... I'rinr:*:..e$rt: i
:,$g*s',
:i;ii :
".,}s
.t'. ... i:t::i:L-,.ii..i ...
.,1r, i:it':,:'l&l]....!{4,,"::, ri::t : :t:, rl.|it3;:.ilr.;r.li$. i -afrt:':r:i.i:r.:: ai.,,r.r. i,.rl$til&
:s*f9t.r$
l!}:,i:]i;'&t&Limi
Poeyi de pe aremea
lui Eminescu
ANTOLOGIE DE
E,uGENLuNGU
CARTIER
Poeli de pe vremea lui Eminescu e un volum nu doar cu ,,un rol strict
popularizator", aga cum, cu excesivl modestie, il prezintd realizatorul
siu, ci gi unul recuperator, la cotele cercetdrii literare gi, mai cu seami, ale
mentahtilii care trece de la o fazi hagiografici qi sentimental-imitativi la
una a maturitd[ii critice depline, ,extrem de importanti lntru devenirea
spiritului cultural in urgisita Basarabie
(Ggroncnr Grrcuncu, Contemporani cu Eminescu,in Romhnia litetard,
24 mafiie - 4 aPtilie 2000)
EucrN SrruroN: ,,Se recitim aceste versuri din alti PersPectivd. Aceea
pe care am folosit-o gi in analiza acestei diminefi a poeziei romAneqti care,
pe parcursul a doui generatii, strebate drumul de la Anacreon la roman-
tismul mesianic. O fazdaurorali care, iati, acum, pe la 1870, intrase deja
ln amurgul ei. incerc; dar, printr-o lecturd noue se fac inventarul acdstui
univers poetic blntuit di fantasme de tot felul, la 1870, ca gi la 1850. Mi fo-
losesc de antologia remarcabiltr pe care a lntocmit-o Eugen Lungu - Poeli de
pe vrem.ealui Eminesc:u - pentru a infl;iga acest univers imaginar ce trezise
ironia nemiloasi, dar'dreaptl a lui Maiorescu."
" (Eubew Sruror, Dizine a;a poeyilor, edilia a V-a, postfali de Alex Goldiq,
Editura Univers Enciclopedic Gold' 2014, p. a51452)
Cuprins
ANroN Nauu (fi29-r9r7) 25
623
625
627
629
. l{r.{..r.,$ rr r,::'il:aail.::ilii . :l lt:r' Il$r'f l:4.'::r.
ANroN NeuvrGBzg -r9ry)
Iacob Negruzzi scria despre A. Neuu ci e,,vecinic tin6r", ceea ce in
limbajul qicanator al junimiqtilor putea se insemne 9i altceva: poetul era cel
mai in virsti membru al societilii ieEene (se niscuse la 17 ianuarie lB29; era
,,fiul unui mic bacal gi arendaq din Iaqi"). Biografia acestui ,,vecinic tinlr"
era, de fapt, a unui ,Jecinic intirziat", lucru explicabil de altfel dacl spunem
ci a crescut in ,,mahalaua Calicimei", vizavi de casele lui C' Negruzzi' c[ a
r[mas foarte repede firi plrinfi, iar averea i-a fost foarte iute irositi de epi-
tropi. De aceea abia la 31 de ani absolvea Facultatea de Litere de la colldge
de France, Paris (unde, se zice, a studiat un timp-record: 9 ani!), abia ia 41 de
ani debuta in literaturi; in 1872,,,dupi multh stinjenire, cugetare qi codire"
venea la ,,|unimea", care pini la acea dati ii era chiar antipaticl, ceea ce
nu-l impiedich mai tirziu si devind unul din cei mai ferven(i suslindtori ai
societdlii; abia Ia 54 de ani se cas[torea cu o fati aproaPe cu treizeci de ani
mai tindrl decit el, la 64 devenea academician, la 68 - profesor universitar. '.
in genere, acest lung 9l zigzagat,,curriculum vitae" ar putea fi considerat
al unui ghinionist cind citim de cite ori era numit qi destituit din posturi-
le pe care le cigtiga qi le pierdea dup[ cum se intorcea vintul politic: in 1865
este numit profesor (director de internat) la Liceul Central din Iaqi, e avansat
revizor qcolar (era o funcqie prin care trecuseri mai mul1i junimigti, inclu-
.ili.irlrill'ii:ar*!.ii'r*,.]:l:ralr.ii|:. lp
"::iii*:!l::l:1
siv Eminescu) in 1868, in 1870 e scos din lucru, in 1871 e din nou numit in
alt judel g.a.m.d. De citeva ori asaltase academia, pini cind, prin eforturile
confralilor junimiqti, s-a vizut academician. Aceste reculuri il aruncau ln cea
mai neagrl disperare, ca in situalia relatatl de cronicarul ,,]unimii" Iacob Ne-
gruzzi, situalie ce putea si involueze subit intr-o tragedie sau si se intoarci
spre un fericit final de vodevil: ,,Stind singur ca un cuc Ia via sa de la Copou,
el devenise cu timpul aqa de melancolic, lncit ideea sinuciderii i se prezenti
ca unica scipare de tristelea gi uritul de care se sim{ea cuprins. intr-o zi el
destbinui aceasta lui Grigore Buicliu [1840-1912, junimist, traducitor - n.n.],
cu care totdeauna a fost foarte prieten, mirturisind insi pe de alti parte ci i se
propune o insuritoare s,i adiugind cd el se pleacl mai mult spre intiia misur6.
La aceasta Buicliu i-a rispuns cu multi Iogici s,i dreptate: <Cearci intli cu
cisitoria, gi daci nici aceasta nu-{i insenineazd sufletul, combinalia cealalti
tot rimine posibild, cici nu [i-o poate lua nimeni>>. A cercat. I-a pllcut. A avut
gi copii, la o etate cind altii sint deja bunici. Murea la 28 august 1917 la o virstlrespectabili, fiind lnmormintat in cimitirul din satul Gindegti, Neam!."
,,Pudicul Naum" era una din cele mai vehiculate porecle la,,|unimea" gi
i-o ,,lipise", se pare, corosivul V. Pogor, cu aluzie la faptul ci,,fiul bacalului"
nu agrea gi nu suporta replica qi gluma licen{ioasl. Daci punem aldturi gi
caracteristica succinti a lui Maiorescu - ,,rafinatul Naum" -, qi aprecierea
lui I. Negruzzi: ,,Ca dirglie literarl, Naum e poate ultimul reprezentant
al clasicismului pur. Din autorii clasici, greci, latini gi francezi, nu-l poliscoate... Cu Horafiu se scoali, cu Virgiliu petrece ziua, ctt Boileau gi Andr6
Chenier se culcdi', cit qi aversiunea pentru ,,realismul hidos", atunci ne sint
clare predilecliile qi orientdrile lui literare. Tradusese pe clasicistul francez
Boileau, ficindu-gi un program estetic neschimbat pentru toati viala. Spre
deosebire de alli junimigti, orientafi spre cultura german6, fostul student-
veteran de la Colldge de France riminea fidel idolilor tinerefii, dind qi fru-
moase tilmiciri din La Fontaine, Lamartine, Musset, Hugo, Gautier 9.a.
Poezia sa ldeal, despre care am Putea sPune ci e o reluare la scari mici a
poemului eminescian Memento mori!, relevi acest cult clasicist pentru armo-
nie, perfecfiune, frumos: ,,Atunci Binele, Frumosul ies din pulberea anticd,l
Adevirul, infrd'firea se arate pe pimint;/ Artele, cereqti fecioare, mindru
fruntea lor ridici,/ Ieu cununa Nemurirei gi sirbltoresc vestmint!" it Elegie
glorifici raliunea Ei forfa ei clliuzitoare, se lasd incintat de perspectiva unui
rol civilizator al artei: ,,$i riscolind din veacuri legendele plebeie/ Din spuse
ingiimate si faci o epopee./ Site ceteascilumea cu glasul inillat,/ Poet cu nimb
de aur, profet qi impiratl" Poezia se incheie insi cu mahna mironcostineascl
din Viala lumii: ,,Dar in curind o mili duioasl mi cuprinde,/ Cind vid ci to{i
aceia.. . puternici pe pimint,/ To[i, tofi pini la unul, zac astdzi in mormint!"
Arta, poezia ar trebui si deslugeasci intreblrile fundamentale ale omului:
,,Despre-a sufletului soartiL, despre-a omului menire,/ Ce sintem qi unde
mergem?. .. $i de unde noi venim?/ Asti jalnicl {irind pentru ce o lustruim?"
Anton Naum infelegea si rispundi la ele de pe peluza cu propileele dirimate
ale clasicismului ln care continua si creadi cu suavi pietate.
in 1876 li apirea la Ias,i un vast Poem Aegri somnia,,,o varietate de Me-
mento mori!, dar la chipul parnasian" (G. Cilinescu). Tot la Iaqi, in 1890, li
aplrea un volum de Versuri 1878-90 in care igi aduna opera poetici'
Elaborati mai tirziu (apirind un volum la Socec, 1903), Povestea Vulpei
are drept mod el Reinecke Fucfts de Goethe. Personajele - )igoreanu (Vulpea)'
ursul Brunius g.a. -, reprezinti alegoric divergi potentali ai vremii, intriga
literard copiind-o pe cea a luptelor politice dintre liberali gi conservatori.
Lecturi insurmontabilil azi, de aceea am inclus in antologie doar un scurt
fragment.
Ideal
Ideal ascuns in ceriuri! culme adumbritd-n stele!
Rug ce-ai ars in al meu suflet ca t[miia pe altar!
FlacirI nemistuiti, visul lacrimilor mele!
Printre veacurile stinse eu te caut cu amar!
Te-am zd.rit pe inillimea crestelor invipiiate,Printre sferele aprinse ce in spaliu se rotesc,
Meteor purtat de vinturi peste lumi neapropiate.
Unde zboarl gi domnegte geniul dumnezeiesc!
Ca un vultur ce infrunti marea soarelui lumini,Tu, de piminteasca vale te ascunzi, te depirteziDupdraza ta pierduti plinge omul gi suspini,De atingerea profani vecinic te inliturezi.
Rareori, silit de mina nBvdzuti, generoasd
A crealiunii sfinte, din l[cagul siu de foc,
Heruvim cu ochi de fulger, spargi tiriile lucioase,
Pe-a ei temelii planeta se cutremuri din loc.
Atunci salt, tresar in spaliu gi spre tine se avintiVisurile omenirii cu sperante ce-am avut
Imnul naqterii r[suni, universu-ntreg il cint6;
Valea plingerilor noastre intr-un rai s-a preficut'
Atunci Binele, Frumosul ies din pulberea antic[,
Adevlrul, infrilirea se arati pe pimint;
Artele, cereEti fecioare, mindru fruntea lor ridici,
Ieu cununa Nemuririi qi sirbd,toresc vestmint!
Atunci pe-nverzite llrmuri dulce freamit se aude,
Harpele eoliane printre sllcii se ingin;
Un poet se nagte-n lume, martor vitejiei crude,
C[ruia Ei pinI astizi to!i poelii se inchin'
Atunci danlul de naiade la fintini 9i Ia izvoare
$oaptele de veselie, murmuri prin crengi duios;
Luna duce danpl tainic la a Cipridei altare
Iar prin pegterele negre cinti faunii voios'
Atunci templurile sacre ies la Delfi, la Atena,
Propileele se-nal1[ cu o dalti de o1el,
Iar pe unde leginati vine Anadiomena,
Splendidi o iau din spume Fidias 9i Praxitel.
Apoi fugi... dispari prin cringuri... ca fantasmele uEoare,
Iar Tlcerea qi Uritul pe pimint se-nlelenesc;
Plinge, viduvi de tine, omenirea-n aqteptare,
Secoli mu\i, firi de nume in noian se adincesc'
)
29
Clnd deodatl... o lumind falnici, nepieritoare,Pe-ale Italiei llrmuri naliile a orbit;Ca pe Pnyx rlsun aice rostrele cuvintitoare,Pin'la ceriuri Capitolul pe pimint a strilucit.
Legioanele se migci, flri numit neinvinse,De a lebedei accente Mantua a risunat;Filfiie biruitoare Acvila pe vint intinsi,Pe-a lor tronuri depirtate regii s-au cutremurat!
De trei ori aceste tirmuri intreita-{i maiestate,
Cu-a ei focuri lumineazl fericitul orizon,Tibrul, Quadalguivirul, Galiile-mbelqugateMindri te ariti, superbi, in superba Albion.
Pe ale Rinului unde, ape line si albastre
Si-nal1 stincele-mpletite, monumente colosale;
$i pe-a ingerilor aripi aspira{iile noastreZbor spre ceriuri cu speranla de pe-nalte catedrale.
Din pidurile antice, inleleapta cugetare,
$i omericele glasuri gi divine simfonii,Cu-a Crealiunii vuiet lntr-o mindri frimintareDuce omeneasca minte printre-a lumii armonii.
A Filozofiei geniu, frunte pacinicl, adinciCu gindirea neinvinsi, mare-a spiritului siu,Prlbusegte Tirania din puternica sa stinci;Ea pe ]oe-nlinluiegte, dezlegind pe Prometeu.
3o
Un om cu-ntreite zale qi cu pieptul de araml
$i decit Neptun mai mare cu mlrelul siu trident,
Spinteci oceanul falnic ce la luntrea sa se-nhame
$i din fundurile lumii el arunc[-un continent!
Fii alegi ai cugetirii, oaspe{i generoqi pe lume!
Ei popoarele-nvrijbite intr-un gind le intrunesc;
La a Gloriei altare inscriind mirele nume,
Veacurile totdeauna ii salut[ 9i-i iubesc.
Iar noi... ce hrinim in tainl timidele aspiralii,
Ideal mirel gi falnic, llcrimind in calea ta;
Noi venilii de pe urmi printre tinerile nalii,
La ospSlul nemuririi cind ne vei incorona?
Cind... din focul tiu cel sacru, din ficlia maiestoasl,
Demni de a tale daruri, demni de a ta iubire,
Printre-a ei surori mlrete, fiica formei sfiicioasi,
Va primi pe a sa frunte raza ta de strllucire?
Ideal ascuns in ceriuri, din minunchiul tiu de aur,
Las-o jerbie si pice pe al patriei altar!
Nu lisa fir' de cununl, fir' de ramura de laur,
Generaliile noastre se te cate in z6dar!
Elegie
I
Da, negreqit, e lucru gi mult dorit, gi mare,
Sn fii in lume singur un om in admirare;
Si prin tiria min!ii, prin geniul gindirei
SI ai asiguratl speran!a nemirireil
Pe rii sl-i sfarmi cu totul, si sprijini pe cei buni,
A patriei jignite afronturi si rizbuni,Si curifeqti de mongtri cu braful inarmat
$i de tiranii lacomi pimintul uzurpat!
Si fii atotputernic! La glasul tiu ce tuniCum s-au plecat in codri stejarii de furtuni,Sau cum se incovoaie, pllpind si umilit,La crivilul de toamnl, rogozul aurit,
Aga si !i se-nchine a naliilor turmi;
$i de-i vei zice: ,,pleacil', si plece pe-a ta urmi;
$i oarbi si urmeze..?si treac[ vii gi mun]i,
Pe fluvii, pe oceanuri, pe miri si-ntindi punli,
$i tot si te urmeze. .. pe umeri s[ te poarte,
Si sufere ger, foame, c61dur6, sete, moarte;
Si zici, gi si se facl la mare glasul td'u,
Cum intr-o zi vestitl ficut-a Dumnezeu.
,2
Un singur tron si fie-al tiu - pe stilpi de lei,
Din regi, arhonli i consuli sl faci supugii t[i,
$i soarele pe ceriuri tot in a ta domnie
S-aprindi gi si-gi stingi m[reafa sa ficlie?
II
Da, negregit e lucru qi mare gi-nsemnat
Si fii in lume singur un om predestinat!
A ta inlelepciune in secoli si riLmiie;
Pe tron sI te admire reginele si vie!
Popoarele robite Ia viali si le duci,
Din stinci si scoli izvoarc gi marea s-o usuci;
$i dupl sfatul tainic al graiului din nori
Cu tablele credinlei din munli s[ te cobori
La lumea ce te-aqteapti. .. 9i cum te-i arita,
Vilelul ei de aur si cadi-n fafa ta!
La semnul minei tale, din clr[ile vestite
SI faci si ni vorbeasci Sibilele-mpietrite,
$i riscolind din veacuri legendele plebeie
Din spuse inglimate si faci o epopee.
Si te ceteasc[ Iumea cu glasu-i inilpt,Poet cu nimb de aur, profet gi implrat!
-)
JJ
