Uniunea Europeană

Piaţa internă unică

Contextul aparitiei pietei interne unice

Art.9 Tratatul de la Roma (1958): “ Comunitatea va avea la baza o uniune vamala ce va acoperi intregul comert cu bunuri si care va implica interzicerea taxelor vamale la importul si exportul de produse intre Statele Membre, ca si a altor taxe cu efect echivalent.”

Prevederi realizate in iulie 1968.

Contextul aparitiei pietei interne unice

In 1985 se lanseaza proiectul definitivarii pietei unice europene;

Actul Unic European adoptat in iunie 1985 si ratificat in perioada 1986 – 1987. In vigoare de la 1 iulie 1987.

Tinta era desavarsirea pietei unice interne pina la 1 ianuarie 1993.

Argumente in favoarea pietei interne unice

Presiuni concurentiale din partea SUA si Japoniei;

Aspecte politice; Valorificarea economiei de scara; Potentarea pietei financiare europene; Valorificarea potentialului economiei

bazate pe informatie.

Obiectivele pietei interne unice

Obiectivul central a constat in stabilirea pina la 31 decembrie 1992 a unui spatiu fara frontiere in care sa fie asigurata circulatia bunurilor, a fortei de munca, a serviciilor si a capitalurilor.

Obiectivul economic era acompaniat de un obiectiv social: dezvoltarea sentimentului ca europenii pot circula, pot munci si studia acolo unde doresc.

Obiectivele pietei interne unice

Obiectiv operational: trecerea de la regula unanimitatii la majoritatea calificata in probleme legate de armonizarea legislatiilor.

Majortatea se aplica domeniilor in care principiile de actiune au fost convenite prin unanimitate sau domeniile pentru care statele membre isi declina interesul.

Obiectivele pietei interne unice

Alte obiective ale PIU:Coeziunea economica;Armonizarea politicilor sociale;Coordonarea eforturilor de C-D;Cooperarea monetara;

Piata interna unica

Libera circulatie a marfurilor:Realizarea uniunii vamale (1968);Principiul recunoasterii reciproce a

normelor tehnice (1979);Uniformizarea aplicarii TVA (1977), cu

perfectionari in 1987, 1989, 1993, 1997.Prevederi suplimentare in domeniul

accizelor, produselor alimentare, medicamentelor, etc.

Piata interna unica

Libera circulatie a persoanelor:Art. 48 al Tratatului de la Roma

prevedea crearea conditiilor pentru realizarea liberei circulatii a persoanelor pe teritoriul Comunitatii.

Aceasta insemna abolirea oricarei discriminari bazate pe nationalitate in privinta angajarii, stabilirii salariilor si conditiilor de munca.

Piata interna unica

Libera circulatie a persoanelor:Primele masuri adoptate in 1964 se refereau la

profesiile liberale;In 1985 se adopta recunoasterea reciproca a

pregatirii si calificarilor profesionale;In 1989 in Carta Sociala se prevad masuri de

asigurare a liberei circulatii a fortei de munca;Libertatea de stabilire dar si garantarea securitatii

si protectiei cetatenilor;Dreptul de a trai si beneficia de protectie sociala.

Piata interna unica

Libera circulatie a serviciilor:Desi ocupa cea mai mare pondere in PIB si

numar de locuri de munca, serviciile au cunoscut o liberalizare lenta;

Art.52 si 54 din Tratatul de la Roma: libertatea de circulatie a serviciilor inseamna ca firmele de servicii dintr-o tara comunitara care dispunde o licenta de functionare in tara de origine, pot opera pe intreg teritoriul UE.

Piata interna unica

Libera circulatie a serviciilor: Principiul liberalizarii serviciilor are in vedere 2

aspecte:Dreptul de stabilire al resortisantilor unui stat

membru pe teritoriul altui stat din UE in scopul prestarii unui serviciu;

Prestarea de servicii pe baze transfrontaliere, fara a fi necesara deplasarea prestatorului.

Prin servicii se includ activitatile prestate contra unei remuneratii, care se constituie ca o parte componenta a vietii economice a statului respectiv.

Piata interna unica

Libera circulatie a serviciilor:Servicii active – presupun deplasarea

prestatorului in tara consumatorului de servicii;

Servicii pasive – deplasarea consumatorului in tara prestatorului de servicii;

Servicii de corespondenta – doar serviciile respective traverseaza frontiera.

Piata interna unica

Libera circulatie a capitalurilor:

implica inlaturarea controlului asupra fluxurilor de capital.

Liberalizarea totala a circulatiei capitalului a fost si este o conditie a liberului schimb al produselor si serviciilor financiare in interiorul UE si a unei alocari optime in scop productiv si comercial a fondurilor depuse la institutiile financiare.

Politica concurentei

Politica în domeniul concurenţei este esenţială în cadrul spaţiului economic al UE deoarece:concurenţa şi pieţele concurenţiale sunt

esenţiale pentru realizarea obiectivelor economice ale Uniunii;

avatantajele eliminării barierelor publice ca urmare a mecanismelor Uniunii ar fi afectate dacă ele ar fi înlocuite de bariere private.

Politica concurentei

Necesitatea unei politici comune în domeniul concurenţei derivă din faptul că alternativa (politici naţionale) ar fi mult mai lentă şi nesigură;

Un alt dezavantaj folosirii politicilor naţionale ar fi acela că aceste politici ar fi mult mai orientate spre interesul naţional în defavoarea sau în ignorarea interesului comun;

Datorita acestor dezavantaje, politica în domeniul concurenţei este menţionată atât în Tratatul de la Roma, cât şi, mult întărită, în Tratatul de la Maastricht.

Politica concurentei

Politica comună în domeniul concurenţei are printre componentele esenţiale:

politica privind practicile anticoncurenţiale;politica de antimonopol;politica în domeniul fuziunilor;controlul ajutoarelor de stat.

Politica concurentei

Politica privind practicile anti-concurenţiale:

Se au în vedere cartelurile, practicile concertate, alte forme de practici anticoncurenţiale, dar şi acordurile între firme. Conform reglementărilor comunitare se interzice şi se declară explicit ca fiind automat nule şi „incompatibile cu piaţa comună: toate acordurile dintre întreprinderi şi practicile concertate care pot afecta comerţul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, limitarea sau distorsionarea concurenţei în cadrul pieţei comune”.

Politica concurentei

Politica privind practicile anti-concurenţiale:

Exemple de acţiuni interzise sunt:restricţiile cantitative asupra producţiei, investiţiilor

sau cercetării-dezvoltării;partajarea pieţei;legarea vânzărilor de condiţii suplimentare.

Politica concurentei

Politica privind practicile anti-concurenţiale: Astfel de acţiuni sunt totuşi permise în cazul îndeplinirii

simultane a patru condiţii: dacă ele contribuie la ameliorarea producţiei, distribuţiei

sau la promovarea progresului tehnic sau economic; dacă acordă consumatorilor o cotă echitabilă din profituri; dacă evită restricţiile care nu sunt indispensabile pentru

realizarea condiţiilor 1 şi 2; dacă întreprinderile nu elimină concurenţa pentru o parte

substanţială a produselor în cauză.

Politica concurentei

Politica antimonopol:Politica antimonopol are în vedere că orice abuz de

poziţie dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi în cadrul pieţei comune sau într-o parte substanţială a acesteia este interzis ca fiind incompatibil cu piaţa comună, în măsura în care poate afecta comerţul între statele membre.

Exemple de asemenea abuzuri pot fi: preţurile inechitabile, condiţiile comerciale inechitabile, discriminarea între clienţi sau furnizori, limitările ofertelor şi contractelor.

Politica concurentei

Politica in domeniul fuziunilor: Iniţial nu au existat dispoziţii exprese privind

fuziunile. Această rezervă se explica prin susţinerea politică a ideei de consolidare a firmelor europene, precum şi prin dorinţa de a nu transmite controlului comunitar prerogative privind fuziunile interne.

Primul proiect de regulament privind fuziunile a fost elaborat în 1973.

Politica concurentei

Politica in domeniul fuziunilor:

Urmare a extinderii numărului de fuziuni, în 1989 a fost elaborat un Regulament operativ care cere notificarea obligatorie pentru toate fuziunile care satisfac următoarele criterii:

o cifra de afaceri mondială de cel puţin 5 miliarde euro; o cifra de afaceri comunitară de 250 milioane euro pentru

fiecare din cel puţin două companii implicate; cifra de afaceri comunitară nu trebuie să fie concentrată într-un

singur stat membru (să nu aibă mai mult de două treimi din total într-un singur stat membru).

Politica concurentei

Controlul ajutoarelor de stat: Subvenţiile au fost interzise, în principiu, atât de Tratatul

Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, cât şi de Tratatul de la Roma deoarece acestea distorsionează concurenţa de pe piaţa internă, respectiv concurenţa dintre întrepridnerile din diferite state membre;

Cu toate acestea, în Uniunea Europeană au fost permise excepţii în domeniul ajutoarelor de stat în sectoare precum căile ferate, cărbunele, agricultura şi pescuitul, cercetarea – dezvoltarea;

Una din cauzele supravieţuirii (desigur pe un fond de reducere) a ajutoarelor de stat este şi politizarea acestora.