Ordinea legitima: concept, tipuri §i fundamente ale ordinii legitime

Legitimarea puterii m general 51 a puterii politice i n special constituie una din marile probleme ale sociologiei ^ i stiintei poljdce, dar ea prive^tc §i demersuri filosofice, etnologice, antropologice. Daca puterea este considerata ca un raport social ce asigura unui Individ sau unui grup posibilitatea de a constrange alti indivizi ?i alte grupuri astfel incat acestea sa faca ceea ce n-ar f i facut daca nu ar fi existat intervenpa acestei constrangeri, atunci apare o problema fundamentala care trebuie sa expbce namra fi structura acestei constrangeri. Weber elaboreaza o explicatie a Iegitimitatii care inca insplra cercetarile din domeniu si care este chiar confirmata de unele cercetari cu caracter emologic §i antropologic. Foli t icul , aja cum este perceput i n societatile cele mai primit ive ca o constrangere colectiva care impune respectul fata de reglementarile ce fundamenteaza via^a sociala limiteaza efectele competi | iei dintre grupuri §i indivizi sau ca o articuJarc a diverselor rolur i sociale ce asigura reglarea globala a vietii colecdve, implica o constructie cultural-polidca cu asemenea valente incat aceasta sa confcrc cocrenta ^ i durabilitate ordini i sociale respective. Pentru Weber, legitimitatea unui regim nu sc reduce niciodata la legalitate sau la o legidmitate formala. Weber deschide una d in caile fecunde de investigare istorico-sociala i n care se arata ca tipurile de legidmitate corespund tipurilor de dominatie, ujiurand in acest fel definirea lor ^ i tinandu-sc cont de constrangere, comunitate, religie, reguli dc schimb economic, ritualuri de afirmare a coeziunii sociale prin care sunt evidendate comportamentele considerate a fi

69

importante pentru grup sau pentru mentinerea reproducerea regulilor de via^a impuse membri lor grupului . „ T o a t e mecanismele care contribuie la mentinerea sau reconstruirea cooperarii interne - afirma Georges Balandier - sunt ele insele puse sub semnui intrebarii sau reconsiderarii. Rimalurile, ceremoniilc sau procedurile ce asigura relnnoirea periodica sau ocazionala a societa^ii sunt instrumentele unei asemenea actiuni polidce inteleasa ca legidmare"\u toate acestea, ritualurile nu implica recunoa^terea unci puteri coercitive cedate ^efului chiar atunci cand procedurile desfi^urate i l desemneaza pe j e f ca distribuitor de cadouri.^

Emergenta puterii coercitive introduce o „ ras tu rna re abisala" in explicarea acesteia §1 contribuie la jusdficarea inegalitapi dintre conducatori ^ i condu^i, dintre stapani ^ i supu^i: „ C a n d - spune Pierre Clastres - i n societatea primit iva, economicul se lasa reperat ca un domeniu autonom ^ i dcfinit, cand activitatea de productie devine o munca alienata, contabilizata §i impusa de cei ce se vor bucura de fructele munci i , atunci societatea nu mai este primit iva, ea a dcvenit o societate divizata in dominanti §i dominati , i n stapani ^ i supuji; atunci ea schimba reprezentarea despre putere §i respectul puterii"^.

Fie ca aceasta transformare este o rupmra brutala impusa pr in constrangeri no i , fie ca ca se produce intr-o perioada de evolufii complexe, problema care apare este aceea a discursului justificator al constrangerii. I n acest sens, Lapierre subliniaza ca „relatia politica de comanda-supunere implica intotdeauna o ideologic a Iegitimitatii: pentru ca cineva sa se supuna unei comenzi sau unei reguH el trebuie sa creada in legitimitatea acestei comenzi sau a regulii ^ i sa imparta^easca aceasta credinta cu ansamblul comunita^ii politice careia l i apartine"*.

70

Weber prezinta mecanismui complex al legi t imita^i , al legitimarii j i ord in i i legitime facand apel la valoarea explicativa a concordance) dintre reprezentarea unei ordini legitime §i modu l real de desfa^urare a actiunilor sociale. Orice activitate^i orice relatie sociala depind, i n stmcmra lor ^ i i n tipul de scop pe care i l fixeaza ^ i care confera orientate acdvitatii respective, de reprezentarea (Vorstellung) unei ordini legitime. Concordan^a dintre ordinea reprezentata §i acceptata ^ i realitatea sociala va consdtui validitatea ordin i i sociale - Ge lmng - Con^inutul semnificativ poate fi exprimat p r in conceptul de „ o r d i n e " i n masura i n care activitatea sa se orienteaza dupa „ M a x i m e n " , norme ^ i reguli. Validitatea unei o rd in i este interpretata ca atare doar daca orientarea efectiva in acpunea sociala se bazeaza pe „ M a x i m e n " fie ele obligatorii , fie avand o valoare de exemplu. Concordanp este conditionata de cutuma sau de o situatie determinata de un interes ?i reprezinta mai mul t decat o simpIS regularitate a derularii unei ac^uni sociale.

Orientarea acdvitatii i n functie de o anumita ordine poate avea o motivatie extrem de diversa. O mai mare probabilitate ca aceasta ordine sa constituie un sistem de orientare a ac^iunii este determinata de condi^a ca ea sa apara ca exemplara sau obligatorie pentru o parte a agen^or actiunii sociale, alaturi de alte motive. A tunc i cand definejte reia^a sociala, referin^a pe care o face Weber la con^inutul semnificativ a acesteia este fundamentala in in^elegerea acestei probleme este. Con^nu tu l semnificativ se poate formula in „Maxime*' , elemente pe care participanpu la relatiile sociale a^teapta sa fie respectate de majoritatea lor astfel incat sa asigure orientarea acestora in propria lor activitate. Schimbarea ordin i i legitime sau a conpnutului reprezentarilor despre ordinea legitima este inteleasa de Weber ca o schimbare a continutului semnificativ al rela^iei sociale. Spre exemplu, o relape politica fondata pe

71

solidaritate se poate transforma in t r -un conflict de intere; Apare atunci o problema legata de evaluarea gradului d" condnuitate i n schimbare care permite sa se afirme apare o noua relate p r in strucmrarea unui con^nu ' semnificativ sau daca persista cea veche. I n acest fe" conpnutul semnificativ poate fi partial durabil j i variabil"^" Conjinutul semnificativ al unei relatii sociale se poate font pe o in^elegere (A^ereinbarung) sau pe o angajare mul (gegenseitige Ziisage). I n acest caz, cei care participa la rela| sociala i ^ i fac promisiuni (Versprechungen) care vorj influenta comportamentul lor viitor. Fiecare participant relape i§i va orienta comportamentul in functie de in^eleger stabilita. Complexitatea conpnutului semnificativ est ilustrata ^ i de acest tip de orientare a actiunii intrucat actoi social i ^ i va stabili actiunea in functie de un scop, iar pe d alta parte i n functie de valoarea pe care o acorda datoriei de respecta in^elegerea. Aceasta explica posibilitatea schimb: continutului semnificativ,

Con^nutu l semnificativ al relabel sociale este analiza' de Weber i n legatura cu tipurile de regularitati socii precum „uzaiu l" , cutuma ^ i interesul mutual. „ U z a i u l " c6nst3]. in posibilitatea aparitiei si manifestarii unei regularitati intr-o-. relape sociala care depinde de o practica efecdva „ p u r §i, s implu". „Uza ju l " devine cutuma atunci cand practic efectiva se bazeaza pe rutina, iar regularitatea conditionata interese exprima posibilitatea ca persistenta sa empirica sa fie sus^inuta de o orientare a ac^unii In raport cu un scop sau i n conformitate cu a^teptari similare. I n virtutea rutinei comportamentului , ordinea respectata numai p r in ac^uni motivate ra^onal in raport cu un scop este mai instabila decat aceea care are la baza cutuma (Sitte).

D i n perspectiva dominatiei, Weber este intercsat de problema persisten^ei acesteia precum §i de aceea a posibilitatii schimbarii ord in i i legidme. I n acest scop Weber

72

elaboreaza o clasificare a motivelor persistcn^cl ordin i i legitime. I n acest sens, legitimitatea unei o rd in i poate fi garantata:

1. pur afectiv pr int r -un abandon sentimental; 2. ra^onal i n raport cu o valoare p r in credinta I n

validitatea sa absoluta ca o expresie a unor valori ult ime obligatorii de ordin cutumlar, estetic sau de alta natura;

3. religios pr in credinta In dependen^a pastrarii ordi t i i i de posesia bunuri lor de mantuire; p r in a^teptari ale unor consecinte specifice externe o r i interese de un anuniit fel.*^ Ordinea legitima este structurata p r in convenpi §i

drept. I n cazul conventiei, validitatea sa este garantata extern pr in posibilitatea indepartarli acelor indiv iz i d in Interiorul unui grup care nu respecta convenpa stabilita. I n cazul dreptului , ordinea este garantata extern p r in posibilitatea unei constrangeri fizice ^ i psihice realizata. p r i n activitatea unei instance umane instituita i n acest sens care impune respectul pentru ordinea vaHda §i pedepsejte incalcarea acesteia.

i n comeiitariul pe care II face relabel dintre cutuma §i conventie, Weber cauta sa defineasca convenpa ca pe o cutuma a carei validitate este aprobata in cadrul unui grup uman ^ i care este garantata pr in blamul dat acelora care se indeparteaza de la validitatea respecdva. Trecerea de la cutuma la conventie ^ i la drept nu urmeaza n i j te reguli stabilite, dar se afirma In general ca ceea ce este cutuma poate consdtui o sursa a ceea ce poate reprezenta ,,obligatoriu valabil". Se poate remarca faptul ca pentru Weber ordinea semnifica un sistem i n care normele au un ro l preponderent.

73

Tipuri le de legidmitate prezentate de Webet In stransa legatura cu dpurile de dominatie §i actiune sociala privesc modvele ce confera legidmitate ordini i .

Regularitatile ce pot fi idendficate i n activitatea sociala, mai ales i n activitatea economica, nu se bazeaza pe o orientare care sa provina dintr-o norma reprezentata ca f i ind valabila i n m o d obligatoriu, nici pe o cutuma, ci i n m o d simplu pe faptul ca natura activita^i sociale corespunde intereselor normale ale participantilor. Cu cat se actioneaza mai mul t in t r -o maniera rationala in raport cu un scop, cu atat mai mul t se reactioneaza un i form la situa^ile date, producandu-se uniformita t i ^ i cont inui ta^ care sunt mul t mai stabile decat cele determinate de norme ^ i de reguli stabilite §i impuse. Acesta este un fenomen ce suscita o aten^e deosebita i n domeniul economic ^ i constituie, p r in conjtientizarea interna ^ i libertatea asumata, antiteza oricarei forme de constrangere p r in inserpa in t r -o cutuma ^ i in t r -o norma care presupun o rationalitate i n functie de valoare. Stabilitatea cutumei se fondeaza pe faptul ca eel care nu-pi orienteaza activitatea i n conformitate cu ea acponeaza i n m o d inadaptat, ceea ce semnifica faptul ca el trebuie sa accepte o serie de inconveniente atata t imp cat cei care i l inconjoara o respecta ^1 se orienteaza i n raport cu ea. I n cazul conventiei, dimpotr iva, pastrarea ei este impusa ca obligatorie indivizi lor §i nu lasata la discre^a lor a?a cum se intampla i n cazul i n care ordinea este reglementata i n m o d cutumiar.

Ac to r i i sociali po t sa acorde unei ord in i o anumita legidmitate i n virtutea unei t r a d i ^ , a unei credinte de ord in afectiv, i n m o d deosebit emotional, i n virtutea unei revelapi sau a exemplaritatii sau a unei credinte rationale in raport cu o valoare, o r i a unei reglementari pozitive.^ La randul ei, legalitatea poate sa aiba o validitate legitima ce decurge dintr-o intelegere intre cei interesati - Vercinbarung des

74

Interessenten ~ fie pr int r -o impunere - Oktroyierung — pe baza dominatiei §i a unei supuneri considerate ca legitima.

Analizand conceptul ordin i i legitime, Talcott Parsons observa caracterul oarecum nesesizabil la prima vedere al distinc^iei dintre cele doua clasificari referitoare la ordinea legitima §i la legidmitate. Prima privejte „ m o d u r i l e i n care legitimitatea unei ordini poate fi garantata, iar a doua se refera la motivele pentru care legitimitatea este atribuita de catre actori o rd in i i sociale"^

Smdiile comparate ale lu i Weber l i permit acestuia sa in^eleaga fundamentele dominapei, formele concrete ale acesteia de-a lungul istoriei, precum §i contextele culmral-economice de care trebuie pnut seama i n analiza fundamentelor legitimitapi. D i n evaluarea comportamentelor umane ale caror consecinte conduc la conservarea tipului de dominatie traditionala rezulta ca validitatea unei ord in i p r in caracterul sacru al tradipei este „cea mai universala". D i n cauza fricii fa|a de prejudiciile magice care apar in urma modificarii activitaplor obi^nuite, acpuni legitimate traditional cu referinta la ceea ce a existat dintotdeauna, se apare o repnere psihoiogica I n a introduce o schimbare intr-o asemenea ordine. Diversele interese Ieagate de menpnerea supunerii In raport cu structurile existente acponeaza In sensul conservarii lor. Ansamblul comportamentelor ^ i ritualurilor cu atimdinile lor magice sau religioase se constituie in t r -o metafizica a pol i t icului , implicand p r in aceasta o referinta la o ordine ascunsa i n exercipul puterii legitime, o legatura a viepi sociale cu un timp al inceputului, dar pi al v i i torului Intr-un proces de legitimare a organizarii socio-politice. Aceasta metafizica a poli t icului desparte efemerul de permanence, cotidianul de evenimenml originar. Fidelitatea fa^a de un spirit idealizat garanteaza legitimitatea ordini i , a puterii pi a dominapei. Metafizica politica construiepte legamri intre viaja sociala 51 valorile morale

75

integrate int r -un sistem de valori general admise care confera sens realitatii sociale pi funcponarii acesteia, valor i care impiedica aparipa anomiei. I n aceasta lumina, Habermas afirma ca „unitatea persoanei impune perspecdva unificatoare a unei l u m i traite, garanta a ord in i i , lume care are i n acelapi d m p o semnificatie cognidva pi una moral -pracdca"'^ Scnsul conferit este rezuitatul unei functi i specializate pr in care se legidmeaza insdtupile de dominatie precum pi normele de baza ce asigura legidmitatea. Legidmarea n u numai ca indica indiviz i lor o paradigma acceptata a actiunii , dar ea explica pi structura realitapi, sugerandu-se congruenta care trebuie sa se existe intre strucmra cultural-politica a acpunii legitimante pi realitatea ca atare. I n t r - o epoca a validita^ii strict traditionale, singura sursa a aparipei unor no i reglementari - arata Weber - a schimbarii Iegitimitatii insepi este reprezentata de operele oracolelor sau de revelapi. Fara revelapi n u existau alte posibil itati de a inst itui no i norme sau comportamente. Ele n u erau insa privite ca f i ind n o i , ci doar temporar uitate pi apoi redescoperite. Ca regula generala, supunerea fa^a de reglementari este condiponata de un amestec de atapament fa^a de tradipe pi reprezentari legale. I n numeroase cazuri, „individul care se supune, nu este conpdent de natura lor pi nu ptie daca este vorba de o cutuma, de o conventie sau de u n drept"^'.

I n forma de legidmitate moderna caracterizata p r i n credinta i n legalitate, i n supunerea fa^a de statute formal corecte pi stabilite dupa proceduri prevazute, opozipa dintre reglementarile stabilite pr in contract pi cele impuse apare ca relativa. D e aceea, Weber considera ca de indata ce validitatea unei reglementari stabilite pr in contract n u se mai bazeaza pe un acord unanim ne aflam i n fa^a unei impuneri i n raport cu o minoritate. Aceasta, pentru ca in cazul de fa|a n u mai avem o valoare a Iegitimitatii care sa decurga d in

76

unanimitate, m o u v pentru care vointele dlscordante fata de majoritate se afla sub imperiul impuner i i i n raport cu aceasta. Uneor i , se intampla ca minoritaple sa recurga la violenta pentru a impune reglementari noi ce vor f i recunoscute ca legitime de cei care s-au opus initial pi aceasta pentru ca i n forma de legidmitate moderna, arata Weber, atata d m p cat „ v o t u r ' va consdtui un mij loc legal de a inst itui sau schimba reglementari se poate intampla ca minoritatea sa obpna majoritatea formala.

Legitimarea dominapei este un proces complex i n care interv in elemente c u m ar f i constrangerea pi consimtaniantul, idealizarea pi raponalizarea, sacrul, religiosul. I n t r - o etapa initiala, constrangerea are u n caracter hierocratic, fapt ce decurge din stmctura cultural-religioasa a societapi. Instimponalizarea politica va crea mai tarziu mijloacele de constrangere pentru a impime reprezentarea dorita asupra legit imitapi ord in i i . Concluzia dezvoltata de Weber potr iv i t careia indiv idul care se supune n u o face intotdeauna i n m o d conpdent este impartapita de m u l t i sociologi pi antropologi. Jean-William Lapierre subliniaza faptul ca relapa politica de comanda pi supunere implica intotdeauna o ideologic a legit imitapi, dar atenponeaza fapml ca trebuie evitat a se atribui supupilor o conptiin^a clara pi o insupire discursiva a acestei legitimitap. S imjul comun pi o anumita abordare a ord in i i conduc la o pr ima distinctie, intre o putere ce se exercita pr intr -o constrangere pi una care postuleaza consimtamantul colectiv. Cei supus este constrans sa o faca, ceea ce tr imite la materialitatea mijloacelor folosite. I n a doua situatie, sc presupune conditia recunoapterii Iegitimitatii conducatorilor, precum pi dreptul lor de a impune supunerea. Dist inctia operata n u implica o reificare a opozipei dintre violenta pi autoritate ci apelul la o conceptie asupra relapei de putere i n care aceasta se prezinta ca o combinape variabila de teama pi supunere. I n aceasta

77

perspectiva, cu cat se afirma mai mul t legitimitatea unui regim cu atat mai mul t recurgerea la mijloacele punitive este mai discreta. Opozipa prea neta dintre teama, condipa supunerii pi acceptarea conptienta a puterii prezinta printre altele, inconvenientul neglijarii importan^ei simple! obipnuinte ca fundament al ati tudinii de supunere. Plecand de la conceptul weberian de supunere, Habermas face distincpa clara intre „faptul ca cei supupi cred i n legidmitate (acea a normelor pi a puteri i)" , „ t e a m a pi supunerea i n fa|a sancpunilor care l i amenin^a direct" pi „doci l i ta tea lo r pur pi simplu care'pne de neputinta lor apa cum o percep precum pi de absen^a altor solupi (adica imaginapa inlanpjita)"^'.

i n t r - u n alt context, Pierre Bourdieu acorda de asemenea o importan^a decisiva acelor dispoziti i care n u pot fi interpretate nici ca frica a celui dominat i n fa^a amenintarii cu for^a pi nici ca acceptare conptienta a puterii . Astfel , precizeaza Bourdieu, „specificul dominapei simboHce rezida i n m o d precis i n faptul ca el presupune d in partea aceluia asupra caruia se exercita o atitudine ce sfideaza alternativa libertatii pi pe aceea a constrangerii: alegerile habims-ului sunt realizate fara conptiin^a pi fara constrangere i n virtutea dispozipilor care, depi sunt i n m o d indiscutabil produsul determinismelor sociale, s-au constituit de asemenea i n afara conptiintei sau a constrangerii"^^.

Interpretarea dominapei, a sensului pi a legitimarii ei face apel la diverpi factori. I n conditiile i n care, spune Weber, „ s impla frica sau motive raponale i n raport cu un scop nu sunt determinante, dar subzista inca reprezentari cu caracter legal, supunerea fa^a de reglementari impuse de catre unu i sau mai mul t i indiv iz i presupune credinta i n puterea de dominape legitima i n sensul celui sau celor care o i m p u n " .

78

Tipurile de dominatie

Tipologia dominatiei este tratata in t r -o maniera extensiva i n capitolul al treilea d in „Wir t schaf t und Gesellschaft", iar comentariile aduse fiecarui tip de dominatie ocupa capitolele V I I I pi I X .

Efo r tu l weberian de constructie a tipurilor de dominape a exercitat o influenza considerabila i n gandirea tilosofica, politica pi sociologica d in secoiul al XX-lea , astfel ca unele concepte referitoare la birocrape, dominape harismatica, harisma, patrimonialism, gerontocrape, sultanism sunt inca utilizate pentru a descrie strucmri de putere pi dominape d in societaple contemporane.

Ordinea prezentarii acestor tipuri vizeaza mai intai dominapa legal-raponala; ea este considerata a G o caracteristica a societapi contemporane, iar tratarea dominapei legal-raponale inaintea celei tradiponale pi a celei harismatice reliefeaza cu o putere mai mare diferencele determinate de raponalizarea pi schimbarea culmrala profunda in via|a societapi moderne. Weber reamintepte definipa cu care opereaza i n studiul formelor de dominatie pi care este prezentata deja i n „Soz io log ische grundbegriffe" ca posibilitate de a determina supunerea d in partea unor indivizi pi grupuri i n urma formular i i pi exprimarii unei comenzi. Motivele supunerii sunt multiple pi pot varia de la un caz la altul pe o intindere mare de situapi, de la simpla obipnuin^a pana la eel mai rational calcul al avantajului. Cri teriul unei adevarate dominapi este existen^a unui m i n i m de supunere voluntara - pi i n consecin|a - un interes interior sau exterior spre supunere. Toate tipurile de dominatie, mai ales acelea exercitate asupra unui mare numar de indivizi , i m p u n o conducere administrativa („un stat-major" de indivizi) un Verwaltungsstab care are ro lu l de a asigura exerdtarea unor

79

actiuni specifice i n vederea realizarii comenzii - Bcfehl Supunerea indivizi lor fata de depnatorul puterii poate avea baza o cutuma, modve pur afecdve, interese materiale sa ideale (rationale in raport cu o valoare). Natura acesi interese conduce la determinarea esentei dpului dominape. Credinta In legidmitate este necesara pen tm numai traditia sau numai interesul In raport cu un scop sa cu o valoare sau un modv afecdv nu ajung sa fundament* in mod durabil dominatia. Smdiul concret al procesului dominape i n difente contexte istorice Ii permite lui Weber formuleze ideea pot r iv i t careia toate dominapile cauta s' trezeasca pi sa intretina credinta In legidmitatea lor. ^

i n funcpe de genul de legidmitate la care sc raporteaza, de dpul de supunere pi de existen^a unui,, Verwaltungsstab desdnat garantarii dominapei pi exercitarii acesteia, dominatiile pi felul lor de acpune specifica diferSi' Weber elaboreaza trei upur i de dominape a caror valabUitat se bazeaza pe:

1. caracterlsdcl rationale care p rov in d in credinta In legalitatea unor reglementari, a unor reguli normative. pi a dreptului de a comanda, drept ce aparpne celor: care au ajuns la putere pr in asemenea mijloace. In;; aceasta situape, ne aflam i n fafa unei dominapi legal-raponale.

2. caracterlsdcl traditionale care ipi au originea In credinta in sanctitatea unor tradipi imemoriale, caracterlsdcl care confera legidmitate celor care conduc p r i n asemenea mijloace.

3. caracterlsdcl harismatice care Ipi au sursa In devopunea: fata de caracterul exemplar al unei persoane pi care dau nota definitorie pentru tipul harismatic de dominape:'' Persoana harismatica induce modele normative pentru realitatea sociala p r in revelatie sau p r in difuzarea acestora, iar agentul lor este chiar l iderul harismatic.

80

i n cazul dominapei legal-raponale supunerea vine atat d in atapament cat pi d in acceptarea regulilor ce dcsemneaza o ordine impersonala.

i n t r - o dominatie tradiponala, obedienta se adreseaza persoanei pefului care ocupa o pozipe ierarhica sanctionata tradiponal, i n dmp ce i n dominapa harismatica supunerea se raporteaza la l iderul califlcat harismatic pr in Increderea i n persoana acesmia, a revelatiei sale sau a calitaplor exemplare care I i determina pe alp indiviz i sa-1 urmeze.

Weber considera ca aceasta clasificare poate fi apreciata ca folositoare numai p r i n prisma rezultatelor obpnute p r in analizele sistematice. Conceptul de harisma este preluat de el d in terminologia creptinismului timpuriu datorata lui Rudolph Sohm h i „ K i r c h e n r e c h t " . E l a utilizat harisma pentru a preciza mai bine conceptul de hierocrape. Faptul ca nici unui d in aceste tipuri nu poate fi gasit i n cazurile istorice concrete nu reprezinta o obiecpe valida la valoarea lor epistemologica. Formele empirice de dominape nu sunt nipte „ c a r p dcschisc", iar analiza In termeni de tipuri sociologice prezinta avantaje ce nu trebuie minimallzate. N u m a i o asemenea analiza va fi capabila sa determine i n cazuri concrete tipurile de dominatie ce se conformeaza sau se aprop*: de tipuri cum ar fi „ h a r i s m a " , „ha r i sma ereditara", „har ism ; t postului", „pa t r i a rha l i sm" , „ b i r o c r a p e " . Procedand astfel se va reupl evitarea conceptelor neclare. Weber precizeaza ca legitimitatea unui sistem al dominatiei poate fi analizata sociologic numai In masura in care exista o probabilitate relevanta a relapei dintre adtudlnile specifice campului dominapei pi aparitia unor comportamente corespunzatoare. N u orice caz de supune fa^a de persoanele care se afla In pozip i de putere poate intra i n categoria dominatiei intrucat loialitatea poate fi simulata i n m o d ipocri t de indivizi sau de grupuri umane datorita unor motive oportuniste sau unor interese de ord in material sau ideal. Mai

81

mult , Weber afirma ca oamenii po t sa se supuna datorit^ „s labiciuni i" individuale sau nepudntei de a se ajuta. Supunerea mai poate sa provina pi d in „acordu l afectiv" faja cei care formuleaza o comanda. Toate aceste elemente nu pot sa infirme totupi semnificapa generala a legaturii dintre legidmitate pi tipurile de dominape.

Dominafia traditionala

U n sistem de dominape poate fi considerat ca traditional cu condipa ca legidmitatea pe care o reclama sa piece de la credinta in caracterul „ s f an t " al unei comenzi pi de la exercitarea unei puteri apa cum aceasta s-a realizat i n trecut. Persoanele care exercita puterea sunt desetnnate conform regulilor traditionale transmise. Termenul de „ d o m i n a p e traditionala" este considerat de Parsons ca f i ind ales in t r -un m o d nu prea fericit intrucat „ t r ad ipona l i smul este numai unui d in complexul de combinati i de criterii pe care Weber le atribuie acestui tip"^'*. G r u p u l ce exercita dominapa se structureaza p r in relatii de loialitate personala cultivate pr in t r -un proces comun de educade (Erziehung), iar persoana care comanda nu este un ^superior" ci un pef (personlicher Herr) . „S ta f f ' -u l sau administrativ nu consta din funcponari ci d in „scrvi tor i personali", relatia dintre pef pi conducerea administrativa fiind reprezentata dc loialitatea personala fa^a de pef Obedienta nu provine d in valoarea pe care individul o confera regulilor stabilite, ci d in aceea persoanei care ocupa pozida dominanta pe o baza traditionala. Tradipa determina conpnutul comenzii, obiectivele pi sfera i n care se exercita autoritatea celui care emite comanda, observand ca exista un spatiu al actiunii pefului nereglementat de tradipe pi i n care se manifesta

82

decizia personala a acestuia. Depapirea l imitelor traditionale legitime ale puterii pericliteaza stamtul de conducator atribuit p r in tradipe. Pe de alta parte, tradipa p r i n ea insapi lasa o parte d in conpnutul sau deschis pentru un „ p e r s o n a l i s m " al pefului i n interpretarea tradipilor, traditii transmise oral, fara un continut bine reglementat pi fara o precizare clara a puteriior acordate pefiilui. Exista astfel, o sfera dubla a specificului conducerii In dominapa traditionala: una a actiunii ancorate in specificul traditiei pi o alta libera de reguli specifice. I n aceasta a doua sfera, peful este „ l iber" sa acorde „ g r a p a " pe baza unei mot ivapi strict personale i n care se iau in calcul simpatiile pi antipatiile, placerile sau neplacerile sau reactia pefului la daruri care treptat devin o sursa regulata de ven imd. I n masura in care acpunea pefului se supune principi i lor de bun simt etic, de dreptate pi de utilitate, se poate afirma ca specific pentru acest tip de dominatie faptul ca principiile menponate sunt pr incipi i de ordin substantival pi nu formal ca i n dominatia legal-raponalS. Exercitarea conducerii de catre pef pi corpul sau administrativ se orienteaza i n sensul indicat de permisivitatea valori lor traditionale i n vederea obpneri i supunerii, pnand totupi cont de conditiile care ar putea determina aparipa unei rezistente sau opozi ii d in partea celor supusi. Atunc i cand se manifesta o asemei.ea opozipe sau rezistenta, ea se indreapta impotr iva persoanei conducatomlui sau a unuia d in membr i i administrapei sale pi nu impotr iva sistemului ca atare. Aceasta este considerata de Weber ca „ r e v o l u p e tradiponala" fiind imposibi l i n acest tip de dominatie sa se poata stabili regulile pi comportamentele legate de un post de conducere pr in legislatie'^.

Mijloacele de orientare i n luarea deciziilor sunt oferite de „ d o c u m e n t e l e traditiei, precedente pi prejudecati".

i n formele pupn diferenpate de societate, peful tradiponal ipi exercita singur dominapa. In t r -o etapa de

83

dezvoltare sociala mai complexa el are nevoie de ajutorui unui Verwalmngsstab format p r in recrutare „pa t r imon ia I a " pi „ e x t r a p a t n m o n i a l a " . Atunc i cand conducerea administrativa se compune d in persoane legate de pef p r in relatii dc loialitate personala ne aflam i n fa^a unui t ip de recmtare patrimoniaia. Asemenea persoane (^patrimonial rekrutiert*') pot f i membr i de familie (Sippenangehorigen), sclavi, persoane care fac parte d in personalul casei (flausbeamte), clienti, coloni , persoane eliberate (Freigelassenen). A doua sursa a Verwaltungsstab-ului este cea „ex t r a -pa t r imon ia l a" pi,, cuprinde persoane care se afla i n rclafie de loialitate, incredere personala (V ertrauensbeziehungen), „ f a v o r i p " (Gunstlinge aller A r t ) vasali recrutati pr in t r -un juramant de credinta o r i persoane care d in dorinja lor au intrat in t r -o relape de loialitate personala ca funcponari. I n acest tip de dominape era important ca i n functiile inalte d in insdtupi le ' tradiponale sa fie numi t i oameni d in familia conducatoare.

I n administrapile patrimoniale devenise un fapt normal ca sclavii sau oamenii eliberap (Freigelassene) sa ajunga pana la cele mai inalte funcfii. Smdiile istorice ale lu i Weber au scos i n evidenta faptul ca i n China pi Egip t principalul rezervor de recrutare pentru administratie era clientela regelui. Analiza tipurilor de oameni polit ic! d in „Pol i t ik als Beruf^ arata categoriile sociale ce furnizau majoritatea personalului, nu numai pentru administratie dar pi pentru misiuni politice mai complicate in serviciul monarhilor . Regimul „favor i t i lor" era caracteristic oricarui sistem pa t r imonia l Statele patrimoniale au demonstrat o capacitate deosebita pentru organizare administrativa cu un corp de funcponari de origine „ex t ra -pa t r imonia la" . Aceste elemente conduc la aparipa unei birocrapi patrimoniale in care nu erau prezente trasaturile specifice birocrapei de tip raponal'legal pentru ca lipsea o sfera bine definita a competentei ca subiect al regulilor obiective, o ordonare

84

raponala a relapilor de inferioritate pi de superioritate pi nu se practica un sistem regulat de aprobare pi promovare pe baza unui contract liber. N u exista pregatirea tehnica d in perspectiva unei cerin^e normale (Fachgeschultheit als N o r m ) pi, fapt tipic pentru o societate traditionala, lipseau salariile fixe platite i n bani. Funcponarul patr imonial nu are o sfera bine definita de competence. E l trebuie sa indeplineasca o serie de sarcini pi imputemic i r i stabilite dupa placul momentan al pefului. Intrucat funcponarul care a indepUnepte sarcini de administrare acponeaza i n numele pefului aceasta inseamna ca are la dispozipa sa surse de venit care vor consdtui miza unor influence pi a unei competif i i acerbe. In t r -o pr ima etapa, competipa pentru avantaje pi interesele concurenpale stabilesc sferele funcponale ale 3Ctivitapi funcponarilor sau chiar organele administrative incipiente. Pr imi i funcponari cu funcpi permanente erau functionarii de casa ai pefului - Hausbeamte des H e r r n Specializarea relativa i n interiorul administrarii casei „ s t a p a n u l u i " i i recomanda pe aceptia pentru funcpi i n afara acestei administrapi „ p r i v a t e " mai ales ca domeniile de activitate externa administrativa „pub l i ca" (depi termenul este mul t prea pretentios) prezinta analogic cu administrarea „pr iva ta" a casei stapanului. Pe langa funcponarii „ d e casa" au existat doar persoane care au avut activitap ad-hoc fara caracter de continuitate, ceea ce explica o data lipsa sferelor clar departajate de competente, dar pi procesul indelimgat de definire a funcpilor i n termeni de competipe pi compromis de-a lungul evului mediu. Spre exemplu, in t r -un cadm oficial de decizie problema referitoare la iniperea pi impimerea unei dccizii, funcponarii sau peful, era tratata in t r -un regim tradiponal i n doua maniere:

- pc baza unor precedente sau a unor norme specifice;

85

- pe baza deciziilor arbitrare ale pefului pentru ca.;^ de cate or i intervenea personal decizia lu i era acceptata ceilalp.

Explicarea acestei situatii este realizata de Weber, apelul la legea germanica in care, separat de p r i n d p ^ precedentelor, exista un altul pot r iv i t caruia jurisdic"' oricarui tribunal era suspendata in prezenta pefului, eler concludent.pentru puterea arbitrara a acestuia. A t u n c i un Verwaltungsstab era organizat pe baze prebendale „ p r o m o v a r e a " funcponarului patr imonial se datora gra^ arbitrare a pefului. Functionarii patrimonial! indeplij singura conditie posibila, aceea de a serie pi de a ci t i pregatire tehnica rationala. I n eseul sau despre China, Wc! arata locul determinant jucat de „litera5i" i n dezvoh intregii culturi a societapi chineze precum pi i n crearea un ' m o d de via^a dpic persoanelor cu educape literara. Apaad ' grupului autonom de „l i terat i" a determinat, printre altel^j eliminarea recmtari i funcponarilor d in surse in patr imoniakj l imitand astfel puterea pefului, el dev( dependent de grupul sodai bine definit al „ l i te raplor" .

I n ciuda faptului ca studiile comparadve ale 1 Weber asupra marilor civilizapi d in India, China pi Isl erau centrate pe problemadca evolupei capitalismului, m u l ccrcetatori au gasit idei valoroase, mai ales i n relatia d in intelectuali pi stat. O relape fructuoasa intre stat pi l itcrap aparut in serviciul acestei insdtutii inca d in timpul dinasdej: Han . Ea a durat cu unele discondnuitap pana la inceput acestui secol. Specificul grupului social al „ D t e r a p l o r " a fost tratat de Weber i n capitolul al V-lea d in eseul ^Confucianism pi. Taoism". T i m p de douasprezece secole, ierarhia sociala i n China a fost determinata mai mul t de pregadrea pentru ocuparea unui post decat de bogatie, iar la randul ei aceasta pregadre era marcata de educade dobandita p r in examinari sistemadce. „Literati i au fost purtatori i progresului spre o

86

administratie raponala", declara Weber i n „ G e s a m m e l t e Aufsatze zur Religionssoziologie". T o t a id , Weber cauta sa traseze deosebirile dintre profepi evrei interesap i n polidca externa pi literapi chinezi orientap spre probleme ale administrarii interne, chiar daca aceste probleme implicau o putere politica absoluta. „Aceas ta orientare constanta spre probleme ale administrarii „ c o r e c t e " a statului a determinat un rationalism avansat practic pi poli t ic i n stratul intelectual al perioadei feudale" - declara Weber i n „L i t e ra t ens t and" . Literatii erau inovatori pol i t ic i curajopi p r in posesia unor bogate cunoptin|e. I n contrast cu tradiponalismul strict, literatii erau adepti ai organizarii birocratice a stattilui ca o institupe politica fundamentala pi acponau contra intereselor rcprezentanplor ordin i i feudale interpretata i n sensul faratni^arii politice.

Unele cercetari acmale apreciaza eforturile lu i Weber pi confirma i n multe privinje concluziile acestuia. Astfel , Tung-tsu Ch'u folosepte sursele disponibiie d in perioada dinastiei Chou pi H a n pi analizeaza anumite teorii ale stratificarii sociale cu influen|e semnificative asupra viepi politice chinezepti. I n perioada Han posturile oficiale nu erau creditare ci ocupate pr in merit pi pregadre i n pcolile imperiale sau cele regionale. Sistemul de examinare periodica era deschis tuturor pi constituia un canal formal de mobilitate sociala. Functionarii erau protejap impotr iva acpunilor penale ilegale, neputand f i arestap decat cu aprobarea imparatului. A p o i , ei erau scutip de plata unor impozite pi se bucurau in general de un statut privilegiat.''^

I n „ F o r m a l Organization and P romot ion i n Chinese Society" Robert M . Marsh constata ca cercetarile sociologice relativ recente asupra organizarii formale s-au concentrat asupra realitatilor d in societaple vestice caracterizate pr intr-o inalta dezvoltare industrials, neglijandu-se teoria weberiena a birocrapd, mai ales sectiunea dedicata formelor

87

prebirocratice de administrare. Weber nu a putut sa expli< impactui unor variabile extrabirocratice asupra promovari i birocratia chineza datorita imposibiIi ta | i i accesului la dat empirice necesare. Analiza normelor formale referitoare promovar i §i personal i n dmpu l dinasdei Ch'ing (1644-191 confirma ipotezele weberiene referitoare la aspecl birocratice d in sistemul administrativ chinez. La promovj se pnea cont de varsta pi de recomandarile superiorilor de Comite tul Serviciului Civi l . Promovarile se strucmrau j scala ierarhica cu noua pozipi , pozipa a noua f i ind inferioara. Fiecare pozipe era divizata in doua grade, a pi D e exemplu, trecerea de la pozida 4b spre 5a depindea varsta, de deplinatatea sanatatii, de comportamentul person (shou), dibacie (ts'ai) pi realizari In postul anterior (chen[ Chiar daca nu e determinanta, exista totupi o influenza asup promovar i i d in partea unor factori extrabirocratici cum ar cumpararea unor posturi , simatie specifica mai mu pozipi lor inferioare. §anse mul t mai mari In ocuparea posturilor superioare aveau candidapi care proveneau dirt; familii importante ' ' .

V . Subramanlam in „ T h e Status and Funct ion of Intellectuals i n State and Society i n India and China: some critical Comparisons" considera ca Weber a procedat corect atunci cand a analizat ro lul intelectualilor i n China pi India in;;; scopul identificarii cauzeior lipsei de dezvoltare capitaHsta i n Asia. E l i l citeaza pe Balasz care caracterizeaza China ca „ o societate permanent birocradca" pi accentueaza rolul confucianismului i n asigurarea unui anumit statut intelecmalilor In China. Diferenta dintre rolul intelectualilor in India fa^a de eel d in China provine. In principal, d in contextul evolupei statale. India ramane fragmentata In ciuda Integrarii cultural-religioase, pe cand China ipi pastreaza unitatea statala pe un teri toriu imens in cea mai mare parte d in istoria chineza. Depi are perioade de dezintegrare

imperiala, pregatirea pentru activitatea administrativa pi dezvoltarea culmrala vor conta foarte mul t In criteriile de ciigibilitate pentru funcpile i n aparatul de stat pi vor avea o influenza considerabila asupra Inf lor i r i i intregii culturi ,

Dominapa tradiponala reprezinta i n acelapi t imp pi un tip specific de veni tur i p e n t m Verwaltungsstab; „ funcpona r i i " pi favoripi nu au la dispozipe venituri regulate, iar i n structurile administrative incipiente majoritatea lor sunt Intrepnuti d in gospodaria pefului i n ceea ce privepte masa pi echiparea lor.

Gerontocratie, patriarhalism ?i patrimonialism

Tipuri le cele mai vechi de dominape tradiponala stmt cele i n care peful n u are un aparat administrativ la dispozipa sa. Ele sunt ilustrate de gerontocrape pi patriarhalism.

„ G e r o n t o c r a p a " caracterizeaza acele situapi i n care controlul unui g m p se afla i n posesia persoanelor In varsta intrucat ele sunt cele mai bune cunoscatoare pi interprete ale tradipei sacre a grupului respectiv, Patriarhalismul este un grup structurat economic pi familial In care autoritatea este exercitata de un anumit Indiv id desemnat in aceasta funcpe printr-o norma tradiponala de succesitme, vaUdata de-a lungul existentei grupului sau comunitapi. Puterea „ g e r o n t o c r a t u l u i " sau „pa t r i a rhu lu i " arc un conpnut determinat, printre altele, de conceppa supupilor asupra puterii depi exercitarea puterii este o activitate privata a persoanei sau persoanelor implicate. Puterea gerontocratica pi patriarhala se exercita In numele pi In interesul grupului , iar faptul semnifica imposibilitatea insupirii ei i n m o d liber ca rezultat al unui act voluntar. In t r -o astfel de dominape

89

conducatorul caracteristic este dependent intr-o mare masurS de dorin^a membriioc grupului pi nu are Ja dispozitie „ O i mapina" pentru a o intari , adica u n Verwaltungsstab. I n Introducerea de la „ D i e Wirtschaftsethik der Weltrel igionen" referitoare la psihologia sociala a religiilor l umi i , Max Weber definepte astfel tradiponalismul: el se refera la un set de ati tudini psihice pentru munca de zi cu z i pi la credinta In rutina cotidiana ca norma inviolabila de comportare". Dominapa care se fondeaza pe respectul a ceea ce a existat dintotdeauna se va numi dominape traditionala. Patriarhalismul este interpretat ca „ d e departe eel mai important tip de dominape a carui legitimltate se bazeaza pe tradipe. Patriarhalismul inseamna autoritatea tatalui, a so^ului, a conducatorului batran al casei. E l mai semnifica domnia stapanului pi patronului asupra sclavilor, perbilor pi oamenilor eliberap, a stapanului asupra servitorilor casnicl pi angajaplor casei, a prin^ului asupra angajafilor casei pi curpi precum pi a nobil i lor-funcponari , cl ienplor pi vasaiilor; a stapanului patrimonial pi a pr inpi lu i suveran (Landesvater) asupra supupilor'*'^. Aceeapi sursa weberiana ne arata ce anume este caracteristic pentru dominapa patriarhala pi patrimoniaia, anume „s i s t emul normelor inviolabile considerat ca sacm astfel Incat o atingere adusa acestora are consecinte grave, magice sau reHgioase"^*^. Toate acestea conduc la un spapu al arbitrariului, al grapei stapanului care, in pr incipiu, hotarapte to tu l din perspectiva relapilor personale, sens In care se afirma ca dominapa tradiponala s-ar caracteriza pr in iraponalism. Faptul ca In dominapa patriarhala nu exista un aparat administrativ ne indeamna sa-l p r i v im In legatura cu calitatea celor care se supun pefului. I n t r -o pr ima etapa, stapanul ipi indeplinepte atribupile in t r -un m o d specific, pnand cont de oplnla membri lor grupului . Weber arata ca cei supupi autoritapi pefului i n aceasta instan^a a dominapei se supun i n calitate de membri ai

90

grupului potr iv i t tradipei „ g e n o s s e n kraft t radi t ion" . Tex tu l german ne spune foarte clar: „ D e r Herr ist daher v o n dem Crehorchen wol len der Genossen noch weitgehend abhangig, da er keincn „ s t a b " hat"^'.

Odata cu aparipa unui aparat administrativ personal al depnatorului puteri i , orice dominatie tradiponala devine patrimonialism, iar la punctul extrem al acesteia, sultanism. Drep tu l de preeminen^a asupra asociaplor, Genossen, se transforma in t r -un drept personal p r iv i t ca o pansa economica, ca obiect de posesie. D i n momentu l i n care apare dihotomia domn-supupi este nevoie de un aparat represiv care sa garanteze supunerea dincolo de legidmitate. Puterea patrimoniaia a seruorului se sprijina pe sclavi, co loni sau garzile de corp or i armata — patrimoniale Heere. Pr in ele stapanul Ipi extinde aria favorit ismului pi arbitrariului utilizand in acest scop pi suptmerea patriarhala pj gerontocratica fa^a de tradipe. Dominapa patrimoniaia este o dominape orientata i n sensul tradipei, ins^ exercitata i n virtutea unui drept personal absolut. Varianta sultanica a dominapei patrimoniale se caracterizeaza p r i n modu l de administrare a comunitapi pi de plasare a puteri i i n sfera arbitrariului pi a ruptur i i fa^a de tradipe"^. Forma sultanica a patrimonialismului, atenponeaza Weber, este doar aparent independenta de tradipe, i n realitate niciodata nu abandoneaza tradipa. Pr in extremismul arbitrariului, sultanismul se diferentiaza de toate formele de dominape raponala. I n gerontocrape mijloacele de administrare se aflS la dispozipa acelor membr i ai grupului care indeplinesc, cu aprobarea pefului, unele funcpi specializate fara a se diferenpa i n vreun fel de ceilalp membr i ai grupului . Procesul de insupire de catre senior a mijloacelor de administrare Imbraca forme multiple de realizare „pana la posesia totala a teritoriului (Bodenregal) pi sclavajul supupilor fa^a de senior"^^. I n patrimonialismul pur se produce o separate

91

totala intre administratori pi mijloacele de administrare sp^ deosebire de ceea ce Weber numepte ^patrimonialism o r d i n " in care apare doar o insupire parpala a mijloacelor administrare. D e altfel acest caracter decurge chiar specifictil dominapei de ord in - Standische Herrschaft -. acest caz suntem i n fa^a unei forme de dominape marca' p r in insupirea de catre membri i Verwaltungsstab-ului a uno* dintre puterile seniorului pi a panselor economice ce dee d in aceasta insupire. I n dominapa de ordin , depnato puterii limiteaza libera alegere (freie Auslese) a unor atribute ale puterii de catre conducerea administradva. Webej? exemplifica ipostazele formei patrimoniale a dominapei tradiponale cu o bogape de fapte istorice i n care intra vasalcj^ care avea responsabilitatea contribupei mili tate, contele care; incasa i n p ropr iu l sau nume impozite diverse p e n t m a face faja p r i n aceasta obUgapilor materiale pi de aparare a suzeranului sau sau „ jar i rdarul" Indian ce punea pe picioare un condgent armat pe baza beneficiilor sale fiscale. Efe consdtuie exemple ale obligapilor ce decurgeau d in posesia '< deplina amijloacelor de administrare. In t r -o perioada istorica mai apropiata de modernitate exemplul colonelului care organiza un regiment de mercenari pi primea plap pentru aceasta d in resursele pr inp i lu i ne arata ca el era doar parpal i n posesia mijloacelor de administrare. Faraonul care organiza armatele de sclavi sau coloni , imbracate, hranite pJ echipate d in magaziile sale avea statutul unui senior patr imonial pi se afla „ in plina posesie personala" a mijloacelor de administrare.

Funcponarul patr imonial ipi asigura exis ten^ d in remunerari i n namra sau in bani, din beneficiul unui pamant, dintr-un fief, d in pansele ce p rov in d in acordarea drreptului de a incasa rente, impozi te sau taxe sau. Mijloacele puse de senior la dispozipa funcponarului patr imonial erau reinnoite d in timp i n timp. Pe langa mijloacele cu caracter de beneficiu

92

existau „mij loace prebendale" amnci cand ele se aflau in mod direct la dispozipa conducerii administrative. Dezvoltand ideea dominatiei de ordin , Weber precizeaza ca un ordin sau o stare reprezinta „ o pluralitate de indiviz i care revendica i n m o d eficace o considerape deosebita pi, eventual, un m o n o p o l specific condipei lor i n cadrul unui grup".^"* U n ord in poate sa apara d in t r -un m o d propr iu de viata, d in t r -un tip de profesie, d int r -o harisma ereditara sau dintr-o origine sociala. Ordinele, -Stande-, pot sa apara pi pr in insupirea monopolista a puterii politice sau hierocratice. Atunci cand Weber utilizeaza criteriul considerapei speciale pentru a caracteriza i m ordin , el are i n vedere una fondata pe un m o d de via^a, un tip de instrucpe formala cu un conpnut empiric pi raponal, prestigiul napterii sau eel al profesiei; Stande ipi au originea pi i n acoperirea unor nevoi i n modalitSp monopoliste a cu caracter patrimonial . Societatea compusa d in ordine sau stari este o societate care se articuleaza pe clivajul dintre acestea — soziale Gliederung.

Relapa dintre dominapa tradiponala pi via^a economica ocupa un loc important i n analiza weberiana. Dominapa gerontocratica pi patriarhala de tip pur se caracterizeaza p r in imobi l i sm economic pentru ca in esen^a lor, sunt determinate de atapamentul p ro f imd fa^a de tradipe. Lipsa de activism economic se mai explica pi p r i n faptul ca cele doua variante ale dominapei tradiponale nu au la dispozipe un aparat administrativ, deci o specializare primara a unui grup asociat unei acpurti caracterizate pr intr-o raportare l aun scop. Acoperirea nevoilor i n natura semnifica legatura stransa dintre economie pi tradipe, aceasta d in urma fi ind cauza pentru care economia tradiponala impiedica dezvoltarea pie^ei, cu influence asupra modulu i de utilizare a banilor pi posibili tapi de formare a capitalului, D i n t r - o anumita perspectiva economica, patrimonialismul pare a fi favorabil dezvoltarii economice pr in faptul ca o parte d in

93

nevoile sociale sunt acoperite pr int r -o economie de prof i t , p r in taxe pi alte forme de utilizare a fiscalitapi. Aceste cateva elemente conduc la o dezvoltare a pie^ei, dar pansele de profi t se concentreaza in mainile detinatorului puterii pi a conducerii sale administrative. In t r -o dominatie traditionala, dezvoltarea capitalismului poate sa fie impiedicata de forma autogestionara a administrapei. Aco lo unde se constata, ca regula financiara, delegarea impozitelor, succesiunea sau cumpararea obligatiilor, dezvoltarea economica se caracterizeaza pr int r -un „capi ta l i sm pol i t ic" . Economia financiara a patrimonialismului pi a sultanismului (ca forma extrema a acesteia) este pi ea obstmctionata de acpunea unor cauze multiple. I n p r imul rand, acpunea economica legata de un context patrimonial pi sultanic se supune traditiei, chiar atunci cand exista un monetarism intrucat modul pi vo lumul surselor directe de impozi t pne de t ipul specific de legidmitate a acestei forme de dominape. I n al doilea rand, raponalizarea economiei presupune o condipe esenpala, aceea a masurarii precise a sarcinilor fiscale pi a celor i n natura, dar pi a posibilitatilor de achizipe privata privi ta p r i n prisma gradului de libertate a acestei achizitii . I n al treilea rand, patrimonialismul poate influenza intr -un m o d raponal administrarea planificata a „capaci tapi fiscale pi crearea raponala a monopolur i lor , dar aici este vorba de un hazard, determinat pr in condipi istorice particulate care sunt parpal intalnite i n Occident"^^ Exista totupi In condipile patrimonialismului unele situapi favorahile dezvoltarii economice, mai ales i n ipostaza acelui patrimonialism i n care puterile sunt imparpte intre „ s t a n d e " . Aceste grupuri vor duce o politica financiara bazata pe compromis, l imi tand astfel puterea arbitrara a seniorului. I n acest punct al analizei relapei dintre economic pi tradiponal, Weber introduce o variabila politico-culmrala a carei necesitate este impusa de faptul ca pansele dezvoltarii, ale libertapi prof i tu lu i pi ale

94

largirii pie^ei depind de stratul social care domina in structura relapei de putere. I n p r imul caz se limiteaza dezvoltarea economica i n sensul mentionat anterior. I n strucmra patrimoniaia feudala, dezvoltarea economica este limitata sau chiar impiedicata de sistemul acordarii drepturilor suverane asupra fiefurilor, sistem ce implica rapuni care pn de puterea politica. Patrimonialismul nu poate fi facut raspunzator de inapoierea economica numai d in perspectiva poHticii sale financiare, dar pi d in aceea a caracterului administrapei sale. Tradiponalismul constituie o frana atat i n elaborarea reglementarilor raponal-formale de funcponare a administrapei cat pi a activitapi economice. De aceea, Weber vorbepte de „bi t tweise Tat igkei t" - activitate precara -pentru a caracteriza economia tradiponala patrimoniaia. N u exista o conducere administrativa care sa fie formata d in funcponari specializap formal pi, chiar daca ar fi specializap, sistemul concesionarii sarcinilor fiscale pi a altor sarcini unor funcponari conduce la venaUtatea lo r pen tm ca ei vor folosi orice mijloc de extorcare i n vederea amortizarii capitalului investit atimci cand au p r imi t concesiunea. Aceasta implica un comportament economic iraponal la care se adauga favoritismul, arbitrariul material personal al seniorului. Franarea procesului de dezvoltare economica se explica, printre altele, pi p r in mptura dintre modul de legitimare a acpunii politice in gerontocrape, patriarhalism pi patrimonialism pi raponalitatea economica. Aceasta ruptura este pi mai evidenta in cazul unui patrimonialism orientat i n mod hierocratic sau a sultanismului care se caracterizeaza pr in arbitrariul sau fiscal atat de iraponal. In t r -un patrimonialism pur apare, treptat, un capitalism comercial, un capitalism al arendarii impozi telor , un capitalism al furnizorilor statului pi al finan^arii razboiului (Staatslieferanten - und Kriegsfinanzierungs — Kapitalismus) sau capitalism de plantape pi capitalism colonial.

95

Toate acestea sunt i n opozipe cu ceea cc inseamna intreprindere cu prof i t pe baza capitalului fix sau pe baza organizarii raponale a munci i libere care este orientata spre pia^a consumatorilor privati . Imaginea intreprinderi i raponale este sensibila la ^irationalitaple" jusdpei, administrapei §i impozi tar i i care perturba posibilitatea de planificare pi calcul. A u existat simapi, spune Weber, cand seniorii pa t r imonia l au recurs la o administratie rationala cu fi-incponari specializap, dar ei erau determinap de interese personale, financiare sau de putere.

Aparipa capitalismiilui modern este insa treptat pregadta i n apezarile urbane, specific occidentale, administrate in t r -un m o d raponal incepand cu secoiul al X V I - l e a pana i n secoiul al X V I l M e a (este vorba de aparipa bazelor) i n cadrul unor grupuri olandeze pi englezepti i n care predomina burghezia pi interesele ce priveau acumularea bunurilor. Statele patrimoniale d in evul mediu se deosebesc de celelalte inst i tupi de acest gen p r i n aceea ca administrapa lor evolueaza parpal spre o raponalizare formala p r in acdvitatea juriptilor laici pi canonici. I n general, construcpa patrimonialista este pupn permisiva unei dezvoltari economice stabile, raponale. Relapile complicate economice se structureaza In funcpe de interese ce nu pot fi supuse raponalizarii. Insupirea de catre uni i indiviz i a unor posturi sau fiefuri p r in arendare, vanzare, gaj, sub-arendare creeaza aproape Intotdeauna nevoia de a retribui un serviciu sau de a cumpara favorurile cuiva. Consdtuirea unui fief se efectueaza pr in concesie ca raspuns la un schimb pen tm serviciile militare sau administradve. Concret, concesiimea se efectueaza in t r -un m o d personal, pe durata viepi seniorului pi vasalului, apoi In virtutea unui contract ce incumba indator i r i de fidelitate reciproca, strict delimitate, bazate pe onoare. Vasalul are posibilitatea de a sub-Infeuda, cu consecinte asupra formulari i termenilor contractului, Intrucat i n caz de

96

in^elare, seniorul poate anula Increderea datorata de sub-vasali (Untervassalen) vasalului. Pentru a proteja interesele sale, seniorul patr imonial cauta sa limiteze uncle concesii Facute vasalului sau impune interdicpa sub-infeudarii. intrucat se manifesta tendinte de insupire a unor atribute ale dominatiei patrimoniale de catre gmpur i sau ordine, detinatorul puterii Ipi creeaza o administratie proprie extra-patrimoniala o r i patrimoniaia, fapt obipnuit In Europa evului mediu tarziu.

Administrat ia se constituie cu preponderenta i n domeniul juridic pi militar. I n China ea este propusa de Wang A n Shi In secoiul al Xl - lea , iar i n Europa occidentals formatia universitara a fost adoptata ca fundament i n pregatirea pentru administratie grape dreptului canonic In biserica pi drepmlui roman in stat. I n ce privepte administratia militara, aceasta s-a realizat In Occident incepand cu secoiul al X \ T I lea, In Anglia mai devreme decat in Franja. Conditii le economice d in Europa occidentala pi napterea burgheziei sau concurenta dintre state p e n t m putere contribuie la afirmarea unei administrapi raponale aflate In pbn proces de birocratizare.

Dominatia harismatica

Giinther Roth, unui d in excgetii respectati ^ i operei weberiene, retine faptul ca in sociologia dominapei d in

Economie pi Societate" Max Weber include pagini realmente tulburatoare ce privesc harisma, concept care pi-a pierdut In uzajul popular actual semnificatia dlstlnctiva initiala. A c u m cl denota mai ales un atribut personal, „stralucirea pi atractia persoanelor pi obiectelor". I n contrast cu aceasta orientare a difuziunii termenului de harisma, a

97

existat fl o tendin^a i n lumea academica de a reduce harisma, la o relatie intre conducatori national] §i masele manipulate.; D e aceea, Andrew Greeley sugereaza un morator iu intre: ccrcetatorii d in domeniul pdintelor sociale asupra folosirii termenului de harisma p a „edci i protestante".^^

Harisma apare sub aspect conceptual in teoria-; dominatiei. Semnificatia acestui termen intrase In discupile referitoare la „Ps iho log ia sociala a religiilor l u m i i " , i n introducerea la „\Virtschaftsethik der Wcltrel igionen" §\n „Rcsp ingerea religioasa a lumi i " . I n acest context, harisma este integrata constructiei reprezentarilor religioase asupra lumii . Posesorul harismci este intotdeauna un salvator, u n . mantuitor. E l este cautat cu asiduitate, practicile magice f i ind angajate in direcpa „ t rez i r i i" calitatilor harismadce sau, dimpotriva, i n aceea a prevenirii aparitiei fortelor raului. Ascedsmul ipi arata fata sa de lanus; pe de o parte abnegatie, iar de cealalta stapanirea lumi i pr in puterile magice obtinute pr in abnegate. Magicianul a fost precursorul istoric al profemlui , al cmisarului profet pi al salvatorului. A ta t profetul cat si saivatorul sunt legidmati p r in posesia harismei magice ca mijloc pen tm asigurarea recunoapterii de catre ceilalti, a semnitlcatici exemplare, a misiunii sau calitatii de salvator a personalitapi lor, aceasta intrucat ^substanp profct ici pi a poruncii salvatomlui este aceea de a direcpona modul de via^a spre cautarea valori i sacre"^^.

Introducerea la „Wir tschaf t se th ik der Wcltrel igionen" cauta sa extraga elementele pen tm care harisma se poate consdtui Intr-o strucmra a legidmarii dominatiei: „.„ termenul de harisma va trebui sa fie Inteles ca referinta la o calitate extraordinara a unci persoane iar dominatia harismatica ca o conducere a oamenilor care se vor supune datorita credintei lor In extraordinara calitate a persoanei respecdve. Vraj i torul magic, profetul, conducatorul vanatorii pi al expedipilor dc prada, peful

98

razboinic, apa-numitul conducator „Caesar i s t " pi, m anumite conditi i , conducatorul personal al unui pardd reprezinta asemenea t ipur i de conducatori pentru cei care i i urmeaza, irupe, pardde..."^^

Legidmitatea conducerii lor se bazeaza pe credinta pi dcvotiunea fata de elemenml extraordinar, evaluat astfel datorita fapmlui ca trece dincolo de calitatile omenepti normale, iar sursa acestor credinte este „ver i f icarea" calitapi harismadce pr in miracole, victor i i pi alte succese spre binele celui guvernat. Asemenea credinte, precum pi dominaya fondata pe ele pot dispare o data cu dovada calitatilor respecdve, de Indata ce persoana calificata harismadc pare a fi deposedata de puterea sa magica. Conducerea harismatica nu este exercitata p r in norme traditionale o r i raponale, ci In acord cu revelatiile concrete pi inspiratiile persoanei harismatice. I n acest sens dominatia harismatica este „ i r apona la" .

i n „ E c o n o m i e pi societate" Weber considera harisma ca o „cali tate extraordinara (la origine determinata Intr-o maniera magica atat la profeti cat pi la intelepti, terapeup pi cunoscatori ai dreptului - Rechts-Weisen - ) a unui persona] care este dotat cu for|e pi trasaturi supranaturale sau supraumrae sau eel pupn in afara vie | i i cotidiene, inaccesibile muri tor i lor de rand sau care este considerat ca trimis de Dumnezeu sau ca un exemplu, In consecinta pr ivi t ca un p e f R e c u n o a p t e r e a de catre cei care sunt dominat i a acelei calitap iepite d in comun, „In afara cotidianului" este un element esenpal Intrucat decide validitatea harismei, recunoaptere care implica pe plan psihologic un abandon personal, generat de credinta, entuziasm, necesitate pi speranta. Daca harisma nu se confirma sau intarzie sa se manifeste, apare riscul lipsirii de legidmitate a celui ce detine puterea in virttitea harismei, a calitatii „ ex t r ao rd ina re" . I n China, calificarea harismatica a monarhului era atat de

99

absoluta meat mfrangerile militare, inundatiile o r i scccta i l constrangeau la o penitenta pubLica pi eventual la o abdicare: Aceasta insemna ca el nu poseda harisma ceruta de „SpirituI; ccrului", nefiind i n consecinta „Fiul cerului".

In t r -o dominatie harismadca nu exista numire, cariera o r i avansare in t r -un sistem ierarhic de administrare, nici functionari cu pregatire speciala, ci numai chemare pe baza calificarii harismatice a celui chemat sa conduca. Pr in faptul ca dominatia harismatica are ceva extraordinar, ea se opune intr-o matiiera clara dominapei rationale, birocratice in special, dar pi celei traditionale, i n particular celei • patriarhaie pi patrimoniale. Patriarhalismul pi patrimonia­lismul sunt forme concrete de dominatie, iar dominapa birocratica este specific rationala p r in faptul ca se caracterizeaza p r i n regidi ce pot fi analizate, opunandu-se dominatiei harismatice profund „ i ra t ionale" . Dominapa traditionala este legata de precedentele trecutului pi, i n aceasta masura, este legata de reguli pi traditi i , pe cand cea harismadca bulverseaza trecutul, f i ind p r i n aceasta revoluponara. Dominat ia harismatica nu cunoapte o insupire a puteriior senioriale de tipul posesiunli bunurilor, nefiind legitima decat i n masura in care haiisma personala are valoare pr in confirmare pi este valabila decat atata timp cat aceasta dureaza.

Relapa dintre harisma pura pi viata economica i i permite lui Weber cateva considerapi extrem de interesante, privite i n legatura cu specificul relapilor ce se stabilesc In grupul harismatic. I n grupul persoanelor ce urmeaza pe conducatorul harismatic se stabilesc norme noi , apar emisari mandatap harismatic i n limitele serviciului catre senior pi harisma acestuia. N u exista autoritati constituite, nici reglementare sau i m statut juridic abstract bazat pe jurisprudenta, dircctiva o r i decizie de tip juridic care sa fie stabilita i n functie de traditie sau ,,precedente". Harisma este

100

[,i mod specific „ s t r a ina" economiei (Wirtschaftsfremd). Acolo unde apare, ea este privita ca „voca t i e " , ca misiune sau siircina interioara, respingand, in t ipul sau pur, utilizarea economics a „ h a r i s m e i " ca sursa de venituri (Okonomische \.

Weber considera ca trebuie facuta distinctia dintre harisma pi respingerea bunuri lor (cum fac profepi pi discipolii lor) pi aceea dintre harisma pi drepml la posesie pi achizitii. Ma i mul t , eroii razboinici pi cei d in suita lor cauta avantaje. Detinatorul puterii plebiscitare sau peful harismatic de pardd cauta mijloace materiale care sa le asigure puterea sau prestigiul (Herrcnprestige).

i n spapul temporal i n care se manifesta dpu l autentic dc harisma, caracterul antagonist dintre dominapa harismatica pi activitatea economica provine d in faptul ca atat conducatori! de tip harismatic, dar pi cei care i i urmeaza disprepdesc economia cotidiana, munca permanenta producatoare de bunuri , „real izarea incasarilor regulate grape unei activitati economice continue, dirijate i n acest scop"^.

De aceea, modul de acoperire a nevoilor in t r -o dominatie harismatica este ilustrata de subzisten^a p r in mecenat, capatuiala o r i extorcarea. I n raport cu o economie rationala, dominatia harismatica este anti-raponala, anti-cconomica, refuza orice compromis cu viata cotidiana. Renta ptjate consdtui adesea un fundament economic al existentei harismatice.

Harisma reprezinta un potential mare revoluponar i n perioade caracterizate p r i n schimbarea ordin i i tradiponale. Harisma semnifica o schimbare d in interior intrucat ea se aapte din necesitate pi entuziasm, indicand schimbarea unui sistem valoric p r in care sunt apreciate opinlile pi faptele grupurilor pi indivizilor. Harisma poate fi o orientare noua in raport cu formele anterioare de valorizare a cadrelor particulare de via^a sau ale lumi i i n general. D e aceea,

101

conchide Weber, In epocile pre-radonaliste rradipa §i haris ipi adjudeca aproape totalitatea moduri lor de odentare actiunii sociale.

Daca harisma inseamna o relatie sociala legata d valoarea harismadca a calitatii conducatorului, apare atun problema durabilitapi acestui dp de dominatie. Existan statu nascendi numai i n dpul pur, dominatia harismadca n poate iepi d in t imp §i atunci este nevoita sa-pi schim' caracterul p r in traditionalizare sau rationalizarc. Tovarapii lupta, de credinta, discipolii , razbomicii, grupul de p a m (Parteiverband), grupul hierocradc vor dori sa dea caracter durabil relatiei lor.^'

Modvele rudnizarii harismei sunt legate de intcresd material sau ideal al celor legati de amindrea conducatoruli harismadc fa^a de permanenta pi reanimarea condnua comunitati i harismadce emotionale (cei ce urmau anterior conducator doresc sa retraiasca aceleapi stari emotionale c altadata - mi t dem H e r r n in Liebes ~ oder K^meradschafts^ kommunismus). T o t in acest sens, se invoca interest material sau ideal al clientelei, discipolilor pi oamenilor de. incredere de a condnua relatia amindta intr-un context i care se va cauta plasarea acesteia pe un teren durabil i n car primordiale devin restabilirea exterioara a familiei, existenta; satisfactiilor i n locul „ni is iuni i" definite harismadc, straine familiei, acestei l u m i pi economiei.

i n t r - u n asemenea proces de rudnizare este importan de analizat pozipa conducerii administradve. I n conducerea harismadca initiala, autentica, extraordinara, venvaltungs-stab-ul traiepte pi el d in resursele asigurate intr-o maniera circumstantjala. intrucat numai o mica fractiune de discipoli entuziapd se abandoneaza modulu i de viata propus de liderul harismadc, masa de discipoli care vor sa-pi traiasca viata pi material se separa p r imi i pi vo r cauta sa-pi insupeasca puterile senioriale pi pansele de prof i t ce decurg din ele. Astfel ,

102

harisma se munizeaza in t r -un m o d traditional. Rudnizarea inseamna ehminarea caracterului strain economic pe care-1 presupune harisma, adaptarea la formele fiscale de asigurare a nevoilor, la conditiile unei economii de impozite pi taxe. O data cu rudnizarea, grupul de dominape harismadca se indreapta spre formele de dominape coddiana -AUtagsherrschaft - patrimoniaia, de grup (standische) sau birocradca. Caracterul sau particular consta i n onoarea conditiei harismatice ereditare sau de functie, i n consecinta, intr-un tip de prestigiu ca apanaj al detinatorului puterii .

Rudnizarea harismei nu se rezuma numai la problema succesiunii, dar pi la trecerea de la conducerea pi principiile administrative harismatice la conducerea pi principiile administrative cotidiene. Problema succesorului privepte rutinizarea miezului harismei, seniorul pi legitimitatea sa. I n raport cu reglementarile pi principiile de conducere tradiponala sau legala, problema succesorului face apel la conceppi particulare care nu sunt inteligibile decat pr in acest proces al dobandirii Iegitimitatii . A i c i , cele mai importante sunt desemnarea harismatica a conducatorului pi harisma ereditara.

Conducerea administrativa va cauta sa asigure pentru membri i sai beneficii, functi i (Amt) in conditiile patrimonialismului pi ale dominatiei legal-rationale sau tiefuri, insupite inipal p r in mijloacele specifice acoperirii nevoilor i n tipul harismatic de dominatie (mecenat sau prada).

I n cazul disparitiei persoanei purtatoare de harisma apare problema succesiunii conducatorului a carei solutionare depinde de natura ansamblului social. AnaUza istorica realizata de Weber idendfica urmatoarele solutii:

a) cautarea unui nou Individ purtator de harisma, calificat ca depnator al trasaturilor specifice harismei; cautarea unui nou dalai-lama, un copil ce trebuie ales dupa semne

103

distincte ale incarnarii divinului . Legidmitatea no i purtator de harisma este legata de acele semne disdnc^ altfel spus de reguli pr in care se creeaza o harisma;

b) revelapa, oracolul sau alte tehnici de selectie care p legidmitatea lor conduc la legidmitatea noului purtat de harisma;

c) desemnarea unui succesor de catre detinatorul haris pi recunoapterea sa de catre comunitate, forma frecv in care legidmitatea venea d in desemnare; •

d) desemnarea succesorului de catre conducerea califica'' harismatic pi recunoapterea sa de catre comunitat Acest mecanism nu este interpretat de Weber ca ale^ sau scrutin eliminatoriu, f i ind vorba de o alegere conformitate cu datoria. Legitimitatea apare ca legitimltate de ord in juridic, „ o b t i n u t a " cu toa precaupile de exactilate i n conexiune cu alte formalitap'

e) harisma ca o calitate a familiei (hansma ereditara). Sp exemplu, i n China ordinea de succesiune era astf stabilita incat sa nu se intrerupa relapile cu spirit i stramopilor - Ahnengeistbezienhungen-. Drep tu l ceh mai i n varsta sau desemnarea de catre oamenii d in suit-apar des in Orient. Se impune treptat principiul , succesiunii la putere pe baza dreptului pr imului nascut pi se evita totodata luptele pentru putere intre pretendenpi'; ce apartin familiei harismatice ereditare. Credinta i n legidmitate nu se mai refera la calitaple harismatice personale, ci la dobandirea puterii in mod legitim i n virtutea ordini i ereditare;

f) harisma ca o calitate transmisibila pr in mijloace rituale de la un purtator la altul, proces denumit de Weber ca obiecfivare a harismei - Versachlichung des Charisma in mod deosebit a harismei de functie ~ Amtscharisma -. Credinta In legitimitate nu mai privepte persoana ci calitaple dobandite i n virtutea actului ritual I n acest caz,

104

observa Weber, ne aflam i n fa^a unei separari a capacitaplor harismatice de functiune de acelea care se refera la calitaple persoanei, spre exemplu harisma preotului transmisa p r in hirotonisire (Salbung) sau harisma regelui p r in ungere pi incoronare.

Transformarea puterii de penitenja - Bussgewalt -cnrc aparpne persoanei mart irului sau ascetulul intr-o funcpe a episcopului sau preotului sub influenza conceptului roman dc funcpe a fost mul t mai rapida in Occident decat i n Orient. Cu cat se dezvolta mai mul t interdependentele economice ale economiei monetare, cu atat mai mare este prcsiunea nevoilor cotidiene ale discipolilor care accentueaza rendinta spre rudnizare. India este prezentata de Weber ca o ^ara clasica a harismei ereditare. Pretenpa la domenii cu drepturi senioriale este conditionata de apartenenja la familia regala, fiefurile f i ind date i n concesiune celor mai vechi famiiii . Funcpile hierocratice de la nivelul comunitaplor erau legate de harisma ereditara. D e asemenea in „s ta tu l famil ial" japonez - Gesclilechterstaat - Inainte de aparitia statului patrimonial funcponaresc - Patrimonialbeamtenstaat -diviziunea sociala era marcata de harisma ereditara. Drep tu l harismadc ereditar s-a dezvoltat in t r -o maniera asemanatoare in intreaga lume, astfel ca argumentul pi legitimitatea calificarii i n functie de origine va inlocui calificarea in funcpe de calitatile personale ale eventualului pretendent. Ceea ce conteaza este condipa napterii (Geburtstand). Rutinizarea harismei este legata de adaptarea la condipile unei econornii care acponeaza in t r -o maniera condnua i n viata cotidiana. I n acest caz, economia dobandepte calitatea de conducator i n procesul de trecere spre dominapa traditionala sau rationala.

Transformarea harismatica ereditara pi cea harismatica de funcpune servesc ca mijloc de legitimare a puteriior existente sau dobandite. Atapamentul fa^a de monarhiile ereditare este condiponat de luarea in cuusiderare

105

a Faptului ca orice posesie ereditara legidm dobandita es spulberata de indata ce se schimba supunerea interioara fa de caracterul sacru al succesiunii la t ron . Relatia dintre relig pi legidmitatea puterii , studiata i n complexitatea sa, aduce lumina nenumarate figuri ale fenomenului mdnizari i ; mai al Cerului conferit suveranului cared face pe aces participant la ordinea divina, caracter sacerdotal supre recunoscut funcpei polidce, filiatia divina. I n cadi creptinismului apar tensiuni intrucat coexista doua concep" asupra rolului pi Iegitimitatii suveranului. Daca i n Occide se afirma o tendinja spre diferentiere in ierarhia religioasa temporala, d impotr iva in Orient imparatul Bizan^ul exercita autoritatea suprema atat i n ordinea religioasa cat i n cea politica, concil i ind i n persoana sa cele doua domei complementare ale vietii sociale.'^^ I n acest context tensiunea-provine d in faptul ca, pe de o parte se manifesta o tendin] spre diferenperea temporalului de spiritual, iar pe de ah parte o tendin^a ce conduce la o confuzie a domeniilor pi la unicitate a procesului de legitimare a puterii . I n prima tendin^a se poate percepe o structura cu o semnificatie fundamentala, nascuta initial d in juxtapunerea celor doua autoritapi, imparatul roman pi Biserica ierarhica, intarita p r i n ] dezvoltarea unei birocradi religioase centralizate pi autonome i n raport cu depnatorii temporal! ai puterii . Ea semnifica i n acelapi d m p o dualitate de aparate, drepturi pi comunitapi. O asemenea structura este legitimata p r in disdncpa celor doua domenii pi a celor doua puteri, una din ele dispunand de autoritatea suprema care vine de la Dumnezeu pi de la misiunea spirituala pr imita de la acesta iar cealalta, n u mai put in legitima i n ordinea pi functia sa, de la conducatorul recunoscut social. Pe aceasta dubla legitimitate se grefeaza o dezbatere esenpala: legitimitatea pr in |u lu i provine de la misiunea sa proprie de a asigura ordinea temporala sau d in

106

delegarea aceste! puteri catre prinp pr in consimpamantul papei cum afirma Sfantul Bernard pi Inocent iu al Vl- lea .

T o m a d 'Aquino merge pana la urmatoarea afirmatie: ^printul are legitimitatea sa proprie pi care este total laica. l^ar aceasta legitimitate este In acelapi timp, in mod dublu precizata: p r in tu l va trebui sa actioneze conform dreptului HHtural pi ca reprezentant al umanitapi"^\

Acestei concept!! a dualltapi puterii pi leg!timita|ii i s-a opus pana In secoiul al X l l l - l e a cu destula tarie o alta, In care distinctia dintre cele doua puteri se pterge, alteori se atenueaza. In t re pefii spiritual!, episcopi, pap! pi conducatori temporal!, regi pi imparat! se constituie un schimb constant de simboluri , drepturi , atribupi pi prerogative ce indica o tuziune de legitimitap care transparc d in coroana pi purpura imperiala a papei pi d in mitra pi tunica de cleric a regelui sau imparatului care se vede un adevarat sacerdot. Aceasta tendinpa este afirmata de tradipa carolingiana potr iv i t careia episcopii recunosc ca regele actioneaza In numele lu i Diunnezeu, ales pi apezat de catre el deasupra oamenilor pentru a-i conduce. Misiunea sa este nu numai salvgardarea ordin i i pi pacii, dar pi aceea de a stabili pe pamant o ordine asemanatoare aceleia a care! model este ordinea celesta. Episcopilor le revine grija de a-i instrui pe print!, de a le amind Indatorirlle, de a-i invita sa conformeze p r in conducerea lor, ordinea terestra celei celeste.

Analiza legit imitapi apa cum se manifesta ea in procesul de rudnizare a harismei dovedepte ca modu l de legitimare a dominapei p r i n religie sau intemeierea unei dinastii plecand de la o persoana harismatica nu este un proces simplu pi unic; apat modele i n anumite conjuncturi de schimbare economica pi sociala profunda, cum ar f i cele d in secoiul al Xl- lea sau apar ruptur i cum ar f i cele reprezentate de Reforma pi Contrareforma. Tensiunea d in domeniul religios confera un caracter precar p! procesului de legitimare.

107

Contradicpia relativa dintre doua conceppii asupra puteri i Islam este evidentiata de Cl i f ford Geertz in cazul Marocul regele ipi poate reclama legitimitatea conform pr incipi j j m a m i s t " care recunoapte suveranului un drept d e . ' guverna in numele lui Dumnezeu dar exista pi o alta sursa Iegitimitatii ce decurge d in caracterul contractual pr incipiului acceptarii puterii de catre comunitate cu condi^' ca aceasta putere sa fie supusa „Shar ie i " (Clifford Geertz Islam observed, 1968). A tunc i cand apar mipca reformatoare puternice, ele vizeaza o renaptere religioasa r sociala i n acelapi timp In care organizarea rapormrilor din ' indiviz i se face pr in referinpa la un model cunoscut; c restaurarea acestui model se apteapta un sistem mai echitab de distribuire a bunuri lor pi o mai mare justice. Cei ca; exercita puterea nu pot sa o faca decat bazandu-pi legitimitatea pe zelul pus I n slujba islamului, zel ce se afirma pr in respectarea cu scrupulozitate a Legll revelate de Dumnezeu lu i Mahomed, Sharia. Califii au adaugat acestei misiuni pi pe aceea de a extinde Islamul p r in lupta impot r iva dupmanilor lu i Dumnezeu - D a r ar Islam -. Legitimitatea contractuala care decurge d in respectul Shanei constituie o presupunere constanta a posibilitatii Uegitimitapi oricarei domlnat i i a pr intului . Ilegitimitatea conducatorului poate fi proclamata de cineva d in randul pastratorilor Shariei care are autoritatea cunoapterii Legii pi a practicii cazuistice. Weber utilizeaza exemplul referltor la modul In care cadiul stabilepte tradipa p e n t m a idendfica aici sursa lipsei de rapionalitate i n aplicarea unui corp de cunoptinpe. Absenpa r igori i este invocata de Weber In Ilustrarea unora d in trasaturile birocrapei patrimoniale structurata sub termenul de „Justi2-K a d i " i n care se folosesc argumentari de tipul „ E s ist geschrieben....aber I ch sage Ihnen.. .".

Pentru a oferi o explicape fenomenului resurectiei fundamentalismuiui islamic In zilele noastre, ar f i interesant

108

de aflat ce loc ocupa in religia islamica figura l ideadui harismatic. Constatam In sunism un teren foarte Ingust acordat posibili tapi aparipei liderului harismadc de vreme ce >impla Indepartare de la Sharia implica lipsirea de legitimitate a conducatorilor arabi; ramane plismul ca spatiu fertil pentru manifestarea harismei pentru ca se afirma ca la un moment dat imamul ascuns poate reveni In comunitatile religioase, conferindu-se conotatii de salvator posibilei sale aparitil (al patrulea imam).

Dominatia legal-rationala

Acest t ip de dominatie capata o extindere destul de mare i n „ E c o n o m i e pi societate". E l este tratat Impreuna cu celelalte tipuri de dominape In capitolul al treilea pi apare ca parte distincta In „S taa t s soz io log ie" In varianta birocrapei.

Radacinile acestui tip de dominape sunt idendficate de Weber destul de devreme i n t r iumf i i l puterii princiare asupra administratiei patrimoniale, fapt ce a semruficat posibilitatea introducerii unei administrapi raponale. „ O d a t a cu t r iumful raponalismului formal juridic ~ declara Weber i n Introducerea la „Wir t schaf t se th ik der Wcltre l igionen" - tipul legal de dominatie a aparut In Occident alaturi de tipurile de dominape transmise istoric. Depi nu este singura varietate de dominape legala, conducerea birocratica este considerata a fi forma pura a acestei dominapi . Statul modern , municipalitatea, biserica romano-catolica, banca moderna sau marea intreprindere capitalista reprezinta cele mai importante tipuri ale acestei s tmcturi de dominatie. Urmatoarele caracteristici trebuie sa fie considerate decisive pentru terminologia noastra: „In dominapa legala supunerea nu se bazeaza pe credinpa sau pe devotiunea fata dc

109

persoanele dotate harismadc, cum ar f i profepii §i eroii sau traditia sacra o n pe pietatea fata de stapanul personal pi fa de conducatorul definit pnntr -o traditie a ordini i . Supimer in dominatia legala, este bazata mai degraba pe ati tudin impersonala fata de ceea ce este numit i n general „da to r i postului", fapt ce inseamna competenta junsdictionala frxa pr in norme stabilite rational, p r in ordonante, decrete reglementari, astfe! ca legitimitatea dominapiei devi legalitatea conducerii generale, ordonata pi enunpata c corectimdine formala".^"*

i n viziunea weberiana, eficacitatea dominapei legal se fondeaza pe acceptarea urmatoarelor idei interdependent

1. normele legale pot fi stabiUte p r i n aco (Paktierung) sau pr in impunere (Oktroyierung), pe baz rationale i n raport cu un scop, i n raport cu o valoare sau p ' amandoua. Ele trebuie sa fie respectate eel pupn de memb unui grup, dar pi de alte persoane d in afara gmpulu i care s angajeaza i n relatii sociale considerate a fi semnificative 5 importante d in perspectiva grupului.

2. orice drept consta in esenpa sa d int r -un sistem d reguli abstracte, referitoare la jusdtie, la aplicarea acesto: reguh in cazurile particulare, la respectarea raponala intereselor prevazute de reglementarile grupului i n l i m i normelor juridice. Aceste reguli determinate i n m o d gene trezesc aprobarea sau eel pupn nici o dezaprobare in rapo cu reglementarile grupului .

3. detinatorul legal al puteri i , „ super io ru l ' (Vorgesetzte) este el insupi subiectul ordini i impersonale ' funcpe de care se orienteaza i n actiunile sale. Faptul enun|a este aplicabil nu numai funcponarului, dar pi depnatoruln«; ales al puterii . •

4. supunerea apare ca fiind determinata de calitatea de membru al grupului pi este reglementata i n raport cu structura legala. Cei care se supun reglementarilor cu caracter

UO

legal pot fi reprezentari de membr i i unei asociatii (Vereingcnosse), ai unei comunitap (gemeindegenosse), ai unci biserici (Kirchenmitglied) sau ai unui stat.

5. in virtutea unor reglementari impersonale, membrii grupului se supun detinatorului puterii pi nu persoanei acestuia, E i se supun In limitele unei competence obiective, rational delimitate, apa cum sunt fixate in reglementarile respective. Weber precizeaza faptul ca aceste reglementari ofera competenpa persoanei ce detine In m o d legal puterea i n termenii ordini i legitimate in societate. Dominat ia legala trebuie inpeleasa ca o organizare condnua a functiilor sociale definite pr in reguli, cu o sfera de competenta specifica ce implica u n spatiu al obligatiilor legate de indeplinirea funcpilor delimitate i n m o d rational. Persoana care este investita cu autoritatea necesara in t r -un gmp acponeaza pe baza definirii clare a mijloacelor de impunere a obligapilor pi normelor. Folosirea mijloacelor de impunere trebuie sa constituie subiectul unei condiponari bine determinate. Unitatea ce exercita o asemenea dominatie este considerata ca autoritate — Behorde - organ administrativ sau autoritate constituita. D i n aceasta perspectiva sunt considerate ca „ B e h 6 r d e " marile intreprinderi private, partidele, armata, statul, biserica, prepcdintele ales al unui stat, colegiul ministerial, mandatarii alepi ai poporului . Organizarea posturilor in t r -o asemenea autoritate constituita se rcalizeaza potrixdt pr incipiului ierarhic! - das Prinzip der Amtshierarchie. Aceasta semnifica control pi supraveghere, dar i n acelapi dmp pi dreptul la apel pi exprimarea nemulpumirilor. Comportamentul unui post este reglementat p r i n reguli tehnice sau norme. Weber nu explica conpnutul termenului de reguli tehnice, dar Talcott Parsons crede ca p r i n acest termen Weber probabi l inpelegc cursul prescris al unei acpuni, curs dictat de necesitatea atingerii unei eficiente sau a unei performance. Normele ,

111

pot r iv i t interpretarii lui Parsons, ar semnifica regulile limiteaza comportamentul, reguli ce au alte funcpiuni de cele legate de eficienpa. I n ambele cazuri, daca aplicarea implica aspectul raponal, atunci este necesara o prega ' specializata, Fachschulung. Aceasta ne arata ca nu persoanele cu o pregadre adecvata tehnica pot dev eligibilc pentru ocuparea unui post sau unei pozipi oficiale cadrul unui „s ta f f ' administrativ. I n sistemul dominap legale. In m o d normal, un Verwaltungsstab este compus di functionari (Beamte), oricare ar f i scopurile poli t ic economice'sau religioase ale organizatiei (Verband). In t r -dp raponal de organizare, membri i administrapei trebuie fie separari de proprietatea asupra mijloacelor de producp sau de administrare care se afla i n folosinpa lor. E l sur* obligap sa dea cont de modul de folosire a acestor mijloac" Postul ierarhic ocupat este tratat in t r -un m o d obiectiv maniera ce i l diferenpaza de ipostaza insupirii postului dominapa patrimoniaia §i cea neo-patrimoniala i n parile afla Intr-un proces de modernizare. Deci , postul n u este insupit de eel care II detine pi nu decurg nipte drepturi sau avantaje d in ocuparea acesmia. Exista situapi i n care posmrile „ s u n t prevazute" cu o serie de drepturi cum este situapa unor judecatori, dar In acest caz nu este vorba de o Insupire a postului, ci mai degraba de prevederl care urmaresc sa asigure o conduita obiectiva, independenta. Funcponarea dominapei legale inseamna organizarea condnua a funcpilor oficiale, ceea ce presupune pi redactarea unor documente scrise, ca element caracterisdc pentru toate dpurile de acpune moderna in t r -un grup, asociatie sau uniune.

Weber privepte dominapa legal-raponala ca varietate a dominapei legale alaturi de care exista pi alte forme. Cei „ m a i pur d p " al dominapei legale este eel care utilizeaza un aparat birocradc. I n acest caz, Weber ofera urmatoarele note caracterisrice pentru dominapa legala cu aparat birocradc. E l

112

afla sub controlul autoritatii supreme pi se consdtuie d in functionari care sunt numi t i In acdvitatea lor pi care functioneaza i n conformitate cu unele criterii . Astfel , d m punct de vedere legal ei sunt liberi pi reprezinta subiect al dominapei numai d in perspecdva obligatiilor impersonale de birou. Functionari i sunt organizap in t r -o ierarhie clar definita a posturilor pi fiecare din acestea are o competenta stabilita legal Pozipa ierarhica este ocupata pe baza unei relatii pur contractuale, pr int r -o selectie libera, i n functie de calificare Ckrafts Kontrakts , also prinzipiell auf Grund freier Auslese). Functionarii au salarii fixe, scara salariala f i ind stabilita p r in ordinea In ierarhie. Acdvitatea desfapurata I n contextul postului dcpnut este considerata ca singura sau primordlala ocupade a acelui care 11 ocupa pi este pr iv i t ca o cariera in care funcponeaza criteriile varstei (Amtsalter) pi eel al realizarilor. Promovarea, Laufbahn, depinde de aprecierea superiorilor, iar activitatea poate f i controlata In m o d strict pi sistemadc. Calificarea tehnica in t r -o orgatiizape birocradca este un element de o importanta d in ce In ce mai mare, chiar in organizatiile de sindicat sau de pardd in care este nevoie de o cunoaptere specializata.

Faptele Istorice Ii confirma lui Weber ideea potr iv i t careia I r tipul pur de dominatie birocratica varletatea monocn.tica este capabila sa atinga, din punct de vedere tehnic, gradul eel mai Inalt de eficienta. D i n t r - o perspectiva formala, birocratia monocratica este „cel mai rational" mijloc cunoscut pr in care se realizeaza dominatia asupra oamenilor, Astfel, „admin i s t r apa birocratico-monocratica, p r in precizia sa, pr in permanenpa sa, p r in discipHna, rigoarea pi increderea pe care o inspira, p r in caracterul sau de pre\'izibilitate pentru eel care detine puterea ca pi pentru cei interesati, p r in intcnsitatea pi Intinderea prestatiei sale, p r in posibilitatea formal-universala de a putea fi apUcabila tuturor sarcinilor, p r in gradul sau de perfectibilitatc d in punct de vedere tehnic

113

pentru a atinge maximum de randament, reprezinta forma cea mai rationala a dominapiei d in punct de vedere formal".^^ Aparit ia acestei dominati i reprezinta „celula germinala" a statului modern occidental. (Die keimzelle des modernen okzidentalen Staats). Prin calitatile sale, ea este indispensabila pentru nevoile administratiei de masa, astfel ca singura alegere ce se poate face este aceea dintre administrapa birocratica pi diletandsm, formulata sub forma opozitiei dintre birocradzare pi „d i l e tandzare" . Se constata un paralelism intre dezvoltarea formei moderne de organizare a grupurilor pi dezvoltarea administrapei birocradce, faptul f i ind valabil pentru stat, armata, biserica, intreprinderi economice, asociatii pardculare, cluburi. Acest fenomen este denumit de Weber ca „cel mai crucial fenomen al statului modern vestic". Sursa superioritatii administrapei birocratice provine d in ro lu l cunoapterii tehnice care a devenit indispensabila mai ales daca o raportam la dezvoltarea tehnologiei moderne pi a metodelor de organizare pi conducere a producpei de bunuri . Weber observa totodata caracterul de neevitat al birocratiei pen tm eficienta actiunii umane; daca cei supupi controlului birocradc ar cauta sa scape de influenza aparatului birocradc, faptul n u ar fi posibil decat pr in crearea unei organizarii propr i i care ar fi pi ea supusa i n m o d egal controlului birocradc. Aparatul birocradc existent este impins spre o funcponare condnua d in cauza manifestarii intereselor diverse care pot fi de natura materials pi ideala. Chiar i n conditiile i n care |ara ar fi ocupata sau in conditiile unei revolutii , mapinaria birocradca va condnua sa functioneze ca pi pentru guvernul precedent. Singura intrebare care se pune se refera la depnatorul controlului mapinariei birocradce. Weber discuta foarte mul t tema relapei dintre dezvoltarea capitalista pi dezvoltarea birocratiei. I n stadiiie sale moderne de afirmare, capitalisniul dude sa impuna dezvoltarea birocratiei, oferind baza

114

economica rationala pentru dezvoltarea administrapei birocratice, dar pi capacitatea de a se dezvolta i n forma cea mai inalta. O forma sociahsta de organizare, spune Weber, nu ar putea altera nici una din trasaturile evocate In legatura cu dezvoltarea birocratica. M a i mult , sistemul socialist ar trebui sa-pi puna problema daca el poate asigura conditiile de realizare a administratiei birocratice pe care ordinea capitalista le poate produce.

Exista o serie de consecinpe sociale importante ale dezvoltarii birocratice. Weber mentioneaza tendinta de „n ive la re" sociala care actioneaza i n interesul largirii bazei de recrutare i n termeni de competenta tehnica, tendinpa spre plutocratie datorata marir i i perioadei de formare profesionala, dominanta unui spirit de impersonalitate formala promovat de interesele ce actioneaza pentru securitatea situatiei „b i rocra | i lo r" , i n caz contrar deschizandu-se upa arbitrariului. I n acest moment al analizei, atragem atentia asupra a doua aspecte ce vor fi dezvoltate i n capitolul referitor la actualitatea teoriei lui Max Weber asupra puterii pi dominapei. Pr imul aspect provine d in antinomia dintre caracterul revoluponar-ideal a unor forme dc conducere cum ar fi comitetele revolutionare, consiliul comisari l r sau formele colegiale de exercitare a puterii pi tendinpa generala spre birocradzare. Prin scopul salvator al acpunii consiHilor revolutionare, dc reorganizare a societapi, se intra i n opozitie cu tendinta birocratic-raponala care dorepte sa conferc eficienta actiunilor revolutionare. Raponalitatea birocradca apare in t r -o pozitie conllictuala cu scopurile dc administrare revoluponara pe care le stabilesc comitetele rcA^oluponare, sovietele de muncit t j r i pi soldap pi alte forme de organizare revoluponara. A l doilea aspect se refera la trasatura deja mentionata a spiritului birocratiei, aceea a tcndintei funcponarilor de a trata sarcinile administrapei dintr-o perspectiva a utilitarismului material i n

115

serviciul celor „adminis t ra t i " . Functionarii vor f i interesa sa-pi pastreze avantajele pi continuitatea acestora, intrand i conflict cu imperativele procesului de democradzare. Note §i trimiteri

1. Georges Balandier - Anthropologie politique, P.U.F., Paris, 1967, p. 44.

2. Oliver Douglas - A Solomon Island Society: kinship and leadership among the Siuai of Bougainville, Harvard University Press, Cambridge, 1955; la fel pi Piene Clastres in „La societe contre I'Etat", Minuit, Paris, 1974, exemplifica ideea cu faptul ca §eful muncepte pentru a-pi largi cercul partizanilor printr-o generozitate deosebita; ritualul proclama necesitatea damlui pi apreciaza meritul celui care il asigura. Pierre Clastres avanseaza ideea ca ritualurile societatilor fara stat au ca functie esentiala impiedicarea aparitiei puterii politice coercitive specializate, precum §i posibilitatea monopolizarii acesteia de un Individ sau de un grup.

3. Pierre Clastres - La societe contre I'Etat, Minuit, Paris, 1974, p. 169.

4. Jcan-William Lapierre - Vivrc sans Etat? Essai sur Ic pouvoir politique et I'innovation sociale, Seuil, Paris, 1977, p. 54.

5. Max Weber - Soziologische Grundbegriffe, p. 23. 6. Ibidem, p. 27-28. 7. Ibidem, p. 29-30. 8. Talcott Parsons - The Structure of Social Action, Mc Grow-Hill

Book Company Inc., New York and London, 1937, p. 658-659. 9. Jurgen Habermas - Raison et legitimite, Payot, Paris, 1978, p. 161-

162. 10. Max Weber - Soziologische Grundbegriffe, p. 31. 11. Jurgen Habermas - Raison et legitimite, Payot, Paris, 1978, p.

134-135. 12. Pierre Bourdieu - Ce que parler veut dire I'economie des ^changes

linguistiques, Fayard, Paris, 1982, p. 36. 13. Max Weber - Soziologische Grundbegriffe, p. 30-31. 14. Max Weber - The Theory of Social and Economic Organization,

Being the Part One of Wirtschaft und Gesellschaft, translated from German by A.R. Henderson and Talcott Parsons, William Hodge and Company, London, Edinburg, Glasgow, 1947, p. 53.

117