Petre Vintilescu Istoria Liturghiei in Primele trei secole

:...'Preot prof. Petre Vintilescu

II

r Istoria Liturghiei,in prime e trei veacurf

NNfMIRA2001

Coperta: RADU DUMITRIU

Preot prof. PETRE VINTILESCU

IST~RIA LITURGHIEI IN PRIMELE TREI VEACURI

© Editura Nemira, 2001C I. Ii'omercia zarea ill afara granitelor !iirii lara acordul editurii este interzisa.

Difuzare:.C. Nemira & Co, str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucuresti

I Telefax: 314.21.22; 314.21.26 .. lubul cartii: CP, 26-38, Bucuresti

-muil: [email protected]

I 1111 IIII (I) 1/ I

PREFATA,

Editura .Nernira" pune la indemana cititorilor sai unadintre lucrarile cunoscutului si apreciatului profesordeteologie liturgica, Parintele Petre Vintilescu, aparuta pentruprima data la Bucuresti, in 1930, cu titlul original "Incercari deistoria liturghiei". Dupa cum arata autorul, ,,istoria liturghieieste un lucru impreunat cu multe greutati - unele de nebiruitchiar - in ceea ce priveste mijloacele pe care are nevoie sa sesprijine. Unei istorii a liturghiei ii trebuie izvoarele necesarepentru a-si extrage datele si temeiurile, Ii trebuie adicadocumentele din care sa,reiasa infatisarea ~i structura intimaa liturghiei in fiecare epoca, ordinea si randuiala ei - daca sepoate". Meritul autorului consta tocmai in faptul ca a reusit sadescopere izvoarele necesare pentru a urrnari dezvoltareaistorica a liturghiei in epoca primelor trei secole crestine.

Consideram ca lucrarea Parintelui Profesor PetreVintilescu are 0 deosebita valoare stiintifica datorita faptuluica pune in evidenta doua lucruri extrem de importante pentruo istorie a liturghiei crestine, Mai intai, en ne arata di .Iiturghiainfati~ata in Constituiiile Apostolice este aproape exact liturghiaoficiata in Biserica intreaga, din vremea Apostolilor pana insecolul al IV-lea". Apoi, tot atat de importanta este subliniereaca liturghia cuprinsa in Constituiuie Sfiiuiun: Apostoli ,,netransmite liturghia primitiva, intr-o forma prelucrata, inconformitate cu unele mici dezvoltari, pe care liturghiaincepuse sa le primeasca in Biserica din Siria, chiar din veacul

5

• ".'1-'

Preot prof. Petre Vintilescu

al Ill-Iea".1n virtute a acestor constatari se ajunge la concluziaca "unitatea liturgica nu este deci sfarfimata pana la fineleveacului al III-lea, cu to ate micile diferente cu caractersecundar, Asa-numitele Ortinduiri bisericesii, care transcriu Inveacul M al IV-lea liturghia veacurilor precedente, marturisesco uniformitate, cu 0 relativitate foarte redusa, a unuia si .acelu~a~i tip liturgic in toata Biserica primelor trei veacuri".'

In cuprinsul lucrarii descoperim insa afirmatii deosebit depretioase.cu privire la existenta "epiclezei" din perioada celor-trei veacuri care au constituit obiectul investigatiilor intre-prinse de autor, Dupa cum se cunoaste, epicleza reprezintarugaciunea rostita de .preot, in numele intregii comunitati,

•.prin care se invoca Duhul Sfant in vederea sfintiril daruriloreuharistice, adica sa se prefaca painea si vinul' in Trupul si

I 'Sangele lui Hristos, 'in vederea impartasirii credinciosilor,Autorul face apella doua personalitati ale Bisericii din veaculal Il-lea.Una priveste pe Sfantul Iustin Martirul si Filosoful:"Ramane deci stabilit -mai presus de orice indoiala, spuneautorul, ea in marea rugaciune euharistica, la care se referaSfa:nt~l Iustin Martirul, se afla inserata ~iepicleza, asa precums~ gasesc ~icuvintele de instituire ale Cinei, mentionate de elaparte". 0 marturie tot atat de pretioasa 0 gasim ~i la SfantulIrineu de Lyon: .Deosebit de important din punct de vedereliturgic este punctul in care Irineu confirrna pe Sfantul IustinMartirul despre existenta epiclezei in veacul al Il-lea sau a uneiformule de invocare a Duhului Sfant pentru sfintirea elemen-telor materiale ale Euharistiei", spune autorul.

" Consideram ca aceste afirmatii privind .epicleza'' au 0valoare deosebita pentru viata si misiunea Bisericii, din mai

,multe puncte de vedere. Mai intai, epicleza, care are in vedereprezenta ~i Iucrarea Sfantului Duh, pastreaza centrul degravitatie al Bisericii in Hristos, In cali tate a Sa de Cap al

.Trupului, care este Biserica. Prin Duhul Sfant, Hristos ramaneatat deasupra Bisericii, cat si In Biserica, pentru ca sa inalte pe.credinciosi, prin Sfanta Euharistie, la comuniunea de viata

6

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

eterna eu Dumnezeu-Tata]. Daca se face abstractie de epicleza,exista pericolul sa se deplaseze centrul de gravita~ie al Bvisericii..

. de la Hristos insusi la slujitorii Sai, si sa se goleasca, as~felBiserica de puterea ei spirituala. Apoi, invo,car,ea ~uh,!lUl Sfan~atat asupra slujitorilor, cat si asupra credmClO~ll?r, ~?a~ela~ltimp, are rolul sa mentina In legl'itura comun~u~ll at,at peclerici, cat si poporul credincios. In caz contrar, exista pericolulca Biserica'sa fie rupta intre clerici, care se suprapun poporp-lui si credinciosi, care trebuie sa se lase dorninati de cl~r. !nfin'e: prezenta D~hului Sfant in Bise~idi, ~n.?f§.nt~ E~h~nst:e, .constituie garantia sfintirii si transtigurarn credm~lO~l~or mplinatatea constitutiei lor psiho-fizice~ In virtute a acestui fapt,

'. teologia patristica a putut sa v:orb:asca despr~ Du:nnez~u CareS-afacut om, pentru ca omul sa se mdumnezel~sca. Daca DuhulSfant coboara numai peste sufletul preotului sau pest~ ce~alcredinciosilor fara sa mai fie yorba de prezenta Duhului Sfantin Sfanta' Euharistie, ca Trup si Sange al lui ,Hristos.' existspericolul ca Duhul sa ramana exterior sub~on~tlentu~Ul ;tmAan..:sa nu-l mai purifice de patimi si egoism, iar OffiU! sa ramanaprizonierul propriului individualism. lata to~ atatea aspec~ecare pun evidenta rolul primordial pe care :plclez~ I-a ~~t ~nBiseriea primelor trei secole, dupa cum 11 are ~l astazi, mliturghia Bisericii Rasaritene. " v '

Am tinut sa subliniem toate aceste aspecte, fundca socotimca dineoio de scopul pe care ~il-a propus, adica eel deva.studi~istoria liturghiei In primele trei veacuri, lucrar~a Panr~.t~IUlPetre Vintilescu ne furnizeaza date extrem de pretioase privinddimensiunea pro fund spirituala a liturghiei, pe. care .Bisericanoastra a pastrat-o nealterata de-a lungul veacunlo.r ~l care nepoate ajuta enorm In misi~ne~ pe ca:-e.Ortodoxra 0 are deindeplinit in lumea seculanzata de astazi.

PRo PROF. DR. DUMITRU POPESCU

== LL a

I', '

I;I

_.'1. .••

II'

~,

. '

INTRODUCERE

r Liturgica, in partea sa speciala, urrnareste lamurirea urma-I ·toarelor doua probleme in chip exclusiv:I a) dezvoltarea,I b) descrierea si explicarea cultului divin public al BisericiiI crestine ortodoxe, in structura si in sernnificatia lui.

A ne ocupa de dezvoltarea cultului inseamna insa a faceistoria cultului, care, de obicei, este privita ca 0 disciplina apar-te, deosebita de liturgics. Noi socotim totusi de cea mai mareinsemnatate pentru studiul liturgicii in general cunoastereafazelor de dezvoltare succesiva ale cultului crestin, ca 0 conditieesentiala pentru intelegerea exacts si adanca a insernnatatii sia semnificatiei diferitelor momente liturgice, De aceea, maimult ca 0 introducere in liturgfca specialii, nu putem renunta cudesavarsire la 0 serie de date istorice cu privire la inceputulliturghiei, privita indeosebi in cadrul serviciului bisericesc deo zi. Un astfel de studiu ne va pune in situatia de a stabililegatura neintrerupta, atat din punct de vedere al inspiratiei~i al principiilor, cat si din punctul de vedere material sau alformelor, intre cultul simplu din primele zile ale Bisericii si eelde azi. Va reiesi astfel in evidenta continuitatea in esenta apietatii crestine si vom putea sesiza momentul in care cultulcrestinisi atinge sau i~i incheie cadrul sau intr-o dezvoltareexterna completa; iar in ceea ce priveste diversitatea formelorin care se prezinta astazi cultul crestin la diferitele confesiunicrestine, vom avea ocazia, prin studiul istoriei cultului, sa ne

9


edificam asupra caracterului originar pe care l-a pastrat cultulBisericii Ortodoxe cu 0 0 ravna neintrerupta,

Nu yom pierde din vedere 0 privire istorica nici asupracelorlalte arnanunte ale cultului ortodox, mai de aproape orimai de departe in legatura cu serviciul liturgic public pro-priu-zis: dar aceasta 0 vom face numai cand ne vom ocupa inparte de fiecare element, cu ocazia explicarii serviciului liturgicsi a partilor lui. Deocamdata, ne oprim numai asupra liturghieipropriu-zise, care formeaza baza intregului cult ortodox,; Istoria liturghiei este insa un lucru impreunat cu marigreutati - unele de nebiruit chiar - in ceea ce priveste mijloa-

, cele pe care ea are nevoie sa se sprijine. Unei istorii a liturghieiIi trebuie izvoarele necesare, pentru a-si extrage datele sitemeiurile, Ii trebuie adica documentele din care sa reiasa

, infatisarea si structura intima a liturghiei in fiecare epoca,ordinea si d.nduiala ei - daca se poate.

, In aceasta privinta, trebuie sa marturisim ca izvoareleliturgicii, daca sunt pretioase pentru a ne da indicatii cu privirela spiritulliturghiei, la esenta, la ideile si actiunea ei, pre cum~Fdespre\,inele arnanunte absolut caracteristice, totusi nu neofera 0 ,;randuiala", 0 ordine pozitiva amanuntita ~iabsolut pre-cisa a liturghiei In cele trei veacuri primare. Amanuntelediverse ale cultului crestin, asa cum le aflam in aluziileliturgice - destul de numeroase; de altfel - risipite in scrieriledin acea vreme, concords totusi perfect intre ele, se comple-teaza, reusind astfel sa ne dea 0 imagine a liturghiei prim arein generalitatea ei. Vom vedea mai tarziu daca ~i intrucat sepoate pune pentru aceasta epoca problema unei "randuieli" aliturphieioin sensul Liturghierelor de azi. De ° aceea, izvoareleIiturgice.necesare pentru 0 istorie a liturghiei in epoca de carene ocupam, au .un caracter indirect sau mijlocit, iar nu direct

, sau nemijlocit, cum ar fi cartile de ritual.,). In tot cazul, scrierile din cele dintai trei veacuri ale

Bisericii ne sunt suficiente pentru a ne edifica asupra istorieiliturghiei, eel putin asupra elementelor care formeaza partea

10'0


fundamentala si specifica a ei, si ne inlesnesc a intrevedea siinlantuirea momentelor ei in aceeasi ordine generala, pe careo con~tatam si astazi in cultul ortoct'ox....

A ne ocupa de izvoarele liturgicii pentru acea vrerne si deexploatarea lor in scopul trebuintelor no~stre .in~eamn~,. ~efapt, a face cercetari asupra elementelor de lst~na~htu~ghlel III

primele trei veacuri crestine. De aceea, mentionand izooareieliturgicii, vom face in acelasi timp si incercari de istorialiturghiei.

I.

I

LITURGHIA DUPA SCRIERILEDIN VREMEA SFINTILOR APOSTOLI,

1. Cultul practicat de Mantuitorul?i Apostolii Sai. 2. De la!niiltare pana la Cincizecime. 3. Cultul crestin in Ierusolim; de, 'la Cincizecime pana la persecuiia Iui Irod. 4. Liturgica crestuuiin mediul greco-roman. 5. Desptinirea cuiiuiui cre?tin de eeliudeu. 6. Consulercui: asupra randuielii liturghiei din iimpul

'Apostolilor. 7. Liturghia in Corini pe vremea Sj'antllllli ApostolPavel. 8. Diferite alte elemente ale cultuiui cre;>tin.9. Schemarancf,uieliiliturghiei apostolice.

1. Din cele ce ne relateaza Sfintele Evanghelii in nume-.roase locuri, rezulta di indatoririle cu privire la cult Iaceauparte dintre preocuparile cele dintai ale Mantuitorului,observandu-le eu toata atentia. Astfel, in timpul activitatii Sale,luase parte impreuna eu ueenicii la actele cultului publicmozaic, atat in templul din Ierusalim, cat ~i in sinagogile dinprovincie', incat a putut sa impute celor ce l-au prins: "infiecarezi (ICa(J'T/j.l£pav) sedeam in templu ~i inviitam"2 sau: "pururea a,!ll,tnviitat tn sinagogii ~i tn tempiu:" si n-ati pus mana pe Mine. Inacelasi timp, El S-a aratat plin de ravna pentru prestigiullocasului de cult, cand a alungat pe vanzatori din templul dinIerusalim'; a petrecut nopti in rugaciune, singur', a recoman-dat rugaciunea privata", dar acelasi lucru 11face si pentrurugaciunea publica si in comun'. Nu este un simplu practicantal cultului, cise afirma ~i ca un purificator si reformator al

.acestuia, pentru ca El a dat si precepte pentru spiritualizarea

13


rugaciunii, in convorbirea cu samarineanca la putullui Iacob'precum si cu prilejul scrutarii moravurilor faris~ice legate decult'; mai mult, EI a dat si modelul de rugaciune", in care

I preocuparile spirituale se gasesc intr-o ideala proportionalitatefata de nevoile temporale legate de natura omului. '

Fundamentul unui cult nou, al cultului "Legii celei not",Mantuitorul l-a instituit nurnai cu putin inainte de starsitulvietii Sale pamantesti, pre cum ne informeaza evanghelistiisinoptici'' si Sfantul Apostol Pavel in I Corinteni", Substanta

;acestui cult 0 anuntase insa mai de demult, spre scandalizar~anu numai a iudeilor, dar chiar a ucenicilor, pre cum consem-nefza Evangheliaa patra", Despre felul cum s-a practicat deurmasii Sai, potrivit expresei Sale porunci, cultul eel nou,instituit formal Ia Cina cea de taina, cum s-a infiripat el informe de individualizare specifice, ne putem instrui numai dinindiciile ce se pot surprinde in aceasta privinta din cartileNoului Testament. ."

.' .2. Dupa relatarile Sfantului Evanghelist Luca, Apostolii isi-, petreceau timpul exclusiv in rugaciune, dupa inaltar~a.. Invatatorului lor la cer, asteptand indeplinirea fagadufntei

despre venirea Sfantului Duh. .,,$i erau 'in tooui vremea 'in templu, laudand?i binecuvantand

pe Dumnezeu "14.

. . Erau, mai propriu vorbind, in continue exercitii spiritualepreg~tit~are, care se indeplineau in cercul strict al Apostolilor

,.si _al sfintelor femei, cum r ne lamuresc mai bine FapteleApostolilor .•..

,;1tunci 'ei (Apostolii) s-au 'intors 'in lerusolim, de la muntele cese cheama Eleim, care este aproape de Ierusolim; calea Stimbeteiavand. $i daca au intrat, s-au suit 'in casa de sus, unde locuiauPe~ru~Jaco,b,Joan ?,iAndrei, Fili~, Toma, Bartolomeu ?i Matei,Jacov allut Alfeu, Simon. Zelotul SLJuda ol Iui Jacov.Acestia toti. . .


erau ~teptand cu un cuget in riuuiciun» ?i in cerere, impreuruicufemeile ?icu Maria mama lui fiSHS,?i cu froiii Lui"15.

Cam in acelasicerc si, desigur, stapaniti de aceleasi preo-cupari, Ii ,surprinde pe Sfintii Apostoli si minunatul evenimental pogorarii Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, intrucat in,~iua Cincizecimii, erau ioii (Apostolii) impreutui aduiuui la unlOC"16. '

Negresit, aceste acte de cult, indeplinite nu numai in casa,ci si in templu, desi aveau loc laolalta, in comun, intrucatucenicii erau stapaniti de acelasi spirit si de aspiratii identice,aveau totusi un caracter privat. Nu mai incape indoiala apoi caele se desfasurau in cadrul ritualului iudaic, cu formulele pecare acesta le punea la inderriana, insa cu alte sperante siintr-un spirit nou, Prin urmare, in aceste adunari religioaserestranse si intime, din rastimpul de zece zile dintre inaltareaDomnului si ziua Cincizecimii, nu putem afla si nici nu putem .cauta inceputul oficierii liturghiei crestine. Au fast totusipareri" care sustin di Apostolii ar fi inceput celebrare~ SfinteiEuharistii indata dupa invierea Mantuitorului, at at spre a!auda si a multumi lui Dumnezeu pentru slavita inviere aInvatatorului lor, cat si pentru consolarea lor si a credinciosilor.Mai mult, n-au lipsit afi:r:ma~iicare se silesc a ~edea in frangereapainii la Emus, in ziua Invierii, in tovarasia lui Luca si Cleopa(Lc. 26,' 30-31), a savarsire a Sfintei Euharistii de catreMantuitorul Insusi". .

Sunt multe motive insa care ne irnpiedica sa credem ca,dupa inaltarea Mantuitorului la cer, Apostolii VOl' fi incercat apune imediat in practica sacerdotiul lor, Faptele Apostolilor, celputin, nu ne-o spun. Mai mult, ele descriu exercitiile spiritualeale micii cete de ucenici, dupa inaltarea Domnului, reduse larugaciuni ~i cereri, precum am vazut in pasajul citat maiinainte, si nu fac nici un fel de mentiune despre frangereapainii in legatura cu aceasta, inainte de pogorarea Sfantului

15

Preotprof. Petre Vintilescu

D~h: ~r~~tir:.ismul inca nu se afirmase, pentru caApostolii incaI nu pnrmsera de la Duhul Sfant flacara pururea arzatoare care

avea sa sustina convingerea lor pana la eroismul martiric sicare avea sa lumineze mintea lor pentru intelegerea fondul~id:UAmnezeiescal invataturii Dascalului lor si pentru raspandireaei m l:u~~. De altfel, Mantuitorul rnsu~i conditionase inceputulex:r~l~ar~l apostolatului si preotiei Apostolilor Sai de pogorareaSfantului Duh, deoarece le poruncise sa ramana In Ierusalimpana ee se vor imbraca eu putere de SUS19• Ei fusesera investitieu plenitudinea puterii spirituale inca din seara Cinei celei d~.taina, erau deci preoti, dar harullor trebuia confirmat trebuiaint~r~t ~isustinut prin puterea Sfantului Duh; si era cu 'atat maimulta' nevoie, cu cat ucenicii nu ajunsesera la 0 pricepere?e,?lina a tainelor i~para1iei lui Dumnezeu nici chiar pana Iam8i1area Domnului, cu toate instructiunile date de El in timpulcelor patruzeci de zile20

, Ziua Cincizecimii a fest hotaratoare, pentru }ntrarea in functie a puterii preotesti a Apostolilor si

pentru :nceputul cultului crestin, Ei pasesc afara, peste pragul!F.ameretde sus", in public, "graind ... nuiririle lui Dumnezeu"21eu alte cuvinte cantand laude lui Dumnezeu intr-o limbamist.erioasa, si numai dupa aceasta urrneaza predica Aposto-Iul~l Pe~ru. Lau~a .~i multumirea catre Dumnezeu ajungeentrul ~l caracteristica cultului crestin".

Pe de al!a parte, eelebrarea Sfintei Euharistii de catreMantuitorul Insusi, in cele patruzeci de zile dupa inviere numai putea sa aiba nici un sens dupa patimile, moartea siinviere~ Sa, atata vreme cat EI era personal prezentin mijloculApostolilor, Frangerea painii la Emaus nu este echivalenta cuEuharistia, caci, precum se poate vedea si din alte locuri ale~ ului Tes~(!.~ent, expresia "friingerea painii" nu se refereaintotd auna ~al?eea sau partea sacrificiala a liturghiei crestine,(' Il , .l na ~lfrangerea cerernonioasa a pdinii, adica formuleled( 1'1111. ('\ \111(' obi .•n lit la inceputul mesei, dupa datina iudaica.1,(1('\11 dill (I'll lvll\ Apo~l 1i1 r 27, 34-35, cand, cu ocazia nau-11/\ ulu ('t)!' h I' ('111'( lJ'l\IlIl} ortn p Apostolul Pavella Roma,

I I

III .


el i-a incurajat pe marinari si "luancl ptiine, a muliumit luiDumnezeu inaintea tuturor ?i,jningand, a incepui sa mananee",

. este edifieator. La Emaus, deci, Mantuitorul a-stat la 0 masaobisnuita, iar nu la un oficiu alliturghiei Sale. Un crestinismin actiune,· adica in forme de pietate Iiturgica, treb~ie· sa-Iasteptam, prin urmare, 0 data cu predica Apostolilor.

3. Pe noi ne intereseaza, in aceasta ordine de idci inprimul rand momentul in care liturghia crestina a inceput sase afirme ca un cult eu Iiinta aparte, ea un cult nou ~i specificcrestin, in prima eomunitate de crestini. Ne vom adresa, inacest seop, mai intai cartii Faptele Apostolilor, deoarece aceastascriere se ocupa de istoria Bisericii crestine in primele ei zile,de eele dintai manifestari ale vietii crestine facand deci. . 'mentiune ~ide primele date ale pietatii crestine. Datele aeesteiserieri sunt eu atat mai importante, eu cat ele se refera lainceputurile liturghiei in doua medii deosebite": in eel iudaic,din Ierusalim, siin eel din afara de Palestina, in mediul elenic.

Viata comunitatii convertite in prima zi de predica a Sfan-tului Apostol Petru este astfel infati~ata in Faptele Apostolilor,cap. II:

,,$i erau astepuuui fntru fnvatatlLra ApostoWor ?i fntruimpart(i?ire ?i iniru fr6..ngerea ptiini: (rT7daaEt rov aptoo) siiniru. ruqiiciune", '

"Si toti cei ee credeau erall laolalta si aveall toate de obsie. Si-?i vindea~ mo?iile ?i avel'ile ?i ie fmpdTteau tuturor, dllpd e.Jmavea neuoie jiecare. Si in fiecare zi (l(af)'7JIlEpav) C1l sitiruinui sifntr-un cuget erau in temptu. si, fr6..ngand painea prin. ~a.~e(dwv'reqJ te ~arf Ol/(OV cptov), primeou hrtuui elL bllClLrie si euinima nevinovata, uiiuuuid pe Dumnezeu" etc. (v. 42-47)24. '

Prin urmare, prima comunitate de erestini din Ierusalimducea 0 viata de obste; ea mergea la templu, dar in caseparticulare se instruia prin predica Apostolilor si frangeapainea. Rugaciunea fiind nota si elementul esential al eultului

• J , '

17

,Preot prof, Petre Vintilescu

se intelege di viata celei dintai comunitati crestine se concentraIn. cult, iar .frangerea painii" caracteri~a acest cult. Desigur,aceasta expresie ar fi obscura si, prin ea insasi, n-arspune prea

I .mult, 'daca n-ar evoca, prin identitatea termenilor ei cu ceir~specJh,;LQi,n formula pentru instituirea Sfintei Euharistiiinsusi cultul .Legii celei noi", a carui indeplinireo randuiseMantuitorul cu porunca, in amintirea a tot ceea ce EI facusepentru mantuirea lumii. Nu poate fi nici 0 indoiala ca aci estev<:r:bade celebrarea Sfintei Euharistii, iar nu de 0 simplafra~ngere de .p~i~e~obi~nui.ta ~~mesele iudaice semiliturgice.Frangerea pamn in cea dintai comunitate de crestini de laIerusalim nu era un act izolat, ci 0 vedem pusa i~ legaturanedespartita si de aceeasi importanta cu predica Apostolilor,cu rugaciunile si doxologiile, facand un tot organic. Deci "chiara doua 'zi dupa Cincizecime, Apostolii au 0 liturghie, care sedeosebeste de liturghia iudaica si care serveste la punerea inranduiala a cultului crestin, Negresit, insa, nu trebuie sa exa-geram aceasta idee ~i sa socotim ca, din leaganul sau, Biserica

, s-ar fi aflat in posesia unui ceremonial si a unui formularpropriu-zis. Este totusi mai presus 'de oric~ indoiala faptul ca,o data cu zorii crestinismului, cultul eel nou apare cu carac-

" terele. sa~e~onstitutive, care 11pun in chip hotarat aparte si nu, p~rmIt sa fie confundat cu cel al templului sau al sinagogilor'?'.i Din ,\camera de sus", Biserica crestina purcede in mijlocul

I iudaismului si allumii cu un cult sau cu 0 liturghie determi-nata in -fiinta ei", ,

Dar primii crestini din Ierusalim se imparteau intre!emplu~ i:udaic ~~intr.e Sf~ta Euharistie, in ceea ~e privesteindatoririle lor liturgice. EI nu renuntasera cu desavarsire lacultul national stramosesc si se socote~u indreptatiti la a~eastade ~~sa!~ p.ilda' vietii Mfintuitorului. De aceea, i~ipetreceaumal Intai timpul orelor de rugaciune dupa tipicul iudaic deatunci, in templu, dupa cum era practica pietatii ierusa-lirnitene", adica zilnic la orele de dirnineata si la ceie de catreseara. 'Astfel,"Petru ?i Joan s-au suit la templu la ceasul rugiiciu-

18


nii, in ceasul al nouiilea" (ora 3 d.a.)"; acelasi lucru 11face siSfantul Apostol Pavel indata dupa convertire~ sa si intoarcere'ain Ierusalim". 0 astfel de practice i~i gaseste explicatia, pe de

.. alta parte, si in motive ce stau in legatura cu dezvoltareaBisericii. "De aceea, cultul celei dintai comunitati crestine, carein parte era, un act al legii divine si in parte ~e intemeia· peprescriptiile Apostolilor condusi de Duhul Sfant, nu putea safie creat din capullocului dintr-o singura bucata. De asemenea,nuera folositor sa fie inchegat dintr-odata. A fost deci maidegraba supus legii de dezvoltare a Bisericii si a trebuit sa seperfectioneze progresiv, sub conducerea Sfant~lui Duh, a caruiasistenta fusese fagaduita Apostolilor'?", Nu mai putin erau siinterese de propaganda, din cauza carora nu trebuia sa seopereze dintr-odata despartirea intre cultul iudaic si cultulcrestin. Iudeii trebuiau ca~dgati pentru Biserica si ni~aieri nuse ofere a un mediu mai potrivit unui astfel de scop, ca templul~i sinagoga, in orele de rugaciune. De aceea, vedem ca SfantulApostol Pavel n-a cedat staruintelor crestinilor din Efes sa maiintarzie la dansii, ci "despiirti~du-se de ei, le-a spus: Trebuienegre~it ca siirbiitoarea care vine s-ojac la Jerusalim "31, si, de ase-menea, intorcandu-se din a treia calatorie misionara, ocolesteEfesul pentru motivul "cii se griibea, de ar putea, de ziuaCinzeCimii siijie in Ierusolim:". De altfel, insusi ingerul Dom-nului, dand drumul din ternnita Apostolilor inchi~i de sine-driu, le-a zis: "Mergeti si, stand, griiiti in templu poporului toatecuvintele vietii acesteia"33.

De remarcat insa ca, chiar in templul din Ierusalim, primiicrestini dintre iudei formau 0 grupare aparte, care se adunade preferinta in pridvorul lui Solomon", in timpul orelorrugaciunii dupa ritul iudaic. Trebuie sa admitem ca larugaciunile ritualului templului se vor fi facut adaosuri decatre crestini, cu invocarea numelui lui Iisus". Se intelege decica numai dupa incheierea indatoririlor de cult de la templuprimii crestini dintre iudei se puteau consacra cultului noiireligii, la care se convertisera. Seara trebuie sa fi fost timpul

19


destinatpentru .frangerea painii", adica pentrucelebrareaSfintei Euharistii, in case particulare. De altfel, nu numai

I simpla impartire a timpului intre indeletnicirile de pietate ale. celor dintai crestini iudei era singura indicatie pentru oficiulliturgic' crestin seara, ci, desigur, se gasea pentru aceasta 0

indic~t~~ ,<:q.iar in faptul ,ca, Mantuitorul Insusi instituise .fundamentul cultului crestin in acest moment al zilei". Nueste deloc exclus ca celebr~rea Sfintei Euharistii sa fi inceputinputerea noptii, ba chiar catre a doua parte a ei. La 0 astfelde concluzie ne indeamna constatarea imprejurarilor in cares-a facut salvarea minunata a Sfantului Apostol Petru dintemnita in care 11aruncase lrod eel Mare, prin anul 40 d. Hr.

. Petru ~fost desteptat ih timpul somnului de catre Inger si a fostcondus printre strajeri in strada, deei noaptea tarziu, iar dupaaceea el "a venit la casa Mariei; maica lui Joan, ce se chema ~iMarpu, unde erau multi adunafi ~ifiiFand rugaciune"37. Nu maiIncape IndoiaUi ca In locuinta aceasta .a Mariei, sora luiBarnaba, pusa la dispozitia crestinilor din Ierusalim, se celebra

, cultul propriu crestin al "frangerii painii". Aceasta trebuie safie semnificatia cuvantului rugaciune aici, iar Apostolul Petruse indreptase spre acest azil, ca spre un loc stiut, destinatpentru celeb rare a misterului liturgic crestin",

Prin urmare, la prima comunitate crestina din IerusalimintaIhirn la inceput rnai rnult un cult "iudeo-cre9tin", in care s-arputea deosebi - dupa datele primelor capitole din FapteleApostolilor - "un oficiu exoteric si un oficiu esoteric", dacaputern intrebuinta astfel de terrneni": eel dintai se practica intemplu, iar eel de al doilea "p~in case". Ca oconsecinta amecanismului celui dintai, la Ierusalim, Euharistia crestina,cunoscuta sub numele de "frangerea painii", se celebra zilnic.

4. Individualizarea liturghiei crestine, adica distingereafiirttci" dar mai ales a oficiului ei, independent de orice ritualtraditi nul, a In put mai precis in cornunitatile crestine din

eo I


afara Ierusalimului, din Palestina adica, dar rnai ales in cornu-nitatile intemeiate printre iudeii din diaspora. Aid, credintacea noua fusese dusa mai intai de crestinii din Ierusalim, iarmai apoi a fost intar ita de Apostoli, mai ales in urmapersecutiilor dezlantuite in acest oras. Ternplul, absent innoul mediu, .nu mai putea exercita nici autoritatea tra-ditionala pentru indeplinirea ritualului sau si nu mai puteanici sa sustina, ca un corolar, in conceptia crestinilor, uzulpietatii ierusalimitene de a se celebra zilnic Euharistia. Astfel,liturghia crestina si-a putut lega in voie ofieiul sau in timp depunctele caracteristice istoriei si ratiunilor ei fundamentale,si aceasta a avut loc foarte repede, mai inainte chiar de a setmplini douazeci de ani de la patima, invierea si inaltareaDommilui. Astfel, Faptele Apostolilor ne inforrneaza di laTroia se celebra .frangerea painii" in ziua intai a saptamanii,adica in ziua in care inviase Domnul. Aceasta zi era, deci,singura zi liturgica, adica randuita pentru serviciul noiiliturghii, pentru ca Sfantul Apostol Pavel, desi a dimas inTroia sapte zile, totusi numai in "ziua inta! a saptamanii" s-aadunat laolalta cu ceilalti crestini, pentru .frangerea painii?".Aceasta era deci 0 practica stabilita, acum, pe la anul 52-54, sisa notam ca Sfantul Apostol Pavel se gasea de asta data laTroia pentru a treia oara". Mai rnult, Duminica ("ziua intfii asaptarnanii") se gasea consf'intita si intrata in uz inaintc deanul50, caci Sfantul Apostol Pavel dispune in Epistola I catreCorinteni ca in aceasta zi sa se Iaca economiile in vedereamilosteniilor, dispozitie pusa in practica in Galatia inca maidinainte". Celebrarea oficiului la Troia - se spune precis - a

- avut loc noaptea, fiind "multe fiiclii aprinse", prelungindu-seprin predica Apostolului pana la ziua", desi scopul adunariieste categoric fixat pentru frangerea painii, adica pentrucultul crestin.

Este de presupus ca indeplinirca Sfintei Euharistiinoaptea a inlesnit un proces de tranzitie naturala de la sfim-Mta la Duminica. Fara a fi suprirnata brusc si formal, sambata

21


si-a pierdut repede 'insemnatatea din iudaism; adunarilecrestine pentru cult se faceau adica sambata seara, ca in sina-goga, .1ncepand de cu seara cu rugaciuni de pregatire, dupacarJ venea .frangerea painii", iar in urma acestui rit funda-mental al cultului crestin urmau rugaciuni pana dimineata,in cea dintai zi a saptamanii, adica Duminica. Cu alte cuvinte,Sfahta Euharistie era incadrata de rugaciunea de seara si dedimineata, Astfel, fara nici un incident, s-a petrecut un f~l de

, "alunecare", care a ingaduit foarte de timpuriu sa se poataserba liturghia crestina Duminica dimineata, In chipul acesta,cat se poate de curand - timpul nu se poate preciza - Duminicaa intrat i~ plin uz ca sarbatoare specific crestina, prin carecrestinii se deosebeau de iudei". In tot cazul, constatam faptuldeja .intrat in uz la finele celor dintai doua decenii de viatacrestina. .

I .5. De altfel, chiar in Ierusalim, desprinderea primilor

crestini .de cultul templului si dedicarea lor exclusiv cultuluiEuharistiei a inceput cat se poate de neintarziat.. urmandprogresiv sub ill}boldul unor evenimente dureroase, dar, poate,providentiale, In mai putin de zece ani de la inaltareaMantuitorului la cer, se dezlantuisera persecutii impotrivacrestinilor din Ierusalim, persecutii care au facut dinarhidiaconul Stefan eel dintai martir al Bisericii, inainte delanul35, si au constat viata Sfantului lacov eel Mare, pe la anul40, in timpullui Irod. Retragerile de la templu si excomuni-carile ine~itabile in aceste imprejurari au determinat, desigur,o,concentrare exclusiva asupra cultului crestin, din partea a omultime de iudei crestini, care nu au inteles sa se des part a decultul national decat prin constrangerea unor astfel deimprejurari. Aceasta a fost un prilej chiar pentru tanaraBiserica crestina ca sa dea toata consistenta externa cuvenitacultului sau: Indeosebi hotararea soborul~i apostolic tinut inIerusalim pe la anul 50, prin care se stabilea neobligativitatea

22I


circumciziunii - "cel mai mare sacrament al iudaismului" -,echivala cu taierea "cordonului ombilical", care, unise Bisericacu iudaismul", Astfel, s-a deschis intre cultul cre~tin ~itempluliudaic 0 prapastie, chiar rnai-nainte de separatia definitiva ~'i'iremediabila, care s-a desavarsit 0 data eu diirfimarca tcrnpluluide catre generalul roman Tit. ,

Prin urmare, liturghia zilnica, propriecomunitatii dinIerusalim, sub influenta ritualului zilnic de la templu, trebuiasa ramana 0 exceptie; zi Iiturgica regulata, pentru oficiereamisterului liturgic crestin, trebuia sa rarnana, chiar pentruBiserica din Ierusalim, numai Duminica, adica ziua in careinviase Domnul si care acum comemora acel dumnezeiesceveniment eu atatea urrnari pentru mantuirea omului".

Nu ne putem inchipui insa ca pietatea vie din acele zile,sub amintirea si impresia covarsitoare a evenimentelor recente,prin care se incheiase opera mantuirii, va fi fost indestulatanumai cu 0 zi de rugaciune. Inainte de toate, era natural caviata primilor crestini sa fie absorbita de cult; "primiicre~tinierau inainte de orice un popor al rugaciunii", cum se exprimaDoellinger". Adunari de pietate nu mai incape indoiala ca vorfi avut crestinii cei dintai, chiar in aceasta epoca, si in alte zile,mai ales la vremea orelor iudaice de rugaciune, Sfantul ApostolPetru se suie in "camera de sus", pentru rugaciune, la vremeace~sului al saselea", De asemenea, Sf'antul Apostol Pavel reco-manda crestinilor din Efes, ca si acelora din Colose, psalmii,laudele si cantarile duhovnicesti". Fara indoiala, cultul dinastfel de 'adunari va fi fost cu el~mente din Vechiul Testament,in spirit crestin, cum se vede din enumerarea facuta de Apostol,dar ramane stabilit di nu toate adunarile crestinilor din aceastavreme erau propriu-zis euharistice, adica unite cu serviciulSfintei Euharistii, careia i-a ramas consacrata, de regula,Duminica".

A~a s-a putut ajunge cat se poate de timpuriu la adunariliturgice specific crestine, organizate far a vreun fel de depen-denta fata de templul iudaic ori de sinagoga, in ceea ce priveste

23


obligatiile -rituale din partea membrilor. Astfel de adunari seconstata inca in preajma anului 50 si erau numite uneori,int~mplator, cu numele corespunzator grecesc: sinagoga(cruvayroy~)51. Numele obisnuit insa si caracteristic adunarilorcrestine pentru liturghie era de .biserica" (EKKA,l1crta). Numireaaceasta desemna nu locasul, ei adunarea liturgica crestina",care n-avea alt motiv de intrunire decat cultul. In acest intelesgasim cuvantul atat in Faptele Apostolilorv.cat si in epistoleleSfantului Apostol Pavel, care trimitea inchinaciuni nunumaiin numele sau, ci si al bisericilor, fie in general ale neamurilor",fie a celei din casa Achilei si Priscilei 55,ori catre biserica din casa. . .lui Nimfan (Colose)". Se pare, totusi, ca sub numirea de bisericase .intelegea si sala destinata in diversele case particularepent'ru adunarile crestine de cult.adica si locasul. Cel putin a~aar rezuIta din faptul ca Sfantul Apostol Pavel, in intaia Epistolacatre Corinteni, mustrandu-i pentru neoranduielile semnalatein ofieiul euharistic la ei, face deosebire intre casele obisnuite~icasele particulare destinate serviciului liturgic crestin. Astfel,el zice: ,,Au doara n-aveti case (OlKWS-01KOS) ca sa mancati ~isabeW Sau dispretuiti Biserica lui ])umnezeu (11 '(11~ EKKA.11crta~LOU0EOU)?"57

.Ca aceste adunari liturgice crestine erau cu Iiinta loraparte bine distincta, cu 0 randuiala anumita, avern 0 dovadade prin anul 62, in instructiunile pe care le da Sfantul ApostolPavel lui Timotei, in legatura cu ofieiul divin public. EIrecornanda rugaciuni pentru diversele categorii de oameni, infelul in care ni s-a transmispana astazi ectenia mare", precumsi alte instructiuni cu privire lapozitia si disciplina ce trebuiaobservat~'la serviciul divin public. Pe de alta parte, ofieiulliturgic crestin se infatiseaza, tot in aceasta vrerne, in antitezaeu c 1iudaic, caci Sffintul Apostol Pavel scrie: ,,Avem altar, dinirucare 1L-CtH dreptul sa manance cei ceslujesc cortul"S9.Prin urmare:Stili In l mplu, 'au la biscriea crestina, dar in amandoua

I •

P l'lil(' nul


Liturghia crestina avea, deci, 0 consistenta sigura, devreme ce Sfantul Apostol Pavel are curajul, in Epistola catreEvrei, sa compare cultul mozaic si eultul crestin, stabilindautoritatea si valoarea vesnica a acestuia din urrna, reeoman-dand crestinilor - nu chiar ca 0 porunca, ci ca un indernn - dea frecventa adunarea crestina de cult",

Cu aceste constatari, ne aflam aproximativ la 30 de ani deviata crestina, adica pana pe la anul63 dupa Hristos. Am pututstabili pana aici cum cultul crestin, fixat in esenta sa deMdntuitorul, s-a putut strecura printre imprejurari, biruindu-le, pentru ca sa apara ca un cult distinct si cu individualitate

. precis a in fata cultului mozaic; am vazut cum s-a putut degajade disciplinasi spiritul acestui cult, care revendica 0 misiunepe care nu voia s-o cedeze, si astfel Biserica a putut avea

''.liturghia ei, a carei dezvoltare externa avea sa se faca numai in; spiritul nou ce 0 insufletea.

< Cu aceasta ins a, am cunoseut numai cadrul extern dedelimitare a liturghiei crestine de cultulmozaic in timpulSfintilor Apostoli, numai semnele externe care 0 distingeau siconditiile speeifice in care ea se misca si se dezvolta. Care erainsa structura ei interna, care era ordinea sau randuialaofieiului liturghiei crestine in aceasta vrer ie? lata 0 problemacare cuprinde in sine un punct de mare interes, eel putin ca sieel ce ne-a preocupat pana acum, desi din alt unghi de vedere.

6. '0 randuiala cornpleta, de la inceput pana la sf'arsit, aoficiului liturghiei crestine in vremea Sfintilor Apostoli, nu 0aflam nicaieri in scrierile canonice ale Noului Testament; nu

.0 vom afla decat dupa un veac de viata crestina, pre cum vomvedea, si atunci chiar, numai in liniile generale ale succesiuniipunctelor ei esentiale, Dad insa a lipsit t.utorilor canonuluinou ocazia de a face 0 astfel de mentiune, d. ca nu s-a ivit atuncinici 0 nevoie care sa impuna chestiunea ordinii liturgice caseop al scrierilor lor, nu insemna totusi ca nu exista un tipic al

25

,i'I


<:

oficiul cultului .Legii celei noi", Ar fi, desigur, 0 greseala sapretindem sau sa ne asteptam a gasi liturghia, in intregimeaceremonialului ei, in scrierile Noului Testament. Liturghia este'0 chestiune de Traditie; ea a fiintat impreunacu catehezaapostolica, inainte ca unele parti din continutullor sa fi ajunsconsemnate in scris in diferit~le carti aie Testamentului eelNou. Liturghia, numai schitata in liniiIe ei mari si in punctelesale fundamentale, s-a desavarsit progresiv de catre Sfintii

,;Apostoli, in formele ei accesorii, de care documentele n-auputut lua act precis intotdeauna. Astfel, Srantul Apostol Pavelscria Corintenilor ca va randui, cu prilejul venirii la ei, anumitelucruri, pe care ins~ nu le mentioneaza", In intregimea fiintei'~i .a randuielii ei, liturghia ne-a fost adusa de Traditie. "in.liturghie, vorbeste inca spiritul care a inspirat Sfintele Scrieri;liturghia este traditia chiar in gradul sau eel mai inalt de puteresi'de solemnitate?".

Dupa cum, insa, Dumnezeu prescrisese pentru slujbaCortului reguli precise, de asemenea si Mantuitorul trebuie safi dat instructiuni Apostolilor Sai; trebuie, eel putin, sa lefi lasatunele indicatii, de vremece El daduse porunca categoricapent~u savarsirea Sfintei Euharistii spre pomenirea Sa. Aceasta 'era necesar pentru asigurarea vitalitatii spirituale a corpuluimistic allui Hristos, care este Biserica.De altfel, Apostolii insisitrebuie sa-I' fi cerut acest lucru, Precum in timpul activit~thSale, until dintre ei s-a adresat Invatatorului; "Doamne, invata-~eIpe ,noi sa ne riupim':", iar El le-a dat' rugaciunea domneasca, tota~a, mai tarziu, se poate foarte bine sa-L fi intrebat: Cum secuvine sa procedam la frangerea painii?" Timpul de la invierepana lal.inaltarea Sa, pe care Mantuitorul 11 petrece inconvorbiri cu Apostolii Sai despre imparatia lui Dumnezeu, afest propriu pentru aceasta", si nu mai departe decat catre'sraqitul veacului intai - precum vom vedea - gasim invocarea.unei reguli liturgice stabilite de Mantuitorul, Chiar dupainaltarea Sa, Mantuitorul a dat lamuriri asupra acestui lucruSffmtului Apostol Pavel (I Cor. 11,23), Apostolii, la randul lor,

26


vor fi fost nevoiti sa puna in practica instructiunile primite inaceasta.privinta, fata mai ales de sporirea ~umarului c~esti-nilor, care neintarziat au trebuit sa se concentreze exclu~ivasupra cultului noii lor religii, in urma excomu'llicarii lor din~omunitate~. iudai<;..a.Mantuitorul instituise esenta liturghiei,

.iar Apostolii, la randul lor, trebuiau sa organizeze cultulBisericii de curand intemeiate, adica sa adapteze formele eiexterne paralel cu dezvoltarea Bisericii, Avand asistenta Du-hului Sffint, ei s-au ingrijit de partea decorative. Pentru aceasta,amintirea ~i meditatia asupra marilor fapte ale mantuirii, lacare ei fusesera martori, a incalzit pietatea lor si, sub inspiratiagratiei divine, au pus la contributie formele consecrate de artabotezata - putem zice - 0 data cu popoarele intrate in sanulBisericii. ,,Apostolii, in stangacia lor induiosatoare, se adreseazalui Hristos cu cererea: .Doamne, invata-ne sa ne rugam", siDomnul Ie-a dat incomparabilul Tatal nostru. Biserica a conti-nuat chemarea lui Hristos, dand eredinciosilor cel mai demnchip de a se ruga?", zice Odo Casel. Si astfel constatarea unuicult propriu crestin inainte de anul' 50 d.Hr., in comunitatilecrestine din lurnea elenica, nu mai poate lasa nici 0 umbra'deindoiala asupra existentei unor reguli ale liturghiei in aceastaepoca,

Drept este ca deocamdata nu aflam decat numirile ee seobisnuiau in aceasta vreme pentru liturghie, ca: "frangereapainii?", care se refers mai mult la actiunea principals dincare consta ritul; ori, "Cina Domnului "68 sau si masa Dom-, ,"nului" etc., in legatura cu momentul instituirii si cu sernnifi-catia ei mistica. Pun and insa in ordine diferitele aluzii simentiuni liturgice izolate din scrierile Noului Testament, pebaza indicatiilor din aceleasi scrieri si prin confruntare cuordinea de astazi a serviciului liturgic, vom reusi sa reconsti-tuim ordinea liturghiei apostolice cu maximum de proba-bilitate. Examinand, adica, diferitele doeumente vechi litur-gice, prin apliearea regulilor de anatomie cornparata si sim-plificand ceea ce nu este comun intre ele, vom ajunge la 0

27


, schema a liturghiei, pe care 0 putem socoti ca reprezentandtraduia liturgica apostouui. Fara indoiala, nu vom merge panala exagerare in compararea si scoaterea de concluzii in legaturacu cultul primitiv si celactual al Bisericii, dar nici nu putem

"riegUja un astfel de punct de orientare, data fiind puterea'traditiei in materie de religie, dar mai ales exceptionalulcaracter conservator al instinctului liturgic.

I 0 urmarire insa a dezvoltarii cronologice a elementelorcultului crestin ne-ar putea ajuta s'a intuim ceva din viata

, ,-' spirituala a primei comunitati crestine. Aceasta ar insemna 0

incercare de ,',biologie" Iiturgica, in lumina careia am putea"surprinde procesul de germinatie al grauntelui de mustar, pe

care 11reprezinta traditia apostolica, si dezvoltarea diferitelorlUf clemente in directia ideii ci:m.duc~t~are: liturghiei cr~~t~~e.S-ar vedea, astfel, sufletul Bisericii, samburele primitiv,producand, sub actiunea intima a Sfantului Duh, unul dupaaltul, toate organele functionale, in timpul perioadei de ela-

'I" . ' .' .""borare, de 'gestatie - daca putem vorbi astfel-, p~na la nasterea- unui organism complet", Acesta metoda am voi sa 0 avem in,"vedere -cu precadere, in incercarea noastra de fa,a asupra

istoriei liturghiei; nevoia insa de a examina si de a urrnariformele,.deci partea obiectiva in care a luat fiinta cultul crestin,

, asa cum ni-l infatiseaza literatura bisericeasca si alte docu-..mente, ne va reduce, de fapt, mai mult la 0 opera'de extrinse-

cism, iar nu la 0 expunere exclusiva a istoriei experienteimistice a sufletului genuin crestin.

" . Respectand cronologia literara, cea mai veche marturieeuharistica, si deci cu privire la liturghie, 0 aflam in primaEpistola cat~e Corinteni a Sf8.ntului Apostol Pavel, scrisaprobabil catre sfarsitul anului 5370. '

"Caci eu de la D011l,n'tll am prirnit ceea ce v-am dat ~i»oiui: cd .,~omn1Lllis1l.s, in noa.ptea in care a fost vandut, a Zuat paine' ?i,

. Il


muliumind; afrant ~i a zis: Luaii, mancati; acesta este trupul Meucare sejrti.nge pentru voi. Aceasta saface{i spre pomenirea Mea.

Asemenea ~i paharul dupti Cirui, ziciind: AGest paliar esieLegea cea noud fntru sangele Meu. Aceasta safaceti ori de cate oriveii bea spre pomenirea Mea ". '

Peniru. oi; de cate ori veti manca aceasui paine ?i veti beaacest pahar, moartea Domnului »estiti ptuui ctmd. va veni''".

Textul din epistola Sfantului Apostol Pavel coincide inaceasta privinta cu locul privitor la originea Sfintei Euharistii

, aflat in Evanghelia dupa Luca," si amandoi laolalta sunt intr-. 0 neinsemnata "divergenta verbala"73 asupra cuvintelor deinstituire, fa~a de felul in care sunt relatate de cei dintai doisinoptici". Din punct de vedere liturgic insa, atentia ne-ar puteafi atrasa mai degraba de mica deosebire In ceea ce privesteordinea actelor liturgice din ritul euharistic, asa cum ne estedescris ca a fost instituit si indeplinit de Mantuitorul. Astfel,cei dintai doi sinoptici (Matei si Marcu) vorbesc In primul randde binecuvantarea painii, apoi de frfmgerea ~iimpartirea ei, ~iIn cele din urma de multumiri in legatura cu paharul de vin,pe cand Sfantul Evanghelist Luca si Sfantul Apostol Pavelmentioneaza actul de multumire inainte de frangerea painii,nemaiamintind despre multumire, cand este verba depahar. Expresia "binecuvantand si multumind" desemneazarugaciunile premergatoare actuiui de' frangere a painii sioferire a paharului. '

In tot cazul, din aceste locuri se vede care este esentaliturghiei crestine; dar mai afes din imprejurarea in care scrieSfantul Apostol Pavel rezulta ca liturghia crestina nu putea ficonsiderata ca atare daca ea nu era indeplinita a~a cum 0

instituise Iisus. Nu ni se arata insa care erau amanuntelediferitelor momente din ritul Sfintei Euharistii, adica nu nisecomunica formulele din care constau binecuvantarea sirugaciunile ce intrau in actul de multumire. Totusi, pe temei~lacestor pasaje, putem presupune di ritul central al liturghiei,adica Sfanta Euharistie, s-ar fi oficiat astfel: se aduceau mai

29

.Preot prof, Petre Vintilescu

~.intaj eiementele materiale - ~ainea ~ivinul, se faceau rug~ci~nide lauda si de multumire de catre liturghisitor care, ammtmdde patimile si de ~oartea lui Hristos, p,r0l!un~a c~~ntele d:instituire; binecuvanta apoi elementele ~lfrangea pamea, dupacare urma impartasirea, ~, ,

. Din acelasi capitol al primei Epistole catre Corinteni,.rezulta ca in l~gatura cu oficierea Euharistiei era ~i mas a de

I d ~dragoste (UYU1tu)75, dar daca aceasta .?~eced~ sau urma, ,up~dansa, este a chestiune care nu se afla indeajuns de clanflca~a

:dieApostol, aici", Din sfaturile catre Timotei, rei~se ca, cu ~C~Iasavarsiri! Sfintei Euharistii, se faceau rugaciuni pentru diferite

. .categorii de credinciosi: , , ~"

. "Va indemn dec~ inainte de toate, sajacett ceren, rugacmnt,,mijlociri, muliumiri, pentru toti oamenii,:n, '" ~

Tot in legatura cu celeb rare a Sfintei Euharistii se c~nst~t~in timpul Apostolilor a revarsare abundenta ~e ~arun spl,n-tuale -Jiarisme - de catre Duhul Sfant peste unn dmtre credm~

.: ciosi, care ajungeau a avea revelatii, a grai in lynbi, a ~r~or~clsi a talmaci", Este sigur, pe de alta parte, ca la rugaclUm~e

,euharistice sau de. multumire poporul asistent se ,asoclairaspunz§.nd .amin". Astfel, Sfantul Apostol Pave!: ~?~blI:-dd~. datoria de a si talmaci a celor ce aveau harul grairn in limbi,

invoca un argument practic:,/lstjel, daca binecuv~ntezi cu~d~hul,cum va ra~pun~e ,~,'?;;ul

simplu: Amin, la multumtrea ta, cata vre~e el nu ~tte ce ~tCL ,

La aceste amanunte se reduc cunostintele pe care m le punla indemana scrierile Noului Testament cu privire la serviciul

I I ifi ti 80propriu-zis al Sfintei Euharistii, care era cultul speci IC cres m ,

I " 8. Aluzii si chiar mentiuni cu privire la cultul primilorcrestini se gasesc, totusi, m~lt mai numer,oase~ in:iden;:al, ~ndiferite pasaje ale Noului Testament, Este sl~r lI:sa - avan~ mvedere caracterul lor - ca ele nu se refera direct la rituleuharistic, sau la liturghia crestina propriu-zisa. Vom lua

30I


deocamdata cunostinta de ele, fara sa ne ocupam de locul pecare ilputeau ocupa in randuiala serviciului divin. .

Epistolele Sfantului Apostol Pavel ne infbrrneaza ca elrecomanda staruitor diferitelor Biserici nu numai ca ele saciteasca epistolele sale, dar chiar sa ia masuri sa se faca acelasilucru si in alte Biserici, carora el nu Ie scrisese", Fara indoiala,executarea unei astfel de dorinte intra in randuiala cultului,intrucat citirea cartilor sfint~ facea parte din ritualulsinagogii", pe care .;negresit - primii crestini nu-l vor fi parasitnici dupa ce au avut adunarile lor proprii. InstructiunileApostolului pot fi interpretate deci in sensul ca, pe pupitrul cucartile Vechiului Testament, sa se adaoge si cele scrise subinspiratia Legii celei noi si, desigur, asa s-a' si facut cu toatescrierile Noului Testament, inca din vremea Apostolilor. Sicum citirea Legii vechi implica si explicatii sub forma decomentariu sau de' cuvantari usoare sau de omilii, aceeasimetoda s-a urrnatsi fata de sC{'ierile autorilor inspirati aiNoului Testament, care puteau servica unminunat punct deplecare si de sprijin pentru predicarea invataturii crestine.Exemplul dat in aceasta privinta de Sfantul Apostol Pavel, cuocazia celebrarii Sfintei Euharistii la Troia, instructiunilecomunicate lui Tirnotei, precum si mentiunile din intaiaEpistola catre Corinteni pot servi ca proba despre uzul predicii,in urma citirilor la adunarile de cult ale Bisericii apostolice",

Un alt element al cultului crestin din vremca Apostolilor11formau si cantarile religioase, ca~e nu erau pre a departate deforma in care ele fusesera intrebuintate de crcstini pc cfinderau numai membri ai sinagogilor. Asa, Sfantul Apostol Pavelindemna pe Efeseni:, ,lCi va umpleti de Duhul) vorbind inire voi in psalmi si inlaude si in cantari duhovnicesti, uiud/iiui si oinuind Domnului in, "inimile »oastre':".

Aceeasi recomandare, cu aceleasi elemente si in aceeasiordine 0 i~talnim si in Epistola catre Coloseni". S-a incercatdefinirea si deci deosebirea intre psalmi, Jande si cantari

31

Preot prof. Petre Vintilescu .

.duhovnicesti ~i s-a ajuns la parerea generals ca psalmii sunt. acele poeziireligioase compusede David ~icunoscute sub acestmume, iar.Iaudele erau acele imne din Sfanta Scriptura aVechiului Testament, inrudite prin fondul si caracterul lor cupsalmii, ca: cele doua cantari triumfale ale lui Moise dupatrecerea prin Marea Rosie", imnul Anei, mama prooroculuiSamuel", rugaciunea proorocului Avacum", cantarea pro oro-cului Isaia", rugaciunea lui lena proorocul" si a sfintilor treitineri in cuptor". De altfel, acestea au ajun~· pana ~stazi inserviciul liturgic, impreuna cu cele compuse dupa modelullor sisub inspiratia primelor evenimente ale Noului Testament,ca: imnul preotului Zaharia, tatal lui loan Botezatorul", aldreptului Simon" si al sfintei Fecioare Maria",

In ceea ce priveste "cantarile duhovnicesti", ele erau 0.creatie pur crestina a entuziasmului religios care insufleteacrestinismul primitiv. Noua orientare de credinta a umplut deu4.; elan sfant sufletele cele .mai pline de simtire, care, sub .inspiratia Duhului Sffint, au revarsat pietatea primei comu-nitati crestine in forme lirice, pline de bucuria mantuirii.realizate in Biserica". Unele "fragmente de proza ritmata?" dinscrierile Sffintului Apostol Pavel sunt privite ca cele dintaimodele de imne crestine sau "cantari duhovnicesti". Astfel:. .

,,Mare este taina erestinatatii (evlaviei):Dumnezeu s-a aratdt in tru», s-a indreptat in Duhul,Afost vazut de inqeti;

II S-a propovaduit intre neamuri,Afost crezut in lume,S-a inalfat intru marire"97;sau:il-,

, Perdri: aeeea zice:De~teapta-te, eel ce dormiSi te scoala din morti, .Si te va lumina Hristos'".be asemenea:

~2


"Si aeeasta -fiindea stiti vremea, , , 'Ca arum vreme este .Noi din somn sa ne scuuim:Ca mai aproape este de noi mdntuireaAcum, dedit ctuui am prirnit cretuiua''".

-4l.>' ••

~ ~c~ste amanu::te izol~te ne indreptatesc - precum vedem -sa distingern doua felun de elemente in cultul celor dintaicrestini. Citiri.l~ ~in Vechiul Testament si psalmii reprezentaucomoara traditiei, pe care au adus-o in Biserica 0 data cu eicre~ti~~~dei, iar ~Iement~l nou il.forma produsul inspiratieipur crestine, care izvora dm trebumtele adanci ale inimii cat~ica .cerinte create de noua Lege a h~rului"loo. Citirea Legii sia p~~fe~ilor in cultul Bisericii insernna, de altfel, un terneiverificat al noii credinte, la care se refereau atatea locuri dinVechi~l T~esta~~nt, ~iar~ps~alm~i cuprindeau in ei a bogataexpe:len~a rel?glOasa, cantand in acelasi timp perfectiunile siprovidenta lui Dumnezeu sub cele mai variate forme. Nu maiputin, mu~~idintre ei vibrau de sperante mesianice; intrebuin-tarea unei astfel de categorii de psalmi in cultul Bisericiicn,:~tin~inles~ea - intr-un anumit fel - indeplinirea porunciiM.an~mtor~lm ~e a se savar~i liturghia intru pomenirea Sa.Nimic, deci, mal natural ca trecerea in cultul crestin a unorel~n:ente~in care se cuprindeau aspiratiile spre noua starespmtuala. Ceva mai tarziu, s-a formulat in literatura bise-riceasca - pre cum vorn vedea - chiar 0 justificare teoretica infavoarea acestei mosteniri de 1asinagogti.

Trebuie insa sa admitem ca trecerea elementelor din cultulVec~iului T~~tament ~u s-a facut tale quale, ci ele au fost supuseun~~operatn de crestinare prin a1egerea lor in concordanta cunoua situatie din istoria mantuirii, Pericopele din Sf§.ntaScriptura si psalmii din cultul crestin nu putau fi aceiasi ca incu1tul sinagogii, ci erau alesi anume aceia care cuprindeau in~eUI~fel prevestiri despre Mantuitorul, des pre opera ~idespreBiserica Sa. Aceste parti trebuie sa fi fost incadrate in doxologii

33


.crestine, ca: "Slava Tie, prin Fiul Tau Iisus", despre care ne dau-rnarturie documente de la sfarsitul veacului I 101. Nota specificcrestina insa 0 imprimau cultuluiacestor adunari.de credin-cio~i spiritul si accentele noii religii, care vibrau in citirileepistolelor Apostolilor, in predica ce le explica si in imnelepietatii crestine, compuse - ca forma lirica - dupa modeluleel?r din Sf~nta Scriptura.In aceasta privinta, imnul preotuluiZaliaria, al sfintei Fecioare Maria ~i al dreptului Simeon vor fifost cele dintai care au rasunat la cultul primelor adunariqrestine.

Viata curat crestina a pietatii celor dintai credinciosi aiBisericii 0 caracteriza mai pronuntat, rara indoiala, rugaciu-nea - rugaciunea eu invoearea numelui lui Iisus, rugaciuneade lauda, de cerere si de multumire lui Dumnezeu "prinDomnul nostru Iisus Hristos'?". Rugaciunea forma cea mai deseama preocupare a primilor crestini, precum ne inforrneazacele dintai capitole din scrierea Faptelor Apostolilor. Ruga-ciunea era, de altfel, unul dintre punctele insemnate aleritualului iudaic.. Cum se vede, cultul tinerei Biserici crestine cuprindea inranduiala sa aceleasi elemente ca si ritualui sinagogii, desi inalte forme si in alt spirit. Aeeste elemente le-arn putea grupain patru puncte: 1) Citiri; 2) Predicii; 5) Cantiirile in general

. (psalmi, imne) si 4)Rugiiciuni. Am mai putea adauga si colectelepentru saraci'", care, de asemenea, nu erau straine de serviciulsinagogii. Aceasta randuiala am putea-o califica drept "serviciul

I sinagogii crestinizate"!".I Nu .este greu insa sa distingern ca elementele de cult

examinate acum in urma nu sunt tot una ~i nu pot fi con-ifundate cu' serviciul euharistic, de care ne-am ocupat la ince-put. Aceasta ne indreptateste sa afirrnam ea nu to ate adunarile .de cult ale primilor crestini erau insotite de celebrarea SfinteiEuharistii. Constatari facute in documentele din secoleleurmatoare ne indreptatesc sa faeem 0 deosebire intreadunarile

34


sau cultul din zilele ordinare si cultulliturgic de Duminica, intimpul Sfintilor Apostoli. In tot cazul, Duminica, serviciul dupa

programul crestinizat al sinagogii trebuie sa fhformat parteapregatitoare si introductiva in serviciulliturghiei euharistice.La 0 astfel de conc1uzie ne indreptateste constatarea si deose-birea, ce se poate face in toate secolele urrnatoare si in toateBisericile pana astazi, intre un serviciu premergator, cunoscutsub numele de .Jiturghia catehumenilor", si liturghia crestinapropriu-zisa saui.liturghia credinciosilor". In tot cazul, cele-brarea Sfintei Euharistii era unita chiar in veacul apostolic euserviciul pe care l-am numit al sinagogii crestinizate. Epistolaintai catre Corinteni ne ofera inca un indiciu in aceastaprivinta'".

,9. Incercand acum, ca incheiere, schitarea intr-un tablougeneral a randuielii liturghiei din vremea Sfintilor Apostoli,vom cauta in acest scop un sprijin in indiciul ee-l aflam inversetul 42, cap. II, din scrierea Faptele Apostolilor. Precumrezultade aici, primii cre~tini"erau astepttitul intTu invatrlt"uraApostolilor, intru impiirta?iTea ?i intrujrangerea painii?i iniru.rugiiciuni". Primul element din programul acestor adunari.crestine era, prin urmare, cu caracter didactic - "inva~aturaApostolilor", deci pregatitor, iar partea a doua 0 forma serviciuleuharistic: .frangerea painii", Nu mai incape nici 0 indoiala caexpresia "lnva~aturaApostolilor" trebuie luata intr-un sens larg,~i anume nu numai in intelesul unei predici de teologiepractica crestina, ci cu toate elementele pe care ea trebuia sa leimplice: cu elementul traditional al vechilor Scripturi, din careSfintii Apostoli extrageau datele ce se verificau in nouaimparatie a harului, cu psalmii, cu imnele si cantarile duhov-nicesti. inainte, deci, de "frangerea painii", era un program,sauo randuiala de cult, asemanator, in schema lui generals, cueeldin sinagogi, care s-ar desfasura astfel:

35


A..a) Citiri din Sfanta Scriptura a Vechiului Testament si din

scrierile Apostolilor, aparute in acea vreme; '~~".b) Predica sau omilia, ce urma ca explicare a textelorcitite;c) Psalmii, imnele si cantarile duhovnicesti;

I d) Rugaciuni.I Despre inserarea in aceasta parte a serviciului divin din

aceasta vreme a unei marturisiri de credinta (I Tim. 6, 12) si asarutarii pacii, nu putem face 0 afirrnatie ;uficient sustinuta,precum am mentionat deja. I

;. Urma apoi partea a doua sau "frangerea painii", care, dupadatele din Noul Testament deja vazute, nu putea fi celebratadecat asa cum 0 savarsise Mantuitorul., ,

Deci:

Ba) Rugaciuni de lauda aduse lui Dumnezeu si rugaciuni de

multumire, brodate, negresit, pe tema amintirii jertfeiDomnului, deoarece Sfanta Euharistie fusese instituita pentrupomenirea Sa. In acestea intrau, fara indoiala, pronuntareacuvintelor de instituire a Sfintei Euharistii si binecuvantarea,sau sfintirea elementelor euharistice;

b) Impartasirea credinciosilor incheia serviciul divino .Predica prelungita a Sfantului Apostol Pavel in Troia, dupa ."fifulgerea painii'?", era probabil 0 exceptie, potrivita cu im-prejurarea'de atunci, intrucat dimineata Apostolul urma sa seimbarce cu insotitorii sai,

I,

Cu privire, deci, la fizionomia cultului crestin din epocaapostolica, putem incheia cu constatarea ca in el se puteau I

distinge doua parti: una principala, fundamentala si specificcrestina, care consta in celebrarea Euharistiei, iar alta adoptataIn limpul procesului de separare a Bisericii de sinagoga, dupas .h 'IYHl rflndui Iii a steia din urma, dar perfectionata in.


con~m~tul ei ~e ~a~re Sfintii Apostoli dupa spiritul crestin'" .A~e~tdlI~ur:r~a oficiu corespundea ca timp orelor de rugaciunedin iudaism, tar Duminica, cand se celebra Sfanta Euharistiecele ~oua parti al: oficiuluiIiturgic crestin erau unite, punctuiculminant formandu-l ritul euharistic, care ocupa partea adoua, in ordinea succesiunii, din randuiala serviciului.

II

V '"LlTURGHIA CRESTINA LA SFARSITUL'" '",," "," ,

"VEACULUIINTAI SI INCEPUTUL,VEACULUI AL DOILEA

1. Izvoarele istorice ale'iiturgici~ in aceasta vrerne. 2. Li."turghia duminicaui, un uz absolut general. 3. Rugaciuneaparticularii zilnicii si conditiile externe ale ojiciului liturgic. ".. ,4. Constiinia despre existenta unei vechi rtuuiuieu a liturghiei .~ielementeleeidate in Didahiacelor 12 Apostoli.5 ..Concluzii.

~:

1.Scrierile de la finele veacului intai al erei crestine si celede la inceputul veacului al doilea ne ofera elemente noi pentruistoria liturghiei. Nu elemente noi in viata si in spiritulliturghiei, ci marturii ~iamanunte de exprimare mai explicita,lamuriri mai categorice, care confirm a intr-o lumina maiprecisa constatarile deja facute despre fiinta ~i amanunteleliturghiei din epoca apostolica, dinainte de daramarea Ieru-salimului, eveniment eare a insemnat materialmente curmareatuturor legaturilor intre Templu si Biserica,

Intre izvoarele liturgicii, pentru aceasta epoca, numaram:a) Scrierea cunoscuta sub numele de Invatatura celor

doisprezece Apostoli (tnouXll rev OroOEKUAnocrosoiv), scrisa earnrntre anii 80-100 d.Hr.108;

b) Epistola intcii catre Corinteni a Sfantului ClementRomanut; care dateaza de prin anii 96-98 d.Hr.;

c)Epistola atribuita lui Barnaba, scrisa in timpullui Nerva(probabil intre anii 96-98 d.Hr.)I09;

"d)Epistolele Sfantului Ignatie al Antiohiei (t 107c110 d.Hr.);

39,..

III

I

'Z~,:jc


e) Epistola. Sffmtului ~9licarp catre Filipeni, scrisa imediatdupa moartea Sfantului Ignahe, adldi intre anii 107-110 d.Hr.

Ne-am oprit la aceste scrieri, care ispravesc un veac si incepun altul nou; pentru a surprinde infa~i~area liturghiei in acestmoment -Intai, pentru ca, propriu vorbind, toate aceste izvoaredateaza de fapt din cursul celei dintai sute de ani de viatacrestina, care a inceput dupa inaltarea la cer a Mantuitorul~isi dupa pogorarea Sfantului Duh. AI doilea,pentru ca acestescrieri provin de la Parintii apostolici, adica de la uceniciidirecti ai Sfintilor Apostoli, care erau deci in masura sa neinformeze exact asupra randuielilor liturghiei. "

Completam numarul acestor izvoare cu un document dealta provenienta, si anume cu epistola scrisa imparatuluiTraian prin aniijp -113 d.Hr. de catre proconsulul Bitiniei,Caius Plinius Secundus, numit si Pliniu cel Tank Provine dela un inalt functionar pagan, ceea ce face documentul si maiinteresant, intrucat ne pune la curent cu date privitoare lacultul crestin, a~a cum le-a putut cunoaste un pagan.

2. Ceca ce constatam in vremea Apostolilor incidental simai mult in biscricile din lumea greco-romana, eu privire laexistenta unei zile liturgice prin excelenta, adica in care sesavarsea Sfanta Euharistie, intalnim acum ca un uz ghsolutcurent si deci generalliturghia duminicala.

,Adunandu-va in fieca.re Duminiui a. Domnului (xure O£KUPWKllV O£ KUPlOU cyuvax9£vx£s)llO, frangeti paine ~imultumiti(faceti Euharistia: KAacra:tt: nptov Kat EUXaptcr'tTjO'Cltt:),dupa eel~ai intai v-ati marturisit paca~ele, 'pe~tsu ca jertfa ;::oastra safie curata'?". ('\.••...p.1c~.ta t1l~1i.Ai/12~&'4t) ('~ )tN.? 1.IU,..

Prin urmare, indata dupa Sfinfii Apostoli - eel putin ~Qamqartea lui Petru ~i Pavel - ~i inainte de a se incheia primulveac cre:;;tin, era un uz general savarsirea liturghiei intr-oanumita zi a saptamanii, care este desemnata cu numirea eicrestina: Duminica (ziua Domnului). Si marturia din lnvata-. "

40

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri:1,i!i

III!j

II!I

d ,

turti celor doisprezece Apostoli este cu atat mai interesanta cucat aceasta scriere - chiar dad. am admite ca nu poarta intiparul ei general 0 caracteristica ebraica, cum de obicei afirmacritica -, apoi ea porneste "in tot cazul, dintr-un mediu iudaic:aceasta insemna eli Duininica era consacrata pentru liturghi~in prima generatie crestina, care, in primele ei zile, daduse incacredit cultului iudaic. 0 astfel de situatie 0 confirma, de altfel,~i epistola atribuita lui Barnaba:

,,NQ,iserbiim in bucurie ziua a. opta.,in ca.relisus a. invia.t dinmorti "112. Co.,.. X V. 9 ' , --- --- -- -- ',- ,

Epistola lui Pliniu eel Tanar confirrna categoric existentaunei zile determinate pentru cult, la crestini. Raportandimparatului Traian inforrnatiile- obtinute .de la apostatiianchetati, Jlli.Wll scria: .: " "

;,Ei sustin ca toata gresala si vina lor consta in aceea oiaveau obiceiul sa se adune intr-o zi fixa (hotiirata) - stato die -

, inainte de ziua (de rasaritul soarelui , ante lucem), ca intonaualternativ un imn lui Hristos ca unui zeu, ea se legau cu~juramant sa nu faptuiasca nici 0 crima, nici un furt, nici 0talharie, nici adulter, sa nu-si calce fagaduiala, sa nu refuze a 'inapoia ~eea ee au primit. Dupa aceea, se desparteau spre a seaduna din nou, pentru ea sa ia impreuna 0 hrana (un aliment -cibum), de altfel obisnuita si nevinovata. Ei zic ca au incetat dea mai face aceasta. in urma edictului meu, prin care inter-zisesem intrunirile particulare; conform poruncii tale"1l3.~.f

Rezulta de aici, deci, ca pentru cultul specific crestin,pentru Euharistie adica, sau pentru imnul adresat lui Hristosea unui zeu - dupa stilul ~idupa puterea de intelegere a situa-tiei de catre un magistrat pagan - ~i pentru a doua intrunirenu erau consacrate toate zilele, ci numai 0 anumita zi, fixata 114.

Acea zi fixata pentru liturghia euharistica era ziua a opta,preeum 0 numeste Pseudo-Barnaba, in raport cu saptamanaiudaica, adica Duminica (ziua Domnului), cum 0 mentioneazalnvatatura celordoisprezeceApostoli, in legatura cu even'imentulinvierii, pe care il comemoreaza.

41

Preot prof. Petre Vintilescu Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

:>. Negresit, momentele de cult ale Bisericii in acest timp . :cre~tinan:o~ten:a misiunea pe care sinagoga iudaicanu putuseriu se reduceau numai la liturghia euharisti,ca de Duminica. s~al~de'ph?easc~, cum rezulta din parabola vierilor necredin-fnvatatura cel~zeceapostoli, pe Hinga alte instructiuni, :ClO~~.N~~lC,deci, de mirare in aceste adaptari de la sinagogacuprinde In~dispozi\ii pentru 0 rugaciune zilnica, 1a~lsenca. 0 astfe1de concepti- 0 intalnim exprimata chiar indeosebita de Euharistie~' scnerile ~i1aParintii bisertcesti de mai tarziu'" .. "

"Zileleyoastre de post sanu fie aceleasi cu ale fa\arnici1or, ,Rugaciunea zilnica de trei ori, recomandata in fnvatdturacaci ei postesc lunea ~i joia, iar voi sa postiti miercurea si .c~lordOisprez..ec:Apostoli, a rarnas foarte.de timpuriu o' ruga-vinerea. Nici nu va rugati ca fatarnicii, ci cum a poruncit ' .cl~~e ~nvat~, m 10c~1adunarilor zilnice. pentru rugaciune,Domnul in Evanghelia Sa, asa sa va rugati: Tatal nostru, carele , ',a?l~~Ulte la. mceput m comunitatea crestina din Ierusalim,esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, Id!z.nmeat~~l seara. Persecutia 1ui Neron, cea dintai, a trebuitfaca-se voia Ta, pre cum in cer si pe pamant. Painea no astra cea sa impuna crestinilor, fara indoiala dintr-un spirit de prudenta:spre fiinta, da-ne-o noua astazi si ne iartanoua gresalele .l,a)renuntarea la adunarile zilnice pentru cult si b) resemnarsanoastre, precum si noi iertam gresitilor nostri si nu ne duce pe Iarugaciunea particulara prevazuta mai inainte si.la serviciulnoi in ispita, ci ne izbaveste de eel rau: df a Ta este puterea si ;.euharistic saptamana! de Duminica. ;:,'; , ",'; '". 'slava in veci. De trei Qri pe zi sa ,varugafi a~a"115.:' u:: ~~turghia cre~tina~seoficia, i~ aceasta vreme, tot in timpul

' , Nu este greu sa vedem oglindindu-se in acest fel de :n~p~ll,p!ecum r,ezulta din pasajul deja citat din: episto1a luirecomandare a 'rugaciunii zilniee un asezamant apostolic IPlmlU catre Tr~l~n. }nterpre~areaacestui:pasaj insa ridicapentru rugaciune, "randuit' paralel cu cele trei ore iudaiee ,oarecar~ greutatl,. cand este vorba de precizari. Desigur,existente atunci, sau dupa tipullor'?". Cele trei momente ale .apostatii anchetati nu vor fi .descris in amanuntims cultulrugaciunii iudeilor in acea vreme erau: ~acharith, Jndata dupa !~re~tin,iar, pe de alta parte, se pune intrebarea ,daca au fostrasaritul soarelui, Minchah, dupa 'pranz, ~i Abrith, in pragul ,~' :ntelese exa~t declaratii~e lor d~ un functionar pagan, neinitiatnoptii. Pentru motive de ordin practie insa, iudeii din diferite ~., .m cele crestine, dar.mai ales cat au fost de complet si de exactparti spuneau laolalta pe cea de a doua si cea de a treia (Minchah ,'!'1'. -redate amanuntclo in raportul sau catre imparat, I~tot cazul~i Ab1'ith), afara de ziua sambetei ~i de zilele de sarbatori, " 'r. .sedisting clar doua momente, daca nu doua adunari in cultulreducandu-se astfe1momentele rugaciunii la doua: dimineata e ; .crestin: in prima parte, se cantau imne de laudalui Hristos:si seara'", Sfin\ii Apostoli, pentru a sustrage pe cre~tini de sub· iintervenea apoi 0 despartire, inurma unui angajament solemninfluenta sinagogii, randuisera ore paralele de rugaciune, dar pentru 0 viata mora1a,'dupa carese inapoiau sprea lua 0 masacu continut crestin, precum se vede din recomandarea :comuns, . . ; ...rugaciuilii domn~ti. Fara indoiala ca alte rugaciuni crestine . Un~i,ca ~lbert ~eville"au vazut in aceasta ultima parte ase adaugau la aceasta, dar pecare, din lipsa de documente, nu .cultului crestin functionaraa agapelor, si anume seara'"; numaile putem preciza. ' ";I£~, ca din scrisoarea lui Pliniu nu reiese deloc ca reintoarcerea

Adoptarea anumitor tiIDlrj gen,eraJe exierne din cultul'~' {e~e~tinilorin adunare ar fi avut loc seara, ci numai ca veneausinagogii in cultul Bisericii era justificata de convingerea di '~i.J din nou (rursus). Dupa alte pareri=, prima parte a cultuluiBiserica cre~tina reprezenta desavar~irea a ceea ce·in Vechiul c.. ~" crestin mentionat de Pliniu arreprezenta ceea ce noi am numitTestament fusese numai simbol si inchipuire, ca Biserica ;"': .serviciul sinagogii crestinizata ~i care, in -urma, a ajuns sa

1i~42 43

~--------------------------~~------


reprezinte liturghia catehurnenilor, iar partea a doua ar fi avutloc seara, cand se celebra Sfanta Euharistie si se tinea masa de

, ,dragoste. In intervalul dintre aceste doua adunari, credinciosiiar fi mers pe.la casele lor; spre a lua cele necesare pentru acestea.Dar aceeasi obiectie serioasa s-ar putea ridica ~i impotrivaacestei ipoteze.

Mai probabila.ar putea fi parerea lui Pierre Batiffol, care,intemeindu-se pe angajamentul sub juramant luat de crestini,in prima parte a cultului, de a se abtine de la orice rau, socotestedi mai degraba s-arputea presupune aici 0 descriere prescurtataa botezului catehumenilor, inainte de celebrarea Euharistiei.Tot cu atata dreptate insa, am putea considera acest momentliturgic echivalent cupredica de la sfarsitul liturghiei catehu-menilor, in care episcopul sfatuia ~i conjura pe ascultatori saduca 0 viata morala demna, Descrierea liturghiei, data earnpatruzeci de ani mai tarziu de Sfantul JUstin Martirul, ar puteajustifica 0 astfel de interpretare. La mijlocpoate fi, de altfel- siaceasta este ceea ce se poate admite mai degraba -, olipsa deintelegere exacta a situatiei dir:partea lui Pliniu, ori 0 lips a deacuratete in relatarea faptului. In tot cazul, trebuie remarcat castilul acestui magistrat pagan era dictat de preocuparile functieisale ~i de practica juridica romana. Interesul lui era sa dove-deasca juramantul, prin care se legau membrii adunarilornocturne crestine, presupuse subversive, precum ~imancarilemeselor, la care ei se adunau. In lipsa unei astfel de formule,pentru Pliniu se impunea ca ceva similar un anumitelementdin cursul adunarilor de cult, si anume angajamentul pentrumoralitate luat de crestini, pe care el il califica drept juramant;iar in locul pranzului ritual, constand din copii mici, care formaunul dintre punctele de acuzatie impotriva crestinilor, elconstata un aliment obisnuit si nevinovat'".

Fapt este di in vremea h~i Traian s-a reinnoit prohibireaIata de asociatiile si de intrunirile secrete (coetus et hetaeriae),ia~ crestinii au fo~t nevoiti, in consecinta, sa-si margincascaadun5.~ile ,comune de cult 'la liturghia duminicala, care - ca ~i

44


pe timpul Apostolilor - se oficia seara sau noaptea, sambataspre Duminica (staio die), terminandu-se in zori, inainte derasaritul soarelui (ante lucem)122.Cum celebrarea Euharistieiavea loc, inca din vremea Sfintilor Apostoli, in legaturasi inurma serviciului adoptat si perfectionat dupa tipicul dinsinagoga, cele doua parti ale liturghiei, la care se, referascrisoarea lui Pliniu, nu pot fi dedit exact aceleasi ca si aleliturghiei apostolice. Persecutia ~i dispozitiile prohibitive fatade adunarile cultului crestin au putut eel mult sa accentuezelegatura intre serviciul de seara ~ide dimineata, incat sa se Iacaun singur ofieiu din ambele'", in a~a fel ca Sfanta Euharistiesa fie.incadrata intre aceste doua parti, ca si pe vremea Aposto-lilor, de altfel. In acest caz, imnele de lauda pentru Hristosmentionate de Pliniu nu pot fi decat rugaciunile si odele carese aflau in legatura cu celebrarea Euharistiei'". '.

, In nieiun caz nu putem admite: parerea ca nutrimentul,pe care - dupa raportul lui Pliniu - crestinii il luau laolalta dupareintoarcerea la adunare s-ar referi numai la agape ~ica acestea,din prieina greutatilor ridicate de edietullui Traian, au suferito transformare in sensul ca Euharistia ar fi rezultat ca unrezumat reprezentativ al meselor fr~~e~tide dragoste, care, deacum inainte, nu s-ar mai fj putut tine in intinderea si cu cere-monialul de pana aiei. Agapele - este adevarat , s-au despartitde serviciul euharistic alat de Hm uriu, incat aproape nu lemal mta mm e a veacu al . ea inainte. Motivele pnveauins a isciplina cultului. Ritul euharistic si-a avut intotdeaunafizionimia sa distincta si pozitia sa fundamentala in cultulcrestin, de la inceput, precum marturiseste un adevarat lux deprobe din Noul Testament. Nu putem admite, prin urmare,ideea unei transformari a liturghiei in timpullui Traian, dincare - pre cum le place unora dintre protestanti - ar fi rezultatEuharistia ca un rit prescurtat al agapei'". Cel mult, noileirnprejurari au putut sa se adauge lavechea observatie aneoranduielilor de la agape si sa fi contribuit 0 data mai multca Sfanta Euharistie sa se desparta de mesele de dragoste si sase uneasca cu serv-iciul divin de dimineata.

45


4. Daca, din punct de vedere al istoriei liturghiei, scri- .soarea lui Pliniu eel Tanar nu adauga nici un amanunt nou lacele deja' cunoscute din izvoare crestine, ea contine totusi 0confirmare foarte pretioasa cu privire la cult. Astfel, dinmarturisirile apostatilor instrumentate de el, reiese ca punctulculminant al cultului crestin, in frecventarea caruia ei isigiSeau 0 VIlla, era impartasirea, ca si in cele dintai zile aieBisericii. Daca, apoi, setine seama de declaratia acestora, ca.s-au lasat de crestinism, unii de trei ani, altii de mai multi ani;iar unii chiar de mai bine de douazeci de ani", intelegem caindicatiile din scrisoarea lui Pliniu privesc situatia liturghieicrestine cam prin preajma anului 90 d.Hr.126. .

In perioada aceasta, constiinta despre existenta unei ran-duieli vechi a cultului crestin se afirma formal si se raporteaza,pentru temeiurile ei, la Mantuitorul direct. Astfel, Clement,episcopul Romei, scria in prima sa epistola catre Corinteni:

.Suntem datori sa facem cu randuiala toate cate ne-aporuncit Stapanul sa le savar~im la timpuri hotarate (KCl"CClKCllpOUS"CE'tClYf.l.£YOUS).Ofran dele ~iliturghiile (TClSDE 1tpOcr$OpClSxct A£t'tOUpYlClS)EI a poruncit sa fie savarsite nu la intamplaresi fara randuiala, ci la timpurile si orele stabilite (COptcrf.l.EYOlS~CllPOlSxm COpcllS).El insusi a hotal:at, prin suverana Sa vointii, .in ce loc si prin cine voieste sa fie savarsite acestea'?".

.Fiecare dintre noi, fratilor, dupa treapta sa, sa se Iacaplacut lui Dumnezeu, in cucernicie ~i cu cuget curat, fara acalca regula stabilita pentru sIujba sa (AEl"COUPYlClS)128.

Autoritatea unei astfel de randuieli este exprimata deClement astfel: .Hristos de la Dumnezeu, iar Apostolii de laHristos" 129.

Nu stirn dad. Clement Romanul vrea sa inteleaga prin1tpocr$op~s(ofrand e) ~i prin AEt"COuytClsceledoua pa~i compo-nente ale cultului erestin, sau ambii termeni se refers lasaerificiul euharistic, sau daca vrea sa deosebeasca liturghiaeuharistica de celelalte oficii'". In tot eazul, nu incape indoialaca epistola lui Clement are in vedere mai multe feluri de oficii

46


ale cultului, adica sialte momente de rugaciune in comun,afara de Sfanta Euharistie.ide vreme ce el face mentiune deslujbe "la timpuri ~i la ore stabilite"." ' .. , ' ', Ce contineau aceste reguli ale serviciului divin, Clementnu ne spune. Acest gol n umplu in parte instructiuniledinlnvatatura celor doisprezece 'Apostoli eu privire Ia'savarsireaEuharistiei. . ,

. Cap. IX:.Jar Euharistia (EUXClptcr'tlCl)a~as-o faceti: mai intaipentru potir (rugati-va asa): Multumim Tie' Tatal inostrupentru via cea' sian:ta a ltii David: sluga ta, ~e ne-ai facut-~cunoscuta prin Iisus, Fiul tau, Slava Tiein veci.. Iar la Irangerea painii (ziceti):Multumim Tie, T'atalnostru,pentru viata si cunostintace ne-ai descoperit prin Iisus, FiulTau. Slava Tie in veci. Dupa 'cum aceasta paine franta' eraimprastiata (pe dealuri) si, adunandu-se, s-a facut una, asa sase adune Biseriea Ta de pe toata Iata pamantului, in impa~atiaTa; ea a Ta este slava si. puterea, prin Iisus Hristos in veci.Nimeni insa sa nu manance, nici sa bea din Euharistia voastraafara de eei botezati in numele Domnului; caci despre aceastaDomnul a zis: .Nu dati cele sfinte cainilor" .:

, Cap. X:Iar dupa irnpartasire, multumiti asa'": Multumim, Tie, Parinte sfinte, pentru' numele Tau eel slant, pe care l-aisala~luit in inimile noastre si pentrucunostinta si nemurireaceni le-ai facut cunoscute prin Fiul Tau Iisus. Slava Tie in veci,Tu, Stapane atottiitorule, ai facut toate pentru num~le Tau, aidat oamenilor spre indestulare mancarea si bautura ca sa-Ti, , ,multumeasca, iaruoua ne-ai daruit mancare si bauturaduhovniceasdi si viata vesnica prin Fiul Tau. Mai'inainte detoate i~imultumim pentru ca esti puternic. Slava Tie in veci.Adu-Ti aminte. Doamne, de Biserica Ta, spre a'0 izbavi de totraul ~i a 0 desavarsi in dragostea Ta. Adun-o din cele patruvanturi, pe ea, care este sfintita pentru imparatia pe care aigatit-o ei; ca a Ta este puterea si slava in veci. Vie harul si treacalumea aceasta. Osana Fiului lui David. De este cineva sfant, savie; de nu este, sa se pocaiasca. Maran atha (Domnul vine sau

,I

.',n'if

47


vino, Doamne). Amin. Profetilor insa ingaduiti-le sa rosteascaoricate multumiri vor voi (&UXapt<J'tEtVocc eEA.Oucrtv~:h

a) Deja, in pasajul citat mai inainte (vezi cap~ alaceleiasi scrieri), am vazut mentionate dopa momente sau actedistincte ale liturghiei, ~ianume: frangerea painii si rugaciuneaeuharistica sau de multumire, ce se facea impreuna cu ceadintai.

b) Capitolele~eaduc un element in plus, si anumechiar formule euharistice, care sunt cele mai vechi din cate nis-au transmis pana astazi, Din ele pare a rezulta ea Euharistiaera asezata intre doua rugaciuni de multumire. -

,c) Insa desi acestea nu se departeaza depunctele caracte-ristice atinse in liturghia obisnuita, adica binefacerile man-tuirii primite de la Dumnezeu prin Fiul Sau, totusi, prin unelenote particulare, randuiala din Invatatura celor doisprezeceApostoli a dat nasterela comentarii felurite. Astfel, in primulrand vinul este binecuvantat inaintea ainii, ceea ce constituie

, , ",--un caz unie in toata iteratura crestina, In general, critic a depana acum a privit cazul Didahiei celor doisprezece Apostoli cape ,,0 descriere incompleta a unui tip exceptional de serviciueuharistic"'", lasand sa se inteleaga ca aceasta randuiala este,de fapt, 0 prelucrare cre~tina a formulelor iudaice pentrubinecuvantarea painii ~i a vinului.

In corpul rugaciunilor insa, actele impartasirii sunt pusein alta ordine, in ordinea naturala ~i proprie Euharistieicrestine adica gustarea mai intai din paine, si apoi din pahar., ' ,Astfel, in cap. IX: "nimeni sa nu manance, nici sa bea dinEuharistia voastra ...", iar in cap. X: "ne-ai daruit mancare ?ibdutura duhovniceasca ...", Aceasta constatare a dat prilejAbatelui Dom Jean de Puniet sa creada ca inversiunea dininstructiunile randuicliieuharistice ale Didahiei s-ar datoraneinde~anarii autorului acestei scrieri, care trebuie privit, defapt, nu ca insusi autorul ei, ci ca un colector al rugaciunilordintr-insa, Lui i-ar apartine propriu numai indicatiile: .rnaiintai pentru potir (ruga~i-va asa.)" si "iar la frangerea painii

48


(ziceti.)", pe care le-a asezat intr-oordine gresita si, 0 data cuele, ~i cele doua corpuri de rugaciuni culese de dansul'",

o 'explicatie' exacta insji si convingatoare a rfmduieliieuharistice din Didahia celor doisprezece Apostoli, 0 da J.B...-.Thibaut135

, in opozitie cu toata critica de.pana acum.El rem areafaptul, neobservat pana aici, ca cele doua capitole se refera inacelasi timp la ceremonialul agaper si alliturghiei euharistice,si anume: cap. IXtrateaza despre agapa, iar cap: Xdespre SfantaEuharistie. ' I •

, Paharul si painea despre care este yorba in cap. IX,precum~irugaciunile ce le insotesc, fac parte, prin urmare, din ritualulunei mese dupa care urma' celebrarea Sfintei Euharistii, masacare nu era fara legatura cu traditia iudaica a primilor crestini,Frangerea painii era un rit obisnuit in iudaism la mesele semi-liturglce ce aveau loc cu ocazia solemnitatilor mai de seama .Mantuitorul insusi respectase acest ceremonial traditional,indeplinindu-l in anumite imprejurari'", In vremea primeigeneratii de crestini, cand acestia inca nu rupsesera completlegatura cu cultul traditional, le place a sa gaseasca un exemplude imitat in conduita Mantuitorului si, deci, sa pastreze incaritul iudaic al frangerii painii la mesel~ lor particulare, rit careavea 0 semnifieatie mai inalta 'inmesele fratesti de dragostecrestina, Intrucat Sfanta Euharistie fusese instit~ita dupa Cina,precum ne informeaza evanghelistii sinoptici ~iSfantul ApostolPavel, primii crestini socoteau ca trebui~ facuta mai intai agapa,si dupa aceea sa urmeze Euharistia.' In parte, agapa, repre-~entand Cina cea de taina, satisfacea ~i un obicei al traditieiiudaice, la care i~i gasea' aplicare vechiulrit al frangerii painii,transfigurat insa acum prin formule crestine de multumire.Deci, formulele de multumire din cap. IXal DidahieiApostolilorse refera la paharul1?i painea franta la mesele agapelor.

a) Proba cea mal puternica in sprinuI unei astfel deinterpretari sta in faptul ca, in randuiala descrisa in cap. IX, ~se face nici 0 mentiune despre caracterul de jerWi alliturghieieliliaristice. Deci ~u poate fi yorba de ea.:

II~

I!

,"

. '

49


b) 0 greutate apare insa i~ expresia, ~u care se des.chidecapitolul IX: DEpt bE TllS EUXUptcr'ttuS .(iar m ce~a ~e pnv~~!~Euharistia). Nu s-ar putea oare referi la Euharistia crestinaiJ.B.Thibaut observa insa ca, prin euh~l'istie, ~r:Noul Tes~t.amen~se Intelege atat formula de multumire rosbta pe.ste p.amea ~lvinul de la mesele obisnuite (Fapte 27, 35), ca ~l la liturghiaeuharistica, cat si insesi elementele asupra carora s-au pro-nuntat rugaciunile de multumire. Acest fapt a putut du~e la u~schimb de' numiri, adica la intrebuintarea cuvantului .Euharistie pentru agape, dupa cum termen'!l d~~~-~ .aplicat atat meselor frate~Ji de dra~oste, C!t ~l htur&hl~leuharistice ..Lucrul acesta se vede clar in urmatorul pasaj dinepistola Sffmtului Ignatie catre Smir~e~i (VIII,2): ,,Fara,,episc.o~nu este ingaduit nici a boteza, mCI a face agape (adicaliturghie). Prin urmare, expresia "in cepriveste euharistia", cucare este introdusa rugaciunea respectiva, ce se pronunta deproestosul adunarii, in legatura cu paharul de la inceputulmesei isi are explicatia ei..

c)' Binecuvantarea paharului inaintea painii era .c:vaobisnuit, intr-adevar, la mesele iudal!:.e.0 astfel de practica laagaj)ele crestine se gaseste mentionata si .int~-o ~tr~ducereetiopiana, in care se reflects co~~inu~ulunei s~nen pler~ute,si anume Tmditia apostolieii, a 1mIpoht al Romei (218).SC:lere~ .aceasta cuprinde insa men,iune~ c.liaici este vo.rba de 0 simplabinecuvantare iar nu de Euharistia Domnulm, care se face lavremea sacrificiului, dupa ce s-a zis .Sus sa avem inimilel". w

d) Excludere elor nebotezati de la artici area la a a anu infirrna intru nimic tema lui J.B.Thibaut, deoarece gapca si Sfanta Euharistie, era simbolul unitatii Bisericii, din carenufaceau parte catehumenii, ca ~ipaga~ii. . . .

e) Expresia cu care incepe cap. Xal DLd~hteLeelo.l'd?LSpre~3~eeApostoli - M!;1U bE 10 EIl7tATJa9TJvat = dU12aee v-att saturat -constituieinca 0 dovada ca in capitolul precedent a fo~tyorbadespre 0 masa adevarata, iar :ruga~iunile de m~l~umlfe .:eco-mandate la inceputul noului capitol se refera la adevarata

50

,.


:; ... ",

Euharistie, desemnata prin cuvintele: ;"milne~ bduturiiduhovnieeascii?i viatii ve$nieii p1'in Fiul Tiiu":'Aceasta hrana ~ibautura spirituala este pusa chiar in antiteza cu masaprecedenta, cand se spune: "ai dat oamenilorspre indestularemancarea si bautura, ca sa-Ti multumeasca, iar noua ne-ai

• J J I

rilaruit mancare si bautura duhovniceasca...".·· '.f) De altfel, expresiile din Iormulaeuharistica cuprinsa in

capitolul Xinfa~i~eaza, intr-o forma concentrata si uneori chiaraproape de litera, fraze liturgice ajunse pana in liturghiile deastazi, ceea ce face inca o data proba ca acest capitol se refereaexc1usivla liturghia euharistica crestina.Astfel, expresia "de estecilleva sjant, sii vie" arfi echivalenta cu "Sji1l:tele,sjintilor" dinliturghia ortodoxa, dupa cum formula ;,Adu-Tiaminte, Doamne"revine de atatea ori in liturghia Sfantului loan Hrisostom, darmai ales in cea'a Sfantului Vasile cel Mare.Tn sfarsit, prezentain cap. X a raspunsului:...amm" :'cu care se inchei~ Euharistiacrestina, acel ;,amin" adresat lui Iisus spre slava lui Dumnezeu,cU1~zicea Sffintul Apostol Pavel (II Cor. i, 20), si care lipsestedin rugaciunile de multumire cuprinse in capitolulTx,completeaza seria probelor despre caracterul deosebit ~istrictliturgic al Euharistiei crestine descrisa in cap. Xallnvataturiieelor doisprezeee Apostoli.· ".

.a particularitate pe care 0 intalnim in randuiala Euha-ristiei din aceasta vreme, este ingaduinta acordata profetilor deilrosti rugaciuni de multumire, d~a puterea lor, negresit dupaimparta~irea credincio~ilor si sub eontrolul Bisericii. Asa se

.'explica faptul eli in crestinatatea primitiva se aflau in uzulliturgic al diferitelor Biserici mai multe rugaciuni euharistice,iar nu numai una singura'", deoarece acest gen de rugaciuneera lasat pe seama inspiratiei harismaticilor, cum marturisestefnviitiitum eelor doisprezeee Apostoli: Fara indoiala, aeesterugaciuni nu mergeau parra la uniformitate absoluta din punetde vedere verbal, dar aveau aceeasi factura si, in eeea ee.priveste fondul, re~u toate cugetarea ~ipietatea crestina cuprivire Ia luc¢rile lui Dumnezeu in natura; la luerarile si

51


purtarea Sa de grija.JLentru m,antuirea omului, prin Domnulnostru hsus Hristos. ' "'"... Un astfel de model ne-a fost pastrat in cap. LIX-LXlinclusiv,din intaia epistola a lui Clement al Romei catre Corinteni. Faraa se putea afirma ca aceasta: forma. chiar. 0 piesauzuala inliturghie, este totusi sigur di, prin stilul ei, seamana foarte deaproape cu rugaciunile euharistice solemne pe care lepronuntau capeteniile bisericesti in cadr~l cu~tului'3~.

.Noi (crestinii din Roma) insa vom fi nevinovati de acestpacat (de noascultarea corintenilor) si vom face rugaciuni sta-ruitoare si fiebinti, pentru ca in toata lumea Facatorul tuturorsa pastreze intreg numarul stabilit al alesilor Sa~p:in Fiul,Saueel iubit Iisus Hristos, prin care ne-a chemat din mtunene lalumina din necunostinta la cunoasterea numelui Sau eelui, ", ..•slavit, sprea nadajdui in numele Tau, prin care s-a Iacut toatazidirea, deschizfmdu-neEI (Hristos) ochii inimii noastre, casa Te cunoastem pe Tine, singurul cel prea inalt intru cele desus, eel sfant, odihnindu-Te intru sfinti; pe Tine, eel ceumilesti ingamfarea celor maridri, eel ce nimicesti cugetarileneamurilor, eel ce inalti pe cei smeriti ~iumilesti pe eei inalti,eel ee imbogatesti si sa~ace~ti, eel ee omori si ma~tuie~~i ~idaiviata eel ee esti singurul binefacator al duhurilor ~l Dum-ne~e~ a tot trupul, pe Tine eel ee privesti in adaneur! ~ive~ifaptele omenesti, eel ce esti ajutatorul eelor ee se afla m pn-mejdie, .mantuitorul eelor deznadajduiti, Facatorul ~i ocro-titorul a tot duhul; pe Tine, eel ce fad sa se inmulteascaneamurile pe parnant ~i din toate W alegi pe cei ce Te iubes~prin Iisus Hristos, Fiul Tau eel iubit, prin care Tu

vnAe-al

invatat ne-ai sfintit si ne-ai cinstit; pe Tine te rugam, Stapane,sa fii' aj~tatorul siocrotitorul no~t,ru! ~e~ei stramtorati d~ntr~noi mantuieste-i, pe eel smeriti mIIUle~te-~, pe cel, e~zu11ridica-i, celor ee Ti. se roaga, arata-Te, pe cei bolnavi tama-duieste-i, pe eei r~tacW ai poporului Tau intoaree-i, pe ca~e~eea dreapta; satura pe cei fHimanzi, Iibereaza pe cei legati ainostri, scoala pe cei bolnavi, mangfiie pe cei descurajatil Ca

52


sa cunoasca toate neamurile ca Tu esti singurul Dumnezeusi Iisus Hristos Fiul Tau ~i ca noi suntem poporul Tau si oilepasunii Tale.

LX. Cad Tu ai facut cunoscuta alcatuirea cea vesnica a.lumii, prin puterile care se arata; Tu, Doamne.ai zidit lumea,Tu care esti credincios in toate neamurile, drept in judecata,minunat in putere si maretie, intelept in ereare si priceput inintarirea eelor facute, bun in to ate eele vazute ~i eredincioscatre aceia care se incred in Tine; Tu, milostive ~iindurate, iartafaradelegile, nedreptatile, pacatele si gresalele noastre. Nusocoti tot pacatul robilor ~iroabelor tale, ci curateste-ne princuratia adevarului Tau, indrepteaza pasii nostri ca sa petrecemin sfintenia inimii ~isa facem cele bune ~ibineplacute inainteaTa ~iinaintea stapanitorilornostrit Asa, Stapane, arata fata Tapeste noi, cu pace spre cele bune, ca sa fim ocrotiti cu mana Tacea puternica si sa fim izbaviti de orice pacat cu bratul Tau eelinalt ~i ne scapa de cei ce ne urasc fara dreptate! ria noua ~ituturor locuitorilor pamantului unire. si pace, preeum ai datparintilor nostri, cand Te-au ehemat ei in credinta si in adevar,facandu-ne ascultatori fata de numele Tau eel atotputernie siprea sfant. ' . ,': " , . , '

LXI. Tu, Stapane, ai dat stapanitorilorsi carrnuitorilornostri de pe pamant stapanirea imparatiei prin puterea Ta ceamareata ~i nespusa, ca sa cunoastem slava si cinstea data deTine lor si sa ne supunem lor; intru nimic impotrivindu-nevointei T;Ue. Da-le; Stapane, sanatate, pace,' bun a intelegere(un ire), tarie, ca sa poata ingriji fara nici 0 piedica de condu-cerea incredintata lor de Tine, caTu, Stapane, Imparate eerescal veacurilor, dai fiilor oamenilor slava, cinste si stapanireasupra eelor ce se afla pe pamant: Tu, Doamne, indrepteazasfatullor catre ceea ce este bunsi bineplacut inaintea Ta,pentru ca sa exercite cu pietate, in pace si blandete puterea datalor de Tine si sa dobandeasca astfel harul Tau. Pe Tine, caresigur ai puterea de a face acestea ~i inca ~i mai mari bunataticatre noi, pe Tine Te laudam prin Arhiereul si ocrotitorul

53


sufletelor noastre Iisus Hristos, prin care se cuvine Tie slava ~imarirea, atat acum, cat ~idin neam in neam si in vecii vecilor!Arninl" 140.

5. In rezumat, concluziile pe care ne indreptatesc in-deosebi scrierile Parintilor apostolici sale tragem cu privire lainnlti~area liturghiei pe vremealor sunt aceleasi ca si la fineleperioadei apostolice, adica aceea dinaintea daramarii Ierusa-limului cu cativa ani. .

In afarade tipurile de rugaciuni euharistice aflate ininviWitura celor doisprezece Apostoli si in Epistola I ciiire Corin-teni a lui Clement Romanul, izvoarele din aceasta epoca nuaduc elemente noi mai de seama, ci numai confirrna expresacceasi cristalizare in forme precise a liturghiei apostolice siintrarea acestor randuieli in constiinta bisericeasca ca instituiri., ,

divine transmise prin Apostoli. . . .Rj!nl eunanshc este si ill aceasta vreme partea funda-

mentala a cultului crestin. Cuvantul "Euharistie" ajungeacum - am putea spune -'.till termen tehnic pentru el, spre deo-sebire de alte oficii indeplinite la ore deosebite, dupa cumexpresia <:grurghi?)este intrebuintata 'pentru desemnareaexpresa a oficierii Euharistiei de catre iararhie'".

a formula scurta ~igenerafa de doxologie .Slavli Tie inveci", sau cu adaosul crestin: ;,prin Fiul (1tat~)Tau Iisus"142,oriin forma ecfoniselorde astazi: "di a Ta este puterea ~i slava inveci":", precum si 0 mentiune. nu tocmai clara, a imnuluiintreit ,,8fant"14\sunt singurele amanunte liturgice pe care mle pune la indemana in plus nteratura Parintilor apostolici.

III .'

IERARHIA ~I LITURGHIA iNVEACUL APOSTOLIC

1. Rolul ierarhiei in liturghie pe vremea Apostolilor.2. Rolul liturgic al ierarhiei in timpul Ptiriniilor apostolici.3. Loculprof~tilor in ierarhia liturghisitoaTe..

1: Des~re ~olul.ierarhiei in.liturghie nu avem amanuntetocma~l~r:cIse :n pnma epoca a Bisericii apostolice.

F.a~aAindoiala, Apostolii Iusesera investiti cu putereapreotiei, m gradul eel mai inalt, direct de Mantuitorul si caatare, ~veau nu numai plEID!~dinea puterii de a oficia liturghia,c~m ~: vedem pe Pavel facand la Troia, ci si pe aceea de a

.r~ndUl tot ce era de trebuinta pentru cultul crestin in cornu=-mtate. ~s!lp~a. aceste.i chestiuni nu fncape nici 0 discutie.~poStO~I~m~l~l se pnvesc nu numai ca predicatnri, ci s( caht:urghlSlt~n sau, cum :ice S!antul Apostol Pavel, ,,ispravnici ai!amelo! lui Dumnezeu 145.EI erau preoti si, in aceasta calitate,~ndeplmeau c~ltul. L.e~ii :elei noi, dupa imprejurarile silI~teresele ma~lllor mls:um sau- cum zicea patriarhul Procludl~ ~onstantmop?l: "el aflau marernangaiere in sacrificiul~mshc al tr'!-pulUl Domnului; cantau liturghia timp foartemd~lungat ~lcu multe rugaciuni, Ei socoteau ca acest sacrificiuca~: ch~marea de a invata trebuiau puse, din cauza sublimitatiilor, mamt~ deAtoate celelalte". Cea dintai liturghie vor fi facut-o,pOAate,c~lar l~ "c~mera de sus" in care i-a gasit pogorarea

, S!antulUl Duh in zrua Cincizecimii. Ffu"aindoiala, nu este serios. sa ne punem problema daca Petru sau Iacob aveau protia sau

55


intaietatea la liturghie, in Ierusalim, cum facea CardinalulBona'".

Noi ne ocupam acum insa de ierarhia consacrata siincadrata de Apostoli, in legatura cu inmultirea bisericilor.Privitor la aceasta era natural, desigur, ca rolul liturgic alierarhiei sa nu fie .subliniat in scrierile din aceasta vreme, incare autoritatea in Biserica, ~i deci 9i Iunctia liturgica, seconcentra in mainile Apostolilor si ale ucenicilor-misionariintemeietori de cnmunitati crestine. Apostolii insisi mottveazainstituirea diaconatului pe considera~iade a nu fi ei sustrasi dela chemarea lor principals in cult: "iar noi intru rugdciune ~irntru sLlljbacuvantuhti vmn ulbovi"I41.Trebuie luat in seama apoifnptul ca numai ocazia tormeaza cauza principala a treceriievcnimentelor si a taptclor in documente, lucru ce s-aintamplat9i in legatura cu Iunctia hturgica a ierarhiei bisericesti, atuncicand tmprejuranle au dat 0 astfel de indicatie. Apar insa incurand titula~urile de ~~coR ~i de presbit~r. ~stfel~ ~rantu:Apostol Pavel mdeamna peTrt sa ageze preen pnn cetati, dupainstructiunile pe care i le daduse deja mai inainte'", si in9irainsusirile necesare slujitorilQr Bisericii'". De asemenea, le atrageaten~ia asupra marii raspunderi moi'ale a sarcinii sacerdotale,ca organe ale Duhului Sffmt in Biserica, pre cum sublinia elacest lucru in staturile date la Milet presbiterilor din Efes150

•

Fara indoiala, intre chemarile ierarhiei, cea Iiturgica eracea dintai, nu numai prin caracterul preotiei, ci si pentrumotivul ca, in acea epoca, toata viata comunitattl crestine seconcentra in cult si se dezvolta in legatura cu el. Gratieimprejurarilor, fun~,ia@iaconilQi:b atlam men,ionata in ceidintai ani, ca sa nu zicem chiar in cele dintai clipe ale Bisericii.Aceasta functie era liturgica, pentru doua motive, constatateclar in Faptele Apostolilor 9i in Epistolele Sfantului ApostolPavel. In primul rand, agapele, in vcderea carora Iusese creatdiaconatul, erau in legatura cu ritul Sfintei Euharistii, deci cuIiturghia'"; in al doilea rand, diaconul, rntre alte insusir].trebuia sa fie "bdrbat pUn de credinfd ~ide Duh Sfdnt" 152, conditii-56


ne~:s~re unor slujitori la altar. El prime a hirotonia sau punereamainilor'", -.

De altfel, rolul ierarhi:i eclesiastice in genere, inliturghie,este u90r de p.resup~s chiar pe vremea Apostolilor, deoarecedr~ de a hirotom, conferit episcopilor154

, se refera la un actsacramental, deci liturgic, care rezuma in sine plenitudineacompetentei liturgice.

2. Cand insa Apostolii au trecut din viata ierarhiarecurta!3. si asezata de ei ramane in locullor pe prlmul plande c~nsidera\ie ~nBiserica si, deci, documentele pot lua act maiprecis nu numai de membrii ei, ci si de atributiile sale .Asa seface ca, chiar inainte de finele vea~ului intai ~restin rolul si!unctiile Iiturgice ale membrilor c1erului sunt afir~at~ distin~t~ndo~umentele vremii. Astfel, Clement Romanul face sa reiasa~npn~~·s~ ep~stol~ca~reCorinteni rolulliturgic al membrilorI:rarhiel ~Ise~lce.~t.l,prm paralelismul in care Ii pune cu preotiatemplulUl. Sinici nu putea fi 0 metoda mai eficace decataceasta: ..

.Asadar, cei ce savarsesc la vremile randuite jertfele lor(ofran dele - 1tpoo$opaS) sunt bineprimiti si fericiti; caci cei ceurmeaza poruncile Stapanului, nu p1ic~t~iesc. A;hiereului iis~nti~credintate anume servicii (M:t'toupytat) si preotilarJi s-aranduit lo~ull~r si l~irilQr.le sunt hotarate se~vicii (8taKOVtat)anume; laicul, m sfarsit, este legat prin porunci privitoare lacei laici'' (Cap. XL,5, 5).

Ca aici Clement se ocupa exclusiv de .rolul ierarhiei inliturghie, reiese clar din faptul eli el priveste atributiilepersoanelor ierarhice, la care se refera, In legatura cu alt~rul(0uomo'tTJPwv), la care se aduceau jertfele templului mozaic:

.Nu pretutindeni, fratilor, se aduc jertfe zilnice ..., cinumai. 1~I~rusalim; chiar si acolo,: nu se jertfeste in oriceloc, Cl mamtea templului la -jertfelnic (Ouctccrnptov)"(Cap. XLI, 2-3).

i!!f)

IiI'~.~

.f'

57


Deci Clement, vrand sa convinga pe crestinii din Corint sareintre in ordine si sa paraseasca' zarva la care se dedasera intimpul unei vacantede episcop'", nu aflii alta forma pentru aimpune respectarea icrarhiei bisericesti, decat aceea de a 0diferentia de masa credinciosilor, atragand atentia acestora

. asuprarolului deosebit indeplinit In cult de clerici. 'Functiile liturgice ale clerului sunt atat de categoric

subliniate de Sfantul Ignatie al Antiohiei, incat el nu considersvalabil - desigur nu fara temei - un act liturgic savar~it faraparticiparea ierarhiei. Astfel, dupa ce sfatuieste sa se deaascultare episcopului, pre cum Hristos urmeaza Tatalui, preo-,Hor, en Apostolilor, iar diaconii sa fie respectati, ca 0 poruncaa lui Dumnezeu adauga:

"Fara episcop, nimeni sa nu faca ceva din cele ce stau in lega-tura cu Biserica. Acea Euharistie safie socotiui ca adevarata, carese scIvaT?e?tesub conducerea episcopului (U7tO 'tOY f:7tHJK07tOV) sau aaceluia care prime?te de la el aceosui insareinare ... FarcIepiscop, nueste ingaduit nici a boteza, nici aface agape.(Euharistie)"156.

Fata de primejdia schismei, reprezentata prin docheti,Sfantului Ignatie accentua asupra "importantei unei,liturghiioficiale, ca semn de legatura'?", intfucat Sfanta Euharistie -potrivit explicatiei mistice date de Sffintul Apostol Pavel'" - estemijlocul de unire a crestinilor in acelas tru mistic al luiHristos. eoarece msa celebrarea ei constituia principala si ceamIrinaIta atributie a ierarhiei, Sfantul Ignatie staruie asupravalabilitatii acestui ofieiu numai cu conditia de a fi savarsit deierarhia canonic instituita. De aici rezulta c'aoficierea liturghieiera atributia exclusiva a ierarhiei 'bisericesti., ,

3. Scrierea Invatatura eelor doisprezece Apostoli. mentio-neaza de asemenea rolul ierarhiei in liturghie, dar textele eiridica si oarecare greutate, nu cu privire la acest rol, asupracaruia nu mai incapea nici 0 indoiala, ci din punct de vedereal persoanelor ierarhiei liturghisitoare.

58

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri.,

Am vazut deja di, in serviciul Sfintei Euharistii aceastascriere. acor~a ~r: fe~deyrivil,:giu profetilor, cand dispune:.Profetilor msa mgadUltl-le sa multumeasca cat vorvoi(wxapHmv oon 9EAoucrtV),159Ei sunt chiar-numiti. arhiereiiv?~~i"~6().P~ de alta parte, in alt loc se ocupa de tr~pteleierar-hiei prm hirotonie - desi nu menttoneaza decat doua dintreele ~ ~r~itand ca aceasta indeplineste slujba profetilor si adascahlor. .' '. . ;".', "

,Alegeti-va (Xf:lpo'tOvllcra'tf:)fllJiscopi si'diaeoni vrednici' de?omnul? ba:~ati. bl~nz! ~i nei~bitori de argint, adevarati si~nc:r:atl,. caci ~l ei va mc!!plmesc serviciul pro.fetilor si al

. tn'vatatonlor. Nu-i dispretuiti, caci ei trebuie cinstiti' d~ voideopotriva cu profetii si invatatorii"161.'· . ' .

, Pre~um se vede, peroanele din ierarhia bisericeasca prinhirotonie par a se deosebi de profeti si de invatatori -dar totila.olalta au 0 atributiecomunar's] a~u~e': oficie~ea'liturghieLCine erau acesti profeti ~i invatatori si ce lac ocupau ei intrep'ersoa?~le d~ conducere? E greu de spus. Sfantul Apostol Pavel11asaza imediat dupa Apostoli in urrnatoarea enumerare: .

, ,~e unii i-a pus Dumnezeu in Biserica: mai Intai apostoli,al doilea prooroei, al treilea invatatori, apoi pe cei cu darulputerilor minunate; apoi, pe cei ce darultamaduirilor, miloste-niiloAr,carmuirii, felurimii limbilor"162.·· ," .

I~tr~ slu~ito:i~bis~rice~tiAse vorbeste.deci, de apostoli; deprofeti si de invatatori, care, In ordinea autoritatii si conside-ratiei in comunitatea crestina primitiva,trebui~u ~a contezeinaintea celorlalti slujitori, careindeplinaau unele serviciiinterioare.lnvatatura eelor doisprez~ce Apostoli- de altfel ca siepistolele pastorale ale Sfantului Apostol Pavel - nu excludetot~~i ~xistenta ie:-arhiei si~an cu functionareaacelorSIUJltO.~1~~UI~e:atl :~ai-nai~.te. 9tiindu-se insa di ~postolii,prOfe,tll ~l,mvatato~ll n~ mal sunt mentionati intre slujitoriibl~~tl de pe la Jumatatea veaeului al doilea inainte16\ amputea presupune di ace~tia nu erau altii decat misionarii plinide zel ~ide inspiratie - sfintiti, desigur, prin punerea mainilor,

59

Prcot prof. Petre Vintilescu

adica hirotoniti si inzestrati cu harisma profetiei - care au inte-meiat comunitati, adica Biserici noi, unii in calitate de uceniciai Domnului, din numarul celor 70, ori dintre colaboratorii demisiune ai Apostolilor. Materialmente, deci, a~a s-ar .explicafaptul ca ei nu ma}sunt mentionati de pe lajumatatea veaculuial doilea inainte. In sprijinul unei astfel de ipoteze pare a venisi 0 alta recomandare din lnvatatura celor doisprezece Apostoli,care ne lasa impresia limpede ea profetii si invatatorii nu eraustabili in aceasta vreme -Tntre anii 80 ~i 100.

.Orice profet adevarat, care vrea sa se stabileasca la voi,este vrednic de hrana sa. Tot asemenea si un invatator adevarateste vrednic si el ca si lucratorul de hrana sa. ' ,

Deci luati parga' din produsele linului si ale ariei, din boisi din oi si dati-o profetilor, caci ei sunt arhiererii vostri. Iar dacan-aveti profeti, dati-o saracilor ... Tot asa, daca dai cep unui vasde vin sau de untdelemn, ia parga ~i da-o profetilor" 164.

Am putea, deci, presupune ca profetii ~i invatatorii eraumisionarii, care vizitau ~iinsufleteau Bisericile, iar sederea inmijlocul unei comunitati era vremelnica. Caracterul lor decalatori 11 releveaza si capitolele XIsi XIIdin aceeasi scriere. Fatade acestia, ceilalti membri ai ierarhiei prin hiorotonie aveau 0situatie ~i0 chemare permanenta in sanul comunitatii, ~isarcinalor era aceeasi casi a profetilor si a dascalilor; ,,caci~iei indeplinescserviciul profetilor ~i al invatatorilor"; de aceea se si reclamapentru ei cinstire ,tieopotriva cu profetii ~i invatatorii"165.

Aceasta este, desigur, 0 simpla ipoteza, caci, in lipsa dealte amanunte, situatia profetilor ~i invatatorilor fata de aclerului obisnuit se infatiseaza mai degraba ca ,,0 enigma maiusor de semnalat, decat de rezolvat'?",

, In tot cazul, in ceea ce priveste preocuparea noastra fatade rolul ierarhiei in liturghie, ea este clar luminata atat pentrutimpul Sfintilor Apostoli, cat si pentru vremea Parintilorapostolici. Oficiulliturghiei intra exclusiv in atributiile mem-brilor ierarhiei bisericesti, care forma 0 stare aparte de restulcrcdinciosilor,

"

.,' • I

RITUALUL EUHARISTIC ;FATA DE RlTUALUL PASCAL IUDAIC, '

1; Influenta ritualului sinagogii ori al Ternplului?2. Ipotezeledespre raportul ritualului difel'itelol' rnesesemili-turqice {udaiee eu riiualui euharisiic. 3. Critica lor.

1.Am vizut deja ca la intocmirea slujbei premergatoareliturghiei euharistice, Biserica crestina a avut in vedereanumite norme ~i chiar un cadru anumit observat in cultulmozaic. Cultul Vechiului Testament avusese un rol profeticsau preinchipuitor, a9aincat folosirea un or elemente din cadrullui, in cultul Bisericii lui Hristos, i~i putea gasi locul ca 0necesitate pentru explicarea ~iintelegerea deplina a liturghieicrestine, ba chiar ca 0 metoda de amintirea lui Hristos inliturghie. Am vazut chiar afirmandu-se in literatura crestinaconceptia despre Biserica lui Hristos ca mostenitoare a misiuniisinagogii'", Se explica, deci, pentru ce liturghia catehumenilorpoarta pana astazi in cadrul ei, nu numai unele elementetransmise de traditie din cultul iudaic, ci chiar unele norme inceea ce priveste ordinea sau randuiala ei. Acesta este un lucrustabilit. Controversa intre liturgi9tii moderni este numaiasupra chestiunii dadi(ITturghla catehumeniloTJpe care noiam numit-o deja ,,0 forma cre~tinizata a vechiului serviciu alsinagogii", deriva intr-adevar, in ceea ce priveste randuiala,din serVicmL sinagogii ori din eel a~ Templ~i. Warren 168

inclina pentru aceasti'i din urma parere, pentru motivul dipsalmii nu se cantau in sinagoga, ci Ia Templu; prin urmare,

i

I

61.. ~

t&iA@¥¥LA


numai de aici i-ar fi imprumutat Biserica pentru liturghiacatehumenilor. Noi ramanem insa la parerea deja exprimata,si anume ca aceasta parte a cultului Bisericii s-a intocmit dupa .~'anduiala serviciului sinagogii, la care se cantau ~i psalmi,precum arata Gustav Bickel'". Prin urmare, tie indoirn caBiserica avea nevoie de imitarea tipicului dela Templu.

Pe de alta parte, caracterul serviciului din smagoga co-respundea mai exact trebuintelor servici~lu~ divin ~i~adunarile neliturgice in sens propriu ale prirnilor crestini,adica fara oficierea Euharistiei. In adunarile religioase dinsmagogi, nu se aduceau nici~sacrific~i~e ani~al: ca.laTeI?plu,nici vreun alt fel de ofrand a matenala, a~a mcat comumtateaprimilor crestini, care, in locul sacrificiilor .de la?em~lu, a~eaacum jertfa cuharistica, nu se puteau refen decat la randuialaserviciului din sinagoga pentru intrunirile lor zilnice depietate, in care nu se aducea jertfa euharistica. .. Iudeii se strange au in fiecare zi in sinagogi pentrurugaciuni. Bickel insa socoteste ca liturghi~ ~atehumen.ilo~corespunde in realitate cu $ach~rits.au~rug~clUnea~de ~ln:l-neata a Sabatului, care avea orandmala mal bogata .decat inzileie ordinare'". El a intreprins chiar intocmirea unui tabloucomparativ intre randuiala servici~Alui~deSamb!ta a~sinagogiisi liturghia catehumenilor; uneon ~nsa f~~eaza ~~an~n~el~.

Cert este insa ca partea cultului crestm numita mal tarziuliturghia catehumenilor a unit de la in~eput, ~~ randuiala sa,elementul traditional adus din ritul smagogn cu elementulnou, 1;0 It su l~spira~ia ~iorientarea credi~\ei ~re~tine. Pe .d~altaparte, la:inc~ut, aceasta parte a cultulm pnmll~or cre~:mlavea 0 existenta inqependenta, adica nu era urmata neap~ratde serviciul e~haristic. Indfcii asupra acestei situatii am gasitin pasajele deja cercetate din Faptele Apostolilor ~idin Episto-lele Sfantului Apostol Pavel; de asemenea, obiceiul aflat maitarziu de a se face adunari de cult in biserica, fara liturghiaeuharistica, cum ne spune istoricul Socrate"! di. se petrecea

62

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri.

lucrul in Biserica din Alexandria, miercurea si vinerea, neintareste si mai mult in aceasta constatare. ":' '..

Nu mai incape indoiala insa ca, foarte de timpuriu, acestserviciu divin neliturgic propriu-zis -a ,fost unit cu serviciuleuharistic, ca parte premergatoare. Se poate constata 0 astfelde sHt:a~ie chiar pe vremea cand~Sffmtul ~ostol Pavel scriaprima s~istola catre Corintem: IJand iristructiuni deoDservat in legatura cu disciplinaharismelor, Apostolul men-tioneaza intre alte elemente si intrebuintarea psalmilor decatre crestini'"; or, in liturghia euharistica, care se infatiseazacu 0 randuiala stransa, unitara ~i pur crestina.' a~a ceva nu si-a avut locul niciodata.Inca din aceasta vreme, deci, atunci candse savarsea Sfanta Euharistie, avea loc mai intai serviciul duparanduiala crestinizata a sinagogii. ..

;;,

.2. Daca, insa, despre partea introductiva a: serviciuluiprimitiv al Bisericii, documentele ne-au pastrat date care neingaduie sa ne orientam asupra structurii acelui serviciu,totusi, despre ritul culminant ~i specific al Legii noi - despreSfanta Euharistie -, cunostintele noastre sunt'foarte sumare cuprivire la ceremoniile amanuntite, cu privire la rugaciunile siactele ce intrau in compozitia acestora. Am vazut ca evan-·ghelistii sinoptici se marginesc numaila enunturiin legaturacu instituirea Sfintei Euharistii de catre Mantuitorul, iarSfantul Evanghelist loan, preocupat mai mult de un scopdoctrinar, teologic,' nu da atentie amanuntelorbiogralice.Interesantele sale relatari despre cuvantarea Mantuitcruluidupa Cina 173 ~i despre promisiunile Sale euharistice'" nu neinvata nimic cu privire la ritualulliturgic. Nu stim nici in ce·constau "laudele", cantate de Iisussi ucenicii Sai dupa termi-·narea Cinei, la plecarea catre muntele Maslinilor175

•· .

i . Insa, pe baza faptului ca Cina cea de taina a avut loc inpreajma pastelui iudaic, s-a presupus cii aceasta ar fi fost 0masa pascala'", iar pentru ca Euharistia a fost instituita la

63


sfarsitul acestei mese'?", s-afacut in vremea moderna examenulritualului mesei pascale, incercandu-se a se arunca astfel 0lumina asupra ritualului primitiv al Sfintei Euharistii. S-acercetat, de asemenea, da,ca ceremoniile ce insoteau masa

.mielului pascal au lasat sau nu vreo urma in Iiturghia euha-ristica. Cercetarile s-au desfasurat atilt din partea protestantilor,dintre care unii vor sa vada in Sfanta Euharistie 0 supravietuirea unei mese rituale, cat si in randurile savantilor romano-catolici, care nu s-au sfiit sa accepte ceea ce ii s-a parut acorespunde adevarului din aceste cercetari.

In primul rand, trei invatati romano-catolici - Sepp177,Fouard'" si Probst'" - au incercat 0 explicare a randuielii euha-ristice, prin ceremoniile ritualului mielului pascal. GustavBickel este insa acela care a dus cercetarile mai adanc, formu-land concluzii de amanunt'". EI a pornit de la aceeasi premisscal~~ si anurrie cii liturghia cuprinsa in carte a a doua siaoptacrrri- Constitutiile $fintilor Apostoli este forma cea maiveche a liturghiei crestine ~i di, in esenta ei, i~iurca vechimeaparrs la epoca apost61lca~tn plus, Bickel s-asilit sa demonstrezedi planul liturghiei descrise in Constitutiile apostolice esteranduit dupa cel al ritualului obisnuit la pranzul pascal, pe careMantuitorul l-ar fi observat intocmai in sera Cinei, mai inaintede a institui Euharistia crestina'". Cu alte cuvinte, ritualulprimei liturghii crestine, redus, de altfel, la cea mai simplaexpresie, s-ar gasi intr-o inrudire stransa de forma cu ritualulmesei pascale iudaice.

Pentru a ajunge sa stabileasca 0 astfel de legatura, Bickelia ca punct de plecare al cercetarilor sale ceremoniile si bine-cuvantarile ritului pascal, pastrate pana astazi de' cartiletalmudice.

De altfel, ritualul iudaic prevede binecuvantari sau. rugaciuni zilnice ale mesei (Birkath hammzon), in care sedisting trei idei: a) multumiri pentru alimente; b) pentrudaruirea Palestinei poporului iudeu ~i c) pentru Ierusalim'".Un loc ceva mai deosebit ocupa insa In obiceiul iudaic masa de

64

~: '.'

.{

Istoria Liturghiei In primele trei veacuri

vineri seara, care marca inceputul Sabatului sau al zilei desambata. .

, .

Ceremonia Iamiliala pentru inceputul Sabatului se numeaQiddU{> si se desfasura astfel: vineri seara, dupa intoarcereadela sinagoga a capului familiei ~i a fiilor sai, se a~ezau totimembrii casei la masa, care trebuia sa fie gata la intoarcereade la sinagoga. La locul tatalui, se puneau doua paini, ins em-nand - se zice - cantitatea dubla de mana, pe care era datorfiecare israelit s-o adune in pustie in ajunul zilei de sambata,Alaturi era un ulcior de vin. Tatal. deschidea masa prinrecitarea textului biblic in care se vorbeste despre creatia lumiiin ~ase zile si despre odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea;umplea apoi cuvin un pahar, rostind urrnatoarea formula:.Binecuvantat esti, Doamne, Dumnezeul nostru, eel ce ai facutrodul vitei", La aceasta se reduce,aQiddus; sau sfintire, adicasfintirea zilei care incepea. . ,:.: . ' . ' ." " .

Imediatdupa .rostirea Iormulei, seful familiei gusta celdintai din pahar, care trecea apoi pe rand la sotia si la fiii sai.Se spalau indata pe maini, dupa care urma binecuvantareapainii (Birkath hammosi) cu formula: .Binecuvdntat esti,Doamne, Dumnezeul nostru, eel ce faci sa se produca pai~eadin pamant", Dupa ce tatalgusta din paine, 0 imparteacelorlalti membri ai familiei. Rabinii nu erau unanimi, dacaformula de binecuvantare trebuia spusa inainte de a se rupepainea, sau deasupra painii Irante mai intai.Bigur.este ca.Iapranzul pascal, rugaciunea se pronunta peste painea rupta:.atunci, a frange era sinonim cua binecuvanta". De asemenea,exista controversa asupra faptului daca era mai bine sa aiba locintai QuiddU{>, pre cum sustinea Sammaisau Birkath hammo?i,cum credea rabinul Hillel. " : ., ,.. Acest scurt ceremonial preceda masa propriu-zisa, cu

diferite feluri de mancare, existand pentru fiecare dintre ele unfel de binecuvantare, ins a fara insemnatatea celor obisnuitepentru paine ~i vin. De regula, se oprea 0 bucata din paineabinecuvantata la inceput si unpahar cu vin, numit paharullui

65

••• I~ •••~ ••• ~ • ..r. ~ ,..:....~'" ..• -


Ilie, care se consumau la sfarsitul mesei, cand tatal pronuntao rugaciune solemna; femeilor, copiilor, sclavilor 9i strainilornu le era ingaduit sa stea atunci de fa~a.Se aduceau, de obicei,multumiri pentru hrana si pentru bautura, pentru Palestina 9ise implora mila lui Dumnezeu asupra Ierusalimului. Se rugaapoi pentru trimiterea proorocului Ilie 9i a Mantuitoruluifagaduit, lacare cei de fa~araspundeau "amin". La pasajul: "sanu fim lipsiti de hrana in veci" , toti raspundeau: "pentrunumele Sau eel puternic", Atunci mancau toti partea pastratadin painea si vinul de la inceputul mesei.

In esenta, acelasi ceremonial era 9i la pranzul pascal,numai ell devenea mai solemn, prin cantarea psalmilor Hallelsi pri ~ celor jlli1nLpahanuituale. .,

Pranzul asc se lua cu ocazia Pastelui, in fiecare familieiudaica, sWa, sub conducerea 'capulu'i familiEi La inceputulmesei, acesta turna primul pahar de vin ro§u si pronuntaasupra lui urmatoarea formula de binecuvantare: .Acesta este ,semnul libertatii noastre si aducerea-aminte 'de iesirea dinEgipt. Binecuvantat este Dumnezeul nostru! Binecuvantat esti,1mparate 'aluniversului, eel ce ai creat rodul vitei", Bea apoi eleel dintai, 9idupa dansul ceilalti membri ai familiei, din acelasipahar. Dupa aceea, s~lal1 to~i pe maini, se asezau la masasi consumau intr-o anumita ordine mancarile prescrise pentru~ astfel de ocazie. Mancau la inceput ierburile amare, dupa careseful familiei- provo cat de obicei de intreMrile fiulul celui maimare - spunea cateva cuvinte de inya~atur! in legatura cuie9irea din Egipt 9i cu semn~fica~ia sarbatoririi Pastelui, Secanta apoi'lndata prima parte din psalmii Hallel sau de lauda(psalmii 112 ~i 113), iar dupa terminarea cantarii, beau toti ceide la masa, unul dupa altul, din al doilea pahar, in acelasi modca si din cel de la inceput. AcUm, tatal se spala din nou pemaini si, rupand azimile in do~a, la punea una peste alta,rostind formula' respectlva: "Binecuvantat esti, Doamne,Imparatul universului, eel ce ai facut sa iasii graul din sanulpamantului". EI impartea azima celor de la masa, care 0

66

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri>

mancau fie simpla, fie luand pe bucatele un fel de pasta saucoca densa foarte piperata (Charosseth sau Chirosseth), care,prin culoarea ei, amintea lutul din care Evreii lucrasera atateaedificii in timpul robiei lor. In acest timp putea beafiecare in

. libertate, adica fara a mai f~obligat sa observe ceremonialul dela primele .doua pahare. Acum venearandul mielului pascal,care se afla asezat fript pe masa, inca de la incepuf 0 data cucelelalte feluri. Dupaconsumarea, acestui . aliment, ..capulfamiliei i9i spala din nou mainile 9ii,umplandpentru .a treiaoara paharul eu vin, rostea 0 rugaciune de multumire pentrusfarsitul mesei, facand apoi ~a circule printre meseni paharulcu vin -.Se canta apoi in data .,adoua parte, dinpsalmii .Hallel(ps.114-117). S~ mai lua in urma a!Jwtrulea pahar ritual si se 1Ycanla a ffeia siultima parte apsaTmilor Hallel (Ps.118-135'saunumai 135), si apoi se desparteau.' ",~:,; ~,. Erau, prin urmare, patru randuri de pahare rituale la

pranzul. pascal: doua la inceputul si .doua la finele mesei; celedoua din urma aveau un caracter mai solemn. Bickelintemeindu-se pe textele din No,ulTesta'me~t si indeosebi p~eel de la evanghelistul Luca, XXII.•20 ("a~ijderea si paharul dupclce au cinat") 9i pe eel din Sfantului Apostol Pavel, I Cor. 11, 25:

. ("".dupa cina"), socoteste ell instituirea Sfintei Euharistii a avutloc dupa al treilea pahar, adica dupa sfarsitul mesei. In acestcaz, al patrulea pahar a ajuns paharul euharistic. Ceremonias-ar fi desfasurat astfel, dupa ipoteza lui Bickel: , ,

Dupa rugaciunea de multumire 'de la sfarsitul pranzuluipascal, s-apregatit eel de al patrulea pahar, s-au spalat pe maini,si Mantuitorul a cantat, impreuna cu ucenicii..a doua parte apsalmilor Hallel (Ps.114~117),Iisus a, spus apoi 0 midi ruga-ciune de binecuvantare, obisnuita inainte demarele Hallel(Ps.135),9iacesta a fost cantat de toti laolalta, dupa uzul iudaic,adica ucenicii raspuhzand. sau recitand ultima parte aversetelor, mai ales ellpsalmii 1179i 135au dupa fiecare versetrefrenul: "ca in veac estemila Lui". Marele Hallel sau psalmul135cuprinde 0 proslavire a lui Dumnezeu, care; in primul rand,

111--

67


este socotit mai presus de orice divinitate (v. 2-3); continuaapoi cu laude pentru minunile creatiei (v. 4-9), pentrubinefacerile aratate poporului iudeu prin scoaterea din robiaegipteana si a~ezarea In pamantul Canaanului (v. 10-22),precum si pentru alte izbaviri din nevoi (v.23-24). La versetul25, care suna: "Cel ee tui hranii Latot trupul", Mantuitorul s-ar fioprit. In acest moment ar fi instituit EI Sfanta Euharistie; aiciar fi rastit EI cuvintele de instituire, cu privire la trupul si lasangele Sau, binecuvantand painea si vinul din al patruleapahar pregatit mai inainte. Marele Hallel a fost incheiat cueuvintele din versetul 25. Painea si vinul transformate Intrupul si sangele Sau au fost impartite Apostolilor. Binecuvan-tarile ce se Iaceau la pranzul pascal dupa al patrulea pahar, euprivire la rodul vitei si la poporul iudeu, Mantuitorul Ie-ainlocuit cu 0 alta cantare, la care se refera expresia-din primiidoi sinoptici: j,dandlaudd"183. Dupa Bickel, aceasta cantare arputea fi psalmul22: .Domnui md paste si nimie nu-mi va lipsi".

Bickel si-a intemeiat ipoteza sa' pe mai multe analogii. Inprimul rand, prezenta imnului Dsana; binecusxuuo: este eeLcevine fntru numele Domnului" in versetul 25 al psalmului 117(din a doua serie de Hallel) ar fi 0 explicatie pentru intrebuin-tarea acestui imn, care se constata foarte devreme, In vechealiturghie crestina, In al doilea rand, marea rugaciune demultumire din liturghia cuprinsa In cap. XII, cartea VIII dinConstitutiile Sfintilm' 'Apostoli (numita anafora In liturghiaortodoxa, iar In cea romano-catolica praefatio), care incepe ~iin forma prescurtata din Liturghierele de astazi cu cuvintele:"Cu vrednicie si cu dreptate este a-ti canta Tie...", n-ar fi decato compozitie analoga psalmului 135 In tema sa euhologica.Planul de compozitie ar fi acelasi, numai ca versetele si ideileau fost modificate In spirit crestin, intrucat In aceasta ruga-ciune, care, in liturghia crestina, formeaza prima parte arugaciunii euharistice, se multumeste lui Dumnezeu pentrudarurile creatiei, pentru binefacerile din Vechiul Te~tament sipentru mantuirea adusa de Fiul lui Dumnezeu. In sfar~it,

68


Bickel se refera ~i la un punct trecator de analogie formalaintre rugaciunea ce se obisnuia la pranzul pascal ~i inceputulrugaciunii din invdtdtura celor doisprezeee Apostoli (cap. IX),cuprivire la Euharistie. ,.

Teoria lui Bickel, desi impartasita de romano-catolici ~ideo parte din protestanti, a fost totusi combatuta de Drews, careo caracterizeaza drept ,,0 indrazneata exagerare a faptelor'?".Acest autor inclina insa spre parerea ca Euharistia· primilorcrestini poate sa se fi inspirat in vreun feloarecare, pentruraridiiiala ei, de la alte mese rituale ale iudeilor, dar mai pro-babil de la masa de vineri seara, cand se safbatorea inceputulSabatului, pentru considerentul mai ales ca primii crestini,celebrand, pre cum se stie, atat de des Sfanta Euharistie, era mainatural sa ia ca model ritualul obisnuit la ,QiddUf, care se repetasaptamanal, decat pe cel de la pranzul pascal, care avea loc 0data pe an'". Aceasta ipoteza este aparata ~ide Von der Goltz'",care a extras rugaciunile pentru rnasa, din cartile iudaicecontemporane noua. '

5.Este momentul, fara indoiala, sa ne intrebam care esteadevaratul raport intre ritualul meselor iudaice si ritualuleuharistic. Trebuie sa subliniem insa, de la inceput, caanalogiile ?i conc1uziile autorilor citati se refera la cadrul externsi formal alliturghiei crestine, iar nu la esenta sa. ~

Cercetarile lor de istoria liturghiei pleaca de la un faptstabilit si recunoscut, si anume: Euharistia a fost instituita caceva nou ~iaparte de pranzul iudaic al Pastelui, aparte ca faptsi ca semnificatie. Aceste cercetari tin totusi sa constate di, , "instituirea liturghiei a avut loc la 0 cina rituala iudaica, lasfarsitul ei, si deci nu fara legatura cu ea. Desi noua ca fapt ~ica semnificatie, totusi, in ceea ce priveste forma, ritualul, adicaformulele si actiunea liturgica, liturghia crestina a trebuit saia exemplu pentru planul ei de la ritualul iudaic. Formule debinecuvantare si de multumire pentru paine ~ivin se gaseau

69


in acest ritual, si pe tiparullor trebuie sa fi fost croite bine-cuvantarile si multumirilecelei -dintai liturghii crestine. Faraindoiala, aceste formule nu s-au mai brodat in jurul faptelor pecare le viza rugaciunea ebraica, ci a trebuit sa se inspire dinmarile adevaruri ale credintei crestine.

La. aceste puncte s-ar redu~e concluziile teoriilor indiscutie, Ceea ce tin sa sublinieze aceste teorii este ca modelulcelui mai vechi ritual euharistic a fost ritualul iudaic. Se citeazain sprijinul acestei afirmatii indeosebi randuiala euharisticadescrisa in Didahia celor doisprezece Apostoli.

In tot cazul, putem accepta in vreun chip oarecare caEuharistia ar fi in randuiala ei externa 0 simpla crestinizare aformulelor iudaice de rugaciune sau, mai gray, 0 sublimizarea unui pranz iudaic oarecare?

Nu putem tagadui un fapt, si anume ca instituirea SfinteiEuharistii sta in legatura, dupa relatarile din sinoptici si dupaSfantul Apostol Pavel, cu 0 masa iudaica, Totusi, chiar daca amadmite -lucru de altfel foarte discutabil- eli Mantuitorul, carevenise pentru desavarsirea Legii vechi, ar fi serbat mai intaiPastele iudaic cu mielul pascal'", care avea numai 0 semni-Iicatie simbolica, n-ar putea fi vorba, cu toate acestea; decat deun raport cu totul extern, care se reduce la simpla succesiunein timp. Pastele iudaic avea sa inceteze 0 data cu Pastele eel nou,pe care 11instituia Mantuitorul, EI insusi fiind Pastele nostru,preeum zice Sfantul Apostol Pavel: "PQftele noastre, Hristos,pentru noi s-a jertjit" 188. Cuvintele Mantuitorului: "Luati,nulncati ... " etc., insemnau ceva cu totul nou, se refereau la unfapt cu totul deosebit· Ceea ce facea Iisus prin instituireaEuharistiei era mai mult dedit 0 pre gatire , era chiar 0 inau-gurare a jertfei Sale, era aducerea victimei ce avea sa fie jertfita,era inaugurarea sacrificiului ce avea sa fie consumat pe cruce'".

S-ar putea vorbi, totusi, de un ecou al ritualului meseloriudaice in ritualul agapelor, mai ales ea cina luata de Man-tuitorul eu Apostolii Sai inainte de instituirea Sfintei Euharistiia putut ajunge un model pentru crestinii din prima generatie

70

. 'f

i

'I


a Bisericii. Rugaciunile de multumire la agapa, din capitolul IXal Didahiei celor doisprezece Apostoli, se resimt in parte, precumam vazut, de motivele euhologice din ritualul meselor semi-liturgice ale iudeilor, Mustrarile administrate insa de SfantulApostol Pavel in intaia sa epistola catre Corinteni ~i oprireaunor astfel de mese, ce trebuiau sa aiba loc prin familii, iar nuin adunarile de cult, ne obliga sa vedem ca agapa n-a facutparte esentiala dinritul Euharistiei crestine. Ca atare, ea s-adespartit foarte de timpuriu de liturghia euharistica, ca ceva

.cu totul diferit, a~aeli agapa n-a putut servi ca punte de treceresau de inspiratie a ritualului liturghiei crestine din eel iudaic.

Dimpotriva, deosebirile fundamentale dintre compozitiasi caracterul meselor iudaice si cele ale meselor euharisticeconstituiau 0 piedica pentru imitarea sau pentru 0 copiereformala siexterna integrala, tale quale, a ritualului iudaic.Astfel, dupa cele maivechi documente relative la celebrareaSfintei Euharistii, care sunt scrierile Noului Testament, masaeuharistica nu cunoaste, afara de paine si vin, nici un fel debucate. Nu sunt in Euharistia sinopticilor nici ierburi amare,nici azima, nici miel pascal;mai mult, descrierea Euharistieidin toate locurile Noului Testament vorbeste de paine, iar nude azima, sau paine fara aluat, singura admisa la masapascala.De asemenea, Euharistia crestina nu cunoaste decat un singurpahar comun, pe cata vreme pranzul pascal numara patru,osebit ca, intre eel de al doilea ~ial treilea pahar ritual, fieearemesean i~i avea paharul sau. Masa euharistica este redusanumai la elementele esentiale de mancare si de bautura; ea nueste 0 masa propriu-zisa, ci numai impropriu era numita "masaDornnului". Aceasta numire, ca ~icea de "paharul Domnului",arata ca Euharistia nu era 0 masa 'comuna, adica obisnuita; eanu avea un caracter particular, ca mesele din sanul familieiiudaice, ci era publica, intrucat la Sfanta Euharistie participautoti membrii comunitatii sau Bisericii crestine.

. S-a incercat a se vedea in obiceiul primilor crestini, care,dupa Faptele Apostolilor, i~i petreceau vremea "in biserica,

71../


fnlnaand prin case ptiuie" si "primeau hand eu bueurie ~i euinimd nevinovatd"190,continuarea-unei practici a locuitorilordin lerusalim, care primeau in case si ospatau laolalta cupelerinii veniti la Templu. Acelasi capitol ins a, din aceeasiscriere, ne arata la versetul 42 ca nici yorba nu este de mesecomune, ci de frangerea painii, ca act pus pe aceeasi treapta cupredica Apostolilor si cu rugaciunea: "erau astepttuu: intruinvdtdtura Apostolilor ?i intru impdTtd?ire ?i intru frangereapainii ~i intru rugdeiuni". Frangerea painii avea, deci, 0 sem-nificatie aparte, deosebita de forma comunitara de existenta aprimei Biserici crestine din Ierusalim; viata in comun a incetataici dupa 0 scurta experienta, ca 9i agapele, iar Euharistia, care- .si avea fiinta ei aparte, legatd derugdeiune ?i depredied, a ramas,fara a purta in ritul ei urma unor mese ordinare sau obisnuite.Mai mult, elementele euharistice de paine si vin nu suntalimente de la mesele luatein familiile iudaice, la diferitelesolernnitati, ci .sunttrupul 9i sangele Domnului; ele sunt puseintr-o relatie mistica cu trupul si sangele jertfite de Mantuitorulpentru viata lumii. Euharistia crestina amintea moartea 9ijertfa lui Iisus. De aceea; alimentele euharistice nu erau propriidecat pentru impartasirea celor botezati 9i reclamau 'conditiide vrednicie morala din partea celor care voiau sa le primeasca'",

lata, prin urmare, atatea motive de fapt, care deosebescIiinta liturghiei 9i care au facut improprie 9i tara rost 0 copiea ritualului vreuneia dintre meseleiudaice, Nu s-ar putea nega,intr-adevar, 0 oarecare analogie in ceea ce priveste succesiuneariturilor 9i gesturilor, ca: luarea paharului, binecuvantarea 9imultumirea, precum 9i inspiratia din psalmi a un ora dintremotivele pentru lauda Domnului, sau schema generala arugaciunii de multumire din vechea liturghie crestina. Acestepuncte sunt insa departe 'de a pune ritualul euharistic independents deritualul iudaic, ;

'.'Cornparatiile Iacute de Bickel, daca s-ar putea mentinercduse cu totulla generalitate, nu se pot totusi sustine solid inamanuntele lor, precum a observat Dom Fernand Cabrol'",

72

,.'

lstoria Liturghiei in primele trei veacuri

Astfel, rugaciunile evreiesti luate de Bickel in considerare suntculese din documente posterioare cu mai multe secole deci nune dau siguranta ca ele descriu exact ritualul Pastelui iudaicde pe vremea Mfmtuitorului, dupa cum element~le din litur-ghia crestina la care se refera el in analogiile sale sunt maitarzii. De pilda, nu se poate afirma ca imnul serafimic intreitsfant ~r .fivavut ~i?t:u inceputo intrebuintare in liturghiaeuha:lStlca crestina, m care niciodata nu s-au cant at psalmi cala pranzul pascal. Pe de alta parte, liturghia din Constitutiileapostoliee,luata ca term en de comparatie, desi foarte vech~ infondul sau, totusi, foarte probabil, ea a primit multe retusaripana In veacul al patrulea, care ne-o face cunoscuta'", '

Chiar daca analogiile izolate si incidentale ce s-ausem~alat, si-ar putea gasi un temei solid in ideea un~i imitari,totu9.l un ~seme~ea f~pt n-ar stabili odependenta.a liturghieivechi de ritualul iudaic, Dependenta arindica-o fondul dar amvazut ca Euharistia crestina: se r~ferea la alt fapt sf la altasernnificatie decat ritul pascal ori eel de vineri seara. i~vatatura9i opera lui Iisus insemnau un alt cadru, un cadrudeos~bit siculminant In istoria mantuirii. De aceea, era mai natural ca di~Evan~h~lia lui Hristos sa, se inspire randuiala liturghiei~uhanstlc~. SuntAde acord, prin urmare, In aceasta privinta,ipotezele citate, cand recunosc alaturi de noi ca ideile care auinspirat ritualulliturghiei primitive, sunt crestine, desi formaar fi dupa mulajul iudaic. Cii sub oarecare aspecte externe s-ar~fla unele puncte vagi de analogie, nimic nu e mai natural.Intai, pentru ca de inchegarea formula a liturghiei nu estestrain a conlucrarea omului, adica a acelei dintai comunitaticrestine si, prin urmare, stersele apropieri de nuanta isi gases'castfel expljcatia lor in capitalul de' experienta omeneascaspirituala. In chip cu totul firesc, deci, omul treb~ie sa faca apella toate mijloacele de care dispune, pentru a-si arata cultul saupentru Dumnezeu, si aceste mijloace nu au 0 'variabilitateinfinita, pentru ca ele tin de natura si de puterile omenesti.Asemanari de forma sau de aer general se pot vedea In toate

I,i,f,r

I73


cultele religioase, dar faptul acesta-nu constituie 0 indicatie adependentei dintre ele. "..-

ge su§.!iJ1eastfel, indeosebi, di rugaciunea iudaica dediIUineata ($'ma Israel) a exercitat 0 inrau_rir~--,!s1!p-raIormeirugaciunii euharistice. Aceasta rugaciune, ca si cea de la meseleiudaice, incepe cu un dialog:

- Laudati pe Domnul, pe Cel pre a maritl Asa este deschisa$'ma de catre recitatorul de rugaciuni. '

- Preamarit sa fie Domnul, Cel prea marit in veci!,raspunde comunitatea.

De asemenea, la mesele semi-liturgice, capul familieiincepea:

- Sa binecuvantam masa.- Numele Celui vesnic sa fie laudat in vecii vecilor, raspund

cei de la masa,- Sa laudam pe Dumnezeul nostru, Cel ce ne hraneste, reia

capul familiei.- Laudat sa fie Dumnezeul nostru, Cel ce ne hraneste si cu

bunatatea Lui ne tine, raspund din nou cei din jurul mesei.Acest dialog si-ar afla, adica, ecoul in acela care precede

marea rugaciune euharistica din liturghia crestina:- Sus sa avem inimile!- Avem catre Domnul!- Sa multumim Domnuluil, -Mai mult, expresia "sa laudam pe Dumnezeul nostru", din

dialogul de la mesele iudaice, este privita ca fiintand aproapetextual in raspunsul "samultumim Domnului" (EuxaptO'tT\O'wIlEV'to) KUP1W )194.

Multumirea, ca si rccunostinta, insa, constituie 0 datoriecatre Dumnezeu, pe care, tntr-adevar, poporul iudeu 0 ma-nifesta cu prilejul ospatului familial ?i al celui pascal. Prosla-virea lui Dumnezeu si multumirea pentru binefacerile Luiconstituie, de altfel, satisfacerea unui impuls irezistibil alsufletului omenesc in general, reprezinta deci 0 functie natu-rala a pietatii religioase. Rugaciuni sau imne de binecuvantare

74

,'"

. r •...


.t

" '.,

si de ~ultumire erau ~roprii nu numai iudeilor, ci ?i paganilor;~lUml~lle.de EU~oyt.a?l ~e EUxapl<ma le intalnim la pagani (ca~n sc.nenle a~nbUlte lui Hermes Trismegistul), pre cum si laiudei, Tocmai acest element al multumirii, comun 'iudeilor sipaganilor, sustine ' originalitatea .'anaforei' ere stine adicai~depimd~nta .ei.Aceasta coi!lci:9J~]._ta_de_foL:tpas~u,~ai binez~s, de a~ltudlI~e,. demonsfreaza foarte bjne independentaritualului crestin, Multumind, Mantuitorul a consfintit si arespectat Iunctiile naturale ale psihologiei religioase ~i cteciforma ei generala de manifestare. El nu venisc sa strice ci saAd'm repteze.: sa desavarseasca; trebuia deci numai sa punaes~n1a, care. a~ea sa tr~nsfigureze vechea atitudine a pietatiireligioase, ?l sa determme precis obiectivul si mijlocul adevaratal rugaciunii de multumire. .Elementul nou in multumireacrestina era ca crestinii uneau in jertfa lui Iisus 'Hristosmultumirea lor subiectiva cu 0 aC~lUneoblectIva"195.Crestiniicontopesc rugaciunea lor, care,este 0 Jertfa spmtuaIa, cujertfapersonals a Logosului intrupat'", . '

. In ceea ce priveste sursa de inspiratie a formei mariirugaciuni de multumire din liturghia crestina a Constitutiilorapostolice, apoi aceasta se poate cauta mai degraba in Evan-ghelie, decat in sursa iudaica a psalmilor. Probst'", Salaville'"?i altii au descoperit in cuvantarea Mantuitorului dupa Cinaelemente care i?i au ecoullor in ritul euharistic. Comparatia

. b~tuc~luide: vita ?i a m.laditel or,. precum si fagaduint~leMantuitorului despre vemrea Sa din nou, despre trimitereaSffintului Duh ~i despre primirea rugaciunilor facute innumele Lui, W gasesc aplicarea lor in Euharistie'", Mai mult,Hemmer'". face a paralela intre ritul euharistic descris deInvatatura celor doisprezeceApostoli ?i evanghelia a IV-a siconstata ca, desi cea dintai este 0 scriere anterioara celei de 'adoua, totusinu se pot tagadui "ioanismele" care abunda inrugaciunea euharistica din scrierea fnvdtdtura celor doisprezeceapostoli. Fara indoiala, Didahiile Apostolilor, fiind mai vechi, n-au putut face imprumuturi din evanghelia lui loan; inrudirea

I~I

r ..

75

Preot prof. Petre Vintileseu

stransa a ideilor lor fundamenti;lle nu se poate explica de.c~tprin unul si acelasi fond de .c.urio~tin.,e,c~r~ forma ~ravd*aapostolica, prin una si aceeasi inspiratie ongmar cre~~m~.

Aproprierile de idei si de cuvinte care s-~rJ?uteaviza mtreritul euhafisfic si.cel iudaic pascal sunt pur ~lslI?plu aparente. ~ tampHitoare si deci de:garte de a putea stahlh vreun fel de

~:;enden,a prop~iu-zis~ a ritului liturghiei pri~itive de rituliudaic.

-r

v .• I':

';

A

LITURGHIA IN VEACUL' AL DOILEA

1. Referintele Sfantului Iustin Martirul ~i Filosoful ~iconsideratiile generale impuse de ele. 2. Structura celor (loud

. pdrti ale cultului Bisericii in vremea Sfantului Tustin ~ichestiunea epiclesei. 3.Alte tniirturii despre liturghia veaculuial do ilea. !

1. Dupa un veac si mai bine de viata crestina, adica pe lajumatatea veacului al doilea, evenimentele prin care treceaBiserica fac sa se produca un document de mare importantaastazi ca izvor pentru istoria liturghiei. Sfantul Iustin Martirulsi Filosoful adreseaza pe la~l!l 150.d: Hr. 0 apologie catreimpara'@ A1:!tQnin_~i}4Mc.Aureliu,ca ~i catre intregul poporrOman,-spre a apara pe crestini de calomniilece se debitau pesocoteala lor in legatura cu adunarile lor de pietate. Tocmainatura acestor invinuiri au determinat pe Sfantul Iustin sa seocupe de cultul crestin si sa Iaca un expozeu alliturghiei ~i 0scurta explicare aei, In capitolele 65-67ale.primei sale apologii,pentru a dezarma pe detractorii pagam.

Spre a putea exploata eu deplin folos pentru istoria litur-ghiei insemnatele puncte din aceste capitole, care.intereseazacultul crestin ~i dogmatica ritului euharistic, vom lasa sa seauda stilul apologetului crestin.

o(

't' . LXV.1. .Dupa ce am spalat (botezat) pe eel care s-aconvertiti ~is-aunit cu noi, il conducem la locul in care sunt adunati acei

77

.J

1

i

Ii

.1

I'rl1,

IItfIII

I


pe care noi In numim Irati (adica "eredincio~ii" sau botezatii),facand apoi impreuna rugaciuni fierbinti pentru noi, pentrueel luminat (botezat) si pentru toti ceilalti de pretutindeni,pentru ea, ajunsi la cunostinta adevarului, sa ne aratam si prinfapte virtuosi si implinitori ai eelor poruncite, ea sa ne In-vrednicim de rnantuirea vesnica. 2. Dupa incetarea rugaciu-nilor, ne imbratisam unii pe altii eu sarutare. 3. Se aduee apoiproestosului (intaiului statator dintre Irati: episeopului = 'tOJrrpO£Cl"1OJ1nOJva8EA~OJv) paine si un pahar eu vin amesteeat euapa. Aeesta, primindu-le.. da lauda si marire Tatalui tuturorprin numele Fiului si al Sffintului Duh; apoi face timpindelungat multumire (Euxaptcmav ... Em rrOAU notsum), pentruca am fost invredniciti de aeestea din partea Lui. Cand aterrninat rugaciunile si multumirea, tot poporul de fa~aexclama zicand: amino 4. Amin inseamna In limba ebraica: asasa fie. 5. Dupa ee intaiul statator (episeopul) a ispravit demultumit, si tot poporul araspuns, aceia pe care noi li numimdiac~ni dau Iiecaruiadin cei de fa~a sa se impartaseasca dinpaine a, vinul si apa sfintite (euharistizate = suxUptcrneEt~ UptO~)si due si celor absenti. ' .. .. . ... . I •

. LXVI.1.Si aeeasta hrana se cheama la noi Euharistie 9inu-ieste ingaduit a se impartas! cu dansa decat aceluia care credeeli ceea ce invatam este adevarat si a primit botezul pentruiertarea pacatelor si nasterea din nou 9i vietuieste pre cum ainvatat Hristos. 2. Caci noi nu.luam acestea ca pe 0 paineobis~uita si nici ca pe 0 bautura obisnuita, ci In felul in careIisusHristos, Mantuitorul nostru, intrupat prin cuvantul luiDumnezeu, a avut trup si sange pentru mantuirea no astra, t~tasa alimentul sfintit (euharistiat) prin rugaciunea cuvantului,care vinedela EI (8t'suXll<J> AOYOUtOU ncp' cutou) - aliment cucare sangele si carnea noastra se nutresc prin transformare, amfost invatati ~a este trup si sange ale lui Iisus celui 'intrupat. 3.Caci Apostolii, in memo~'iile lor, care senumese Evanghelii,astfel ne-au transmis ea li s-a poruncit: iar Iisus, luand paine ~imultumind, le-a zis: .faceti aeeasta intru pomenirea Mea, aeesta. .78

.• 1


.•.....

este trupul Meu.' ~i luand asijderea paharul ~i multumind azis: ,,Acestaeste sangele Meu'jsi acestea le-au dat numai lor. 4.Ceea ce imitand demonii cei rai, au randuit sa se faca si Inmisterele lui Mithra: se prezinta paine ~i un pahar cu apa inriturile de initiere, cu unele formule, pe care voi (paganii) le9ti~isau puteti sa le stiti.

LXVII.1. Dupa aeestea (dupa botez ~idupa prima partici-pare la liturghie ~i impartasirea cu sfintele Taine), noi faeemdin nou pomenirea aeestor lueruri (Cina euharistica) intre noi.Cei ee au stare vin In ajutorul eelor ee sunt lipsiti, si ne ajutamreciproc totdeauna. 2. In toate cele ee producem (Em nnct 'tE ou;rcpocr~EpOf.lEea) noi binecuvantam pe Ziditorul a toate, prin FiulSau Iisus Hristos si prin Duhul Sfant. 3. hi ziua numita aSoarelui, toti, din orase si din sate, se aduna intr-unul si acelasi, , , . , ,

, loc; se citesc memoriile Apostolilor sau scrierile profetilor, atateat ingaduie timpul. 4.Apoi, citetul oprindu-se, intaiulstatator(episcopul) da intr-o cuvantare sfat 9i indemn la imitareaacestor frumoase inva~aturi. 5. Dupa aceea, ne ridicam eu totii9ifacem impreuna rugaciuni, Apoi, precum deja am spus, dupace incetam noi rugaciunea, seaduce paine, vin si apa; proesto-sul (intaiulstatator = episcopul) inalta rugaciuni si multumiri(EUXU~ KUt EUxUptcrnu~ UVU7tEf.l7tEt) atat ciit poate, iar poporulraspunde: amino Se face impartasirea fiecaruia, dincele sfintite(asupra carora s-afacut rugaciunea euharistica), iar eelor ce nusunt de fa~ali se trimite prin diaeoni. 6. Cei ee au belsug 9ivorsa dea, dau de buna voie, fieeare ee vrea, 9ice s-a strans se predaproestosului (episeopului) si el vine in ajutorul eelor orfani, alvaduvelor, al eelor in lipsa din cauza de boala sau dintr-o altapricina, celor din legaturi, calatorilor; eelor straini; intr-uncuvant el poarta grijade toti care sunt intru nevoi. 7. Neadunam in ziua Soarelui, atat pentru ea este ziua intai, candDumnezeu, scotand materia din intuneric, a ereat lumea, catsi pentru faptul ca, in aceeasi zi, Iisus Hristos, Mantuitorulnostru, a inviat din morti, In ajunul zilei lui Saturn, El a fostrastignit, si in ziua urmatoare acesteia, care este ziua Soarelui,

79


El s-a aratatApostolilor si ucenicilor ~ii-ainvatat aceste lucruri,pe care vi le-arn expus."

Propriu-zis, descrierea liturghiei, Sf5.ntul Iustin 0 face incapitolele LXV~i LXVII,de doua ori, ia~ in.cap~tolul L~~~, damai mult 0 explicatie dogmatica a ritului Sfintei Euharistii. DeIapt, in prima sa apologie, el se ocupii de trei ori de liturghie,caci deja in capitolul XIIIface aluzie la ea, vrand sa demonstrezepagfmilor di crestinii, departede a fi atei, dimpotriva, ei.adorape Creatorul a toate, "Wuddndu-L din toatd puterea, prmtr-uncuvdnt de rugdciune ?i de rnulturnire peste ceie produse (,,-oymCUX}lSKatc;uxaptcrnasc;~'OtS7tpoO'~c;pof.lc;8a)~',ia~c~va r,naidep~rteadaoga: "Va vorn arata, de asemenea, ca noi cinstim pe IisusHristos, care s-a facut pentru noi invatator ...~is-anascut ~e~tru:accasta, fiindrastignit sub Pontiu Pilat...". Planul apologiei nu~i ingaduia, desigur, sa dea aici amanuntele de care se ocupaceva mai apoi, in capitolele amintite. A .' • ."!,

Precum 'se vede insa, nu avemjri pnma apologie aSfantului Iustin Martirulliturghia in extenso, in chipul in carese afla in Liturghiere, cu toaterugaciunile ~iactele ei. Asa ~~va'nu intra in scopul apologetic al autorului, care era preocupatnumai de descrierea generala a cultului crestin, spre a spul~eralegendele pagfme create tenden~io~ injur~l ~iturghiei cre~tme:Cu toate acestea, nu este intru mrmc redusa importanta acestuidocument, care cuprinde £!ill mai amanuntita expunere ~lituJ'ghiei din cele dintfli trei s<:cole; ~ '. v ' . ' ",

El releva un fapt de mare msernnatate, ~1~nu~e .~~g~vea in veacu13L?oi1eCLa~a~trasatufl .C~~lhturg~v~'apostolis,a; Sfantul Iustm se ~~fera chiar ~~traditia apostohca,atunci cand citeaza Evanghelllle (rnemornle Apostolilor - cum

"le zice el), in care Apostolii descriu ins~tu.i::ea Sfintei Eu~aristii:", , si porunca Mantuitorului de a se savar~1mtru pom~mr~a Lui

(cap. LXVI,3).Mai mult, Sf5.ntu~Iustin se'~cfera!<:Mantmt~rulinsusi (cap. LXVII,7). Pe de alta parte, reiese :a ~n acest !lmpexista 0 randuiala a liturghiei, care nu era locala, CI generala sau

80

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri"

ecumenica, cunoscuta in toata Biserica. Autorul apologiei senascuse in Iudeea, ca pagan, earn pe la anul100, secrestinase- se zice - in Efes si parcursese drumul pana la Roma predicandcredinta crestina. El cunostea deci ~idescria nu liturghia uneisingure Biserici crestine din acea vreme. Apologia SfantuluiIustin Martirul este deci 0 marturie despre 0 uniforrnitatelitur ica in veacul al doilea. Lucrul se verifica,de altfel, printr-

,0 intamplare pe recuta la cativa ani numai dupa aceea(inceputul anului 155), cand Polic<l!P, episcopul Smirnei, acoliturghisit la Roma,cu Anic~; episcopul acestui eras, ceea ce.mi s-ar fi putut. face Jara existenta unei randuieli comune a.liturghiei, ' ,', ", " ,

Tot in ordinea acestor consideratii generale in legatura cu" datele din apologia Sfantului Iustin, trebuie sa observam ca,

,t,: pentru savarsirea.Iiturghiei euharistice, era rezervata 0 anu-'~):.r.;,:<'mitazi a saptamanii: I?uminica;' pe careapologetul, pentru'~'i\!l-.. intelegerea destinatarilor scr1erii sale,' 0 numeste in confer-l' mitate cu vocabularul pagan, ziua Soarelui, dupa cum sambata

o.mentioneaza ca zia luiSaturn. El arata si motivele pentrucare aceasta zi fusese destinata pentru cultul crestin, Numai orasau vremea din zi In care se oficialiturghia atunci nu estementionata.

Este vrednic de remarcat totusi ca Sfanta Euharistie esteprezentata de Sfantul Iustin ca o' comemorare nu numai apatimilor, deci a jertfei Domn~ui, ci ~i a invierii Llli (cap.LXVII,7), fiind pusa intr-9 stran$a legatura invierea cu rnisterul

.instituit la Cina cea de taina (cap. LXVI,3). Prin urmare, litur-ghia euharistica celebra, dupa concepti a crestina din veacul al

.doilea, In toata splendoarea, misterul operei mantuiriisavar~ita de Domnul· nostru Iisus. Hristos. Serviciul divin al

;Bisericii reprezinta nu numai opera.Mantuitorului din lumeaaceasta, nu numai "dupa trup" (II Cor, 5,'16), ci ea ilpriveste ~iil reprezinta ~i "indltat intru slavd" (1,Tim. 3, 16) sau inviat.Astfel, D~, prin savarsirea, liturghiei euharistice incursul acestei zile, ajunge simbolul unei noi creatii, in

81

.~


comparatie cu cea descrisa in primele capitole ale Bibliei'", Pede alta parte, liturghia crestina riu era 0 masa sau un banchet,caci elementele euharistiei nuerau socotite simple alimentecomune, ci ele ajungeau prin sfintire 'trupul si sangeleDomnului. Ea era un o(iciu public, la care luau parte numai cejb~a1i, iar caracterul social al liturghiei ~ste subliniat.prinparticiparea poporului la rugaciune. Totusi, oficierea ei este unatribut' distinct at ierarhiei, care se deosebeste de popor (A.ao~)~i de citet, did numai intaiulstatator (0 xposcrox) - adicaepiscopul - sfinteste darurile", el rosteste rugaciunile, iarpoporul numai raspunde, La rolul de liturghisitor al ierarhieise refera Sfantul Iustin, de asemenea, si in scrierea sa Dialogulell, iudeul Trijon; cand zice di .jertfele si euharistiile (rnultu-mirile) facute de (persoane) vrednice sunt singurele sacrificiiperfecte ~iplacute lui Dumnezeu'?". Persoanele vrednieevizatede Sfantul Iustin sunt echivalente cu ierarhia, care, avandputerea de a UrnI' hisi, era singura vrednica de a oficia serviciuleuharistic 1ntaiulstatato omenteaza locurile din cart~finte~iadministreaza s un rin redica, el concentreaza ofran delesi poarta grija de cei ce au trebuin1a d~le. ,

2. Trecand la consideratiile propriu-zis liturgice, amintiminca 0 data ca SfantulIustin ne da descrierea liturghiei mai pelarg de doua ori, ~i aceasta repetare 0 face cu buna ~tiin1a, cad incap. LXVII, 5, repetandu-se, subliniaza: .precum deja am spus".

In cap.~, ne este infati~ata ~liturghie baptismala, ca s-onumim astfel, adica serviciul divin pentru botezarea catehu-menilor, care avea loc, in primele veacuri, de obicei in noapteaPastelor, Dupa ce s-a ocupat de taina botezului in capitoleleLXI-LXIVale apologiei sale, el descrie in eel urmator primireanoilor botezati la cea dintai liturghie, intre credinciosi, ~iprimalor impartasire, pentru ca in cap.[LXV1!> sa ne infa1i~ezeranduiala comuna a liturghiei dumillicafe. Structura acestorservicii concords in liniile lor generaIe; numai prima parte a

82

Istoria Liturghiei.in primele trei veacuri,

serviciului sau ceea ce am putea numi liturghia catehumenilorle deosebeste, caci este clar ca, in randuiala liturgica data deSfantul Iustin, se di~ting cele dou~r1i ale cultului crestin:li~urghia catehumenilor si liturghia credincio~ilor" Negresit,desavarsirea acestei institutii bisericesti este opera veacului alpatrulea; dar despartirea serviciului divin in doua.radica 0parte comuns sau pentru toti 7" botezati ori numai candidati labotez - nu se poate contesta 'chiar in v~~cul al doilea. Dealtfelam vazut ca, chiar in veacul apostolic, se deosebeau d~ua partiin serviciul divin, desi se intemeiau .pe alte considerente, I~liturghia descrisa de Sfantul Justin se, oglinqesc,' eel putin,germenii disciplinei catehumenatului, care .s-a tot aceentuatdin a doua parte a veacului a~ doilea, divizandu-se ,cu vremeain unitatile care alcatuiesc astazi cele sapte laude (vecernie,pavecernita, miezonoptica, utrenia cu ceasul I, eeasul III, ceasulVI si eeasul IX) si care pot fi privite ca 0 prelucrare a m~te-rialului intrebuintat in serviciul divin.din vechile adunarizilnice. Astfel, dupa cum rugaciunile euharistice de multumire~i de binecuvantare eorespund liturghiei credinciosilor, 'tot. a~arugaciunile, citirile din Scriptura si prediea au servit ea ma-terial din care s-a alcatuit in urma liturghia catehumenilor'",. In randuiala serviciului divin descris de Sffintul Iustin incap. LXV, loculliturghiei catehumenilor 11 ocupa eeremoniilebotezului. In liturghia obisnuita insa, infa1i~ata in capitolul

. LXVII, ~ a serviciului, corespunzatoare Jiturghieicatehumenilor, este alcatuita din urmatoarele elemente de cult:

a) Citiri din Stanta Scriptura, fara indoiala din ambeleTestamente; -

b) Predica sau omBia protosului liturghisitor. Din felul incare esteaescrisa predica de Sfantul Iustin, se vede caea sereducea in cult la un comentar. Ea nu mai era vorbirea inspirataa harismaticilor din Biserica Corintului, de pe vremea Sfan-tului Apostol Pavel, ci era numai 0 cuvantare explicativa ~i deaplicatie a pericopelor din Scriptura Vechiului ~i NouluiTestament.

c,

83


De cantarea religtgasa, apologia Sffmtului Iustin nu facenici 0 me;tiune. Ea trebuie, totusi,subinteleasa in legatura cuintrebuint~rea Sfintei Scripturi in cult~l crestin, deoarece~~mii sunt u~ element ~ ei. si, ~a ~tare, psalmodia va fia ernat, ne esit, cu lecturile din Biblie. .

A oua part a serviciului, adica liturghia ouharistica, seasculta ~lse m eplinea stand to~iin picioa-.:.e(LXVII,5), ceea ceinsemna ca mai inainte se putea sta ~ijos.

a) Introducerea 0 forma 0 rugaciune generala, la care luau .parte toti credinciosii, adica cei boteza~l, he recltand in ~oaptadupa liturghisitor, fie participand prin raspunsuri. Aceastareprezinta ectenia mare, judecand dupa expresiile din cap.LXVat prlmei apologii si din unele pasaje ale Dialogulu.~cui.ud-euLTrifon, expresii care se gasesc in cadrul recomanda~lliordin prima epistola catre Timotei, II, 1-15 a Sfantu~ui Apos!o~Pavel. Obiectul acestor rugaciuni comune rezulta clar, caciSfantul Iustin zice: "noi facem rugaciuni fierbinti pentru noi,pentru eel botezat si pentru toti ceilalti de pretutin~e~oS, iarcu alt prilej asigura pe pagani: .ne rugam pentru VOl~l'pentr.utQti {;Qilal\ioameni, care ne urasc'?" - facand poate aici aluzie1a'iudei si la eretici, Intrueat tamureste mai departe di scopulacestor l:ugaciuni este ca ei sa-~i schimbeparerea ~isa creada,spre a se mantui. A'.. v v

Doua pasaje din Di.glogul SfanhllUl Iustm par a ne l~s~ savedem pfina ~iraspunsul ".!?oalJ,ill.¥L.mil~ie~te"al adu~ar~l lacererile formulate in rugaciunea comuna, care venea mamtede rugaciunea euharistica. Astfel, in cap.XCV!, ~: el.zi~e: "PeIfmga aceasta, ne rugam pentru voi, pentru ca sa f* ~llu* (tva1>).,,1>1181')1:E) prin Hristos", iar in cap. CVIII,5: "Ne ~ugam pe~truca chiar daca va yeti converti acum, sa aflati toate milele(n~vlas EbEOUS1Uxl>tv) 'la Dumnezeul universului, Parintele eelmilostiv si induralor"207.

b) UI:meaza apoi<SQtUtareafrafe~LXV, ~ Este pen~r~prima oara cfmd se face mentiune precise de sa~ut~rveapacl~intre actele litugice. Tinand seama ca ea este amintita numai

84


in liturghia ba,ptisIDJlla,' lip sind din a doua descriere alitur~hiei, am putea deduce ca, la inceput, sarutarea pacii va fifost in uz numai in liturghia oficiata cu ocazia botezuluicatehumenilor, fiind un semn de fratietate intre vechiicredinciosi ~ieei noi, intrati inBiserica p~in botez. . .

. Dupa aceasta s~duc liturghisitorului elerrientele euha-ri.sti:~, ca!e co~stau din paine si vin amestecat cu apa; este ceadmt~l .martu.ne ?ocumentara despre intrebuin~are~npregatirea Sfintei Euharistii. ..' ~.

c) Cu aducerea.elementelor se deschidea ritul euharisticpropriu-zis, Liturgul inalta, in legatura cu ele, doua feluri derugaciuni: E~xa~ ~i EUXaptcrUat, "atat cat poate". (L)0TII,5) sau,cu.m se expnma in cap. LXV,5: "face timp indelungat multu-~lre, pe~tru ca am fast invredniciti de acestea din partea Lui",iar poporul se asociaza printr-un "amin" colectiv, rostit laincheierea rugaciunii, ' .

A Este .u~or ~e recunoscut in descrierea facuta in apologiaSfant~l~l Iustm aceeasi terna traditionala a rugaciuniieuharistice, ~e care a~ I?ai vazut-o, ~i anume l?roslavirea luiDum~:z~u ~l multumiri recunoscatoare pentru binefacerilecreatiei si pentru harunle mantUlTll prm Iisiis Hristos. Temaaceasta este mai explicit descrisa in Dialogul cu iudeul Trifon,cealalta scriere a Sfantului Iustin. Astfel, in cap.LXI, 1, el zice:.Jisus Hristos ne-a prescris sa facem Euharistia, pentru ca sarnultumim in acelasi timp lui Dumnezeu, pentru ca a creatlumea cu tot ce se afla intr-insa pentru trebuintele omului sipentru ca, sfaramand de tot legile ~iputerile rauf~catoare, ne-aliberat de pacatul in care ne-am nascut, prin Acela care debuna voie a suferit".

Cuvantul euharistie este intrebuintat ca un fel de termentehnic, desemnand atat marea rugaciune euharistica sau demultumire pronuntata de preot sau episcop (LXV,5), cat sielementele euharistizate sau ajunse Euharistie prin sfintire(LXV,5;LXVII,5).Euharistia se face intru pomenirea patimilorDomnului, lucru de care Sffintul Iustin vorbeste in Dialogul cu

85


iudeul Trifo«, cand zice ca: "rugaciunile ~i euharistiile, facutede persoane vrednice (preoti sau episcopi), sunt singurelesacrificii perfecte si pla cute lui Dumnezeu ...; numai acestea aufost prescrise a se face de crestini chiar in timpul in care se faceamintirea Patimii, pe care a suferit-o Fiullui Dumnezeu pentruei" (CXVII, 2-3). Euharistia este deci 0 jertfa, idee subliniata, deaItfel, prin intrebuintarea cuvantului 1tpocr~opa pentru ele-mentele materiale ale proaducerii (I Apolog. LXVII, 2). Aceastavaloare, ele 0 capata prin transformarea in trupul si sangeleDomnului, si pentru larnurirea acestei idei Sfantul Iustin da 0explicatie analoga cu intruparea Mantuitorului (LXVI, 2).

d) Pe langa aceste comentarii cu caracter dogmatic asupraEuharistiei, ar fi fost mai interesant din punct de vedereliturgic sa cunoastem formulele inglobate in rugaciuneaeuharistica si pe cele care se intrebuintau in momentultransformarii, Cuvintele nu ne sunt date, intr-adevar, darSfantul Iustin Martirul face sa se inteleagti efectullor, candmentioncaza di painea si vinul cu care se impartaseau crestinii, , "nu erau alimente obisnuite sau vulgare (LXXVI,2).

Exista insa 0 rugaciune pentru sfintirea painii si vinului,adica ceca ce s-a numit mai tarziu ~" sau rugaciuneapentru invocarea Sfantului Duh. Textul primei apologii nu ne-o da, dar 0 mentioneaza categoric, ceea ce este nu de micaimportanta pentru veacul in care ne aflam, In ciuda practiciiliturgice de mai tarziu din Biserica romano-catolica, SfantulJustin Martirul vorbeste de "aUrnentul euharistizat (devenitEuharistie sau sfintit) prin rugaciunea cuvcintului, care vine dela El" (LXVI, 2). c

.",.....Nu este mai putin adevarat insa ca interpretarea textuluioriginal, care se refers la aceasta chestiune, ridica unelegreutati si n-a unit pe toti exegetii in jurul unei interpretariunice. lata expresia in cauza: ,,(Tot a?a luam) mv (it' I:UXll~AOYOUtOUnap' uutuu I:Uxap1Clt110!>tcrav'tPO~11v"(LXVI, 2). Referindu-sela expresia de mai inainte: •.(itaAoyou0wucrapK01Wt110!>t~.Illcrou~XPtO"1:o~= Iisus Hristos intrupat prin cuvantul lui Dumnezeu"

86

,< ;'!'.. '

I


din ~cela~i aliniat, unii interpreti iau expresia Aoya~ dreptCuvantul sau Lognsul personal allui Du~u, prin care aavut loc intruparea Mantuitorulut si prin care, tot asa, se facetransformarea elementelqr euharistice. Prin analogie cu acest .sens, ,rugaciunea cuvcintului, care vine de la El", trebuie sainsevIn:ne ca pa!nea. si vin~l se transform a in Euharistie prinrug'aciunea Mantuitorului, care este cuvantul ce vine de laDumnezeu. Din punct de vedere gramatical ~i chiar din punctde vedereal dogmaticii ortodoxe si al formulei intrebuintatein epiclesa Liturghierului de azi ai Bisericii Ortodoxe, se~sul

. este ~osibil. Alt~autori interpreteaza insa peXovo; din primulpasaj c.ape Cuvantul personal allui Dumnezeu, iar pe eel dinexpresia noastra ca pe un "cuvant" sau formula obisnuita,

.' Pentru ca AOYOSdin ambele pasaje sa poata inscrnnaCuvantul divin personal, ar fi trebuit sa se fi intrebuintatexpresia insotita de articol, care Insa lipseste. Deci sensul maip!obabil al t.e~ului ?t'~uXll~~A6you~rebu!e ~~fie altul, si se pareca alte locuri din scrierile Sfantului Iustin mlesnesc precizarea.~stfel, comparatia fiicu~taIn Dialogul eu iudeul Trifon (cap. 100),mtre Eva, care, ascultand de cuvcintul sarpelui, a facut sa senasca neascultarea ?i moartea, ~i intre Fecioara Maria, care,raspunzand ingeruluf "Fie mie dupa cuvantul tau", a nascutpe Fiullui Dumnezeu, pare a ne ducela sensul mai adevarat..~rin urmare, expresia~in pasajul (it'~uXll~AOYoutrebuieinterpretata ca un cuvant plin <;Ieautoritate.sau (, porunca,ca~oate avea efecte supranatru::al.e; a~a precum prin acestcuvant puternic allui Dumnezeu s-a facut intruparea lui Iisus,tot astfel cuvantul rugaciunii, lasata noua de Hristos, savarsestesfintirea Darurilor. .Cuvantul rugaciunii, care vine de la il" 'serefers deci la acea parte din marea rugaciune euharistica, princare se invoca Sfantul Duh pentru sfintirea Euharistiei. Si cumIn opinia din veacul Sfintului Iustin, rugaciunea euharisticaera socotita venind direct de la Mantuitorul, se intelege usortemeiul mentiunii ,,care vine de la EI".. '

87


Ramane deci stabilit mai p,resus de orice indoiala ca inmarea rugaciune euharistica, la 'care se refera Sfantul IustinMartirul, se afla inserata si epiclesa, a~a cum se gaseau ~icuvintele de instituire de.la...Cina, mentionate de el aparte'".

IIlCeea ce pri~~te insa inni~i~~rea marii rugaciunieuharistice, 0 lumina pot proiecta cateva consideratii impusede insasi expresia intrebuintata de Sfantul Iustin pentruexprimarea aceleiasi idei in cap. XIII, 1, al primei sale apologii.Facand 0 mentiune sumara, pre cum deja am vazut, desprerugaciunea euharistica, el vorbeste in acel capitol deproslavirea lui Dumnezeu A.oyo<;WXll<;= prin cuvantul rugaciuniisau printr-un cuvant de rugaciune. Termenul 1.010<;(cuvant)cuprinde in sine ideea de cuvantare si de expunere sauistorisire. Expresia A.oyo<;wXll<;am putea-o deci traduce mailiber, 0 cuvantare sau vorbire cu caracter·.de rugc1ciune ori 0rugaciunc in forma! de cuvantare ~i istorisire. In Biserica pri-rnitiva, marea rugaciune euharistica, in care se facea amintireatat de actiunea providentei pentru lume cat ~i de ceea :eMantuitorul a facut si a suferit pentru noi, nu putea avea decatinfatisarea unei nal:atiuni sau cuvantari solemne. Expresiiledin Liturghierul de azi: ,,Adudindu-ne aminte ... de toate cele ces-au facut pentru noi, de cruce, de groapa, de invierea de a treiazi, de suirea la ceruri...", care sunt 0 mostenire veche con fir-mata de Constitutiile Sfintilor Apostoli (cartea VIII-a, cap. 12) ~icare sunt numai formule concludente ale lungii expunerisolemne prin care se celebrau tainele mantuirii, alcatuiesc 0

dovada despre forma de cuvantare sau de naratiune a vechiirugaciuni liturgice. Era deci un A.OrOswXDS= 0 cuvantare infOLmade rugaciune. A9a se face eli intalnim in unele docu-mente ale hteraturii crestine latine numirea de "sacramentulobisnuitei proclamatiuni (proslaviri sau laude publice)" v-

sacramentum solitae praedicationis - pentru desemnarea ruga-ciunii euharistice, cum citim in traducerea latina a uneiepistole adresata in anul 256 de Firmilian, episcopul CczareeiCapadociei, Sffintului Ciprian, episcopul Cartaginei'". De

88

, .. \


asemenea, in scrierea DeTrinitaie et de Spiritu sancto, atribuitaSfantului Atanasie eel Mare, rugaciunea euharistica ~stenumita "ministerioru111. relatio" (expunerea sau relatarealiturghiei): .Eccelsiae Christi omnes ab oriente ad occidentemconvenienter patrem a Seraphim laudari profitentur inministeriorum relatione" (No.16 ) = Toate Bisericile lui Hristosde la rasarit pana la apus marturisesc de acord ca Tatal estelaudat de serafimi in relatarea/expunerea liturghiei'". Incadrul acestei lungi expuneri liturgice despre tainele creatieisi ale mantuirii in genere, i9i avea loc si acel wXl]<;A.oyo<;0 reap'curou - cuvant de rugaciune, care venea de la Mantuitorul,cum zice .Sfantul Iustin, adica epic1esa, impreuna cu cuvintelede instituire a Sfintei Euharistii, de asemenea pronuntate deMantuitorul. .

e) Dupa sfintirea elementelor proaducerii, urma impar-Hisirea celor de fata. Pentru aceasta, se cerea vrednicie n:'1orala,Ca' 9i in Invatatw:a celor doisprezece Apostoli, pre cum rezultaatat din conditia credintei crestine, impusa candidatului laimpartasire (LXVI,1),care trebuie sa traiasca a9a cum a invatatHristos, cat si din mentiunea ca "noi nu luam acest aliment cape 0 paine obisnuita si ca pe 0 bautura obisnuita" (LXVI;2).Defrangerea painii, Sfantul Iustin nu face amintire, dar acest faptse subintelege din insusi faptul distribuirii Sfintei Euharistiicelor prezenti 9itrimiterea ei prin diaconi celor ce nu putuseraparticipa la liturghie.

f) A apa conexata liturghiei din Corint in veacul I, vedemdi nu mai face parte din liturg la escnsa e antul Iustinjamijlocul veacului al doilea. Aceastamasa a dragostei suferiseo modifieare 9i s~ueea aeum la 0 imparta9ire a eelor lipsitisau in nevoi, din bununle date de buna voie de eel avun sieo-n-c-e-n-;-tr-a-:t-e-'-s-u'b-a-'d-m-l~n""'i"st-r-at;-;-,i-a-e-p--.i-se-o-p-u....,l;-u~i,-K""in~a;uiacadea organizarea si apliearea asistentei bisericesti .. "

Pre cum vedem, in tabloul general' al sfintei liturghiiinfatisate in prima apologie a Sffmtului Iustin Martirul sicompletat in unele puncte cu lamuriri din scrierea sa Dialogul

89


cu iudeul Trifon, se reflecta In aceeasi ordine momentele marisi principale ale liturghiei ortoddxe'de astazi, ceea ce marestevaloarea acestei surse pentru istoriculliturghiei. Un documentatat de complet nu ne-a procurat nici unul dintre cele dintaitrei veacuri crestine. Totusi, el se gaseste verificat ~i sustinutde mentiuni incidentale privitoare la liturghie, din alti scriitoriai veacului al doilea.

3. Lasand la 0 parte pasajele din Atenagora'" si din Teofilal Antiohiei'", care privesc parti cu totul secundare aleliturghiei, ca: atitudini morale si fizice, ~inumai intr-un caz 0mentiune incidentala in legatura cu rugaciunea credinciosilorpentru imparat'", ne vom opri asupra referintelor date deSf'antul Irineu (t c.202) in scrierea sa Adversus Haereses. Inapologia sa impotnva erehCllor gnostlci din acea Vl~e, Irineun-are ca preocupare principala liturghia. El se situeaza inprimul rand pe terenul doctrinar sau teoretic, dar, pentrusoliditatea argumentelor sale, el se refera atat la invatatura, catsi la practicile Bisericii intregi, a~a ca datele sale privitoare laliturghie aveau 0 valoare ecumenica, dovedind, ca' si Sfantullustin, existenta unei randuieli liturgice cunoscuta in intreagaBiserica.

Astfel, el aminteste despre pronuntarea cuvintelor deinstituire a Cinei si despre proaducerile din paine si vin'" ~ipriveste Sfanta Euharistie ca jertfa ce se ofera in toata lumeade la Apostoli incoace, ca 0 realizare a proorociei lui Maleahi(1,10-11)215. Deosebit de important din punct de vedere liturgiceste locul in care Irineu confirma pe Sfantul Iustin cu privirela existenta epiclesei in veacul II sau aunei formule de invocarea Sfantului Duh pentru sfintirea elementelor materiale aleEuharistiei, cand zice: "dici precum paine a, care este (produsa)din pamant;din moment ce primeste i.llu..ocarea[ui Dumn~u,nu mai este din aceasta clip a paine obisnuita, ci Euharistie,constand din doua lucruri: pamantesti si ceresti, tot astfel si

90

.. ' .. '" .

~ --. ------_ .._--


corpurile noastre nu mai sunt stricacioase cand primescEuharistia, avand speranta invierii'?", Cum se vede, invocarealui Dumnezeu peste daruri este echivalenta cu expresiaSfantului Iustin: EUXaptG'tElV 'tOY uprov. Ideea devine si maiclara, cand Sfantul Irineu zice ca painea si vinul amestecat cuapa in potir primesc "cuvantullui Dumnezdu si se fac Euharistiesangele si trupul Domnului'?". Aceste pasaje sustin deciinterpretarea cuvintelor "rugaciunea cuvantului, care vine dela El" din Sfantul Iustin, in sensul unei rugaciuni de chemarea puterii divine peste daruri. Lucrul devine si mai lamuritdaca amintim di -In legatura cu imputarea facuta gnosticuluiMarcu, pentru ca admitea femei la oficierea Sfintei Euharistii -Sfantul Irineu adauga ca acest eretic prelungea 'tOY AOYOV HISE1tt(K)AllGEros = cuvantul (sau rugaciunea) de invocare. .

Cu aceste date se incheie cunostintele noastre desprestare a liturghiei in veacul II. , "

VI

"-LITURGHIA·IN VEACUL AL TREILEA

1. Date generale despre existenta unei ,randuieli 'consistente a liturghieL 2. Momente ~i elemente din liturghiacatehumenilor. 3. Men!iuni noi despre liturghia euharisticd acredinciosiun: 4. Chestiunea epiclesei. 5. Luarea SfinteiEuharistii de credinciosi acasd. 6. Concluzii.

'.,1 , "

1. Cu toata multimea scrierilor ce ne-au ramas de laParintii si scriitorii bisericesti ai veacului III crestin, totusi niciuna n~ ~e instruieste asupra liturghiei, in felui in care ~ facein veacul II Sfantul Iustin in prima sa apologie. Mentiuni sialuzii in legatura cu cultul Bisericii se gasesc, este adevarat, darnumai incidental in operele autorilor din aceasta vreme, care,fara a avea ca subiect principal sau secundar liturghia, au fostcondusi, totusi, de logica dezvoltarii temei lor, sa se refere laun moment sau altul din liturghie .:

Pan a la un punct, explicatia lipsei unor izvoare mai amplepentru istoria litur hiei din aceasta vreme, am afla-o inrigoarea~lplinei arcane a carei Iunctionare s-atot accentuatde la finele veaculUl mtai pana intr-atata ca, chiar la inceputulveacului al patrulea, un Parinte bisericesc, ca Sfantul Atanasieeel Mare, a pututsa-i invoee principiul, "Nu se euvine - ziceael - sa punem miste~1Lochii n~initiatilor.de teama capaganii, in nepriceperea lor, sa nu rada de ele si pentru a nuse scandaliza catehumenii'?", Parca n-ar fi insa suficient acestmotiv, spre a se explica tacerea sau rezerva literaturii bisericesti

"

J

If

I!

93


.lin aceasta epoca eu privire la liturghie, cand opere anterioare,ca apologia Sfantului Iustin, vorbisera mai mult despre ea ~icand, chiar in acest veac, aluziile incidentale se refera la partiesentiale ale liturghiei, atunci cand a trebuit sa vina yorba .despre ele. Mai degraba, tot atat de probabila ca ~i rigoareadisciplinei arcane trebuie sa fie ~i considera~ia ca va fi lipsitocazia de a se face subiect de controversa publica din cultulcrestinilor, iar, pe de alta parte, pentru cre~tini ea era unelement prea cunoscut 9i familiar, ca sa faca obiectul unoI'tratate speciale.- Cu toata tacerea documentelor, existenta unei randuieliconsistente a liturghiei in veacul al treilea este mai presus deorice indoiala. Am vazut-o deja constatata pe la mijloculveacului al doilea; mai mult, Clement al Romei 0 invocase incain a doua jumatate a veacului intai, in prima sa epistola catreCorinteni. Ea reprezenta, desigur, un bun al traditiei apostolice,la care am vazut referindu-se Biserica primelor doua veacuri,si aceeasi atitudine se 0bserva ~iin veacul III in legatura cu ritulliturgic al Euharistiei. Astfel, Sfantul Ciprian (t258) staruieste,in scrisoarea catre Caecilius, episcopul din Biltha (Africaproconsulara), ca preotul sa· rndepltneasca ritul euharisticintocmai asa cum a facut Mantuitorul219

• Practica unei randuielioficiale si generale a liturghiei este un sentiment puternic 9iadanc tnradacinat si in constiinta btsenceasca a veacului III.Randuiala liturghiei constituia 0 norma, care nu putea fiinfranta fara reactie din partea Bisericii. Pentru Clement alAlexandrieill215), uzul liturgic general al Bisericii este, lCavov .'tll~ ~1C1CAllcrta.~".Astfel, vorbind in scrierea sa~espresavarsirea Euharistiei de catre ereticii encratiti' cu paine 9i .apa, el subliniaza, cu ocazia interpretarii unui text dinProverbele lui Solomon (9, 17), ca 0 astfel de producere (rnvnpooeopcv) nu este in conformitate cu "regula (rfinduiala)Bisericii'?". De asemenea, ceva mai tarziu, Firmilian, episcopde 'Cesarea Capadociei, intre 230-268; vorbeste de 0 "regula.

94

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri,

b~se~ice,:sdi"pentru liturghie, intr-o epistola adres'ata sffmtuluiCiprian m toamna anului 256222•

Care era, insa, acea randuiala in veacul lui Clement alAlexandriei? . . .

Intr-o forma foarte palida, am putea i~trevedea unelemomente ale sale in descrierea data de chiar acest autor intr-o alegorie poetica din scrierea sa Indem~ catre neamuri

.(Coho~t~tio ~d gent~s):Sfatuind pe adeptii misterelor sa para-seasca riturile lor ~1 sa prefere ceremoniile liturghiei crestineel face urmatoarea paralela: ,,' ". ~,,~uvrea~ sa-tiarat pe Logos si tainele (misterele) Logosului

91sa ti Ie explic dupa propriile tale tablouri... Corul este acelaal dreptilor, cantarea lor este un imn catre Imparatul tuturor:fetel: psal~odiaza, ingerii n lauda, profetii invata., 0, c~adevarat mistere sfinte, 0, lumina obsteascal La lumi~a facliilorsunt condus sa vad cerurile si pe Dumnezeu. Eu sunt stantdeoarece ma sfintesc princonsacrare, Preot este Domnul; Ei~o~d~ce ~e initiat la lumina 9i-1inseamna cu pecetea Sa. EImfatlgeaza p~ credinciosi !atalui, mantuiti de acum pentrutotdeauna ... Iisus eel vesmc, Marele Preot al unieului Dum-~e.z;u, c~re nu .e~tedec.atuna cu Tatal, se roaga pentru oameni.91-~invata. Veniti eu mme, pentru ca sa primiti cu mine darulnemuririi. Eu va dau Logosul, cunostinta de Dumnezeu si devoi insiva'?". .. .." ,, '

. Prin interpretarea acestei alegorii, am putea distinge ~mel~e.leme?te al~ cultului crestin, Astfel, taineleLogosului.nu potfi decat ~u~lectul sau tema sfintei liturghii, care reprezinta ~ifa~e ammt~~e de tot ceea ce a savar9it Domnul pentru man-tuirea lumn. Corul dreptilor 9i psalmodierea fecioarelor - in

, contrast cu menadele - se refera, desigur,la cantarea si imnelecre9ti~~lor~ i~r cant~rile de lauda ale ingerilor au, poate,semnificatia imnului de trei ori "srant", intonat de serafimiiproorocului Isaia. Expresia "profetii invata" nu poate avea altinteles decat al intrebuintarii citirilor din Scriptura in biserica,Clement pare a face aluzie laliturghia baptismala, ca si Sfantul

95


Iustin Martirul, cand vorbeste de sfintirea si conducereainitiatului la lumina de catre insusi Iisus Hristos. Vorbind depreotia Mantuitorului, autorul se refera la jertfa euharistica,care confers nemurire prin impartasirea cu ea.

Celelalte mentiuni incidentale din literatura veacului altreilea, care intere~eaza liturghia,' macar ca prin ele insele nune invata nimic mai mult decat cea de mai inainte asupra

. randuiehi ei, totusi i~i gasesc locul in planul liturghiei cu-nos cute in veacul I si II si in eel al veacurilor urmatoare,Urmarite si examinate, deci, dupa planul acesteia, datelescriitorilorbisericesti din veacul III ne pot orienta printr-inselemai amanuntit si asupra structurii liturghiei din aceasta epoca. 'Astfel, cele d'ou~ parti ale cultului crestin - liturghia catehu-:menilor sj cpa a credinciosilor - pot fi constatate destul de~t ;i acum. Chiar la 'inceputul veacului III, Tertulian(tc.220) se plangea impotriva ereticilor, pentru c~ Ui~a~.pe:catchumeni si chiar pe pagani sa ia parte cu credinciosii la'liturghia suharistica'", iar ceva mai tarziu, ~n scriit~r:rasaritean din acelasi veac, ca Origen (t254-255), atragea atentiacatehumenilor sa nu discute misterele crestine in fata celorneinitiati'". Desigur, 0 astfel de precautie ar ~i fost inu~il~,precum fara rost ar aparea incidentullui Tert~han cu ~retlcll~daca cele doua parti ·ale liturghiei n-ar fi avut fiinta ~lranduielile lor bine 'definite, De altfel, scriitorii si Parintiibisericesti din aceasta vreme fac atatea aluzii ~i mentiuni laelement~le care alcatuiesc continutul acestor parti ale cultului, 'a~a cum le-arn semnalat inca din epoca Apostolilor, .';

2. Sa incepem cU@tlirghia catehumenilill) Astfe.1.citire~pericopelor din Sfanta SCfipt':1ra,in ~i~eridi~ est~ cvo~fl~ma:ade Clement Alcxandrinul'" ~l de Ol'lgen227 111 Rasarit, iar 111

Apus de Tertulian'" ~i de Sfantul Ciprian, c~re.n~ informeaz~ca lectura se facea de pe amvon'". Mai mult, 111 irmtarea uzuluide pe vremea Sfintilor Apostoli, se citeau in biserica si sg:!soril~

96


p~ale ale episcopiJor, dupa relatarile pe care Ie avem de laTertulian'" ~iSfantul Ciprian'". Era vreme de persecutie si delupta cu ereticii, a~a ca instructiunile prepozitilor de seama aiBisericii erau de mare folos pentru viata spirituals a credin-ciosilor,

Ca si altadata, o!!lilia era comentariul ce urma automat 13>.dupa citiri, pre cum ne lamuresc Stromatele lui Clement Alexan-drinul'", omiliile lui Origen'" ~i scrierile Sfantului Ciprian'",Acesta din urma ne informeaza ca el predica in legatura cu celece s-au citit mai inainte.. iar Origen repeta in diferitele saleomilii expresia: "sa neocupam de cele citite'?". Origen este simai amanuntit asupra regulilor ce seobservau cu privire lalecturile biblice in bisericasi la predica.j.Sau citit - zice el- maimulte lucruri extrase din Cartile Regilor: istoria lui Nabal, fugalui David dinaintea lui Saul, pasajul in care se spune ca David

·i1'i(;..',ia lance a lui Saul,' fuga lui David, la regele Achar, in sfarsittrr,,: aratarea lui Samuel lui Saul la Pitonisa, In total, patru episoade

deosebite. Daca ar trebui sa le comentampe toate, ar fi pre alung, Episeopul sa-mi indice pasajul pe care trebuie sa-Icomentez'?", De asemenea, Tertulian mentioneaza ca se dadrumul eatehumenilor si enitentilor, dupa ~ostirea 'lieP37, C

ntre citiri, dupa informatiile ramase de la Tertulian, secantau alternativ psalmi, de catre doi cantareti'", De intrebuin-tarea acestut gen tradItional de cantare liturgic a in veaeul III,fae amintire Clement Alexandrinul'" si Origen'", Desigur, uzulliturgic al psalmilor era crestinat si acum prin incadrarea lorin doxologii crestine, in felul celei pastrate intr-una dintrescrierile lui Dionisie al Alexandriei (t254): ,,LuiDumnezeu- Tatalsi Fiului, Domnului Iisus Hristos, cu Duhul Sfant, slava si puterein vecii vecilor,'~41,Imnele de provenienta crestina se ~Iaturausi In acest veac la psalmodia traditional a, precum marturisescaceiasi scriitori, De la Clement Alexandrinul ni s-atransmis, lafinel~ scrierii sale Pedagogul; urmatorul imn plin de pietateavantata, despre care insa nu putem afirma ca ar fi gasit 0intrebuintare liturgica:· .

97


"ZabaUi pentru carlani neinvatati (L'tOJ.ltoV1tCOA.wVaoacov),aripa a pasarilor ce nu se ratacesc, carma sigura a copilariei,pastor al mieilor Imparatului; aduna-ti pe nevinovatii tai copiipentru a lauda cu sfintenie, a canta cu inima curata din buzenevinovate pe eel dintai dintre copii, pe Hristos!

Imparate alsfintilor, Cuvantule, biruitorule prea inalt,datatorule al . intelepciunii Tatalui celui prea inalt, Tu,sprijinitor intru nevoi, fericit in toti vecii, Iisuse, Mantuitoruleal neamului celui muritor! '

Pastorule, lucratorule, frau, carma, aripa cereasca a turmeicelei prea sfinte; pescar de oameni rascumparati, care prinzipentru viata vesnica pe pestele nevinovat, smuls din undavrajrnasa a marii pacatuluil ' ; · , ' "

Fii calauzitorul lor, 0, pastorule al oil or duhovnicestilSfinte, fii lor caIauza! Imparate al copiilor fara prihana, urm~lelui Hristos sunt calea catrecerl

Cuvant necurmat,' vesnicianemarginita, lumina farasfarsit, izvor al milei, pricinuitor a toata fapta cea buna, viatafara pata a celor care lauda pe Dumnezeul ,

0, Hristoase, 0, Iisuse! Noi, cei ce cu guri fragede (slabe)sugem laptele ceresc stors din sanii dulci ai intelepciunii Tale,har al harurilor; prunci, .adapati curoua duhului, care curgedin cuvantul Tau eel hranitor.. cantam impreuna laudenevinovate, imne sincere Imparatului Hristos! Sa cantamsfintele daruri (rasplatiri) ale invataturii vietiil '

Sa cantam cu inimi curate pe Pruncul eel atotputernic.Cor de pace, copii ai lui Hristos, ceata nevinovata, sa cantamimpreuna pe Dumnezeul pacii'?",

Dintre elementele serviciului divin pentru catehumenimai ramane de constatat rugaciunea, in randuiala din veaculal treilea.:

Clement Alexandrinul, Origen si Tertulian vorbesc de maih multe ori despre rugaciunea publica si se refera la mai muIte

feluri de rugaciuni'". Ferdinand Probst socoteste di acoloundese intrebuinteaza termenii urrqcs si O&llcrEt~(cereri, rugaciuni),

98

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri., -

este yorba de rugaciunile obisnuite in liturghia catehumenilor,, spre deosebire de GUxat,care se refera la rugaciunile dinranduiala liturghiei credinciosilor'v..,

.. ' .. ."

3. In ceea ce prive~teaceasta,di~ urrna pa~te a liturghieicrestine, intalnim, in diferite locuri ale literaturii veacului IIItoate momentele indicate in randuiala descrisa de SfantuiIustin Martirul si, in plus, amanunte noi, prin.care liturghiadin acest veac se leaga cu cea a.vremilor urmatoare. Astfel, siacum, ca si pe vremea Sfantului Iustin, iturghia credi~ciosil~ 1fse ascuIta in picioa~ precuni rezulta din urmatoare e cuvinte ../aie lui Origen: "Sa stam drepti (inpicioare) ~i sa ne.rugam luiDumnezeu sa ne invredniceasca a-i aduce darurile, pe care nile va intoarce, dandu-ne bunuri ceresti pentru proaducerilepamantesti'?". De asemenea, ectenia cea mare, sau "rugaciunea Itimpreuna cu fra~i", cum 0 numea Tertuliari'", care const'ffiiiatrecerea de la litur hia catehum:enilor si introducerea In cea acredinciosilor, 0 recunoastem in dlerite scrieri ale SfantuluiCiprian, 'care aminteste diferitele categorii de cereri dincuprinsul acestei rugaciuni publice. Astfel, ea se Iacea pentru JBiserica ~i unitatea ei, pentru episcop si tot ~, pentru ceilnchisl, pentru bmefacatori, pentru vrajmasi si intoarcereacerorpacato~i, pentru izbaVirea de prfmejdii: p~ntru pac~i

,iertarea pacatelor si pentru mantuirea tuturor oamenilor'".Ceva mai apropiat de caracterul unei formule liturgice pare avorbi despre rugaciunea aceasta a credinciosilor Tertulian: "Cumainile ridicate ... ne rugam pentru toti imparatii, ca sa aibaviatji lunga, 0 imparatie tare, dinastie statornica, armataputernica, senat credincios, popor devotat, jinut pasnic si totceea ce pot oamenii sa ureze Cezarului'?", In Rasarit, de ase-menea, se refera la acest gen de rugaciune Origen'" ~i Dionisieal Alexandriei'",

Pregatirea credinciosilor mai inainte de Sfanta Euharistie IS.se facea prin sarutarea pa,5;ii,In randuiala cunoscuta in primele

99


doua secole. In secolul III, Tertulian sustine de asemeneamentinerea ei ori de cate ori se anCta liturghia, contrar celorcare, pentru consideratii rigoriste, voiau s-o elimine dinliturghia savar~Wi in zilele de post. Tertulian nu se invoiestecu 0 astfel de dispozitie decat pentru Vinerea patimilor (diespaschae)Z51. De ea pomenesc Clement Alexandrinul'" ~iOrigen'". "

Cu privire la ritul euharistic propriu-zis, diferitele pasajedin scrierile bisericesti ale veacului III ne dau amanunte numai putin interesante decat cele cunoscute din cele douaveacuri precedents. In general, ele confirma datele mai vechi,ba chiar Ie intaresc si le sustin cu amanunte mai precise. Origenface 0 descriere generals a rugaciunii euharistice, cunoscuta de

C obicei sub numele grecesc d~O~(aVa~opa). "Lainceputulrugaciunii (npoouuov 'trlS wXllS - zice el -, dam slava luiDumnezeu dupa puterea noastra, prin Hristos eel impreunaslavit, in Sfantul Duh. Dupa aceasta, fiecare trebuie a facemultumiri in comun pentru harurile date tuturor ~ipentru celepe care fiecare le-a primit de la Dumnezeu. Dupa multumiri,fiecare sa se pocaiasca si sa-~i,marturiseasca acatele inaintealui Dumnezeu, cerand mai intai ajutorul care il va elibera eo~acatului, apoi iertarea trecutului. Dupa martu-risire, in al patrulea rand, vine 0 rugaciune pentru marile ~icerestile lucruri, pentru. sine insusi ~i pentru toti, pentrufamilia ~iprietenii fiediruia. Iar dupa toate acestea, rugaciunease incheie printr-o doxologie catre Dumnezeu prin Hristos inDuhul Sffmt"Z51:Mai interesant -si jnai concis este insaurmatorul pasaj al aceluiasi autor, in legatura cu momentulsfintirii, din apologia indreptata impotriva lui Cels: .Dar noi,multumind Creatorului a toate, mancam painile produse cumultumiri si rugaciuni pentru toate darurile Sale, (paini)fJkute-tru rin rugaciune, ceva sffint si care sfinteste pe cei care 11intrebuinteaza manandi) cu gand curat'?",

Precum ne lasa sa vedem aceste texte, ritul Euharistiei sedesfasura ca si altadata, aducandu-se mai intai materiile

100

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri,

necesare, care erau painea 9ivinul. In vin trebuia apoi sa se punJ!.lLa.Sfantul Ciprian staruieste asupra acestei practici biseri-cesti, in epistola catre Caecilius, lamurind ca apa simbolizeazapoporl!l, iar amestecarea ei cu vinul insemna incorporareapoporului la Hristos, pentru ca Hristos, in patimile Sate, ne-apurtat pe noi si patimile noastre=v '

Urma apoi, in legatura cu 'darurile, marea'rugaciuneeuharisgca, care, precum rezulta din prima descriere, erabrodata exact pe tema traditionala, adica: lauda~imultumitalui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, pentru binefacerile materialesi spirituale. . ,

Daca documentele mai vechi s-au marginit tot la 0 simpladescriere, rara sa ne deaf01"mularulliturgic al acestei rugaciunisau macar unele formule de incadrare, literatura.veacului III,insa, ne serveste cateva propozitii liturgice sub forma deinterjectii, noi fata de trecut, dar in permanenta intrebuintarein veacurile urmatoare. Astfel, Sfantul Ciprian mentioneaza capreotul pregatea atentia credinciosilor cu expresia:

- "Sursum cordoi" (Sus sa avem inimile), la care poporulraspundea indata:

-"Habemus ad Dominum" (Avem catre Domnull'".Asa erau pregatiti credinciosii in vederea rugaciunii

euharistice, ce avea sa inceapa. Pare ca se canta ~i imnul sera-fimic de trei ori "Sfiint", caci acest lucru trebuie sa-l intelegemdlii urmatoarele cuvinte ale lui Tertulian: "Se cuvine cuadevarat ca Dumnezeu sa fie binecuvantat de toti oamenii, inorice loc si in orice vreme, pentru aducerea aminte pe caretrebuie intotdeauna s-o pastram pentru binefacerile Sale ...Aceluia caruia ceata ingereasca neincetat Ii striga: Stant, Stant,Sfant. Pentru aceea, daca suntem vrednici, sa ne intovarasimcu ingerii, sa ne obisnuim de aici de jos cu acest cuvant divinfata de Dumnezeu si cu aceasta datorie a slavei viitoare'?", Laun astfel de imn pare a face aluzie si Clement al Alexandriei inStromate: .rioi aducem multumiri lui Dumnezeu, cum fac

101

* $..


.iintele (I~(oa) care ii canta imnul de lauda si despre care. 1 . "259 ...vorbeste Isaia intr-o a egone. '

4. Scri~rea lui Origen Contra lui Cels cuprinde 0 precizareIe mare importanta," care inseamna Himuri~ea definit~v~ a.hestiunii privind invocarea asupra darurilor eu~anshceepiclesa), mentionata deja de Sfantul Ius~in, da: I?a1 confuz.'Jrigen vorbeste de p~in~ Jacute tl:UPprm Tu¥ac,~u~te(:uha-ristizate, cum spunea Sfantul Iustin), ceva sfant , iar mtr;oimilie in care se ocupa de impartasirea cu sfantul trup, m.tare de vrednicie, numeste Sfanta Euharistie: "ac!!.-astii]2illnefin.ill.a prin cuvantullui D;wmezeu ~ipl'in :'u~aci~ne"260,Aiarcev~mai in urrna, in acelasi loc: "alim.entul sfmtl,t prm c~vantullu~Dumnezeu si pl'in rugaciune't261. Prin urmare, dupa laude ~1'nuItumiri .mare a rugaciune euharistica cuprindea, desigur,:uvi~tele de institUire, pe care Tertulian Ie citeaza intr-o scrierel sa, fara sa specifiee daca se intrebuir:tau in.liturghie262

, siipoi rugaciunea pentru chemarea ,SfantuIu,1 Duh asupralarurilor. '. . .

b Urma apoi impartai?irea credincioillor prezenti, p~ulland trupul in mana credinc~, iar.d~ul da~d.potlru~.u s[ln cle euharistic aI Domnulm263, Din unele scnen ale luif'crtulian intelegem ca ~ III nu disparuse din Biserica\f ricii, dfind na':L~t~e::r.:::.e..:la~n:.:::e:::.o~1·a==n.=..:d::..:u=i=e=li264.

5. Un lucru curios aflarn in aceasta vreme, ~i anume:.redinciosii puteau sa ia cu dani?ii acasa Stanta Impartasanie,l'crtulian: prin anii 200-206,da 0 solutie pracbca cfedlnciosilor.crupulosi, care pretextau ca nu vin la liturghie mierc~reav si/inerea, pentru ca ajuneazii si ar intrerupe postul impar-asfndu-se. El ii indeamna sa vina la biserica si in astfel de zile,l~r sa nu consume pe data SMntul trup, pe care il primesc in'nana, ci sa-l duca acasa si s! se imparta~easca cu el dupa ce s-a

L02


ispravit timpul de ajlJDl!I.e26S. De aItfel, aceasta pr~ctiea erageneraHi in aceasta vreme si i~i gaseste explicatia in 'impre-jurarile exceptionale prin care trecea atunci Biserica'",

6. lata ca examinarea datelor privitoare la liturghie,risipite in lucrarile Parintilor si scriitorilor bisericesti dinveacul III, ne lasa pe deplin convingerea ca liturghia Bisericiipastra exact aceeasi semnifica1ie ~i aceeasi structura ca ~i invremea Apos,tolilor ~i a Parintilor apostolici. Dar aceeasi lipsaa formularelor liturgiee, care sa ne potoleasca curiozitateaasupra rugaciunilor, in care se revarsase pietatea crestina, care

, sa ne lamureasca asupra ordinii exacte, in care se inlantuiautoate amanuntele liturghiei, - aceeasi lipsa staruie in tustreleveacurile dintai, Putem, oare, din aceasta imprejurare, saconchidem inexistenta unor carti liturgice in aceasta epoca derestriste a Bisericii? E greu de afirmat, desi 0 asemenea pareres-aexprimat. Au existat, dar n-au ajuns pana la noi? Aceasta esteo chestiune pe care 0 vorn lamuri atunci cand ne vom ocupade cartile liturgiee.

, Acum e nevoie numai sa constatam ca, cu toata absentaunor astfel de izvoare directe si deci pretioase pentru istorialiturghiei, totusi intreaga literatura din primele trei veacuri,din toate laturile Bisericii: din Rasarit (Asia si Egipt), din Apussi din Africa proconsulara, este de acord sa ne dea informatii,ce concords perfect intre ele ~i se cornpleteaza, cu privire ladescrierea generala a liturghiei.

j:l,

".. ~.- ,:. !~

-;."

VII

LlTURGHIA DUPA ASA-ZISELEA A'

"ORANDUIRI" SAU "INTOCMIRIBISERICESTI",

1. l/imuriri introductive despre vechile "Oninduiribisericesti". 2. Ctiieva date asupra luiipolit. 3. Cuprinsul dife-riteior ortituiuiti bisericest): A) Canoa1J.,elelui [porit;B) Oran~duirea bisericeascii egipteanii; C) Testamentum Domini ?iD) Constitutiile sfintilor Apostoli. 4. Liturghia primitivii inlumina raportului dintre diferitele ortuuiuiri bisericesti...

1.Cu toata multimea referintelor despre liturghie, date deliteratura crestina din veacul III, totusi nu putem ascunde diele sunt mai indirecte chiar decat cele din primele doua vecuri.Propriu-zis, nu aflam nimic in documentele cunoscute dinveacul III, care, prin ele singure, ..sa ne edifice lamurit ~icategoric asupra randuielii intregi si interne a liturghiei, Dateledin literatura acestui veac au maimult. un r01 secundar,lamurind pe cele din vremea precedenta-si verificandu-se princele din epoca urrnatoare; ele sunt mai mult 0 trasura de unireintre izvoarele liturgicii dinainte ~idupa aceea. Ele intemeiazacunostintele noastre aproape numai asupra descrie!ii generalea liturghiei si a spiritului ei, in aceastavreme, In privintaregulilor ei launtrice, nu ne spun decat pre a putin ceva nou.

In lipsa unor carti autentice de cult, se cuvine, totusi, aseprivi ca marturii pretioase pentru istoria liturghiei din aceastavreme 0 serie de documente, a carer provenienta in formaactuala dateaza din veacul IV,darcare reproduc randuieli mai

105 ,I'I

j

cot prof. Petre Vintilescu

chi, eel putin din veacul III, poate-chiar din prima lui ju-atate.

Ele sunt cunoscute de obicei sub titlul general de "Ordn-Li1'i (intocmiri) bisericesti" (Ordonnances eccuisiastiques,rchenordnungen). Foarte' de aproape inrudite intre ele prinmtinutul lor referitor la liturghie, din care dau parti.ernanatoare, daca nu chiar identice prin formulele verbale,.este documente ne infaV~eaza liturghia completa, in desfa-irarea ei normals si fireasca.

Critica inca nu di-adat verdictul ei definitiv, nici cu privire, autcnticitatea lor: nici cu privire la ordinea cronologica sauiportul exact de inlantuire intre ele. Nu vom aluneca inivergentele de amanunt ale criticilor, ci ne vom margini lacele sumare mentiuni, de natura a inlesni orientareaiteresului nostru liturgic. Caci mai presus de controverseleriticilor, care - de fapt - se refera la chestiuni secundare, ra-lane insemnatatea continutului acestor documente. Eleontin dispozitii privitoare la savarsirea cultului crestin,rezentate - desigur, "printr-o fictiune literara'?" - ca dictate deIfintuitorul insusi Apostolilor Sai sau de acestia ucenicilor loriculese de un Parinte bisericesc, Clement al Romei ori Ipolit.

Sub numirea de Ordnduiri biserice~ti, se numara, de obicei:

1a) Canoanele atribuite lui Ipolit,b) Asa-numita Ordnduire bisericeasca egipteana,c) Testamentum Domini,d) Constitutiile Apostolilor si .e) Epitome.

2. N'Jm~Je lui Ipolit se gase~te mentionat in uncle dintreiceste documente, in!' discutia purtata tn jurullor, mait'dles In.iteratura romano-catolica dinultimul timp, s-a silit a scoate laiveala contributia personala a: acestui scriitor, privit chiar caiutor principal al intocmirilor liturgice din Epitome, Consti-I:utiile apostolice si Ortuuiuirea bisericeasca egipteana. De aceea,

106


socotim necesar a mentiona cateva date privitoare la persoanaluilpolit. ' '. . "f " . . ....

Preot la Roma la inceputul veacului III, ~-a despartitde episcopul sau, ajungand astfel schismatic, ca reprezentantal unei partide rigoriste adverse episcopului Calist, dar maiprobabil pentru rivalitati personale. Ajuns episcop alparti-zanilor sai, el s-a mentinut in schisma pana in timpul celui deal doilea urmas alluiCalist, anume Pontianus, cu care in sfarsits-aimpacat, fiind amandoi exilati in Sardinia.unde au si murtt.

Ipolit a fost 0 puternica personalitate, dezvoltand'o foartevariata activitate literara intre anii 200-235, ca .reprezentant alliteraturii grecesti din Roma"268.EI afost dat uitarii, iar vastasa opera literara s-a risipit si a ramas necunoscuta, cu toate cain unele dintre veacurile urmatoare 11 aflam mentionat decateva ori foarte elogios prin gu~a lui Eusebiu, Ieronim, Fotie,Zonara etc.269.Descoperiri facute insa in ultimele decenii auadus in actualitate scrierile lui Ipolit ~ii-au facut cunoscute dinnou numele si personalitatea. inca din anul 1551, cu ocaziadezgroparii ruinelor unei biserici de. pe calea Rivoli, incimitirul lui .Ipolit, se descoperise 0 statuie' de marmuraridicata probabil de admiratorii sai si infatisandu-l in costum

,de filosof, sezand peun scaun. St~tuia s'e'gaseste acum inmuzeul din Latran. Pe laturile jetului se afla 0 lung-a inscriptiein greceste, reproducand ciclul pascal allui Ipolit si 0 lista acartilor mai insemnate ale sale. in prima jumatate a 'acesteiliste, sunt mentionate urmatoarele douatitluri:

Despre haruri (Ilspt xaptcr~atO)v).Tnuiiiia apostolica ('A1tocrtOAtKll 1tapaoocrt<;)Nu s-ar puteaafirma in chip absolut sigur daca aceste

. titluri se refera Ia una ~i aceeasi scriere (Traditia apostolicadespre haruri), sau la doua lucrari deosebitc: a) Despre haruri~i'b) Traditia apostolica. Nu lipsescinsa argumente in sprijinulexistentei a douaopere deosebite sub aceste doua titluri.

Tendinta literaturii romano-catolice mai noi, in legatura cuaceasta chestiune,este de a indica scrierile de subcele doua

~l;07


titluri drept origine a datelor despre liturghie din oranduirilebisericesti enumarate mai inaintcadica a le reduce pe toate lalpolit. Dar si aceste doua scrieri au avut soarta celorlalte opereale acestui fecund scriitor, pierzandu-se de timpuriu. De obiceiinsa, se socoteste ca cea dintai, adica Ilspi XUptcr/-lU'WlV, trebuierecunoscuta sub titlul de imprumut de Didascalia Apostolilor,al carei original grec s-a pierdut, dar care este reprodus, sub 0forma prelucrata, in cele dintai sase carti ale Constitutiilorapostolice, dupa cum cartea VIII ~ Constit~tiiZor apostoli~e arreproduce intr-o forma adaptata cealalta scriere: 'AnocrtOAt1Cllnupu80crtS 270.

3. A. - Ne referim, in primul rand, la cele 38 de canoane,puse sub numele lui Ipolit'".

'Din punet deVedere al liturghiei, ca formular, ele suntmai putin interesante dedit celelalte oranduiri bisericesti,intrucat nu ne dau 0 randuiala cornpleta ~i propriu-zisa.,Ocupandu-se mai mult de disciplina in legatura cu ierarhia, elecuprind insa si dese mentiuni ~i aluzii liturgice. De aceea, decontinutul lor ne vom oeupa numai in treacat, in legatura ~iprin comparatie cu celelalte oranduiri bisericesti.

B. - Mai insernnata este a~a numita Orcinduire bisericeascaegipteana. Subacest nume, se cunoasteun document ce se aflain tre! traduceri ~i care ne prezinta 0 liturghie in legatura cuhitoronia episcopului.

a) 0 versiune a acestei scrieri se afla in limba copta(dialectul sahidic).

b) 0 alta se gaseste in limba etiopiaQ,a. Din aceasta limbaau fost traduse in limb a latina cateva parti ale acestui document(formula de hirotonie a episcopului si anafora euharistica), inariul1691, de catre Job Ludolf in colectia sa canonica, intitulataStatuta Apostolorum, pe care insa germanii au numit-oKirchenordJtungen, de unde Ie si vine numele de Oranduiri,bisericesti. a versiune copta (in dialectul bohairic) a aceluiasi

108

lstoria Liturghiei in primele trei veacuri

document a.fost publicata in anul1848 de H. Tattam'", iar inanul1904 G. Horner publica intregul document in chestiune,laolalta in versiunile etiopiana, araba ~i sahidica, insotite de 0traducere in engleza'", " ";',, c)? i~pvo~anta d:osebita pentru istoria liturghiei ca~tigaace~sta plesa,vImpu~andu-se l,n atentia si interesul general,mal ales dupa descifrarea un or fragmente latine de pe unpalimpsest (pergament intrebuintat a doua o~upa ce i s-a~ters primul scris), descoperit la Verona si publicat de E. Hauler!n anull~OO~74.S-aputut constata, adica, cu acest prilej acordulm~e~sebl.dmtre ~ceste fragmente latine, necunoscute panaaci, ~lversl1:nea etiopiana a Ortinduirii bisericesti egiptene, care~e dau, arnandoua, una si aceeasi rugaciune euharistica de lalI!urghia f~cuta cu ocazia unei hirotonii de episcop. Dupapa~erea lui Ha~ler, versiunea oranduirii bisericesti de pepalimpsestullatin de la Verona arfi 0 traducere prea ad tiueram.dupa un text grec, in veacuUV, iar F.Nau275,sprijinindu-se peun text semnificativ din Sffintul Paulin de Nola, 11socoteste peacesta autor al tradueerii, in anul408276. '

lata, in sfarsit, pasajul din cele doua versiuni (latina sietiopiana) in Iegatura cu ritul euharistic: .

.Dupa ee episcopul a fost hirotonit, toti ii'dau sarutareapacii. Di~ji trebuie sa-i aduca apoi da;urile de jertf'a, si~piscopul, intinzand mainile peste aeeste daniri:sa se roageimpreuna cu preotii.dimprejurul sau si sa zica:

- Donmul sa fie eu voi (cu toti)!'Si tot poporul sa raspunda: ,, ' ..- Si cu Duhul tau!,Apoi: ,- Sus sa avem inimile!- Avem catre Domnul!

-.:. ' .:.Sa multumim Domnului!- Cuvrectnicie si eu dreptate!Dupa aceea, toti sa zica rugaciunea euharistica (de multu-

mireldupa episcop: "~' .

I

r

I

, .:r

1p9

'cot prof. Petre Vintilescu

Iti multurnim, Doamne, prin prea iubitul Tau Fiu Iisusristos, pe Care in zilele acestea mai de pe urma ni l-ai trimislantuitor, Rascumparator si Vestitor al voii Tale. EI esteuvantul cel nedespartit de Tine, prin care ai Iacut toate, dupa / ./oia Ta; pe Care l-ai trimis din cer in sanul Fecioarei si trup s-a c::-icut, nascut din Duhul Sfant si din Fecicara; Care, implinindoia Ta si un popor sfant dobandindu-Ti, mainele Sale intin-.indu-si, a patimit, pentru ca prin patimirea Sa sa elibereze pe~icare au crezut intru Tine; care, de buna voia Sa, a luatatimire, pentru'ca sa desfiinteze moartea, sa rupa legaturileiavolului, sa calce in picioareiadul ~isa-i smulga pe cei sfinti,.i-i fixeze hotarele si sa-si arate inviereaSa .l uand, deci, pamei mu umm a zis: Luati , manca 1; acesta este trupul Meu,are sefrange pentru voi: §i asijderea ~ipaharul (luand) a zis:.cesta este sangele Meu, care pentru voi s~ varsa; cand faceticeasta, faceti-o intru pomenirea Mea. ,,' ',',--FillUciindu-ne deci aminte de moarteasi de invierea Sa, iti

ducem (oferim) aceasta paine ~i acest pahar, multumindu-Ti.entru di ne-ai invrednicit sa stam inaintea Ta si sa-Ti aducem

, "ceasta slujba, ' , , '~ ~)ine Ingam (te imploram) sa .trimiti Duhul Tau eel Sfant

icste darurile sfintei Tale Biserici si adunandu-i intr-unul.ingur pe toti sfintii care le primesc (~eimpartasesc cu ele), sa,~e Duhul Sfantspre intarirea credintei intru adevar,

Ca sa Te laudam si sa Te marim prin Fiul Tau Iisus Hristos,irin Care lauda si m~rire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, in;f5.ntaTa biserica, acum ~ipururea ~iin ve~ii vecilor, Amin!"Z77.

Urmeaza mai departe 0 rugaciune de binecuvantare amtdelemnului si a roadelor pamantului, iar dupa aceea,'ugaciuiil pentr~ cei ce se imparta~esc, "S.!!g!ele,sfintilor" , 0

rinecuvantare, imparta~irea, multumirile dupa ea, rugaciunea '"pentru binecuvantarea poporului ~i formula pentru conce- .lierea lui'",

Anafora de mai sus nu se gaseste insa in toate versiunile'Iin familia egipteana a oranduirilor'bisericesti, Sub forma si

110

• "1 . s··· o,er he" •


intinder~a de aci, o· au numai palimpsestul descoperit la)::e,£9na~ersiunea etiopiana. Din cea copta lipseste, ca si dina~~-num1tele,canoane ale lui Ipolit. Ele dau numai dialogul dela mceput, dmtre liturghisitori si popor, si adauga:

"Sa se roage a~a si sa zica cele ce vin ,dupa acestea, potrivitranduielii sfintei jertfe'?". '

Benedictinul engle~ Dom Hugh Connolly s-a silit sademonstreze ca fragmentele de la Verona ca si versiunile. . "eg1~tez:.e~le O-:anduirilor bisericesti fac parte din opera luiIpolit, intitulata Tradiiio. apostolicd280, ceea ce inseamna ca eletran~mit starea liturghiei din 'primele decenii ale veacului III.Tot in aceasta scriere tine sa' recunoasca Achelis'" si asa-numitele canoane ale lui Ipolit, desi Funk282socotcsts 'eaoriginea lor apartine veaculuial V-lea sau chiar al VI-le~283.

C. - Un document inrudit cu Oranduirila biserice' _tene este ~ieel cunoseut sub nurnele de Testamentum D~mini _un apocrif (pseudoepigraf) siriac tradus in veacu a Il-leadupa un manuscris gree mai vechi; el a fost publicat, pentruprima data, cu 0 traducere latina si adnotat de Patriarhul sirianunit al Antiohiei, Efrem II Rahmani, in anu11899284.

Continutul sau se infati~eaza ca 0 preluerare eu oareeareadaosuri a aceluiasi material liturgic pe care l-am eunoseutdin oranduirile egiptene ~i din fragmentele de la Verona. Are

, in plus liturghia eatehumenilor, 0 eetenie ~i 0 rugaciune zisade ePlseo Ia flI~eleaeeste1a. Urllleaza, apoi, sarutarea pacii siaducerea darun or, a episcop, dupa cum am vazut si in do-cumentele egiptene. Inainte de .Sus sa avem inimile",ctiaconulIi atentioneaza pe eei nevrednici. a curiozitate a acestuidocument 0 formeaza prezenta propozitiei liturgice ..Sfintele.•sfintilor" .la inceputul rugaciunii euharistice, dupa raspunsulpcporuluu "Cu vrednicie si cu dreptate". In rest, .marea ruga-

, ciune euharistica decurge ca ~icea cunoscuta din palimpsestulde la Verona si din versiunea etiopiana a oranduirilorbiserice~ti, numai ea prezinta multe adaosuri. Cuvintele deinstituire privitoarela vin lipsesc. Epicleza se reduce la 0 scurta

111


invocatie adresaHi "Treimei celei ve~nice". Inainte de irnpar-tasire, preotul zice: .Binecuvantat este eel cevine intru numeleDomnului "265.

D. - Cea mai insemnata dintre oranduirile bisericesti este,insa, colectia numita~ltiifITre~Ea estesocotita de critic a opera unui compilator, de "Q;igine -probabil - din Siria. Cuprinsul sau este format din opt carti,dintre care cele dintai ~ase repro due, cu oarecare modificari '~ielemente noi, 0 scriere mai veche: Didascalia Apostolilor, careexista in limb a siriaca ~iin fragmentele unei versiuni latine'".Cartea® nu = a1tce~a. decat Didahia celor doisprezeceApostolt, cu multe interpolari. .--rmportanta acestei colectii consta in faptul di ea ne da cea

mai completa liturghie din cate am putut cunoaste pana inaceasta vreme, si anume in cartec@n legatura ~ hirotoniaepiscopului. Material liturgic cuprind, de altfel, si carte a II[Cap. 57-59), precum si carte a VII (cap. 33-49). .

In privinta v~ii acestei scrieri, critica n-a cazut nicipfina azi de acord asupra uneia si aceleiasi date. Afadi de Funk,care socoteste vechimea acestei scrieri de pe la inceputulveacului V, toti ceilalti insa se opresc asupra veacului IV.Harnack, de pilda, este pentru vremea dintre anii 340-360267

, iarDr. Paul Drews se opreste in preajma anului 350 d.Hr. Parereagenerala inclina astazi pentru a doua jumatate a veacului IV,ca data a cornpunerii acestei scrieri. . -

De obicei, liturghia cuprinsa in carte a VIII, sau liturghiaclem,entina, cum i se mai zice, nu este privita ca 0 liturghieUzuaUi,ci ca 0 culegere a unui autor anonim, care s-a folosit dediverse piese liturgice mai vechi, pe care le-ar fi ordonat dupaplanulliturghiei folosite in Antiohia, adica in Biserica Siriei,spre deosebire de liturghia cuprinsa in cartea II si VII, in carear'fi folosit un tip de liturghie egipteana, in intrebuintare poateprin rcgiunea Feniciei. Aceasta este parerea Dr.. AntonBaumstark, care se bazeazain formularea acestei ipoteze pefelul cum se aleg pericopele din Scriptura pentru a fi citite la

112

,1i

. ,,

Istoria Liturghiei in primele trei veacuri. . I •

liturghia catehumenilor, precum si pe alte mici diferente deamanunt. Astfel, inliturghia egipte'ana, prima pericopa d~ cititse ia din oricare carte istorica, pe cand in carte a VIII dinConstitutiile Apostolilor nu se citeste decat din cele dintai cincicarti ale lui Moise'",

. 'In tot cazul, trebuie sa retinem ca. aceasta scrierereproducea in veacul IVmaterial liturgic ~ai ve~hi si nuputemascunde impresia puternica pe care ne-o produce liturghiadesfasurata in cartea VIII ,i'Constitutiitor Aposfolice, in care se~oate .const~ta aevea ecoul atator ~entiuni, aluzii si pasajeliturgice cunoscute din, literatura veacurilor precedente,precum ~i punctul de sprijin larg si bogat al liturghiilorortodoxe de astazi, ..'

in ea distingem doua parti bine caracterizate: liturghiacEehumenilor intdi, .~i apoi ce,a:a credincio~ilor, savar~ite -precum am spus - cu ocazia unei hirotonii de episcop. Oficiultrebuie facut Duminica. In timpul liturghiei catehumenilor, secite~tedin Lege, din rofeti, 'din Epistolele ~iFaptele Apostolilorsi din Evan helii ca . 5 ., rrneaza, apoi, cinci serE de ectenii amanuntite, rostite dediacon pentru: c~humeni, energumeni; neofiti: cei supu~i lapocainta ~i pentru credinctQ~i. Poporul raspunde: .Doamne,miluieste", iar la sfilr~itul Iiecarui fel die ectenie, ~citeste cate. 0 rugaciune pentru' fiecare dintre cele cincicategorii, care 0 ascultau plecati, Dupa aceasta, toti, afara de ceicredinciosi, paraseau biserica la invitatia diaconului: "Iesjti!..."(cap. 6-10). ,.. ."."

Dupa citirea de catre arhiereu a unei noi rugaciuni pentrucredinciosi, se dadea sarutarea sfilnta, se luau masuri de ordineprin diaconi in vederea oficierii misterului euharistic iar. .,liturghisitorii i~i spalau mainile (cap. 11). Diaconii aduceauapoi episcopului darurile, care erau pregatite pentru Sffmta[ertfa, Tot ce a urmat palla aid, dupa concedierea diferitelorcategorii de catehumeni, era un fel de pregatire introductiva

113

'reot prof. Petre Vintilescu

ientru ritul euharistic propriu-zis, care se deschidea cu.uvintele din II Cor. 13, 14, zise de arhiereu: .

_ "Darul15Ommilui nostru Iisus Hristos si dragostea luiDumnezeu-TaHil ~iimparta~irea Sfantului Duh sa fie cu voi cutoti!" r •

'/ ._Si cu duhul tau, raspundea poporul. Si dialogul continua:I - Sus mintea! ."~ _Avem ~atre~Domnull ··i J • .,

\ - Cu vrednicie ~i cu dreptatel. " ." " .... ~.A

\Episcopul incepea apoi 0 lunga ru~aciune eu~anstlca,. 1~care se multumea lui Dumnezeu pentru binefacenle creatiei,pentru acti~nea Providentei in epoca Vechiu:ui Tes:a~ent ~ipentru binefacerile mantutrii prin Ii!us. Hristos, !a:andu-s~amintire de patiIJ;l,ile,de moartea, de mvierea, de inaltarea ~1de-; doua Sa venire. In 'cadrul acestei rugaciuni sunt inserate,la momentele indicate de desfa~urarea' rugaciunii, c~aserafimica de treit ori sffmt, cuvintele de instituire de la Cina,in~a sffintuhil Duh (epiclesa) si dipticele sau pomenirea..-.-----:--' -- . ~de vii 9imortipe categorii sociale (cap. 12~~.~~ ;ste gr~u sarecunoastem in Liturghierul ortodox de aZ1~1III mohfteleobisnuite la serviciul 'tainelor, 'expresiidin anafora ca~ii VIIIa C~nstitutiiLor apostolice: . " ". .,' . . . .'

Se pronunta, dupa aceea, 0 ectenie de catr: diacon ?entruprimirca darurilor "in jertfelnicul eel. ceresc 1r:t~Um~ro~ debuna mireasma", dupa care episcopul CItea 0 rugaciune malI~tede Imparta~ire'a clerului ~i a poporului. Diaconul zicea aP?l:

_ Sa luam aminte!, iar episcopul completa:

~

. Sfintele sfintilor; poponil raspundea: . '._ Unul siant, ~mil Domn Iis~~ Hristos, ~ntru slava lui

Du nezeu-Tatal, binccuventat esti m veer, amm.Urrna imparta~irea, in timpul careia se citea psalmul 33,:

in care se afla versetul: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul(v.8). Dupa ectenia de tncneiere, ep~c,?pul roste~ 0 ~u%aciun~de multumire dupa imparta9ire, cerand daruri spmtuale 91- ----

114


morale ca efecte ale impartasirii, Se incheia cu unecfonis iardiaconul concedia pe credinciosi cu formula: "Ie~iti in pace!",

Cartea VIII cuprinde, precum se vede, un adevarat for-mular alliturghiei. In comparatie cu acesta, datele referitoarela liturghie din ~~e pun la indemgna in cap. 57 si 58numai. un plan sau instructiuni de tipic ale randtiieliiserviciului, staruind mai mult asupra liturghiei catehumenilor.Se citeau, astfel, in aceasta parte din 'urmatoarele cacti aleSfinferScripturi: din cartile lui MOise'na1e,lui Isus Navi, ale.[udecatorilor, ale Regilor, I si II Paralipomena si cartile despreintoarcerea din captivitate; de asemenea, din cartile lui lov, alelui Solomon ~i ale celor 16 prooroci, impartindu-secitirile indoua parti, adica alternand intre doi citeti. Urma apoi cantareaps<illnilor de catre 0 alta persoanav.cantaretul -, poporuluifiindu-i rezervat numai stihul de la inceput. .

Se citea, dupa aceea, din scrierile Noului Testament:Faptele ~iEpistolele Apostolilor, iar la urma Evanghelia, zisade diacon sau preot. Dupa .aceasta, preotii, iar la urmaepiscopul, predicau. In urma pregatirilor introductive in .liturghia cre(fincfo~ilor (scularea in picioare, aducerea daru-rilor de catre diaconi, sarutarea pacii ~i0 ectenie mare), trebuiasa se faca Euharistia. Dar despre aceasta parte a serviciului,

. cartea II nu ne da decat cateva randuri, mentionand numai "sase savarseasca Sfflnta [ertfa.«, si dnd s-a sfmtit, sa se impar-

. taseasca fiecare categorie de credinciosi cu trupul Domnului~icu scumpulsange ..."; . " . .

Am putea spune, deci, ca, in timp ee~e infa\i~eazaregula litur@iei catehumenilor, cartcir-vrff" ne-a pastratserviciul intreg alliturghiei credinciosilor, Cartea VII cuprindenumai elemente inrudite eu rugaciunile liturghiei, precum si

. reguli in legatura cu randuiala botezului si a mirungerii. 'E. - Acelasi material aproape, ca ~i cartea VIII a Consti-

tuiiilor apostolice, dar cu unele omisiuni, 11contine si scriereac~noscuta sub titlulmai mult conventional: C~nstiiutiile date

, p!!:.nIpolit. Propriu-zis, aceasta scriere nu are 0 liturghie. Ea este

115


mai mult u_n rezum~t, aproape textual, dupa ConstitutiileapostoUce sau dupa olucrare originala anterioara acestora'". Deaceea, acest document este cunoscut si sub denumirea deEpitome (al Co:nstitutiil~: apostoUce). "

4. Inrudirea, pana aproape de identitate, a acestor docu-mente constituie 0 situatie propice pentru concluzii interesantecu privire la uniformitatea liturghiei primitive. , , .

Desigur, daca s-ar putea determina in chip rieindoielnicautorul de la care deriva la origine.s-ar ajunge la concluzii maiprecise cu privire la vechimea tipului de liturghie pe care 11reproduc ~icare, mai mult decat in marile sale linii, se gasestei11concordanta 9u liturghia ortodoxa de astazi. De fapt, i11vremea din urma, mai ales 111urma demonstratiilor lui DomHugh Connolly, se inclina spre Ipolit, ca autor principal almaterialului din aceste scrieri, pre cum deja am mentionat,Numele lui insa 11Use intalneste decat In doua dintre docu-

.mentele In discutie. 0 data ca titlU intr-o versiune araba si Inaltaetiopiana a canoanelor lui Ipolit, ~ia doua oara in Epitome~au ,a~a-numitele Constituiii date prin lpou: (partea II)290.Inrudirea insa si uneori chiar identitatea acestor serieri euparti din celelalte din aceeasi familie conduc la aplieareaaxiomei aritmetice: doua cantitati egale cu a treia sunt egaleintre ele. Toate aeeste documente s-ar referi, prin urmare, maimult sau mai putin direct la Ipolit, deci ar reproduce stare aIiturghiei dela inceputul veacului al treilea.

Cel putin, daca critiea ar fi eonvenit definitiv ~i unanimcu privire la vechimea si raportul de prioritate dintre acestescrieri, chestiunea tipului liturghiei cuprinse in ele ar fi,desigur, clarificata. Discutia este insa inca deschisa, chiar dupadocumentarile benedietinului englez Connolly. Deja dinaintede dansulpentru Achelis, cea mai veche dintre Oranduirilebisericesti erau considerate canoanele lui Ipolit, pe care ellesocotea opera autentica a acestuia, datand de pe la anu1220; din

116

'1':,'~

.,

.l>I .

iI·

i1

I


ele ar fi derivat toate celelalte, in ordinea urmatoare: Oran-duirile biserice;>ti egiptene, Constitutiunile prin Ipolit si, in celedin urrna, Constitutiile apostolice. Dimpotriva, Funk inversaexact o~dinea, ,socotind originara Ccnstituiiile Sfiniiun: Apostoli,cam prm preajma anului 400 d.Hr., iar Canoanele lui [polit abiade p.rin veacul VI.Mai probabila este insa ipoteza episcopuluiscotian de Moray, Dr. J. Maclean. EI respinge . si poate pe dreptcuvant - ideea derivarii acestor oranduiri eclesiastice uneledin altele, ramandnd la convingerea catoate acestea reproducmai :nult sau mai putin fidel.un alt document liturgic maivechi, care este sursa .tuturor, far a fi ajuns pana la noi inoriginal. Mai vechi ~imai aproape de acesta ar fi Canaanele lui[poUt - desigur nu in forma augrnentata in care le cunoasteinastazi, Originea lor ar fi in prima jumatate a veacului IV"camdin aceeasi vrerne ar proveni si oranduirile bisericesti dinfamilia egipteana.iar 'l!sta1!tentumDomini armarcaju~atateave~ului IV. Cevamai tarziu ar veni Epitome, iar la sfarsitulac.~luia~isecol, Constitupil~P-Qstoli.· . '

Ipoteza nu este lipsita de temei, dacane gandim ca mai noieste natural sa fie Oranduirile bisericesti mai augmentate. Prinurmare, Constitutiile Sfintilor Apostoli,' care cuprind 0 liturghieintreaga ~i eu rugaciunile cele rnailungi.vadica cele maidezvoltate, reprezinta 0 intocmire bisericeasca mai noua decatcelelalte similare ei. Scrise, sau mai bine zi transcrise, intr-ovreme cand liturghia Bisericii din Siria luase 0 dezvoltarecaracteristica acestei laturi a Bisericii, era natural ca acesteintocmiri sa poarte notele specifice ale cultului crestin dinregiunea in care ele apareau, ..' .. .'

Numele lui Ipolit, care revine custaruinta in legatura cuaceste scrieri, i~i poate avea rostullui. Daca acest poligraf nueste autorul nici uneia dintreele in forma lor de azi si chiardaca el nu este nici autorul original al sursei lor, totu~i rolullui nu poate fi exclus, eel putin camijlocitor sau trans~itatoral unei traditii liturgice dinai'nte de el, deci al unui tip primitivde liturghie. Chia~titlul scrierii sale, Traditia apostolica, i?i are

117


"elocventa sa sernnificativa In legaturii cu aceasta concluzie.Consonanta generala a acestor documente ~iIn cele mai multeprivinte pana la micile amanunte, cu toate datele ~i docu-mentele liturgice din cele dintai trei veacuri, ne indeamnaavedea In scrierile, cunoscute sub titlul de Oranduiri bisericesti,transmitereatipului primitiv alliturghiei Bisericii. Discu'tia. ,poate fi numai cu privire la gradul de originalitate primitiva subcare a ajuns sa fie transmis acest rit de scrierile In cauza.

Dr. Ferdinand Probst socotea ca liturghia Infa~i~ata InCtmstituiiiie Sfintilor' Apostoli este aproapeexact liturghiaoficiata In Biserica intreaga, din vremea Apostolilor pana prinveacul al IV-lea. Insprijinul parerii sale, el invoca ecoul panala litera In carte a VIII a Constitutiile apostolice a formulelor. .,liturgics citate in diferiti autori crestini ai primelor trei veacuricrestine, pe .care Probst ii pune chiar in paralel'", Dar maiaproape de realitate se gase~te Dr. Paul Drews, care privesteliturghia numita clementina nu chiar ca insusi ritul primitivuniversal, ci numai ca 0 redactare mai tarzie a acestuia, si. . ,anume earn pe la anu1350 d.Hr, El se intemeiaza pe consonantace se constata intre liturghia clementina, pe de 0 parte, iar dede alta parte, pe lunga rugaciune din epistola lui Clement aIRomei catre Corinteni, randuiala liturgica din prima apologiea Sfantului Iustin Martirul ~i unele pasaje din Novatian (DeTrinitate, 1si 8),un scriitor din veacul III292

• Aceasta consonanta,.- .nu se margineste nurnai la alaturari accidentale, ci merge chiarpana la expresii ~i inlantuiri in aceeasi ordine. Astfel, marearugaciune euharistica (anafora) din carte a VIII a Constitutiilorapostolice reproduce, aproape cu aceleasi calificative, aceeasilista a sfintilor patriarhi din Vechiul Testament, citata inrugaciunea din epistola lui Clement al Romei; desigur,paralelismul s-ar putea prelungi. De asemenea, randuiala, maimult cu caracter de tipic, din prima apologie a sfantului Iustinse proiecteaza perfect in forma dezvoltata a liturghiei Consti-tuiiilor apostolice.

118


. Cu toate acestea, Baumstark, precum am vazut ca si~nr~~~:a~;;lrivesc liturg~ia reda~a de Constitutiile ap~stoli~etiune s-ar ref!ceacto~eraumn ~compilator, ~1carui stil si inven-, a in aceasta scnere Prin u li .

, ~~::s~~~~aJ:~tfst un formular ~ni~tr~buint~;~~~:~i~~~~~~~~realta cultulut nB~em~a.o"cont:Ib~tle pentru cunoasterea starii .

,,~ ls,:ncel in pnmele trei veacuri.Ea msa se destasoara prea natural si se inrudeste

aproape cu liturghiile ortodoxe de astazi ca sa~putem predad:era 0 sim r ti . " ~ , cre e cadin ad P ; crea,l~ artIflcI,alapersonals, care nu cunostea viata

una~l e ~re~tIx:e.p~ de alta parte, atatea puncte de contactcu expresiile lIturglce din literatura crest ina a primelor t '~eacun este departe de a insemna un fa" reihturghiei di~ Con:;st!tUfiil:apostolice, care Sl~i l~ g::;~~t~r~:

~~~~ioS~~~~~~xra;~~~~~~~i~e~~biauC;:~~~~Ji~e~~tC~t~~it~~~VIe~}cu 0 1I:~lantUlreflreasca. Mai natural este sa admiteni 0

~~~S~~~~i~~~ia~:t pentru,ace~ti scriitori, cat ~ipentru liturghiadecat lit 11'" ~ c~~ ~lce ~r~ws, Aceasta sursa n-a putut fifiind cI ~rg l~ pru~l1!lva. Mal mainte de a fi fost scrisa, saughisito~la~a~eS~I.adsecCrrlSead"ea. a puutut fi cunoscuta atat de litur-, " mClOSI, nele formul hi d ' ~

~:~~f;r e~~~~~~~a~r:afo:a), c~re se recita einca~;ull~r:~f~~deci, l~trebuintatel:naen~nm~~nt~~a~~:uror, ~le a':l put.':!t fi:biseric:~ti, in operele lor, asa ca nu-i de mi~:r:~~e~~ l:ic;~ltonecoul ~~se verifica in ltturgfua din cartea VIII a Constitu~:i~~~"lanPsO!t~hcte,carfe, la .:andul ei, ne transmite liturghia primitiva

a in r-o orma prelu t~ " ,dezvoltf ' , . era a, III conformitate cu unele, . an, pe care lIturghia incepuse sa -le rimea ~"

Biserica din Siria, chiar in veacul IU294• P sea III

I

J'

, I,

"J,

VIII

CONSIDERATII SI ,OBSERVATII, 'v ,ASUPRA UNIFORMITATII LITURGICE

A ' ,

IN PRIME~~ TREI VEi\.CURI" .! ;'

1. 0 coliziune aparentii. inire libertatea de improvizatie aliturghisitorului ~i uniformitatea liturgicd. 2. Limitele impro-vizatiei vechi in liturghie. 3. Sensul apostolicitdtii ritualului.4. 0 uniformitate liturgicd in primele trei veacuri, dincolo demicile variatii de amdnunt.

l:,i",

1. Chestiunea rugaci~~ii' !im~ovizate' de liturghisitor i~serviciul euharistic, despre care nevorbesc Didahia celor 12Apostoli si sfantul Justin Martiru1 si Filosoful ridica - si pedrept cuvant - problema seriozitatii afirrnatiei despre 0 ran-duiala liturgic a Iixa si generala, in Biserica primitiva. Cum seimpaca 0 astfel de libertate personaUi cu ideea' unitatii,continuitatiisi uniformitatii liturghiei din cele dintai treiveacuri cre'sti~e? ,,',

o regula sau 0 randuiaHi generaHi liturgica exista,intr-adevar, si ea era vie in constnnta Pannhlor si scriitorilor

, bisericesti de atunci. Ea era mai mult d~cat un lucru inrealizare, chiar pe vremea Sfmtului Apostol Pavel. Intocmirealiturghiei intr-o anumita ordine era un lucru chiar realizat inaceasta vreme, deoarece, in prima sa Epistola catre Corinteni,e11e scria in legatura cu Euharistia, ca .toate cu cuviinta sidupa randui~la (KU-rU-ru~t,\!)sa se faca'?". ,

~ Iar in capitolulll, 2Q.:,,34,Apostolul nu Iacea aItceva decatsa le schiteze 9isa le puna in vedere randuiala invariabilaa actiunii liturghiei, a9a cum se urma in Bisericile din

121


vremea sa; era numai 0 schita generala, pentru ell.- a~a c~mobserva Fericitul -Augustin in legatura cu acest pasaj -Apostolul ar fi depasit cadrul unei epistole daca ar fi inseratin textul ei ordinea amanuntita a liturghiei'", De altfel, amvazut ca la 0 astfel de randuiala se refereau Clement Romanul297 Sfantul Iustin MartiruF98,Srantul Ciprian'", iar .Clemental Alexandriei 0 invoca drept KUVroV 111S&KKA11crtUC; (randuialaBisericii intregi)?". Toti 0 considerau provenind de l~Apostoli, ba chiar de la Iisus, prin mij~oc~~ea:or. P~ de altaparte, titlulTmditia apostolied al scrieru lu~ Ipolit este 0denumire semnificativa in legatura cu chestiunea care nepreocupa. .

Cu toate acestea, Didahia edor doisprezeee Apostoltgaranteaza dreJ2tul profeWor la improvizirt,ie in .lj!urghie~c.an~prevede: .Profetilor ingadui~i-le sa rosteasca oncate rugaciumvor voi" (X, 7), iar Sfantul Iustin ne spune ca "proestosul(episcopul) inalta rugaciuni ~imul~:niri at~t cat ?~~te:' (L~VII~5). De asemenea, versiunea copta a Orandutnt btseneeltt<:fliptenecuprinde mentiunea ca litu~ghisitoru.l se poate rug!liber. De aceea, din acest document lipseste chiar marea ruga-ciune euharistica (anafora). Mai putem vorbi, deci, de 0 unifor-mitate liturgica, cand fiecare episcop ori slujitor i~z~s~rat c':harisma profetiei putea compune rugaciunea euharistica dupainspiratie?

2. Pentru lamurirea unei astfel de chestiuni, este nevoiesa precizam mai inta; la ce se reducea libertatea profeWor dea multumi. .-----ntn cele ce se vad mai ales in invdtdtura eclor doisprezeeeApostoW01, pare ca libertatea profetilor de a se ruga in v?i~i~iavea locul dl;!pa imparta§irea credinciosilor, deci la sf~r~ltu:slujbei. Prin urmare, in pnmuI rand, eventual~l~ var~a~lUm.verbale nu puteau sa atinga esen~ialul ritualului liturgic.

z:::;;

122

- --------~-~~; (

IIstoria Liturghiei in primele trei veacuri

in al doilea rand, chiar cand aceasta improvizatie priveaintregul marii rugaciuni liturgics (anafora), randuiala liturgican~ era alterata, pentru ca libertatea liturgului nu se mi~ca decatin cadrul schemei deja fixate a liturghiei. a astfel de schema,pe care 0 putem numi liturghi(1,ap,ostolicd, exista, pentru ca am_vazut-o invocata in 'atatea randuri in, desfasurarea timpuluidin cele trei veacuri primare; ea era generala, pentruca porneadin Ierusalim, originea misionarismului crestin, ~~aincat sepoate explica usor, prin unitatea de origine, consonantamarturiilor despre liturghie .din diferitele parti ale Bisericii.Cadrul general fiind fixat ~isensul s1mtema rugaciunilor fiinddeterminaUi, Improvlzatia avea sa se margmeasdi, deci, laavant, la cuvinte Sf la u~ele amanunte, ca obiect sau temesecundare ale.rug~clUnii euhanstlce. . -.

- Situatia trebuie reprezentata cam in chipul urmator:Era ~biceiul ca liturghia sa fie oficiata de episcop cu

soborul sau de preoti. Acestia i~i uneau glasul ori rugaciunealor in taina cu cea a episcopului numai in partile sau formuleleesentiale ale Euharistiei, care erau, desigur, uniforme. Inpasajele insa in care episcopul i~i executa singur rolul sau, "iieraingaduit sa improvlzeze, in legatudi cu anumite puncte, ca,de pilda: motivele variabile de recuno~tinta sau omagiilediferite de adus lui Dumne~eu ... ori si categoriile de persoanede pomenit - vii sau morti, adica dipticele'?", Asa au rezultatdiferitele anafore. Serviciulliturghiei euharistice era unul siacelasi, numai anaforele variau prin unele amanunte, care audus la deosebiri verbale, dar si acestea marginite la unele pasajedin continutul lor, . .

Se intelege insa ca atunci candcoliturghiseau doi ori maimulti episcopi, cum era la liturghia pentru hirotonia unuiepiscop nou, de pilda, to~i cohtugmsitoni trebuiau sa reciterugaciunile in tot timpul slujbei. Nici unul dintre ei, prinurmare, nu putea sa improvizeze, ci erau obligati sa observein chip riguros tema oficiala a rugaciunii euharistice, a~a cumo transmisesera Apostolii de laMantuitorul'",

,123

• L...=_~ ~ ... _:.-..•.•. ' - .-'c.,.. - ~


3. Pe de alta parte, apost~licitatea ritualului nu trebuieinteleasa ca ceva riguros unie, stabilit ~i intocmit printr-orntelegere a tuturor Biserieilor, ci - precum observa Dom PaulCagin - ca un punct al traditiei, de la care se porneste, "altradi-tiei relativ libere ~i totusi ~onforma, de fapt, cu Memorialulcelebrat de Apostoli in comun, in primele zile'?". Deci dreptulde improvizare al profet;ilor putea sa duca la 0 variatie purverbala in rugaciunea euharistiea, la 0 dezvoltare a diferitelorei parti, dar in aceeasi dire ctie , ca 0 explicare, care insa n-adepasit niciodata tema ~i cadrul ei. Liturghia primelor treiv~curi se innit;i~eaza, deci, "c~rm,.inca fluid ~isusceptibil de modifkari de amanunt'?". Unitatea ins a nu eradesTIint;ata;momentele act;iunii litur ice ~iinlant;uirea lor sesuccedau m aceea~l ordine, ceea ce tngaduta, pre cum am vazut,colitufgIilsirea In sotlor a clericilor din diferite parti aleBisericii, cum a fost cazul episcopilor Policarp din Smirna siAnicet dinRoma, la anul 155. Era si natural, de altfel, 0 astf~lde situatie in aceasta vreme in care Bisericile se gaseau inraporturi de interdependen~a, prin originea lor misionara; celemai noi liturghiseau dupa modelul predat ~iinvatat de la celemai vechi, iar caU\.toriile misionare sustineau ~i verifieauuniformitatea [iturgica.

Improvizatia inspirata a harismaticilor n-a insemnatdistrugerea uniformiHit;ii liturgice, dupa cum pe terenulcatenezei apostolice unitatea evangheliilor sinoptice, cu toatevariante1e lor, este sustinuta tocmai de unitatea de inspirat;ie

306•

"Dupa cum inspirat;ia nu impiedica evangheliile sinoptice dea-~i avea caracterele lor proprii, ment;inandu-le totusi inunitatea marturici apostolice, tot asa si improvizat;ia harisma-tica trebuia sa fie capabilji a mentine in liniile apostolicemultiplicitatea anaforelor, pe care ea le inspira, zice Dom. P.Cagin. Nici inspirat;ia, nici harismele nu sunt agent;i de confu-zie, despart;ite una de cealalalta, pentru ca sa lase oamenii silucrurile tarate de valuri. In lipsa unui for de canonicitate, pecare trebuie sa renunt;am a-lintalni in acel timp, Sf3.ntul Duh

124

. i Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

v~ghe~ ~,se cuvine sa credem acest lucru - asupra institutiilor~ltraditiilor, pe car~ Elle crea in Blserica., cs mai apoi, la tirma~rmelor, ~ar. totu~~f,oarte,dvetimpuriu, acestei traditii verbale1s-a substituit traditia sensa sau, mai bine zis traditiil .care trebui v d bA vA . ' . e scnse, .~lauAsa.. 0 ~ndeasca mtr-o zi, cu dezvoltarile variate,care putin cate putin le deosebeau din ce in ce mai multputer:a d~ ob~ce~disciplinar si, in sf~r~it,.de canon (randuiala)propnu-zis, mmic nu este mal verosimil si nu explica mai bist~rea de ~ucruri in diferitele momente aie istoriei liturgice~~~Din multlm~a ,anaf?relor, Biserica a consacrat mai tarziu euna sau, mal bl~e ZlS,pe unele din serviciul consemnat in f;r-mduflarele sale, ~lan~me pe acelea care se gaseau mai apropiate

e ormula apostolica.

4. Fara indoiala, palla in veacul III, Biserica casti asefo~r~em~lt caAsup~a~ata,s,iprofunzime, ca sa nu se fi ivit u~elemlc~vanante m oficiul liturgic, inlesnite fie de transmitere .fie~e lipsa de d~spozitii precise cu privire la unele amandntelasate la aprecler,ea sau la voia celui mai mare, fie de predilectiip,e~t,ru 0, exp~esle sau alta. Astfel, intr-un fel vedem ru atecitirile dlI: Sf~nta S~ri~tura a Vechiului Testament in ~arfea aII-a Constttufttlor Sfmttlor Apostoli si in alt fel A1n, , 1 . I' , " ' , expunereaservicru Ul l!urglC ~m, cartea VIII a aceleiasi scrieri. De ase-mene,~' la S~a~t~l Clpn~n aflarn interjectia liturgics "sursumcor~a (sus inimile), ca in liturghia de astazi, pe cand Consti-tu!ule apost?lice

A

(cartea VIII) au forma "Av(J) 'tOY vouv" (susmmtea). Chiar m. ~eacul III se iveste un prilej pentru sem-~alar~a acestor ml~l deosbiri, in ciuda unitatii si uniforrnitatiiht~rglce. ~stfel, e'pl~co~ul~irmilian al Cezareii Capadociei ~eplangea Sfa~tulUl Ciprian, intr-o scrisoare din toamna anului256, de pres~un~a pe care 0 facea papa Stefan I pentru a impunecelorlalte B~S~TlClpunctul de vedcre al Romei cu privire labote~~~e~et,lcllo~..Sunt Adeosebiri- zicea el- cu privire la multeservicn divine ~lnu se mdeplinesc toate lucrurile la Roma ca

125

Preot prof. Petre Vintilescu.

·1

la Ierusalim; ~i in alte provincii inca, lucrurile variaza, dupadeosebirile de oameni si locuri si, totusi, aceasta nu constituiedesfacerea unitatii Bisericii universale'?".

Unitatea liturgica nu este deci sfaramata pana la fineleveacului III, cu toate micile diferente cu caracter secundar.Asa-numitele Oranduiri bisericesti, care - am vazut - transcriul~ veacul IV liturghia vsacurilor precedente, marturisescdespre 0 uniformitate, cu 0 relativitate foarte redusa, a unuiasi aceluiasi tipic liturgic in toata Biserica primelor trei veacuri:,

Aprilie, 1930 •

,~

!

;,~,.,t;..

, .!

I' •. J'

I·" ;1

"q : :;'

1.Mt. 4, 23; 9, 35; 12,9; 13,54. Mc. 1 21' 3 l' e ~ Lc 4 15"44'66,13, 10. In 6, 59. t : ,j , ,~ ,,',' , ,. ., - , ,

, 2. Mt. 26, 55.3. In 18, 20. ' I

4. Mt. 21,13; Mc. 11, 15; Lc,'19, 16; In 2,14-16.5. Lc. 6, 12; 22, 41. . '6. Mt. 6, 6. .,';7. Mt. 18, 19-20.8. In 6, 23; Mt' 6, 5-7.9. Mt. 6,5-7. '10. Mt. 6; 9-13.11. Mt. 26, 26-28;Mc.14, 22-24;Lc: 22,19-20.12. I Cor. 11, 23-25.13. In 6, 48-66.14. Lc. 24, 53.15. Fapte 1, v. 12-14.16. Fapte 2, 1.17. ~a cea exprimata de Raynaud In liber de rim. Mis '

(Cf. Cardmalul Bona, De la Liturgie, II ed. Paris 18~4 tIp ·4~~P.2, ' 1~. Cf. J. Schousboe, La Messe la pius a~cienn; i~R' .

1histoire des religions, Paris, t. XCVI No.5 1927 241 evue de19. Lc.24, 49 ~i Fapte 1, 4. ' ',' p. .20. Cf. Fapte 1, 6.21. Fapte. 2, 1.

1928~~: ~:.- Dam Jean de Pun,i~t, La liturgie de la messe, Avignon,

deux~:~~f~ir~:~~u~~~~O!d~t~::fs,d~~~~~~:g~t1~~.Theologie positive,

I,

127


24. Cf. ~i Fapte, cap. 5, 42."25. Dom Jean de Puniet, La liturgie de la messe, p. 48-49.26. Aceasta situatie a dat prilej sa se afirme ca adunarile intime

de cult de acum erau ,,0 creatie care data deja din epoca lui Iisus";o liturghie crestina consistenta ~i individualizata in esenta ei dinprimul ceas n-ar fi putut fi, adica, posibila dedit ca rezultatul uneipractici indelungate, incepand' chiar din vremea prediciiMantuitorului. In acest scop, s-au interpretat diferite locuri dinEvanghelii (Mc. 10,21; Lc.12, 32; MU8, 19; Mc. 3, 20, 31; 6, 34 etc.)in asa chip, ca sa se ajunga la existenta unei congregatii noireligioase, care era preocupata sa realizeze .imparatia luiDumnezeu indeosebi prin adunarile de cult, in care - dupaconceptia popular a de atunci - rugaciunea ~i masa (frangereapainii) rezumau actiunea sfanta a intregii vieti a comunitatii, J.Schousboe a intreprins sustinerea unei astfel de teme in studiulcitat mai sus, La messe la plus ancienne, publicat in "Revue del'histoire des religions", No.5 din 1927, pp. 193-256. Domnia sainterpreteazain sensul unor sedinte ale cultului crestin masa dela Emaus, inmultirea painilor in pustie, ca si cazul, pe care-lmentioneaza Evanghelia dupa Marcu (3, 20), cand, din cauzaimbulzirii poporului, Iisus ~i ucenicii Sai "nu puteau nici samcInnnce paine". Terna din studiul lui Schousboe intra in sistemuloficial protestant, care nu vrea sa vada in Euharistia de la Cina ceade taina instituirea liturghiei crestine, ci numai aplicarea maitarzie a unei teologii hristologice la mesele rituale pagfine oriiudaice. In aceasta preocupare i~i aflii explicatia 0 apreciabila dozade imaginatie, de pasiune dupa noutate ~i originalitate, care ducin protestantism la Iortarea sensului textelor, la substituirea prinpareri subiective si la interpretari fara temei in domeniul faptelor.Este destul sa ne amintim di Sfintele Evanghelii nu pomenesc de .vreun alt fel de participare la cult a Mantuitorului cu Apostolii Sai,decat la cultul public iudaic. Chiar patimile si moartea Sa au loccu ocazia venirii Sale in Ierusalim pentru sarbatoarea Pastelui.Prin urmare, nici un semn de practicarea unui cult aparte de catreucenicii Domnului, in timpul activitatii Sale. In ziua Cincizecimii,Euharistia intra in Iunctie precis a ca liturghie crestina, pentru caSfantul Duh operase in domeniul entuziasmului practic religiosaceeasi miraculoasa intelegere ~i patrundere, precum in domeniulconvingerii daduse siguranta Apostolilor pana la martirism.

128

t ,

'..,"

.::

1.J~

Istoria Liturghiei in primele tr . .> _ el veacun

27. Cf. Pierre Batiffol, op. cit., pag. i1728. Fapte 3, 1. . . .29. Fapte 22, 17.30 Dom Suitb t B" '.''. . er aumer, Histoire du B " . " . . . .

Regmald Biron (Paris 1905 t I 1eman e, trad. fropar Dom31. Fapte 18, 21. ' , . ,pag. 46).

32. Fapte 20, 16.33. Fapte 5, 20 ..34. Fapte 3, 11 ~i 5, 12.35. Cf. H.Leclercq Laudes (D' t d' . .

fasc. 86-87, pag.1887 ~i1888). IC. arch.chretienne et de liturgie,36. Cf, si P Lebedev: Lit . .' '. , .

1899, p. 26." '." t w'gtea, trad.de icon. N. Filip, Bucure~ti,

37. Fapt.e 12, 12; cf. ~i verset. 6-11. .'38. Cf. SI H Lesetre La . tEL' ..

I, pag. 96. . . . '. ' sam e g rse au siecie des aptitres, Paris, t.

. 39.- Zokler, Ha~dbuehder ~h l .'Zes~h~itz; Prakt. Th~ologie, NardI:: og~schen.Wiss~ns~ha!ten, .t. IV;c~flSh. GemeindegottesdiEmstes nac~~~' 1875, No: 6. DIe Liturgis desp: 399 (Cit. dupa dom Suitbert Biiu I rer g~SChIchtl. Entwicklung,

40. Fapte 20, 7. _ mer, op. CLt., pag. 47). .'

41. Fapte 16, 8, 2 Cor. 2, 12.42. ICor.16, 1-2.43. Fapte, ibidem, v. 11. _.44·

vAceasta este 0 ipoteza form I v ".

adoptata de dom F. Cabrol, Le livre de lau~:;de d?m Ca?,m ~I a fostcf. ~i dom H..Leclercq, Laudes 0 ". l re aniioue VI ed., pag. 231;Baumer, op. cit., pag. 48. . '. p. cii., pag. 1888-1889; dorn Suitbert

45. Dom FCabrol Les " . l: . .46. Cf'!f' Lesetre, ~p. ci~.~tf~:~l:,t~~i.qi;i Paris,.1906, pag. 50.47. Chnstenthum und Kirchezur Z' g -

1860, p. 348 ~i 355 (cit. dupa dom S ~t.~der Grundl~gung;Regensburg,48. Fapte 10, 9.. . aumer, op. cii., pag. 47). .

49. Efes. 5, 19; Col. 3, 16.50. Cf. ~i Adrien Fortescrue L M .

Boudinhon, Paris, pag. 8. ' a esse, trad. de l'anglais par A.. 51. lac. 2, 2; Evr. 10, 25.

..;-.

·1

129

-~--

Preot prof. Petre'Vintilescu

52. Cf. si Pierre Batiffol, op. cit., p~g. 100.

53.12,5.54. Rom.16, 4.55. Cor.16, 19.'56 Col. 4, 15, 16.' '2557'. Cor. 11,22. Cf. ~i P. Lebedev, op. ctt., pag. .58. I Tim. 2, 1 sq.59, Evr. 13, 10.60. Evr. 10, 25.

. 61. Cf. I Cor. 11, 34 , I stitutions titurgiques, II ed., Paris,62. Dom Prosper Gueranger, v

n ~ ~ ehiarun rotestant a fost1878, p. 3. Luerul ~ste at!t ~e a~~var:t:.~~: sa reeun~asca ea studiulnevoit sa martunse~sea ea ,:~t,m~~a .e~sti nu poate sa dea olamurireNoului Testament. ~l,al Ist~ne~ bt~e:lgi~e ci,dimpotriva, desehidereaatat de buna eu ~~lVlfe~la ate e v

lU nee' 0 lumina nebrmuitapentru

veehilor hturghit ~ste in stare s~ aru enimentelor istorice. Caci viatain~eleger~~ ~oulUl T:st~men; ~l :ie~nalt grad nu in serierile saleunei re11g11:pul~e~aza m ee v m i aici trebuie eunoseutli" (Andreasintamplatoare,. ci "'. eu~~ut1 t

sauJhristentum, Tiibingen, 1928, pag. 4).Duhm, Gottesdtenst un at es en .

63. Le. 11, ~', 1 L'turgies et spirituaLite, Paris, 1927, pag.64. Cf, Adnen Vlgoure, L

33-34. . Martirul si Filosofulsus\ine ea65. Cf. Fapte 1, 3. S~. Ius~~ tfel de in~truetiuni chiar in ziua

Mfmtuitorul a ~at Ap~sto111or Sal ~s LXVII, 7). Ist~ricul Eusebiu d~ninvierii, cand 11s-a ara~at (d. I Apo Og't ~ut e muntele Maslinilor, mveacul IV precizeaza ca aeeasta s~ape. dr: t Pbl'serica lnaltarii (De vita

~ v v t asa Elena a n lca ',.locul pe care Impara e X 1 1104' d si Demonstratio evangettca,Constantini, III, 43. P.G. X ,co. ,,', ,VI, 18, P.G., t. XXII, col.~58). H "n der altchristlichen Liturgie,

66. Das Gediichtms des errn t '

Freiburg im Breisgau, 1922, pag.11:67. Fapte 2, 42, 46 etc.68. ICor. l1',20!1i 10, 21.. \ XIV69. Adrien Vlgourel, op. ~Lt., pag. .70. Cf. ~i P. Batiffol, op. cu., pag. 91.71. ICor. 11,23-26. ,72. Le. 22, 19-20.

130


73. Adrien Fortescue, La Messe, trad. de l'anglais par A.Boudinhon, Paris, pag.4. '

74. Mt. 26, 26-28 si Mc.14, 22-24.'75. I Cor. 11,20-2'2.,:., ' . ,76. L. Duchesne (Origines du culie chretien, ect:y, 1920, pag.50 n.I;

Histoire ancienne de l'Eglise, u, III ed. p.4 7 si 48), H. Lesetre (op.cit.,'U, p. 225, t. II, p. 334) si dom F. Cabrol (Le livre de la Priere antique,VI ed., p.78 ~i 82) sunt de parere ca agapa preceda Euharistia. Cf. ~idom Jean de Puniet, La liturgie de Ia messe, Avignon, 1928, pag. 51.Acest uz se referea, de altfel,la imprejurarea ca Mantuitorul savar~iseSfanta Euharistie la sfarsitul unei mese. Impartasirea pe mancate, .obisnuita in veacul al IV:lea, in Carta gin a ~'i in u~ele localitati dinAfrica, in seara [oii Mari, se motiva tocmai prin imitarea Mantui- .torului (canon. 32, Hippo, 393). Chiar 0 dispozitie (can. 50) a unui sinodlocal tinut la Cartagina in anul397 consfintea un asemenea uz pentruBisericile africane; dispozitia aceasta a fost anulata ins a de sinodul IITrulan (can. 29; vezi si can: 48 Cartagina). Istoricul Soerate ilst: bis. V,22; cf. si Sozomen, lst. bis. VII, 19) consemneaza acelasi caz curiospentru crestinii egipteni, din vecinatatea Alexandriei, ~ipentru cei dinTebaida, care savar~eau Euharistia Sambata seara si se impartaseaucu sfintele taine la sfarsitul unei mese formate din mai multe feluride mancare, Era, desigur, un ecou al unei practici apostolice - nu stim

'insa eat era de general a sau era numai locala (Corint) - dar, nu maiputin, 0 exceptie fa\a de uzul general constatat in veacul II (Tertulian:Ad uxorem, II,S. P.L. t. I, co1.1269) de a .se lua impartasirea penernancate. Aceasta din urma practica era si in epoca Constinuiilorapostolice, ca si ceva mai tarziu, pe vremea sfantului loan Hrisostom.Acesta a fost nevoit sa se apere impotriva clevetitorilor, care-i puneauin sarcina vina de a fi imparta~it pe cativa crestini dupa ce ar fi luatmasa (Ep. III catre episcopul Chiriac). Cf. Prof. A.P. Golubtov, Liturghiain primele veacuri ale cre~tinismului; rev. "Vestitorul teologic", Moscova,august 1913, pag, 628 (trad. de d. 1. Stadnitchi) ..

77. I Tim. 2,1.78. I Cor. 14,2,33. Era "ca 0 adevarata liturghie a Duhului Sfant

dupa liturghia lui Hristos" (L. Duchesne, Les origines du culie chretien,ed. V, 1920, pag. 49). ' ' "

79. I Cor. 14, 16. ,80. Nu putem afirma daca textele din I Tes. 5,26; Rom. 16, 16; I

Cor. 16, 20 ~i I Pt. 5, 14 pot fi interpretate in sprijinul uzului liturgic

131

L. S.

Preot prof. Petre Vintilescu~ t~ e iar cele din I Tim. 6, 12, in

al "sarutarii pacii" ch~a~~nace~s ~:c:~i~ta cum este de parere Adr.favoarea unei martunsm pUbhceldt ~ns~adin ~rmatoarele cuvinte ale

Cit p 7 Asa arrezu a 1 . . ~Fortescue, op. .'. . . . d R XVI)' din acest limbaj a ramaslui Origen (In epLSto1arna orn., cap. ~ . " ~ aciuni"in biserici obiceiul ca fratii sa-~idea sarutarea, dupa rug .

81. I Tes. 5, 27; Co1.4, 16.82. Fapte 13, 15. .'83. Fapte 20, 7; I Tim. 4, 13 ~l I Cor. 14, 26.84. Efes. 5, 19.85.3,16 ..86. Ies. 151-19; Deut. 32,1-24.87. rRegi 2,1-10.88. Avac. 3, 1-13.89. Is. 26, 9-17.90. lona 2. 3-10.91. Dan. 3, 24-90.92. Lc. 1,68-79.93. Lc. 2, 29-32.. .' . .94. Lc. 1,46-54." . .21' Dr V Mitrofanovici, Liturghia95. cr. P. Lebedev, QP·Ct~,~~g. , . .~. 909 a;' 300-310,

Bisericii drepicredincioa.se r~ant~ne, hCeChrna~~l,~ de 'JtJrg. t.Il, 2e8 F C b 1 Cantiques, D1Ct.d Arc. re . e d

43 t; . ga19r~5_1976'Le livre de LaPriere antique, pag.13-6, 26-32;A r.par ., pa . .' ..' - ..Fortescue, op.cu., pag.6. . . . .' .

. 96. Adr. Fortescue, op.Ctt.,.p.~. . 6 15 II Tim 2 11-13.97. I Tim. 3, 16. A se vedea ~l I T1m., , . ,98. Efes. 5, 14.99. Rom. 13, 11. . .

. 100 Dom Suitbert Baumer, op.Ctt.,pag.2. . 5.' l' IX 2 3' X 2 S1101. Cf.lnviWit11.Ta celor 12 aposto t " , , • .

i~;:~~.l~:~~~~e~~~~:~~~~::~dU~ulte chretien, V ed., Paris, 1920,pag. 49; Adr. Fortescue, op.cit., pag.6.. .

104. A. Fort~scue, o~Cit., r~~i5 cland instructiuni in legatura cu. 105. 14, 26, 1? care p.os.o 'te dar jratiL~r? Cand vd adunafi,

manifestarea h~nsmel?r, .z1<:.e.,,;ev~srd are' lintbd are, descoperire are,Jiecare dintre VOL psalrm rn e, mva~a u vI<' ..

tdlrndcire are. Toate spre zidire sa.sejaca .106. Cf. Adr. Fortescue, op.Ctt.,pag.l0.

132

I·

1J

Istoria Liturghieiin primele trei veacuri .

-107.Cf. Dom Suit. Baumer, op.cit., pag. 58.108. Criticii au facut sa varieze data compunerii acestei scrieri

intre anii 50-160 d.Hr.; criteriile interne insa sunt in favoarea dateidemai sus.

10~. Aceasta este parerea .lui Funk- ~i Bardenhewer, spredeosebire de Veil,Harnack si Oger, care sunt pentru rastimpul dintre117-131.

110. Intr-o astfel de traducere, adjectivul KUPlC£KTJ este luat intr-o intrebuintare substantivala (subintelegandu-se substantivul nuspu):in context insa, 0 astfel de interpretare pare un pleonasm si, dupaunele pareri, a~aceva se gaseste in nepotrivire cu stilul perfect curatal autorului Dulohiei. Pentru a se arata timpul, ar fi fost mai nimerit,dupa geniul limbii grecesti.: dativul: rn KUptaXT]- Prepozitia KC£'tC£exprima un raport de conformitate (cf. Tit I, 9), asa incfit cuvantulsubinteles pe langa xopuzvnv ar fi OIOaXT]V (invatat~ra), dat chiar catitlu al scrierii, iar nu T]IlEpc£v. Deci traducerea ar trebui sa sune:"Conform suveranei invataturi a Domnului, frangeti paine simultumiti ...". Aceasta este parerea la careramane J.B.Thibaut, desirecunoaste ca in acest pasaj nu poate fi.vorba decat de liturghiaduminicala (La liturgie romaine, pag. 33-34). Intrebuintarea

. prepozitiei KC£'tC£,atat in NoulTestament (Fapte 2,46), cat si in scrierileParintilor apostolici (cf.Clement Romanul I CorinteniXL, 1-3),pentrua arata timpul, face foarte subreda ipoteza lui Thibaut, .

111.1nvdtatura eelor doisprezeee Apostoli, cap. XIV,1.Marturisireapacatelor, mentionata in acest.pasaj, nu este interpretata, de obicei,ca taina a pocaintei, ci in sensul impacarii celor invrajbiti, inainte deaducerea daruluila altar (Mt. 5, 23 sq.).

112. Cap. XV,9. I'

113. Pliniu, Epist. X,c.96 (97). . "114. In calendarul roman, stati dies era egal cujesti dies .115. Dupa trad. din Scrierile Piirintilor Apostolici, vol. I,de Pr. 1.

Mihalcescu, Ec. Mt. Paslaru ~i Ec. G.N. Nitu, Chisinau, 1927.116. Dom Suit. Baumer, op.cit., pag. 56.117: Cf. Dam Suit. Baumer, op.cit.; pag. 54, n.3, pag, 56 n.l.118. in Constitutiile Sjintilor Apostoli, cartea VI, cap.V, citim ca

Dumnezeu a parasit pe poporul lui Israel, iar templullui a ram aspustiu, pentru ca s-a luat de la ei Duhul Sfant ~iploaia profetica ~is-au dat Bisericii celei din neamuri. Pe de alta parte, Sffintul Ambrozie

-invata eli "tainele crestinilor sunt mai vechi decat ale iudeilor" (De

133


sacrament is, I, IV, 10; P.L. t 16, col. 438 sq.), iar Sfantul loan Hrisostomsublinia di toate care tineau de cultiil iudaismului erau simple tipurisi preinchipuiri pentru cele din cultul Bisericii crestine (cf. OmiliaXIII, asupra cap.VII Evrei; P.G. t. 65, col. 105).

119. Vezi ~iAdr. Fortescue, op.cit., pag, 25-24.120. P. Lebedev, in trad. cit., pag, 54; H. Lesetre, op.cit. t. II, pag.

534.121. Cf. A.P. Golubtov, loc.cit., pag. 641.122. Cf. ~i Dom Suit. Baumer, op.cit., pag.59.123. Cf. Dom Suit. Baumer, op.cii., pag.59.124. Cuvantul carmen.rdupa intrebuintarea pe care 0 avea la

romani, insemna orice vorbire solemna.irugaciune sau salut; deciacest cuvant din scrisoarea lui Pliniu se putea referi la 0 slavoslovie,rugaciune sau cantare in cinstea lui Hristos, iar nu numai la unanumit imn. (Cf.A.P. Golubtov, lococit., p.541).

125. Cf. P. Batiffol, op.cit., pag, 38. .. '126. Cf. P. Batiffol, op.cii., pag, 38.127. Clement, I Corinteni, cap.XL, 1-5.128. Ibidem, cap.XLI, I.129. Ibidem, cap.XLII. '130. P. Batiffol (op. cii., pag. 54), ca ~i Funk, recunoaste eli "ofranda

nicuta lui Dumnezeu poate, intr-adevar, sa fie rugaciunea, ca ~imilostenia in bani sau in natura, destinata saracilor, ~i, in sfar~it,painea si vinul euharistic ..., desi ar fi surprinzator ca Clement sa nufi vizat ceea ce are mai direct analogie cu sacrificiile templului...,Euharistia", '

131. Originalul grec e: Mstu 0&&i11tAllcrSllvat ootoc &UXaptcrtllcrat&'= Dupa ce v-ati saturat, multumiti astfel.

132. Dupa trad. de Pr. I. Mihalcescu, op.cit.133. A. Fortescue, op.cit., pag, 14.154. Cf. La Uturgie de Lamesse, pag. 66.135. Cf. lucrarea sa La Uturgie romaine, Paris, pp. 26-27.136.Mt. 13, 19; Mc.p,41;Lc.9, 16; 24,30,In. 21, 13.137. Constitutiile Sfinfilor Apostoli (cartea VII, 26) redau aceasta

propozitie ca ~i in traducerea roman a a Didahiilor: uerc 81:IlWtaAllljltV= dupa impartasire (Cf. ~i P. Batiffol, op.cit., pag: 62, nota 2).

138. Numarul lor trece de 100 (Cf. F. Cabrol, Origines liturgiques,p.77).

139. Cf. L. Duchesne, Origines du culte chretien, pag. 51.

134

I

·1I

I'I

iIj

Ist~ria Liturghiei In primele trei veacuriI1

" . 1~0. Dupa traducerea facuta de E • A

Parmttlor Apostolici vol I Chi . ~ c. M. Paslaru In Scrierile1 ' ., Ismau'1927

, 14421./Cf.~l:~ent, I Corint~ni, xl, 2 si '5.' ' ',., '. nvatatatura c 1 doi , , '

" 143. Ibidim, VIII ... e or otspr~~ce ~postol~ IX, 2, 3; X, 2 ~i 5.

'.. 144. Cf. Ibidem, X, 6 siCle ' . ," -m~nade ~de ingeri) stau inafntea ~:~t, I..Corm:~:!:t: ,,~eci de rnii deSfant, Sfant, Sfant Domnul S t {I?n de mn u sluJeau si strigau.Lui!". ,avao '~ ma este toata zidirea d~ marire~

145. I Cor. 4, 1. ,.!

.146. Ca sa combata pe Genebrard (D .. ' ' , , " 'prona Apostolului lacob iar nu I e.ztturg. apost.), care sustinealiturgie, lIed., tome I,p. 4:4). ' Pie a" ur P,etru,ca Bona (Cf. be La

147. Fapte 6, 4.," ' , '148. Tit! 5> ' ,-';149. I Ti~. 3, 2-13; Tit' I! '6-9 .150. Fapte 20 28,,, , .:",,!

'151. Cf. I Cor:'U:20 sq. ; " ", .. ,"'"152. Fapte 6,5. ! ,',

, 153. Fapte 6,6: ' ,i • ,. ;

,,154. Cf. I Tim. 5 22; vezi si Faptel

6:6 " ,155. Cf. Pro'I.: Mihalcescu "o'p 't ' .,156 E . t la ca. r=:« ct .,pag. 21-22.'

• PlS 0 a catre Smtrneni, cap. VIII 2157. Adr. Fortescue, op. cit.; pag 21 " .

. 158. ICor. 10, .17. i,"':

159. Cap. X, 7. ,160. Cap. XIII.161. Cap. xv I, 2. l'

162. I Cor. 12,28. " ,', '

i~~:g!~~~Jil~ihalcescu, O~.Cit.,'~'~g:l~. "165. Cap. Xv. i - , " _

116676.P.Ba,ti~fOI;op.cit., pag.54, nota 2."

. Cf. aicr nota 118. " ,., ",' " ' " •168. Lit. of Ante-Nicene Ch h' .' "

op.cit., pag. 95). urc , p.205 (Cit, dupa Adr. Fortescue,

169. Messe und Pascha, Mainz 187de, vedere ramane si L D h ' .2: pag.88-104. La acest punctp.47-48).' . uc esne (Ong~nes d~ culte thretien; V ed.,

',.,

.,

135

Preat prof. Petre Vintilescu

170. Cf. Dom Cabrol, OriginesJiturgiques, pag. 331.171. Istoria bisericeascii, cart. V, cap. XXII.172. I Cor.14, 26. Dom Cabrol, care inclina spre parerea ca 0

unire a acestor doua parti ale serviciului divin crestin n-a putut avealoc decat dupa despartirea agapelor de Euharistie, socoteste eli nupoate fi yorba de a~a ceva in epoca in care a fost scrisa intaia epistolacatre Corinteni (Cf. 01'igines liturgiques, p. 338).

173. In, cap. 13, sq.174. In 6, 48-59.175. Mt. 24, 30 si Mc. 14,26.176. Mt. 26, 17; Mc.14, 12; Lc. 22, 15.176b.Mt.26,26;Mc. 14, 18;Lc. 12,20.177. Vie de Notre-Seigneur, VI, section, c. XXVIII, XXIX, XXX.178. Vie de Notre-Seigneur Iesus-Cnrist, t. II, cart. VI, cap.IV.179. Liturgie der drei ersten Jahrhunderte, pag.180.180. In lucrarea sa Messe und Pascha, pag.105-122.

;)181. Cf. Dom F. Cabrol, Origines liturgiques, pag, 324.. 182. Descrierea acestora, am infatisat-o dupa P. Batiffol, op.cit.,

pag.YO-73 (care afolbsit p. G. Klein -'Vie Gebete in der DidacM (in"Zeitschrift fur die neut. Wissenschaft", t. IX, 1908, p.132-146);G. Rauschen L'Euharistie et LaPenitence, trad. fro Paris, 1910, p.97-99;Dom F. Cabrol, Origines liturgiques, p. 324-328; J. B. Thibaut, La liturgieromaine, p.12 sq.

183. Mt. 26, 30; Mc. 14,26.184. Euhuristu: (articol publicat in .Realenzyclopadie fur

protestantische Theologie", edit. III, vol. V, p. 563); d. ~i Rauschen,op.cit., pag. 98. _.

185. La aceeasi parere subscrie ~i G. Rauschen, op.cit. p.100.186. Tischgebete und AbendmahLsgebete in der altchl'istlichen und

in del' grieschischen Kirche (Texte und Untersuchungen, XXIX, 26,Leipzig, 1905).

187. Ca Mantuitorul n-a serb at Pastele iudaic la Cina cea de taina,a demonstrat Pr. 1. Mihalcescu, profesor de Teologie dogmatics laFacultatea de Teologie din Bucuresti ("Dogma soteriologica", fasc.VII, Bucuresti, 1927, pp. 208-215).

188. I Cor. V, 7.189. Cf. Dom Jean de Puniet, op.cit., pag. 32;190. Cap. II, 46.191. Cf. I Cor. 11,27-28; Invatatum celor 12 Apostoli, XI, 28.

I

~1

j136

Istoria Liturghiei In primele trei veacuri192. Cf.loc.cit.193. J.B. Thibaut (in La litur i . ': .'

gre~eala lui Bickel sta in faptul di '{}lel'om~me, pag.13-14) socote~te elicartea VIII a Constitutiilol' apost l~ pune l~ com~aratie liturghia dinegiptean si cu Ps 1'34 dl' 0 tcelnumai cu micul Hallel, zis HaUel

, , . n mare e H allel ' d I'Constitutiile apostolice s-ar gasi in an I . .,pe can lturghia .dinHallel, din cares-ar fi inspirat' t a ogle nUI?~i cu psalmii mareluiincepe dupa "Sus sa avem inim~~ .•reaga rug~cn.~ne eUharistica, celucrarea citata nu se arata destul d . Par~lel~ msa pe, sare 0 face in

194 e convmgatoare. Cf. O. Casel, Das Gediichtnis d If, ..,

Liturgie, pag.lS· cf si A Baums'tark 'D' ~;s errn m der altchristlichen195 ,. , . , te messe imMor,{} I d

. O~o Casel, op. cit., pag.17.· en an , pag.127.196. Ibtdem, pag. 21. .197. Liturgie des IV Jahrhunderts pag 1-16'198. Les jondements scri t .' .: .. , ' .

1909,pag.8-9)." , ip uratres de l~Ptclese (Echos d'Orient,

199. Cf. Adr. Fortescue, op.cit. pag 98' ,200. Doctrine des ap'otres P .' 19' .

op.cit., pag. 75-76. , ' an~, O!~pag. XXX:'III; cf. P. Batiffol,201. Cf. J.B. Thibaut La It'tu : ' ... '

.• ' rqie romame pag 44202. Vez! Dtalogul cu iudeul Trifon CXVI . .203. Cap. CXVII, 2. ,. , .:204. Cf. GoIubtov, op.cit.205. Cap. LXI, 1. ,206. Dialogul cu iudeul Trifon cxxxru. 6 . XXXV207. Cf J B Th'b ,'. ,~l , B.20B .... I aut, La l£turgle romaine, pag. 47-48

. Cf. Adnen. Fo~tescue, La messe, pag. 30-33. .209. Inter Cypnam Epistul., LXXV 10;110

1,CCf.J.B. ~ibaut, La liturgie r~maine, 'pag.54.

. are a scns ilpecrO!;l(l m; ,pe Ia anul 177.' . Pl xp!crtluvrov = fegatio pro christianis

212. A scris ilpoln A ~ A • .•

, • 'I' Ul'OIl.UKOV in preaJma anului 180213. Legatta pro Christianis,' X,XXVIIIsi Ad. Autol .214. Adv. Haeres., cartea N. cap XVII 5' ., I, 11.215. Ibidem, cartea rv cap.XvIi,5. " , cap. XVIII, 1,2,4,6.216. Ibidem, cartea rv cap.XVIII 4-S.217. Ibidem, cartea V, cap.II. ' .

221198.Ap?logia impotriva arienilor, P.G. t.XXV coI265-269. EPLStula LXlII, 14, 17. "'.

137

--: --~

Preot 'prof. Petre Vintilescu '

220. Cf. Pedagogul, II, 2. ' ', 221. Stromate, I, 19: ,,1111 KU1(l'tOV-KUVOVU't11C;EKKA.11CHUC;.;",

222. Inter Cypriani Epistul. LXXV;10. '223.' Cohortatio ad gentes (P.G.' tom.VIII, col.237-246; cf. ~i

Protreptic, pg.118 sq.), "224. De praescr. cA1.' , ,225. In Lucam. Homilia VII (P.G.,t.XIII, coLl819).226. Stromata VII (P.G., t.XIII, coLl819). "227. In Gen. homil, 1,17 (P.G., t.XII, c01.166; t.IV, col.l, 183; t.VIII,

1, 203); Tn Exod. Hom. ,I"1 (P.G., t.XII, col.297); In Levit. Hom. I, 5 (P.G.,t.XII, col.d 1'1). " ':, . .' '.

228. De praescript. 36 (P.L., t. II, col. 49), vezi ~lApologettcum, 22(P.L. t.I col.408)., " '

229. Ep. 38,2; Ep. 39,4-5.230. De Pudicitia, I (P.L. t. II, col. 981), De praescript. 51 (P.L. t. II,

col. 71).231. Ep. XI, 7.232. VI, 14 (P.G., t.IX, col.337).233. In Gen. Homilia X, 1 (P.G., t.XII, col.215); Cf. In Exod. Hom.

VII (P.G. t.XII, coL349; In Levitic. Hom. IV, 9 (P~G:,t.XII, coL444).234. De mortalitate, I.235. In Gen. Homilia I, 17 (P.G. t.XII, coLl60). ' "236. Migne, P.G., t.XII, co1.1012 (Cabral, Le livre de la prtere

antique, VI-e ed., p.l04, nota 1). .'237. De praescript, 40; Cf. Apologettcum, 39 (P.L. t.I, col. 4,69).238. Ad uxorem, 19 (Rl., t.I, col. 1304). ' ,

, 239. Paed. II, 4 (P.G., t.VIII, col.444); Stromata I, 1 (P.G., t. VIII,

co1.705)._ , , . J d' H240.ln'Psalm. Homilia (P.G., t.XII, co1.1070 ~11071); In urnc, om.

VI, 2 (P.G., t.XII, coL974). '" , ,; . A D241. Apologia ad Dionysium Rom. (P.L., t.V, co1.128 B) ~l m e

Spiritu sancto, XXX, 72 (P.G."t.XXXII, col.201 BJ. .242. Tradus dupa versiunea franceza din Dom Prospe~

Gueranger, Institutions liturgiques, Il-eme ed., ~.I, pag. 70. Imnele .JuiClement al Alexandriei au fost scrise, probabd,. pentr,: cate?~~em.Nu este exclus, deci, ca ele sa fi avut 0 intrebuintare lI:urglca . (Cf.Dom Cabral, Lapriere des premiers chretiens, p.193, Pans, 1929).

138

Istoria Liturghiei In primele trei veacun.

I

Ij

243. Vezi Origen, In Gen. Homil. VII, 6 (P.G., t.12, p.203); In Levit.Hom ..VI, 6 (P.G., t.12, colA 75); In Num. Homil.X, 3 (P.G., t.12, co1.643;homd.XXIII, 3); Contra Cels, VIII, 34 (P.(}., t.12, col. 748 si 1568) etc. etc.

244; Liturgie tier drei ersten christlichen ]ahrhunderte, p.135 (Cf.Adr. Fortescue, op.cit., pAO).,,' .: ,1",

245. In Lucam Homil. 39 (P.L., t. 13, co1.1901-1902). ' ; , "246. De oratione, 18 (P.L., t.I, col. 1176, 1178); Ad uxorem, II, 4 (P.L.,

t. I, col. 1295) .. 1,':" " ,

247. De Dom. Oratione,3, 8, 17; Ep.XXX, 6; Ep. LXI, 4; Ep. LXII, 5;XXXVII, 1, 4; Ad Demetr. 25 (Cf. Adr. Fortescue, op.cit., p. 50).

248. De oratione, 29;AdScapulam, 2; Apologeticum, 30,32, 39 (P.L.,t.I, co1.1196, 700, 443, 44 7 si 468). ' ,

249. I1Ept'tr]C;EUXTjC;;14 (P.G., t.XI, co1.1071).250. Ep. X ad Germanum, 5 (P.G., t. X, co1.1327).251. De oratione. ' ,'," .: ,.252. Paedag. III, 11 (P.G., t.8, co1.660). ,,;253. In Romanos Homil. X, 33 (P.G.,t. 14, col. 1282).254. I1EptEUTjC;(P.G., t.XI"col.557-560). .:255. Contra Cels, VIII; 33 (P.G., t.XI, co1.1565).256. Cf. Epistula LXIII, 13.

. 257. De Dominica Oratume, 31: "Ideo sacerdos, ante orationempraefatione praernissa, parat fratrum mentes dicendo: Sursum. corda:,ut dum respondet plebs: Habemus ad Dominum, admoneatur nihilaliud se quam Dominumcogitare debere". I,

258. Deoratione, 3 (P.L., t.I, co1.1156). ,259. P.G., t.VIII, col. 692. .260. In Mat. Homilui XI, 14 (P.G., t. 13, col. 948) ..261. Ibidem. .1, •

262. Adversus Marc. IV, 40 (P.L., t. III, col. 460 C).263. Cf. Dionisie al Alexandriei, Ep. IVad Sixium, II (P.L., t. V, col.

47 A); Tertulian, De Corona, 3 (P.L., t. II, col. 79-80); Sf. Ciprian, Delaps is, 25. .

264. Cf. Apologeticum, 39 (P.L. t. I, col, 470); De [ejuniis, 17 (P.L., t.II, col. 977). . .1,..."

265. Cf. De oraiume, 19: "...Accepto corpore Domini et reservatoutrumque salvum est, et participatio sacrificii et executio officii".

266. Vezi in aceasta privinta studiul meu: .Postrorea sfinteiJmpdrtt0iri pentru cei bolnavi" (Rev. .Bis, Ort. Rom.", no. 5 si 6 Mai siIunie, 1928). .' .

139


267. Cf. Adr. Fortescue, op.cit ..,pag. 71.268. J.B. Thibaut, La Liturgie ro)naine, pag. 58.269. Cf. Dr. Gherasim Timus, Dictional' aghiografic (la cuv. Ipolit).270. Cf. J.B. Thibaut, La liturgie romaine, pag. 58-67.271. Au fost scrise la inceput, probabil, in greceste, iar mai apoi

traduse In limba copta, si din aceasta limbs in araba (CF. Adhernard'Ales, La TMologie de Saint Hippolite, Paris, 1906, pag. 170). Pentruprima oara au fost facute cunoscute de Vansleb, in anul1677, insa subnumele de Canoanele lui Abulid, declarand ca nu poate determinapersoana indicata sub acest nume In traducerea etiopiana. Dupa 15ani, Ludolf de clara ell.numele de Abulid nu este decat forma etiopianaa numelui Ipolit. Numele de Abulid provine In limba etiopianaprobabil din limba araba, deoarece sub acest nume. ne trans mitetraducerea araba aceste canoane. Dr. A. Baumstark observa Insa caAbulid traduce In limba araba atat numele de Ipolit, cat ~i pe cel delulius si el opiniaza ca acesta din urma trebuie inteles In titIul datcelor 38 canoane. Bardenhewer (Geschichteder altkirchlichen Literatur,II Bd., 1903, p. 541 (nota) 1!ip. 545), desi recunoaste dubla traducerea numelui Abulid in limba araba, totusi este de parere ca la origineel trebuie sa insemne lpolit (Cf. Dom Paul Cagin, L'Anaphoreapostolique, Paris, pag. 296-297). Cea dintai traducere a acestorcanoane a fost facuta de Dom Haneberg, 1870, in limba latina. Ceamai buna traducere Insa este considerate acea a lui Achelis, DieCanones Hippolyti, Leipzig, 1891 (Texte und Untersuch., VI, 4).

272. The Apostolical Constitutions or Canones of the Apostles (incoptic with an english translation), London, 1848.

273. Statutes of the Apostles, 1904. (Aceste date sunt culese dinlucrarea lui Dom P. Cagin, L'Anaphore apostolique, pag. 8, 11,304-305).

274. Didascaliae Apostolorum fragmenta Veronentia latina,accedunt canonum qui dicuntur Apostolorum et Aegiptiorumreliquiae, Leipzig, 1900. Dom P. Cagin ii consacra studii importantein Euharistie, 19121!i in L'Anaphore apostolique.

275. Cf. R. Mangenot, Dictionnaire de tMologie catholique, t. IV,col,735-736, la art. La Didascalfe des apotres.

276. Cf. J.B. Thibaut, La liturgie romaine, p. 60.277. La traducerea acestei anafore am avut in vedere atat

versiunea latlna de pe palimpsestul de la Verona, publicata de A.Vigourel in La Messe primitive, Paris, cat si pe cea din 1691 a luiLudolf, publicata de Dom P. Cagin in L'Anaphore apostolique, pag. 8-

140

d'W'fW¥


10, ~recum ~i traducerea franceza a 1 'A' '. .a lui Dom Jean de Puniet La luu . ~I 1 . VIgourel(lbldem) ~i pe cea

. 278. Vez~ ~i Adr. Fort~scu~, ::'~~t.,ep~g~:~se, pag. 77-79.279. Vezi A. Fortescue, op.cii., pag. 80. .280. "The so-calledEgyptian Church . d '

Collection Texts and Studies" VIII 4 Cor er ?-ndderIved documents.1916 (Citat dupa J.B. Thibaut :t' ambndge, University Press,

281 Op . ' op.c: ., p. 57).. .cu., Texte und Unters VI 4 pag 247

282 D' 1" '",. sq.283' ct ~~~~to lSche,n~onstit~tionen, Rottenberg, 1891.

" emar dAles, op.cu., pag. 171.. 284. Testamentum Domini nostri], Chri .

latine reddidit et illustravit Ignati I ;;u ;lStl, nunc pnmum edidit,Syrorum, Mainz 1890 (Cf Ad FUS rem I p~triarcha Antiochenusd'Al' ' " r. ortescue op Clt p g 75 . Adhee;, op.cit.: pag. 172-173). ' . ., a. .~I emar

85. Ve~I A. !ortescue, op.cit., pag. 80-81., '286. Editate m latineste de F X F k ' . ,

Apostolorum, 2 vol., Paderborn 19 . u~ ,Dld?-ScAalt~et ConstitutionesP. Nau Paris 1900 9 li b. A05~Dulascolia, m limba rranceza de

, , .111 1m a romana Con iitutiil if'fost traduse de preot Gh N Nit B s I. ,ll e s iniilor Apostoli auiar a doua oara deacel~~i in ~ui ~cure~tI, 1907, ca teza de Iicenta,Apostolici", vol.II, editura Facu~v~~~1~ t;Olpgic~ ,,~crierile Parintilor

287. Lehre del' 12 Apostel ~,I~ ~ cologie din Chi~inau, 1928.Fortescue, op.cit., pag. 73). ' eipzig, 1884, p~.241-268. (Cf. A.

'. 288. :,Oriens christianus", t.VII (1907) . vAntIOchLtturgietypus in A.K. I-VII?(Cf. ibid~~)ag. 388-407. Aegypt oder

289. Cf. Funk Didasc et C tit A .Achelis (in Texte ~nd Unt;rsuc~t~~ .4 postolorum, vol. II, pp~ XIII-XVI.textele ambelor documente. (Cf. Ad. D~~~8~132 a asezat 111paralel

290. Titlul canoanelor in cele doua v ' 'P' .t., p. 172).care le-a compus Ipolit primatul api 'lerslUm: ~) .Canoancle, pedomnilor Apostoli di~ autoritateeaPDISCOPI°lr Romei, dupa poruncile,A t

omnu ui nostru Hrist fl. b), ces ea sunt canoanele si invataturilo B' '" os ... ,Ipolit, primatul episco il~r Rom' Is:ncII, pe. care le-a scrisdin partea Sfiintului D~h c anbIlor, d~pa poru~cIle Apostolilor,E . ' are vor ea pnn el "i Titl 1 artii I 'pltome: .Constitutiils Sfintilor Apostoli d 'h' . ~, pa, ,II I din(Cf. Dom P. Cagin, op.cit., pag, 298-299). espre irotonii, pnn Ipolit".

291. ln lucrarile sale' Litur i d drJahrunderte (Tbingen 1870) 's' ui g ~ /1' .7et ersten christlichenderen. Reform (Miinch~n 1893)1 ~,~trdgtev

es merten Jahrhunderts uiui, . 1. upa A. Fortescue, op.cit., p. 84.

141


292. Carl Weymann a intemeiat.si mai adanc comparatia cuNovatian, prin publicarea in coloane paralele a unor texte ale acestuiscriitor in comparatie cu pasaje din actele catorva martiri capa-docieni. (Cf. Adr. Fortescue, op.cit., p. 86, n.2). " "

293. Eastern Liturgies, pp.x:XIV-XXXIII.(Cf. ibidem, pag. 88).294.Cf. A. Fortescue, op.cit., pag. 83-89.295. Cap. 14,40. "296. .Unde intelligi datur (quia multum erat, ut inepistolam

totum illum agendi ordinem insinuaret, quem universa per orbemservat Ecclesia) ab ipso ordinatum esse quod nulla morum diversitatevariatur", Ep. CVIII, al.LIV,n.8, P.L., tom.33, co1.203);Cf. J.Thibaut,op.cit., pag. 83. "

297. I Ep. Cor., XL, 1-3.298. I Apologie, LXVI,3; LXVII, 7.299. Epist. LXVIII, 14, 17.300. Stromata I, 19.301. X, 1. ;302. Adrien Vigourel, Liturgies et spiritualite, pag. 35.303. Cf. A Vigourel, op. 'cii., pag: 36. " "304. L'Anaphore apostolique, pag.3.305. A.. Fortescue, op.cit., pag. 70'.306. Cf. Dom P. Cagin, op.cit., pag. 4.307. Dom P. Cagin, op.cit., pp. 5-6.308. Inter Cypriani Epist. LXXXV,6.

CUPRINS

Prefa1a..................................................... 5

Introducere :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::9I - Liturghia dupa scrierile din vremea

sfintilor apostoli 13

II - ~iturghia crestina la sfarsitn] veacului lntai siInceputul veacul~i a1 doilea ~ : 39

III - Ierarhia si ~iturghia in veacul apostolic 55

IV - Ritualul euharistic fata de ritualul Pascal Iudaic 61

V - Liturghia in veacul al doilea ~ 77

VI - Liturghia in veacul al tretlea 93

VII - ~iturghia dupa asa-zisels "ora~duiri".sau,,lntocmiri biserice~ti" ········ 105

VIII - ~onsi~er~1ii si observatii asupra uniformitatii "hturglce In primele trei veacuri... : 121

Note 127

Date post:	11-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	alexandru-hrab
View:	1,914 times
Download:	135 times

Petre Vintilescu Istoria Liturghiei in Primele trei secole

Documents