Pneumatologie Termeni: • ebr. „ruah” – cu sensuri multiple: - vânt: forță impersonală, invizibilă, misterioasă (Gen. 8.1; Ex. 10.13; Num. 11.31; Ier. 10.13; Iona 1.4) - suflare: forță vie ce asigură vitalitatea ființelor vii, duh uman, duh angelic (Gen. 6.17; 7.15; Ier. 10.14) - Duh: forță divină personală, Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt (Jud. 3.10; Num. 24.2; Ez. 37.9 • gr. „pneuma” – cu sensuri similare cu „ruah”: vânt, duh uman, duh angelic/demonic, Duhul lui Dumnezeu/Duhul Sfânt (de peste 250 ori) • „Pneumatologie” – ramură a teologiei sistematice, care studiază Persoana și lucrarea Duhului Sfânt 1
Transcript
1
PneumatologieTermeni:• ebr. „ruah” – cu sensuri multiple: - vânt: forță impersonală, invizibilă, misterioasă (Gen. 8.1; Ex. 10.13; Num. 11.31; Ier. 10.13; Iona 1.4) - suflare: forță vie ce asigură vitalitatea ființelor vii, duh uman, duh angelic (Gen. 6.17; 7.15; Ier. 10.14) - Duh: forță divină personală, Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt (Jud. 3.10; Num. 24.2; Ez. 37.9 • gr. „pneuma” – cu sensuri similare cu „ruah”: vânt, duh uman, duh
angelic/demonic, Duhul lui Dumnezeu/Duhul Sfânt (de peste 250 ori)• „Pneumatologie” – ramură a teologiei sistematice, care studiază
Persoana și lucrarea Duhului Sfânt
2
Cine este Duhul Sfânt?Opinii:1) o putere impresonală (Martorii lui Iehova)2) o altă formă de manifestare a aceleiași Persoane divine (modalismul)3) o Persoană divină, distinctă de Tatăl și de Fiul (crezul creștin): Crezul Niceo-Constantinopolitan (381): „Domnul de viaţă Făcătorul, Care
din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci”.
Crezul atanasian (sec. V): „noi ne închinăm unui Dumnezeu în Trinitate, iar Trinității în unitate; fără a confunda Persoanele și fără a diviza făptura (Dumnezeirii). Căci există o singură Persoană a Tatălui, o alta a Fiului, și o alta a Duhului Sfânt. Însă Dumnezeirea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt este întru totul una: egală în glorie, co-eternă în mărire”.
3
Opinii greșite despre Duhul Sfânt1) Duhul Sfânt este o influență sau o putere impersonală, pe motiv că:• gr. pneuma (duh, vânt, suflare) este un subst. neutru care exprimă adesea o
forță impersonală (Is. 40.7; In. 3.5-8) - când Pneuma se referă la Duhul Sfânt, NT folosește pronume personale • termenii „tată” și „fiu”, se referă, în sens obișnuit, la persoane, pe când „duh” se
referă la ceva impersonal - Biblia folosește frecvent termenul „duh” cu referire la persoane (îngeri, (Dumnezeu); personalitatea nu cere neaparat corporalitate. • simbolurile Duhul Sfânt sunt impersonale (vânt, foc, apă, ulei, pecete) - Biblia conține simboluri impersonale și pentru Domnul Isus (stâncă, miel, leu), fără a-I nega personalitatea • lucrarea Duhului Sfânt pare a fi o influență sau o forță mistică, secretă,
invizibilă: - Biblia spune că și Dumnezeu este Duh (In. 4.24), dar și Persoană divină reală
4
Opinii greșite despre Duhul Sfânt
2) Duhul Sfânt este o altă formă de manifestare a aceleiași Persoane divine, astfel:• Dumnezeu, Unul ca esență și ca persoană, S-a revelat
mai întâi ca Dumnezeu Tatăl, apoi ca Dumnezeu Fiul și mai apoi ca Dumnezeu Duhul Sfânt
• Trinitatea nu este decât o sumă a acestor trei moduri de revelație (opinie numită „modalism”)
- Biblia oferă dovezi clare că Duhul este distinct de Tatăl și de Fiul (Mat. 3.16-17; 28.19; In 14.16; 15.26; Fapte 2.33; 10.38; 2 Cor. 13.14; Evr. 9.14)
5
Personalitatea Duhului SfântDuhul Sfânt este o Persoană, întrucât:• El este exprimat prin pronume personale: - pers. I: Eu, Mie, Mine (Fapte 13.2) - pers. a III-a sg: deși „pneuma” este neutru, pron. este masc: (pe) El, (al) Lui (In. 14. 17,26; 15.26; 16.7-14)• El deține atribute personale: rațiune (Rom. 8.27; 1 Cor. 2.10-13),
• El are titluri sau nume personale: („Mângâitorul” - In. 14.16,26; 15.26; 16.7).
Obs: în gr. „allos” = „altul de aceeași natură” și „heteros” = „altul de natură diferită”; Duhul Sfânt este „allos Mângâietor” (In. 14.16), adică personal și divin ca Domnul Isus.
6
Personalitatea Duhului Sfânt (continuare)
• El face lucrări personale: lucrează (1 Cor. 12.11), cercetează (1 Cor. 2.10), vorbește (Fapte 13.2), mărturisește (In. 15.26), învață (In. 14.26), convinge (In. 16.8-11), mijlocește (Rom. 8.26), călăuzește (In. 16.13), regenerează omul (In. 3.5-6), cheamă slujitori (Fapte 13.2), împuternicește și împarte daruri spirituale (1 Cor. 12.7-11), glorifică pe Christos (In. 16.14) etc.
• El intră în relații personale, așa încât oamenii Îl pot: întrista (Ef. 4.30), batjocori (Evr. 10.29), minți (Fapte 5.3), huli (Mat. 12.31-32), ispiti (Fapte 6.9), stinge (1 Tes. 5.19), sau I se pot împotrivi (Fapte 7.51).
„Duhul Sfânt a venit să fie personal în cei cu care Isus a fost personal” (K.J. Conner). Dacă Duhul Sfânt ar fi fost o forță impersonală, nu ar fi putut lua locul Persoanei divine a Domnului Isus.
7
Divinitatea Duhului Sfânt
Duhul Sfânt este Dumnezeu, întrucât:• El este asociat divin cu Tatăl și cu Fiul: - în același Nume (Mat. 28.19) - în aceeași binecuvântare (2 Cor. 13.14) - în aceeași lucrare (Mat. 3.16-17; 1 Cor. 12.4-6) • El este distinct divin de Tatăl și de Fiul: - Duhul purcede de la Tatăl, prin Fiul (In. 15.26) - Tatăl și Duhul Îl trimit pe Fiul (Is. 48.12,16)
8
Divinitatea Duhului Sfânt(continuare)
• El are atribute divine: - atribute esențiale: divinitate (Fapte 5.3-4; 1 Cor. 3.16; 12.4-6; 2 Cor. 3.17), eternitate (Evr. 9.14), omnipotență (Lc. 1.35; Evr. 2.4), omnisciență (In. 14.26; 1 Cor. 2.10), omniprezență (Ps. 139.7-10), viață în Sine (Rom. 8.2) - atribute morale: adevăr (In. 16.13), dragoste (Rom. 15.30), sfințenie (Rom. 1.4; Efes. 4.30)• El face lucrări divine: Creația (Gen. 1.1-2), inspirația Bibliei (2
Tim. 3.16), nașterea din nou (In. 3.3-5), învierea credincioșilor (Rom. 8.11) etc.
• Normal, rugăciunea trebuie adresată Tatălui, în Numele Domnului Isus, prin Duhul Sfânt (In. 4.23-24; 16.23; Ef.2.18; Fil. 3.3)
• Biblia nu conține un precedent sau o poruncă, dar nici o interdicție de a ne închina Duhului Sfânt
• Întrucât Duhul Sfânt este Dumnezeu, majoritatea bisericilor Îi aduce închinare și rugăciune, ca de ex:
- liturghia anglicană: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, care a fost de la început, este și va fi în veci de veci, Amin!” - cântarea noastră: „Tată, Te iubesc, Te ador și Te slăvesc/ Isus, Te iubesc, Te ador și Te slăvesc/ Duh Sfânt, Te iubesc, Te ador și Te slăvesc” etc.
11
Numele Duhului Sfânt în VTÎn Vechiul Testament, nu apare numele „Duhul Sfânt”, ci alte expresii/termeni cu sens apropiat:• „Duhul Tău cel Sfânt” (Ps. 51.11) • „Duhul Lui cel Sfânt” (Is. 63.10-11)• „Duhul lui Dumnezeu” (Gen. 1.2; Ex. 31.3; Num. 24.2; 1 Sam.
10.10; 19.20; 2 Cron. 24.20; Iov 33.4)• „Duhul Domnului” (cea mai frecventă în VT: Jud. 3.10; 6.34;
11.29; 14.6,19; 15.14; 1 Sam. 10.6; Is. 11.2; 61.1 etc.)• „Duhul Meu/Tău/Lui” (Gen. 6.3; Ps. 104.30; Iov 34.14)• „Duhul” (Num. 11.25-26; 1 Cron. 12.18; Is. 32.15; Ez. 2.2;
3.12,14,24; 8.3; 11.1; 43.5)
12
Numele Duhului Sfânt în NT
În Noul Testament, „Duhul Sfânt” apare frecvent, interschimbabil cu alte expresii similare:• „Duhul lui Dumnezeu” (Mat. 12.28,32; Rom. 8.9; 1
• porumbelul (Mat. 3.16; Lc. 3.22)• vântul (Fapte 2.2; In. 3.8; Ez. 37.9-10; Is. 40.7)• apa (In. 7.38-39; 4.4; Ps. 72.6; 87.7; Is. 44.3)• focul (Fapte 2.3; Is. 4.4; Ex. 19.18; Evr. 13.29)• uleiul (Lc. 4.18; Fapte 10.38; 1 In. 2.20,27)• pecetea (2 Cor. 1.22; Efes. 1.13; 4.30)• arvuna (2 Cor. 1.22; 5.5; Efes. 1.14) • altele (ploaia, roua, râul, atmosfera, ungerea,
îmbrăcămintea etc.)
15
Pecetea și arvunaCele două metafore pauline au sens contrariat:1) botezul cu Duhul Sfânt, sau2) Duhul care locuiește în fiecare credinciosSensul 2) beneficiază de argumente mai convingătoare:• și celelalte simboluri se referă la Duhul (nu strict la botezul cu
Duhul Sfânt• Duhul(nu botezul) este arvuna (Efes. 1.14) • „arvuna Duhului” (2 Cor. 5.5) se poate traduce „arvuna, adică
Duhul”• pecetea se pune peste cei ce devin copiii Lui, atunci când cred
(In. 1.12)
16
Lucrarea Duhului Sfânt în VTÎn VT, lucrarea Duhului Sfânt nu s-a extins „peste orice făptură”, ci s-a concentrat în câteva domenii majore: • Creația: rol activ în crearea Universului, a ființelor vii și a omului (Gen.1.1-
2,30; 2.7; Ps. 104.30)• lumea păcătoasă: rol activ în limitarea păcatului și în predicarea neprihănirii
în lumea dinainte de potop (Gen. 6.3; 1 Pet.3.18-20)• poporul Israel: - iluminarea și împuternicirea unor personalități: Iosif (Gen. 41.38); Moise, Iosua și cei 70 de bătrâni(Num. 11.25-28), Bețaleel și Oholiab (Ex. 31.3; 35.31) - ungerea, transformarea și împuternicirea unor judecători și regi (ex. Otniel, Ghedeon, Samson, Debora, Saul, David, Solomon) - ungerea și împuternicirea profeților (Samuel, Isaia, Ieremia etc.)• inspirația Scripturilor (2 Pet. 1.21; 1 Pet. 1.11-12; 2 Sam. 23.2)
17
Lucrarea Duhului Sfânt în NT
Înainte de Cincizecime: • în viața anumitor persoane: umplute ca în VT
(Zaharia, Elisabeta, Ioan Botezătorul, Maria, Simeon)• în viața Domnului Isus: concepere (Lc. 1.35), botez
Este apelul Duhului Sfânt la rațiunea și conștiința păcătosului, oferindu-i dovezile necesare luării unei decizii corecte față de Dumnezeu, prin Domnul Isus Christos (In. 16.8-11).• Obiect: păcătoșii separați și ostili față de Dumnezeu (Ef. 2.1-3)• Scop: confruntarea cu dovezi, în vederea luării unei decizii • Procedură: Duhul Sfânt oferă păcătosului dovezi despre
Domnul Isus, din Cuvânt, suficiente pentru a recunoaște : - păcatul respingerii lui Christos (v. 9) - neprihănirea Lui confirmată de Tatăl (v. 10) - judecata pe care El a început-o deja (v. 11)• Rezultate: decizie personală - împotrivire sau pocăință
21
PocăințaEste o decizie personală a păcătosului de a se întoarce de la trăirea în păcat la o viață cu Dumnezeu.Implică:• inițiativă divină: - Dumnezeu oferă ocazia de pocăință (Fapte 5.31; 11.18; 2 Tim. 2.25) - Duhul Sfânt oferă convingerea necesară (In. 16.8-11)• răspuns uman: - păcătosul ia decizia personală de a se pocăi (Mat. 3.2; Fapte 2.38; 17.30)Pocăința, ca decizie finală, nu este lucrarea Duhului Sfânt, ci responsabilitatea îi revine omului (Rom. 2.5; Fapte 8.22)
22
Nașterea din nouEste înoirea spirituală produsă de Duhul Sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu („apa”), în păcătosul care se pocăiește și crede (In. 3.3-5).
P E N T I C O S T A L I I T I M P U R I I
DIN BISERICI METODISTE DIN BISERICI BAPTISTE
Nașterea din nou „prima lucrare a harului” „prima lucrare a harului”
Sfințirea „a doua lucrare a harului” un proces de o viață
Botezul cu Duhul Sfânt „a treia lucrare a harului” „a doua lucrare a harului”
EVANGHELICII PENTICOSTALII
Nu poate fi separată logic sau cronologic de botezul cu Duhul Sfânt
Este separată logic și cronologic de BDSEste condiția locuirii DS în credincios
23
Locuirea Duhului în credincios
LOCUIREA DUHULUI ÎN CREDINCIOS (ROM. 8.9-11)
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT (Fapte 2.1-4)
Este concomitentă cu pocăința și credința Este ulterior pocăinței și credinței
Beneficiază practic toți credincioșii (Rom.8.9-11)
Beneficiază practic doar unii credincioși (Fapte 8.15-19; 19.2,6)
Este sursa părtășiei cu Dumnezeu și a roadei Duhului (In.4.23-24; Gal. 5.22-25)
Este sursa puterii propovăduirii Cuvântului și a darurilor Duhului (Fapte 1.8; 19.6)
Profețită în Ezech. 36.25-27 Profețit în Ioel 2.28-29
• Este prezența lucrativă a Duhului Sfânt în credincios, care a produs nașterea din nou și continuă să lucreze sfințirea în el și împreună cu el, de-a lungul întregii sale vieți pe calea mântuirii.
• Este distinctă de botezul cu Duhul Sfânt:
24
SfințireaEste un proces lucrat de Duhul Sfânt în cooperare cu credinciosul, de-a lungul întregii vieți (Rom. 15.16; 1 Cor. 6.11-12; Gal. 5.16-25; 2 Tes. 2.13-14; 1 Pet. 1.2)Nu este:• legalism (păzirea strictă a cerințelor Legii)• libertinism (antinomianism: ignorarea voită a
cerințelor Legii)• perfecționism (Mișc. Holiness: o experiență numită
„sfințirea deplină”, privită ca „a doua lucrare a harului”)
25
Glorificarea
Este lucrarea escatologică a lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, de înviere/transformare a trupurilor sfinților și de răpire și strămutare în cer (Rom. 8.9-11; 1 Cor. 15.51-55; 1 Tes.4.15-17)GLORIFICAREA ESTE GLORIFICAREA NU ESTE
Faza finală a mântuirii Un bonus pentru o elită de mântuiți
Condiționată de: locuirea Duhului în credincios și trăirea în sfințenie
Condiționată de: botezul cu Duhul Sfânt cu vorbirea în limbi
Arvuna: Duhul Sfânt cu întreaga Sa lucrare , și nu doar botezul cu DS (Ef. 1.13-14)
26
„Făgăduința Duhului Sfânt” din VT
„Făgăduința Duhului Sfânt” (Fapte 2.33) are două sensuri - (A.D. Palma – The Holy Spirit):EZECHIEL (36.25-27) IOEL (2.28-29)/MOISE (Num. 11.29)
Curățire (regenerare) Împuternicire (botez Duh)
Inimă nouă, duh nou Profeții, vise, vedenii
Duhul în Duhul peste (turnat)
Schimbare morală Nu se menționează schimbarea
Lucrarea Duhului înlăuntru Lucrarea Duhului vizibilă în afară
Natura – locuire în Natura - charismatică
NT: In. 3.3-6; 14.17; Tit 3.5; 1 Cor. 6.19 - botezat de Duhul (1 Cor. 12.13) - încorporare în Trup
Primirea repetată a darului de putere (exp. repetabilă)
Expresia poate descrie atât experiența inițială a botezului cu Duhul Sfânt (Fapte 2.4), cât și ulterioarele primiri de putere (Fapte 4.31). Orice botez este o umplere, dar nu orice umplere este un botez; există un singur botez și mai multe umpleri.
29
Alte expresii verbale sinonime
• „îmbrăcați cu putere de sus” (Lc. 24.49)• „a cădea peste”, „a Se pogorî” (Fapte 10.44;
11.15)• „a Se vărsa”, „a Se turna” (Fapte 2.17,18,33;
10.45)• „a veni peste” (Fapte 1.8; 19.6)• „a primi Duhul” (Fapte 2.38; 8.15,17; 10.47; 19.2)• „a da Duhul” (Lc. 11.13; Fapte 8.18)
30
Alte expresii sinonimeExpresii substantivale:• „făgăduinţa Tatălui” (Fapte 1.4)• „făgăduinţa Duhului” (Fapte 2.33, 39)• „darul Duhului” (Fapte 2.38; 10.45; 11.17 ) • „darul lui Dumnezeu” (Fapte 8.20)Expresii convenționale:• „botezul cu Duhul Sfânt” (penticostali)• „a doua/a treia lucrare a harului”(pent. Holiness)• „eliberarea Duhului” (charismatici)
31
„Râuri de apă vie” • Sens: botezul cu Duhul Sfânt (In. 7.38-39)• Baza obiectivă: Înălțarea și glorificarea Domnului Isus (v.
39)• Baza subiectivă: (v. 37-38) - setea după Dumnezeu - voința (a veni și a bea, cf. Mat. 11.28) - credința (cf. Evr. 11.6)• Rezultatul: - o umplere lăuntrică - o revărsare exterioară
nașterea din nou; „în voi” = botezul cu Duhul Sfânt2) două moduri de experimentare a Duhului: „cu voi” = ca
în VT; „în voi” = ca după CincizecimeContextul sugerează sensul 2): - până la Înviere, Domnul Isus a fost „cu ei”; după Înălțare, va fi „în ei” (v. 20) - „rămâne cu voi” este la prezent, iar „va fi în voi”, la viitor (după Cincizecime)
33
„Luați Duh Sfânt” INTERPRETĂRI PROPUSE ( IN. 20.22) RĂSPUNSUL NOSTRU
1. Botezul cu Duhul Sfânt (Cincizecimea ioanină: Ioan ar fi schimbat data pogorârii Duhului, plasând-o în seara Invierii)
Invalidată de:- porunca Domnului din Fapte 1.4- precizările din In. 7.39 și In. 14-16
2. Un act simbolic (o explicație anticipată la ceea ce avea să se petreacă la Cincizecime)
Contrazisă de:- verbul „luați” cere o acțiune reală într-un cadru concret (ceva, atunci, acolo)
3. Regenerarea ucenicilor (locuirea Duhului în ucenici, în mod permanent, ca sursă a vieții de tip nou)
Susținută de:- Christosul înviat le-a oferit viața noii creații (de înviere), ce vine din Duhul (Rom. 8.15-16; 1 In. 4.13)
34
Botezul cu Duhul Sfânt POZIȚII TEOLOGICE MAJORE
Ortodoxă Primire: prin taina botezului în apăActivare: prin taina euharistiei și rămânerea în părtășia Bisericii Rol: inițiere în părtășia Bisericii
Catolică Primire: prin sacramentul confirmării (cu punerea mâinilor, ungere cu mir și rugăciune specială)Rol: creștere în harul sfințitor și primirea celor 7 daruri (Is. 11.2)
Protestantă Primire: - prin ritualul botezului în apă (cu/fără punerea mâinilor) - prin credință, ca punct culminant al „convertirii-inițierii”Rol: inițiere în Trupul lui Christos (1 Cor. 12.13)Manifestare: (ne)experimentală, necharismatică
Penticostalăclasică
Primire: după convertire, experimentală, printr-o diversitate de moduriRol: de împuternicire pentru misiuneManifestare: charismatică (cu vorbire în limbi și, posibil, alte daruri)
35
Isaia 11.2
• Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.
36
Botezul cu Duhul Sfânt
Definiție descriptivă:• o experiență cu Dumnezeu• normativă• separată/ulterioară convertirii• însoțită de dovada fizică inițială a vorbirii în limbi• cu rol de împuternicire pentru misiune• „poarta” către darurile cu manifestare miraculoasă
37
Botezul ca experiență cu Dumnezeu
• O experiență biblică: - Fapte 2.1-4: Ierusalim (Cincizecimea) - Fapte 8.14-17: Samaria - Fapte 9.17-18: Damasc - Fapte 10.44-48: Cezareea - Fapte 19.1-6: Efes • cu Cele 3 Persoane ale Trinității: - Tatăl, de la Care purcede Duhul (In. 15.26) - Fiul, Care botează cu/în Duhul (Mat. 3.11) - Duhul, „mediul” în care ne botează
38
Normativitatea botezuluiArgumente:• Cartea Fapte conține o teologie a Duhului de sine stătătoare• Luca scrie 5 narațiuni despre botezul Duhului cu intenția de a
stabili un precedent normativ (elementul descriptiv repetat devine element prescriptiv - David Petts)
• Petru afirmă universalitatea și, implicit, normativitatea botezului cu Duhul Sfânt (Fapte 2.38-39)
• Apostolii rezolvă promp două anomalii (Fapte 8:14u; 19.1u) • Mulțimea celor ce au experimentat botezul Duhului (în
Biserica primară și de-a lungul istoriei) constituie o dovadă vie a normativității botezului cu Duhul Sfânt
39
„Cele două stadii” Din lucrarea Duhului în credincios, amplă și continuă, teologia penticostală distinge „două stadii” ce nu trebuie confundate:
1) locuirea Duhului în credincios (la convertire): - păcătosul se pocăiește și crede - Duhul Sfânt produce nașterea din nou în el și continuă să locuiască în el (In. 3.5-6; Tit 3.5; Rom. 8.9)2) primirea plinătății Duhului (la botezul cu Duhul Sfânt): - credinciosul (locuit de Duhul) cere și crede - Domnul Isus îi dă plinătatea Duhului, adică îl botează cu Duhul Sfânt (Lc. 11.13; Fapte 1.8; 2.4;8.17; 9.17; 10.44; 19.6)
„Cele două stadii” sunt numite, simplu: (1) convertire și (2) botezul cu Duhul Sfânt.
40
Rom 8:9
Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
41
Separabilitatea/ulterioritatea
Separabilitatea și ulterioritatea se referă la faptul că „cele două stadii” sunt separate logic și, adesea, cronologic:
Convertirea Botezul cu Duhul Sfânt
Lucrarea Locuirea Duhului în credincios Primirea plinătății Duhului (împuternicirea)
Modul Automat, neexperimental La cerere, experimental
Rezultatul Inițiere în Trupul lui Christos Împuternicire pentru misiune
Beneficiarul Toți credincioșii regenerați Nu toți credincioșii regenerați
42
Separabilitatea/ulterioritatea:dovezi biblice
1. Domnul Isus:• S-a născut și a trăit sub Legea mozaică• Duhul Sfânt nu fusese revărsat peste întregul popor al lui Dumnezeu
Lucrarea Duhului în două stadii – o paradigmă pentru botezul cu Duhul Sfânt:1) zămislit de la Duhul Sfânt – în pântecele Mariei (Lc. 1.35): - Duhul Sfânt a rămas în permanență cu Isus, din momentul zămislirii (Is. 11.1-2; Lc. 1.41; In. 3.34) – vezi și cazul lui Ioan Botezătorul, Lc. 1.152) împuternicit de Duhul – la Iordan (Lc. 3.21-22; 4.18; Fapte 10.38): - pogorârea Duhului peste El este considerată botezul Său cu Duhul Sfânt - a fost separat de botezul în apă și asociat mai degrabă cu rugăciunea - a avut loc după ce a fost botezat în apă, pe când Se ruga (Lc. 3.21-22)
43
Separabilitatea/ulterioritatea2. Cei 120 de ucenici (Fapte 2.1-21) – două stadii:1) convertirea - înainte de Cincizecime: - erau o comunitate de credincioși separați de lume (Lc. 9.1u; In. 17.14) - numele lor erau scrise în ceruri (Lc. 10.20) - erau curați datorită Cuvântului (In. 15.3) - erau uniți cu Domnul Isus Christos (In. 15.5) - au avut câteva experiențe soteriologice cu Duhul Sfânt (In. 14.17; 20.22)2) botezul cu Duhul Sfânt - la Cincizecime: - au fost umpluți de Duh Sfânt - au vorbit în limbi (Fapte 2.4)
44
Separabilitatea/ulterioritatea
3. Credincioșii din Samaria (Fapte 8.1-17) – două stadii:1) convertirea – prin misiunea lui Filip: - au primit Cuvântul (v. 12,14) - au trăit bucuria mântuirii (v. 8) - au fost botezați în apă (v. 12)2) botezul cu Duhul Sfânt – prin misiunea lui Petru și a lui Ioan: - au primit Duhul Sfânt, nu doar o manifestare a darurilor Duhului (v. 15) - primit prin rugăciune și punerea mâinilor apostolilor (v. 15-17) - însoțit de manifestări supranaturale perceptibile (v. 18) - după o perioadă de timp considerabilă de la convertire
45
Separabilitatea/ulterioritatea4. Saul din Tars (Fapte 9.1-18) – două stadii:1) convertirea – pe drumul Damascului: - a capitulat, recunoscând autoritatea Domnului Isus (v. 6) - „se roagă” (v. 11) – poate fi o dovadă a convertirii - „frate” (v. 17) – un apelativ creștinesc, mai degrabă decât evreiesc2) botezul cu Duhul Sfânt – în cetatea Damasc: - se disting 4 momente separate: punerea mâinilor, vindecarea, botezul cu Duhul Sfânt și botezul în apă (v. 17-18) - vindecarea și umplerea de Duh se leagă mai degrabă de punerea mâinilor decât de botezul în apă (v. 17-18) - punerea mâinilor pentru primirea Duhului nu este o prerogativă exclusiv apostolică (Anania era un ucenic, v. 10)
46
Separabilitatea/ulterioritatea5. Credincioșii din Cezareea (Fapte 10.34-48) – două stadii:1) convertirea– la predica lui Petru: - au crezut și s-au pocăit (11.17) - au fost justificați (15.9)2) botezul cu Duhul Sfânt – două posibilități: (a) simultan, dar distinct de convertire: au avut „o experiență unificată” compusă din două acte distincte: convertire și botez cu Duh Sfânt (b) ulterior convertirii: s-au convertit și imediat au fost botezați cu Duhul Sfânt - vorbeau în limbi și măreau pe Dumnezeu (v. 46) Separabilitatea logică, sigură și suficientă, nu impune neaparat și separabilitate cronologică (ulterioritate).
47
Separabilitatea/ulterioritatea6. Credincioșii din Efes (Fapte 19.1-7) – două stadii:1) convertirea – înainte de întâlnirea cu Pavel: - au crezut (v. 2) - în Domnul Isus (cf. Fapte 18.25) - au fost botezați cu botezul lui Ioan, care implica pocăința (v. 3, Mat. 3.2-8) - „ucenici” (v. 2) - termen tehnic, de 28 de ori în Fapte, cu sensul clar de creștini (cf. Fapte 11.26) - „ucenicii” (v. 2) se pare că erau „frații” (Fapte 18.27) 2) botezul cu Duhul Sfânt – la întâlnirea cu Pavel: - după un interval considerabil de la convertire - după botezul în apă și separat de acesta (v. 5-6) - prin punerea mîinilor apostolului (v. 6) - vorbeau în limbi și prooroceau (v. 6)
48
„Dovada fizică inițială”Sintagma „dovada fizică inițială” nu apare în Biblie, ci este o formulare teologică relativ recentă:• 1900-1901: Charles Parham elaborează formula ideologică distinctă a vorbirii în
limbi ca dovadă iniţială a botezului cu Duhul Sfânt• 1906: William Seymour o include în „The Apostolic Faith” (publicaţia oficială a
Misiunii de pe Azusa Street)• 1907: J.H. King, lider al Pentecostal Holiness Church din USA: „dovada iniţială a
botezului cu Duhul Sfânt” • 1910: Church of God, art. 9 al Mărturisirii de Credință: „vorbirea în limbi este
dovada iniţială a botezului cu Duhul Sfânt”• 1916: Assemblies of God, art. 8 al Mărturisirii de Credinţă: „Botezul credincioşilor
în Duhul Sfânt este confirmat de dovada fizică iniţială a vorbirii în alte limbi” • 1948: The Pentecostal Fellowship of North America (cele mai mari 15 grupări
penticostale americane), art. 5 din „Statement of Truth”: „Noi credem ... în botezul în Duhul Sfânt cu dovada iniţială a vorbirii în limbi după cum dă Duhul”
49
„Dovada” botezului – alte opiniiAlte poziții penticostale/charismatice privind vorbirea în limbi:1) o dovadă a botezului în Duh: Thomas B. Barratt (Norvegia), Lewi
Pethrus (Suedia), „Iglesia Metodista Pentecostal de Chile”, „Iglesia Pentecostal de Chile” etc.
2) nu este dovada absolut necesară a botezului în Duh: - botezul în Duh oferă capacitatea de a vorbi în limbi, dar vorbirea în limbi nu este dovada absolut necesară a primirii Duhului (Jack Hayford, Anglia) - semnul botezului în Duh este puterea de mărturisire (Samuel Edestav, Suedia) 3) nu este dovada botezului în Duh: Schweizerischen Pfingsmission, Elveţia ; Christlicher Gemeinschaftsverband Mulheim- Ruhr, Germania, „The Church of the Living God”, USA
50
Relația dintre botez și vorbirea în limbi
Pogorârea Duhului Sfânt - înainte de Cincizecime:• dovada cea mai frecventă era proorocia• alte dovezi: darurile vindecărilor, minunilor, exorcizărilor
Botezul cu Duhul Sfânt - după Cincizecime (o schimbare de paradigmă):• dovada cea dintâi și cea mai clară este vorbirea în limbi • alte dovezi imediate posibile: - laude lui Dumnezeu (Fapte 2.11,47; 10.46) - bucurie copleșitoare (Fapte 2.46) - dorință de a mărturisi și altora pe Domnul Isus (Fapte 1.8; 2.14-18; 3.31) - primirea unor daruri spirituale miraculoase (Fapte 19.6)
51
Vorbirea în limbi - „dovada”Faptele Apostolilor:• nu ridică chestiunea a ceea ce constituie „dovada” botezului
cu Duhul Sfânt, dar• leagă vorbirea în limbi de botezul cu Duhul Sfânt: - explicit, în 3 cazuri: Cincizecime (2.4), Cezareea (10.46) și în Efes (19.6) - implicit, în 2 cazuri: Samaria (Fapte 8.18) și Damasc (9.17, cf. 1 Cor. 14.18)• cele 3 mărturii clare sunt suficiente pentru a conclude că
vorbirea în limbi este dovada fizică inițială a botezului cu Duhul Sfânt
52
Vorbirea în limbi în Biblie Vorbirea în limbi în Biblie (cf. B.S. Triplett): • este sugerată profetic (Is. 28.11; Ioel 2.28-29; Mc. 16-17; In.
15.26-27; 16.13)• este validată iniţial (Fapte 2.4)• este fundamentată istoric (Mat. 18.16; Fapte 2.4; 10.44-46;
19.6)• este verificată primar (Fapte 2.16; 11.15; 15.18)• este sugerată de contextul secundar (Fapte 8.18-18-23, ceva
văzut şi auzit, Fapte 9.17-22; 13.9; 14.18)• nu este negată categoric• este consolidată escatologic (Fapte 2.39)
53
Scopul botezului cu Duhul Sfânt1. Împuternicire divină pentru slujire: • putere de mărturisire (Lc. 24.49; Fapte 1.8; 4.31; 9.31; 12.24; 19.20)• putere de a săvârși minuni și semne, prin folosirea darurilor Duhului
(Fapte 2.43; 5.12-16; 6.5,8; 8.6-7; 19.11-12)• putere de a îndura persecuția din partea: - autorităților religioase (Fapte 4.13; 5.29; 6.8; 9.20; 12.1-5 - autorităților civile (Fapte 17.5; 18.5-6; 21.40; 24.10; 26.1)2. Călăuzire divină în tot adevărul: • înțelegere mai profundă privind adevărurile Bibliei: persoana și lucrarea
lui Christos (Fapte 2.31-36; 3.14-18; 4.10-12; 7.52; 8.35 etc.); Împărăția lui Dumnezeu (8.12; 14.22; 19.8; 20.25) etc.
• înțelegerea voii lui Dumnezeu în anumite situații (Fapte 13.2; 15.28; 16.6-10; 21.4,10-14)
54
Rezultate ale botezului cu Duhul Sfânt
• o mai profundă conștientizare a prezenței lui Dumnezeu (Fapte 2.36; 4.11-12; 7.55; 10.44-46; Gal. 4.6)
• o mai profundă sensibilitate spirituală (Fapte 5.1-9; 13.8-10; 16.16-18)• o mai profundă înțelegere și pasiune pentru Cuvânt (In. 16.13; Fapte
2.16-21, 25-28; 7.1-53; 8.32-33; 13.16-41; 15.15-17) • o mai mare deschidere pentru darurile Duhului (1 Cor. 12.4u)• o mai mare consacrare pentru rugăciune și viață sfântă (Fapte 2.42-47;
3.1; Rom. 8.26; Ef. 6.18; Gal. 5.22-23 )• o mai mare măsură de bucurie (Fapte 2.11,46; 5.41; 13.52; 1 Tes. 1.6;
Rom. 15.13; 1 Pet. 1.8)• o mai mare îndrăzneală de a mărturisi (Fapte 2.36; 4.13,29,31; 7.51;
9.20; 13.9-14.28; 24.10-21; 25.7-11)
55
Primirea botezului cu Duhul Sfânt
Botezul cu Duhul Sfânt:• este darul lui Dumnezeu, oferit în mod suveran de
Domnul Isus• este disponibil pentru toți credincioșii care au nașterea
din nou și trăiesc sfințirea• se primește imediat după convertire sau (mult) mai
târziu • se primește prin credință, ca și condiție fundamentală• nu se primește automat („la pachet” cu convertirea), ci
necesită căutare și cerere stăruitoare
56
Primirea botezului cu Duhul Sfânt
NT nu impune vreo metodologie, ci prezintă candidatului câțiva factori importanți în primirea botezului:• ascultare și supunere totală voii lui Dumnezeu:
ucenicii (Lc. 24.49; Fapte 1.4; 2.1), Saul (Fapte 9.6,11), Corneliu (Fapte 10.5-8,33), ucenicii din Efes (Fapte 19.4-6) și toți ceilalți (Fapte 5.32)
• rugăciune și (uneori) post (Lc. 3.21-22; 11.9-13; 24.52-53; Fapte 1.14; 8.15; 9.9-11; 10.4)
• așteptare cu încredere (Fapte 2.17,38-39)
57
Modalități de primire a botezuluiPrimirea botezului cu Duhul Sfânt nu urmează vreun șablon, ci o diversitate de modalități:• Cincizecime: Duhul S-a pogorât „deodată” peste ucenicii adunați
împreună (Fapte 2:1)• Samaritenii: au primit Duhul prin punerea mâinilor
apostolilor (Fapte 8.15-17)• Saul: s-a umplut de Duhul la punerea mâinilor ucenicului Anania
(Fapte 9:17)• Corneliu și casa lui: Duhul S-a pogorât în timp ce ascultau Cuvântul
(Fapte 10.44)• Ucenicii din Efes: Duhul S-a pogorât peste ei prin punerea mâinilor
