Planeta Terra

Proiect realizat de:-Ciobanescu Ana Maria-Stanciu Teodora-Nica Oana-Draghici Cristina-Clasa a XI a C

Cum a inceput totul …

• Acum 4.5 miliarde de ani, un nor de particule cosmice si praf devenea un bulgare de lava si roca topita,ce se rotea in jurul Soarelui.

• Primul astronom ce a considerat, si a reusit sa convinga ca Terra este o planeta, a fost Nicolaus Copernicus.

Sistemul Solar

Sistemul solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acesta prin forţa gravitaţională: cele opt planete, cei 162 de sateliţi naturali ai acestora, cinci planete pitice, şi alte corpuri mai mici (care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf, etc.). În centru se află Soarele, iar obiectele cosmice specificate orbitează în general în jurul acestuia.

Planetele interioare (Mercur, Venus, Pământul cu Luna şi Marte) sunt compuse in cea mai mare parte din materiale solide. Planetele exterioare (Jupiter, Saturn, Uranus, şi Neptun) sunt mult mai mari si sunt formate din gaze şi lichide. Pluto este compus în principal din apă îngheţată.

Pamantul comparativ cu alte planete

Pamantul este UNIC prin dimensiunile sale si distanta fata de Soare. El este suficient de mare(510.065.600 km²) pentru ca gravitatia lui sa retina o atmosfera si o hidrosfera.

Temperatura de la suprafata Pamantului este moderata(14°C) in comparatie cu celelalte planete ceea ce permite ca apa sa existe pe Terra in acelasi timp, in toate starile de agregare.

Daca Soarele ar fi de dimensiunea unei portocalePământul ar fi aproximativ de marimea unui bob de nisip care orbiteaza la 9 m distanţă.

Venus

MercurLuna

Pamantul

Mercur Venus Marte Luna Pamantul

asemanator cu Luna

geaman al Pamantului

denumita si “Planeta Rosie”

singurul satelit natural

al Terrei

singura planeta pe care exista

viata

planeta cea mai apropiata

de Soare

a doua planeta ca

distanta fata de Soare

a patra planeta a sistemului solar; mai mica decat Pamantul

distanta fata de Pamant 384 000 km

distanta fata de Soare 150

mil. km

densitate: 5.4g/cm3

densitate:5.25 g/cm3

densitate: 3.9 g/cm3

densitate: 3.1 g/cm3

densitate: 5.5g/cm³

diametru: 4900 km

diametru: 12100 km

diametru: 6800 km

diametru: 3500 km

diametru: 12800 km

sateliti:0 sateliti:0 sateliti:2 sateliti:1

suprafata dominata de

cratere si campii netede

relief cu platouri

inalte,munti cutati si campii

vulcanice

suprafata dominata de 3 vulcani si un

canion

suprafata dominata de

cratere

suprafata dominata de toate tipurile

de relief

nu are hidrosfera

nu are hidrosfera

nu are hidrosfera

nu are atmosfera si hidrosfera

are atmosfera, hidrosfera,

biosfera

temperatura la supraf.

variaza de la -183°C- 427°C

temperatura la suprafata

este de 460°C

temperatura la supraf.

variaza de la -140°C- 20°C

temperatura la suprafata este de14°C

Atmosfera Atmosfera =

desemneaza învelisul de aer sau alte gaze al Pământului. Atmosfera este numita si „aer”. Este un fluid in continua miscare.

Compozitia atmosferei : contine 78% azot, 21% oxigen, CO2, alte gaze si vapori de apa. Contine si poluanti, cum ar fi unele gaze nocive, fum, sare, praf si cenusa vulcanica.

Straturile atmosferei:

Tipurile de clima (sau climatele) redau caracteristici ale temperaturii aerului, vanturilor, precipitatiilor precum si a altor elemente.-CLIMA ECUATORIALA (America de Sud, Africa Centrala)

-CLIMA SUBECUATORIALA (Africa regiunea Sudan)

-CLIMA MUSONICA SAU TROPICAL UMEDA (sudul si estul Asiei)

-CLIMA TROPICALA USCATA/CLIMA DESERTICA (Sahara, Arabia)

-CLIMA TEMPERAT-CONTINENTALA (Europa Centrala si Estica, America de Nord, Asia Centrala, etc.)

Hazarde Climatice : Formarea unei tornadeVanturi puternice

Vanturi mai slabe

Vanturi puternice

Vanturi mai slabe

Rotire de-a lungul axei orizontale

Rotire de-a lungul axei orizontale

Rotire de-a lungul axei orizontale

Formarea furtunii

Norii de deasupra furtunii

Norii de deasupra furtunii

Schimbarea proiectiei aerului pe verticala

Biosfera Biosfera este definita ca totalitate a ecosistemelor, respectiv ca totalitate a vietuitoarelor din geosferele care contin viata. In sens strict biologic, biosfera cuprinde numai invelisul vitalizat al Terrei, numai partea crustei terestre locuita de organisme. In sens larg geochimic, ea reprezinta un sistem planetar eterogen care cuprinde lumea vie si biotopurile sale cat si acele parti ale crustei terestre care nu sunt populate de organisme, dar care sunt influentate chimic de materia vie.

Principalii factori care controlează distribuţia vieţii pe planeta noastrăsunt :-temperatura -presiunea -lumina -apa -solul -compozitia chimica a ecosistemelor

Hidrosfera• Din suprafaţa Globului apa ocupă aproape trei

sferturi. Apă se găseşte peste tot, în scoarţa Pământului până la adâncimea de 20 km, iar în atmosferă sub formă de vapori de apă, până la 15 km înălţime.

• Componentele hidrosferei sunt: -mările şi oceanele, care deţin cea mai mare parte

din volumul hidrosferei, respectiv 97,3%; -apele curgătoare: pârâurile, râurile şi fluviile; -apele stătătoare: mlaştinile, bălţile, lacurile; -apa în stare solidă: zăpada, gheaţa; -apele subterane, situate în stratele scoarţei

pământului; -apa din atmosferă: vapori de apă.

Miscandu-se pe suprafaţa Pământului, apa erodează rocile şi transporta sedimentele spre zonele de depozitare. Aceste procese modifica in mod constant peisajulul Pământului. Multe dintre caracteristicile suprafetei Pamantului sunt formate de acţiunea hidrosferei.

Circuitul apei în naturaDatorită căldurii solare, apa de la suprafaţa mărilor şioceanelor (mai ales din zona tropicală) se evaporă ridicându-se înatmosferă sub formă de vapori de apă. In atmosferă vaporii deapă sunt purtaţi de vânt prin straturi de aer rece, unde are locprocesul de condensare, vaporii se transformă în picături mici deapă care, unindu-se, formează picături mari care cad pe uscat,formând ploaia. Fenomenul are loc permanent.

Structura interna a Pamantului

Globul terestru propriu-zis este alcatuit din mai multe invelisuri. Astfel,de la suprafata spre interior se disting: Litosfera cu o grosime de aprox 60km de la suprafata topografica pana la zona de discontinuitate(Moho);aceasta se afla sub oceane la numai 5-10 km,iar sub continente la 60-70 km.Litosfera sau scoarta terestra cuprinde cateva”paturi”caracteristice:sedimentara, granitica si bazaltica.Ea este formata din 8 placi majore:-placa africana -placa euro-asiatica-placa nord-americana -placa sud-americana-placa antarctica -placa indo-australiana-placa sud-pacifica(Nazca) -placa nord-pacifica Mantaua este situata la adancimea cuprinsa intre 60-2940km(pana la cea de.a doua suprafata de discontinuitate Guttenberg).Pana la 150km adancime se formeaza mantaua superioara,urmata pana la 700km de astenosfera.Mezosfera se distinge prin rigiditate si densitate mare. Nucleul este partea cea mai grea a Pamantului, formata din nichel si fier.Intre 2.940 km si 5.100 km profunzime,se gaseste nucleul periferic, iar de la 5.100km si pana in centrul Pamantului se afla nucleul central sau samburele,unde temperaturile depasesc 4.000 grade C.

STRUCTURA INTERNA A PAMANTULUI

Daca am compara Pamantul cu un mar,grosimea scoartei tereste ar fi asemanatoare cojii lui,mantaua cu miezul,iar nucleul cu endocarpul.

Formele majore ale continentelor

• Scuturile continentale:una dintre caracteristicile cele mai importante ale acestora este aspectul lor general de mari intinderi joase si relativ plate. O alta caracteristica fundamentala a acestora este structura si compozitia. Ele sunt formate din panze extrem de deformate, de roci metamorfice si intruziuni granitice formate initial la temperaturi si presiuni foarte mari, la adancimi de cativa km in scoarta terestra. Fracturile rezultate prin deformari crustale sunt frecvente. Ele sunt exprimate la suprafata prin depresiuni liniare. Rocile scuturilor sunt cele mai vechi roci din crusta Pamantului.

Unele dintre caracteristicile cele mai impresionante ale continentelor sunt lanturile de muntii tineri care se desfasoara pe mii de km. de-a lungul marginilor continentelor. Lant muntos = o zona alungita a crustei terestre în care rocile au fost intens deformate de stresul orizontal si intruziunile magmatice, in timp foarte indelungat, prin coliziunea între doua placi. Relieful foarte accidentat este format din culmi, masive si creste robuste si inalte ce alterneaza cu depresiuni tectonice si vai adanci. Cutele lor geologice de amploare precum si fracturile tectonice demonstreaza ca litosfera Pamantului este si a fost în permanenta miscare. Cele mai lungi si mai inalte lanturi muntoase ale Terrei sunt : Anzii Cordilieri si muntii din vestul Americii de Nord si Sistemul alpino-carpato-himalayan. Alte sisteme: Mtii Appalachian , Alpii Australieni, Ural.

Lanturile muntoase(muntii de incretire)

Formele majore ale bazinelor oceaniceDorsala oceanică este un lanţ muntos suboceanic continuu care se întinde pe aproximativ 80.000 km din suprafaţa tuturor oceanelor, separând bazinele oceanice. Lanţul principal trece prin mijlocul Oceanului Atlantic, continuă între Africa şi Antarctica, apoi spre nord, către Oceanul Indian, continuând între Australia, Noua Zeelandă, Antarctica şi traversează bazinul Pacificului, către golful Californiei.

Câmpiile abisale reprezinta suprafete relativ plane, care ocupa o buna parte din fundul Oceanului Planetar, la adâncimi cuprinse, de regula, între -4000 si -6000m. Sunt dezvoltate exclusiv pe scoarta de tip oceanic si sunt acoperite cu sedimente fine, de origine marina. Prezenta lor este semnalata în toate cele trei oceane ale lumii (se dezvolta între dorsale si abrupturile continentale).

Sunt cele mai adânci zone de pe suprafata Pamântului. Groapa Marianelor, în Oceanul Pacific, este cea mai profunda parte a lumii oceane -11000m; alte numeroase fose mai ales din sistemul Pacificului, ating 8000 m. adancime. Ele reprezinta caracteristici structurale fundamentale ale scoartei Pamântului. Fosele sunt implicate în cele mai intense fenomene vulcanice si seismice asociate miscarii placilor litosferice ale Pamântului.

• Groapa Marianelor

Fosele/gropile abisale