Facultatea de Ştiinţa Mediului

Masterat: Gestiunea şi Protecţia Mediului

Disciplina : Ecotoxicologie

REFERAT

Modalităţi de diminuare a riscului în expunerea umană la Plumb

Student: C.A.

GPM, An I

2011

Structura referatului

I. Introducere

II. Utilizările plumbului

III. Sursele contaminării cu plumb

IV. Surse de expunere

V. Pragul de acţiune pentru nivelul plumbului din sânge la copii

VI. Efecte asupra sănătăţii

VII. Modalităţi de diminuare a riscului în expunerea umană la Plumb

VIII. Concluzii

IX. Bibliografie

I. Introducere

Metalele, în cantităţi foarte mici, sunt necesare tuturor formelor vitale, ele

pătrunzând în celula vie sub formă de cationi. Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are

nevoie de aceşti cationi ai metalelor care asigură derularea multor procese de importanţă

vitală.

Există două categorii de metale de care organismul uman are nevoie:

a) metalele uşoare (care de obicei se întâlnesc în cantităţi mari): calciu, magneziu,

călâu şi natriu.

b) metale grele (care de obicei se întâlnesc în cantităţi mici): cobalt, cupru, fier,

mangan, molibden, zinc, crom, vanadiu, nichel şi plumb [14]

Divizarea metalelor în necesare, neutre şi toxice poate fi inexactă şi deseori duce

în eroare, deoarece toate elementele necesare, în doze destul de mari, devin toxice, asa

cum zicea medicul suedez Paracelsus:“Ce nu este otrăvitor? Toate lucrurile sunt

otrăvitoare şi nimic nu este neotrăvitor. Doza este cea care face un lucru neotrăvitor.”

Diferenţa între concentraţiile în care ele sunt folositoare şi în care sunt dăunătoare poate

fi neînsemnată.

În prezent, în condiţiile impactului antropogen intens asupra naturii, este foarte

important de a controla nivelul conţinutului metalelor în produsele alimentare, în mediul

ambiant, deoarece sunt cunoscute cazuri de intoxicare a oamenilor cu compuşii metalelor

grele. Aceste metale grele sunt periculoase deoarece ele posedă proprietatea de a se

acumula în organismul uman, astfel ele frânează sau chiar blochează procesele

biochimice intracelulare. Deasemenea, acestea au proprietăţi mutagene şi cancerogene,

eliminându-se destul de greu din organismul uman. Foarte grav este faptul că la

prepararea bucatelor, metalele grele nu se descompun, dinpotriva concentraţia lor la

unitatea de masă creşte.

Plumbul este unul din metalele grele care poluează mediul ambiant. Există multe

scrieri despre intoxicarea cu plumb şi afecţiunile datorate acesteia. El este unul din vechii

duşmani ai civilizaţiei, otrăvirea lentă cu plumbul din veselă şi tacâmurile bogaţilor

vremii fiind răsunătoare în istorie.

Întrucât plumbul este ubicuitar în natură, chiar şi în multe dintre ingredientele ce

compun hrana noastră, intoxicarea cu plumb nu mai este o curiozitate.

În următoarele pagini voi scrie despre afecţiunile generate de acest metal,

concentraţiile limită admise ale acestuia, sursele de intoxicare, şi cel mai important,

modalităţi de diminuare a riscului în expunerea la plumb.

II. Utilizările plumbului

Plumbul exista în mod natural în mediu. Dispersarea acestuia este un rezultat al

activităţilor antropice. Plumbul este folosit de oameni pe sacara largă, de la producerea

muniţiei până la unele produce cosmetice, cum ar fi rujul, vopseaua de păr.

Acesta este flosit atât la confecţionarea unor anumite tipuri de baterii (pentru

EEE), precum şi la fabricarea produselor metalice: plăci de plumb, aliaje de lipit şi de

sudat, bronz, anumite ţevi (apă potabilă, la contactul cu acestea, contaminându-se).

Dintre principalele locuri de muncă în care există risc de îmbolnăvire menţionăm :

extracţia minereurilor cu conţinut de plumb, industria metalurgică în care se face

extracţia plumbului din minereuri, topirea plumbului şi a aliajelor de plumb, colectarea şi

topirea materialelor vechi care conţin plumb, sudarea plăcilor de plumb, industria

acumulatorilor, grafica, chimică, căptuşirea rezervoarelor de acizi cu plăci de plumb şi

repararea lor, industria uşoară şi alimentară, confecţionarea de tuburi de plumb, capete de

sifoane, cositoare cu aliaj de plumb, fabricarea alicelor de plumb, fabricarea sticlei de

plumb, prepararea şi folosirea vopselelor de plumb (miniu), fabricarea explozibililor, a

carburanţilor, industria maselor plastice etc. [8]

Unii compuºi chimici ai plumbului, sunt folosiþi pentru aditivii necesari benzinei

ºi la prepararea vopselelor; plumbul este folosit deasemenea ºi în emailarea ceramicii. Cu

toate cã în ultimii ani, folosirea plumbului a fost controlatã ºi redusã, acesta este folosit în

aceleaºi cantitãþi pentru producerea muniþiei. [5,15]

Plumb se gãseºte de asemenea, în echipamentele electronice (circuite electronice),

militare (sisteme militare de urmãrire) ºi medicale (ecranele de protecþie împotriva

radiaţiilor X, elementele electronice de ceramică din componenţa ecografelor, aparatele

pentru înregistrarea activităţii motorii şi cardiace fetale, unele elemente ale

echipamentelor chirurgicale).

III. Sursele contaminării cu plumb

Cu toate cã plumbul a fost folosit din timpuri preistorice, înainte de revoluþia

industrialã expunerea populaþiei la plumb era redusã. Se estimeazã cã doar datoritã

dezvoltãrii mineritului ºi prelucrãrii zãcãmintelor de plumb s-a eliberat în mediu 300 de

milioane de tone de plumb, cea mai mare parte fiind eliberatã în ultimii 500 de ani. Mai

apoi, secolul XX a fost martorul atât al celei mai mari expuneri cunoscute vreodatã a

întregii populaþii la plumb, cât ºi al unei cercetãri recente extrem de vaste asupra

toxicitãþii plumbului. Creºterea numãrului de vehicule cu motor a dus la amplificarea

contaminãrii, deoarece acestea foloseau drept combustibil benzinã cu plumb. Din acest

motiv, circulaþia plumbului în apã, aer ºi sol a devenit semnificativã. [3]

Existã multe alte surse de expunere din mediu, cum ar fi frunzele vegetalelor

crescute în sol contaminat cu plumb, ceramicã smãltuita neadecvat, cristalele cu plumb.

Multe domenii industriale, cã de pildã fabricarea bateriilor, demolãrile, vopsirea ºi

îndepãrtarea vopselelor, ca ºi industria ceramicã continua sã prezinte un risc semnificativ

de expunere la plumb a muncitorilor ºi comunitãþilor din împrejurimi. Intensitatea

acestor expuneri, scãzutã în prezent prin mãsuri administraþi, rãmâne încã ridicatã în

anumite segmente ale populaþiei datoritã deteriorãrii vopselei pe bazã de plumb folositã

în trecut ºi prin trecerea plumbului din vopsele ºi gazele de eºapament în sol ºi praful din

casã, praful strãzilor, sol, apã) [10,5]

De departe, una din cele mai mari surse de poluare cu plumb este vopseaua care

conþine plumb. În mare parte aceastã se gãseºte în locuinþele noastre mai vechi, atât în

interior, cât ºi în exterior. Vopseaua care sã aflã în stare intactã, nu reprezintã un pericol,

degradarea acesteia (cojirea) poate contamina atât interioarele caselor, cât ºi solul din

jurul casei, care reprezintã spaþiul de joacã al copiilor.

Cu toate cã expunerea la plumb este o problemã de sãnãtate publicã la nivel

mondial, în multe þãri în curs de dezvoltare aceastã problemã nu este luatã în considerare.

De cele mai multe ori aceste surse de plumb sunt de dimensiuni microscopice, însã ele

reprezintã un mare pericol, mai ales pentru copii. În oricare situaþie, un copil care vine

în contact cu praful sau solul contaminat cu plumb este uºor de otrãvit. Este suficient ca

acesta sã intre în contact cu particule de dimensiunea unui bob de sare, pentru cã nivelul

plumbului în sânge sã fie ridicat. [12]

IV. Surse de expunere

Expunerea este definitã ca fiind contactul unei persoane cu o substanþã chimicã

poluanta ºi este determinatã de concentraþia chimicalului care intrã în contanc cu

organismul uman ºi de timpul de acþiune al acestuia. Pentru o analizã integralã a

expunerii se folosesc date cu privire la mãrimea populaþiei, duratã, frecvenþã,

intensitatea expunerii ºi cãile de expunere.[5]

Dupã cum am mai precizat, plumbul este ubicuitar, astfel populaþia este

expusã la plumbul din aerul ambiant, apã, sol, alimente, praf etc. Cei mai expuºi însã sunt

cei care trãiesc în marile aglomerãri urbane, unde poluarea mediului cu plumb este mult

mai mare, lanaa surse de poluare constante, cum ar fi topitoriile, industria ºi prelucrarea

plumbului.

Alãturi de obiceiurile alimentare (folosirea mâncãrii din conserve metalice),

fumatul, expunerea ocupaþionalã ºi expunerea ocupaþionalã secundarã, reprezintã

importante surse de expunere. În condiþii industriale plumbul pãtrunde în organism în

special pe cale respiratorie ºi de aceea riscul cel mai mare de intoxicaþie îl au muncitorii

expuºi la pulberi sau vapori fini. Cu cât particulele de plumb sunt de dimensiuni mai mici

ºi rãmân mai mult timp în atmosferã, cu atât riscul de intoxicaþie este mai mare. [8]

Folosirea vopselelor cu plumb prezintã un pericol nu doar la renovarea

interioarelor, dar ºi la cojirea acestora prin contacrul cu praful rezultat.

Datoritã activitatiilor antropice menþionate anterior, plumbul este

transportat în natura între aer, apã ºi sol cu ajutorul proceselor fizice ºi chimice naturale,

în sol gãsindu-se cele mai mari concentraþii de plumb. [5, 9]

Acest metal este o otravă puternică. El odată absorbit, rămâne în corpul uman o

perioadă lungă de timp, ajungând la un nivel periculos; acest fapt arată ca plumbul este

absorbit mai repede decât corpul îl poate elimina.

Există trei tipuri de expunere: de scurtă durată (secunde, minute, ore, zile), de

lungă durată (săptămâni, luni, ani, viaţa) şi expunere cumulativă, care se referă la

expunerea totală pe o perioda de timp. [5] Ţinând însă cont de cele prezentate anterior,

mai putem vorbi de altre trei categorii ale expunerii [2]:

Expunerea ocupationala - apare in combinatele de metalurgie neferoasa, in

fabricile de acumulatori etc,

Expunerea datorata ingerarii - este principala sursa de intoxicatie cu

plumb.

Expunerea ambientala - apare in cazul in care aerul ambiental este poluat

cu plumb

V. Pragul de acţiune pentru nivelul plumbului din sânge la copii

În ultimii ani, datele ştiinţifice arata

că anumite efecte adverse pe starea de

sănătate apar la copii la concentraţii ale

plumbului în sânge în jur de 10 g/dL şi ele

au devenit atât de covârşitoare încât necesita

să fie o forţă determinanta privind modul de

abordare a expunerii la plumb a copiilor.

Deoarece o concentraţie a plumbului de 10

g/dL este nivelul minim din interval la care

efectele nu sunt identificate, activităţile

primare de prevenire – intervenţiile pe mediu în cadrul comunităţilor extinse, precum şi

campaniile nutriţionale şi educaţionale – ar trebui să fie directe pentru reducerea nivelului

plumbului în sânge, la cel puţin 10 g/dL. Nivelele plumbemiei între 10 şi 14 g/dL, sunt

în aşa-zisa zona de graniţă. În timp ce scopul general este reducerea nivelului plumbului

în sânge la copii sub 10 g/dL, sunt totuşi câteva motive care nu sunt în concordanţă cu

intervenţiile îndreptate spre copii cu plumbemie între 10-14 g/dL.[5]

VI. Efecte asupra sănătăţii

Posibilitatea apariţiei intoxicaţiei depinde şi de unii factori individuali ca sexul şi

vârsta. Femeile şi adolescenţii fac mai uşor intoxicaţii. Alcoolismul, bolile infecţioase,

foametea, "scot" plumbul din depozitele organismului şi, astfel, prin sumaţie pot provoca

intoxicaţii. [8]

Alţi factori de care apariţia intoxicaţiei depinde sunt reprezentate de starea fizică a

agentului şi structura lui chimică. Formă metalică a plumbului este puţin toxică, pe când

pulberile respirabile sunt toxice, iar aerosolii sunt extren de toxici. [5]

Intoxicaţia profesională cu plumb are un caracter cronic. Ea apare, de obicei, la

câteva luni sau la 1-2 ani după începerea lucrului în condiţii de expunere la concentraţii

ridicate de plumb în zonele respective de muncă şi în lipsa unor măsuri adecvate de

protecţia muncii. La începutul intoxicaţiei semnele de boala sunt foarte reduse şi

bolnavul, de obicei, nu se prezintă la medic. El se găseşte în faza de absorbţie crescută,

dar ulterior, dacă nu se iau măsuri, fenomenele se agravează.

Există multe afecţiuni ale stării de sănătate asociate cu nivelul crescut al

plumbului din sânge. Absorbţia plumbului în aparatul respirator începe chiar la nivelul

mucoasei nasului. Particulele de plumb ajung prin căile respiratorii superioare în plămâni

şi de aici în sânge. [12]

Pe cale digestivã, plumbul pãtrunde în cantitãþi mai mici ºi numai la persoanele

care nu pãstreazã igiena personalã, adicã la cei ce nu se spala pe mâini înainte de a mânca

sau a fuma. Numai 3% din plumbul înghiþit este absorbit de mucoasa stomacului ºi a

intestinului, restul fiind eliminat prin fecale sub formã de sulfurã de plumb. Copii sub

vârsta de ºase ani sunt deosebit de susceptibili la aceastã formã de intoxicare cu plumb.

La niveluri ridicate de expunere, un copil poate deveni retardat mintal sau chiar mor din

cauza intoxicaþie cu plumb. Intoxicare cu plumb a fost de asemenea asociatã cu

delincvenþa juvenilã ºi comportamentul criminal în rândul copiilor.

Deoarece creierul lor şi sistemul nervos central sunt încă în curs de formatre,

pentru ei, chiar şi nivelurile foarte scăzute de expunere pot duce la reducerea IQ-ului,

dizabilităţi de învăţare, tulburări de deficit de atenţie, probleme de comportament,

creştere pipernicită, tulburări de auz şi leziuni renale. [8,12]

În saturnismul cronic pot apărea şi paralizii, în special ale membrelor superioare

şi cu precădere pe partea dreaptă, vindecarea obţinându-se abea în 1-2 ani. Dintre alte

manifestări, menţionăm durerile în articulaţii, mai ales la membrele inferioare,

cuprinzând şi muşchii, iar uneori vasele şi pielea. Plumbul are acţiune şi asupra aparatului

vascular şi sângelui. Se pot produce spasme ale vaselor, localizate sau generalizate. În

sânge se reduce numărul globulelor roşii şi apare aşa-numita anemie saturnina. Adesea

este modificată şi funcţia rinichilor, ca urmare a alterării vaselor mici care iriga aceste

organe.

VII. Modalitãþi de diminuare a riscului în expunerea umanã la Plumb

1. Expunerea ocupaţională

Cele mai importante modalităţi de diminuare a riscului în expunerea la plumb sunt de

ordin tehnic. În limita posibilităţilor, plumbul din procesele tehnologice ar trebui înlocuit

cu alte materiale mai puţin toxice sau netoxice. Astfel, se poate folosi:

oxidul de zinc în locul ceruzei;

polisilicatii insolubili în locul oxizilor de plumb în smalturi şi emailuri;

oxidul de fier în locul miniului în vopsele;

stearatul de calciu în locul celui de plumb ca plastifiant al maselor plastice, a

literelor de material plastic în tipografii.

În cazurile în care aceste măsuri nu se pot lua, trebuie obţinută etanşeizarea

aparaturii pentru a împiedica pătrunderea vaporilor şi prafului de plumb în zonele de

muncă. Un rol important îl au mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie,

precum şi a transportului, care reduc efortul şi contactul cu plumbul. În ultimă instanţă se

recurge la mijloace de ventilaţie prin exhaustare pentru reţinerea vaporilor şi

pulberilor de plumb la locul lor de formare.

Chiar dacă par banale, foarte importante sunt măsurile de curăţire a pardoselilor,

pereţilor şi maşinilor prin mijloace umede, care să împiedice ridicarea prafului în

atmosferă.

De o valoare deosebită sunt măsurile de ordin medical. Cu prilejul examenelor

medicale, la angajare, se face o selecţie a personalului, în sensul de a nu se face

repartizarea la locurile de muncă cu expunere la plumb a adolescenţilor şi femeilor

gravide, a persoanelor care prezintă afecţiuni ale cailor respiratorii şi care împiedica

purtarea măştii a celor suferinzi de hipertensiune arterială, boli de inimă, rinichi, ficat,

ulcer la stomac, colita, boli endocrine, boli nervoase şi psihice sau de sânge. Deasemenea

controlul periodic al muncitorilor este obligatoriu. În cadrul acestuia se ţine seama de

aceleaşi indicaţii, iar în cazul în care se pun în evidenţă semne de absorbţie crescută de

plumb, se face tratament profilactic de către medic. Respectarea acestor indicaţii este

obligatorie, în interesul sănătăţii muncitorilor.

Muncitorii înşişi joacă un rol în prevenirea îmbolnăvirilor. Este foarte important

ca ei să participe şi să-şi însuşească instructajul de protecţia muncii cu privire la

eliminarea practicilor incorecte ( de exemplu muncă fără echipament) care pot produce

poluări cu plumb ale zonei de muncă.

La operaţiile de muncă care produc concentraţii de plumb ce depăşesc normele

sanitare se vor purta măşti filtrante, însa numai pentru un timp limitat, păstrând în funcţie

şi instalaţiile de ventilare mecanică.

Igiena personală trebuie păstrată cu stricteţe. După încetarea lucrului se face baie

sau dus cu apa caldă şi săpun. Hainele şi lenjeria de protecţie se vor păstra separat de cea

de stradă şi se vor desprăfui, curata şi spala în condiţii corespunzătoare. Se va interzice

fumatul în halele de lucru. Masa se va lua în afara zonelor poluate, iar alimentele se vor

păstra, de asemenea, în condiţii ferite de toxic. Aceste măsuri sunt deosebit de importante

atât pentru muncitor, cât şi pentru familia acestuia. Nerespectarea lor duce la intoxicarea

membrilor familiei, mai ales dacă această familie are copii.

Muncitorii expuşi la poluarea cu plumb trebuie să fie foarte atenţi, astfel, pentru

creşterea rezistenţei generale a organismului faţă de intoxicaţii se va practica gimnastică

în producţie, sportul în timpul liber, o alimentaţie bogată în proteine şi vitamine. Se va

evita abuzul de alcool.

Dacă unui muncitor i s-a stabilit diagnosticul de intoxicaţie cu plumb, acesta

trebuie să facă pauză de la locul de muncă respectiv, pentru că organismul să se descarce

în mod natural de cantitatea de plumb acumulată, iar semnele de intoxicare desigur dispar

încetul cu încetul. [8]

2. Expunerea ambientala

O atenţie deosebită trebuie acordată caselor vechi, care încă au instalaţii şi

vopsele care conţin plumb. De cele mai multe ori, aceste case au aerul de interior

contaminat, datorită deteriorării vopselelor pe bază de plumb, atât de la pereţii interiori şi

exteriori, cât şi de la ferestre şi uşi. Este indicat că aceste case să fie renovate, iar

geamurile să fie chiar schimbate. Însă şi aceasta renovare este dificilă, executarea ei

făcându-se doar cu umezirea suprafeţelor de lucru, pentru a se evita ridicarea prafului cu

conţinut de plumb. Prezenţa copiilor în aceaste case reprezintă un risc major de

intoxicare, astfel este nevoie ca mâinile şi jucăriile acestora să fie foarte des şi bine

spălate şi deasemenea alimentaţia acestora să fie foarte sănătoasă. [12]

Instalaţiile de apă potabilă ale acestor case ar trebui înnoite, deoarece apa ar putea

fi contaminată; este indicat să se facă analize pentru apă potabilă. DEP menţine un

program activ pentru a reduce cantitatea de plumb care se dizolvă în apă, în special în

case private care folosesc conducte cu plumb. În mod continuu şi cu mare atenţie aceştia

monitorizează şi reglează, la un anumit interval, nivelul pH-ul din apa care reduce

corozivitatea şi se adaugă acid fosforic-un aliment comun conservant, pentru a crea un

film protector pe ţevi care reduce eliberarea de metale, cum ar fi plumbul, de la

instalaţiile sanitare de uz casnic. [13,1]

Foarte atenţi trebuie să fim la folosirea vaselor de ceramică pictate, mai ales dacă

ştim că au provenienţa mexicană sau africană (vopselele folosite sunt pe bază de plumb).

Depozitarea alcoolului sau a băuturilor acide în vase de cristal nu este prea indicată,

deoarece, deasemenea, la fabricarea lor se foloseşte plumbul. [12]

La construirea unei locuinţe, sau chiar la cumpărarea uneia, este recomandat să se

evite amplasarea acestora în zonele industriale ale oraşelor, mai ales în apropierea

instalaţiilor industriale care prelucrează plumbul.

O importanţă deosebită pentru diminuarea riscului în expunerea la plumb o au

campaniile de educare şi conştientizare a populaţiei, mai ales în zone poluate istoric, cum

este Copşa Mică, Zlatna, Baia Mare. Toţi copii cu plumbemia mai mare sau egală cu 15

g/dL, cer urmărire individuală, incluzând intervenţii nutriţionale şi educaţionale.

VIII. Concluzii

Plumbul este un poluant al mediului deosebit de periculos. Sursele de contaminare

şi sursele de expunere sunt multiple, iar riscul în expunerea umană la plumb este foarte

mare. Este foarte important ca cei care au un contact direct cu sursa de poluare cu plumb

să fie conştienţi şi foarte atenţi, atât la locul de muncă, cât şi acasă, respectarea normelor

de protecţia muncii fiind indispensabilă. În centrele foarte poluate cu plumb, unde de cele

mai multe ori populaţia are un nivel scăzut de cultură, foarte importantă este acţiunea de

implementare a programelor educative, de conştientizare şi de monitorizare, atât în rândul

copiilor, cât şi în rândul adulţilor. Pentru evitarea expunerii la plumb, o atenţie deosebită

trebuie acordată şi alimentaţiei sănătoase, igienei corporale şi locului în care trăim.

IX. Bibliografie

1. www.aquasanastore.com

2. www.chimiamediului.ro

3. Department of the Environment and Heritage, Lead alert facts: Lead and the

environment, accesat de pe www.environment.gov.au

4. Environmental Protection Department and Health, 2010, Learn About the Best

Ways to Reduce the Risks of Lead Exposure from Household Plumbing, accesat de

pe www.nysenate.gov/press-release/learn-about-best-ways-reduce-risks-lead-

exposure-household-plumbing

5. E. Gurzau, Ecotoxicologie, suport de curs, 2010

6. www.healthoregon.org/lead

7. I. Neamti, E. S. Gurzau, 2010, Biomarkeri si factori de risc in expunerea

la plumb si cadmiu in zona Copsa, AMT, vol II, Cluj-Napoca, accesat de

pe http://www.amtsibiu.ro/

8. www.inffo.ro

9. www.i-medic.ro

10. www.medicultau.com/afectiuni-cauzate-de-muscaturi-de-reptile-si-inocularea-de-

venin-de-catre-vietati-marine/pericole-specifice-din-mediul-ambiant-si-

ocupationale/intoxicatia-cu-metale-grele.php

11. www.mymed.ro/intoxicatie-plumb.html

12. www.nsc.org/news_resources/Resources/Documents/Lead_Poisoning.pdf

13. www.nysenate.gov/press-release/learn-about-best-ways-reduce-risks-lead-

exposure-household-plumbina

14. www.salvaeco.org/reviste/natura/04/02.php

15. www.telegrafonline.ro