Petru Creþia (1927–1997), important filolog, elenist, editor, tradu-cãtor, eseist. În perioada 1952–1971 a urmat o carierã universitarã,fiind asistent, apoi lector la Secþia de limbi clasice a Facultãþiide Litere din Bucureºti. În anii 1971–1975 a fost cercetãtor laInstitutul de Filozofie. Din 1975 a îngrijit, alãturi de DimitrieVatamaniuc ºi un grup de cercetãtori de la Muzeul LiteraturiiRomâne, sub egida Academiei Române, ediþia criticã a operei luiMihai Eminescu. Din 1971 a coordonat împreunã cu ConstantinNoica la Editura ªtiinþificã ediþia Platon, Opere. Dupã 1989 acondus revista de istorie literarã Manuscriptum.

Scrieri originale (prima ediþie): Norii (Cartea Româneascã, 1979);Epos ºi logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasãrea Phoenix(Cartea Româneascã, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Lumi-nile ºi umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedralade lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); Înadâncile fântâni ale mãrii (Albatros, 1997).Traduceri (multe însoþite de aparat critic): Cinci cãrþi din Biblie /Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântãrilor; Platon, Phaidon,Banchetul ºi în colaborare Hippias Minor, Ion, Euthyphron, Menon;Dante, De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; M. Bontempelli,Oameni în timp; E. Cecchi, Peºtii roºii; Longos, Daphnis ºi Chloe;A. Tilgher, Viaþa ºi nemurirea în viziunea greacã; MargueriteYourcenar, Povestiri orientale, Alexis, Creierul negru al lui Piranesi;Imre Toth, Palimpsest; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor;Emil Cioran, Antologia portretului; G. Duby, Cavalerul, femeia ºipreotul; F. Bluche, De la Cezar la Churchill; Virginia Woolf,Doamna Dalloway, Valurile, Eseuri; T.S. Eliot, Eseuri; Frances A.Yates, Iluminismul rozicrucian; Graham Swift, Ultima comandã.

Redactor: Oana Bârna

Coperta: Angela Rotaru

Tehnoredactor: Manuela Mãxineanu

Corector: Cristina Jelescu

Tipãrit la Monitorul Oficial R.A.

© HUMANITAS, 2011

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiCREÞIA, PETRU

Luminile ºi umbrele sufletului / Petru Creþia. – Bucureºti:

Humanitas, 2011

ISBN 978-973-50-2819-0

821.135.1-4

EDITURA HUMANITAS

Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România

tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30

C.P.C.E. – CP 14, Bucureºti

e-mail: cpp@humanitas.ro

www.libhumanitas.ro

Nota editurii

Luminile ºi umbrele sufletului a apãrut prima oarã la UniversEnciclopedic, Bucureºti, 1995. Aceeaºi carte a fost reeditatã subtitlul Eseuri morale în 2000, la Editura Muzeul Literaturii Române,Bucureºti. O micã parte din eseurile care compun cartea au fostincluse în volumul Petru Creþia, Studii filozofice, Humanitas,Bucureºti, 2004.

Faþã de precedentele ediþii, cea actualã conþine mãrunte îndrep-tãri tacite, precum ºi câteva note de subsol cu referinþe bibliografice.

Despre cartea aceasta

Cineva care timp de douã decenii (161–180) a foststãpânul absolut al unui imperiu care cuprindea marileîntinderi dintre Scoþia ºi întâile nisipuri ale Saharei, dintreOceanul Atlantic ºi Mesopotamia, împãratul MarcusAurelius, scrie în a ºaptea carte a Gândurilor sale: „Sapãînãuntrul sinelui tãu; acolo se aflã izvorul binelui, mereugata sã þâºneascã, dacã sapi mereu.“ Acest om, a cãrui grijãera neîncetat chematã spre largul plin de dezastre al lumii,a înþeles cã trebuie sã ne întoarcem asupra realitãþii noastrelãuntrice. ªi, cum rezultã din alte însemnãri ale sale, aînþeles cã în noi nu se aflã doar izvorul binelui, cã omuleste o fiinþã complexã ºi cã sufletul lui cel mai adânc esteun amestec de lumini ºi de umbre, de puteri ºi de nevol-nicii, de avânturi ºi de stagnãri.

Cartea aceasta nu vrea sã fie altceva decât o cãlãuzãcãtre adevãrul despre noi înºine, pe un drum la fel de greude desluºit ca acela din Cãlãuza lui Tarkovski. Dar nu denegãsit. Omul este o fiinþã complicatã ºi ambiguã, darnu indescifrabilã. Destul de chinuitã ºi de vulnerabilã,dar nu damnatã. Iar sufletul sãu este în stare sã compensezeurâþeniile ºi josniciile naturii sale cu neverosimile biruinþeºi elevaþii. Fireºte, nu va fi de gãsit aici tot ce se poate spunedespre om ºi nici într-o formã cât de cât sistematicã.

Aceastã carte nu este un tratat de moralã. Nu este decâto înºiruire de gânduri despre câteva dintre componentelefundamentale ale omenescului, analizate ceva mai îndea-proape decât ne îngãduie îndeobºte greul ºi graba vieþiiºi frecventa orbire de sine pe care o dã absenþa exerciþiu-lui introspectiv. Atenþia noastrã este prea mult chematãîn afarã, cãtre zarva înverºunatã a vieþii. Prea mulþi cautã,tot timpul, sã ne vândã ceva: o idee sau doar o marfã, unidol sau, prea adesea, o iluzie. Cum sã-þi mai gãseºti repe-rele în noianul acesta de informaþii ºi de ispite care para spune totul despre noi ºi a ne da toate soluþiile, cândde fapt nu izbutim sã aflãm despre noi înºine ceea ce arface ca relaþia noastrã cu lumea sã devinã, dacã nu maiuºoarã, cel puþin mai limpede?

Asemenea informaþii vrea sã dea, pe scurt dar în adânc,cartea aceasta prin eseurile morale pe care le conþine. Eanu are altã pretenþie decât ca analizele propuse sã fiecorecte ºi, pe cât posibil, complete. E bine sã se ºtie dintrubun început cã aceste analize nu vin de la cineva care sesitueazã undeva mai presus decât cititorii sãi, ca o instanþãmoralã ºi intelectualã supraordonatã. Orice om întreg laminte ºi întreg la suflet ar putea sã scrie o carte asemã-nãtoare dacã a trãit ºi a pãtimit destul, dacã a învãþat cevadin ceea ce a trãit ºi a pãtimit, din ceea ce a fãcut sau nui-a fost dat sã facã. ªi, cu un anume efort de a ieºi din stareade nemijlocire care este a vieþii ca simplã viaþã trãitã, ar puteadepãºi starea confuzã a cugetului, aproximaþiile, intuiþiilevagi ºi, foarte adesea, false ºi amãgitoare.

ªtiu prea bine cã nu toþi oamenii simt nevoia sã înþe-leagã ce se petrece cu ei, ce pasiuni îi determinã, îi exaltãsau îi orbesc. ªi nimeni nu poate fi blamat dacã nu vrea

8 LUMINILE ªI UMBRELE SUFLETULUI

DESPRE CARTEA ACEASTA 9

sã ºtie din ce e fãcutã durerea ºi bucuria de a trãi, sau vred-nicia de a fi om. Cu atât mai mult cu cât în zbuciumulvremii noastre, de fapt al oricãrei vremi, unii dintre noiam putea socoti zadarnice consideraþiile care urmeazã,fãrã vreo legãturã cu ceea ce se petrece în cercul de nevoiºi de nãzuinþe al clipei.

Cei care au gândul îndreptat doar spre ceea ce se petreceîn afara lor, cei extrem de vulnerabili la rãul care le vinedin exterior aºteaptã mereu, de la alþii, de la istorie, de lanoroc, întregul bine pe care ºi l-ar dori. Ei nu pot fi con-damnaþi; aºa au fost crescuþi ºi învãþaþi de împrejurãri,atâta putere interioarã au, iar a începe sã-i îndemni sausã-i sfãtuieºti, sã-i mustri sau sã-i îngrãdeºti este lipsit decaritate ºi de delicateþe moralã.

Aºadar, cartea de faþã se adreseazã celor care ar vreasã ºtie mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi, cum totce se întâmplã în afarã prinde fiinþã în structurile de adân-cime ale sufletului nostru, cele care ne definesc ca specieºi dureazã peste întâmplãri ºi realitãþi efemere. Tot ce seîntâmplã, cronica zilelor ºi anilor, este un amestec de curajºi de sfruntare, de rãbdare ºi de deznãdejde, de prostie ºide bunã cumpãnã a cugetului, de concurenþialitãþi feroceºi de conlucrãri rodnice, de avânt ºi de trândãvie, de cuviinþãºi de ticãloºie, de înþelegere ºi de intoleranþã, de meschi-nãrie ºi de generozitate, de teamã ºi de speranþã. Toateacestea, chiar dacã nimeni nu le poate schimba, pot fi ºitrebuie sã fie înþelese mai în adâncul lor, dacã admitemcã rangul unei fiinþe în ierarhia realitãþii depinde de gradulei de conºtiinþã de sine. Fãrã aceasta, multe din vieþilenoastre ar fi numai un amestec ceþos de lacrimi ºi de vise,de sãlbãticie ºi de tristeþe.

Pentru cei fãrã nume

Despre cei neºtiuþi ºi uitaþi ºi pierduþi în lutul orb ºirisipiþi prin veacuri, dar care au fost sarea pãmântului ºicare au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise rân-durile acestea. Cred cã nu e nimeni dintre noi care sã nufi cunoscut asemenea oameni. Sã-i înmulþim cu numãrulincalculabil al generaþiilor, cu întinderea continentelorºi cu puzderia insulelor ºi, adunându-le în gândul nostruumbrele fãrã nume ºi chip, sã-i celebrãm o clipã, aici ºiacum, în zarva plinã de nume a istoriei. În ei se întrupeazãacea parte de bine a speciei graþie cãreia omenirea are totuºichip omenesc ºi a dãinuit în ciuda crâncenelor ei cusururi.Am putea sã-i numim buni prin naturã sau, dacã vreþi,pentru cã aºa i-a lãsat Dumnezeu printre noi. Ei nu tre-buie neapãrat gândiþi în funcþie de anumite crezuri, codurimorale sau legi, ci în spontaneitatea din adânc a bunãtãþiilor, care poate fi chiar bunãtate sau cinste sau rãbdare saudreptate, smerenie, îndurare sau curaj, dãruire, necruþarede sine, chezãºia cuvântului dat, devotament, fidelitateºi onoare, dârzenie sau, printre nu multe altele, putereade a rãspândi în jurul lor încredere ºi bucurie, iubire ºihar. Sunt cei înzestraþi cu un fel de exemplaritate inefabilã,ca reprezentanþi ai unui bine necontingent, martori ai acelei

pãrþi a omenescului pe care, printre atâtea rele ºi printreatâþia rãi, suntem înclinaþi prea adesea s-o uitãm.

Existã un mit hasidic potrivit cãruia se aflã mereu ºimereu, împrãºtiaþi pe pãmânt, treizeci ºi ºase de înþelepþi,oameni de obicei nevoiaºi, umili ºi umiliþi, oameni fãrãnume pe care se sprijinã lumea ca sã nu cadã în pierzanie,oameni drepþi în strâmbãtate ºi îndãrãtnici sub bici, înîntunericul vremilor. Dar treizeci ºi ºase este doar expresiasimbolicã a unei prezenþe mult mai cuprinzãtoare îndãinuirea ei. A tuturor celor care trãiesc ºi fãptuiesc þinânddreaptã cumpãna istoriei cu o mânã nevãzutã, iar apoise duc în uitare. Dacã cineva vrea pilde, sã reciteascãparabola samariteanului, cãruia, spre deosebire de preotºi de levit, i s-a fãcut milã de cel cãzut în drum ºi „i-alegat rãnile ºi a turnat peste ele untdelemn ºi vin; apoil-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han ºi a îngrijit deel. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi dinari,i-a dat hangiului ºi i-a zis: «Ai grijã de el ºi orice vei maicheltui îþi voi da înapoi la întoarcere.»“ Sau sã reciteascãInsula lui Artur a Elsei Morante. Condiþia noastrã esteînãlþatã ºi izbãvitã prin neîncetata aflare în lume a celorbuni ºi drepþi ºi curaþi. ªi nu trebuie sã ne gândim la eidecât cu veneraþie, cu recunoºtinþã ºi cu dragoste, fãrãvreo încrâncenare pentru soarta lor: prezenþa lor în ome-nire este, spre binele ei, adâncã, cum adânc e ºi rãul, dareste ºi uºoarã, ca un zâmbet ascuns în luminã, mereu.

Cineva, prin Renaºtere, pare-mi-se cã în Olanda, a scrisîn latineºte câteva tomuri de Vieþi ale oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iatã ce s-ar mai cuveni spus: la sfârºi-tul sfârºiturilor, când toate vor înceta ºi vor fi judecate,

PENTRU CEI FÃRÃ NUME 11

12 LUMINILE ªI UMBRELE SUFLETULUI

ultimul poet al lumii sã citeascã la ºir, în tãcerea aceea ºiîn acel alt timp ºi altã luminã, numele tuturor celor fãrãde nume, de la un capãt la altul al vremii. Numele celornevãdiþi ºi uitaþi ºi de nici o seamã, care au purtat lumea,sarea pãmântului, sãmânþa ºi roada ascunsã a lui. Numelecelor care, din sinele lor ºi de-a lungul neîncetatei pãtimiri,au pãstrat sensul august al umanului.

Demnitatea

În acest discurs despre demnitate va fi avutã în vederenumai demnitatea individului uman definit ca entitateautonomã, deci faþã de care orice tribalism este heteronom.Esenþa lui este numai libertatea, ºi demnitatea lui constãîn pãstrarea libertãþii. Pentru cine poate conferi tuturortermenilor enunþaþi mai sus deplinãtatea sensului lor,discursul despre demnitate s-ar putea încheia aici. Totuºi,în asemenea domeniu, explicitarea poate sã nu fie de prisos.

Ce înseamnã autonomia individului? Înseamnã nu cãtrãieºte dupã bunul sãu plac, ci cã el alege legea dupã caresã existe. Oricât de înguste ar fi hotarele libertãþii, nimeninu poate contesta cã, între aceste hotare, noi, ca fiinþelibere, hotãrâm suveran, în virtutea unei alegeri, ce anumelege sã fie legea vieþii noastre. Acest lucru nu-l poate hotãrîîn mod legitim nimeni în afarã de noi, ºi acceptarea ori-cãrei ingerinþe sub acest raport antreneazã o diminuarea demnitãþii.

Din ce direcþie putem fi constrânºi sã procedãm altfeldecât în termenii legii alese de noi? Rãspunsul, limpede ºihotãrât, este acela cã din nici o direcþie, sub nici un impe-rativ. Cine alege servitutea este, alegând-o, tot atât de liberca acela care alege nesupunerea. Diferenþa de demnitateîntre indivizi este aceea a calitãþii sau a valorii alegerilor

lor. Facultatea care ne face sã alegem potrivit demnitãþiise numeºte discernãmânt, iar reacþia emotivã în faþa alege-rilor degradante se numeºte indignare (vezi Patapievici,Cerul…, pp. 201–202 ºi passim*, unde indignarea estedefinitã drept „discernãmântul etic al inimii“).

Ce ne poate determina sã alegem împotriva demnitãþii,care ar putea fi acum numitã rezistenþa individului la oriceformã de degradare a libertãþii sale? Evident, numai lãcomiaºi frica, deci dinãuntrul nostru. ªi nu lãcomia ca apetitexcesiv sau ca nevoie instinctivã de a-þi crea rezerve, cierijarea scopului ei în scop ideal. ªi nu teama ca reacþienaturalã în faþa primejdiei, ci laºitatea, cãci ce altceva în-seamnã laºitatea decât sã consimþi la propria ta fricã,alegând-o în locul rezistenþei ºi a curajului ºi a neînfricãrii,ca reacþii ideale ale autonomiei ºi demnitãþii? Desigur,nimeni nu ºtie a priori cum s-ar comporta sub torturã,care este suprema încercare a demnitãþii umane. Mi s-aspus cã trebuie sã te gândeºti intens „sã nu-þi pierzi sufle-tul, sã nu-þi pierzi sufletul“, dar poate nu ajunge. Torturaeste o tainã, ca ºi botezul sau împãrtãºania, ºi mãcar atuncitrebuie sã îþi reafirmi cã „resortul ultim al demnitãþii fãp-turii este chipul sãdit în noi de Dumnezeu la Facere“(Patapievici, Cerul…, p. 208).

Care este drumul care duce la servitute? Sunt mai multe,dar unul, important, nu þine de fricã: consimþirea la valo-rile gregare, închinarea necugetatã la idolii tribului ºi laduhul tribului, cufundarea în obscura trãire colectivã,renunþarea la principiul de individuare ºi la prerogativele

14 LUMINILE ªI UMBRELE SUFLETULUI

* Trimiterile se referã la ediþia Nemira, Bucureºti, 1995 a volu-mului Cerul vãzut prin lentilã. (N.ed.)

suverane ale individualitãþii, care este, printre altele, ºiinsurgenþã împotriva entropiei de masã ºi a misticii maselor.Dupã cum este rezistenþa ºi, pânã la urmã, rãzvrãtireaîmpotriva oricãrei încercãri de forþare a alegerii tale. Cãcidacã, în numele legii liber alese de noi, acceptãm autorita-tea cuiva, a lãsa pe altul sã hotãrascã cum vrea în locultãu este inacceptabil. În limitele existenþei noastre de aiciºi de acum ºi din perspectiva demnitãþii, aceasta estedamnarea. Tot aºa cum garanþia ultimã a demnitãþii estedisponibilitatea individului pe deplin autonom ca, întreindignitate ºi moarte, sã aleagã moartea. Nu trebuie sãfim prea lacomi de viaþã, nici sã ne temem pentru ea maimult decât valoarea ei realã sub speciae dignitatis. Valoarede altfel nu micã dacã ne gândim cã tot ceea ce estevrednic de om ºi specific lui s-a împlinit prin individuleliberat ºi omni modo determinatum, nu prin lucrareatiparelor întunecate ale colectivitãþii1.

DEMNITATEA 15

1. Cititorul de la noi este stãruitor rugat, pentru a vedea cese putea gândi despre individualitate în Anglia anilor cincizeciai secolului trecut sã (re)citeascã, în Despre libertate a lui JohnStuart Mill, capitolul III, „Despre individualitate, ca unul dintreelementele bunei-stãri“ (la pp. 73–96 ale excelentei traduceri alui Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, 1994). Citez, pentrua se vedea cum scânteiazã gândul în veºmintele unei alte vremi:„Nu reducând la uniformitate tot ceea ce este individualitate […],ci cultivând ºi stimulând aceastã individualitate […] vor devenifiinþele umane un nobil ºi frumos obiect de contemplare; ºi, cumoperele împãrtãºesc caracterul celor ce le fac, prin acelaºi procesviaþa omeneascã va deveni ºi ea bogatã, diversã ºi animatã, fur-nizând mai multã hranã gândurilor înalte ºi simþãmintelor elevate,întãrind legãtura fiecãrui individ cu specia sa prin aceea cã facespecia infinit mai demnã ca individul sã-i aparþinã. Pe mãsura

Cuprins

Nota editurii 5

Despre cartea aceasta 7Pentru cei fãrã nume 10Demnitatea 13Ticãloºii 22Tiranii mãrunþi 27Cinstea 29Vrednicia 32Cuviinþa 34Prostia 37Mediocritatea 41Prejudecãþile 44Dreptatea 47Adevãrul 51Calomnia 54Intoleranþa 59Blândeþea 62Rãbdarea 69Încrederea 73Dezamãgirea 77Suferinþa zadarnicã 80Vãicãreala 83Curajul 86

Speranþa 91Tristeþea* 94Bucuria 104Sãrbãtoarea 107Plãcerea 110Superficialitatea 114Nepãsarea 117Homo valachicus 120Falsa conºtiinþã 126Vorba fãrã de rost 131Cuvântul dat 139Despre credinþã 143Douã gânduri despre binele ºi rãul din lume 149

158 LUMINILE ªI UMBRELE SUFLETULUI