+ All Categories
Home > Documents > POEMELE TOAMNEI

POEMELE TOAMNEI

Date post: 01-Mar-2016
Category:
Upload: ionescu-ion
View: 314 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
poezii despre toamnă
80
Ion Ionescu –Bucovu POEMELE TOAMNEI 2012
Transcript
Page 1: POEMELE TOAMNEI

Ion Ionescu –Bucovu

POEMELE

TOAMNEI

2012

Page 2: POEMELE TOAMNEI

M-am născut în comuna Râca, judeţul Argeş la data de 15 ianuarie 1938.

Studiile:Scoala elementară în Izvorul de Sus;

Scoala Pedagogică la Câmpulung Muscel;Institutul pedagogic Bucureşti;

Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie-română.Profesia: Preofesor gr I de limba română;

Lucrări de specialitate:-Realitate şi fictiune în ,,Moromeţii” lui Marin Preda, lucrare coordonata de profesorii universitari:Ion Rotaru si Alexandru Piru;-Dezvoltarea vocabularului la copiii din ciclul gimnazial, lucrare coordonată de ac. Eugen Simion şi Prof. Grigore Brâncuş;Monografia comunei Râca;Lucrări literare:- Martirii lui Eros- roman(Eminescu si Veronica Micle); -Izvorul fericirii-roman; -Îngerii si demonii revoluţiei; - Fiasco- roman; -Priveghil-roman;Poezii: -Cutia cu amintiri; -Aripi către infinit.

Colaborări:-Basarabia literară;-Revista Noi. Nu;-Cenaclul literar

Lira21.ro;-Revista Aspiraţii de pe net, ro.grup.net;-Revista literara Bruxelles Mision;-Revista Cărticica românească de copii;-Revista Rostiri, vol.2 de pe net;-Antologia Însemne, editura DOCUCENTER, Bacău,2010;-Antologiile revistei Singur-Poezie,editura grinta, Cluj-Napoca,2010;Antologia Revistei Singur- Proză, editura grinta, Cluj-Napoca;-

Page 3: POEMELE TOAMNEI

RoLiteratura.ro;-Dialogeuropean.ning.com;-Reţeaua literară;-Garbo;-

Cititor de proză, moderator la Eminescu la Muzeul Literaturii şi Folclor;-Faleze de piatră;

Armonia, Boema, Observatorul,Luceafărul, Revista singur.

-Literatur.toateblogurile.ro;-Versul.ro;-Tărâmul poeziei;-Versuri şi creaţii.ro;-Esenţe;-România din diaspora;-Forum.softpedia.com;-Bucovu.veblog.ro;-Altmarius.ning.com;-Ro.netlog.com;-Agonia.ro;Jurnal literar/bucovu-

literar.blogspot.com.;blog de scriitor(bucovu.wordpress.com;Antologia Esenţe.Confluențe lirice, confluențe.ro.

Ion Ionescu-Bucovu

Page 4: POEMELE TOAMNEI

Deschid cartea mea cu poezia lui Nichita Stănescu :

Nichita StănescuEmotie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai văd, uneori,că or să-mi creasca aripi ascuțite până la nori,

că ai să te ascunzi intr-un ochi străin,și el o să se-nchida cu o frunză de pelin.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,iau cuvintele si le-nec în mare.Șuier luna si o răsar și o prefac

intr-o dragoste mare.

Page 5: POEMELE TOAMNEI

E TOAMNĂ

E toamnă şi a căzut brumă,Pe unde mi-au murit părinţii,Mai vino, gândule, şi du-mă

Ca să mă rog pe la toţi sfinţii.

În tânguirea lor eternăŞi umbra lor parcă mă mustră.

E- atât de dulce şi de ternăAceastă linişte lacustră.

Doar timpul cade peste dealuriŞi umerii mi- se-ncovoaie,Şi vine vremea valuri-valuri

Cu vântul şi cu spic de ploaie.

Şi sufletul cu-nfiorareAscultă trist vechiul ei cânt,N-a mai rămas decât o floare

Să i-o pun mamei pe mormânt.

E toamnă şi e trist afarăŞi trec cocorii spre apus

Şi eu aştept trenu-ntr-o gară...Mai vine trenul sau s-a dus?

Marţi, 04 martie 2008

TRECE SEPTEMBRIE…

Page 6: POEMELE TOAMNEI

Mă bat cu clipe autumnaleCare mă chinuiesc prea mult,

Sunt poate clipele banaleCe-s smulse din acest tumult.

E ploaie şi e vânt afară,Plutesc şi eu pe undeva,

M-aşteptă trenul într-o gară,Să plec cu el la Kama Deva…

Să rup trecutul şi prezentulŞi să iau trenul spre etern,

Şi du-mă, Doamne, du-l şi du-lSă scap şi eu de tot ce-i tern.

Cad frunze-n divagaţii beteŞi căptuşesc cărări pustiiPe chipul trist al unei feteCad sute de melancolii.

Visez mirifice plăceri,Aş mângâia chipul ei drag,Privesc cu scârbă către ieri

Şi sunt bătrân şi sunt pribeag…

Nu vreau să plece leonina,Dar nici nu vreau să mai rămâie,

Trece septembrie pe şesuri,Miroase totul a tămâie…

luni, 15 septembrie 2008

Page 7: POEMELE TOAMNEI

TOAMNĂ

Toamnă bolnavă, toamnă ruginită,De ce-mi chinui fiinţa visătoare?

Parc-ai fi vechea iubită,Cu fiinţa ei devoratoare.

Şi umbra-mi, rătăcita umbră,Ascultă foşnetul de plopi,Se chinuieşte, se preumblăCa nişte demoni interlopi.

Leproasa muzică se-audePrintre salcâmii desfrunziţiŞi sună trist frunzele ude

Precum cântări de iezuiţi.

Stopite toate cu leşie,Păduri şi suflete betege,

Mă tem că n-au să mai învieŞi vor rămâne-n veci pribege.

S-a dus un colţ torid de varăÎntr-o adâncă veşnicie

Şi ne-a lăsat viaţa amarăÎntr-o eternă pribegie.

miercuri, 5 noiembrie 2008

Page 8: POEMELE TOAMNEI

ELEGIE DE TOAMNĂ

Să nu mă-ntrebi nimic în toamna asta,Nici dacă te mai caut şi nici ce gânduri am,Eu am lăsat oblonul şi am închis fereastra

Să nu mai văd cum frunze se scutură din ram.

Am rămas mut pe scaun şi fără de cuvânt,Privesc umbrele serii cum circulă prin casă

Şi cum aduce toamna pe aripe de vântPrinosul ei de aur în car la mine acasă.

Şi vii şi tu, nălucă, acuma la culcare,Cu părul tău de zână, făcut în creştet ghem,S-aduci miros de luncă şi de mărgăritare,

Pe când afară -n haos frunze bolnave gem…

Să nu mă cerţi , iubito , că eu în astă toamnă,Aş vrea să uit cu totul povestea vieţii noastre

Şi să m-afund în gânduri, cum sufletul mă-ndeamnă,Spre alte lumi celeste, spre-ndepărtate astre.

În toamna asta tristă, mă simt atât de mic,Ca frunzele-n delir, de lume sunt străin,

M-am înfundat în casă să nu mai ştiu nimicŞi să visez ca Bachus la cupele de vin…

20 noiembrie 2008

MĂRGĂRITARE

Page 9: POEMELE TOAMNEI

Dansurile toamnei graveTrec peste umerii tăi

Ca nişte păsări călătoare,Peste munţi şi peste văi.

Din lutul smuls din agonieRâvnit de preţul unei vieţi

N-a mai rămas decât o umbrăÎmpodobită cu peceţi.

Şi-acestă umbră călătoareVenită de neunde acum,

E chipul tău din auguri viseCe s-a oprit o clipă-n drum.

Şi drumul s-a făcut cărare,Pădure s-a făcut de-un veac

Şi chipul tău mărgăritareCrescute-n prejma unui lac.

N-a mai rămas decât povesteaŞi dansurile toamnei sureŞi amintirea unui zâmbet

Ce-a stins demult atâtea ure.

Ascunsă-ntr-un etern izvodDin vise dulci şi dulci iubiri,

Te-ai strecurat o clipă-n viţa-miŞi te-am pierdut prin amintiri.

joi, 27 noiembrie 2008

Provincia pustie

Page 10: POEMELE TOAMNEI

Moto:

,, De-acum pe cărţi voi adormi uitat,Pierdut într-o provincie pustie…”

Bacovia

Toamna provincia pustie păşeşte-ncet ca-ntr-un altar,Cu frunze moarte, răzleţite, gonite de prin mari unghereŞi ornicul, bătrânul sfetnic, tot bate-al timpului calvar,

Iar cărţile îmi fac cu ochiul de pe uitate etajere.

Pe un perete-mi dorm străbunii în vechi tablouri ce se-adună,Iar eu privindu-i fug cu gândul la dulcea mea copilărie,

Când stam la geam, privind natura învolburată de furtună,Şi căutam să-mi fac din beţe cai murigi, sirepi, ca jucărie.

Aş vrea să-nvie-acele timpuri când totul îmi părea poveste,Aş vrea să-mi văd din nou părinţii la umbra deasă de sub nuc,

Pe tata cu hăinuţa ruptă să vină şi să-mi dea de vesteCum că m-a înscris la şcoli înalte şi alte drumuri să apuc.

Provincia pustie doarme sub ceaţa toamnei sinilie,Şi orice lucru atins de mine pare o clapă de pian

Ce sună straniu în ureche precum un glas de ciocârlieCe urcă primăvara-n zboruri pe-o creastă verde de tăpşan.

Îmi reînvie vraja moartă şi- amintirea altor timpuri,Când credeam că sunt un vodă pe-un ţinut măreţ de ţânci

Chemând oştile străbune să mă bat cu căpcăunii,Aruncându-i peste dealuri, peste munţi şi peste stânci.

8 decembrie 2008

Page 11: POEMELE TOAMNEI

SPÂNZURATE DE VÂNT

Spânzurate de vânt, păsările călătoareSe tot duc spre apus, într-un marş triumfal,Prevestesc o toamna banală, fără culoare,

Cu o natură scăldată-n banal.

Spânzurate de cer, zboară cu ele şi gânduriŞi doruri spre locuri pe unde cloceşte moartea-n pustiu,

Se tot zbat între cele patru vânturiPână se topesc în timpul târziu…

Cuceresc aştri prin infinit,Se lovesc de stânci sclipitoare,

De la răsărit la zenit,Se scaldă în raze de soare.

Doruri şi gânduri aş vrea să vă ţinLa pieptul meu, ca dragi giuvaiere,

Să gust şi eu câte puţinDin vraja acestei mirifice ere.

Doruri şi gânduri, zdrenţe pe culmi,Bătute de tomnatice vânturi,

Aş vrea să vă strâng în inima mea,Să vă dau noi aripi şi-avânturi…

15 octombrie 2008

ÎN NOAPTEA NEAGRĂ

Page 12: POEMELE TOAMNEI

În noaptea neagră şi curată,Îmi cade greu somnul pe pleoape

Şi câteodată mi se-aratăCât este moartea de aproape.

Se-arată pajere de lună,Se scaldă noaptea-n adânci ape,

Pe cer se-arată câte-o rună,Ce mi se stinge pe sub pleape.

Se joacă umbre pe perete,Iau forme din vestite basme

Şi fantezia pe-ndeleteMi le transformă în fantasme.

Lumina palidă şi moaleŞi steaua nopţii cade greaŞi gândurile mele goale

Ar vrea s-ajungă pân-la ea.

Se nasc în suflet deziluzii,Clipe-aromate din trecut,Se nasc speranţe şi iluzii

Ce le-am dorit atât de mut.

12 ianuarie 2009

Page 13: POEMELE TOAMNEI

încet-încet se-așterne pe coline toamna

încet încet se-așterne pe coline toamna,grădina se scufundă-n galbenprin pielea cerului albastră,

doar mere roșii se mai văd în zare.cu degetele răcoroase vântul

trece prin părul meu albit de vremeamintind de lumina extenuantă de pe dealuri

care cade peste apele rătăcitecătre valea aprinsă în flăcări…

în noaptea asta s-a oprit aici toamna,mai întâi un firișor de nor,

un fir de fum peste vechile case,apoi un vânt rece ca o adiere…

veredele se transformă în galben-ruginiu,muntele parcă e un fruct strivit,

dealurile sunt acoperite cu cioburi de azur,apa cară la vale aurul toamnei

sorbind din albastru fărâme de halouce duc spre infinit.

o floră furioasă azvârlind lanul, soarele, vara ,o nebunie de sunete și culori,

dănțuind și cântând în clarul luminii.

vreau să văd păsările călătoarezburând incandescente

sub bolta unei sărbători udate cu vinla masa lui Dionysos…

mireasma visului se rostogolește în spațiuîn timp ce toamna culcă dintr-o singură mișcare

pădurea de verdeață îmbrăcând-o în haina sumbră a geloziei.

Page 14: POEMELE TOAMNEI

țesută din stofe diamantine, cu mâini sorbind inele,toamna bate la ușă și ne face cu ochiul,

rupe din grădini tulpinile uscate,culege florile, le cară în glastre, făcute buchet,

împrăștie petalele trandafirilor care nu se grăbesc să cadă,acompaniată de o muzică lentă,

doar crizantemele-un foc lent, roșu închis- pe care-l leagănă și dispare

spre un galben ce radiază uluitoare irizări,îi mai stau în cale câtva timp…

în dumbrăvile toamnei te-am întâlnit, iubito,am înviat cu tine în acel parc plin de amintiri

în care cânta un disc răgușitși iată că te-ai dus așa cum pleacă un tren,

unul din altul am plecat fiecare în altă parte,știu că ne vom repeta în firele de iarbă,îți mulțumesc pentru clipele frumoase,

ai alergat pe o costișă abruptăprecum frunza în flăcări pe urmele ultimului vagon…

1 septembrie 2011

clipe de toamnăfrunzele s-au făcut de aramăzilele-s negre cum e cenușa

cine-mi mai deschide și mie ușași cine la telefon mă mai cheamă?

șiruri de cocori și-au luat zborulaș vrea cu gândurile mele să plece,

vântul bate melancolic și receplimbându-mi prin lume singurătatea și dorul.

miroase-a tămâie via din vale

Page 15: POEMELE TOAMNEI

și toamna s-a făcut o nălucă,pe mine m-apucă dorul de ducădar unde s-apuc, spre ce cale?

unde ești copilărie uitată,unde-s clipele mele frumoase,

unde-s toamnele mele mănoase,unde ești mamă, unde ești tată?

ce trist sună aceste-ntrebăriacum când toamna adastă la poartăe parcă un tablou de natură moartă

de un pictor rătăcit pe cărări…

5 septembrie 2011

toamnă, iată-ne alături…

toamnă-aș vrea ca să-ți mai mângâi pletele de frunze moarte

buclele în care adesea mi-am îngropat dorul meu,

zile dulci, zile senine, unde sunteți, ce departe

ați trecut în nemurire darul de la Dumnezeu…

toamnă, iată-ne alături,tu cu visul, eu cu dorul,tu cu sânii plini de mereși cu păr moale de aur,

eu cu gândul peste vremecălărind pe un centaur…

frunze galbene agalecad pe un pridvor de viță,

moare-ncet o romaniță,

Page 16: POEMELE TOAMNEI

sub culori autumnale.

plopii-n zare-au rămas goiluna tremură-n răstoacă,vântul a-venit în joacăîn cămașa de strigoi.

………………………toamna vine de departe,să-mi ureze bun găsit,

cu alai de frunzele moarte,ei îi spun: bine-ai venit!

6 septembrie 2011

imagini de toamnăstoluri de păsări trec planând

peste cerul înnouratpe un drum al toamnei mohorâte,

rațe, lăstuni, lișițe, rândunele,înșirate melancolic

sunt înghițite de ceața toamnei.

ornicul norilor trezește din somn vântul,care scobește prin toate cotloanele,

canale de aer răzvrătit.

natura a rămas tristă ca după o înmormântare,vântul bate peste pustiu

și se războiește cu bietele funze moarte.

sufletul meu pleacă în bejenie

Page 17: POEMELE TOAMNEI

spre primăverile care-au apusși n-au să se mai întoarcă niciodată.

tot felul de umbre gonesc la-ntâmplarepeste noi, peste orizont…

și totuși dragostea încă mai poate vorbiîntr-o limbă necunoscută.

toamnă taciturnă ce-mi porți indispozițiaca pe o stemă prin toate orașele,

răsai din lacrimi, din cuvinte dulci,într-o lume care aleargă de-a valma

prin coridoarele teatrelor de provincie,jucând tot felul de roluri.

la intrarea în orașul meu zăresc un om,este sfârșitul verii, Amon Ra, faraon al Egiptului,

un tânăr anonim, șofer pe autobuzul 32,sau probabil un măcelar, un pilot, poet sau revoluționar,

este ploia, ceța, e totul, criza, ah criza asta!vine un miros de parfum, balsam aromat pentru un ritual

de îngropat ura și timpul,apoi tăceri surde, înnăbușite,

în care nu-ți mai auzi nici bătăile propriei inimi,o tăcere a iubirilor moarte.

12 septembrie 2011

miroase-a toamnă

Page 18: POEMELE TOAMNEI

privesc în juru-mi cât mă duc ochiijur-împrejur cât să cuprindă țara

bătrâna țară-a sfintei Dochiice se răsfață-n soare vara.

se varsă-n munți pâraiele de oi,în suflete noi doruri se descuie,

se-aud pe deal tălăngile cum suieprin pomii desfrunziți ce-au rămas goi.

amurgul adumbrit de liniști maricoboară de pe-a iazului dumbravă

și ceța deasă-nfiptă-n pălimaricade pe suflete ca o otravă.

lumina verii s-a lăsat spre toamnă,și toate par înfipte în amurg

dealul golaș e-mpodobit cu aur,ape domoale printre sălcii curg.

se lasă toamna pe grădina noastră,venind din țara umbrelor de dor

rupând un trandafir firav din glastrăsub plânsul florilor ce tainic mor.

turme coboară din vremuri străvechi,aurul toamnei plouă pe ele

frunze uscate le sună-n urechi,din cerul albastru le picură stele.

încet-încet tălăncile se-ngânăși fluierul doinește-un cântec sfântcad stelele-n adâncuri de fântânăsub vraja dulce din bătrânul cânt.

12.09.2011

Page 19: POEMELE TOAMNEI

pastel

au ruginit în zare plopii, iată,rămas-au triști, firavi și goi,

apa cerului tot mai înverșunatăsaltă-n bejenii puzderie de foi.

amurgul suflă aur greu în geam,la nesfârșit de sticlă se lovescsub pavăza tomnatecului ram

uscate frunze dintr-n dar ceresc.

când ziua înnoptează peste prund,frunze speriate ca argintul viu

în colb muiat de lună se ascundîntr-un penel de galben-ruginiu.

14 septembrie 2011

Page 20: POEMELE TOAMNEI

gânduri de toamnă

toamna răstoarnă nisipul vieții

clepsidra-și vede de mersul ei

din geana umbrei ochiul luminii

se zbate zănatic pe ultimul tei.

urci greu cărarea, toamnă, pe potecisub bolți de ramuri

verzi-aurii,și-n cântec pitoresc

de ciocârliitu ca o primadonă,

falnică, treci…

pe boltă cerul albastru ca o catedrală

sub lumina stelelor de- argintmă plimbă

printr-un magic labirintprin lumea de povești

patriarhală.

tainic se-aude glas duios de clopot,

scriu ceva și litera îngheață,

Page 21: POEMELE TOAMNEI

gândesc la veșnicie și la viațăaș vrea să plec acasă,

dar nu pot.

în noapte asta suneltele pierprin foșnetul

din frunzele uscate,de pe pridvorul prispei

floarea de mușcatese-nalță drăgăstoasă

către cer.

odată, toamnă, drăguță doamnă,

cu tine zboară frunzele moarte,

gânduri frumoase și amintiri,toate-au fost vise,

vise curate, dulci ispitiri,

fie-le aripa tristă, ușoară.

17 septembrie 2011

în toamna asta ne vom despărți

de ce te-ai făcut zbor de rândunică,

Page 22: POEMELE TOAMNEI

și-n toamna asta te-ai ascuns în cerdupă ce c-un sărut m-ai fermecat

și-ai rămas pentru mine doar mister?

știam demult c-așa va fi să fie,doar tu-mi făcusei aspra mărturie

că în tăcerea cerului albastră stă ghilotină despărțirea noastră.

știu că te caut prin azur de mări,eu voi fi malul dintre depărtări,

pierzând privirile în fund de zări,fiind farul veșnic întru căutări…

nu vreau să devenim deloc dușmani,între noi toamna va fi o poveste,

ca basmul care s-a pierdut prin aniși ne-a luat dintrodată fără de veste…

sunt sigur iar că vom fi mai aproapeca toamna aprinsă din sufletul meu,ca țărmul cel singur modelat de apelund forma frumoasă a chipului tău.

poate vei fi pentru mine cerul răsfrânt,și eu sărmanul blestemat- pământul,

ne vom regăsi-n șoapte de cântprin toamne absurde, bătându-ne vântul.

18 septembrie 2011

baladă de toamnă

vine toamna în cadențe la fereastra dragei mele,

Page 23: POEMELE TOAMNEI

ea privește-n depărtare,și iubirea noastră trece în delir nepăsătoare,timpul trece, se așterne pe covoarele de vis

și uitarea intră-n casă în ietacul nostru-nchis.nu pot pleca, nu pot rămâne,

parcă am inima de câine,un trist surâs îmi mai aduce-aminte

de corpul ei atâta de fierbinte…

această toamnă mușcă iar din noivenind cu brume reci și veșnicele ploi,

of, luna spânzurată-ntr-un uluciar mă trimite-n casă să mă culc.

seara bate-n geam un liliac,mă-ntreb cum pot să-i vin toamnei de hac

când vântuie nebună prin ogradăși mândra nu mai poate să mă vadă.

în adâncul meu e doar tăcerepândind ca un străin printre unghere

ce cată disperat câte-un cuvântcum cată șerpii locul în pământ.

aud căzând cum sună frunzeleși pasul tău prin amintire sângerat și rănit

e oare un ceasornic obosit?

o văd cum vine printre stele în rochia-i albă,vino, iubito, să-ți fac tot cerul salbă,

crăiasă să te fac pe-mpărăție,te știu adâncă-n mine ca-n fund de mări uscatul,

îți rup mijlocul suplu ca pe-o jimblă,cum primesc miere-n pleoapă și pe limbă,

urcă pe scara sângelui meu scumpsă te deschei sub coaste cu mâna, să te rump,

îmi place șoldul tău și lacrima târzieși patima din tine sub aure cerești

în care -n veșnicie te-nalți și tot mai crești.

din toamna adâncurilor sună-a frunză aurul tău ,

Page 24: POEMELE TOAMNEI

te-afunzi prin timp, iubito, într-un hău,pădure de miresme se clatină în tine

și de departe-mi vin icoane dulci, senine,precum prin munți se cerne doar lacrima tălăngii

pasul iubirii noastre s-a rătăcit prin flori,dau toamnele târcoale, pândind de-atâtea ori,

cu norii străverzii, romanțele pe-o voce,vin peste viața noastră tristețea să evoce,

zincogravuri târzii, silabe, poeme fără glas,atât din ce-am avut, iubito, ne-au rămas.

așa e viața asta, cu torsul în regat,tu ai rămas o Ana părăsită

eu am rămasc cu-a dorului ispită,și prințul în galopul calului s-a dus

dezamăgit de toate a luat-o spre apus…

21 septembrie 2011

ornicul toamneitoamnă târzie

de ce ucizi luminavie

și sufli-n jocuri irizate,

Page 25: POEMELE TOAMNEI

cu pieritoarele minuniși vântul care bate.

și trandafirul stăsă cadă

sărutând roza de zăpadă,

doar ornicul ce sună rar

prin timpul brumeide cleștar

în lungi bătăi crepusculare

peste vecia caremoare,doar el

murmură-ncinsși greu

despre prezentul tristal meu.

toamna în culoriportocalii

îmbracă pomiifistichii,

iar rândunelele perechi

în slava ceruluise suie

în luminiș de foigălbuie..

la geam nasczodiile vii

trecând mereuîn veșnicii

și clipa care a fostsă fie

în veci de veci

Page 26: POEMELE TOAMNEI

n-o să mai vie,se-ascunde

dup-un văl de nor,precum e totul,

trecător…

25 septembrie 2011

pe zare

pe zare trece o fântânăce face semne la cocori,

plecarea lor coboară-n flori,plecarea noastră în țărână.

pe zare trece râul dulcese joacă norii în inele

și stoluri dragi de rândunelese duc acasă să se culce.

pe zare bate vântu-n zbor,se scutură cafeaua-n cești,iar noi privim de la ferești.cum trece ultimul cocor.

pe zare trece gândul meuși dorurile-nvolburate,se duc aiurea ca să cate

ce n-am găsit în lume eu.

26 septembrie 2011

Page 27: POEMELE TOAMNEI

vara s-a stinsvara s-a stins ca sunetul de clopot printre frunze,

eu agățat de stele treceam prin seară singurcu umbra-mi tremurândă pe pământ,

în fiecare toamnă eu văd că mi se-ntâmplăsă rătăcest aevea ca un ulise prin gândurile mele,

să fierb ferice-n minemistuitor de tandru și cuminte

căutându-mi norocul în cuvinte.

sub cerul arămiu cu luna fumurievoi prinde frunza-n palme din câmpie,

voi asculta și vântul prin ungherela țărm de gânduri triste și stinghere.

știu

peste tot octombrie,știu că insulele risipite

de mare în aerul rece al dimineții strălucesc cu culoarea dorului meu.

în ochi îmi întârzie struguri și gutuiși mai știu că orice există

Page 28: POEMELE TOAMNEI

devine cenușă.

dar nici cenușa spulberată a toamnei,nici zborul de gheață al balaurului din vis

nu vor putea lua viața din viață.

știu că toamna taciturnăîși poartă hainele prin orașul meu

ca o femeie destrăbălată,din lumea care aleargă de-a valma pe străzi

răsar doar lacrimiși tăceri înfiorătoare.

trece pe stradă o femeie frumoasă,fruct copt de carne, extaz sombru de vin roșu,

gură de dor ce face lirică și gura mea,parfum calm pe coapse de prințesă,

gazelă celestă,la umbra părului ei pălește spaima de aștri,

n-aș vrea ca destinul gelossă te preschimbe-n cenușă

spre a hrăni, nerăbdător, rădăcinile vieții.

4 octombrie 2011

prin infernul tău pustiu

toamnă, mă plimb ca o umbrăprin infernul tău pustiu,

te-aș omorî, toamna mea sumbră,și te-aș băga într-un sicriu.

eu ți-aș cânta psalmii de ducăîn parcul plin de scânteieri,

Page 29: POEMELE TOAMNEI

ca șapte popi să te conducăspre un final de nicăieri.

te-aș invita într-un pustiusub palidul argint de lună,o criptă-adâncă și-un sicriu

și-urarea mea de moarte bună.

tot vii mereu la ușa meacând seara greierii îmi cântă

și îmi șoptești romanța tade-mi tulburi liniștea mea sfântă.

când gândul meu pribeag adoarmeîn mistica nemărginire,

mi-aș face rost de vreo trei armeși te-aș ucide… din iubire…

5 octombrie 2011

romanță

iubito, vino mai aproapesă ne-așezăm la dulci povești,să ascultăm cântecul toamnei

cum bate vântul în ferești.

un psalm cântat duios de îngeriîngână sferele albastre

și se -mpletesc cu dulci romanțedin tinerețea vieții noastre.

Page 30: POEMELE TOAMNEI

când luna –nnebunea pe cerși noi într-o iubire sfântă

stăteam la poartă nopți întregiascultând frunzele cum cântă.

astăzi când timpul a trecutși zilele ne par mai grele,

nu ne-au rămas decât poveștiși-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,ca piaza reaua din povești,aș vrea să dăm ceasu-napoi

și, Doamne, să ne-ntinerești!

6 octombrie 2011

pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de focgalben în zarea toată cât duc ochii,

Page 31: POEMELE TOAMNEI

e țara noastră cea făr’ de noroc,țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,cum trec pe carărui puhoi de oi

cum toamna a bătut natura-n cuie,lăsând copacii întristați și goi.

amurgul se-odihnește pe poiană,e-o liniște de început de lume,se-aude-n depărtări o havaiană

și câțiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurgși lunca toată s-a brodat cu aur,

pâraie repezi șerpuind cum curgși-o broască cântă veselă pe-un plaur.

7 octombrie 2011

toamnă târzie

luna nopților cea argintie,stă între moarte și-ntre veșnicie,

autumnale torțe ard pe culmi,se scutur frunzele din vechi salcâmi.

în melancolic cântec de vioarăcad albe brumele îndecuseară

și se răsfață stelele pe cerîn drumul lor de noapte, efemer.

bruma rece pe foșnitul de foi,ajunge-n suflete până la noi

Page 32: POEMELE TOAMNEI

și o descoperim cu strigăt mutși c-un înfrigurat necunoscut.

din răsărit vine miros de iarnăamestecat cu abur de povarnă,

zorii au vuietul dulce de- aramă,pruncii se scoală-n dorul de mamă.

un ram mai bate-n geamuri parcă,ar vrea ca vara să se mai întoarcă

să taie drum cu raze temerareprintre costișe și printre izvoare.

trecut-a viața noastră de prisosca frunza lui octombrie pe jos,

tot ascultând cum vine peste noiaceastă iarnă cu zăpezi și ploi…

30 octombrie 2011

pastelde ce lunca lăcrimează, doamne,

și-o-nvelesc covor de frunze moarte,care-n vânt

cântă toate dorurile mele,cerul picură scântei pe jos,

Page 33: POEMELE TOAMNEI

luna, portocala obosită,parcă-i aruncată la gunoi,

curcubee-ntregi de galben brunse răsfrâng pe ugere de boltă,seara se topește-n plopii goi

într-un ireal penel blazatmâzgălit de pictorii strigoi.

toamnă…toamnă…

6 noiembrie 2011

toamna ne linge pe ochi și pe mâini

toamna ne linge pe ochi și pe mâiniarătându-și provocator sânii cerului,

nervii îmi plesnesc din toate închieturile,ochiul pervers se rătăcește, săracul,

pe pervazurile ceții, pe umbrele serii,visează dulci melancolii

cu seri bucoliceși cu baiadere dansând din buric

pe apele mediteranei,mai visează lunci pline de umbrele sălciilor,

unde e cald și frumos,pe unde crește fânul cu duium de fete,

zvelte,

Page 34: POEMELE TOAMNEI

fițe,cu codițe,

parc-ar fi în paradis, la un concurs de mis.

ochiule, perversule, închide-te, vine iarna, băiete,n-ai lemne, s-a scumpit căldura,

criza ne-a dat de-a dura…hai să jucăm tantaroiul

pe butoiul cu pulbere,

hai pe gabroveni să ne cumpărăm pantaloni de velură

să ne țină la iarnă de căldură,pilote groase

de mătasesă ne-ncălzească la oase.

ochiule, borfașule, nu mai visa,astăzi suntem muți, nu mai zâmbim,

la sfârșit de anotimp fermecatse despart apele de uscat.

zice moartea că astăzi ucide din doi în doi,sper să nu vină și pe la noi.

și voi, poeți, v-ați luat la purtare nasul,cu două cuvinte-mbârligate,ați făcut din poezie spagate,

mai e pân’ la judecate d-apoi,când vă va număra moartea din doi în doi.

13 noiembrie 2011

zbor de cocori

Page 35: POEMELE TOAMNEI

În zbor cocorii albi plutesc alenePrintre eclipsa soarelui cu pene

Între noi doi și aripile lor,Stă susurul molcom al apei de izvor

Sunt înșirați ca sforile pe zareTrecând pe cer pe dulcea lor cărare

Și inimile noastre în vâltoarePe-albastrul cer ar vrea ca să mai zboare

Cu trupul tău, felin, ascunzătoare,Eu aș zbura în șirul de cocoare

M-aș pierde-n orizontu-ndepărtat,De-aș ști că eu ți-s ultimul bărbat.

luni, 2 aprilie 2012

prima ploaie

prima ploaie, prima zi de toamnă,vino mai aproape, dragă doamnă,să ne vorbească amintiri deșarte,

desprinse parcă dintr-o veche carte.

ascultă glasul amintirilor târzii,o, timpule, e în zadar, nu-nvii!

privește pe perete vechiul tău portret,visând o rimă nouă la acest sonet.

târziu prin ochelari și prin paharăs-a scurs ultima zi din astă vară

și așteptăm tăcuți cu brațele târziisă reînviem din vechi tapiserii.

Page 36: POEMELE TOAMNEI

tapiseria noastră, veche, arde,destramă lungi poeme goliarde,se năruie pe cerul plin de nori

și mie când te văd, îmi dai fiori.

numai orpheu dă glas iubirii sfinte,prin părul tău de aur, prin cuvinteși ne-amintește cum a fost odată,

un trubadur îndrăgostit de-o fată…

miercuri, 1 august 2012

baladă autumnalăam o vârstă cât a lui homer, o familie, copii și nepoți.

mulți au yahturi, mașini, avioane, amante,eu mă laud doar cu anii care mi-au trecut pe dinainte.

am scris nenumărate versuri,toate vorbesc despre dragoste,

despre mare, codri, îngeri, lunci, viață și moarte,am cântat ca o privighetoare tot ce mi-a plăcut pe pământ.

în exilul meu sufletesc,deși sunt aproape de tine, țară,

mă simt așa de departeca și cum m-ar despărți secole de clipa de azi.

mă opresc mereu lângă un râu imaginar,

Page 37: POEMELE TOAMNEI

să văd cum seara, culcându-se pe văi și pe munți,își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele.

aștept mereu soarele,un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit.

nu știu ce nume să-i dau acestei seri,mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase

care foșnesc în bătaia brizei,poate am s-o numesc baladă autumnală,sau poate n-am s-o mai numesc deloc.

îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit,ascult pasărea codrului-

steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din pânzele de păiajen.

bătut de raza vântului, însoțit de cerbi și căprioare,prin această luncă a potecilor rătăcite,

eu știu că aripile mele zboară spre infinitși mă trezesc noaptea sorbind un vis feeric

care-mi deschide în zbor cărări cerești.joi, 2 august 2012

sunt frunza toamnei

sunt frunza toamnei ce freamătă în ram, bolnavă de brume, bătută de vânt,trecător ca și ea prin vreme eram,

rătăcind între cer și pământ.

nu știu dacă frunza e vie sau moartă,din creanga bătrână, firavă,

și nu știu vântul unde o poartă,ca pe-un fulg, între tină și slavă.

stele și paseri se rotesc peste creștet,precum cocorii aleargă pe mări,

suntem frunzișul cel veșted,bătut de vânturi, rătăciți pe cărări.

Page 38: POEMELE TOAMNEI

toamna-și scutură mohorâtul veșmânt,amurgul se ghemuie-n vis,

suntem suflare, dar și pământ…ploaia îmi cade sub geamul deschis.

reazimă-ți fruntea pe umăr, străino,e fără întoarcere clipa de azi,

se-aude prin ploaie foșnetul, vino,s-ascultăm toamna cum cântă prin brazi.

joi, 16 august 2012

crepusculca un domn din bizanț cobora peste deal

cu armuri și cu haine cusute de meșteri făurari,soarele toamnei, pârguit într-un galben-auriu,

freamătul lui de sfârșit de combustieîneca într-un râu liniștit, curgere diluviană,clipele mele de taină care pluteau în abis.

se lăsa amurgul peste dealuri,lâncede litografii în culori pastelate,

care veneau din zăvoaie, de pe costișă,din munți, din cerul înalt și din sentimentele mele.

toate se pierdeau într-un fum, într-o ceață ce învăluia zarea cu o maramă turcuaz

din bazarele constantinopoluluicu care se înfășoară cadânele, ascuzându-și fața.

noaptea descria umbre prin delicatul hotar mișcător

Page 39: POEMELE TOAMNEI

al privirilor mele și scria pe cer un străvechi cântec al nestatrorniciei.

în orgia aceasta crepusculară tu erai lângă mine,treceam amândoi printre plopii tineri

ce ne ridicau în cale arcuri de triumf ale dragostei,eram doi regi peste această vrajă

plecați din lumea reală spre visele noastre,începusem să cântăm și să jucăm triviale menuete

cu năluci de plumb, ieșite dintr-o luciferică închipuire.era o aritmetică sentimentală

în care număram stelele, zilele și nopțile petrecute împreună,luna colerică se dezbrăca precum își arunca hainele desdemona,

era balerina care ne prezenta un spectacol fantastic,gratis, pe o scenă imensă,

la sfârșit ne făcea cu ochiul și se ascundea în perdeaua norilor.noi ne unisem într-un sărut la poarta raiului,

rege și regină culegând anatemedin frumoasa poveste a îndrăgostiților adam și eva.

ce frumos e să uiți că trăiești pe pământ,s-o iai razna acolo unde se sfârșește uscatul și marea

cu iubita în brațe, plutind prin apele parfumate ale dragostei,să-i tulburi somnolențele umărului cu buzele tale,

așa cum făceai ca liceean prin parcurile tinereții tale.

dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre,răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,

va trebui să săpăm zeci de fântâni până dăm de izvorul eiși atunci când am dat, izvorul este dulce-amar

și apa lui trecătoare ca o boare-n pragul unei răscolitoare dimineți,apoi vin amurguri de tristeți în care ne îngropăm sufletele,

ora tristă și pustie noapte în care ne lingem rănile,ca o leoaică după o cruntă luptă cu șacalii.

și totuși…din acest decor penitent ne revenim și o luăm de la capăt.

duminică, 19 august 2012

Page 40: POEMELE TOAMNEI

toamnă nedarnică

Deși albina a fost harnică,Aceasta toamnă va fi nedarnică,

Grădina n-a avut ugere pline,Deși au muncit multe albine.

Căldurile tot va să mai cadă,Dar mă-ntreb ce-o să mai radă.

Din pomii cu crengile joaseCulegem doar flori de mătase.

Din taina grădinii emanăUn fel de putregaiuri, de mană,

Rodul ei miroase-a pustiu,Ceva între moarte și viu.

Întorși de la munci și osânde,Nu vom avea zilele blânde,Vom intra singuri în casă

Și nu vom găsi mămăligă pe masă.

Doar ceartă între doi politruciAcolo în cuibul de cuci,

Vom mânca antene pe pâineȘi ne va ține de foame și mâine.

luni, 20 august 2012

în grădinăîn grădină stau cuminte

două ciocârlii și-un graur,peste galbene veșminte

Page 41: POEMELE TOAMNEI

cântă glasul lor de aur.

dangătul tăcerii sunăși le-mprospătează cântul,

umbra norilor adunătoamna peste tot pământul.

nu știu încotro o poartă,ducând-o din loc în loc

și zburând o frunză moartă,risipită-ntr-un boboc.

paseri, gâze dau târcoale,peste galbenul din zare,umplând hăurile goale,ochiului ce le năzare.

și în spasm vara se zbate dând culoare iar luminii,

toamnă e pe jumătate,plâng în glastre trandafirii.

o corabie cu vise,se strecoară printre stânci

are căile deschisepeste nopțile adânci.

nuferii galbeni, curați,coama nopții o albesc

peste lac întârziațiîntr-un basm împărătesc.

miercuri, 22 august 2012

umbra norilor adună

adie-n plopi fior de toamnă,loviți în talgere de soare,se-apleacă zidul în afară,

Page 42: POEMELE TOAMNEI

se trag nebunii la răcoare.

în haosul lumii celestese zbat antagonice lumi,

marele univers esteun fel de spital de nebuni.

umbre negre de păduriau ascuns năluci, jivine,

se ascut dinții de uri,între hidre și canine.

anticii ciclopi din vise,trec prin ochii mei agaleși adorm în lumi închiseîmbrăcați în lanț de zale.

simt deja fiori păgâni,din fasta tragedia greacă,se-aude iar lătrat de câini,ce-ar putea să ne petreacă.

din largul cerului amvon,se roagă toți monahii lumiiși glasul lor e ca un zvon

că vor veni semnele ciumii.

cu-acoperișul învechit,și-o cruce strâmbă-n bălării

lumea asta e un schitînchisă-n tragice chilii.

frunze cad cu aripi slabe,dangătul tăcerii sună,

toamna asta-n patru labeumbra norilor adună.

ascultați cum bate vântul,răscolind pădurile,

cuprinzând întreg pământul

Page 43: POEMELE TOAMNEI

și cum urlă urile.

cine-o să ne sape groapadacă din vis calul zboară,

cine-o să ne care apa,la a doua morții oară?

hai să ne jucăm de-a moarteași de-a viața câteodată,

ni se va deschide cartea,acolo unde ni-i dată.

joi, 23 august 2012

alte frunze, alte păsări

alte frunze, alte păsări,trec prin soare spre apus,

alte toamne călătoare,alte căi de nepătruns.

draperiile de nori,pe urcușuri și pe pante,ne-aduc germeni viitori

și-amintiri despre amante.

un ochi în vârtej de foc,fluturând doar c-o aripă,în sinistrul nostru joc,

s-a oprit din zbor o clipă.

ce mai dulce și desfăt,cu-așa daruri minunate,

Page 44: POEMELE TOAMNEI

cărnurile-ți de omăt,balsam de singurătate.

zbor albastru de coral,îngeri înbrăcați în salbe,pânze nude de Chagall,despletesc năuce ape.

glasul timpului se stinge,lacrima cade-n deșert,

timpul, dragă, ne învinge,în acest secol incert.

sâmbătă, 25 august 2012

a venit toamnaa venit toamna, ceva difuz,

un bal ca la carte,vântu-mi răzbate-n auz,un tangou de departe.

dansează frunza, o știm,pe-o placă uitată, tangoul,

în sufletul nostru intimîși prelungește ecoul.

cerul e negru, de scum,parcă am pictat numai vânt,nostalgia noastră de-acum,

a rămas doar în cuvânt.

Page 45: POEMELE TOAMNEI

aceeași rămâi numai tu,împietrită în amintire,

ca o rază de soare ce nua-nceput luminoasa rotire.

plutește în ceață prin vis,zâmbetul de pe buzele tale,cărările ce ne-au deschis,covoare pe roșii petale.

azi te revăd ca prin fum,atunci o pasăre zburase,

ai venit peste mine acum,învălurită-n mătase.

miercuri, 29 august 2012

tu n-ai știuttu n-ai știut să legi

descântecul de veșnicie,te-ai tot jucat ca frunzele

prin toamnă,dintr-un fior

tu ai făcut vioară,peste amurguri roșii

de cristal.

ce a rămas a fost tăcerea,pe lespezile

moartelor fântâni,

Page 46: POEMELE TOAMNEI

destinulne-a golit veșnicia

preaplinuluiși-am rămas ancorați

neperecheîntr-o oază de veghe.

patima a cerut totdeauna răspuns,dar tu l-ai ascuns…

vineri, 31 august 2012

amurg de toamnăamurg de toamnă presărat cu aur,în liniști de-nceputuri nemișcate,turnat pe pânză de un meșter faur,ce răspândește-n jur singurătate.

amurg de toamnă, sumbru, de metal,imensul meu rotund de întuneric,cu plopi înalți și stele de cristal,

cu luna ce zâmbește-așa himeric.

Page 47: POEMELE TOAMNEI

îmi vin în minte pământene vise,dintr-un trecut ce s-a-ngropat în timp,

din dulcea lume cu armuri închise,al altui întomnatec anotimp.

în ochiul linxului cu-argit topit,ce stăpânea întinderile apei,

tu-n astă seară iar mi te-ai ivit,mișcând o lume peste dosul pleoapei.

duminică, 2 septembrie 2012

altă toamnă altă toamnă, temenele,fluturi dulci de catifelece mănâncă din dantele,

și ne ningefrunzele,

paseri flaminge,și le bat vânturile,adunând gândurile.

la pustie și la schit,clopotele-au ruginit

și un popă tot ne mintecum stau morții pe morminte,

îmblânzind nălucileși vopsindu-și crucile.

Page 48: POEMELE TOAMNEI

pe cer un mire virgin,a murit lângă un crin,

și la el la-nmormântare, lume din două hotare.

plouă frunze, plouă gânduri,

trec cocorii rânduri-rânduri,

toamne vin și toamne trec,

trece timpulși eu trec,

mi-a venit cuvântpe vânt

și pe lună o minciună,cum că viațae străbună

și nu moare cum vrem noi,printre frunze, printre ploi.

culori, arome târzii,ce vin din copilării,

carnavaluri de cristaluri,

vântul dulce de zefir,cu miros de calomfir,toate prăbușite-n vis,într-un orizont închis.

marţi, 4 septembrie 2012

vino să ucidem șerpii

pe cer un corb doarme ca un prințal ploilor de toamnă,

desdemona, du-te la crematoriu,caută cutia cu cenușa iubitului,

Page 49: POEMELE TOAMNEI

dă-i drumul în vântul toamnei,imaginează-ți că din ea au răsărit stele,

din stele vise,zăvorăște-te-n ele,

te-ai născut din marea singurătateca o hrană a fricii de moarte,

îmbrățișază această splendoaresub care ți-ai trăit visurile...

amurgul își mișcă pleoapelepe trupul tău de catifea,

lăncile soarelui îți trec prin călcâie,inima s-a pietrificat,

vino mai bine să ucidem șerpii.

corbul acela care doarme, se va trezi…

miercuri, 5 septembrie 2012

gotic târziutoamna alunecă pe frunze,

un gotic târziu printre raze difuze,feștilele ard printre brazi

și rozele moarte cad la pământ,ard pletele blonde

de fete pe cer,ducând cu ele povești de iubire,

se rup printre pomi goluri de întuneric,se-aude departe un cântec suav,

baladă de toamnă târzie,flaute dulci

ce deschid tăceripe gânduri de taină.

fire putrezite, mătăsoasede păiejeni

Page 50: POEMELE TOAMNEI

legând o mătrăgună de alta,au împânzit balta,

apele privesc spre cer,aud prin întunericcum râurile plâng,câmpii de teamăși mori de vânt,doar în cuvânt…

a plecat și Don Quijote acasă,zeii se trag spre bătrâna vatră,

iluzia surâsuluimoare pe o petală de trandafir.

joi, 6 septembrie 2012

stampă autumnală

o pasăre de aramă plânge pe cerul toamnei,pârâul murmură-n vale

scurgerea vremii,un pițigoi numără

puzderia de frunze care cad doborâte de vânt,

a trecut prin grădină toamna îmbrobodită,ca o femeie în doliu

după iubitul ei,a lăsat miros de ambră

coptă la soare,amurgurile se țin lanț

și nopțile cad ca niște viciipeste sentimentele noastre.

toamna are nuri, încă se mai uită bărbații după ea,

Page 51: POEMELE TOAMNEI

e rumenită, cu sânii plini,doldora de pasiuni,

făcând cu ochiul trecătorilor,e neliniștită,

își biciuiește singură trupul cu pasiuni surde,

în cumpăna serii îi trec prin memorieînmărmurite măști, frunze-agonizând

și vise de lut ascunse-n păcat,bate vântul de metal,

tăind-o orizontalși în visu-i ne-ntreruptvălul alb ea și l-a rupt.

privind la umbrele de ieri,aștept uitate primăveri.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

deși e toamnă…deși e toamnă și e trist,

tu îmi zâmbești ca primăvara,în ochiul tău de ametist,

crește albastră, lăcrimioara.

vreau să culeg din neculesispita de pe buza ta

și să m-aleg din nealesc-un zâmbet…sau așa ceva.

din ne-nviați vreau să-nviez să-ți fur o pleapă și un ochi,

se te dizolv, să te creez,în lume să nu te deochi.

să ne vedem curând venind

Page 52: POEMELE TOAMNEI

pe o potecă solitară,să ne iubim așa cu jind,

cum ne iubeam întâia oară.

iubirea ta să fie rit,sub cerul toamnei ce ne leagă,

cu sufletul întinerit,să bucurăm o lume-ntreagă.

luni, 10 septembrie 2012

când ramurile toamnei

chiar dacă toamna astaîncearc-a ne-ntristaprivesc la primăvara

din tinerețea tași dacă cineva

ne-ar face numai răuprivesc la ochii-ți limpezi

și la surâsul tău.

ascult la trilul dulce din glasu-ți diafan,

ce farmecă auzul celui mai rău profan,doar crînulețul gingaș al dulcelui tău braț

ar fi de-ajuns pe viață a-l strânge cu nesaț.

când ramurile toamnei

Page 53: POEMELE TOAMNEI

se-apleacă tremurat,îmi trece așa prin minte

un zvon îngândurat,cum că te-aș pierde,dragă,

în timpul de demultși-ți caut iar surâsul

și vreau să ți-l ascult.

și azi mă-ntreb, iubito,de unde-ți culegeaiacest surâs gingașal chipului bălai?

răsai acum din zbucium și dureri

să-mi amitești de-apururide zilele de ieri.

miercuri, 12 septembrie 2012

toamna bearcătoamna bearcă

a venit din senin parcăcu bătaia ei de vânt.

frunze moarte, aiurite,cad așa îngălbenite

spre mormânt.

umbra lunii care urcăca o semilună turcă

cade tristă pe pământ.

și în orele tăcute,în taraf de alăute,

se aude-un dulce cânt.

Page 54: POEMELE TOAMNEI

doi cocori întârziați,cam blazați

au ieșit ușor din rând.

numai inimile noastrecată zările albastre,

întrebând…

joi, 13 septembrie 2012

și visele pieriră…

o frunză-ndoliată,urmarea unui gând,

pe semne iar e toamnă,cu sufletul plângând.

foșnea lumina serii,pe undeva pe sus,

vărsa culoarea mieriio lună spre apus.

se-auzea un clopottreceau spre ape cerbii,

era că nu mai potsă pască firul ierbii.

se aplecau spre mal,sălcii să se adape,

cu fiecare val,

Page 55: POEMELE TOAMNEI

făceau oglinzi pe ape.

pe seară ne primiră,sub galbenul frunzar,

pe mine cu o liră,pe tine c-un pahar.

băurăm din licoareacea dulce și amară,

pe iarbă unde boarea,cădea întâia oară.

pe acel țărm închis,cântarăm cu o lirăromanța unui vis.

și visele pieriră…

vineri, 14 septembrie 2012

I A R A V E N I T T O A M N A PE S T E N O I…

Doamne, iar a venit toamna peste noi,Ne-a-nvăluit în linţoliul tristeţii…

Trandafirii s-au ofilit în vazeȘi frunzele zburdă bolnave pe cărări;Iar ploi, iar gânduri, întoarceri înapoi

Spre amintiri care vin ca soldaţii din războiCu hainele rupte şi vise pierdute

Sătui de mizerie şi de lupte…

Iar a venit toamna cu romanţeSă ne cânte la ureche vechi catrene

Cu iubiri apuse şi cu Marilene…Iar a venit toamna şi-au zburat speranţe

Cu frunzele moarteȘi cu vieţi deşarte,

Mai întoarce, Doamne, lumea înapoi…

Page 56: POEMELE TOAMNEI

22 septembrie 1991

PLOUĂ SEPTEMBRIE...

Plouă septembrie, plouă amarnic,S-au aşternut peste tot linţolii de galben-ruginiu,

Frunze banale, agonizează pe poteci pustii…S-au strâns toate tristeţile lumii-n ele

Și-ntr-un cortegiu mortuar zboară spre infinit…

Natura toată pare că a intrat în putrefacţie:Peisaj bacovian pe-o pânză de Monet…

Cântă Enya Marble Hall şi-un dor nebun de-a plecaSpre lumi albastre unde lumea devine idee

Și unde zările se întrepătrund în hotare de haos.

Plouă septembrie, plouă, ca în cărţile de poveşti,Gândul călător s-a aşezat la streaşina unei biserici

Și aşteaptă ca sfinţii să-l mângâie şi să-l suiePe altare de vis acolo unde se va preface-n

scrum…

Icoane de femei răstignite-ntr-un suflet de bărbat,Muzeu de antichităţi într-o peşteră de inimăCare adună mărunţişuri şi rămăşiţe de glorii

Page 57: POEMELE TOAMNEI

Și le expune pe pereţi pentru presupuşi admiratoriCare n-au să vină niciodată să le vadă…

Plouă septembrie cu lacrimi după o rază de zborSpre un soare care n-are să mai răsară niciodată,

Ploaia devine rug, devine pribeagă amăgire,Scriind pe o frunză moartă un adio iubitei ce-

aşteaptăLa uşa unei bisericii chipul lui întors din drum

Sub formă de înger din cine ştie ce lumi astrale…

24 September 2006

plânge toamnaRătăciţi prin cimitire,

Plânge toamna peste noiȘi această rătăcire

Ne-am dorit-o amândoi!

Cine vrea să mai învie?Cade frunza, plânge norul …

Din divina armonieNi s-a destrămat amorul!

Ciripesc triste amurguri,Toamnele se zbat în chin,Ne-a ars iubirea pe ruguri,

Bântuită de destin…

Rătăciţi prin constelaţiiVom umbla ca doi nebuni,

Urmăriţi de revelaţiiȘi de îngeri răi sau buni!

Și-n haosul imensităţii,Vom asculta muzici divine

De dragul dulce-al voluptăţii,

Page 58: POEMELE TOAMNEI

Eu să privesc mereu la tine!

Și-n acel aer desuet,Să ascultăm povestea noastră,

Repovestită de-un aedCe-o cântă dulce la fereastră.

29 October 2006

MISTER…

În seri de toamnă, dulci melancolii,Îmi rumeg soarta care m-a păscutȘi m-am predat bacovian pe scut

Ca un soldat răpus în bătălii…

Pe frunzele care-aiuresc pe drumCitesc durerea ce-a zidit tristeţea,Și văd în ele, dulce, frumuseţea,

Pe care iarna o preface-n scrum…

De mai tânjesc spre vremuri voivodale,Sau mai aştept fericea în cetate

E-un vis deşart de gânduri blestemateCe defilează-n ritmuri triumfale…

În calea mea-i o noapte diafană|esută cu arnici şi cu mătase,

Se-aşterne ca un curcubeu pe case-E-o noapte ireală şi profană-

Privesc prin ochiul geamului afarăȘi văd natura cum se zbate-n van,Aud cum cânt-un greier în tavan

Page 59: POEMELE TOAMNEI

Și cum se lasă plumbul greu în seară…

Și noaptea toată cade-n visareSe rătăceşte gândul în pustiu,Și niciodată eu nu am să ştiu

De are viaţa asta sens sau n-are…

25 nov. 1988

SONET

Lui Bacovia

E toamnă şi ceaţă şi picură-afarăNimic nu se vede departe în zare,

Eu nu ştiu ce n-are sau areAcestă natură murdară…

Se tânguie noaptea pe schele de-ariniCu demoni ce joacă-a boicot,

Ascunsu-s-a luna cu stele cu tot.Se joacă şi moartea-n grădini…

Ca Poe mă -ntorc trist în casăȘi ca Verlaine topit de băutură

Mă culc să dorm şi nu-mi mai pasă…

Page 60: POEMELE TOAMNEI

Dar somnul nu vrea să mă prindă,M-apucă gânduri solitare

Și-mi pironesc privirea-n grindă.28-Nov-2006

NOCTURNĂCe toamnă despletită şi leproasăS-a aşternut peste tăcuta zareȘi şi-a întins recolta în bazareCa o băbuţă slabă, odioasă.

Și-şi strigă marfa pusă-n galantareȘi frunze moarte sună trist a gol

Și bate vântul tare în ocolȘi norii împânzesc întreaga zare.

Și toamna asta plină de mistereSe joacă cu norocul nostru

Ne strică cheful şi-ntreg rostulCu umbre negre prin unghere.

Și sună-n geam cu frunze de metalȘi cântă păsări în pustie locuri,Se-aprind în case calde focuri

Și toamna joacă triumfal…

Page 61: POEMELE TOAMNEI

E întuneric şi-i târziu,Mă las pe pernă într-o parteÎncerc ca să citesc o carte,Și vântul fluier-a pustiu…

28-Nov-2006

Pe străzile pustii…Pe străzile pustii cad frunze moarteȘi vântul bate: un hoinar nebun…Eu singur pe o bancă stau şi- adunÎnvăţăminte dintr-o veche carte.

E cartea vieţii ce mi s-a deschisLa fila unor amintiri bizare,Citindu-le, de-odată se năzare,Imaginea trecut-a unui vis:

Oraşul tot era tăcut şi gol,Lipsit de oameni, plin de nefiinţă,O, Doamne, cum e cu putinţă,Să fie-o atmosferă ca la pol?

Clădirile păreau doar megaliţi,Oraşul tot era o ruină moartă,O Romă fără străzi şi fără poartă,

Page 62: POEMELE TOAMNEI

Prădat şi jefuit doar de bandiţi.

Eu singur căutam prin fum şi ceaţăȘi tinereţea şi iubirea pură,Și nu simţeam cum printre mine curăA timpului, năvalnica de viaţă!

Era târziu de tot când m-am trezit Și visul meu se năruise-n mine,Era o risipire de destine,De la apus şi până la zenit! 15 nov. 2005

în toamna asta dau foc zărilor

în toamna asta dau foc zărilorsă ardă toate visele în vânt

să piară-n largul depărtărilortoate relele de pe pământ.

doar secera lunii rămâie pe cerși stelele nopții de strajă să fie,

până în zorii zilei când pierîn a luminii dureroasă stihie.

eu stau legănat între veghe și vis,ascult foșnetul toamnei vibrând,

îmi bate lumina în geamul deschisși murmur un cântec în gând.

o frunză din ram s-a desprinsși toamna din ceruri coboară,

privesc în atât necuprins,

Page 63: POEMELE TOAMNEI

tânjesc după vremea din vară.

dorm gânduri pe prispa tăcerii,mă plimb prin pădurea cu-alunii,

aștept să vină ziua-nvieriicu mirii soarelui și-ai lunii.

duminică, 16 septembrie 2012

mamă, unde ești?rândunelele au părăsit cuibul,

zarea se lasă pe colina din crâng,lacrimile toamnei din gene de vreme,

în râuri se varsă și zilele plâng.

cocorii-n triunghiuri pe calese-adună pe cer ca sfinții-n altar,mioare coboară voioase la vale,

plâng doruri în noi în zbor solitar.

se-adună în suflet tristeți ancestrale,dureri ce ne vin din semnele vechi,

rotiri de zodii din sfere astralece judecă viața-n cărți neperechi.

ascult în șoaptă o voce, mă cheamă,din colț de-amintiri, să m-adape,

e vocea cea dulce a ta, dragă mamă,

Page 64: POEMELE TOAMNEI

înfiorând oglinzi de pe ape.

te-aud aevea cum mă strigi pe nume,mă uit prin casă să te văd venind,dar am uitat că tu te-ai dus anume,prin mine întotdeauna-ntinerind.

de-aceea când prin toamnă hoinăresc,și plânge ploaia deasă în fereștide tine mamă iar îmi amintesc,și mă întreb adesea unde ești.

duminică, 16 septembrie 2012

cade toamna în pahare

cade toamna în paharebahică petrecere,

sorbim din raza de soarepentru marea trecere.

cade toamna-n călindar,îi fac domnului o rugă,și-i fac inimii un dar,

un vin bun de buturugă.

cade toamna peste noi,e blestem de zile mari,cu ploaie și cu noroi

și cu-o droaie de țânțari.

bate vânt, lacrima pică,plânge inima amară,după câte o veronicăpână pe la primăvară.

Page 65: POEMELE TOAMNEI

bate vântul frunzele,ploaia cântă la fereastrănoaptea-și țese pânzele,

plâng garoafele în glastră.

inimă de putregai,cazi în toamna mea năucă,

n-am un cuțit să te taiși să-ți fac pe veci de ducă.

duminică, 16 septembrie 2012

unde ești copilărie

zvon de cerbi și căprioaretrece peste codru-n flăcări,

sună cornul peste ape,căpriori să se adape,

căprioare vin prin timpuriaducând miros de toamnă,

zvon de schimb de anotimpuri.

sună cornul printre codrii,dulce corn de eminesc,

frunzele-i răspund agale,dorului cum îi șoptesc.

sună cornul melancolicpeste toamna mea de vis,

amintiri din altă lumecu misterul lor închis.

unde ești copilărie

Page 66: POEMELE TOAMNEI

să săruți codrul și cerulcând umblai hai-hui în noapte

discutând cu tine singur,îngânând vorbele-n șoapte?

când vorbeai cu steleleși intrai în hore mari

și jucai cu ielele,în cântec de lăutari?

codrul desfrunzit te cheamă,cade frunza veștejită,

el ți-a fost tată și mamăîn povestea ta vrăjită.

luni, 17 septembrie 2012


Recommended