Date post: | 01-Mar-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | ionescu-ion |
View: | 314 times |
Download: | 0 times |
Ion Ionescu –Bucovu
POEMELE
TOAMNEI
2012
M-am născut în comuna Râca, judeţul Argeş la data de 15 ianuarie 1938.
Studiile:Scoala elementară în Izvorul de Sus;
Scoala Pedagogică la Câmpulung Muscel;Institutul pedagogic Bucureşti;
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie-română.Profesia: Preofesor gr I de limba română;
Lucrări de specialitate:-Realitate şi fictiune în ,,Moromeţii” lui Marin Preda, lucrare coordonata de profesorii universitari:Ion Rotaru si Alexandru Piru;-Dezvoltarea vocabularului la copiii din ciclul gimnazial, lucrare coordonată de ac. Eugen Simion şi Prof. Grigore Brâncuş;Monografia comunei Râca;Lucrări literare:- Martirii lui Eros- roman(Eminescu si Veronica Micle); -Izvorul fericirii-roman; -Îngerii si demonii revoluţiei; - Fiasco- roman; -Priveghil-roman;Poezii: -Cutia cu amintiri; -Aripi către infinit.
Colaborări:-Basarabia literară;-Revista Noi. Nu;-Cenaclul literar
Lira21.ro;-Revista Aspiraţii de pe net, ro.grup.net;-Revista literara Bruxelles Mision;-Revista Cărticica românească de copii;-Revista Rostiri, vol.2 de pe net;-Antologia Însemne, editura DOCUCENTER, Bacău,2010;-Antologiile revistei Singur-Poezie,editura grinta, Cluj-Napoca,2010;Antologia Revistei Singur- Proză, editura grinta, Cluj-Napoca;-
RoLiteratura.ro;-Dialogeuropean.ning.com;-Reţeaua literară;-Garbo;-
Cititor de proză, moderator la Eminescu la Muzeul Literaturii şi Folclor;-Faleze de piatră;
Armonia, Boema, Observatorul,Luceafărul, Revista singur.
-Literatur.toateblogurile.ro;-Versul.ro;-Tărâmul poeziei;-Versuri şi creaţii.ro;-Esenţe;-România din diaspora;-Forum.softpedia.com;-Bucovu.veblog.ro;-Altmarius.ning.com;-Ro.netlog.com;-Agonia.ro;Jurnal literar/bucovu-
literar.blogspot.com.;blog de scriitor(bucovu.wordpress.com;Antologia Esenţe.Confluențe lirice, confluențe.ro.
Ion Ionescu-Bucovu
Deschid cartea mea cu poezia lui Nichita Stănescu :
Nichita StănescuEmotie de toamnă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai văd, uneori,că or să-mi creasca aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi intr-un ochi străin,și el o să se-nchida cu o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,iau cuvintele si le-nec în mare.Șuier luna si o răsar și o prefac
intr-o dragoste mare.
E TOAMNĂ
E toamnă şi a căzut brumă,Pe unde mi-au murit părinţii,Mai vino, gândule, şi du-mă
Ca să mă rog pe la toţi sfinţii.
În tânguirea lor eternăŞi umbra lor parcă mă mustră.
E- atât de dulce şi de ternăAceastă linişte lacustră.
Doar timpul cade peste dealuriŞi umerii mi- se-ncovoaie,Şi vine vremea valuri-valuri
Cu vântul şi cu spic de ploaie.
Şi sufletul cu-nfiorareAscultă trist vechiul ei cânt,N-a mai rămas decât o floare
Să i-o pun mamei pe mormânt.
E toamnă şi e trist afarăŞi trec cocorii spre apus
Şi eu aştept trenu-ntr-o gară...Mai vine trenul sau s-a dus?
Marţi, 04 martie 2008
TRECE SEPTEMBRIE…
Mă bat cu clipe autumnaleCare mă chinuiesc prea mult,
Sunt poate clipele banaleCe-s smulse din acest tumult.
E ploaie şi e vânt afară,Plutesc şi eu pe undeva,
M-aşteptă trenul într-o gară,Să plec cu el la Kama Deva…
Să rup trecutul şi prezentulŞi să iau trenul spre etern,
Şi du-mă, Doamne, du-l şi du-lSă scap şi eu de tot ce-i tern.
Cad frunze-n divagaţii beteŞi căptuşesc cărări pustiiPe chipul trist al unei feteCad sute de melancolii.
Visez mirifice plăceri,Aş mângâia chipul ei drag,Privesc cu scârbă către ieri
Şi sunt bătrân şi sunt pribeag…
Nu vreau să plece leonina,Dar nici nu vreau să mai rămâie,
Trece septembrie pe şesuri,Miroase totul a tămâie…
luni, 15 septembrie 2008
TOAMNĂ
Toamnă bolnavă, toamnă ruginită,De ce-mi chinui fiinţa visătoare?
Parc-ai fi vechea iubită,Cu fiinţa ei devoratoare.
Şi umbra-mi, rătăcita umbră,Ascultă foşnetul de plopi,Se chinuieşte, se preumblăCa nişte demoni interlopi.
Leproasa muzică se-audePrintre salcâmii desfrunziţiŞi sună trist frunzele ude
Precum cântări de iezuiţi.
Stopite toate cu leşie,Păduri şi suflete betege,
Mă tem că n-au să mai învieŞi vor rămâne-n veci pribege.
S-a dus un colţ torid de varăÎntr-o adâncă veşnicie
Şi ne-a lăsat viaţa amarăÎntr-o eternă pribegie.
miercuri, 5 noiembrie 2008
ELEGIE DE TOAMNĂ
Să nu mă-ntrebi nimic în toamna asta,Nici dacă te mai caut şi nici ce gânduri am,Eu am lăsat oblonul şi am închis fereastra
Să nu mai văd cum frunze se scutură din ram.
Am rămas mut pe scaun şi fără de cuvânt,Privesc umbrele serii cum circulă prin casă
Şi cum aduce toamna pe aripe de vântPrinosul ei de aur în car la mine acasă.
Şi vii şi tu, nălucă, acuma la culcare,Cu părul tău de zână, făcut în creştet ghem,S-aduci miros de luncă şi de mărgăritare,
Pe când afară -n haos frunze bolnave gem…
Să nu mă cerţi , iubito , că eu în astă toamnă,Aş vrea să uit cu totul povestea vieţii noastre
Şi să m-afund în gânduri, cum sufletul mă-ndeamnă,Spre alte lumi celeste, spre-ndepărtate astre.
În toamna asta tristă, mă simt atât de mic,Ca frunzele-n delir, de lume sunt străin,
M-am înfundat în casă să nu mai ştiu nimicŞi să visez ca Bachus la cupele de vin…
20 noiembrie 2008
MĂRGĂRITARE
Dansurile toamnei graveTrec peste umerii tăi
Ca nişte păsări călătoare,Peste munţi şi peste văi.
Din lutul smuls din agonieRâvnit de preţul unei vieţi
N-a mai rămas decât o umbrăÎmpodobită cu peceţi.
Şi-acestă umbră călătoareVenită de neunde acum,
E chipul tău din auguri viseCe s-a oprit o clipă-n drum.
Şi drumul s-a făcut cărare,Pădure s-a făcut de-un veac
Şi chipul tău mărgăritareCrescute-n prejma unui lac.
N-a mai rămas decât povesteaŞi dansurile toamnei sureŞi amintirea unui zâmbet
Ce-a stins demult atâtea ure.
Ascunsă-ntr-un etern izvodDin vise dulci şi dulci iubiri,
Te-ai strecurat o clipă-n viţa-miŞi te-am pierdut prin amintiri.
joi, 27 noiembrie 2008
Provincia pustie
Moto:
,, De-acum pe cărţi voi adormi uitat,Pierdut într-o provincie pustie…”
Bacovia
Toamna provincia pustie păşeşte-ncet ca-ntr-un altar,Cu frunze moarte, răzleţite, gonite de prin mari unghereŞi ornicul, bătrânul sfetnic, tot bate-al timpului calvar,
Iar cărţile îmi fac cu ochiul de pe uitate etajere.
Pe un perete-mi dorm străbunii în vechi tablouri ce se-adună,Iar eu privindu-i fug cu gândul la dulcea mea copilărie,
Când stam la geam, privind natura învolburată de furtună,Şi căutam să-mi fac din beţe cai murigi, sirepi, ca jucărie.
Aş vrea să-nvie-acele timpuri când totul îmi părea poveste,Aş vrea să-mi văd din nou părinţii la umbra deasă de sub nuc,
Pe tata cu hăinuţa ruptă să vină şi să-mi dea de vesteCum că m-a înscris la şcoli înalte şi alte drumuri să apuc.
Provincia pustie doarme sub ceaţa toamnei sinilie,Şi orice lucru atins de mine pare o clapă de pian
Ce sună straniu în ureche precum un glas de ciocârlieCe urcă primăvara-n zboruri pe-o creastă verde de tăpşan.
Îmi reînvie vraja moartă şi- amintirea altor timpuri,Când credeam că sunt un vodă pe-un ţinut măreţ de ţânci
Chemând oştile străbune să mă bat cu căpcăunii,Aruncându-i peste dealuri, peste munţi şi peste stânci.
8 decembrie 2008
SPÂNZURATE DE VÂNT
Spânzurate de vânt, păsările călătoareSe tot duc spre apus, într-un marş triumfal,Prevestesc o toamna banală, fără culoare,
Cu o natură scăldată-n banal.
Spânzurate de cer, zboară cu ele şi gânduriŞi doruri spre locuri pe unde cloceşte moartea-n pustiu,
Se tot zbat între cele patru vânturiPână se topesc în timpul târziu…
Cuceresc aştri prin infinit,Se lovesc de stânci sclipitoare,
De la răsărit la zenit,Se scaldă în raze de soare.
Doruri şi gânduri aş vrea să vă ţinLa pieptul meu, ca dragi giuvaiere,
Să gust şi eu câte puţinDin vraja acestei mirifice ere.
Doruri şi gânduri, zdrenţe pe culmi,Bătute de tomnatice vânturi,
Aş vrea să vă strâng în inima mea,Să vă dau noi aripi şi-avânturi…
15 octombrie 2008
ÎN NOAPTEA NEAGRĂ
În noaptea neagră şi curată,Îmi cade greu somnul pe pleoape
Şi câteodată mi se-aratăCât este moartea de aproape.
Se-arată pajere de lună,Se scaldă noaptea-n adânci ape,
Pe cer se-arată câte-o rună,Ce mi se stinge pe sub pleape.
Se joacă umbre pe perete,Iau forme din vestite basme
Şi fantezia pe-ndeleteMi le transformă în fantasme.
Lumina palidă şi moaleŞi steaua nopţii cade greaŞi gândurile mele goale
Ar vrea s-ajungă pân-la ea.
Se nasc în suflet deziluzii,Clipe-aromate din trecut,Se nasc speranţe şi iluzii
Ce le-am dorit atât de mut.
12 ianuarie 2009
încet-încet se-așterne pe coline toamna
încet încet se-așterne pe coline toamna,grădina se scufundă-n galbenprin pielea cerului albastră,
doar mere roșii se mai văd în zare.cu degetele răcoroase vântul
trece prin părul meu albit de vremeamintind de lumina extenuantă de pe dealuri
care cade peste apele rătăcitecătre valea aprinsă în flăcări…
în noaptea asta s-a oprit aici toamna,mai întâi un firișor de nor,
un fir de fum peste vechile case,apoi un vânt rece ca o adiere…
veredele se transformă în galben-ruginiu,muntele parcă e un fruct strivit,
dealurile sunt acoperite cu cioburi de azur,apa cară la vale aurul toamnei
sorbind din albastru fărâme de halouce duc spre infinit.
o floră furioasă azvârlind lanul, soarele, vara ,o nebunie de sunete și culori,
dănțuind și cântând în clarul luminii.
vreau să văd păsările călătoarezburând incandescente
sub bolta unei sărbători udate cu vinla masa lui Dionysos…
mireasma visului se rostogolește în spațiuîn timp ce toamna culcă dintr-o singură mișcare
pădurea de verdeață îmbrăcând-o în haina sumbră a geloziei.
țesută din stofe diamantine, cu mâini sorbind inele,toamna bate la ușă și ne face cu ochiul,
rupe din grădini tulpinile uscate,culege florile, le cară în glastre, făcute buchet,
împrăștie petalele trandafirilor care nu se grăbesc să cadă,acompaniată de o muzică lentă,
doar crizantemele-un foc lent, roșu închis- pe care-l leagănă și dispare
spre un galben ce radiază uluitoare irizări,îi mai stau în cale câtva timp…
în dumbrăvile toamnei te-am întâlnit, iubito,am înviat cu tine în acel parc plin de amintiri
în care cânta un disc răgușitși iată că te-ai dus așa cum pleacă un tren,
unul din altul am plecat fiecare în altă parte,știu că ne vom repeta în firele de iarbă,îți mulțumesc pentru clipele frumoase,
ai alergat pe o costișă abruptăprecum frunza în flăcări pe urmele ultimului vagon…
1 septembrie 2011
clipe de toamnăfrunzele s-au făcut de aramăzilele-s negre cum e cenușa
cine-mi mai deschide și mie ușași cine la telefon mă mai cheamă?
șiruri de cocori și-au luat zborulaș vrea cu gândurile mele să plece,
vântul bate melancolic și receplimbându-mi prin lume singurătatea și dorul.
miroase-a tămâie via din vale
și toamna s-a făcut o nălucă,pe mine m-apucă dorul de ducădar unde s-apuc, spre ce cale?
unde ești copilărie uitată,unde-s clipele mele frumoase,
unde-s toamnele mele mănoase,unde ești mamă, unde ești tată?
ce trist sună aceste-ntrebăriacum când toamna adastă la poartăe parcă un tablou de natură moartă
de un pictor rătăcit pe cărări…
5 septembrie 2011
toamnă, iată-ne alături…
toamnă-aș vrea ca să-ți mai mângâi pletele de frunze moarte
buclele în care adesea mi-am îngropat dorul meu,
zile dulci, zile senine, unde sunteți, ce departe
ați trecut în nemurire darul de la Dumnezeu…
toamnă, iată-ne alături,tu cu visul, eu cu dorul,tu cu sânii plini de mereși cu păr moale de aur,
eu cu gândul peste vremecălărind pe un centaur…
frunze galbene agalecad pe un pridvor de viță,
moare-ncet o romaniță,
sub culori autumnale.
plopii-n zare-au rămas goiluna tremură-n răstoacă,vântul a-venit în joacăîn cămașa de strigoi.
………………………toamna vine de departe,să-mi ureze bun găsit,
cu alai de frunzele moarte,ei îi spun: bine-ai venit!
6 septembrie 2011
imagini de toamnăstoluri de păsări trec planând
peste cerul înnouratpe un drum al toamnei mohorâte,
rațe, lăstuni, lișițe, rândunele,înșirate melancolic
sunt înghițite de ceața toamnei.
ornicul norilor trezește din somn vântul,care scobește prin toate cotloanele,
canale de aer răzvrătit.
natura a rămas tristă ca după o înmormântare,vântul bate peste pustiu
și se războiește cu bietele funze moarte.
sufletul meu pleacă în bejenie
spre primăverile care-au apusși n-au să se mai întoarcă niciodată.
tot felul de umbre gonesc la-ntâmplarepeste noi, peste orizont…
și totuși dragostea încă mai poate vorbiîntr-o limbă necunoscută.
toamnă taciturnă ce-mi porți indispozițiaca pe o stemă prin toate orașele,
răsai din lacrimi, din cuvinte dulci,într-o lume care aleargă de-a valma
prin coridoarele teatrelor de provincie,jucând tot felul de roluri.
la intrarea în orașul meu zăresc un om,este sfârșitul verii, Amon Ra, faraon al Egiptului,
un tânăr anonim, șofer pe autobuzul 32,sau probabil un măcelar, un pilot, poet sau revoluționar,
este ploia, ceța, e totul, criza, ah criza asta!vine un miros de parfum, balsam aromat pentru un ritual
de îngropat ura și timpul,apoi tăceri surde, înnăbușite,
în care nu-ți mai auzi nici bătăile propriei inimi,o tăcere a iubirilor moarte.
12 septembrie 2011
miroase-a toamnă
privesc în juru-mi cât mă duc ochiijur-împrejur cât să cuprindă țara
bătrâna țară-a sfintei Dochiice se răsfață-n soare vara.
se varsă-n munți pâraiele de oi,în suflete noi doruri se descuie,
se-aud pe deal tălăngile cum suieprin pomii desfrunziți ce-au rămas goi.
amurgul adumbrit de liniști maricoboară de pe-a iazului dumbravă
și ceța deasă-nfiptă-n pălimaricade pe suflete ca o otravă.
lumina verii s-a lăsat spre toamnă,și toate par înfipte în amurg
dealul golaș e-mpodobit cu aur,ape domoale printre sălcii curg.
se lasă toamna pe grădina noastră,venind din țara umbrelor de dor
rupând un trandafir firav din glastrăsub plânsul florilor ce tainic mor.
turme coboară din vremuri străvechi,aurul toamnei plouă pe ele
frunze uscate le sună-n urechi,din cerul albastru le picură stele.
încet-încet tălăncile se-ngânăși fluierul doinește-un cântec sfântcad stelele-n adâncuri de fântânăsub vraja dulce din bătrânul cânt.
12.09.2011
pastel
au ruginit în zare plopii, iată,rămas-au triști, firavi și goi,
apa cerului tot mai înverșunatăsaltă-n bejenii puzderie de foi.
amurgul suflă aur greu în geam,la nesfârșit de sticlă se lovescsub pavăza tomnatecului ram
uscate frunze dintr-n dar ceresc.
când ziua înnoptează peste prund,frunze speriate ca argintul viu
în colb muiat de lună se ascundîntr-un penel de galben-ruginiu.
14 septembrie 2011
gânduri de toamnă
toamna răstoarnă nisipul vieții
clepsidra-și vede de mersul ei
din geana umbrei ochiul luminii
se zbate zănatic pe ultimul tei.
urci greu cărarea, toamnă, pe potecisub bolți de ramuri
verzi-aurii,și-n cântec pitoresc
de ciocârliitu ca o primadonă,
falnică, treci…
pe boltă cerul albastru ca o catedrală
sub lumina stelelor de- argintmă plimbă
printr-un magic labirintprin lumea de povești
patriarhală.
tainic se-aude glas duios de clopot,
scriu ceva și litera îngheață,
gândesc la veșnicie și la viațăaș vrea să plec acasă,
dar nu pot.
în noapte asta suneltele pierprin foșnetul
din frunzele uscate,de pe pridvorul prispei
floarea de mușcatese-nalță drăgăstoasă
către cer.
odată, toamnă, drăguță doamnă,
cu tine zboară frunzele moarte,
gânduri frumoase și amintiri,toate-au fost vise,
vise curate, dulci ispitiri,
fie-le aripa tristă, ușoară.
17 septembrie 2011
în toamna asta ne vom despărți
de ce te-ai făcut zbor de rândunică,
și-n toamna asta te-ai ascuns în cerdupă ce c-un sărut m-ai fermecat
și-ai rămas pentru mine doar mister?
știam demult c-așa va fi să fie,doar tu-mi făcusei aspra mărturie
că în tăcerea cerului albastră stă ghilotină despărțirea noastră.
știu că te caut prin azur de mări,eu voi fi malul dintre depărtări,
pierzând privirile în fund de zări,fiind farul veșnic întru căutări…
nu vreau să devenim deloc dușmani,între noi toamna va fi o poveste,
ca basmul care s-a pierdut prin aniși ne-a luat dintrodată fără de veste…
sunt sigur iar că vom fi mai aproapeca toamna aprinsă din sufletul meu,ca țărmul cel singur modelat de apelund forma frumoasă a chipului tău.
poate vei fi pentru mine cerul răsfrânt,și eu sărmanul blestemat- pământul,
ne vom regăsi-n șoapte de cântprin toamne absurde, bătându-ne vântul.
18 septembrie 2011
baladă de toamnă
vine toamna în cadențe la fereastra dragei mele,
ea privește-n depărtare,și iubirea noastră trece în delir nepăsătoare,timpul trece, se așterne pe covoarele de vis
și uitarea intră-n casă în ietacul nostru-nchis.nu pot pleca, nu pot rămâne,
parcă am inima de câine,un trist surâs îmi mai aduce-aminte
de corpul ei atâta de fierbinte…
această toamnă mușcă iar din noivenind cu brume reci și veșnicele ploi,
of, luna spânzurată-ntr-un uluciar mă trimite-n casă să mă culc.
seara bate-n geam un liliac,mă-ntreb cum pot să-i vin toamnei de hac
când vântuie nebună prin ogradăși mândra nu mai poate să mă vadă.
în adâncul meu e doar tăcerepândind ca un străin printre unghere
ce cată disperat câte-un cuvântcum cată șerpii locul în pământ.
aud căzând cum sună frunzeleși pasul tău prin amintire sângerat și rănit
e oare un ceasornic obosit?
o văd cum vine printre stele în rochia-i albă,vino, iubito, să-ți fac tot cerul salbă,
crăiasă să te fac pe-mpărăție,te știu adâncă-n mine ca-n fund de mări uscatul,
îți rup mijlocul suplu ca pe-o jimblă,cum primesc miere-n pleoapă și pe limbă,
urcă pe scara sângelui meu scumpsă te deschei sub coaste cu mâna, să te rump,
îmi place șoldul tău și lacrima târzieși patima din tine sub aure cerești
în care -n veșnicie te-nalți și tot mai crești.
din toamna adâncurilor sună-a frunză aurul tău ,
te-afunzi prin timp, iubito, într-un hău,pădure de miresme se clatină în tine
și de departe-mi vin icoane dulci, senine,precum prin munți se cerne doar lacrima tălăngii
pasul iubirii noastre s-a rătăcit prin flori,dau toamnele târcoale, pândind de-atâtea ori,
cu norii străverzii, romanțele pe-o voce,vin peste viața noastră tristețea să evoce,
zincogravuri târzii, silabe, poeme fără glas,atât din ce-am avut, iubito, ne-au rămas.
așa e viața asta, cu torsul în regat,tu ai rămas o Ana părăsită
eu am rămasc cu-a dorului ispită,și prințul în galopul calului s-a dus
dezamăgit de toate a luat-o spre apus…
21 septembrie 2011
ornicul toamneitoamnă târzie
de ce ucizi luminavie
și sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuniși vântul care bate.
și trandafirul stăsă cadă
sărutând roza de zăpadă,
doar ornicul ce sună rar
prin timpul brumeide cleștar
în lungi bătăi crepusculare
peste vecia caremoare,doar el
murmură-ncinsși greu
despre prezentul tristal meu.
toamna în culoriportocalii
îmbracă pomiifistichii,
iar rândunelele perechi
în slava ceruluise suie
în luminiș de foigălbuie..
la geam nasczodiile vii
trecând mereuîn veșnicii
și clipa care a fostsă fie
în veci de veci
n-o să mai vie,se-ascunde
dup-un văl de nor,precum e totul,
trecător…
25 septembrie 2011
pe zare
pe zare trece o fântânăce face semne la cocori,
plecarea lor coboară-n flori,plecarea noastră în țărână.
pe zare trece râul dulcese joacă norii în inele
și stoluri dragi de rândunelese duc acasă să se culce.
pe zare bate vântu-n zbor,se scutură cafeaua-n cești,iar noi privim de la ferești.cum trece ultimul cocor.
pe zare trece gândul meuși dorurile-nvolburate,se duc aiurea ca să cate
ce n-am găsit în lume eu.
26 septembrie 2011
vara s-a stinsvara s-a stins ca sunetul de clopot printre frunze,
eu agățat de stele treceam prin seară singurcu umbra-mi tremurândă pe pământ,
în fiecare toamnă eu văd că mi se-ntâmplăsă rătăcest aevea ca un ulise prin gândurile mele,
să fierb ferice-n minemistuitor de tandru și cuminte
căutându-mi norocul în cuvinte.
sub cerul arămiu cu luna fumurievoi prinde frunza-n palme din câmpie,
voi asculta și vântul prin ungherela țărm de gânduri triste și stinghere.
știu
peste tot octombrie,știu că insulele risipite
de mare în aerul rece al dimineții strălucesc cu culoarea dorului meu.
în ochi îmi întârzie struguri și gutuiși mai știu că orice există
devine cenușă.
dar nici cenușa spulberată a toamnei,nici zborul de gheață al balaurului din vis
nu vor putea lua viața din viață.
știu că toamna taciturnăîși poartă hainele prin orașul meu
ca o femeie destrăbălată,din lumea care aleargă de-a valma pe străzi
răsar doar lacrimiși tăceri înfiorătoare.
trece pe stradă o femeie frumoasă,fruct copt de carne, extaz sombru de vin roșu,
gură de dor ce face lirică și gura mea,parfum calm pe coapse de prințesă,
gazelă celestă,la umbra părului ei pălește spaima de aștri,
n-aș vrea ca destinul gelossă te preschimbe-n cenușă
spre a hrăni, nerăbdător, rădăcinile vieții.
4 octombrie 2011
prin infernul tău pustiu
toamnă, mă plimb ca o umbrăprin infernul tău pustiu,
te-aș omorî, toamna mea sumbră,și te-aș băga într-un sicriu.
eu ți-aș cânta psalmii de ducăîn parcul plin de scânteieri,
ca șapte popi să te conducăspre un final de nicăieri.
te-aș invita într-un pustiusub palidul argint de lună,o criptă-adâncă și-un sicriu
și-urarea mea de moarte bună.
tot vii mereu la ușa meacând seara greierii îmi cântă
și îmi șoptești romanța tade-mi tulburi liniștea mea sfântă.
când gândul meu pribeag adoarmeîn mistica nemărginire,
mi-aș face rost de vreo trei armeși te-aș ucide… din iubire…
5 octombrie 2011
romanță
iubito, vino mai aproapesă ne-așezăm la dulci povești,să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în ferești.
un psalm cântat duios de îngeriîngână sferele albastre
și se -mpletesc cu dulci romanțedin tinerețea vieții noastre.
când luna –nnebunea pe cerși noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopți întregiascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecutși zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât poveștiși-n degete două inele.
când toamna trece peste noi,ca piaza reaua din povești,aș vrea să dăm ceasu-napoi
și, Doamne, să ne-ntinerești!
6 octombrie 2011
pastel de seară
pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de focgalben în zarea toată cât duc ochii,
e țara noastră cea făr’ de noroc,țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.
în depărtări se-aud tălăngi cum suie,cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,lăsând copacii întristați și goi.
amurgul se-odihnește pe poiană,e-o liniște de început de lume,se-aude-n depărtări o havaiană
și câțiva nori s-au spânzurat pe culme.
lumina dup-amiezii dă-n amurgși lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi șerpuind cum curgși-o broască cântă veselă pe-un plaur.
7 octombrie 2011
toamnă târzie
luna nopților cea argintie,stă între moarte și-ntre veșnicie,
autumnale torțe ard pe culmi,se scutur frunzele din vechi salcâmi.
în melancolic cântec de vioarăcad albe brumele îndecuseară
și se răsfață stelele pe cerîn drumul lor de noapte, efemer.
bruma rece pe foșnitul de foi,ajunge-n suflete până la noi
și o descoperim cu strigăt mutși c-un înfrigurat necunoscut.
din răsărit vine miros de iarnăamestecat cu abur de povarnă,
zorii au vuietul dulce de- aramă,pruncii se scoală-n dorul de mamă.
un ram mai bate-n geamuri parcă,ar vrea ca vara să se mai întoarcă
să taie drum cu raze temerareprintre costișe și printre izvoare.
trecut-a viața noastră de prisosca frunza lui octombrie pe jos,
tot ascultând cum vine peste noiaceastă iarnă cu zăpezi și ploi…
30 octombrie 2011
pastelde ce lunca lăcrimează, doamne,
și-o-nvelesc covor de frunze moarte,care-n vânt
cântă toate dorurile mele,cerul picură scântei pe jos,
luna, portocala obosită,parcă-i aruncată la gunoi,
curcubee-ntregi de galben brunse răsfrâng pe ugere de boltă,seara se topește-n plopii goi
într-un ireal penel blazatmâzgălit de pictorii strigoi.
toamnă…toamnă…
6 noiembrie 2011
toamna ne linge pe ochi și pe mâini
toamna ne linge pe ochi și pe mâiniarătându-și provocator sânii cerului,
nervii îmi plesnesc din toate închieturile,ochiul pervers se rătăcește, săracul,
pe pervazurile ceții, pe umbrele serii,visează dulci melancolii
cu seri bucoliceși cu baiadere dansând din buric
pe apele mediteranei,mai visează lunci pline de umbrele sălciilor,
unde e cald și frumos,pe unde crește fânul cu duium de fete,
zvelte,
fițe,cu codițe,
parc-ar fi în paradis, la un concurs de mis.
ochiule, perversule, închide-te, vine iarna, băiete,n-ai lemne, s-a scumpit căldura,
criza ne-a dat de-a dura…hai să jucăm tantaroiul
pe butoiul cu pulbere,
hai pe gabroveni să ne cumpărăm pantaloni de velură
să ne țină la iarnă de căldură,pilote groase
de mătasesă ne-ncălzească la oase.
ochiule, borfașule, nu mai visa,astăzi suntem muți, nu mai zâmbim,
la sfârșit de anotimp fermecatse despart apele de uscat.
zice moartea că astăzi ucide din doi în doi,sper să nu vină și pe la noi.
și voi, poeți, v-ați luat la purtare nasul,cu două cuvinte-mbârligate,ați făcut din poezie spagate,
mai e pân’ la judecate d-apoi,când vă va număra moartea din doi în doi.
13 noiembrie 2011
zbor de cocori
În zbor cocorii albi plutesc alenePrintre eclipsa soarelui cu pene
Între noi doi și aripile lor,Stă susurul molcom al apei de izvor
Sunt înșirați ca sforile pe zareTrecând pe cer pe dulcea lor cărare
Și inimile noastre în vâltoarePe-albastrul cer ar vrea ca să mai zboare
Cu trupul tău, felin, ascunzătoare,Eu aș zbura în șirul de cocoare
M-aș pierde-n orizontu-ndepărtat,De-aș ști că eu ți-s ultimul bărbat.
luni, 2 aprilie 2012
prima ploaie
prima ploaie, prima zi de toamnă,vino mai aproape, dragă doamnă,să ne vorbească amintiri deșarte,
desprinse parcă dintr-o veche carte.
ascultă glasul amintirilor târzii,o, timpule, e în zadar, nu-nvii!
privește pe perete vechiul tău portret,visând o rimă nouă la acest sonet.
târziu prin ochelari și prin paharăs-a scurs ultima zi din astă vară
și așteptăm tăcuți cu brațele târziisă reînviem din vechi tapiserii.
tapiseria noastră, veche, arde,destramă lungi poeme goliarde,se năruie pe cerul plin de nori
și mie când te văd, îmi dai fiori.
numai orpheu dă glas iubirii sfinte,prin părul tău de aur, prin cuvinteși ne-amintește cum a fost odată,
un trubadur îndrăgostit de-o fată…
miercuri, 1 august 2012
baladă autumnalăam o vârstă cât a lui homer, o familie, copii și nepoți.
mulți au yahturi, mașini, avioane, amante,eu mă laud doar cu anii care mi-au trecut pe dinainte.
am scris nenumărate versuri,toate vorbesc despre dragoste,
despre mare, codri, îngeri, lunci, viață și moarte,am cântat ca o privighetoare tot ce mi-a plăcut pe pământ.
în exilul meu sufletesc,deși sunt aproape de tine, țară,
mă simt așa de departeca și cum m-ar despărți secole de clipa de azi.
mă opresc mereu lângă un râu imaginar,
să văd cum seara, culcându-se pe văi și pe munți,își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele.
aștept mereu soarele,un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit.
nu știu ce nume să-i dau acestei seri,mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase
care foșnesc în bătaia brizei,poate am s-o numesc baladă autumnală,sau poate n-am s-o mai numesc deloc.
îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit,ascult pasărea codrului-
steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din pânzele de păiajen.
bătut de raza vântului, însoțit de cerbi și căprioare,prin această luncă a potecilor rătăcite,
eu știu că aripile mele zboară spre infinitși mă trezesc noaptea sorbind un vis feeric
care-mi deschide în zbor cărări cerești.joi, 2 august 2012
sunt frunza toamnei
sunt frunza toamnei ce freamătă în ram, bolnavă de brume, bătută de vânt,trecător ca și ea prin vreme eram,
rătăcind între cer și pământ.
nu știu dacă frunza e vie sau moartă,din creanga bătrână, firavă,
și nu știu vântul unde o poartă,ca pe-un fulg, între tină și slavă.
stele și paseri se rotesc peste creștet,precum cocorii aleargă pe mări,
suntem frunzișul cel veșted,bătut de vânturi, rătăciți pe cărări.
toamna-și scutură mohorâtul veșmânt,amurgul se ghemuie-n vis,
suntem suflare, dar și pământ…ploaia îmi cade sub geamul deschis.
reazimă-ți fruntea pe umăr, străino,e fără întoarcere clipa de azi,
se-aude prin ploaie foșnetul, vino,s-ascultăm toamna cum cântă prin brazi.
joi, 16 august 2012
crepusculca un domn din bizanț cobora peste deal
cu armuri și cu haine cusute de meșteri făurari,soarele toamnei, pârguit într-un galben-auriu,
freamătul lui de sfârșit de combustieîneca într-un râu liniștit, curgere diluviană,clipele mele de taină care pluteau în abis.
se lăsa amurgul peste dealuri,lâncede litografii în culori pastelate,
care veneau din zăvoaie, de pe costișă,din munți, din cerul înalt și din sentimentele mele.
toate se pierdeau într-un fum, într-o ceață ce învăluia zarea cu o maramă turcuaz
din bazarele constantinopoluluicu care se înfășoară cadânele, ascuzându-și fața.
noaptea descria umbre prin delicatul hotar mișcător
al privirilor mele și scria pe cer un străvechi cântec al nestatrorniciei.
în orgia aceasta crepusculară tu erai lângă mine,treceam amândoi printre plopii tineri
ce ne ridicau în cale arcuri de triumf ale dragostei,eram doi regi peste această vrajă
plecați din lumea reală spre visele noastre,începusem să cântăm și să jucăm triviale menuete
cu năluci de plumb, ieșite dintr-o luciferică închipuire.era o aritmetică sentimentală
în care număram stelele, zilele și nopțile petrecute împreună,luna colerică se dezbrăca precum își arunca hainele desdemona,
era balerina care ne prezenta un spectacol fantastic,gratis, pe o scenă imensă,
la sfârșit ne făcea cu ochiul și se ascundea în perdeaua norilor.noi ne unisem într-un sărut la poarta raiului,
rege și regină culegând anatemedin frumoasa poveste a îndrăgostiților adam și eva.
ce frumos e să uiți că trăiești pe pământ,s-o iai razna acolo unde se sfârșește uscatul și marea
cu iubita în brațe, plutind prin apele parfumate ale dragostei,să-i tulburi somnolențele umărului cu buzele tale,
așa cum făceai ca liceean prin parcurile tinereții tale.
dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre,răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,
va trebui să săpăm zeci de fântâni până dăm de izvorul eiși atunci când am dat, izvorul este dulce-amar
și apa lui trecătoare ca o boare-n pragul unei răscolitoare dimineți,apoi vin amurguri de tristeți în care ne îngropăm sufletele,
ora tristă și pustie noapte în care ne lingem rănile,ca o leoaică după o cruntă luptă cu șacalii.
și totuși…din acest decor penitent ne revenim și o luăm de la capăt.
duminică, 19 august 2012
toamnă nedarnică
Deși albina a fost harnică,Aceasta toamnă va fi nedarnică,
Grădina n-a avut ugere pline,Deși au muncit multe albine.
Căldurile tot va să mai cadă,Dar mă-ntreb ce-o să mai radă.
Din pomii cu crengile joaseCulegem doar flori de mătase.
Din taina grădinii emanăUn fel de putregaiuri, de mană,
Rodul ei miroase-a pustiu,Ceva între moarte și viu.
Întorși de la munci și osânde,Nu vom avea zilele blânde,Vom intra singuri în casă
Și nu vom găsi mămăligă pe masă.
Doar ceartă între doi politruciAcolo în cuibul de cuci,
Vom mânca antene pe pâineȘi ne va ține de foame și mâine.
luni, 20 august 2012
în grădinăîn grădină stau cuminte
două ciocârlii și-un graur,peste galbene veșminte
cântă glasul lor de aur.
dangătul tăcerii sunăși le-mprospătează cântul,
umbra norilor adunătoamna peste tot pământul.
nu știu încotro o poartă,ducând-o din loc în loc
și zburând o frunză moartă,risipită-ntr-un boboc.
paseri, gâze dau târcoale,peste galbenul din zare,umplând hăurile goale,ochiului ce le năzare.
și în spasm vara se zbate dând culoare iar luminii,
toamnă e pe jumătate,plâng în glastre trandafirii.
o corabie cu vise,se strecoară printre stânci
are căile deschisepeste nopțile adânci.
nuferii galbeni, curați,coama nopții o albesc
peste lac întârziațiîntr-un basm împărătesc.
miercuri, 22 august 2012
umbra norilor adună
adie-n plopi fior de toamnă,loviți în talgere de soare,se-apleacă zidul în afară,
se trag nebunii la răcoare.
în haosul lumii celestese zbat antagonice lumi,
marele univers esteun fel de spital de nebuni.
umbre negre de păduriau ascuns năluci, jivine,
se ascut dinții de uri,între hidre și canine.
anticii ciclopi din vise,trec prin ochii mei agaleși adorm în lumi închiseîmbrăcați în lanț de zale.
simt deja fiori păgâni,din fasta tragedia greacă,se-aude iar lătrat de câini,ce-ar putea să ne petreacă.
din largul cerului amvon,se roagă toți monahii lumiiși glasul lor e ca un zvon
că vor veni semnele ciumii.
cu-acoperișul învechit,și-o cruce strâmbă-n bălării
lumea asta e un schitînchisă-n tragice chilii.
frunze cad cu aripi slabe,dangătul tăcerii sună,
toamna asta-n patru labeumbra norilor adună.
ascultați cum bate vântul,răscolind pădurile,
cuprinzând întreg pământul
și cum urlă urile.
cine-o să ne sape groapadacă din vis calul zboară,
cine-o să ne care apa,la a doua morții oară?
hai să ne jucăm de-a moarteași de-a viața câteodată,
ni se va deschide cartea,acolo unde ni-i dată.
joi, 23 august 2012
alte frunze, alte păsări
alte frunze, alte păsări,trec prin soare spre apus,
alte toamne călătoare,alte căi de nepătruns.
draperiile de nori,pe urcușuri și pe pante,ne-aduc germeni viitori
și-amintiri despre amante.
un ochi în vârtej de foc,fluturând doar c-o aripă,în sinistrul nostru joc,
s-a oprit din zbor o clipă.
ce mai dulce și desfăt,cu-așa daruri minunate,
cărnurile-ți de omăt,balsam de singurătate.
zbor albastru de coral,îngeri înbrăcați în salbe,pânze nude de Chagall,despletesc năuce ape.
glasul timpului se stinge,lacrima cade-n deșert,
timpul, dragă, ne învinge,în acest secol incert.
sâmbătă, 25 august 2012
a venit toamnaa venit toamna, ceva difuz,
un bal ca la carte,vântu-mi răzbate-n auz,un tangou de departe.
dansează frunza, o știm,pe-o placă uitată, tangoul,
în sufletul nostru intimîși prelungește ecoul.
cerul e negru, de scum,parcă am pictat numai vânt,nostalgia noastră de-acum,
a rămas doar în cuvânt.
aceeași rămâi numai tu,împietrită în amintire,
ca o rază de soare ce nua-nceput luminoasa rotire.
plutește în ceață prin vis,zâmbetul de pe buzele tale,cărările ce ne-au deschis,covoare pe roșii petale.
azi te revăd ca prin fum,atunci o pasăre zburase,
ai venit peste mine acum,învălurită-n mătase.
miercuri, 29 august 2012
tu n-ai știuttu n-ai știut să legi
descântecul de veșnicie,te-ai tot jucat ca frunzele
prin toamnă,dintr-un fior
tu ai făcut vioară,peste amurguri roșii
de cristal.
ce a rămas a fost tăcerea,pe lespezile
moartelor fântâni,
destinulne-a golit veșnicia
preaplinuluiși-am rămas ancorați
neperecheîntr-o oază de veghe.
patima a cerut totdeauna răspuns,dar tu l-ai ascuns…
vineri, 31 august 2012
amurg de toamnăamurg de toamnă presărat cu aur,în liniști de-nceputuri nemișcate,turnat pe pânză de un meșter faur,ce răspândește-n jur singurătate.
amurg de toamnă, sumbru, de metal,imensul meu rotund de întuneric,cu plopi înalți și stele de cristal,
cu luna ce zâmbește-așa himeric.
îmi vin în minte pământene vise,dintr-un trecut ce s-a-ngropat în timp,
din dulcea lume cu armuri închise,al altui întomnatec anotimp.
în ochiul linxului cu-argit topit,ce stăpânea întinderile apei,
tu-n astă seară iar mi te-ai ivit,mișcând o lume peste dosul pleoapei.
duminică, 2 septembrie 2012
altă toamnă altă toamnă, temenele,fluturi dulci de catifelece mănâncă din dantele,
și ne ningefrunzele,
paseri flaminge,și le bat vânturile,adunând gândurile.
la pustie și la schit,clopotele-au ruginit
și un popă tot ne mintecum stau morții pe morminte,
îmblânzind nălucileși vopsindu-și crucile.
pe cer un mire virgin,a murit lângă un crin,
și la el la-nmormântare, lume din două hotare.
plouă frunze, plouă gânduri,
trec cocorii rânduri-rânduri,
toamne vin și toamne trec,
trece timpulși eu trec,
mi-a venit cuvântpe vânt
și pe lună o minciună,cum că viațae străbună
și nu moare cum vrem noi,printre frunze, printre ploi.
culori, arome târzii,ce vin din copilării,
carnavaluri de cristaluri,
vântul dulce de zefir,cu miros de calomfir,toate prăbușite-n vis,într-un orizont închis.
marţi, 4 septembrie 2012
vino să ucidem șerpii
pe cer un corb doarme ca un prințal ploilor de toamnă,
desdemona, du-te la crematoriu,caută cutia cu cenușa iubitului,
dă-i drumul în vântul toamnei,imaginează-ți că din ea au răsărit stele,
din stele vise,zăvorăște-te-n ele,
te-ai născut din marea singurătateca o hrană a fricii de moarte,
îmbrățișază această splendoaresub care ți-ai trăit visurile...
amurgul își mișcă pleoapelepe trupul tău de catifea,
lăncile soarelui îți trec prin călcâie,inima s-a pietrificat,
vino mai bine să ucidem șerpii.
corbul acela care doarme, se va trezi…
miercuri, 5 septembrie 2012
gotic târziutoamna alunecă pe frunze,
un gotic târziu printre raze difuze,feștilele ard printre brazi
și rozele moarte cad la pământ,ard pletele blonde
de fete pe cer,ducând cu ele povești de iubire,
se rup printre pomi goluri de întuneric,se-aude departe un cântec suav,
baladă de toamnă târzie,flaute dulci
ce deschid tăceripe gânduri de taină.
fire putrezite, mătăsoasede păiejeni
legând o mătrăgună de alta,au împânzit balta,
apele privesc spre cer,aud prin întunericcum râurile plâng,câmpii de teamăși mori de vânt,doar în cuvânt…
a plecat și Don Quijote acasă,zeii se trag spre bătrâna vatră,
iluzia surâsuluimoare pe o petală de trandafir.
joi, 6 septembrie 2012
stampă autumnală
o pasăre de aramă plânge pe cerul toamnei,pârâul murmură-n vale
scurgerea vremii,un pițigoi numără
puzderia de frunze care cad doborâte de vânt,
a trecut prin grădină toamna îmbrobodită,ca o femeie în doliu
după iubitul ei,a lăsat miros de ambră
coptă la soare,amurgurile se țin lanț
și nopțile cad ca niște viciipeste sentimentele noastre.
toamna are nuri, încă se mai uită bărbații după ea,
e rumenită, cu sânii plini,doldora de pasiuni,
făcând cu ochiul trecătorilor,e neliniștită,
își biciuiește singură trupul cu pasiuni surde,
în cumpăna serii îi trec prin memorieînmărmurite măști, frunze-agonizând
și vise de lut ascunse-n păcat,bate vântul de metal,
tăind-o orizontalși în visu-i ne-ntreruptvălul alb ea și l-a rupt.
privind la umbrele de ieri,aștept uitate primăveri.
sâmbătă, 8 septembrie 2012
deși e toamnă…deși e toamnă și e trist,
tu îmi zâmbești ca primăvara,în ochiul tău de ametist,
crește albastră, lăcrimioara.
vreau să culeg din neculesispita de pe buza ta
și să m-aleg din nealesc-un zâmbet…sau așa ceva.
din ne-nviați vreau să-nviez să-ți fur o pleapă și un ochi,
se te dizolv, să te creez,în lume să nu te deochi.
să ne vedem curând venind
pe o potecă solitară,să ne iubim așa cu jind,
cum ne iubeam întâia oară.
iubirea ta să fie rit,sub cerul toamnei ce ne leagă,
cu sufletul întinerit,să bucurăm o lume-ntreagă.
luni, 10 septembrie 2012
când ramurile toamnei
chiar dacă toamna astaîncearc-a ne-ntristaprivesc la primăvara
din tinerețea tași dacă cineva
ne-ar face numai răuprivesc la ochii-ți limpezi
și la surâsul tău.
ascult la trilul dulce din glasu-ți diafan,
ce farmecă auzul celui mai rău profan,doar crînulețul gingaș al dulcelui tău braț
ar fi de-ajuns pe viață a-l strânge cu nesaț.
când ramurile toamnei
se-apleacă tremurat,îmi trece așa prin minte
un zvon îngândurat,cum că te-aș pierde,dragă,
în timpul de demultși-ți caut iar surâsul
și vreau să ți-l ascult.
și azi mă-ntreb, iubito,de unde-ți culegeaiacest surâs gingașal chipului bălai?
răsai acum din zbucium și dureri
să-mi amitești de-apururide zilele de ieri.
miercuri, 12 septembrie 2012
toamna bearcătoamna bearcă
a venit din senin parcăcu bătaia ei de vânt.
frunze moarte, aiurite,cad așa îngălbenite
spre mormânt.
umbra lunii care urcăca o semilună turcă
cade tristă pe pământ.
și în orele tăcute,în taraf de alăute,
se aude-un dulce cânt.
doi cocori întârziați,cam blazați
au ieșit ușor din rând.
numai inimile noastrecată zările albastre,
întrebând…
joi, 13 septembrie 2012
și visele pieriră…
o frunză-ndoliată,urmarea unui gând,
pe semne iar e toamnă,cu sufletul plângând.
foșnea lumina serii,pe undeva pe sus,
vărsa culoarea mieriio lună spre apus.
se-auzea un clopottreceau spre ape cerbii,
era că nu mai potsă pască firul ierbii.
se aplecau spre mal,sălcii să se adape,
cu fiecare val,
făceau oglinzi pe ape.
pe seară ne primiră,sub galbenul frunzar,
pe mine cu o liră,pe tine c-un pahar.
băurăm din licoareacea dulce și amară,
pe iarbă unde boarea,cădea întâia oară.
pe acel țărm închis,cântarăm cu o lirăromanța unui vis.
și visele pieriră…
vineri, 14 septembrie 2012
I A R A V E N I T T O A M N A PE S T E N O I…
Doamne, iar a venit toamna peste noi,Ne-a-nvăluit în linţoliul tristeţii…
Trandafirii s-au ofilit în vazeȘi frunzele zburdă bolnave pe cărări;Iar ploi, iar gânduri, întoarceri înapoi
Spre amintiri care vin ca soldaţii din războiCu hainele rupte şi vise pierdute
Sătui de mizerie şi de lupte…
Iar a venit toamna cu romanţeSă ne cânte la ureche vechi catrene
Cu iubiri apuse şi cu Marilene…Iar a venit toamna şi-au zburat speranţe
Cu frunzele moarteȘi cu vieţi deşarte,
Mai întoarce, Doamne, lumea înapoi…
22 septembrie 1991
PLOUĂ SEPTEMBRIE...
Plouă septembrie, plouă amarnic,S-au aşternut peste tot linţolii de galben-ruginiu,
Frunze banale, agonizează pe poteci pustii…S-au strâns toate tristeţile lumii-n ele
Și-ntr-un cortegiu mortuar zboară spre infinit…
Natura toată pare că a intrat în putrefacţie:Peisaj bacovian pe-o pânză de Monet…
Cântă Enya Marble Hall şi-un dor nebun de-a plecaSpre lumi albastre unde lumea devine idee
Și unde zările se întrepătrund în hotare de haos.
Plouă septembrie, plouă, ca în cărţile de poveşti,Gândul călător s-a aşezat la streaşina unei biserici
Și aşteaptă ca sfinţii să-l mângâie şi să-l suiePe altare de vis acolo unde se va preface-n
scrum…
Icoane de femei răstignite-ntr-un suflet de bărbat,Muzeu de antichităţi într-o peşteră de inimăCare adună mărunţişuri şi rămăşiţe de glorii
Și le expune pe pereţi pentru presupuşi admiratoriCare n-au să vină niciodată să le vadă…
Plouă septembrie cu lacrimi după o rază de zborSpre un soare care n-are să mai răsară niciodată,
Ploaia devine rug, devine pribeagă amăgire,Scriind pe o frunză moartă un adio iubitei ce-
aşteaptăLa uşa unei bisericii chipul lui întors din drum
Sub formă de înger din cine ştie ce lumi astrale…
24 September 2006
plânge toamnaRătăciţi prin cimitire,
Plânge toamna peste noiȘi această rătăcire
Ne-am dorit-o amândoi!
Cine vrea să mai învie?Cade frunza, plânge norul …
Din divina armonieNi s-a destrămat amorul!
Ciripesc triste amurguri,Toamnele se zbat în chin,Ne-a ars iubirea pe ruguri,
Bântuită de destin…
Rătăciţi prin constelaţiiVom umbla ca doi nebuni,
Urmăriţi de revelaţiiȘi de îngeri răi sau buni!
Și-n haosul imensităţii,Vom asculta muzici divine
De dragul dulce-al voluptăţii,
Eu să privesc mereu la tine!
Și-n acel aer desuet,Să ascultăm povestea noastră,
Repovestită de-un aedCe-o cântă dulce la fereastră.
29 October 2006
MISTER…
În seri de toamnă, dulci melancolii,Îmi rumeg soarta care m-a păscutȘi m-am predat bacovian pe scut
Ca un soldat răpus în bătălii…
Pe frunzele care-aiuresc pe drumCitesc durerea ce-a zidit tristeţea,Și văd în ele, dulce, frumuseţea,
Pe care iarna o preface-n scrum…
De mai tânjesc spre vremuri voivodale,Sau mai aştept fericea în cetate
E-un vis deşart de gânduri blestemateCe defilează-n ritmuri triumfale…
În calea mea-i o noapte diafană|esută cu arnici şi cu mătase,
Se-aşterne ca un curcubeu pe case-E-o noapte ireală şi profană-
Privesc prin ochiul geamului afarăȘi văd natura cum se zbate-n van,Aud cum cânt-un greier în tavan
Și cum se lasă plumbul greu în seară…
Și noaptea toată cade-n visareSe rătăceşte gândul în pustiu,Și niciodată eu nu am să ştiu
De are viaţa asta sens sau n-are…
25 nov. 1988
SONET
Lui Bacovia
E toamnă şi ceaţă şi picură-afarăNimic nu se vede departe în zare,
Eu nu ştiu ce n-are sau areAcestă natură murdară…
Se tânguie noaptea pe schele de-ariniCu demoni ce joacă-a boicot,
Ascunsu-s-a luna cu stele cu tot.Se joacă şi moartea-n grădini…
Ca Poe mă -ntorc trist în casăȘi ca Verlaine topit de băutură
Mă culc să dorm şi nu-mi mai pasă…
Dar somnul nu vrea să mă prindă,M-apucă gânduri solitare
Și-mi pironesc privirea-n grindă.28-Nov-2006
NOCTURNĂCe toamnă despletită şi leproasăS-a aşternut peste tăcuta zareȘi şi-a întins recolta în bazareCa o băbuţă slabă, odioasă.
Și-şi strigă marfa pusă-n galantareȘi frunze moarte sună trist a gol
Și bate vântul tare în ocolȘi norii împânzesc întreaga zare.
Și toamna asta plină de mistereSe joacă cu norocul nostru
Ne strică cheful şi-ntreg rostulCu umbre negre prin unghere.
Și sună-n geam cu frunze de metalȘi cântă păsări în pustie locuri,Se-aprind în case calde focuri
Și toamna joacă triumfal…
E întuneric şi-i târziu,Mă las pe pernă într-o parteÎncerc ca să citesc o carte,Și vântul fluier-a pustiu…
28-Nov-2006
Pe străzile pustii…Pe străzile pustii cad frunze moarteȘi vântul bate: un hoinar nebun…Eu singur pe o bancă stau şi- adunÎnvăţăminte dintr-o veche carte.
E cartea vieţii ce mi s-a deschisLa fila unor amintiri bizare,Citindu-le, de-odată se năzare,Imaginea trecut-a unui vis:
Oraşul tot era tăcut şi gol,Lipsit de oameni, plin de nefiinţă,O, Doamne, cum e cu putinţă,Să fie-o atmosferă ca la pol?
Clădirile păreau doar megaliţi,Oraşul tot era o ruină moartă,O Romă fără străzi şi fără poartă,
Prădat şi jefuit doar de bandiţi.
Eu singur căutam prin fum şi ceaţăȘi tinereţea şi iubirea pură,Și nu simţeam cum printre mine curăA timpului, năvalnica de viaţă!
Era târziu de tot când m-am trezit Și visul meu se năruise-n mine,Era o risipire de destine,De la apus şi până la zenit! 15 nov. 2005
în toamna asta dau foc zărilor
în toamna asta dau foc zărilorsă ardă toate visele în vânt
să piară-n largul depărtărilortoate relele de pe pământ.
doar secera lunii rămâie pe cerși stelele nopții de strajă să fie,
până în zorii zilei când pierîn a luminii dureroasă stihie.
eu stau legănat între veghe și vis,ascult foșnetul toamnei vibrând,
îmi bate lumina în geamul deschisși murmur un cântec în gând.
o frunză din ram s-a desprinsși toamna din ceruri coboară,
privesc în atât necuprins,
tânjesc după vremea din vară.
dorm gânduri pe prispa tăcerii,mă plimb prin pădurea cu-alunii,
aștept să vină ziua-nvieriicu mirii soarelui și-ai lunii.
duminică, 16 septembrie 2012
mamă, unde ești?rândunelele au părăsit cuibul,
zarea se lasă pe colina din crâng,lacrimile toamnei din gene de vreme,
în râuri se varsă și zilele plâng.
cocorii-n triunghiuri pe calese-adună pe cer ca sfinții-n altar,mioare coboară voioase la vale,
plâng doruri în noi în zbor solitar.
se-adună în suflet tristeți ancestrale,dureri ce ne vin din semnele vechi,
rotiri de zodii din sfere astralece judecă viața-n cărți neperechi.
ascult în șoaptă o voce, mă cheamă,din colț de-amintiri, să m-adape,
e vocea cea dulce a ta, dragă mamă,
înfiorând oglinzi de pe ape.
te-aud aevea cum mă strigi pe nume,mă uit prin casă să te văd venind,dar am uitat că tu te-ai dus anume,prin mine întotdeauna-ntinerind.
de-aceea când prin toamnă hoinăresc,și plânge ploaia deasă în fereștide tine mamă iar îmi amintesc,și mă întreb adesea unde ești.
duminică, 16 septembrie 2012
cade toamna în pahare
cade toamna în paharebahică petrecere,
sorbim din raza de soarepentru marea trecere.
cade toamna-n călindar,îi fac domnului o rugă,și-i fac inimii un dar,
un vin bun de buturugă.
cade toamna peste noi,e blestem de zile mari,cu ploaie și cu noroi
și cu-o droaie de țânțari.
bate vânt, lacrima pică,plânge inima amară,după câte o veronicăpână pe la primăvară.
bate vântul frunzele,ploaia cântă la fereastrănoaptea-și țese pânzele,
plâng garoafele în glastră.
inimă de putregai,cazi în toamna mea năucă,
n-am un cuțit să te taiși să-ți fac pe veci de ducă.
duminică, 16 septembrie 2012
unde ești copilărie
zvon de cerbi și căprioaretrece peste codru-n flăcări,
sună cornul peste ape,căpriori să se adape,
căprioare vin prin timpuriaducând miros de toamnă,
zvon de schimb de anotimpuri.
sună cornul printre codrii,dulce corn de eminesc,
frunzele-i răspund agale,dorului cum îi șoptesc.
sună cornul melancolicpeste toamna mea de vis,
amintiri din altă lumecu misterul lor închis.
unde ești copilărie
să săruți codrul și cerulcând umblai hai-hui în noapte
discutând cu tine singur,îngânând vorbele-n șoapte?
când vorbeai cu steleleși intrai în hore mari
și jucai cu ielele,în cântec de lăutari?
codrul desfrunzit te cheamă,cade frunza veștejită,
el ți-a fost tată și mamăîn povestea ta vrăjită.
luni, 17 septembrie 2012