueze, impunându-se ac iuni mai eficiente pe urm toarele direc iistrategice:

- aplicarea legisla iei de mediu în rile membre;

- ameliorarea i intensificarea integr rii aspectelor de mediu în politicile sectoriale cu

impact asupra mediului înconjur tor;

25 Jones, A. R., (1998), p. 220. 26 Relicovschi, A., (2000), 7.

Page 56: Politici Europene

58

- o mai bun implicare a actorilor economici i a cet enilor în protec ia mediului;

- relansarea m surilor privind solu ionarea unor probleme ecologice grave i g sirea de r spunsuri la subiecte relativ mai noi de preocupare cu privire la mediu

27.Analiza celor 5 programe de ac iune reflect nu doar evolu ia concep iei europene cu

privire la mediu, ci este, de asemenea, reflectarea evolu iei unui mod de gândire, a unui sistem care a determinat reconsider ri ale strategiei de integrare în ansamblul ei. De la concep ia liberal ,inclus în tratatele fondatoare, f r preocupare fa de mediu, modelul european a evoluat c tre dezvoltarea durabil , obiectivele de mediu subordonând, al turi de cele sociale i de coeziune, obiectivele economice predominate la începutul procesului de integrare. De i se poate aprecia cexist limite în abordarea european i c , cel pu in par ial, decalajele de competitivitate ale economiei europene fa de principalii concuren i pot fi puse pe seama sistemului redistributiv comunitar i al reglement rilor stricte sociale i de mediu, câ tigul major îl constituie orientarea Europei c tre un sistem de organizare a societ ii integrând valori non-materialiste, axat pe un anume refuz al cantitativismului care a dominat evolu ia social în perioada postbelic .

4.2. Cadrul strategic european actual al politicii de mediu – PAM6

Programul al aselea de ac iune pentru mediu (PAM6), numit „Alegerea noastr ,

viitorul nostru”, a fost lansat în 2001 i acoper perioada 2001-2010. Cadrul ac iunii comunitare prin PAM6 este dat de urm toarele cinci coordonate strategice:

- îmbun t irea aplic rii legisla iei de mediu în rile membre;

- mai buna integrare a politicilor de mediu în alte politici comunitare; - cooperarea cu pia a, în baza principiilor: consumatorii au nevoie de informa ie

(Schema european de eco-etichetare) pentru a putea avea un rol activ în orientarea produc torilor; produc torii nu trebuie doar penaliza i, ci i premia i; interzicerea subven iilor publice periculoase pentru mediu;

- implicarea cet enilor (prin ameliorarea accesului la informa ie, cet enii spoat în elege mai bine impactul de mediu al diferitelor ac iuni publice i private i s - ipoat manifesta op iunile;

- o mai bun planificare a teritoriului.Programul identific 4 domenii prioritare de ac iune în politicile europene de mediu28:A. Atenuarea schimb rilor climatice Stratul de ozon s-a redus cu 10% de la sfâr itul anilor ’60, nivelul m rii a crescut cu 10-20

cm în ultimii 50 de ani, concentra iile de gaz cu efect de ser au crescut de o manierîngrijor toare. Printre cele mai importante consecin e pot fi enumerate: inunda iile, taifunurile, incendiile, dispari ia unor specii, r spândirea maladiilor. Protocolul de la Kyoto (1997) a reprezentat primul acord mondial în direc ia unei ac iuni globale, Uniunea devenind cel mai important sus in tor al protocolului, îndeosebi dup retragerea Statelor Unite din 2001.

Prin PAM6, UE i-a propus „stabilizarea concentra iilor europene de gaz cu efect de ser

la un nivel care s nu afecteze clima”. Pe termen scurt, Uniunea are ca obiectiv diminuarea emisiei de gaze cu 8% în 2008-2012, fa de 1990, urmând ca între 2012 i 2020 s ob indiminuarea cu câte un punct procentual suplimentar anual. O contribu ie esen ial la realizarea acestui obiectiv se sper c va aduce Programul European asupra Schimb rii Climatice lansat în 2000.

B. Protec ia naturii i a biodiversit iiCalitatea i echilibrul eco-sistemelor sunt esen iale pentru ameliorarea calit ii vie ii i

durabilitatea social . În Uniunea European , 30% dintre speciile de p s ri i 45% dintre cele de fluturi sunt amenin ate, animalele marine sunt în pericol ca urmare a exploat rii excesive, doutreimi dintre arbori sunt afecta i de poluare, agricultura intensiv i exploatarea nera ional a

27 Comisia Comunit ilor Europene, (2000a), p. 9. 28 Comisia Comunit ilor Europene (2002a), pp. 6-30.

Page 57: Politici Europene

59

p durilor au dus la degradarea solurilor în toate rile membre, 60% din zonele umede ale Europei septentrionale i occidentale au disp rut.

Politica european de mediu dispune de dou directive cu impact important asupra biodiversit ii i conserv rii naturii: Directiva din 1979 cu privire la conservarea p s rilor iDirectiva 1992 asupra habitatelor, care a dus la identificarea a peste 15000 de zone de interes comunitar (15% din UE15), incluse în prezent în re eaua Natura2000. Se adaug programul Life-Natura, prin care Comunitatea a finan at peste 300 de proiecte de conservare a habitatului natural, a faunei i a florei s lbatice.

Obiectivul politicii europene în domeniul protej rii naturii i biodiversit ii prin PAM6 îl constituie protejarea i refacerea bunei func ion ri a ecosistemelor, stoparea (ca perspectiv ) a

dispari iei speciilor, protejarea solurilor contra eroziunii i polu rii. În acest scop, programul propune urm toarele ac iuni:

- luarea m surilor pentru aplicarea integral a legisla iei de mediu în rile membre; - protec ia habitatelor sensibile i de valoare prin extinderea programului comunitar

Natura2000;- adoptarea de m suri protec ia i restaurarea peisajelor; - adoptarea de planuri de ac iune pentru protejarea biodiversit ii;- definirea unei strategii pentru protec ia mediului marin; - definirea unei strategii pentru protec ia solurilor; - extinderea programelor pentru promovarea gestiunii durabile a p durilor; - coordonarea i sus inerea eforturilor statelor membre privind prevenirea accidentelor i a

catastrofelor naturale; - integrarea mai eficace a mediului i a biodiversit ii în politicile sectoriale.

C. Mediul i s n tateaPoliticile comunitare abordeaz mediul i s n tatea ca sistem integrat, luând în considerare

faptul c poluarea, în diversele ei forme, afecteaz s n tatea, pe un spectru foarte larg de afec iuni, de la cele mai simple, pân la cele mai grave, de tipul cancer, moarte infantil , decese premature. În prezent, sunt folosite peste 30.000 de substan e chimice (f r a se cunoa te foarte bine riscurile asupra s n t ii), poluarea urban i utilizarea pesticidelor în agricultur duc la contaminarea apelor subterane (sursa a peste 60% din consumul alimentar), peste 25% dintre europeni sunt afecta i de poluarea sonor .

Uniunea European î i asum rolul de a identifica diferitele riscuri ecologice pentru s n tate, de a defini norme comunitare pentru a proteja în mod special grupurile vulnerabile i de a crea un sistem eficient de informare a publicului asupra riscurilor. O aten ie particular a fost acordat utiliz rii Organismelor Modificate Genetic (OMG). Eforturile Comunit ii au fost îndreptate c tre controlul utiliz rii OMG, evaluarea impactului asupra mediului i informarea consumatorilor asupra trasabilit ii produselor folosind OMG. În domeniul polu rii sonore, Uniunea fixeaz valori limit i norme de protec ie, realizeaz studii de cercetare i sus ine dezvoltarea unor re ele de transport durabil. În centrul politicii sale, UE a eaz principiile precau iei i ale preven iei. Pe plan interna ional, UE coopereaz îndeaproape cu Organiza iaMondial a S n t ii, în principal în domeniul cercet rii i al elabor rii de norme, i se implic în g sirea de solu ii la problemele specifice ale rilor în dezvoltare.

Obiectivul urm rit prin PAM6 este „ob inerea unei calit i a mediului în care nivelurile

de poluare s nu antreneze incidente sau riscuri importante pentru s n tatea persoanelor”. În acest scop, ac iunile Comunit ii se vor orienta c tre:

- dezvoltarea cercet rii pentru o mai bun cunoa tere a impactului de mediu asupra s n t ii;

- reevaluarea normelor i adaptarea lor la grupurile vulnerabile (copiii, b trâni, femei îns rcinate);

- reducerea riscurilor legate de utilizarea pesticidelor; - adoptarea unei noi strategii privind poluarea atmosferic ;

Page 58: Politici Europene

60

- reforma sistemului de management al riscurilor provenind din utilizarea substan elor chimice.

D. Utilizarea durabil a resurselor i gestiunea de eurilorPresiunea tot mai puternic asupra resurselor ce rezult din cre terea demografic i

dezvoltarea economic i impactul negativ al de eurilor industriale i menajere asupra calit iiapei, aerului, solului oblig , pe de o parte, la g sirea de solu ii care s conserve accesul genera iilor viitoare la resursele de care vor avea nevoie i, pe de alt parte, la dezvoltarea unor sisteme eficiente de colectare i reciclare a de eurilor.

Obiectivul PAM6 pe aceast linie strategic îl constituie disocierea cre terii economice de utilizarea resurselor, ameliorând eficacitatea utiliz rii acestora, orientând evolu ia social c tre o lume mai responsabil , mai pu in cantitativist . Diminuarea volumului de eurilor prin prevenire, ca element cheie al politicii integrate de produs corelat cu m suri de colectare i reciclare a de eurilor, vor constitui în noul program o prioritate. Pân în 2010, Uniunea inten ioneaz sreduc volumul de eurilor cu 20% fa de anul 2000, iar pân în 2050, cu 50%.

Ca ac iuni specifice la nivelul Uniunii, programul prevede: - inventarierea substan elor cu risc ridicat i sensibilizarea produc torilor în direc ia

colect rii, trat rii i recicl rii de eurilor rezultate; - stimularea consumatorilor s aleag produse folosind materiale recuperabile, mai pu in

generatoare de de euri; - favorizarea dezvolt rii pie elor pentru materiale reciclabile; - definirea i promovarea unei strategii comunitare de reciclare; - definirea i aplicarea de m suri specifice în cadrul unei politici integrate de produs, în

direc ia promov rii eco-produselor i eco-tehnologiilor.

Ca arii tematice cheie pe domeniile prioritare prezentate mai sus, PAM6 a identificat: poluarea aerului, reciclarea de eurilor, gestionarea i utilizarea resurselor în perspectiva

dezvolt rii durabile, protec ia solului, marin, ameliorarea calit ii mediului urban, utilizarea durabil a pesticidelor, protec ia i conservarea mediului marin (a zonelor de coast amenin atede urbanizarea excesiv , poluare i pescuit intensiv).

Un element important de specificitate al acestui ultim program a fost luarea în considerare a intereselor rilor aflate în proces de aderare, noi, respectiv viitoare, ri membre. Aderarea celor 12 ri candidate la UE a fost condi ionat de adoptarea reformelor i a modific rilor legislative i institu ionale necesare pentru asumarea exigen elor de mediu iadaptarea economico-social la modelul dezvolt rii durabile. În sprijinul rilor candidate, Uniunea a finan at programe de mediu prin intermediul fondurilor de pre-aderare, în special prin Instrumentul Structural de Pre-Aderare. Totu i, efortul financiar principal va reveni rilor membre, Comisia estimând ca acestea vor trebui s aloce în urm torii 20 de ani aproximativ 2-3% din PIB pentru a respecta cerin ele de mediu ale legisla iei comunitare. Din acest motiv, cel mai adesea în declara iile oficiale, cheltuielile de aplicare a PEM sunt incluse la categoria „costuri ale ader rii”, iar la nivelul agen ilor economici produc tori i consumatori, PEM este privit ca ansamblu de noi constrângeri. Se pierde din vedere faptul c , spre exemplu, poluarea aerului reduce speran a de via cu 9 pân la 24 de luni în rile europene sau c ameliorarea calit iiaerului în rile candidate ar putea preveni între 15.000 i 34.000 de decese premature i peste 180.000 de îmboln viri de bron it acut . Aplicarea legisla iei comunitare de mediu va reprezenta pentru noile ri membre o oportunitate în evitarea unor erori grave i costisitoare rezultate din orientarea c tre un model de dezvoltare clasic, centrat pe obiective economice i conducând c tre un mediu de via non-durabil.

De asemenea, în realizarea obiectivelor programului, Uniunea European acord o importan special cooper rii interna ionale. Programul înt re te dimensiunea extern a PEM, propunând integrarea mediului în toate componentele rela iilor externe ale Uniunii. Uniunea sus ine la nivel interna ional aplicarea conven iilor interna ionale, în special în domeniile

Page 59: Politici Europene

61

schimb rii climatice, al biodiversit ii, al controlului produselor chimice i al reducerii de ertific rii, cu luarea în considerare a intereselor specifice ale rilor în dezvoltare. UE este cel mai important contributor la Ajutoarele pentru Dezvoltare, parte important a finan rii fiind orientat c tre promovarea în aceste ri a unui model de cre tere integrând dimensiunea ecologic . Uniunea European a ratificat cele mai importante conven ii interna ionale, sus ine respectarea protocolului de la Kyoto, sprijin înt rirea rolului Programului Na iunilor Unite pentru Mediu în guvernarea global a problemelor ecologice, opteaz i „lupt ” pentru integrarea mediului în cadrul negocierilor multilaterale OMC, a avut o contribu ie esen ial în încheierea Conven iei asupra diversit ii biologice (2000) i includerea în protocol a principiul precau iei în utilizarea organismelor modificate genetic, coopereaz cu organiza ii i institu ii interna ionale pentru elaborarea de studii, rapoarte i furnizarea de informa ii.

Aplicarea PAM6 este considerat , pe ansamblu, o reu it , chiar dac rezultatele europene privind reducerea polu rii, prevenirea schimb rilor climatice sau ameliorarea biodiversit ii sunt în continuare modeste. Cele mai importante rezultate au fost ob inute în domeniul protec iei aerului i în cel al protec iei naturii, Raportul Comisiei pe 2005 apreciind c principala barier în ob inerea de progrese nu o mai constituie lipsa unui cadru strategic adecvat, a unei legisla ii i a unor instrumente eficace, ci modele de consum i de produc ie ce nu au integrat înc dimensiunea de mediu29.

Actualul program de ac iune, dincolo de limitele în planul impactului asupra protec ieimediului în spa iul european, are meritul de a fi constituit un cadru stimulativ adopt rii unor strategii cu rol foarte important în asigurarea corel rii între obiectivele economice, cele sociale ide mediu, precum i pentru înregistrarea de progrese în domenii sensibile pentru rile europene: ap , aer, sol, de euri, mediu urban, mediu marin. Mai mult decât atât, un mare câ tig adus de noul program îl reprezint adaptarea instrumentelor de mediu la principiile i mecanismele pie ei.Acordurile Voluntare de Mediu, Eco-etichetarea, Politica Integrat de Produs, Sistemul Financiar de Management i Audit al Mediului reprezint câteva exemple de reu it din aceast perspectiv ,urm rind participarea activ i responsabil a actorilor implica i în ac iuni cu impact asupra mediului.

Cele mai importante strategii adoptate pân în prezent la nivel european în baza PAM6 sunt: Programul „Aer curat pentru Europa” (CAFE), în domeniul calit ii aerului; adoptarea în 2002 a strategiei pentru protec ia solului, a unei strategii pentru utilizarea pesticidelor i a unei

strategii pentru protec ia i dezvoltarea mediului; lansarea în 2003 a unei strategii pentru

reciclarea i prevenirea de eurilor, a unei strategii pentru utilizarea durabil i managementul resurselor naturale i a unei strategii pentru mediul urban;

Anul 2005 a fost cu totul excep ional în dinamica realiz rilor privind obiectivele PAM6, prin: adoptarea programului REACH, a celor „24 de linii directoare integrate” pentru promovarea eco-inova iilor i a celor mai bune reglement ri de mediu, aplicarea Planului de Ac iune pentru Tehnologii Ecologice, publicarea a 4 strategii tematice (aer, managementul i utilizarea durabil a resurselor, conservarea i protec ia mediului marin, gestionarea de eurilor), intrarea în vigoare a Protocolului de la Kyoto30.

5. Politica european de mediu i România

Politica de mediu în România a debutat în anii ’90, prin înfiin area Ministerului

Mediului31. În 1992 a fost adoptat „Strategia Na ional de Protec ia Mediului”, reactualizat în

1996 i în 2002. Conform strategiei, obiectivele prioritare de mediu în România sunt: conservarea i îmbun t irea condi iilor de s n tate a oamenilor; dezvoltarea durabil ;

prevenirea polu rii; conservarea biodiversit ii; conservarea mo tenirii culturale i istorice; aplicarea principiului „poluatorul pl te te”; stimularea activit ii de redresare a mediului (prin acordarea de subven ii, credite cu dobând mic etc.). Strategia a fost completat în 1999 cu

29 COM (2006) 70 final, p. 6. 30

Ibidem: 3-14. 31 Institutul European din România, (2000).

Page 60: Politici Europene

62

„Raportul privind starea mediului în România” i Programul Na ional de Aderare la UE, la care se adaug mai târziu „Strategia Na ional de Gestionare a De eurilor” (2002).

Cele mai importante progrese în domeniul legislativ favorizate de strategia na ional i de programul de aderare s-au înregistrat în32: legisla ia privind evaluarea impactului, cea privind de eurile periculoase, gropile de gunoi pentru de euri, de eurile rezultate din ambalaje itransportul de eurilor, legisla ia privind apa menajer , apa potabil , poluarea cauzat de substan ele periculoase, identificarea spa iilor ce necesit protec ie special , controlul polu riiindustriale, m suri pentru siguran a câmpurilor nucleare.

Ca viitoare ar membr a Uniunii Europene, România este obligat s adopte în totalitate i acquis-ul comunitar de mediu. Aplicarea strategiei geometriei variabile în modelul european de

integrare face îns posibil adoptarea i aplicarea treptat a legisla iei comunitare, prin utilizarea perioadelor de tranzi ie i a derog rilor temporare. Aceste instrumente ale strategiei de extindere au venit în mod esen ial în sprijinul rii noastre, dac lu m în considerare exigen ele ridicate de mediu în spa iul european raportat la posibilit ile României de a aplica legisla ia i la costurile reformelor necesare pentru a integra principiul responsabilit ii ecologice.

Capitolul de negociere „Protec ia mediului înconjur tor” (capitolul 22) a fost deschis în mai 2002 i încheiat în 2004; în urma negocierilor, România a ob inut urm toarele perioade de tranzi ie33:

- 3 perioade de tranzi ie, cu durate de 1, 2 i 3 ani, pentru conformarea cu prevederile directivei referitoare la controlul emisiilor de compu i organici volatili (COV) rezulta i din depozitarea benzinei i distribu ia sa de la terminale la sta iile de distribu ie a benzinei;

- 3 perioade de tranzi ie, cu durate de 3, 5 i 5 ani, pentru atingerea obiectivelor de recuperare/reciclare pentru plastic, sticl i lemn, prev zute de conformarea cu prevederile directivei privind ambalajele i de eurile de ambalaje;

- 2 perioade de tranzi ie cu durate cuprinse între 1 i 2 ani, pentru conformarea cu prevederile directivei privind incinerarea de eurilor;

- 3 perioade de tranzi ie cu durate de de 3, 7 i 9 ani pentru conformarea a 130 depozite cu prevederile directivei privind depozitarea de eurilor;

- 2 perioade de tranzi ie cu durata de 2 ani pentru atingerea intelor de colectare, reciclare, valorificare prev zute de directiva privind de eurile de echipamente electrice i electronice;

- 2 perioade de tranzi ie de 5 i 9 ani pentru aplicarea integral a prevederilor regulamentului privind transportul de eurilor i o derogare de la aplicarea art. 7(4) pe perioada

în care se aplic derogarea temporar instala iei de destina ie;- 2 perioade de tranzi ie de 9 i 12 ani pentru aplicarea prevederilor directivei referitoare

la epurarea apelor uzate urbane;- 2 perioade de tranzi ie de 4 i 9 ani pentru respectarea a 9 parametri de calitate prev zu i

de directiva privind calitatea apei potabile; - 1 perioad de tranzi ie de 3 ani pentru 51 unit i industriale pentru 8 substan e

periculoase; - 1 perioad de tranzi ie cu durata de 8,2 ani pentru 195 de instala ii ce se afl sub

inciden a directivei privind prevenirea i controlul integrat al polu rii; - 3 perioade de tranzi ie cu durata de 6 ani pentru valorile limit de SO2 pentru 34

instala ii mari de ardere, pentru respectarea valorilor limit de NOx pentru 69 instala ii, pentru valorile limit de pulberi pentru 26 instala ii i 1 perioad de tranzi ie de 1 an pentru respectarea valorilor limit pentru NOx pentru 6 instala ii.

Comisia apreciaz c aplicarea legisla iei comunitare de mediu în România presupune un cost de aproximativ 22 de miliarde de Euros. Implementarea acquis-ului european de mediu ne va permite, îns , s evit m erori pe care cele mai „vechi” ri membre le-au f cut în procesul dezvolt rii lor economice i s ob inem o ameliorare rapid a mediului i a condi iilor de via . Nu în ultimul rând, protec ia mediului poten eaz factorii cre terii economice, creeaz locuri de munc i genereaz dezvoltarea de noi pie e cu rol esen ial în cre terea bun st rii sociale.

32 Delega ia Comisiei Europene în România, (2005), pp. 2-5. 33 Ministerul Integr rii Europene, (2004), pp. 70-75.

Page 61: Politici Europene

63

România a reu it deja s transpun în legisla ia intern cea mai mare parte a acquis-ului de mediu, dar rapoartele Comisiei au atras în mod constant aten ia asupra limitelor capacit ii administrative de aplicare a PEM i asupra posibilit ilor reduse de finan are, cu lipsa unor instrumente financiare adecvate. Comunitatea a venit în sprijinul României prin instrumentele financiare de pre-aderare Phare i ISPA, precum i prin oferta de participare la proiecte de jumelaj, finan areprin BEI, participare la programul LIFE i la Ini iativele Comunitare.

Prioritatea actual în aplicarea PEM în România o constituie adoptarea de strategii sectoriale care s integreze considerentele de mediu (în conformitate cu obiectivele dezvolt rii durabile) i ameliorarea capacit ii structurilor administrative de implementare.Pân la momentul ader rii, Guvernul apreciaz c acquis-ul de mediu va fi adoptat în totalitate, iar planurile de implementare vor fi puse în aplicare. Ca direc ii strategice, accentul în politica de mediu va c dea pe o serie de axe prioritare ce au rolul de a înt ri componenta preventiv :dezvoltarea sistemului de monitoring integrat al mediului, eco-produc ia i consumul durabil, descentralizarea sistemului institu ional i aplicarea principiului responsabilit ii la toate nivelurile i în toate domeniile, dezvoltarea instrumentelor axate pe pia , cooperarea interna ional . Se

observ , de altfel, c axele prioritare în politica de mediu a României se încadreaz în direc iilestrategice ale politicii europene de mediu.

Concluzii

Protec ia mediului reprezint ast zi în Uniunea European o politic orizontal , cu rol de principiu în elaborarea i aplicarea tuturor politicilor Comunit ii i statelor membre. Abordarea integrat ine de evolu iile la nivelul strategiilor generale de integrare din ultimul deceniu al secolului trecut care s-au adaptat treptat modelului dezvolt rii durabile. Tratatul de la Maastricht ridic protec ia mediului la „rangul” de politic comunitar , iar Tratatul de la Amsterdam include principiul dezvolt rii durabile ca unul dintre obiectivele comunitare i stabile te aplicarea principiului integr rii mediului în politicile sectoriale.

Prin cele ase programe de ac iune pentru mediu, Uniunea a elaborat un sistem complex de legi comunitare orizontale i pe domenii (calitatea aerului, gestiunea de eurilor, calitatea apei, protec ia naturii, poluare industrial i managementul riscului, substan e chimice periculoase iorganisme modificate genetic, zgomot, protec ie civil , siguran a nuclear i radioprotec ie), a trecut de la abordarea sectorial la cea integrat , a dezvoltat principii i instrumente de ac iune, i-a dezvoltat dimensiunea extern prin cooperarea la nivel interna ional. În prezent, Uniunea parcurge etapele celui de-al aselea program de ac iune „Mediu 2010: Viitorul nostru, Alegerea noastr ”, care se concentreaz pe patru mari domenii de ac iune: schimb ri climatice, s n tate imediu, natur i biodiversitate i gestionarea resurselor naturale.

În cei peste 30 de ani de ac iune comunitar în domeniul protec iei mediului, Comisia apreciaz c principalele rezultate ob inute sunt: diminuarea reziduurilor industriale, limitarea sau interzicerea utiliz rii unor substan e toxice, cu riscuri ridicate pentru mediu i s n tate, diminuarea acidific rii apelor, ameliorarea gestion rii de eurilor, ameliorarea calit ii apelor, aerului i solului. Pentru ameliorarea impactului PEM, anii urm tori vor acorda prioritate acelor strategii i instrumente care vor promova o mai bun corelare între obiectivele de mediu i cele ale pie ei libere (în special prin modificarea comportamentelor de produc ie i de consum) i se va urm ri o integrare mai eficace i mai coerent a mediului în politicile sectoriale. În plus, una dintre marile provoc ri o va constitui i aplicarea politicii de mediu în noile ri membre.

Referin e

Baker, S., Kousis, M., Richardson, D. i Young, S (editori), (1997), The Politics of Sustainable

Development. Theory, Policy and Practice Within he European Union, Routledge, Londra, New York

Jones, R.A., The politics and economics of the European Union, (1998), Edward Elgar Publishing, Inc., University Press, Cambridge

Page 62: Politici Europene

64

Pohoa , I., (2000), O istorie a doctrinelor economice, Editura Institutul European, Ia iRelicovschi, A., (2000), Seria Micromonografii – Politici Europene. Politici în managementul

mediului, Institutul European din România, Bucur tiAgen ia European de Mediu (2004), Stratégie de l’AEE 2004-2008, URL (consultat mai 2006),

http://org.eea.eu.int/documents/startegy-docs/startegy_web-fr.pdf Comisia Comunit ilor Europene (2000a), Global Assesment. Europe’s environment: what

directions for the future?, Direction générale de la presse et de la communication Publications B-1049, Bruxelles

Comisia Comunit ilor Europene (2000), Directorate General for the Environment, White Paper

on environmental liability, [COM (2000) 66 final] Comisia Comunit ilor Europene (2001), Communication de la Commission au Conseil, au

Parlement européen, au Comité économique et social et au Comité des régions sur le

sixième programme communautaire d'action pour l’environnement „Environnement 2010:

notre avenir, notre choix” – Sixième programme d'action pour l'environnement/, [COM/2001/0031 final], URL (consultat mai 2006), http://europa.eu/scadplus/leg/fr/lvb/l28027.htm

Comisia Comunit ilor Europene (2002a), Opter pour un avenir plus vert. L’Union européenne et

l’environnement, Direction générale de la presse et de la communication Publications B-1049, Bruxelles

Comisia Comunit ilor Europene, (2004), Document de travail de la Commission « Intégration

des considérations environnementales dans les autres politiques – bilan du Processus de

Cardiff. Towards sustainability. A european community programme of policy and action in relation to the environment and sustainable development, [Com(2004) 394 final], URL (consultat mai 2006), http://europa.eu.int/comm/environment/env-act5/5eap.pdf

Comisia Comunit ilor Europene, (2006), Communication de la Commission au Conseil et au

Parlement Européen »Examen de la politique environnementale 2005 » {SEC(2006)218}[ COM(2006) 70 final], URL (consultat mai 2006), http://europa.eu/scadplus/leg/fr/lvb/l28172.htm

Consiliul european, (1998), Decizia nr. 2179/98/ce du Parlement Européen et du Conseil,

concernant le réexamen du programme communautaire de politique et d'action en matière

d'environnement et de développement durable «Vers un développement soustenable», URL (consultat în aprilie 2006), http://europa.eu.int/comm/environment/env-act5/dec_fr.pdf

Delega ia Comisiei Europene în România, (2005), Sector Fiche. Agriculture, URL (consultat în aprilie 2006), http://www.infoeuropa.ro/docs/Sector_fiche-Agriculture.pdf

Institutul European din România, (2000), Seria Micromonografii – Politici Europene. Politica de

mediu, URL (consultat în aprilie 2006), http://www.ier.ro/ Ministerul Integr rii Europene, (2004), Capitole de negocieri, URL (consultat în aprilie 2006),

http://www.mie.ro/Negocieri/Romana/Fise_capitole_%20inchise_%202004.pdfTraité instituant la Communauté européenne (version consolidée, (1992),Eur-Lex, Journal officiel

n° C 224 du 31 août 92, URL(consultat martie 2006), http://europa.eu.int/eur-lex/lex/fr/treaties/treaties_founding.htm

Traité instituant la Communauté européenne, (1997, version consolidée), Journal officiel n° C 340 du 10 novembre 1997, URL (consultat martie 2006), http://europa.eu.int/eur-lex/lex/fr/treaties/treaties_founding.htm

Traité établissant une Constitution pour l'Europe, Journal officiel n° C 310 du 16 décembre 2004,

URL (consultat în aprilie 2006), http://europa.eu.int/eur-lex/lex/fr/treaties/index.htm


Recommended