620

PILDELE LUI SOLOMON _________

CAP. 1.

Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea.

1. Pildele lui Solomon fiul lui David carele a

împărățit în Israil.

2. A cunoaște înțelepciunea, învățătura, a

înțelege cuvintele măestriei.

3. A pricepe învăluielile vorbelor și

dezlegarea cuvintelor celor întunecoase, și a

socotì dreptatea și adevărul, și judecată a face.

4. A dà celor fără de răutate istețime, și

pruncului tânăr simțire și înțelegere.

5. Acestea auzindu-le înțeleptul, mai

înțelept va fì, și cel înțelegător cârmuire va

dobândì.

6. Și va cunoaște pilda și cuvântul întunecos,

și vorbele înțelepților și întrebările cele

ascunse.

7. Începerea înțelepciunii este frica

Domnului și cunoștință bună este tuturor

celor ce o fac pre ea, credința întru Dumnezeu

este începerea priceperii, iar cei necredincioși

defăimează înțelepciunea și învățătura.

8. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, și nu

lepădà legile maicii tale.

9. Că cununa darurilor vei luà pre creștetul

tău, și lanț de aur împrejurul grumazului tău.

10. Fiule! Să nu te înșele pre tine oamenii cei

necredincioși, nici să voiești lor.

11. De te vor rugà zicând: vino cu noi

însoțește-te la sânge, și cu strâmbătate să

ascundem în pământ pre omul cel drept;

12. Să-l înghițim pre el ca iadul de viu, și să

stingem pomenirea lui de pre pământ;

13. Agoniseala lui cea de mult preț să o

apucăm, și vom umpleà casele noastre de

prăzi;

14. Puneți soarta ta cu noi, și o pungă de

obște să avem toți, și un sac să fie nouă:

15. Să nu mergi în cale cu dânșii, ci să-ți

abați piciorul tău dela cărările lor.

16. Că picioarele lor la răutate aleargă, și

grabnice sunt a vărsà sânge.

17. Că nu fără de dreptate se întind mrejele

pasărilor.

18. Că cei ce se însoțesc sângiurilor, își

agonisesc loruș rele, și sfărâmarea oamenilor

celor fără de lege este rea.

19. Acestea sunt căile tuturor celor ce fac

fărădelegi, că, cu necredința își răpesc sufletul

lor.

20. Înțelepciunea în răspântie se laudă, și

prin ulițe îndrăzneală aduce.

21. Pre vârfurile zidurilor se vestește, la

porțile celor puternici șade, și la porțile cetății

cutezând grăește.

22. Câtă vreme cei nevinovați se vor țineà de

dreptate, nu se vor rușinà; iar cei nebuni,

fiind poftitori de batjocură, necredincioși

făcându-se, au urît știința.

23. Și vinovați s’au făcut mustrărilor, iată

vă spuiu înainte graiul suflării mele, și voiu

învățà pre voi cuvântul meu.

24. Că am strigat și nu m’ați ascultat, și am

întins cuvinte, și n’ați luat aminte.

25. Ci ați defăimat sfaturile mele, și n’ați

luat aminte certările mele.

26. Pentru aceea și eu voiu râde de peirea

voastră, și mă voiu bucurà când va venì vouă

pierderea.

27. Și când va năvălì asupra voastră fără de

veste nevoie, și va venì supărare asemenea

viforului, și când va venì vouă necazuri și

încunjurarea cetății sau când va venì vouă

peirea.

28. Că va fì, când mă veți chemà, și eu nu

voiu auzì pre voi, căutà-mă-vor cei răi, și nu

mă vor aflà.

29. Că au urît înțelepciunea, și cuvântul

Domnului n’au ales.

30. Nici au voit să ia aminte sfaturile mele,

și au batjocorit mustrările mele.

31. Pentru aceea vor mâncà roadele căii

sale, și se vor săturà de necurățiea sa.

32. Căci, că făceà strâmbătate pruncilor, se

vor omorî, și cercetarea pierde pre cei

necurați.

33. Iar cel ce mă va ascultà pre mine, va

lăcuì spre nădejde, și se va odihnì fără frică de

tot răul.

Pildele lui Solomon 2 - 3

621

CAP. 2.

Învățarea înțelepciunei.

1. Fiule! De vei primì graiurile mele, și de vei

ascunde poruncile mele la tine,

2. Va auzì urechea ta înțelepciunea, și vei

lipì inima ta de cunoștință, și o vei pune fiului

tău spre învățătură.

3. Că de vei chemà înțelepciunea, și de vei dà

glasul tău cunoștinții,

4. Și de o vei căutà pre dânsa ca argintul, și

de o vei cercà ca comorile,

5. Atunci vei cunoaște frica Domnului, și

cunoștința lui Dumnezeu vei aflà.

6. Că Domnul dă înțelepciune, și dela fața lui

iese cunoștința și știința.

7. Și adună vistierie celor ce lucrează

mântuire, și apără mergerea lor.

8. Ca să păzească căile dreptăților, și calea

celor ce se tem de dânsul o va păzì.

9. Atunci vei cunoaște dreptatea și judecata,

și vei face toate căile bune.

10. Că de va venì înțelepciunea în cugetul

tău, și simțirea sufletului tău bună a fì ți se va

păreà.

11. Sfatul bun te va păzì, și cugetul drept te

va apărà.

12. Ca să te izbăvească de calea rea, și de

omul ce nu grăește nimic de crezut.

13. O! Cei ce au lăsat căile cele drepte, și

umblă în căile întunerecului.

14. Cei ce se veselesc de rele, și se bucură de

răzvrătirea rea.

15. Ale cărora cărări sunt întoarse, și

strâmbe umbletele lor.

16. Aceia te vor depărtà dela calea dreaptă,

și te vor înstreinà dela gândul bun.

17. Fiule! Să nu te apuce pre tine sfatul rău,

carele lasă învățătura tinereților și uită legea

lui Dumnezeu.

18. Că ș-a pus lângă moarte casa sa, și lângă

iad cu pământenii cărările sale.

19. Toți cei ce umblă pre dânsa nu se vor

întoarce, nici vor ajunge la cărări drepte, că

nu-i vor apucà pre ei anii vieții.

20. Că de ar fì umblat pre căi bune, ar fì

aflat cărările dreptății netede.

21. Că cei buni vor lăcuì pământul, și cei

cuvioși vor rămâneà pre el.

22. Iar căile celor necredincioși vor pierì de

pre pământ, și cei fărădelege vor pierì de pre

dânsul.

CAP. 3.

Îndemnare la fapte bune. Lauda

înțelepciunei.

1. Fiule! Nu uità legile mele, și cuvintele

mele să le păzească inima ta.

2. Că lungimea vieții și anii zilelor, și pace

vor adaoge ție.

3. Milostenia și credința să nu-ți lipsească,

înfășură-le pre ele împrejurul grumazilor tăi,

și le scrie pre lespezile inimei tale, și vei aflà

har.

4. Și să gândești bune înaintea Domnului și

a oamenilor.

5. Fii nădăjduind cu toată inima spre

Dumnezeu, iar cu înțelepciunea ta nu te mărì.

6. Întru toate căile tale să o cunoști pre

dânsa, ca să îndrepteze căile tale.

7. Nu fì înțelept întru tine singur, ci te teme

de Dumnezeu și te ferește de tot răul.

8. Atunci va fì vindecare trupului tău și

odihnă oaselor tale.

9. Cinstește pre Domnul din ostenelele tale

cele drepte, și-i dă lui pârgă din toate rodurile

tale cele drepte.

10. Ca să se umple jitnițele tale de mulțime

de grâu, și să se verse teascurile tale de vin.

11. Fiule! Nu defăimà învățăturile

Domnului, nici slăbì fiind certat de dânsul.

12. Că pre carele iubește Domnul, îl ceartă

și bate pre tot fiul pre carele primește.

13. Fericit este omul, carele a aflat

înțelepciunea și muritorul, carele a cunoscut

știința.

14. Că mai bună este neguțătoria aceștia,

decât vistieriile aurului și ale argintului.

15. Că mai scumpă este decât pietrile cele de

mult preț, nu stă ei nimic împrotivă ce este

rău, cunoscută este tuturor celor ce se apropie

de ea, și tot ce este scump nu este ei vrednic.

16. Lungimea zilelor și anii vieții sunt în

dreapta ei, și în stânga ei bogăție și mărire, și

din gura ei iese dreptatea; legea și mila pre

limbă le poartă.

17. Căile ei sunt căi bune, și toate cărările ei

cu pace.

Pildele lui Solomon 3 - 4

622

18. Pom de vieață este tuturor celor ce se

lipesc de dânsa, și celor ce se reazemă de ea ca

pre Domnul întemeiați.

19. Dumnezeu cu înțelepciunea a întemeiat

pământul, și au gătit cerurile cu priceperea.

20. Întru cunoștința lui adâncurile s’au

deschis, și norii au izvorît apă.

21. Fiule! Să nu treci, ci păzește sfatul meu

și gândul.

22. Ca să fie viu sufletul tău, și să fie har

împrejurul grumazului tău, și va fì vindecare

trupului tău, și purtare de grije de oasele tale.

23. Ca să umble în pace având nădejde în

toate căile tale, și ca să nu se poticnească

piciorul tău.

24. Că de vei ședeà, fără de frică vei fì, și de

vei dormì, dulce vei dormì.

25. Și nu te vei teme de frica ce va venì

asupră-ți, nici de năvălirile necredincioșilor

cele împresurătoare.

26. Că Domnul va fì întru toate căile tale, și

va întărì piciorul tău, ca să nu te clătești.

27. Nu te lepădà a face bine celui lipsit, când

poate a ajutà mâna ta.

28. Nu zice: du-te și să te întorci și mâine îți

voiu dà, putând tu face bine, că nu știi ce va

aduce ziua ce vine.

29. Nu meșteșugì rele asupra prietenului

tău, carele vine de aiurea și nădăjduește spre

tine.

30. Nu fii iubitor de vrajbă împrotiva

omului în zadar, ca să nu-ți facă ție cevà rău.

31. Nu-ți agonisì ocările oamenilor răi, nici

urmà căilor lor.

32. Că necurat este înaintea Domnului tot

călcătorul de lege, și cu cei drepți nu se

împreună.

33. Blestemul Domnului în casele celor

necredincioși, iar curțile drepților bine se

cuvintează.

34. Domnul mândrilor le stă împrotivă, iar

celor smeriți le dă dar.

35. Cei înțelepți vor moștenì mărire, iar cei

necredincioși au înălțat ocară.

CAP. 4.

Înlăturarea prilejului spre păcat.

1. Ascultați fii învățătura părintelui, și luați

aminte să cunoașteți știința.

2. Că dar bun dăruesc vouă, legea mea să nu

o părăsiți.

3. Că și eu am fost ascultător tatălui meu, și

iubit înaintea feței maicei mele.

4. Carii mă învățau și ziceau: să se

întărească cuvântul nostru în inima ta,

păzește poruncile, și nu le uità.

5. Agonisește-ți înțelepciune, câștigă-ți

știință, nu uità, nici trece cu vederea cuvintele

gurii mele, nici te abate dela graiurile gurii

mele.

6. Nu o părăsì pre dânsa, și te va țineà pre

tine, iubește-o, și te va păzì.

7. Începerea înțelepciunei este a câștigà

înțelepciune, și întru toată agoniseala ta,

agonisește-ți știință.

8. Primește-o, și o cuprinde pre ea, și te va

înălțà, cinstește-o ca să te cuprinză.

9. Ca să deà capului tău cunună de daruri,

și să te acopere cununa mângâerei.

10. Auzi fiule și primește cuvintele mele, și

se vor înmulțì anii vieții tale, ca să fie multe

căile vieții tale.

11. Că te învăț căile înțelepciunii și te

îndreptez pre cărări drepte,

12. Că de vei umblà, nu se vor împiedecà

pașii tăi, și de vei alergà nu te vei ostenì.

13. Ține-te de învățătura mea, și nu o lăsà,

ci păzește-o pre ea ție spre vieața ta.

14. În căile necredincioșilor nu merge, nici

să râvnești căile celor fărădelege.

15. Ori în care loc se adună tabăra, să nu

mergi acolo, fugì dela dânșii și te depărtează.

16. Că nu dorm până nu fac rău și se ià

somnul dela dânșii, și n’adorm.

17. Că aceia se hrănesc cu bucalele

necurăției, și se îmbată cu vinul călcării de

lege.

18. Iar căile drepților, ca lumina luminează,

merg și luminează până când se plinește ziua.

19. Iar căile necredincioșilor sunt

întunecate, că nu știu cum se împiedecă.

20. Fiule! Ia aminte graiurile mele și de

cuvintele mele alătură-ți urechea ta.

21. Ca să nu scază izvoarele tale, păzește-le

în inima ta.

22. Că vieață sunt tuturor celor ce le află pre

ele, și vindecare a tot trupul.

Pildele lui Solomon 4 - 5 - 6

623

23. Cu toată paza păzește inima ta, că

dintr’aceasta sunt ieșirile vieții.

24. Leapădă dela tine gura cea îndărătnică,

și buzele cele nedrepte le depărtează dela tine.

25. Ochii tăi drept să caute, și genele tale

drept să clipească.

26. Drepte umblări fă cu picioarele tale, și

căile tale le îndreptează.

27. Să nu te abați în dreapta, nici în stânga,

și-ți abate piciorul tău dela calea cea rea.

28. Căci căile cele deadreapta le știe

Domnul, iar cele deastânga sunt răsvrătite.

29. Și el drepte va face umbletele tale, și

călătoriile tale în pace le va povățuì.

CAP. 5.

Ferirea de desfrânare. Îndemnarea spre

curăție.

1. Fiule! Ia aminte la înțelepciunea mea, și

la cuvintele mele pleacă urechea ta.

2. Ca să păzești cugetul bun și știința

buzelor mele poruncesc ție.

3. Nu te uità la muerea rea, că miere pică din

buzele muerii curve, care până la o vreme

îndulcește gâtlejul tău.

4. Iar mai pre urmă mai amară decât fierea

o vei aflà și mai tăioasă decât sabia cea de

amândouă părțile ascuțită.

5. Că picioarele nebuniei pogoară pre cei ce

se lipesc de dânsa cu moarte la iad.

6. Și urmele ei nu sunt stătătoare, că pre

căile vieții nu umblă, și rătăciți sunt pașii ei, și

nu bine cunoscuți.

7. Deci fiule ascultă-mă pre mine, și să nu

faci netrebnice cuvintele mele.

8. Depărtează-ți calea ta dela dânsa, și nu te

apropià de ușile casei ei.

9. Ca să nu dai altora vieața ta, și zilele tale

celor nemilostivi.

10. Ca să nu se sature streinii de averea ta,

și să nu intre ostenelele tale în casă streină.

11. Și-ți va păreà rău pe urmă, când se va

topì carnea trupului tău.

12. Și vei zice: cum am urît învățătura, și

dela mustrări s’a depărtat inima mea.

13. N-am ascultat glasul celui ce mă certà, și

la cel ce mă învățà nu mi-am plecat urechea

mea.

14. În puțină vreme m’am făcut întru tot

răul, în mijlocul adunării și al soborului.

15. Fiule! Beà apă din vasele tale, și din

izvorul fântânilor tale.

16. Să se verse ție apele din izvorul tău, și

prin ulițile tale să treacă apele tale.

17. Să-ți fie averea numai ție singur, și

nimenea strein să nu se împărtășească cu tine.

18. Izvorul apei tale, să fie al tău, și te

veselește cu femeia cea din tinerețile tale.

19. Cerbul dragostei și puiu de cerb al

darurilor tale să vorbească cu tine, și a ta să-

ți urmeze ție, și să fie cu tine în toată vremea.

20. Că petrecând împreună întru dragostea

ei te vei înmulțì, nu fii mult cu cea streină, nici

să te cuprinzi cu brațele celeea ce nu este a ta.

21. Că înaintea ochilor lui Dumnezeu sunt

căile omului, și toate urmele lui le socotește.

22. Fărădelegile vânează pre om, și se

strânge fiecare cu lanțurile păcatelor sale.

23. Acesta se sfârșește cu cei neînvățați, și

din mulțimea averii sale s’a lepădat și a pierit

pentru nebunie.

CAP. 6.

Îndemnare la muncă și la vieață curată.

1. Fiule! De vei luà în chezășie pre prietenul

tău, vei da vrăjmașului mâna ta.

2. Că cursă tare sunt omului buzele lui, și se

prinde cu cuvintele gurii sale.

3. Fă fiule cele ce-ți poruncesc eu și te vei

mântuì, că vei merge în mâinile celor răi

pentru prietenul tău, nu slăbì, ci lasă să se

mânie prietenul tău, pre carele l-ai luat în

chezășie.

4. Să nu dai somn ochilor tăi nici să

dormitezi cu genele tale.

5. Ca să te mântuești ca o căprioară din

cursă, și ca o pasăre din laț.

6. Mergi la furnică, o leneșule! Și urmează

văzând căile ei, și fii mai înțelept decât dânsa.

7. Că aceea nefiind lucrătoare de pământ,

nici având pre cinevà să o îndemne, nici supt

stăpân fiind,

8. Își gătește vara hrană, și multă strânsoare

face în vremea secerișului. Sau mergi la

albină, și vei cunoaște cât este de lucrătoare și

cât de curat lucru face, ale căreea ostenele

împărații și proștii le întrebuințează spre

Pildele lui Solomon 6 - 7

624

sănătate, și de toți este iubită și mărită, măcar

de este și slabă de putere, ci pentru înțelep-

ciune cinstindu-o, o au adus înainte.

9. Până când o leneșule zaci? Și când te vei

sculà din somn?

10. Puțin să dormì și puțin să șezi și puțin să

dormitezi și puțin să-ți îmbrățișezi pieptul cu

mâinile.

11. Că apoi îți va venì ție ca un călător rău

sărăcia, și lipsa ca un bun alergător.

12. Iar de nu vei fì leneș, venì-va ca un izvor

secerișul tău, și sărăcia ca un călător rău va

fugì dela tine.

13. Omul cel fără de minte și fărădelege

umblă în căi rele, și acela face semn cu ochiul,

și bate cu piciorul, și învață amenințând cu de-

getul.

14. Și inima îndărătnică meșteșugește rele;

în toată vremea unul ca acela turburări face

cetății.

15. Pentru aceea fără de veste va venì la

pierire, la tăiere și la sfărâmare nevindecată.

16. Că se bucură de toate cele ce urăște

Dumnezeu, și se va sfărâmà pentru necurăția

sufletului.

17. Ochiul semețului, limba nedreaptă,

mâinile cele ce varsă sânge nevinovat.

18. Și inima ceea ce meșteșugește gânduri

rele, și picioarele cele grabnice a face rău, se

vor pierde.

19. Ațâță minciună mărturia nedreaptă, și

scornește judecăți între frați.

20. Fiule! Păzește legile tatălui tău, și nu

lepădà învățăturile maicii tale.

21. Și le lipește de sufletul tău pururea, și le

înfășură împrejurul grumazului tău.

22. Când umblì le poartă, și cu tine să fie, ca

să te păzească când vei dormì și când te vei

sculà să vorbească cu tine.

23. Că porunca legii este sfeșnic și lumină și

calea vieții și mustrare și învățătură.

24. Ca să te păzească de femeia cu bărbat, și

de pâra limbii streine.

25. Fiule! Să nu te biruiască pofta

frumuseții, nici să te vânezi cu ochii tăi, nici să

te înșale genele ei.

26. Că prețul curvei este cât și al unei pâini,

și muerea vânează sufletele bărbaților celor

de cinste.

27. Au doar va ascunde cinevà foc în sân, și

nu-și va arde hainele?

28. Au călcà-va cinevà pre cărbuni de foc

aprinși, și nu-și va arde picioarele?

29. Așà cel ce intrà la femeie cu bărbat nu

va fì fără de vină, nici tot cel ce se atinge de

dânsa.

30. Nu este minune de se va prinde cinevà

furând, că fură ca să sature suflet flămând.

31. Și de se va prinde, va plătì, de șapte ori,

și toate averile sale dându-le se va răscumpărà

pre sine.

32. Iar preacurvarul pentru lipsa minții

pierire sufletului său câștigă.

33. Dureri și ocară pătimește, și batjocura

lui în veac nu se va șterge.

34. Că plină este de râvnă mâniea

bărbatului ei, și nu-i va fì milă de el în ziua

judecății.

35. Nu va lăsà vrajba pentru nici o plată,

nici se va îmblânzì pentru multe daruri.

CAP. 7.

Ferirea de preacurvie.

1. Fiule! Păzește cuvintele mele, și ascunde

la tine poruncile mele.

2. Fiule! Cinstește pre Domnul, și te vei

întărì, și afară de dânsul nu te teme de altul.

3. Păzește poruncile mele, și vei trăì, și

cuvintele mele ca lumina ochilor înfășură-le la

degetele tale, și le scrie pre lățimea inimii tale.

4. Zì să fie înțelepciunea sora ta, și minte

înțelegătoare îți câștigă ție.

5. Ca să te păzească de femeia streină și

vicleană, care te amăgește cu cuvinte dulci.

6. Că privind pre fereastră din casa ei la

uliță,

7. Ori pre care tânăr dintre fiii cei

neînțelepți va vedeà lipsit de minte,

8. Trecând pre lângă unghiul casei ei, și

grăind.

9. Seara întru întunerec, când este liniște de

noapte și negură.

10. Iese înaintea lui muierea având chip de

curvă, care face să sară inima tinerilor.

11. Și este răsfățată și neastâmpărată, și în

casă nu se așază picioarele ei.

Pildele lui Solomon 7 - 8

625

12. Că în câtăvà vreme afară se dezmiardă,

și câtăvà vreme în uliță prin tot unghiul

pândește.

13. După aceea se apucă și-l sărută pre el, și

cu față fără de rușine zice către el:

14. Jertfă de pace este mie, astăzi dau

făgăduințele mele.

15. Pentru aceea am ieșit înnaintea ta,

poftind fața ta, și te-am aflat.

16. Pânzeturi am întins pre patul meu, cu

așternuturi de cele din Eghipet am așternut.

17. Am stropit așternutul meu cu șofran, și

casa mea cu scorțișoare.

18. Vino să ne desfătăm cu iubire până

dimineață, vino, și cu dragoste să ne

îmbrățișăm.

19. Că nu este bărbatul meu acasă, s’a dus

cale departe.

20. Legătură de argint luând în mâinile sale,

după multe zile se va întoarce la casa sa.

21. Și l-a abătut pre el cu multă vorbă, și cu

lațurile buzelor ei, l-a tras pre el.

22. Și el a mers după ea degrab, și ca un bou

la junghiere se aduce, și ca un câine la

legătură.

23. Sau ca un cerb rănit cu săgeata la ficat,

și sârguește ca pasărea la laț, neștiind că

pentru suflet aleargă.

24. Acum dar fiule ascultă-mă! Și ia aminte

cuvintele gurii mele.

25. Să nu se abată la căile ei inima ta, și să

nu te rătăcești în cărările ei, că pre mulți

rănindu-i i-a pierdut, și nenumărați sunt pre

cari i-a omorît.

26. Căile iadului este casa ei, care duc la

cămările morții.

CAP. 8.

Despre adevărata înțelepciune, Fiul lui

Dumnezeu.

1. Pentru aceea tu mărturisește

înțelepciunea, ca înțelepciunea să te asculte

pre tine.

2. Că pre vârfurile cele înalte este, și stă în

mijlocul cărărilor.

3. Și la porțile celor puternici șade, și întru

intrări se laudă.

4. Pre voi o oamenilor vă rog, și dau glasul

meu fiilor omenești.

5. Înțelegeți cei fără de răutate măestria, și

cei neînvățați puneți la inimă.

6. Ascultați-mă pre mine, că lucruri de

cinste voiu grăì, și voiu scoate din buze cele

drepte.

7. Că adevărul va învățà gâtlejul meu, și

urîte sunt înaintea mea buzele mincinoase.

8. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii

mele, nimic nu este întru dânsele strâmb, nici

încâlcit.

9. Toate sunt netede celor ce cunosc, și

drepte celor ce află știința.

10 Luați învățătură, și nu argint, și știința

mai vârtos decât aurul lămurit, și agonisiți

cunoștința mai mult decât aurul curat.

11. Că mai bună este înțelepciunea decât

pietrele cele de mult preț, și tot ce este scump

nu este vrednic ei.

12. Eu înțelepciunea am sălășluit sfatul și

cunoștința, și gândul eu l-am chemat.

13. Frica Domnului urăște nedreptatea și

semețiea și mândriea și căile viclenilor și gura

cea necredincioasă o am urît eu, și căile cele

răzvrătite ale celor răi.

14. Al meu este sfatul și îndreptarea, a mea

este înțelepciunea și a mea este tăriea.

15. Prin mine împărații împărătesc, și cei

puternici scriu dreptatea.

16. Prin mine cei mari se măresc, și stăpânii

prin mine stăpânesc pământul.

17. Eu iubesc pre cei ce mă iubesc pre mine,

și cei ce mă caută vor aflà dar.

18. Bogățiea și mărirea a mea este, și

agoniseala a multora și dreptatea.

19. Mai bine este a mă înmulțì pre mine,

decât aurul și piatra scumpă, că rodurile mele

mai bune sunt decât argintul cel ales.

20. În căile dreptății umblu, și în mijlocul

cărărilor adevărului petrec.

21. Ca să împart avuțiea celor ce mă iubesc,

și să umplu vistieriile lor de bunătăți; de voiu

spune vouă cele ce se fac în toate zilele; voiu

pomenì cele din veac să le număr.

22. Domnul m’au zidit pre mine început

căilor sale spre lucrurile sale.

23. Mai nainte de veci m’au întemeiat pre

mine, întru început mai nainte de a face

pământul.

Pildele lui Solomon 8 - 9 - 10

626

24. Și mai nainte de a face adâncurile, mai

nainte de a ieșì izvoarele apelor.

25. Mai nainte de ce s’au înfipt munții, mai

nainte decât toate dealurile m’au născut pre

mine.

26. Domnul au făcut laturile și pustiile și

marginile lumii supt cer.

27. Când găteà cerul cu dânsul eram, și când

ș’au așezat scaunul său preste vânturi.

28. Și când au întărit norii cei de sus, și ca

niște tării au pus izvoarele cele de supt cer.

29. Când au pus mării hotar și apelor, ca să

nu treacă țărmurile sale, și tari au făcut

temeliile pământului.

30. Eram la dânsul tocmind, eu eram de care

se bucurà, și în toate zilele mă veseleam

înaintea feței lui în toată vremea.

31. Când se veseleà lumea săvârșind, și se

veseleà întru fiii oamenilor.

32. Acum dar fiule ascultă-mă pre mine! Și

fericiți sunt, carii păzesc căile mele.

33. Ascultați înțelepciunea, și vă înțelepțiți,

și nu vă depărtați dela dânsa.

34. Fericit este bărbatul cel ce mă ascultă, și

omul, carele va păzì căile mele, și priveghează

la ușile mele pururea, și păzește pragurile

ușilor mele.

35. Că ieșirile mele sunt ieșiri de vieață, și se

gătește vrerea dela Domnul.

36. Iar cei ce greșesc asupra mea, fac

păgânătate în sufletele lor, și cei ce mă urăsc

pre mine, iubesc moartea.

CAP. 9.

Chemarea prietenească a înțelepciunei.

1. Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a

întărit șapte stâlpi,

2. Junghiat-a jertfele sale, și a dres în

paharul său vin, și a gătit ei masă.

3. Trimis-a pre slugile sale să cheme cu

înaltă strigare la pahar, grăind:

4. Cel ce este neînțelept să se abată la mine,

și celor lipsiți de înțelepciune le-a zis:

5. Veniți de mâncați pâinea mea și beți vinul,

carele l-am dres vouă.

6. Lăsați neînțelepciunea și veți fì vii, ca în

veac să împărățiți, și căutați înțelepciunea ca

să trăiți, și vă îndreptați mintea întru

cunoștință.

7. Cel ce învață pre cei răi ià luiș ocară, și cel

ce ceartă pre cel necurat se ocărăște pre sine,

că certările la cel necurat sunt rane lui.

8. Nu mustrà pre cei răi, ca să nu te urască,

mustră pre cel înțelept, și te va iubì pre tine.

9. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va

fì, arată dreptului, și va adaoge a primì.

10. Începutul înțelepciunei este frica

Domnului, și sfatul sfinților priceperea; iar a

cunoaște legea, este a cugetului bun.

11. Că într’acest chip multă vreme vei trăì,

și se vor adaoge ție anii vieții tale.

12. Fiule! De vei fì înțelept, ție vei fì înțelept,

și vecinilor tăi; iar de vei fì rău, numai tu

singur vei luà cele rele. Fiul învățat înțelept va

fì, și pre cel neînvățat slugă îl va aveà. Cel ce

se reazemă de minciuni, acela paște vânturile

și gonește pasări zburătoare, că și-a părăsit

căile viei sale, și a rătăcit din cărările

agonisirii sale, și umblă prin pustie fără de

apă, și prin pământ desfătat întru sete, și

adună cu mâinile nerodire.

13. Femeia nebună și fără de omenie, care

nu știe de rușine, se va lipsì de pâine.

14. Șade în ușile casei sale pre scaun afară în

uliță.

15. Chemând pre cei ce trec pre cale, și-și fac

căile lor; cel ce este întru voi fără de minte,

abate-se la mine.

16. Și celor lipsiți de minte, le poruncește

zicând:

17. Atingeți-vă cu dulceață de pâine

ascunsă, și beți apă dulce de furtișag.

18. Și el nu știe, că pământenii la dânsa pier,

și îi duce în fundul iadului.

19. Ci fugì, nu te zăbovì la locul ei, nici

întoarce ochiul tău spre dânsa, că așà o vei

trece ca o apă streină.

20. Și treci izvorul strein, și te depărtează de

apa altora, și nu beà din fântâna streină, ca să

trăiești multă vreme, și să se adaoge ție anii

vieții.

CAP. 10.

Dreptatea.

1. Fiul înțelept veselește pre tatăl său, iar fiul

nebun întristează pre mama sa.

2. Nu vor folosì avuțiile celor fărădelege; iar

Pildele lui Solomon 10 - 11

627

dreptatea îi va izbăvì din moarte.

3. Nu va omorî Domnul cu foame sufletul

dreptului; iar vieața necredincioșilor o va

surpà.

4. Sărăcia smerește pre om; iar mâinile celor

vrednici se îmbogățesc.

5. Fiul certat înțelept va fì, și pre cel

neînvățat slugă-l va aveà.

6. Scapă de zăduf fiul înțelept; iar fiul cel

călcător de lege se strică de vânt în vremea

secerișului.

7. Binecuvântarea Domnului pre capul

dreptului; iar gura necredincioșilor o acopere

plângere fără de vreme.

8. Pomenirea drepților cu laude; iar numele

necredincioșilor se stinge.

9. Cel înțelept cu inima primește poruncile;

iar cel neascultător împiedecându-se cu

buzele alunecă.

10. Cel ce umblă drept, umblă cu nădejde;

iar cel ce strâmbează căile sale, se va cunoaște.

11. Cel ce face cu ochiul cu înșelăciune,

adună întristare oamenilor; iar cel ce mustră

cu îndrăzneală, face pace.

12. Izvor de vieață este în mâna dreptului;

iar gurile necredincioșilor le va acoperì

pierirea.

13. Ura scornește sfadă; iar dragostea

acopere pre toți cei ce nu iubesc sfăzile.

14. Cel ce scoate din buze înțelepciune, bate

cu toiag pre omul cel fără de inimă.

15. Înțelepții tăinuesc în sine știința; iar

gura celui fără de socoteală se apropie de

sfărâmare.

16. Agoniseala bogaților, este cetate tare; iar

sfărâmarea necredincioșilor este sărăcia.

17. Faptele drepților vieață fac; iar roadele

necredincioșilor păcate.

18. Căile vieții le păzește învățătura; iar

învățătura nemustrată rătăcește.

19. Buzele cele drepte acopere vrajba; iar

cei ce grăesc ocări, prea fără de minte sunt.

20. Din vorba multă nu vei scăpà de păcat;

iar cel ce-și ține buzele înțelept va fì.

21. Argint lămurit este limba dreptului; iar

inima necredinciosului se va stinge.

22. Buzele drepților știu lucruri înalte; iar

cei fără de minte întru lipsă se vor sfârșì.

23. Binecuvântarea Domnului pre capul

dreptului, aceasta îl îmbogățește, și nu se va

adaoge lui întristare în inimă.

24. Cu râs nebunul face rele; iar învățătura

la om naște înțelepciune.

25. Cel necredincios cu pierirea se poartă;

iar pofta dreptului este primită.

26. Mergând viforul piere cel necredincios;

iar dreptul abătându-se se mântuește în veac.

27. În ce chip este agurida la dinți

stricătoare și fumul la ochi, așà este

fărădelegea celor ce o fac pre ea.

28. Frica Domnului adaoge zile; iar anii

necredincioșilor se vor împuținà.

29. Petrece cu drepții veseliea, iar nădejdea

necredincioșilor va pierì.

30. Întărirea cuviosului este frica

Domnului; iar celor ce fac rele sfărâmare.

31. Dreptul în veac nu se va clătì; iar

necredincioșii nu vor lăcuì pământul.

32. Din gura dreptului pică înțelepciune; iar

limba nedreptului va pierì.

33. Din buzele oamenilor drepți pică daruri;

iar gura celor necredincioși se răzvrătește.

CAP. 11.

Folosul și piedicele dreptății.

1. Cumpenele viclene urîciune sunt înaintea

Domnului; iar cumpăna dreaptă primită este

lui.

2. Ori unde intră sudalma, acolo și ocara;

iar gura smeriților cugetă înțelepciune.

3. Săvârșirea drepților va îndreptà pre

dânșii; iar împiedecarea călcătorilor de lege,

îi va prădà pre ei.

4. Nu vor folosì averile în ziua mâniei, iar

dreptatea va izbăvì din moarte; murind

dreptul lasă grija, iar pierirea

necredincioșilor este urîtă și de râs.

5. Dreptatea nevinovatului îndreptează

căile; iar necredința cade întru nedreptate.

6. Dreptatea oamenilor drepți va izbăvì pre

ei; iar cei fărădelege se vânează de

păgânătatea lor.

7. Sfârșindu-se omul drept nu-i piere

nădejdea; iar lauda necredincioșilor va pierì.

8. Dreptul din cursă va scăpà, și în locul lui

se va dà cel necredincios.

Pildele lui Solomon 11 - 12

628

9. În gura celor necredincioși lațul

cetățenilor; iar chibzuirea drepților cu bună

sporire.

10. Întru bunătățile drepților se îndreptă

cetatea, și întru pierirea necredincioșilor

bucurie.

11. Întru binecuvântarea drepților se va

înălțà cetatea; iar cu gura necredincioșilor se

va săpà.

12. Batjocorește pre cetățeni cel lipsit de

minte; iar bărbatul înțelept liniște aduce.

13. Omul cel cu două limbi descopere sfaturi

întru adunare; iar cel credincios cu duhul

ascunde lucrurile.

14. Cei ce n’au cârmuire cad ca frunzele; iar

mântuirea este întru mult sfat.

15. Cel rău, rău face când se împreună cu

dreptul, și urăște sunetul adeverinții.

16. Femeia cinstită face bărbatului mărire;

iar femeia care urăște cele drepte este scaun

de ocară; cei leneși sunt nevrednici de avuții,

iar cei harnici se reazimă în bogății.

17. Omul milostiv bine face sufletului său;

iar cel nemilostiv pierde trupul său.

18. Cel necredincios face lucruri nedrepte;

iar sămânța drepților plata adevărului.

19. Fiul drept se naște spre vieață; iar

urmarea celui necredincios spre moarte.

20. Urîciune sunt înaintea Domnului căile

strâmbe; iar primiți sunt lui toți cei nevinovați

în cale.

21. Cel ce-și pune mâinile în mână cu

strâmbătate, nu va fì necertat; iar cel ce

seamănă dreptate, va luà plata drepților.

22. Precum este cercelul de aur în nările

porcului, așà este frumusețea femeii cei cu

nărav rău.

23. Pofta drepților toată este bună; iar

nădejdea necredincioșilor va pierì.

24. Sunt cari semănând ale sale mai multe

fac; sunt și cari adunând cele streine sărăcesc.

25. Tot sufletul drept este binecuvântat; iar

omul mânios nu este cu bună cuviință.

26. Cel ce strânge grâul îl ține neamurilor, și

pre cel ce vinde grâul scump îi blesteamă

poporul; iar binecuvântarea este preste capul

celui darnic.

27. Cel ce face bine, caută dar bun; iar cel ce

caută rele, relele îl vor ajunge pre el.

28. Cel ce nădăjduește întru avuțiea sa,

acela va cădeà; iar cel ce sprijinește pre cei

drepți, acela va răsărì.

29. Cel ce nu poartă grije de casa sa, va

moștenì vânturi, și va slujì cel neînțelept celui

înțelept.

30. Din rodul dreptății, crește pomul vieții;

iar sufletele călcătorilor de lege se vor luà fără

de vreme.

31. Că de vreme ce dreptul abeà se

mântuește, dar necredinciosul și păcătosul

unde se va aflà?

CAP. 12.

Sfaturi folositoare pentru vieață.

1. Cel ce iubește învățătura, iubește știința;

iar cel ce urăște certarea, este fără de minte.

2. Cel bun află milă dela Domnul

Dumnezeu; iar omul cel fărădelege, uitat va fì.

3. Nu se va fericì omul din fărădelege; iar

rădăcinile drepților nu se vor smulge.

4. Femeia harnică cunună este bărbatului

său; că precum este viermele în lemn, așà

femeia cea făcătoare de rău își pierde

bărbatul.

5. Gândurile drepților sunt adevăruri; iar

necredincioșii isprăvesc înșelăciuni.

6. Cuvintele necredincioșilor sunt cu

vicleșug spre sânge; iar gura drepților va

izbăvì pre dânșii.

7. Ori unde se va întoarce cel necredincios,

se va stinge; iar casele drepților vor rămâneà.

8. Gura înțeleptului o laudă omul; iar pre

cel împietrit la inimă îl batjocorește.

9. Mai bun este omul fără de boierie, carele

slujește luiș, decât cel cu boieria și lipsit de

pâine.

10. Dreptul are milă de vieața dobitoacelor

sale; iar rărunchii necredincioșilor sunt

nemilostivi.

11. Cel ce lucrează pământul său, se va

sătura de pâine; iar cei ce umblă după

deșertăciuni sunt lipsiți de minte.

12. Celui ce-i place a-și petrece cu vinul, în

curțile sale lasă ocară.

13. Poftele necredincioșilor sunt rele; iar

rădăcina credincioșilor întru tării.

Pildele lui Solomon 12 - 13

629

14. Pentru păcatul buzelor cade în laț

păcătosul, iar dreptul scapă de el; cel ce se

uită lin se va mântuì, iar cel ce întâmpină în

porți, necăjește sufletele.

15. Din rodurile gurii, sufletul omului se va

săturà de bunătăți, și plata buzelor lui se va

dà lui.

16. Căile nebunilor drepte sunt înaintea lor;

iar cel înțelept ascultă sfaturile.

17. Nebunul numai decât își arată mâniea

sa; iar cel iscusit își ascunde ocara sa.

18. Credința adevărată o spune dreptul; iar

mărturia nedrepților este înșelătoare.

19. Sunt cari grăesc și rănesc ca cu sabia; iar

limbile înțelepților vindecă.

20. Buzele adevărate îndreptează

mărturisirea; iar martorul grabnic are limbă

nedreaptă.

21. Vicleșug este în inima celui ce

meșteșugește rele; iar cei ce voesc pace, se vor

veselì.

22. Nu place dreptului nimic ce este strâmb;

iar cei necredincioși se vor umpleà de rele.

23. Urâciune sunt Domnului buzele

mincinoase; iar cel ce face credință primit este

la dânsul.

24. Omul priceput este omul științei; iar

inima nebunilor va întîmpinà blestemuri.

25. Mâna celor aleși lesne stăpânește; iar cei

vicleni vor fì de pradă.

26. Cuvântul cel înfricoșat turbură inima

omului drept; iar vestea bună îl veselește pre

dânsul.

27. Cunoscătorul drept lui însuși va fì

prieten; iar gândurile necredincioșilor fără

blândețe; pre cei ce păcătuesc îi vor ajunge

relele, și calea necredincioșilor îi va înșelà pre

dânșii.

28. Nu va dobândì vicleanul vânat; iar omul

curat agoniseală scumpă.

29. În căile dreptăței este vieața; iar căile

celor ce țin minte răul, sunt spre moarte.

CAP. 13.

Alte sfaturi.

1. Fiul înțelept ascultă pre tatăl său; iar cel

neascultător întru pierzare.

2. Din rodurile dreptăți va mâncà cel bun;

iar sufletele călcătorilor de lege vor pierì fără

de vreme.

3. Cel ce’și păzește gura sa, își păzește

sufletul său; iar cel ce nu’și oprește buzile,

frică’și va face luiș.

4. Întru pofte este tot cel leneș; iar mâinile

celor harnici sunt întru nevoință.

5. Urăște dreptul cuvântul nedrept; iar

necredinciosul se rușinează, și nu are

îndrăzneală.

6. Dreptatea păzește pre cei fără de răutate;

iar pre cei necredincioși îi face răi păcatul.

7. Sunt cari să îmbogățesc singuri pre sine

nimic având; și sunt cari se smeresc pre sine

în multă bogăție.

8. Răscumpărarea sufletului omului este

bogăția lui; iar săracul nu sufere certarea.

9. Lumină drepților este pururea; iar

lumina necredincioșilor se va stinge. Sufletele

viclene rătăcesc întru păcate; iar drepții se

îndură și miluesc.

10. Cel rău cu sudalmă face rele; iar cei ce

se cunosc pre sine sunt înțelepți.

11. Averea adunată cu fărădelege se va

împuținà; iar a celui ce strânge cu credință, se

va înmulțì.

12. Dreptul se îndură și împrumutează; mai

bun este cel ce începe a ajutà cu inima, decât

cel ce făgăduește, și la nădejde aduce; că

pomul vieții este pofta bună.

13. Cel ce nu bagă în seamă lucrul, nebăgà-

se-va în seamă de el; iar cel ce se teme de

poruncă, acela este sănătos.

14. Fiului viclean nimic nu este bun; iar

lucrurile slugii înțelepte vor sporì, și se va

îndreptà calea lui.

15. Legea înțeleptului este izvorul vieții; iar

cel fără de minte în laț va murì.

16. Înțelegerea bună dă dar; iar a cunoaște

legea este a cugetului bun; și căile celor

nebăgători de seamă întru pierire.

17. Tot cel isteț lucrează cu cunoștință; iar

cel fără de minte își întinde luiș rele.

18. Împăratul îndrăzneț va cădeà în rele, iar

sluga înțeleaptă va izbăvì pre el.

19. Sărăcia și ocara o strică învățătura; iar

cel ce păzește mustrările se va mărì.

20. Poftele credincioșilor îndulcesc sufletul;

iar lucrurile necredincioșilor departe sunt de

Pildele lui Solomon 13 - 14

630

cunoștință.

21. Cel ce umblă împreună cu cei înțelepți,

înțelept va fì; iar cel ce umblă cu cei fără de

minte, se va cunoaște.

22. Pre cei ce păcătuesc îi vor ajunge relele;

iar pre cei drepți îi va ajunge binele.

23. Omul bun va lăsà moșteni pre fiii fiilor;

iar bogăția necredincioșilor se strânge

drepților.

24. Drepții vor petrece mulți ani întru

bogăție; iar nedrepții vor pierì degrab.

25. Cel ce cruță toiagul urăște pre fiul său;

iar cela ce-l iubește, îl ceartă cu deadinsul.

26. Dreptul mâncând va săturà sufletul său;

iar sufletele necredincioșilor vor fì lipsite.

CAP. 14.

Lauda iscusinței în vieață.

1. Femeile cele înțelepte au zidit case; iar cea

fără de minte le-a surpat cu mâinile sale.

2. Cel ce umblă drept, se teme de Domnul;

iar cel ce umblă strâmb pre căile sale, se va

defăimà.

3. Din gura nebunilor toiag de ocară; iar

buzele înțelepților îi păzesc pre ei.

4. Unde nu sunt boi ieslea este deșartă; iar

unde sunt holde multe, arătată este tăria

boului.

5. Mărturia credincioasă nu minte, iar

mărturia strâmbă ațâță minciuni.

6. Căutà-vei înțelepciunea la cel răi, și nu o

vei aflà; iar la cei înțelepți lesne este simțirea.

7. Toate sunt împrotivă omului fără de

minte; iar armele simțirii sunt buzele cele

înțelepte.

8. Înțelepciunea celor învățați este a’și

cunoaște căile sale; iar gândul celor fără de

minte este în rătăcire.

9. Caselor celor fărădelege le trebuește

curățenia; iar casele drepților sunt plăcute.

10. Inima simțitoare a omului, mâhnește

sufletul său, iar când se veselește, nu se

amestecă cu ocara.

11. Casele celor necurați se vor stinge; iar

lăcașurile celor drepți se vor întărì.

12. Este cale, care se pare oamenilor

dreaptă; iar sfârșitul ei duce în fundul iadului.

13. În veselii nu se amestecă întristarea; iar

mai pre urmă bucuria se întoarce în plâns.

14. De căile sale se va săturà cel îndrăzneț cu

inima; iar din cugetele sale este omul bun.

15. Omul cel fără de răutate crede tot

cuvântul; iar cel înțelept vine la pocăință.

16. Înțeleptul temându-se, se ferește de rău;

iar cel fără de minte nădăjduindu-se în sine,

se amestecă cu cel fărădelege.

17. Cel grabnic la mânie lucrează fără de

socoteală; iar omul înțelept multe rabdă.

18. Nebunii împart răutatea; iar cei cu

minte se țin de știință.

19. Lunecà-vor cei răi înaintea celor buni; și

cei necredincioși vor slujì la ușile celor drepți.

20. Prietenii vor urî pe prietenii cei săraci;

iar prietenii celor bogați sunt mulți.

21. Cel ce nu cinstește pre cel mișel,

păcătuește; iar cel ce miluește pre săraci

fericit este.

22. Fiind rătăciți cei nedrepți, lucrează rele;

iar cei buni fac milă și adevăr.

23. Nu știu mila și credința făcătorii de rele;

iar mila și credința, este la cei ce lucrează cele

bune.

24. Tot cel ce poartă grije, are de prisosit;

iar cel dezmierdat și nepurtător de grije în

lipsă va fì.

25. Cunună înțelepților este bogăția lor; iar

vieața nebunilor este rea.

26. Mântuește din rele sufletul mărturia

credincioasă; iar cel viclean ațâță minciună.

27. Întru frica Domnului este nădejdea celui

tare, și fiilor săi va lăsà reazem de pace.

28. Frica Domnului este izvor de vieață, și

pre cel ce o are îl face a se ferì de lațul morții.

29. Mărirea împăratului este în popor mult;

iar în poporul puțin, este pierderea celui

puternic.

30. Omul cel mul răbdător este cu mare

înțelepciune, iar cel foarte fricos este

neînțelept.

31. Omul blând este doftor inimii; iar cariul

oaselor este inima simțitoare.

32. Cel ce grăește de rău pre săracul, mânie

pre cel ce l-au făcut pre el; iar cel ce miluește

pre sărac, cinstește pre cel ce l-au făcut pre el.

33. Întru răutatea sa va pierì ne-

credinciosul; iar cel ce nădăjduește spre

Domnul, drept este întru bunătatea sa.

Pildele lui Solomon 14 - 15

631

34. Inima cea bună a bărbatului odihnește

înțelepciunea; iar inima nebunilor nu se

cunoaște.

35. Dreptatea înalță neamul; iar păcatele

împuținează semințiile.

36. Primită este împăratului sluga

înțeleaptă; și cu păstrarea sa leapădă dela sine

ocara.

CAP. 15.

Roadele iscusinței. Mijloace împrotiva

păcatelor.

1. Mânia pierde și pre cei înțelepți; iar

răspunsul cucernic întoarce mânia și cuvântul

aspru aprinde mânia.

2 Limba înțelepților știe cele bune; iar gura

celor neînțelepți spune rele.

3. În tot locul ochii Domnului văd pre cei răi

și pre cei buni.

4. Vindecarea limbii este pom de vieață, și

cel ce o păzește acesta se va umpleà de duh.

5. Cel fără de minte batjocorește învățătura

tatălui său; iar cel ce ține porunca este mai

înțelept. În prisosirea dreptăței putere multă

este; iar cei necredincioși cu toată rădăcina

vor pierì de pre pământ.

6. În casele drepților tărie este multă, iar

rodurile necredincioșilor vor pierì.

7. Buzele drepților se leagă cu pricepere; iar

inima celor neînțelepți nu este întărită.

8. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt

Domnului; iar rugăciunile celor ce se

îndreptează sunt primite de dânsul.

9. Urâciune sunt Domnului căile

necredincioșilor; iar pre cei ce umblă după

dreptate îi iubește.

10. Învățătura celui fără de răutate se

cunoaște dela cei ce trec; iar cei ce urăsc

certarea se sfârșesc grozav.

11. Iadul și pierzarea de față sunt la

Domnul, cum dar nu și inimile oamenilor?

12. Cel neînvățat nu va iubì pre cei ce-l

ceartă pre el; și cu cei înțelepți nu va vorbì.

13. Inima veselindu-se înflorește fața; iar

fiind întru scârbă se mâhnește.

14. Inima dreaptă caută știință; iar gura

celor neînvățați caută cele rele.

15. În toată vremea ochii celor răi primesc

cele rele, iar cei buni sunt în liniște pururea.

16. Mai bună este o părticică mică cu frica

Domnului, decât vistierii mari fără de frică.

17. Mai bun este ospățul cu legumi spre

dragoste și spre prieteșug, decât vițelul dela

iesle cu vrajbă.

18. Omul mânios ațâță gâlcevi; iar cel ce

rabdă mult, potolește și ceea ce va să fie.

19. Omul cel îndelung răbdător împacă

vrăjbile; iar cel necredincios mai vârtos le

întărită.

20. Căile celor leneși sunt așternute cu spini;

iar ale celor harnici sunt netede.

21. Fiul înțelept veselește pre tatăl său; iar

fiul neînțelept batjocorește pre muma sa.

22. Cărările celui nebun sunt lipsite de

înțelepciune; iar omul cel înțelept drept

umblă.

23. Schimbă gândurile cei ce nu cinstesc

adunarea; iar în inimile celor ce se sfătuesc

rămâne sfatul.

24. Că nu-l ascultă pre el cel rău, nici va zice

cevà de folos, și bun adunării de obște.

25. Căile vieții sunt cugetele celui

înțelegător, ca să se ferească de iad, și să se

mântuiască.

26. Casele defăimătorilor le surpă Domnul,

și întărește hotarul văduvei.

27. Urâciune este Domnului gândul

nedrept; iar cuvintele celor curați sunt

cuvioase.

28. Pierde-se pre sine cel ce ià daruri; iar cel

ce urăște luarea de daruri viu va fì.

29. Cu milosteniile și cu credința se curățesc

păcatele, și cu frica Domnului se ferește

fiecare de rău.

30. Inimile drepților se învață credință; iar

gura necredincioșilor răspunde rele.

31. Primite sunt la Domnul căile oamenilor

drepți, că prin acelea și vrăjmașii prietini se

fac.

32. Departe stă Dumnezeu de cei

necredincioși; iar rugăciunile drepților le

ascultă.

33. Mai bună este puțină luare cu dreptate;

decât roduri multe cu nedreptate.

CAP. 16.

Îndemnări pentru smerenie, dreptate și

înfrânare.

Pildele lui Solomon 16

632

1. Inima omului să gândească lucruri

drepte; ca să se îndrepteze de Dumnezeu căile

lui.

2. Ochiul văzând bune veselește inima; și

vestea cea bună îngrașe oasele; cel ce ascultă

mustrările vieții, va petrece între cei înțelepți.

3. Cel ce leapădă învățătura, se urăște pre

sine; iar cel ce păzește învățăturile își iubește

sufletul său.

4. Frica Domnului este învățătură și

înțelepciune și începutul mărirei răspunde ei;

și merge mărirea înnaintea celor smeriți. La

om este voirea inimei, iar dela Domnul

răspunsul limbei.

5. Toate lucrurile celui smerit arătate sunt

înaintea lui Dumnezeu; iar cei necurați în ziua

cea rea vor pierì. Cât ești de mare atâta te

smerește și vei aflà milă înaintea Domnului

Dumnezeu.

6. Necurat este înaintea lui Dumnezeu tot cel

cu inimă înaltă, și cel ce’și pune mâna în mână

cu nedreptate, nu se va îndreptà.

7. Începutul căii celei bune este a face

dreptate, că primită este la Dumnezeu mai

mult decât aducerea de jertfe.

8. Cel ce caută pre Domnul va aflà minte cu

dreptate, și cei ce-l caută pre el, cu dreptate

vor aflà pace.

9. Toate lucrurile Domnului sunt cu

dreptate, și se ține cel necredincios la ziua cea

rea.

10. Ghicire este în buzele împăratului, și la

judecată nu va rătăcì gura lui.

11. Pornirea cumpenii dreptate este la

Domnul, și lucrurile lui cumpene drepte.

12. Urît este împăratului acela ce face rele,

că, cu dreptate se gătește scaunul domniei.

13. Primite sunt împăratului buzele drepte,

și cuvintele drepte le iubește.

14. Mâniea împăratului este solul morței;

iar omul înțelept îl va îmblânzì pre el.

15. Întru lumina vieții fiul împăratului; iar

cei primiți lui ca norul târziu.

16. Cuiburile înțelepciunei mai alese sunt

decât aurul, și cuiburile înțelegerii mai alese

sunt decât argintul.

17. Cărările vieței abat dela rele; iar

lungimea vieții sunt căile dreptății.

18. Cel ce primește învățătura, întru

bunătăți va fì; și cel ce păzește certările, se va

înțelepțì.

19. Cel ce își păzește căile sale, păzește

sufletul său; și cel ce’și iubește viața sa,

oprește gura sa.

20. Mai înainte de sfărâmare merge ocara;

și mai înainte de cădere gândul cel rău.

21. Mai bun este cel blând cu smerenie,

decât cel ce împarte prăzi cu cei ce fac

strâmbătate.

22. Cel înțelept în lucruri este aflător de

bunătăți, și cel ce nădăjduește întru

Dumnezeu, fericit este.

23. Pre cei înțelepți și pre cei pricepători îi

chiamă răi; iar cei cu cuvinte dulci mai mult

se vor auzì.

24. Izvor de vieață este priceperea celor ce o

agonisesc; iar învățătura nebunilor este rea.

25. Inima înțeleptului cunoaște cele din gura

sa, și în buze poartă pricepere.

26. Fagur de miere sunt cuvintele bune; și

dulceața lor tămăduire sufletului.

27. Sunt căi, care se par omului a fì drepte;

iar cele mai de pre urmă ale lor caută în

fundul iadului.

28. Omul întru ostenele se ostenește luiș, și

abate dela sine pierirea sa; iar cel îndărătnic

în gura sa își poartă pierirea.

29. Omul fără de minte își sapă luiș rele, și

în buzele sale adună foc.

30. Omul îndărătnic împarte rele; și celor

răi aprinde făclia înșelăciunei, și desparte pe

prieteni.

31. Omul fără de lege amăgește pe prieteni,

și îi duce pre ei la căi nu bune.

32. Cel ce’și întărește ochii săi, gândește

îndărătnicii, și cel ce’și mușcă buzele sale

alege toate relele, acesta este cuptorul răutății.

33. Cunună de laudă sunt bătrânețele, și în

căile dreptății se află.

34. Mai bun este omul cel mult răbdător,

decât cel tare, și omul cel ce are minte, decât

lucrătorul cel mare de pământ; și cel ce’și

stăpânește mâniea mai bun este decât cel ce ia

cetate tare.

35. În sânul celor nedrepți intră toate cele

Pildele lui Solomon 16 - 17 - 18

633

nedrepte; iar cele drepte toate sunt dela

Domnul.

CAP. 17.

Ceartă și vrajbă.

1. Mai bună este o bucată de pâine cu

dulceață în pace, decât casa plină de multe

bunătăți, și decât jertfe nedrepte cu vrajbă.

2. Sluga cu minte stăpânește pre stăpânii cei

neînțelepți, și împarte părți între frați.

3. Precum se lămurește în cuptor aurul și

argintul; așà inimile cele alese dela Domnul.

4. Cel rău ascultă de limba călcătorilor de

lege; iar dreptul nu se uită la buzele

mincinoase.

5. Cel ce râde de sărac, mânie pre cel ce l-au

făcut pre el; iar cel ce-l miluește se va miluì;

cel ce’i pare bine de cel ce piere, nu va fì fără

de vină,

6. Cununa bătrânilor sunt fiii fiilor, și lauda

fiilor sunt părinții lor. Celui credincios toată

lumea îi este câștigare; iar celui necredincios

nici un ban.

7. Nu sunt cuvioase celui nebun buzele

drepte, nici celui drept buzele mincinoase.

8. Plata darurilor este învățătura la cei ce se

țin cu dânsa, și ori încotro se întorc îi

îndreptează pre ei.

9. Cel ce acopere strâmbătățile caută

prieteșug; iar cel ce urăște ale acoperì

desparte prietenii și casnicii.

10. Groaza umilește inima înțeleptului; iar

cel neînțelept bătut fiind nu simte.

11. Pricini scornește tot cel rău; iar Domnul

înger nemilostiv va trimite lui.

12. Cade purtarea de grije pre omul cel

înțelept; iar cei nepricepuți cugetă rele.

13. Cel ce răsplătește rele pentru bune, nu se

va mutà răul din casa lui.

14. Putere dă cuvintelor începerea dreptății;

iar împerecherea și răsboiul merge înaintea

scumpetei.

15. Cel ce judecă pre cel drept a fì strâmb, și

pre cel strâmb a fì drept, necurat este și urît

înaintea lui Dumnezeu.

16. Pentruce sunt avuții celui neînțelept? Că

a dobândì înțelepciune cel rău la inimă, nu va

puteà.

17. Cel ce’și face casă înaltă, caută

sfărâmare. Și cel ce se lenevește a învățà va

cădeà în rele.

18. În toată vremea să aibi tu prieten, frații

în nevoi de treabă să fie, că pentru aceea se

fac.

19. Omul fără de minte bate în palme și se

veselește luiș, ca și chezașul ce ià în chezășie

pe prietenul său.

20. Cel iubitor de păcate se bucurà de vrăjbi

și cei ce’și înalță ușile sale, caută surpare.

21. Cel cu inima vârtoasă nu va aflà

bunătăți, și omul cel ce lezne își schimbă limba

va cădeà în rele; și inima de nebun durere este

celui ce o are.

22. Nu se veselește tatăl de fiul cel neînvățat;

iar fiul înțelept veselește pre muma sa.

23. Inima veselă bună vieață face; iar

omului trist i se usucă oasele.

24. Căile celui ce ià daruri cu nedreptate în

sânuri, nu sporesc, și cel necurat se abate din

căile dreptății.

25. Față înțelegătoare este a omului înțelept;

iar ochii nebunului la marginile pământului.

26. Mânie tatălui este fiul nebun, și durere

celei ce l-a născut pre el.

27. A păgubì pre omul drept nu este bine,

nici este cu cuviință a sfătuì rău asupra

puternicilor drepți.

28. Cel ce oprește a grăì cuvântul greu, cu

minte este; și omul cel ce rabdă mult, este

înțelept.

29. Cel ce nu știe, de va întrebà de

înțelepciune, înțelepciune i se va socotì; și cel

ce se face pre sine mut, înțelept se va socotì a

fì.

CAP. 18.

Prietenie și înfrânarea limbii.

1. Pricini caută omul cel ce va să se desparță

de prieteni, și în toată vremea ocărât va fì.

2. Nu trebuește înțelepciune omului lipsit de

minte, că mai vârtos se ține cu nebuniea.

3. Când vine necredinciosul întru adâncul

răutăților, nu bagă seamă; și îi vine lui

necinste și ocară.

4. Apă adâncă este cuvântul în inima omului

și izvor ce se varsă și fântână de vieață.

5. A te mirà de fața necredinciosului nu este

Pildele lui Solomon 18 - 19

634

bine; nici este cu cuviință a fugì de dreptate la

judecată.

6. Buzele celui fără de minte îl aduc pre el la

rele, și gura lui cea îndrăzneață chiamă

moartea.

7. Gura nebunului pierirea lui este; iar

buzele lui sunt laț sufletului lui.

8. Pre cei leneși îi biruește frica, și sufletele

oamenilor mueratici vor flămânzì.

9. Cel ce nu se vindecà pre sine întru faptele

sale, frate este celui ce se rănește pre sine.

10. Din mărimea tăriei, numele Domnului;

și alergând la el drepții, se înalță.

11. Averea omului bogat este cetate tare, și

mărirea ei mult umbrește.

12. Mai înainte de surpare se înnalță inima

omului, și mai înainte de mărire se smerește.

13. Cel ce răspunde cuvânt mai înainte de ce

aude, nebun și de ocară se face pre sine.

14. Mâniea omului o potolește sluga

înțeleaptă; iar pre cel nerăbdător cine îl va

suferì?

15. Inima celui cu minte, câștigă știință; iar

urechile înțelepților cearcă gândurile.

16. Darul omului îl vestește pre el, și cu cei

puternici îl așază pre el.

17. Dreptul singur este pârâșul său dela

întâiul cuvânt, și dacă îl va asuprì pârâșul, se

mustră.

18. Pricinile le potolește soarta, și între

domni hotărăște.

19. Frate de frate ajutat, ca o cetate tare și

înaltă, și are putere ca o împărăție întemeiată.

20. Din rodurile gurii umple omul pântecele

său, și din roadele buzelor sale se va săturà.

21. Moartea și vieața sunt în mâna limbii;

iar cei ce’și stăpânesc limba vor mâncà

roadele ei.

22. Cel ce a aflat femeie bună, aflat-a daruri,

și a luat dela Dumnezeu desfătare.

23. Cel ce leapădă femeia bună, leapădă

bunătățile, și cel ce ține pre cea prea curvă,

este nebun și necredincios.

24. Rugăciuni răspunde săracul; iar cel

bogat răspunde aspru.

25. Omul drăgăstos în adunare mai prieten

este decât fratele.

CAP. 19.

Săracii cinstiți și fiii bine crescuți.

1. Mai bun este săracul, carele umblă întru

prostia sa, decât cel viclean cu buzele sale și

este fără de minte.

2. Unde nu este știința sufletului, acolo nu

este binele; și cel ce grăbește cu picioarele, se

va împiedicà.

3. Nebunia omului strâmbă căile lui, și pre

Dumnezeu vinuește cu inima lui.

4. Avuțiea adauge prieteni mulți, iar cel

sărac, și de prietenul carele îl are se lipsește.

5. Mărturia mincinoasă nu va fì fără de

pedeapsă; și cel ce pârăște cu strâmbătate, nu

va scăpà.

6. Mulți cinstesc fețele împăraților; iar tot

cel rău se va face de ocară omului.

7. Tot cel ce urăște pre fratele sărac, departe

va fì și de prieteșug, gândul bun se va apropià

de cei ce îi cunosc prieteșugul, și omul înțelept

îl va aflà pre el, cel ce face multe rele

isprăvește răutatea; iar cel ce se sfădește cu

cuvinte, nu se va mântuì.

8. Cel ce câștigă înțelepciune, se iubește pre

sine, și carele păzește înțelegerea, aflà-va cele

bune.

9. Mărturia mincinoasă nu va fì necertată,

și cel ce ațâță răutate, pierì-va de ea.

10. Nici de un folos nu este celui fără de

minte desfătarea, și de va începe sluga cu

semeție a stăpânì.

11. Omul milostiv mult îngăduiește, și lauda

lui va venì asupra celor fără de lege.

12. Înfricoșarea împăratului asemenea este

răcnirii leului, și ca roua pre iarbă așà este

îmblânzirea lui.

13. Rușinea tatălui este fiul fără de minte, și

nu sunt curate darurile din simbria curvei.

14. Casă și avere împart părinții fiilor; iar

femeia bărbatului dela Domnul se rânduește.

15. Frica oprește pre bărbatul mueratic; iar

sufletul celui leneș va flămânzì.

16. Cel ce păzește porunca, își păzește

sufletul său; iar cel ce nu-și păzește căile sale

va pierì.

17. Cel ce miluește pe sărac, dă împrumut

lui Dumnezeu, și după darea lui se va răsplătì

lui.

Pildele lui Solomon 19 - 20

635

18. Ceartă pre fiul tău, că așà va fi de bună

nădejde; iar la mândrie nu înălțà sufletul tău.

19. Omul cel gânditor de rău mult va

păgubì; iar de va fì și lacom, și sufletul își va

adauge a-l pierde.

20. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, ca să

fii înțelept întru cele mai de apoi ale tale.

21. Multe gânduri sunt în inima omului; iar

sfatul Domnului în veac rămâne.

22. Rod omului este milosteniea, și mai bun

este săracul drept de cât bogatul mincinos.

23. Frica Domnului este spre vieață omului;

iar cel fără de frică se va zăbovì în locuri unde

nu se aflà știință.

24. Cel ce ascunde mâinile sale în sân cu

nedreptate, nici la gura sa nu le va duce pre

ele.

25. Bătând pre făcătorul de rău, cel

nepriceput mai înțelept se va face, și de vei

certà pre omul înțelept, va cunoaște

învățătura.

26. Cel ce nu cinstește pre tatăl său, și se

leapădă de muma sa, rușinà-se-va și ocărît va

fì.

27. Fiul carele părăsește a păzì învățătura

tatălui său, va deprinde graiuri rele.

28. Cel ce chezășuește copilul fără de minte,

rușinà-va dreptatea, și gura celor

necredincioși înghițì-và judecata.

29. Se gătesc celor neastâmpărați bice și

cazne, asemenea și celor fără de minte.

CAP. 20.

Împăratul înțelept.

1. Neastâmpărat lucru este vinul, și de ocară

beția, și tot cel stricat de el, nu va fì înțelept.

2. Nu se osebește înfricoșarea împăratului

de mâniea leului; iar cel ce’l întărâtă pre el

greșește asupra sufletului său.

3. Mărire este omului a urî neînțelegerile;

iar tot cel fără de minte cu unele ca acestea se

împleticește.

4. Ocărându-se leneșul nu se va rușinà; așà

este și cel ce împrumutează grîu la secere.

5. Apă adâncă este sfatul în inima omului;

iar omul înțelept îl va scoate.

6. Mare și cinstit lucru este omul milostiv;

iar cu anevoe este a aflà om credincios.

7. Cel ce petrece nevinovat întru dreptate,

fericiți va lăsà pre fiii săi.

8. Când va ședea împărat drept pre scaun,

nu va stà înaintea ochilor lui tot răul.

9. Cine se poate lăudà, că are inimă curată?

Sau cine va cutezà a zice, că este curat de

păcate?

10. Lumina celui ce grăește de rău pre tată

sau pre mumă, stinge-se-va, și luminile

ochilor lui vedeà-vor întunerec.

11. Partea ce grăbește întru cele dintâiu,

întru cele mai de pre urmà nu se va

binecuvântà.

12. Să nu zici: Plătì-voiu neprietenului, ci

așteaptă pre Domnul, ca să’ți ajute.

13. Cântarul mare și mic, și măsurile

îndoite, necurate sunt înaintea Domnului

amândouă, și cel ce face acestea, întru

tocmelele sale se împiedică.

14. Tânărul cu cel cuvios și drept calea lui.

15. Urechea aude și ochiul vede, lucrurile

Domnului sunt amândouă.

16. Nu iubì a clevetì, ca să nu piei, ci

deschide ochii tăi, și te satură de pâine.

17. Rău este, rău este, zice cel ce cumpără,

și dacă se va duce atunci se va fălì.

18. Aur și mulțime de pietre scumpe și vase

cinstite sunt buzele înțelepciunei.

19. Ià haina celui ce s’a pus chezaș pentru

cel necunoscut, și ià de la el zălog pentru cei

streini.

20. Dulce este omului pâinea minciunei; iar

după aceea se va umpleà gura lui de alice.

21. Gândurile cu sfatul se întemeiază; și cu

cârmuiri se face războiul.

22. Cel ce descopere sfaturi întru adunare

umblă cu două limbi, și cu cel ce lărgește

buzele sale nu te amestecà.

23. Urâciune este Domnului cântarul îndoit,

și cumpăna vicleană nu este bună înaintea lui.

24. Dela Domnul se îndreptează pașii

omului; iar pământeanul, cum ar puteà

pricepe căile sale?

25. Laț este omului curând a afierosì cevà

dintru ale sale, și după ce s’a făgăduit să’i

pară rău.

26. Vânturătorul celor necredincioși este

împăratul înțelept, și’i va învârtì pre ei roată.

Pildele lui Solomon 20 - 21 - 22

636

27. Lumina Domnului, suflarea oamenilor,

care cercetează adâncurile inimei.

28. Milostenia și adevărul, pază sunt

împăratului, și vor încunjurà cu dreptate

scaunul lui.

29. Podoaba tinerilor este înțelepciunea și

mărirea bătrânilor căruntețele, sdruncinături

și sfărâmături întâmpină în rele, iar rane

întru cămările pântecelui.

CAP. 21.

Pronia lui Dumnezeu.

1. Precum pornirea apei așà inima

împăratului este în mâna lui Dumnezeu, ori

încotro va vreà să o plece acolo o pleacă.

2. Tot omul se pare luiș că este drept, iar

Domnul îndreptează inimile.

3. A face dreptate și a grăì adevărat, mai

mult place lui Dumnezeu decât sângele

jertfelor.

4. Omul cel măreț este cu inimă îndrăzneață

spre ocară, și făclia necredincioșilor este

păcatul.

5. Gândurile celui bărbat pururea întru

prisosință, iar cel leneș totdeauna în lipsă este.

6. Cel ce face vistierii cu limbă mincinoasă

după deșertăciuni umblă, și merge în laturile

morții.

7. Pornì-se-va toată pierirea asupra celor

necredincioși, că nu vor să facă cele drepte.

8. La cei îndărătnici căi îndărătnice trimite

Dumnezeu, că curate și drepte sunt lucrurile

lui.

9. Mai bine este a lăcuì într’un ungher

descoperit decât în cele văruite și în casa de

obște cu nedreptate.

10. Sufletul necredinciosului poftește rele, și

nu’l va miluì nici un om.

11. Păgubindu-se cămătarnicul, mai

înțelept se va face cel fără de răutate și

înțeleptul cel ce pricepe va primì cunoștință.

12. Cunoaște dreptul inimile ne-

credincioșilor, și defaimă pre cei necredincioși

pentru rele.

13. Cel ce-și astupă urechile sale ca să nu

auză pre cel neputincios, și acela va strigà și

nu va fì cine să’l auză.

14. Darul pre ascuns întoarce mâniile, iar

cel ce nu dă dar, ridică mânie mare.

15. Veseliea drepților este a face judecată;

iar cel cuvios necurat este la făcătorii de rău.

16. Omul cel ce rătăcește din calea dreptății,

se va odihnì întru adunarea uriașilor.

17. Omul cui este drag în ospețe, în lipsă va

fì; și cel ce iubește vinul și untuldelemn, nu se

va îmbogățì.

18. Curățire dreptului este cel fărădelege; în

locul celui drept se va dà cel vinovat.

19. Mai bine este a lăcuì în pustie, decât cu

femeia sfadnică și mânioasă și limbută.

20. Comoară dorită odihnește în gura

înțeleptului; iar oamenii cei fără de minte o

înghit pre ea.

21. Calea dreptății și a milosteniei aflà-va

vieață și mărire.

22. Cetăți tari calcă înțeleptul, și surpă

tăriea spre care nădăjduià necredincioșii.

23. Cel ce’și păzește gura și limba, își

păzește sufletul său de necazuri.

24. Cel îndrăzneț, cel sumeț și cel mândru

pierzător se chiamă, iar cel ce ține minte răul,

fărădelege este.

25. Poftele omoară pre cel leneș, că nu voesc

mâinile lui să facă cevà.

26. Necredinciosul în toate zilele poftește

pofte rele, iar dreptul miluește și se îndură

fără de scumpete.

27. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt

Domnului, pentrucă le aduc cu fărădelege.

28. Mărturiea mincinoasă va pierì; iar omul

ascultător ià seama ce grăește.

29. Omul necredincios stă cu față fără de

rușine; iar cel drept însuș își cunoaște căile

sale.

30. Nu este înțelepciune, nu este bărbăție,

nu este sfat la omul cel necredincios.

31. Calul se gătește la ziua de răsboiu; iar

dela Domnul este ajutorul.

CAP. 22.

Deosebite sfaturi.

1. Mai ales este numele bun decât bogățiea

multă; și darul bun decât argintul și aurul.

2. Bogatul și săracul s’au întâmpinat unul

cu altul, iar pre amândoi i-au făcut Domnul.

3. Cel iscusit văzând pre cel rău muncindu-

se tare, însuș se învață; iar cei nepricepuți

Pildele lui Solomon 22 - 23

637

trecând nu se folosesc.

4. Neamul înțelepciunii este frica Domnului,

și bogăție și mărire și vieață.

5. Ciulini și lațuri în căile cele strâmbe; iar

cel ce’și păzește sufletul său, se va ferì de ele.

6. Învață pruncul pre calea sa, că și după ce

va îmbătrânì nu se va depărtà dela aceea.

7. Bogații vor stăpânì pre cei săraci, și

slugile dela stăpânii săi se vor împrumutà.

8. Cel cu seamănă rele, rele va și secerà, și

rana faptelor sale îl va sfârșì; pre omul blând

și dătător, îl binecuvintează Dumnezeu, și

deșertarea lucrurilor îl va pierde.

9. Cel ce miluește pre săracul, hrănì-se-va,

pentrucă din pâinea sa a dat săracului;

biruință și cinste câștigă cel ce dă daruri, însă

ià sufletul celor ce le iau.

10. Scoate din adunare pre cel pierzător, și

va ieșì cu dânsul pricirea, că șezând în

adunare, pre toți necinstește.

11. Iubește Domnul inimile cuvioase, și

primiți sunt lui toți cei fără prihană în căile

lor; cu buzele va cârmuì împăratul.

12. Ochii Domnului păzesc simțirea și

defaimă cuvintele cele fărădelege.

13. Pune pricini și zice leneșul: leul este în

cale și ucigașul în uliță.

14. Groapă adâncă este gura celui

fărădelege, și pre carele l-au urît Domnul,

acela va cădeà într’însa; sunt căi rele înaintea

omului, și nu iubește a se întoarce dela ele, și

trebue a se abate din calea strâmbă și rea.

15. Nepriceperea face să sboare inima

tânărului, și toiagul învățăturii departe este

dela dânsul.

16. Cel ce năpăstuește pre sărac, înmulțește

relele sale, și dă bogatului pre mai puțin.

17. La cuvintele înțelepților apropie

urechea ta, și ascultă cuvintele mele, și așază

inima ta, ca să cunoști, că bune sunt.

18. Și de le vei pune pre ele la inima ta,

veselì-te-vor împreună cu buzele tale.

19. Ca să fie întru Domnul nădejdea ta, și va

arătà ție calea ta.

20. Și tu ți le scrie întreit, în sfat și în gând

și în cunoștință și pre lățimea inimii tale.

21. Învață-te dar cuvinte adevărate, și minte

bună ca să auzì și să răspunzi tu cuvinte

adevărate celor ce le întreabă.

22. Nu silì pre mișel, că sărac este și să nu

necinstești pre cel slab în porți.

23. Că Domnul va judecà lui judecată, și vei

mântuì sufletul tău nevinovat.

24. Nu fii prieten cu omul mânios, și cu

prieten mânios nu te amestecà.

25. Ca să nu te abați în căile lui, și vei luà

lațuri la sufletul tău.

26. Nu te da chezaș rușinându-te de față.

27. Că de nu vei aveà de unde să plătești,

luà-vor așternutul cel de supt coastele tale.

28. Nu trece hotarele vechi, care le-au pus

părinții tăi.

29. Omul vederos și iute la lucrurile lui, la

împărați trebue a stà; iar să nu steà la oameni

leneși.

CAP. 23.

Sfaturi pentru mâncare și băutură

1. De vei ședeà la masa celui puternic,

înțelepțește mănâncă din cele ce ți se pun

înainte.

2. Și pune mâna ta știind că și tu ca acestea

trebue să gătești.

3. Iar de ești mai nesățios, nu poftì bucalele

lui, că acestea se țin de vieață mincinoasă.

4. Nu te asemănà, fiind sărac cu cel bogat;

ci te strânge pre tine cu gândul tău.

5. De vei căutà cu ochiul tău spre el,

nicidecum nu se va vedeà, că s’a făcut lui aripi

ca unui vultur, și se întoarce spre casa celui ce

stă înaintea lui.

6. Nu cinà cu omul pizmătareț, nici poftì din

bucatele lui.

7. Că precum înghite cinevà păr, așà

mănâncă și beà; nici îl băgà la tine pre el, ca

să mănânci pâinea ta cu el.

8. Că o va vărsà pre ea, și va stricà cuvintele

tale cele bune.

9. La urechea celui fără de minte nimic nu

zice, ca nu cumvà să râză de cuvintele tale cele

înțelepte.

10. Să nu muți hotarele cele vechi, și în

agonisita săracilor să nu intri.

11. Că cel ce’i apărà pre ei este Domnul, tare

este, și va judecà judecata lor cu tine.

12. Dă la învățătură inima ta, și urechele

Pildele lui Solomon 23 - 24

638

tale le gătește spre cuvintele înțelegerii.

13. Nu încetà a certà pruncul, pentrucă de’l

vei lovì pre el cu nuia, nu va murì. Că tu îl vei

bate pre el cu nuia; iar sufletul lui dela moarte

îl vei mântuì.

14. Fiule! De va fì înțeleaptă inima ta, vei

veselì și inima mea.

15. Și se vor învățà buzele tale din cuvintele

buzelor mele, de vor fì drepte.

16. Nu râvnească inima ta la păcătoși; ci fii

toată ziua în frica Domnului.

17. Că de vei păzì acestea, vei aveà nepoți, și

nădejdea ta nu se va depărtà.

18. Ascultă fiule, și fii înțelept și’ți

îndreptează gândurile inimii tale.

19. Nu fì bețiv, nici te întinde la sfaturi și la

cumpărături de cărnuri.

20. Că tot curvarul și bețivul va sărăcì, și tot

somnorosul se va îmbrăcà în haine rele și

rupte.

21. Ascultă fiule pre tatăl tău cel ce te-a

născut, și nu nebăgà în seamă pre muma ta,

pentrucă a îmbătrânit.

22. Câștigă-ți adevărul și nu lepădà

înțelepciunea, învățătura și știința.

23. Bine hrănește tatăl drept, și de fiul cel

înțelept se veselește sufletul lui.

24. Veselească-se tatăl tău și muma ta de

tine, și să se bucure ceea ce te-a născut.

25. Dă’mi fiule inima ta, și ochii tăi să

păzească căile mele.

26. Că vas găurit este casa streină, și strîmtă

fântâna streină.

27. Că acesta degrab va pierì, și tot

călcătorul de lege se va stinge.

28. Cui este vai? Cui sunt gâlcevuri? Cui

judecăți? Cui necazuri și sfezi? Cui zdrobirea

în zadar? Cui sunt ochii urduroși?

29. Au nu celor ce se zăbovesc la vin, și celor

ce păzesc unde se fac ospețe? Nu vă îmbătați

cu vin, ci umblați cu oameni drepți, și vorbiți

la preumblări.

30. Că de vei dà ochii tăi spre urcioare și

spre pahare, la urmà vei umblà mai gol decât

pilugu.

31. Și apoi te vei tăvălì ca cel mușcat de

șarpe, și precum se varsă dela Cherast veninul

lui.

32. Când ochii tăi vor vedeà streină, atunci

gura ta va grăì îndărătnicii.

33. Și vei zăceà ca în inima mării, și ca un

cârmaciu în multă volbură.

34. Și vei zice: bătutu-m’a și nu m’a durut,

ocărîtu-m’a și eu n’am știut când se va face

ziuă, ca să viu să întreb cu carii să mă

împreun.

CAP. 24.

Sfătuire a izbăvì pre cei în primejdie de moarte

și ferire de neînțelepție și ușurătate de minte.

1. Fiule! Nu urmà oamenilor răi, nici poftì a

fì cu dânșii.

2. Că minciuni cugetă inima lor, și dureri

grăiesc buzele lor.

3. Cu înțelepciune se zidește casa și cu

pricepere se isprăvește.

4. Cu știința se umplu cămările de toată

bogăția scumpă și bună.

5. Mai bun este înțeleptul decât cel tare, și

omul cel înțelept, decât un lucrător mare de

pământ.

6. Cu cârmuirea se face răsboiul, iar

ajutorul cu inima cea cu sfat.

7. Înțelepciunea și gândul bun în porțile

înțelepților, înțelepții nu se abat dela legea

Domnului;

8. Ci gândesc întru adunări; pre cei

neînvățați îi întâmpinà moartea.

9. Și moare cel fără de minte întru păcate,

iar necurăția este la omul pierzător.

10. Pângărì-se-va în ziua cea rea, și în ziua

necazului până ce se va sfârșì.

11. A izbăvì pre cei duși la moarte și a

răscumpărà pre cei prinși, nu te scumpì.

12. Iar de vei zice: nu’l știu pre acesta, află

că Domnul cunoaște inimile tuturor, și cel ce

au dat suflare la toți, acela știe toate; el va

răsplătì fiecăruia după faptele lui.

13. Mănâncă miere fiule, că este bun

fagurul, ca să se îndulcească gâtlejul tău.

14. Că așà vei simțì înțelepciunea în sufletul

tău, care de o vei aflà, bună va fì săvârșirea ta,

și nădejdea nu te va părăsì.

15. Să nu apropii de cel necredincios partea

drepților, nici să te amăgești cu sațiul

pântecelui.

Pildele lui Solomon 24 - 25

639

16. Că de șapte ori va cădeà dreptul, și se va

sculà; iar cei necredincioși se vor sfârșì în rele.

17. De va cădeà vrăjmașul tău, să nu te

bucuri de el, și pentru împiedecarea lui nu te

înălțà.

18. Că va vedeà Domnul, și nu-i va plăceà

lui, și va întoarce mânia sa dela dânsul,

19. Nu te bucurà de cei ce fac rău; nici râvnì

celor păcătoși.

20. Că cei răi nu vor aveà nepoți și lumina

celor necredincioși se va stinge.

21. Teme-te de Dumnezeu fiule și de

împăratul, și de nici unul să nu fii

neascultător.

22. Că fără de veste vor răsplătì celor

necredincioși, și casnile amândurora, cine le

știe?

23. Și iar acestea zic vouă înțelepților: a

cunoaște fața la judecată, nu este bine.

24. Cel ce zice celui necredincios că este

drept, blestemat va fì popoarelor, și urît

neamurilor.

25. Iar cei ce mustră, mai buni se vor arătà,

și preste ei binecuvântare va venì.

26. Și buzele vor iubì a răspunde cuvinte

bune.

27. Gătește spre ieșire lucrurile tale, și te

gătește la țarina ta, și vino după mine, și din

nou vei zidì casa ta.

28. Nu fì mărturie mincinoasă împrotiva

cetățeanului tău, nici te lărgì cu buzele tale.

29. Să nu zici: Cum mi-a făcut el mie, face-

voiu și eu lui, și voiu răsplătì lui cu cele ce m’a

năpăstuit.

30. Ca o arătură este bărbatul neînțelept și

ca viea este omul cel lipsit de minte.

31. De o vei lăsà se va țelinì, și se va

îmburuenà toată, și va fì părăsită, și pietrele

cu care este îngrădită se vor săpà.

32. Apoi mie mi-a părut rău, și am căutat,

ca să aleg învățătura.

33. Puțin să dormitezi, și puțin să dormì, și

puțin să îmbrățișezi cu mâinile tale pieptul.

34. Că de vei face aceasta, venì-va înainte

mergând sărăcia ta, și lipsa, ca un bun

alergător.

CAP. 25.

Cuviința în adunări și măsura în

vorbă și în mâncări.

1. Acestea sunt pildele lui Solomon, pe care

fără alegere le-au scris prietenii lui Ezechia

împăratul Iudei.

2. Slava lui Dumnezeu ascunde cuvântul, iar

m�