Basmele pot fi înțelese, în sensul acesta, ca niște parcursuri de trecere de la un anumit tip de echilibru, devenit instabil, la un nou echilibru, temporar mai stabil.

Basmul este un instrument de cunoaștere. Metoda este folosită pentru stimularea autovindecării, dezvoltarea conștiinței de sine și a creativității. Pentru a facilita soluționarea propriilor probleme, dar și pentru dezvoltarea și extinderea funcției imaginative, pentru a menține vie și activă acea parte creativă a minții noastre care tinde să se atrofieze dacă e neglijată în favoarea activității neîncetate a sferei raționale.

Autoarea metodei date este Paola Santagostina care zice că metoda fabulației permite accesul la abisuri de "cunoștințe necunoscute".

Inventînd un basm, dăm chip (și glas) unor procese interioare profunde, care în viață de fiecare zi ramân ascunse în conștiința noastră.

Structura basmului

•Începutul.Basmul începe prezentînd un numar de personaje și o situație de echilibru.

• Criza. Este faza centrala a basmului, apare problema ce constituie miezul poveștii .Se precizează cine este protagonistul/a, care e problema de rezolvat, cine sunt aliații pe care se poate conta, cine sunt dușmanii împotriva carora trebuie să se lupte și se dezvoltă cu mijloacele narațiunei toate formele de soluționare.

• Încheierea. Basmul se încheie cu "și au trait fericiți ...", ilustrînd un nou echilibru, mai stabil și mai aducător de satisfacții de cît cel din deschidere.

A inventa un basm nu înseamna poate "a trăi", dar cu siguranță e mai aproape de viață decît "a gândi".

În timp ce inventăm un basm ne cufundăm într-un proces creativ pe care îl lasam sa meargă de la sine ...

De aceea ne face bine să născocim un basm: ne lăsăm antrenați de șuvoiul vieții, încrezîndu-ne în curgerea lui..

A elaborat :

Dabija Natalia,st.gr.PS21Z

Dolință Elena, st.gr.PS21Z

Coordonator : Corcevoi Maria

CUM SĂ TE VINDICI CU O

POVESTE...

Basmul – un film interior