Home >Documents >Persuasiune, Manipulare si Seductie

Persuasiune, Manipulare si Seductie

Date post:29-Jun-2015
Category:
View:1,128 times
Download:47 times
Share this document with a friend
Description:
PERSUASIUNE, MANIPULARE ŞI SEDUCŢIEUn tînăr novice şi un călugăr se plimbau prin grădina mănăstirii, citind şi comentînd împreună diferite pasaje dinBiblie. La un moment dat au simţit nevoia unei ţigări, dar, neştiind dacă încalcă vreo regulăfumînd în timpul studiului, s-au hotărît să ceară, după masă, permisiunea părintelui stareţ. Cînd s-au întîlnit a doua zi, călugărul fuma liniătit, spre nedumerirea novicelui:"Frate, mie stareţul mi-a interzis să fumez, ţie cum de ţi-a permis?""Nu ştiu... Tu ce i-ai spus?""I-am cerut să-mi dea voie să fumez în timp ce citesc Biblia.""Vezi, aici ai greşit. Eu i-am cerut să-mi dea voie să citesc Biblia în timp ce fumez."
Transcript:

PERSUASIUNE, MANIPULARE I SEDUCIE

1. Comunicare i Realitate1.1. Realitatea se construiete n comunicare prin intersubiectivitate, prin noi-ul social al obiectivitii nu n cunoaterea cu subiect individual, de vreme ce, datorit comunicrii, putem vorbi despre lumi posibile sau virtuale, construite n semnificaie, n jurul subiectului. Fiind constructoare de realitate, comunicarea poate fi, implicit, manipulare. Un exemplu anecdotic folosit pentru a ilustra manipularea ne poate arta ca atari procedee nu sunt att psihologice, ct comunicative. Anecdota ne spune c Berkovitz primete ntr-o sear vizita nepotului su din Buhui, care caut de lucru. Un pic ncurcat de situaie, Berkovitz sun pe Clinton: mi amintesc c la joint-ul mondial evreiesc mi-ai artat pozele dumneavoastr de familie. Ai fi de acord ca fiica dumneavoastr s se cstoreasc cu nepotul meu din Buhui? Clinton, un pic stnjenit, i rspunde: tii ct de mult m simt implicat n problemele destinului evreilor din Europa central i de est. Totui, este excesiv problema unei cstorii ntre fiica mea i un evreu obscur din Romnia. A, i spune Berkovitz, v nelai, nu este un evreu obscur din Romnia, ci viitorul director al Fondului Monetar Internaional. Desigur, rspunde Clinton, atunci situaia se schimb i rmnem n contact n aceast problem. Dup care Berkovitz sun la unul din prietenii lui de la F.M.I., Strulovitz: tiu c voi suntei n cutarea unui preedinte a F.M.I.-ului. Vreau s l propun n acest post pe nepotul meu din Buhui. Bun, i spune Strulovitz, desigur, noi putem aranja multe situaii, dar totui e complicat s impunem un evreu obscur din Romnia. A, i rspunde Berkovitz, nu este un evreu obscur din Romnia, ci viitorul ginere a lui Clinton. Atunci, i spune Strulovitz, problema e ca i rezolvat. Avem n aceast situaie comunicaional, realiti virtuale, lumi posibile care-i sprijin realitatea sau realizarea una pe existena celeilalte: dou posibiliti comunicate ca realitate se susin pentru a deveni realitate efectiv. O alt anecdot, des folosit ca exemplu, ne atrage atenia asupra felului n care aceeai realitate poate fi prezentat diferit n comunicare, pentru a obine decizii opuse. Un tnr novice i un clugr se plimbau prin grdina mnstirii, citind i comentnd mpreun diferite pasaje din Biblie. La un moment dat au simit nevoia unei igri, dar, netiind dac ncalc vreo regul fumnd n timpul studiului, s-au hotrt s cear, dup mas, permisiunea printelui stare. Cnd sau ntlnit a doua zi, clugrul fuma linitit, spre nedumerirea novicelui: "Frate, mie stareul mi-a interzis s fumez, ie cum de i-a permis?" "Nu tiu... Tu ce i-ai spus?" "I-am cerut s-mi dea voie s fumez n timp ce citesc Biblia." "Vezi, aici ai greit. Eu i-am cerut s-mi dea voie s citesc Biblia n timp ce fumez." Fiind constructoare de realitate, comunicarea este implicit manipulare. Punerea n scen ca realitate este foarte bine exemplificat de romanul lui Orwel, 1984, pentru care viitorul e cert, trecutul n schimb e reconstruibil prin schimbarea personajelor n poze sau tergerea lor. Ceea ce

s-a i ntmplat n cazul fotografiilor cu Bodnra i grzile patriotice care ilustrau n manualele de istorie ale vechiului regim momentul istoric de la 23 August 1944 dar care au fost fcute nu la insurecie, ci patru ani mai trziu, n 1948. Deturnarea, deformarea, dezinformarea sunt proceduri de construcie a realitii n noua lume a mijloacelor de comunicare de mas. Desigur, n acest caz cel mai adesea se pune problema raportrii morale la interese: adevr este neles ca sinceritate n comunicare i se opune minciunii, n plan etic. Problema relaiei dintre realitate i comunicare este ns mult mai profund i implic planul cunoaterii, cu opoziia dintre adevr i fals. Prima dintre teoriile filosofice ale adevrului se leag de prima tematizare, care se ntreab asupra a ceea ce este, cutnd n materie sau form principiul, temeiul acestei lumi. Ordinea existenei, a gndirii i a rostirii fac una, nu sunt desprite. Cunoaterea este i rostire adevrat pentru c spune ceea ce este. Aristotel va exprima ct se poate de clar formula prim a adevrului n teoria adevrului coresponden. Afirmaia sau negaia este adevrat dac ea corespunde la ceea ce este. n aceast teorie a adevrului proprietatea de adevr aparine relaiei, raportului dintre enun i starea de fapt. Acest tip de adevr este cel pe care l ntlnim n tiinele bazate pe observaie i experimentare direct. Odat cu a doua tematizare, a cunoaterii, ceea ce este devine relativ la ceea ce cunoatem. Adic ceea ce nu cunoatem nu exist n mod real pentru noi. Exist aici deja dou ordini distincte: ordinea a ceea ce este pe de o parte, i ordinea gndirii i rostirii, pe de alta. Ordinea a ceea ce este nu mai poate fi direct accesat, dac nu cumva, aa cum crede Kant, nu poate fi deloc accesat, fiind lucrul n sine. Tot n conformitate cu Kant, teoria adevrului devine teoria adevrului coeren. Adic dac punctul de plecare este axiomatic corect i dac paii pe care i facem sunt coreci rezultatul raionamentului nostru e corect. Pentru cea de-a treia tematizare, cea a comunicrii, ceea ce este i ceea ce cunoatem ca realitate este relativ la comunicare: ceea ce nu comunicm, nu exist pentru noi! Realitatea se construiete n comunicare prin intersubiectivitate, prin noi-ul social al obiectivitii nu n cunoaterea cu subiect individual, de vreme ce, datorit comunicrii, putem vorbi despre lumi posibile sau virtuale, construite n semnificaie, n jurul subiectului. Cea de-a treia teorie a adevrului nu este nc la fel de clar formulabil ca i primele dou. Totui, am putea-o descoperi schiat la Heidegger. Este teoria adevrului-semnificaie despre care Noica vorbete implicit, comparndu-l cu adevrul exactitate. Adevrul este cu att mai adevrat cu ct semnificaia lui este mai universal acceptabil. Acest tip de adevr este, la urma urmei, adevrul democratic al valorilor. O valoare este cu att mai adevrat cu ct are o sfer de cuprindere sau o amplitudine mai larg n raport cu grupurile umane. Comunicarea este n sine negociere i mediere a semnificaiilor din lumea ta cu semnificaiile din lumea celorlali. Cum comunicm i ce comunicm definete cultura noastr, att individual ct i colectiv. Acest tip de adevr semnificaie, sau mai degrab adevr sens -, stabilit intersubiectiv i democratic, este adevrul de acum al discursurilor artei, culturii n general i politicului. Or el constituie, dup cum se va vedea, totodat unul din principiile produciei mas-mediilor, cel care le confer caracterul de comunicare de mas. Iar dac msurm fora noului adevr prin amploarea cuprinderii semnificaiei sale n definitiv, aceasta este cea mai operaional msur a democraiei dezirabile! -, ce filosof, orict de socratic ar fi el, se poate msura cu audiena i aprobarea consensul! cu care sunt ntmpinai jurnalitii de talkshow? Ce sistem filosofic sau ce roman ori poem, mai au fora modelatoare a clipurilor publicitare ori muzicale, care modeleaz astzi

stilul de via, pasiunile i sexualitatea tinerei generaii? n transmiterea adevrului, n nvarea social de astzi nu vechea tradiie i nici cunoaterea modern modeleaz individul, ci massmediile. 1.2. Problema influenrii sau determinrii aciunii / comportamentului / atitudinii: 1.2.1. Influenarea sau determinarea aciunii / comportamentului / atitudinii obinut prin constrngere explicit sau implicit sau prin acord afectiv-instinctual: Pare foarte probabil c omul arhaic, rezultat al antropogenezei, s fi fost psihic i comportamental foarte puin detaat de grup. Or, primele grupuri de hominide erau similare oricrui grup de animale i aveau o structur piramidal, conform cu nivelurile de putere fizic efectiv i cu relaiile de for din cadrul grupului. Este neconvingtor s vorbim n acest caz despre convingeri : avem de-a face cu atitudini susinute afectiv i instinctiv, mai degrab dect intelectual, pentru c totui, n raport cu grupul, omul rmne un organism biologic difereniat, separat, cu interese relativ individualizate. Tot astfel, constrngerea este relativ la aceste atitudini individualizante, susinute afectiv-instinctual: membrii puternici ai grupului oblig prin intermediul forei, pe membrii inferiori ca putere fizic, la anumite comportamente. De la nceput ns, n grupurile de hominide exercitarea liber a puterii fizice a fost ngrdit ritualic. Evoluia istoriei umanitii a mers n direcia ngrdirii libertii de exercitare a puterii fizice asupra semenilor. (Mai precis, a facilitat nlocuirea acestui gen de putere direct prin exercitarea unor puteri indirecte, legate mai nti i n chip apropiat de ceea ce a fost puterea pur fizic, de puterea conferit de ierarhiile sociale, mai apoi, nc mai mediat, de cea oferit de ierarhiile economice.) Raportul dintre grupul comunitar i individ este un raport foarte strns: individul aproape c nu are contiina autonomiei sale n raport cu grupul de apartenen. Lrgirea dimensiunii grupurilor umane, trecerea de la comunitate la societate un proces foarte lung de altfel, care mai pstreaz chiar i n societile noastre moderne comuniti mai slabe, cum sunt cele etnice, i comuniti mai puternice, cum snt familiile a eliberat individul de o prea strict identitate de grup, conferindu-i n raport cu comunitatea de apartenen relativa autonomie constitutiv pentru contiina individual. Printr-o dialectic a responsabilizrii i libertii, ancorat de altfel n mecanismul constrngerilor corporale dup cum observ Nietzsche -, individul a interiorizat constrngerile exterioare dezvoltndu-i contiina de sine. De aceea convingerile contiente au devenit tot mai importante n fundamentarea atitudinilor i comportamentelor. 1.2.1. Restrngerea presiunii grupului i extinderea autonomiei individuale face necesar convingerea. Interesul pentru convingerile, atitudinile i aciunile sau comportamentul oamenilor apar cu limpezime n Grecia. Contextul este acela al deciziilor politice, al hotrrilor care privesc viaa cetenilor, a unor oameni care au individualitate de ceteni, adic o poziie incomparabil mai atomizat dect aceea din comunitile stricte crora le aparin i n care nu putem vorbi dect metaforic despre politic. Ni

Click here to load reader

Reader Image
Embed Size (px)
Recommended