Pianul de Pe Plaja_book

D E S P R E A U T O R

Jim Dornan este un veritabil lider. Instructor, strateg şi mentor pentru unii dintre cei mai de succes oameni de afaceri de pe planetă, combină bogata sa experienţă cu o perspectivă unică de viaţă pentru a oferi informaţii valoroase tuturor celor interesaţi. Tată a trei copii şi prieten devotat al partenerei sale de viaţă, Nancy, Jim Dornan prezintă în această carte experienţele sale, atât pe plan personal cât şi profesional.

Absolvent al Universităţii Purdue, specializat în aeronautică, Jim a făcut trecerea de la mediul ştiinţelor aplicate la afaceri acum mai bine de treizeci de ani. Compania sa internaţională, Network 21, şi-a propus ca principal obiect de activitate educaţia continuă şi informarea oamenilor de afaceri din întreaga lume. Despre ea s-a scris în termeni elogioşi în publicaţii cu reputaţie ca Succes Magazine şi Wall Street Journal, Jim Dornan este autorul mai multor cărţi de succes, inclusiv Becoming a Person of Influence (Cum să devii o persoană cu influenţă), scrisă împreună cu John Maxwell. Jim este şi un reputat orator, vorbind în faţa a zeci de mii de persoane din Europa până în Africa, din Asia până în Australia şi America. El îşi împarte timpul între cele doua reşedinţe, din Georgia şi Florida, dar se simte acasă în oricare dintre cele douăzeci şi cinci de ţări în care Network 21 are reprezentanţe şi parteneri de afaceri.

5

9

9

M U L Ţ U M I R I

Ca în orice proiect ambiţios şi la acesta, care urmăreşte să prezinte principii şi experienţe menite să ajute pe oricine în încercarea de a avea o viaţă plină de semnificaţie şi de sens, au contribuit foarte mulţi prieteni căror trebuie să le mulţumesc:

• In primul rând, soţiei mele şi partenerei mele deviaţă, Nancy. Pasiunea şi spiritul ei m-au susţinutcontinuu şi m-au făcut să merg mai departe.

• Fiicei mele, Heather, care mi-a fost partener pre-ţios la realizarea acestui proiect şi care cu entuzi-asmul ei pentru conceptele pe care aşterneam pehârtie mi-a stimulat creativitatea şi m-a ajutat săbirui amânările inerente unei asemenea iniţiative.

• Celorlaţi copii ai mei, David şi Eric, izvor denenumărate poveşti şi experienţe pe care le-am fo-losit ca ilustrare a teoriilor mele despre viaţă, con-ducere şi influenţă.

• Nepoatei mele, Ashley-Kate care, cu seriozitateacelor patru anişori ai ei, are abilitatea de a-mi rea-minti adevărurile esenţiale şi priorităţile vieţiiumane.

79

P I A N U L DE PE PLAJA

Sunt etern recunoscător atâtor oameni obişnuiţi şi lideri din lumea întreagă încât nu mi-ar ajunge o carte întreagă să-i menţionez. Sunt cei pe care am avut marea şansă de a-i influenţa, beneficiind la rândul meu de influenţa lor. Clipele de disperare şi cele de fericire prin care am trecut de-a lungul existenţei mele, ca şi observarea triumfului sau decăderii altora, m-au făcut să conştientizez adevăratul potenţial al fiecărei persoane indiferent de circumstanţe. Nu încetează să mă uimească curajul, setea de cunoaştere, creativitatea şi optimismul oamenilor pe care-i întâlnesc. Ii mulţumesc neîncetat lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat şansa de a fi un actor în acest imens şi surprinzător spectacol al lumii.

9

C U P R I N S

Introducere 11Sculptura 19Aisbergul 37Buddha cel de aur 49Copilul bolnav 71Zidul gol 81Peştişorul auriu 95Băiatul şi îngheţata 107Peştele înfometat 119Becul de trei dolari 129Aligatorul 141Pasărea colibri 1S3Marele blond 165Pianul de pe plajă . 175

9

I N T R O D U C E R E

O imagine face cât o mie de cuvinte

e spune pe bună dreptate că o imagine face cât o mie de cuvinte. Prin această carte vreau sa sădesc câteva imagini în mintea ta —

şi voi folosi câteva mii de cuvinte pentru a-ţi explica ce reprezintă fiecare dintre ele! Unele dintre lecţiile de viaţă care m-au inspirat şi mi-au fost de cel mai mare folos sunt câteva imagini care zugrăvesc principii. Sunt absolut entuziasmat de perspectiva de a-ţi împărtăşi aceste lecţii de viaţă în imagini.

S

Nu există nici un fel de formule magice în această carte. Sunt numai principii simple care şi-au dovedit eficienţa în practică. Cu cât capăt mai multă vechime în profesiune - şi, poate, cu cât îmbătrânesc mai mult, - cu atât mai simplu mi se pare să atingi succesul. Nu mai uşor, ci mai simplu.

Pe când aveam douăzeci de ani şi eram student la facultatea de inginerie, mi-am construit o serie de teorii şi convingeri despre succes. Toate s-au dovedit greşite. Dar cine să ştie asta? La şcoală nu existau cursuri despre conducere, despre cum să devii un adevărat lider sau despre succesul în afaceri. Cursurile de bază în liceu erau: engleză, istorie, matematică, ştiinţe şi educaţie fizică. Mai târziu, în

9

P I A N U L DE PE P L A J A

facultate, programa includea cursuri de termodinamică, analiză matematică, propulsia rachetelor, statistică şi fizică cuantică. Colegii mei studiau finanţe, asistenţă socială, litere, drept sau medicină. Erau specializări grozave dar nici una dintre ele nu te învăţa cum să trăieşti o viaţă plina de semnificaţie şi satisfacţii.

Pe parcursul vieţii am ajuns la concluzia că exista patru teorii generale ce reflectă convingerile oamenilor despre succes:

1. Oamenii de succes se nasc înzestraţi cu talente sau calităţi speciale. Este o convingere foarte răspândită în rândul oamenilor care nu nu au un scop precis în viaţă sau care nu-şi înţeleg propriile talente ori calităţi. Ei îi văd pe alţii ca fiind mai

_, , inteligenţi sau mai buni şi comparandu-seDorinţa de a avea

cu ei ajung la concluzia că aceasta este sursasucces este

succesului scuzandu-şi asttel propria lipsaîntotdeauna mult

de hotărâre in utilizarea calităţilor pe caremai importanta

ei înşişi le au. Cu cât ii studiez mai mult pedecât talentul.

oamenii de succes, cu atât mai mult îmi dau seama că talentul, calităţile sau aspectul

fizic au foarte puţin de a face cu succesul. Dorinţa de a avea succes este întotdeauna mult mai importantă decât talentul.

2. Oamenii de succes au fost favorizaţi de circumstanţe. Sunt extrem de mulţi oameni care invocă diferite scuze: nu au instruirea necesară sau instruirea pe care o au este insuficientă, nu au bani sau cei pe care îi au sunt insuficienţi, nu au experienţă sau nu au suficientă experienţă. Dau adesea vina pe concurenţa acerbă, pe diverse probleme de sănătate, pe un faliment prin care au trecut sau chiar pe conflictele internaţionale pentru a-şi scuza lipsa de succes sau chiar lipsa oricărei strădanii de a reuşi. Unii spun că sunt prea tineri — încearcă să-i

9

12

9


spui asta lui Bill Gates care a pus bazele companiei Microsoft la nouăsprezece ani — alţii că sunt prea bătrâni — atunci ce mai zici de colonelul Sanders, care a început afacerea cu lanţul de fast-food Kentucky Fried Chicken la vârsta de şaizeci şi cinci de ani. Când visele şi dorinţele sunt suficient de mari circumstanţele chiar nu mai contează.

3. Oamenii de succes sunt norocoşi. Unii oameni consideră că atunci când s-a împărţit norocul ei nu au fost luaţi în calcul. Sunt convinşi că doar dacă ar fi fost la locul potrivit şi în momentul potrivit alături de persoana potrivită viaţa lor ar fi fost fundamental diferită. Succesul nu este o loterie şi nu există un număr limitat de oameni norocoşi care izbutesc să aibă succes. Toţi cei care se bucură de succes îţi vor spune că devin cu atât mai norocoşi cu cât sunt mai pregătiţi din punct de vedere mental să folosească orice şansă, "Norocul" a venit în momentul în care au început să-şi urmeze visul cu toata inima, mintea şi sufletul şi să facă toate eforturile necesare pentru a-şi îndeplini acel vis. Nu există vreun praf magic care, să cadă ca în poveşti numai pe unii dintre noi. Visurile măreţe, ţelurile nobile, atitudinea pozitivă, principii corecte şi munca asiduă sunt la dispoziţia tuturor!

4. Oamenii de succes au obţinut totul pe căi ilicite.Sunt foarte mulţi aceia dintre noi care cred că toţi oamenii de succes au devenit bogaţi furând, înşelând, minţind sau manipulând. Pur şi simplu unii refuză să creadă ca un om care munceşte cinstit

9

14

PIANUL DE PE PLAJA

poate avea succes. Realitatea însă îi contrazice. In Statele Unite ale Americii majoritatea covârşitoare a milionarilor este formată din familişti care muncesc asiduu sau proaspăt emigranţi în America ce deţin o mica afacere pentru care muncesc din greu în fiecare zi şi economisesc bani pentru a-şi extinde afacerea. Este adevărat că lăcomia şi ambiţia au dis-torsionat personalităţile unora dintre cei care au acumulat averi impresionante dar de cele mai multe ori aceştia s-au prăbuşit. Sunt bogaţi în sensul că au conturile garnisite cu sume care se scriu cu multe zerouri dar cu siguranţă nu sunt la fel de bogaţi când vine vorba despre aspectele cele mai importante ale vieţii, cele care ţin de spirit şi armonie.

Dacă vrei cu adevărat să ai succes trebuie să respingi din start cele patru teorii pe care tocmai le-am enunţat. Trebuie să cauţi adevărurile şi principiile REALE, acelea care îţi conferă linişte în suflet şi în minte... siguranţă şi independenţă... dragoste şi onoare... şi o viaţă plină de sens care îmbogăţeşte şi viaţa celor din jurul tău.

Aventura vieţii mele a început într-un mod absolut neimpresionant. Nu a fost nimic spectaculos în anii mei de început. Am absolvit cursurile facultăţii tehnice din cadru Universităţii Purdue şi m-am mutat în California împreună cu soţia mea, Nancy, pentru a ne clădi fiecare o carieră. Ea era logoped la o şcoală din district iar eu proiectam avioane comerciale pentru compania McDonnell Douglas (acum Boeing). Lucram atât de mult încât abia ne vedeam — şi asta constituia un şoc imens pentru că în facultate eram mai tot timpul împreună. Mă simţeam constrâns şi limitat de circumstanţe. Când priveam în sus, spre vârful piramidei profesionale, nu-mi doream deloc să am ce aveau cei din vârf. Am descoperit curând că tot ceea ce învăţasem în atâţia ani nu făcuse decât să mă conducă spre un mediu în care mă simţeam prizonier.

Atunci am decis să ne clădim propria afacere. Era o provocare pe care o acceptam bucuroşi, începutul a fost timid dar am descoperit

9


o nouă lume. Ca întreprinzător independent, trebuia să-mi edific o echipă şi să-mi formez o bază de clienţi. Noţiunile astea îmi erau stră-ine. Nancy îmi observa comportamentul în preajma celorlaţi şi m-a sfătuit curând să adopt o nouă atitudine dacă vreau să am succes. Avea perfectă dreptate!

Am început să citesc o grămadă de cărţi pentru a mă reeduca. Primele două pe care le-am citit au avut un impact foarte puternic asupra mea - The Magic of Thinkîng Big (Puterea magica a gândului) de David Schwartz şi How to Win Friends and lnfluence People (Cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influent) de Dale Carnegie.

Am început să învăţ despre ce îi motivează pe oameni şi despre importanţa atitudinii, despre fixarea obiectivelor, despre comunicare şi despre cum îţi poţi învinge teama. Mă simţeam triumfător, ca şi când descoperisem harta spre o comoară ascunsă. Am citit cărţi scrise de Maxwell Malz, Napoleon Hill, W. Clement Stone şi Norman Vin-cent Peale — apoi de Zig Ziglar, John Maxwell, Dennis Waitley,Anthony Robbins... . Pe lângă lecturi, amparticipat la nenumărate seminarii şi am ascultat o mulţime de înregistrări audio.

Am descoperit cu uimire ca lumea afacerilor se bazează mai mult pe sentimente decât pe principiile logicii.

Oamenii îşi doresc mai mult safie inspiraţi decât informaţi. Ei nu vor decât ca lucrurile să fie simple: vor să fie respectaţi, ascultaţi şi să le fie recunoscute meritele şi realizările. Erau atâtea de învăţat! Şi în momentul de faţăcontinuu să învăţ. Încă ascult CD-uri, citesc noileapariţii editoriale şi discut cu oameni care au realizat deja ceea ce euîmi propun să realizez sau care îmi pot oferi sfaturi şi perspectiveconcrete despre următorii paşi pe care am de gând să îi fac.

In timp, am observat şi consiliat mii de oameni cărora circum-stanţele le-au fost aparent nefavorabile, care păreau să nu aibă nici un talent, oameni copleşiţi de teamă şi de nenoroc şi care au refuzat să înşele... şi i-am văzut bucurându-se de un succes incredibil. Din contră, am văzut oameni plini de talent, cărora soarta le-a surâs şi care

15

9

P I A N U L DE PE PLAJĂ

se complăceau în slujbe care nu le exploatau nici un sfert din potenţial sau care nu au avut ambiţia să treacă peste obstacole şi să ducă la bun sfârşit ceea ce şi-au propus. Ce păcat!

Am fost martor la modul în care lipsa de integritate poate afecta pe cineva cu un talent imens.

Am văzut pe viu ce curaj extraordinar poate avea o persoană fără prea multă educaţie dar cu o motivaţie puternică, atunci când se confruntă cu o problemă majoră.

Cu fiecare experienţă mi-am întărit convingerea că fiecare dintre noi are un potenţial care poate fi scos la lumină şi exploatat.

Companiile noastre produc milioane de înregistrări audio înmai mult de cincisprezece limbi. Edităm cărţi şi avem siteuri de

Internet care pot fi accesate de oriunde din lume, susţinem seminarii pe toate continentele. Toate

aceste produse şi programe au la bază un mesajextrem de SIMPLU: să trăieşti cu adevărat înseamnă sa-i iubeşti, sa-i motivezi, sa-i încurajezi şi sa-i ajuţi pe cei din jurul tau.Trebuie să începem prin a-i iubi, motiva,

încuraja şi ai ajuta pe cei din familia noastră iar apoi vom face acelaşi lucru cu prietenii, colaboratorii apropiaţi. Succesul nu este doar o destinaţie ci un întreg proces. Este un mod de gândire şi de viaţă.

Şi este la îndemâna ta ... dacă îl vrei.

Această carte nu pretinde că ar conţine toate principiile succesului dar cu siguranţă le conţine pe cele absolut necesare pentru a construi o bună fundaţie. Dacă abia ai pornit la construirea unei afaceri sau la îndeplinirea unui vis atunci această carte îţi va servi drept combustibil pentru un demaraj în forţă. Dacă vrei să devii un adevărat lider atunci vei găsi în această carte principii pe care să le aplici şi să le transferi celor pe care îi conduci. Dacă eşti părinte, aici sunt principiile de care ai nevoie pentru a-i modela şi educa adecvat pe copiii tăi.

16

9


Principiile, atunci când mesajul lor este corect, pot fi aplicate tuturor oamenilor, indiferent de cultură, naţionalitate sau situaţie financiară. Noi am constatat că principiile prezentate în carte îndeplinesc această condiţie.

Vei vedea că nu este nimic complicat sau dificil

• Să ai visuri măreţe;• Să te străduieşti să devii înţelept şi modest;• Să munceşti asiduu;• Să râzi mai mult;• Să-ţi menţii o atitudine pozitivă;• Să crezi în posibilităţile tale;

sau• Să-ţi urmezi un ţel cu toată inima, mintea şi

sufletul.

Şi dacă oricine poate avea succes... de ce să nu fii tu acela?

17

9

■ ■ .

Viitorul pe care ţi-1 poţi imagina este, cel mai adesea, viitorul de care vei avea parte!

9

S C U L P T U R A

xistă o poveste despre o statuie din granit ce înfăţişa un armăsar maiestuos cu copitele în aer, gata să se avânte în bătălie.

Oamenii s-au minunat de îndemânarea şi talentul celui din mâinile căruia ieşise o asemenea operă de artă şi au fost inspiraţi de pasiunea şi dăruirea sculptorului. Era greu de imaginat că minunăţia pe care o priveau, îmbinare de frumuseţe şi sălbăticie, fusese odată doar o simplă bucată de piatră fără formă.

E

O dată sculptorul a fost întrebat: "Cum de ai putut crea o asemenea operă de artă având la îndemână doar un simplu ciocan şi o daltă?".

Răspunsul a venit imediat: "Ei bine, totul a început de la o bucată mare de piatră. Am vizualizat rezultatul cu ochii minţii. Apoi am început să îndepărtez bucăţile ce nu corespundeau viziunii mele. La sfârşit, bucata de piatră a devenit armăsarul pe care mi-1 imaginasem.".

Ca şi sculptorul, de câte ori începem un proiect sau ne angajăm într-o misiune ca şi lideri, trebuie mai întâi să ne creăm în minte

20


imaginea finală a ceea ce ne dorim. Trebuie să fim capabili să VEDEM cât este de excelent, satisfăcător şi eficient rezultatul întreprinderii noastre. De-abia atunci putem spera că vom avea tăria de a parcurge întreg drumul de la proiect la rezultat "îndepărtând" ceea ce nu se potriveşte cu imaginea finală şi ne distrage sau ne împiedică să ajungem la rezultat.

Acest principiu de bază se aplică atât pentru obiectivele ce vizează viaţa personală cât şi cea profesională, atât pentru proiectele pe termen scurt cât şi pentru deciziile majore privind viaţa şi cariera noastră. Trebuie să ne întrebăm:

• Ce îmi doresc să obţin pentru a avea sentimentul căam reuşit?

• Cum ARATA pentru mine obiectivul final?• Ce detalii se vor clarifica odată cu rezultatul

final?• Ce ar trebui să includă descrierea cea mai potrivită?

Acum mulţi ani am auzit o poveste despre un tânăr care îi cerea sfatul unui profesor respectat şi înţelept. Tânărul îşi exprimase dorinţa ca viaţa sa să fie plină de sens şi să-i aducă împlinire — o viaţă care chiar să conteze. Mentorul 1-a întrebat: "Care sunt planurile tale, tinere?".

"Voi termina liceul iar apoi voi merge la facultate.", îi răspunse tânărul,

"Şi apoi?", continuă profesorul."Apoi îmi voi construi o carieră şi mă voi căsători.""Şi apoi?", îl întreba din nou învăţătorul,Tânărul era plin de entuziasm, "Apoi voi munci din greu,

îmi voi consolida situaţia financiară şi îmi voi întemeia o familie."

Profesorul nu se lăsă: "Şi apoi ce se va întâmpla?"Tânărul se simţi dintr-o data puţin stânjenit de întrebarea

pe care mentorul său o repeta cu obstinaţie. "Cred că voi încerca să fac avere, îmi voi creşte copiii cât mai bine şi apoi mă voi pensiona."

"Bine, bine, şi după aceea?"

SCULPTURA

Tânărul îi răspunse exasperat: "Ei bine, cred că după aceea voi îmbătrâni şi voi muri.".

Mentorul îl privi şi întrebă cu un suspin: "Şi după asta?".Tânărul era de-a dreptul nedumerit acum şi după câteva lungi

clipe de gândire spuse cu glas sfârşit: "Nu ştiu ce va fi după asta.". Mentorul replică: "Tinere, până când nu vei găsi răspunsul la această ultimă întrebare, celelalte nu vor conta prea mult,".

Această viaţă reprezintă oare întreaga existenţă a unui om? Asta-i tot? Atunci, înseamnă că propria plăcere şi succesul material sunt singurele ţeluri pe care ar trebui să le avem în viaţă. Dar ar fi trist. Dacă frumuseţea, banii şi puterea reprezintă ţelurile supreme atunci mijloacele prin care ne îndeplinim aceste obiective sunt clare dar lipsite de semnificaţie. Dar... daca există ceva după viaţă... un ţel mai profund... ceva mai important decât a câştiga bani şi a urca în ierarhia profesională... atunci marea provocare a vieţii noastre este să răspundem la întrebarea: "Şi după viaţă...?".

Multe definiţii ale succesului se concentrează pe cei patru P din viaţa noastră: plăcere, putere, prosperitate şi popularitate. Companiile de publicitate şi media îi promovează pe "oamenii frumoşi" şi de-scriu puterea şi bogăţia ca fiind "tot ceea ce îţi poţi dori". Şi totuşi avem zi de zi dovezi că tocmai aceşti "oameni frumoşi şi puternici" sunt covârşiţi de necazuri şi nelinişti. Procese, sinucideri, droguri, divorţuri, toate sunt considerate „normale" în viaţa oamenilor pe care societatea îi promovează ca simboluri ale succesului.

Asta înseamnă că succesul este ceva rău? înseamnă oare că nu este bine sa ai bani şi succes? Oare să fie acesta un semn că preţul succesului este prea mare?

Nu. Am convingerea că poţi avea un scop nobil şi poţi folosi banii ca pe o unealtă pentru îndeplinirea acelui scop. In mâinile cuiva care are principii sănătoase şi scopuri nobile, banii şi influenţa vor deveni unelte în slujba binelui. Succesul trebuie redefinit în concordanţă cu cele

21

22


mai înalte valori morale. Trebuie să ne fixam priorităţile având permanent în minte rezultatul final. Este absolut necesar ca alegerile pe care le facem în fiecare zi şi obiectivele intermediare sa fie în acord cu rezultatul final pe care mintea noastră 1-a vizualizat.

În cele din urmă, succesul nu se măsoară atât în importanţă cât în semnificaţie. Trebuie să începi să te gândeşti din ce în ce mai mult la semnificaţiile acţiunilor tale. Ce CONTEAZĂ cu adevărat? Ce este IMPORTANT? Care sunt atributele care vor face ca viaţa ta să aibă SEMNIFICAŢIE şi după ce tu nu vei mai fi şi care este REPUTAŢIA ta?

Aproape orice persoană pe care o cunosc ar considera următoarele aspecte ca definitorii pentru o viaţă plină de semnificaţie:

• Credinţă puternică;• Căsnicie solidă;• Sănătate bună;• Strânse relaţii de familie;• Succes material bazat pe muncă cinstită

şiconvingeri corecte;

• Un profund sentiment al satisfacţiei că ţi-ai folosittimpul şi eforturile pentru realizarea unor scopurinobile.

O persoană care se ghidează după astfel de principii s-ar putea sau nu să se poziţioneze în vârful ierarhiei profesionale. O asemenea persoană poate fi sau nu un milionar, poate fi sau nu recunoscută ca un lider de către societate. Un lucru este cert: cel care dă prioritate aspectelor enumerate mai sus va fi cu siguranţă un învingător atât în mintea şi sufletul său cât şi în cele ale membrilor familiei sale şi ale prietenilor săi.

Fără a avea o imagine clară a ceea ce vrei să fii şi unde vrei sa ajungi, viaţa ta va deveni în cel mai bun caz un şir nesfârşit de reacţii la circumstanţe, iar în cel mai rău caz, o lungă succesiune de împlinire a unor ţeluri superficiale. Te vei simţi gol pe dinăuntru, nemulţumit şi neîmplinit.

SCULPTURA

Viaţa este o sumă de alegeri

Viaţa este într-adevăr plina de alegeri. Unele sunt neimportan-te. Altele, dimpotrivă, ne marchează toată viaţa: "Cu cine mă voi că-sători?", "Voi avea copii?", "Ce carieră sau profesiune să îmi aleg?", "Care sunt convingerile mele spirituale şi valorile mele fundamenta-le?". Aşa cum bine spunea cineva: "Nu putem şti care dintre alegerile pe care le avem de făcut de-a lungul vieţii sunt mici şi care sunt mari decât după ce le-am făcut.". Atunci când alegi să virezi cu maşina la stânga în loc de dreapta, într-o intersecţie foarte aglomerată, se poate dovedi la fel de important ca alegerea de a merge la facultate sau nu.

Unele alegeri se schimbă de-a lungul timpului. Altele ar trebui să nu se schimbe indiferent cât de mult variază circumstanţele. Aces-tea din urmă ar trebui să includă în mod necesar opţiunile privitoare la convingerile noastre spirituale şi la valorile fundamentale.

Unele opţiuni sunt REZULTATUL circumstanţelor — cu alte cuvinte, am fost determinaţi să facem alegerea respectivă numai după ce un anumit lucru pe care nu îl puteam controla s-a întâmplat. Alte opţiuni sunt CREATOARE de circumstanţe.

Cred că una dintre cele mai importante alegeri pe care o poate face cineva este aceea a persoanei cu care se va căsători. Cred că pen-tru a avea succes în căsătorie trebuie sa iei o decizie şi sa-ţi iei anga-jamentul de a nu precupeţi nici un efort pentru a-ţi pune în valoare partenerul. Dedicându-ne celor pe care-i iubim şi înconjurându-i cu dragostea noastră, vom descoperi că sentimentul iniţial devine din ce în ce mai profund şi ne aduce tot mai multe satisfacţii. Sunt foarte mulţi oameni care divorţează pentru simplul motiv că percepţia lor despre iubire se rezumă la sentimente şi circumstanţe şi nu văd căsă-toria ca pe un angajament asumat ca rezultat al propriei alegeri.

Cu ani în urmă am citit un articol despre un star de cinema, un erou al filmelor de acţiune, care a divorţat de soţia sa imediat după naşterea copilului lor. Copilul era autist şi avea grave probleme de sănătate. Când acest om a fost întrebat despre motivul divorţului său,

23

P I A N U L DE PE P L A J Ă

a răspuns nonşalant: "După ce s-a născut copilul şi cu toate proble-mele apărute... nu mai era distractiv.".

Ce motiv cutremurător de divorţ! Nu ştiu ce se întâmpla cu adevărat în viaţa sau familia starului de care am pomenit dar, comen-

tariul său este tipic pentru o anumită categorie de-------|-------------- oameni care nu se sfiesc să spună: "nu mai simt ce

simţeam la început" sau „am găsit pe cineva care mă face să mă simt mai bine" sau „mă distrez mai mult cu altcineva".

O viaţă în care opţiunile sunt determinate de circumstanţe sau emoţii nu te poate duce decât în situaţia de a face salturi de la o relaţie la alta, de la o carieră la alta şi, de cele mai multe ori, de la un eşec la altul.

O viaţă în care alegerile sunt ancorate în valori concrete, ţelurile sunt precise şi angajamentele nealterate de circumstanţe este caracterizată prin stabilitate şi trăinicie. Ea conferă semnificaţia necesară pentru atingerea succesului în toate aspectele vieţii: spiritual, relaţional, emoţional şi material-financiar.

Când fiul nostru Eric s-a născut, viaţa noastră a devenit extrem de complicată pentru câţiva ani, Eric a avut de la naştere spina bifîda — o malformaţie congenitală care constă în dezvoltarea incompletă a coloanei vertebrale, respectiv lipsa sudurilor arcurilor vertebrale. De obicei, un copil care se naşte cu spina bifida are şi alte afecţiuni. Starea lui Eric a fost agravată de faptul că medicul care a asistat naşterea sa nu a observat din start malformaţia şi astfel coloana şi lichidul cefalo-rahidian au fost contaminate. Asta a dus la meningită şi a atras după sine un şir lung de intervenţii chirurgicale, Eric a suferit unsprezece operaţii pe creier încă înainte de a împlini vârsta de un an. I-a fost montat un şunt arteriovenos pentru a-i dirija lichidul direct din creier în zona abdominală iar acest sistem de tuburi este necesar încă şi astăzi. Noi, părinţii acestui copilaş, nu am avut voie să îl ducem acasă noua luni de la naştere. A fost aproape un an!

O viaţă în carealegerile sunt

ancorate în valoriconcrete, ţelurile

sunt precis e şiangajamentelenealterate de

circumstanţe estecaracterizată prin

stabilitate şitrăinicie.

24

■

SCULPTURA

Fiica noastră, Heather, avea patru ani şi jumătate atunci când Eric s-a născut. Situaţia noastră financiară era extrem de instabilă pentru că eram abia la începutul afacerii. Vieţile noastre păreau să se fi disipat în mii de direcţii şi eram foarte vulnerabili la orice factor perturbator. Trebuia să ne împărţim viaţa între grija pentru Heather care stătea acasă şi cea pentru Eric, micuţul internat în spital, între afacerea care nu putea fi neglijată şi copiii noştri care erau mai presus de orice. Aveam nevoie de bani mai mult ca oricând şi mult mai puţin timp pentru a-i câştiga. Aveam de plătit sume colosale spitalului pentru că asigurarea nu mai putea acoperi nici un cost după prima săptămână de spitalizare. Presiunea ce se exercita asupra căsniciei noastre era enormă. Statisticile spun că naşterea unui copil cu handicap într-o familie atrage divorţul părinţilor în peste optzeci şi cinci la sută din cazuri. Dar noi eram hotărâţi SĂ NU RENUNŢĂM!

Nancy şi cu mine am avut de făcut o serie de alte alegeri. Eram hotărâţi să NU renunţăm la NICI UN aspect al vieţii noastre comune. Ne-am propus să muncim asiduu şi să nu ne lăsăm covârşiţi de durere, greutăţi sau sentimente de vinovăţie, să folosim ce este mai bun în noi şi să ieşim învingători din această criză. O parte importantă a rezul -tatului final pe care ni l-am propus a fost să asigurăm copiilor noştri un cămin stabil în care să fie înconjuraţi de dragoste şi să ne respectăm angajamentul de a avea o căsnicie în care dragostea şi dăruirea să fie cuvintele de ordine.

A fost uşor?Nu.A meritat?DA!A fost o alegere personală bazată pe valori şi dăruire?Cu siguranţă.Am fost nevoiţi să facem nu numai alegeri referitoare la căsnicia

şi familia noastră dar şi la situaţia noastră financiară. Şi eu ca şi Nancy

25


îmi doream un trai decent pentru familia noastră. Nu ne doream o viaţă împovărată de datorii către medici şi spitale. Nu voiam o viaţă marcată de faliment sau sărăcie. Ştiam însă că trebuia să facem nişte alegeri extrem de importante în aşa fel încât să putem asigura cel mai bun tratament pentru copilul nostru şi un trai decent pentru noi toţi. Apoi ne-am confruntat cu opţiuni referitoare la organizarea timpului nostru.

Am OPTAT să ne concentrăm întotdeauna pe soluţii şi nu pe obstacole.

Am OPTAT să ne proiectăm în minte un viitor în care aveam în egală măsură tot ceea ce preţuiam în viaţă.

Am OPTAT sa acceptăm ceea ce ni s-a dat ca şi circumstanţă şi să transformăm, în acelaşi timp, totul în succesul pe care ni l-am imaginat.

Ceea ce ne-am propus s-a îndeplinit până la urmă: o viaţă plină de semnificaţie şi abundenţă. Nu s-a întâmplat peste noapte dar s-a întâmplat. La momentul în care scriu această carte Nancy şi cu mine avem treizeci şi şapte de ani de căsnicie. Copiii noştri sunt mari acum. Avem vieţi profesionale care ne aduc împlinirea şi nu vorbesc numai de confortul financiar ci şi de satisfacţie şi de sentimentul de împlinire spirituală.

Nu vreau, desigur, să minimalizez importanţa banilor. Banii nuaduc fericirea... dar nici nu sunt o povară. Amexperimentat şi sărăcia şi bogăţia. O spun cumâna pe inimă: prefer sa fiu bogat. Având resur-

Aşa cum succesul nu sele financiare necesare ai mai multe opţiuni şi îţieste acelaşi lucru cu petreci mult mai puţin timp încercând să asigurio viaţă plină de strictul necesar familiei tale sau luptând cu

semnificaţie tot frustrările izvorâte din lipsa de opţiuni. Suntastfel nici banii nu fericit că viaţa mi-a dăruit amintiri atât desunt acelaşi lucru cu frumoase şi că am putut asigura bunăstarea

bogăţia. familiei mele dar şi a oamenilor din jurul meu.Banii reprezintă o unealtă extrem de utilă pentru realizarea unor ţeluri nobile. Aşa cum succesul

26

nu este acelaşi lucru cu o viaţă plina de semnificaţie tot astfel nici banii nu sunt acelaşi lucru cu bogăţia.

Împreună cu Nancy am ales să trăim o viaţă plină de semnifi-caţie şi bogată în VALORI reale: credinţa în Dumnezeu, familia, prietenii, dorinţa de a-i ajuta pe cei în nevoie. Dacă ar trebui să rezum trei principii pe care se bazează alegerile faţa de care ne-am luat un angajament total cred că ar suna astfel:

Convingerea că Dumnezeu ne iubeşte. Concentrarea pe un mod de viaţă pozitiv şi productiv. Refuzul de a ne lăsa în voia circumstanţelor.

Nu am absolut nici o îndoială că aceste principii pot funcţiona pentru orice om care şi-a propus un set de obiective în viaţă şi care este dispus să facă întotdeauna alegeri corecte bazate pe valorile fundamentale.

Ce anume crezi că îţi va aduce împlinire şi satisfacţie în viaţă?

Opreşte-te câteva momente pentru a reflecta la ce îţi poate aduce ţie împlinire şi satisfacţie în viaţă. Cum crezi că arată pentru tine o viaţă împlinită şi plină de satifacţii peste vreo zece, douăzeci sau chiar treizeci de ani? Cum ai defini o viaţă plină de SEMNIFICAŢIE... nu doar de succes?

Cineva spunea odată că nu obţinem de la viaţă ceea ce merităm ci ceea ce ne aşteptăm să primim. Biblia spune acelaşi lucru: "Cui i s - a dat mult, i se va cere mult.". (Luca 12:48)

Te sperie? Nu ar trebui. Sper că ai gânduri măreţe şi te aştepţi să fii fericit şi să trăieşti în abundenţă o viaţă plină de semnificaţie. Cred că

Nu obţinem de la viaţa ceea ce

merităm ci ceea ce ne aşteptăm să

primim pr

27


este minunat şi nobil să-ţi doreşti să trăieşti o viaţă EXTRAOR-DINAR de bogată, nu material ci moral şi sufletesc.

Creează-ţi în minte o imagine a ceea ce îţi doreşti tu să fie viaţa ta peste cinci ani şi peste zece. Cum va arăta viaţa ta? Nu te imagina doar ferit de necazuri şi având un trai confortabil. Imaginează-te depăşind provocări şi obstacole pentru că în viaţa reală te confrunţi cu o grămadă de probleme — şi nu trebuie să ai nici un fel de regrete pentru că nu există victorii obţinute fără luptă.

Apoi ghidează-ţi viaţa de fiecare zi după alegerile personale şi imaginea pe care ţi-ai construit-o în minte.

Nu-ţi lăsa viaţa influenţată de circumstaţe şi nu te lăsa distras, îndepărtează cu fermitate tot ce nu este în armonie cu viziunea ta despre sens şi valoare în viaţă.

Cum să-ţi creezi o imagine în minte

Dar cum, mă vei întreba, să-mi creez în minte acea imagine despre viaţa mea din viitor?

Dacă nu ştii în mod exact ceea ce vrei de la viaţa ta în viitor, poate că ar trebui să te întorci în timp la imaginea pe care ţi-ai creat -o cândva despre viitorul tău. Poate că, la un moment dat, ţi-ai ima -ginat trăind într-o anume casă... înconjurat de familia şi prietenii tă i . . . realizând un anumit obiectiv... lucrând într-un anume loc... dând sens şi valoare vieţii tale.

Acea viziune din trecut este posibil să fie şi actuala ta viziune – numai că s-a estompat un pic! Poate că ar trebui să scoţi acea viziune din acel

cotlon al minţii în care s-a refugiat şi să îi dai din nou strălucirea şi puterea unui obiectiv major pentru viaţa ta.

O viaţă cu adevărat semnificativă poate include probleme, dar nu trebuie să includă regrete.

Poate că nu ai avut niciodată vreo viziune clară despre propriul tău sens în viaţă. Ei bine ASTĂZI este ziua cea mare; ziua în care îţi vei făuri această viziune.

28

S C U L P T U R A

Ţine cont că imaginea pe care ţi-o construieşti mental despre viitorul tău se va accentua şi va fi tot mai explicită cu trecerea timpului.

Acum vreo cincisprezece ani, am vorbit la o conferinţă în faţa a peste douăzeci şi cinci de mii de oameni — femei şi bărbaţi, care şi-au pornit propriile afaceri. Le-am vorbit despre ce înseamnă să fii cu adevărat un lider şi despre principiile pe care se clădeşte succesul. După conferinţă, mi-am dorit foarte mult să am posibilitatea de a forma un grup de 25.000 de persoane din asociaţii şi colaboratorii mei.

Este un efort colosal de timp organizarea unei conferinţe cu douăzeci şi cinci de mii de ascultători. Chiar aşa stând lucrurile, mi-am dorit să-i prezint lumii pe acei oameni minunaţi şi sclipitor de inteligenţi cu care lucram. Până atunci nu reuşisem să strâng mai mult de două mii de colaboratori la o convenţie dar am început să visez la un auditoriu de peste douăzeci de mii de oameni. Puteam VEDEA evenimentul cu ochii minţii... era fenomenal, aşa mi-1 imaginam! Viziunea mea era puternică, cu extrem de multe detalii şi foarte clară.

Tot cam în timpul acela, frenetic încurajat fiind de soţia şi eterna mea susţinătoare, Nancy, am hotărât să ne extindem aria de desfacere a produselor şi pe piaţa internaţională. Primele noastre colaborări pe plan internaţional au fost timide şi marcate de dificultăţi dar chiar şi în aceste condiţii am reuşit să ne deschidem birouri în câteva ţări iar numărul lor creştea. Am început sa VĂD o extindere internaţională a afacerii noastre şi să prospectez piaţa spre alte ţari.

Ca să rezum, am reuşit în cele din urmă să deschidem reprezen-tanţe în peste douăzeci de ţări din Europa, Africa, Asia şi Australia. Am început să susţinem seminarii şi să edităm materiale de instruire în limbile fiecărei ţări. Numărul celor dornici şi însetaţi de informaţii, recunoscători pentru şansa pe care le-o ofeream a crescut mereu. Poveştile lor constituie o sursă de inspiraţie pentru mine.

Şi am avut parte de un public format din cincizeci de mii de oameni la primul seminar pe care l-am susţinut în Ungaria! Apoi am vorbit în faţa a douăzeci de mii de oameni în Polonia. Şi ne mândrim cu auditorii asemănătoare în multe alte ţări din Europa de Est.

29

30

PIANUL DE PI

Am văzut douăzeci de mii de oameni participând la seminarul nostru ţinut pe un stadion din Indonezia. Apoi patruzeci de mii în Bombay, India. Şi lucrurile au mers tot aşa.

Îmi aduc aminte în mod special de un seminar din Indonezia. Mă uitam împreună cu Nancy şi nu ne venea să credem! Şapte mii de oameni care stăteau de două zile în incinta unui stadion neacoperit, pentru a se întâlni cu noi, în condiţiile în care vremea ne blagoslovise cu una dintre cele mai straşnice furtuni tropicale pe care o văzusem până atunci. Acesta da, angajament!

Sunt zeci de mii de membri ai echipei noastre împrăştiaţi pe toate continentele, care îi învaţă pe semenii lor cum să aibă succes în viaţa şi afaceri. Visul meu s-a împlinit!

Ne bucurăm să avem în echipa noastră oratori de prestigiu. Materialul educaţional este de cea mai bună calitate iar noi am făcut un scop din crearea unui mediu care să constituie o sursă de inspiraţie pentru toţi cei care ne ascultă sau ne citesc. Te asigur că atunci când mă uit la auditoriu îmi dau seama că sunt exact la fel cu cei pe care i-am văzut cu ochii minţii acum cincisprezece ani!

Realitatea este, de fapt, mult mai măreaţă decât viziunea mea. Instruim mai mult de 250.000 de oameni la fiecare câteva luni, nu numai 25.000. Ne desfăşurăm activitatea pe plan global. Materialele noastre au fost traduse în mai mult de cincisprezece limbi — de la hindusă la chineză, de la turcă la rusă.

Ceea ce am văzut o dată cu ochii minţii pot vedea acum în realitate. Ceea ce mi s-a întâmplat mie ţi se poate întâmpla şi ţie!

Viata pe care DOREŞTI să o trăieştiPrincipiul VIZUALIZĂRII îndeplinirii propriilor

obiective funcţionează pentru orice aspect al vieţii.Timp de mulţi ani, am visat împreună cu soţia mea,

Nancy, să ne construim o căsuţă pe plajă. Era mai mult o dorinţă a lui Nancy. Viziunea acestei de-a doua casă era pentru ea simbolul liniştii, libertăţii şi a unui loc de reflecţie.

SCULPTURA

Mai mulţi ani la rând am închiriat o casă în Hawaii, lângăDiamond Head, la numai câţiva kilometri de plaja de la Waikiki. Casaera frumoasă iar copiii se distrau de minune. Peplajă însă, era o casă MAGNIFICA. Era unică prinfaptul că avea o peluză cu iarbă deasă, tunsă Princimulartistic, care se prelungea până lângă nisipul cald VIZUALIZĂRIIal plajei. Curtea casei arăta ca un parc. Nancy fadenliniriiavea acum o imagine concretă despre o casă pe propriilor obiectiveplajă. funcţionează pentru

Lui Nancy îi plăceau la nebunie terasele al vieţii.largi de pe care să poţi admira în tihnă oceanulstând sub o umbrelă de soare. Ea a adăugatviziunii ei terasa, iarba grasă şi moale care să se întindă până la nisipul cald şi apoi oceanul nesfârşit. Am început să avem un moto: "terasă, iarbă, nisip, apă".

In următorii ani, am călătorit în diverse locuri exotice: Hawaii, Caraibe, Marea Barieră de Corali, am vizitat ţări care de care mai frumoase: Grecia, Italia şi Franţa şi o mulţime de locuri de pe litoralul Mediteranei. Am căutat case în Hawaii, Florida şi Calfornia. De câte ori vizita un loc frumos, Nancy îşi aducea aminte de motoul nostru şi întreba: "Dar unde-s terasa-iarba-nisipul-apa?". În unele dintre locurile vizitate găseam terasa şi nisipul... în altele apă şi iarbă... sau apă şi o terasă... unele aveau iarbă dar nici un pic de nisip. Nici unul dintre locurile vizitate nu corespundea viziunii ei. ÎNTREGII viziuni, vreau să spun. Aşa că a continuat să caute.

Şi a venit o zi, acum câţiva ani, când ne uitam într-o revistă pentru a găsi o casă de vacanţă în Florida. Voiam să o închiriem pentru un an. Am fost conduşi la o reşedinţă şi nu mică ne-a fost surpriza când am văzut-o. Am intrat pe o poarta impunătoare care dezvelea privirii un adevărat domeniu situat pe malul oceanului. Am mers pe o terasă spre curtea din spate a casei şi ceea ce am văzut era chiar mai frumos decât în viziunea lui Nancy: o peluză imensă cu iarbă proaspăt tunsă întinzându-se de la pragul casei până pe buza oceanului. Terasă, iarba, nisip, apă — Nancy găsise în sfârşit casa visurilor ei.

31

32


Din acel moment nu am mai avut încotro. TREBUIA să cumpărăm casa. Dacă proprietarul sau agentul imobiliar ar fi ştiut cât de mult ne doream casa asta, ar fi mărit preţul şi l-ar fi obţinut fără efort. Pur şi simplu TREBUIA să fie a noastră, pentru că se potrivea perfect cu viziunea pe care ne-o creasem în minte. Partea amuzanta a poveştii este că, după ce am cumpărat casa, i-am schimbat complet interiorul, mutând pereţii şi refăcând aproape complet bucătăria şi baia. De fapt, singura parte a casei care a rămas neschimbată a fost terasa şi peluza cu iarbă deasă ducând spre nisip şi apă. Părţile din casă care erau de neînlocuit au rămas la fel. In rest, totul a fost supus schimbării.

Tot astfel trebuie să se întâmple şi în viaţă atunci când este vorba de atingerea unui ideal moral şi al veritabilei bogăţii. Sunt anumite opţiuni şi aspecte ale vieţii care sunt de neînlocuit. Acestea nu trebuie schimbate. Celelalte aspecte care nu au mare însemnătate pot fi modificate — în anumite cazuri este imperativ să fie modificate pentru că viaţa presupune şi adaptare.

Care este viciul vieţii tale?Poţi să vezi o imagine clară a ceea ce vrei să realizezi?Ce crezi că ar da sens vieţii tale? Ce crezi că îţi va conferi

sentimentul că ai realizat TOT ceea ce ţi-a fost sortit să realizezi în această viaţă? Ce crezi că te va face să te simţi cu adevărat "bogat" — indiferent cât de mulţi bani izbuteşti să agoniseşti?

Ai o DECLARAŢIE RELEVANTĂ pentru propia viaţă?

Atunci când visul tău s-a conturat clar până la cel mai mic detaliu, ar trebui să îl poţi rezuma într-o propoziţie. Gândeşte-te o clipă. Într-o zi, când oamenii vor discuta despre tine la o reuniune de familie sau într-o şedinţă a companiei, ce crezi că vor spune? Care a fost scopul tău în viaţă? Care au fost pasiunile tale? Ce vor spune ei despre tine?

Nepoata mea, Ashley-Kate este pasionată de puzzle.

S C U L P T U R A

Are doar patru ani aşa că nu poate rezolva încă un puzzle de o mie de piese dar îi place să le rezolve pe cele simple, destinate copiilor de vârsta ei. Întotdeauna începem rezolvarea unui puzzle privind întâi fotografia întregului model, îmi place să o văd cum caută piesele potrivite şi se străduieşte să le asambleze. Ii place în special un puzzle care înfăţişează un iepuraş mergând pe bicicletă. Are doar douăzeci de piese.

Ashley-Kate începe cu piesele care compun figura iepuraşului, de vreme ce el este personajul central al imaginii. Cerul albastru şi florile sunt mai greu de asamblat. De fiecare dată când ia o piesă se uită cu atenţie la modelul întreg pentru a vedea cum sunt dispuse culorile. Am observat că de fiecare dată când asamblează acest joc Ashley-Kate îşi îmbunătăţeşte timpul de rezolvare. Îţi poţi imagina cât de greu este să asamblezi un puzzle complicat fără a avea imaginea modelului întreg? Cu cât modelul este mai complicat cu atât este mai important să ai la îndemână imaginea finală.

Asamblând "piesele" diverselor experienţe prin care ai trecut vei vedea că se conturează o viaţă... aproape din nimic. Trebuie să recunoşti că o asemenea experienţă este mult mai măreaţa decât rezolvarea unui puzzle, oricât de complicat ar fi el! În viaţă, o viziune clară este absolut vitala pentru realizarea lucrurilor cu adevărat semnificative.

Cu cât ai mai curând o imagine clară a ceea ce vrei să devii şi să faci în viaţă cu atât existenţa ta va deveni mai frumoasă şi lucrurile se vor simplifica. Deciziile vor fi mai uşor de luat, tu vei fi mult mai greu de distras, obiectivele îţi vor fi mai concrete iar pasiunea ta va fi mai mare. După ce vei decide alături de cine îţi vei trăi viaţa şi ce îţi doreşti să realizezi în carieră sau în afaceri şi valorile fundamentale îţi vor direcţiona existenţa vei observa că toate celelalte decizii vor fi mult mai simplu de luat. Ele pur şi simplu se vor "potrivi", îşi vor găsi locul în viaţa ta, exact ca piesele unui puzzle. Vei ştii ce să păstrezi şi ce trebuie modificat.

În viaţă, o viziune clară este absolut

vitală pentru realizarea lucrurilor

cu adevărat semnificative.

33

34


Lasă-mă să-ţi dau câteva idei la care să meditezi chiar astăzi:

• Hotărăşte care sunt lucrurile cu adevăratimportante.

• Crează-ţi o imagine clară a ceea ce vrei să fii şi undevrei să ajungi.Nu lăsa ca nimic şi nimeni să te distragă.

• Modifică şi înlătură tot ceea ce nu se potriveşte cuimaginea finală,

• Nu-ţi lua privirea de pe imaginea finală a viziuniitale despre viaţă pentru a şti în permanenţă dacăpăstrezi direcţia corectă.

■

Ceea ce este mai important este ascuns vederii.

■

A I S B E R G U L

rima dată când am văzut un aisberg în realitate a fost în timpul unei croaziere la bordul unui luxos iaht privat în largul coastelor

Alaskăi, lângă Juneau. Iahtul era impresionant: avea treizeci şi şase de metri lungime şi navigând cu el nu te puteai simţi altfel decât "regele mărilor". Am pornit spre Gheţarul Mendenhall trecând pe lângă extraordinare aisberguri. Simţeam forţa acestor munţi de gheaţă care doar puteau fi bănuiţi în întunecata mare.

P

Peretele de gheaţă era covârşitor pentru noi, bucăţile de gheaţă desprinse din el atingeau uneori mărimea iahtului nostru. Ştiam însă ca puterea reală, adevăratul pericol, se afla în partea pe care noi nu o puteam vedea a gheţarului — cea care era ascunsă vederii, în adâncuri.

Toată lumea a auzit despre tragica poveste a Titanicului. Deşi de-a lungul anilor s-au născut extrem de multe controverse privitoare la cauza pentru care o navă care se pretindea de ne scufundat a putut avea o asemenea soartă tragică, realitatea amară este că o mie cinci sute trei suflete şi-au găsit sfârşitul la bordul ei în acea noapte fatidică de 14 aprilie 1912. Rapoartele indică faptul că au fost date în acea

P I A N U L OE PE PLAJA

noapte senină de aprilie cel puţin cinci avertismente înainte ca nava să lovească aisbergul cu cele patruzeci şi şase de mii de tone de oţel. Doar treizeci de minute au fost suficiente pentru ca acea minune a tehnicii să se scufunde în apele îngheţate ale Atlanticului de Nord.

Am văzut un aisberg de foarte aproape şi te pot încredinţa că este minunat să priveşti cum soarele se reflectă în acel munte sclipitor de gheaţă. Ceea ce nu vedem — cele nouăzeci de procente din aisberg care se ascund sub suprafaţa apei — se poate dovedi mortal.

Oamenii sunt ca aisbergurile

Din multe puncte de vedere oamenii sunt ca aisbergurile. Ceeace o persoană arată — inclusiv instruirea şi talentul său evidenţiate prinmunca sa şi performaţele obţinute — reprezintă aproximativ zece la sută din valoarea sa persona-lă. Caracterul — cea mai importantă şi mai impunătoare parte a unui om — este ascunsă vederii. Şi tocmai această parte poate distruge o viaţă.

Trebuie să acordăm atenţie şi respect lu-crurilor de dincolo de aparenţe. Trebuie, de

asemenea, să ne petrecem mult mai mult timpexplorând şi utilizând cele nouăzeci de procente

pe care ceilalţi nu le văd şi mai puţin timp cu acele atribute de suprafaţă care se dovedesc mult mai puţin importante pe termen

lung. Ceea ce este vizibil la suprafaţă nu este şi nu va fi niciodată atât de important ca "substanţă" ce se găseşte în profunzimea noastră. Iţi

recomand să reflectezi la unele dintre cele mai mari scandaluri din lumea afacerilor din America: incidentele ce au implicat companiile Enron,

Tyco şi MCI/WorldCom. Directorii acestor mari corporaţii, abilitaţi să fie mandatarii asociaţilor şi administratorii bunurilor angajaţilor au avut o atitudine dezgustătoare. Aceşti directori au avut talentul, instruirea şi forţa de a ajunge în vârful piramidei dar s-au lăsat mânaţi de lăcomie şi

egocentrism ghidându-se după un

38

A I S B E R G U L

sistem de valori distorsionat care i-a determinat să adopte o atitudine dezonorantă. Rezultatul acţiunilor lor a fost catastrofal: miliarde de dolari sustraşi şi nenumăraţi oameni care şi-au pierdut locurile de muncă. Este incredibil cum câţiva lideri cu caracter slab au reuşit să doboare mari corporaţii şi s ă - i împingă pe cei de a căror soartă au fost legaţi în pragul falimentului, ruinând cariere şi pierzând în investiţii hazardate fondurile de pensii ale atâtor oameni.

În cazul Enron, firma de expertiză contabilă a lui Arthur Andersen nu a raportat neregularităţile constatate ba, mai mult, chiar a validat multe dintre acestea printr-un set de operaţiuni care aveau să poarte numele de "contabilitate creativă". A încuraja deficienţele de caracter ale altei persoane reprezintă în sine o lipsă de caracter!

Succesul de moment a fost supraevaluat. Caracterul şi valorile reale au fost ascunse vederii. La sfârşit, "corăbiile" unei corporaţii uriaşe au fost scufundate.

Hai să ne gândim un pic şi la cazul lui Dennis Koslowski de la Tyco, director general al corporaţiei, binecunoscut în lumea aface -rilor pentru stilul său de viaţă iresponsabil şi luxul epatant. Capetele de acuzare în procesul intentat lui Koslowski de către United States Securities and Exchange Commission (SEC) au fost în legătură cu împrumuturi ilegale în valoare de 315 milioane de dolari. SEC 1-a acuzat pe Koslowski că a utilizat aceşti bani în scopuri personale, pentru achiziţionarea unor costisitoare opere de artă, iahturi, bijuterii şi proprietăţi exorbitante cum ar fi cea din New York şi palatul din Nantucket Island.

Alte sume pe care Koslowski le-a utilizat ilegal au fost cheltuite pentru organizarea de recepţii de un lux sfidător, cum ar fi petrecerea dată în cinstea soţiei sale pe o insulă din Sardinia. Anchetatorii au obţinut un e-mail în care Koslowski îi scria organizatorului petrecerii: "La intrare, oaspeţii vor fi întâmpinaţi de doi gladiatori într-un car tras

Ceea ce este vizibilla suprafaţa nueste şi nu va fi

niciodată atât deimportant ca

"substanţa" ce segăseşte în

profunzimeanoastră.

39


de lei sau armăsari, pentru a-i impresiona pe cei prezenţi". In conformitate cu rapoartele anchetatorilor, Koslowski a sustras dintr-un fond special destinat de compania Tyco pentru suportarea cheltuielilor de mutare a noilor directori suma de şapte milioane de dolari pentru a-i cumpăra primei sale soţii, Angie, un luxos aparta-ment în Park Avenue. Un alt director de vârf şi-a cufundat mâna în acelaşi fond pentru a-şi cumpăra cu 6,5 milioane de dolari un apar-tament în Upper East Side Manhattan iar un altul a folosit 14 milioane de dolari pentru a achiziţiona o cabană de ski în Utah şi un apartament în Central Park West.

Anchetatorii au demonstrat că Dennis Koslowski a îndatorat Tyco cu 72.042 dolari pentru cumpărarea de bijuterii, 155.067 dolari pentru articole de vestimentaţie, 96.943 dolari pentru flori şi aranjamente florale, 60.427 dolari pentru legitimaţii de acces în cele mai exclusiviste cluburi, 52.334 dolari pentru vinuri şi 110.000 dolari pentru întreţinerea iahtului personal.

Ceea ce mi se pare cu deosebire trist în această poveste estefaptul că Dennis Koslowski şi ceilalţi directori sunt oameni cu unadevărat potenţial, înzestraţi cu talent, ambiţie şi disciplină. Ei au

atins vârful ierarhiei unei corporaţii — nu printr-o întâmplare fericită ci prin muncă asiduă,

motivaţie puternică şi obiective precise. Suntoameni care şi-au dezvoltat şi folosit simţul

afacerilor la maxim. Ceea ce NU AU REUŞIT eiSă faca a fost sa-şi dezvolte la maxim caracterul şi

integritatea. Ei s-au pus pe primul plan pe ei înşişi şi dorinţa lor de lux şi confort în detrimentul responsabilităţilor pe care le aveau ca lideri.Oamenii cu caracter puternic nu abuzează de poziţie şi putere.Oamenii cu caracter puternic nu pun interesele lor pe primulloc în detrimentul administrării corespunzătoare a companiilor saua banilor publici.

Oamenii cu caracter puternic nu încalcă grav valorile funda-mentale numai pentru a avea petreceri cu lei, cai şi gladiatori.

40

A I S B E R G U L

Pericolul deficienţelor de caracter

Acum o sută de ani, un băiat pe nume Schicklewuber a crescut în Europa fără a fi învăţat să facă diferenţa între bine şi rău. A fost insultat şi luat peste picior atunci când şi-a exprimat ambiţia de a deveni preot iar mai apoi artist. Nimeni nu l-a susţinut şi nu a încercat să îi arate adevăratele valori şi de aceea a crescut fără să le fi asimilat. Acest băiat era convins că părinţii săi nu-l iubesc şi s-a hotărât să fugă de acasă, marcat emoţional şi având un caracter labil. Uimitor, ţinând cont de mediul din care provenea, dar acest băiat a devenit un om cu putere şi influenţă incredibilă. Şi-a schimbat numele, din raţiuni politice iar istoria îl cunoaşte ca fiind Adolf Hitler.

Hitler avea multe aptitudini şi, mai ales era extrem de talentat în comunicare. Era foarte ambiţios şi carismatic şi izbutea să se facă plăcut. Dar deficienţele majore de caracter au făcut din el autorul moral al crimelor abominabile din cel de-al doilea război mondial, crime soldate cu moartea a milioane de oameni.

Studiind istoria am fost şocat să constat că mai toţi oamenii care au avut o influenţă nefastă asupra popoarelor erau înzestraţi cu o fenomenală abilitate de a atrage şi influenţa mari mase de oameni. Talentul lor era pus în slujba obiectivelor lor şi uneori au fost chiar autorii unor fapte eroice. Apoi, brusc, adevăratul lor caracter ieşea la iveală dezvăluind egocentrismul extrem şi valori personale necon-forme cu raţiunea şi normele morale. Marile deficienţe de caracter pe care le aveau aceşti oameni cauzau în final o adevărată "implozie" şi conduceau la un comportament distructiv şi chiar autodistructiv.

Talentul, carisma şi ambiţia fără caracter formează o combinaţie periculoasă, nu numai pentru individul marcat de aceste trăsături dar uneori şi pentru nenumăraţi alţi oameni.

PIANUL DE PE PLAJA

Cât de solidă este fundaţia caracterului tău?

Ai văzut vreodată un zgârie-nori? Atunci când vizitez metropole ca NewYork sau marile oraşe asiatice ca Kuala

Lumpur, Malaysia sau Shanghai, China, admir cu uimire aceste construcţii gigantice. Am observat că turnarea fundaţiei unei asemenea clădiri durează luni, uneori chiar ani. De ce? Pentru că

înălţimea clădirii este direct proporţională cu adâncimea fundaţiei turnate. Se fac nenumărate calcule minuţioase destinate să arate dacă acea clădire va rezista unui cutremur de o anumită magnitudine sau unei furtuni puternice, se instalează dispozitive special create pentru a absorbi unda de şoc şi a preveni fisurarea ori prăbuşirea colosului.

După ce fundaţia este turnată, sunt necesare de obicei doar câteva luni pentru a construi ceea ce se află peste nivelul solului. Ceea ce se vede la suprafaţă nu reprezintă deloc ÎNTREAGA clădire. Adevărata putere, forţa ce menţine colosul de beton rămâne ascunsă vederii.

Acelaşi principiu se aplică pentru marii lideri şi pentru cei care îşi împlinesc întregul potenţial.

Talentul, carisma şi ambiţia fără caracter formează o combinaţie periculoasă.

Ştim cu toţii povestea celor trei purceluşi. Unul a costruit o casă din paie, unul din beţe şi unul din cărămizi. Casa din cărămizi a necesitat mai mult timp pentru a fi construită dar atunci când lupul cel rău a venit şi a suflat din rărunchi, ea a fost singura care a rămas în picioare. Şi noi avem nevoie de mult timp pentru a ne construi un caracter din "cărămizi" solide.

Biblia ne povăţuieşte să ne zidim casa pe stâncă şi nu pe nisip. (Matei 7:24-25)

Furtunile şi cutremurele sunt inevitabile în viaţă. Lupi mari şi răi se găsesc peste tot. Nu vom supravieţui şi prospera decât dacă ne

A I S B E R G U L

vom clădi vieţile pe fundaţia solidă a unui caracter puternic şi demn de toată lauda.

Unii cred că un caracter puternic se modelează în copilărie şiodată depăşit acest stadiu, devenind adult, nu se mai poate face nimic.Nu este deloc aşa. Cea mai bună fundaţie se poate pune într-adevar încopilărie dar o dată cu anii se poate eroda sau poate căpăta forţă. Cânddevenim adulţi avem responsabilitatea de a neîmbunătăţi caracterul, de a-i conferi forţă, tot ---------------timpul vieţii! Nimeni nu te poate OBLIGA să-ţi TU trebuie să fii

dezvolţi un caracter ales şi să devii o persoană cu arhitectulînalte valori morale şi integritate. TU trebuie să desăvârşiriifii arhitectul desăvârşirii propriului caracter. propriului caracter.

Cât timp am studiat la Universitatea Pur- due nu am auzit de vreun curs care să se ocupe de problemele de caracter. Eram învăţaţi formule matematice complexe şi principii ale aerodinamicii dar nu ne spunea nimeni cum să devenim nişte persoane cu caracter puternic şi integru. Se părea că nu conta caracterul sau poate se pornea de la premiza că ori oamenii au un caracter bun ori unul rău. De fapt, caracterul nici măcar nu era enumerat vreodată printre "componentele succesului".

Sunt mii de cărţi care stau aliniate pe rafturile librăriilor şi bibli -otecilor special concepute ca să ne înveţe cum să vindem, să nego -ciem, să administrăm sau să comunicăm. Se acordă nenumărate licenţe şi diplome pentru cunoştinţe de informatică, contabilitate, medicină, drept şi finanţe. Există cursuri despre cum să ne îmbrăcăm pentru a avea succes, cum să vorbim în public, cum să ne compunem un curriculum vitae de succes, cum să susţinem un interviu în mod inteligent, cum să ne stabilim obiective sau cum să ne planificăm viaţa pe termen lung sau scurt. Dar dacă stăm să ne gândim, fără fundaţia unui caracter puternic toate aceste calităţi şi abilităţi ne vor aduce doar un succes temporar şi vom sfârşi prin a eşua la cel mai mic obstacol.

Pentru a-şi dezvolta şi menţine un caracter puternic o persoană trebuie să-şi definească propriile valori şi să-şi însuşească o atitudine bazată pe adevăruri esenţiale şi pe respectul pentru semeni. Procesul durează o viaţă şi trebuie să fie voluntar. Un caracter puternic nu

43


apare peste noapte. Integritatea nu se formează de la sine, o dată cu trecerea timpului. Trebuie să alegi în mod conştient să devii un om integru şi să-ţi desăvârşeşti caracterul.

De unde să începem atunci când iniţiem desăvârşirea propriului caracter? Cred că secretul este excelent sintetizat în această veche zicală:

Sădeşti un gând... culegi o faptă,Sădeşti o faptă... culegi un obicei, Sădeşti un obicei... culegi un caracter, Sădeşti un caracter... culegi un destin.

Calităţile, personalitatea,

motivaţiaputernica şi talentulte pot propulsa învârf dar ai nevoie

deun caracter

integrupentru a te menţine

acolo.

Formarea caracterului începe cu ceea ce gândeşti. Caracterul se reflectă în obiceiurile tale zilnice, inclusiv în modul în care eşti obişnuit să gândeşti. Caracterul este rezultatul a ceea ce gân-deşti şi a modului în care acţionezi în fiecare zi a existenţei tale. Caracterul exprimă modul tău de gândire şi atitudinea ta în timp.

Calităţile, personalitatea, motivaţia puter-nică şi talentul te pot propulsa în vârf dar ai ne-voie de un caracter integru pentru a te menţine acolo.

44 Trebuie să gândeşti pe termen lung

Nu te lăsa niciodată păcălit de succesul aparent al unei persoane care a ajuns în vârful ierarhiei fulgerător sau şi-a obţinut cumva cele cincisprezece minute de faimă. Succesul rapid este urmat adeseori de un rapid eşec răsunător.

Dacă vrei să construieşti un castel din cărţi de joc o poţi face foarte repede dar acesta se va prăbuşi la fel de repede la prima pală de vânt. Împlinirea profundă, reputaţia de lungă durată şi recunoaşterea

A I S B E R G U L

ca lider necesită efort şi dăruire pentru că toate acestea se construiesc în timp.

Soţia mea, Nancy, obişnuieşte să spună: "Distanţa cea mai lungăîntre două puncte este o scurtătură". Când ignorăm regula valoriiconsolidate în timp şi ne adaptăm comporta -mentul pentru a obţine succesul instantaneu, de obicei repurtăm eşecuri dureroase. Ce determină

Distanţa cea maio persoană să caute scurtaturile? Sunt cel puţin

lungă între douătrei motive: b

puncte este o

1. Egocentrismul. Un spirit de compe- scurtăturătitor scăpat de sub controlul raţiunii - - -sau dorinţa de a reuşi cu orice preţ.

2. Vanitatea. Teama de ridicol sau de eşec. Asta poatedetermina o persoană să falsifice rezultatele sau sădenatureze adevărul numai pentru a rămâne în top.

3. O falsă definiţie a succesului. Unii cred căaparenţele sunt totul. În acest caz, de multe orimanipulează o situaţie sau adoptă o atitudine gen"câştigătorul ia totul", pentru că par convinşi căscopul scuză ÎNTOTDEAUNA mijloacele. Aceastăatitudine poate crea aparenţa succesului. Opersoană care şi-a creat o falsă definiţie a succesuluicrede, de obicei, că acela care are cele mai multejucării câştigă.

Adevărul este că oamenii cu ego supradimensionat... vani -toşii... cei care în mod curent îi manipulează pe ceilalţi pentru a-şi asigura victoriile... aproape sigur vor eşua pe termen lung. O atitu-dine înşelătoare şi scurtăturile menite să hrănească propria vanitate îi fac pe unii oameni să nu descopere niciodată adevăratul sens al vieţii.

Priveşte-i pe cei care au încercat "scurtăturile" în viaţă şi vei vedea că eşecurile lor morale, rezultatele nemeritate, lipsa de

45


integritate, erorile nerecunoscute i-au împins spre un sfârşit distruc-tiv şi dezastruos. Numai cei oneşti, cei ce se ghidează în viaţă după principii morale solide, vor trăi demn şi îşi vor clădi o reputaţie ce va constitui o sursă de inspiraţie şi pentru generaţiile viitoare.

Evaluează-ţi caracterul

Cum poţi şti dacă ai sau nu nevoie să-ţi îmbunătăţeşti carac-terul? Evaluează cu sinceritate toate obiceiurile şi acţiunile tale. Iţi prezint un set de întrebări la care va trebui să răspunzi:

Ai exagerat vreodată caracteristicile sau beneficiile produselor sau serviciilor pe care le oferi numai pentru a vinde?

Ai discreditat vreodată concurenţa pentru cainducând în eroare un client acesta să cumpere dela tine?

Ai prezentat vreodată eronat diverse date în curri-culum vitae pentru a-ţi ascunde eşecuri majore?

Ţi-ai atribuit vreodată meritul unei reuşite la loculde muncă (cum ar fi atingerea unui obiectiv în vân-zări, o economie substanţială din buget sau găsireaunui nou client) ştiind foarte bine că rezultatele nusunt încă sigure sau că meritul NU îţi aparţine înexclusivitate sau nici măcar nu i-ai ajutat pe cei careau atins obiectivul respectiv?

Ai falsificat vreodată cifre sau statistici în favoareata?

Ţi-ai supradimensionat, exagerat sau distorsionatrealizările pentru a părea celorlalţi mai interesantsau mai de succes decât eşti.în realitate?

Ai falsificat vreodată venitul pe care l-ai realizat saucheltuielile făcute într-o declaraţie de venit pentrua micşora taxele pe care le aveai de plătit?

A I S B E R G U L

Ai "omis" să declari vreun bun la vamă după ocălătorie în străinătate?

Ai mers vreodată undeva şi apoi ai minţit privinddestinaţia?

Ai divulgat vreodată un secret care ti-a fostîncredinţat?

Ai acceptat vreodată bani sau cadouri care nu ţi secuveneau?

Aceste întrebări par dure sau cel puţin stânjenitoare, nu-i aşa? De fapt, caracterul este ceea ce suntem şi ceea ce facem atunci când nu ne vede nimeni!

Caracterul reprezintă baza respectului de sine. Chiar dacă"scapi" de pedeapsă, TU ştii ce ai făcut. Caracterul este ceea ce te facesă ai încredere în tine însuţi iar calitatea de a fi de încredere în propriităi ochi este esenţială pentru un lider. Încredereaeste un factor mult mai important pentru credibi- ----------1-----------litatea unui lider decât poziţia, personalitatea sau

Caracterulcapacitatea de influenţare. Încrederea este, de

reprezintă bazafapt, elementul cheie al caracterului unui ade-

respectului de sine.vărat lider.

Dacă ştii în sufletul tău că nu poţi avea în- ----------1-----------credere în tine însuţi, în timp, vei proiecta această imagine pe care o ai despre tine asupra celorlalţi. Indiferent cât de mult te vei strădui să ascunzi adevărul despre caracterul tău, până laurmă totul va ieşi la iveală!

■

Ca şi în cazul unui aisberg, nouăzeci la sută din caracterul tău reprezintă baza ascunsă vederii pe care se construiesc calităţile, talentul şi toate celelalte aspecte exterioare, acele zece procente din ceea ce eşti care sunt vizibile. Caracterul rămâne însă cel care îţi conferă strălucire durabilă — în vremuri bune sau rele.

47

Descoperă comoara din interior.

■

BUDDHA CEL DE AUR

ulţi ani, o statuie din beton de aproape trei metri înălţime înfaţişându-1 pe Buddha a stat aşezată în centrul oraşului

Bangkok, Tailanda. Nu a fost nici admirată ca obiect de artă şi nici nu i se acorda prea mult respectul cuvenit pentru o sculptură cu semnificaţie religioasă. Vizitatorii din toate colţurile lumii îşi lăsau deseori cutiile goale de suc pe postament, sau îşi sprijineau aparatele de fotografiat când schimbau filmul, ori pur şi simplu o ignorau.

M

Intr-o zi, acum aproape patruzeci de ani, un călugăr budist a luat statuia ca să o aşeze în templul în care slujea. In timpul tran-sportului, statuia a crăpat. Pe măsură ce bucăţile de beton cădeau, ceva strălucitor ieşea la iveală. Călugărul a înlăturat învelişul cenuşiu şi nu mică i-a fost mirarea să descopere dedesubt cea mai mare statuie sculptată vreodată în aur masiv.

Statuia avea o valoare incomensurabilă! Şi când te gândeşti că fusese la fel de valoroasă tot timpul!

Iată încă un caz clasic de frumuseţe ascunsă... potenţial ne-exploatat. .. semnificaţie nedezvăluită!

50


Ce exemplu de valoare subapreciată doar pentru că a fostascunsă vederii!

Fiecare dintre noi cunoaşte oameni care ascund aur înlăuntrul lor, sub un înveliş din beton. Poate că eşti chiar tu o astfel de persoană.

Valoarea ta personală este extraordinară

Fiecare dintre noi se naşte cu o zestre unică de talent şi potenţial. Una dintre cele mai dificile sarcini de realizat este aceea de a preţui şi a pune în valoare ce avem şi ce suntem. Milioane de oameni de pe această planetă au o părere foarte proastă despre ei înşişi tocmai pentru că nu vor să recunoască valoarea care se găseşte înlăuntrul lor. Pun prea mare preţ pe aspectele exterioare şi nu evaluează niciodată propria valoare interioară. Ei au lăsat ca talentul şi calităţile să le fie acoperite de un strat gros de îndoială şi nesiguranţă. Ei au tendinţa de a-şi afişa capriciile în loc să se înfăţişeze ca nişte persoane încrezătoare şi puternice.

O imagine de sine sănătoasă nu depinde de părerea altora, sau de modă ci de capacitatea ta de a aprecia cu sinceritate cine eşti cu adevărat, de structura ta morală, de direcţia pe care ţi-ai ales-o în viaţă şi de obiectivele tale. Pentru a ţ i cunoaşte şi desăvârşi adevăratul eu trebuie mai întâi să-ţi descoperi calităţile ca să pui în valoare ceea ce te face puternic şi să înveţi cum să-ţi accepţi şi să-ţi controlezi slăbiciunile.

O imagine de sine sănătoasă nu trebuie să te arate perfect ci să reflecte ceea ce este mai bun la tine.O imagine de sine sănătoasă nu înseamnă să câştigi vreo competiţie sau să te compari în permanenţă cu alţii ci să te străduieşti ca în tot ce realizezi să foloseşti la maxim capacităţile tale. Când o persoană are o imagine sănătoasă despre sine atunci are şi:

Un dezvoltat simţ al echilibrului; Dorinţa de realizare;

BUDDHA CEL DE AUR.

Simţul umorului, indiferent că este vorba despre succese sau eşecuri;

O tărie de caracter care este mult mai profundă şi mai puţin fragilă decât simplul capriciu.

Ce atitudine adopţi din punct de vedere psihologic?

Lucrând cu atâţia oameni de culturi diferite de-a lungul carierei, am observat că există trei atitudini psihologice de bază care ne marchează comportamentul zi de zi:

1. Superioritatea. Cei care se consideră superiori nuadmit nici un fel de slăbiciune sau defect. Ei secomportă de parcă ar fi cei mai puternici, cei maiinteligenţi, cei mai populari şi cei mai de succesoameni dintr-un anumit grup.

Această atitudine poate că este pozitivă dar nu este deloc sănătoasă.

2. Inferioritatea. Aceia care se consideră inferiori vădcalităţile celor din jur dar niciodată pe ale lor. Ei auconvingerea că sunt mai puţin talentaţi, atrăgătorisau plini de succes decât cei cu care se compară. Eiîşi doresc să fi fost dăruiţi cu aceleaşi calităţi pe carele observă la alţii dar nu fac nimic pentru a le puneîn valoare pe ale lor. Văd întotdeauna calităţile şitalentele lor ca fiind nesemnificative.

Această atitudine nu este nici pozitivă, nici sănătoasă.

3. Echilibrul. Persoanele echilibrate ştiu că s-aunăscut înzestrate cu un set de calităţi pe care le pot


folosi pentru atingerea scopurilor urmărite. Ei recunosc calităţile semenilor lor fără să-şi simtă ameninţată valoarea personală. Ei încearcă în permanenţă să-şi mărească performanţele dar nu-şi fac iluzii că ar putea atinge perfecţiunea.

Această atitudine este sănătoasă şi pozitivă şi ne va aduce satisfacţii şi o viaţă plină de sens.

Nevoia de a te compara cu ceilalţi

Fiecare dintre noi are o anumită măsură de vanitate. Avem un ego. Ne dorim ca ceilalţi sa ne perceapă ca fiind puternici, atractivi şi plini de succes. Inamicul nostru cel mai mare suntem însă noi înşine pentru că avem tendinţa de a ne concentra asupra slăbiciunilor

noastre şi de a ne minimaliza meritele.

Unii dintre noi par chiar să fie dureros şi continuu conştienţi de propriile slăbiciuni şi eşecuri. Şi le repetă mereu nevoind parcă să uite vreun defect pe care îl au. Exagerează calităţile pe care le văd la semenii lor. îi pun pe ceilalţi pe un piedestal şi compară în permanenţă cu eşecurile lor cu succesele celorlalţi. In acest tip de scenariu este imposibil să ajungi să corespunzi imaginii cu care te compari.

Cei care sunt marcaţi de părerea negativă despre ei înşişi trebuie să devină conştienţi că această părere nu a apărut din neant. Nu s-au născut cu această părere proastă despre sine. Unii cred că experienţele din copilărie sunt cele care generează o astfel de atitudine... alţii că părinţii sunt de vină... sau că pur şi simplu unii oameni au mai multe calităţi decât ceilalţi... sau poate poziţia lunii sau a soarelui are ceva de-a face cu convingerile lor.

Adevărul este că acest tip de atitudine apare Ai primul rând datorită propriilor noastre experienţe de viaţă — ceea ce înseamnă

52

Persoaneleechilibrate recunosccalităţile celorlalţi

fără să-şi simtă ameninţată valoarea

personală.

BUDDHA C E L DE AUR

succese şi eşecuri toate la un loc — şi modului în care noi evaluăm aceste experienţe.

Primele semne ale subaprecierii apar, de obicei, când suntem foarte tineri, chiar în copilărie, atunci când suntem stânjeniţi de anu-mite comentarii jignitoare. Cei mai mulţi dintre noi pot face uşor o listă cuprinzând diverse "aprecieri" la adresa noastră. Le-am auzit de la părinţi, colegi de clasă sau profesori. Ai fost vreodată numit "ardei umplut" sau "sac de oase" (când vine vorba de greutate, "compli-mentele" de genul acesta sunt foarte dureroase)? Ai fost vreodată numit "aragaz cu patru ochiuri", "ratat" sau "ciudat"? A râs cineva de părul tău, de ochii, pielea, urechile tale? S-au distrat pe seama tăcerii tale, a râsului tău, a dinţilor, picioarelor sau nasului tău? Acum ţi se pare prostesc dar atunci sufereai profund. Purtând în suflet aceste experienţe, ajungem să adoptam despre propria persoană imaginea pe care ne-au atribuit-o alţii. Din păcate această atitudine este frecventă şi rezultatele sunt dezastruoase.

Tindem să ne aducem aminte de orice situaţie în care am fost respinşi şi făcuţi de râs, de fiecare poreclă pe care ne-au dat-o cei din jur şi le târâm după noi de-a lungul vieţii. Ironia este că, de cele mai multe ori, persoana care ne-a dat o poreclă sau ne-a pus într-o situaţie jenantă nici măcar nu-şi mai aminteşte să fi făcut aşa ceva!

Pe cine încercăm să mulţumim?

In cele din urma trebuie să ne întrebăm: "Pe cine încerc să mul-ţumesc?".

Foarte mulţi oameni sunt preocupaţi excesiv de ceea ce gândesc alţii despre ei. De fapt, ceilalţi îşi pierd mult mai puţin timp decât ai crede gândindu-se la noi. Te-ai surprins vreodată uitându-te la o Fotografie de grup şi spunând: "Am ieşit groaznic în poza asta!"? Nici un cuvânt despre ceilalţi din grup. Suntem obsedaţi de propria ima-gine. Petrecem multe ore în fiecare an gândindu-ne: "Părul meu nu stă cum trebuie.", "Sunt prea gras.". Foarte rar ni se întâmplă să ob-servam persoanele dintr-o fotografie de grup şi să spunem: "Arată

53


grasă.", sau "Are o coafură urâtă.". FIECARE dintre noi are tendinţa de a se concentra asupra propriei imagini şi ne pasă foarte puţin de cum arată cei din jurul nostru. In acelaşi timp, avem senzaţia că toată lumea nu se uită decât la cum arătăm. Putem fi foarte critici cu propria persoană iar acest lucru chiar nu are nici o logică!

Obsesia noastră pentru propria imagine este legată de definiţia noastră a succesului. Dacă vom considera perfecţiunea ca măsură a succesu-lui atunci ne vom compara permanent cu un ideal intangibil. Vom fi întotdeauna deosebit de preocupaţi să răspundem la întrebarea: „Sunt perfect sau nu?".

Dacă vom considera victoria ca măsură a succesului atunci ne vom compara mereu cu alţii şi vom fi permanent în competiţie cu cei din jur.

------■------------ Ne va preocupa prestaţia noastră DOAR încomparaţie cu a unui rival sau competitor. La urma urmei, nimeni nu este perfect şi nimeni nu poate câştiga de fiecare dată. Obsesia de a ne compara permanent cu alţii nu poate duce decât la profunde sentimente de frustrare şi descurajare! In loc să ne concentrăm atenţia asupra celorlalţi sau asupra atingerii perfecţiunii, va trebui să ne dezvoltăm acele valori interioare care ne pot aduce adevăratul respect şi admiraţia celor din jur. Pentru a ne construi succesul de durată şi fericirea ar trebui să fim preocupaţi de ceea ce SUNTEM utilizând criterii bazate pe valorile interioare care ne desăvârşesc caracterul şi nu pe ceea ce PĂREM a fi în ochii altora în baza unor criterii exterioare. Este necesar să ne asumăm responsabilitatea de a

ne defini în raport cu ceea ce considerăm noi cu adevărat important şi să ne dezvoltăm calităţile pentru ca ele să devină dominanta caracterului nostru, depăşind orice slăbiciuni.

Imaginea pe care ne-am creat-o despre noi poate fi influenţată de ceea ce alţii au spus sau nu au spus despre noi - sau de ceea ce alţii au făcut

54

Dacă vom consideraperfecţiunea ca

măsura a succesuluiatunci ne vom

compara permanentcu un idealintangibil.

La urma urmei,nimeni nu este

perfect şi nu poatecâştiga de fiecare

dată.

BUDDHA CEL DE AUR

ori nu au reuşit să facă. Trebuie să recunoaştem însă că nu ceilalţi au ULTIMUL cuvânt ci noi. Noi suntem cei care hotărâm asupra valorii nostre personale. Noi determinăm rezultatul final pe baza a ceea ce alegem să facem.

Redefineşte-te

De unde să începem în dezvoltarea unui adevărat sentiment al valorii? Există patru principii de bază care ne ajută să adoptăm o atitudine corectă, generatoare de respect de sine:

1. Asumă-ţi responsabilitatea propriei redefiniri.Depinde de tine şi numai de tine modul în care alegi să fii. Trebuie sa înţelegi faptul că dacă îi laşi pe alţii să hotărască cine eşti tu, vei trăi conform unor concluzii dezastruoase şi nefondate despre tine pentru că NIMENI nu te poate cunoaşte mai bine şi nu îţi va vrea binele mai mult ca tine însuţi.

2. Redefineşte-te având în permanenţă ca puncte dereper caracterul, integritatea şi reputaţia. Acesteaspecte sunt cele care DUREAZĂ, nu se depreciazăîn timp. însuşirile de suprafaţă sunt temporare,chiar momentane.

3. Nu mai pune atât de mare preţ pe încurajărilecelorlalţi. Unii dintre noi sunt devastaţi daca nuprimesc aprecieri, complimente sau recompensedin partea celor din jur. Singurul mod în care neputem feri de o astfel de slăbiciune este să ne transformăm în persoane care FAC complimente,aprecieri şi recompensează. Atunci când nu te maiconcentrezi asupra propriei persoane ci pe a ofericelorlalţi, vei constata că ceea ce oferi se va întoar-

SS

56


ce la tine înzecit. Pe de altă parte, dacă implori mereu sprijinul emoţional şi aprecierea celor din jurul tău, de multe ori te vei simţi dezamăgit.

■

4. învaţă să faci deosebire între însuşirile native şi caracter. Concentrează-te pe caracter. însuşirile native nu sunt şi nu pot fi subiect de laudă. Te-ai născut cu ele, nu ai nici un merit şi ar trebui să le foloseşti pentru a-i ajuta pe ceilalţi, O persoană poate avea ureche muzicală, poate fi frumoasă, inteligentă, atletică sau poate avea o serie întreagă de însuşiri native. Aceste însuşiri însă nu au prea mare VALOARE dacă nu sunt cultivate şi apoi împărtăşite celor din jur.Dimpotrivă, caracterul nu este un dat nativ. El trebuie cultivat. Caracterul nostru este cel care hotărăşte CUM şi CÂT ne folosim însuşirile native în slujba semenilor noştri. El este factorul determinant în dezvoltarea noastră ca fiinţe umane. Aş vrea să îţi dau un exemplu. O persoană poate sa nu fie prea inteligentă sau talentată dar poate avea un CARACTER bun. Nu întârzie niciodată la ser-viciu şi munceşte mai mult decât toţi. Respectă legea şi toate regulile specifice locului de muncă. îşi ajuta colegii cum şi de câte ori poate. Este respon-sabil şi respectuos. Face tot ce-i stă în putinţă pen-tru a ş i realiza sarcinile de serviciu şi este dispus în-totdeauna să depună mai mult efort şi să stea peste program. încearcă să-şi dezvolte talentul şi inteli-genţa cu care a fost hărăzit. In concluzie acea per-soană va fi cu siguranţă respectată, admirată şi plăcută. Ţi-ai dori o asemenea persoană în echipa ta, sunt sigur!Acum, hai să presupunem că o altă persoană are din naştere mult talent şi inteligenţă. îi LIPSEŞTE însă

BUDDHA C E L DE AUR

caracterul. Este leneş, neglijent şi inconsecvent în tot ce întreprinde. Este nepoliticos cu colegii săi şi încalcă repetat şi cu bună ştiinţă regulile locului de muncă. Atitudinea sa lasă mult de dorit. Nu acceptă sugestii de la superiorii săi. Munceşte în silă şi, atunci când greşeşte, nu se sfieşte să dea vina pe ceva sau cineva. Are convingerea că le este superior celor din jur. Concluzia? Această persoană va fi evitată! Nu va obţine niciodată respectul, admiraţia sau încrederea noastră.Ce contează mai mult? Inteligenţa, talentul, poziţia socială sau caracterul? Până la urmă, caracterul rămâne cel mai important.

Găseşte domeniile în care eşti cel mai bun

Pe lângă însuşirea conştientă a unei atitudini care să constituie baza respectului de sine, este foarte important să identifici şi sa dezvolţi unul sau mai multe domenii în care crezi tu că poţi ajunge să excelezi. Aceste domenii s-ar putea să nu fie legate direct de cariera pe care ţi-ai ales-o.

Când eram în facultate, am învăţat să cânt la chitară. Iubeam muzica şi chiar dacă nu avea nimic în comun cu ingineria sau cu cariera pe care mi-o alesesem la momentul respectiv, eram mândru că puteam cânta bine la chitară iar acest sentiment mi-a hrănit respectul de sine. Mi-a dat curaj să cred că puteam să învăţ sau sa realizez aproape orice îmi planific. Am văzut că asta nu mi s-a întâmplat numai mie ci multor altor persoane din anturajul meu.

Te pricepi la gătit?Cânţi bine?Ai ceva înclinaţii artistice?

57

PIANUL DE PE PLAJĂ

Ştii să încurajezi, să acorzi suport moral oamenilor de lângă tine?

Eşti o persoană de încredere, creativă,I onestă şi responsabilă? Concentrează-te pe ceea

_. ,. . . ce poţi face bine, pe punctele tale de rezistenţă.Fiecare dintre noi r s r r „ „

_j « / . » i .. Fiecare dintre noi ştie să facă cel puţinştie sa iaca cel puţin ' r r

--,,, r , ,. CEVA foarte bine. Găseşte acel ceva şi dezvoltă-CEVA foarte bine. * i

™ , . 1! Priveşte-te ca pe o persoană care este capabilăj , v ii să realizeze şi să înveţe tot ce şi-a propus.

Vei observa că respectul tău de sine va----------f l ---------- creşte apreciabil dacă:

• Vei continua să îţi urmezi visul chiar dacă cei dinjurul tău abandonează.Vei găsi motivaţia potrivita pentru a continua, chiar cu paşi mici şi atunci când ai îndoieli. Te vei bucura sincer de succesele repurtate de colegii tăi; văzând asta şi ei vor reacţiona în acelaşi fel, bucurându-se pentru tine.

• Iţi învingi temerile, una câte una, (poţi să începi deexemplu, cu teama de a vorbi în public).Vei renunţa la un obicei dăunător, cum ar fifumatul sau mâncatul în exces.Vei rezolva o problemă cu propriile puteri.Vei face ceva bun, chiar dacă este vorba de cevaaparent nesemnificativ.

Discută cu tine în termeni pozitivi

Discuţia pozitivă cu tine însuţi poate avea beneficii majore în procesul de câştigare a respectului pentru propria persoană. îmi permit să îţi dau câteva sugestii deosebit de practice.

Scrie undeva trei sau patru însuşiri pe care ai vrea să le ai şi citeşte-le zilnic ca pe adevăruri verificate. Ai putea sa pui hârtia pe

58

BUDDHA CEL DE AUR

care le-ai scris pe oglinda de la baie, pe bordul maşinii sau pe monitorul computerului. Mintea omenească funcţionează după un principiu simplu: ce semeni, aia culegi. Dacă vei semăna teamă, critici negative şi concepte greşite ceea ce vei culege va fi pe măsură: teamă, negativism, convingeri eronate. Dacă, în schimb, sădeşti sentimente pozitive vei vedea ca tu însuţi te vezi într-o lumina mult mai pozitivă. Identifică-ţi calităţile şi concentrează-te pe ele. Spune-ţi cu voce tare:

• Sunt o persoană integră.• Sunt loial şi de încredere.• Sunt perseverent şi energic.• Sunt sensibil şi plin de compasiune.• Sunt hotărât, optimist şi creativ.• Sunt deschis noilor perspective şi însetat de

cunoaştere.

Dacă sunt anumite aspecte ale vieţii tale de care nu eşti pe deplin mulţumit, învaţă să vorbeşti despre asta într-o lumină pozitiva:

• Fac eforturi pentru a-mi ţine sub controlnervozitatea şi gelozia.

• Devin pe zi ce trece mai încrezător, hotărât şioptimist.Pe zi ce trece devin un tată şi un soţ din ce în ce mai bun.

• Ii încurajez şi îi susţin din ce în ce mai mult pe ceidin jurul meu.

59


UN AVERTISMENT PRIVITOR LA DISCUŢIA POZITIVĂ CU TINE ÎNSUŢI

Gândirea pozitivă şi autoîncurajarea prezintă şi un potenţial riscpe care nu vreau să-1 ignori. Dacă încercăm să ne convingem căsuntem suficient de buni şi ca nu mai este nevoie de îmbunătăţiri, vomcădea în capcana "autovenerării". Atunci când o persoană are senzaţia

că este „numero uno"... sau că este singurul geniu------------■------------ din oraş... sau cea mai frumoasă şi fermecă

toare... deja a trecut limita spre aroganţă. Auto-™ " încurajarea este utilă şi eficientă atât timp cât nu

pozitivă cu tine - ,* ni se urca la cap.

însuti sunt m . i. . • i . -r 1 oţi avem limite şi este bine sa recunoaş-

redutabile si i i • • i* tem deschis ca avem nevoie de semenii noştri.

Toţi ştim că există un prag de care nu timp ca nu cepem pUtem trece, oricât ne-am strădui... şi asta este

bine pentru că putem conta pe ajutorul celorlalţiautoidolatrizăm. r

pentru ceea ce nu putem race singuri._________H_________ Sunt numai douăzeci şi patru de ore într-o

zi.., şi asta este bine pentru că astfel înţelegem că trebuie să fim recunoscători pentru ce avem la dispoziţie şi ne putem concentra pe ceea ce putem realiza.

Personal cred ca cea mai bună expresie a gândirii pozitive şi a unei imagini mulţumitoare despre noi înşine este aceasta: suntem cu toţii creaţii ale lui Dumnezeu, care ne iubeşte şi nu poate face greşeli. Aşa cum bine a spus un celebru artist american, „operele lui Dum-nezeu nu sunt încercări nereuşite!". Asta înseamnă că ar trebui să-i fiu recunoscător lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt pentru că El a fost cel care mi-a dat „materia prima" pe care s-o modelez. Tot El este cel care mi-a dat timpul necesar şi ocazia de a-mi şlefui însuşirile native, de a lega relaţii şi de a-mi forma un caracter ales. Eu a trebuit doar să descopăr şi să dezvolt ceea ce mi s-a dat atunci când m-am născut,

60

BUDDHA C E L DE AUR.

Autoîncurajarea ne ajută să ne concentrăm pe potenţialul nostru pentru succes şi pe nevoia de a ne folosi punctele forte pentru a învinge slăbiciunile. Niciodată nu ne vom autoîncuraja astfel încât să ne dovedim nouă înşine că suntem nişte mici zei dacă vrem să avem o existenţă fericită. Dacă vom folosi greşit autoîncurajarea ne vom face mai mult rău decât bine.

Cei trei R pe care să te concentrezi

Am descoperit recent un concept extrem de important care poate ajuta orice persoană să-şi construiască respectul de sine. în fiecare zi concentreză-te imediat după ce te trezeşti asupra celor trei

1. REPUTAŢIA. Cum îţi poţi câştiga o bunăREPUTAŢIE? Fiind foarte bun într-un anumitdomeniu, desigur. începe cu un lucru pe care ştiicu siguranţă că îl poţi face cu succes. Poate fi unlucru foarte simplu dar concentreză-te asupra luiîncă de la începutul zilei.

2. RECUNOŞTINŢA. Pentru ce poţi fi recunoscător?Concentreză-te în fiecare zi asupra unui singurlucru pentru care te simţi sincer recunoscător.Poate fi sănătatea ta, dragostea familiei, domeniulîn care excelezi, viciul de care ai reuşit să scapi, orelaţie care îţi aduce numai satisfacţii sau o ocaziecare ţi se oferă.

3. REALIZARE. Identifică o sarcină de REALIZAT înziua care abia începe. Gândeşte-te la ceva ce poţirealiza sau la ce poţi contribui în ziua aceea.

61

PIANUL DE PE PLAJĂ

Gândindu-te la reputaţia pe care o vei obţine excelând într-un domeniu te vei simţi stimulat să investeşti constructiv întreaga ta creativitate şi putere de muncă.

Adoptând o atitudine de recunoştinţă vei deveni mai prietenos şi mai iertător cu cei din jurul tău.

Stabilindu-ţi un obiectiv de realizat vei vedea că îţi vei cheltui timpul şi energia cu mai multă înţelepciune.

Cel care desfăşoară o activitate de calitate, are relaţii bune cu toţi cei din jurul său şi este productiv va avea cu siguranţă sentimentul propriei valori, adică va avea un sănătos respect de sine.

Protejează-te împotriva negativismului

întotdeauna vei întâlni oameni care parcă sunt hotărâţi să îţi strice ziua. Unii dintre ei poate chiar au senzaţia că este de datoria lor să o facă. Aceştia sunt "bine-intenţionaţii". Viaţa este plină de "Gică Contra", de critici cărora nu le-a cerut nimeni părerea, de experţi auto-numiţi şi de specialişti în porecle. Ei par să ştie întotdeauna ce este mai bine pentru tine. Uneori chiar oamenii care ne sunt apropiaţi, în dorinţa de a ne proteja, ne induc sentimente de îndoială: "nu poţi face asta", "tu nu eşti făcut să fii lider", "nu ai mai făcut aşa ceva înainte", "îţi aduci aminte ce s-a întâmplat ultima dată când ai încercat să faci aşa ceva?"... şi altele chiar mai rele. Uneori chiar cei care te iubesc îţi pot împiedica progresul pentru că ei înşişi se tem de schimbări, pentru că ţelurile şi valorile lor sunt diferite de ale tale sau pentru că se tem de perspectiva de a ieşi din cercul lor de influenţă în cazul în care devii un om de succes.

Acum mulţi ani am ajuns la concluzia că trebuie să mă apar cumva de negativismul celorlalţi. Am decis să fiu foarte atent în alegerea persoanelor cărora să le permit să mă influenţeze. Am început prin a-mi răspunde la trei întrebări înainte de a urma sfatu! cuiva:

BUDOHA C E L DE AUR

• A făcut vreodată ceea ce vreau eu să fac?• Are informaţii suficiente şi corecte?• Sunt ţelurile acelei persoane asemenătoare cu ale

mele, ca viziune sau ca standard?

Să presupunem că fiecare dintre noi a primit de la viaţă un pahar cu apă şi că, până la un anumit nivel, apa este colorată în roşu. Culoarea roşie simbolizează experienţele noastre negative. In unele pahare roşul este mai închis decât în altele. Experienţele negative par să nu ţină de opţiuni şi unii dintre noi au parte de mai multe sau mai grave astfel de experienţe.

Cum putem dilua roşul din paharul nostru? Simplu, prin ADĂUGAREA de apă pură, necolorată. Dacă adăugăm foarte multă apă curată în vas, roşul va deveni atât de diluat încât se va vedea cu greu sau poate că va fi de-a dreptul invizibil.

Orice persoană, printr-un efort de voinţă, poate dilua nuanţa roşului din paharul său, îşi poate schimba percepţia despre sine însăşi.

Trăieşte-ţi viaţa având o imagine pozitivă despre tine însuţi. Nu te lăsa influenţat de alţii şi consolidează-ţi convingerea că ceea ce ai este suficient pentru a trai o viaţă plină de sens. Leagă relaţii cu cei care te încurajează şi te susţin de-a lungul vieţii. Crede că există un plan minunat pentru viaţa ta iar tu eşti dator să descoperi şi să urmezi drumul ce ţi a fost menit.

Permite-le celor din jur să te susţină

Uneori devenim prizonierii viciilor, a limitelor auto-impuse sau a concepţiilor noastre greşite. Ne cunoaştem slăbiciunile şi de aceea ne este teamă să explorăm noi posibilităţi. In aceste situaţii, avem nevoie de cineva care să ne dea avânt, cineva care să vadă lucrurile mai clar şi mai obiectiv decât noi.

Sunt foarte norocos să o am alături pe Nancy, care îmi este soţie, prieten şi partener deopotrivă. Ea a fost exact ceea ce mi-a trebuit. Când neam cunoscut, în facultate, nu gândeam în per-

M


spectivă şi eram un negativist şi un inginer tipicar. Eram ambiţios şi aveam ceva talente neexploatate dar, în deşteptăciunea mea, nu observam decât calităţile celorlalţi. Eram forte bun la şcoală şi căpătasem încredere în abilitatea mea de a putea asimila informaţii din orice disciplină academică dar nu aveam deloc convingerea că i-aş putea conduce pe alţii.

Nu realizam pe atunci cât de important poate fi caracterul, nu eram conştient de necesitatea ţelurilor personale şi nici nu ştiam ce important este să crezi în tine însuţi. Convingerile pe care le aveam despre mine însumi îmi limitau posibilităţile.

Ca inginer aeronaut ştiam că aş putea avea succes în selectiva lume a ştiinţei şi tehnologiei. Dar eram convins că nu voi repurta niciodată succese în afaceri şi conducere. Nu am fost niciodată lider în liceu sau în colegiu. La facultate, toate premiile pe care le obţinusem erau pentru performanţe academice şi nu pentru că fusesem căpitan al echipei de fotbal sau preşedinte al vreunei frăţii.

Când m-am convins că evoluţia mea profesională era limitata şi că îmi doream mai mult de la viaţă decât îmi puteau oferi şefii mei, am ştiut că trec printr-o criză. Trebuia să mă conving întâi pe mine că pot avea succes într-un alt domeniu. Trebuia să devin un întreprinzător, un lider, un om care să influenţeze vieţile oamenilor. Trebuia să capăt curajul de a vorbi în faţa unor grupuri mari de oameni... şi asta era cel mai greul

Arma mea secretă a fost şi este soţia mea. Optimismul, hotărârea şi încrederea necondiţionată în mine mi s-au părut întotdeauna uimitoare. Singurele ei puncte slabe erau că nu punea prea mult accent pe detalii şi că nu era foarte comunicativă. Dar era şi a rămas o visătoare! O optimistă şi un om de acţiune! Nancy mi-a tot repetat convingerea ei că aş putea avea succes în orice domeniu, inclusiv într-o profesiune care presupunea lucrul cu oamenii şi pentru oameni. îmi spuneam că-i cam nebună dar mă străduiam să ţin pasul cu ea şi să-mi aduc contribuţia la realizarea obiectivelor pe care mă convinsese că le putem atinge împreună. Ea a adoptat o strategie cu eficienţă garantată care consta în a-mi lăuda prestaţiile chiar şi atunci când ceea ce reuşisem era

B U D D H A CEL DE AUR

de-a dreptul patetic. Considera că era mult mai important ca eu să cred în mine decât să mă ajute să-mi îndrept cine ştie ce greşeală. Unul din motourile ei este: "Este mai bine să-i lauzi decât să încerci să-i conduci spre perfecţiune.". Pe măsură ce încrederea în mine însumi creştea, creşteau cunoştinţele şi eficienţa mea..,. Avea dreptate!

Iţi aduci aminte de povestirea Pygmalion (cunoscută mai binedatorită premiatului muzical My Fair Lady), scrisă de George BernandShaw? Pretenţiosul profesor Higgins pune pariu cu prietenul său că ova putea transforma pe biata vânzătoare de flori,Eliza Doolittle, într-o veritabilă doamnă. Teorialui era că oamenii vor deveni aşa cum îi tratezi.Domnişoara Doolittle, fiind tratata ca o doamnă, Este mai bine să-iva sfârşi prin a deveni o doamnă. kuzi decât să încerci

Unii părinţi şi şefi sunt specialişti în a scoate să-i conduci spreceea ce este mai bun dintr-o persoană. Ei spun perfecţiune.deseori: „eşti atât de bun la"... sau „de la tine mă_____________________aştept întotdeauna numai la lucruri bune"... sau "faci asta atât de bine". Alţi părinţi sau şefi se pricep de minune să sublinieze ce este mai rău: „nu faci nimic bine".

Ceea ce spun ceilalţi despre noi îşi face loc în sufletul nostru şi poate deveni realitate. Nu permite niciodată vreunui om să-ţi minimalizeze meritele! Eu am răspuns POZITIV încurajărilor lui Nancy. Am devenit ceea ce ea a spus mereu că sunt.

.-■

începe de azi

Prietenul meu, "Extraordinarul" Charlie Jones are o vorbă: "Cum eşti acum, aşa vei fi şi peste cinci ani, cu două excepţii: cărţile pe care le-ai citit şi oamenii pe care i-ai întâlnit".

De-a lungul anilor, am citit zeci de cărţi care aveau ca scop îmbunătăţirea atitudinii şi construirea respectului de sine. Am ales să-mi consolidez relaţiile numai cu acei oameni care au contribuit în mod pozitiv la clădirea convingerilor şi la realizarea obiectivelor mele.

65


Mi-am ignorat eşecurile facându-mi un principiu din expresia lui John Maxwell, "a cădea înainte". Mi-am clădit o imagine pozitivă despre mine însumi făcând permanent paşi mici.

Pentru mine, şase paşi sunt deosebit de importanţi şi vreau să ţi-i împărtăşesc:

,1. Adopta părerile celor care cred

B în tine. Nancy a fost pentru mine versiuneaNu sunt ceea ce feminină a profesorului Higgins. Cineva a

cred EU că sunt SPUS °dată: "Nu sunt ceea ce cred EU cănu sunt ceea ce crezi sunt- • ■ nu sunt ceea ce crezi TU câ sunt- ■ •TU că sunt... sunt sunt ceea ce cred eu că tu crezi ca sunt"-

ceea ce cred eu că Devenim, vrând-nevrând, reflecţia modu-tu crezi că sunt. lui în care suntem dataţi şi percepuţide cei

din jur. Adoptă părerile celor care cred înI tine şi în posibilităţile tale. Dacă nu ai un

susţinător... fa-ţî rost de unui!

2. Alege cărţi şi înregistrări care promovează într-unmod pozitiv respectul de sine. Există pe piaţă multecărţi motivatoare scrise de oameni de succes.Ascultă casete audio sau CD-uri care să-ţi spunăcum au reuşit alţii să-şi învingă temerile,nesiguranţa sau problemele şi cum au dobândit oatitudine pozitivă şi cunoştinţe solide.

3. Crează-ţi relaţii cu persoane pozitive. Stai alăturide oameni care cred în tine, sunt dispuşi să tesusţină şi să se bucure pentru tine nu să te pună la pământ pentru cea mai mică greşeală. Evită mediile care încurajează competiţia şi astfel comparaţia cu ceilalţi prentru că de aici rezultă mai mereu animo-zităţi. Intră în mediile care încurajează legăturile interumane bazate pe colaborare şi completare.

66

B U D D H A C E L DE AUR.

4. Paşii mici sunt cheia succesului. Sunt un ferventsusţinător al paşilor mici. Chiar şi cei mai micidintre ei pot contribui la succesul tău ulterior.Trăieşte-ţi viaţa pas cu pas.

5. învaţă să te autoîncurajezi. Nu-ţi mai spune că nucorespunzi, că nu eşti suficient de bun sau că eştiincapabil. Asumă-ţi propriile scopuri şi bucur a-tede micile succese. Insuşeşte-ţi calităţile persoaneicare AI VREA să fii.

6. Priveşte din perpectivă spirituală. Aminteşte-ţi căeşti o creaţie unică şi nu ai apărut din greşeală. Eştispecial şi te-ai născut cu un scop. Ai calităţi unice,puncte forte şi talente care fac parte din MarelePlan. Nimeni nu-ţi poate lua locul. Talentele pecare le ai sunt darul lui Dumnezeu pentru tine... cefaci cu ele reprezintă darul tău către Dumnezeu.

■ i

De-a lungul anilor am adoptat nişte reguli foarte simple la activitatea mea:

Nu trebuie sa concurez cu nimeni. Nu

trebuie sa mă compar cu nimeni. Nu

trebuie să cer nimănui scuze.

Trebuie doar să mă accept şi să mă perfecţionez... pas cu pas, zi de zi.

67

68

PIANUL DE PE PLAJA

Eul tău cel mai atrăgător

Oamenii par să îşi dorească întotdeauna să fie "atrăgători". Nu realizează că cel mai atrăgător om este acela care are o bună imagine despre sine, este sigur pe el şi îi încurajează permanent pe ceilalţi. Cu cât o persoană este mai stabilă din punct de vedere emoţional, cu cât are un caracter şi un respect de sine mai puternice, cu atât atrage mai mulţi oameni în jurul său. Ca un magnet. Oamenii vor să se găsească în preajma unei asemenea persoane.

Undeva înlăuntrul tău se găseşte o sculptură de aur. Sparge crusta cenuşie a unei proaste imagini despre tine şi lasă să iasă la lumină adevăratul eu. Dă frâu liber frumuseţii, potenţialului şi adevăratului sens al vieţii tale!

■ ■

A t i t u d i n e a e s t e t o t u l .

COPILUL BOLNAV

m auzit odată ce i s-a întâmplat unui jucător profesionist de golf când tocmai pleca de la club după ce câştigase un mare

turneu. El, întâlni în parcare o femeie care îi spuse cu lacrimi în ochi că fiul ei era internat în spital. Nu avea bani suficienţi pentru acoperirea costului tratamentelor şi îl ruga să o ajute donându-i o parte din banii câştigaţi în turneu. Omul a fost mişcat de povestea femeii şi s-a gândit să o ajute: aşa că i-a donat întreaga sumă câştigată sperând să o ajute astfel pe femeie să plătească operaţia de care avea nevoie copilul pentru a fi salvat.

A

La o zi sau două după episodul acesta, jucătorul vine la club şi povesteşte celor prezenţi ce i s-a întâmplat. Mai mulţi dintre cei care ascultaseră au fost şocaţi: „Nu se poate! Şi tu ai fost păcălit? Femeia asta a încercat acelaşi scenariu lacrimogen şi cu noi. Suntem aşa de supăraţi că ai devenit şi tu o altă victimă a ei! Totul este inventat pentru a putea scoate bani de la naivi ca noi.".

jucătorul îi privea năucit: „Adică nu există nici un copil bolnav?".

71

72

PIANUL DE PE PLAJĂ

Ii răspunseră în cor: „Exact!".Atunci omul exclamă spre suprinderea celor din jur: „Asta-

i cea mai bună veste pe care am primit-o săptămâna asta!".Când am auzit prima dată povestea mi-a trebuit ceva timp

ca mesajul ei să ajungă integral în mintea mea. Mă întrebam cum aş fi reacţionat eu într-o situaţie ca asta, în care un artist al disimulării m-ar fi tras pe sfoară în halul ăsta. Aş fi fost în stare să răsuflu uşurat că nu mai trebuie să-mi fac griji pentru un copil bolnav sau aş fi plâns după banii pierduţi?

Ce perspectivă minunată asupra vieţii avea acel jucător de golf! Ce test reuşit al abilităţii sale de a vedea jumătatea plină a paharului în orice situaţie! Ce priorităţi admirabile îl conduceau prin viaţă! Mă îndoiesc că există multe persoane care ar fi trecut atât de senine acest test de atitudine.

Asupra căror aspecte te concentrezi tu?

Aşa cum ţi-am spus şi mai devreme, fiul nostru, Eric, a avut partea lui de încercări în viaţă. A suferit în total treizeci de operaţii pe creier — unsprezece numai în primul an de viaţă — şi a trebuit să depăşească o mulţime de dificultăţi. In mod cu totul miraculos, a devenit un exemplu de atitudine pozitivă pentru noi toţi. Eric s-a concentrat tot timpul asupra a ceea ce POATE să facă şi asupra calităţilor cu care a fost dotat din naştere nu asupra "handicapului" său. Are crize dese, şunturi (tuburi pornind de la creier pentru a regla cantitatea de fluid), este condamnat să trăiască într-un scaun cu rotile şi nu are posibilitatea de a se aşeza ori ridica fără ajutor. Chiar în această situaţie, Eric are o viaţă activă, plină de satisfacţii şi nu se plânge niciodată. Uimitor! Şi-a petrecut o mare parte din existenţă în spitale şi prin cabinetele medicilor dar asta nu a fost de ajuns pentru a-1 înfrânge. Schiază, călătoreşte şi strânge bani pentru a-i ajuta pe alţi oameni cu diferite infirmităţi.

L-am întrebat odată pe Eric: "Dacă ai putea schimba ceva în viaţa ta, ce anume ar fi?". Mi-a răspuns că nu îi vine nimic în minte.

C O P I L U L BOLNAV

Am insistat: "Dar dacă ai putea să mergi?". Mi-a răspuns cu seninătate; „Nu m-am gândit la asta dar nu cred... cine ar mai fi jucat acum parafotbal şi cine i-ar mai fi ajutat pe cei pe care-i ajut eu acum? Şi mai rău... dacă aş putea să merg ar trebui să stau la coadă pentru a lua un bilet la Disneyland.".

Eric îşi acceptă cu nonşalanţă soarta şi merge înainte. El găseşte câte ceva bun în tot ceea ce i se întâmplă. Vede jumătatea plină a paharului şi nu pentru că îşi forţează mintea ci pentru că aşa este el. Nu-şi consumă timpul, energia, inteligenţa sau extraordinarul lui simţ al umorului plângându-şi de milă sau dorindu-şi ceva ce nu poate realiza ci se concentrează asupra a ce poate pune în practică.

John Maxwell povesteşte despre un băieţel care îşi dorea cu ardoare să devină jucător de base-ball într-o ligă superioară. Ca mulţi alţi băieţi, visa să doboare recordul de puncte marcate prin lovirea mingii. Intr-o zi se antrena pe teren. Ridică mingea în aer, îşi luă avânt şi... rată. "Prima lovitură", îşi spuse. Ridică în aer a doua minge, balans şi... ratează din nou. „A doua lovitură." Apoi, cu multa hotărâre, din nou ridică mingea în aer. Balans şi... o nouă ratare. „A treia lovitura, eşti ELIMINAT!", exclamă. Se opri un moment pentru a analiza ce i se întâmplase şi apoi îşi spuse: „Se pare că voi fi cel mai mare aruncător din lume!".

Băiatul, ca şi Eric, şi-a adaptat perspectiva la condiţiile existente dar atitudinea a rămas aceeaşi, de învingător. Era hotărât să găsească aspecte pozitive în împrejurări pe care alţii le-ar considera total negative. Cum poţi tu ajunge la o asemenea performanţă?

Te naşti cu un anumit tip de atitudine?

Anumiţi oameni sunt pozitivi şi optimişti indiferent de circumstanţe iar alţii, dimpotrivă, veşnic au corăbiile scufundate. S-au născut ei aşa? Ceva înnăscut există în ce priveşte atitudinea, asta este sigur. Eu, de exemplu, m-am născut extrem de "realist". Soţia mea zice că sunt dea-dreptul negativist şi are dreptate câteodată. Ca un adevărat inginer, am avut întotdeauna convingerea că a fi pozitiv este


un indiciu de inteligenţă limitată. Dacă stăm să ne gândim, nu tot ce există este bun şi benefic. Am convingerea că uneori este bine să iei în calcul scenariul cel mai sumbru. De exemplu, avocaţii, medicii sau chiar piloţii de încercare nu pot merge înainte sperând să se întâmple ce este mai bun. Ei trebuie să deschidă larg ochii la posibilele consecinţe, chiar dacă asta presupune ce este mai rău şi să acţioneze ca atare.

Pe de altă parte, am constatat din propria-----------B------------ experienţă că având o atitudine optimistă poţi

. , „ , „ influenţa pozitiv rezultatele acţiunilor tale. MăAdevărul este ca . „ * • „

. . .. cam enervează cei care se îngrijorează din orice,optimiştii sunt b

. , v . . pesimiştii incurabili şi cei care au o constantărareori dezamăgiţi r

atitudine de negare. Aceştia au o versiune proprie------------£------------- asupra modului în care trebuie trăită viaţa.

Atitudinea lor parcă spune că sunt singurii suficient de inteligenţi încât să NU fie optimişti sau naivi. Adevărul este că optimiştii sunt rareori dezamăgiţi — poate că nu vor obţine TOT ceea ce şi-au propus dar cu siguranţă vor avea parte de mult mai mult decât cei care nu şi-au propus nimic de teama eşecului.

Soţia mea, în comparaţie cu mine, pare să se fi născut cu o atitudine pozitivă de nezdruncinat. întotdeauna presupune ca se va întâmpla ce este mai bun. Se aşteaptă ca lucrurile să meargă bine. Este foarte inteligentă dar seamănă foarte bine cu jucătorul de golf a cărui poveste ţi-am spus-o mai devreme. Refuza instinctiv să devină o victimă şi caută mereu luminiţa de la capătul tunelului.

îl ştii pe măgăruşul numit Eeyore din cărţile cu Winnie the Pooh? Acesta se gândeşte mereu la probleme şi vorbeşte despre posibilele eşecuri. La extrema cealaltă se găseşte veşnic-optimistul şi ilarul personaj Tigger, care nici nu acceptă ideea unui eşec cel pentru care toate-trebuie-să-meargă-strună-şi-dacă-nu-merg-nu-i-nimic. Raţionamentele lui sunt bizare iar concluziile cam prosteşti. Nimeni nu vrea să fie Eeyore — este depresiv şi nu poate fî un model demn de urmat. Dar nu sunt nici mulţi care să vrea să fie Tigger pentru că pare de cele mai multe ori cam prostănac. Chiar şi aşa, situaţia lui Tigger este mult mai bună decât cea a lui Eeyore. Tigger nu se descurajează

74


niciodată chiar dacă lucrurile nu merg întotdeauna foarte bine! în lumea lui Eeyore nu te poţi simţi DECÂT descurajat.

O boală numită victimită

Societatea noastră pare a fi fost condiţionată să găsească vinovaţi pentru toate situaţiile negative care intervin. Am fost învăţaţi de psihologi, pedagogi şi politicieni că NICIODATĂ nu este vina noastră. Suntem încurajaţi să îi învinuim pe părinţii noştri, pe şefi, guvernul, rudele, soţul sau soţia, copiii, gruparea de opoziţie din politică, fosta logodnică, soacra, un vecin recalcitrant sau pe CINEVA... uneori chiar pe ORICINE... pentru tot ce se întâmplă anapoda în viaţa noastră. Societatea noastră, în care litigiile cu orice obiect au devenit un lucru natural are tendinţa de a găsi pe cineva vinovat, pe cineva care să PLĂTEASCĂ. (Dacă nu te-ai aflat în litigiu cu nimeni, nu eşti în rândul lumii!)

Există, evident, situaţii în care unii oameni îi rănesc cu bună-ştiinţă pe alţii. Sunt unii care acţionează din neglijenţă sau neştiinţa. Atunci vinovatul trebuie găsit. De aici însă până la adevărata epidemie de "găsire a vinovaţilor" este cale foarte lungă. Această atitudine de constantă învinuire a cuiva mi se pare profund antiproductivă şi dăunătoare atât pentru individ cât şi pentru societate. Adevăraţii lideri şi oamenii de succes se concentrează asupra viitorului şi nu au timp să-şi plângă de milă sau să găsească vinovaţi. Ei înţeleg foarte bine că învinuind pe cineva şi obligând vinovatul îa plata în orice formă a celor pe care le-a înfăptuit nu fac decât să le consume timpul şi s ă i secătuiască de energie. Adevăraţii lideri şi oamenii de success preferă să îşi consume energia pentru construirea unui viitor mai bun.

Foarte rar se întâmplă ca o persoană sa nu-şi realizeze un obiectiv sau să nu aibă succes datorită faptului că a fost în mod real "victima" cuiva. Există, desigur, circumstanţe nefavorabile şi ghinion dar o simplă circumstanţă nu poate influenţa în mod hotărâtor succesul sau sensul unei vieţi. In unele cazuri, chiar o circumstanţă negativă ne poate catapulta spre succes.

75

76


Am avut cu toţii parte de circumstanţe care NE-AM FI DORIT să fi fost diferite. Am fost cu toţii în situaţii care NE-AM FI DORIT să fi fost diferite. Acele circumstanţe şi situaţii, trecute ori actuale, nu trebuie să ne oprească sau să ne tragă înapoi. O vor face însă dacă adoptăm o mentalitate de "victima".

La începutul afacerii noastre, aveam resurse limitate. Multe dintre primele noastre contacte se dovediseră fără succes. Nici în plan personal nu o duceam tocmai bine în sensul că trebuia să creştem un copil cu severe probleme de sănătate a căror tratare presupunea cheltuieli uriaşe. Au reprezentat problemele de sănătate ale lui Eric şi facturile de la spitale o grea încercare? Categoric. Problema reală pe care o aveam era însă atitudinea noastră şi modul cum reacţionam la acele cumplite încercări. La început ne-am lăsat covârşiţi de probleme. Apoi am început să ne concentrăm pe soluţii şi, cu cât ne concentram pe soluţii mai mult cu atât problemele deveneau mai uşor de suportat şi încercările mai simplu de trecut.

Pe ce ne-am concentrat în mod concret?

Pe faptul că aveam şansa de a rezolva prin intermediul afacerii pe care o puneam pe picioare problemele pe care le întâmpinam în plan personal. • Pe faptul că Eric era în viaţă şi că avea şanse să trăiască o viaţă normală.

Am ales să sprijinim cu toate eforturile şi resursele medicii şi întreg personalul spitalului în care se afla Eric pentru tratament în loc să ne cheltuim energia şi banii dând în judecată spitalul pentru lipsa diagnosticului corect la naştere. Am ales să binecuvântăm soarta pentru că ne-a dat un fiu şi pentru că făceam ceea ce ne plăcea în viaţa profesională.

Intr-un fel, nevoia imperioasă de resurse financiare ne-a dat forţa să transformăm ceea ce la început era o afacere mediocră într-o afacere prosperă care ne poate asigura un trai confortabil nu numai


nouă şi fiului nostru dar încă unei generaţii după el. Problema a constituit în acest caz un imbold pentru stabilirea unor noi obiective. Circumstanţele în care ne-am aflat au fost catalizatorul ideal pentru schimbarea motivaţiei, viziunii şi visurilor noastre.

Dacă primeşti lămâi... atunci alege să-ţi faci o limonada! Nu-ţi pierde timpul frângându-ţi mâinile şi spunând, „Vai, mie!". Nu-ţi irosi energia căutând un ţap ispăşitor pentru tot ce ţi se întâmplă sau plângându-te că viaţa nu este dreaptă. Ridică-te şi acţionează! După ce ai făcut o limonada, caută un mijloc de a o comercializa şi apoi vinde patentul! Concentrează-te asupra viitorului, nu a trecutului.

îmi place mult o poezie care a circulat mulţi ani sub numele de "Poruncile paradoxale". Ţi-o ofer, ca pe un exemplu excelent de a privi viaţa dintr-o perspectivă potrivită.

PORUNCILE PARADOXALEde Dr. Kent M. Keith

Oamenii sunt iraţionali, de neînţeles şi foarte egoişti. Iubeşte-i oricum ar fî.

Dacă faci un bine, vei fi suspectat că l-ai făcut din cine ştie ce motive egoiste.

Fă bine orice ar spune lumea.

Dacă ai succes, dobândeşti imediat o mulţime de falşi prieteni şi duşmani adevăraţi.

Fă tot ce pop ca să ai.

Circumstanţele încare ne-am aflat aufost catalizatorul

ideal pentruschimbarea

motivaţiei, viziuniişi visurilor noastre.

78


Binele pe care îl faci astăzi va fi uitat mâine. Fă bine în continuare.

Sinceritatea şi cinstea te fac vulnerabil. Continuă să fii sincer şi cinstit.

Cei mai mari oameni, cu cele mai strălucite idei, pot fi anihilaţi de cei mai mici oameni, cu cele mai înguste minţi. Continuă să gândeşti grandios.

Oamenii îi simpatizează pe cei umili dar îi urmează pe câştigători.

Ocroteşte-i pe cei umili.

Ceea ce te străduieşti să construieşti într-o viaţă se poate spulbera într-o clipită.

Continuă să construieşti.

Oamenii au cu adevărat nevoie de ajutor dar s-ar putea să te atace dacă încerci să îi ajuţi. Ajută-i totuşi.

Dăruieşte lumii ce ai mai bun şi poţi primi ca răsplată o lovitură sub centură.

Dăruieşte lumii ce ai mai bun indiferent de consecinţe.

Circumstanţele sunt neutre

Problema pe care crezi tu că o ai s-ar putea să nu fie ADE-VĂRATA problemă! De cele mai multe ori, problema ţine de interiorul tău şi nu de exterior. Ea ţine de atitudinea pe care o adopţi în anumite situaţii sau circumstanţe.


Ai o adevărată problemă dacă atitudinea te împiedică... te paralizează... sau te distrage de la a trata o problemă ca pe un obstacol ce trebuie întotdeauna trecut.

Când te prăbuşeşti... ridică-te.Dacă te prăbuşeşti din nou... ridică-te din nou.Nu devenim victime decât dacă singuri permitem să devenim

astfel datorita unei atitudini greşite sau u- nei perspective inadecvate asupra vieţii. Secretul succesului nelimitat NU stă în ce ni se întâmplă ci în felul cum REACŢIONĂM la ceea ce se întâmplă.

Jucătorul de golf şi-a irosit banii, dar era fericit că NU EXISTA NICI UN COPIL BOL-NAV!

Priveşte întotdeauna numai jumătatea plină a paharului atunci când ceva ţi se întâmpla şi poate că vei ajunge şi tu sa reacţionezi la fel ca jucătorul de golf.

Secretul succesului nelimitat NU sta în ce ni se întâmplă ci

în felul cum REACŢIONAM la ceea ce se întâmplă.

79

înfloreşte acolo unde ai fost plantat.

Z I D U L G O L

ovestea următoare este despre doi bărbaţi grav bolnavi, imobili-zaţi la pat, împărţind aceeaşi cameră de spital. Unuia dintre ei i

se permitea să stea aşezat în fiecare zi câte o oră pentru a facilita drenarea fluidului din plămâni, Patul său era poziţionat în dreptul singurei fereastre din cameră. Celălalt bărbat era imobilizat în poziţie culcată şi îi era inaccesibilă ipotetica privelişte pe care o oferea unica fereastră.

P

Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Şi vorbeau la nesfârşit: despre soţiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar şi despre locurile în care îşi petreceau vacanţele. In fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să stea aşezat, îi descria celuilalt ce vedea afară.

Omul ce nu putea privi pe fereastră ajunsese să trăiască pentru ora aceea din zi când i se descria în amănunţime ce se întâmpla în afara spitalului. Perspectiva sa se lărgea şi căpăta substanţă datorită acestei descrieri. Fereastra pare-se că dădea spre un parc cu un minunat lac. O mulţime de raţe sălbatice şi lebede îşi găsiseră cămin în acel lac iar

81

82


copiii se jucau lansând la apă bărci în miniatură, îndrăgostiţii se plimbau îmbrăţişaţi admirând florile în toate culorile curcubeului ce creşteau din belşug în parc. Copaci seculari mărgineau aleile iar pe cer se profilau clădirile oraşului ce se vedeau în depărtare.

Omul de la fereastră povestea cu voce domoală şi cu detalii minuţios alese tot ce parcul îi dezvăluia. Celălalt se lăsa purtat de povestire închizând ochii şi imaginându-şi toate scenele. într-o după-amiază călduţă omul de la fereastră povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Deşi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reuşea să-şi imagineze clovnii, carele alegorice, caii împodobiţi şi maşinile decorate de sărbătoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu să fie invidios pe şansa celuilalt. Aprecia efortul celui de Ia fereastră de a-i descrie în detaliu ce se întâmpla afara dar şi-ar fi dorit să fie el cel care putea admira priveliştea. începu să-şi antipatizeze colegul de cameră şi, în cele din urmă, ajunse să-şi dorească cu disperare să fie el aşezat în locul aceluia.

într-o dimineaţă, infirmiera ce îi avea în grijă constată că bolnavul de la fereastră murise liniştit în somn. Cu tristeţe, chemă asistenţii să ia trupul neînsufleţit.

Curând după aceasta, bolnavul ce tânjise după patul de lângă geam întrebă dacă nu poate fi mutat în locul pe care şi-1 dorise atât. Infirmiera îl transferă imediat şi se asigură ca stă confortabil apoi îl lăsă singur. încet şi cu mare greutate bolnavul nostru reuşi să se proptească într-un cot şi să încerce să arunce o primă privire afară. în sfârşit se putea bucura nemijlocit de priveliştea de afara! Se căzni să se întoarcă şi privi pe fereastră.

în locul parcului nu era decât un zid gol! Sună infirmiera şi o întrebă: "Cum se face că omul acela, colegul meu de cameră, vedea un parc cu un lac şi îmi descria totul atât de fidel? Cum putea să-mi spună despre frumuseţe şi dragoste când, de fapt, el nu putea vedea decât un zid vechi din cărămidă?".

Sora îi răspunse surprinsă: "Vai! Nu ştiai ca bietul tău coleg de cameră era orb? Nu putea vedea nici măcar zidul darămite altceva". Apoi adăugă, tristă: "Poate că voia să te încurajeze".

ZIDUL GOL

Ai auzit o poveste mai emoţionantă decât aceasta? Ai simţit vreo-dată ceva asemănător sentimentelor pe care această povestire le invocă?

Ai simţit vreodată invidie cruntă faţă de o persoană căreia ai fi vrut să i iei locul? Ai fost vreodată foarte dezamăgit — poate ceva care ai crezut ca va fi minunat s-a dovedit ulterior a fi mult mai puţin de atât? Ai primit vreodată încurajări fără rezerve şi nu ai apreciat la acel moment importanţa lor?

Dacă trăieşti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au alţii şi tu nu ai, cu siguranţă vei rata bucuria de a primi ceea ce alţii încearcă sa-ţi dăruiască.

Invidie şi comparaţie

Recunoştinţa sau gratitudinea reprezintă o calitate căreia nu i se acordă prea multă importanţă în zilele noastre. Invidia şi spiritul de competiţie sunt mult mai des prezentate în programele de televiziune, în filme sau în textele cântecelor. Victoria nu este privită decât rareori din toate aspectele ce o înnobilează şi mentalitatea de tip "câştigătorul ia totul", egocentrismul excesiv, sunt privite perfect normale. Dacă nu putem învinge pe cont propriu atunci cu siguranţă vrem să facem parte din echipa câştigătoare vom călca în picioare echipa care pierde!

Preocuparea constantă pentru a câştiga ne poate determina să devenim nerecunoscători, urâcioşi şi chiar foarte invidioşi atunci când circumstanţele ne plasează de partea celor care pierd. Dacă suntem însă cinstiţi cu noi înşine vom recunoaşte că a pierde este o experienţă prin care vrând-ne vrând trebuie să trecem cu toţii la un moment dat. Nimeni nu poate câştiga TOT TIMPUL.

Descoperim uneori că şi atunci când, în sfârşit, ne găsim pe lista celor învingători nu ne simţim uşuraţi sau împăcaţi. De ce? Pentru că ducem cu noi un bagaj de spirit de competiţie excesiv, nerecunoştinţa şi invidie.

Mai sunt multe victorii de repurtat şi multe bătălii de purtat. Apar mereu noi inamici ce trebuie învinşi. Un invidios va fi rareori


mulţumit — întodeauna se iveşte un nou inamic, o nouă ţintă de doborât, o nouă teamă de înfruntat, încă ceva de dobândit.

Un invidios poate deveni uşor avar şi răutăcios. Lăcomia şi pizma sunt emoţii cu un înalt nivel distructiv care îi împiedică pe mulţi să îşi atingă scopurile. Invidia şi lăcomia ne determină să privim în stânga şi în dreapta pentru a ne compara cu nişte potenţiali "competitori" în loc să ne concentrăm asupra scopului nostru final. Nu-i de mirare că una dintre cele zece porunci biblice îndeamnă "să nu râvneşti la bunurile aproapelui tău".

Sunt atât de mulţi oameni în zilele noastre care îşi doresc ceea ceau alţii! Poate fi vorba de soţia, slujba, recunoaşterea, faima sau popu

laritatea, casa, poziţia socială, sau orice altcevaI deţine altcineva. Foarte des îşi doresc ceea ce cred

• i w ţ.. că ceilalţi posedă în interior — fericirea, scopurile,„. echilibrul interior, dragostea sau împlinirea.

recunoscător pentru ' & v

, . Adevărul este că orice om are şi partea Iui deceea ce ai... chiar T r

„ . probleme şi necazuri, orice relaţie are şi dificultăţi,orice ocazie este însoţită de o încercare sau o

------------■------------ problemă. Pentru flecare aspect pozitiv, există şiunul negativ pentru că legea echilibrului

funcţionează chiar foarte bine. Nici unul dintre noi nu este scutit în viaţă de probleme.

Care ar trebui să fie abordarea noastră? Să alegem să fim recunoscători pentru ceea ce avem.,, chiar acum.. .astăzi.

De multe ori, când călătorim cu maşina pe distanţe foarte lungi, soţia mea îmi spune dintr-o dată: "Nu-i aşa că suntem recunoscători că Eric nu este acum în spital?". Eu îi răspund întotdeauna: "Da, suntem recunoscători — dar niciodată nu vom fi îndeajuns de recunoscători".

Trebuie ca întotdeauna să fim recunoscători pentru lucrurile bune ce s-au întâmplat azi şi să nu ne mai comparăm cu alţii. Să nu sperăm sau să ne dorim ca ceva să meargă şi mai bine sau să dobândim şi mai mult. Un om recunoscător va înflori şi îi va atrage pe ceilalţi spre el. Va putea astfel să se concentreze la realizarea scopurilor pe care şi le-a propus.

84

Z I D U L GOL

Circumstaţele nu sunt decât... circumstanţe!

Au fost anumite situaţii, în drumul meu spre succes, când am simţit şi eu ghimpele invidiei străpungându-mi inima. La începutul afacerii, vedeam cum alţii progresau mult mai repede decât mine. Eram frustrat că cele mai multe dintre contactele mele iniţiale -membrii de familie şi prietenii — nu mă sprijineau. De multe ori îmi spuneau că eram nebun să cred că ceea ce îmi propusesem s-ar putea întâmpla. Şi uite aşa m-am trezit gândind:

• Alţii par să aibă rezultate mai bune.• Ceea ce fac pare mai uşor de făcut pentru alţii.• Ceilalţi sunt sprijiniţi şi ajutaţi mai mult ca mine.• Faima mă ocoleşte pe mine în timp ce alţii au parte

din belşug de ea.

împreună cu soţia mea am bătut în lung şi în lat ţara pentru a găsi oameni care să fie alături de noi şi să ne sprijine viziunea dar demersurile noastre păreau că nu stârnesc nici un ecou. Asta în timp ce concurenţa prospera. Eram supărat şi jenat. Când am început, în sfârşit, să avem rezultate, am ajuns la conluzia că ne dezvoltam mult mai lent decât cei care îşi începuseră afacerile cam în acelaşi timp cu noi. Acum îmi este ruşine să o recunosc, dar au fost destule momente în care mă gândeam că aş fi reuşit dacă aveam mai mult noroc, ajutor sau alţi prieteni, O persoană invidioasă încearcă întotdeauna să găsească un ţap ispăşitor sau devine foarte supărată pe circumstanţe. Eram invidios. La ce te-ai gândit azi? Te-ai surprins gândind că:

• îmi doresc să fi avut lista ALTUIA de contacte.• îmi doresc să fi avut cercul ALTUIA de prieteni.• îmi doresc să fi avut personalitatea ALTUIA.• îmi doresc să fi avut mentorul sau liderul ALTUIA.

85

86

PIANUL DE PE PLAJĂ

• îmi doresc să fi avut teriroriul ALTUIA.• îmi doresc să fî avut soţia ALTUIA... sau

copiiiALTUIA (sau să nu fi avut copii).

Adevărul este ca nici unul dintre aceste motive nu te trage înapoi. Atitudinea ta, invidia şi pizma sunt vinovate de eşecul tău. Circumstanţele nu sunt nici bune, nici rele; pur şi simplu sunt.

Ia aminte la următoarea poveste:

Un bărbat înstărit din Orientul Mijlociu avea un singur lucru cu adevărat de preţ: o iapă pur sânge arab despre care toată lumea spunea că este simbolul pefecţiu-nii cabaline. Vecinii se opreau adesea să admire frumosul animal şi să-i spună omului nostru (pentru cine ştie a câta oară) că este norocos să fie proprietarul lui, Omul nu se gândea dacă a avea animalul acesta atât de râvnit de toată lumea este un noroc sau un ghinion. Ştia doar că este al lui.

într-o noapte, iapa rupse gardul ţarcului şi fugi. O-mul se trezi dimineaţă şi constată cu durere că iapa lui dispăruse. Toţi vecinii veniră să-i spună câte un cuvânt de alinare. Omul nu se gândea dacă era bine sau nu că vecinii se adunaseră acolo... ştia doar ca iapa lui pur sânge arab nu mai era.

Peste vreo săptămână iapa se întoarse aducând cu ea şi şapte minunaţi armăsari. Aceştia o urmau parcă vrăjiţi de frumuseţea-i neasemuită. Vecinii veniră din nou să-i spună cât de norocos poate fi. Acum avea o herghelie întreagă. Ei exclamară într-un glas: „Acum nu numai că ţi-ai recăpătat frumoasa iapă dar ai şi şapte armăsari de toată frumuseţea!". Omul nu se gândea daca ce i se întâm-pla era bine sau rău... ştia doar că iapa era din nou acasă şi cu ea erau şapte armăsari ce galopau mândri în ţarc.

Oamenii se uitau minunaţi la animalele superbe. Intr-o zi, fiul cel mic al omului nostru hotărî că ar trebui

Z I D U L GOL

să îmblânzească unul dintre armăsari ca apoi să îl vândă. De îndată ce îl încalecă, armăsarul îl zvârli cât colo iar băiatul se alese cu un picior rupt. Vecinii se înfiinţară imediat: "Acesta-i semn rău!", buhuhuiră ei. Omul nu se gândea dacă era un semn bun sau rău... el ştia că fiul său avea un picior rupt.

Cam prin aceaşi vreme, regele ţinutului îşi trimise cei mai de încredere slujitori pentru a strânge tinerii în putere la oaste. Vecinii veniră imediat şi-i spuseră omului nostru cât de norocos era că fiul său îşi rupsese piciorul şi astfel scăpa de plecarea la război. Omul le răspunse: "Nu ştiu dacă este bine sau este rău... tot ce ştiu este că fiul meu are piciorul rupt şi nu trebuie să plece la război".

Şi povestioara noastră ar putea continua la infinit! Ceea ce vreau să demonstrez este că nu ştii ce ţi se va întâmpla în viitor şi nici în ce mod anumite circumstanţe ce ţi se par defavorabile acum se pot întoarce în favoarea ta,Viaţa este o înşiruire de evenimente şi este important să înţelegem că aceste evenimente sunt esenţial neutre — semnificaţia pe care le-o acordăm noi şi atitudinea noastră faţă de ele determină reacţia pe care o avem şi, în consecinţă, modul în care acţionăm datorită lor.

Eu şi Nancy, soţia mea, ne-am confruntat de-a lungul anilor cu multe situaţii care păreau a fi net în defavoarea noastră. Am luptat din răsputeri şi lupta ne-a călit, ne-a pregătit pentru bătăliile pe care le aveam de dus în viitor.

Situaţia noastră financiară şi nesiguranţa au reprezentat doar o stare de fapt sau au fost motivul care ne-a îndârjit, ne-a obligat să muncim şi mai mult şi să ne dezvoltăm?

Vreau să-ţi spun că unele dintre întâlnirile de afaceri pe care le creditam cu zero şanse s-au terminat cu succese răsunătoare. Unele dintre întâlnirile la care mergeam sigur de succes s-au soldat cu un fiasco dureros. Sunt extrem de puţine lucruri în viaţă care pot fi prevăzute... şi mai puţine sunt cele care ne determină viitorul.


Prea des ne întrebăm referitor la circumstanţe: "De ce mie?" De fapt, întrebarea corectă este: "De ce nu mie?" Circumstaţele apar şi dispar. Momentele grele şi cele fericite apar şi dispar. Viaţa... ei bine, viaţa... viaţa este pur şi simplu o serie de ÎNTÂMPLĂRI.

Poate că am întâmpinat dificultăţi atunci când afacerea noastră era la început dar, în următorii trei ani de după naşterea lui Eric, reu -şisem să achităm toate datoriile (plătind mai mult de ISO.000 $ numai facturile spitalului). Ne mutasem într-o casă nouă, mai spaţioasă decât cea dinainte, aveam maşini noi şi trăiam la un standard pe care cu greu ni l-am fi putut imagina la început, când aveam de înfruntat un munte de facturi neplătite. In fapt, câştigam atât de bine încât mă număram printre cei mai bogaţi oameni din Statele Unite ale Americii.

Aveam acum posibilitatea de a achiziţiona cele mai bune aparate şi tratamente petru Eric, de a călători împreună cu el şi ceilalţi copii ai noştri, de a angaja personal medical care să-l supravegheze permanent. Uimitor! Dar şi mai uimitor pentru mine era că nimeni nu a trebuit să piardă pentru ca noi să câştigăm.Toate circumstanţele negative cu care ne-am confruntat nu îşi aveau originea în vreo competiţie în care ne aflam şi nici cele pozitive nu erau rezultatul doborârii celor din jur. Noi pur şi simplu am trăit tot ce ne-a fost dat, cu bune şi cu rele. Am transformat problemele în motive de a munci şi mai mult, mai productiv şi cu mai multă pricepere.

Niciodată nu mi-aş fi dorit problemele de sănătate pe care le-a avut şi încă le mai are Eric dar, privind înapoi, pot spune că ele au fost probabil principalul motiv pentru care acum ne bucurăm de succes în afaceri. Nevoile Iui speciale au fost ca un ceas cu alarmă pentru noi, ne-au trezit, ne-au impulsionat şi ne-au împins înainte. Problemele sale de sănătate au fost exact ce aveam nevoie pentru a ne reaminti că trebuie să fim recunoscători pentru ce avem şi că suntem cu toţii atât de vulnerabili.

88

Ceea ce FACEM,GÂNDIM şi

CREDEM într-oanumita

circumstanţă azi determină ceea ce ne aşteaptă mâine.

ZIDUL GOL

Situaţia lui specială a fost cea care ne-a făcut să conştientizăm că nici o circumstanţă nu determină în mod automat viitorul — ceea ce FACEM, GÂNDIM şi CREDEM într-o anumită circumstanţă azi determină ceea ce ne aşteaptă mâine.

Dar problemele lui Eric nu s-au sfârşit numai pentru că noi doi ne-am autoimpulsionat şi am progresat în afacerea pe care o începu-sem. Evident că nu. Eric a mai suferit şi alte operaţii pe creier, o intervenţie chirurgicală de corectare a coloanei vertebrale şi a avut de înfruntat o mulţime de complicaţii ce decurg de obicei din astfel de intervenţii, în anii ce au urmat. Şi totuşi.,, am fost întotdeauna foarte recunoscători pentru că Eric este fiul nostru şi l-am iubit la fel de mult ca şi pe ceilalţi doi copii ai noştri, Heather şi David. Am mai fi fost atât de determinaţi să mergem înainte dacă nu ar fi existat problemele de sănătate ale lui Eric? Cine ştie? Ceea ce ştiu însă foarte sigur este că dacă ne-am fi scufundat în invidie şi am fi dat vina pe circumstanţe nu am fi ajuns nicăieri!

Este cursa ta!

Fiecare dintre noi trebuie să decidă cursa pe care o are de parcurs... şi apoi să pornească în cursă investindu-şi întreaga energie, putere şi perseverenţă. Trebuie să adopţi o atitudine care să spună: "VOI învinge în această cursă folosind la maxim calităţile, inteligenţa şi resursele mele".

Fiecare dintre noi trebuie să fie conştient că nici o cursă nu se sfârşeşte decât atunci când ne oprim. Din păcate, dacă ne oprim înseamnă că abandonăm.

Turul Franţei este considerat cel mai dificil eveniment sportiv existent. In lumea ciclismului profesionist este testul suprem de forţă şi rezistenţă fizică. Cursa este compusă, de fapt, din douăzeci de etape care se desfăşoară pe durata a douăzeci şi două de zile. In timpul cursei se parcurg mai mult de trei mii cinci sute de kilometri pe teritoriul Franţei, incluzând etape de ciclism montan de o dificultate aproape diabolică. Finalul cursei îi poartă pe învingători (poţi fi

89

90


considerat un învins după o asemenea cursă în care numai să participi reprezintă o demonstraţie de eroism?) pe vestitul Champs-Elysees din Paris. Cursa este extrem de solicitantă atât fizic, cât şi psihic. în 2004, americanul Lance Armstrong a devenit primul ciclist din istorie care a câştigat consecutiv ŞASE titluri de campion al Turului Franţei.

Povestea lui Armstrong a început într-un orăşel numit Plano, din Texas. In adolescenţă a devenit campion Ia înot şi triatlon. In cele din urmă a descoperit că ciclismul este adevărata sa pasiune. A început să se antreneze în echipa naţională de juniori chiar înainte de a absolvi liceul. Ulterior Armstrong a câştigat Campionatul Naţional de Amatori iar această victorie a reprezentat o rampă de lansare în ciclismul profesionist. In 1993, era membru al echipei naţionale de ciclism şi era cotat al cincilea din lume ca performanţe. Toţi experţii se întreceau în pronosticuri privind anul în care va câştiga Turul Franţei şi cei mai mulţi considerau că va câştiga în 1996. Exista un singur precedent în istoria ciclistică a Americii, Greg LeMond, care câştigase Turul Franţei de trei ori.

întreaga lume era cu ochii pe Lance.în 1996 însă, când toţi se aşteptau ca Armstrong sa

declare public că va participa la Tur, acesta se simţea din ce în ce mai rău. A făcut o vizită la medic pentru un control de rutină. Au urmat nenumărate teste şi în cele din urmă s-a confirmat ceea ce nimeni nu este dispus să accepte: avea cancer. Nu numai că avea o tumori de dimensiuni foarte mari dar cancerul se răspândise în diverse organe: testicule, abdomen, creier şi plămâni. Cancerul era într-o fază foarte avansată şi, iniţial, medicul său i-a dat puţine şanse de supravieţuire. Numai în plămâni avea unsprezece mase tumorale, unele de mărimea unei mingi de golf.

în 1996, Armstrong a fost internat la Spitalul Universitar din Indiana unde a suportat o operaţie pe creier şi a fost supus unui lung şir de şedinţe de chimioterapie. A petrecut mai mult de un an în spital luptând împreună cu medicii şi cu toate mijloacele posibile împotriva cancerului. Armstrong a supravieţuit, în ciuda tuturor pronosticurilor pesimiste, şi după un an a fost declarat vindecat.

Z I D U L GOL

Arrnstrong a luat în acel moment o decizie remarcabilă: sa-şiredobândească forma fizică şi sa se antreneze pentru Turul Franţei din1999. Antrenamentul pentru acest tip de competiţie este extrem degreu de suportat chiar de către un trup tânăr şi viguros. Să supui la unasemenea antrenament un corp devastat de cancer şi chinuit dechimioterapie părea nebunie curată! Cu toate acestea, Armstrong aparticipat la Turul clin 1999 şi, când toţi se aşteptau ca el sa piardă, arevenit spectaculos şi a câştigat cursa! De parcă nu ar fi fost suficient,«i continuat să câştige cel mai înfricoşător eveniment sportiv al tuturortimpurilor....şase ani la rând!

In cele două cărţi în care îşi povesteşte viaţa, Armstrongsfârşeşte prin a concluziona: nu ar fi câştigat Turul dacă nu ar fi trecutprin cumplita experienţă a cancerului. El explică cititorilor că trupulsău a fost atât de sfărâmat de tratamente încât nu a avut altă soluţiedecât să şi-1 "reconstruiască" din temelii. El a pus Ia punct o metodăde creştere a masei musculare şi de intensificare aforţei care nu poate fi aplicată cu uşurinţă nici Hmăcar de cei mai tineri şi mai viguroşi atleţi. T »

s fo * ' Lance ArmstrongMulţi atleţi, în special culturi.şti. îşi "distrug" „ . . , w

» * ' i J ^ spune ca niciodatăstructura musculară pentru a putea "lucra" o alta, « A .

1 1 nu ar ti câştigatde o mai mare forţă şi rezistenţă. Armstrong a n-, , ~ . . j »* ' ^ b 1 urul Franţei dacaputut să-si remodeleze muşchii fără să si-i c „_r ; s ( nu ar n trecut pnn"distrugă" în prealabil. Cancerul şi chimiotefapia u. .«

o r v t- cumplita expenenţăau făcut treaba asta pentru el. i .

r a cancerului.De multe ori, pe parcursul unor chinuitoa

re etape de ascensiuni montane, poţi vedea ciclişti ---------— H -------------ridicaţi de pe şaua bicicletei, de-abia răsufiând.Efortul le contorsionează muşchii, le lasă urme adânci pe faţă. Abiareuşesc să se mişte. Armstrong trece pe lângă ei pedalând cu 20-30 dekilometri pe oră stând în sa\ Lance Armstrong este dovada vie căspiritul uman poate depăşi ceea ce mulţi pot considera a fi obstacoleinsurmontabile.

Poţi spune că boala a fost bună sau rea pentru el? Nu, Doar a fost. A devenit însă baza unor realizări remarcabile datorită alegerilor pe care le-a făcut. A fost impulsionat să lupte împotriva bolii cu o

91

92

PIANUL DE PE PLAJA

nouă viziune şi cu mai multă hotărâre decât oricând. Nu şi-a irosit timpul Kdorindu-şi" ca lucrurile să fi stat altfel. Nu s-a scufundat în păreri de rău, nu şi-a plâns de milă, nu s-a descurajat şi nu a devenit depresiv. Nu şi-a ruinat viaţa invidiindu-i pe ceilalţi ciclişti ca erau sănătoşi. Pur şi simplu a acceptat provocarea încercând să transforme tot ce era negativ în coordonate pozitive.

Lance Armstrong şi-a parcurs PROPRIA cursă.Provocarea este să-ţi găseşti şi TU propria cursă şi să lupţi

cu toată inima, mintea şi forţa ta.Nu încerca să fii altcineva.Nu-ţi dori să fi avut parte de circumstaţele sau calităţile altora.Nu te compara cu alţii şi nu lăsa invidia să prindă rădăcini

în sufletul tău.Patul de la fereastră s-ar putea dovedi chiar mai rău decât

cel în care stai deja. Şi chiar dacă este mai bun, nu este AL TĂU. Caută binele acolo unde eşti. Aleargă cu toată forţa în propria cursă; cu încredere şi entuziasm. Şi niciodată, dar niciodată să nu te opreşti!

Concentrea?ă-te asupra recompensei şi nu asupra obstacolelor.

PEŞTIŞORUL AURIU

a mulţi dintre colegii mei de liceu, m-am înscris la facultate pentru a căpăta ceea ce credeam a fi pregătirea şi abilităţile

necesare unei vieţi de succes, Am ales ca specializare ingineria aeronautică. Motivul este lesne de înţeles: eram interesat de ştiinţe iar programul spaţial era de-abia la început în America, Când ruşii au lansat pe orbită primul satelit, Sputnik se numea, m-am simţit sti-mulat să găsesc un mod în care aş fi putut contribui la cucerirea acestei ultime frontiere, spaţiul. Am ales Universitatea Purdue din două considerente care mi se păreau hotărâtoare: primul, că era cea mai dotată şi mai respectată universitate de pe teritoriul Statelor Unite în ceea ce priveşte cercetarea aeronautica şi al doilea, că fusese opţiunea primilor nouă astronauţi americani, inclusiv Neil Armstrong, care a fost, după cum ştii, primul om care a păşit pe Lună.

C

Eram captivat de cursurile de termodinamică, analiză matematică şi fizică cuantică. Pe vremea aceea eram sigur că asta va fi "viaţa" mea — mă şi visam obţinând tot felul de diplome, apoi o slujba bună jntr-o mare corporaţie şi, nu în cele din urmă, având o viaţă de

95

)rtantă şi utilă în viaţă

aşti care ajungeau la grez" în viaţa socială a cam douăzeci şi cinci mod de a mă integra ai văzut filme despre ste întodeauna foarte l vieţii de huzur unde iderea mea, am avut ai cunoscute frăţii din işa cum ţi-am povestit frăţie făceau parte cei •au chiar nişte ţipi de a mană cerească şi m-ă o fac.m-am înscris era că atât de proaste încât inţarea. Frăţia avea să-i salveze reputaţia I pe linie am devenit i, am crezut că m-au idevăratul motiv, egulamentul oricărei ', Un obicei în cadrul zile amare novicilor fie recompensaţi cu au durat câteva săp-île pe care le presu-dintre ultimele teste un peştişor auriu, n că aş fi putut pune simt în stomac! Mă va mai mişca sau nu, uni va avea asupra

P E Ş T I Ş O R U L

stomacului meu. Dar... suferisem ati eram dispus să cedez tocmai la final!

Te scutesc de detalii... ideea es orice preţ să devin membru. Mă ridicolă, dar mă simţeam atât de bine mi se părea că nu exista nici o altă s temerile şi să accept provocarea.

Privind înapoi, sunt conştient d Dar atunci, în acel mediu în care tea forţa recompensată, nu vedeam alt provocările, indiferent cât de prosteş

A meritat să înghit peştişorul calitatea de membru? Nu prea. Cred supraestimată. Singurul beneficiu rea frăţiei a fost că unul dintre colegii r Doar trecând în revistă cei treizeci şi cy, sunt fericit că mi-am învins tem auriu.

Dar, vei spune, ce legătură ar< succesul tău ulterior în afaceri?

Ca multe alte lucruri în viaţă, frunţi şi pe care îl treci, orice temere spre un nivel superior al viziunii des] fel. Poţi folosi orice experienţă pen succes.

Cu toţii ne

Frica este o emoţie cu care fi< un mecanism de protecţie. Probabi fugi", expresie care se referă la răspu în cazul unui pericol.

Datorită acestei reacţii, oamer a lupta şi a încerca să fugă de siti

98

PIANUL DE PE PLAJĂ

pentru ei. Ameninţarea nu trebuie să fie reală. Chiar şi un pericol presupus poate declanşa o reacţie de tip "luptă sau fugi".

Uneori frica noastră nu este legată de un factor extern ci de

o

unul intrinsec — de exemplu, frica de eşec sau de penibil. Aceste temeri nu ne ameninţă viaţa dar pot declanşa puternice reacţii emoţionale. Vom constata că, uneori, temerile ne determină să ne retragem — cel puţin emoţional dacă nu fizic — şi să nu ne asumăm o acţiune riscantă care ar putea să ne îmbunătăţească viaţa. Uneori frica ne paralizează, astfel că nu vom acţiona în nici un fel. Vom observa că, atunci când suntem provocaţi, adoptăm imediat o atitudine ofensivă sau găsim tot felul de scuze pentru a nu accepta provocarea sau dăm vina pe toţi şi pe toate că suntem nevoiţi să ne confruntăm cu acea provocare.

Oamenii au diverse tipuri de temeri, de la teama de schimbare până la cea de a lua o decizie, de la asumarea unor noi responsabilităţi pe care le implică o promovare până la adoptarea unui nou mod de viaţă, de la teama de disconfort până la cea de a risca.

Acum mulţi ani, când am început afacerea, ştiam exact că există riscul de a eşua şi de a mă face de râs. Mulţi dintre cei care mi-au văzut proiectele au remarcat sceptic: "Nu va merge niciodată.". Mă temeam în special să le vorbesc potenţialilor parteneri; teama includea jena mea de a le spune despre afacerea pe care vreau să o pun pe picioare dar, în mod deosebit, ruşinea de a mă exp\ine unui refuz direct. Ca inginer, am fost învăţat să-mi folosesc mintea în lumea relativ sigură şi exactă a ştiinţei. Ecuaţii matematice, formule ştiinţifice, programe de computer, toate sunt mult mai previzibile decât fiinţele umane! începerea unei noi afaceri, deşi părea un demers interesant, era înţesată cu necunoscute. Am devenit temător şi ezitant.

Te-ai simţit şi tu vreodată astfel când ai avut de înfruntat o provocare? Sunt sigur că da.

PEŞTIŞORUL AURIU

Care este peştişorul tău auriu?

De ce îţi este cel mai teamă astăzi — şi nu mă refer numai la viaţa profesională ci la viaţă în general? Care sunt obstacolele pe care crezi că nu le vei trece niciodată?

Ţi se pare dificil:

• Să-ţi fixezi un obiectiv şi apoi să îl realizezi?• Să ierţi pe cineva care te-a rănit?• Să te umileşti cerând ajutor?• Să vorbeşti cu oameni din afara cercului tău de

prieteni?• Să depăşeşti aşa-zisele momente penibile?• Să ceri iertare cuiva pe care l-ai jignit?• Să renunţi la emoţiile dăunătoare cum ar fi invidia

şi furia?

Orice întreprinzător are de înfruntat obstacole la începutul afacerii sale. Finanţarea insuficientă, timpul limitat, pregătirea necorespunzătoare, competiţia acerbă sau lipsa informaţiilor sunt numai câteva dintre obstacolele evidente. Dar cel mai de temut rămâne FRICA.

Frica ne determină să anulăm o întâlnire pretinzând că a intervenit "ceva ce nu suferă amânare".

Din cauza fricii amânăm la nesfârşit o sarcină, în special când vine vorba despre telefoanele de abordare.

Frica este cea care ne împiedică sa ne valorificăm calităţile la maximum, să facem tot ce putem sau să dăm tot ce avem mai bun.

Mica mea experienţă cu peştişorul auriu m-a învăţat o valoroasă lecţie de viaţă: oamenii

Oamenii de succesîşi înving temerile şi

realizează ceea. ceoamenii fără succesnu sunt dispuşi sa

încerce măcar!

99


de succes nu abandonează când situaţia se complică. Oamenii de succes îşi înving temerile şi realizează ceea ce oamenii fără succes nu sunt dispuşi să încerce măcar!

Să iei decizia de a acţiona

O dată luată decizia de a acţiona, vei putea trece peste obstacolul creat de frică. Aceasta este una dintre lecţiile preţioase pe care le-am învăţat trecând prin experienţa cu peştişorul. O dată ce am luat decizia că voi înghiţi peştişorul auriu totul a fost uşor. Nu am mai ezitat nici un moment. L-am înghiţit pur şi simplu!

Cred că cele de mai sus se aplică tuturor oamenilor care se confruntă cu temeri. Dacă ai luat decizia că VEI acţiona, vei lăsa în urmă temerile şi vei avea în minte doar realizarea ţelului pe care ţi 1-ai propus... totul se va derula cu mult mai multă uşurinţă. Vei începe să cauţi răspuns la întrebări cu răspuns constructiv: "cum?", „când?", „ce voi face prima dată?", "de cine am nevoie şi unde pot găsi persoana respectivă?"

Când am decis să-mi lansez afacerea pe piaţa-------■----------- internaţională, am avut de înfruntat numeroase

obstacole. Temerile asociate cu acest pas pe care mă hotărâsem să-1 fac erau diferite de ceea ce simţisem atunci când începusem: puteam să rezolv aspectele legate de legislaţie în condiţiile în care îmi desfăşuram activitatea în mai multe ţări?

______mt________ Puteam trece peste barierele de comunicarecauzate de cultura şi limbile diferite ale naţiunilor

cu care urma să colaborăm? Aveam suficient capital pentru a construi infrastructura şi a achiziţiona materialele necesare? Oare tehnicile care dăduseră rezultate atât de bune în America vor fi la fel de eficiente şi în alte ţări? Cum îmi voi putea recruta echipele care să sprijine această întreprindere şi cum le voi putea coordona dat fiind că activitatea se va desfăşura pe o arie geografică atât de întinsă? Voi putea găsi lideri cu iniţiativă şi talent care să coordoneze activitatea în fiecare ţară?

100

O dată ce am luatdecizia că voi înghiţi

peştişorul totul afost uşor.

P E Ş T I Ş O R U L A U R I U

Toate aceste temeri m-au făcut să ezit pentru o perioadă, dar o dată ce arn luat decizia de a acţiona totul a devenit mult mai simplu. Frica reprimă creativitatea şi ne pune în situaţia dificilă de a-nu-merge-înainte-dar-nici-înapoi. Luarea unei decizii eliberează creativitatea şi energia impulsionându-ne să acţionăm imediat. Capacitatea de decizie ne creează un ascendent asupra celor nehotărâţi şi ne conferă forţă.

Ce te stimulează?

Autorul Tony Robbins a susţinut întotdeauna că unul dintre următoarele două lucruri ne stimulează cel mai puternic: căutarea plăcerii sau evitarea durerii. Teoria s-a verificat şi în cazul meu când am fost nevoit să înghit peştişorul auriu.

Eram în căutarea plăcerii pe care o consideram o certitudine în cazul în care deveneam membru al frăţiei şi brav erou ce a trecut toate testele la care fusese supus. Am considerat cooptarea în frăţie ca pe biletul meu de intrare într-o viaţă socială plină de satisfacţii şi eram sigur că "frăţia" cu băieţii aceia plini de succes va fi benefică pentru imaginea mea. Eram naiv, dar căutam cu orice preţ plăcerea pe care o credeam chiar în faţa mea.

Când mi-am început afacerea, tot în căutarea plăcerii m-am aflat, plăcerea de mă număra printre proprietarii unei companii. Perspectiva de a-mi schimba modul de viaţă şi de a avea mai mulţi bani era tare ispititoare. Dar nu căutam numai plăcerea ci îmi doream şi să fug de durere. îmi doream cu disperare să scap de acel spaţiu ideologic închis ermetic în care îmi desfăşuram activitatea. Modul de viaţă al colegilor mei ingineri care lucrau de mai mult timp decât mine la companie nu era ceea ce îmi doream pentru mine şi familia mea.

Această teorie a plăcerii-sau-durerii se aplică în orice aspect al vieţii noastre. Să ne gândim, de exemplu, la persoanele care se confruntă cu problema excesului de greutate. Cei mai mulţi dintre noi urâm dietele şi am face orice să nu începem una! Avem în minte doar faptul că trebuie să renunţăm la cele mai bune mâncăruri în loc să ne gândim că putem mânca din când în când o bucată de pizza

PIANUL DE PE PLAJĂ

delicioasă, numai să nu o facem zilnic. Ce ne face atunci să acţionăm şi să începem o dietă?

Unii sunt motivaţi de durere. Sunt sătui să se simtă tot timpul obosiţi şi să acuze mereu dureri de spate şi genunchi. Şi sentimentul de frustrare că nu pot încăpea în hainele lor favorite poate să doară la fel de mult ca o durere fizică. Sau poate că au făcut o vizită la medic şi li s-a spus că, dacă vor să mai trăiască, trebuie să slăbească; ba mai mult, să slăbească ACUM! Poate că au avut un accident vascular sau o altă boală datorată obezităţii.

Alţii sunt în căutarea plăcerii de a avea un corp suplu şi a stârni admiraţia fără rezerve a celor din jur. Unii găsesc că este plăcut să îmbrace haine cu unul sau două numere mai mici decât cele pe care le aveau înainte de dietă. Alţii vor să dobândească o formă fizică perfectă, mai multă energie sau suficientă forţă.

Este foarte important să recunoşti că nu orice durere reprezintă un lucru rău. Uneori durerea te poate motiva şi te poate stimula să acţionezi. De asemenea, nu toate plăcerile sunt benefice. Plăcerea te poate face leneş, te poate face să amâni realizarea unui obiectiv sau te poate determina să renunţi la un obiectiv cu adevărat grandios.

Oamenii de succes sunt influenţaţi de dorinţa de a avea

rezultatemulţumitoare.Oamenii carerenunţa suntinfluenţaţi de

dorinţa de a aveametode de lucrumulţumitoare.

METODE MULŢUMITOARE SAU REZULTATE MULŢUMITOARE?

în 1940, Albert E.N. Gray a ţinut un discurs pentru un grup de specialişti în asigurări de viaţă. Am dat peste acest discurs şi am constatat, citindu-1, că este deosebit de actual. M-a motivat puternic conţinutul său şi de aceea ţi-1 voi împărtăşi. Discursul purta titlul Numitorul comun pentru succese. Gray pornea de la premiza (am menţionat şi eu acelaşi lucru, dacă îţi aminteşti) că oamenii de succes dezvoltă anumite obiceiuri şi fac anumite lucruri pe care

102

P E Ş T I Ş O R U L A U R I U

cei fără succes nu sunt dispuşi să le facă. Vorbind despre oamenii de succes, Gray spunea:

Dar dacă nu le place să facă aceste lucruri (cele pe care oamenii fără succes nu sunt dispuşi să le facă), atunci de ce le fac? Pentru că doar fâcându-le pot ajunge să obţină rezultatele pe care şi le doresc.

Oamenii de succes sunt influenţaţi de dorinţa de a avea rezultate mulţumitoare. Oamenii care renunţă sunt influenţaţi de dorinţa de a găsi metode de lucru mulţumitoare şi sunt dispuşi să se mulţumească cu rezultatele obţinute făcând numai ceea ce le place.

Oamenii de succes au o motivaţie îndeajuns de puternică încât să-i determine să-şi formeze obiceiul de a face ceea ce nu le place dacă asta le asigură atingerea obiectivelor.

Gray a fost întrebat: "Dar dacă am o familie de întreţinut, nu este asta o motivaţie îndeajuns de puternică?". El a răspuns:

Nu, nu este. Pentru simplul motiv că... este mai uşor să ne adaptăm la greutăţile unui trai în pauperitate decât la eforturile pe care le presupune strădania de a trăi mai bine.

Acestea sunt adevăruri simple dar profunde pe care Gray le enunţa cu mai bine de şaizeci de ani în urmă, cu mult înainte ca actualul concept de automotivare sau industria materialelor concepute să asigure succesul să se dezvolte la nivelul de acum.

Dacă ne-am găsit un scop în viaţă — un obiectiv a cărui realizare ne-o dorim din tot sufletul — atunci ne vom simţi destul de puternici pentru a ne învinge temerile şi toate celelalte emoţii ce induc durere. Vom acţiona fără nici o ezitare pentru a ne atinge scopul!

Mark Twain a spus odată: "Curajul reprezintă rezistenţa noastră la temeri şi abilitatea de a le învinge nu absenţa lor". Unul dintre primii paşi spre o viaţă plină de satisfacţii şi sens este să acceptăm

103

104


temerile ca fiind parte din existenţa noastră. Trebuie să le înfruntăm şi pentru asta este necesar să ne concentrăm asupra recompensei pe care o vom primi realizând obiectivul pe care ni l-am propus şi nu asupra circumstanţelor ce generează temerile.

A-ţi înfrunta temerile reprezintă o experienţă eliberatoare. Decide astăzi:

• VOI termina ceea ce am început.• VOI acţiona fără ezitare.• VOI înainta permanent spre atingerea

obiectivului,chiar dacă acum nu am toate răspunsurile.

• VOI păşi în necunoscut cu curaj şi încredere pentrucă sunt concentrat asupra obiectivului a căruiatingere mi-o doresc cu tot sufletul, inima şi minteamea.

Gândeşte-te la ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Fă din dorinţa ta arzătoare motivaţia care te va ajuta să treci peste temeri şi să depăşeşti bariera invizibilă a ezitării. O dată ce ai luat decizia că VREI să acţionezi... nu va mai fi o problemă să înghiţi peştişorul auriu. Poate, cine ştie, chiar va începe să îţi placă peştele crud.

Construieşte-ţi o reputaţie şi apăr-o

BĂIATUL CU ÎNGHEŢATA

arcă era o scenă desprinsă dintr-un tablou semnat Norman Rockwell. Un băieţel intră într-o cofetărie şi se aşază la tejghea.

Era nerăbdător să se desfete cu o îngheţată asortată în acea după-amiază fierbinte de vară. Se uită în portofel pentru a vedea câţi bani strânsese pentru acest mult aşteptat ospăţ. Patru monede de douăzeci şi cinci de cenţi. O chemă pe chelneriţă şi întrebă cât costa o îngheţată cu sos de ciocolată. I se răspunse că "un dolar şi douăzeci şi cinci de cenţi".

P

Băiatul se întrista deodată. Tăcu un moment şi apoi întrebă: "Cât costă doar îngheţata, fără sosul de ciocolată?".

"Un dolar", îi răspunse ospătăriţa începând să-şi piardă răbdarea.

Băiatul se gândi un moment şi spuse: „Vă rog să îmi daţi doar îngheţata".

Câteva momente mai târziu chelneriţă se întoarse cu îngheţata şi cu bonul de casă. Trecu apoi la alţi clienţi. Băiatul îşi savura înghe-ţata şi, după ce mulţumi chelneriţei se îndreptă spre casa de marcat şi

107


plăti cu patru monede de douăzeci şi cinci de cenţi. Când aglomeraţia specifică prânzului se mai domoli, chelneriţa se întoarse să strângă vasele de pe tejghea. în dreptul locului unde stătuse băiatul, lângă cupa goală de îngheţată, găsi o monedă de douăzeci şi cinci de cenţi lăsată acolo ca bacşiş. îşi dădu seama impresionată că băiatul avusese de la început bani suficienţi pentru a-şi cumpăra îngheţata cu sos de ciocolată dar în acest caz nu ar mai fi avut bani pentru bacşiş.

Pentru băiat, nu fusese altă opţiune. Ştia că nu putea folosi toţi banii pentru el însuşi. Trebuia să facă un mic sacrificiu pentru a-şi arăta consideraţia faţă de cineva. Era pe cale să îşi construiască ceea ce numim "o bună reputaţie" care avea să-1 urmeze întreaga viaţă.

O adevărată lecţie pentru noi toţi! Băiatul a ştiut instinctiv ce trebuie să facă. Cu toţii am fost dotaţi cu o "voce interioară" şi cu bunul simţ al celei mai potrivite opţiuni într-o anumită situaţie. Problema cu cei mai mulţi dintre noi este că am găsit în timp o grămadă de motive şi justificări pentru a nu urma ceea ce ne dictează acea voce interioară, in locul ei ascultăm de diverse idei şi emoţii contradictorii:

• Chiar merit această mică plăcere sau recompensă... şi o merit în acest moment.

• Nimeni nu va observa.• Nici nu o cunosc pe această persoană.• Nu cred că gestul meu are vreo semnificaţie în viaţa

acestei persoane.• Nu sunt de acord cu această regulănescrisă şi de aceea nu o voi respecta.• Şi aşa am o zi proastă, nu am chef să măgândesc la problemele altora acum.• Cred că cineva ar putea încerca săprofite de bunătatea mea.

Există o poveste foarte cunoscută despre Sir Winston Churchill care stătea odată de vorbă pe stradă cu un prieten. Cei doi întâlniră pe drum o "pasăre de noapte". Winston Churchill îşi ridică

108

Domnule, nu-mi ridic pălăria din

respect pentru ceea ce este ea, ci îmiridic pălăria pentru ceea ce sunt eu. —Winston Churchill

B Ă I A T U L CU ÎNGHEŢATA

pălăria de pe cap pentru a o saluta. Văzând aceasta, prietenul său îl admonesta imediat amintindu-i de reputaţia femeii. Sir Winston replică: "Domnule, nu-mi ridic pălăria din respect pentru ceea ce este ea, ci pentru ceea ce sunt eu".

Reputaţia este rezultatul direct al comportamentul nostru, este produsul a ceea ce suntem şi a ceea ce facem chiar şi atunci când nu ne vede nimeni.

Nici băiatul cu îngheţata şi nici Sir Winston Churchill nu au încercat în mod deliberat să impresioneze pe cineva. Pur şi simplu s-au comportat în felul în care le-o dicta conştiinţa. Au ales să facă "ceea ce este corect", indiferent dacă îi vedea sau nu cineva.

Cum se formează o reputaţie? Din gesturile pe care le faci atunci când habar nu ai că oamenii te privesc. Din modul în care îţi expui valorile şi convingerile fără scop publicitar, fără a ştii că cineva te priveşte sau te observă. Ceea ce suntem şi modul în care ne comportăm vorbeşte pentru noi mai limpede decât oricâte cuvinte!

Cu toţii cunoaştem oameni care vorbesc foarte mult dar niciodată nu-şi însoţesc cuvintele de fapte. Pentru noi, aceştia nu sunt oameni de calitate. Reputaţia lor este terfelită — nu pentru că faptele lor ar fi reprobabile ci pentru că nu au pus în practică ceea ce au spus.

Micile acte de generozitate sau bunătate — simplul fapt de a pune înaintea propriei persoane interesul alteia — sunt cele care reprezintă temelia solidă a ceea ce va fi o bună reputaţie.

Micile acte de egoism şi meschinărie — exemplul concret al punerii persoanei noastre pe primul plan — pun şi ele baza unei reputaţii, dar negative de această dată.

întrebarea este: "Ce fel de reputaţie îmi doresc?".

Ceea ce suntem şimodul în care ne

comportăm vorbeştepentru noi mailimpede decât

oricâte cuvinte!

109


Cum vrei să fii cunoscut?

Cu care din atributele de mai jos ai vrea să te caracterizeze persoanele din jurul tău?

Ia un creion şi subliniază primele trei atribute pe care ai vrea să le folosească cei care te cunosc atunci când vorbesc despre tine:

Loial Egoist Integru Competent

Zgârcit Onest Nepunctual De încredere

De nădejde Neglijent Amabil Respectabil

Curajos Trişor Generos Creativ

Prompt Inficient Răbdător Perseverent

Altruist Elegant Stăruitor Echivoc

Nerăbdător Arogant Pasionat Critic

Leneş Complotist Indiferent Tolerant

110 Mai întâi, hotărăşte cum vrei să fii cunoscut. Apoi acţionează în aşa fel încât să transpui în practică ceea ce vrei să fii.

Există câteva scenarii pe care băiatul cu îngheţata LE-AR FI PUTUT urma:

1. Băiatul ar fi putut ignora nevoile chelneriţei facându-şi pofta cu îngheţata pe care şi-o dorea. Probabil că asta nu ar fi însemnat mare lucru pentru chelneriţă dar ar fi fost important pentru el în timp. Ar fi făcut încă un pas spre un mod de viaţă bazat pe


principiul "bucură-te de lucruri şi foloseşte-i pe oameni" în loc de unul mult mai sănătos spre un mod de viaţă care spune "bucură-te de oameni, foloseşte-te de lucruri". Ignorând-o pe cea care îl servise, băiatul s-ar fi concentrat numai asupra lui însuşi. In timp, extinzând acest mod de gândire asupra întregii sale vieţi, ar fi putut ajunge să ignore total nevoile celor din jurul său, concentrându-se exclusiv asupra a ceea ce avea el nevoie.

2. Băiatul i-ar fi putut spune chelneriţei: "Amsuficienţi bani pentru îngheţata pe care mi-odoresc, dacă nu te superi că nu îţi voi lăsa nici unbacşiş.". Chelneriţa ar fi spus cu siguranţă: "Bine" şipoate chiar ar fi crezut că era drăguţ din partea luică măcar se gândise să-i spună. Ce efect ar fi avutacest tip de atitudine asupra băiatului? Ar fi devenitun tip care îi manipulează pe ceilalţi. Poate că ar fiajuns să creadă că este benefic acest tip de atitudineîn care transferi întreaga povară de a alege ceea ceeste corect pe umerii CELORLALŢI.

3. Băiatul ar fi putut să se târguiască: "Dă-mi sos deciocolată numai de zece cenţi iar restul decincisprezece vor fi bacşişul tău". Chelneriţa ar fifost probabil de acord dar mult mai probabil ar firâs spunând: "Bună încercare, dar nu pot faceasta.". Cum ar fi influenţat această abordarecomportamentul viitor al băiatului? L-ar fideterminat să creadă că "scurtăturile" sunt posibile,că poţi obţine măcar IN PARTE ceea ce vrei chiarfără să-ţi îndeplineşti partea ta de datorie.

Din fericire, băiatul a urmat calea generozităţii, a avut o atitudine cinstită şi fără urmă de manipulare. Mi-ar plăcea să-1

III


întâlnesc pe omul care i-a modelat comportamentul acestui copil. Am o bănuială că a fost un părinte sau un educator care habar nu avea că nişte ochişori îi urmăreau cu atenţie comportamentul.

Credibilitatea îţi este pusă zilnic la încercare

Fie că ştii sau nu, credibilitatea şi reputaţia îţi sunt puse în fiecare zi la încercare, în nenumărate moduri. Nu toate acţiunile vor fi observate de către cei din jurul tău... dar foarte multe dintre ele vor fi.Gândeşte-te la trei persoane cu care lucrezi. Probabil că vei putea descrie caracterul şi reputaţia fiecărei dintre ele prin câteva adjective simple. Ai ajuns la nişte concluzii despre persoanele respective bazându-te pe observaţiile făcute privitor la comportamenul lor.

Fie c* ştii sau nu, Acum gânde§te-te la ceea ce simţi pentrucredibilitatea si fiecare dintre cele trei persoane. Iţi face plăcere

reputaţia îţi sunt să lucrezi cu ele? Dacă da' de ce?

Duse în fiecare zi la ^ recomanda şi altora vreuna dintre acesteîncercare în persoane ca prieten, partener sau coleg de

nenumărate moduri. muncă? Dacă nu> de ce?

Ţine minte că dacă tu poţi evalua altepersoane în acest mod, şi ele pot face acelaşi lucru în ceea ce TE priveşte.

Atunci când o companie alege un angajat pentru o promovare sau unul pentru a-i încredinţa noi atribuţii, de obicei caută alte calităţi decât pregătirea sau experienţa. Caută un angajat care să-şi fi dovedit integritatea, loialitatea, responsabilitatea, spiritul de echipă.

în calitate de proprietar al unei companii ce are sute de angajaţi, recunosc că reputaţia unei persoane cântăreşte foarte greu atunci când trebuie luată decizia numirii unui angajat într-un anumit post sau învestirea sa cu mai multă încredere ori noi responsabilităţi.

112


Pentru mine, o reputaţie solidă şi faptul că acea persoană este de încredere reprezintă cea mai bună recomandare!

De fiecare dată când eşti observat acţionând în mod onorabil — în special atunci când ŢI SE PARE că nimeni nu te vede — mai adaugi o sumă la "banca reputaţiei". Aceasta este o bancă la care ţi-ai dori să ai un depozit cât mai mare şi nici o retragere. Crede-mă pe cuvânt!

Se prea poate însă ca, în viaţă, să ai parte de situaţia în care o "retragere" să fie necesară. De exemplu, dacă ţi-ai creat reputaţia de om onest, vei observa că ceilalţi te vor considera nevinovat până la proba contrarie, dacă intervine o situaţie ce creează suspiciuni. Atunci când acţiunile tale ridică semne de întrebare, vei constata că nu miile de cuvinte prin care încerci să te dezvinovăţeşti te pot salva ci reputaţia pe care ţi-ai creat-o până la incident.

Auzim foarte des spunându-se: "Reputaţia te precede". Asta poate fi bine sau rău! Să ai o reputaţie solidă, de om onest, respon-sabil şi loial, te poate ajuta să dobândeşti un succes incontestabil.

Nu încerca să fii perfect - fii tu însuţi!

Toţi cei pe care îi cunosc îşi doresc să fie înconjuraţi de persoane care să nu trebuiască să fie supravegheate la fiecare pas până când îşi duc la îndeplinire o sarcină. Unul dintre motivele pentru care îmi place atât de mult să joc golf este faptul că jucătorii îşi strigă greşelile şi atenţionează asupra loviturilor nepermise pe care le comit. De exemplu, dacă un jucător atinge mingea sau o mişcă în mod accidental, i se ridică dreptul de a da o lovitură. Chiar dacă nimeni altcineva nu se uită, un adevărat profesionist — sau oricine care respectă jocul şi pe el însuşi — va raporta faultul. Există multe poveşti despre turnee în care sume mari de bani au fost pierdute pentru că un jucător de golf a raportat propria greşeală chiar dacă nimeni nu-1 văzuse. Câtă demnitate într-un asemenea gest!

Una dintre poveştile care ilustrează un asemenea comporta-ment îl are ca personaj principal pe Bobby Jones. Aceasta este legen-dară pentru onestitatea sa. A fost unul dintre cei mai mari jucători de

113


golf din istorie dar a rămas în liga amatorilor pentru că nu voia să îşi pună în pericol dragostea pentru golf facându-şi probleme legate de suma pusă în joc la următorul turneu.Odată, Jones participa la un mare turneu şi s-a întâmplat ca mingea sa să se afle undeva la liziera pădurii, între frunze, chiar la jumătatea distanţei între jalon şi gaură. Meciul era foarte strâns iar miza mare. Jones se apropie de minge, arbitrii sunt cu ochii aţintiţi, reporterii se înghesuie cât mai aproape. Jones era favoritul fanilor. Se pregăteşte să lovească dar calcă pe o crenguţă

------------g|---------- care mişcă frunzele iar asta face ca mingea să seclatine un pic. Era un dezastru! Penalizare de o

* * " lovitură! Reporterii şi arbitrii scot un geamătvictorie? Cu T , _ , „ u ,.,. ]u

slab ştiind ca aceasta aproape imperceptibilasiguranţă nu atât de ~ , T ..., ,

° r mişcare putea sa-1 coste pe Jones titlul.mult ca o reputaţie! . . ,. . , Ur

r r Apoi, ca din senin, se aude o voce: bu nu_________jm________ am văzut nimic, voi?". O altă persoană adăugă

instantaneu: "Nici eu nu am văzut nimic". Imediat se auziră din ce în ce mai multe voci ale unora care voiau să-1 "ajute" pe Jones considerând că era nedrept ca un turneu să fie pierdut din cauza unui detaliu nefericit. Jones se întoarse spre cei care strigau de acum spunând netulburat: "Eu am văzut". Penalizarea a fost aplicată şi, într-adevăr, Jones a pierdut la o lovitură.

Cât preţuieşte o victorie? Cu siguranţă nu atât de mult ca o reputaţie!

Nu toţi jucătorii de golf pot fi creditaţi cu o asemenea inte-gritate, desigur. Sunt mulţi jucători care sunt nerăbdători să găsească moduri de a mai adăuga un punct sau două la scor. Poate dau un mic "impuls" mingii pentru a ieşi de pe o traiectorie defavorabilă sau fac să cadă o minge pe locul unde fusese cealaltă pierdută, pretinzând că noua minge este cea originală şi evitând astfel o penalizare.

De-a lungul anilor, mi s-a părut foarte interesant să joc golf cu potenţiali angajaţi sau parteneri de afaceri. Este un mod foarte eficient de a afla informaţii despre codul etic şi caracterul lor. Cei care caută moduri nu tocmai cinstite de a câştiga la golf probabil că vor face acelaşi lucru şi privitor la celelalte aspecte ale vieţii lor. Cei care

114


admit în mod sincer greşelile pe care le-au făcut probabil că vor fi la fel de cinstiţi şi în afaceri. Pe cine preferi să ai în echipa TA — pe unul care îşi creează în mod suspect un avantaj sau pe cel care îşi asumă fără rezerve greşelile?

Iţi voi mai spune încă o poveste despre golf; o poveste despre unul dintre cei mai mari sportivi ai timpurilor noastre, Jack Nicklaus.

Pe parcursul carierei sale, Jack Nicklaus a câştigat şase turnee Maşter, cinci campionate PGA, patru turnee ale Americii, trei turnee ale Angliei şi două campionate de amatori. Nicklaus avea, însă, nu numai o nezdruncinată reputaţie de învingător ci şi aceea de a fi unul dintre cei mai distinşi jucători care au pus vreodată piciorul pe un teren de golf.

Cum a obţinut această reputaţie? Am să-ţi povestesc un incident care a avut loc la Royal Birkdale, Anglia, în timpul turneului Ryder Cup, în 1969. Nicklaus şi britanicul Tony Jacklin erau, indiscutabil, cei mai buni jucători de golf din lume în acel moment. îşi reprezentau cu cinste naţiunile şi, la un moment dat, se aflau la a optsprezecea gaură având scor egal.

Nicklaus trebuia să câştige pentru ca America să păstreze cupa iar Jacklin pentru a onora Anglia. Nicklaus era la aproape un metru de gaura care îi putea asigura victoria iar Jacklin la doar jumătate de metru. Nicklaus a făcut atunci un gest care este cunoscut şi astăzi drept "concesia". Se alinie plin de încredere, lovi şi apoi şoca întreaga lume când, aplecându-se, ridică steguleţul ca şi când oponentul său ar fi marcat. Mai târziu şi-a motivat gestul astfel: "Nu puteai rata lovitura din acel punct dar, date fiind circumstanţele, nici nu te-aş fi lăsat niciodată să ai şansa de a o face".

Scorul final a fost o egalitate, prima din istoria Ryder Cup. A fost un moment de spirit sportiv fără egal, despre care se vorbeşte şi astăzi cu respect.

Prietenia dintre Nicklaus şi Jacklin dăinuie şi astăzi.Recent, au terminat lucrările la construcţia unui teren de golf

de clasă internaţională în Sarasota, Florida, teren pe care l-au con-struit... împreună. Jacklin chiar va locui în această viitoare comu -nitate a celor pasionaţi de golf pentru a perpetua în timp spiritul

115

PIANUL DE PE PLAJĂ acelui gest de

neuitat făcut cu atât de mult timpA

m urma.Poţi obţine atât de Gestul lui Nicklaus de la Ryder Cup nu a

mult dacă nu îţi pasă fost neapărat necesar sau previzibil... dar a fost cine primeşte laurii! de o eleganţă fără pereche. El 1-a scutit pe

prietenul şi adversarul său de o eventuală situaţie jenantă. A preferat egalitatea şi, făcând asta, şi-a creat o reputaţie indestructibilă de om de o mare calitate şi modestie.

Foarte puţini oameni îşi mai aduce aminte astăzi cine a câştigat Ryder Cup în 1969 sau măcar cine a participat la turneu. Dar ne aducem cu toţii aminte ce a făcut Nicklaus la a optsprezecea gaură.

învaţă să fii tu însuţi... nu este nevoie să fii perfect.i ■ * - . . . . . „

învaţă sa nu acţionezi numai pentru a primi o recompensa... veiconstata că astfel poţi primi cea mai importantă dintre recompense: o reputaţie solidă.

învaţă să fii o persoană cu o reputaţie impecabilă, construită pe cele mai înalte valori morale... vei fi dorit ca prieten, vecin sau asociat.

Poţi obţine atât de mult dacă nu îţi pasă cine primeşte laurii!

16

Trecutul tău nu este viitorul tău,

PEŞTELE ÎNFOMETAT

cum mulţi ani, s-a efectuat un experiment ştiinţific deosebit de elocvent. Am aflat despre ei dintr-un film documentar realizat

de dr. Eden Ryl, psiholog comportamental şi cunoscut conferenţiar. In acest experiment, o ştiucă mare a fost introdusă într-un bazin, fiind hrănită cu plevuşcă. Camerele de luat vederi au înregistrat reacţiile ştiucii pe parcursul a mai multor zile.

A

După o perioadă, oamenii de ştiinţă au schimbat condiţiile montând o barieră de sticlă între ştiucă şi "hrana" sa. De fiecare dată când încerca să mănânce un peştişor, ştiuca se lovea inevitabil de panoul de sticlă. După câteva eşecuri de a ajunge la hrană şi la fel de multe lovituri dureroase, peştele cel mare a renunţat să-i mai atace pe mititeii plasaţi de partea cealaltă a panoului. Atunci când s-a ajuns la concluzia că ştiuca era suficient de înfometată, oamenii de ştiinţă au înlăturat panoul de sticlă permiţând micilor peştişori să înoate nestingheriţi prin tot bazinul. Erau acum la dispoziţia marii şi înfometatei ştiuci. Spre surprinderea tuturor, ştiuca nu a încercat nici un moment să mănânce vreunul dintre peştişori. înota pur şi simplu

119

120


prin bazinul plin de hrană — deşi era flămândă până la disperare. Totuşi nici nu a ÎNCERCAT să mănânce vreunul. După atâtea încercări nereuşite şi dureroase de a ajunge la hrană, se părea că peştele cel mare renunţase să mai ÎNCERCE. în cele din urmă peştele a murit... de foame... într-un bazin plin de hrană!

Hrana era intangibilă. Peştele CREDEA că hrana era intangibilă.Câţi oameni sunt astăzi într-o situaţie asemănătoare? Ei

păstrează în minte încercările nereuşite de a obţine succesul, eşecurile trecute, jena de a nu fi atins un obiectiv, momentele de respingere şi descurajare... şi astfel îşi formează convingerea că pentru ei succesul şi o viaţă plină de semnificaţie sunt INTANGIBILE.

Convingerea greşită că nu mai putem avea succes după un insucces poate nu ne costă viaţa, ca în cazul ştiucii, dar ne poate costa CALITATEA vieţii pe care ne-o dorim.

Să luăm decizia de a încerca din nou

întreabă-te chiar azi, "Ce aş putea realiza dacă, începând cu ziua de azi voi lăsa în urmă toate experienţele negative şi voi ignora toate eşecurile care m-au marcat şi voi alunga amintirile dureroase?".

Adevărul este că nu poţi şterge cu buretele tot ce ţi s-a întâmplat în trecut. Dar un adevăr la fel de valabil este şi că POŢI schimba modul în care ai EVALUAT până acum toate experienţele negative prin care ai trecut.

Oamenii spun deseori: "Am încercat asta înainte şi n-a mers, nu vreau să mai trec prin aşa ceva din nou". Foarte probabil că nici nu ai CUM să treci la fel prin aceeaşi întâmplare.

Lumea se schimbă... şi tu la fel.Ce era adevărat odată... s-ar putea să nu mai fie acum.Poţi alege să te descurci mai bine şi, în multe feluri, poate

că ai dobândit deja multe cunoştinţe care să te pregătească mai bine pentru o nouă încercare. Poţi alege să încerci din nou. Poţi alege să schimbi ceva la modul în care abordezi lucrurile. Ceea ce a fost... nu mai EXISTA în mod identic.

P E Ş T E L E Î N F O M E T A T

In sport, în special în base-ball, chiar şi cei mai buni marcatori "reuşesc" câte o dată doar o lovitură din trei încercări. Cei consideraţi cei mai eficienţi marcatori sunt şi cei care au cele mai multe ratări.

In cazul lui Thomas Edison, au fost necesare mai mult de zece mii de încercări până când a inventat becul. După fiecare eşec, Edison concluziona, "Am eliminat încă un mod în care nu era posibil să meargă", şi apoi încerca o nouă cale.

Lumea nu are nevoie de şi mai mulţi oameni care renunţă. Ci de oameni care după un eşec se ridică şi pornesc mai departe. Rich de Vos, fondator al grupului de firme Alticor şi multimiliardar, a fost întrebat odată, "Ce faci atunci când cazi?". De Vos a răspuns imediat, "Mă ridic". Simplu de spus, vei zice. Uneori chiar este atât de simplu. Să treci printr-o dezamăgire sau un eşec poate fi o experienţă greu de suportat dar dezamăgirile şi eşecurile sunt IN MOD OBIŞNUIT componente ale succesului veritabil.

Acest principiu al încercărilor repetate nu se aplică doar în afaceri sau pentru aducerea la îndeplinire a diverselor sarcini ori proiecte ci şi relaţiilor personale.

Ai trecut vreodată printr-o relaţie care nu a mers? Poate o despărţire sau chiar un divorţ? Câteodată suntem răniţi atât de profund iar sentimentul de respingere este atât de intens încât suntem tentaţi să ajungem la concluzia că toate relaţiile pe care le vom avea în viitor se vor sfârşi în acelaşi fel şi vom refuza să dăm vreo şansă unei noi relaţii. Sunt atâţia oameni care spun: "Niciodată nu voi mai avea încredere într-un alt bărbat (sau altă femeie)! Nu mai vreau să trec prin aceeaşi durere din nou!". Ei bine... trecutul nu este identic cu viitorul. încearcă să .înveţi câte ceva din eşecurile pe care le-ai avut şi recunoaşte că fiecare relaţie este diferită de celelalte. Trebuie, de asemenea, să recunoşti că sfârşitul unei relaţii poate reprezenta începutul uneia mai bune, cu mai multe satisfacţii.

Dacă poţi dobândi experienţă şi înţelepciune dintr-un eşec... atunci dobândeşte.

Dacă este ceva de iertat... atunci iartă.Dacă există vreo problemă în viaţa ta în legătură cu care trebuie

să iei o hotărâre categorică... atunci ia o hotărâre.

121

PIANUL DE PE PLAJA

AApoi:rn mai

.

nu mai

Fii mai puternic, nu mai vulnerabil.

Fii mai înţelept, nu mai cinic..

1A

.

■■

Trei mari lecţii de însuşit

■ •

Sunt trei lucruri care trebuie învăţate cât mai devreme:

■

1. INVAŢA SA TRECI PESTE9

■ CRITICI ŞI RESPINGERE

nu-ţi acceptă ideile, îţi refuză propunerile sau critică în mod deschis performanţele

tale, nu te lăsa copleşit de durere şi autocompătimire. Intreabă-te: "Ce pot învăţa din asta? Ce trebuie să schimb? Cum trebuie săreacţionez pentru a nu mai transforma incidentul într-o experienţă negativă? Există ceva la ideile mele, propunerile mele, atitudineamea sau performaţele mele care trebuie îmbunătăţit sau schimbat?". Concentreză-te asupra a ceea ce se POATE face şi nu te lăsa doborât

■

de "junghiul" emoţional de moment. Trebuie să recunoşti că fiecare dintre noi este criticat câteodată, chiar şi cei mai puternici, celebri şiinfluenţi oameni ai planetei! Nimeni nu este lăudat, iubit sau acceptat

Nu sta mereu cu teama în

tot timpul. Asta este viaţa!

■

-

.

■

2. INVAŢA SA TRECI.

. ■

PESTE SITUAŢIILE JENANTE •

- . .-

■ Cei mai mulţi oameni se simt jenaţi de lucruri pe care ceilalţi

nici măcar nu le observă şi nu-şi mai amintesc de ele, după trecerea

122

.

■

P E Ş T E L E ÎNFOMETAT

momentului. Oamenii sunt pur şi simplu mult prea ocupaţi cu propriile probleme şi eşecuri

A

pentru a le observa pe ale altora. întâlnesc mereu"Extraordi

narul"oameni care sunt mult prea preocupaţi de ce Charlie Jones spune

adesea că prea mulţi oameni au "pielea

gândesc ceilalţi despre ei şi prea puţin de ceea ce învaţă, creează şi fac ei înşişi.

:upaţ:

"Extraordinarul" Charlie Jones spune sensibila şi o inimă

adesea că prea mulţi oameni au "pielea sensibilă şi o inimă împietrită" când, de fapt, ar trebui să aibă „pielea rezistentă şi o inimă sensibilă".

împietrită

■

3. ÎNVAŢĂ SĂ NU TE LAŞI DOBORÂT

DE FRUSTRĂRI

■ ■ * ■

.

'■

Eşecurile şi greşelile merg împreună cu învăţarea şi progresul.

De câte ori ai căzut şi apoi te-ai ridicat când de-abia învăţai să mergi? De câte ori ai căzut înainte de a învăţa să mergi pe bicicletă?

Analizează schema de evoluţie a oricărei corporaţii. In foarte puţine cazuri linia este continuu ascendentă. De obicei este sinuoasă, cu multe urcuşuri şi coborâşuri. Tendinţa generală este cea care contează, nu câteva eşecuri. Evoluţia, ca şi succesul, urmează rareori

o traiectorie liniară.

venea vorba despre aptitudinea de a lucra cu oameni. îmi plăceau oamenii dar stăteam prost la capitolul comunicare. Pregătirea mea de inginer era utilă în domeniul computerelor, ecuaţiilor şi a rapoartelor tehnice dar eram mult prea logic şi sec atunci când era vorba de lucrul cu oamenii. Soţia mea, Nancy, mi-a spus că trebuia să închiriez o nouă

itate pentru a-mi duce la bun sfârşit prima Am devenit descurajat şi frustrat când am constatat că, în ciuda

■

eforturilor mele, a sacrificiilor şi a investirii tuturor umilelor mele

■

Când mi-am început propria afacere, am fost ineficient în pri-mele luni. Am încercat să-mi încropesc o echipă dar nu ştiam să lucrez

■

cu oamenii. Intenţiile mele erau bune dar eram cam "necopt" cândi 1

m

123


resurse în afacere, nu-mi mergea nici pe departe atât de bine pe cât sperasem. într-o zi m-am dus la un prieten. Aveam nevoie de încurajare şi sfaturi. I-am spus pe scurt despre impasul financiar în care mă găseam şi despre eşecurile în realizarea obiectivele pe care mi le propusesem. A încercat să-mi expună un punct de vedere bazat pe propriile sale experienţe dar nu-mi putea oferi nici o soluţie. La sfârşit, mi-a spus: "Inveseleşte-te. Lucrurile ar putea sta mai rău!".

Am încercat să mă înveselesc... dar în câteva săptămâni lucrurile CHIAR au început să meargă mai rău! Se născuse Eric şi, în comparaţie cu problemele sale de sănătate, nimic nu mai părea important. Am fi schimbat bucuroşi noile probleme cu cele vechi.

Cu trecerea timpului, am ajuns la o concluzie clară: trebuia să trasăm o linie de departajare şi să spunem: „Trecutul este trecut;

viitorul este înaintea noastră.". Trebuia să o luăm de la capăt şi trebuia să începem cu modul nostru de GÂNDIRE.

Trebuia să începem să credem că rezultatele pe care le vom avea în viitor vor fi mai bune decât cele din trecut.

Trebuia să ne stabilim noi obiective şi să abordăm noi tactici.

4

Trebuia să înfruntăm orice încercare cu mai multă hotărâre şi

energie.

în realitate, în afacerea pe care o aveam şi în mediul de afaceri eneral nu s-au schimbat prea multe. NOI ne-am schimbat.

Şi■

pentru că noi eram diferiţi, rezultatele pe care le-am obţinut au fost

Ain

diferite.

■

•■

Sunt extrem de mulţi cei care au

eşuat de nenumărate oripaiul la aşa-zisul"succes obţinut peste noapte1*.

în următorii trei ani, afacerea pe care o fondasem s-a dezvoltat continuu, ajungând ca numărul de colaboratori şi cifra veniturilor să fie de zece ori mai mare decât ceea ce aveam la început. Ne plătisem datoriile, construisem o

puter

reputaţia de "întreprinzători cu dezvoltare

■

apida .

Sunt mulţi oameni care au trăit şi muncit într-o relativă obscuritate înainte de a obţine un succes fulminant. Sunt extrem de mulţi cei care

inică oxa ama

■

I24

.

P E Ş T E L E ÎNFOMETAT

au eşuat de nenumărate ori până la aşa-zisul "succes obţinut peste noapte". Te poţi şi tu număra printre ei!

Ai auzit vreodată povestea arborelui de bambus chinezesc? Este unic prin modul său de creştere.

După ce este plantat, fermierul trebuie să-1 ude mereu şi să-1 fertilizeze vreme de cinci-şase ani fără a fi răsplătit cu vreun semn vizibil de creştere. Apoi ceva uimitor se întâmplă! Arborele începe să crească brusc şi, într-un interval de şase săptămâni, ajunge la douăzeci şi şase de metri înălţime!

Ce se întâmplă în cei şase ani? Bambusul îşi dezvoltă o rădăcină puternică, capabilă să susţină creşterea explozivă de la suprafaţă.

Tot astfel se întâmplă şi cu noi. Este nevoie să schimbăm mai întâi ceva din interiorul nostru — atitudinile, ideile, perspectivele, convingerile şi abordările.

Rupe sforile "imposibilului"

Ceea ce crezi tu este covârşitor de important. Poate că ai mai auzit despre opinia lui Henry Ford:

Dacă ai convingerea că vei avea succes... ai dreptate. Dacă ai convingerea că nu vei avea succes... ai dreptate.

Tot ceea ce facem este influenţat de convingerile noastre. Provocarea este să ne bazăm convingerile pe adevăruri nu pe emoţii, temeri sau observaţii incorecte. Peştele din bazin a ajuns la o concluzie bazată pe o abordare incorectă a realităţii. Asta se întâmplă în cazul multor oameni.

Se întâmplă, de asemenea, în cazul elefanţilor de la circ. Au fost semnalate incidente în care elefanţii de circ au murit în incendii pentru că nu au încercat să fugă. Le-ar fi fost foarte uşor să o facă. Sforile cu care erau legaţi puteau fi rupte cu uşurinţă dar ei nici măcar nu au încercat să le rupă. Asta pentru că atunci când sunt pui, îmblânzitorul lor îi leagă cu sfori groase, imposibil de rupt. Ei învaţă

125


că este imposibil să rupi funia şi să te eliberezi. încep să asocieze existenţa unei sfori în jurul piciorului cu imposibilitatea de a se elibera. Ei nu mai încearcă să rupă funia sau să smulgă pironul de care aceasta este legată deşi ambele sunt foarte uşor de rupt.

Ştii care sunt "sforile imposibilului" ce te împiedică pe tine să acţionezi pentru realizarea ţelurilor pe care ţi le-ai propus. Sunt ele:

• False convingeri?• Presupuneri incorecte?• Concluzii incomplete?• Emoţii negative?• Atitudini de descurajare şi disperare?

Peştele nu a mai avut hrană pentru că avea convingerea că este imposibil să ajungă la ea. Elefanţii nu încearcă să evadeze pentru că se gândesc că este imposibil să rupă funiile ce îi ţin prizonieri.

Vestea bună este că tu nu eşti peşte sauelefant! Poţi gândi... poţi judeca... te poţiTrecutul tău nu schimba... îţi poţi învinge temerile... poţi adoptatrebuie sa devină ° nouă atitudine- ■ • ?°\i încePe să crezi în tine Ş»

viitorul tău s^ mcerci din nou! Nu te lăsa inhibat sau limitatde "imposibilităţi" datorită convingerilor tale.

Dezvoltarea ca lider şi progresul ca fiinţă umană necesită încrederea că întotdeauna mai există o posibilitate în ciuda dezamăgirilor trecute ori a circumstanţelor actuale.

Trecutul tău nu trebuie să devină viitorul tău.

126

Nu lăsa urgenţele să treacă în faţa lucrurilor cu adevărat importante.

BECUL DE TREI DOLARI

e 29 decembrie 1972, aproape de miezul nopţii, aeronava companiei Eastern Airlines ce efectua zborul 401, tocmai se

pregătea pentru manevrele de aterizare pe aeroportul din Miami. La bord se aflau o sută şaizeci şi trei de pasageri şi treisprezece membri ai echipajului. Pregătirile păreau să se desfăşoare normal până când pilotul a încercat să coboare trenul de aterizare. Becul ce indica faptul că trenul de aterizare a fost coborât cu succes nu se aprindea!

P

Trebuia luată rapid o decizie pentru că fără a fi siguri că trenul de aterizare era coborât şi blocat, contactul cu solul ar fi fost dezastruos. Căpitanul aeronavei ordonă un zbor în jurul aeroportului pentru a avea timp să efectueze manevra manual.

Pilotul şi echipajul ştiau că există două posibile motive pentru care indicatorul nu funcţiona. Unul era acela că, într-adevăr, trenul de aterizare nu era coborât şi blocat. Celălalt era că becul indicatorului se arsese. Piloţii începură să lovească şi să scuture tabloul în speranţa că becul indicatorului se va aprinde. Fără succes

129

130


însă. Deciseră să schimbe becul pentru a vedea dacă aceasta era cauza pentru care nu se aprindea indicatorul. Concentrându-se asupra schimbării becului buclucaş, cineva lovi din greşeală maneta care decupla pilotul automat. Asta însemna că avionul trebuia comandat manual. Nimeni nu a observat că avionul pierdea altitudine. Inevitabilul s-a produs şi aeronava s-a prăbuşit, la douăzeci şi şapte de kilometri de aeroport.

Toţi cei din cabina de pilotaj au fost atât de absorbiţi de schimbarea becului de trei dolari încât nimeni nu şi-a mai amintit că avionul trebuia pilotat!

In acea noapte, nouăzeci şi şase de pasageri şi cinci membri ai echipajului au pierit pentru că piloţii şi-au ignorat priorităţile. Au fost distraşi de rezolvarea unei chestiuni urgente şi au neglijat priorităţile.

Ne confruntăm uneori cu astfel de consecinţe dramatice ale faptelor noastre tocmai pentru că atenţia ne este distrasă de la priorităţi. Ca şi piloţii, ne concentrăm asupra a ceva ce este urgent — o criză de moment — şi neglijăm adevăratele priorităţi.

într-un registru mai puţin sumbru...

Acum câtva timp, eu şi Nancy, ne-am hotărât să vizităm Walt Disney World împreună cu minunata noastră nepoată, Ashley-Kate şi mama ei, fiica noastră, Heather. îmi propusesem pentru acea zi să-i ofer nepoatei mele o zi de neuitat alături de bunicul său.

Ashley-Kate avea trei ani pe vremea aceea, aşa că am ales distracţii pe măsura vârstei ei — cu siguranţă nu ne puteam duce la Space Mountain! Ne-am hotărât într-un sfârşit să alegem un circuit de agrement numit "Buzz Lightyear", inspirat din filmul de animaţie "Toy Story". Era vorba de un trenuleţ cu vagonete dotate fiecare cu "arme" de acelaşi fel cu ale personajului din film, Buzz Lightyear. Am urcat într-un vagon împreună cu nepoata mea, iar Nancy şi Heather în vagonul imediat următor. Şi ne-am început călătoria pe tărâmurile întunecate! Zidurile pe lângă care treceam erau pline de diverse ţinte colorate şi creaturi bizare pe care trebuia să le "împuşcăm". Scorul

B E C U L DE TREI DOLARI

apărea pe un mic ecran digital aflat pe bordul vagonetului indicând câte ţinte nimerisem. Băieţilor se pare că le plac jocurile cu împuşcături iar eu eram din ce în ce mai prins!

Subit, vagonetul se opri. Habar nu am de ce. Puteam totuşi să întoarcem şi să împuşcăm noi ţinte. Şi aşa am şi făcut! I-am arătat lui Ashley-Kate cum să întoarcă vagonetul în timp ce eu împuşcăm de zor. Râdeam cât ne ţinea gura şi ne distram de minune. Nancy şi Heather se auzeau râzând şi ele în spatele nostru. Ne strigarăm scorurile. Fetele mă bătuseră măr! Sângele mi se puse în mişcare şi mă forţam să împuşc cât mai mulţi adversari.

In acelaşi timp, Ashley-Kate învârtea fascinată micul vagonet. Cu cât mă străduiam mai mult să lovesc ţintele, cu atât mai rapid învârtea ea vagonetul. Asta însemna că erau din ce în ce mai multe ţintele pe care le ratam. Nancy se detaşa de mine în ce priveşte scorul, iar avantajul ei creştea văzând cu ochii. Competiţia mă stimula.

Chiar înainte de a-i spune dulcii mele nepoate să nu mai învârtă atât de repede vagonetul că nu nimeresc ţintele, m-am dezmeticit. Ce naiba fusese în capul meu? Asta nu era o competiţie între mine şi Nancy. Circuitul se dorise un prilej de distracţie pentru nepoata noastră iar pentru ea ERA distractiv să rotească vagonetul. Uitasem pentru un moment motivul principal pentru care venisem la Disney World. Am început să râd în sinea mea şi tocmai atunci vagonetul s-a pus în mişcare purtându-ne prin alte tuneluri. Am pierdut faţă de vagonetul ce ne urma... în stil mare. Nu-mi păsa, priorităţile mele nu avuseseră de suferit. Fotografia cu mine şi Ashley-Kate — care ne fusese dată de organizatori în schimbul unei sume fabuloase — arată privitorilor o fetiţă fericită! Zâmbetul de pe faţa lui Ashley-Kate a meritat toţi banii. Eram gata să iau călătoria de la capăt pentru un asemenea zâmbet.

Ce vreau să spun? întotdeauna ce este important trebuie să fie CONSIDERAT IMPORTANT.

131


Ce te distrage?

Ce ne distrage de la priorităţile noastre? Uneori sunt emoţiile, în special temerile, furia sau mândria. Uneori suntem cuprinşi de lăcomie sau gelozie. Alteori nu ne mai putem concentra pe ceea ce este important. Uneori nu recunoaştem sau nu respectăm nişte principii de bază al căror adevăr este indubitabil. Iţi voi aminti de două dintre ele:

Trebuie să obţii succesul personal pentru a-i putea ajuta pe alţii. Datorită afacerii mele şi a vieţii personale sunt nevoit să zbor foarte mult. De aceea poate am reţ inut aproape în întregime recomandările pe care stewardesele le fac înainte de zbor. Unul dintre acestea se referă la folosirea măştii de oxigen: "în cazul în care cabina se depresurizează, masca de oxigen va cădea din suport. Vă rugăm să o plasaţi pe faţă, să o fixaţi pe cap şi să respiraţi normal. Chiar dacă sacul nu se umflă, oxigenul circulă. Dacă sunteţi însoţit în călătorie de un copil, întotdeauna puneţi-vă masca primul şi apoi ajutaţi copilul.".

La început, această instrucţiune poate părea cel puţin egoistă dar nu este aşa: nu poţi salva pe nimeni din jurul tău dacă eşti inconştient! Prioritatea ta este să supravieţuieşti şi să fii suficient de puternic pentru a-i ajuta pe alţii. A-ţi monta masca de oxigen primul nu este un act egoist... este inteligent. Pe termen lung veţi fi bine şi tu şi copilul!

Uneori, marii oameni de succes au fost acuzaţi de egoism extrem sau de

1.

A-ţi monta mascade oxigen primul

nu este un actegoist... esteinteligent. Pe

termen lung veţi fibine şi tu şi copilul!

132

B E C U L DE T R E I DOLARI

ambiţie nemăsurată. Ideea era că, dacă ei ar coborî ştacheta, ceilalţi ar putea avea o şansă la succes. Dar nu se întâmplă aşa în practică! In primul rând, succesul nu este o plăcintă pe care o împărţi în felii. Succesul unei persoane nu diminuează şansa la succes a alteia. In al doilea rând, tocmai oamenii de succes, întreprinzătorii, ambiţioşii, cei care îşi asumă riscurile sunt cei care creează locuri de muncă pentru ceilalţi! Ei sunt cei care îi apără şi îi servesc pe oamenii care le critică succesul. Ei sunt cei care se salvează pe ei înşişi pentru a-i putea salva şi pe alţii.

2. Trebuie să-ţi defineşti clar priorităţile înainte de a le îndeplini. Chiar şi oamenii de succes îşi uită uneori priorităţile. Este uimitor cât de uşor putem pierde din vedere ceea ce este cu adevărat important în viaţa noastră. Este foarte uşor să uităm de priorităţi. Stabileşte chiar azi priorităţile din viaţa ta. Scrie-le pe o hârtie. Răspunde la două întrebări în timp ce analizezi cu multă atenţie lista ta cu "cele mai importante lucruri":

• Sunt ele IN REALITATE cele mai mari priorităţiale mele?

• Sunt priorităţile mele echilibrate?

Trei domenii de priorităţi

Priorităţile pot fi clasate în trei domenii: domeniul spiritual, cel personal şi familial şi domeniul afacerilor şi al vieţii profesionale.

133

134

sPIANUL DE PE PLAJĂ

1. PRIORITĂŢILE DE ORDIN SPIRITUAL

Acest domeniu este foarte personal pentru toţi. Am convingerea că suntem în primul rând nişte fiinţe spirituale şi abia apoi entităţi fizice. Cred că Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi şi sunt hotărât, în ceea ce mă priveşte, să urmez acest plan şi să îl duc la îndeplinire. Biblia spune că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul nostru... şi să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. (Matei 6:19-21) Asta mi se pare o bază foarte potrivită pentru stabilirea priorităţilor. Biblia mai spune: "Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le fură hoţii ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră". Pentru mine înţelepciunea acestui pasaj este grăitoare şi faptul că eu cred în acest pasaj îmi influenţează priorităţile. In ceea ce mă priveşte, priorităţile mele supreme sunt cele de ordin spiritual şi încerc să le armonizez cu ceea ce cred că reprezintă planul Creatorului pentru mine. Cu cât înaintez în vârstă cu atât sunt mai convins de asta. Am văzut că atunci când îmi menţin priorităţile spirituale pe primul plan mă bucur de pace şi fericire în viaţă.

Asta înseamnă oare că succesul financiar sau o stare fizică bună mi se par de neglijat? Nu. Pur şi simplu PRIMELE mele priorităţi sunt cele de ordin spiritual iar celelalte par să se stabilească de la sine în funcţie de asta. Sunt convins că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care îşi stabilesc corect priorităţile.

B E C U L DE TREI DOLARI

2. PRIORITĂŢILE DE ORDIN PERSONAL ŞI FAMILIAL

Acest domeniu include sănătatea şi ţelurile noastre cât şi relaţiile de familie. Nu suntem înţelepţi dacă ne străduim să obţinem succesul material cu preţul sănătăţii ori a relaţiilor de familie.

Am convingerea că ne este necesară odihna pentru a reuşi să ne păstrăm energia şi sănătatea, că trebuie să ne hrănim corect şi să facem exerciţii fizice, că este vital să ne rezervăm puţin timp pentru relaxare şi recreere.

Susţin cu fermitate existenţa în viaţa fiecăruia dintre noi a unui spaţiu personal. Iţi poţi imagina cum ar fi să citeşti o carte sau o revistă care să aibă paginile acoperite total de cuvinte, fără să existe nici o margine? Imaginează-ţi că nu există nici un spaţiu liber, nici un punct în care să-ţi odihneşti ochii. Asta da, «ochistrângere»! Atunci ai vedea cât este de dificil să citeşti şi să înţelegi ce citeşti. Aşa va fi şi viaţa noastră dacă fiecare minut din ea este programat să fie productiv. Ne trebuie un spaţiu al nostru pentru a visa... pentru a ne gândi... sau pentru a savura un moment de împlinire.

Copiii şi soţia ta au nevoie de tine, de timp petrecut cu tine, au nevoie de prezenţa ta fizică. Dacă nu eşti căsătorit, ştii că uneori simţi nevoia de a petrece puţin timp cu prietenii tăi, pentru a-ţi menţine echilibrul psihic, a contrabalansa timpul pe care îl aloci sarcinilor de îndeplinit. Dacă ai copii, atunci ştii că ei au nevoie de tine pentru a te cunoaşte ca persoană nu numai ca pe cel care aduce banii în casă.

135

136


3. PRIORITĂŢILE DE ORDIN PROFESIONAL ŞI DE AFACERI

Acest domeniu este cel care consumă cel mai mult timp, energie şi resurse, de aceea trebuie administrat cu grijă. Aici cauzele care te distrag sunt uşor previzibile. Cel puţin patru tipuri diferite de activităţi vor concura pentru a-ţi atrage atenţia:

• Cele nu prea urgente şi neimportante.• Cele nu prea urgente dar importante.• Cele urgente dar neimportante.• Cele urgente şi importante.

Ţelul tău este, desigur, acela de a acorda prioritate absolută activităţilor cu adevărat IMPORTANTE, conform propriei liste de priorităţi.

Gândeşte-te la marea varietate de activităţi pe care le ai de realizat într-o zi:

Să-ţi găseşti noi clienţi (să prospectezi, să creezi legături, să obţii recomandări, să stabileşti mijloace de comunicare);

• Să-ţi serveşti clienţii şi să-ţi ajuţi angajaţii, inclusivtrimiţând scrisori de mulţumire.Să citeşti şi să răspunzi la e-mailuri şi corespondenţa scrisă;

• Să citeşti şi să cercetezi;Să scrii note, rapoarte, discursuri, propuneri şi proiecte;

• Să participi la întâlniri sau şedinţe;Să asculţi înregistrări cu caracter educativ sau instructiv;

B E C U L DE T R E I DOLARI

• Să-i instruieşti sau să-i ajuţi pe alţii;• Să rezolvi probleme administrative sau financiare;• Să aplanezi conflicte.

Fiecare dintre aceste sarcini trebuie supusă testului "important-sau-urgent". In ceea ce mă priveşte, extinderea afacerii şi ajutorul dat celor care depind de mine reprezintă două dintre marile mele priorităţi. Am observat că o persoană poate petrece ore întregi răspunzând la e-mailuri, participând la şedinţe şi răsfoind hârtii... iar la sfârşitul zilei, trăgând linie, să nu se simtă mulţumit în nici un fel pentru eforturile sale. Ne lăsăm uneori atât de prinşi în hăţişurile hârţogăriei încât uităm să pilotăm avionul!

In cele mai multe dintre companii, există un barem de vânzări care trebuie întotdeauna depăşit numai pentru ca firma respectivă să poată supravieţui, ce să mai vorbim de dezvoltare! Dacă afacerea nu este administrată corect, există posibilitatea de a se pierde clienţi preţioşi. In acelaşi timp, un administrator sau director de firmă trebuie să fie mereu la curent cu acţiuni, cifre şi tendinţe... să petreacă ceva timp cu omologii lui... şi să pună la punct documentele ce trebuiesc întocmite. A găsi echilibrul este o adevărată provocare personală, indiferent de domeniul în care activezi. Important este să găseşti modalităţile care să-ţi permită şi realizarea priorităţilor de ordin spiritual şi personal-familial!

Continuă să-ţi reaminteşti...

Până la urmă, important nu este numai să-ţi stabileşti priorităţile ci să-ţi şi ghidezi viaţa respectându-le. Pentru a reuşi, te pot ajuta foarte mult următoarele trei lucruri:

• Citeşte cu voce tare lista ta de priorităţi la începutul fiecărei zile. întipăreşte-ţi-le în minte cu orice oca-zie. Atitudinea ta trebuie să fie reflectarea priorită-

137

138


ţilor tale iar programul tău ZILNIC trebuie să le includă.

•Pune-te de accord cu membrii familie tale, înspecial cu soţul sau soţia ta, asupra obiectivelorfamiliei voastre. Vorbeşte cu medicul tău sau cuinstructorul tău de fitness despre obiectivele talevizând sănătatea şi forma fizică. Discută cu colegiisau asociaţii despre ţelurile profesionale. Cu câtmai multe convenţii ai în legătură cu scopurile tale,cu atât mai uşor va fi să îţi menţii priorităţileproaspete în minte.

•Găseşte-ţi un mentor, un instructor sau unpartener de încredere. Poate că vei găsi câte opersoană pentru fiecare domeniu de priorităţi saupoate fi o singură persoană care te cunoaşte maibine decât te cunoşti tu însuţi. Iţi recomand caaceastă persoană să NU FIE soţul sau soţia ta ci unprieten mai în vârstă şi mai înţelept, o persoanăcare are mai multă experienţă de viaţă decât tine. Ialegătura cu acea persoană periodic. Ascultă cuatenţie şi urmează-i sfaturile.

In sfârşit, programeaza-ţi singur timpul şi stabileşte-ţi priorităţile. Nu lăsa pe nimeni să o facă în locul tău. Organizează-ţi programul de lucru şi nu te lăsa înghiţit de vârtejul sarcinilor pentru că vei ajunge să treci printr-o permanentă criză de management. Decide astăzi să nu mai sacrifici ceea ce este important în favoarea a ceea ce este urgent.

Acţiunile potrivite la timpul potrivit

ALIGATORUL

____robabil crezi că nu poţi învăţa nimic despre timp, sensibilitateIJsau fineţe de la un aligator. Pregăteşte-te să-ţi schimbi părerea! JL Spre deosebire de majoritatea reptilelor, pentru femela aligator responsabilităţile materne nu se sfârşesc în momentul în care a depus ouăle. Dimpotrivă, adevărata muncă de-abia începe. Un cuib obiş-nuit are cam douăzeci de ouă. După ce le depune, mama aligator le acoperă pentru a le feri de frig. Se scufundă apoi în apă dar rămâne aproape de cuib pentru a-1 apăra de prădători. Se comportă ca o ade-vărată mamă: îşi ţine ouăle sub continuă observaţie şi poate fi extrem de agresivă dacă ceva sau cineva ameninţă siguranţa viitorilor pui.

La câteva săptămâni după ce a depus ouăle, mama aligator se întoarce la cuib, dă la o parte "păturica" din plante cu care au fost acoperite şi apoi, luând fiecare ou în parte, îşi ajută progeniturile să îşi facă loc afară din coajă. Cum ştie când este momentul prielnic pentru a dezveli cuibul? întreabă ouăle!

In perioada de clocire a ouălor, mama aligator vine periodic la cuib, dezveleşte câte un ou, îşi apropie capul de el şi scoate un sunet

141

142

PIANUL DE PE PLAJĂ

bizar, ca un guiţat. Dacă oul îi "răspunde", atunci ştie că puiul este pregătit să iasă. Dacă nu i se răspunde, se întoarce în apă şi mai încearcă altă dată. Momentul potrivit este foarte important!

Dacă mama aligator descoperă cuibul prea devreme, ouăle nu vor mai avea parte de suficientă căldură şi puii pot muri. Dacă îl descoperă prea târziu, puii vor ieşi singuri din ou iar pătura grea de plante îi va sufoca. Puii trebuie să iasă din ou la momentul potrivit pentru a avea o şansă de viaţă.

Nu ştiu cum au învăţat mamele aligator să aleagă momentul exact, dar presupun că au făcut destule greşeli de-a lungul veacurilor şi mulţi pui au murit.

Acest principiu se aplică, din păcate, şi în viaţa noastră. Dar noi nu vrem să pierdem asociaţi de prestigiu, angajaţi valoroşi, clienţi de calitate sau pacienţi. De aceea, un lider talentat trebuie să aibă în vedere două aspecte legate de succes:

• Concentrarea atenţiei;• Alegerea momentului potrivit.

învaţă să asculţi cu atenţie

Cei mai mulţi oameni de succes sau marii lideri sunt oameni cărora le place să vorbească, au întotdeauna ceva de spus şi au autoritatea de a spune altora ce să facă, cel puţin dintr-un punct de vedere. Dar ştiu să asculte! Noii sau potenţialii lideri însă, rareori consideră că o parte importantă a rolului lor o reprezintă abilitatea de a asculta.

Probabil că ai auzit de zicala: "Mai bine să taci şi să se creadă despre tine că eşti prost decât să deschizi gura şi să nu se mai îndoiască nimeni de asta". Mult adevăr în această zicală! Ascultând, un lider:

* Are şansa de a primi informaţii şi date importante de la ceilalţi.

ALIGATORUL

• Dă posibilitatea celor din jurul său dea-şi exprima emoţiile şi sentimentele, ceea ce poate duce la îmbunătăţirea relaţiilor profesionale şi a moralului tuturor.

• Dă şansa celorlalţi de a-şi exprimanoi idei, proiecte şi păreri.

A şti să asculţi este extrem de important!îmi amintesc când am citit cartea lui Dale Carnegie — How to

Win Friends and Influence People (Cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influent) — prima dată. Autorul a făcut în această carte o afirmaţie care a reprezentat o revelaţie pentru mine, un inginer ce încerca să devină întreprinzător într-o afacere bazată pe vânzări. îna-inte de a citi cartea, aveam convingerea că trebuie să devin un foarte bun orator pentru a avea succes în afaceri. Carnegie spunea: "Iţi vei face mai mulţi prieteni în două săptămâni arătându-te sincer interesat de alţi oameni decât îţi poţi face în doi ani încercând să i faci pe oa-meni să fie interesaţi de tine.". Ce revelaţie! Până atunci mă stră-duisem să par "interesant" prezentându-mi conceptele şi viziunile proprii. Mare greşeală!

Imediat am început să caut moduri în care să le arăt celor cu care veneam în contact că eu sunt realamente interesat de ei. Am ajuns la concluzia că cel mai bun mod în care poţi să-ţi arăţi interesul faţă de ceilalţi este să ASCULŢI.

De fiecare dată când încerci să convingi pe cineva să-ţi cumpere produsele, este înţelept ca, mai ÎNTÂI:

• Să obţii cât mai multe informaţii despre dorinţele şinevoile clientului.

• Să afli câte ceva despre temerile şi îndoielile clientului.

"îţi poţi face mai mulţi prieteni în două săptămâni

arătându-te sincer interesat de alţi oameni decât îţi

poţi face în doi aniîncercând să-i faci pe oameni să fie

interesaţi de tine." — Dale Carnegie

143

144


• Să descoperi moduri în care poţi să-1 ajuţi pe clientîn mod real.

• Să obţii informaţii despre ţelurile pe termen lung şiplanurile clientului.

Singurul mod în care pot obţine toate aceste informaţii este să adresez întrebări şi să ascult cu foarte mare atenţie răspunsurile.

In activitatea mea petrec foarte mult timp şi consum un efort considerabil pentru a-i ajuta pe oameni să-şi stabilească obiective şi să-şi dezvolte planuri de afaceri care să ducă la realizarea acelor obiective. Din multe puncte de vedere acţionez ca un antrenor, un consultant. Nimeni nu este obligat să mă asculte sau să-mi urmeze sfaturile — acest lucru se aplică în orice relaţie de tip educator -student, lider-adept sau antrenor-jucător. Ştiu că pentru a-mi urma sfatul, o persoană trebuie să simtă că acesta este:

• Un real suport pentru realizarea obiectivelorpersonale.

• în concordanţă cu viaţa şi nevoile sale.• Legat de ceva ce acea persoană îşi DOREŞTE

foartemult, atât de mult încât este dispusă să investeascătimp şi efort pentru realizarea sa.

Singurul mod în care îmi pot demonstra eficienţa ca mentor sau consultant este să dau sfaturi care sunt PERCEPUTE ca fiind valoroase şi practice. Pentru a da astfel de sfaturi trebuie să adresez mai întâi întrebările corecte şi să ascult cu mare atenţie ce mi se răspunde.

Când un lider intervievează un potenţial angajat sau partener, trebuie să se concentreze cel mai mult să afle ce îşi doreşte acea persoană de la viaţă... ce este dispusă să pună în slujba companiei... ce se aşteaptă să primească... ce părere are despre produsele şi serviciile pe care le oferă compania. Liderul trebuie să "întrebe oul" înainte de a începe o relaţie de natură contractuală cu potenţialul candidat. Un interviu trebuie să fie alcătuit mai mult din ascultarea

ALIGATORUL

candidatului şi nu din expunerea avantajelor de care se va bucura devenind asociat în firma respectivă.

Precizez încă o dată... singurul mod în care poţi fi eficient ca întreprinzător este să adresezi întrebările potrivite şi să asculţi atent răspunsurile!

în timpul unei conversaţii sau al unui interviu, întreb din când în când: "Acum, când ai aceste informaţii (sau acum când mi-ai împărtăşit aceste lucruri) eşti dispus să afli mai mult?". Sau poate că întreb: "Pe o scară de la unu la zece, în care zece reprezintă «sunt gata să colaborăm» şi unu, «nu sunt deloc interesat», unde crezi că te poziţionezi?".

Dacă persoana îmi răspunde dându-mi un număr oarecare de la unu la zece, cum se întâmplă de obicei, îi voi spune: "Ce informaţii ar mai trebui să-ţi dau pentru a te apropia mai mult de zece?".

Această tactică are un mesaj foarte puternic: „Vreau să-mi spui despre tine.", "Nu vreau să-ţi irosesc timpul.", „Nu vreau să trec peste limitele pe care tu le stabileşti.". Persoana aflată de partea cealaltă a mesei apreciază mai mult dorinţa mea de a o asculta decât să-i înşir mesaje publicitare despre produsele pe care le vând.

MESAJUL DIN SPATELE MESAJULUI

Una dintre constatările pe care le vei face ascultându-i pe oameni este că aproape întotdeauna există un mesaj în spatele mesajului. Oamenii îşi dezvăluie rareori adevăratele sentimente din teama de a nu fi folosite în scopul manipulării. Alţii evită să-şi exprime adevăratele sentimente din delicateţe, pentru a nu-i răni sau ofensa pe ceilalţi. Ascultă cu atenţie ceea ce oamenii îţi spun, dar mai ales ceea ce nu-ţi spun. Majoritatea oamenilor vor să li se ghicească intenţiile nu să le declare făţiş. Ei îşi doresc să fie sfătuiţi pentru a lua o decizie înţeleaptă, nu să fie îndemnaţi insistent să o ia. Fii sensibil la semnalele care te avertizează că o persoană vrea să fie ajutată să "iasă din ou" sau că vrea să mai fie lăsată în pace câtva timp.

145

146

PIANUL DE PE PLAJĂ

Să determini cu precizie momentul potrivit

Societatea modernă pare să promoveze graba. De cele mai multe ori însă când ne grăbim să încheiem un contract... să luăm o decizie... să forţăm finalizarea vânzării... până Ia urmă nu ne alegem cu nimic. La cealaltă extremă se află cei cărora le este atât de teamă că vor fi refuzaţi încât nu vor îndrăzni niciodată nici măcar să întrebe.

A fi prea insistent poate avea ca rezultat deteriorarea relaţiilor interpersonale şi pierderea timpului.

A fi prea ezitant, pe de altă parte, va duce inevitabil la lipsa totală de rezultate, la amânări şi la o stare de spirit letargică.

Cei care sunt mult prea insistenţi sunt deseori percepuţi ca fiind agresivi, nepoliticoşi, insensibili, egocentrici şi deloc interesaţi de câştigul reciproc al ambelor părţi. Dacă ai tendinţa de a forţa obţinerea unui răspuns sau rezultat, ar fi bine să înveţi să detensionezi atmosfera şi să încerci mai întâi să stabileşti o relaţie cu persoana din faţa ta. Cei care sunt mult prea ezitanţi sunt mai mereu percepuţi ca fiind nesiguri, incompetenţi sau fără personalitate. Dacă ai tendinţa de a amâna sau aştepţi ca altcineva să ia iniţiativa atunci ar fi bine să-ţi evaluezi sentimentele de teamă, lipsa de convingere şi de pasiune. Descoperă motivul pentru care nu eşti suficient de curajos pentru a lua decizii finale sau a impulsiona o discuţie. Trebuie să ştii că cel din faţa ta nu va fi convins dacă tu însuţi nu vei fi convins că produsul, serviciul sau contractul respectiv sunt create pentru beneficiul său.

Provocarea este să găseşti atitudinea corectă pe care să o adopţi la fiecare relaţie, conversaţie, convorbire telefonică, prezentare sau interviu.

Unul dintre lucrurile deosebit de importante pe care le-am învăţat de-a lungul anilor este că poţi influenţa oamenii numai după ce le-ai câştigat încrederea. Dacă o persoană insistă pe luarea unei decizii înainte ca sentimentul de încredere să fi fost consolidat, răspunsul este de cele mai multe ori negativ. Pe de altă parte, dacă ai câştigat mai întâi încrederea celuilalt şi numai după aceea încurajezi

ALIGATORUL

luarea unei decizii, există şanse foarte mari ca răspunsul să fie unul care să satisfacă ambele părţi.

Există, de obicei, patru întrebări pe care oamenii şi le adresează în sinea lor înainte de a lua o decizie. Aceste întrebări nu sunt valabile numai în sfera afacerilor ci şi în celelalte tipuri de relaţii — de la cele amoroase, până la relaţia antrenor-jucător.

1. Iţi pasă de mine?2. Pot să am încredere în tine?3. Ştii despre ce vorbeşti?4. Eşti implicat?

Dacă intenţionezi să influenţezi, să determini un anumit tip de acţiune sau să închei un anumit contract înainte ca aceste întrebări sa -şi găsească un răspuns în mintea celuilalt — şi nu orice fel de răspuns ci "DA" — atunci probabil că rezultatul va fi un insucces.

Trebuie să înveţi să "citeşti" oamenii, să le inspiri încredere şi să demonstrezi că urmăreşti bunăstarea celuilalt. Trebuie să găseşti punctul de echilibru între hotărâre şi sensibilitate.

Aproape întreaga activitate a companiei mele este direcţionată spre găsirea de oameni ambiţioşi cărora le arătăm cum să-şi atingă ţelurile. întâlnesc deseori persoane care ştiu perfect ce să spună... la început. Se grăbesc să-mi împărtăşească obiectivele lor, să mă convingă de seriozitatea lor şi să obţină câteva sfaturi. Apoi, când constată că obiectivele lor nu se realizează instantaneu, se dovedesc a nu fi chiar atât de pregătiţi pe cât păreau, sau pe cât credeau ei înşişi că sunt.

Tendinţa vânzătorului, în acest caz, este de a spune potenţialu-lui cumpărător prea multe, prea repede. Dacă un vânzător (al unui produs, serviciu sau plan de afaceri) consideră un cumpărător pregătit să cumpere, îl va copleşi cu un volum uriaş de informaţii şi sfaturi. Am văzut mulţi oameni expunând unui potenţial asociat oportunităţile noii afaceri. La primul semn de interes, vânzătorul se lansa în peroraţii despre orele nenumărate petrecute până la obţinerea succesului, despre descurajarea pe care trebuie să o învingi, despre schimbările pe

147

148


care noua afacere le va aduce în viaţa fiecăruia, despre investiţiile în bani şi timp care probabil vor fi necesare... şi la acest moment probabil că potenţialul asociat s-a hotărât să plece şi dus va fi!

Nu încerca niciodată să transformi un sportiv de duminică într-un concurent la Olimpiadă. O persoană poate CREDE că vrea ceva dar în realitate nu este sigură de nimic şi nu este nici pe departe pregătită pentru a se implica. Este ca şi cum un bărbat întâlneşte o femeie, o place, iese o dată cu ea şi la sfârşitul serii o cere în căsătorie. Poate că femeia are aceleaşi sentimente faţă de bărbat şi îl place dar a ajunge astfel la căsătorie înseamnă a te mişca mult prea repede, mult prea departe.

Cei mai eficienţi agenţi de vânzare cu nenumărate succese la activ ştiu că cei mai buni clienţi ai lor sunt cei pe care i-au "cultivat" în timp. Au investit un volum imens de timp şi efort pentru a-şi cunoaşte clientul şi a-i căpăta încrederea. Uneori, agentul de vânzare a trebuit să aştepte până când clientul nu a fost mulţumit de produsul pe care îl folosea deja sau până când acel produs s-a uzat. Alteori, agentul a trebuit sa aştepte până când clientul şi-a dorit o schimbare radicala în viaţă.

Răbdarea nu trebuie confundată cu amânarea. Răbdarea este o virtute. Este o însuşire fundamentală care în afaceri transmite mesajul: "Sunt lângă tine, pentru momentul în care te vei hotărî să faci următorul pas.". Amânarea NU este o virtute. Amânarea îşi are originile în temeri şi lene.

încearcă să dezvolţi cât mai multe relaţii legate de mediul vânzărilor, fiecare putând fi în faze diferite. Doar aşa poţi să echilibrezi numărul relaţiilor de tipul "sunt gata să închei afacerea" cu a celor de tipul "este prima oară când aud de posibilitatea unei astfel de afaceri". Acţionează dacă persoana este gata de acţiune. Nu forţa o persoană care nu este pregătită să meargă mai departe.

Fii sensibil la TOT ce se întâmplă în viaţa persoanei respective. Poate că uneori are probleme personale şi nu este dispusă să acorde atenţie unei oportunităţi de afaceri. Dacă nu înveţi să fii sensibil la problemele personale ale potenţialului client, vei fi considerat probabil egocentric şi insensibil. încearcă să afli cât mai multe despre o

A L I G A T O R U L

persoană fără însă a depăşi limitele impuse de bunele maniere sau discreţie.

Toate acestea trebuie luate în considerare nu numai atunci când "curtezi" o persoană pen-tru a încheia un contract sau pentru a consolida relaţia ci şi atunci când admonestezi sau să corectezi o persoană.

întotdeauna însoţeşte mustrările de câteva laude. Laudă în public şi critică în particular. Niciodată nu afecta încrederea unei persoane în posibilitatea de a se dezvolta, schimba sau evolua. In acelaşi timp, vei fi de un real ajutor pe perioadă lungă dacă îi vei spune CUM să fie mai eficientă, mai productivă sau cum să obţină rezultate mai de calitate. Nu te concentra pe aspectele negative, chiar dacă trebuie menţionate. Concentrează-te asupra a ceea ce persoana poate face pentru a depăşi, corecta sau îmbunătăţi situaţia. Stabileşte un nou standard. Ajută persoana să îşi stabilească un nou obiectiv, un standard mai înalt, un mod profesional de a rezolva o problemă sau prezentare.

Adevărul este că la momentul potrivit aproape orice se poate comunica într-un mod pozitiv. Dacă momentul este nepotrivit, aproape nimic din ceea ce comunici nu poate fi recepţionat în mod pozitiv.

Adevărul este că lamomentul potrivit

aproape orice sepoate comunica

într-un modpozitiv. Dacă

momentul estenepotrivit, aproapenimic din ceea cecomunici nu poate

fi recepţionat înmod pozitiv.

Fii ca mama aligator

Protejează-i pe cei pe care îi conduci sau încerci să îi influen-ţezi. Un lider bun îi va apăra cu străşnicie pe cei pe care îi conduce.

Ascultă-i cu atenţie pe cei care te urmează. Vino în întâmpinarea nevoilor lor. Ajută-i să-şi descopere potenţialul şi să-şi identifice visurile. Ajută-i apoi să-şi împlinească visul exploatându-şi potenţialul.

149

150

PIANUL DE PE PLAJĂ

Supraveghează evoluţia şi dezvoltarea unei persoane. învaţă când să încurajezi o persoană să meargă mai departe sau să stea pe loc şi când să privească lucrurile dintr-o nouă perspectivă sau să adune mai multe informaţii.

Orice lider ar trebui să-şi stabilească ca obiectiv recrutarea unei noi generaţii de lideri care să îi ia locul. Pentru a face asta, trebuie să "asculţi ouăle" şi să-i ajuţi pe oameni să se dezvolte în concordanţă cu propriul ritm.

E c h i p e a z ă - t e pentru c ă l ă t o r i e

PASĂREA COLIBRI

asărea colibri cu gât roşu este probabil cea mai uluitoare creaţie a Domnului. Are doar nouă centimetri lungime dar energia ei

debordantă depăşeşte net orice animal cu sânge cald. De două ori pe an, această mică pasăre migrează din sudul Canadei până în Panama, zburând mii de kilometri. Această călătorie istovitoare include traversarea a opt sute de kilometri de ocean, deci zbor fără oprire.

P

Cel mai des poţi vedea această micuţă pasăre zburând din floare în floare şi adunând nectar sau insecte. Pasărea pierde prin zbor o mare parte din energie şi de aceea trebuie să se hrănească continuu. Dacă perioada de migrare spre zona de sud a Canadei este relativ uşoară pentru ea, vine şi ziua în care această delicată pasăre trebuie să-şi ia zborul peste ocean. Ea îşi conservă energia şi forţa pentru a putea înfrunta zborul de migrare, lung şi istovitor, peste o întindere nemărginită de ape. în noaptea dinaintea lungii călătorii, ea intră într-o adevărată stare de hibernare. Numai douăzeci la sută din energia necesară în mod normal este consumată în această stare. Pasărea stă

153

154


nemişcată, o poţi chiar atinge fără ca ea să reacţioneze în nici un fel. De cum soarele începe să lumineze pe cer, pasărea se trezeşte, mai adună ceva provizii de nectar şi îşi începe lungul drum peste oceanul nemărginit.

Este greu de imaginat că o fiinţă atât de mică poate străbate un drum atât de lung şi extenuant fără nici o oprire. Este inutil să spun că sunt absolut impresionat de voinţa acestei păsări!

Putem învăţa foarte mult de la micuţa pasăre despre cum să te pregăteşti pentru crearea unei companii sau conducerea unei organizaţii. Cu certitudine, două sunt aspectele cruciale: ENERGIA şi PREGĂTIREA.

Păstrează-ţi energia la nivel maxim

Pasărea colibri nu este singura fiinţă ce îşi petrece întreaga zi numai adunând hrană pentru a supravieţui. Aproape toate celelalte animale procedează în acelaşi fel. Spre deosebire de ele, noi, oamenii, nu suntem nevoiţi să ne petrecem toată viaţa căutând hrană. Este însă esenţial să ne hrănim corespunzător pentru a fi sănătoşi fizic şi emoţional. Oriunde mă duc, întâlnesc oameni care par să fi ajuns la extenuare fizică şi emoţională. Foarte puţini dintre noi fac exerciţii fizice regulat. Cei mai mulţi "sar" peste mese sau se hrănesc exclusiv cu produse de tip fast-food sau semipreparate gătite la cuptorul cu microunde. Nu mă înţelege greşit, aceasta nu este o carte de nutriţie dar vreau să-ţi dau câteva sfaturi din proprie experienţă pentru a te ajuta să ai energie la nivel maxim.

1, HRĂNEŞTE-TE CORECT

Ce înseamnă să te hrăneşti corect? In principal, înseamnă să te axezi pe hrană proaspătă nu pe semipreparate, conserve ori mâncăruri încărcate cu conservanţi. Evită mâncărurile grase şi prăjelile (dar fie că îţi palce fie că nu, asta include şi cartofii prăjiţi).

PASĂREA C O L I B R I

Evită aditivii şi E-urile. Nu folosi prea multă sare, zahăr rafinat şi faină albă.

Organismul nostru este bombardat de "radicalii liberi" — substanţe ce ne afectează corpul la nivel celular. Nivelul radicalilor liberi creşte vertiginos dacă ramăm, consumăm grăsimi în exces sau bem alcool foarte des. Pentru a ne menţine sănătoşi trebuie să consumăm multe legume şi fructe proaspete, să folosim pentru gătit şi salate uleiuri monosaturate cum este uleiul de măsline, să mâncăm numai carne slabă, peşte sau pasăre.

Dacă nu ştii principiile de bază ale nutriţiei sănătoase, te sfătuiesc să-ţi faci o prioritate din a INVAŢA ceea ce este bun pentru organismul tău şi ceea ce nu este. Până la urmă, este singurul pe care îl ai pentru toată viaţa.

2. MĂNÂNCĂ MAI PUŢIN

Obezitatea este una dintre cele mai răspândite afecţiuni de pe glob. Ea reprezintă o adevărată problemă nu numai în Statele Unite ci şi în alte naţiuni care au adoptat dieta "occidentală". Mai mult de şaizeci la sută dintre americani — şi şaptezeci şi cinci până la optzeci la sută dintre adulţi — sunt supraponderali.

Obezitatea reprezintă o cauză de mortalitate în procent aproape la fel de mare ca fumatul sau consumul excesiv de alcool. Ce ironie faptul că în cele mai dezvoltate ţări de pe planetă se moare din cauza excesului de mâncare iar în ţările cele mai puţin dezvoltate din cauza lipsei de hrană!

Pentru a fi sănătoşi trebuie să mâncăm des şi în cantităţi mici. O gustare cu proteine poate fi de ajutor pentru a stabiliza nivelul glicemiei. Ar trebui să eviţi snack-uri care sunt foarte bogate în carbohidraţi, zahăr şi grăsimi saturate şi nesaturate. Verifică etiche-tele de pe fiecare dintre produsele ambalate pe care le cumperi! Nu recomand nimănui să se înfometeze ci doar să se menţină sănătos.

155

156


3. FĂ MAI MULT EXETCIŢIU FIZIC

Studiile arată că numai cincisprezece procente dintre americani fac exerciţii fizice cu regularitate. Sălile de sport şi cluburile de fitness câştigă sume imense de bani din abonamentele pe care le fac persoanelor care, statisticile o spun, după câteva vizite nu mai vin niciodată.

Nu te încurajez să devii culturist sau alergător la maraton. Acest nivel de pregătire fizică este inaccesibil majorităţii oamenilor datorită vârstei, sănătăţii precare ori construcţiei fizice. Ceea ce te încurajez să faci este să "te mişti mai mult", să fii mai activ.

Un mod este acela de a-ţi număra paşii în fiecare zi. In loc să iei liftul, urcă pe scări, parchează maşina ceva mai departe de locul de muncă şi mergi pe jos până la destinaţie măcar de trei — patru ori pe săptămână. Cu cât mai multă mişcare faci, cu atât mai bine. Să zicem că îţi stabileşti să mergi pe jos câte treizeci de minute, de şase — şapte ori pe săptămână. Este foarte bine dar nu absolut necesar pentru a obţine o formă fizică bună. Renunţă la activităţile sedentare cum sunt uitatul la televizor, navigatul în neştire pe Internet sau urmărirea filmelor tolănit pe canapea.

Cu cât faci mai mult sport, îţi supraveghezi nivelul glicemiei şi îţi dezvolţi masa musculară, cu atât metabolismul tău va deveni mai rapid şi vei putea să te bucuri de micile plăceri culinare fără a te mai îngraşă.

4. FOLOSEŞTE SUPLIMENTELE NUTRITIVE

Cele mai recente studii medicale exprimă foarte clar faptul că este benefic pentru organism să adăugăm suplimente. Acestea cresc nivelul energiei şi ajută la prevenirea sau, chiar vindecarea unora dintre cele mai grave boli legate de stilul nostru de viaţă cum sunt: cancerul, bolile de inimă, diabetul sau osteoporoza. Asigură-te că


sursa ta de suplimente este una autorizată care foloseşte ingredienţi naturali, cu tehnici de fabricaţie corespunzătoare iar produsele sunt testate şi de bună calitate.

Fii foarte atent la ce produse consumi şi în ce cantitate. Iţi sugerez pentru început multivitamine şi minerale. Personal aş adăuga antioxidanţi cum ar fi vitaminele C şi E şi betacarotenul. Mulţi dintre noi nu asimilează cantităţi suficiente de "acizi graşi esenţiali" (EFA). Aceşti nutrienţi se găsesc în mod special în somon şi uleiul de seminţe de in. Suplimentele sub formă de capsule sunt disponibile în farmacii.

Există multe alte suplimente alimentare cu rezultate foarte bune iar eu chiar iau unele pentru a-mi imuniza organismul — inclusiv glucizamin, coenzima Q10, o formulă echilibrată din complexul de vitamine B, enzime digestive şi seminţe de palmier.

Ţine minte că celulele organismului tău sunt compuse din ceea ce mănânci. Eu, de exemplu, îmi doresc să am celule vitaminizate şi fără grăsime în loc de balonaşe pocnind de chimicale şi prăjeli.

5. BEA APA

Un procent important din corpul tău îl reprezintă apa. Ea hidratează organismul şi îl eliberează de toxine — factori importanţi în sănătatea ta fizică. Este foarte important să bem cel puţin doi litri de apă proaspătă şi pură pe zi şi chiar mai mult dacă facem sport. Subliniez aceste două caracteristici pentru apă: proaspătă şi pură.

îţi sugerez să faci o mică cercetare şi vei descoperi cantitatea înfricoşătoare de substanţe chimice şi aditivi pe care le conţine apa de la robinet. Toxine canceroase, substanţe industriale poluante şi microorganisme din abundenţă. Nu te poţi feri de ele decât bând apă filtrată dar nici în acest caz nu sunt eliminate total. Chiar şi apa îmbuteliată nu este absolut pură, tot mai are cantităţi neînsemnate de substanţe chimice. Achiziţionarea unui sistem de filtrare de bună calitate poate fi cea mai bună soluţie — şi mult mai ieftină decât banii pe care i-am risipi pe tratarea bolilor ce îşi au originea în consumul de apă contaminată.

157

158


6. EVITĂ CONSUMUL DE ALCOOL ŞI TUTUN

Este un subiect delicat deoarece simt extrem de mulţi oameni care au devenit dependenţi. Nu sunt părintele tău pentru a-mi permite să-ţi dau sfaturi dar am citit multe studii medicale în domeniu. Efectele fumatului sunt descrise în culori atât de sumbre încât, personal, cred că este sinucidere curată să fumezi. Milioane de radicali liberi sunt eliberaţi în organism printr-o singură ţigară. Dacă eşti fumător, te sfătuiesc cu convingere să găseşti o cale de a renunţa. Dacă nu fumezi... nici să nu începi vreodată! Iţi recomand cu căldură să nu fumezi în incinta unei instituţii sau la o masă de afaceri. Fumatul este foarte nociv şi pentru aşa-zişii fumători pasivi dar şi pentru cei care sunt alergici la fum.

Alcoolul are efecte la fel de dezastruoase ca şi fumatul. Sunt unii oameni care pot bea alcool în cantităţi moderate, astfel încât să nu-şi facă rău lor şi celor din jurul lor. Chiar şi aşa, am constatat că alcoolul nu este folositor în nici o discuţie de afaceri, cu atât mai mult într-o relaţie. Nu te sfii să refuzi atunci când eşti servit cu alcool sau cu o ţigară. Nimeni nu se va simţi ofensat dacă vei face asta. Pe de altă parte, dacă vei spune "da" atunci când eşti servit şi apoi depăşeşti măsura, asta da, poate fi o ofensă. Atunci când bei un păhărel în plus limba se dezleagă şi ajungi să spui sau să faci lucruri pe care ulterior le regreţi. Din respect pentru cei la care alcoolul a devenit o boală şi pentru cei ale căror familii au fost afectate de acest viciu, te sfătuiesc să bei cu măsură sau deloc dacă te afli într-o instituţie.

7. ODIHNEŞTE-TE SUFICIENT

Contrar părerii celor mai mulţi, chiar este posibil să atingi performanţe profesionale şi să ai şi suficient timp pentru dormit. Nu cred că poţi obţine rezultate spectaculoase dacă arăţi ca un zombie din cauza lipsei de somn.


Corpul tău are nevoie de odihnă. Unora dintre noi le sunt suficiente cinci sau şase ore de somn pe noapte dar aceştia constituie excepţia. Majoritatea oamenilor au nevoie de cel puţin şapte ore de somn iar unii chiar de opt-nouă ore.

Uneori este, desigur, necesar să sacrifici câteva ore din noapte pentru a termina un proiect dar trebuie să reţii că eşti cu atât mai puţin productiv şi eficient cu cât eşti mai nedormit. Calitatea muncii tale va avea sigur de suferit dacă nu te odihneşti suficient.

A dormi prea mult sau a continua să dormi chiar dacă alarma ceasului îţi zornăie în urechi poate fi un semn că eşti foarte stresat sau că nu te alimentezi corespunzător. Dacă organismul tău funcţionează corect iar alimentaţia este corespunzătoare... dacă ai găsit un echilibru între muncă, distracţie şi sport... dacă consumi suficiente suplimente nutritive şi bei suficientă apă proaspătă şi pură, ar trebui să te trezeşti dimineaţa plin de energie şi pregătit să înfrunţi cu succes încă o zi de muncă.

Le spun deseori partenerilor mei de afaceri: dacă îţi fixezi un obiectiv, ai grijă de sănătatea ta pentru a fi în stare să te bucuri de realizarea acelui obiectiv.

Pregătirea suficientă este obligatorie

Fiinţele umane nu au acea capacitatea a păsării colibri de a "hi-berna" înaintea unei mari provocări dar avem în schimb capacitatea de a ne face planuri şi a acumula resurse pentru a asigura succesul u-nei întreprinderi. Pentru a fi întotdeauna pe deplin pregătit, trebuie:

1. SĂ ŞTII ÎNCOTRO TE ÎNDREPŢI

Pasărea colibri are un simţ înnăscut al direcţiei care o ajută să se orienteze chiar şi atunci când în faţa sa nu se află decât o întindere nemărginită de ape. Şi noi, oamenii, trebuie să avem o imagine clară a ceea ce ne dorim şi unde vrem să ajungem, înainte de a începe un

159

160


proiect. Trebuie să-ţi faci o idee clară despre ce înseamnă succesul pentru a-1 recunoaşte atunci când îl vei avea. Stabilirea concretă a scopului şi direcţiei îţi furnizează energia necesară şi te ajută să treci peste obstacolele pe care le întâlneşti în calea succesului la care ai visat.

2. SĂ EVALUEZI COSTURILE

Folosind un termen de afaceri, trebuie să calculezi capitalul necesar pentru a duce la bun sfârşit un proiect. întreabă-te dacă:

• Ai resursele necesare şi, dacă nu, de unde le poţiprocura?

• Eşti dispus să faci sacrificiile pe care le presupunerealizarea scopului — nu numai financiare ci şi detimp şi alte valori.

• Ai luat în considerare costurile acestei întreprinderireferitoare la familia ta?

• Poţi accepta preţul eşecului (pasărea colibri esteconfruntată cu un risc extrem de ridicat alcălătoriei sale — moartea în ocean)

■ Când un tânăr se hotărăşte să se înscrie la colegiu pentru a

deveni medic, avocat sau cercetător, este conştient de sacrificiile în bani şi timp pe care el şi familia sa vor trebui să le facă pe parcursul acestei "călătorii". Când cineva decide să îşi construiască o casă, de obicei ştie foarte bine care vor fi costurile pe care va trebui să le suporte şi timpul în care se va termina lucrarea. Fondarea unei firme sau extinderea uneia existente presupun acelaşi tip de costuri. înainte de a începe un proiect îţi recomand să evaluezi în mod corect şi cât mai aproape de realitate costurile în timp şi bani pe care va trebui să le suporţi pentru ducerea la bun sfârşit a acelui proiect.


i3. SĂ-ŢI ASIGURI SUFICIENTE RESURSE

Solicitarea şi, implicit, resursele necesare în cazul unui lider sunt mai mult de ordin mental şi psihologic decât fizic. A-ţi menţine părerile fiind înconjurat de critici şi descurajare poate fi foarte solicitant pe plan emoţional. Intreabă-te:

• Ştiu să mă autosugestionez pozitiv? Ştiu de unde săobţin informaţiile de care am nevoie despre produsele sau afacerea pe care o urmăresc?

• Sunt dispus să-mi sacrific o parte din timp pentru aasculta sau citi materiale educaţionale în legătură cuproiectul meu? Sunt dispus să-mi "fac temele"?Unde pot întâlni oameni care au experienţă îndomeniu şi de la care pot învăţa câte ceva despreceea ce mă aşteaptă?

• Pot găsi un instructor sau un mentor care să creadăîn posibilităţile mele şi să mă înveţe să dobândesccunoştinţele necesare pentru a deveni un adevăratlider? Sunt dispus să particip la seminarii şiconferinţe sau la cursuri de scurtă durată pentru adobândi cunoştinţele de care am nevoie?

Dacă te pregăteşti să devii un adevărat lider trebuie să te asoci-ezi cu persoane care să constituie o permanentă sursă de inspiraţie şi încurajare. Stai departe de oamenii:

• Critici;• Care cred că te protejează descurjându-te să-ţi

asumi orice risc;• Invidioşi pe potenţialul tău sau pe succesul tău actual.

Pentru a-ţi menţine direcţia şi a nu te lăsa distras, întocmeşte o listă a obiectivelor pe care ţi le-ai propus şi a angajamentelor pe care

161


ţi le asumi. Reciteşte lista în fiecare zi. Păstrează-ţi concentrarea asupra propriilor visuri!

Vizualizează-te sărbătorind succesul! Crează-ţi în minteimaginea reuşitei tale şi a drumului pe care îl vei

■ urma o dată ce obiectivul propus a fost atins.Această imagine a viitorului tău te va energiza şi motiva.

Cu cât mai lungă este călătoria...

Cu cât este mai lungă călătoria... mai măreţ visul... mai nobilă viziunea... cu atât mai bine pregătit şi plin de resurse va trebui să fii. Vei avea nevoie de energie pentru a-ţi menţine tonusul fizic şi emoţional. Va trebui să te pregăteşti temeinic pentru a reuşi să-ţi menţii direcţia şi resursele până la atingerea scopului propus. Acest principiu se aplică în domeniul afacerilor, în dobândirea unei diplome academice, în creşterea şi educarea copiilor şi, în general, în realizarea oricăror obiective majore pe care ni le propunem în viaţă! Numai dorinţa de a câştiga nu este suficientă pentru a ajunge să ne bucurăm de succes. ACTIVAREA dorinţei pentru a te energiza şi pregăti pentru călătorie este tot ceea ce are nevoie o persoană pentru a parcurge distanţa în timp şi spaţiu şi pentru a trece peste probleme şi obstacole pe tot parcursul drumului spre succes.

162

ACTIVAREAdorinţei pentru a teenergiza şi pregătipentru călătorie

este tot ceea ce arenevoie o persoanăpentru a parcurgedistanţa în timp şispaţiu şi pentru a

trece pesteprobleme şi

obstacole pe totparcursul drumului

spre succes.

Numai încrederea nu este suficientă

II1 \€k i 1

MARELE BLOND

ă mergi pe o frânghie agăţată de-a curmezişul cascadei Niagara o dată ar putea părea un gest cam ţicnit. Să o faci de

şaptesprezece ori este deja nebunie în toată regula! Totuşi există un om care a făcut-o: Marele Blond.

SCel cunoscut sub acest nume s-a născut în 1824 în Franţa sub

numele adevărat de Jean Francois Gravelet. La vârsta de şase ani a început să lucreze într-un circ iar numele lui de scenă era "Mica Minune". Pe bună dreptate! Călătorind cu familia de acrobaţi Ravel în Canada, a fost fascinat de cascada Niagara. Şi-a promis să o traverseze pe o frânghie.

In cele din urmă, Marele Blond a găsit pe cineva care să-1 ajute în această întreprindere nebunească. Coarda cu diametrul de opt centimetri a fost întinsă între malurile cascadei, la cincizeci de metri deasupra apei. Distanţa ce trebuia parcursă de la un capăt la altul al frânghiei era de jumătate de kilometru. Marele Blond nu numai că a traversat cascada cu succes dar a făcut şi mai dificilă încercarea traversând ulterior cu tot felul de obiecte.

165

166


O dată a traversat cascada având capul acoperit cu un sac de iută. Alte daţi a traversat alergând, folosind picioroange, făcând salturi acrobatice sau stând în cap. O dată, a traversat frânghia până la jumătate cărând un cuptor, a gătit acolo o omletă şi a mâncat-o înainte de a ajunge la capătul celălalt al frânghiei. A fost o dată când a cărat pe frânghie o roabă plină părând că merge la plimbare. Aclamat fiind, i-a invitat pe privitori să-1 urmeze pe sârmă.

In august 1859, Marele Blond a traversat cascada cărându-1 în spate pe managerul său, Harry Colcord. Frânghiile de susţinere au cedat balansând violent coarda principală. îngrozit, managerul a renunţat la jumătatea drumului.

Apoi, în 1860, Prinţul de Wales a luat parte la reprezentaţia dată de Marele Blond. Auzise despre curajul incredibil al acestui om şi despre talentul său acrobatic. După traversarea cu succes a cascadei şi în uralele publicului, Marele Blond s-a îndreptat către oaspetele de vază întrebându-1: "Alteţă, acum credeţi că pot să fac ceea ce vi s-a spus că aş face?"

Prinţul a replicat: „Da, acum cred".Atunci Marele Blond îi spuse: "Atunci urcaţi-vă în roabă

pentru a traversa înapoi cascada".Prinţul, bineînţeles, a preferat să nu dea curs invitaţiei şi

să rămână cu picioarele pe pământ sigur.Marele Blond a continuat să ispitească soarta până după

vârstade şaptezeci de ani. A făcut turnee în Europa, reproducând pentrupublic unele dintre cele mai spectaculoase traversări ale sale. A muritîn locuinţa sa, în 1897, după ce actele sale de nebunie i-au adusoarecare bogăţie şi succes. /

Din cunoştinţele mele, nimeni nu a avut curajul să urce în roaba sa.

MARELE B L O N D

lucru decât să-1 realizezi.Pe de altă parte nu este suficient să-ţi

declari convingerea o singură dată. Trebuie să avem convingerea că putem reuşi iar asta trebuie să ne-o repetăm în fiecare zi. Repetarea declaraţiei de încredere în reuşită ne conferă forţa necesară pentru a duce la bun sfârşit obiectivul propus.

Nu mă dau în vânt după cei care stăteau pe marginea cascadei Niagara şi făceau pronosticuri referitoare la successul traversării aces-teia de către Marele Blond. Ei au fost martori la succesele lui anterioare. Ştiau că era talentat, curajos şi plin de încredere, calităţi suficiente pentru a-i asigura succesul.

Un act într-adevăr curajos ar fi fost ca o persoană din public să se încumete să urce în roaba Marelui Blond. Acesta este punctul în care provocarea devine o chestiune personală şi implică anumite riscuri demne de luat în seamă. In acest punct încrederea poate căpă-ta o nouă dimensiune. In acel moment încrederea nu mai este un exerciţiu intelectual ori emoţional, este o dovadă de putere făcută prin asumarea unui risc.

Cu cât este mai mare provocarea... cu cât şansele de a câştiga sunt mai mici... cu atât riscul este mai mare.

Ţi-ai fi asumat un astfel de risc?

Nenumăraţi oameni observă performanţele şi realizările celorlalţi şi spun: "Aş putea face şi eu asta." sau "ESTE ceva posibil.". Numai încrederea nu este niciodată suficientă pentru a atinge un ţel.

Foarte des, oamenii sunt convinşi că potrealiza un anumit obiectiv dar niciodată nu îşi ------------1-------------------------------------------------------------------------------------asumă riscurile ce le presupune procesul de rea-,. „ , , „ . , . . Numai încrederealizare. Este mult mai comod sa stai deoparte şi sa

t. , A. « f.. A ... i v nu este niciodatăpriveşti decât sa hi in mijlocul acţiunii şi sa se

, „ , „ . , suficientă pentru avorbească despre tine. Este cu siguranţa mult l

, „ ! , . „ i. • atinge un ţel.mai comod sa declari ca poţi realiza un anumit °

167

168

P I A N U L DE PE PLAJĂ■i

Şi cu cât riscul este mai mare cu atâtincrederea noastră trebuie să fie mai puternică.

Pentru a accepta o provocare sau a-ţi asuma un risc trebuie să ai încredere că vei reuşi iar convingerea ta trebuie să fie cu atât mai puternică cu cât provocarea este mai riscantă. Acest principiu se aplică nu numai în afaceri ci şi în orice aspect al vieţii noastre.

Să luăm ca exemplu un cuplu de tineri care se cunosc de ceva vreme şi încep să discute despre posibilitatea căsătoriei. Ambii tineri au convingerea că se iubesc foarte mult şi că ar trebui să se căsătorească. De aici lucrurile decurg firesc: el o cere în căsătorie, ea spune "Da", este fixată data ceremoniei, iar inelul de logodnă este dat cu emoţiile inerente momentului. Lucrurile se schimbă! Planurile de nuntă prind contur. Se comandă tortul şi florile, invitaţiile sunt trimise oaspeţilor, se face rezervarea la biserică, se planifică în amănunt luna de miere şi, foarte curând, ceea ce fusese până atunci un obiectiv fixat într-un viitor incert începe să devină o dovada de încredere foarte personală şi concretă! Există un risc. încrederea, după cum spuneam, este esenţială pentru a duce la bun sfârşit orice obiectiv propus.

Cu mulţi ani în urmă, călătorind cu câţiva prieteni în sudul Noii Zeelande, am ajuns într-un loc în apropierea oraşului Queenstown, unde s-au făcut prima dată sărituri cu coardă elastică (bungee jumping). Podul de pe care se sărea cu coarda elastică era construit la vreo patruzeci şi şase de metri înălţime deasupra unui defileu prin care şerpuia un pârâu învolburat. Am ajuns acolo şi, spre uimirea noastră, am întâlnit oameni cărora li se părea distractiv să sari de pe un pod legat de picioare cu o coardă elastică. Aventura se desfăşura cam aşa: săreai (cu capul în jos) în gol, legat fiind de picioare, cădeai ca o ghiulea până la vreo jumătate de metru de suprafaţa apei, iar coarda în compresie te trăgea în sus cu viteză. Bineînţeles că mişcarea în sus şi în jos se repeta de câteva ori până când coarda la capătul căreia te aflai cu capul în jos îşi astâmpăra balansul. O mică barcă aştepta pe râu pentru a dezlega coarda şi a elibera persoana de la capătul ei.

Când am ajuns în acel loc vremea era potrivnică: vântul bătea cu putere şi temperatura scăzuse sub 8 °C. Şi asta nu era tot! Apa era

MARELE B L O N D

îngheţată de-a dreptul! Prietenul meu, Tony, mă îndemnă: "Hai s-o facem!"

"Ai înebunit?", i-am replicat speriat de-a binelea.A început să-mi spună cât de sigur era totul şi ce mult ne vom

distra.A făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a mă convinge să sar dar

eu nu eram deloc dispus să-mi zdruncin tot corpul, să mă sperii de moarte şi să mai şi plătesc pentru asta (dacă o să mă convingă cineva vreodată să trec printr-o asemenea aventură nebunească sunt hotărât să dau un bacşiş consistent celui care leagă coarda — un bacşiş la care omul va fi îndreptăţit doar dacă supravieţuiesc)!

Până la urmă, prietenul meu făcu săritura. Eram impresionat! Nu numai că supravieţuise dar se şi distrase de minune! Eram fascinat şi foarte fericit pentru bucuria lui. Am căpătat convingerea că era distractiv şi deloc periculos. Dar am sărit? Nu. Nu-mi doream atât de mult senzaţia de zbor şi aventura încât să-mi asum riscul.

Pot spune cu mâna pe inimă că sunt convins că săritura cu coarda elastică poate fi sigură şi distractivă? Da.

Vreau să mă număr printre săritori? Nu.încrederea în ceva nu este acelaşi lucru cu a REALIZA ceva.Obţinerea succesului presupune întotdeauna asumarea unor

riscuri. Presupune acţiune. Presupune existenţa convingerii că ceea ce ne propunem este realizabil şi demn de a fi REALIZAT.

Dacă ai un ţel...Dacă îţi doreşti cu toată inima realizarea lui...Dacă ai un vis sau o viziune despre viaţă...Dacă ai o responsabilitate faţă de familia sau echipa ta...TREBUIE să înveţi să acţionezi cu convingerea că eşecul nu

este o opţiune. Trebuie să te îndrepţi spre atingerea ţelului tău cu toată energia şi concentrarea de care eşti capabil.


RISC ŞI RESPONSABILITATE

In nici un caz nu te încurajez să devii iresponsabil şi să-ţi asumi riscuri inutile. A acţiona fără a avea un plan bine stabilit, fără a evalua costurile sau avantajele, fără a avea o viziune clară asupra a ceea ce îţi doreşti să obţii... reprezintă o nebunie nu doar un risc inutil. Ceea ce vreau să spun este că după ce ai evaluat în mod responsabil riscurile şi ai ajuns la concluzia că ceea ce vei obţine merită

asumarea lor, TREBUIE să-ţi aduni tot curajul şi să ACŢIONEZI.

Un om de acţiune sau un critic

O definiţie plină de umor a criticului este: o persoană care evaluează o prestaţie pe care ea însăşi nu o poate executa. Nu este prea onorabil să arăţi cu degetul spre alţii când tu nici măcar nu ai încercat vreodată să faci ceva asemănător. Nu este onorabil nici să stai pe margine şi să vânezi greşelile celor direct implicaţi.

De-a lungul anilor am fost fascinat, uneori iritat şi alteori amuzat, de vorbitorii în public sau autorii de cărţi motivaţionale care nu s-au confruntat niciodată cu greutăţile inerente stabilirii şi atingerii unui ţel. O persoană care doar a "studiat" succesul şi apoi a emis o teorie despre el — dar niciodată nu a fondat o companie, nu a participat la o cursă şi nu a atins vreun ţel care presupune calităţi de lider — poate avea nişte teorii interesante despre succes dar niciodată nu va fi credibilă. Eu, de exemplu, îmi doresc să-i ascult pe cei care au trecut prin experienţe similare sau asemănătoare şi care s-au confruntat exact cu problemele cu care urmează să mă confrunt şi eu, care au găsit soluţii la aceste probleme şi sunt gata să mi le

O i 1 ' O

împărtăşească.

Odată ce ai evaluatîn mod responsabilriscurile şi ai ajunsla concluzia că ceeace vei obţine merita

asumarea lor,TREBUIE să-ţi

aduni tot curajul şisă ACŢIONEZI.

170

MARELE B L O N D

"Extraordinarul" Charlie Jones povestea că, imediat după ce s-a căsătorit, avea deja trei teorii despre cum să-ţi creşti copiii dar nici un copil. Mai târziu, spunea el cu umor, a avut trei copii şi nici o teorie!

E uşor să teoretizezi, să analizezi şi chiar să imaginezi. Este cu totul altceva să te sui în roaba Marelui Blond sau să sari de pe podul Qeenstown.

Şi tocmai când te-ai decis să acţionezi...

Un lucru interesant se întâmplă tocmai atunci când ţi-ai făcut curaj şi ai toată încrederea că vei reuşi. Un prieten sau un coleg — poate un membru al familiei sau o cunoştinţă — apare de nicăieri ca să te avertizeze asupra pericolelor şi să îţi prezică eşecul. Se întâmplă în nouă cazuri din zece. Probabil că va susţine că nu vrea decât să te protejeze — chiar de tine însuţi şi de dorinţa ta de a visa. Sau poate îţi va spune că face asta pentru că ţine la tine — şi este foarte frumos că ţine la tine dar, din păcate, nu are încredere în tine. Poate îţi va spune că atingerea obiectivului pe care îl urmăreşti te va schimba sau probabil că te vei găsi în situaţia de a fi ridiculizat, respins sau etichetat ca ratat.

Curajul tău poate că este stânjenitor pentru unii. Poate că astfel le reaminteşti inconştient de incapacitatea lor de a-şi gestiona propriile temeri. Poate că sunt invidioşi pe potenţialul tău succes. Poate că în adâncul sufletului lor se tem că dacă vei avea succes vei înceta să-i iubeşti sau să-ţi petreci timpul cu ei.

Decizia pe care trebuie să o iei atunci când "descurajatorii de meserie" sau "prezicătorii de dezastre" apar este una foarte simplă: "Vrei să devii un lider sau nu?; Vrei să realizezi ceea ce ţi-ai propus sau nu?".

Adevărul este că, dacă vrei să realizezi ceea ce alţii nu pot, trebuie să faci ceea ce alţii nu vor.

Adevărul este că,dacă vrei să

realizezi ceea cealţii nu pot, trebuiesă faci ceea ce alţii

nu vor.

171

172

PIANUL DE PE PLAJĂ

Nu trebuie numai să gândeşti pozitiv şi să crezi în realizarea scopului, trebuie să acţionezi. Trebuie să acţionezi indiferent ce spun ceilalţi încercând să te convingă să-ţi păstrezi actualul statut.

O dată aflat în mişcare...

Vestea bună este că o dată aflat în mişcare spre ţelul pe care ţi l-ai propus, lucrurile încep să se deruleze mult mai uşor. Ai foarte puţin timp pentru a teoretiza şi pentru a te gândi la toate temerile tale... acum eşti plin de energie şi angajat în acţiune! Sunt multe de făcut şi nu îţi rămâne timp să te îngrijorezi.

Iţi voi spune o poveste simpatică despre găina şi porcul care au văzut o cantină a săracilor. Găina spuse către porc: "Ia te uită! Este o cauză nobilă! Se servesc ouă şi şuncă. Hai să contribuim şi noi".

Porcul se gândi un moment şi îi răspunse: "îţi este uşor să vorbeşti. Dacă tu dai un ou, asta este o contribuţie. Dacă eu dau şunca, ăsta-i deja angajament total".

Atingerea unui ţel presupune întotdeauna un angajament total. Dacă ţi-ai propus să realizezi ceva, vei constata că ai şi forţa de a ajunge la capăt.

Două lucruri se întâmplă atunci când te-ai angajat sa reuşeşti.Primul este că nu mai eşti atât de conştient sau preocupat

de riscul implicat. Vei deveni mai conştient de sarcinile pe care le ai de îndeplinit, de persoanele pe care trebuie să le contactezi, de măsurile pe care trebuie să le iei şi aşa mai departe. Te vei concentra mult mai mult asupra acţiunii decât asupra pericolelor ce pândesc din umbră.

Al doilea, cu cât eşti mai devotat scopului şi realizării acestuia cu atât mai puţin probabil este să fii dispus să te opreşti din drum ca să-i asculţi pe cei care încearcă să te descurajeze sau te critică. Observi că ştii anumite lucruri pe care criticii şi detractorii tăi nu le ştiu: ştii exact încotro te îndrepţi, ce vei face când vei ajunge acolo şi cât de mult te vei bucura făcând călătoria şi obţinând rezultatele dorite. Nu mai ai timp să îi asculţi pe cei care te descurajează. Ai de

MARELE BLOND

participat la întâlniri şi ai de dus la îndeplinire sarcini... şi, mai presus de toate vrei să te bucuri de victorie.

Astăzi este cea mai nimerită zi pentru a nu mai fi doar spectator al vieţii tale. Este momentul să-ţi iei soarta în propriile mâini şi să-ţi urmezi visurile!

Gata cu privitul şi cu aşteptatul!Acţionează!

173

învaţă să spui "De ce n u ? " .

PIANUL DE PE PLAJĂ

u puţin timp în urmă am făcut o călătorie de afaceri care m-a purtat prin toată lumea. Am pornit de acasă, din Atlanta şi am

zburat spre est, traversând întreaga Americă şi oceanul Pacific până în Coreea, iar de acolo m-am îndreptat spre Europa. Din Europa am plecat spre Africa ajungând până în Republica Sud-Africană iar din acel punct am plecat înapoi spre casă. Nu este o călătorie neobişnuită pentru mine numai că de data asta fiul meu, David, m-a însoţit.

C

Coreea a reprezentat o adevărată aventură pentru David, în primul rând pentru că în camera de hotel avea un computer dar nu era nici un... pat adevărat. Bun venit în lumea marilor ciudăţenii!

După Coreea, am plecat spre Salonic, Grecia, cu scurte escale în Singapore şi Munchen, Germania. Când am aterizat în Germania — după treizeci şi şase de ore de zbor — i-am spus lui David că dacă tot trebuie să aşteptăm îmbarcarea pentru Grecia, vreau să beau o cafea la cel mai luxos restaurant din aeroport. Am fost de multe ori în resta-urantul companiei aeriene Lufthansa dar, de data asta, pe când îi ară-

175

176

PIANUL DE PE PLAJA

tam funcţionarei biletul am fost surprins de reacţia ei: "îmi pare foarte rău, domnule, dar în acest local nu au acces decât pasagerii de la clasa întâi". I-am spus că ştiu asta foarte bine şi că am bilet la clasa întâi.

Se uită încă o dată la biletul meu şi mă informă că ultimul segment al lungului zbor din Coreea, adică cel spre Grecia, care era de maxim o oră, fusese rezervat la clasa business. I-am spus un pic nervos: "Da, ştiu asta dar Lufthansa nu oferă decât bilete la clasa business pe acest segment. Restul zborului dinspre Coreea este la clasa întâi (costând mai mult de douăzeci de mii de dolari). In mod sigur, un pasager care a plătit suma asta merită o ceaşcă de cafea în restaurantul companiei.".

Ea îmi răspuse cu fermitate: "Nu. Mergeţi pe hol până la ascensor şi acolo veţi găsi restaurantul aferent clasei business.".

Recunosc foarte uşor un sistem cu carenţe mari de instruire a personalului când îl întâlnesc şi, din nefericire, tocmai fusesem victima unui asemenea sistem! Femeia din faţa mea învăţase un set de reguli şi se simţea datoare să le pună în aplicare nefăcând nici o concesie, chiar dacă motivul era unul dintre cele mai rezonabile. Regulile, în viziunea ei, erau cu mult mai importante decât bunul simţ sau relaţia cu clienţii. Perspectiva ei era limitată la a-şi face meseria nevăzand imaginea de ansamblu şi anume servirea unui client important. Flexibilitatea în aplicarea regulilor le-ar fi adus şi ei, dar şi companiei a cărei angajată, era o imagine mult mai bună decât cea pe care şi-au creat-o printr-o astfel de atitudine faţă de clienţi.

Nu avea nici un sens să continuu discuţia. Mi-am notat în minte incidentul şi am plecat să-mi cumpăr o cafea.

Ceea ce mi s-a întâmplat mie în Munchen se întâmplă zi de zi în lumea afacerilor. Oameni cu vederi limitate, fără perspectivă, prea rigizi în gândire, pun regulile mai presus de buna servire a clienţilor. ., se concentrează asupra detaliilor şi nu privesc în ansamblu... nevăzându-se decât pe ei prin excluderea celorlalţi.

Ţi-am descris acest incident pentru a avea termen de comparaţie cu ceea ce ni s-a întâmplat a doua zi în Grecia.

Aveam programat un seminar în frumosul oraş de coastă Salonic şi aveam nevoie de odihnă pentru a ne adapta la schimbările

PIANUL DE PE PLAJĂ

dese de fus orar prin care trecusem. Ni se recomandase un mic hotel chiar pe malul mării. Imediat ce am ajuns atitudinea celor care ne-au primit s-a dovedit net diferită de ceea ce întâlnisem în aeroportul din Munchen. Atât de diferită încât a devenit de-a dreptul ilară.

Am ajuns cam pe la prânz, exact în intervalul de timp în care restaurantul hotelului era închis. In ciuda acestui fapt, proprietarul hotelului ne-a întrebat imediat: "Ce aţi dori să mâncaţi?"

Am întrebat: "Cam ce aveţi?".Ne replică instantaneu: "Orice doriţi... putem să vă aducem."."Serios?". Nu ne venea să credem."Bineînţeles. De ce nu?"Şi de atunci totul s-a derulat în acelaşi registru.Voiam un masaj? Ne puteau oferi unul chiar pe terasa cu vedere

spre mare, pe acoperişul hotelului.Aveam nevoie de un şofer, de un tur al oraşului sau ne doream

un meniu special? Totul era posibil.în seara aceea am ieşit să mâncăm la un mic restaurant italian.

Ne fusese recomandat pentru priveliştea pe care o oferea terasa ce dădea direct spre marea nemărginită. Mâncarea a fost divină, serviciul fără reproş iar priveliştea.., nu se poate descrie în cuvinte. Spiritele noastre erau în sfârşit înviorate după lunga călătorie. Ajunsesem în ţara tuturor posibilităţilor! De câte ori întrebam: "Poţi face asta?" sau "Eşti sigur?" ni se răspundea invariabil: "De ce nu?".

Ne-am întors fericiţi la hotel. în noaptea aceea am ieşit pe balconul camerei mele cu vedere la mare. Am văzut mai multe lumini şi m-am aplecat peste balcon pentru a vedea mai bine ce era acolo. Am fost surprins.

Datorită profilului activităţii mele călătoresc foarte mult şi mă întâlnesc cu diverse experienţe unice, locuri exotice şi oameni diferiţi. Ceea ce se întâmpla în faţa mea era cu siguranţă ceva ce nu văzusem până atunci şi nici nu am mai avut ocazia să văd de atunci!

O masă pentru două persoane fusese amplasată chiar pe ţărmul mării. Celor care organizaseră totul nu le scăpase nici un detaliu: faţa de masă era impecabilă, tacâmurile şi vesela erau de cea mai bună calitate, cristalurile străluceau în lumina lumânărilor aşezate pe masă.

177

178

PIANUL DE PE PLAJĂ

Patru sfeşnice masive din oţel erau răspândite în jurul mesei pe nisip şi, puţin mai departe, era... un pian! Două dintre picioarele acestuia erau spălate de apa mării iar celelalte două erau ancorate în nisip. Pianistul interpreta o piesă romantică care unduia spre urechile tuturor oaspeţilor din hotel. Era un tablou pe care noi, muritorii de rând, numai îl visăm sau sperăm să îl vedem în filme.

L-am zărit pe proprietarul hotelului a doua zi şi l-am întrebat despre ceea ce văzusem. încă nu eram foarte sigur că nu visasem. Mi-a spus că cei doi pe care îi văzusem erau un cuplu din Spania care-şi sărbătoreau căsătoria. II rugaseră să aranjeze o cină pe plajă iar el fusese fericit să le-o ofere.

L-am întrebat zăpăcit: "Cum ai reuşit să aduci ditamai pianul pe plajă?"

îmi răspunse senin: "L-am cărat din holul hotelului". Şi crede-mă că era distanţă, nu glumă!

I-am spus hotărât: "Nu cred asta nici într-o mie de ani!".Se uită la mine cu o privire şăgalnică: "De ce NU? Treaba

mea este să-i fac fericiţi pe cei care îmi calcă pragul!".Ce diferenţă uluitoare între atitudinea acestui om şi cea a

"paznicei" restaurantului de lux din aeroportul din Munchen!Mă gândesc adesea la proprietar şi la hotelul pe care îl

conducea.Ce filosofie de afaceri!Ce mod de a trăi!Nu eşti fericit să vezi şi să experimentezi excelenţa?Nu urăşti să vezi regulile aplicate punct cu punct fără pic

de flexibilitate, chiar în ciuda bunului simţ?Nu-ţi doreşti să ai mereu în preajmă oameni care să-ţi

spună: "Da. De ce nu?".Ce fel de om eşti? Iţi poţi imagina un pian pe plajă şi

lumânări şi masa pregătită pentru doi? Iţi poţi imagina ceva special? Poţi depăşi obişnuinţele făcând ceva cu adevărat special?

PIANUL DE PE PLAJĂ

Trebuie să devii o "persoană a tuturor posibilităţilor"

îmi place să observ într-o organizaţie sau afacere o atitudine deschisă la multiple posibilităţi. Lanţul de magazine Nordstrom este faimos pentru eforturile pe care le face în slujba clienţilor. Filozofia aceasta reprezintă o parte importantă a programul de instruire a angajaţilor şi pe ea se bazează sistemul de recompense. Nordstrom oferă recompense consistente angajaţilor care pot povesti un episod în care au servit un client depăşindu-şi cu mult obişnuitele atribuţii de serviciu.

Iţi voi povesti şi eu un astfel de episod. Intr-o zi o femeie a venit la Nordstrom pentru a returna un set de anvelope pe care le achiziţionase cu ceva timp în urmă dar despre care credea că au defecte. Vânzătorul încercă să-i explice femeii că lanţul de magazine Nordstrom nu vinde anvelope. Este adevărat — Nordstrom comercializează numai articole de îmbrăcăminte şi accesorii. Femeia însă insista că a cumpărat anvelopele de la Nordstrom şi că trebuie să le returneze pentru că aşa scrie în certificatul de garanţie. După un minut-două de discuţii, acest vînzător îşi dădu seama că singura soluţie era de a-i da femeii contravaloarea anvelopelor. Aceasta ieşi foarte fericită din magazin şi, după câteva zile, îşi dădu seama de greşeală. Era foarte jenată şi se întoarse la magazin pentru a îndrepta situaţia. Mass-media a aflat astfel despre magazinul pentru care satisfacerea clienţilor era atât de importantă încât putea returna banii pentru un produs pe care nu îl comercializa. Evident că toată povestea a fost amplu mediatizată.

Putem considera că gestul vânzătorului a fost nebunesc? Este o astfel de politică de satisfacere a clienţilor păguboasă? Deloc. Gestul poate părea nebunesc pentru funcţionara de la Lufthansa dar nu pentru cineva care-şi doreşte ca afacerea sa să dureze în timp şi caută mereu noi moduri în care să poată spune "da" în loc de "nu". Clienţilor le place să audă mereu cuvântul "da".

179

180


Este asta o afacere păguboasă? Dimpotrivă. Povestea a adus companiei publicitate gratuită şi relaţii excepţionale cu clienţii. Poţi vedea un avantaj mai mare? Pe bună dreptate acest lanţ de magazine şi-a meritat toată publicitatea!

Pe măsură ce ne-am extins activitatea şi am deschis filiale în diverse ţări ale lumii, ne-am confruntat cu destule dificultăţi în a împărtăşi filozofia noastră în locuri cu nume care de care mai ciudate, îţi poţi imagina reacţia de care am avut parte când ara susţinut seminarii acum cincisprezece ani în ţări precum Indonezia, Turcia, China sau Ungaria? De fapt, nu vreau să fiu nedrept, ne-am confruntat cu atitudini foarte ciudate şi în metropole precum Londra, Paris sau Tokyo.

In perioada aceea, multe dintre activităţile noastre se desfăşurau în ţări care tocmai se refăceau după regimul comunist — iar unele dintre ele nici măcar nu reuşiseră să se lepede de el. Oamenii din aceste ţări erau obişnuiţi să li se spună „nu" sau să li se spună exact ce şi când să facă. In multe locuri, o foarte lungă perioadă, oamenii trăiseră sub un regim represiv, fiind înconjuraţi de corupţie la toate nivelurile. Nu se punea niciodată accent pe valoare sau democraţie.

în aceste cazviri aveam senzaţia că trebuia tot timpul să improvizăm, Uneori ne-am irosit resursele şi eforturile mituind toţi oficialii pentru a putea vorbi deschis într-un loc public. Alteori neam confruntat cu lipsa acută de personal calificat şi servicii necesare pentru organizarea unui seminar. Nu de puţine ori ne-am confruntat cu dificultăţi în găsirea mijloacelor de transport pentru cincisprezece mii sau chiar douăzeci de mii de oameni. Trebuia să vorbim în faţa unui auditoriu numeros în zece sau chiar mai multe limbi simultan. Imaginează-ţi cât de greu ne era să găsim în Europa Centrală căşti de ascultare a traducerii pentru douăzeci de mii de oameni, acum cincisprezece ani!

îmi amintesc cu deosebire un incident. Aveam programată o conferinţă în micuţul oraş Brno din Republica Cehă. Singurul hotel aflat în apropiere de locul în care urma să susţinem conferinţa nu avea apartamente. Membrii echipei mele hotărâseră că natura activităţii


mele impunea un apartament: între conferinţe aveam programate nişte întâlniri private care nu puteau avea loc într-o cameră de hotel.

Nu am aflat despre toate acestea decât la câteva luni după conferinţă. Brava mea echipă făcuse imposibilul.

Când am ajuns în Brno, am fost condus în apartamentul meu. Am observat că nu exista nici un număr pe uşa de la intrare, ceea ce mi s-a părut cam bizar. Apoi, când am intrat, am văzut că structura came-relor era cel puţin neobişnuită. Erau patru camere separate, fiecare cu câte o baie. Una fusese aranjată ca o sală de conferinţe, alta avea rolul de sală de aşteptare, una ca dormitor şi ultima avea o masă de masaj.

Ceea ce nu ştiam la momentul acela era că echipa mea îl convinsese pe managerul hotelului să construiască un zid şi o uşă de acces la capătul holului. Astfel, ultimile patru camere deveniseră un "apartament". Mobila fusese mutată şi rearanjată. La sfârşit, rezultatul era cam ciudat dar extrem de confortabil şi util. Şi toate acestea fuseseră făcute într-o singură noapte!

Echipa mea a observat o problemă şi a găsit soluţia! Aceasta înseamnă să ai o gândire deschisă tuturor posibilităţilor.

Aceeaşi echipă este "vinovată" de ceea ce a devenit motoul nostru răspândit în toată lumea. Motoul a apărut printr-un exerciţiu de creativitate şi din încercarea de a găsi soluţii la probleme de către echipa mea americană, în timpul unei şedinţe de management. Scopul acestui exerciţiu era acela de a-i ajuta pe oameni să se concentreze asupra găsirii soluţiilor şi să devină creativi în perioadele de criză.

"Criza" pe care această echipă a imaginat-o era următoarea: Jim (adică eu) a vorbit oamenilor toată ziua până pe înserate. Jim era foarte flămând. După ultima conferinţă, târziu în noapte, Jim a cerut o pizza (ştiu că a mânca pizza noaptea târziu nu este tocmai sănătos dar ăsta eram eu cel dinainte şi situaţia era ipotetică! Mai mult, acesta era un incident care trebuia să relaxeze şi să stârnească râsul membrilor echipei mele. In viaţa reală, nu aş fi permis niciodată un asemenea efort doar pentru un moft).

întrebarea adresată membrilor echipei a fost: "Ce ai fi în stare să faci pentru a aduce această «pizza de urgenţă» pentru înfometatul

18!

182


Jim ştiind că majoritatea restaurantelor sunt închise la acea oră?". Unii au spus că ar fi sunat la toate localurile din zonă pentru a vedea dacă li poate onora comanda. Altul a sugerat să fie întrebat un localnic despre un restaurant unde se poate comanda pizza — poate că era cineva care nu s-ar fi supărat să vină şi după program pentru a aduce pizza. Alţii au avansat ideea de a i se oferi lui Jim un alt fel de mâncare. Alţii că m-ar fi grăbit puţin pentru ca măcar la room-service să pot apela. Toate aceste soluţii se dovedeau a fi foarte costisitoare dacă nu ineficiente.

In cele din urmă, Milena, managerul nostru din Republica Cehă, a spus entuziasmată: "Ştiu! M-aş duce acasă şi aş prepara eu pizza". Toată lumea a râs şi a felicitat-o pentru simplitatea şi eficienţa ideii. Din acel moment, referindu-ne la unele probleme care aparent nu au soluţie spunem PREPARĂ PIZZA!

Există întotdeauna o soluţie pentru toate problemele dacă ai o atitudine deschisă spre toate posibilităţile.

Proprietarul hotelului din Salonic a "preparat pizza" când a adus pianul pe plajă.

Echipa noastră din Brno a "preparat pizza" când a creat un apartament în hotelul fără apartamente în doar o zi!

Angajaţii lanţului de magazine Nordstrom au "preparat pizza" atunci când au returnat banii pentru ceva ce ei nu vindeau.

De multe ori, prima noastră reacţie atunci când ne confruntăm cu probleme sau provocări este să ne gândirn că este imposibil să rezolvăm. Niciodată nu ne întrebăm: "De ce nu?". întrebarea următoare este evidentă: "DE CE să NU gândim astfel?". Pentru

o

fiecare problemă există cel puţin o soluţie, iar soluţiile îşi au originea în multitudinea posibilităţilor.

PIANUL DE PE PLAJA

Să devii o persoană cu un larg orizont de aşteptare

Liderii stabilesc ritmul pentru cei care îi urmează. Acest principiu se verifică nu numai în mediul de afaceri ci şi pentru educatori, antrenori, mentori religioşi şi părinţi. In calitate de lider trebuie să imprimi celor ce te ascultă şi urmează o atitudine de tip: "De ce nu?", altfel vei deveni doar cel ce aplică inflexibil un set de reguli care vor aduce numai blocaje. Dacă vrei cu adevărat să fii un lider apreciat şi să-ţi determini oamenii să evolueze şi să se dezvolte trebuie să-i ajuţi să se descopere, să-şi descopere creativitatea, să vadă soluţii acolo unde par a nu exista, să fie orientaţi pe servirea celor din jur.

Procesul de formare a gândirii deschise la multiple posibilităţi conduce la dezvoltarea unui larg orizont de aşteptare.

Oamenii care îşi percep problemele ca pe oportunităţi îşi percep şi viitorul ca fiind o sumă de posibilităţi. încep să aibă visuri din ce în ce mai măreţe, să aştepte din ce în ce mai mult de la ei înşişi şi sunt tot mai convinşi că eforturile lor vor avea rezultate din ce în ce mai bune. încep să se "aştepte" la realizări măreţe, la atingerea unor ţeluri minunate, la tot ce este mai bun.

începe să vezi şi să te aştepţi la ce este mai bun

Acum câţiva ani ne-am gândit serios la posibilitatea de a ne muta în San Diego, California. Am văzut mai multe case, nici una nu ni s-a părut potrivită dar apoi, ca prin minune, am dat de o casă pe care prietenii noştri au considerat-o a fi exact ceea ce ne trebiiia. Ne-a plăcut foarte mult, într-adevăr. Problema era că preţul ei ne depăşea posibilităţile. Vânzătorii voiau pentru ea cu un milion de dolari mai mult decât eram noi dispuşi să plătim.

183


Trebuie să-ţi spun că această casă fusese decorată şi aranjată de profesionişti în domeniu. Ce mai, era frumoasă şi pe dinăuntru şi pe dinafară. Casa avea vedere spre celebrul port din San Diego iar luminile oraşului dădeau viaţă imensităţii albastre oferind o privelişte greu de descris în cuvinte. Puteam vedea o lume întreagă de la fereastra casei — nave de mare tonaj şi vaporaşe de agrement, insula Coronado, plaje, panorama nocturnă a oraşului şi, dacă era senin, drumul spre Mexic. Of, dacă ar fi fost mai ieftină! Am contiuat să căutăm dar niciodată nu am mai găsit ceva

asemănător „acelei case". Ne şi imaginam locuind acolo. închideam ochii şi ne vedeam pe terasă. Un an mai târziu, Nancy mi-a dat ghes: "Hai să vedem dacă au vândut casa. Dacă nu, poate au scăzut preţul cu un milion de dolari". Nu are sens să încercăm, mă gândeam. De atunci preţurile nu au scăzut ci, dimpotrivă, au crescut rapid. Nancy a insistat până când m-a convins să sun şi... ce crezi? Proprietarii scăzuseră preţul cu... ai ghicit, un million de dolari.

Ce te "vezi" făcând? Unde te "vezi" locuind? Cât de mare îţi "vezi" compania în viitor?

Acum cincisprezece ani, nouăzeci la sută din activitatea noastră se desfăşura pe teritoriul Statelor Unite dar noi am început să adoptăm gândirea de tip "De ce nu?" visând să ne extindem dincolo de graniţele Americii. Voiam să le împărtăşim visul nostru tuturor oamenilor şi să le spunem că este posibil să se împlinească în orice cultură sau naţiune. Nu aveam infrastructură, contacte sau informaţii cu ajutorul cărora să putem prezice ce se va putea întâmpla în viitor dar puteam VEDEA! îmi închideam ochii şi puteam VEDEA stadioane pline cu oameni dornici să înveţe cum să reuşească în afaceri. Puteam VEDEA oameni prosperând şi dezvoltându-se în naţiuni bântuite de sărăcie. Puteam VEDEA oameni cu priviri pline de aşteptare şi speranţă. Viziunea era doar în minţile şi inimile noastre dar chiar acesta este locul în care ia naştere o viziune.

Poate că nu veiobţine niciodată înviaţă ceea ce crezică meriţi dar de

cele mai multe oriobţii ceea ce teaştepţi să obţii.Aşteaptă-te să

câştigi!

184


Ceea ce VEZI este ceea ce urmăreşti şi, în cele din urmă, ceea ce realizezi.

Dacă nu "vezi" nimic, nu urmăreşti nimic şi nici nu vei obţine nimic.

Dacă "vezi" măreţ, vei avea convingeri măreţe şi ceea ce vei obţine nu va fi decât măreţ.

Astăzi vedem pus în practică ceea ce acum cincisprezece ani nu îndrăzneam decât să visăm.

Aveam nevoie să ne extindem activitatea şi pe plan internaţional? Nu. Pe parcursul a douăzeci de ani am construit o solidă şi profitabilă afacere în Statele Unite. Pot spune că trăiam confortabil. Nu eram tocmai nerăbdători să ne asumăm un risc financiar, să ne confruntăm cu complexitatea sistemului contabil din fiecare ţară şi cu diversele taxe şi constrângeri existente în fiecare sistem. Dar parcă ceva ne îndemna să facem acest pas, oricâte riscuri şi dificultăţi ar fi presupus. Puteam "vedea" viitorul nostru măreţ.

Când am început să ne gândim serios la acest proiect, câţiva "veterani" din echipa de bază pe care o formasem cândva au fost dornici să i se alăture. Ne-am bucurat de un real succes în Australia, unde nişte vajnici întreprinzători şi adevăraţi vizionari au fost de acord să ne susţină. Legăturile cu ei şi experienţa ne-au condus în Europa, unde am descoperit alţi oameni curajoşi, dornici să accepte provocarea şi împreună cu ei am reuşit să găsim punţi de legătură cu întreaga lume — Europa de Est, Turcia şi chiar cu zone mai puţin accesibile ca Indonezia, Tailanda şi Malaiezia.

Putem spune că am încheiat procesul de extindere şi dezvoltare? Nu. Putem încă „vedea".

Cel mai minunat lucru la gândirea deschisă tuturor posibilităţilor şi la un orizont larg de aşteptare este faptul că posibilităţile nu se sfârşesc niciodată şi deci nu există o limită a aşteptărilor pe care le avem!

18

186

PIANUL DE PE PLAJĂ

Dincolo de afaceri

Pe măsură ce ne-am extins activitatea în toată lumea am devenit din ce în ce mai conştienţi de nevoile sociale, educaţionale, fizice şi materiale ale oamenilor din ţările în care am început să activăm. M-au impresionat în mod deosebit copiii. Colaborând cu cei mai buni lideri ai echipelor din Australia, ne-am gândit la modalităţi în care, utilizându-ne resursele şi influenţa, să-i putem ajuta pe copiii cu nevoi speciale. Am format o alianţă cu World Vision, o bine cunoscută şi respectată organizaţie umanitară care ajuta copiii şi finanţează proiecte legate de copii în toată lumea.

Primul nostru gând a fost să "adoptăm" un sat din Africa Centrală unde SIDA făcea ravagii. Iţi reamintesc că asta se întâmpla acum doisprezece ani. Pe atunci, numai în acest mic sat din Uganda erau şase mii de copii orfani cărora părinţii le muriseră bolnavi de SIDA. Cazul, evident, nu era singular. Ne gândeam să-i îndemnăm pe membrii echipelor noastre să sponsorizeze fiecare câte un copil dintr-un asemenea sat. Părea copleşitor la început dar noi puteam "vedea" posibilităţile!

In acest scop am înfiinţat un fond special pe care l-am numit "Network Of Caring". Până în ziua de azi, echipele noastre au strâns în jur de douăsprezece milioane de dolari şi au ajutat mai mult de patruzeci şi cinci de mii de copii din Africa dar şi din Turcia, Filipine, India, România sau alte ţări. Network Of Caring (NOC) a furnizat vaccinuri, programe de educaţie sanitară, alimente şi echipamente. NOC a ajutat la construirea a cincisprezece şcoli care deservesc mai mult de douăzeci de mii de elevi. A făcut donaţii importante ţărilor afectare de cutremure, taberelor de refugiaţi şi în conturile destinate victimelor masacrului din 11 septembrie. A acordat burse şcolare şi academice. Impactul a fost uimitor, atât pentru noi şi întreprinzătorii care ne-au ajutat cât şi pentru cei aflaţi în nevoie.

Actualmente, Network Of Caring, prin nou-înfiinţatul fond "Ambassador" construieşte o şcoală cu dotări la cele mai înalte


standarde şi un adăpost pentru copiii străzii din Bombay, India. O dată terminată, această şcoală va funcţiona în regim de autoadministrare. De câţiva ani, NOC a devenit corporaţia cu cea mai mare contribuţie la ajutorarea copiilor din istoria organizaţiei umanitare World Vision.

Cum a început totul? In momentul în care ne-am întrebat: "De ce nu?", analizând ideea.

Fiul meu, Eric, este şi el deschis tuturor posibilităţilor. Cu câţiva ani în urmă, pe când locuiam încă în San Diego, a stabilit regulile unui sport numit Power Soccer, un fel de fotbal destinat persoanelor cu infirmităţi fizice în care participanţii "aleargă" în cărucioare. Atunci s-a deschis un univers de noi posibilităţi pentru Eric!

înainte de a descoperi acest sport, Eric nu a putut găsi nici un sport în care să poată concura. Cei care au dizabilităţi cum sunt cele psihice, distrofiile musculare, spina bifida sau boli ale coloanei verte-brale deseori se izolează din cauza dificultăţilor legate de tran-sportul şi îngrijirea lor. Chiar şi într-un stat cu o populaţie numeroasă cum este California existau numai câteva echipe de Power Soccer.

Mai târziu, când ne-am mutat în Atlanta şi apoi în Florida, Eric nu mai avea nici un partener de joc. Ce a făcut în acest caz? Ceea ce orice om cu gândire deschisă la orice posibilităţi ar fi făcut — şi-a propus să popularizeze jocul în întreaga ţară. Ce proiect minunat s-a dovedit a fi acesta!

A crea o echipă de Power Soccer nu este treabă uşoară în ciuda faptului că jucătorilor le place sportul. In primul rând, trebuie să găseşti potenţiali jucători — şi nu există nici o evidenţă a celor cu boli care necesită folosirea regulată a unui scaun cu rotile. Apoi trebuie să găseşti un antrenor care să ştie câte ceva despre scaune cu rotile şi totul despre fotbal. Iţi trebuie suficienţi jucători pentru a forma o echipă, suficienţi bani pentru a achiziţiona echipamentul special necesar, un program de antrenament şi lista poate continua.

Eric împreună cu asistentul şi amicul lui, David, ajutaţi şi de un prieten de-al său, Jerry, au trecut la treabă. Au format echipe în Atlanta şi după aceea au pornit în călătorie. Au vizitat cămine pentru cei suferinzi de distrofii musculare şi au pornit mai departe de-a

188

PIANUL DE PE PLAJĂ

lungul ţării. Au adunat bani, de multe ori vânzând bilete de loterie în parcări. Au convins potenţialii jucători să li se alăture vorbindu-le despre avantajele practicării acestui sport.

Curând, echipa lor de temerari se mări cu un membru, un prieten de-al lui Eric din California, Jesse. Acesta dădu o nouă dimensiune devotamentului şi pasiunii pentru o cauză nobilă. Aceşti tineri curajoşi şi-au petrecut luni de zile pe drumuri şi efortul le-a fost în cele din urmă răsplătit: după trei ani de muncă asiduă, viziunea lor începea să capete contur. în iunie 2004, s-a organizat în Indiana-polis, Indiana, un turneu naţional de Power Soccer. Evenimentul a reunit o sută treizeci şi patru de atleţi în scaune cu rotile din aproape douăzeci de oraşe din Statele Unite. Cei condamnaţi a fi dependenţi de scaunul cu rotile au rareori şansa de a întâlni alţi oameni aflaţi în aceeaşi situaţie. La acest eveniment au avut posibilitatea să cunoască zeci de oameni asemenea lor. Toţi erau deschişi spre noi posibilităţi!

In afara de echipele din Statele Unite, au ţinut să fie prezente la evenimentul organizat în Indianapolis şi echipe din Franţa şi Japonia.

Să vezi aceşti tineri jucând cu pasiune până la ultima suflare şi obţinând trofee la sfârşitul meciului care este urmat întotdeauna de o mare petrecere, este o imagine de neuitat. Şi pentru mine şi pentru ei. Turneul va avea loc o dată pe an cu regularitate iar numărul celor care doresc să participe creşte vertiginos. Eric şi prietenii săi au visuri măreţe — speră să poată include acest sport pe lista celor acceptate la Olimpiada de la Beijing din 2008, ca parte integrantă a probelor sportive ale competiţiei para-olimpice. Visul lor este ca Power Soccer să devină sport oficial la Jocurile Para-Olimpice din 2012. Fondul Ambassador le va acorda tot sprijinul pentru a-şi atinge ţelurile.

Prin acest program am schimbat vieţi, am trecut prin experienţe noi, am legat prietenii şi am adunat amintiri nepreţuite. De la ce am pornit? De la o simplă întrebare: "De ce nu?".

Pe măsură ce programul Power Soccer se dezvolta, am fondat împreună cu Nancy o organizaţie caritabilă numită "Fundaţia Fernando". Numele acesteia a fost ales în memoria primului asistent


al lui Eric, Fernando Ruelas, care a murit de leucemie la vârsta de treizeci de ani. El a crezut în fiul nostru, Eric, şi în posibilităţile pe care le avea în viaţă. Fratele său, David, ne este foarte apropiat, îl considerăm un membru al familiei şi îndeplineşte funcţia de director executiv al fundaţiei, David face toate eforturile pentru a aduna banii necesari asisteţei profesionale acordate celor cu dizabilităţi fizice şi psihice. In contul acestei fundaţii s-au strâns mai mult de două sute de mii de dolari. Mulţi dintre cei pe care îi ajutăm prin această fundaţie au fost descoperiţi prin intermediul sportului Power Soccer. David şi cei din echipa sa şi-au propus să strângă în următorii câţiva ani un milion de dolari pentru ajutorul celor cu nevoi speciale. "De ce nu?", se întreabă ei.

In care aspect al vieţii tale ai nevoie să te întrebi: "De ce nu?".Poate încercarea ce te aşteaptă este o căsnicie, un nou loc de

muncă sau poate vrei să-ţi deschizi o afacere a ta. Poate fi, de asemenea, stabilirea unui obiectiv important în cariera sau începerea unui proiect caritabil.

Ce posibilităţi poţi VEDEA?Ce orizont de AŞTEPTĂRI ai?Poţi vizualiza o cină romantică pe plajă, în acordurile unui

pian?Vezi o cauza pentru care merită să lupţi sau în care poţi aduce

schimbări?Ai vreo idee care pare să ţi se fi "lipit" în minte şi de la care nu-

ţi mai poţi lua gândul?Te întrebi dacă ar putea fi posibil în ciuda "circumstanţelor"?Concentreză-te asupra viziunii tale. încearcă să o priveşti ca pe

o realitate. Vizualizeaz-o în detaliu, color şi în mişcare! Găseşte răspunsul la următoarele întrebări:

• Ce ai face dacă ai avea un milion de dolari saucapacitatea de a-i strânge?

• Ce ai face dacă ai avea timp liber un an să faci ceeace îţi doreşti şi cu cine îţi doreşti?


• Dacă ai putea, pe cine ai ajuta?• Dacă ai putea să ai totul, ce ar însemna totul pentru

tine?• Dacă ai putea să schimbi ceva, ce ai schimba?

O persoană care are timp dar nu are şi bani nu poate face prea multe. O persoană care are bani dar nu are şi timp este frustrată. Dacă ai timp şi bani dar nu ai nimic important de făcut îţi iroseşti viaţa.

Actorul Jim Carey povestea că înainte de a fi câştigat sume uriaşe din film şi-a scris lui însuşi un cec fals de douăzeci de milioane de dolari. Se uita cu regularitate la cec. Se visa jucând în filme şi câştigând suma asta pentru fiecare dintre ele. Restul este uşor de ghicit. El este unul dintre puţinii actori plătiţi cu această sumă la fiecare film în care joacă.

De ce să nu faci şi tu la fel? De ce nu îţi scrii un cec... ţie sau unei cauze în care crezi... pentru o sumă care reprezintă în acelaşi timp o provocare şi o motivaţie suficient de puternică pentru a realiza ceea ce visezi. Uită-te zilnic la cec. Intreabă-te: "De ce nu?" şi apoi luptă pentru visul tău.

Priveşte fără limitări toate visurile nerea-Si------- lizate şi provocările ce se ivesc în viaţa ta. VIZUALIZEAZĂ-LE ca fiind posibile.Dacă ai convingerea A . .

un mod de gândire deschis si ideile noi nuca ceva este A , '

numai ca iţi vor aduce buna dispoziţie dar vei aveaşi admiraţia celor din jur devenind o sursă de

dreptate.inspiraţie pentru ei.

Daca ai convingereaDaca ai convingerea ca ceva este posibil...

ca ceva esteai dreptate.

imposibil... ai deDaca ai convingerea ca ceva este impo-

asemenea dreptate.sibil... ai de asemenea dreptate.

------------gg----------- Intreabă-te astăzi: "De ce să mă mulţumesccu un sandviş rece la cafeneaua din colţul străzii

când pot să iau o cină la lumina lumânărilor pe o plajă din Grecia, în acordurile unui pian?"

190

Date post:	12-Apr-2016
Category:	Documents
Upload:	cristina-stratan
View:	14 times
Download:	0 times

Pianul de Pe Plaja_book

Documents