Perusi – totul despre ei

Introducere:Perusul, pe numele lui stiintific “Melopsittacus undulatus” este originar din Australia, insa in scurt timp a ajuns una dintre raspandite pasari ca animale de casa (pet), datorita faptului ca sunt usor de intretinut. Datorita relativei simplitati a intretinerii si a costurilor implicate destul de mici, de multe ori se prefera achizitionarea a doua sau mai multor exemplare.In general sunt crescuti pentru coloritul, cantecul si voiciunea lor. Unii se pot dresa sau chiar sa fie invatati sa vorbeasca. Nu putine sunt cazurile in care se ataseaza foarte tare de anumite persoane de familie, in special de cei care au grija de ei. Se supara foarte tare cand nu-si vad stapanii timp indelungat, iar bucuria e pe masura la revedere. Sentimentele sunt reciproce: perusii au un mod al lor secret care ne fac sa ne indragostim de ei inca din primele clipe in care i-am vazut.

Perusii sunt printre cei mai indragite dintre animale de companie. De obicei, de crescutul lor se ocupa copii, dar aceasta pasiune ii va captiva si pe parinti (exact asa s-a intamplat si in cazul meu). Nu sunt pretentiosi la mancare sau la intretinere.

Daca pentru un caine, 1 an este cat 7 ani ai unui om, in cazul perusilor proportia este putin mai mare. 1 an “perusesc” este echivalentul a 9-10 ani ai oamenilor. In primul an, proportia este chiar mai mare, pentru ca un perus de 8-9 luni este deja matur.Un perus poate trai pana la 10 ani, dar sunt care si depasesc aceasta varsta. Iar cand moare, un perus duce cu el si o parte din stapanul sau. Da, moartea unui unei pasarele atat de mici provoaca o suferinta foarte mare pentru unii. Nu vreau sa par cinic, dar de acest aspect ar trebui tinut cont cand se doreste achizitionarea nu numai a unui perus, ci a unui animal de casa in general.

Descriere:Ma gandesc ca stiti ca un perus are pene si aripi, un cioc, doi ochi, doua urechi (care nu se vad!), doua picioare. De aceea nici nu mai pomenesc de ele, doar de particularitatile acestora. Un perus dezvoltat normal are 17-18 centimetri, un colorit viu si este foarte voios. Foarte, foarte voios! Exista si un soi de perusi care au dimensiuni de doua ori mai mici. In general nu exista probleme in coexistenta a mai multor soiuri de perusi in aceeasi cusca. Nici imperecherea n-ar trebui sa fie ingreunata.

In mod normal ei sunt de culoare verde, dar prin incrucisari s-au obtinut perusi galbeni, albastri, violeti, sau albi (am avut unul din acesta mai demult). Si cred ca inca se mai “lucreaza” si la alte culori. Sunt exemplare care au diferite combinatii de culoare: galben cu verde, alb cu albastru, gri cu albastru, negru cu galben, negru cu verde, negru cu albastru etc. Iar dispunerea culori poate fi sub diferite modele, de exemplu striatii, pete sau confundate (amestecate).

Dupa cum am mentionat undeva anterior, s-ar putea distinge doua “modele” de perusi. Primul si cel mai raspandit ar fi cel asemanator cu exemplarul din stanga, din poza. Penele din jurul capului sunt mai pronuntate, de asemenea penele din jurul ciocului sunt usor mai mari. Al doilea “tip”, pare sa fie mai mult dintr-o “bucata”, avand coloritul

capului asemanator cu restul corpului, iar penele sunt mai mici. In general, al doilea gen de perus este mai mic si ceva mai slabut (si din aceasta cauza sunt si putin mai greu de tinut in mana).

Cum se distinge barbatusul de femela? Simplu. Dar femela de barbatus? La fel de simplu. Cand au cateva luni, in jurul narilor li se formeaza o culoare caracteristica fiecaruia. Astfel in jurul narilor unui mascul va fi o culoare albastruie, iar “nasucul” la o femela e maro. Aceste culori se disting cel mai bine cand ajung la maturitate.

O intrebare care am primit-o de cateva ori pe email si m-a pus putin in dificultate se refera la … diferenta dintre un perus adult si unul puiut. Mi-a fost greu sa raspund pentru ca diferentele dintre un adult si un pui sunt destul de evidente, dar sunt greu de descris. Un pui este mai mic (evident), este mai dragalas (iarasi evident) si cel mai mare indiciu este ca un pui este mai pufos; are penele mai mici si ii confera un aspect pufos si rotunjit. Cand veti vedea un perus “bebe” si un perus adult alaturi, va veti da seama imediat care cine este.

Ce am observat mai ales la perusii mei este faptul ca barbatusul este mai linistit, mai bland si grijului si canta foarte mult. Femelele au un spirit protectiv mai pronuntat, de aceea sunt ceva mai “batause” si dezordonate (in sensul ca strica tot ce apuca). Desigur aceste trasaturi sunt diferite de la exemplar la exemplar.

In general perusii sunt foarte activi, nu stau deloc locului. De aceea, inainte a achizitiona unul, sa va ganditi sa va luati adio la linistea din casa. Pe mine nu ma deranjeaza acest lucru, chiar ma distreaza, mai ales cand ma iau la intrecere cu ei si se enerveaza pe mine. Si atunci au loc mici certuri. (….va urma)

Hranire: Perusii sunt printre cele mai usor de intretinut animale de casa. Eu le cumpar la ai mei o punga cu mei (cam 500g) si le ajunge cam o luna. Desigur le mai administrez si hrana aditionala cum ar fi mere, morcovi, salata, varza, chimen, granule mici de porumb, ou fiert si coaja de ou (de gaina!). Ca orice pasare care se respecta, perusii consuma, in general, seminte uscate. Cand depun oua, femelele consuma cu mare placere ou fiert, precum si coaja acestora. Oul fiert e bun ca sursa de proteine (mai ales pentru pui). Fructele sunt si ele prin pe lista preferintelor, mai ales merele, perele, morcovii, salata si multe, multe altele.

Meiul este hrana principala, un fel de nuca sau aluna pentru veverita. De aceea trebuie sa aia aiba in permanenta. Meiul este de trei feluri: alb (cel mai bun), galben si rosu. Ideal este sa fie amestecate, insa cel alb sa fie preponderent, mai ales pentru hranirea puilor, deoarece are coaja mai subtire si e mai usor de desfacut. Meiul rosu are coaja mai tare, dar este si foarte hranitor. Apropo de coji: din cutia cu mancare trebuie inlaturate cojile ce apar. Perusul are un talent nemaipomenit in descojire, insa cojile le lasa in cutie, care se aduna si nu mai are acces la semintele ramase.

Diferite feluri de mancare se pot amesteca. V-as putea recomanda si o “reteta”: mar si morcov ras si amestecat cu 2-3 lingurite de pesmet. Se mai poate razui ou fiert (albus si

galbenus) si se pot pune si cateva coji de oua. In cazul in care puneti ou fiert, amestecul nu trebuie sa stea mai mult de doua zile in colivie, pentru ca se altereaza.Desi amestecurile sunt foarte indicate, eu prefer sa pun fiecare fel de mancare separat, pentru ca perusii pot sa consume doar un fel de sortiment, iar restul este pierdere.

Pentru asigurarea anumitor nutrimente si vitamine sau pentru refacea perusului dupa o anumita boala, se recomanda branza de vaca (sa fie nesarata!) sau iaurtul simplu.E bine ca hrana sa fie din mai multe feluri. Astfel pasarea poate alege dupa bunul plac. Semintele se pun, de obicei, in cutiile din colivie. Sunt niste dispozitive speciale care se pot atasa de colivie printre gratii si sunt destul de comode mai ales pentru realimentarea lor, dar eu nu le prefer pentru ca pasarile mai scapa cate un bob, acela cade si e o pierdere. Cojile de mei cad si ele pe fundul coliviei, iar daca perusul da din aripi face dezastru pe langa colivie. Daca aveti mai multi perusi, e bine ca mancarea sa fie pusa intr-un vas mai mare (mai alungit) pentru ca au obiceiul sa manance in acelasi timp, iar o “masa” mai mica poate isca conflicte. Sau se poate pune in mai multe vase. Daca sunt infometati pentru ca nu au avut hrana timp indelungat, pot avea loc mici certuri in momentul in care li se administreaza mancare.Fructele si legumele se razuiesc si se pun si ele intr-o cutiuta. Daca observati ca nu se atinge de ele, incercati sa le dati bucati mai mari prinzandu-le intre gratiile coliviei.

Apa se pune cutiute si trebuie schimbata o data la doua-trei zile. Sunt in comert niste vase speciale numite adapatori, pe care le recomand recomand calduros, sunt foarte comode si pentru perusi, cat si pentru proprietarii acestora. In general, perusii nu prea consuma multa apa.O data pe luna inlocuiti apa din adapatoare cu ceai de musetel fara zahar, pentru a-i ajuta la eliminarea toxinelor. Desigur, ceaiul sa fie rece; daca nu, in cel mai bun caz se deformeaza adaptatoarea (care e din plastic) sau in cazul rau va alegeti cu perusi fierti! Ceaiul sa nu ramana mai mult de doua zile, pentru ca isi schimba proprietatile tamaduitoare.

Produsele alimentare si apa trebuiesc puse in vase curate. Evitati pe cat posibil seminte mai dubioase, cum ar fi neghina, care provoaca indigestie. De asemenea nu administrati alcool (sub nici o forma!!!), ciocolata, cartof, sare sau alte produse din acestea. Mai bine intrebati un specialist inainte. Diferite alimente cum ar fi oul fiert, e bine sa fie administrat pentru o singura zi, deoarece se altereaza si… e de rau dupa aceea. In sezonul rece, acest gen de mancare poate sta si doua zile, dar nu mai mult!.Evitati alimentele ce contin sare si NU sarati anumite tipuri de alimente (cum ar fi branza de vaca, oul). Sarea provoaca diaree intensa si duce la deces.

Alegerea hranei: Cel mai indicat este sa cumparati mancarea perusilor de la un magazin de specialitate, pentru a fi sigur ca este preparata corespunzator. Corect? Nu prea; unele sortimente pe care le veti intalni sunt mai mult pentru a atrage a duce in eroare clientul si pentru a va castiga cat mai multi bani.

Personal, cand cumpar o punga de mei, aleg felul simplu, in sensul sa nu fie amestecat cu alte seminte. Se intampla ca acele seminte sa nu fie consumate si reprezinta o risipa; nu

mai spun ca trag la gramaj. De aceea, seminte de alt gen le iau si le pun separat in cutiute. Daca constat ca perusul consuma prea mult din acele seminte, le administrez periodic, pentru ca exista risc de intoxicatii.

Puteti sa faceti la fel ca mine sau puteti sa alegeti preparate gata facute (unde semintele sunt, teoretic, in cantitati corespunzatoare). Totusi, pentru un incepator e bine ca sa aleaga a doua varianta.

Sursa : aceeasi ca si in articolul precedent

Cate ceva despre Perusi Perusul este un foarte bun companion dar, din pacate, subapreciat de cele mai multe ori. Aceste pasari sunt originare din Australia iar numele lor se traduce prin "mancacios". Sunt viu colorati, prietenosi si foarte usor de domesticit, adaptandu-se foarte bine traiului in captivitate.

Culorile perusilor si determinarea varstei in functie de culori

In mod normal, perusii au pieptul de culoare verde brotacel, aripile sunt verde cu negru, iar pe cap au dungi negre. Exista cateva variatiii de culoare de la perusul clasic: perus albastru (cobalt), galben, violet si alb. Pasarile tinere au dungi negre pe frunte si ochii in intregime negri. Pe masura ce imbatranesc, dungile de pe frunte se retrag catre spate, iar in jurul pupilelor se formeaza un "inel" alb.

Perusii pot fi dresati usor

Perusii pot fi dresati relativ usor, dar nu toti ajung sa poata vorbi. Ca sa atinga aceasta performanta, trebuie sa aiba parte de foarte multa atentie si afectiune, dar aceasta nu reprezinta o garantie a faptului ca vor vorbi vreodata. In comparatie cu alte pasari, perusii sunt considerati ca fiind linistiti si tacuti, dar depinde totusi de temperamentul fiecaruia (si al stapanului si al papagalului-perus).

Varietati de perus - Perusul American si Perusul Englez

Unii perusi au fost inmultiti in grupuri selectionate astfel incat sa se obtina o talie mai mica, dar o mai mare varietate de culori. Acestia sunt cunoscuti sub numele de Perusi Americani si au aproximativ 18 centimetri lungime.

In alte cazuri, au fost selectati si inmultiti astfel incat sa aiba o frunte mai proeminenta, si talia ceva mai mare. Acestia sunt cunoscuti sub numele de Perusi Englezi si sunt ceva mai mari decat Perusii Americani, avand cam 25 de centimetri lungime. Cele doua tipuri de perusi apartin aceleiasi specii, dar constituie varietati datorita metodelor diferite de selectie si inmultire.

Colivia perusilorcolivia perusului, cusca papagal, specii de perusi, preturi colivii, material colivie, pasari de companie

E locul unde acestia isi vor petrece toate viata lor (destul de indelungata: 10-12 ani). Va fi mediul lor, tot ceea ce vor cunoaste, iar pentru acest motiv trebuie avut grija sa le ofere un minim de confort si bunastare pentru a avea o pasare de companie fericita.

Colivia Nu exista prea mare cand vorbim despre colivia perusilor . Cu cat mai mult spatiu cu atat mai bine, pasarea se va simti mai confortabil. Ca o dimnesiune minima o colivie ar trebui sa permita pasarii sa-si intinda aripile in voie. Asta ar insemna 80cm lungime, 65cm latime si 60cm inaltime, cea mai importanta dimensiune a unei colivii este lungimea (adancimea) si nu inaltimea, asa cum s-ar crede. Daca aveti doua sau mai multe pasari luati in calcul si acest aspect si cresteti exponential marimea coliviei. Din pacate majoritatea coliviilor existente in comert si in casele oamenilor sunt mult prea mici pentru a oferi pasarii conditii optime sa se miste, sa-si intinda aripile si sa se distreze. O astfel de pasare, care traiesti in stress e mai predispusa la imbolnaviri si la deces la varste mici.

Materialul din care e confectionata colivia trebuie sa fie otelul inoxidabil. Gratiile trebuie sa fie subtiri si plasate la distante sufficient de mici astfel incat pasarea sa nu isi poata introduce capul printer ele si sa ramana intepenita sau prea apropiate incat sa ramana cu ghearele imobilizate. Deasemenea finisajele trebuie sa fie perfecte pentru a nu exista zone ascutite unde perusal sa se raneasca.

Forma este si ea un aspect important. Desi arata mai estetic, coliviile rotunde nu sunt deloc recomandat, deoarece vor creste streul locatarului, care nu se va simti in siguranta, neavand un COLT unde sa se retraga, cand se simte amenintat. Optati pentru o colivie paralelipipedica mai lunga si mai inalta sau ideal o voliera.

Podeaua coliviei ar trebui sa fie formata din gratii, pentru a cadea cu usurinta excrementele si resturile alimentare intr-o tavita detasabila existenta dedesubt. Altfel acestea s-ar acumula pe podeaua coliviei, iar pasarea va veni in contact direct cu fecalele ceea ce nu e nici sanatos, nici placut. In tavita de dedesubt asezati nisi pars sau nisip special din pet-shopuri sau chiar hartie alba, pentru a va fi mai usor sa curatati zilnic tavita. In plus nisipul ingerat de perusi ii ajuta si la digestie. O data pe saptamana curatati intreaga colivie cu apa fierbinte, putin sau deloc detergent (pasarile nu suporta mirosurile straine, plus ca detergentul poate ramane in imbinarile gratiilor si ar afecta pasarea). In jurul coliviei la nivelul inferior puteti infasura plexiglas sau nylon rezistent, pentru ca perusii pot face mare mizerie in jurul coliviei, in exterior. Noaptea sau seara puteti acoperi colivia cu un material usor, preferabil in sau bumbac, perusii avand nevoie de liniste si intuneric pentru a se odihni cam 10-12 ore pe zi. O pasarea care nu doarme e o pasare stresata.

Hranitorile si adapatorile trebuie sa fie confectionate din plastic dur, otel inoxidabil sau ceramica, sa fie rezistente, iar pasarea sa se hraneasca cu usurinta din ele. Le puteti plasa fie la baza coliviei, fie in apropierea betelor, astfel incat pasarea asezata pe bat sa ajunga la hrana sau apa. Niciodata sa nu fie asezate exact sub bete pentru ca in momentul in care pasarea se odihneste pe bete (stinghii) fecalele sa nu cada in bolurile cu mancare. E necesara o hranitoare pentru seminte (mei, orz, floarea-soarelui) si una pentru cruditati (morcovi rasi, ardei, galbenus de ou fiert tare). In comert se gasesc si cleme in care puteti prinde verdeturile( salata verde, papadie frunze). Adapatorile trebuie sa contina mereu apa proaspata, in care periodic puteti dizolva vitamine pentru perusi. O data pe saptamana spalati bine aceste recipiente.

Betele (stinghiile) sunt cele mai appreciate accesorii de catre perusi. Pe acestea isi vor petrece mult timp, vor dormi, se vor distra, se vor curta. De preferat sunt cele din lemn natural, uscat (exclus cel de cires, care e toxic), dar pot fi confenctionate si din plastic dur. Betele trebuie sa fie de grosimi diferite si amplasate la inaltimi variate, distante astfel incat pasarea sa se poata deplasa usor printre ele. Cele din smirghel sunt bune pentru ca ajuta la scurtarea unghiilor insa au dezavantajul ca ranesc si pielea sensibila din talpa.   

Prindeti de marginea coliviei si un os de sepia, care este o sursa naturala de calciu si un instrument bun de ascutit ciocul si ghearele. Deasemenea, daca deja nu ati asezat nisip pe baza coliviei, il puteti pune intr-o hranitoare sau intr-un recipient pentru ca pasarea sa il poata manca si pentru a face o baie de nisip.

Baia e o alta placere de-a perusilor, astfel ei isi curate si intretin penajul. In comert gasiti “cadite” special destinate acestui scop, in care puneti apa calduta, iar pasarea se va putea desfata in voie, o data pe zi. Totusi aceasta activitate face mare mizerie in colivie, iar umiditatea crescuta poate favoriza aparitia germenilor. Dar curatata tavita zilnic acest inconvenient poate fi indepartat. Puteti chiar dumneavoastra sa-l stropiti cu apa din cand in cand daca perusul nu are la dispozitie o cada, atata timp cat nu il veti stropi in fata, ii va face placere.

Jucariile  sunt o alta atractie pentru perus, care e o pasarea tare sociabila si jucausa. Cele care ii vor stimula inteligenta lor native sunt cele mai apreciate. In comert se gasesc diverse tipuri de jucarii. Nu cumparati niciodata jucarii care se pot dezmembra usor, cele compacte sunt de dorit. Perusal cum e curios poate insista asupra lor si le poate dezasambla usor, bucatile mici putand fi inghitite. Schiimbati-le periodic pentru ca pasarea sa nu se plictiseasca, dupa un timp readuceti-le in colivie, se va bucura de ele ca si cum ar fi noi. Leaganele sunt unele dintre preferatele lor, asa ca musai sa amplasati si un leagan in centrul coliviei. Atentie: cu cat amplasati mai multe accesorii cu atat colviia va fi mai aglomerata si veti fura din spatiul locativ al pasarii. Atasati accesorii in concordanta cu marimea coliviei.

Colivia trebuie amplasat feritde curentii de aer si de bataia directa a soarelui, dar intotdeauna la lumina. Evitati baia sau bucataria, din cauza gazelor si aburilor, dar si pentru ca unele pasari pot fi purtatoare ale unor germeni care pot veni usor in contact cu hrana noastra. Perusii nu trebuie asezati totusi intr-o incapere unde sa fie departe de activitatile familiei doarece se vor plictisi si salbaticii, ei apreciaza compania oamenilor si implicarea in viata familiei. Ideal ar fi sa fie amplasata la nivelul campului vizual al nostru sau putin mai sus, niciodata pe podea. Temperatura ambientala trebuie sa fie de aproximativ 23-25 de grade, normala pentru orice locuinta.

Cand amenajati colivia perusului, pentru a-I oferi un mediu cat mai placut, faceti un simplu exercitiu: traspuneti-va in locul sau si imginati-va daca v-ar placea sa traiti o viata intreaga in acel spatiu. Daca reusiti sa faceti asta cu siguranta pasarea dumneavoastra va fi una cat se poate de fericitaPerusul este, fara indoliala, cel mai comun papagal de companie originar din emisfera sudica, mai exact din Australia, fiind rapandit pe tot teritoriul acestui continent. Exista peste 5 milioane de exemplare de perusi raspandite in toata lumea. In unele zone ale Australiai, populatiile de perusi sunt atat de numeroase incat afecteaza grav cultuile de cereale, avand un efect distructiv asupra acestora.

Coloniile de perusi pot ajunge pana la cateva sute, chiar mii, de indivizi. Desi culoarea originara a perusului este verde, in urma domesticirii si a selectiei indelungate, s-au obtinut cele mai variate culori, incepand cu diferite nuante de verde cu sau fara capul galbem, apoi exemplare turcoaz, verzi-galbui, galbene, albastru deschis, albiciosi pana la alb pur, cu ochii rosii. Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus onulatus (papagalul ondulat comun).

Perusul pe care il intalnim astazi in coliviile iubitorilor de pasari a fost creat de ornitologii din marea Britanie. Masculii au narile colorate in albastru, iar femelele le au de culoare pielii. Sunt pasari care se preteaza foarte bine la viata in captivitate, fiind foarte iubite de oameni, datorita coloritului incantator si a temperamentului vesel si afectuos.

Perusii nu sunt recunoscuti pentru abilitatile lor de vorbire si doar o mica parte a lor pot vorbi. Trebuie retinut ca doar masculii pot sa isi dezvolte aceasta capacitate, dar este destul de greu de inteles ce spun. Cu mare rabdare si partea omului, micul perus poate reusi sa imite cateva cuvinte sau cantecul altor apsari cu care convietuieste. Cuvantul cheie pentru acest lucru este repetitia.

Perusii sunt pasari mici si curate, foarte usor de intretinut, care au nevoie de multa afectiune din partea stapanului.

Fiind pasari foarte vioaie si active, perusii au nevoie de o colivie cat mai spatioasa. In colivie, trebuie sa existe cat mai mult suporturi, pe care sa se poata catara si odihni. Colivia trebuie sa aiba minimum 35 cm pe lungime,

20 cm latime si cel putin 40 cm inaltime. Orice dimensiune mai mica va fi in defavoarea locatarului.

Fiind mai amatori de bai, este bine sa sa introduca in colivia perusilor o tavita de 4-5 cm adancime, plina cu apa proaspata, dar nu prea rece. In felul acesta, pasarile isi satisfac periodic nevoia de imbiare si isi pot ciuguli si arana penajul care se mai murdareste, chiar daca sta intr-o colivie. Colivia trebuie curatata periodic de macarea care cade pe podea, aceasta putand adaposti foarte multe bacterii. Din acest motiv, este bine ca podeaua coliviei sa fie acoperita de un grilaj metalica, pentru ca perusul sa nu aiba acces la resturile de hrana alterate, care i-ar putea afecta sanatatea. Daca este posibil, spalati podeaua coliviei la 2-3 zile (sau chiar mai des), iar o data pe luna trebuie sa dezinfectati intreaga colivie cu un agent de inalbire baza pe clor (nu uitati insa sa clatiti extrem de bine inainte de a pune pasarea la loc).

Un perus are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn, devenind agitat daca nu doarme suficient. Pentru a o ajuta sa doarma, este bine sa ii acoperiti colivia, astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineta, deoarce chiar si cea mai mica raza de lumina o poate trezi. Unii perusi au "frica" de nopate, si se manifesta zburad haotic prin colivie si tipand atunci cand este intuneric. Daca pasarea dumneavoastra sufera de aceasta "frica", dezveliti colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana cand se linisteste.

Hranirea perusilor

In salbaticie, perusii se hranesc cu semnite si parti verzi ale diferitelr plante, dar si cu o cantitate insemnata de proteine animale, provenind din nevertrebate. In captivitate, regimul trebuie sa fie unul bazat tot pe seminte, in special de mei si ovaz, iar ca harna verde sunt recomandate: foile de salata, lucerna, iarba proaspata sau muguri. Sunt, de asemenea, indicate si legumele rase, amestecate cu putine tarate de grau si drojdie de bere. Lipsa verdeturilor poate fi suplinita cu succes cu seminte de mei, orz si ovaz.

In magazinele de specialitate gasiti mixuri de seminte de cea mai buna calitate, semintele alcatuind circa 50% din dieta perusului. Si fructele sunt indicate, printre acestea enumerand: merele, grapefruitul, kiwi, mango, nectarine, portocale, piersici, pere, capsuni, rodie, prune. Dintre legume, preferatele perusilor sunt: morcovul, broccoli, spanacul si sfecla alba (nu de zahar).

Fructele si legumele trebuie sa fie bine spalate, taiate in bucatele cat mai mici, proaspete si la temperatura camerei. Trebuie sa evitati urmatoarele alimante: ciocolata, varza, cofeina, macarea veche, laptele si cremele, cartoful crud, alcoolul si fructele de avocado.

Insectele si vitaminele trebuie sa compeletze necesarul de elemente nutriive pentru perusul dumneavoastra. Vitaminele au un rol important prin activitatea lor la nivel celular, dar in execes ele pot inhiba unele functii ale organismului.

Hrana moale poate fi si ea administrata din cand in cand. Aceasta se prepara dintr-un ou afiert tare, sfarama cat mai marunt cu furculita, un morcov ras cat mai marunt, care se amesteca cu 2-3 lingurite de pesmet, gris sau malai. Se mai adauga 2-3 lingurite de coaja de oua rasnita, care contine calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da perusului intr-un capacel, numai dupa ce a fost adusa la temperatura camerei.

Pietricelele marunte, folositoare altor paasri in digestia semintelor, sunt indispensabile si perusilor. De aceea, o mica tavita cu nisip grosier nu trebuie sa lipseasca nici din colivia perusilor.

Apa trebuie improspatata permanent, altfel putand favoriza dezvoltarea diferitelor colonii de bacterii, la fel ca si hrana veche. Cel putin o data pe saptamana, in apa trebuie sa se puna 2-3 picaturi de polivitamina Romvac3, care contine gama de vitamine B, C, K, A si E.

In cazul in care observati tulburari ale tractului digestiv (diaree), este bine sa le dati ramurele de salcie, care este un foarte bun antidiareic si antibacterian.

Sanatatea perusului

Daca perusul dumneavoastra da semne ca ar fi bolnav, este bine sa mergeti de urgenta cu el la medicul veterinar. Fiind o pasare de statura mica, chiar si cea mai usoara boala o poate omori daca este identificata prea tarziu. Cateva dintre semnalele cele mai evidente pe care le emite o pasare bolnava sunt:

- absenta poftei de macare;

- pufaie, stranuta constant si umed;

- este letargica;

- nu zboara;

- voma;

- scaderea rapida in greutate;

- se scarpina foarte mult;

- are diaree;

- devine brusc foarte tacuta, sau invers, daca este tacuta in general, devine brusc foarte galagioasa;

- modificari ale temperamentului.

Una dintre cele mai frecvente boli intalinte la perusi este psitacoza, cunoscuta si sub numele de "febra papagalilor". Agentul patogen este bacteria "chlamydia psittaci", o bacterie extrem de contagioasa. Pasarile cele mai expuse acestei boli sunt acelea care intra des in contact cu alte specii de animale. Simptomele acestei boli sunt: absenta poftei de macare, penele perusul se desprind foarte usor si acesta doarme mare parte a timpului, conjunctivita, dificultati respiratorii, secretii oculare si pierderi in greutate, asociate cu diaree. Totusi, pasarea poate fi purtatoare de virus fara sa prezinte nici un simptom.

Tratamentul este antibiotic, pe bazade tetracicilina sau derivate, administrat pe cale orala sau injectabila, o data la fiecare 10 aile. Tratamentul este de durata, bacteria putand supravietui pana la 45 de zile in organismul perusului.

Reproducerea perusilor

Reproducerea perusilor nu este una grea, insa necesita o experienta acumulata in timp. Majoritatea perusilor tinuti in casa nu se pot reproduce, din cauza mediului ambient si chiar a lipsei de spatiu. In general, femela depune 5-6 oua, dar exista si cazuri cand sunt mai multe sau mai putine.

Crescatorii profesionisti stiu care sunt conditiile in care perusii se pot reproduce cel mai usor. Ei au nevoie de o cusca incapatoare, un cuib si multa liniste. Cuibul trebuie sa aiba o gaura rotunda in partea din fara, cu diamatruld e aproximativ cinci centimetri, iar capacul trebuie sa fie detasabil, pentru ca proprietarul sa poata curata usor interiorul coliviei. La 14 zile de la copulatie, femela depune primul ou, iar urmatoarele la 2 zile unul dupa altul. Femela cloceste ouale aproximativ 18-20 de zile.

Pentru a determina sexul unui perus, cel mai bine este sa apelati la medicul veterinar, acesta fiind un proces destul de dificil. Exista insa cateva indicii care va pot spune, cu aproximatie, ce sex are perusul dumneavoastra. Cel mai importanta si cel mai sigur dintre indicatori este zona carnoasa de deasupra ciocului (fosele nazale) care este colorata in albastru intens la masculul adult si in bej-maroniu la femela. In perioada de imperechere, culorile devin mai intense. Atentie insa, caci la femelele foarte tinere, aceasta zona este colorata in albastru deschis, alburiu, putandu-ve induce in eroare. La pui, narile (aflata in aceeasi zona carnoasa de deasupra ciocului) sunt colorate in roz la mascul si alb la femela.

Scurtatul aripilor

         Este indicat ca inainte sa efectuati dumneavoastra aceasta operatiune pentru prima data ,sa priviti cum se efectueaza de catre un alt propietar de perusi cu experienta in

domeniu, deoarece efectuarea gresita a operatiei poate duce la sangerare abundenta si

chiar la moartea perusului.

 

In poza sunt marcate penele primare,pene care trebuiesc scurtate. Este important ca sa verificati aripa ca sa nu contina asa numita "pana de sange". Daca gasiti una sau mai multe din aceste pene NU le taiati. Va trebui sa taiati penele primare pana la al 2-lea rand de pene de pe aripa

Probleme de comportament

         Indiferent ce ar face pasarea gresit, scormoneste semintele ,ciupeste , tipa, fuge de dumneavoastra NU le loviti niciodata.Nu doar ca s-ar putea sa omorati pasarea (au gatul foarte fragil) ,dar s-ar putea ca pasarea sa nu mai aiba incredere in dumneavoastra iar aceasta duce la inrautatirea relatie. Perusii si pasarile in general nu inteleg lovitul ,stropitul cu apa ,tipatul etc. ca metode de corectie.

         Cea mai importanta comanda pe care pasarea trebuie sa o invete este " SUS " . Chiar daca ea sare pe deget de buna voie ar fi bine sa va faceti un obicei in a spune de fiecare data "SUS" inaite ca ea sa sara pe deget

Vorbitul perusilor

         Pentru a invata un perus sa vorbeasca este nevoie de un singur lucru: repetitie repetitie si iara repetitie. Oricum tineti minte ca perusii nu sunt cunoscuti pentru abilitatile lor de vorbire si marea majoritate a lor nu vorbesc De retinut este si faptul ca doar masculii vorbesc.Vocile lor, daca vorbesc, sunt foarte greu de inteles .Chiar daca abilitatea de a vorbi exista aceasta nu inseamna neaparat ca si pasarea dumneavoastra va vorbi.In concluzie nu fiti dezamagiti daca pasarea voastra nu va vorbi niciodata.Majoritatea NU o fac!

Somnul

         Pasarea dumneavoastra are nevoie de 10 -12 ore de somn. Daca nu beneficiaza de aceasta perioada de odihna devine agitata.Daca nu doarme 10 ore odata la doua zile nu apar probleme de comportament dar ganditi-va ce agitati sunteti cand nu dormiti cateva nopti.Acelasi lucru se intampla si la pasarea voastra. Pentru a o ajuta sa doarma este

indicat sa le acoperiti colivia astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineata deoarece la prima raza de soare se vor trezi.

         Daca pasarea are "frica" de noapte (zboara isteric prin cusca , tipa noapte) dezveliti colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana se calmeaza. Tine-ti minte ca pasarile sunt animale preventive in salbaticie si sperie repede din motive intemeiate .

Alte animale

         Cainii si pisicile in special trebuiesc tinute departe de pasarea voastra in general.. "Dar pisica mea este foarte dulce si ea stie ca pasarile nu sunt snacksuri" .Cand se fac afirmatii de genul acesta ar trebui sa se tina seama de facptul ca pisicile si cainii sunt predatori. Chiar si cea mai dulce pisica sau caine poate sa fie cuprins de acest instinct si sa omoare pasarea intr-o fractiune de secunda. Mai mult saliva pisicii contine bacteria pasturella care este in general fatala pasarilor. Chiar daca coltii pisicii nu strapung prin piele bacteria ramane pe pene ,ea fiind inghitita ulterior cand pasarea isi curata penele

Dieta

         Dieta perusului vostru este foarte importanta si este cheia pentru a avea un perus sanatos.Hraniti pasarea voastra cu mixuri de seminte de cea mai buna calitate.Aceastea se gasesc in toate magazinele de specialitate.Dieta trebuie suplimentata cu fructe si legume proaspete deoarece semintele asigura doar 50 % din necesarul perusului

Incercati urmatoarele:

FRUCTE : Mere , Grepfruit ,Kiwi , Mango , Nectarine , Portocale, Piersici, Pere, Capsuni , Rodie, Prune

LEGUME : Morcovi , Broccoli , Spanac, Telina , Sfecla Alba (nu de zahar !! )

PLANTE :Trifoi

Printre "favoritele" perusilor ar fi : merele , morcovii , sfecla alba, spanac

NOTA : Aveti grija ca fructele si legumele sa fie:

bine spalate taiate in bucatele mici la temperatura camerei proaspete

         Unii perusi s-ar putea sa nu manance fructe si legume imediat mai ales daca a fost hranit doar cu seminte.Perseverati deoarece s-ar putea sa dureze si pana la un an inaite sa se obisnuiasca cu ele si sa le manace

ESTE INTERZIS : sa-i dati perusului ALCOOL , AVOCADO , CIOCOLATA !!

Totodata evitati : Varza , Cofeina (ceai si cafea) , mancare veche , lapte si creme , cartof crud

Curatatul coliviei

         O colivie murdara este o invitatie la boli!!

         De fiecare data cand hraniti perusul acesta in mod inevitabil va scapa o parte din mancare pe podeaua coliviei , mancare ce va aduna si adapostii o gramada de bacterii. Este indicat ca podeaua coliviei sa fie dotata cu o grila de metal astfel incat perusul sa nu aiba acces la resturi.

         Cocenii de porumb nu sunt indicati pentru a acoperii fundul coliviei chiar daca aveti grilaj de metal! Daca perusul apuca sa manance din coceni vor aparea probleme la sistemul digestiv rezultand moartea prin infometare.Totodata asternutul din coceni dezvolta bacteria aspergillus ,o ciuperca care atunci cand este antrenata in aer de catre aripile perusului poate fi inhalata.

         Schimbati podeaua coliviei la fiecare 2 - 3 zile (sau mai des daca este posibil). Spalati podeaua coliviei saptamanal iar o data pe luna dezinfectati intreaga colivie. Un agent de inalbire bazat pe clor este cel mai indicat si totodata ieftin dar trebuie sa CLATITI bine colivia inainte de a pune perusul la loc.

 Cand planuiti sa cumparati un perus de la un pet shop sau de la un crescator privat este bine sa fiti informat si trebuie sa tineti minte ca chiar daca perusul in sine nu costa foarte mult, hranirea, gazduirea si timpul alocat lui este un cost continuu care include colivia,mancarea,vizite la veterinar si mult mult timp petrecut in compania lui.

NU cumparati un perus din impuls! Inaite de a cumpara un perus faceti cateva cercetari. Consultati o carte referitoare la ei, vorbiti cu alti propietari de perusi ,faceti investigatii pe internet.

Alegeti un magazin sau un crescator care ofera conditii bune perusilor.Aceste conditii includ o COLIVIE curata si loc de joaca, multe jucarii, APA proaspata, MANCARE proaspata si angajati care pot sa va ofere informatii utile

Alegeti o pasare care are partea dorsala curata.O parte dorsala murdara este o indicatie a unei proaste igiene, probleme digestive sau a altor probleme medicale

Aveti grija ca fosele nazale sa fie curate ! Evitati sa cumparati pasari care prezinta pe cioc sau pe fosele nazale o mucoasa.Aceasta este o informatie clara ca pasarea are probleme respiratorii

Un perus jucaus si atent la ce se petrece in jurul lui este preferat perusului mic,tacut care sta singur in coltul coliviei

Penele si aripile. Un perus sanatos trebuie sa aiba toate penele . Chiar daca penele de pe aripi trebuiesc scurtate fiti siguri ca sunt toate la locul lor.Penele trebuiesc sa fie stralucitoare.

Cautati un perus cu aptitudini sociale.Un perus social fericit va fi jucaus cu alti perusi din colivie

NU va grabiti cand cumparati un perus.Observati cu atentie toate detaliile prezentate mai sus .

Melos in limba greaca inseamna melodie, psittacus-lb. greaca-papagal iar undulatus- lb latina-ondulat;

Origine:

Este original din Australia fiind intalnit practic in toate regiunile cu exceptia coastelor si a Tasmaniei;

Marime:

17-18 cm;

Descriere:

Perusul obisnuit are pe piept un penaj verde deschis, aripile avand culoarea verde cu terminatiile negre iar capul este galben cu dungi negre. Exista mai multe variatii de perusi obtinute prin incrucisari cum ar fi:

galben, albastru, violet, albinos

SEX:

Femela are coloritul foselor nazale gri-maro iar masculul albastru. Coloritula apare dupa 6 luni;

Durata de viata:

10-20 ani;

Raspandire:

Este cea mai raspandita pasare de companie existand peste 5 milioane de exemplare in toata lumea!

Perusul are gheare rezistente. Este singura pasare care poate face miscari multilaterale cu picioarele. Primul deget si al patrulea sunt orientate posterior. Pielea care acopera picioarele are multe papile tactile, permitandu-i perusului sa faca diferente intre suprafetele cu care vine in contact.

CORPUL PERUSULUI

 

Prin imaginea de mai jos este prezentat corpul unui perus.

Ciocul are forma unui carlig si il ajuta atat la faramitarea semintelor, cat si la apucarea unor diverse obiecte si la catarat.

Limba are o particularitate : este prevazuta la varf cu o placa cornoasa, ca o unghie.

Perusul prinde semintele si le faramiteaza cu ciocul, dar se foloseste de limba ca sa le impinga în gura.

Narile sunt protejate de doua umflaturi, situate de o parte si de alta a ciocului. In functie de sexul si varsta pasarii, umflaturile respective prezinta diverse culori : albastru, bleu, maron, bej, roz.

Ochii perusului sunt gri la adulti, cu pupila neagra, foarte mica. Perusii tineri au ochii negrii, exceptie facand exemplarele “albino“, care au ochii de culoare rosie.

Penajul perusului cuprinde o gama foarte variata de culori. Pot fi intalniti perusi cu “vesminte“ in albastru, mov, violet, galben, alb, verde, gri.

    1. Informatii Generale Despre Perusii Comuni

      Perusul ondulat (Melopsittacus Undulatus):                                           

     Este raspandit in Australia. Lungimea totala a pasarii este de 20-22 cm din care coada este de aproximativ 10 cm; aripa masoara 9 cm. Perusii ondulati traiesc in stoluri care se deplaseaza de la un loc la altul pentru a-si gasi hrana alcatuita in special din semintele plantelor ierboase (diferite graminee si alte plante cu seminte), abundente in stepele intinse australiene. Pe langa diferite seminte mai consuma frunze si verdeturi fragede, muguri ca si unele fructe pe care le ciugulesc. Daca hrana se imputineaza stolurile isi schimba locurile de hranire, mai ales in ajunul perioadei de reproducere, cand se stabilesc in sectoare cu conditii cat mai favorabile. Seara si dimineata se deplaseaza in locurile cu ape, unde se adapa si se scalda. Nici in perioadele de reproducere perechile nu se izoleaza, ci cuibaresc in colonii, in scorburile copacilor.

       Depun 4-6 oua in cuiburile amenajate mai ales in arborii de cauciuc cu scorburi. Clocitul (incubatia) dureaza 3 saptamani, timp in care masculul are grija de hranirea femelei, cu hrana pe care o aduce in gusa, ceea ce face ca femela sa paraseasca destul de rar cuibul. Puii zboara din cuib la varsta de 5 saptamani, fiind suficient de dezvoltati pentru a-si insotii parintii.

Cuib pentru reproducere

(interior)

Cuib pentru reproducere (exterior)

Colivie cu cuib pentru reproducere atasat

      Perusii ondulati sunt pasari dinamice, mobile si mai ales foarte comunicative, emitand permanent sunete de chemare si de comunicare reciproca, care, la nivelul intregului stol capata o rezonanta si o sonoritate ampla si variata, animand mediul inconjurator. Pasarile foarte tinere, tinute separat pot fi invatate sa imite cuvinte in tonalitatile specifice timbrului lor. Acest lucru este posibil dupa repetari dese ale cuvintelor, pronuntate clar si cu intonatie cat mai placuta. Invatarea cuvintelor se face succesiv, mai intai cate o silaba, apoi cate un cuvant si abia ulterior mai multe cuvinte. Desigur insa ca perusii nu pot rivaliza la pronuntarea cuvintelor cu papagali de talie mai mare, care sunt mai buni imitatori.

 

2. Cresterea Perusilor Ondulati Comuni 

      Perusii ondulati au fost adusi in Romania in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Inca din acea perioada s-a pus problema reimprospatarii sangelui cu pasari aduse din alte zone, acest lucru concretizandu-se prin aducerea a 10 exemplare in anul 1901 direct din Australia. Numarul perusilor a crescut continuu, ajungand sa concureze chiar cu mai vechii musafiri din tara noastra, canarii.

      Principalele cauze pentru care perusii ondulati sunt asa de raspanditi si indragiti in toata lumea sunt coloritul foarte variat si frumos (cele mai apreciate culori fiind verde,albastru si violet), faptul ca sunt foarte vioi si blanzi, usurinta cresterii si reproducerii si capacitatea de a reproduce vocea omeneasca.

      Hrana usacata este alcatuita in special din seminte de mei si ovaz, consumul mediu zilnic pentru o pasare fiind de aproximativ 15-20 g, adica 4,5-6 kg de seminte pe an. Acest consum este relativ mare pentru o pasare ce cantereste intre 40-60 g, deci un perus consuma zilnic hrana echivalent cu o treime din greutatea sa. Acest lucru se datoreaza metabolismului ridicat, pasarile avand astfel energie foarte multa, ceea ce le face sa fie asa de vioaie. Pe langa hrana uscata, perusii consuma si hrana moale, dintre care cea mai raspandita este oul fiert, amestecat cu biscuiti sau pesmet. Oul este un aliment complex, ce contine toate elementele nutritive necesare unei pasari, insa trebuie administrat cu atentie deoarece acesta trebuie consumat in scurt timp, oul fiind un aliment usor alterabil si putand provoca deranjamente intestinale si chiar hepatita. Hrana verde nu trebuie sa lipseasca din meniul papagalilor, aceasta fiind formata din rocoina, papadie, patlagina, traista ciobanului, trifoi, lucerna, spanac, salata si frunze de morcov, insa frunzele trebuie sa fie proaspete si uscate, frunzele ude putand provoca indigestii. Un alt element important al hranei perusilor il constituie ramurile de pomi de esenta moale cum ar fi salcia, plopul, teiul. Asigurati-va ca ramurile sa nu fie stropite cu pesticide. Acestea au rolul de a satisface nevoia de a roade a perusilor si de a completa necesarul de vitamine a acestora.

 Oua depuse in cuib             

Pui de o zi Cam atat este de "mare" un pui de o zi si un ou de

papagal :)

     Reproducerea perusilor ondulati comuni se face cu destul de multa usurinta. Varsta minima de reproducere este de 8 luni la femele si 12 luni la masculi. Reproducerea se face in 2-3 serii, depinzand de randamentul pe care pasarile il dau. In cazul imbolnavirii sau rezultatelor slabe la reproducere, pasarile sunt

trecute la repaus pentru refacere. Cuibul de reproducere are baza de 16 X 20 cm si inaltimea de 22 cm, cu gaura de intrare de 4,5 cm. El se ataseaza exterior la o colivie metalica cu baza de 30 X 50 cm si inaltimea de 30 cm in cazul reproducerii pe perechi.

      In cazul reproducerii in voliere cuiburile de reproducere trebuie sa fie cat mai asemanatoare deoarece se pot crea conflicte in cazul in care dou femele prefera acelasi cuib. Reproducerea in voliere are cateva avantaje si anume usurinta hranirii si eventual un randament mai ridicat al pasarilor la reproducere, insa personal preferam inmultire pe perechi separate deoarece astfel se pot obtine pasari de o calitate superioara si se pot observa separat performantele reproducatorilor. In perioada de repaus, pasarile se separa pe sexe, ceea ce usureaza acceptarea partenerului in momentul in care se trece la o noua serie de reproducere. La un cuib se lasa doar 3-4 pui pentru ca acestia sa fie bine hraniti si sa nu-si epuizeze parintii. Puii se separa la 5-6 saptamani cand devin independeti de parinti si mananca singuri. Acest moment se poate identifica si prin observarea lungimii cozii, atunci cand aceasta este aproximativ egala cu cea a parintilor. Puii se separa de asemenea pe sexe si sunt tinuti in voliere pentru a se maturiza. Spor la ... reproducere! :)

     Bolile nu constituie o problema pentru perusi atata timp cat alimentatia este corespunzatoare, primesc din plin aer curat, lumina si un loc mare pentru zbor care este curat si deparazitat. Dezinfectarea si deparazitarea de fac de doua ori pe an prin curatirea si varuirea incaperii in care sunt tinuti papagalii, cat si prin vopsirea cu motorina a tuturor partilor metalice si de lemnarie. Custile si cuiburile sunt introduse in incapere abia dupa uscarea varuielii si aerisirea incaperii pana cand dispare orice miros neplacut. Un rol important in prevenirea bolilor il are aerul curat, astfel in camerele aglomerate cu papagali aerisirea este obligatorie de mai multe ori pe zi. Lumina de asemenea este un factor important pentru sanatatea papagalilor, incaperea trebuind sa fie luminoasa si calduroasa, pe perioada iernii fiind de preferinta o camera incalzita. Astfel prin respectarea acestor catorva simple reguli veti avea papagali sanatosi si vioi.

 

3. Cum Invatam Papagalii Sa Vorbeasca 

      O calitatea deosebita pe care o au aceste minunate pasari este aceea ca unele exemplare pot imita vocea omeneasca. Calitatea cuvintelor pe care le pot pronunta perusii este insa destul de slaba si nu se pot compara cu alte exemplare de talie mare care pot pronunta cuvinte mai clar. Prin exercitii pe care vi le vom prezenta in continuare, perusii pot totusi invata unele cuvinte.

     In primul rand perusii pot fi invatati sa vorbeasca doar daca sunt luati de mici de langa parinti si crescuti separat, fara a avea contact cu alti papagali. Papagalii trebuie luati de langa parinti inca din cuib (cel mai indicat) insa in acest caz ei trebuie hraniti zilnic cu mei decorticat si cu terci de gris pana cand incep sa manance singuri, fie la maxim o saptamana dupa ce au iesit din cuib. Papagalul ales trebuie sa fie cat mai bland, sa nu se sperie cand apropiem mana de el. De asemenea un criteriu important al alegerii perusuilor este cel al sexului, la perusii ondulati mai buni vorbitori fiind masculii. Stabilirea sexului la o varsta asa frageda este dificila insa iata un indiciu care va poate ajuta: culoarea ceromei ce inconjoara narile la masculi este in intregime de culoarea roz-violacee, pe cand la femele este roz-violacee pe margini, slabind in intensitate pana in dreptul narilor unde este bleu-albicioasa.

Pui de papagali de 10 zile

Pui de papagali de 10 zile

Pui de papagal de 3 saptamani

     Dupa alegerea puiului potrivit, acesta se tine intr-o cusca de marime medie 50 X 30 X 20 cm cu vase cu apa, hrana obisnuita descrisa mai sus, si nisip pe jos. Acesta trebuie tinut izolat fata de alti papagali, pentru a nu auzi cantecele acestora, deoarece acest lucru l-ar face sa nu mai imite vocea omeneasca.

     Primul lucru ce trebuie facut este imblanzirea perusului, prin evitarea zgomotelor si a miscarilor bruste. Trebuie sa ne apropiem de cusca si cu miscari line sa punem mana pe el, fara sa-l speriem, sa il mangaiem pe ceafa si pe partile laterale ale capului. Dupa ce repetam acest lucru de mai multe ori, il invatam sa ne stea pe deget si incet putem sa-l scoatem din colivie.La primele incercari de a-l scoate din colivie probabil se va speria si va zbura prin camera,

lovindu-se de pereti si de geam. Trebuie lasat sa se linisteasca si de cele mai multe ori se intoarce singur la crescator. In caz contrar il prindem usor, cu blandete si il punem inapoi in colivie.In tot acest timp ii repetam numele sau cuvantul care vrem sa-l invete.Repetam aceste exercitii de mai multe ori pe zi pana cand papagalul se imblanzeste si se imprieteneste su crescatorul.

     Dupa ce s-a imblanzit, perusul este lasat sa zboare in camera si se observa ca este foarte prietenos cu cresatorul, asezandu-se pe umerii lui, pe deget, etc. Partea cea mai importanta in acest moment este repetarea cuvantului (la inceput este de preferinta alegerea unor cuvinte usoare Riki, Kiki, Miki, etc.) de multe ori pe zi, pana cand il pronunta (pe la varsta de 3-6 luni). Este important ca atat pe perioada de invatare cat si dupa ce pronunta cuvantul, sa nu pronuntam nici un alt cuvant. Este indicat ca invatarea perusului sa fie facuta de o singura persoana, pentru ca papagalul sa nu auda alt timbru vocal care sa-l enerveze sau sa-l dezorienteze. Performante mai bune in invatarea perusilor sa vorbeasca il au femeile si copiii, deoarece au vocea mai subtire si astfel mai apropiata de glasul papagalului.

     Dupa ce l-am invatat un cuvant, se trece la invatarea altuia nou, cu repetarea cuvintelor ce le-a invatat deja, in caz contrar putand sa uite ce a invatat. Dupa ce a invatat mai multe cuvinte se poate trece la invatarea unor propozitii scurte, insa nu i se pronunta decat un cuvant sau o propozitie odata si dupa ce a invatat-o bine se trece la urmatoare.

     Un mod interesant si eficace de a invata un papagal sa vorbeasca este prin inregistrarea unui cuvant pe caseta si redarea in mod repetat.

     Astfel pentru a invata un papagal sa vorbeasca este nevoide de multa rabdare, insa un astfel de efort se merita pe deplin, rasplata fiind satisfactia pe care o veti avea cand papagalul va va striga pe nume cand veti intra in camera :). Succes!

Ingrijirea perusilorDintre toate rasele de papagali cei mai des intalniti in casele noastre sunt perusii . De aceea l-am ales pentru o scurta prezentare a "regulilor" de ingrijire.ColiviaIn primul rand pe fundul coliviei se pune nisip dezinfectat (spalat si ars pe o tabla pe flacara la aragaz) iar peste nisip se pun coji de oua sfaramate, uscate. Se schimba zilnic apa din eprubeta iar cel putin o data pe saptamana se va pune in apa impermanganat de potasiu (pana la o culoare roz deschis).MancareaMancarea de baza este meiul, iar pe langa mei se mai pune in mancare glant si dughie. Perusul mai mananca si alte seminte ca: ovaz si floarea soarelui. Pe langa seminte se mai

da de mancare miez de paine, mamaliga, branza dulce si cartof fiert. Ca fructe si verdeata i se poate da mar, banana, patrunjel verde si papadie (sa fie curate fara apa pe ele pentru ca daca verdeata are apa pe frunze produce diaree).Se mai pregateste un amestec numit hrana moale, care se face dintr-un ou fiert tare, sfaramat cat mai marunt, de obicei cu o furculita, un morcov dat prin razatoarea cea mai marunta, care se amesteca, cu 2-3 lingurite de pesmet (poate sa fie si gris sau malai) si se mai pune 2-3 varfuri de cutit de praf de coaja de ou facut la rasnita de cafea. Acesta se adauga pentru ca, contine calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da intr-un capacel (se da la temperatura camerei).In colivie se mai pune intr-un suport si un os de sepie langa unul din betele pe care sta papagalul. In apa se va pune de cel putin o data pe saptamana cate 2-3 picaturi de polivitamina Romvac3 care contine gama de vitamine b, k, c, a si e. Aceasta se cumpara de la farmacia veterinara si are rolul de a veni ca un supliment pe langa mancare.

Hrana papagalilor - in concordanta cu nevoile nutitive si energeticeNevoile papagalului: -apa;-saruri minerale;-aminoacizi;-vitamine;-glucide;-lipide, proteine. Pentru papagali nevoia nutritiva si nevoia energetica sunt esentiale. Nevoile energetice sunt variabile in functie de temperatura(anotimp), de activitatea naturala (daca specia detinuta este calma, activa), de perioada de reproducere. Nevoia de substante nutritive este deosebit de importanta pentru crestere.Nu pierdeti niciodata din vedere ca in hranirea pasarilor trebuie sa evitati:-o alimentatie prea bogata - supradozare vitaminica;-o alimentatie prea saraca, mai ales in sezonul de reproducere, in perioada de crestere sau iarna,acestea fiind perioade cand forta vitala depinde de caloriile primite care se cosuma usor si trebuiecompensate.

Vitaminele din hrana pasarilorMulte pasari, mai ales cele crescute in singuratate, primesc o hrana foarte putin variata, compusa din grane si din preparate din mere, care insa duce la carente in vitamine si la maladii de ficat. Tabloul de mai jos va va ajuta sa echilibrati hrana pasarii dumneavoastra - sunt prezentate functiile vitaminelor si alimentele in care se gasesc :

Vitamina A - liposolubila - necesara cresterii, vederii nocturne - Legume verzi si galbene : varza, morcovi,fructe proaspeteVitamina D - liposolubila - intervine in formarea oaselor, a metabolismului calciului si fosforului, necesarabsorbtiei calciului - ulei de ficat de morun, ulei de somon, galbenus de ou

Vitamina E - liposolubila - protejeaza tesutul de oxidare - uleiuri vegetale, grane si cereale, germeni degrau, salataVitamina B1 - participa la degradarea hidratilor de carbon, influenteaza functia cardiaca si nervii cereale degrane, oua, drojdieVitamina B2 - hidrosolubila - necesara metabolismului celular si transformarii alimentelor in energie, influenteaza productia hormonala - cereale si grane, ou, legume verzi, drojdieVitamina B6 - hidrosolubila - prezenta in formarea globulelor rosii si a antocorpilor - cereale, grane, banane, legume, germeni de grau, drojdieVitamina H - hidrosolubila - necesara metabolismului hidratilor de carbon, a proteinelor si agrasimilor - galbenus de ou,legume verziVitamina C - hidrosolubila - participa la sinteza tesutului conjunctiv, a hormonilor si la cicatrizare citrice, varza, cartofi, legume proaspete, rosii, kiwi

Semnificatia tipetelor papagaluluiCand un papagal tipa este pentru ca el vrea sa aiba ceva sau ii lipseste ceva . Mai multi crescatori au declarat din experienta proprie ca papagalii lor tipa numai atunci cand nevoile lor nu sunt satisfacute : baia, legumele, fructele, dulciurile. Cel mai bine este sa intelegem cat mai repede necesitatile papagalilor, pentru ca necesitatea acestora de a tipa sa fie cat mai redusa. O pasare careia i se da atentie, care se simte in familie si cu dorintele indeplinite este o pasare fericita si implinita, care va vocaliza de placere. In natura papagalii tipa pentru a comunica intre ei, pentru a semnala un pericol, pentru a semnala un copac cu fructe, pentru a atrage partenerul. Tipetele lor trebuie sa strabata distante, pentru a ajunge la urechile celor carora le sunt destinate. In captivitete tipa pentru acelasi lucru : castronelul este gol, pentru a atrage atentia stapanului ; o persoana straina reprezinta un pericol si el tipa pentru a atrage atentia celor din casa.Tipetele papagalului pot deveni stresante si deranjante in casa la noi ; pentru aceasta trebuie sa ne amintim ca papagalul are in captivitate o viata de cuplu foarte intens traita ; disparitia unui membru al cuplului reprezinta o adevarata drama pentru supravietuitor. Izoland un papagal singur cand toata familia se aduna acasa, pentru a avea liniste, ne expunem la tipete care sunt expresia profundei lui nefericiri. Trebuie sa ne obisnuim sa consideram papagalul un animal inteligent si sa-i oferim preocupari care sa-l impiedice sa se plictiseasca. In natura, ei sunt ocupati tot impul cu activitatile zilnice si plictiseala nu are timp sa apara. In colivie totul ii este adus la cioc ; el nu are mare lucru de facut decat sa ne atraga atentia prin nazdravanii sau tipete. A le capta atentia prin ascunderea nucilor, de exemplu sau prin alte joculete sunt alte metode de a evita tipetele lor de atentionare

Limbajul Perusilor…

May 27, 2007 · Scris sub Articole diverse

1. Curatatul altei pasari pe cap - sau a parului dumnevoastra, este modul perusului de a spune: Te iubesc, te plac!

2. Aripile departate - se datoreaza caldurii excesive la care este expus perusul. E semnalul clar, ca are nevoie de putina racoare.

3. Cascatul - apare in urma oboselii, iar in cazuri repetate este semnalul clar, ca aerul este slab oxigenat.

4. Scarpinatul de un obiect - este multumirea pe care o aduce perusul sau o are perusul dupa o masa buna.

5. Tremuratul penelor - este metoda prin care perusul scapa/scutara de particulele de praf. Este de asemenea o metoda prin care perusul isi schimba starea de spirit, detensionandu-se.

6. Ciocul in penele din spate - somnul de acest tip apare in urma oboselii prea mari.

7. Statul intr-un picior - uneori este pozitia preferata de dormit, alteori la cei care de obicei nu o fac, statul intr-un picior e semnul unei mici boli.

8. Intinsul piciorului in spate - este iar o metoda de a scapa de tensiune, dar poate apare si ca un salut catre stapanul acestuia.

9. Ridicatul aripilor in lateral - daca se face rapid, este semnul unei reveniri dupa relaxare, insa uneori perusii folosesc aceasta metoda pentru a da impresia unui corp mai mare atunci cand curteaza o femela sau cand vor sa impresioneze un adversar.

10. Umflatul penelor - metoda de conservare a temperaturii corpului sau metoda de incalzire. Prin umflatul penelor se formeaza mici straturi de aer prins intre pene, si se formeaza astfel un strat izolator intre aerul exterior si corp.

Asigurati-va in primul rand ca exista un medic veterinar in zona unde locuiti sau cel putin cineva care are "habar" despre pasari. Doar pentru ca ati platit putin pe pasarea voastra nu inseamna ca trebuie sa spuneti atunci cand este bolnava "lasa ca imi iau alta !".Nu va permiteti o vizita la medicul veterinar? Aceasta nu este o scuza si trebuia sa va ganditi inaite sa aduceti aceasata minunata pasare

in casa voastra.

Doua vorbe despre veterinari : Daca medicul va recomanda medicatie in apa exista o singura solutie: Gasiti alt medic!!

Orice medic veterinar calificat stie foarte bine ca medicatia in apa este complet ineficientaiar dozajul nu este niciodata la fel totul depinzand de cata apa si cat de des bea perusul. Daca pasarea este foarte bolnava sunt sanse sa nu bea deloc (sau foarte putin) .Un medic veterinar calificat va va arata cum sa administrati medicatia pe gura.

Considerati ca pasarea voastra este bolnava?Nu ezitati sa o duceti la medic.Chiar si cateva ore de intarziere pot face diferenta dintre viata si moarte. In salbaticie pasarile incearca sa isi ascunda bolile, lucru absolut normal deoarece o pasare slabita nu este altceva decat masa altcuiva. Cateodata incearca sa isi ascunda boala pana aproape de a muri.

Cateva semne ca pasarea este bolnava ar fi: Pufaie tot timpul Nu mananca.NOTA :Este normal ca o pasare noua sa manance foarte putin in primele zile.Acest lucru se datoreaza faptului ca este nervoasa si are nevoie de timp de acomodare. Pare adormita tot timpul Petrece mult timp pe "podeaua" coliviei Stranuta constant , voma. NOTA: Pasarile ocazional stranuta la fel ca oameni Mancarime excesiva Stranut umed Partea dorsala (cloaca) umeda si murdara. O pasare sanatoasa petrece mult timp ingrijindu-se Schimbarea vocalizei. Ex: O pasare care este de obicei foarte galagioasa devine foarte tacuta. Schimbarea personalitatii. Ex: O pasare care de obicei nu-i place sa fie alintata ,mangaiata etc. devine foarte cuminte sau o pasare care este blanda devine iritata si agresiva Scaderea rapida in greutate

Nu este capabila sa stea intr-un picior. Daca pasarea voastra prezinta unul sau mai multe semne din cele prezentate mai sus nu mai asteptati faceti o vizita la medic sau cel putin sunati la el. In fond nu preferati sa aveti o alarma falsa si sa stiti ca pasarea este sanatoasa, fata de situatia cand pasarea moare deoarece nu v-ati gandit ca este ceva neinregula cu ea?

Probleme de comportament Indiferent ce ar face pasarea gresit, scormoneste semintele ,ciupeste , tipa, fuge de dumneavoastra NU le loviti niciodata.Nu doar ca s-ar putea sa omorati pasarea (au gatul foarte fragil) ,dar s-ar putea ca pasarea sa nu mai aiba incredere in dumneavoastra iar aceasta duce la inrautatirea relatie. Perusii si pasarile in general nu inteleg

lovitul ,stropitul cu apa ,tipatul etc. ca metode de corectie.

Cea mai importanta comanda pe care pasarea trebuie sa o invete este " SUS " . Chiar daca ea sare pe deget de buna voie ar fi bine sa va faceti un obicei in a spune de fiecare data "SUS" inaite ca ea sa sara pe deget

Vorbitul perusilor

Pentru a invata un perus sa vorbeasca este nevoie de un singur lucru: repetitie repetitie si iara repetitie. Oricum tineti minte ca perusii nu sunt cunoscuti pentru abilitatile lor de vorbire si marea majoritate a lor nu vorbesc De retinut este si faptul ca doar masculii vorbesc.Vocile lor, daca vorbesc, sunt foarte greu de inteles .Chiar daca abilitatea de a vorbi exista aceasta nu inseamna neaparat ca si pasarea dumneavoastra va vorbi.In concluzie nu fiti dezamagiti daca pasarea voastra nu va vorbi niciodata.Majoritatea NU o fac!

Somnul

Pasarea dumneavoastra are nevoie de 10 -12 ore de somn. Daca nu beneficiaza de aceasta perioada de odihna devine agitata.Daca nu doarme 10 ore odata la doua zile nu apar probleme de comportament dar ganditi-va ce agitati sunteti cand nu dormiti cateva nopti.Acelasi lucru se intampla si la pasarea voastra. Pentru a o ajuta sa doarma este indicat sa le acoperiti colivia astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineata deoarece la prima raza de soare se vor trezi.

Daca pasarea are "frica" de noapte (zboara isteric prin cusca , tipa noapte) dezveliti colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana se calmeaza. Tine-ti minte ca pasarile sunt animale preventive in salbaticie si sperie repede din motive intemeiate .

Alte animale

Cainii si pisicile in special trebuiesc tinute departe de pasarea voastra in general.. "Dar pisica mea este foarte dulce si ea stie ca pasarile nu sunt snacksuri" .Cand se fac afirmatii de genul acesta ar trebui sa se tina seama de facptul ca pisicile si cainii sunt predatori. Chiar si cea mai dulce pisica sau caine poate sa fie cuprins de acest instinct si sa omoare pasarea intr-o fractiune de secunda. Mai mult saliva pisicii contine bacteria pasturella care este in general fatala pasarilor. Chiar daca coltii pisicii nu strapung prin piele bacteria ramane pe pene ,ea fiind inghitita ulterior cand pasarea isi curata penele

Dieta

***** hrana sa fie 100% naturala, fara aditivi.NU :MANCARE COLORATA, ADITIVATA, BETIGASE (BATOANE) , BISCUITI SAU ALTE DESERTURI GASITE IN COMERT*****

Dieta perusului vostru este foarte importanta si este cheia pentru a avea un perus

sanatos.Hraniti pasarea voastra cu mixuri de seminte de cea mai buna calitate.Aceastea se gasesc in toate magazinele de specialitate.Dieta trebuie suplimentata cu fructe si legume proaspete deoarece semintele asigura doar 50 % din necesarul perusului

Incercati urmatoarele:

GRENGUTE NATURALE DE MEI,

FRUCTE : Mere , Grepfruit ,Kiwi , Mango , Nectarine , Portocale, Piersici, Pere, Capsuni , Rodie, Prune

LEGUME : Morcovi , Broccoli , Spanac, Telina , Sfecla Alba (nu de zahar !! )

PLANTE :Trifoi

Printre "favoritele" perusilor ar fi : merele , morcovii , sfecla alba, spanac

NOTA : Aveti grija ca fructele si legumele sa fie:

**** 100% NATURALE*****

bine spalate taiate in bucatele mici la temperatura camerei proaspete Unii perusi s-ar putea sa nu manance fructe si legume imediat mai ales daca a fost hranit doar cu seminte.Perseverati deoarece s-ar putea sa dureze si pana la un an inaite sa se obisnuiasca cu ele si sa le manace

ESTE INTERZIS : s a-i dati perusului ALCOOL , AVOCADO , CIOCOLATA !!

Totodata evitati : Varza , Cofeina (ceai si cafea) , mancare veche , lapte si creme , cartof crud

Curatatul coliviei

O colivie murdara este o invitatie la boli!!

De fiecare data cand hraniti perusul acesta in mod inevitabil va scapa o parte din mancare pe podeaua coliviei , mancare ce va aduna si adapostii o gramada de bacterii. Este indicat ca podeaua coliviei sa fie dotata cu o grila de metal astfel incat perusul sa nu aiba acces la resturi.

Cocenii de porumb nu sunt indicati pentru a acoperii fundul coliviei chiar daca aveti grilaj de metal! Daca perusul apuca sa manance din coceni vor aparea probleme la sistemul digestiv rezultand moartea prin infometare.Totodata asternutul din coceni

dezvolta bacteria aspergillus ,o ciuperca care atunci cand este antrenata in aer de catre aripile perusului poate fi inhalata.

Schimbati podeaua coliviei la fiecare 2 - 3 zile (sau mai des daca este posibil). Spalati podeaua coliviei saptamanal iar o data pe luna dezinfectati intreaga colivie. Un agent de inalbire bazat pe clor este cel mai indicat si totodata ieftin dar trebuie sa CLATITI bine colivia inainte de a pune perusul la loc.

Cumpararea perusului!

Cand planuiti sa cumparati un perus de la un pet shop sau de la un crescator privat este bine sa fiti informat si trebuie sa tineti minte ca chiar daca perusul in sine nu costa foarte mult, hranirea, gazduirea si timpul alocat lui este un cost continuu care include colivia,mancarea,vizite la veterinar si mult mult timp petrecut in compania lui.

*NU cumparati un perus din impuls! Inaite de a cumpara un perus faceti cateva cercetari. Consultati o carte referitoare la ei, vorbiti cu alti propietari de perusi ,faceti investigatii pe internet. *Alegeti un magazin sau un crescator care ofera conditii bune perusilor.Aceste conditii includ o COLIVIE curata si loc de joaca, multe jucarii, APA proaspata, MANCARE proaspata si angajati care pot sa va ofere informatii utile *Alegeti o pasare care are partea dorsala curata.O parte dorsala murdara este o indicatie a unei proaste igiene, probleme digestive sau a altor probleme medicale *Aveti grija ca fosele nazale sa fie curate ! Evitati sa cumparati pasari care prezinta pe cioc sau pe fosele nazale o mucoasa.Aceasta este o informatie clara ca pasarea are probleme respiratorii *Un perus jucaus si atent la ce se petrece in jurul lui este preferat perusului mic,tacut care sta singur in coltul coliviei *Penele si aripile. Un perus sanatos trebuie sa aiba toate penele . Chiar daca penele de pe aripi trebuiesc scurtate fiti siguri ca sunt toate la locul lor.Penele trebuiesc sa fie stralucitoare. *Cautati un perus cu aptitudini sociale.Un perus social fericit va fi jucaus cu alti perusi din colivie

***NU va grabiti cand cumparati un perus.Observati cu atentie toate detaliile prezentate mai sus .OLTUL FARMACEUTIC

In orice locuinta a unui crescator -indiferent daca aveti un perus sau mai multi- trebuie sa existe un colt destinat produselor faarmaceutice de uz veterinar. E adevarat ca unele medicamente sau adjuvante naturale de uz uman pot fi utilizate cu real succes si in cazul perusilor insa exista si produse speciale , numai pt animale, care sunt absolut necesare in "coltul dvs farmaceutic" . Iata , in cele ce urmeaza , o parte din ele, cele considerate de majoritatea crescatorilor profesionisti ca fiind indispensabile :-antibiotice (streptomicina, oxitetraciclina)-dezinfectante(apa oxigenata, rivanol, aloe-first, albastru de metil, hipermanganat de

potasiu)-betisoare cu vata ( din cele care se folosesc pt bebelusi)-comprese sterile-bandaje-vata medicinala-leucoplast-pudra antiseptica-unguente oftalmologice-unguente cu antibiotice-fiole cu vitamina B12-ulei mineral (sau ulei alimentar)-pliculete cu ceai de musetel-miere de albine-gel stabilizat de aloe-vera-fiole cu vitamina k-fiole cu vitamina C

Boli pulmonare la perusi [u] [/u]A paratul respirator al pasarilor - implicit si al perusilor - nu este compus doar din pulmoni, ci si din saci aerieni, cu roluri cel putin la fel de importante ca si cele ale pulmonilor propriu-zisi. Dintre acestea, amintim asigurarea rezervei de oxigen necesar in timpul zborului, asigurarea flotabilitatii, scaderea densitatii corporale etc. O alta particularitate a aparatului respirator este absenta pleurei (acea �foita� care inveleste pulmonii si fata interna a cutiei toracice). Din aceasta cauza, orice traumatism superficial pe regiunea costala, infectat, poate determina aparitia unor fenomene patologice cu reflectare pulmonara. Majoritatea bolilor pulmonare la perusi au componenta infectioasa, adica sunt produse de microbi: bacterii, virusi - cei ai gripei aviare pot afecta si perusii - si chiar fungi (ciuperci). Simptome Chiar daca sunt produse de agenti microbieni care au diferente semnificative intre ei, manifestarile clinice ale afectiunilor pulmonare sunt, de obicei, cam aceleasi: scaderea apetitului, lipsa vioiciunii caracteristice, perusul nu mai �canta� sau zgomotele sunt modificate, pasarea sta �zgribulita�, chiar daca in camera este cald. Nu tineti pasarea pe traiectul curentilor de aer, trebuie sa-i vitaminizati apa de baut, iar daca pasarea sta zgribulita, asezati deasupra ei o lampa obisnuita ca sursa de caldura. Papagalii, ca si alte pasari, din cauza ca temperatura lor corporala fiziologic normala este situata intre 40 si 43-44 grade Celsius, nu au ca mecanism de aparare febra, ci hipotermia. Cele prezentate anterior nu constituie decat masuri de prim ajutor, consultatia si tratamentul urmand a fi stabilite de medicul veterinar.

Bolile ochilor Scurgerile oculare intalnite uneori sunt determinate de prezenta unui corp strain la nivelul ochiului sau eventual de o infectie. In acest caz, se va curata cu grija ochiul si se va aplica o solutie cu antibiotice. Umflarea pleoapelor si conjunctivita intalnite la testoase sunt determinate in principal de

carenta in vitamina A. Se pot distinge mai multe stadii si anume: simpla tumefierea a ploapelor, ploape lipite de un lichid muco-purulent etc.Tratamentul consta in aplicarea unor unguente in care sunt inglobate vitamina A si administrarea unor ratii bogate in vitamina A. De asemenea, de 2 ori pe saptamana, se pot administra injectii cu vitamina A. Administrarea acestei vitamine nu trebuie sa fie excesiva, caci hipervitaminoza este si ea periculoasa, asa dupa cum a-a aratat in acest capitol.Otitele. Absenta pavilionului auricular si al conductului auditiv extern fac ca timpanul sa fie foarte superficial, practic la nivelul pielii. Maladia se manifesta sub forma unei umflaturi ce se gaseste amplasata la jumatatea distantei intre ochi si comisura labiala care ridica timpanul. Este mentionata mai rar la testoase.

Raia varoasa la pasarile de companie Este o boala parazitara intalnita mai ales la galinacee: gaini, curci, fazani fiind mai rar intalnita la pasarile de colivie, indeosebi la papagali.

Este provocata de un acaridian din clasa acaridienilor psorici care traieste la suprafata sau in grosimea epidermului afectand picioarele in zonele lipsite de pene iar in cazul papagalilor cuprinde si narile si ciocurile acestora. Femela acestui parazit formeaza sub solzii epidermici loje, microtunele in care depune larve vii fiind vivipare. In anumite conditii depune si oua dar nu se stie daca ele au importanta in perpetuarea speciei.Ciclul biologic al parazitului cuprinde un stadiu larvar si doua stadii nimfale si dureaza 20-26 zile.

Se intalneste mai des in crescatorii unde pasarile sunt supra-aglomerate dar s-au semnalat si cazuri la pasari izolate provenite din aceste crescatorii.

Raia varoasa se transmite prin intermediul solului, a coliviilor si accesoriilor murdare, neigenizate, contact direct cu pasari deja bolnave.

Boala se manifesta printr-o dermatita crustoasa, de culoare alb varoasa sau crem. In cazul perusilor, unde este cel mai des intalnita, crustele pot acoperi si ochii, narile si ciocul formand adevarate peruci. La o examinare mai atenta a acestora putem observa o structura spongioasa si tare.

Tratamentul este la nivel local si consta in 3 faze succesive dupa cum urmeaza:

1.Initial inmuiem crustele formate cu apa calda glicerinata sau saponata eventual apa distilata sau ceai de musetel. Aceasta se poate realiza prin tamponarea locurilor afectate cu tampoane de vata inmuiate in respectivele solutii. Trebuie avuta mare grija la modul in care manipulam pasarea deoarece se poate intampla ca in urma prinderii si contentionarii indelungate sa survina socul de prindere, fracturi si chiar moartea. De aceea se va umbla cu grija nebruscand si nestresand pasarea inutil.

2.Odata inmuiate crustele le vom indeparta printr-un raclaj usor dar nu foarte profund incat sa ajungem la tesutul viu vascularizat. Dupa ce sunt indepartate crustele putem

aplica neguvon fie in amestec cu solutii uleioase gen solutie de vitamina A uleioasa fie amestec cu unguente pe baza de lanolina gen osmatim. Dozarea neguvonului trebuie facuta cu mare grija datorita toxicitatii acestuia, nedepasind o concentratie de 2 la mie. 3.Aplicarea se va face prin tamponari ale zonelor afectate operatia trebuind a fi repetata zilnic pana la inmuierea si indepartarea tuturor crustelor existente.Concomitent se va trece la o dezinfetie severa a amplasamentului incluzand oparirea custii si folosirea unui antiparazitant, aruncarea betelor pe care sta pasarea si montarea unora noi, spalarea cu apa fiarta clocotita a tuturor vaselor de hrana, apa,cuibare.Trebuie avut in vedere si spalarea mainilor ori de cate ori intram in contact cu pasarea sau cu ustensile coliviei.SEMINTE INCOLTITE SI GRAUL VERDE

De doua sau trei ori pe luna este indicat sa administrati perusului dumneavoastra seminte incoltite. Acestea sunt foarte bogate in nutrienti si vitamine, reprezentand pt papagal ceea ce reprezinta energizantele pt noi oamenii.Semintele incoltite pot fi preparate astfel : se ia o lingura de seminte din cutia cu hrana a perusului , se spala bine, in cateva ape, dupa care se lasa la inmuiat intr-un vas cu apa, pana a doua zi. Atunci se spala din nou si se intind pe prosoape de hartie.Se lasa la incoltit stropind din cand in cand prosoapele de hartie ca sa se pastreze umede.Atunci cand semintelor le da coltul, se iau si se pun la uscat pe o tavita de metal.ATENTIE!!! A NU SE ADMINISTRA PERUSILOR SEMINTE INCOLTITE UMEDE!!! Daca nu sunt preparate cum trebuie semintele incoltite pot mucegai, devenind un real pericol pt sistemul digestiv al pasarilor.Un alt aliment natural pt perusul dumneavoastra este graul verde sau trifoiul . Semanati in tavite grau sau trifoi, pt a-i oferi prietenului dumneavoastra cateva mese sanatoase si placerea de a ciuguli frunzulite proaspete, crude, gustoase si hranitoare.Trebuie sa tineti insa cont ca nu orice planta rasarita in ghiveci sau tavite este buna pt perusi. Sfatul crescatorilor este sa nu lasati in camera in care zboara papagalul plante sau flori naturale, fiindca perusul, vazandu-le verzi, le poate ciuguli, iar unele dintre ele, cum este, de exemplu, muscata, il pot otravi

O dieta constand in hrana moale si sanatoasa este foarte importanta pentru pasari. Trebuie sa le oferiti adesea seminte inmuiate sau incoltite. Deoarece pasarile au nevoie de vitamina B, trebuie sa adaugati si grau la mixul de seminte.Graul incoltit contine multi nutrienti sanatosi si vitamina B. Fructele sau legumele proaspete trebuie de asemeni sa faca parte din dieta zilnica.

Cum sa preparati si sa pastrati semintele incoltite

Semintele incoltite reprezinta o “ tratatie” foarte sanatoasa pentru pasari, daca sunt preparate cum trebuie. Ele se altereaza repede , si pot aduce prejudicii serioase sananatii pasarii daca sunt mancate alterate. De aceea, unii experti si crescatori sfatuiesc impotriva hranirii cu seminte incoltite, ceea ce, din punctul meu de vedere, este o reactie exagerata. Daca preparati semintele cu grija, si nu le pastrati in conditii inadecvate sau pentru prea mult timp, acestea reprezinta un supliment foarte gustos la meniul pasarii Dumneavoastra, fara a prezenta vreun risc pentru sanatatea acesteia.

Ce seminte sa folositi?

Aproape toate mixurile de hrana contin ovaz decorticat, pasarea nemaitrebuind sa separe taratzele. Acestea nu sunt potrivite pentru a fi puse la incoltit, deoarece se degradeaza repede. De cele mai multe ori, aceste seminte decorticate de ovaz nu incoltesc, ci numai se inmoaie. De aceea, nu trebuie sa folositi pentru prepararea semintelor incoltite mixuri ce contin ovaz decorticat.Destul de putini dealeri specializati ofera mixuri de seminte bune de pus la incoltit, pentru perusi sau pentru alte specii de pasari. Se pot cumpara astfel de mixuri de pe internet, si puteti fi siguri ca sunt potrivite pentru a fi puse la incoltit. In primul rand, si cel mai important: IGIENA! Prepararea si pastrarea semintelor incoltite trebuie facuta in conditii stricte de igiena. Semintele incoltite se altereaza repede, si vor mirosi a acru, ranced sau mucegait. NICIODATA SA NU HRANITI ANIMALELE CU MANCARE MUCEGAITA SAU RANCEDA! Aruncati mancarea alterata, chiar daca numai o mica parte a acesteia este stricata – va rog aruncati TOT, deoarece este foarte posibil ca mucegaiul sa fi atacat deja toata mancarea, si acest lucru sa nu poata fi observat cu ochiul liber. De asemeni, nu lasati niciodata semintele incoltite in colivie pentru mai mult de patru ore, mai ales vara, deoarece se vor altera potrivit, pentru a elimina posibilele bacterii, mucegai, etc. Mod de preparare Puneti semintele intr-o strecuratoare ( de preferat din material plastic), si clatiti sub robinetul de apa, acoperiti-le cu apa si lasati-le sa se umfle maxim 8 ore. ( de exemplu, peste noapte). Eu folosesc un recipient obisnuit ( oala, cana, etc), si le las neacoperite in bucatarie. Nu le lasati mai mult de 8 ore, deoarece vor incepe sa fermenteze. Dupa maxim 8 ore, clatiti din nou semintele in sita sub robinet. Lasati sa se scurga apa, apoi suspendati strecuratoarea peste vas. Acoperiti usor strecuratoarea cu capacul vasului pentru a tine praful la distanta. Lasati semintele la incoltit pentru 24 maxim 48 de ore la o temperatura constanta. O strecuratoare de plastic reprezinta alegerea cea mai potrivita, deoarece una de metal poate oxida, desi cele mai multe strecuratoare sunt confectionate din otel inoxidabil. Experienta, insa, a aratat ca cele mai multe strecuratoare confectionate din otel inoxidabil nu au trecut “testul semintelor incoltite”. Pentru a evita mucegairea, eu clatesc semintele incoltite sub robinet, la fiecare 12 ore. Dupa procesul de incoltire si dupa clatiri repetate puteti hrani pasarea cu semintele incoltite. Pasarile mele prefera semintele lasate la incoltit intre 12 si 36 ore. Nu le plac la fel de mult semintele lasate mai mult la incolti. Se pare ca semintele “ prea-incoltite” nu sunt la fel de gustoase ca si cele care au muguri mici, aproape invizibili.

Pastrarea semintelor incoltite

Puteti tine semintele incoltite in frigider pentru pana la 3 zile, dar trebuie sa le serviti repede si sa le clatiti foarte bine inaite de a hrani pasarea. Va rog NU UITATI sa le lasati sa ajunga la temperature camerei inainte. Daca pasarea le va manca direct de la frigider, semintele vor fi prea reci gusa acesteia, si vor provoca inflamatii serioase. Pasarilor nu le plac semintele incoltite care sunt umede. Dupa clatire, lasati apa sa se scurga de pe semintele incoltite, inainte de a hrani pasarea cu ele. Uitati cum se face: clatiti semintele

intr-o strecuratoare mica din plastic. Luati un “prosop de ceai” ( in text este “tea towel”, nu stiu exact care e corespondentul in limba romana) CURAT si impaturiti-o de cateva ori. Puneti strecuratoarea pe prosop si lasati-o acolo cateva minute. In acest timp, prosopul va absorbi excesul de apa. Preparati cantitatea potrivita O lingurita de seminte incoltite/ pasare/ zi. La inceput, e posibil ca pasarea sa evite sa guste mancarea. Aveti rabdare! Odata ce se obisnuieste cu semintele incoltite, le va adora si va devora cu placere portia zilnica. Pont: Imediat inainte de a hrani pasarea cu ele, presarati deasupra semintelor incoltite verdeata proaspata, tocata. Verdeata uscata e o alternativa gustoasa, daca nu exista proaspata la indemana. Pasarile mele savureaza semintele incoltite “ asezonate” cu verdeata.

Sanatatea perusilor

Chiar daca pe proprietarii de perusi nu-i incanta ideea ca perusii lor sa se imbolnaveasca, acestia se pot imbolnavi grav. Exista un numar mare de boli, pe care perusii le pot suferi. Cel mai important aspect este acela ca daca perusul tau este bolnav, trebuie sa-l duci neaparat la veterinar. Sistemul imunitar al unui perus este foarte slab, si chiar cea mai inofensiva infectie il poate omori. Ajutand perusul imediat, ii poate salva viata!.

Proprietarii care detin mai multi perusi, ar trebui sa aiba cel putin o colivie de recuperare, unde pasarea bolnava poate fi tinuta.

Picioare reci/fierbinti

Cu ajutorul temperaturii picioarelor, putem afla foarte starea de sanatate a perusilor. Masurarea temperaturii este foarte simplu de realizat, deoarece multor perusi le place sa stea pe degetele sau pe mana proprietarului. Cele mai bune rezultate sunt obtinute atunci cand pasarea este calma. Daca pasarea este suparata sau tocmai a zburat prin incapere, inima ii bate mai repede si temperatura picioarelor este mai mare ca de obicei. In concluzie ar trebui sa incerci sa masori temperatura, numai cand pasarea este relaxata si calma.Temparatura medie a corpului unui perus este in jur de 41 °C (in partea de jos a corpului), iar temperatura picioarelor este in jur de 39 °C. Incearca sa te obisnuiesti cu temperatura unui perus sanatos, pentru ca in cazul in care perusul s-ar imbolnavi, sa iti dai seama si sa-l duci la veterinar.

Picioare fierbinti temporar

Daca picioarele sunt fierbinti, atunci temperatura perusului este mai mare de 40 °C. Acum priveste cu atentie penajul pasarii. Penele perusului sunt apropiate de corp? Pasarea isi tine aripile ca si cum ar sta pe un ou ? Atunci perusului ii este foarte cald. Vara , acest comportament este normal (este indicat sa-i asigurati o cadita cu apa ). O alta varianta, ar fi aceea ca perusul sa fi suferit un atac de panica.

Picioare fierbinti pe o durata mai mare de timp

Daca picioarele perusui raman fierbinti mai mult timp, cel mai probabil motivul este o infectie la rinichi.Daca organismul pasarii nu este vindecat , in totalitate, din urma infectiei, corpul acesteia se supraincalzeste. Daca se intampla asa ceva, pasarea trebuie dusa imediat la veterinar. Aceasta boala, daca nu este tratata la timp, este mortala pentru pasare.Atentie! Perusii mai "dolofani", au picioarele mai calde. In acest caz, picioarele calde, nu reprezinta un motiv de alarmare.

Picioare reci temporar

Daca perusul are picioarele reci, din cand in cand, acesta poate fi stresat. O alta explicatie a picioarelor reci , poate fi aceea ca perusul sa fi facut baie. Daca penajul pasarii, chiar si picioarele, sunt ude, temperatura corpului este putin mai mica ca de obicei. In cateva minute, temparatura ar trebui sa creasca la loc, deci nu aveti vreun motiv de ingrijorare.Daca picioarele perusului sunt reci cateva minute, de mai multe ori pe zi, poate fi un semn de boala ( disturbari ale sistemului cardiovascular ). Este important sa duceti pasarea la veterinar, cand apar astfel de simptome.

Picioare reci pe o durata mai mare de timp

Cand picioarele perusului sunt reci, mereu, pasarea pare apatica, penele sunt pufoase si doarme mai mult decat o face in genaral, aceasta sufera, probabil, de o boala severa. In acest caz, este recomandat sa duceti pasarea la veterinar.

Boli ale perusilor

1. Tumori2. Gusa - insuficienta iodului va duce la apariatia gusei3. Febra (Psittacosis or parrot fever) - aceasta este cauzata de bacteria 'Chlamydia psittaci', si poate fi transmisa si la oameni.4. Cnemodocoptes mites5. Afectiuni ale ficatului6. Virusul Polyoma7. Afectiuni ale ciocului si ale aripilor.8. Hipertrofie9. Megabacteria10. Infectii cu organisme straine

Daca perusul pe care l-ati achizitionat a invatat sa zboare repede si acum toata casa ii apartine, nu trebuie sa uitati ca un singur moment de neatentie din partea dumneavoastra ii poate fi fatal micutului papagal. De aceea, este necesara cunoasterea principalelor riscuri cu care se poate confrunta pasarea si modul in care puteti preveni aparitia accidentelor de orice natura.La fel ca orice alt animal de companie, si perusul trebuie protejat de pericolele care vin din afara sau din interiorul mediului ambiant al acestuia, care in acest caz se refera la apartamentul sau casa in care locuiti. De aceea, nu uitati niciodata usile de acces, spre exterior ,deschise, deoarece perusul ar putea fi tenta sa "arunce" o privire in afara perimetrului locativ, iar sansele de a se intoarce sunt de cele mai multe ori nule.

* Daca, pe langa perus, mai detineti si alte animale de companie, caini sau pisici, este de preferat sa nu le tineti impreuna. Chiar daca s-au acomodat unii cu ceilalti si par sa se ignore, este de preferat sa-i tineti in camere separate. In caz contrar, cainii sau pisicile vor incerca sa prinda perusul, fie doar din joaca.Un accident frecvent este cand perusul se loveste de geam, deoarece acesta nu cunoaste materialul de sticla si il confunda cu zona din afara perimetrului locativ. Va sfatuim ca, atunci cand lasati perusul liber prin camera, sa acoperiti toate ferestrele cu perdele sau cu draperii, pentru a preveni riscul accidentarii. Daca ferestrele sunt acoperite cu draperii lungi, cu falduri ample, este de dorit ca acestea sa fie confectionate dintr-un material usor, diafan. Materialele bogate si grele pot deveni adevarate capcane pentru perusii care se pot infasura in acestea. In incercarea disperata de a se elibera, pasarea se va zbate si se va rani.

Se stie faptul ca aceste pasari nu pot inota si se pot ineca in cazul in care vor patrunde in acvarii sau in alte recipiente care contin apa. Asigurati-va ca acvariile sunt in permanenta acoperite, astfel incat perusul sa nu poata patrunde in acestea.

Fiti atenti si la modul de utilizare a surselor de foc, cum ar fi aragazul, lumanarile, etc.

Aparatele casnice si electrocasnice reprezinta de asemenea un alt pericol cu care se pot confrunta micile vietuitoare. Atentie la ventilatoarele care nu au elicea protejata ! Acestea pot rani grav sau chiar omori perusul. De aceea este indicat ca, inainte sa puneti aparatul in functiune, sa inchideti perusul in colivia lui, unde va fi ferit de un posibil accident. De asemenea exista riscul ca,in timp ce folositi fierul de calcat, perusul sa se aseze pe aparat si sa se arda. In cazul in care casa dumneavoastra este decorata cu multe obiecte de ornament, este bine sa le indepartati din zona de acces a perusului. Aceste pasari au obiceiul de a se aseza pe astfel de obiecte fragile.

Daca in casa aveti plante otravitoare, un sfat bun este sa renuntati la acestea in momentul in care achizitionati un perus sau sa amenajati o camera speciala pentru plante, unde perusul sa nu aiba acces.

Trucuri alimentare

In aceasta sectiune voi incerca sa va ofer cateva trucuri , cu care sa convingeti perusul sa manance orice.

1. Daca veti pune in colivie seminte necunoscute perusului, alaturi de cele pe care el e obisnuit sa le consume, cu siguranta le va ignora. In cazul in care perusul nu va avea acces la semintele cu care este obisnuit, in scurt timp va fi atat de flamand, incat va trebui sa manance noul tip de hrana. Nu trebuie, insa, sa infometati pasarea, 2-3 ore sunt de ajuns pentru a incuraja perusul sa consume noua hrana. Daca perusul refuza sa consume noua hrana, dati-i din nou hrana obisnuita.

2. Perusii dumneavoastra nu consuma fructe ? Atunci taiati o bucata de mar, si fixati in miezul lui seminte preferate de perus. Apoi luati bolul cu seminte, si puneti in locul lui bucatica de mar. In acest mod, pasarea trebuie sa smulga din mar ca sa ajunga la seminte, descoperind ,poate, ca marul este delicios.

3. Daca aveti mai multi perusi care au deja un meniu variat, plasati-i in aceeasi colivie cu cei mofturosi.

4. Bolul cu seminte trebuie asezat , in colivie, cat mai sus. (pentru a fi la indemana perusilor).

O pasare ar putea refuza un anume tip de hrana intr-o anumita perioada a anului, in alt anotimp consumand-o fara nici o ezitare.Conform recomandarilor veterinarilor, crescatorilor cea mai buna mancare este cea din pet-shop-uri, avand posibilotatea sa alegeti din mai multe sortimente (Kiri Kiri,Menu, Vitakraft).

Reproducere

Pentru ca procesul de imperechere a perusilor sa aiba succes si sa obtineti exemplare reusite, este foarte importanta modalitatea de selectie a acestor pasari. In primul rand, este de dorit imperecherea unor perusi sanatosi, fiind esential sa cumparati perusii numai din magazinele de specialitate sau de la un crescator autorizat.

Atunci cand sunteti hotarat sa cumparati unul sau mai multi perusi, primul pas pe care trebuie sa-l faceti este sa achizitionati sau sa confectionati un cuib. In magazinele de specialitate veti gasi cu siguranta astfel de cuiburi, de diferite modele si dimensiuni. Cuiburile destinate perusilor difera in functie de locatia acestora. Cele mai inalte sunt prevazute cu un capac care poate fi ridicat, in acest mod devenind mai lesne de examinat. Pentru ca ouale sa fie pastrate in siguranta in mijlocul cuibului, baza acestuia trebuie sa aiba o forma concava.

Imperecherea perusilor se poate face atat intr-un sistem de colonie, cat si doi cate doi.

Este esentiala crearea unui mediu propice imperecherii, prin asigurarea a cel putin 12 ore de iluminare, naturala sau artificiala, dar si prin mentinerea unei temperaturi usor mai ridicate in vederea diminuarii riscului ca femelele sa scoata un numar mic de oua. Daca se doreste obtinerea unei anumite varietati de perus sau de culoare trebuie stiut faptul ca acest lucru nu se poate controla. Femela perus are, de multe ori, un comportament greu de anticipat; este posibil ca aceasta sa respinga masculul sau sa-si atace ouale sau puii, deci "imperecherea programata" poate esua.

Daca totusi rezultatele imperecherii sunt satisfacatoare si ati devenit stapanul unui numar mare de pui trebuie luata in calcul eventualitatea in care nu veti gasi cumparatori pentru toti acestia. In acest caz este necesara asigurarea conditiilor propice unei bune dezvoltari a acestora.

Atat femelele, cat si masculii devin apti fizic pentru imperechere de la varsta de 12-18 luni. De la aceasta varsta, femelele pot face fata cu succes reproducerii si ingrijirii oualor. Multi crescatori au facut greseala de a imperechea perusii de la o varsta frageda, pasarile fiind expuse la probleme de sanatate.

Pentru ca imperecherea sa aiba succes, cele doua exemplare trebuie sa fie apte fizic si psihic pentru acest proces, in caz contrar existand posibilitatea ca femela sa cloceasca oua infertile. In cazul in care, la o pereche cu probleme de sanatate, rata infertilitatii este mare, puii care rezulta totusi din aceasta imperechere pot fi bolnavi si lipsiti de vigoare. Daca insa dintr-o pereche de perusi au iesit pui sanatosi, nu este indicat sa despartiti cei doi parinti; exista riscul ca din femela ce a fost imperecheata cu alt partener sa rezulte oua infertile. Nu este de dorit ca un perus care a avut probleme de sanatate sa convietuiasca cu celelalte pasari, de preferat fiind mutarea acestuia din voliera pentru a nu le afecta si pe celelalte.

Primele oua sunt depuse la 14 zile de la imperechere. Stiind ca femela perus depune oua in ziel alternante, puii vor iesi din ou tot in zile alternante. Perioada de incubatie dureaza 19-21 de zile, iar masculul o intovaraseste pe toata durata clocitului, hranind-o.Inspectarea prin care se poate verifca daca un ou este fertil se poate face usor, cu ajutorul unei lanterne cu spot, fara a necesita mutarea lor din cuib. Daca osbervati ca oul este "curat" si aproape transparent inseamna ca este infertil, iar daca veti observa o culoare opaca, acest lucru indica un ou fertil. Celor care abia au intrat in randul crescatorilor de perusi este indicat sa lase destul timp pentru dezvoltarea normala a oualor si sa intervina doar cand acestea nu vor permite puilor sa iasa. Daca ouale se dovedesc a fi infertile, acestea trebuie aruncate, iar femala va incepe sa scoata o serie noua de pui.

Proprietarii trebuie sa stie ca, inca din timpul sezonului de imperechere si pe tot parcursul cresterii puilor, perusilor le va fi marita ratia de proteine din dieta. Un supliment important este calciul, care este esential unei bune dezvolari a sistemului osos al puiului de perus.

Trebuie sa verificati periodic starea de sanatate a puilor. Pentru a deveni capabil sa

zboare, puii de perus trebuie sa se ingrase in fiecare zi. Ciocul puilor poate creste deformat din cauza resturilor de mancare necuratate, de aceea este indicata curatirea acestuia si indepartarea resturilor de hrana cu ajutorul unei scobitori.Puii devin independenti de parinti in jurul varstei de 5-6 saptamani, cand pot fi mutati intr-o voliera sau intr-o colivie separata. Pana ce puii vor invata sa manance seminte uscate continuati sa le oferiti hrana moale si seminte umede. Cu timpul, acestia vor deprinde de la tovarasii mai mari tehnica ciugulitului si vor incepe sa manance singuri.Se poate intampla ca parintii sa-si atace primul rand de pui, deci este necesara supravegherea si indepartarea de langa acestia, atunci cand este cazul.

Sfaturi de la Anutza: (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Stiu ca sunt crescatori care efectiv dau antibiotic pasarilor cica preventiv, e o mare tampenie din punctul meu de vedere si eu NU as face asa ceva niciodata. Pai prin toamna trecuta am aflat eu cu stupoare ca inainte sa-i bage 'la produs', tipul de la care l-am luat eu pe Gogu le da perusilor antibiotic in apa - am intepenit cand am auzit. Tot cu el m-am certat anul asta in ianuarie, ca-mi arata cu mandrie un flacon de Enteroguard capsule, din care le dadea pasarilor care aveau probleme cu kk. Stiu ca ma repet, dar pe cat posibil evitati administrarea de antibiotice (in special in apa de baut); daca situatia nu o cere, organismul perusului nu va avea decat de suferit (metabolismul i se da peste cap si exista riscul sa dezvolte ulterior rezistenta la antibiotice, iar cand va fi intr-adevar nevoie de un astfel de tratament medicatia nu va mai avea nici un efect).Nu va lasati pacaliti de faptul ca pe prospectele antibioticelor se indica un spectru larg de afectiuni pe care le-ar vindeca, multe tin de marketing (pai daca ar fi asa cum zic ei pe un prospect, atunci cum se justifica numarul mare de antibiotice de pe piata?!); un vet bun va sti care este medicamentul potrivit pentru pasare.

Ideea de baza este insa ca voi sa nu ajungeti in astfel de cazuri, sunt cateva reguli destul de simple de urmat pentru ca pasarea sa nu aiba nevoie toata viata de vizite la vet (mai putin situatiile absolut nefericite si care nu pot fi controlate - ex. tumori):- alimentatia corespunzatoare: meniuri preparate special pentru perusi, achizitionate in pungi ermetice; dupa desfacerea pungii, se verifica 'interiorul' (sa nu contina seminte mucegaite, etc.). Vizavi de verdeturi si legume: daca nu aveti certitudinea ca sunt 100% naturale, de gradina, renuntati la ele; cazurile nefericite de intoxicari cu legume tratate cu chimicale sunt deja prea multe ca sa mai explic de ce trebuie sa fiti atenti (e). In curand vine primavara si o sa putem sa le servim pasarilor frunze de papadie, nu moare nimeni doar cu seminte intre timp.- apa: PLATA, fratilor, nu dati perusilor mizeria care curge prin robinetele noastre. Schimbati apa macar o data pe zi iarna si cel putin de 2 sau mai multe ori pe zi vara, cand e ff cald. Cand schimbati apa, spalati adapatoarea bine de tot sub jet de apa fierbinte.- igiena: curatenie zilnica in tavita coliviei (indepartat excremente), dezinfectarea completa a coliviei si accesoriilor MACAR o data pe luna; spalati-va bine pe maini cand veniti de afara, INAINTE de a intra in contact cu pasarea - la fel, e de dorit sa va schimbati de hainele 'de strada' inainte ca perusul sa aterizeze pe stapan.- ambianta: feriti perusul de frig, curent, fum, prajeli.

La toate astea, adaugati in programul zilnic ca perusul trebuie supravegheat de fiecare data cand este lasat liber prin casa, pentru a preveni incidentele de tot felul (sa nu roada ceva ce n-ar trebui, sa nu se loveasca, etc.).

Cam asta ar fi reteta de baza pentru un perus sanatos - nici nu e un efort prea mare, nu?

Later edit: uitam un aspect important. Cand aduceti un nou perus in casa in care deja se afla o pasare, noul venit va intra OBLIGATORIU in perioada de carantina, eliminandu-se total posibilitatea ca cele 2 pasari sa intre in contact direct pentru cel putin o saptamana - daca nu chiar 2 saptamani, timp in care se poate vedea daca noul venit are 'bagaje' dupa el (afectiuni digestive, raie, etc.).

E bine sa ai in casa un fel de trusa de prim ajutor pentru perusi, ca nu stii cand se intampla ceva neprevazut. Un dezinfectant in caz de ranire, seringi mici (fara ac!!!!!!), comprese sterile, niste vitamine solubile (Multivitaminico sunt cele mai recomandate), Diropur pentru diaree, Bronchipur pentru raceala, gel stabilizat de aloe vera si lista ar putea continua.

Eu personal am mari rezerve vizavi de atacarea organismului cu antibiotice fara avizul unui vet competent. Stiu ca OXIVIT S (care este de uz veterinar, spre deosebire de tetracicilina umana, care, apropo, teoretic nu ai avea cum sa o iei fara reteta) se da de regula in afectiuni respiratorii, dar, REPET, eu una NU as da antibiotic perusilor mei de capul meu. De-asta ti-am si recomandat Bronchipur-ul, pt ca nu este nociv, fiind pe baza de plante, si are efect imediat in cazul racelilor usoare. Iaurtul nu are ce sa-i strice, dar are efect asupra digestiei, nu are treaba cu afectiunile respiratorii. Dar ti-am mai zis, e posibil sa stranute ca urmare a unei alergii, nu neaparat de raceala! De-asta te-am si intrebat daca respira pasarea mai greu decat de obicei (si nu ai raspuns).

"Imblanzirea" la perusi- sfaturi de la Cosmin! (IMG: style_emoticons/default/wink.gif )

RABDARE si IUBIREDaca vrei sa stea pe deget sau sa nu se sperie de tine, trebuie sa ii capeti increderea.Cu un perus trebuie sa stai minim jumatate de ora pe zi, sa ii vorbesti, sau sa ii tii companie. De asemin conteaza foarte mult tonul vocii care i se adreseaza, trebuie sa fie calma, de preferat de copil sau de femeie, pentru ca e mai subtire.Incearca, atunci cand ai timp liber, sa faci niste mici "sedinte" de acomodare cu el, spre exemplu:-la inceput trebuie sa stai la o distanta mai mica de un metru de colivie, si sa vorbesti cu el, pana cand vezi ca se linisteste, deoarece e posibil sa se sperie, sau pana cand nu te mai baga in seama, mananca, isi aranreaja penele sau doarme. Cel mai bine este ca aceste "sedinte" nu fie seara tarziu, sau dimineatza, cand este mai agitat. de asemeni, sa nu fie zgomot in camera sau ceva care sa ii atraga atentia, televizor, radio etc.-dupa ce ai observat ca nu se mai sperie in prezenta ta, o sa pui degetul aratator pe una

din ostretele colivei, si o sa plimbi usor degetul de sus in jos, apoi pe una din barele orizontale, totul cu miscari lente, si daca se poate chiar sa ii vorbesti. E posibil ca la inceput sa ii fie frica, sa sara de pe un perete pe altu al coliviei, atunci te opresti putin, sa se linisteasca, si reiei exercitiul.-daca vezi ca din nou nu te mai baga in seama, sau urmareste degetul cu atentie, dar nu isi mai schimba locul prin colivie, devenind agitat, poti sa deschizi usor portita si sa introduci degetele, usor, iar el o sa inspecteze situatia, dupa care din nou va zbura bezmetic, atunci tu nu mai faci nici o miscare, si astepti sa se linisteasca. -apoi poti ridica mana pana la nivelul bentitei de sus, unde cred ca sta de obicei, si, te "joci" cu el, apropiind degetul de piciorusele lui, cand nu este atent. nu te astepta sa iti iasa din prima, pentru ca se speri, din nou RABDARE-daca nu se mai sperie si se uita atent la deget, poti sa il impimgi usor cu degetul de pe bentita, dar degetul sa fie pus ca si cum ai vrea sa se urce pe el, in lateral, nu sa il impingi cu varful degetului, sau chiar sa ii urci usor degetul la piept, si sa il impingi usor. Daca se urca e foarte bine, deoarece faci progrese considerabile. -In momentul in care ai reusit sa il urci pe deget de vreo 2-3 ori, poti sa repeti cuvantul "SUS", cand vrei sa se urce pe deget, ca in acest mod, mai tarziu, cand v-a auzi acest cuvant si v-a fi prin camera, sa vina la tine pe deget, umar sau cap.Apoi totul v-a decurge destul de rapid, ca in urmatoarele 2 zile sa vina fara retinere pe deget.Totul ar trebui sa se petreaca in maxim 2 saptamani, dar depinde de perus. O "sedinta" nu trebuie sa dureze mai mult de jumatate de ora ca sa nu plictisesti perusul.Trebuie sa ai multa rabdare, si asa cum a spus Anutza, cand o sa iasa afara, prin casa, o sa vina mai des la dupa dupa vreo 2 zile de acomodare Mult succes, daca am uitat ceva o sa mai scriu, sper sa iti fie de folosCodul de drept al perusilor

1) TE ROG NU MA PEDEPSINu tipa la mine si nu da în mine. Am urechi sensibile si s-ar putea sa nu mai am încredere în tine daca ma lovesti.Mâinile sunt uneori lucruri înfricosatoare pentru noi.Si ce e mai important, noi nu învatam prin pedepsire... suntem creaturi gentile care lovesc înapoi doar pentru a se apara, învatam prin rabdare si iubire.

2) VORBESTE PE LIMBA MEAStiu ca te superi pe mine când îmi rastorn bolul cu apa, când arunc mâncarea, când tip sau când dau din aripi.Nu fac astea sa te necajesc, probabil încerc sa-ti zic ceva (poate ca mi-e foame, poate ma simt singur sau trist).

3) PRIVESTE-MA CA FIIND INDIVIDUALTe rog nu fi suparat pe mine daca nu vorbesc cum vrei tu... sau ca nu fac trucuri cum fac perusii prietenilor tai.Dar daca îmi acorzi atentie o sa-ti arat un mod unic de a fi, care iti va da mai multe satisfactii decât vorbitul sau joaca.Da-mi o sansa sa-ti arat cine sunt, cred ca vei putea.

4) TINE MINTE ÎNAINTE SA MA LOVESTIAm un cioc puternic ce ti-ar putea sfâsia pielea de pe mâini, dar totusi aleg sa nu te ciupesc.

5) FII CU MINE PÂNA ÎN „ULTIMA CALATORIE”Sa nu zici niciodata ''Nu pot sa ma uit" sau ''Sa se întâmple în absenta mea". Totul e mai usor pentru mine daca esti acolo... lânga inimioara mea. Tine minte... Te iubesc...

6) NU FI SUPARAT PE MINE MULT TIMPNu ma închide ca pe o pedeapsa.Tu ai munca ta... distractia ta si prietenii tai. Eu nu te am decât pe tine.

7) TINE MINTEOricum ma vei trata, n-o sa uit niciodata.

8) DREPTURILE TALETu ai multe drepturi... dar eu pot sa-ti asigur numai unul singur... acela ca, daca ma vei trata cum ti-am zis mai sus, o sa te rasplatesc cu frumusete, inteligenta, iubire neconditionata, si tot ceea ce n-ai mai simtit din copilarie. Când m-ai luat acasa ai devenit Conducatorul meu de grup, si în acelasi timp universul vietii mele.Îti aduc luna si stelele de pe cer daca pot.Suntem un SUFLET si o INIMA !

9) ACCEPTA-MA ASA CUM SUNTAm o personalitate a mea si imi este greu sa ma schimb. Poate imi este frica de tine, dar asta nu e altceva decat instinctul de aparare. Cu timpul o sa ne cunoastem si o sa ne intelegem mai bine.Nu incerca sa ma schimbi, pentru ca altfel de cum sunt nu pot sa fiu. Nu-mi scurta aripile ca sa fiu mai bland, nu ma taia sub limba ca sa pot vorbi; imi vei provoca doar chinuri.

10) AM NEVOIE DE TINESunt mic, neajutorat si strict dependent de dragostea ta. Da-mi de mancare atunci cand imi este foame, apa cand imi este sete, trateaza-ma cand sunt bolnav.Cand vezi ca ma simt singur, incearca sa-mi mai aduci un partener de joaca, de viata, chiar daca la un moment dat o sa ma detasez usor de tine.

11) IARTA-MA DE FIECARE DATA CAND ITI GRESESCDimineata sunt foarte vesel si galagios si poate asta de deranjeaza. Imi este greu sa mentin curatenia si uneori fac mizerie si in jurul colivieri. Uneori, ma iau de flori si le rup toate frunzele.Toate acestea sunt involuntare si te rog iarta-ma pentru ca acesta este modul meu de a fi... si incerc sa aduc tandrete, veselie si pasiune in viata ta.

12) INVATA-I SI PE ALTIISemeni de ai mei traiesc la alti oameni. Invata-i si pe acestia cum sa creasca perusi,

pentru ca acestia sa aiba parte de la fel de multa dragoste cum am eu din partea ta.

Raia varoasa la pasarile de companie

--------------------------------------------------------------------------------

Este o boala parazitara intalnita mai ales la galinacee: gaini, curci, fazani fiind mai rar intalnita la pasarile de colivie, indeosebi la papagali.

Este provocata de un acaridian din clasa acaridienilor psorici care traieste la suprafata sau in grosimea epidermului afectand picioarele in zonele lipsite de pene iar in cazul papagalilor cuprinde si narile si ciocurile acestora. Femela acestui parazit formeaza sub solzii epidermici loje, microtunele in care depune larve vii fiind vivipare. In anumite conditii depune si oua dar nu se stie daca ele au importanta in perpetuarea speciei.Ciclul biologic al parazitului cuprinde un stadiu larvar si doua stadii nimfale si dureaza 20-26 zile.

Se intalneste mai des in crescatorii unde pasarile sunt supra-aglomerate dar s-au semnalat si cazuri la pasari izolate provenite din aceste crescatorii.

Raia varoasa se transmite prin intermediul solului, a coliviilor si accesoriilor murdare, neigenizate, contact direct cu pasari deja bolnave.

Boala se manifesta printr-o dermatita crustoasa, de culoare alb varoasa sau crem. In cazul perusilor, unde este cel mai des intalnita, crustele pot acoperi si ochii, narile si ciocul formand adevarate peruci. La o examinare mai atenta a acestora putem observa o structura spongioasa si tare.

Tratamentul este la nivel local si consta in 3 faze succesive dupa cum urmeaza:

1.Initial inmuiem crustele formate cu apa calda glicerinata sau saponata eventual apa distilata sau ceai de musetel. Aceasta se poate realiza prin tamponarea locurilor afectate cu tampoane de vata inmuiate in respectivele solutii. Trebuie avuta mare grija la modul in care manipulam pasarea deoarece se poate intampla ca in urma prinderii si contentionarii indelungate sa survina socul de prindere, fracturi si chiar moartea. De aceea se va umbla cu grija nebruscand si nestresand pasarea inutil.

2.Odata inmuiate crustele le vom indeparta printr-un raclaj usor dar nu foarte profund incat sa ajungem la tesutul viu vascularizat. Dupa ce sunt indepartate crustele putem aplica neguvon fie in amestec cu solutii uleioase gen solutie de vitamina A uleioasa fie

amestec cu unguente pe baza de lanolina gen osmatim. Dozarea neguvonului trebuie facuta cu mare grija datorita toxicitatii acestuia, nedepasind o concentratie de 2 la mie.

3.Aplicarea se va face prin tamponari ale zonelor afectate operatia trebuind a fi repetata zilnic pana la inmuierea si indepartarea tuturor crustelor existente.Concomitent se va trece la o dezinfetie severa a amplasamentului incluzand oparirea custii si folosirea unui antiparazitant, aruncarea betelor pe care sta pasarea si montarea unora noi, spalarea cu apa fiarta clocotita a tuturor vaselor de hrana, apa,cuibare.Trebuie avut in vedere si spalarea mainilor ori de cate ori intram in contact cu pasarea sau cu ustensile coliviei.

Mituri

Mit 1 : Pasarile isi ascund bolile. Instinctele lor le permit de asemenea sa fie bolnave fara a-si arata vre-o simptoma a bolii pana ce , de obicei , este prea tarziu.Adevarat Mit 2 : Pasarile sunt fragile si mor repede si usor cand sunt bolnave.Adevarat Mit 3 : Multe boli ale pasarilor sunt infectii bacteriale –care, de cele mai multe ori,se pot trata usor cu antibiotice* , iar dupa aceea isi vor reveni la normal.AdevaratMit 4 : Vitaminele care suplimenteaza un mix de seminte duc la o dieta completa si echilibrataAdevaratMit 5 : Pasarilor trebuie sa li se puna vitamine in apa de bautAdevarat

*Antibioticele nu se dau « dupa ureche » , ci doar atunci cand sunt prescrise de un medic veterinar.

Sexul si varsta :Sexul unui perus (Melopsittacus undulatus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-8 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt intotdeauna analiza ADN si metoda chirurgicala. Insa, in cazul perusilor adulti avem o diferentiere clara intre mascul si femela: ceroma (zona carnoasa din jurul narilor) masculilor este de culoare albastru-indigo, iar cea a femelelor este bej-maronie, rosiatica sau chiar albicioasa. In perioada de imperechere culorile ceromelor se vor intensifica, masculul va prezenta o ceroma albastru intens, iar femela va prezenta o ceroma maro inchis, ingrosata si cu

aspect de crusta. Unele femele vor avea ceroma de culoare maro numai pe durata perioadei de imperechere, dupa trecerea acesteia ceroma modificandu-se. Uneori, femelele care nu se afla in perioada de imperechere sau cele care sunt bolnave prezinta o ceroma colorata in albastrui.In ceea ce priveste puii, determinarea sexului este dificila, intrucat ceromele masculilor si ale femelelor sunt similare la culoare (de regula albastrui). Totusi, ceroma masculului este oarecum translucida, pe cand cea a femelei este opaca si prezinta un inel alb in imediata apropiere a narilor. Masculii pot prezenta si ei un astfel de inel, insa este mult mai difuz si mai mic decat la femele. Daca la majoritatea varietatilor identificarea sexului exemplarelor mature se face totusi cu usurinta, nu acelasi lucru se intampla in cazul varietatilor Albino, Lutino, Recessive Pied sau Fallow. Masculii acestor varietati prezinta o ceroma de culoare roz.Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul perusului insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure:- masculii vocalizeaza mai mult, canta si sunt mai prietenosi fata de alti perusi;- femelele sunt mai agresive, mai nervoase si ciupesc mai tare;- masculii sunt cei care isi inclina capetele si tot ei hranesc femelele (comportamente de curtare).De asemenea, deseori, doi masculi tinuti impreuna se pot comporta uneori ca un cuplu, unul curtandu-l pe celalalt.Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca perusul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare.Varsta perusului se poate vedea dupa culoarea ciocului si a nasului, dupa dungile negre de pe cap si dupa culoarea picioruselor. Un perus tanar are dungi negre incepand din dreptul nasului si apoi peste cap, pana la codita iar pe masura ce imbatraneste dungile se retrag si dispar de pe cap. Fac exceptie perusii care sunt dintr-o singura culoare si care nu au dungi deloc ( ex: alb, galben). Ciocul la perusii tineri este deschis la culoare, lucios si usor transparent.La cei mai in varsta ciocul este inchis la culoare si mat. Nasul la cei tineri este roz sau bleu si spre maturitate se face albastru inchis la baieti si alb sau bej la fete. O piele scortoasa a nasului si maro inchis poate arata ca perusul tau este batran. Piciorusele sunt rozalii la cei tineri iar la cei mai batrani sunt de culoare mai inchisa. Un semn distinctiv ar fi si ochii care sunt negrii ca margelele la cei tineri , in timp ce la cei de peste un an va incepe sa se vada si un cerc alb care inconjoara irisul.

Limbajul papagalilor – exprimarea bucuriei si a starii de binePasarile sunt fiinte foarte inteligente care si-au dezvoltat un sistem complex si specializat de comunicare, compus din posturi corporale, miscari si vocalizari. Invatarea limbajului corporal al papagalilor ne va ajuta sa recunoastem cu usurinta momentele in care pasarea noastra se simte bine sau cand este bolnava, in care doreste atentie sau se pregateste sa ne “atace”. Observarea papagalului si a comportamentelor lui ne va transforma in stapani mai responsabili, care-si vor putea da seama imediat de starea emotionala si fizica a companionului lor, acest lucru avand efecte extrem de pozitive asupra relatiei om-animal.

In acest articol ne vom concentra asupra acelor componente ale limbajului care ne indica bucuria si satisfactia pasarii. De obicei, aceste comportamente sunt, din pacate, mai putin cunoscute de iubitorii de pasari. Haideti sa le descoperim impreuna!- Creasta aplecata spre spate, doar cu varful ridicat in sus (la speciile care au creasta) ne indica o pasare relaxata si multumita. Daca papagalul este interesat de ceva nou sau se joaca, creasta sa se va ridica usor.- Cantatul, vorbitul, fluieratul sunt vocalizari care ne arata ca pasarea este multumita si vesela.- Ciripitul usor ne poate indica multumire sau exersarea vorbirii.- Scrasnirea ciocului este un semn de multumire care poate fi deseori auzit atunci cand pasarea este somnolenta.- “Torsul”, un zgomot aproximativ asemanator cu torsul pisicii, poate insemna multumire sau enervare. Pentru a determina cu exactitate semnificatia lui va trebui sa analizati si celelalte semne ale limbajului corporal.- Plescairea limbii, intalnita adesea la papagalii cacadu si uneori la nimfe, inseamna ca pasarea este multumita (mai ales atunci cand vede pe cineva drag) si ca doreste atentie.- Regurgitarea (expulzarea continutului gurii, esofagului sau gusii), atunci cand pasarea este sanatoasa, este un semn de mare afectiune din pareta papagalului. Pasarile isi hranesc in acest fel puii si manifesta deseori acest tip de comportament fata de perechea lor, ca o forma de apropiere. Putem spune ca regurgitarea este “complimentul suprem” care va poate fi adresat de un papagal.- Lasarea capului in jos si zburlirea penelor de pe ceafa, la un papagal obisnuit sa fie mangaiat pe cap, inseamna o eventuala invitatie la mangaiere. - Scuturarea rapida (1-2 secunde) a penelor ne arata ca pasarea este multumita si este un comportament manifestat in special la vederea stapanului. Totusi, acest semn nu trebuie considerat un indicator sigur al sanatatii pasarii, chiar si un papagal bolnav isi poate scutura penele de bucuria revederii.- Falfairea aripilor poate fi un indicator al bucuriei, un exercitiu fizic sau o modalitate de atragere a atentiei stapanului. - Infoierea si zburlirea rapida a penelor reprezinta un moment de eliberare a tensiunii musculare. Papagalul se relaxeaza putin la fel cum noi oamenii obisnuim sa ne intindem cateva secunde inainte de a ne apuca sa facem ceva. Daca penele papagalului raman zburlite mai mult timp, este posibil sa-i fie frig sau sa fie bolnav.- Intinderea are la papagal acelasi rol ca si la oameni, acela de a relaxa musculatura si articulatiile. Papagalul isi va intinde deseori o aripa si un picior de pe aceeasi parte a corpului, in acelasi timp. - “Datul din coada” este specific pasarilor, la fel ca si cainilor. Papagalul va da din coada atunci cand va fi bucuros sa-si vada stapanul. Acest comportament este si un precursor al actului de defecare.- Atarnarea cu capul in jos reprezinta un comportament natural al anumitor specii. Atunci cand pasarea isi manifesta acest - comportament in captivitate inseamna ca este multumita si satisfacuta in mediul sau inconjurator.- Pasarea care sta intr-un picior, cu capul aplecat intr-o parte si ciocul ingropat in penele de pe spate, fie doarme, fie se afla intr-o stare de relaxare profunda. Somnul este foarte important! Lasati pasarea sa se odihneasca pentru a-i pastra sanatatea!- O pasare multumita are o pozitie a capului si corpului relaxata, dar atenta.

- Daca pasarea dumneavoastra manifesta pe parcursul zilei o combinatie a comportamentelor descrise anterior, acest lucru inseamna ca este fericita si se simte bine. Orice schimbare in frecventa acestor manifestari sau absenta lor ar trebui sa va alarmeze.- Faceti-va intotdeauna timp sa raspundeti la afectiunea pasarii dumneavoastra si veti stabili astfel cu ea o legatura foarte puternica, benefica pentru ambele parti!

Limbajul papagalilor – comportamente agresive

--Creasta foarte ridicata sau foarte lipita de cap (la speciile care au creasta) indica un papagal foarte speriat sau foarte agitat. Acest semnal trebuie interpretat ca o avertizare si poate fi insotit de suieraturi si de o pozitie ghemuita.--Ciocul deschis insotit de suieraturi sau tipete si o pozitie ghemuita reprezinta un semn clar ca pasarea va musca. Acest comportament este manifestat de papagalii speriati sau care fac parada.--Ciocnirea sau scrasnirea ciocului in mod repetat semnifica o avertizare de agresivitate. Acest comportament se intalneste in special la nimfe si la papagalii cacadu si poate fi insotit de intinderea gatului spre inainte si ridicarea unui picior. Pasarea nu trebuie atinsa sau manipulata in aceste situatii.--Maraitul si suieratul reprezinta vocalizari agresive. Acestea nu se intalnesc la toate speciile de papagali si pot fi insotite de ridicarea penelor de pe ceafa si de dilatarea/contractarea succesiva a pupilelor. Daca pasarea manifesta un astfel de comportament nu trebuie sa o atingeti. Va trebui sa inspectati imprejurimile intrucat este posibil ca ceva din mediul inconjurator sa o deranjeze.--Dilatarea/contractarea succesiva si rapida a pupilelor, mai ales daca este insotita de alte semne de agresivitate, ne atentioneaza ca pasarea este nervoasa sau speriata si nu trebuie atinsa sau manipulata.--Muscatura semnifica faptul ca pasarea este speriata sau se simte amenintata. Totusi, papagalii pui trec printr-o perioada in care isi folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a explora mediul, muscand astfel si degetele stapanilor.--Miscarea aripilor in sus si in jos poate indica agresiune, frustrare sau dorinta de atentie.--Tremurarea/frematarea aripilor si/sau a corpului semnifica de obicei nervozitate. Acest comportament poate fi intalnit si daca pasarea este foarte agitata sau in perioada de imperechere. Tremurarea aripilor insotita de aplecarea corpului spre inainte precede lansarea in zbor.--Umflarea penelor, mai ales a celor de pe cap, gat si a crestei (la speciile care au creasta) este o strategie folosita de pasari pentru a parea mai mari in fata adversarilor, atunci cand se simti amenintate.--Rasfirarea penelor din coada acompaniaza deseori alte comportamente pentru a semnifica agresivitate sau manie. ----------Desfacerea penelor din coada reprezinta o modalitate a papagalului de a face parada de forta si vitalitatea sa.--Batutul din picior, intalnit in special la papagalii cacadu, reprezinta o modalitate de exprimare a dominantei asupra teritoriului si poate aparea atunci cand pasarea isi simte pozitia amenintata.--Marsul cu capul in jos catre cineva este un comportament agresiv, menit sa intimideze.

Daca marsul este facut cu capul sus reprezinta o invitatie la joaca.--Postura de atac este reprezentata de o combinatie de semne: rigidizarea corpului, aplecarea capului, desfacerea penelor din coada, ghemuirea sau inaltarea, leganarea dintr-o parte in alta, lipirea crestei de cap, infoierea penelor de pe spate, suierarea, ciocul deschis, dilatarea/contractarea pupilelor. Daca pasarea isi insoteste postura de atac de marsul rapid catre dumneavoastra cel mai bine este sa va indepartati din raza ei si sa asteptati sa se linisteasca. --Un papagal foarte speriat va incerca deseori sa se faca invizibil, adica isi va inalta si subtia corpul, fara a face vreo miscare, tinand privirea fixa, dar cu pupilele dilatate. In natura acest comportament ajuta pasarile sa treaca neobservate de catre atacator. Daca papagalul se afla in aceasta pozitie nu va apropiati pentru ca va va ataca. Asteptati intai sa se linisteasca.--Retineti ca unii papagali, in special papagalii cacadu, amazonieni si gri africani se pot amuza jucand tot felul de farse stapanilor sau musafirilor. Ei fie se prefac prietenosi urmand sa atace din senin, fie invers, se prefac nervosi pentru a speria oamenii.

Reteta de seminte incoltite de la Anutza (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Se iau 2 lingurite din semintele lor obisnuite si se lasa intr-un pahar cu apa, de seara pana a 2a zi. Apoi se iau, se scurg de apa si se pun la incoltit pe o farfuriuta, pe un servetel umed; servetelul se umezeste zilnic. Cand semintele incep sa incolteasca, se iau, se clatesc, se usuca fff bine si se servesc perusilor. Mare grija sa nu li se dea pasarilor seminte umede sau mucegaite, pot da in diaree sau alte afectiuni digestive!

Teoretic, semintele incoltite sunt o sursa bogata de vitamine pentru pasari si nu ar trebui sa le faca nici un rau, dar cum ai mei sunt pe tratament, vet-ul mi-a zis sa le dau numai seminte.

Naparlirea pasarilorDesi marea majoritate a stapanilor de pasari stiu ca acestea vor naparli la un moment dat, de multe ori ei sunt luati prin suprindere atunci cand gasesc fundul coliviei acoperit de pene sau se ingrijoreaza atunci cand pasarea lor isi modifica atitudinile si comportamentul.

Penele sunt structuri moarte, asemanatoare cu unghiile omului, ele in timp se uzeaza si trebuiesc inlocuite. Naparlirea naturala are loc mai ales la trecerea de la sezonul cald la sezonul rece si vizeaza intreg penajul, de la puf pana la penele de pe corp. Naparlirea are loc deseori dupa clocirea oualor si cresterea puilor si este un proces influentat de hormonii tiroidieni si cei ai organelor sexuale. In general, primele pene inlocuite sunt cele de pe piept si cap, iar ultimele sunt cele din coada si de pe aripi.

Naparlirea este o etapa foarte importanta in viata oricarei pasari, este chiar o perioada critica si stresanta datorita accelerarii metabolismului si consumul intens de resurse.

In medie, perioada de naparlire dureaza 4-8 saptamani si in acest timp pasarea poate deveni mai apatica, mai tacuta (nu mai canta, nu mai vorbeste), mai putin activa decat de

obicei. Papagalii obisnuiti cu mangaierile stapanilor s-ar putea sa le respinga datorita faptului ca pielea este iritata si chiar dureroasa datorita aparitiei noilor pene care o strapung. Ea are nevoie de liniste si siguranta, de mai multa odihna precum si de o dieta imbogatita cu proteine, minerale si vitamine. Oferiti-i alimente ca: ou fiert tare, bucatele de carne de pui bine fiarta, fructe, legume, seminte, os de sepie, blocuri de minerale. Consultati veterinarul pentru o dieta potrivita, prea multe proteine pot face rau pasarii.

Pasarea va trebui sa beneficieze de 9-12 ore de somn linistit pe noapte si va avea nevoie de un loc unde sa se poata simti in siguranta in colivie chiar si pe timpul zilei. In natura, unele pasari stau mai mult ascunse pe perioada naparlirii, asa ca acoperirea partiala a unui colt al coliviei poate fi o idee buna pentru a-i oferi un astfel de loc in care sa se retraga daca doreste. De asemenea, colivia pasarii va trebui plasata intr-un loc linistit.

Temperatura ambientala va trebui mentinuta la un nivel constant pentru ca pasarii sa nu-i fie frig. Pe durata perioadei de naparlire pasarea isi va ciuguli si aranja penajul mai mult decat de obicei. Acest comportament este normal si nu trebuie sa va alarmati daca in urma lui va rezulta o cantitate mare de “matreata”. Pentru a o ajuta sa aiba o naparlire “usoara” puteti imbaia pasarea mai frecvent.

Desi poate arata ca “mancata de molii” pe perioada naparlirii, pasarea nu trebuie sa prezinte zone chele de pene, aparitia acestora putand insemna probleme de sanatate.

O pasare adulta naparleste de obicei o data pe an. Daca naparlirea este mai frecventa sau dureaza mai mult decat in mod normal (uneori naparlirea poate deveni o permanenta) aceasta poate insemna fie ca pasarea este bolnava sau stresata, fie ca nu ii sunt oferite conditiile necesare unei vieti bune. Astfel, o dieta nepotrivita, o schimbare brusca a temperaturii ambientale, apa de baut si/sau de imbaiat prea rece sunt factori care pot declansa naparlirea.

Cu toate acestea, o pasare isi poate inlocui cateva pene care sunt deteriorate si in afara perioadei de naparlire si acest lucru nu trebuie sa ne ingrijoreze.

Naparlirea poate afecta capacitatea de zbor a pasarilor si de aceea va trebui sa aveti grija ca ele sa nu se raneasca atunci cand le lasati libere in aceasta perioada.

Naparlirea este o perioada in care pasarea trebuie atent supravegheata. Noile pene pot avea defecte de crestere si dezvoltare, pot fi decolorate, fragile. Daca observati astfel de lucruri la pasarea dumneavoastra, cereti ajutorul unui medic veterinar specialist. De asemenea, perioada de naparlire este o perioada in care pasarea este mult mai susceptibila de a se imbolna