Ion Pribeagu
Poezii impertinente
Biografie Ion Pribeagu
Poetul humorist Ion Pribeagu s-a născut la 27 octombrie 1887 în târguşorul Sulita, cu numele Isac Lazarovici. Din tinerete, fascinat de meşteşugul
poeziei, posedând talent din belşug, înzestrat cu o extraordinară putere de muncă, reuşea întotdeauna să înveselească pe cei care îl ascultau.
A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici, proză, dar îndeosebi versuri. Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber, mai fără
perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Eminescu, Alecsandri şi alţii.A scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea numai pentru el,
strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete. Rareori, citea câte ceva conspirativ şi poznaş vreunui prieten bun.
În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat în afară de aceste creaţii, intitulate chiar de el
"IMPERTINENŢE".În ultima parte a vieţii sale, a intenţionat să le publice, dar i-a lipsit curajul.
Conştiinciozitatea şi etica lui profesională nu l-au lăsat să depăşească o anumită limită în relaţiile lui cu cititorii.În mai 1973 a fost publicat acest
volum, în primã editie, sub prefaţa lui Louis Gallian.
1
Autoprotret
Ca un savant din vremuri vechiÎmi plimb prin cafenele mutra.
Am păr în nas şi în urechiŞi aduc puţin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg şi lătăreţ,Picioarele: două prăjine,
Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!
Deşi sunt tont şi fonf şi slutŞi am o mască incoloră
De cimpazeu sau de mamut,Toate femeile m-adoră.
De sunt urât şi nătăfleţŞi n-am nici muşchi, nici intestine,
Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!
Sunt mare cât un năpârstocŞi poţi să mă măsori cu cotul,
Din loje nu mai văd de locŞi în tramvai mă pierd cu totul
Şi aşa cum sunt un fleculeţÎncât mă poţi în palmă ţineŞi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!
Sunt ştirb şi tâmp şi am pistruiŞi o aluniţă imbecilă
În loc de nas am un cucuiŞi-s cocârjat ca o gorilă
N-am simpatii şi n-am dispreţŞi n-am nici maniere fine
Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!
Am trupul plin de vânătăiŞi pe chelie fire creţe
2
Şi am luat chiar premiul întâiLa un concurs de fumuseţe.
Şi dacă n-am profil semeţNici umeri laţi, nici şolduri pline,
Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!
Când intru în baie voluptos,Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumosDe parcă aş fi ales de muze.
Mă oglindesc şi-n mod glumeţMă felicit şi-mi zic în minte
Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!
În fine sunt un specimenCum nu-i al doilea sub soare
Port pijama şi port jobenŞi bătături port la picioare
De n-am la Academie jilţŞi n-am smaralde sau rubineŞi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!
Lupte Greco-romane
Se plimbau Avram şi LeibuÎntr-un bâlci cu panoramă
Cu menagerii, şi-n faţăC-o mulţime de reclame
Şarpele boa-constrictor,Armăsarul Ducipal,
Tot ce-i zugrăvit afarăÎnăuntru-i natural.
Leoparzi, cămile, zebre,Din Uruguai şi Iliş
Şi în faţa unui circus,Am citi pe un afiş
3
500 de lire premiuVa primi acela care,
Dacă într-un sfert de orăVa putea să mă doboare
Iar pe podium HERCULESta cu pieptu-i să ne-nfrunte
Muşchiulos şi-nalt şi mareCa un taur, ca un munte.
- Eu , mă duc – a zis Avram ,- Tot sunt eu băiat sărac.
Şi apoi 500 de lireE o sumă nu e fleac!
- Eşti nebun?- exclama LeibuTu plăpând şi subţirel
Cum poţi să te iei la trântăCu o namilă ca el?
- Nu se ştie! Dacă ai şansăÎntr-o clipă eşti salvatParcă mititelul David
Nu, la-nvins pe Goliat?
Şi s-a dus. Iată-i pe arenăÎn chiloţi pe amândoi,Ca un tanc este atletulIar Avram, ca un bârzoi.
După două-trei minuteSe încolăcesc vârtos
Se trântesc, se-nping de-a tumbaŞi se tăvălesc pe jos.
Nici Avram nu se lasăDeşi spart, ghiontit şi ruptBa că este iar deasupraBa că iarăşi dedesubt.
Cam după un sfert de orăCa un trăsnet uriaş
Avramel e scos afarăCa gunoiul pe făraş.
4
-Ce ţi-a trebuit Avrami?-Leibu trist l-a întrebat
- Ştiu şi eu ?, Credeam că prindeEi şi cum s-a întâmplat?
- Cum stăteam covrig sub dânsulMototol, strivit, năuc
Mă gândeam ca să mă apărDe unde dracu să-l apuc?
Şi, deodată, o minune!Îi văd alea... alea două
Pe la noi li se spun altfel,Dar aici, le zice ouă!
Şi, ştiind de la tăticuCe de-l strângi de ouă odată
Cade jos şi se întindeCa o cârpă leşinată.
Într-o clipă, ca un fulgerMă înfig cu mâna-n ele...- Ale mele sunteţi! , urlu –
Şi erau chiar ale mele!
Leac pentru tuse
Când boarea mişcă frunzele pe ramŞi colb de bronz pe pajişti risipeşteLa domnul doctor Blatt, intră Avram
Şi se plânge bietul că tuşeşte
- Îmi sparge pieptul doctore şi suduiMă încovoi din mijloc şi mă aprind
Mă ţine câte-un ceas şi atât mă zguduiCă m-apuc de-un pom, îl mişc tuşind.
Mi-am pus bazaleone şi compresePahare şi grăsimi şi iod şi mac
Încă am spasme, şi tot mereu mai receŞi nu ştiu singur ce să mă mai fac.
- Uite, îţi prescriu,- îi spune doctorul BlattO singură reţină dimineaţa
Una la prânz şi alta pe-nserat
5
Şi n-ai să mai tuşeşti în toata viaţa
- Iertaţi, domnule doctor, eu ştiamDe la bunicul meu, ce-a stat la ţară,
Cum că reţina-i bună – a spus Avram –Pardon, scuzaţi, pentru ieşit afară!
-Da, dar Congresul Marei Societăţi Laringolorg care-n Dresda fuse
A decretat reţinei calităţiCu efecte minune pentru tuse.
Aşa că faci precum ţi-am spus! Şi lasăCă orice fleac e greu la început
Şi poimâine vii la mine, după masă.Să te consult să văd de ţi-a trecut!
A treia zi la opt de dimineaţăCând nimeni nu gândea netam-neasam
La doctor, pământiu şi tras la faţă Ţânându-se de pântec intră Avram.
- Ei cum o duci cu tusea? Ţi-e mai bine?(Încearcă domnul doctor să glumească)
- Vai, doctore – răspunse Avram -, dar cineMai îndrăzneşte acum să mai tuşească...?
Jurideceste
Şi veniră din CraiovaŞi din Iaşi, din Roşiori
Toţi Juriştii, toţi maeştriiŞi-ai dreptăţii slujitori.
Unii slabi, cu favoriteAlţii sluţi ca TutankamonToţi cu tumori şi scripte
Să asiste la examen.
Sala-i plină de discipoliŞi celebrităţi savanteNumai capete ilustreŞi figuri interesante
Şi deodată Domn Profesor
6
Chel şi cu priviri absenteSe-adresează cu prestanţă
Unei nostime studente.
- Cum e termenul juridic – Zise el zâmbind agale – Dacă eu aş pune mânaSub rochiţa dumitale?
Fata roşie ca maculDupă o scurtă meditare
Îi răspunde:- Este, maestre
Atentat la pudoare!
- Foarte bine! A spus maestrul, - Însă fi bună şi spune
Dacă dimineaţă, mi-ai faceMie, această chestiune
Cum ar fi juridiceşteDenumirea-n trei cuvinteŞi răspunse domnişoara
- Profanare de morminte!
La masa falimentară
Din seninO nenorocire mare,
A căzut vijelios Peste vechiul magazin
Chic BerlinHerman Woiss et. David Gross
Au venit toţi creditorii???
MărfuriCatifele şi dantele
Şi diverse cifre greleÎn registre au găsit
Weiss se plimbă agitatŞi din cap îşi smulge părulCând constată adevărulCă în curând, imediatFi-vor amândoi la fel
7
Gross şi el,Declaraţi într-un moment
În stare de faliment.
- Nu înţelegi deloc momentulBate-n uşă falimentul
Neîndois(Zice Herman Weiss lui Gross)
- Eu mă zbucium ca să scapŞi îmi smulg părul din cap
Şi tu stai ca un baronCu mâinile băgate-n buzunar
La pantalon –
- Îţi smulgi părul! Zise el – Dar de unde ştii mataleÎn acest moment de jale
Că nu fac şi eu la fel?
Trei dorinţe
De la Houston, înspre KansasÎntr-o zi de mai frumoasăTommy Bill, cowboy texan
Vesel călărea spre casă
Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost delocDe aceea el la fete
n-a avut nicând noroc
I-ar fi drag şi lui să fie,Ferict câteva clipe
Cu o o fată şi s-o strângăÎn grădina cu tulipe
Dar cum vine din vecinătateFetele l-au ocolit,
Fiindcă-i ciupit pe faţăSleampăt şi piperncit.
Ce să facă bietul Tommy?Deşi i-a venit cam greuL-a lăsat în voia soartei
8
Că aşa a vrut Dumnezeu.
Şi cum stăbătea şoseauaPlină de nisip şi vecheSimte că ceva îl pişcă
Dinspre ceafă spre ureche.
Duce o mână peste umărŞi prin boarea de lumină
Vede în juru-i cum se-nvârteŞi cum bâzâie o albină
L-a pişcat din nou, atunceaTommy mâna a întins-o,
Şi-aştepând să zboare aproapeÎntr-o clipă a şi prins-o.
Şi cum o ţinea în palmăÎnsă fără a o închide
El aude o voce: - TommyFi uman, nu mă ucide.
Că eu nu-s albină careZboară din floare în floare,
Ci o zână fermecatăDe-o ursită vrăjitoare.
Şi dacă mă laşi în paceVie, fără suferinţe
Îţi voi împlini prin vrajeÎntr-o oră, trei dorinţe.
- Bine! – spune Tommy – bine!Vreau să fiu, dacă-i pe alese,Mai frumos ca Richard Burton
Şi la fete să am succese.
Să mă vrea, să mă doreascăŞi să fie fericite
Mai cu seamă să se lase Sărutate şi iubite.
- S-a făcut. A doua care-i?- Cum sunt mic şi n-am fason
Să fiu zdravăn şi puternicCa şi biblicul Samson.
9
Să dărâm c-un pumn o casăŞi de-o fi să lupt cu hoţi
Dintr-o singură scatoalcăLa pământ să-i culc pe toţi!
- Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideea
Dar să nu mai pierdem vremeaSpune-mi şi dorinţa a treia.
- Mi-e cam greu – răspunse TomStai să mă gândesc mai bine...
Vreau să fiu, viril întocmaiCa şi calul de sub mine.
- Şi asta ţi-oi îndeplini-o!...Zice albina în emfază.
Şi acum te du cu DomnulSă te aibă el în pază.
Ajungând la han se iutăÎn vitrină şi se vede
Nalt, frumos ca un AdonisChipeş, că nu-i vine a crede.
Vasă-zică din dorinţeDouă, i s-au împlinit
Repede aleargă acasăSe dezbracă gol, grăbit.
Şi uitându-se-n oglindăDe necaz obrazu-i crapă
Fiindă calul de sub TommyN-a fost armăsar, ci iapă.
Cenzurat
Prea onorabila Cenzură Dintr-un exces de zel fatal Mi-a cenzurat o "aventură " Fiindcă subiectu-i imoral.
10
Sunt intrigat peste măsură Şi trist de procedura-aceasta Şi vreau alături de Cenzură
S.-o judecaţi şi dumneavoastră.
În actu-ntâi, sub luminiţe Şi flori,şi-un pat, un pat banal. Spuneţi-mi domni şi cuconiţe
Dacă un pat e imoral?
Ba pot susţine cu căldură Că e moral cum sunt şi sfinţii Fiindcă în paturi se născură Strămoşii noştri şi părinţii.
Nu vreau să fac o glumă proastă Nici disertaţie de clovn
Însă, cunoaşteţi dumneavoastră Pe cineva născut în pom?
În pat întins şi-n pielea goală C-o plapomă acoperit
E un tânăr, Nicu Mototoală Ce meditează liniştit.
Dacă-i acoperit înseamnă Că nu-s motive de scandal
Ş-apoi nici gândul nu te-ndeamnă Să crezi că-i lucru imoral.
La recrutare-n clipe grele, La baie sau la doctor Droc
Nu te dezbraci până la piele? Şi nu e imoral de loc!
Alăturea, de pat, sfioasă Şi îmbrăcată-n şorţ închis
Stă o femeie, şi-i frumoasă Ca un heruv din paradis.
Când o femeie şic, gingaşe, Stă lângă un bărbat ideal
Şi-i spune vorbe drăgălaşe Găsiţi că este imoral?
Deodată puica-ncântătoare
11
În glas cu-argint de clopoţei Exclamă plină de mirare: -Vai, Nicule, tu eşti ovrei?
Ş-acuma, spuneţi-mi, scumpă doamnă, Şi domnilor, în general,
Dacă a fi ovrei înseamnă Un fapt atât de imoral?
Naufragiu
După un naufragiu, cumplitCe i-a scufundat în ceaţă,Şase marinari nevolnici
Care-au mai scăpat cu viaţă Înnotând şi zi şi noapte
Peste apa plumburieFură azvârliţi de valuri
Pe o insulă pustie.
Trei luni s-au hrănit cu ierburiŞi cu peşti găsiţi la mal
Îşi făcură şi-o colibă Şi trăiau original
Nu le lipsea nimicaBa ades le prisosea.
Aveau ierburi, hrană, apă. Doar femeia le lipsea.
Rabdă omu-o lună, două, Mai te-agiţi, te consolezi,Însă când te-ajunge jalea Mai că-ţi vine să turbezi.
Dar într-o zi, pe-un rest de barcăCe-a rămas numai crâmpeiePeste malul abrupt deodată
Fu zvârlită o femeie. Una singură şi goalăŞi frumoasă, o ispită
Care se-ndrepta în soareSpre coliba, fericită
Marinarii toţi zărind-oNăvăliră-n goană mare.
12
Care de care mai degrabăS-o apuce la strâmtoare.Ea văzându-se-n pericol
Ridică un braţ în susŞi cu-n gest de curtezană
Marinarilor le-a spus- Ho! Nebunilor, sălbaticiNu vă repeziţi pe alee.
Ţineţi seama de un lucru:Nu sunt swaiţeer, sun femeie!
Mac-Mac
În tramvaiul care duceDin Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimăDe bărbaţi şi de femei,
S-a urcat o cuconiţăCu superbe rotunjimi.
Trup felin, plin de ispite,Dur, rotund şi voinicel
Parcă ar fi sculptat cu dalta Lui Rodin sau Praxitel.
După ea, se urcă un tânăr – Tip donjuan sadea,
Care nu ştiu din ce priciniSe cam îndesa în ea
Doamna foarte indignată,L-a privit cu mult temei,
Însă tot mai mult măgarulSe îndesa în ... viaţa ei.
Că deodată cuconiţaNu s-a mai putut abţine
Şi i-a spus:- Ascultă june,
Nu te simţi sau nu ţi-e bine?Ce te îndeşi ca la pomanăCând nici nu ştiu cine eştiCu metode de astea brute
Crezi că ai să mă cucereşti?Află că sunt doctoriţă – Chiar de nu m-arată faţaEu am tăiat toată viaţa!
13
Că de mai m-atingi odatăPeste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţeleImediat şi-o dau la raţe!Iar femeile – vreo zece –Din tramvaiul cel sărac,Începură toate odată:Mac, mac, maca, mac!
Probabil
La o şcoalăSpecială:
- Spuneţi o proposiţiune –Zice profesorul amabil,Care să cuprindă musai
Şi acest cuvânt: probabil.Nicu, emoţionat,
A răspuns imediat:- Ieri văzând noroasă vremea,
Şi fiind cu haină nouă,Mi-am luat cu mine umbrela
Că probabil o să plouă.Foarte bine!
Tu Marin- Transpirat de-alergătură,
Deşi luna este maiMi-am pus puloverul – probabil
Să nu capăt guturai.- Hm, şi asta merge zise
Domn profesor agaleŞi acum să spuie una,
Tu, Abramovic Ghidale,Stă Ghidale, se pătrundeŞi apoi voios răspunde:
- La vecinul nostru care-iPianist, vine de-o lună
O elevă frumuşicăŞi fac muzică împreună.Curios cum sunt din fireIeri discret ca un strigoi
Am privit prin broasca uşeiŞi-am văzut cum amândoi,
El îşi lasă pantalonii
14
Fata fusta în sus ridică cam spontanŞi mi-a spus că vor probabil
Să se „uşureze” în pian.
Pandele
Bunicuţa lui PandeleDupă strada Ghica Tei
A băgat discret de seamăCum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeniNici de Tone şi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.Şi i-a spus: Pandele dragă,Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,Ală gras şi burtos?
Tot aşa o burtă mareI-a spus tainic bunicuţa –
O să-ţi crească, de vreodatăAi să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav PandeleŞi oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i creascăTot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,Şi un cerc şi-o muzicuţăDe atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnouratăA văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinatăDrept la ea s-a dus şi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:- Vezi ce ai păţit cucoană,Dacă te-ai jucat cu puţa!
Boul şi Măgarul
15
Pe pajiştea scăldată în bronz şi soarePe drumul dintre Zlata şi Cahul,
Venea un bou voinic şi mareŞi era ferice şi sătul
Dinspre hârtoape pe hăul de lumină,Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,Un biet măgar, venind înspre colină
Se întâlneşte nas în nas cu boul.
- Ce-i cu tine mutră pirpirie, -Întreabă boul. Ce mai este nou?
Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie?Deocamdată-i rău stimate bou.
De când mă ştiu, mă lupt cu disperareaÎntr-una stors de vlagă, fără rost,
Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinareaŞi în urmă, mai descoperă că-s prost.
Şi uite aşa îmi târâi biata humă,Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând
De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumăŞi rabd şi tac şi-a pururea flămând.
- Sărmane măgar, ce soartă imbecilă...Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei
Şi grâu... îngână boul plin de milăHai vin-o şi mănâncă tot ce vrei!
Te va servi, pe întinsul de verdeaţăCu fân mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creaţă,Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.
Într-adevăr, în liniştea opacăMăgarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacăÎşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie!
Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdăCu coapsele şi sufletu-mi adapăCe fină e, ce nostimă şi durdă
Încât parol că-mi lasă gura apă!
Şi întocmai ca un frate din GranadaI-a sărutat copita să-i complacă,
16
Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coadaŞi el ca un măgar s-a dat la vacă.
Când se întoarce boul pe coline,Văzând şi el ce coarne mari purta.
MORALA:Când eşti bou, ia seama bine
Să nu chemi măgari la masa ta.
De unde aţi cumpărat?
Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carmin
Şi un domn – că-i zicem Toma – trecePe bulevardul Bolintin.
În urma lui, cu doi-trei motriCu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al PetreiCu nasu-n vânt, cu părul creţ
Şi cum trecea prin filierăŞi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferăUn pârţ urât mirositor.
Un aer greu, de neft, de varză,Ce-i intră în nori, în gât, în oaseŞi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.
Manole adulmecând aromaCe întreaga-i fiinţă îi ispiteşte
Aleasrgă iute după TomaŞi-l opreşte:
- Scuza-ţi, vă rog - a spus ManoleVibrând cu vocea-i ca o strunăDar, unde aţi cumpărat fasole
De-o calitate aşa de bună?
Amicul Ion
17
La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou
- Bună ziua, dom-le doctorMi-a intrat o ţeapă-n ou.Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă în patŞi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.Ia lunetaO fixeazăIa penseta
O flambeazăScoate ţeapa PensuleazăPune vată
BandajeazăPune faşă
Şi-l panseazăScoală omul Şi-l aşează
Pacientul achită taxaŞi apoi satisfăcut.
Îi dă doctorului mâna- Bună ziua!- Vă salut.
Peste-un timp, aproape-o lunăVine amicul Ion din nou
- Uite dom-le doctor, iarăşiMi-a intrat o ţeapă în ... ou
Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă în patŞi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.Ia lunetaO fixeazăIa penseta
O flambeazăScoate ţeapa PensuleazăPune vată
BandajeazăPune faşă
Şi-l panseazăScoală omul Şi-l aşează
Pacientul se îmbracă
18
Şi achită taxa în grabăCând deodat domnul doctor
Foarte curios întreabă:- Ia să-mi spui, domnule dragă
Care vii de la CopouCum se-ntâmplă că într-unaTot îţi intră o ţeapă în ou?
- Să iertaţi, domnule doctorA răspuns omul solemn
Dar nevastă-mea e şchioapăŞi are un picior de lemn.
Motiv serios
Nu s-au văzut de aproape o lună,Ea în concediu în FăureiIar el rămas în capitalăSetos de farmecul ei.
Că avea Mimi ochi mari şi negriŞi dinţi albi, mărgăritariGuriţa dulce, o comoară
Şi sâni frumoşi şi braţe mari.
Cum nu aveau unde să meargăSă-şi stingă focul ce-i ardea
Şi dornici unul de altul, ambiiS-au îndreptat înspre şosea.
Mici, într-un tufiş sălbaticDe orişice priviri ferit
În iarbă s-au întis cu seteŞi s-au iubit şi s-au iubit
Sfârşind împreunarea dragă,Sorbită lung, cu mult nesaţ
S-au sărutat încă odatăŞi au pornit voioşi la braţ.
- Tu ştii că de trei ani, într-unaNe îndrăgim iubita mea
Dar astăzi şi a fost un vis, un farmecSăreai în sus nu altceva.
- Cum să nu sar în sus iubiteRăspunde ea cu mult lipiciDacă un ceas şi jumătate
19
Am stat cu fundul pe arici
???
Trecând prin centru nenea NaeBătrânul curtezan de viţăVăzu, privind într-o vitrinăO foarte nostimă coniţă.
Apropiindu-se de dânsaCu chibzuinţa sa acerbăO auzi cum îşi şopteşte
- Frumoasă rochie, superbă!
- Vă place mult? Întreabă Nae- Superbă, spuse ea din nou- Dacă atât de mult vă placePermiteţi-mi, v-o fac cadou.
Şi au intrat în prăvălieI-a împachetat-o, a plătit-oŞi foarte amabil, nenea Nae
Politicos i-a oferit-o.
Coniţa, tânără şi tandrăVoind să-şi compeseze gestul
L-a invitat la ea acasăŞi-acasă... înţelegeţi restul.
Un studio de pluş cu perneLumină roşie, domoală
Şi dezbrăcându-se frumoasaRămase goală, toată goală.
Frecându-şi palmele amândouăDe doru-i Nae se sfârşea
Şi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa, aşa, aşa, aşa!
- Hai vino, îl imploră dânsaNerăbdătoare şi lascivă
Hai vino, vino mai degrabăCă nu-ţi stă nimeni împotrivă...
Bătrânul crai şopti ca prostul
20
Plimbându-şi ochii pe femeie,- De broască mi-am făcut eu rostul
De unde-mi fac rost şi de cheie?
Patriarhal
Fâlfâiri de boare rozeSe strecoară în infinit
Când pe drumuri sure trecePopa Neacşu obosit.
Nalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeni
Când cu dragoste împartePilde bune între oameni.
Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba-n vântVesel c-a-mpărţit lumină
Şi iubire pe pământ.
Când să intre în curticicăPreoteasa în trei cuvinte
Îl întâmpină smerităBine ai venit părinte!
Să trăieşti! Îi spune dânsulLuminat de-a lunii rază
Şi trudit de-atâtea slujbePopa-n jilţul lui se-aşează
- Ce zici coană preoteasăHai părerea să ne-o dăm:Vrei să stăm întâi la masă
Şi apoi să ne culcăm?
- Ce pot eu să spun părinte?S răspuns în grabă ea
Facem cum vrei tu prea sfinteŞi pe urmă vom mânca!
Cine e de vină oare?
21
Doctorul Avrami, om în vârstă,Şi cu maniere fine,
Deşi e cărunt la tâmple,Dar se ţine bine.
Foarte ades îl vezi cu o brunăSau cu o blondă ce-i zâmbeşte
„Crai bătrân” îi spun amiciiDar el nu se sinchişeşte.
Într-o zi vine la doctorCam ţinându-se de şale:
- Doctore, se-ngoaşă gluma,Am slăbit în balamale!
_ Ia dezbracă-te, îi spuneDoctorul prieteneşte
Şi am să-ţi spun eu, într-o clipă Ce te doare, ce-ţi lipseşte?
Domnul Avrami se dezbracă,Doctoru-l consultă un pic,Şi îi spune – cumpătare,Fi pe pace, nu-i nimic!
- Totuşi doctore, ???Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune
Simt aşa ca o sfârşealăNu ştiu, cum o slăbiciune.
Însă nu-i dau importanţăŞi din minte mi-o suprim
Fiindcă am o întâlnireCu o vedetă la „MAXIM”
- Bravo! Spuse domnul doctorAi succese la nubab
Se cunoaşte cât de coloCă te place sexul slab.
Cred şi eu! – zâmbi Avrami,O tratez cu băutură
Mai vorbim şi despre artăSau despre literatură.
Mai un calambur, o poantă,Mai o snoavă decoltată,
22
Şi de articolul „iubire”Nu duc lipsă nicodată.
N-am pretenţia naivăCă sunt om cu chibzuialăParcă e vreun om în lumeSă nu facă vreo greşeală?
Vii de ziua ei la Lola,Un drăcuşor cu păr bălai,
Îi duci flori, cadouri, însă parcă poţiSă ştii cât stai?
Vorocle-s de farmec pline,Şi când cu lumină mică
Primul merge suportabil,Nici prea-prea, dar parcă-parcă.
La al doilea însă gâfâiLa al treilea sunt leoarcă.
Doctorul îl întrerupse:- Văd că nu respecţi regimul,
Dar la vârsta dumitaleDe ce nu te opreşti la primul?
- M-aş opri, cu drag la primulZice Avrami cu curaj
Dar i-a dat şi mie, Sohnutul,La al patrulea etaj!
La fel
Sus, pe Văcăreşti, pe dreaptaLîngă cârciuma lui State
Avea Smil o prăvălieŞi vindea păsări tăiate.
Găinuşe şi răţuşteCâte-un puişor de-un kilDe voiai o gâscă grasă
N-o găseai decât la Smil.
Cum stătea el într-o searăPrintre raţe şi gânsaciIntră Avram în prăvălie
23
Şi-l întreabă: - Ce mai faci?
Ce să fac? E criză mareŞi vânzare nu-i deloc
Chiar de-mi vine, unul, dupăVreo găină, un boboc.
O ia în mână, o întoarceO apropie de nas
O suceşte, o miroaseŞi mi-o pipăie un ceas.
Pleacă apoi, că-i pare scumpăŞi eu stau ca un tembel
- Dragă, tocmai ca la tineŞi la mine e la fel...
- Cum la fel e şi la tine?Zice Smil cu răutate
Ai şi tu o prăvălieUnde vinzi păsări tăiate?
- Nu, eu n-am păsări tăiateSpuse Avram cu îngândurat
Însă, vezi, eu am acasăTrei fete de măritat.
Schiţe de telegrame
Având să plece grabnic în misiuneCostică îşi strânge actele în geantă
Şi-şi lasă lasă soţia în poziţiuneÎntr-adevăr f.f.interesantă.
Ajuns în citadela ce-şi destramăŞi-şi conturează în aur roşu schiţa
Costică a şi primit o telegramă„Avut băiat! Sunt sănătoasă! Miţa.”
De atât noroc şi-n culmea bucurieiA tras un chef la Samaru cu o amică
Şi a doua zi, distrat a scris soţiei„Avut fetiţă. Sunt bolnav. Costică”
24
Cocoşelul
S-a însurat boierul FicăMoşier din Drăgăşani
Cu o fată tinericăDe vreo douăzeci de ani.
După ce au trecut prin vrajaDulce a lunilor de miere
Petrecute în seri de doruriVoluptate şi plăcere
Fică şi-a luat soţiaSă-i arate, cum vă spun
Moara, vitele moşia,Tot ce are în curtea lui
Cum ajunseră la grajduriUnde caii se adapă
Tocma-atuncea armăsarulFăcea dragoste c-o iapă.
Mai spre deal, un taur tânărŞi-a găsit şi el de joacă
Şi se înfigea prozaicÎntr-o dolofană vacă.
Şi spre vale în iarba averdeAvând martoră o ieduţă
Ţapul îşi vedea de treabăCu o gingaşă căpriţă.
Până şi câinii de la curteZambilica şi Grivei
Cam întorşi unul spre altulFăceau dragoste şi ei.
Şi îngrozită de ce vedeEa îi spune ruşinoasă:E dezgustător aicea
Tot mai bine e acasă!
Când să urce pe verandă
25
Au văzut ca într-un pastelCum o găinuşe tandrăZbenguia cu-n cocoşel.
Ciripeau voioşi şi sprinteniSăltăreţi pe tot meleagulŞi se tot pupau în ciocuri
Că-ţi era mai mare dragul.
- Uite, ăştia-mi plac, spuse,Ea cu glasul îngeresc
Uite, ce frumos se joacăŞi ce splendid se iubesc!
- Da? îţi plac? Întrebă FicăBine puico, mă supui!
Şi-a chemat la el degrabăPe Bogdan, vătaful lui.
- Uite, dragă vătăşeleDe azi încolo ce să faci:Priponeşti toţi armăsarii
Pui oprelişte la vaci.
Îngrădeşti căpriţa, iapa, Şi-orice fel de mamifere
Ca să nu aibă cu masculiiNici un fel de apropiere.
Nu vreau, scumpa-mi nevesticăCum e inocentă eaŞi timidă şi subtilă
Să mai vadă aşa ceva!
Nimeni nu mai are voieCa să-şi mai facă aicea felulFiincă aicea-n curte iubeşte
Numai eu şi cocoşelul!
Ordinul e sfânt. Şi nimeniNu crâncneşte un cuvânt
Dac-a poruncit boierulGata! Ordinul e sfânt.
Dar într-o noapte violentăCând nici nu s-a aşteptat
26
A intrat Bogdan vătafulFoarte emoţionat.
E cam galben şi ciudate-sAle lui căutături:
Coanne Fică, coane FicăA intrat scroafa-n călduri.
Ce ne facem? Mai întreabăPlin de spaimă vătăşelulCine potoleşte scroafa
Dumneata sau cocoşelul?
Apeciere
George-i negustor de firmăŞi are o prăvălie „chic”
Cumpără şi vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porţelanuri şi covoare,Chihlimbar şi abanos
Şi orice marfă preţuieşteDupă ochi, după miros.
Cum e-ndrăgostit de LilyO fetiţă foarte fină
Iară nunta-i hotărâtăNumai peste-o săptămânăGeorge a devenit vulcanic
Şi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e o păpuşăBlondă şi fermecătoare.
Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă
Îşi şopteşte încins de doruri:- Faină marfă, bună marfă!Sâni frumoşi şi braţe durde
Pulpe dulci, picorul micCum să nu te-apuce draciiLângă ea când stai un pic?
De aia poate astăzi, GeorgeCând a prins-o-n odăiţăA pupat-o plin de pofte
27
Şi pe ochi şi pe guriţăŞi strângându-i trupu-n braţe
Plin de voluptăţi nebuneA alunecat cu mâna... unde nu se poate spune.
Vai Georgică, - spuse LilyŞtiu ce lungă orice clipă-iStăpâneşte-te, mă tulburi
Prea mă strângi şi prea mă pipăiFii cuminte, ai răbdare
Mai ales şi nu uitaCă peste o săptămână,
Toată, toată e a ta.
George îşi miroase palmaŞi apoi discret îngână
- Asta-i marfă care poateSă mai stea o săptămână?
Iar virgina
Tot high-life-ul CapitaleiŞi Grand-mond-ul din palateToţi ştiam că doctor Bimbo
Are o specialitate
???ce a greşit în pas de searăDoctor Bimbo o „tratează”
Şi o face iar fericită.
Multe fete de familieCe-şi pierdură chambra floarea
Au venit la el şi gataEl le-a reefăcut „onoarea”
Şi-a revenit la el şi TanţaBlondă, dulce şi suavă
- Ce mă fac? De află mamaE dezastru, iau otravă!
N-o să afle nimeni, nimeniVii aicea pe la trei
Eu te „fac” la loc cu grijăŞi dai zece mii de lei
28
Şi-a plătit frumoasa TanţaA plătit cu înfiorare
Ce nu face o fată bunăSă mai fie „fată mare”?
După trei luni, iarăşi TanţaTot aşa, plină de graţii:
- Doctore, sunt disperatăTicăloşi mai sunt bărbaţii
Dar acuma chestiuneaEste foarte serioasă
Mă cunun cu-n om de lumeŞi vreau iar să fiu mireasă.
- Da, dar locu-i mai sensibil,Zice doctorul, să ştii
Ca să fi din nou virginăCostă douăzeci de mii.
S-a plătit de două ori, câte zece Mii de leuşcaniFiindcă viaţa-i tare dulceCând ai douăzeci de ani.
După patru luni sau şaseTanţa cea fermecătoare
Iar greşeşte, iar şi plângeŞi la doctor iar apare.
- Cred că-i cea din urmă oarăZice foarte fermă Tanţa
Fiindcă-ndată după nuntăPlec cu soţul meu în Franţa
- Foarte greu, răspunse Bimbo-Drept – privind în ochii ei
Foarte dificil şi costăPatruzeci de mii de lei.
- Patruzeci? Dar ce-i faci oare?- O! Îţi fac un lucru rarFiindcă acuma duduiţă
Îţi fixez un fermoar.
29
Nu e de la noi
Într-un sat pe-o cărăruieLângă cârciuma lui State
Trei femei stăteau de vorbăTrei leliţe, trei surateŞi uitându-se-n ţărânăCu pătrundere destulă
Măsurau un boţ de carneCare semăna cu o... bulă.
- Fă Mărie – zice SaftaSă tot fie a lui Tănasă?
- Nu e lele, că o cunosc euCă are cerc şi-i noduroasă
- Poate a lui Drăgan?- Da de unde
Zice Tinca cu-nfocareCăci a lui Drăganm e groasăŞi are o dungă pe spinare.- Poate este a lui Hâncu?- Nu se poate sare Lina – A lui Hâncu-i năzdrăvană
Şi vânjoasă ca prăjinaŞi apoi Hâncu de vreo lună
E la Vidra, la moşie...- Dar, a cui să fie oare?
Doamne, doamne a cui să fie?Cum stăteau nedumerite
Cercetând cu anevoieA trecut chiar pe-acolo
Primăreasa, doamna Zoe
- Ce faceţi pe-aicia?- Uite stăm cu mintea răvăşită
Şi nu ştim a cui să fieBula asta oropsită?
- Nu e nici a lui Vasile!- Nici a lui Marin Cucui!
- Nici a lui Grigore Zgaibă?- Nici a lui Mihalcea nu-i!
30
Primăreasa o priveşteŞi răspunde răspicat- Bula asta, fă leliţe,
Nu e de la noi din sat!
Dispută religioasă
Deşi port o mare stimăŞi am respectat mereuŞi pe popă şi pe pastor
Şi pe rabinul evreu
Totuşi eu am o remarcăDeşi nu e paradox
Însă cel mai vesel popăEste popa ortodox.
Fie praznic, nunţi, botezuriSau la orice slujbă sfântăChiar şi la înmormântarePopa cântă, popa cântă.
Dar cel mai deştept dintr-înşiiMai dibaci, mai diabolic
Este fără îndoialăBruder, pastorul catolic.
Auziţi iubiţi prieteniCe abil, ce diplomat
Pe toţi tinerii îi însoarăEl rămâne neînsurat.
Cel mai crunt însă-i rabinulĂsta, merge-n contra fireiVrea mortiş ca să distrugă
Fericirea omenirii.
Auziţi ce barbarieZău că merită bătaie
Unde trebuie să adaugeRabinul de acolo taie!
31
Cal mare
A venit la doctorul SmilikDoamna Sprinţa Rosenstock,
- Doctore, de două zileNu mă simt bine deloc.
Simt în corp o-nfrigurareCe mă trece tam-nesam
De la cap până-n picioareIa vezi, doctore, ce am?
Doctorul îşi ia o lupăŞi se uită în ochi dreptO palpează pe spinareApoi delicat pe piept
O ascultă cum respirăO mai ciocăneşte un pic
Şi satisfăcut îi spune:
- Doamna mea, nu ai nimic!
Tensiunea e normală,Pulsu-i iarăşi regulat...
- Da, dar nu dorm toată noapteaŞi mă zvârcolesc în pat.- Eh, la vârsta dumitaleŞi zglobie, şi frumoasăSe strecoară câteodată
O afecţie curioasăNu e caz de-ngrijorareDumitale-ţi trebuieşte
Un remediu de calmare!
- Asta este! De cal mare!Sare doamna radioasă
Un remediu de cal mareCă de cel mic am şi-acasă!
Letru zice
32
La un doctor vine NatanCu o mină foarte rea
- Doctore, chestiunea aceeaNu mai merge cum mergea
Am luat şi cantaridăŞi pilule de muştar
Icre negre, Perla, TitusÎnsă totul e-n zadar!
- Câţi ani ai?- Şaptezeci şi unu!
- Apoi gata: Ce mai vrei?Gata ai iubit atâta
Zeci şi sute de femei,Cuconiţe apetisanteVăduve încântătoare
Dame de chantan, studente,Picoliţe servitoare
Şi-n hambare şi pe iarbăŞi la Cluj şi la SovataŞi-n cabine la Mamaia
Ce mai vrei? De-acuma e gata!
- Dar, dar eu am un prietenLeibu, Leibu din Lipscani
Care a împlinit acumaŞaptezeci şi opt de aniŞi el zice că mai face(şi adaugă surâzând)
Chiar de două ori la rând.
- Zice? – Întreabă domnul doctorŞi un gând îl străbătuDacă zici că Leibu zice
N-ai decât să-i zici şi tu!
Secretul lui Hector
O zi de mai nici cald, nici receCa atmosfera s-o mai schimbePrin Cişmigiu, moş Niţă trece
33
Cu Azor şi Hector, să se plimbe
Cu cureluşe lucitoareŞi funde, cum la alţii nu-s
Câinii îi trec printre picioarePrivind în jos, privind în sus...Pe pajiştea cu roşii muşcateVenea o blondă încântătoare
Cu picioruşe minunateŞi într-o rochiţă scurtă tare.
O ce plăcere...! a zis moş NiţăPrivind cu ochii plini de rouă,
Ce faci frumoasă coniţă?Şi pupă mâinile amândouă...
- Merci beaucoup! Dar mătăluţă?- Comsi-comsa! Văzând că-i soare,
Ieşii la aer o lecuţăCu pechinezii la plimbare
Şi-n timp ce firea stă să fiarbăCăţeii se jucau nespus
Tot tăvălindu-se pe iarbăPrivind în jos, privind în sus,
Şi mârâiau cu nesimţireŞi se trânteau în prund smintiţi
Că adesea moş Niţă. Scos din fire,Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!
Au mai vorbit de-a ei rochiţăDe-al câinilor temperamentŞi pururea galant, Moş NiţăGăsi prilej de compliment:
Ce păr frumos ai, un tezaurDe parcă soarele subit
Te-a nins în păr cu stropi de aurŞi-n bucle raze ţi-a-mpletit!
Prin prund cu salturi jucăuşeAzor şi Hector cum v-am spusSe încurcau printre picioarePrivind în jos, privind în sus
34
Dar Hector, javră rubicondăLui Azorel a prins să-i spună:- Moş Niţă crede că e blondă
Dar numai noi ştim că-i brună!
Fakirul
Un fakir, un fel de BocsoHipnotizator de rasă
Voiaja-n expres cu o doamnăTare dulce şi frumoasă.
Profitând că în ora aceeaNimeni n-o să-l deranjezeHipnotizatorul încearcăDoamna s-o hipnotizeze
O fixează adânc în ochiGata gândul să i-l sfarmeCă frumoasa închide ochii
Făr voie şi...adoarme.
- Eşti sub magica-mi putereZise el cu glas drăcesc
Şi ai să execuţi cu vrereTot ce-am să-ţi poruncesc!
- Da! Răspunse adormitaIară el, cu gesturi iuţi
A întrebat: ce fac acuma?- Ah, pe gură mă săruţi!
- Şi acum, ce fac scumpo?A întrebat-o el sedus
- Ah, respunse ea în deliru-iîmi ridici rochiţa în sus.
- Şi-acum ce mai fac păpuş-o?Iar frumoasa în letargieA şoptit: - acum te umpliŞtraşnic de blenoragie!
De avea eu ce are el
35
De când m-am născut pe lumeEu am un păcat şi-anume
Vai ce lucru curiosSunt foarte invidios
Jinduiesc la ori şi careOrice lucru ce îl are
Şi-mi şoptesc încetinelDe-aş avea ce are el.
Într-o zi de vâlvătaieEu m-am duis să fac o baie
Şi sub duşuri iată pocEu zăresc un RozensticEl se zbenguie cu apa
Şi eu am stat protit ca ţoapaŞi-mi spunea în gând rebel
Ce-aş avea eu ce are el.
Într-o mică grădiniţăAm văzut o cuconiţă
Ce şedea în mod gingaşŞi alăpta un copilaş
Admirându-i sânul marePlin cu lapte şi ardoare
Eu mi-am spus în gând aşa- De-aş avea ce are ea!
Ieri când traversam Lipscaniull-am văzut pe Burileanu
Vicele guvernatorPeste banii tuturorI cum se are ca fală
Sus la Banca naţionalăMi-am şoptit blând ca un miel
De-aş avea eu ce are el.
Pe stradela ReumeoarăUrmăream o domnişoară
Cu profil imaculatŞi cu părul blond, bronzat
Picioruşele ei faineAscundeau comori şi taineCă mi-am zis în gând aşaDe-aş avea eu ce are ea.
36
Sâmbătă fiind sărbătoareEu m-am dus la alergare
Cu nevastă-mea MILYSă-l vedem pe „zori de zi”Şi cum ne arăta grăjdarul
Ce solid e armăsarulEa mi-a spus încetinel
De-ai avea tu ce are el...
Deosebire
Moritz, un elev cuminteLa liceul din Bacău
Într-o zi pe negânditeL-a întrebat pe tatăl săuPapalâcule, i-a spune-mi
Dar să nu fi supăratCe deosebire-i între
O femeie ş-un bărbat.
_-Vai de mine şi de mineMoritz, nu mă enerva
Cum se poate main leibchenSă mă-trebi aşa ceva
Un băiat ca tine învaţăŞi nu întreabă aşa hai-hui
Chestiuni neruşinateCare nu-s de vârsta lui.
Moritz, însă nu se lasăŞi aşa cum şi-a propus
Plin de nevinovăţieLa mămica lui s-a dus.
Mutterlein, să nu te superiDar aşa vrea să am o lămurire
Ce deosebire-i întreUn bărbat şi o femeie?
- Asta da obrăznicie- Vai de mine şi de mine
Stau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine?Tu, model în toată clasa
Şi în tot liceul chiarSă vorbeşti aşa cu mama?
37
Piai din ochii mei! Măgar!
Moritz – dezolat de atâteaObservaţiuni amareProfesorului îîi spuneTot aceiaşi întrebare.
Dascălul – Albert – pe MoritzÎl întreabă rugător
- Ia să-mi spui, te rog, ce număr Poartă mama la picior?
- Mama? 37 poartăIar dascălul, Albert
Mai întreabă: - Dar tăticul?- Tata? 41 cert!
- Deci mămica 37Tata 41 are.
Precum vezi deosebireaEste numai între picioare.
Numai cu promisiuni
De departe, de la ţarăTocmai de la Pomârlăni
Vine agale Stan IlieCu o căruţă de coceniŞi cum vine Stan Ilie
Legănat în zvon de varăPe căruţa lui, de-asupraPripăşitu-s-a o cioară.
Carul merge, cale lungăSpre oraş fără habarŞi ajunge-n capitală
Tot aşa cu cioara în car.Deodată, prin văzduhuriSe roteşte o altă cioarăŞi se aşează în căruţă
Lângă cioara de la ţară.
Şi în aceiaşi feerieVeşmânatată în culori
Pe căruţa lui IlieSatu de vorbă două ciori:
- Vai, cheri, ce bine-mi pare
38
Că eşti gigea şi sprinţarăDar spune-mi cu mâncareCum o duceţi voi la ţară?
- Ah! La ţară e o minuneZice cioara cu temei
Pretutindeni flori şi viteŞi e bălegar cât vrei
Boi şi vaci şi cai şi tauriŞi junice înţărcate,
Tot se balegă pe drumuriŞi mănânci pe săturate.
- Da în oraş, aici, cum merge?Întreabă cioara de la ţară.- Vai, la noi, e jale mare
Jale mare surioară.Peste tot, pe străzi frumoase
Pe şosele bulevardeDoar maşini şi limuzine
Numai Roll-suri şi PackarduriClaxsonează cu ardoare
Pufăiesc din polobocDau drumuri la damfuri, însă
Nu se balegă deloc.
Nici tramvaiele luxoaseŞi cu lume foarte schic
Din Obor, din Tei, din garăNu se balegă un picÎncât dragă surioară
Cu asemenea programeTot trăind aici, în centru
Ce mai vorbă, mor de foame.
Dar arareori pe uliţiMohorâte, de pe deal
Când se cerne – o birjă şchioapăCu un amărât de calPirpiriu, osos şi jalnic
Slab, bătut de DumnezeuMă ţin lângă el că poate
Poate am să mănânc şi eu.
Zbor, cobor, alerg de foameSimt că sufletul îmi iese
39
Şi alerg, alerg într-unaEu alerg şi calul bese
Bese el, dar am speranţăCă e drumul lung şi greu
Îmi promite într-una, poatePoate-am să mănânc şi eu.Fără să-şi îndrug minciuni
Nu mă pot hrăni feticăNumai cu promisuni.
Trei nasturi
S-a oprit tramvaiul în piaţăLume multă şi pestriţăŞi prin iureş se împingeŞi o frumoasă cuconiţă.
Cum avea rochiţa strâmtăŞi cu nasturi mulţi pe spateVrea să urce, dar din cauze
Rochiei strânse-n trup, nu poate.
Trece mâna-i mititticăRosă ca un plasture
Înspre spate şi gingaşăEa deschide un nasture.
Imposibil să se urceDar ca orişece femeieÎţi mai trece mânuşiţa
Şi încă un nasture deschide.
Dar cum treapta-i înăltuţăŞi e aproape imposibil!Ce să facă, ce să facă?
Vai, momentul e penibil!
Mai deschide încă unulDar zadarnic îi e dorul
Nic acum nu poate doamnaSă ridice-n sus picorul.
Dar un domn ce sta în urmă-i Fără nici un fel de formă
O apucă de contururi
40
Şi o saltă pe platformă.
Doamna, roşie la faţăFulgerând priviri haineSe întoarce şi îi spune
Bombonind: - Nu ţi-e ruşine?
- N-ai dreptate cuconiţăZice el cu anasâna –
Dumneata te superi fiindcăFără vrere am pus mânaPe când eu tăcui din gură
Când nici nu mi-ai spus pardonŞi mi-ai descheiat în grabă
Trei nasturi la pantalon.
Căpriţa sfetnicului Petru
Sfântul Petru, Mare PaznicPestea-a Raiului fântânăPlictisit de-atâtea veacuri
Să tot stea cu cheia în mânăÎntr-o zi s-a dus la Domnul Prea supus şi prea smeritŞi îngenunchind în faţă-i
Petru astfel i-a grăit:
- Doamne, din străfund de vremuriTe slujesc fără prihanăAm şi eu o rugăminteFie-ţi milă şi pomană
Dă-mi concediu de odihnăDoamne pururi lăudat
Doar o lună Nalt Prea SfinteCăci sunt om şi sunt bărbat!
- Bine Petre! Se aprobăCe nu fac eu pentru tine
Treci la cadre, ia-ţi cartelăŞi te du! Te du cu bine...
Ajungând în capitalăFercheş, tânăr şi cu bani
Că puteai să-i dai ca vârstăDouăzeci şi opt de ani
41
S-a încurcat c-o femeiuşcăNostimă şi dolofană.
Şi la „Compescaria” într-unaBea „Segarcea” şi „Crăcană”
Toată lumea a ţinut-oNumai în chefuri şi-n antren
Vizitând seară de seară„Pescăruş” şi „Monn Jarden”Că îmbătat de-atâta farmec
Şi de patimi juvenileŞi-a întârziat concediul
Cu vreo trei ori patru zile
-Bine Petre, nu ştii oareCă după regulament
Orice întârziere înseamnăCum că n-ai fost vigilent?
- Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit,
Însă în timpul nopţii PărinteUite, m-am îmbolnăvit.
Două nopţi şi patru zileAm zăcut în odăiţă
Şi mă tot hrăneam cu lapteDoar cu lapte de căpriţăDacă n-ar fi fost căpriţaSă mă vindece de toate
Zău, muream, muream de tuseDoamne Sfinte şi Îndurate
A trecut o vreme lungăPetre Sfântul cum vă spun
Se topea de dor săraculDupă dulcineea lui.
O vedea frumoasă, durdăGura roşie, ochi adânci
Trupul de nimfă care zburdăS-o tot sorbi, s-o tot mănânci...
Drept la Dumenezeu se duseŞi îi zise rugător
- Doamne, nu mai pot de tuse,Dă-mi concediu c-am să mor!
42
Şi dacă mă sting, cu minePiere ultima mlădiţă...
Să mă vindec leacul esteNumai lapte de căpriţă!
- Bine, îţi dau o lună – ziseDomnul zărilor senine
Dar când vii, aduci şi capraO aduci aici cu tine.
- O aduc, Înalt Prea SfinteO aduc numaidecât
Cum o ştii, în patru labeŞi c-o funie de gât.
Şi mâhnit, gata să-i spargăInimioara pătimaşa
Se întreba – Şi acum PetracheSpune, pe unde scoţi acum cămaşa
A pornit cu ascensorulDin eter, azur şi nea
Într-o clipă nea PetricăSprinten, fercheş, fu la ea.
Nopţi şi mile deliranteDe iubire nesfârşită
Petrecut-a Sfântul PetreCu căpriţa lui iubită.
Când să se termine lunaPetre îşi aduse aminte
De făgăduiala datăPrea Eternului Părinte.
Şi îi spuse: „fată dragăEu socot că-i foarte bine
Ca să nu-mi pierd slujba în ceruriTrebuie să mergi cu mine.
Dumnezeu nici nu prea vedeTe strecori încet şi atâtGoală şi în patru labeŞi cu o funie de gât.
Ascensorul te aşteaptă
43
Te îmbarcă în el frumosŞi în două- trei minute
Scumpo, vei ajunge sus.”
Ce să facă biata fatăA primit cu mult curajŞi de ce să nu profiteDe asemenea voiaj?
Dezbrăcată, e o minuneTrup de nimfă, ca-n poveşti
Nea Petrică, Nea PetricăCe pramatie îmi eşti...!
S-a urcat în cer cu dânsaŞi o îndeamnă mereu
- Hai căpriţă, hai cu neneaSă te vadă Dumnezeu!
Cum ajunse în zenituriŞi-au deschis spre tron portiţa
Dumnezeu luă ocheanulŞi-ndelung privi căpriţa.
A privit-o încă o datăDinapoi şi dinainte
Şi a izbucnit năvalnic:
- Eu când zămislit-am capraPrintre vite consacrate
Avea în faţă ţăcăliaŞi avea ţâţele la spate.
Dar cu capra ta PetracheO brodişi ca EremiaCă are ţâţele în faţă
Şi are în spate ţăcălia!
Omnicist
În expres un tânăr, IaneMai acum o săptămână
Voiaja c-o cuconiţăMai frumoasă ca o zână.
Grecul adirându-i chipul
44
Feciorelnic şi cosiţaN-a răbdat ca să nu-i spuie- Ce frumoasă eşti coniţă!
Lei, o mie aş da acumaDacă m-ai lăsa agale
Să pui mâna, doar o clipăPe pulpiţa dumitale
Zâna roşie ca foculŞi cu buze însângerate
A răspuns: - Nu ţi-e ruşine?Vai de mine, nu se poate!
- Nu e nimeni cuconiţăSă te vadă, să te ştieCum ai ridica rochiţa
Şi-am pus mâna iei o mie!
Zâna strânsă-n faldul rochiiSe mlădie ştregăreşteŞi îi face semn cu ochii
Că primeşte, că primeşte
Grecu e robit de farmecIară zâna foarte fin
A săltat în sus rochiţaPuţintel, câte puţin...
Pulpe roze, vede IaneCum în lume, multe nu-sDurde, dulci şi dolofane;Ah puţin, puţin mai sus!
Se ruga mieros şi lacomŞi o sorbea cu ochii duşi
Încă puţintel coniţăPuţintel mai sus, mai sus.
- Gata-i îi vorbeşte zânaRochia-i peste sânii meiHai degrabă pune mânaPune mâna unde vrei!
- Nu, nu, nu! Răspunse IaneC-a rămas perplexă zâna
45
Grecul, om cinstit rămâneN-are bani, nu pune mâna
Căldura animală
Nenea Nae FostoloacăMegieş din strada Scurtă
S-a plâns doctorului CosteaCă are dureri de burtă
- Uite doctore, - am pus prişniţŞi compres cu apă rece
Şi de-aproape o săptămânăMă tot doare şi nu-mi trece.
Uite ce-ai să faci – îi spuneDocotrul cu chibzuinţă
Trebuie să-ţi pui pe burtăO căldură animală!O viţică, o căpriţăIepure sau un pisic
Şi de-l ţii un ceas pe burtăNu mai ai nimic, nimic!
Cum să intre-n pat cu capraSau viţeua a jigărrită
Şi-apoi ce-o să zică miţaCând l-o prindre-n pat cu vita?
Dar o staşnică ideiel-a salvat în clipe grele:Ia două găini din curte
Şi se bagă în pat cu ele.
Coana Miţa isprăvindu-şiVorba cu vecinele
A băgat puţin de seamăCă-i lipsesc găinile
Caută-le prin coteţeSub şoproane, sub terarsă...
Nicăierea! Ca furtunaCoana Miţa intră-n casă...
Şi-l zăreşte-ntins pe NaeCa buhaiul de umflat
Şi fără să-i spuie o vorbăTrage plapuma din patŞi ce credeţi că văzură
46
Ochii doamnei FoştoloacăO găină sta pe ouă
Şi cealaltă pe-o cracă.
Remediu
În bar vagon, în partea stângăVenind dinspre Oradea Mare
Şedea un domn în vârstă, lângăO duduiţă încântătoare
În faţa lor pe o banchetăPudrat şi cu obrajii livizi
Şedea citind dintr-o gazetăUn donjuan cu ochi perfizi.
Duduia plină de iapiţăŞi-n ochi cu două peruzele
Gemea-n răstimpuri, chinuităDe o durere de măsele.
Iar tânărul sorbind-o toatăSmerit ca în faţa unui sfânt
Murea de dor, numai să poatăSă-i adreseze un cuvânt.
- Mă scuzi! I-a spus cu ezitareAm un remediu minunatDacă îţi dau o sărutare
Durerea-ţi trece imediat.
Dar moşul a întrebat agaleEp domnul cu obraji livizi
- Mă ierţi, dar leacul dumitaleE bun şi la hemoroizi?
Chitanţa
Tanţa, domnişoara TanţaE duduie foarte chic,
Zveltă şi cu ochi mari negriCap superb, năsucul mic.
47
Picioruşele mici şi durdeŞi când trece ea prin Tei
Toţi bărbaţii o admiră- Mă, Halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?Uite n-aş putea să spunNici nu mă intereseazăChiar dacă o presupun
Dar cum Tanţa-i delicioasăŞi are maniere fine
Nici nu vreau să ştiu ce faceNici cu ce şi nici cu cine.
Ca vecini în bloc se-ntâmplăCa să-i cer un ac sau aţăSau îmi cere ea o cartePână mâine dimineaţă
O vecinătate dragăNe-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la TanţaFără să mai bat la uşă.
Tot aşa într—o seară intruEra iarnă grea şi ger
Şi-o găsesc în pielea goalăStând lângă calorifer. Năucit de frumuseţea-iDau să mă retrag un pic
Iară Tanţa-mi spune: - IntrăIntră, dragă, nu-i nimic.
Am intrat şi beat de farmecAm întrebat plin de mister
- Pentru ce stai goală scumpoTot lângă calorifer?
- Fiindcă a fost propietarulMi-a răspuns şăgalnic Tanţa
Şi uite cum mi-am plătit chitanţa.
La şcoală
Zvon şi ciripiri de glasuriJoc cu mingi şi de săgeţiToate astea se întâmplă
48
La o şcoală de băieţi.
Într-o pauză profesoaraPune câte o întrebare
- Ce ai vrea tu să ai NaftuleCând ai să te faci mare?
- Eu aş vrea o bicicletă- Dar tu, Smil?
- Un avion!- Dar tu ăla mic de colo
Ia răspunde, Natansohn?
- Eu... răspunde ăla micuCu privirile hai-hui
Mă ietaţi gheverot, însămi-e ruşine să vă spui...
- Ce înseamnă „mi-e ruşine”?Spune-mi dragă că te pup
- Eu, când o să fiu mai mare Vreau să-mi crească păr pe trup!
- Păr pe trup? Cum vine asta?Mie spune-mi momentan
Vrei ca să trăieşti în peşteriSau în junglă ca Tarzan?
- Nu vreau să trăiesc în peşteriSau în codru în GuyanaCi aşa precum trăieşteVerişoara mea Soşana.
- Da drumoasă şi isteaţăCe mai? Straşnică muiereAre un smoc de păr în faţă
Şi câştigă o avere.
La Bodegă
Nae a intrat în grabăÎn bodegă „La trei poame”
Şi pe chelner îl întreabă- Ce ai pe listă că mi-e foame.
Chelnerul cu reverenţăSpre client privirea-şi plimbă
49
Şi răspunde cu prudenţă:- Am o limbă! Dar ce limbă...!
Limbă nu mănânc răspundeNae acru la figură,
Nu pot să mănânc un lucruCe-i la animale în gură!
- Bine a răspuns garsonul,Vesel cu o idee nouă:
- Nu mâncaţi ce au în gură?Să vă fac vreo două ouă?
Ne-om căuta
De la Năsăud la valeŞi ţinându-se de mânăAu venit Ion cu Leana
Căpăţână.El cu coşul în piaţă
Iar Leana lui cea dragăAvea lână de ţigaie
În desagă.
Cum ajunseră în piaţăEl s-a dus la poarta nouăUnde stau ăia cu păsări
Şi cu ouă.
Iară Leana lui frumoasăS-a oprit lângă fântână
Unde stau femei cu scoarţeŞi cu lână.
- Stai Ioane, stai o ţâră,Zice draga lui mireană,
Cum de întâlnim să merge cătreCasă?
- Ho, că ghine zise dânsulCând va bate ceasul două,
E te-oi căuta la lână,Tu la ouă!
50
???
- Şi,...povesteşte Nea CristacheLui Nea Nae, măcelarul
Trecând cu Miţa, lângă mineÎnspre Turloaia, cu docarul
Deodată, doi bandiţi din umbrăIeşiţi din împânzirea albastrăÎn mâini cu două revolvereAu năvălit asupra noastră
- Sus mâinile, răgneşte unulHidos şi cu un ochi beteagŞi dacă faceţi vreo mişcare
Trag!
Am ridiccat mâinile în grabăSimţind că-mi trece frig prin oase
Iar Miţa foarte simţitoareDe spaima biata leşinase.
Mi-au luat toţi banii şi inelulUn inel de aur vechi
Stilou de argint, iar MiţeiPână şi cerceii din urechi.
Şi ne-au dat drumul jos în valeaIntrovertită de omăt
Prea fericiţi slăvind pe DomnulCă am scăpat numai cu atât.
Noroc că Miţa mea iubită Cuminte şi deşteaptă foc
Ascuns-a ceasul ei cu grijă,Discret într-un anume loc...
Că oricât ar fi vrut bandiţiiS-o scotocească neîncetat
Nu-l mai găseau nici până mâineŞi numai astfel l-am salvat!
Nea Nae curios ascultă,Apoi întreabă pe-ndelete:
- Să nu te superi, nea CristacheŞi...era ceasul de perete?
51
Cel cu două
Se zvonise în orăşelulDe pe deal, Chilia Nouă
Cum că Hună HaskekoviciZice-se că are două
Nimeni nu ştia ce-s aleaDacă-s albe sau gălbuiDoar atât, că el le are
Şi amândouă sunt a lui.
Poate are două case?Două vaci, două oiţe?Două găinuşi moţate?
Poate două porumbiţe?Nu, nici una dintre acesteaDar fiind sigur că le ştiţi Vă asigur că sunt aleaChiar la care vă gândiţi
Însă fetele între eleRuşinoase cum sunt toateÎşi spunea cu precisiune:
- Nu se poate! Nu se poate!Zău, suntem nişte văcuţe!Cum ne intră în creier nouă
Toată lumea să aibă unaNumai Hună să aibă două?
Nu şi Hana Iosub prinsăDe-al amorului jăratec
Şi la gândul că are douăŞi e un băiat simpatic,
S-a îndrăgostit de dânsulDe la prima scăpărare
Şi mai mult să se convingăDacă într-adevăr le are.
Îl pânde la ştrand să-l vadăDezbrăcându-se pe cheiCe nu face o fată cultă
52
Pentru viitorul ei?Azi aşa şi mâine iarăşi
A jucat în aşa felPână când la urma urmei
Ea s-a măritat cu el.
Însă vezi, în noaptea nunţiiDupă ce-a trecut furtunaHana a observat că Hună
A lucrat numai cu una.
Foarte indignată fataDe metodele acestea
L-a întrebat: - Ascultă Hună,Dar cealaltă unde este?
- Unde vrei să fie scumpo?El la rabin, fată dragă!
La noi nimeni nu lucreazăCu amândouă deodatăDar când una oboseşteŞi tu eşti încă în vervăEste bine întotdeaunaSă ai piese de rezervă.
- Poate aşa e ritualul?S-a gândit Hana IosubŞi-n familia lui Hună
Cele sfinte-s cu şurub?Şi plângea sărmana Hana
Vărsând lacrimi mari cât rouaFiindcă Hună niciodată
N-antrebuinţat-o pe a doua.
A trecut o lună, douăŞi într-o seară fără lunăÎn alcovul îndrăgostitei
Giugiulindu-se împreunăEa i-a spus: - Ascultă HunăCe-i în mână nu-i minciună
Aia de la rabin dragă,E cu mult, cu mult mai bună!
53
Alternativa
În deşertul din SaharaDe nisip şi soare plin
Umblă – abia târându-şi paşii,Ars de sete, un beduin.
Umblă, umblă, fără pregetCum Allah poruncă-i deteArşiţa-l doboară, îl arde
Dar mai mult moare de sete.
Cade în genunchi, se roagă- Doamne, setea să mi-o stingDă-mi un bulgăre de gheaţă
Ca să-l ling, Doamne, să-l ling.
Sau de nu poţi da un bulgărDoamne, a toate îndurătorUn pistol să-mi dai părinte
Ca să trag să mă omor!
Nici nu-şi terminase rugaŞi-i apare din senin
O fecioară ca din basmeAlbă, albă ca un crin.
Trup superb, contur de spumăBlondă şi cu pieptul gol
Cu un sloi de gheaţă în mânăŞi-n cealaltă c-un pistol.
Stă Iosuf şi o contemplăMistuit de dor nespus
Şi apoi în genunchi se roagăLui Allah din ceruri, sus.
- Ce să fac? Allah ajutăUnui beduin pribeag
Şi învaţă-mă preasfinteSă ling doamne sau să trag?
54
Sami are un singur dor
De pe când mergeau la şcoalăŞi încă se jucau cu cercul
S-a legat prieteniaÎntre Sami şi Bercu.
Amândoi făcură armataLa acelaşi regiment
Plutonier ajunse SamiBercu nici măcar sergent.
Dar cum vremea trece-n goanăNumai după câţiva aniBercu-i la New York,
Iar Sami este tot la Botoşani
După câţiva ani de-a rândulCă-i poţi număra pe deşteVorba ceea bătrânească:Deal cu deal se întâlneşte
Că pe Disencoff când SamiSe uita la o vitrină
Vede cum amicul BercuSe dă jos dintr-o maşină.
Fuge şi-l îmbrăţişeazăŞi-l întreabă foarte amabil:
- Ce faci Sami? - Merci, bine!
- Dar tu Bercu?- Admirabil.
- Nici nu ştii ce mult mă bucurDupă atâţia ani de zile
Şi cu ce te ocupi acuma?- Cumpăr, vând automobile.
Vezi Rolls-Royce-ul ista albastruDe o construcţie majoră
Are o viteză pesteO sută şaptezeci la oră.
- Urcă sus. E o minuneRolls-royce ultimul model
55
Numai Domnul Nixon areÎncă un exemplar la fel.
Parcă nici nu-l simţi, pluteşte,Sparge vidul, parcă zboară,
E mai iute şi ca vântul Şi ca gândul, e o comoară.
Vezi copacul ăla grosŞi cu frunzele gălbui
Hăt departe? În cinci secunde
O să fim în umbra lui.
Şi în clipita când motorulDuduia înverşunat
Până si zice „peşte” pomul A şi fost înconjurat
- Dragă Bercule – a zis SamiLasă-mă să mă dau jos.
- Nu fi prost, acum vedea-veiŞi ceva mult mai frumos!
Vezi departe o pată albăPe verdeaţă în câmpieCare-i o gazetă sau o Coală mare de hârtie?
- Da, o văd, dar dragă BercuUite ce te rog acum:
Ce-ar fi rău să ne întoarcemCât ai repede din drum?
- Mare prostănac eşti SamiBercu vesel intervine
Tot ce ţi se-ntâmplă ţieNu se-ntâmplă şi cu mine?
Vreau să-ţi spun că-ntr-o minutăÎn virajul vitejiei
Mă opresc cu roata stângăDrept pe marginea hârtiei.
Şi într-adevăr maşinaA pornit-o-n zbor, nătângă,
56
Şi-a oprit-o pe hârtieDrept pe roată, în partea stângă
- Bercule, mă doare capulTot privind peste câmpii
Hai, mai bine să ne-ntoarcemAm nevastă şi copii.
- Sami, fi bărbat, ce dracuEşti fricos ca o muiere
După întrevederea noastrăEu aş vrea să-ţi fac plăcere?
Uite, vezi cum vine trenulIute cu semnalul roşCare gâfâie într-una
Şi azvârle fum pe coş?
Pariez în trei minuteCum sunt om cu firea calmăTrec prin faţa lui ca vântul
La distanţă de o palmă.- Bercule, sar din maşină!- Nu fi bleg, şi ţin-te bine!
... Şi ca un ciclon Rolls-Royce-ulFu într-o clipă peste şine.
- Bravo Bercule, eşti geniuBravo, mai lăsat năuc!
- Şi acum spune-mi dragă SamiUnde vrei să te mai duc?
Sami, cu emoţie în voceŞi cu faţa pământie
Zise: - Dacă ţii la mineDumă grabnic... la hârtie!
Tot una e
Rifca a venit la RabiŞi e plină de obidă:
- Rabi, sunt neferictăIarăşi am rămas gravidă.
57
Dă-mi un sfat că tu eşti ţadicEşti un Dumnezeu aproape
Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape, să mă scape.
- Greu femei, nu se poateFirii să vă împotriviţi
Chiar şi în Scriptură zice:„Creşteţi şi vă înmulţiţi”
- Da, dar am copii vreo şapteFete mici şi băieţei
Numai cel de sus mă ştieCât de greu o duc cu ei.
Rabinul deschide o carteMurmură o rugăciuneŞi cu ochii către ceruri
Se înclină şi-apoi spune:
- Uite ce-ai să faci femeie:Mâine dis-de-dimineaţă
Mergi şi-ţi târguieşti o oalăCât mai mare de la piaţă
Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoală
Toată noapte, toată noapteaŢi picioarele în oală.
De se-apropie sortitulPentru clipa de norocTu picioarele din oală
Nu le scoţi deloc, deloc!
Dacă asculţi povaţa astaCare-i binecuvântată
Nu se poate, nu se poateSă rămâi însărcinată.
Opt luni au trecut degrabăSau chiar nouă mi se pareŞi într-o zi venind la RabiRifca, dar cu burtă mare.
- Nu mi-a folosit povaţa
58
Zise ea foarte timidăFiincă, uită-te la mine
Iarăşi am rămas gravidă.
- cum se poate! Îţi spusesem.Când te-oi duce la culcareTu, picioarele amândouăSă le ţii într-o oală mare!- Păi, să vezi, cinstite Rabi
Zice ea cu mult lipicin-am găsit o oală mare
Şi am luat două mai mici...
Grea pedeapsă
Prea înţeleptul Rabi IosufE un erudit, un ţadic
Cunoscut în tot KilatulŞi vin mulţi să-i ceară sfatul.
Casa lui miroase-a ambrăŞi a cedru din dumbravă
Totu-i binecuvântareŞi evlavie şi slavă.
În odaia lui de lucruStrăjuie din părţi
Rafturi pline de talmuduriŞi de suluri şi de cărţi.
Ore-ntregi scrutează în biblieŞi în scripte, foarte calmSfatul lui e înţelepciuneIar cuvântul lui e psalm.
Cercetează pergamenteHărţi şi manuscrise variiStampe cu versete indeŞi cu perse comentarii.
Descifrează hieroglifeDe pe table şi papirusPericope şi percepte
Scrise în vremile lui Cirus.
Într-o zi îi intră în casă
59
Un prieten din Galil.- Bună ziua! Rabi Iosuf
- Bună ziua! Dragă Smil.
După ce s-au strâns în braţeRabi, foarte bucuros
L-a întrebat: - În ce chestiuneŢi-aş putea fi de folos?
- A nimic, o bagatelăZice Smil, să mă scuzaţiDar întâi suntem prieteniŞi apoi suntem bărbaţi.
Iartă-mă te rog şi spune-miDacă ziua când posteştiDe Iom Kipur este voieO femeie să-ndrăgeşti?
Să petreci cu ea alăturiAmândoi la minte copţiTot ca-n celelate zile
Tot ca-n celelate nopţi?
- Vai de mine! – exclamă RabiRidicând privirea-n zări
Cum de îndrăzneşti păgâneSă-mi pui astfel de-ntrebări?
- Nu te superi dragă IosufZise Smil politicos – Tu eşti un mare rabin
Şi eu un mare păcătos.
Chiar de-i rea nelegiuireaŞi cuvintele-mi deşertePui mata o vorbă bună
Către Înaltul să mă ierte!
Rabi a îngânat o rugăCătre cel din ceruri susApoi răsfoind o cartePăcătosului i-a spus:
- După lege nu e voieDar ţi s-ar putea ierta
60
Dacă săvârşeşti păcatulNumai cu consoarta ta!
- Rabi – zise Smil – mă iartăSupăr cu ceva scripturaDacă în loc să fie RifkaE Soşana sau e Sara?
Dacă-i absolvit păcatul Şi e desfiinţată vina
Ce importă atunci persoanaDacă-i soaţa sau vecina?
- tocmai asta e pedeapsaZise Rabi fără vrere
De Iom Kipur nu ai voieCa să ai nici o plăcere.
Povesteşte doctorul
Nu ştiu dacă îl ccunoaşteţiDelicat şi subţiratic
Doctor Bratu de la SutuNe era la toţi simpatic.
Avea hazul lui, probabilMoştenit de la străbuniŞi în plus era şi doctor La spitalul de nebuni.
Şi ştia să povesteascăCu un şarm cum altul nu-i Chestii vesele întâmplate
Lui, cu pacienţii lui.
Moldovan de viţă vecheCunoştea năzbâtii multeCă se adunau în juru-iToţi amicii să-l asculte
Într-o zi veni la minePovesteşte el stilat
La spital, în deal, la Sutu,Un domn bine îmbrăcat.
61
După înfăţişare, pareFuncţionar superior,
Poate inginer hotarnicSau, un mare negustor.
Şi îmi spune: - Domnul doctorUite aşa precum vezi,Sunt în stare disperată
Şi-am venit să mă salvezi.
Ştiu că eşti un psihiatruOm de ştiinţă cu renume
Şi de arta dumitales-a dus vestea în larga lume.
Fiul meu cel mare, LicăCare stă cu mine în BasnaOm cu mintea-n toată firea
De o vreme o ia razna:
Sare sus peste coteţe,Se ascunde în grădină
Umblă numai între păsăriŞi se crede că-i găină.
Ba mai mult! Parcă un blestemDin Infern mă urmăreşteCă în loc să ne vorbeascăEl mai mult cotcodăceşte.
Dau oricât numai să scapeMartor îmi este Dumnezeu
De nenorocirea astaCe-a căzut pe capul meu.
- Şi de mult are aceste Manifestaţiuni ciudate?- Cred, dacă îmi aduc aminte
De un an şi jumătate.
- De un an şi jumătate?Asta-i nemaipomenit!Şi de ce cu el aicea
Până acum n-ai venit?
- Păi să vezi domnule doctorM-am obişnuit cu viaţa
62
Şi îmi plac mult oulă careM-i le pune dimineaţa.
Politeţea
Din albastra risipireNe zâmbeşte mândrul soare
Veşmântând întreaga fireÎn lumini de sărbătoare.
Curg văpăi de aur roşuPe trotuarele înguste
Şi întrega stradă-i plinăDe surâs şi mini fuste.
La vitrinele din centruStau în grup femei şi fete
Cu superbe picioruşeŞi ispite în siluete.
Rotunjimi fermecătoareStrânse în diafane rochii
Că le-nghiţi dintr-o privireŞi le devorezi cu ochii.
Trec în şiruri manechineBlonde, brune şi roşcate
Şi-i expun comori de farmecCare nu-s deloc pătrate.
Drec şi bestnici în sandaleŞi costume deşucheateCu excentrice atitudini
Şi efebi bărboşi cu plete.
Şi în această împestriţareCa la Paris sau în New York
Şi un filfizon se plimbăFoarte grijuliu cu un Poro.
??? grăsan ce umblăsigur de aureolă
şi mereu îşi bagă râtulgrogăind lângă rigolă.
63
Trecătorii cu mirareToţi privirile-şi întorcÎnspre tipul care ţine
Să se plimbe cu un porc
Şi deodată, un tânăr cares-a desprins dintr.-o pleiadăL-a întrebat: - Nu ţi-e ruşine
Să te plimbi c-un porc pe stradă?
Tipul l-a privit flegmaticScărpinându-se în ceafăŞi apoi ţanţoş îi răspunse
- Nu e porc, nu vezi, e scroafă!
- Scroafă e? Îmi pare bine
Zise tânărul smeritAdăugând cu politeţe:
- Păi, cu dânsa am vorbit!
Tragedie
- actul întâi-
O cheamă CleoCleo are buze roşii,
Pline de parfum misticCe-l ??? chiparoşii
Buclele-i muiate-n aur,Ochiii,
Ochii mari albaştriŢes cântări visate-n ţară
Heruvimilor sihaştri.
El – a fost odată – Astăzi
Chel şi putred de bacnotePare o mumie uitată
Printre statui ostrogote
64
A început să-i facă curteŞi într-o seară crenelată
A cerut-oA luat-o
Şi o ??? ca un tată
- actul al doilea –
Seninul căsniciei lorSe trece
Ca într-un plâns de mandolinăÎntr-o catacombă rece.
Părăsit de tinereţe,Domnul
Întrupează toamnaŞi-o seninăPrimăvară
De speranţePare Toamna.
Iar în miez de noapte mută,Prin albastrul de mătase
Două spectreTrec pe drumul
Care duce la terase...
Unul, E un fante tânăr
Iar fantoma voalatăEste doamna
Care-şi ţine babalâculCa pe-un tată
- actul al treilea -
FereastraTurnului cu trei cupoleSe întune în acorduri
TremurateDe mandole
ÎnăuntruE văpaie.
Şi o dragoste bizară
65
Şi o umbrăCu privirea încruntată
E afară.
ÎnăuntruDespuiată
Cleo, sparge a şaptea cupă, Iar afară
Umbra neagră??? să o rupă
şi....În clipa următoare
Uşa cade sfărâmată... A surprins-o
Cu amantulŞi-a bătut-o Ca un tată.
Tocmai pe dos
Samy Quatar, bogătaşulDe pe strada AlbatrosA venit să se consulte
Cu bancherul David Gross:
- Dragă David, vin la tineSă mă sfătuieşti niţel
Vreau şi eu să joc la bursăDar nu mă pricep de fel.
- dacă vrei să faci paraleZice Grossu – s-asculţi de mine
Lira se menţine fermăCumpără lire sterline.
Samy se-ntâlneşte-n BursăCu remisierii mariŞi în locsă ieie lire
Samy cumpără dolari.
Peste trei ore dolarul
66
Scade în mod vertiginosSamy plin de disperareVine iar la david Gross.
- Vai de mine, DavidicăSunt definitiv pierdut
Apăi, deh! Eu ţi-am spus unaŞi tu alta ai făcut.
Du-te repede la bursăNu sta moale ca o curcăŞi să nu te prinzi în cursă
Ia „Petrol-block”că se urcă.
Samy nu ştie cum se faceParcă l-a lovit năpasta
Ia „Motor- Petrol”şi gataPierde şi de data asta.
- Vai de mine, vai de mineSunt un bou, un păcătos
- Ce să-ţi fac măi Samy, dacă- Dacă tu le faci tocmai pe dos?
- Încă o dată DavidicăDă-mi un sfat să am temei
Am să fac tot ce mi-oi spuneAm să fac aşa cum vrei
- Vrei un sfat! Ţi-l dau măi SamyDar urgent că vremea-i scrutăDacă vrei să-ţi meargă bineVino să mă pupi pe burtă.
Dacă-ţi spun pupă-mă pe burtă”Nici un gând n-am să-ţi ascund
Cum le faci pe dos pe toateŞtiu c-ai să mă pupi în fund.
Asta zic şi eu noroc
67
Într-atât ne-mbată viaţaCu iluzii şi strădanii,
Că nici nu băgăm de seamăCât de repede trec anii!
Cred că nu importă urbea,Dacă-i Râmnic sau Focşani,Totul e că eu pe-atunceaAveam optsprezece ani.
Şi-n oraşul plin de crâşmeŞi cu centrul plin de praf,
Nu era nici un teatruŞi nici cinematograf.
Singurul locşor mai veselAl oraşului stindardEra varieteul Filip,
Un şantan de bulevard
Fiindcă aducea patronulNumere de-atracţie noi,
Balerine-apetisante,Chiar şi cântăreţi de soi.
Cum sosea vreo vampă „bine“Năvălea protipendada – Conu Bubi, conu Nicu – Şi lua cu asalt naiada.
După programul artisticChefuiau cu curtezanaLa conac sau la moşia
Monteoru sau Grăjdana.
Pe când noi, făuritoriiDe poeme şi himere,
O priveam cu jind, sorbind-oC-o cafea sau cu o bere.
Într-o seară, tot la Filip,Debutase o actriţă
Cu trup zvelt şi ochi şăgalniciŞi c-o fragă de guriţă.
68
Fermeca-n potop de-aplauzePe bărbaţii toţi, în grupe,Şi ne ameţea cu-n cântec:„Vin’ la Tanţa să te pupe!”
Avea părul spic de aurBraţe albe subţirele,Picioruşe crizanteme
Care te chemau spre ele.
Noi, ştrengari, voioşi şi tineri,Nici o taină nu ne scapă:
O doream şi tuturoraNe lăsase gura apă.
Se zvonise-atunci o şoaptăPe la Kraus la cafenea:
Că de-i dai o sută-n mânăPoţi ca să petreci cu ea.
Însă cine dintr-ai noştri,Din pleiada cunoscută,Îşi putea permite luxul
Ca să-i dea divei o sută?
Şi-atunci Aurel propuseO idee salvatoare:
Să putem strânge o sută,Punem 5 lei fiecare.
Şi jucăm la loterie,Înnodăm frumos batista,
Şi cine câştigă suta,Ăla merge cu artista.
Zis-făcut. Nici astăzi nu ştiuNici când a trecut minuta,Nici cum m-a bătut norocul
Ca să-mi iasă mie suta.
Ştiu atâta, că-nălţat-amMulţumiri lui Dumnezeu
Pentru marea fericireCe-a căzut pe capul meu.
69
Cu-n buchet de violeteŞi-n ţinută elegantă
I-am palmat în mână sutaŞi ea a depus-o-n geantă.
Restul: cuib de poezie,Vis şi voluptăţi divine
Care le-au descris şi alţiiMult mai bine decât mine.
Pot s-adaug amănuntulCă, înrâuirt de stele,
I-am compus în versuri tandreUn sonet şi trei rondele.
Într-atât a-nduioşat-oVersul meu înaripat,
Că frumoasa messalinăCu glas dulce m-a-ntrebat:
- Spune-mi, dragul meu prieten,Cum pentru o desfătareCe ai petrecut cu mine
Dai o sumă-aşa de mare?
Eşti agricultor? Ai rente?Sau bancher cu sucursale?
Fiindcă ştiu din auziteCă poeţii n-au parale.
Îmbătat de-accentu-i sincer,Ca să nu stric feeria
I-am destăinuit da capoCum a fost cu loteria.
- Vai, a spus ea drăgăstoasă,Nu se poate, nu se poate!Şi strângându-mă în braţeMi-a şoptit cu voluptate:
Tu, că eşti cel mai simpaticDintre ceilalţi curtezani,
Mai ales că scrii şi versuri,De la tine nu iau bani.
70
Când văzui că umblă-n geantăAm simţit în vine foc
Şi mi-am zis: - Slăvit fii, Doamne,Ăsta zic şi eu noroc!
Şi cu graţie felinăŞi-un surâs descris de zei
Iar m-a îmbrăţişat cu patosŞi mi-a-napoiat: 5 lei.
Cărţile Sfinte
Vestitul Rabi Ben IşmuielVestit în Mişna şi CabalăVenise într-o zi să vadă
Pe Rebe Lein din Capitală
Voiau să audă cum slujeşteSă-i soarbă, cântecul şi vogaPe credincioşi cum păstoreşte
Şi cum slujeşte sinagogaŞi-a stat în stradă Ben Işmuiel
Smerit cu inima voioasăCă Leiba bucuros de oaspePe Rabi l-a poftit la masă.
Când fu să intre musafirulÎn casă, întâlni în uşe,
O fată mândră ca zefirulCu chipul alb ca de pupăşeÎşmuiel Ben privi pe Rabi
Clipind din ochi să-l înţeleagăApoi zâmbind a prins să-ntrebe
- Dar, ce e asta Rabi, dragă?
Rep Leib, roşind cu modestieVăzând că rabi se-nfierbântăRăspunse tainic; - Ce să fie?O carte rabi, carte sfântă!
- O carte-i sfântă-ntotdeaunaCă în ea-i lumina şi călduraDe aceea s-o iubim într-una
Că aşa ne-a învăţta scriptura.
71
Spălându-se pe mâini prea sfântulSlăvi pe Dumezeu divinul
Că ne-a dat cerul şi pământulLumina, apele şi vinul.
Dar o surpriză mai tiranăl-a ţintuit, fiindcă la masă
Servea o altă fetişcanămai nostimă şi mai frumoasă
- Dar asta ce e? Înmtreabă rabiCu un gest ascuns ce nu cuvântă
- O altă care Ben IşmuielŞi tot ca cea dintâi e sfântă.
- Nu s-ar putea, Rep Leib părinteCum spune biblia străbună
Din cele două cărţi prea sfinteSă-mi împrumuţi şi mie una?
Mi-e greu a spus rep Leib, că întâiaAcum o citesc profete
Iar celelate până acumaNu îi sunt foile tăiate.
Vesela Familie
Într-o zi la societatea„Pheonix” de asigurare
a intrat un domn în vârstăslab, cu ochelari de soare.
- Aş dori – se adreseazăFuncţionarului din faţă
Ca să fac asigurareCum m-am hotărât pe viaţă?
Funcţionarul, măsurându-lCu minuţiozitate
Slab, cu ochelari şi vârstnicÎn răspunse: - Nu se poate!
Eşti slăbuţ, vedere scurtăAi şi semne de vărsat
Nu întruneşti anume puncteCa săă fii asigurat.
72
- Da, dar tata – zise domnulCare-i mai bătrân ca mine
E asigurat aiceaDe un deceniu şi mai bine.
- Cum îl cheamă?- Dan Beşleagă.
- Dan Beşleagă? Un momentCa să văd în fişe dacă
Nu-i vreun inconvenient.
Dan Beşleagă? Da! Se aflăÎnsă în comformitateTrebuie îndeplinităÎncă o formalitate.
Iei un formular cu timbruŞi îl completaţi acasăŞi veniţi cu tata aicea
Marţi sau miercuri dimineaţă.
??????
Cu nepoţi şi cu nepoateToţi la nunta lui bunicu
- Cum, bunicul se însoară?Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii- Se însoară! Da! Cu toateCă sunt contra lui părinţii!
Bunicuţa şi nepoţii
În expresul de FloricaLăzi, colete, un amalgam
Şi în compartiment, bunicaŞi nepoţii stau la geam.
Hohotind, copii zburdăŞi fac zgomot infernal
Iar bătrâna ştirbă, surdăTot priveşte cerul pal.
Dintr-un coş le dă bunica
73
Câte-un tort cu zahăr coptŞapte ani are Lucica
Iară Nicu are opt.
Înfoiată ca o varzăBaba zice mai apoi
- Uite barza! Uite Barza!Care v-a adus pe voi.
Nicuşor, apoi întins pe-a coastă!Zice răsfirându-şi părul:
- S-o lăsăm să moară proastă Sau să-i spunem adevărul?
Ceaiul
S-a îmbolnăvit NiculceDe pe strada înflorităLa laringo-faringită
????
Mari profesori cu protecţiiI-au făcut trei operaţii
Şi vreo şaptespreze injecţii.
L-au cusut cu fir de aurLa gâtlej şi la laringe
Îl aşează în pat cu o sorăCare abia, abia-l atinge.
Că slăbit bietul NiculceDe atâtea răni adânce
Nu poate să mai vorbeascăNici să bea, nici să mănânce.
Stă întins de două zileChinuit şi banmdajat
Slab şi galben ca lămâiaNebăut şi nemâncat.
Doctorii văzând că bietulE într-un hal fără de hal
Hotărâră de îndatăSă-l hrănească artificial.
74
- Da, da! Trei mii de lei!Fu chef nu glumă
O cameră, trei sticle, alte treiDar ce poate să însemne această sumă:
„O lumânare cinci sute de lei”.
- Se vede că aţi uitat – a spus femeiaUn amănunt de-o importanţă mare
Dar eu am fost „puicuţa dulce” – aceeaCare a suflat azi noapte în lumânare!
Nu ştiu în parte a ţării
Nu ştiu în parte a ţăriiMi se pare că-n Gheorgheni
Locuia o bătrânicăDe vreo şaptezeci de ani.
O ştia tot târgul, deşiFoarte rar ieşea din casăŞi trăia în oraş departe
Singurică şi retrasă.
Se spunea că ar fi odraslaUnui mare bogătaş
Care avusese întinderiŞi în Vlaşca şi în Iaş
Şi frumoasă, o minuneUn tablou, o închipuire
Că veneau sin alte oraşeGrup de tineri să o vadă.
Că a iubit în tinereţeUn nepot a lui Ştirbei
Şi cum neamul lui fu contraS-a-mpuşşcat din cauza ei.
Ea atunci – chiar la mormântu-iA jurat că-n viaţa toatăn-o să se mărite pururicât trăi-va, niciodată.
I-a rămas ceva avereAcareturi de moşeancă
75
Şi din moşioară baniiCare îi ţinea la bancă.
Nu avea vecini, nici neamuriŞi cu taina ei în gând
La biserică în duminiciSeducea din când în gând.
Iară anii trec ca vântulGoana vremii n-are leacŞi încet, încet, trecuta
Peste jumătate de veac.
Ca o umbră selenarăÎşi târăşte paşii grei
N-a rămas nimic din nuriiiŞi din frumuseţea ei.
Într-o zi pe poapa Neacşal-a poftit la ea acasă
Să-i destăinuiască chinulCare sufletu-i apasă.
- Prea sfinţia ta, mă iartăCă grăi-voi cu păcat
Dar în viaţa mea pustieN-am ştiu ce e bărbat.
Nu vreau să ajung în slavaDin cereasca Lui grădinăFără nici o îmbrăţişareŞi în vârstă şi virgină.
Caută-mi un om din gloatăŞi trimite-mi-l încoaceCu fiinţa mea să facă
Tot ce vrea şi tot ce-i place.
Să mă strângă lung în braţeTot aşa ca pe-o ţărancă
Şi am să-i dau o recompensăCă am bani destui la bancă.
Popa milostiv să scapeBietu-i suflet păcătos
I-a trimis un om din piaţă
76
Un hamal foarte vânjos.
Cărui i-a vorbit cu milăŞi îndurarea celui sfânt
Despre buna învoireÎntre oameni şi pământ.
Mai cu seamă despre pildaCuvioasei Paraschieva„Cine pe semeni ajutărăsplătit pe dată fi-va”!
S-a rugat de acela careStă cu îngerul la masăSă gonească necuratul
Dintr-o fiinţă păcătoasă.
Şi s-a dus să izbăveascăA ispitelor furtună
Foarte mulţumit că astăziA făcut o faptă bună.
Chiar a doua zi dimineaţăPopa Neacşa s-a îndreptatÎnspre casa bătrânească
s-o dezlege de păcat.
A intrat popa în salăS-a uita prin încăperiBărbatul era acolo
Dar femeia nicăieri.
- nu ştii unde-i baba careCare stă de-atâţia anii ?
- Păi s-a dus din nou la bancăSă mai scoată nişte bani.
Şi căţeluşa stă în pat
Mimi are o fată blondă
77
Vea ochi mari şi păr buclatUn sân superb, o pulpă rotundă
Şi avea şi-o fire vagabondăŞi ca oricare demimondăAvea un căţeliş buclat.
Sprinţară ca o căprioarăMimi iubise un băiat
Şi într-un amurg de primăvarăSimţind că focul o înfioarăI-a dat tot visul de fecioarăDar el se vede că a uitatŞi căţeluşul stă în pat.
În negre nopţi de insomnieMimi cu suflet tulburat
Să uite dorul ce-o sfăşieŞi dragostea –i atât de vie
În camera trandafiriePrivea protretul lui pictat
Şi căţeluşul stă în pat.
A vrut un moş cam reumaticS-o ia cu el într-un palat
Şi s-o iubească singuraticDar ea cu ochii de jăratic
Gândind la tipul ei simpaticDintr-un cuvânt l-a refuzat
Şi căţeluşul stă în pat.
Când somnul încerca s-o prindăMimi cu corpu-nvăpăiat
Privindu-şi formele în oglindăOfta cu jale, suferindă
Că nu e nimeni s-.o surprindăŞi căşeluşul stă în pat.
Şi-n cuibul ei de curtezanăVeneau priteni pe-noptat
Şi beau ermuth, coniac, cinzeacăŞezând pe sofaua egipteană
Sau pe divanul fermecatŞi căţeluşul stă în pat.
Veneau fecioare şi cucoaneÎn buduaru-i parfumat
78
Şi ca să uite de canoaneFumau haşiş, fumau havane
Şi apoi ??? băietaneCădeau lascive în păcatŞi căţeluşul stă în pat.
Amurgul depăna-n tăcereAl vremei cer, argintat
Şi trandafiri mureau în sereIar Azorel visa-n tăcere
Şi îi plăcea să lingă miereÎn salonaşul crenelat
Şi zi şi noapte sta în pat...
Din flori să-ţi împetesc cunună
Aş vrea din flori să-ţi împletesc cununăPe strat de crini să mă inspirSă-ţi cânt în nopţşile cu lună
Pe o pajişte cu trandafiri.
Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţiiŞi ochii tăi senini şi mariSă sorb nectarul tinereţii
Sub streşini de mărgăritar.
Ţi-oi pune dali în cosiţeŞi orhidee înnourate
Pe frunte flori de lămâiţăPe umeri şipe sân muşcate.
Pe braţele de nuferi albiÎnfăşura-voi cu alint
Bujori şi stânjenei şi nalbeŞi chiparoase de argint.
Ţi-oi atârna pe şold lalelel??? şi „Nu mă uita”
Ca toate gândurile meleSă guste din gura ta.
În prag voi presăra din vermeÎn ritmul versului săracImaculate crizanteme
Şi sângerânde flori de mac.
79
Din siclamene şi cicoareŢi-oi împleti un cuib boem
S-adormi pe cuib de lăcrămioareCu gândul la acest poem.
Uitând de doruri şi regreteŞi prinşi de-ai dragostei fioriAvea-vom crioni şi violete
Şi poate şi un copil Din flori....
Şi luna a închis un ochi
Soarele îmbracă în aurŞi în păienjeniş de fireTot întinsl care duce
La Costeşti, la mănăstire.
Două tinere măicuţeÎn sutane lungi şi grele
Trec pe drumul plin de soareDe nisip şipietricele.
Harul domnului de-a pururiScaldă în sfânta psalmodie
Chipurile lor suavePline de cucernicie
Într-atât de cufundateMaicile prea cuvioase
Că nici n-au băgat de seamăCă a trecut de ora opt.
Vorbele pieriră risipindu-se ca fumulDar de-odat se opriră
Nu cumva greşt-au drumulParcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii
Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstiriiNu mai ştiu ce să mai facăSă se oprească în zăvoi?
Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi?N-o să lase la anaghie două maici fără ajutorÎnsă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător
Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei VineriCa prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.
80
- Mergeţi înspre mănăstire?A întrebat o maică aparte
- Da pe-acolo trecemÎnsă noi ne ducem mai departe
- De ne daţi îngăduire, noi putem să vă-nsoţim- Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim!
Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinel
Panait la braţ c-o maicăŞi cealaltă cu Ionel.
Tot mergând de ele aproapeSângele a început să fiarbă
Şi alăturea ici, colo,, câte-un păătuf de iarbă.
Iarbă verde mătăsoasăCe te-ndeamnă şi te cheamă
Şi-un crâmpei de sare albastrăS-a întins ca o năframă.
Le-a vorbit de MagdalenaDe Infern, de Raiul sfântŞi despre iertarea celorPăcătoşi de pe pământ.
Până le-au convins în finePlâns-au ele mai mult de-un ceas
Pentru odihnă ar fi mai bineCa să facă un mic popas.
Şi s-au aşezat pe iarbăPe când luna ce-i privea
Prevăzând ce-o să urmezeA închis un ochi şi ea.
Restul nu intereseazăDoar o voce sub copac
Îngânat-a:Iartă-i DoamneIartă-i că nu ştiu ce fac.
Iar Eulampia de alăturiA răspuns printre suspine- Ba al meu dragă Varvară
Ştie încă foarte bine.!
Popasul lui Aizic Tirr
81
La înţeleptul Rabi MendelVine Aizic Tirr smerit
Şi îi spune:”Raşi dragă,Sunt un om nenorocit”
Rifca mea-i atât de dulceŞi are atâta sexapeal
Că nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil
Am vreo zece să-mi trăiascăToţi sunt sănătoşi ca tunul
Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-iSă-mi mai nască unul?
Şi-am venit la tine RabiDă-mi un leac să-mi folosească
Poate Dumnezeu pe RifcaDe copii s-o izbăvească.
- Uite ce-ai să faci, îi spuneRabinul cu ochii dulci
Noaptea când soseşti acasăŞi ai vrea ca să te culci
Să te ţii întodeaunaDe povaţa mea înţeleaptăSă te urci pe partea stângăŞi cobori pe partea dreaptă.
Dacă faci aşa şi totulCu stricteţe şi păzitPoţi fără grijă, RifcaDe copii s-a lecuit.
Au trecut trei luni sau şapteSau chiar opt să fi trecutŞi la Rabin într-o vineri
Intră Aizic abătut.
Şi mâhnit şi nefericeOchi-i galeşi multe spun
Şi plângând aproape, zice:- Rabi, n-a fost leacul bun.
82
N-a fost leacul bun, iar mieMi-a fost chinul inutil
Fiindcă uite azi noaptea RifcaMi-a născut iar un copil.
- nu cumva întreabă RabiCu un surâs ce-i schimbă faţaAi uita ce-am spus sau poate
Mi-ai nesocotit povaţa?
- Vai de mine! Exclamă AizicDupă vorba ta înţeleaptă
M-am urcat pe partea stângăŞi-am coborât pe cea dreaptă.
- Dar ia spune, întreabă RabiScărpinându-se în nas –
Nu cumva trecând pe acoloAi făcut un mic popas?
- Un popas? Făcui desigurDeh, ca omul! Ce să fac?
Parcă poţi să treci pe acoloSă nu poposeşti un pic?
- Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fiori
Nu ţi-am spus să urci pe stângaŞipe dreapta să cabori.
Dacă ai poposit l amijlocCa un pusnic în câmpiiAizic Tirr Du-te la dracu
Cum vrei să nu faci copii?
Peisaj divers
Pe un tăpşan de voaluri deseCalm se plimbă aerul
Şi în cadenţe neînţeleseVremea-şi toarce caierul.
Sub întins zări astraleCare-şi pierd hotarele
Cu o cuinună de petaleSe retrage soarele.
83
Cişmigiul poartă vinaCă-ş superbe florile
Ce-au împodobit grădinaÎn toate culorile.
Luna în necuprins se suiePoleind nidsipurile
Şi un tânăr cu o duduieStau de vorbă, chipurile...
O poveste foarte vecheSpune luna lacului
Şi-într-o barcă o perecheSe sărută al dracului.
Trec pe drum în plină noapteScârţâind vehicule
Iar sub pod răsună şoapte:- Nu te-ntinde Nicule!
???
Oraşu-a fost cuprinsDe euforie
Din cauza unui fapt senzaţionalCă în centru e un afiş
Pe care scrieCă astă seară-i striptis
La „Pigali”
Ce înseamnă „striptis”?La local de noapte
Cu becuriŢipător colorate
În barFemei
Vreo ŞapteÎn toalete cât mai decoltate.
Program de cabaretOrchestră
CântecCha, cha, sirtachi, twist
84
Iar la sfârşi o vampă goalăFreamătă din pântec
Şi fiindcă o veziPlăteşti ca un tâmpit.
În atmosferaSupra excitantă
Cu jazzCu trupuri zvelte
Şi felineClareta este
Cea mai frumoasaDin câte s-au produs
În curţi străine.
A fost la curtea Şahului O leacă
La radio a dansat Pe unde scurte
La curtea lui KemalLa curtea Greacă
Şi aiceaO să joace tot în curte.
A fost aplaudatăLa Tanagra
Ma Moulin RougeLa eschimoşiLa feredino
Şi „la trei ochi de plapumă”Îm Moşi.
Dar iată,Că în lumina orbitoare
Pe un socluCa pe vremurile lui Pluto
Clareta apareÎn toată a ei splendoare
Şi goalăAşa, cum a făcut-o măsa.
Un trup superbŞi braţe voluptoase
Doi sâniÎnfipţi în piept ca două mere
85
Şi rotunjimiŞi pulpe] delicioase
Şi celelalte toateLa vedere.
Din colţul lorBazil şi Aurel
CiocnescAşa cum cere eticheta
Şampanie, nectar şi hidromelSorbindu-le cu ochi lacomi
Silueta.
Apoi BazilCam ameţit niţel, şopteşte
Scuturându-şi ţigareta:
De stau să judec, totul e la felAtât şa Tanţi cât şi la Clareta.
În oraşul unde cerul,
În oraşul unde cerul,Ca Bosforul se ???
Şi cu o gardă de LuceferiTrece mândra semilună
Într-un parc văzutÎn visul unui rege anonim
Se înalţă în slăviPalatul lui Mehmed Cadâr selim.
Prin desişuri de azaleeChiparoşi şi palmieri
Şi înconjuraţi de o strajăDe eunuci şi eniceri
Prin firman trimis de ceruriŞi a luiMahomed hatâr
Stă acum în flori haremulLui mehmed Cadâr selim.
Şi era păzit haremulŞi piscina cea rotundă
Că prin zid nici o privireDe ghiaur să nu pătrundă
Fiindă pe divanuri roşii
86
De caşmir şi ispahanOdihneau cu trupuri goale
Nimfe din Belucistan.
Heţaire din Galata şi Naiade din AnkaraAndaluze şi cadâne ce-au venit din toată ţaraCa dansând să satisfacă fără nici un marafet
Orice doruri sau capricii ale lui Cadâr Mehmed.
Răpitoare e ZuleicaSpritenă ca o panterăŞi suleima, adalisca
Ce are chip de baiaderăFloare de Siraz a Konia
Baclava e RazimbŞi sirena-i Bulaira
Când dansează „Turka bre”
Dar din soaţe, cea mai tandrăMai frumoasă şi mai dragăCu trupuşor de orhidee şi
Cu gura ca o fragăZămislită din surâsuri
De auroră şi seninŞi scăldată-n stropi de soare
Era Fatme Aleiman.
În şalvari şi fesuri roşiiAu venit buluc cadiiToţi vizirii şi califii
Geanabeţii şi muştiiCa să o vadă pe AleiminaCum dansează din buricŞi s-au aşezat turceşteRonţăind pistl, fistic.
Iat-o! Cumse frânge goalăPrinsă în vraja unui cântec
Şi cum tremură cu sâniiŞi din umeri şi din pântec.Toţi efendii îşi dau coate,
Cu privirea spre cultucŞi şopteau tăcuţi din barbă
Aferim ghiuzel giugiuc.
Nimeni n-a băgat de seamă,
87
Prin al patimei zădufCe priviri de foc azvârle
Către un efeb, Iusuf.
Pe acesta şi-l aleseŞi-l vroia în nopţi, intim
Că făcea parte dinGarda personală a lui Selim.
S-a sfârşit tot zaiafetulŞi în haremul cu eunuci
Noaptea şi-a întins năframaŞi-a cuprins tot mapamondul
Iar Iosuf se plimba afarăPe asfalt, şi-şi face rondul.
Numai Fatme se strecoarăŞi cu braţele de pufÎn iatacul ei îl trageÎnăuntru pe Iosuf
- Vino, vino lângă mineTaina visului să-ţi culci
Că mi-e sete de-ndrăgireŞi mi-e dor de clipe dulci.
Îţi voi da să guşti din rodiiSă culegi de unde vrei
Struguri şi căpşuni din gura-miŞi nectar din sânii mei
- Ioc! Răspunde IusufVesel şi cu glas de mameluc
Fiindcă eu din fericireCa şi tata sunt eunuc.
Pot să stau aici cu tineDacă-ţi place şi o oră
Dar să-mi dai şi o dovadăDe afecţiune ca soră.
Zorile azvârl prin geamuriAvalanşe verzi de fire
Pe când Fatme-şi zvârcoleşteTrupuşorul dornic de iubire.
Iar Iosuf, ce stă prin geamuriPe divanul cu efigii,
88
Îşi priveşte lung conturulŞi mănâncă bigi-bigi.
Dintr-un roman aristocrat-Prolog-
Din piscul munţilor ce poartăPe umeri zvon de oasanaleDespre castele şi fantome
Şi cu ferestre ogivale
În grota unde militariiOpresc să intre la civili
Iar noaptea se abat pescariiCa să vâneze crocodili.
Îţi scriu dsin turnul cu trei stemeŞi trei carabinieri la poartă
Pun plicul într-o sticlă vechePe care o azvârl în Marea Poartă
??? o salvă în aerca saltimbaticii să se teamă
Şi ??? să suneDin clopoţele de aramă
Şi fiindcă n-am alte adreseCa epilog al jocului
Trimit impresiile culeseÎn colţ la faţa locului.
Kerheza
Să participi la serbareVăzduhul s-a punctat cu salbe
Nu se vedea decât picioareŞi ochi frumoşi şi braţe albe.
Pluteau surâsuri vagabondeŞi-a larg se profilau alene
Fermecvătoare nimfe blondeŞi adorabile şatene.
Orchestra nu înceta să scalde
89
În ritm de sunete stridenteVârtejulspelb de corpuri calde
Cu legănări impertinente.
De muzica ce tulburaŞi înfierbânta toţi emuliiÎntreg parchetul tremura
De atât cha-cha şi huli-huli.
Şampaniza câte un grupŞi în cadenţări de jaz măiestre
Lascive mlădieri de trupSe rpsfăţau privirii noastre.
Din necuprinsul violetCând stele îşi ţeseau năframa
Se auzea dintr-un boschet:- Fi serios, ne vede mama!
În fond continua agapaCe chef şi toasturi până la ziuă
Un paj bătea în piuă apaŞi-a colombină apa în piuă.
Şi în calmul ???Alunecau perechi pierduteS-a petrecut până la punctPe urmă puncte...puncte...
Aşa e piesa
SeninulSparge al zărilor zapazŞli împrăştie albastre
ApoteozeŞi înparcul cunarcişi
Şi tuberozeE vis de sărbătoare
Şi extaz.
Pe alei de bambuşţiCurg metamorfoze
Şi trecRomeo – în matie de atlas
Cu julietaÎn valuri de topaz
90
Spre chiaşcul cu garoafeŞi mimoze.
Prin pajişti cu gladiatoriCu cavaleri în zale
Şi scuturiCu săruturiCu statui
Şi urme vagi de teiRăzbate o discuţie
Pe tăcute- Ai spus că mă câştigi
cu 200de ce-mi dai numai 10 lei?
- Epilog- Când dimineaţa risipitoare
Înseninata ei văpaieE îmbulzeală în piaţa mareŞi grămădeală la tramvaie.
Rămâne gol întreg pământulŞi pleacă nobili???
Unii spre gropile OatuIar alţii spre groapa Chipăilă.
Clasic sau modern
Blauşpitz, fabricant de nasturiŞi cu sucursale în ţarăAvea tender şi-o soţieDe o frumuseţe rară.
Pe când Sulizom NaftuleUn om simplu şi în state
Era lucrător cu ziuaPe la electricitate.
Nu-şi vorbiră nicodatăNici în zori şi nici pe seară
Ce-şi spuneau doar „bună-ziua”Când se încrucişau pe scară.
Lunile au trecut în goanăMai cu soare, mai cu vânt
Şi în toată vremea sta
91
N-au schimbat nici un cuvânt.
Dar într-o zi măreaţăSub albastru policromSe întâlniră în piaţă
Şi amândoi au spus „- Salom”
- N-ai idee domnu BlauşpitzCât de mult îmi pare bineŞi nici nu ştii cât mă bucurCă te-am întâlnit vecine!
Mi-ar fi drag să stau de vorbăSă ne spunem câte-un dorCă la urma urmei suntem
Fiii aceluiaşi popor!
Mai o glumă, o butadăUna caldă una rece
Ce s eaude nou prin lumeŞi uităm că vremea trece.
Nu te superi domn NaftuleDar vreau numai să-ţi explic
Xă pe noi socialmenteNu ne apropie nimic.
Eu altfel de culturăDumneata, meşteşugarDeaia nu ştiu ce anumeAm putea vorbi măcar.
Am să-ţi dau numai o pildăCă deşi sunt fabricant
Însă îl ştiu pe ScophenhauerPe Sofocle şi pe Kant.
Dumneata îl ştii pe Dante?Pe Gounod, pe Tzitzian?Îl cunoaşteţi pe Euripide
Platon sau Aristofan.
- Drept e, cu savanţi şi cu geniiNu pot cot la cot să merg
Pe ăştia nu-i ştiu, dar mataleŞtii pe unul Goldemberg?
92
- Goldemberg? Modern sau clasic?Nici nam auzit de le.
- Nu ştiu de-i modern sau clasicÎnsă ştiu că-i tinerel.
Care vine în orice miercuriCând eşti dus la sucursalăŞi se giuguleşte straşnic
Cu soţi adumitale!
Învăţăcelul Hamani
Într-un cartier din LenbergC grădini scăldate în soarePripăşitu-sa într-o vremeO femeie încântătoare
Nimeni nu ştia de unde-iDin ce ţări îndepărtate
Însă şopteau că în casa-i Se întâmplau lucruri ciudate
Stăruia un zvon: că ???Plin de ??? şi de corinţi
A înnebunit bărbaţiiŞi i-a scos pe toţi din minţi.
Că adeneaori în noapteUşi ascunse se deschid
Şi câte un bărbat de seamăLunecă discret prin zid.
Încât grupul de nevesteCaste darînveninate
Adunatu-s-au în grabăŞi s-au dus la rabin, toate:
- Înţeleptule prea vrednicTu al cerului veşnic solPeste cartierul nostruA căzut foc şi pârjol.
C-a venit o vrăjitoareChip de drac, ispită în gene
93
Şi ne ademeneşte soţiiCu privirile-i viclene
Scapă-ne de ea, goneşte-oCă-i primejdie tuturora
Şi ne ameninţă pedeapsaDin Sodoma şi Gomora
Rabinul şi-a pus caftanulS-a încins peste veşminte
Şi şi-a luat învăţăcelul- Mergi Hamani?
- Merg, prea sfinte.
Cum ajunseră la stratulCare împodobea grădina
I-a întâmpinat din uşăChiar femeia cu pricina.
Au intrat la ea în casăCu??? În toatre cele
- Bucuroasă sunt de cinsteaCare-o faceţi casei mele.
-Află, doamnă, a spus rabiŞi îndoială nu încape
Că în oraş circulă zvonuriCare te privesc de aproape
Şi supus a lui din ceruriMie-i prea slăvit cuvântul
Am venit să stăm de vorbăŞi de ??? să te mângâi
- Cu smerenie aculte-voiA răspuns ea drăgălaşŞi vă rog poftiţi alăturiSă luaţi loc în salonaş
- Tu Hamani – zice rabiCătre învăţăcelul săuAi să stai la uşă strajăSă nu intre duhul rău!
Şi a stat, a stat HamaniDus pe gânduri neînţelese
94
De aşteptarea îi ies ochiiÎnsă Rabi nu mai iese.
Şi a mai stat un ceas HamaniBa mai mult a stat cu grag
În sfârşit se crapă uşaŞi apare Rabi în prag.
???? e sfântulŞi zburlit, apins la faţă
- Dumnezeu să te păzeascăPururi de năpastă-n viaţă!
- Zi, ce-ai hotărât cu dânsa?A întrebat învăţăcelul
O gonim de-aici cu pietreSau să o judece orăşelul?
- Vai de mine, exclamă RabiDupă a legii legământE o femeie minunată
Cu credinţă în domn sfânt
Are o inimă de aurCare pe învăţaţi încântă
Darnci şi miloasăCa o sfântă, ca o sfântă!
- Rabi, dacă zici că-i sfântăTu cunoşti mai bine slova
Şi lumina ta e harulDin scriptura lui Iehova
- Doamne iartă, spune RabiFiind cinstită şi virtuoasă
S-o lăsăm cu Domnul în paceSă mergem către casă.
- Mergem, a răspuns hamaniDa, înainte dacă vrei
Ia aminte la veşmşinteC-ai uitat să ţi le închei!
Dacă plouă ce mă fac
95
Liftan e un tip simpaticCum altul nu găseştiŞi mai e şi voiajorul
Cel mai prima-n Bucureşti.
De-ţi vorbeşte, totdeauna-iPlin de duh şi plin de spumă
Nu există să se laseFăr să-ţi plaseze o glumă.
Are un sac de anecdoteŞi de znoave fel de fel
La petreceri e o plăcereNopţi întregi ai sta cu el.
Nu există povestireFie lungă, fie scurtă
Să ţi-o spună el cu farmecŞi să nu te ţi de burtă.
Fiind un personaj de seamăŞi în branşa lui fruntaşTrage numai la hotelulCel mai mare din oraş.
Îl iubesc hotelieriiCa pe un portbenheur al lorFiindcă domnul Liften este
Cel mai staşnic voiajor
Şi într-o zi sfârşind programulŞi soios din cale afară
Se ducea grăbit s-ajungăCât mai repede la gară.
Când să urce în tren deodatăTocmai în minutul acelaLiftan şi-a adus aminte
Brusc că şi-a uitat umbrela.
La hotel se-ntoarce însăCamera (ce clipă cruntă)E ocupată de-o perecheCare e în voiaj de nuntă.
96
Ce să facă bietul Liftan?Deşi are treabă multă
Dar să-i treacă plictisealaStă la uşă şi ascultă.
- Puico, spune a cui e gura,Care în voci mă va îmbăta
Şi o voce îngereascăZise:: e a ta şi a mea!
- Dar a cui sunt ochii aceştiaMari şi negri ca agata?
- Tot ai mei sunt dragă Sandu!- - Să ţi le mănânce fata!
- Dar mânuţele astea rozeCu miresme de petale,Ale cui sunt păpuşico?- Ale mele şi-ale tale.
- Cămeşuţa asta finăAlbă ca un puf de nea?
- Jur că n-am împrumutat-o Crede-mă că-i tot a mea!
- Dar pantofii albi în careDorm ca două rânduniciPicioruşele-ei superbeCine le mănâncă ghici?
- Cine vrei să le mănânce?Ciripeşte ea agale
Tot ce e aici în casăToate, toate-s ale tale
Auzind aceste vorbeLiftan se aprindre foc
Şi cu multă discreţiuneBate în uşă: Toc!Toc!Toc!
-Cine e acolo?- Eu sunt.
- Şi cam ce doreşti mata?- Când ajungi la umbrelăVă înştiinţez că-i a mea.
97
Bebzic şi Tintas
Bebzic a venit la RabiŞi plângând amar i- aspus
- Rabi dă-mi un sfat că altfel,
Altfel sunt un om distrus.
- Ce-i cu tine? Întreabă RabiCu privirea dilatată
Ţi-a ars casa sau pokerŢi-ai pierdut averea toată?
- Nu, o altă catastrofăA dat crâncen peste mineCă îmi vine să-mi iau viaţa
Şi să urlu de ruşine.
Şase luni abia trecurăDe când tu m-ai cununat
Şi uite, Rifca mea, frumoasaMi-a născut un mic băiat!
- Mazalatov, a spus rabinulScărpinându-se-n perciuni
Iară Bebzic: - Cum se poateUn copil la şase luni?
Slavă cerului! vorbit-aRabi peste ochelari
Dumnezeu cel bun şi veşnicA făcut minuni mai mari!
De pe munte, în flăcări MoiseNe-a adus credinţă nouă
Şi în fuga din EgiptetN-a spar Marea Roţie în două?
Noe în plin potop cu o arcăN-a ajuns pe Arafat?
Davit n-a învins prin knok-outUriaşul Goliat.
Mergi la sinagogă, Benzic
98
Şi te roagă în amvonCa feciorul tău să ajungă
Înţelept ca Solomon.
Poate că-i sortit să fieO mândrie pentru neamSau un mare Tadik, ca şi
Patriarhul Abraham?
Dacă Rifka-i sănătoasăDomnul nu te va uitaŞi din ceruri va trimiteHar divin în casa ta!
Şase luni, sunt şase îngeriCare zilnic strâng comori
Fiului tău drag să-i fieDrumul presărat cu flori.
Dacă sorţii-i hărăzirăAle lumilor destine
Dumnezeu ştie ce faceŞi ce face el e bine.
- Bine Rabi, toate-s buneZice Bebzic, pătimaş –Eu în Zahal, în armată
Am fost cel mai bun ţintaş.
Într-o zi, într-o pădurePlină toată de mister
Am văzut zburând un uliuCare se învârtea pe cer.
L-am luat la ochi, şi-n clipaCând să trag vertiginos
Văd cum uliul se prăvaleDe un glonţ şi cade jos.
Ştiu că am tras cu îndemânareDrept în el şi asta ştiu
Totuşi parcă am tras, îmi pareCu o secundă mai târziu.
De aia vreau să săpun, că oricâtDe ciudat s-ar părea
99
Tot nu poţi să-mi scoţi din cap că altulA tras înaintea mea!
Regele şi bufonul
E o tradiţie rămasăDe pe vremea lui MeronCa un împărat să aibăLângă curte un bufon.
Să-l distreze cu o znoavăSau cu vitziuni pipărat
Mai ales când suveranulEse trist şi supărat.
Napoleon l-avea pe HariusAilirlm îl avea pe Groock
Umbertp pe TontoliniDon Alfonso pe Zamberloch
Ştefan Vodă pe PăcalăŢarul pe Ivan Dobcin
Iar Abdul Nahim sultanulPe unul Hogea nastratin.
Mai erau şi alţii pe vremuriŞi în Indii şi??
Cu bufonii, dar din păcateNu-mi mai amitesc de ei.
Doar pe unul mai ţin minteNimbus, regele gorgonCare îl avea pe Nimbo
Cel mai ghiduşar bufon.
Agreat de toţi curteniiDe prinţese şi dudui
Îl iubeau şi pajiipentruCiurumbuşlucurile lui.
Nu fu aniversareCe se petrecu-n castelOri consiliu de miniştri
Să nu ia parte şi el.
Sestrâmba, scote aşi limbaPăcălind pe fiecare
Se dădea apoi de-a tumbaŞi stătea drepţi în picioare. Înghiţea o portocală
100
Şi o coadă de scrumbieŞi scotea din gură
O privighetoare vie.
Era vesel cu toţi prinţiiMai ales după siestă
Chiar şi regelui, lui NimbusÎi mai juca o festă
Într-o zi i-a tras o palmăS-a scuzat însă agale:
- Păi să las să-şi facă muscaTreaba-n capul dumitale?
Furios peste măsurăRegele a început să-l certeCă se tot tăvălea bufonulÎn genunchi ca să îl ierte:
- Zvârle-mă la cai stăpâne!Am greşit, cer iertăciune!
- Bine, am să te iert, ia samaNumai cu o condiţiune:
Mâine când vom fi în consiliuAi să intrifoarte grav
Şă ai să faci o glumă careSă mă supere grozav. Şi în scuza ce urma-va
Când ai să-mi cerşeşti iertareChiar ???
Mulţumesc prea luminateSă-ţi dea Domnul prea mărirePentru măreaţa-ţi bunătate
Şi a ţării înflorire! Bietul Bimbo...toată noapteaCe să spuie ca să scape
Şi acum nepedsit...
Dis-de-dimineaţăAu trezit norodu-n goană
Că sunt convocaţi miniştrii În consiliul de coroană.Stau în frunte generalii
Şi a cultelor soborPe când regele citeşteUn mesaj către popor.
101
Când deodată intră BimboFace o tumbă lângă tron
Şi pe rege îl ciupeşteTocmai de pardon...pardon
Lumea încremeneşte, nimeniNu mai ştie ce să facă
Cu ochii-i în flăcări NimbusScoate sabia din teacă.
Cum de-ai îndrăznit păgâneO atare fărădelege
Ca în faţa întreagă a obştiiSă-ţi baţi joc de Nimbus, rege?
Du-te la spânzurătoareIspăşeşte-ţi acoplo vina!
Maiestate cer iertare,Am crezut că e regina.
Nesiguranţa
Pe blajinul Natan BarieOm cu minte şi morală
Îl cam chinuie ideeCă nevastă-sa-l înşeală.
Nu vrea nici o dovadăDoar că era prea frumuoasă
Prea frumoasă, prea ştrengarăŞi prea des lipsea de acasă
Ca să-ţi liniştească minteaŞi să aibă un motiv
Hotărântu-s-a să puieDupă ea un detectiv .
A citit el în gazetăDe un detectiv faimos
„Zero-zero şaisprezece”Şi discret şi conştiincios.
L-a chemat, i-a spus povesteaCondiţionând aportulDiscreţiune absolutăŞi am nunţit raportul:
102
Când, cu cine, cum şi undeÎntr-o vilă sau bordelTot ce află în legăurăCu vreo aventură a ei
- Am primit şi anonime,Numai vorbe de ocarăÎnsă vezi nesiguranţa
Asta-i tot ce mă omoară!
- Nici o grijă! Am avut euCazuri şi mai mistuitoareŞi le-am dezlegat, că unui„zero-zero şaisprezece”
Exact la două zileDupă cum s-au aranjat„zero-zero şaisprezece”
a venit şi-a raportat:
- Ieri, la trei şi cinci minuteStam în fordul meu agaleŞi priveam cu ochii ţintăSpre balconul dumitale.
Trece un domn în haine frescoNalt, frumos, mustaţa brună
Şi fredonând o melodieCu mult elan la uşă sună.
În balcon apare doamnaCu un ghiveci în mâna dreaptă
Şi îi face semn cu mâna????
Şi coboară elegantăBlondă, cu obrajii de neaEl o ia de braţ şi ambiiUrcă în maşina mea.
A urmat îmbrăţişare, sărutări, vreo cinci sau şapteEl i-a spus maimuţă dulceŞi ea lui: purcel de lapte!
S-au oprit la Kolnei
103
După colţ, clădirea a patraCa să vadă „Kuni Lemel”
Sau „Geames Bond” sau „Cleopatra”
M-am fixat şi eu în spateMai aproape de cadânăCa să pot vedea şi filmul
Şi ce face el cu mâna.
Când s-a luminat în salăMă iertaţi dacă vă spunRujul din guriţa doamnei
Era tot pe obrajii lui.
- Şi pe urmă?- Din viteză ,
m-au orpit la un castelparcă al unui prinţ din basme
Însă cred că a fost hotel...
Au intrat, cu după dânşiiCu o sistemă studiată
Am convins să-mi dea madamaO cameră alăturată.
I-am văzut prin borta cheiiÎn buduarul plin de şic
Ca doi porumbei pe o cracăDar nu s-a întâmplat nimic!
După ce-au băut şampanieEl i-a spus: - De mă iubeştiScoateţi scumpo minifusta
Să văd ce superbă eşti!
Ce s-a întâmplat pe urmăNu mai ştiu domnule Beric
??????
Şi pe simple presupuneri???
Nu spun cu siguranhţă ccă a fost ceva între ei.
- S-ar putea să ai dreptate
104
Zice Beric într-o doarăVezi, nesiguranţa asta
Mă distruge, mă omoară!
Madam Popic
Când m-am mutat, Madam PopicPropietară în Piatar Moşi
O femeie cu mult şicŞi dată în obraji cu roş
Prinzându-şi buclele de pe frunteŞi celelalte amănunte.
Mi-a spus nu care cumvaS-aduci femei în casa meaNu sunt doamnă de elită
Dar casa mea este cinstită.
E greu s-o duci după tipicCând n-ai venit de la moşieDe aceea şi Madam PopicTrăieşte numai din chirie.
Mai o odaie mobilatăMai o intrare separată
Aşa că nu se ştie adeseaCine a intrat şi cine iese
Şi toată lume-ai mulţumităÎncolo, casa e cinstită!
Independentă şi majorăCa orişice femeie bine
Are un iubit care-o adorăŞi-un colonel ce o-ntreţine
Fiindcă-i o vorbă ce grăieşte„Unde-s doi puterea creşte”Când nu vine domnul colonel
Atunce domnul BombonelVine şi o face fericită
Încolo, casa e cinstită!
În faţă şade o artistăCare trăieşte c-un bancher
În stânga jos un ofiţerŞi drept la mijloc o modistă.
105
În fund mai stau vreo trei familiiÎn dreapta domnişoara Mily
Un domn cu cioc, o croitoreasăCare primeşte doar acasăŞi este foarte renumită...
Încolo, casa e cinstită!
Cu glasul dăruit de zeiActriţa, tânără frumoasă
Când nu vine bancherul eiNu prea întârzie pe acasăAşa că-n camera ElvireiPrimeşte gazda musafiri
Doar pentru luni şi pentru vineriOdaia-i dată la doi tineri
Ce-şi spun povestea într-o clipităÎncolo, casa e cinstită.
Când îi soseşte de la ţarăVreo rudă, atunci e vâlvătaie
Că trebuie pentru osearăSă pregătească o odaie.
Şi trece artista la mijlocModista la domnul cu ciocDomnul colonel la familii
Domn Bombonel la doamna LilyŞi toată lumea-i mulţumită,
Încolo, casa e cinstită.
Dorinţa lui Davidel
Mămiţica-i indispusăVocea parcă i se-ngroaşeNu ştiu pentru ce dar tantiA trimis să vie o moaşe.
Davidel, copil cuminteCu mămica se-ntreţineŞi-i vorbeşte, şi o minte
De se simte mult mai bine.
Şi-l întreabă mama dulceCe-ai dori tu bunăoară
Să-ţi aducă mama dragăFrăţior sau surioară?
106
Davidel zâmbind răspunseFără nici o etichetă
- Dacă aş şti că nu te doareAş dori o bicicletă!
Bossa Nova
Gică-i director de bancăOm cu faimă în lumea mare
Are vilă şi maşinăŞi-o soţie încântătoare.
Dar să fie în nota vremiiÎntr-o lume capricioasă
Şi-a luat – că aşa e modaŞi-o amantă delicioasă.
Nu ştiu dacă-i din CalcuttaUruguay sau Britreia
Ştiu atât că e frumoasăŞi o cheamă Salomeia.
Are braţe de zăpadăTrup felin, sculptat cu daltaŞi doi ochi, plini de păcate
De te bagă-n draci, nu alta!
I-a luat garsonierăLa ciclop, să se impunăŞi-imai dă de cheltuialăDouă mii de lei pe lună.
Ocupat peste măsurăCu afaceri o grămadă
Vine în fiecare miercuriPe la draga lui s-o vadă.
Regrete eterne
de Ion Pribeagu
Înalt şi deşirat ca o momâie,La căpătâiul meu, un popă laic
Citeşte grav, pe nas, un vers ebraic
107
Prin mirosul de naft şi de tămâie.
Sicriul e-mbrăcat în stil arhaic Şi-n colţ, Mimi, cu chip ca de lămâie
Dorind în amintire să-mi rămâie,Depune un mănunchi de flori, prozaic.
Privind, apoi, zabranicul umil,În liniştea odăii sepulcrale,
M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil ...
Şi-ngenunchind, şopti cu multă jale :- « Păcat de el, c-a fost băiat gentil,Dar nici odată nu dădea parale ! »
Chitanta
de Ion Pribeagu
Tanta, domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic,
Zvelta, cu chi mari si negri Cap superb, nasucul mic, Picioruse dulci si durde Si cand trece prin Tei Toti birjarii o admira :
- Ma, halal de mama ei ! Ce profesie are Tanta ?
Uite, n-as putea sa spun ; Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun.
Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine,
Nici nu vreau sa stiu ce face Nici cu ce si nici cu cine.
Ca vecini de bloc, se-ntampla Ca sa-i cer un ac sau ata, Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata.
O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse
Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use.
108
Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger,
Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer.
Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic
Insa Tanta-mi spune : - Intra, Intra draga, nu-i nimic !
Am intrat si beat de farmec O-ntreba-i plin de mister :
- Pentru ce stai goala, scumpo Tot langa calorifer ?
- Fiinca-a fost proprietarul, - Mi-a raspuns sagalnic Tanta -
Si-uite mi-am platit chiria, Iar acum, usuc chitanta
La fund
de Ion Pribeagu
Marea spumega în valuri Dăruind privirii noastre
Stropi de-argint ce vin spre maluri Când roz-albe, când albastre.
Plin de farmec e peisajul Cât cuprinzi cu ochii zarea Parcă-ntinsul cer albastru S-a îmbrăţişat cu marea.
Cum se leagănă-ntr-o barcă Prin talazuri ce se sparg
Samy şi cu nevestica De vreun ceas se plimbă-n larg.
Dar deodata-un val năpraznic Smulge barca, o hurducă, O smuceşte-ncoace-ncolo
Şi o saltă ca pe-o nucă
109
Vâslele s-au rupt, iar Samy A-ngheţat, parcă-i un sloi. Dacă se răstoarnă barca
Se îneacă amândoi!
Vai de mine! - Urlă dânsul Cu figura-ngălbenită.
Dac-ajung la fund, Raşela, Peştii or să mă înghită! -
N-avea grijă, dragă Samy Pentru ce să ţi-o ascund
Cu ce ai tu, niciodată Nu poţi să ajungi la fund!
La o recenta intalnire a unor iubitor de scrieri umoristice, intr-o cafenea din Tel Aviv, cineva "a aruncat" o intrebare: "Va amintiti de Ion Pribeagu"?
"Desigur", a sunat raspunsul aproape unanim al celor 15-16 participanti la "sueta" despre umor, desi unii dintre cei prezenti nu-si puteau aminti din cauza diferentelor de varsta, dar aproape toti stiau despre cine-i vorba, au citit, mai ales, cronicile rimate aparute in multe publicatii din Romania si
Israel. Ion Pribeagu s-a nascut in toamna anului 1887 in Romania si inca din anii tineretii s-a impus ca unul dintre cei mai valorosi scriitori de satira si
umor. Pe vremea lui erau la moda "cronicile rimate" care apareau nu doar in ziarele si revistele satirice, ci si in presa "serioasa", fiindca ele reflectau
evenimentele actualitatii intr-o forma vie, uneori facandu-se haz de necaz prin comentarii in versuri sprintare scrise in stil popular, iar altele prin strofe
se se ridicau la nivelul celor mai autentice poezii. Ion Pribeagu a cucerit piata umoristica editand culegerea "Varfuri de spada" - in 1914, iar apoi publicand zeci de cronici a caror ritm, rima, satira, haz, faceau deliciul
cititorilor care lecturau publicatiile ce se bucurau de colaborarile celui nascut pentru umor, Ion Pribeagu. Talentul acestui autor, "mic de statura, dar voinic si care purta ochelari cu rama groasa, neagra" - cum il descriau cei care l-au
cunoscut, si-a pus stampila consacrarii in 1934 prin volumul "Strofe strengare", dar si prin textele pe care le-a scris pentru spectacolele lui
Constantin Tanase, indeosebi in anii 1939 - 1944.
110
La varsta de 75 de ani, in dorinta de a-si trai ultimii ani alaturi de unicul fiu aflat in Israel, Ion Pribeagu a scris o "Petitie netrimbrata", plina de umor in care spunea adresandu-se ministrului de la pasapoarte: Iata care e pricina:/ Am un fiu in Palestina/ O podoaba de flacau/ Singurul baiat al meu/ Si ne-
asteapta cu ardoare.../ Am si viza de intrare/ Am depus actele toate/ Am bilet de sanatate/ Si fotografii recente/ Cazierul cu amprente/ Plus biletul de
vaccin/ Ca n-am fost supus strain/ Note bune la purtare/ Ordinul de concentrare/ Act de nastere al lui tata/ de la fisc pe cinci ani plata/ O dovada
si-un extract/ Cum ca n-am facut export/ Si-mi lipseste intr-un act/ Un singur: Pasaport!
Dupa emigrarea In Israel, Ion Pribeagu a mai trait 9 ani (pana in 1971) timp in care a misunat "Cronica rimata a cotidianului Viata Noastra" din Tel
Aviv, a fost autorul a catorva spectacole de revista, a editat, cu ajutorul unor prieteni finantatori, culegeri din scrierile pe care le-a realizat de-a lungul
anilor. Temele satirice lui Ion Pribeagu erau foarte variante, de la cele politice la sociale, de la critica comportarii in societate, pana la
ridicularizarea celor inculti, sau mai saraci cu duhul. Reproducem din "loveste turca":
Intr-o zi Ahmed, SultanulPufaind din marghilea
L-a chemat pe Al-Beu ministrul Si i-a poruncit asa:
Dacă nu-mi aduce o listă Cu toţi proţtii, până mâine
Pun să ţi se taie capul Sau te spânzur ca pe-un câine
Să te ţie Alah! la munca Iţi va fi indeplinită!
Şi a doua zi ministrul I-a adus lista, dorită
Sta Ahmed să se încrunte Şi apucă iataganul?
Căci pe lista drept în frunte E trecut chiar el, sultanul!
In strofele urmatoare sultanul a cerut explicatii de ce a fost notat pe lista, iar ministrul i-a motivat ca-l considera "fraier" fiindca i-a dat lui Abdul, fara
chitanta, 5.000 de galbeni ca sa-i cumpere cai si n-o sa mai vada nici caii si
111
nici banii. Sultanul nu ramane fara replica, dar nici ministrul, asa cum rezulta din utimele doua strofe ale poeziei:
Da, dar ce te faci tu câineZise Ahmed să se descarce Dacă Abdul, cu caii mâineSau cu banii, se întoarce?
Ce să fac? Al-Beu răspunde Ploconindu-se fidel
Păi atunci te şterg pe tineŞi îl trec tampit pe el!
Unii îl consideră pe Ion Pribeagu drept cel mai bun autor de cronici rimate satirico-umoristice, dar nu-i cazul de a împarţi calificative şi a face
comparaţii. Cert e însa că scrierile lui Ion Pribeagu, merită să vadă din nou lumina tiparului atât în Romania cât şi în Israel, pentru ca autorul să nu fie
uitat şi să se bucure de umorul lui Pribeagu si generaţiile tinere.
CUPRINS
1. Autoprotret2. Lupte Greco-romane
3. Leac pentru tuse4. Jurideceste
5. La masa falimentară6. Trei dorinţe
7. Cenzurat8. Naufragiu
9. Mac-Mac9. Probabil10.Pandele
11.Boul şi Măgarul12.De unde aţi cumpărat?
13.Amicul Ion14.Motiv serios15.Patriarhal
16.Cine e de vină oare?17.La fel
18.Schiţe de telegrame19.Cocoşelul20.Apeciere
21.Iar virgina22.Nu e de la noi
23.Dispută religioasă
112
24.Cal mare25. Letru zice
26.Secretul lui Hector27.Fakirul
28.Deosebire29.Numai cu promisiuni
30.Trei nasturi31.Căpriţa sfetnicului Petru
32.Omnicist33.Căldura animală
34.Remediu35.Chitanţa36.La şcoală37.La Bodegă
38.Ne-om căuta39.Cel cu două40.Alternativa
41.Sami are un singur dor42.Tot una e
43.Grea pedeapsă44.Povesteşte doctoral
45.Politeţea46.Tragedie
47.Tocmai pe dos48.Asta zic şi eu noroc
49.Cărţile Sfinte50.Vesela Familie
51.Bunicuţa şi nepoţii52.Ceaiul
53.Nu ştiu în parte a ţării54.Şi căţeluşa stă în pat
55.Din flori să-ţi împetesc cunună56.Şi luna a închis un ochi
57.Popasul lui Aizic Tirr58.Peisaj divers
59.Oraşu-a fost cuprins60.La „Pigali”
61.În oraşul unde cerul,62.Dintr-un roman aristocrat
63.Kerheza64.Aşa e piesa
65.Clasic sau modern66.Învăţăcelul Hamani
67.Dacă plouă ce mă fac68.Bebzic şi Tintas
69.Regele şi bufonul70.Nesiguranţa71.Madam Popic
72. Dorinţa lui Davidel73.Bossa Nova
74.Regrete eterne75.Chitanta
113
114