+ All Categories
Home > Documents > Pentru Spete Ex

Pentru Spete Ex

Date post: 14-Dec-2014
Category:
Upload: vlad-boscanean
View: 113 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
63
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE DIRECŢIA GENERALĂ AFACERI JURIDICE OFICIUL DREPT COMUNITAR REPERE FUNDAMENTALE ALE JURISPRUDENŢEI CURŢII DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE I. Libera circulaţie a mărfurilor 1. Cazul: Rewe-Zentrale AG vs. Bundesmonopolverwaltung für Branntwein (Cassis de Dijon), nr.120\78, 20 februarie 1979 Situaţia de fapt Interzicerea importării şi comercializării în RFG a unei băuturi originare din Franţa (Cassis de Dijon), pe motivul că legislaţia germană prevede o concentraţie minimă de alcool, pe care băutura respectivă nu o avea. Norme comunitare relevante Articolul 28 1 TCE - Noţiunea de restricţii cantitative şi măsuri cu efect echivalent; Teoria exigenţelor imperative Soluţia şi principiile degajate de CJCE 1. În domeniile în care nu există o reglementare unitară la nivel comunitar, fiecare stat membru poate impune pe teritoriul său propriile prevederi privind producţia şi comercializarea alcoolului şi băuturilor spirtoase, dar acestea nu trebuie să constituie restricţii cantitative la import sau măsuri cu efect echivalent acestora. 2. Obstacolele aduse liberei circulaţii a mărfurilor prin disparităţile legislaţiilor naţionale sunt acceptate în măsura în care sunt justificate de interese imperative, cum ar fi mai ales: eficacitatea controalelor fiscale, protecţia sănătăţii publice, loialitatea tranzacţiilor comerciale şi protecţia consumatorilor. 1 Articolul 28 TCE dispune: „Sunt interzise între statele membre restricţiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent acestora.” 1
Transcript
Page 1: Pentru Spete Ex

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNEDIRECŢIA GENERALĂ AFACERI JURIDICEOFICIUL DREPT COMUNITAR

REPERE FUNDAMENTALE

ALE JURISPRUDENŢEI CURŢII DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE

I. Libera circulaţie a mărfurilor

1. Cazul: Rewe-Zentrale AG vs. Bundesmonopolverwaltung für Branntwein (Cassis de Dijon), nr.120\78, 20 februarie 1979

Situaţia de fapt Interzicerea importării şi comercializării în RFG a unei băuturi originare din Franţa

(Cassis de Dijon), pe motivul că legislaţia germană prevede o concentraţie minimă de alcool, pe care băutura respectivă nu o avea.

Norme comunitare relevanteArticolul 281 TCE - Noţiunea de restricţii cantitative şi măsuri cu efect

echivalent; Teoria exigenţelor imperative

Soluţia şi principiile degajate de CJCE1. În domeniile în care nu există o reglementare unitară la nivel comunitar, fiecare stat

membru poate impune pe teritoriul său propriile prevederi privind producţia şi comercializarea alcoolului şi băuturilor spirtoase, dar acestea nu trebuie să constituie restricţii cantitative la import sau măsuri cu efect echivalent acestora.

2. Obstacolele aduse liberei circulaţii a mărfurilor prin disparităţile legislaţiilor naţionale sunt acceptate în măsura în care sunt justificate de interese imperative, cum ar fi mai ales: eficacitatea controalelor fiscale, protecţia sănătăţii publice, loialitatea tranzacţiilor comerciale şi protecţia consumatorilor.

3. În speţă, Curtea a decis că este vorba de o măsură cu efect echivalent restricţiilor cantitative la importul de mărfuri, care nu se justifică printr-o exigenţă imperativă.

Evaluare Această speţă pune bazele principiului recunoaşterii mutuale în dreptul comunitar,

conform căruia, în lipsa unor reglementări unitare la nivelul Uniunii, un stat membru trebuie să accepte pe teritoriul său produsele care sunt conforme cu legislaţia statului membru de origine.

1 Articolul 28 TCE dispune: „Sunt interzise între statele membre restricţiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent acestora.”

1

Page 2: Pentru Spete Ex

II. Libera circulaţie a persoanelor

1. Cazul: Lawrie Blum vs. Land Baden Wurttemberg, nr.66\85, 3 iulie 1986

Situaţia de faptLawrie Blum, cetăţean britanic, a trecut primul examen pentru a deveni profesor în

Germania. Totuşi, i-a fost refuzată admiterea în perioada de probă, care trebuie să fie efectuată înainte de a doua examinare, pe motivul că nu avea cetăţenia germană.

Lawrie Blum a argumentat că acest refuz reprezintă o încălcare a art.39 (2) TCE. Instanţa germană a susţinut, însă, că un profesor în perioada de probă nu se încadrează în noţiunea de „lucrător”, conform art. 39 (2)

Norme comunitare relevanteArt.39, al.2 TCE referitor la interzicerea discriminării pe motivul naţionalităţii

între lucrătorii din statele membre.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECurtea precizează că noţiunea de „lucrător” trebuie definită în conformitate cu

dreptul comunitar, nu conform normelor interne. În consecinţă, în opinia Curţii, un profesor aflat în perioada de probă în timpul căreia prestează servicii ca predarea unor cursuri şi în schimbul cărora este remunerat, trebuie considerat un „lucrător”, conform art. 39 TCE.

EvaluarePrincipiul enunţat în această speţă prezintă importanţă în ceea ce priveşte aplicarea art.39

TCE. Curtea are o acţiune specifică – de „creator de drept” (jurislateur), în sensul că defineşte termenul de „lucrător”, completând, astfel, prevederile Tratatului. Se clarifică, practic, câmpul de aplicare a articolului în discuţie.

2. Cazul: Procurorul regal al Belgiei vs. Royer, nr.48\75, 8 aprilie 1976

Situaţia de faptRoyer, cetăţean francez, a fost condamnat pentru intrare ilegală în Belgia. Royer nu

îndeplinise formalităţile administrative pentru intrarea în această ţară, unde era stabilită soţia sa. A fost, astfel, expulzat pe motivul că reprezenta un pericol pentru ordinea publică şi pentru că nu a respectat condiţiile legale referitoare la accesul străinilor pe teritoriul Belgiei.

Curtea belgiană a introdus un recurs prealabil în faţa CJCE, cerând interpretarea mai multor dispoziţii de drept comunitar referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor atât din tratat, cât şi din Directiva nr.64/221 referitoare la coordonarea măsurilor speciale pentru străini în materie de deplasare şi sejur justificate de motive de ordine publică şi Directiva nr.68/360 referitoare la suprimarea restricţiilor privind deplasarea şi sejurul lucrătorilor din statele membre şi a familiilor lor în interiorul Comunităţii.

Norme comunitare relevante- art.39, al.2 TCE referitor la interzicerea discriminării pe motivul

naţionalităţii între lucrătorii din statele membre; - Directiva nr.64/221 referitoare la coordonarea măsurilor speciale

pentru străini în materie de deplasare şi sejur justificate de motive de ordine publică;

2

Page 3: Pentru Spete Ex

- Directiva nr.68/360 referitoare la suprimarea restricţiilor privind deplasarea şi sejurul lucrătorilor din statele membre şi a familiilor lor în interiorul Comunităţii.

Soluţia şi principiile degajate de CJCESoluţia dată de Curte precizează clar că dreptul resortisanţilor comunitari de a intra

pe teritoriul unui alt stat membru acoperă dreptul de a intra şi a căuta un loc de muncă sau de a se alătura familiei. Eşecul unui stat membru în a îndeplini formalităţile privind accesul, deplasarea sau rezidenţa nu justifică expulzarea.

EvaluareJurisprudenţa Curţii legată de libertatea de mişcare a lucrătorilor prezintă relevanţă atât

pentru situaţia actuală, cât şi pentru viitor, după aderarea României la UE.După cum CJCE a precizat în mai multe speţe, dreptul la liberă circulaţie este aplicabil

doar cetăţenilor comunitari. Curtea s-a pronunţat, însă, în mai multe cazuri în ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor unor state terţe, căsătoriţi cu cetăţeni ai statelor membre. Astfel, în speţa MRAX vs. Belgia din 25 iulie 2002, se precizează că cetăţenii unui stat terţ, căsătoriţi cu cetăţeni comunitari trebuie să posede viză pentru trecerea dintr-un stat membru în altul. Pe de altă parte, conform principiului proporţionalităţii, un stat membru nu va trimite înapoi o asemenea persoană care nu are paşaport, viză sau un act de identitate, dacă poate dovedi identitatea şi statutul marital şi dacă nu reprezintă o ameninţare pentru siguranţa, ordinea sau sănătatea publică.

3. Cazul: Rutili vs. Minister fir the Interior, nr.36\75, 28 octombrie 1975

Situaţia de faptÎn urma unui recurs introdus de un cetăţean italian având reşedinţa în Franţa împotriva

unei decizii prin care i se interzicea sejurul pe teritoriul francez, în anumite departamente, Tribunalul Administrativ Paris a adresat Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene două întrebări, prima referitoare la aplicarea articolului 39 TCE (libera circulaţie a lucrătorilor şi excepţiile), şi anume dacă acesta se aplică exclusiv dispoziţiilor legale sau regulamentare adoptate de statele membre sau se aplică şi deciziilor individuale luate în aplicarea acestora; cea de-a doua întrebare vizează marja de manevră de care dispun statele membre în invocarea excepţiei privind ordinea publică ca restrângere a libertăţii de circulaţie şi de sejur pe teritoriul lor a cetăţenilor provenind din alte state membre.

Norme comunitare relevante

3

Page 4: Pentru Spete Ex

Articolul 392 TCE: libera circulaţie a lucrătorilor ; excepţii - clauza de ordine publică.

Soluţia şi principiile degajate de CJCEExpresia folosită de articolul 39, « sub rezerva limitărilor justificate de motive de

ordine publică », vizează nu numai dipoziţii legale sau regulamentare pe care un stat le adoptă în scopul limitării liberei circulaţii pe teritoriul său a cetăţenilor unui alt stat membru, ci şi deciziile individuale luate în aplicarea unor astfel de dispoziţii de aplicare generală.

Dacă, în principiu este recunoscut dreptul fiecărui stat membru de a determina exigenţele de ordine publică care pot justifica luarea unor asemenea măsuri, această libertate nu este nelimitată, ci circumscrisă unei cerinţe de proporţionalitate, astfel încât atingerea adusă drepturilor prevăzute în tratat nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru apărarea ordinii publice ”într-o societate democratică”. CJCE se referă expres la principiile consacrate în acest domeniu de Convenţia europeană a drepturilor omului (CEDO).

EvaluareSpeţa confirmă poziţia Curţii în materia excepţiilor de la libera circulaţie a cetăţenilor

statelor membre, prin instituirea unui control al instituţiilor comunitare asupra invocării de către un stat membru a excepţiei de apărare a ordinii publice ca justificare a măsurilor de restrângere a libertăţii de circulaţie şi sejur pe teritoriul său pentru cetăţenii unui alt stat membru.

III. Libera concurenţă 

1. Cazul: Metro S.B. & CO. KG vs. Comisia & SABA, nr.26\76, 25 octombrie 1977

Situaţia de faptSpeţa are la bază întrebarea formulată de un tribunal din Germania în privinţa

condiţiilor impuse în cadrul unui sistem de distribuţie selectivă pentru ca acesta să fie considerat acceptabil de către Comisie. Această întrebare a fost pusă în cadrul unui litigiu între societatea Metro, în calitate de reclamant, şi societatea Cartier. Aceasta din urmă a instituit un sistem de distribuţie selectivă a ceasurilor sale, considerate produse de lux. Societatea Metrou nu se afla printre distribuitorii acceptaţi, ci îşi achiziţiona ceasurile Cartier prin intermediari independenţi şi le vindea în garanţie Cartier. Aceasta din urmă refuza, însă, să acorde garanţia, care era rezervată cumpărătorilor de la distribuitorii din cadrul reţelei.

Norme comunitare relevante

2 Articolul 39 TCE dispune: 1. Este asigurată prin prezentul tratat libera circulaţie a lucrătorilor în interiorul Comunităţii.2. Aceasta implică înlăturarea oricăror discriminări fondate pe naţionalitate între lucrătorii

statelor membre, în ceea ce priveşte locul de muncă, salariul şi condiţiile de lucru.3. Sub rezerva unor limitări justificate prin motive de ordine publică, securitate publică şi

sănătate publică, aceasta implică dreptul:a) de a răspunde ofertelor de muncă;b) de a se deplasa în mod liber pe teritoriul statelor membre;c) de sejur pe teritoriul unui stat membru în scopul exercitării unei meserii în conformitate cu

dispoziţiile legislative, regulamentare şi administrative, care reglementează condiţiile de muncă pentru lucrătorii naţionali;

d) de a rămâne, în condiţii care vor face obiectul unor regulamente de aplicare ale Comisiei, pe teritoriul unui stat membru, după ce au lucrat pe teritoriul respectiv.

4

Page 5: Pentru Spete Ex

Articolul 813 TCE: interzicerea concentrărilor de întreprinderi; noţiunea de concurenţă eficace (workable competition); sisteme de distribuţie selectivă.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

1. Noţiunea de concurenţă eficace (workable competition)„Noţiunea de liberă concurenţă folosită la articolele 3 şi 81 din tratat vizează existenţa

unei concurenţe eficace pe piaţă, adică a unui grad de concurenţă necesar pentru a fi respectate exigenţele fundamentale şi obiectivele Tratatului, în general, şi în special cele vizând crearea unei pieţe unice.

Aceasta permite ca natura şi intensitatea concurenţei să varieze în funcţie de produsele sau serviciile în cauză şi de structura economică a pieţelor sectoriale vizate.”

2. Sistemele de distribuţie selectivăComisia a recunoscut că sistemele de distribuţie selectivă nu cad sub incidenţa

interdicţiei conţinute la articolul 81, paragraful 1 din Tratat, cu condiţia ca selectarea vânzătorilor să se facă în funcţie de criterii obiective, calitative, ca, de exemplu, calificarea profesională a vânzătorilor şi a personalului acestora. Aceste criterii trebuie fixate în mod uniform faţă de toţi posibilii vânzători şi aplicate fără discriminare.

EvaluareDecizia Curţii prezintă relevanţă în definirea „concepţiei comunitare de concurenţă”,

pentru determinarea ei folosindu-se criterii ca natura şi intensitatea, procedându-se la o examinarea in concreto de către judecătorul comunitar; concurenţa poate fi, deci, variabilă în funcţie de produsele sau serviciile în cauză, dar în toate cazurile ea trebuie să fie eficace.

2. Cazul: Continental Can vs. Comisia, nr.6\72, 21 februarie 1973

Situaţia de faptSocietatea Continental Can solicită anularea deciziei Comisiei prin care s-a constatat

violarea articolului 82 din Tratat, referitor la abuzul de poziţie dominantă, de către societatea menţionată, prin achiziţionarea printr-un intermediar a 80% din acţiunile şi obligaţiile unei societăţi concurente.

Norme comunitare relevante Articolul 824 TCE: abuzul de poziţie dominantă.

3 „Sunt incompatibile cu piaţa comună şi, deci, interzise toate acordurile între întreprinderi, toate deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi toate practicile concertate care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau efect să împiedice, să restrângă sau să dăuneze liberei concurenţe în interiorul pieţei comune şi în special:

e) fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii ale vânzării;

f) limitarea sau controlul producţiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării tehnice sau investiţiilor;g) repartizarea pieţelor sau a surselor de aprovizionare;h) aplicarea partenerilor comerciali de condiţii inegale pentru prestaţii echivalente;i) condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii

suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”4 „Este incompatibilă cu piaţa comună şi interzisă, în măsura în care afectează sau riscă să afecteze comerţul dintre statele membre, exploatarea abuzivă de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante pe piaţa comună sau pe o parte substanţială a acesteia.

Aceste practici abuzive pot să fie, în special, următoarele:

5

Page 6: Pentru Spete Ex

Soluţia şi principiile degajate de CJCE1. Pentru a contraveni prevederilor Tratatului, o poziţie dominantă trebuie exploatată

abuziv, deci nu este ilicită prin simpla sa existenţă. Enumerarea din alineatul 2 al articolului 82 nu este limitativă. Contravin regulilor concurenţei atât practicile susceptibile să provoace un prejudiciu imediat consumatorilor, dar şi cele care le cauzează acestora un prejudiciu prin atingerea adusă structurilor de concurenţă efectivă.

2. Constituie abuz de poziţie dominantă consolidarea poziţiei pe piaţă a unei întreprinderi aflate deja în poziţie dominantă, astfel încât gradul de dominaţie atins limitează substanţial concurenţa, adică nu lasă să subziste pe piaţă decât întreprinderi dependente în comportamentul lor concurenţial de întreprinderea dominantă.

EvaluareAceastă decizie constituie una dintre contribuţiile jurisprudenţiale cele mai importante

la interpretarea articolului 82 TCE, articol care implică din partea judecătorului comunitar o dublă activitate de interpretare: pe de o parte, determinarea noţiunii de poziţie dominantă şi, pe de altă parte, caracterizarea abuzului de poziţie dominantă nu numai în funcţie de elementele enumerate în acest articol, care nu sunt limitativ prevăzute, ci printr-un examen de la caz la caz.

3. Cazul: United Brands vs. Comisia, nr.27\76, 14 februarie 1978

Situaţia de faptPrin această speţă se solicită de către societatea United Brands Co şi de către

reprezentantul său în Olanda, societatea United Brands Continentaal Bv, anularea deciziei Comisiei prin care se constată încălcarea articolului 82 al TCE de către cele două societăţi.

Norme comunitare relevante Articolul 82 TCE - abuzul de poziţie dominantă.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

1. Determinarea pieţei unui produs: pentru ca un produs să poată fi considerat ca făcând obiectul unei pieţe distincte de cea a altor produse, Curtea examinează dacă produsul în cauză poate fi individualizat prin caracteristici proprii faţă de alte produse similare, astfel încât nu sunt substituibile şi nu sunt se află în concurenţă cu acestea. Este necesară, de asemenea, determinarea în fiecare caz a pieţei geografice a produsului respectiv, ţinând cont de faptul că, pentru a cădea sub incidenţa articolului 82 TCE, concurenţa trebuie să fie afectată într-o parte substanţială a pieţei comune.

2. Noţiunea de poziţie dominantă vizată de articolul 82 se referă la poziţia de putere economică a unei întreprinderi, care îi dă acesteia puterea să împiedice menţinerea unei concurenţe efective pe piaţă şi îi furnizează posibilitatea să aibă un comportament independent de întreprinderile concurente, de clienţii săi şi în cele din urmă de consumatori. Poziţia dominantă rezultă în general din reunirea mai multor factori, care luaţi izolat, nu sunt în mod necesar determinanţi: interzicerea de către o societate în poziţie dominantă pe piaţa

a. fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii ale vânzării;b. limitarea producţiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării tehnice sau investiţiilor;c. aplicarea partenerilor comerciali de condiţii inegale pentru prestaţii echivalente;d. condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”

6

Page 7: Pentru Spete Ex

unui produs ca distribuitorii agreaţi să revândă acest produs în anumite condiţii, aplicarea de către societatea în poziţie dominantă a unor condiţii inegale pentru prestaţii echivalente ale partenerilor comerciali, practicarea unui preţ excesiv faţă de valoarea economică a prestaţiei etc.

EvaluareCurtea a apreciat că posibilităţile de concurenţă în condiţiile art.86 din Tratat trebuie

să fie examinate în funcţie de caracteristicile produsului în cauză şi prin referinţă la o zonă geografică definită, în care este comercializată şi în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene pentru a putea aprecia jocul puterii economice a întreprinderii interesate. Pentru a fi considerat ca fiind obiect al unei pieţe suficient de distincte, produsul în cauză trebuie să poată fi individualizat de caracteristici particulare care îl diferenţiază de alte produse astfel încât să fie foarte puţin interschimbabil cu acestea şi creându-le o concurenţă nesemnificativă.

Importanţa acestei decizii constă în ilustrarea analizei făcute de judecătorul comunitar pentru determinarea concretă a pieţei produsului în cauză (relevant market), utilizând atât criterii geografice, cât şi gradul de substituabilitate al acestui produs cu altele asemănătoare.

4. Cazul: Hoffmann - La Roche & Co. AG vs. Comisia, nr.85\76, 13 februarie 1979

Situaţia de fapt Societatea elveţiană Hoffmann - La Roche et co. solicită anularea Deciziei

„Vitamine” a Comisiei, din data de 9 iunie 1976, privind procedura de aplicare a art. 86 TCE.Potrivit unei hotărâri a Comisiei, societatea La Roche dispunea de o poziţie dominantă

pe piaţa comună, iar, ca urmare a încheierii unor contracte care obligau sau, cel puţin incitau cumpărătorii, prin acordarea unei prime de fidelitate, să-i acorde exclusivitate sau cel puţin preferinţă, încălcase dispoziţiile art.86 TCE prin exploatarea abuzivă a acestei poziţii. Prin urmare, Comisia a hotărât aplicarea de sancţiuni societăţii La Roche. Societatea s-a adresat CJCE susţinând că Decizia Comisiei este incorectă. În Decizia sa, Comisia a arătat că, pentru a aprecia dacă La Roche deţine poziţia dominantă de care e acuzată, trebuie delimitată piaţa relevantă din punct de vedere geografic (care în acest caz se întindea pe toată piaţa comună) şi piaţa relevantă a produsului.

Norme comunitare relevante

Art. 86 TCE.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE În această speţă, Curtea a stabilit că, în ceea ce priveşte dreptul comunitar al

concurenţei, dacă un produs este utilizat cu scopuri diferite şi, de asemenea, răspunde unor nevoi economice diferite, poate aparţine unor pieţe distincte. Un astfel de produs, alături de toate celelalte produse care îi pot fi substituite şi cu care intră în concurenţă, constituie, ele însele o piaţă distinctă.

În ceea ce priveşte noţiunea de piaţă relevantă în interpretarea CJCE, se are în vedere posibilitatea ca o concurenţă efectivă să poată exista între produsele care alcătuiesc această piaţă, ceea ce presupune că produsele care intră în concurenţă pot fi substituite

Cu privire la noţiunea de poziţie dominantă la care se referă art. 86 TCE, Curtea a considerat că este vizată situaţia în care o întreprindere are puterea economică de a împiedica menţinerea unei concurenţe efective pe piaţă, prin capacitatea de a avea un comportament independent faţă de ceilalţi participanţi pe piaţă, faţă de clienţi şi faţă de consumatori. Acest

7

Page 8: Pentru Spete Ex

comportament, deşi nu exclude existenţa unei anumite forme de concurenţă pe piaţă, oferă întreprinderii cu o asemenea situaţie posibilitatea să decidă sau cel puţin să influenţeze într-o manieră decisivă condiţiile concurenţiale de pe piaţă. S-a stabilit că deţinerea unui segment de piaţă de mare amploare constituie un indiciu al unei poziţii mai favorabile în raport cu ceilalţi participanţi.

Noţiunea de exploatare abuzivă este o noţiune obiectivă care vizează comportamentul pe piaţă al unei întreprinderi care deţine o poziţie dominantă şi care sunt de natură să influenţeze structura pieţei şi care au ca efect crearea unor obstacole privind libera concurenţă. Acţiunea unei întreprinderi care deţine o poziţie dominantă pe piaţă, în sensul de a impune cumpărătorilor obligaţia de a se aproviziona în totalitate cu produsele sale, constituie o exploatare abuzivă a unei poziţii dominante în sensul art. 86 din Tratat. În aceeaşi categorie intră şi acţiunea unei întreprinderi care, fără a obliga clienţii să-şi asume o obligaţie formală, aplică – fie unilateral, fie pe baza unor acorduri încheiate cu clienţii - un sistem de reduceri de preţuri pentru fidelitate (adică pentru faptul că un client se aprovizionează exclusiv sau aproape exclusiv cu produse provenind de la întreprinderea care acordă aceste reduceri) Includerea în contract a unei clauze „englezeşti” (clauză conform căreia cumpărătorii se angajează să comunice întreprinderii care exploatează o poziţie dominantă orice ofertă mai avantajoasă pe care au primit-o din partea concurenţilor acesteia şi prin care îşi rezervă libertatea de a se aproviziona de la concurenţă în cazul în care întreprinderea dominantă nu aliniază preţurile ofertei mai avantajoase) nu duce la excluderea caracterului abuziv şi anticoncurenţial al contractelor prin care se acordă reduceri de fidelitate. În ceea ce priveşte acordarea reducerilor de fidelitate, CJCE concluzionează că acestea sunt condamnabile fiindcă au drept efect aplicarea pentru partenerii comerciali a unor condiţii inegale pentru prestaţii echivalente ce se reflectă în faptul că doi cumpărători ai aceleiaşi cantităţi dintr-un produs plătesc un preţ diferit după cum se aprovizionează exclusiv de la întreprinderea care se bucură de o poziţie dominantă sau, dimpotrivă, se aprovizionează de la surse diferite

EvaluareDupă data aderării României la U.E., în legislaţia noastră va trebui să se ţină cont de

această interpretare dată art. 86 TCE.

5. Cazul: Imperial Chemical Industries (ICI) Ltd. vs. Comisia, nr.48\69, 14 iulie 1972

Situaţia de faptImperial Chemical Industries (ICI) a fost una din cele 10 companii, care, împreună,

deţineau 80% din piaţa vopselelor în cadrul Comunităţii. În 1964, a fost prima întreprindere care a anunţat o creştere a preţurilor, la scurt timp urmată de o creştere identică din partea celorlalte companii. În 1965 şi 1967 au avut loc alte creşteri, urmate de creşteri de preţuri din partea celorlalţi producători.

Comisia a decis că a fost vorba de practici concertate, conform art.81 TCE şi a impus amenzi faţă de aceste companii.

Companiile au contestat decizia Comisiei, argumentând că acele creşteri de preţuri au fost rezultatul unui comportament paralel, normal pe o piaţă oligopol (acest tip de piaţă este caracterizat prin existenţa unui număr mic de competitori, fiecare dintre aceşti urmărindu-l pe cel care este liderul în materie de preţuri).

Norme comunitare relevanteArt.81 TCE referitor la practicile concurenţiale susceptibile de a distorsiona

concurenţa pe plan comunitar.

8

Page 9: Pentru Spete Ex

Soluţia şi principiile degajate de CJCEDupă numărul producătorilor implicaţi, Curtea a considerat că nu se poate spune că

piaţa europeană a vopselelor este o piaţă de tip oligopol. În consecinţă, competiţia între preţuri ar fi trebuit să continue, nefiind justificat comportamentul paralel în acest caz.

Astfel, creşterea uniformă şi generală a preţurilor nu putea fi decât rezultatul unei intenţii comune a întreprinderilor de a ajusta preţurile pentru a evita riscurile competiţiei, fapt ce este contrar art. 81 TCE.

În conformitate cu soluţia dată în această speţă, în cazul în care există creşteri de preţuri similare, trebuie analizat dacă acestea reflectă existenţa unui comportament independent în cadrul pieţei sau o practică concertată.

EvaluareÎn speţă, Curtea a decis că producătorii, prin creşterea preţurilor au încercat doar să

elimine incertitudinea privind viitorul lor comportament, care nu mai prezenta, astfel, nici un risc pentru competitori.

Într-o altă speţă, Curtea a adus limitări acestor consideraţii privitoare la modurile de comportament care dau naştere la practici concertate. Astfel, în Ahlström Oy (A.) vs. Comisie (1985)5, Curtea a decis că anunţarea maximului creşterii preţurilor de către producătorii de lemn constituie un comportament care nu afectează incertitudinea producătorilor privind atitudinea viitoare a competitorilor din domeniu.

Legea română privind concurenţa nr.21/1996, modificată prin OUG nr.21/2003 prevede în art. 5 interzicerea „înţelegerilor exprese sau tacite între agenţii economici sau asociaţiile agenţilor economici (…) care ar avea ca efect restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească (…) în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată în mod direct sau indirect a preţurilor de cumpărare (…)”. Legea română preia, astfel, prevederile art.81 TCE.

După aderarea la UE, când Tratatul CE va deveni parte din legislaţia internă, judecătorii români vor trebui să ţină seama de precizările făcute de Curte cu privire la semnificaţia acestor dispoziţii.

6. Cazul: Consten SARL & Grundig VerkaufsGmbH vs. Comisia, nr.56 & 58\64, 10 iunie 1965

Situaţia de faptCompania germană de electronice, Grundig, a încheiat un contract de distribuţie

exclusivă cu societatea franceză Consten, prin care Grundig a fost de acord să aibă ca unic distribuitor în Franţa această firmă, iar în schimb Consten se obliga să nu vândă produse competitoare sau să re-exporte produse Grundig. Consten a primit, de asemenea, exclusiv dreptul de folosinţă a mărcii GINT, marcă înregistrată internaţional de Grundig.

O altă companie franceză (UNEF) a cumpărat produsele Grundig din Germania, unde erau mai ieftine, şi le-a revândut în Franţa. În consecinţă Consten a introdus o acţiune în faţa instanţelor franceze pentru încălcarea dreptului asupra mărcii internaţionale GINT. Societatea UNRF a introdus plângere în faţa Comisiei Europene cu privire la contractul existent între Grundig şi Consten, contract care încălca art.81 TCE. Comisia a dat o decizie în favoarea societăţii Consten, decizie ce a fost atacată de Consten şi Grundig în faţa CJCE.

Norme comunitare relevante

5Cazurile 89, 104, 114, 116, 117, 125-9\85

9

Page 10: Pentru Spete Ex

Art.81 TCE referitor la practicile concurenţiale susceptibile de a distorsiona concurenţa pe plan comunitar.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECurtea a statuat că lista practicilor ilegale din art. 81 TCE este ilustrativă şi nu

exhaustivă. În acest articol sunt precizate doar interdicţia de a încheia înţelegeri prin care se fixează preţuri, se limitează producţia sau pieţele, se aplică condiţii diferite tranzacţiilor echivalente şi se impun obligaţii suplimentare fără legătură cu obiectul contractului.

În soluţia dată, Curtea a considerat înţelegerea încheiată între Consten şi Grundig ca având efectul partiţionării pieţei de-a lungul graniţelor naţionale, eliminând, astfel, competiţia în detrimentul consumatorilor.

EvaluareDecizia din această speţă a fost criticată pe motivul că interzice acordurile „verticale”

(între societăţi aparţinând unor niveluri diferite ale distribuţiei, în speţă între producător şi distribuitor) Acordurile de acest tip sunt, în general, văzute ca fiind mai puţin periculoase decât înţelegerile „orizontale”, adică acele acorduri încheiate între companii aparţinând aceluiaşi nivel de producţie, cum ar fi cartelurile.

Astfel, unii comentatori au argumentat că nu trebuie interzise acordurile prin care se restrânge disponibilitatea unei anumite mărci pe o piaţă, atâta vreme cât există o concurenţă efectivă între branduri. Curtea a considerat că nu este nevoie să se ia în considerare efectele unor înţelegeri, atâta vreme cât acesta are ca obiect prevenirea, restricţionarea sau distorsionarea concurenţei.

IV. Ordinea juridică a CE şi UE

1. Cazul: Van Gend en Loos vs. Nederlandse Administratie der Belastingen, nr.26/26, 1963

Situaţia de faptVan Gend en Loos, o firmă de importatori, a fost solicitată să plătească taxe vamale

pentru o marfă importată din Germania în Olanda, conform legii adoptate după crearea CEE. Importatorii au sesizat instanţele olandeze cu privire la plata taxelor vamale, pe motivul că existenţa unei taxe vamale suplimentare încalcă art.25 (ex 12) TCEE, care interzicea introducerea de noi taxe vamale. Instanţa olandeză a sesizat CJCE, conform art.234 (ex 177), pentru interpretarea dispoziţiei relevante.

Norme comunitare relevanteArt.25 (ex 12) TCEE – interzicerea impunerii de noi taxe vamale, precum şi

mărirea cuantumului celor deja existente

Soluţia şi principiile degajate de CJCE1) CEE a creat o nouă ordine juridică în dreptul internaţional, în numele căreia statele

şi-au limitat drepturile în anumite domenii bine stabilite, subiectele de drept fiind nu doar statele, ci şi particularii: persoane fizice şi juridice din statul respectiv.

Aşadar, principiul afirmat este acela că obiectivul CE este de a crea o piaţă comună, a cărei funcţionare priveşte în mod direct părţile interesate din CE (persoane fizice şi juridice).

10

Page 11: Pentru Spete Ex

2) Art.25 (ex 12) TCEE produce efecte directe în relaţia dintre statele membre şi subiectele de drept intern, creând drepturi individuale, pe care instanţele naţionale trebuie să le protejeze.

EvaluareAceastă speţă consacră recunoaşterea tratatului ca fiind „o nouă ordine juridică” în

dreptul internaţional, nu doar în ce priveşte statele suverane care au semnat şi ratificat tratatul, ci şi în cadrul sistemului intern de drept al acestora. Ordinea juridică a CE se caracterizează prin faptul că are efect direct şi se bucură de supremaţie (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Astfel, norma comunitară creează drepturi şi obligaţii, care pot fi invocate direct de particulari în faţa instanţelor naţionale. Condiţiile precizate de CJCE pentru ca o prevedere să aibă efect direct sunt următoarele: să fie clară, necondiţionată şi să nu necesite o adoptarea unei legi naţionale în baza ei.

Constituţia României, în varianta revizuită, prevede, în acest context, următoarele: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”

2. Cazul: Costa (Flaminio) vs. Enel, nr.6/64, 1964

Situaţia de faptEnte Nazional Energia Elettrica (ENEL) a fost înfiinţată de Guvernul Italiei prin

Legea din 1962 de naţionalizare a industriei de electricitate. Costa a refuzat să plătească factura de electricitate, pe motivul că naţionalizarea este contrară Constituţiei italiene şi anumitor prevederi din Tratat.

Norme comunitare relevanteTratatul instituind Comunitatea Europeană. Principiile generale ale dreptului

comunitar.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECurtea trebuie să analizeze relaţia dintre normele relevante din Tratatul instituind

Comunitatea Europeană şi o lege italiană, ulterioară, de naţionalizare a electricităţii, care conţine dispoziţii contrare dreptului comunitar. Soluţia pe care o consacră Curtea este în sensul că transferul de la statele membre din sistemul de drept intern către sistemul comunitar al drepturilor şi obligaţiilor aduce o limitare permanentă a drepturilor suverane, un act ulterior, unilateral din partea statului membru, incompatibil cu dreptul comunitar neputând prevala în raport cu un act comunitar.

EvaluareSe afirmă prin intermediul acestei speţe faptul că TCE este parte integrantă din

sistemul de drept al statelor membre şi trebuie aplicat de instanţele acestora. Cauza Costa are o importanţă deosebită pentru dreptul comunitar, deoarece consacră

existenţa unui principiu esenţial în ceea ce priveşte raportul drept comunitar - drept intern al statelor membre. Practic, CJCE afirmă faptul că, în conflictul care apare între o normă comunitară şi o normă naţională contrară, întotdeauna prima dintre ele va avea prioritate, deci o forţă juridică superioară. Este vorba, aşadar, despre unul dintre cele trei principii ale aplicabilităţii dreptului comunitar: aplicabilitatea prioritară, noţiune care va fi dezvoltată de Curte mai târziu, în cauza Simmenthal (celelalte două sunt aplicabilitatea imediat şi cea

11

Page 12: Pentru Spete Ex

directă). Norma internă contrară va fi întotdeauna înlăturată de la aplicare, indiferent de forţa sa juridică sau de momentul adoptării în raport cu cea comunitară.

3. Cazul: Ministero delle Finanze vs. Simmenthal, nr.106/77, 1978

Situaţia de faptO lege italiană a introdus, după intrarea în CEE, conform legislaţiei comunitare,

inspecţia veterinară pentru vaci şi viţei. Legea a fost atacată în faţa instanţelor italiene ca fiind contrară art.28 (ex 30), care interzicea restricţiile cantitative cu privire la importuri şi la măsurile cu efect echivalent.

Norme comunitare relevanteArt.28 (ex 30) TCE.

Soluţia şi principiile degajate de CJCEInstanţa naţională, în aceste situaţii, nu trebuie să aplice legislaţia naţională contrară,

chiar în situaţia în care aceasta a fost adoptată după aderarea la CEE şi nici nu este necesar să aştepte decizia unei instanţe naţionale superioare în acest sens.

EvaluareÎn 1998, CJCE a regândit Simmmenthal în cauza Ministero della Finanze v

In.Co.GE.’90 (cauzele C-10-22/97), afirmând că nu rezultă din interpretarea speţei faptul că legea naţională contrară ar trebui privită ca inexistentă. Când este adoptată o lege internă ulterioară uneia comunitare şi contrară acesteia, aparţine autorităţilor naţionale sarcina de a decide statutul legii interne respective.

Art.234 (ex 177) prevede procedura prin care CJCE interpretează sau evaluează validitatea unei legi comunitare. CJCE a folosit această procedură pentru a dezvolta conceptul de „nouă ordine juridică” şi pentru a emite reguli care să se aplice uniform în toate statele membre.

Cauza în discuţie vine în continuarea şi în completarea speţei Costa, aducând precizări suplimentare, mai ales cu privire la rolul judecătorului naţional. Acesta din urmă poate lăsa, la nevoie, neaplicată o normă naţională pe care o constată contrară dreptului comunitar, fără a aştepta înlăturarea acesteia pe cale legislativă sau constituţională, fiind vorba despre o consecinţă a principiului aplicabilităţii prioritare consacrat prin intermediul speţei Costa vs. Enel.

4. Cazul: R. vs. Secretary of State for Transport, ex parte Factortame, nr.C-213/89, 1990

Situaţia de faptÎn urma preocupării în legătură cu natura relaţiei dintre proprietarii unui număr de

ambarcaţiuni de pescuit şi Regatul Unit, a fost adoptat, în 1988, Actul privind navigaţia comercială6. Acesta prevede reguli stricte pentru înregistrarea vaselor de pescuit ca vase britanice. Multe vase aflate în proprietatea unor cetăţeni spanioli, înregistrate anterior ca vase de naţionalitate britanică nu au mai îndeplinit criteriile pentru înregistrare şi, în consecinţă, nu au mai putut participa la cota de pescuit din Regatul Unit, în conformitate cu politica comună de pescuit. Solicitanţii cererii au cerut instanţei să se pronunţe suspendarea prevederilor relevante din Actul din 1988, pe motivul că acesta contravenea diferitelor dispoziţii din Tratat.

6 Merchant Shipping Act

12

Page 13: Pentru Spete Ex

Cererea de amânarea către Secretarul de stat a fost refuzată. Camera Lorzilor a sesizat CJCE pentru interpretare, în conformitate cu art.234 (ex 177).

Norme comunitare relevanteTratatul instituind Comunitatea Europeană. Principiile generale ale dreptului

comunitar.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECJCE a decis în sensul că legea internă nu trebuie luată în considerare, dacă se

împiedică acordarea unei suspendări temporare în cadrul unui conflict guvernat de dreptul comunitar.

Eficienţa deplină a dreptului comunitar ar fi afectat]ă, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanţă, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să acorde o suspendare temporară.

EvaluareCJCE a urmat raţionamentul folosit cu ocazia judecării unei acţiuni în executare

intentate de Comisie împotriva Regatului Unit, pe baza art.226 (ex 69), Comisia vs. Regatul Unit (Cazul nr.C-246-89R). Astfel, în speţa analizată, Regatului Unit i s-a cerut de către CJCE să suspende aplicarea dispoziţiilor relevante din Actul din 1988. Camera Lorzilor a aplicat decizia CJCE şi a înlăturat regula că nu poate fi cerută statului o amânare temporară în cauza R. vs. Secretarul de Stat pentru Transport, ex parte Factortame (1991). Ulterior, CJCE a dat o interpretare a prevederilor importante din Tratat (Cazul C-211/89R), stabilind că art.43 (ex 52) şi altele au fost încălcate în situaţiile în care înregistrarea a fost îngreunată pentru naţionalii din alte state membre în raport cu cei din statul-gazdă.

5. Cazul: Grad Franz vs. Finanzamt Traunstein, nr.9/70, 1970

Situaţia de faptUn contractant transportator7 a atacat legalitatea unei taxe de transport din Germania,

pe motivul că încălca o Decizie adresată statelor membre cu privire la TVA şi o Decizie de armonizare ce impunea un termen-limită pentru implementarea acesteia.

Norme comunitare relevanteArt. 249 (ex 189) TCE – izvoarele derivate ale dreptului comunitar.

Soluţia şi principiile degajate de CJCERedactarea art.249 nu împiedică particularii să folosească deciziile adresate statelor

membre drept bază juridică în faţa instanţelor naţionale. Decizia are efect direct; directiva doar fixează data la care regimul TVA (prezent în decizie) va începe să producă efecte juridice.

CJCE a adoptat acelaşi raţionament şi în Van Duyn vs. Home Office (Cazul 41/47), stabilind că directivele pot avea efect direct. În art.249, regulamentul este caracterizat ca fiind direct aplicabil. Dacă acestea sunt şi clare şi necondiţionate, pot avea efect direct, afirmă CJCE în cazul Leonesio vs. Ministerul Agriculturii din Italia (Cazul 93/71).

Aşadar, principiul care se desprinde este în sensul că: regulamentele, directivele şi deciziile pot avea efecte directe.

Evaluare

7 haulage contractor

13

Page 14: Pentru Spete Ex

În această speţă, a fost afirmat un aspect foarte important, şi anume efectul direct al directivei, urmând ca detalierea acestei caracteristici să fie făcută cu ocazia altor speţe, astfel cum vom vedea în continuare. Efectul direct a fost analizat şi cu ocazia speţei Van Gend en Loos, mai precis art.12 din Tratat, Curtea stabilind că dispoziţiile acestuia pot fi invocate şi de particulari, resortisanţi ai UE, chiar dacă articolul în cauză nu îi prevede ca destinatari în mod expres.

6. Cazul: Pubblico Ministero vs. Tullio Ratti, nr.148/78, 1979

Situaţia de faptRatti, un producător de solvenţi din Italia, a fost acuzat de nerespectarea legii italiene

cu privire la etichetare. El susţine că produsele sale au fost etichetate conform cu standardele CE precizate în două directive.

Norme comunitare relevanteTratatul instituind Comunitatea Europeană. Principiile generale ale dreptului

comunitar.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECJCE a afirmat că, având în vedere că termenul pentru implementarea directivelor se

încheiase doar pentru una dintre ele, doar directiva al cărei termen ajunsese la final poate avea efect direct, putând deci fi folosită în instanţă împotriva acuzaţiilor.

EvaluareConcluzia care se impune, potrivit Curţii, este următoarea: directivele al căror

termen de implementare nu a expirat nu pot produce efecte directe, ci doar directivele pentru care perioada de implementare s-a terminat.

7. Cazul: Defrenne vs. Sabena, nr.43/75, 1976

Situaţia de faptDoamna Defrenne, stewardesă, angajată a companiei belgiene Sabena, era plătită mai

puţin şi trebuia să iasă la pensie mai devreme decât bărbaţii. Doamna Defrenne a considerat că acest tratament diferit reprezintă o încălcare a art.119 (actualul 141) al Tratatului, care prevede plata egală la muncă egală.

Norme comunitare relevanteArt.119 (actualul 141) TCE, care prevede plata egală la muncă egală.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECJCE susţine în această cauză faptul că art.119 TCE creează efecte directe, iar

compania aeriană trebuia să aplice în raportul juridic cu angajaţii săi regulile din Tratat.

EvaluarePrevederile TCE (care constituie izvor de drept primar) au efecte directe (adică pot

acorda drepturi/impune obligaţii în mod direct) atât la nivel vertical: în raporturile dintre stat şi particulari, cât şi la nivel orizontal, între particulari, persoane fizice sau/şi juridice.

14

Page 15: Pentru Spete Ex

8. Cazul: Marshall vs. Southampton South-West Hampshire Area Health Authority (Marshall I), nr.152/84, 1986

Situaţia de faptDoamna Marshall a invocat art.5 din Directiva nr.76/207 cu privire la egalitatea de

tratament, atunci când i s-a cerut să iasă la pensie la 60 de ani, pentru bărbaţi, vârsta de pensionare fiind de 65 de ani. Camera Lorzilor a solicitat CJCE să interpreteze prevederea respectivă.

Norme comunitare relevanteArt.5 din Directiva nr.76/207 cu privire la egalitatea de tratament.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECJCE a afirmat că diferenţierea dintre vârsta de pensionare pentru bărbaţi şi femei

contravine art.5 din Directivă.Pe de altă parte, directiva se adresează statelor membre şi nu poate fi invocată în

raporturile cu persoanele fizice.CJCE mai precizează că, având în vedere că Autoritatea din speţă, este o instituţie

publică, în această situaţie obligaţia de nediscriminare îi poate fi impusă direct.Concluzia care se impune, conform interpretării CJCE, este că directivele pot avea

efect direct, dar numai la nivel vertical, nu şi orizontal. Limitarea efectului direct al directivelor a fost reafirmată în Faccini Dori vs. Recreb (Cazul C-91/92). Lipsa efectului direct orizontal al directivelor a fost ulterior confirmată şi în El Corte Ingles SA vs. Rivero (cazul C-192/94); în această speţă s-a afirmat că art.153 (ex 129a) TCE, care prevedea că, CE va contribui la atingerea unui nivel crescut al protecţiei consumatorului, nu poate justifica efectul direct al directivei cu privire la protecţia consumatorului, dacă nu este netranspusă în legea naţională.

În cauza Foster vs. British Gas (Cazul C-188/89), CJCE a precizat că directiva poate fi invocată împotriva unui organism responsabil cu furnizarea unui serviciu public sub controlul statului, având puteri speciale, mai mari decât cele normal aplicabile între particulari (de exemplu: utilităţi privatizate, precum: gazul, apa, electricitatea).

În cauza NUT vs. St. Mary’s Church of England Junior School, Curtea de Apel a susţinut că guvernatorii unei şcoli bisericeşti erau „instituţie publică” deoarece aveau sarcina de a conduce şcoala, rol încredinţat de stat.

EvaluareSpeţa Marshall a afirmat pentru prima dată că directivele nu pot fi avea efecte

directe asupra particularilor, cu excepţia faptului dacă este vorba despre o persoană juridică de drept public.

9. Cazul: Von Colson & Kamann vs. Land Nordrhein-Westfalen, nr.14/83, 1984

Situaţia de faptDoamna Von Colson şi Doamna Kamann şi-au depus candidatura pentru a fi lucrători

sociali într-o închisoare germană. Oficialii responsabili cu recrutarea au refuzat să stabilească o întâlnire pentru cele două doamne, deşi fuseseră plasate pe primele locuri ale listei de candidaţi de către Comitetul pentru munca socială, din cauza problemelor şi riscurilor asociate muncii într-o închisoare de bărbaţi. Cele două doamne au cerut să li se încheie un contract de

15

Page 16: Pentru Spete Ex

angajare sau, în schimb, să li se acorde despăgubiri, pe baza art.6, Directiva nr.76\207. Instanţele germane au apelat la CJCE, pe baza art.234.

Norme comunitare relevanteArt.249 şi 10 din TCE; art.6, Directiva nr.76\207.

Soluţia şi principiile degajate de CJCEConform interpretării date de CJCE, art.6 din Directiva nr.76\207 nu satisface

condiţiile pentru a avea efecte directe. Datoria statelor membre de a realiza rezultatele prevăzute de directivă şi cea prevăzută de art.10 (ex 5) TCE în vederea asigurării îndeplinirii acestei obligaţii leagă toate autorităţile din cadrul statelor membre, inclusiv instanţele judecătoreşti. Acestea din urmă trebuie să interpreteze şi să aplice legislaţia adoptată pentru implementarea unei directive în lumina literei şi spiritului acesteia pentru atingerea obiectivului prevăzut de aceasta.

Raţionamentul CJCE este reluat în cazul Kolpinghuis Nijmegen (Cazul 80\86), adăugând faptul că o directivă nu poate reprezenta, în mod independent, baza pentru răspundere penală atunci când prevederile sale sunt încălcate.

În cazul Arcaro (Cazul C-168\95), CJCE a susţinut că, atunci când un stat membru nu transpune o directivă, obligaţia de interpetare a legii naţionale în raport cu dreptul comunitar este limitată. O directivă neimplementată nu poate, per se, să servească pentru determinarea sau agravarea unei răspunderi penale a unei persoane care a acţionat în contradicţie cu prevederile directivei.

Aşadar, când o directivă are efect indirect, legislaţia naţională trebuie să fie interpretată în lumina literei şi spiritului directivei.

EvaluareCJCE, în loc să trateze problema ca una privind supremaţia dreptului comunitar, a

stabilit o regulă de interpretare derivată din art.249 (ex 189) TCE, care precizează că directiva este obligatorie pentru statul membru căruia i se adresază, rămânând la latitudinea autorităţilor naţionale alegerea formei şi din art.10 (ex 5) TCE, care consacră datoria statelor membre de a asigura îndeplinirea obligaţiilor care rezultă din Tratat sau din legislaţia derivată.

De remarcat faptul că legislaţia Marii Britanii prevede inmplemenatrea dreptului comunitar cu efect indirect în European Community Act din 1972.

10. Cazul: Marleasing SA vs. La Commercial Internacionale de Alimtacion SA, nr.C-106\89, 1990

Situaţia de faptMarleasing SA a chemat în judecată La Commercial şi alte companii în faţa instanţelor

naţionale spaniole. Marleasing SA pretinde că societăţile reclamate au fost înfiinţate de Barviesa (care datora companiei Marleasing o sumă mare de bani) pentru a se asigura că activele sale nu vor fi luate pentru a se da creditorilor. Marleasing doreşte o declaraţie care să spună că, contractul de crearea a societăţilor este nul pe motiv că îi lipseşte cauza, potrivit Codului civil spaniol. La Commercial pretinde că acţiunea ar trebui să fie respinsă, deoarece motivul lipsei cauzei nu este enumerate în art.11, Directiva nr.68\151, care enumeră în mod exhaustiv cauzele de nulitate. Instanţa naţională a apelat, astfel, la CJCE, pe baza art.234 TCE.

Norme comunitare relevante

16

Page 17: Pentru Spete Ex

Art.11, Directiva nr.68\151, Directiva nr.80\987 cu privire la protejarea angajaţilor în situaţia insolvabilităţii angajatorului.

Soluţia şi principiile degajate de CJCEÎn aplicarea legii naţionale, indiferent dacă prevederile în cauză a fost adoptate înainte

sau după directivă, instanţa naţională trebuie să o interpreteze, pe cât posibil, în lumina literei şi spiritului directivei, în vederea atingerii rezultatului prevăzut de directivă, conform art.249, al.(3).

Concluzia care se impune este aceea că obligaţia de interpretare a legii naţionale pentru a fi conformă cu directiva se aplică, indiferent de faptul dacă legea naţională a fost adoptată înainte sau după directivă.

Evaluare În interpretarea CJCE, Codul civil spaniol trebuie interpretat în conformitate cu directiva, excluzând, astfel, lipsa cauzei ca motiv de anulare a unui contract. Se remarcă faptul că, CJCE solicită ca interpretarea legii naţionale astfel încât să fie conformă cu o obligaţie comunitară să fie în măsura posibilului.

În cauza Wagner Miret vs. Fondo de Garantia Salarial (Cazul C-334\92), CJCE a acceptat că este imposibil să interpreteze o legislaţie anterioară, astfel încât aceasta să respecte Directiva nr.80\987 cu privire la protejarea angajaţilor în situaţia insolvabilităţii angajatorului. În această situaţie, statul poate fi obligat să despăgubească reclamantul pentru pierderile sale, conform principiului afirmat în cazul Francovich.

11. Cazul: Webb vs. EMO Air Cargo (UK) Ltd., nr.32\93, 1992

Situaţia de faptDoamna Webb a fost angajată de EMO pentru un termen nedeterminat, în timp ce o

altă angajată era în concediu de maternitate. A fost concediată când a aflat că ea însăşi era însărcinată. Camera Lorzilor a trebuit să se pronunţe cu privire la faptul dacă EMO era îndreptăţit să o concedieze pe dna Webb. Curtea trebuia, astfel, să se pronunţe asupra faptului dacă Sex Discrimination Act din 1975 poate fi interpretat astfel încât să fie conform cu Directiva nr.76\207.

Norme comunitare relevanteDirectiva nr.76\207

Soluţia şi principiile degajate de CJCEPotrivit CJCE, Marea Britanie este cea care trebuie să interpreteze legislaţia internă în

orice domeniu acoperit de directive comunitare, astfel încât să fie compatibilă cu interpretarea directivei dată de CJCE, dacă acest lucru poate fi făcut fără a se ajunge la distorsionarea înţelesului legislaţiei naţionale.

EvaluareCJCE a fost de părere că faptul de a concedia a angajată însărcinată care fusese

recrutată pentru o perioadă nedeterminată, chiar dacă pentru a înlocui o angajată în concediu de maternitate, reprezintă o încălcare a Directivei nr.76\207. Camera Lorzilor a aplicat şi interpretat legea internă în conformitate cu Directiva.

Astfel, această cauză reprezintă o afirmaţie clară a Camerei Lorzilor cu privire la datoria instanţelor Marii Britanii de a da efect unei legi comunitare atunci când interpretează una internă. Cauza Webb a apărut după Marleasing şi are o soluţie diferită faţă de cea din

17

Page 18: Pentru Spete Ex

Duke vs. Reliance Systems (House of Lords, 1988) care susţinea că ar distorsiona înţelesul Sex Discrimination Act (1975), dacă s-ar interpreta astfel încât să se dea efect Directivei nr.76\207.

CJCE a susţinut, deci, abordarea liberală, în defavoarea celei statutare, prezente în cazul Marleasing. În Centrosteel Srl vs. Adipol GmbH (Cazul C-456\98), CJCE a afirmat că instanţa naţională este obligată, atunci când aplică legea internă, anterioară sau posterioară directivei respective, să interpreteze acele dispoziţii de drept intern, pe cât posibil în lumina literei şi spiritului directivei, astfel încât acele prevederi să fie conforme cu rezultatul urmărit de directivă. În cazurile Oceano Grupo Editorial SA vs. Quintero (Cazul C-240\98) şi Salvat Editores SaA vs. Prades (Cazul C-244\98), CJCE a reiterat acest raţionament, adăugând8 că cerinţa de interpretare în conformitate cu directiva solicită instanţei naţionale să favorizeze interpretarea care i-ar permite să-şi decline competenţa conferită printr-o prevedere contractuală discriminatorie (unfair).

Concluzia care reiese din speţa Webb este aceea că instanţele naţionale sunt cele care decid în fiecare caz în parte dacă este posibil să interpreteze legea naţională pentru a fi în acord cu directiva sau dacă interpretarea ar distorsiona sensul legii naţionale.

12. Cazul: Metallgesellschaft Ltd., Hoechst Ag and Hoechst UK vs. Commissioner of Inland Revenue and H.M. Attorney General, nr.C-379\98 şi C-410\98, 2001

Situaţia de faptReclamanţii sunt filiale (subsidiaries), ale căror societăţi-mamă nu au sediul în cadrul

aceluiaşi stat membru (Marea Britanie şi Germania). Filialele au atacat impunerea unei taxe considerate discriminatorie, cerând restituirea sau compensarea sub forma dobânzii ce ar fi fost datorată.

Norme comunitare relevanteArt.52 TCE.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECJCE a susţinut că art.52 cere ca filialele rezidente şi societăţile-mamă nerezidente să

beneficieze de o prevedere juridică pentru a putea obţine o returnare sau repararea pierderilor financiare suferite şi taxe de care statul membru în cauză a beneficiat, ca rezultat al plăţii în avans a taxei de către filiale.

EvaluareCJCE nu a acceptat motivarea Marii Britanii în sensul că reclamantul ar fi trebuit să

refuze să se supună legii fiscale, cerând aplicarea direct a legii comunitare.De asemenea, un particular nu poate fi împiedicat să se bazeze pe art.81 doar pentru că

a fost parte a unei înţelegeri anticoncurenţiale, cu excepţia situaţiei în care a fost în mod semnificativ răspunzător pentru încălcare.

În esenţă, principiul afirmat de CJCE este că prevederile naţionale nu trebuie să facă practic imposibil sau excesiv de dificil exerciţiul drepturilor conferite de dreptul comunitar.

13. Cazul: Francovich, Bonifaci and others vs. Italy, nr.C-6& 9\90, 1991

Situaţia de fapt8 în contextul Directivei nr.93\113 cu privire la termeni contractuali (unfair)

18

Page 19: Pentru Spete Ex

Italia nu a implementat Directiva nr.80\987 cu privire la protecţia muncitorilor în caz de insolvabilitate, care cere garantarea plăţii remuneraţiei şi crearea unor instituţii de garantare care să se ocupe de cereri de plată a remuneraţiei. Încălcarea din partea Italiei a fost constată de CJCE în cazul Comisia vs. Italia (Cazul 22\87). Francovich şi Bonifaci au depus cereri de plată a remuneraţiei împotriva companiei declarate falimentată în 1985. Neputând să recupereze plata din partea companiei, au intentat acţiuni în faţa instanţei împotriva statului italian, cerând ca Italia să le plătească o compensare, în lumina obligaţiei precizate de directivă. Cele două instanţe naţionale au cerut CJCE să determine măsura în care statul membru trebuie să răspundă.

Norme comunitare relevanteDirectiva nr.80\987 cu privire la protecţia muncitorilor în caz de insolvabilitate;

art.10 (ex 5) TCE.

Soluţia şi principiile degajate de CJCEStatele membre, a afirmat CJCE, atunci când încalcă dreptul comunitar, sunt obligate

să compenseze particularii, dacă sunt îndeplinite 3 condiţii: obiectivul directivei trebuie să presupună acordarea de drepturi în beneficiul

particularilor; conţinutul drepturilor trebuie să fie identificabil în cadrul directivei; trebuie să existe o legătură de cauzalitate între încălcare şi pagubă. Un stat membru va fi răspunzător pentru neimplementarea unei directive în anumite

situaţii.

EvaluareCJCE a afirmat că eficienţa deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă

particularii nu ar putea să obţină compensaţii, atunci când drepturile le-au fost încălcate de statul membru. Principiul răspunderii statului este inerent logicii Tratatului. Obligaţia statelor membre de compensare rezultă din art.10 (ex 5) TCE, care le obligă să garanteze îndeplinirea obligaţiilor asumate conform dreptului comunitar.

Răspunderea statului, conform cazului Francovich, se aplică obligaţiilor care pot să nu fie direct aplicabile şi care oferă o rezolvare (remedy) în caz de neimplementare sau de implementare inadecvată a dreptului comunitar.

14. Cazul: Brasserie du Pêcheur SA vs. Germany, nr.C-46\93, 1996 şi R. vs. Secretary of State for Transport, ex parte Factortame Ltd. & others (Factortame III), nr.C-48\93, 1996

Situaţia de faptAceste cazuri privesc problema măsurii în care statul răspunde, atunci când legislaţia a

fost adoptată în contradicţie cu drepturi direct aplicabile. Brasserie du Pêcheur a apărut în urma unei cereri din partea unei berării franceze împotriva Germaniei pentru pierderi suferite ca rezultat al legilor privind puritatea berii germane, considerate de CJCE în Cazul nr.178\84 ca încălcând art.28 (ex 30). În cazul Factortame, Merchant Shipping Act din 1988 a fost considerat ca încălcând dreptul comunitar. Proprietarii spanioli de trauler9 au cerut despăgubiri în faţa instanţelor britanice, care au făcut apel la CJCE, pe baza art.234.

Norme comunitare relevanteArt.28 (ex 30) TCE, art. 288 (ex 215) TCE.

9 trawler; trawl = năvod

19

Page 20: Pentru Spete Ex

Soluţia şi principiile degajate de CJCECJCE a pus accentul pe importanţa art. 288 TCE ca bază legală pentru stabilirea

condiţiilor privind răspunderea statului.Când un stat membru acţionează într-un anumit domeniu în care are o competenţă

largă, va fi răspunzător în faţa unui particular, dacă statul membru încalcă dreptul comunitar, cu următoarele condiţii:

- dispoziţia încălcată acordă drepturi particularilor;- încălcarea este suficient de gravă;- există o legătură cauzală directă între încălcare şi pagubă.

EvaluarePrima şi cea de-a treia condiţie corespund raţionamentului din Francovich. În orice

caz, poziţia statelor membre este similară cu aceea a instituţiilor, conform art. 288 (ex 215). Instituţiile comunitare sunt răspunzătoare, când este vorba de măsuri legislative ce implică decizii în cadrul politicii economice, iar încălcările sunt „suficient de serioase”, adică „manifeste şi grave”10.

Repararea nu poate fi condiţionată de greşeală sau de o constatare anterioară a CJCE, iar cuantumul trebuie stabilită în funcţie de paguba suferită. Nu s-a stabilit nici o restricţie legată de timp cu privire la efectul sentinţei judecătoreşti.

15. Cazul: R. vs. H.M. Treasury, ex parte British Telecommunications plc, nr.C-392\93, 1996

Situaţia de faptBritish Telecommunications pretinde că Regatul Unit a implementat incorect Directiva

nr.90\531 privind procedurile de achiziţie pentru organismele contractante din sectorul telecomunicaţiilor11. British Telecommunications afirmă că procedurile adoptate de Marea Britanie pentru exceptare au determinat un dezavantaj, din punctul de vedere al concurenţei, pentru British Telecommunications.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECele trei condiţii precizate în Brasserie du Pêcheur şi în Factortame trebuie să fie

îndeplinite. Totuşi, cu ocazia transpunerii directivei în dreptul intern, Marea Britanie nu a neglijat în mod grav şi manifest limitele cu privire la exercitarea competenţei sale. Încălcarea nu a fost suficient de serioasă ca să atragă răspunderea.

Implementarea incorectă a unei directive cu formulări imprecise nu dă naştere neapărat la răspunderea statului.

EvaluareCJCE acceptă în această speţă faptul că încălcarea nu era suficient de serioasă,

deoarece obligaţia precizată în directivă era formulată în mod imprecis şi putea, în mod rezonabil, să dea naştere la interpretare din partea Guvernului britanic. CJCE nu a furnizat nic o linie directoare acestuia, iar Comisia nu a obiectat cu privire la legislaţia britanică de implementare. O situaţie similară este şi în cauza Denkavit International vs. Bundesamt für Ernahring (Cazul C-283, 291& 292\94), în care CJCE a constatat că încălcarea din partea

10 Conform „formulei Schoppenstedt” - cazul Zuckerfabrick Schoppenstedt vs. Council (Cazul 5\71), 1971.11 De exemplu, British Telecommunications şi Mercury

20

Page 21: Pentru Spete Ex

Germaniei nu era suficient de gravă pentru a atrage răspunderea, mai ales că majoritatea statelor membre avuseseră aceeaşi abordare.

16. Cazul: R. vs. Minister of Agriculture, Fisheries and Food, ex parte Hedley Lomas (Ireland) Ltd., nr.C-5\94, 1996

Situaţia de faptMinisterul a refuzat să acorde licenţa, care permitea societăţii Hedley Lomas să

exporte oi vii în Spania, deoarece considera că Spania nu implementase adecvat o directivă privind condiţiile ce trebuie îndeplinite înainte de tăiere pentru anumite animale. Comisia a investigat cazul, dar nu a găsit nici o încălcare din partea Spaniei; a informat Marea Britanie că interzicerea exportului încalcă art.30 (ex 36). Instanţele britanice au făcut apel la CJCE (art.234).

Norme comunitare relevanteArt.30 (ex 36) TCE.

Soluţia şi principiile degajate de CJCECJCE afirmă, în primul rând, că recurgerea la art.30 este imposibilă în situaţia în care

armonizarea a avut loc. În al doilea rând, un stat membru nu poate acţiona în mod individual pentru a evita încălcarea dreptului comunitar de către alt stat membru. În al treilea rând, în cazul în care un stat membru nu trebuie să ia decizii legislative sau are doar o competenţă redusă în acest sens, simplul fapt al încălcării dreptului comunitar poate fi suficient pentru a stabili o încălcare destul de gravă.

În al patrulea rând, aparţine instanţei naţionale sarcina de a determina dacă există o legătură cauzală între obligaţie şi pagubă. În final, dacă se stabileşte răspunderea statului, acesta trebuie să acopere orice pierdere, potrivit legii interne privind răspunderea.

EvaluareÎn cauza Dillenkofer vs. Federal Republic of Germany (Cazul nr.C-178\94),

greşeala intenţionată nu reprezintă o condiţie prealabilă pentru a angaja răspunderea statului. Guvernul german nu implementase Directiva Package Holiday în termenul limită, lucru considerat de CJCE a fi o încălcare destul de serioasă. De asemenea, în speţa Rechberger vs. Austria (Cazul C-140\97), Austria nu implementase adecvat aceeaşi directivă, în contextul în care nu exista nici o libertate de apreciere în acest sens pentru Austria, încălcare considerată, din nou, de CJCE ca fiind suficient de gravă.12 Mai multe detalii cu privire la marja de apreciere a statului în contextul stabilirii dacă o încălcare este suficient de serioasă sunt precizate în Haim vs. Kassenzah-rnäarzliche Vereinigung Nordhein (Cazul 424\97). Astfel, CJCE a afirmat că existenţa şi scopul marjei de apreciere trebuie să fie determinate de legea comunitară şi nu de cea internă. Aceasta înseamnă că marja de apreciere conferită unui particular de legea naţională nu are relevanţă. Dreptul comunitar nu împiedică situaţia ca o instituţie de drept public, alături de statul membru, să fie răspunzătoare pentru recuperarea pierderii şi a pagubei cauzate unui particular în urma măsurilor pe care le-a luat cu încălcarea legislaţiei comunitare.

V. Drepturile fundamentale şi principiile generale

12 a se vedea şi cazul Konle vs. Austria (Cazul C-302\97)

21

Page 22: Pentru Spete Ex

1. Cazul: Stauder vs. City of Ulm, 1969, nr.29/69

Situaţia de faptO reglementare a Comisiei reglementa primirea de ajutoare constând în distribuire

gratuită de unt. Când planul a fost implementat, Guvernul german a solicitat beneficiarilor să tipărească un cupon cu numele şi adresa lor. Stauder a pretins că decizia de a implementa acest plan încalcă principiile generale de drept. În faţa CJCE Germania a invocat art. 234.

Norme comunitare relevanteArticolul 234 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a stabilit că prevederea invocată nu este de natură să prejudicieze drepturile

fundamentale ale omului precizate în principiile generale de drept ale EC şi protejate de Curte.

EvaluareConcluzia care se impune, potrivit Curţii, este în sensul că principiile generale derivă

din următoarele surse: dreptul internaţional scris, principiile recunoscute de sistemele interne de drept ale statelor membre şi deciziile CJCE. Declaraţia din cazul Stauder este prima recunoaştere a CJCE în sensul că drepturile fundamentale sunt recunoscute de legislaţia comunitară.

2. Cazul: Internationale Handelsgesellschaft GmbH vs. Einfuhr-und Vorratsstelle Fur Getreide und Futtermittel, 1970, nr.11/70

Situaţia de faptPetiţionarii au obţinut o licenţă de export pentru porumb din Germania, condiţionată,

de reglementările comunitare, de închirierea unui depozit care avea ca scop garantarea că exportarea se va face pe durata de valabilitate a licenţei. Întrucât exportarea nu a fost finalizată până la expirarea licenţei, autorităţile administrative germane au dispus confiscarea unei parţi importante a depozitului. Reclamanţii au contestat confiscarea invocând faptul că se încalcă unele principii ale legii germane.

Norme comunitare relevanteArticolul 234 TCE. Principiile generale de drept. Jurisprudenţa CJCE – izvor de drept

comunitar.

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a statuat că valabilitatea masurilor impuse de reglementările comunitare nu pot

fi înlăturate prin invocarea faptului ca ele contravin drepturilor fundamentale naţionale sau principiilor constituţionale.

Protecţia drepturilor fundamentale, deşi sunt inspirate de tradiţia constituţională comună statelor membre, trebuie să fie asigurată în limitele şi structura obiectivelor comunitare.

EvaluareCauza Handelsgesellschaft este foarte importantă, pentru este o hotărâre din seria celor

care consacră respectarea drepturilor fundamentale, stabilite ca făcând parte din principiile

22

Page 23: Pentru Spete Ex

generale de drept, pe care Curtea le protejează, chiar dacă, din punct de vedere formal, nu sunt drept scris obligatoriu juridic. Ele devin, însă, prin consacrarea de către CJCE, drept nescris, principiu general de drept, însă obligatoriu, în această calitate, pentru instituţii şi statele membre ale Uniunii Europene.

3. Cazul: R vs. Kent Kirk, 1984, nr.63/83

Situaţia de faptCăpitanul Kirk, un pescar danez, a fost acuzat de pescuit în zona de 12 mile de la

coasta britanică, ceea ce contravine legislaţiei Regatului Unit. Deşi Marea Britanie avea dreptul sub imperiul Acquisition Act să excludă vasele statelor terţe din zona de 12 mile până pe 31 decembrie 1982, căpitanul Kirk a fost acuzat pentru că pescuia în apele britanice pe 6 ianuarie 1983. Ulterior Comunitatea Europeană a adoptat unele reglementări care permiteau Regatului Unit să menţină interdicţia de pescuit pentru următorii 10 ani, antedatate pe 1 ianuarie 1983.

Norme comunitare relevanteArticolul 7 al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor

Fundamentale ale Omului

Soluţia şi principii degajate de CJCEPrincipiul neretroactivităţii dispoziţiilor penale este comun tuturor statelor membre şi

este prevăzută de Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului. De asemenea este şi unul din principiile generale ale dreptului comunitar.

EvaluareConcluzia care se impune, în urma analizei hotărârii CJCE, este în sensul că principiul

enunţat are importanţă în domeniul aplicării neretroactive a dispoziţiilor penale. Interpretarea dată de Curte este, de altfel, conformă atât cu prevederile la nivel intern din statele membre ale UE, dar şi cu instrumentele internaţionale în materia drepturilor omului la care acestea sunt parte, dintre care cel mai important este reprezentat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, folosită, de fapt, şi de Curte ca sursă de inspiraţie în protejarea drepturilor omului din perspectivă comunitară şi în consacrarea lor prin intermediul jurisprudenţei sale, ca principii generale de drept, obligatorii pentru instituţiile UE, statele membre şi particulari.

4. Cazul: Mulder vs. Minister van Landbouw en Visserij, 1988, nr.120/86

Situaţia de faptMulder şi alţi producători de lapte au decis să nu livreze lapte timp de 5 ani în virtutea

unui proiect al Comunităţii Europene de a reduce aprovizionarea în exces cu lapte. După această perioada ei au fost în imposibilitatea de a-şi relua livrările deoarece dispoziţiile comunitare se bazau pe un an de referinţă din timpul celor cinci de nelivrare.

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a decis că în situaţia în care un producător a fost încurajat de dispoziţii

comunitare să suspende comercializarea în interes general şi fără să primească despăgubiri, acesta se poate aştepta să nu fie supus unor restricţii pentru că a respectat reglementările.

23

Page 24: Pentru Spete Ex

EvaluareConform hotărârii Curţii, o astfel de expectativă este legitimată numai atunci când este

rezonabilă, iar nu speculativă. Măsurile comunitare trebuie să nu încalce aşteptările legitime în ceea ce priveşte lipsa interesului public care prevalează (overriding public interest).

Curtea mai precizează că, fiind o dispoziţie specifică monopolurilor naţionale cu caracter comercial, art. 37 din Tratatul CEE nu este aplicabil dispoziţiilor naţionale care nu privesc exerciţiul, de către un monopol public, a funcţiei sale specifice – respectiv dreptul său de exclusivitate – şi care vizează, în mod general, producţia şi comercializarea de produse determinate, fiind fără relevanţă dacă acestea aparţin sau nu monopolului în discuţie.

În absenţa unei reglementări comune, obstacolele la circulaţia intra-comunitară care rezultă din neconcordanţele legislaţiilor naţionale în materia comercializării unui produs trebuie acceptate în măsura în care ele pot fi recunoscute ca fiind necesare pentru satisfacerea unor exigenţe imperative şi care ţin, în principal, de eficacitatea controalelor fiscale, de protecţia sănătăţii publice, de loialitatea tranzacţiilor comerciale şi de protecţia consumatorului.

Noţiunea de taxe care au efect echivalent restricţiilor cantitative la import, care figurează la art. 30 din Tratatul CEE, trebuie înţeleasă în sensul că intră în domeniul de aplicare a interdicţiei prevăzute de această dispoziţie şi care fixează concentraţia minimă de alcool pentru băuturile spirtoase destinate consumului uman, fixată de legislaţia unui stat membru, atunci când este vorba despre importul de băuturi alcoolice, produse şi comercializate în mod legal într-un alt stat membru.

5. Cazul: Sabbatini vs. EP, 1972, nr.20/71

Situaţia de faptDoamna Sabbatini a cerut anularea deciziilor prin care permisiunea de emigrare

primită anterior de la EP a fost retrasă după căsătorie. Permisiunea a fost acordată „capului familiei”, considerat în mod normal a fi soţul, cu excepţia cazurilor de boli grave sau invaliditate.

Soluţia şi principii degajate de CJCEDeterminarea statutului emigrantului trebuie sa fie subordonată unor criterii uniforme,

independent de sex. Decizia luată cu privire la solicitantă a fost anulată.

EvaluareConcluzia care reiese din analiza hotărârii CJCE este în sensul că, potrivit instanţei de

la Luxemburg, persoanele aflate în situaţii similare trebuie să aibă parte de acelaşi tratament, cu excepţia cazurilor în care un tratament diferenţiat este justificat în mod obiectiv, impunându-se astfel aplicarea principiului nediscriminării.

6. Cazul: UK vs. Council (The Working Time Directive), 1996, nr.C-84/94

Situaţia de faptConsiliul a adoptat Directiva nr.93/104 bazată pe articolul 118a din Tratatul

Comunităţii Europene ( privind armonizarea dispoziţiilor referitoare la protecţia muncii), care stipula, inter alia, că totalul orelor de muncă săptămânale nu trebuie să depăşească 48 de ore,

24

Page 25: Pentru Spete Ex

că trebuie prevăzute perioade minime de odihnă şi că muncitorii trebuie să fie îndreptăţiţi la patru săptămâni anuale de concediu plătit. Marea Britanie a contestat măsura în temeiul art. 230, susţinând că ar fi trebuit adoptată în temeiul art. 100, necesitând unanimitatea voturilor, mai curând decât în temeiul art. 118a, care necesită votul majorităţii calificate, ceea ce contravine principiului subsidiarităţii.

Norme comunitare relevanteArticolul 118a din Tratatul Comunităţii Europene

Soluţia şi principii degajate de CJCEMăsura a fost corect adoptată în temeiul art. 118a, cu excepţia art. 5, teza a doua, care

prevedea duminica zi de odihna, care a fost anulat. Adoptarea de directive nu vine în contradicţie cu principiul subsidiarităţii.

EvaluareComunitatea Europeană trebuie să acţioneze în limitele puterilor conferite prin Tratat.

În domenii care nu sunt de competenţa exclusivă a Comunităţii Europene, aceasta trebuie să acţioneze în conformitate cu principiul subsidiarităţii, numai dacă acţiunea propusă nu poate fi realizată satisfăcător de statele membre.

VI. Aplicarea reglementărilor comunitare

1. Cazul: Commission vs. Greece, 1988, nr.272/86

Situaţia de faptComisia a solicitat Guvernului elen informaţii cu privire la importul de cereale în

timpul aplicării procedurii prevăzute de art. 226. Grecia a eşuat în demersurile de a oferi informaţiile solicitate atât în etapa informală cât şi în cea oficială.

Norme comunitare relevanteArticolul 10 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a statuat că nefurnizarea informaţiilor echivalează cu împiedicarea realizării

sarcinilor comunitare, în temeiul art. 10.

EvaluareÎn temeiul art. 10, statele membre trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru a

asigura îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din Tratat sau din legislaţia subsidiară. Trebuie să faciliteze îndeplinirea sarcinilor comunitare şi să se abţină de la orice măsuri care ar putea prejudicia aceste obiective.

2. Cazul: Commission vs. Italy, 1986, nr.101/84

25

Page 26: Pentru Spete Ex

Situaţia de faptItalia nu a prezentat Comisiei raportul statistic din 1979, referitor la transportul de

bunuri, încălcând astfel Directiva 78/546. Guvernul italian a invocat în apărarea sa un caz de forţa majoră, susţinând că a fost în imposibilitatea de a respecta dispoziţiile Directivei ca urmare a unui atac cu bombă care a distrus registrul vehiculelor de la Centrul de Procesare a Datelor al Ministerului Transporturilor.

Norme comunitare relevanteArticolul 226 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECutea a stabilit că deşi iniţial atacul cu bombă a reprezentat un caz de forţă majoră,

dificultăţile întâmpinate au avut o existenţă limitată în timp. Astfel, administraţia nu a depus cele mai bune diligenţe pentru înlocuirea echipamentelor şi recuperarea datelor. De aceea Guvernul Italian nu invoca acest incident pentru a justifica continua nerespectare a Directivei.

EvaluareDin hotărârea Curţii se desprinde concluzia că forţa majoră nu reprezintă o apărare

temeinică împotriva unei acţiuni întemeiate pe art. 226. Aceasta deoarece pe când cazurile Comisiei ajung în faza judiciară, cazurile neîntemeiate sunt în mod normal soluţionate în etapa administrativă.

3. Cazul: Commission vs. UK, 1979, nr.128/78

Situaţia de faptRegulamentul 1463/70 stipulează instalarea de tahografe (pentru a indica pauzele şi

timpul de condus) în vehiculele care transportă pasageri şi produse pe autostrăzi. Acesta ar fi trebuit implementat de la 1 ianuarie 1976. Marea Britanie a introdus un program de voluntariat pentru a înregistra aceste informaţii şi a declarat că nu intenţionează să implementeze Regulamentul în totalitate din considerente de ordin economic, industrial şi practic.

Norme comunitare relevanteArticolul 10 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a decis că dificultăţile de implementare nu pot fi acceptate ca justificare.

Permiţând statelor să profite de pe urma calităţii de membru al Comunităţii Europene, Tratatul instituie şi obligaţia ca aceste state să respecte regulile ce decurg din el. Un stat care încalcă în mod unilateral aceste reguli încalcă principiul solidarităţii enunţat de art. 10.

EvaluareConcluzia Curţii este că dificultăţile practice în implementare nu constituie o

justificare în faţa procedurilor de sancţionare. Curtea a avut întotdeauna o poziţie tranşantă în ceea ce priveşte obligaţia statelor membre de a implementa legislaţia comunitară. Astfel, cu ocazia cauzelor aflate pe rolul său, a consacrat o serie de principii şi criterii pe care actele naţionale de executare a celor comunitare trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerate ca având capacitatea de a implementare reală şi efecientă.

26

Page 27: Pentru Spete Ex

4. Cazul: Commission vs. Greece, 2000, nr.C-387/97

Situaţia de faptComisia s-a adresat Curţii cu o reclamaţie în temeiul art. 228 în vederea impunerii

unei amenzi zilnice Greciei pentru nerespectarea unei hotărâri date împotriva sa pe 7 aprilie 1992 în cazul C-45/91. Prin hotărâre se solicita Greciei să elaboreze şi să implementeze programe pentru eliminarea deşeurilor toxice şi periculoase, sub imperiul a numeroase directive ambientale.

Norme comunitare relevanteArticolul 171, 228 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCEÎntrucât Grecia nu a luat măsurile necesare pentru eliminarea deşeurilor, ea nu a

respectat hotărârea Curţii în cazul C-45/91 şi nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 171 al Tratatului. Astfel Curtea a stabilit că plata periodică a unor sume răspunde cel mai bine circumstanţelor şi a stabilit o sumă fixă pentru fiecare zi de întârziere în implementarea măsurilor necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii din cazul C-45/91, începând de la data prezentei hotărâri şi până la îndeplinirea acestei în totalitate.

EvaluarePentru prima oară, Curtea sancţionează, la cererea Comisiei, un stat membru

pentru nerespectarea unei hotărâri anterioare a sa. Astfel, dacă un stat membru nu respectă o hotărâre a Curţii, acestuia i se poate aplica ca sancţiune plata unei amenzi constând într-o sumă globală sau plăţi periodice, în temeiul art. 228.

În aplicarea Tratatului de la Maastricht, Curtea dezvoltă o jurisprudenţă nouă, care invită statele la respectarea imediată a dreptului comunitar. Curtea s-a mai confruntat, în acelaşi timp cu speţa de faţă, cu două alte cazuri: unul împotriva Franţei, cu privire la munca de noapte pentru femei (224/99) şi celălalt împotriva Greciei, din nou, în materia recunoaşterii diplomelor (197/98).

5. Cazul: France vs. UK (Re Fishing Net Mesh Sizes), 1979, nr.141/78

Situaţia de faptFranţa s-a adresat Comisiei cu o plângere împotriva proiectului de lege al Marii

Britanii privind mărimea ochiurilor de la plasele de pescuit. Întrucât Comisia nu a înaintat cazul Curţii în temeiul art. 226, Franţa s-a adresat acesteia în temeiul art. 227.

Norme comunitare relevanteArticolul 227 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a stabilit ca Marea Britanie a încălcat reglementările comunitare cu privire la

mărimea ochiurilor de la plasele de pescuit.

EvaluareConcluzia care se desprinde din studierea hotărârii Curţii este în sensul că statele

membre preferă să adreseze cererile de soluţionare a disputelor dintre ele Comisiei, evitând

27

Page 28: Pentru Spete Ex

astfel confruntările directe. Totuşi, dacă în termen de trei luni Comisia nu dezbate problema, statul poate înainta soluţionarea acesteia CJCE în temeiul art. 227.

6. Cazul: British Aerospace and Rover Group Holdings plc vs. Commission, 1992, nr.C-292/90

Situaţia de faptComisia a emis o decizie prin care cerea Marii Britanii să recupereze plăţile cu titlu de

ajutor de stat, considerate ilegale, făcute Grupului Rover înainte de a fi preluat de British Aerospace. Deşi ajutorul dat Rover-ului pentru acoperirea datoriilor a fost aprobat de Comisie, stipulând că nu se vor mai acorda ajutoare suplimentare, concesii financiare adiţionale neautorizate au fost făcute de Guvernul britanic pentru British Aerospace. British Aerospace şi Rover au solicitat anularea parţială a deciziei la CJCE.

Norme comunitare relevanteArticolul 88 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCEÎn situaţia în care Comisia considera că Marea Britanie nu s-a conformat condiţiilor

din decizie şi a acordat ajutoare suplimentare, ar fi trebuit aplicate sancţiuni direct împotriva Marii Britanii în temeiul art. 88 şi să înştiinţeze părţile interesate în vederea prezentării comentariilor lor. Decizia a fost anulată în ceea ce priveşte cererea de recuperare a plăţilor adiţionale.

EvaluarePotrivit Curţii, Comisia poate emite o hotărâre prin care să solicite statului să modifice

sau să anuleze ajutoarele de stat ilegale într-un termen dat. Nerespectarea acesteia îndreptaţeşte Comisia sau orice stat interesat sa supună cazul CJCE, în temeiul art. 88 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

VII. Controlul legalităţii actelor instituţiilor

1. Cazul: Cimenteries vs. Commission (Noordwijk’s Cement Accord), 1967, nr.8 (11/66)

Situaţia de faptNumeroase societăţi comerciale au beneficiat de scutiri de taxe în temeiul unei

reglementări privind concurenţa. Acestea au fost expuse amenzilor când Comisia şi-a schimbat practica printr-o înştiinţare transmisă printr-o scrisoare recomandată.

Norme comunitare relevanteArticolul 249 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a stabilit că această măsura a afectat interesele întreprinderilor, schimbând

situaţia lor juridică. Aceasta nu a fost o simplă opinie, ci o decizie menită să producă efecte juridice şi trebuie considerată un act supus controlului legalităţii .

28

Page 29: Pentru Spete Ex

EvaluareCJCE hotărăşte, astfel, că va analiza fondul, iar nu forma unei măsuri pentru a

determina dacă se doreşte ca ea să producă efecte juridice. Cu alte cuvinte, în această apreciere, Curtea dă prioritate nu denumirii sau procedura de adoptare a unei măsuri normative, ci dispoziţiilor sale pe fond, de natură să afecteze în mod concret destinatarii măsurii respective.

2. Cazul: Commission vs. BASF A.G., 1992, nr.C-137/92 P

Situaţia de faptTextul original al unei decizii care stabilea amenzi pentru diferite companii de produse

chimice a fost modificat după adoptarea sa. Aceasta a fost adoptată numai în trei dintre limbile oficiale. lăsând în sarcina Comisarul să adopte versiunile în celelalte limbi. Prima instanţă a considerat forma deciziei atât de defectuoasă, încât aceasta să fie considerată ca inexistentă. Comisia s-a adresat CJCE.

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a stabilit că decizia, deşi defectuoasă, nu era atât de viciată încât să fie

considerată inexistentă. Măsura iniţială a fost anulată. O reglementare este inexistentă dacă prezintă vicii a căror gravitate este evidentă şi nu poate fi tolerată de ordinea juridică a Comunităţii Europene

EvaluarePotrivit Curţii, actele instituţiilor comunitare sunt prezumate a fi legale. În situaţii

excepţionale, ele pot fi atât de grav afectate de vicii de formă sau de procedură, încât ele sunt considerate inexistente şi nu pot fi supuse anulării.

3. Cazul: EP vs. Council (“Chernobyl”), 1990, nr.C-70/88

Situaţia de faptParlamentul European a contestat baza legală a unei decizii a Consiliului privind

nivelul admis de contaminare radioactivă în alimente, după explozia de la Chernobyl.

Norme comunitare relevanteArticolul 230 (2), (3) TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea s-a declarat competentă să soluţioneze cauzele intentate de Parlamentul

European sau de Banca Centrală Europeană în scopul protejării prerogativelor lor.

EvaluareStatele membre, Consiliul si Comisia pot intenta procese în anulare în faţa CJCE

pentru motive determinate. Parlamentul European şi Banca Centrală Europeană pot intenta procese pentru aceleaşi motive în scopul protejării prerogativelor lor.

29

Page 30: Pentru Spete Ex

4. Cazul: Codorniu vs. Council, 1993, nr.C-309/89

Situaţia de faptC a contestat un Regulament care folosea cuvântul „crémant” pentru vinurile

spumoase provenind din regiuni specifice ale Franţei şi Luxemburgului. C este un important producător de vinuri spumoase similare din Spania unde deţine o marca înregistrată şi cel mai mare producător de vinuri etichetate ca „crémant” din Uniunea Europeană.

Norme comunitare relevanteArticolul 230 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a stabilit că C era afectat în mod direct întrucât rezervarea acestei categorii

numai pentru producătorii din Franţa şi Luxemburg aducea atingere dreptului său de proprietate intelectuală.

EvaluareConcluzia pe care o consacră Curtea cu ocazia pronunţării în cadrul acestui recurs este

în sensul că faptul că măsurile legislative se aplică comercianţilor la modul general nu împiedică comercianţi individuali să fie afectaţi de acestea.

5. Cazul: Transocean Marine Paint Association vs. EC Commission, 1974, nr.17/74

Situaţia de faptComisia a emis o măsură referitoare la reînnoirea unor scutiri din politica

concurenţială fără să ofere membrilor Asociaţiei posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere. Asociaţia a cerut anularea măsurii întrucât i-a fost refuzat dreptul la audiere.

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a statuat că persoana ale cărei interese sunt afectate de o decizie a unei

autorităţi publice, cum ar fi Comisia, referitoare la o scutire, are dreptul să prezinte observaţiile sale. Prin urmare, partea vătămătoare a acestei măsuri a fost anulată.

EvaluareAceastă hotărâre se întemeiază pe adoptarea de către CJCE a unui principiu din

dreptul intern ca principiu general: audi alterem partem. Este o modalitate frecventă de „îmbogăţire” a dreptului comunitar, Curtea utilizând reguli de drept, principii, pe care le împrumută din dreptul intern al statelor membre şi îi dă aplicabilitate comunitară, transformându-l în drept comunitar, obligatoriu, în această calitate pentru instituţiile şi organele comunitare, pentru statele membre şi pentru resortisanţii comunitari.

6. Cazul: EP vs. Council, 1985, nr.13/83

Situaţia de fapt

30

Page 31: Pentru Spete Ex

Parlamentul European a reclamat neimplementarea de către Consiliu a unei politici de transport comune în temeiul art. 74 precum şi neadoptarea unei decizii cu privire la transport de către cele şaisprezece comisii.

Norme comunitare relevanteArticolul 232 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCEDeşi nu există o obligaţie executorie de a implementa o politică de transport comună

în temeiul art. 231, Consiliului i s-a cerut să acţioneze pentru implementarea libertăţilor prevăzute de art. 71, 49, 41 şi 51 în perioada de tranziţie. Pentru a fi executorii, obligaţiile trebuie să fie suficient definite, astfel încât să permită CJCE să stabilească dacă neadoptarea lor este legală.

EvaluarePrin intermediul acestei hotărâri, Curtea aduce anumite precizări cu privire la faptul

dacă instituţiile comunitare pot aduce în faţa instanţei comunitare cazuri de implementare de către una dintre a unei politici, implementare care intră în competenţa sa, potrivit Tratatului instituind Comunitatea Europeană. Potrivit Curţii, dacă Parlamentul European, Consiliul sau Comisia săvârşesc o încălcare a Tratatului, statele membre sau alte instituţii comunitare pot introduce acţiune în faţa CJCE în vederea constatării acesteia.

VIII. Răspunderea instituţiilor

1. Cazul: Lütticke (Alfons) GmbH vs. Commission, 1971, nr.4/69

Situaţia de faptL a dat în judecată Comisia, solicitând daune, în temeiul art. 288 (2), reclamând faptul

că aceasta nu a impus Guvernului german modificarea unei dispoziţii controversate dintr-o lege internă. Sub imperiul acestei dispoziţii L era obligat să plătească taxe, despre care el alega că sunt în contradicţie cu reglementările comunitare.

Norme comunitare relevanteArticolul 288 (2) TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea a stabilit că nu a existat nici un act ilegal sau omisiune, deoarece Comisia a

depus toate diligenţele necesare în timpul negocierilor cu Guvernul german. În temeiul art. 288 nu se poate stabili răspunderea delictuală, întrucât pentru aplicarea acestuia se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

(a) existenţa uni act ilegal sau omisiv care emană de la o instituţie comunitară sau de la un funcţionar al acesteia;

(b) existenţa uni prejudiciu cauzat reclamantului;(c) existenţa unei legături cauzale între actul greşit sau omisiv şi prejudiciu.Spre deosebire de răspunderea delictuală, nu există reguli comunitare speciale privind

încălcările contractuale. În lumina art. 288 (2) răspunderea contractuală a instituţiilor comunitare este guvernată de legea aplicabilă contractului respectiv.

Evaluare

31

Page 32: Pentru Spete Ex

Potrivit hotărârii Curţii, Comunitatea Europeană trebuie să repare orice prejudiciu cauzat de instituţiile sale sau de funcţionari acestora în exerciţiul funcţiei lor, conform principiilor generale de drept comune legislaţiei tuturor statelor membre.

2. Cazul: Schöppenstedt (Aktien – Zuckerfabrik) vs. Council, 1971, nr.5/71

Situaţia de faptPetiţionarul, un comerciant de zahăr, a solicitat despăgubiri în temeiul art. 288 (2)

pentru prejudiciul suferit ca urmare a unei reglementări, susţinând că aceasta contravine unei alte măsuri precum şi art. 34 (3) (principiul nediscriminării în temeiul Politicii Comune pentru Agricultură). Consiliul a obiectat, susţinând că acţiunea compromite sistemul controlului de legalitate , în virtutea art. 230.

Norme comunitare relevanteArticolul 288 (2) TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCEHotărârea CJCE în cazul Lütticke a fost aceea de admitere a acţiunii. Cu toate acestea

încălcarea nu a fost considerată flagrantă, astfel încât acţiunea nu a avut succes. Curtea a statuat, deci, că nu poate fi răspunzătoare Comunitatea Europeană pentru măsurile legislative care conţin şi elemente de politică economică, decât dacă se încalcă în mod grav o normă privind protecţia intereselor particularilor.

EvaluareMajoritatea reglementărilor comunitare privesc şi aspecte de politică economică.

Astfel, este datoria CJCE să examineze actele instituţiilor comunitare şi să stabilească dacă acestea sunt susceptibile de a da naştere la despăgubiri în favoarea unor particulari. Aceasta nu echivalează, însă, cu protejarea particularilor de efectele negative ale fluctuaţiilor pieţei.

3. Cazul: Laboratoires Pharmaceutiques Bergaderm and Goupil vs. Commission, 2000, nr.C-352/98P

Situaţia de faptReclamantul, într-un apel împotriva unei decizii a Primei Instanţe, a solicitat

despăgubiri Comisiei pentru pierderile suferite ca urmare a unei directive a acesteia privind cosmeticele. Directiva interzicea utilizarea mai multor substanţe presupuse a fi cancerigene, dintre care una era utilizată de petent (singura companie care o utiliza astfel) la obţinerea unor loţiuni. Prin urmare compania a intrat în procedura de lichidare. Prima Instanţă a clasat dosarul şi a respins pretenţiile reclamantului, motivând că directiva era un act administrativ şi nu unul legislativ. Reclamantul a înaintat cazul CJCE, care a menţinut hotărârea Primei Instanţe.

Norme comunitare relevanteArticolul 288 (2) TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCELegislaţia comunitară dă dreptul la despăgubiri dacă sunt îndeplinite condiţiile:

32

Page 33: Pentru Spete Ex

(a) regula de drept încălcată conferă drepturi particularilor;(b) violarea trebuie să fie suficient de gravă;(c) există o legătură cauzală între încălcarea unei obligaţii care incumbă statului şi

prejudiciul suferit de partea vătămată.

EvaluareDin decizia Curţii rezultă că nu este semnificativă natura măsurii, fiind irelevant dacă

actul este administrativ sau legislativ, ci gradul de autonomie de care se bucură instituţiile comunitare.

De asemenea, trebuie reţinut că sintagma „ încălcare suficient de gravă” trebuie interpretată în acelaşi sens atât pentru instituţiile comunitare cât şi pentru statele membre.

4. Cazul: CNTA vs. Commission, 1975, nr.74/74

Situaţia de faptAcest caz se referă la sistemul despăgubirilor băneşti (MCAs) plătibile exportatorilor,

în virtutea Planului Comun pentru Agricultură, pentru a compensa fluctuaţiile ratei de schimb. CNTA s-a angajat în numeroase contracte de export, înainte ca acest sistem să fie desfiinţat în Franţa de către Comisie, întemeindu-şi preţurile contractuale pe acest sistem (MCAs). CNTA a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a desfiinţării acestui sistem de către Comisei.Soluţia şi principii degajate de CJCE

Reglementarea Comisiei a încălcat principiul stabilităţii juridice (legal certainty) şi în special pe cel al aşteptărilor legitime. În absenţa unui interes public, Comisia a încălcat o regulă superioară deoarece nu a adoptat măsuri tranzitorii pentru protejarea comercianţilor. Cu toate acestea, întrucât nu s-a produs nici un prejudiciu real nu au fost stabilite despăgubiri.

EvaluareActul ilegal, potrivit hotărârii Curţii, a fost acela de a nu-i notifica pe comercianţi,

într-un termen rezonabil, despre înlăturarea sistemului de compensaţii, iar nu adoptarea respectivei reglementări, care nu a fost declarată nulă.

5. Cazul: Bayerische Hnl Vermehrungsbetriebe GmbH & CO. KG vs. Council and Commission, 1978, nr.83, 94/76, 4, 15, 40/77

Situaţia de faptPentru a epuiza cantitatea mare de lapte praf degresat, Consiliul a adoptat o

reglementare solicitând producătorilor de hrană pentru animale să cumpere lapte praf degresat de la agenţiile de intervenţie ale Comunităţii Europene. Acesta era mai scump decât soia, care fusese anterior utilizată ca aliment. Unii fermieri au introdus acţiuni în faţa instanţelor naţionale, care au ajuns în temeiul art. 234 la CJCE. Alţii au cerut despăgubiri la CJCE.

Norme comunitare relevanteArticolul 234 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCEReglementarea a fost declarată nulă întrucât contravenea principiilor nediscriminării şi

proporţionalităţii, în temeiul art. 234.

33

Page 34: Pentru Spete Ex

În virtutea art. 215 s-a constatat încălcarea unei norme de drept superioare care avea ca scop protecţia particularilor. Totuşi această încălcare nu a fost suficient de gravă încât să atragă răspunderea Comunităţii Europene. Astfel încât fermierii nu au primit nici un fel de despăgubiri.

EvaluareConcluzia care se desprinde, potrivit Curţii, este în sensul că, deşi a fost declarată nulă

în virtutea art. 234, reglementarea nu era suficient de viciată pentru îndeplini condiţiile Formulei Schoppenstedt (art. 288).

6. Cazul: Kampffmeyer vs. Commission, 1967, Joined Cases no. 5, 7, 13 – 24/66

Situaţia de faptSolicitanţii – importatori de cereale, nemţi – au solicitat autorităţilor germane o licenţă

de import de grâne din Franţa. Autorităţile germane au refuzat acordare licenţei şi au suspendat importurile. Comisia a confirmat această decizie. În temeiul Regulamentului nr.19, asemenea solicitări pot fi respinse numai dacă există ameninţarea unei dezechilibrări a pieţei. Petenţii au contestat hotărârea Comisiei în faţa CJCE, în temeiul art. 173 şi au dat în judecată Guvernul german în faţa instanţelor interne.

Soluţia şi principii degajate de CJCEDeşi regulile de drept în discuţie nu vizau în mod direct interesele particularilor aşa

cum prevede art. 230, s-a avut în vedere protejarea intereselor particulare ale petenţilor. Astfel, acţiunea a fost admisă. Întrucât nu exista ameninţarea unei tulburări a pieţei, hotărârea Comisiei nu era justificată şi a fost anulată.

EvaluareCu ocazia acestei hotărâri, instanţa de la Luxemburg consacră din nou ideea efectului

direct, principiu stabilit încă din anii 60’, începând cu hotărârea Van Gend en Loos. Astfel, o regulă de drept care beneficiază unei categorii de particulari, beneficiază şi individual acestora, chiar dacă în prevederea respectivă nu se precizează acest lucru în mod expres.

IX. Recursul prealabil

1. Cazul: Rheinmühlen – Düsseldorf vs. Einfuhr-Und Vorratsstelle Getreide, 1974, Joined Cases no.146 & 166/73

Situaţia de faptR, un exportator german de cereale, s-a adresat fără succes Tribunalului Fiscal din

Hessian pentru a obţine scutire pentru export. S-a adresat şi Tribunalului Fiscal Federal (Bundesfinanzhof), care a casat hotărârea instanţei inferioare, statuând că R are dreptul la scutire. Cazul a fost trimis înapoi la Curtea din Hessian pentru a decide anumite aspecte de fapt. Curtea din Hessian, deşi obligată de legislaţia germană să se supună hotărârilor Curţii Federale, a refuzat să respecte decizia acesteia, şi s-a adresat CJCE cu o serie de întrebări, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 234. R a sesizat din nou Instanţei Superioare cu privire hotărârea instanţei din Hessian de a solicita recurs în interpretarea legii. Curtea Federală a

34

Page 35: Pentru Spete Ex

adresat întrebări suplimentare CJCE pentru a determina întinderea atribuţiilor unei curţi inferioare de a cere recurs în interpretare Curţii Comunităţilor Europene în asemenea circumstanţe.

Norme comunitare relevanteArticolul 234 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECompetenţa unei instanţe inferioare de a face recurs în interpretare nu poate fi

abrogată de o lege internă; aceasta trebuie să fie liberă să solicite îndrumări în situaţia în care consideră că soluţia instanţei supreme o poate determina să dea o hotărâre care să contravină dreptului comunitar.

EvaluareArticolul 234 prevede un mecanism prin care CJCE este împuternicită să emită

hotărâri preliminare în ceea ce priveşte:(a) interpretarea Tratatului;(b) validitatea şi interpretarea actelor instituţiilor Tratatului şi ale Băncii Centrale

Europene;(c) interpretarea statutelor organismelor înfiinţate prin acte ale Consiliului.Această procedură a avut un rol important în dezvoltarea dreptului comunitar deoarece

Tratatul este un act – cadru şi, deci, conţine puţine amănunte şi definiţii. Astfel, prin intermediul ei CJCE a explicat şi clarificat dispoziţiile Tratatului.

2. Cazul: Broekmeulen (C.) vs. Huisarts Registratie Commissie, 1981, nr.246/80

Situaţia de faptComisia Germană de Apel pentru Medicină Generală (nu este vorba de o curte sau un

tribunal care judecă sub imperiul legii germane) a respins solicitarea lui B de a profesa ca medic în Olanda. În cadrul raportului elaborat de CJCE, Comisia a fost considerata ca fiind o curte sau un tribunal pentru a putea fi îndeplinit scopul art. 234.

Norme comunitare relevanteArticolul 234 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCEComisia de Apel, care funcţionează cu încuviinţarea autorităţilor publice şi cu sprijinul

lor şi care emite hotărâri definitive în urma unei proceduri contencioase trebuie asimilată curţilor sau tribunalelor pentru a-i putea fi aplicabil art. 234.

EvaluarePentru ca un organism să poată fi considerat curte sau tribunal, acesta trebuie să

exercite o activitate judiciară. Un organism administrativ nu poate intra sub incidenţa art. 234. Atunci când un organism arte atât atribuţii administrative cât şi judiciare, el va putea solicita CJCE interpretarea reglementărilor comunitare numai în ceea ce priveşte activitatea sa judiciară.

35

Page 36: Pentru Spete Ex

3. Cazul: Cilfit SRL. and Lanificio di Gavardo SPA. vs. Ministry of Health, 1982, nr.283/81

Situaţia de faptImportatori de lână au contestat colectarea de taxe pentru inspecţii de salubritate

impusă de Guvernul Italian importatorilor de lână din afara Comunităţii Europene, motivând că lâna este un produs de origine animală ( pentru care cheltuielile nu pot fi stabilite prin acte normative) şi de aceea nu sunt supuse acestor cheltuieli. Guvernul italian a invocat faptul că interpretarea sintagmei „ produs de origine animală” era în mod evident făcută în virtutea principiului acte claire, caz în care nu este necesară nici o solicitare în temeiul art. 234. Curtea Suprema italiana a deferit cauza CJCE.

Norme comunitare relevanteArticolul 234 (2) TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCEO solicitare de interpretare adresată Curţii nu este necesară când:(a) problema de drept comunitar este irelevantă;(b) problema a fost deja dezbătută de Curte iar aceasta s-a pronunţat asupra ei;(c) sensul corect este evident şi nu lasă loc la interpretări.

EvaluareAtunci când o problemă de interpretare a reglementărilor comunitare este ridicată în

faţa unei curţi sau a unui tribunal al unui stat membru, acea curte sau tribuna, dacă apreciază că acea interpretare îi este necesară pentru a emite o hotărâre, poate solicita CJCE să se pronunţe asupra ei.

4. Cazul: Da Costa En Schaake NV, Jacob Meijer NV & Hoechst – Holland NV vs. Nederlandse Belastagingenadministratie, 1963, nr.28 – 30/62

Situaţia de faptO curte în ultima instanţă a înaintat un recurs în interpretarea legii pentru chestiuni

identice cu cele din cazul Van Gend en Loos asupra cărora Curtea se pronunţase de curând. Comisia a solicitat respingerea dosarului pentru lipsa cauzei, întrucât nu rămânea nici o problemă de interpretat.

Norme comunitare relevanteArticolul 234 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCE

Atunci când a fost deja emisă o hotărâre imperativă a fost emisă pentru o problemă identică, instanţele naţionale trebuie să nu se mai adreseze CJCE pentru interpretare. In orice caz, nici o instanţă internă nu poate fi lipsită de posibilitatea de a solicita interpretarea unei dispoziţii pentru care Curtea a dat deja o soluţie.

EvaluareO concluzie foarte importantă care se desprinde din această hotărârea este în sensul că

solicitările instanţelor naţionale, în baza art. 234, prin care se cere fie interpretarea unei

36

Page 37: Pentru Spete Ex

dispoziţii comunitare, nu sunt împiedicate de existenţa unei hotărâri anterioare a Curţii preferitoare la aspecte similare, nu există deci în această ipoteză autoritatea „lucrului interpretat”.

5. Cazul: Foglia (Pasquale) vs. Mariella Novello (no.1), 1980, nr.104/79

Situaţia de faptF şi N, comercianţi de vin, în Franţa şi Italia, au inserat în contract o clauză prin care

se obligau să nu plătească nici o taxă care contravine reglementărilor comunitare. F a cerut recuperarea de la N a unei taxe plătite în Franţa de un transportator de bunuri. Se pare că părţile au inventat în mod artificial termenii contractuali şi litigiul pentru a obţine o hotărâre privind validitatea legii franceze.

Norme comunitare relevanteArticolul 234 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCECurtea este obligată să emită decizii în ceea ce priveşte cazurile veridice. A hotărî în

circumstanţe ca cele din prezentul caz ar periclita sistemul prin care particularii s-ar putea apăra împotriva reglementărilor fiscale contrare Tratatului.

EvaluareRegula pe care o consacră Curtea cu ocazia acestei hotărâri este în sensul că

problemele deferite de instanţele interne CJCE trebuie să se refere la situaţii reale privind legislaţia comunitară, altfel urmând a nu fi luate în considerare de Curte. Cu alte cuvinte, instanţa de la Luxemburg nu are rol consultativ în această ipoteză, adică nu dă răspunsuri decât cu privire la cauze reale, aflate pe rolul instanţelor naţionale. Avize îi pot fi cerute de instituţiile comunitare, dar numai pe aspecte reale (de exemplu, Avizul 2/94 cu privire la posibilitatea aderării CE la CEDO sau Avizul 1/91 cu privire la semnarea Acordului privind Spaţiul Economic European).

6. Cazul: Foto – Frost (Firma) vs. Hauptzollamt Lübeck – OST, 1987, nr.314/85

Situaţia de faptO instanţă germană s-a adresat CJCE cu privire la competenţa unei curţi naţionale de a

invalida o dispoziţie a unei reglementări comunitare (era vorba despre decizie care venea în contradicţie cu un act normativ).

Norme comunitare relevante

Art. 234 TCE

Soluţia şi principii degajate de CJCEInstanţa de la Luxemburg a decis că instanţe judecătoreşti naţionale nu sunt

competente să declare nule acte ale instituţiilor comunitare, însă pot stabili validitatea acestora. Curtea a statuat că o excepţie de la regula precizată mai sus ar putea duce la o hotărâre de amânare.

37

Page 38: Pentru Spete Ex

EvaluarePotrivit hotărârii Foto-Frost, curţile naţionale pot analiza validitatea unui act

comunitar. Totuşi, instanţele naţionale nu au competenţa de a declara un act comunitar invalid (în speţa o decizie a Comisiei). Doar CJCE, responsabilă pentru asigurarea că dreptul comunitar este aplicat în mod uniform în toate statele membre, are competenţă atât să declare nule acte ale instituţiilor comunitare. practic, Curtea modifică al.2 al art.234, transformând puterea în obligaţie a instanţelor naţionale inferioare de a sesiza Curtea cu orice chestiune legată de validitatea unui act comunitar. Această decizie se justifică prin necesitatea asigurării uniformităţii dreptului comunitar, creând practic un sistem centralizat de revizuire a actelor comunitare, uneori criticat în doctrină.

7. Cazul: Zuckerfabrik Süderdithmarschen A.G. vs. Hauptzollamt Itzehoe, 1991, nr.C-143/88 & C-92/89

Situaţia de faptZ, un producător de zahăr, s-a plâns că o hotărâre germană privind impunerea unor

taxe, întemeiată pe un act normativ al Comunităţii Europene, este nulă. Curtea germană a adresat CJCE un număr de întrebări, printre care şi una referitoare existenţa unui posibil temei pentru suspendarea unei măsuri naţionale bazate pe o reglementare comunitară care s-ar putea să fie nulă.

Norme comunitare relevante

Art. 234 TCE. Regulamentul Consiliului 1914/87.

Soluţia şi principii degajate de CJCEO instanţă naţională poate suspenda o măsură naţională menită să implementeze un act

comunitar dacă:(a) aceasta are îndoieli serioase cu privire la validitatea actului comunitar şi dacă ea

însăşi deferă cauza CJCE;(b) există ameninţarea unor pagube grave şi ireparabile pentru solicitant;(c) curtea internă ţine cont de interesele comunitare.

EvaluareConcluzia la care ajunge Curtea este în sensul că instanţele interne nu sunt oprite de

art. 249 de la a suspenda aplicarea unor măsuri administrative naţionale adoptate în baza unor acte comunitare.

Astfel, în dispozitiv, Curtea precizează următoarele: 1) Art.189 din Tratat (în veche numerotare, înainte de modificarea de la Amsterdam) trebuie să fie interpretat în sensul că nu exclude puterea, pentru jurisdicţiile naţionale de a acorda suspendarea executării unui act administrativ adoptat pe baza unui regulament comunitar. 2) Suspendarea executării unui act naţional care execută un act comunitar nu poate fi acordată de o jurisdicţie naţională, decât dacă aceasta are îndoieli serioase cu privire la validitatea actului comunitar şi dacă, în cazul în care CJCE nu ar fi deja sesizată cu chestiunea validităţii actului contestat, ea însăşi îl trimite, dacă există urgenţă şi dacă reclamantul este ameninţat cu un prejudiciu grav şi ireparabil şi dacă această jurisdicţie are în vedere interesul Comunităţii. 3) Examinarea întrebărilor adresate nu a scos la iveală elemente de natură să afecteze validitatea Regulamentului (CEE) no. 1914/87 al Consiliului, din 2 iulie 1987, cu privire la stabilirea unei taxe specială de retragere13 în sectorul de zahăr pentru campania de comercializare 1986/1987 .

13 Résorption (fr.)

38

Page 39: Pentru Spete Ex

39

Page 40: Pentru Spete Ex

CUPRINS

REPERE FUNDAMENTALE_____________________________________________1

ALE JURISPRUDENŢEI CURŢII DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE__1

I. Libera circulaţie a mărfurilor______________________________________________11. Cazul: Rewe-Zentrale AG vs. Bundesmonopolverwaltung für Branntwein (Cassis de Dijon), nr.120\78, 20 februarie 1979____________________________________________1

II. Libera circulaţie a persoanelor____________________________________________21. Cazul: Lawrie Blum vs. Land Baden Wurttemberg, nr.66\85, 3 iulie 1986____________22. Cazul: Procurorul regal al Belgiei vs. Royer, nr.48\75, 8 aprilie 1976________________23. Cazul: Rutili vs. Minister fir the Interior, nr.36\75, 28 octombrie 1975_______________3

III. Libera concurenţă_______________________________________________________41. Cazul: Metro S.B. & CO. KG vs. Comisia & SABA, nr.26\76, 25 octombrie 1977_____42. Cazul: Continental Can vs. Comisia, nr.6\72, 21 februarie 1973____________________53. Cazul: United Brands vs. Comisia, nr.27\76, 14 februarie 1978____________________64. Cazul: Hoffmann - La Roche & Co. AG vs. Comisia, nr.85\76, 13 februarie 1979______75. Cazul: Imperial Chemical Industries (ICI) Ltd. vs. Comisia, nr.48\69, 14 iulie 1972____86. Cazul: Consten SARL & Grundig VerkaufsGmbH vs. Comisia, nr.56 & 58\64, 10 iunie 1965_____________________________________________________________________9

IV. Ordinea juridică a CE şi UE______________________________________________101. Cazul: Van Gend en Loos vs. Nederlandse Administratie der Belastingen, nr.26/26, 1963________________________________________________________________________102. Cazul: Costa (Flaminio) vs. Enel, nr.6/64, 1964________________________________113. Cazul: Ministero delle Finanze vs. Simmenthal, nr.106/77, 1978___________________114. Cazul: R. vs. Secretary of State for Transport, ex parte Factortame, nr.C-213/89, 1990_125. Cazul: Grad Franz vs. Finanzamt Traunstein, nr.9/70, 1970_______________________136. Cazul: Pubblico Ministero vs. Tullio Ratti, nr.148/78, 1979_______________________137. Cazul: Defrenne vs. Sabena, nr.43/75, 1976___________________________________148. Cazul: Marshall vs. Southampton South-West Hampshire Area Health Authority (Marshall I), nr.152/84, 1986_________________________________________________149. Cazul: Von Colson & Kamann vs. Land Nordrhein-Westfalen, nr.14/83, 1984________1510. Cazul: Marleasing SA vs. La Commercial Internacionale de Alimtacion SA, nr.C-106\89, 1990_____________________________________________________________1611. Cazul: Webb vs. EMO Air Cargo (UK) Ltd., nr.32\93, 1992_____________________1712. Cazul: Metallgesellschaft Ltd., Hoechst Ag and Hoechst UK vs. Commissioner of Inland Revenue and H.M. Attorney General, nr.C-379\98 şi C-410\98, 2001___________1813. Cazul: Francovich, Bonifaci and others vs. Italy, nr.C-6& 9\90, 1991______________1814. Cazul: Brasserie du Pêcheur SA vs. Germany, nr.C-46\93, 1996 şi R. vs. Secretary of State for Transport, ex parte Factortame Ltd. & others (Factortame III), nr.C-48\93, 1996_1915. Cazul: R. vs. H.M. Treasury, ex parte British Telecommunications plc, nr.C-392\93, 1996____________________________________________________________________2016. Cazul: R. vs. Minister of Agriculture, Fisheries and Food, ex parte Hedley Lomas (Ireland) Ltd., nr.C-5\94, 1996_______________________________________________20

V. Drepturile fundamentale şi principiile generale_______________________________21

40

Page 41: Pentru Spete Ex

1. Cazul: Stauder vs. City of Ulm, 1969, nr.29/69_________________________________212. Cazul: Internationale Handelsgesellschaft GmbH vs. Einfuhr-und Vorratsstelle Fur Getreide und Futtermittel, 1970, nr.11/70_______________________________________223. Cazul: R vs. Kent Kirk, 1984, nr.63/83_______________________________________234. Cazul: Mulder vs. Minister van Landbouw en Visserij, 1988, nr.120/86_____________235. Cazul: Sabbatini vs. EP, 1972, nr.20/71______________________________________246. Cazul: UK vs. Council (The Working Time Directive), 1996, nr.C-84/94____________24

VI. Aplicarea reglementărilor comunitare______________________________________251. Cazul: Commission vs. Greece, 1988, nr.272/86________________________________252. Cazul: Commission vs. Italy, 1986, nr.101/84__________________________________253. Cazul: Commission vs. UK, 1979, nr.128/78__________________________________264. Cazul: Commission vs. Greece, 2000, nr.C-387/97______________________________265. Cazul: France vs. UK (Re Fishing Net Mesh Sizes), 1979, nr.141/78_______________276. Cazul: British Aerospace and Rover Group Holdings plc vs. Commission, 1992, nr.C-292/90__________________________________________________________________28

VII. Controlul legalităţii actelor instituţiilor_____________________________________281. Cazul: Cimenteries vs. Commission (Noordwijk’s Cement Accord), 1967, nr.8 (11/66)_282. Cazul: Commission vs. BASF A.G., 1992, nr.C-137/92 P________________________293. Cazul: EP vs. Council (“Chernobyl”), 1990, nr.C-70/88__________________________294. Cazul: Codorniu vs. Council, 1993, nr.C-309/89_______________________________295. Cazul: Transocean Marine Paint Association vs. EC Commission, 1974, nr.17/74_____306. Cazul: EP vs. Council, 1985, nr.13/83________________________________________30

VIII. Răspunderea instituţiilor________________________________________________311. Cazul: Lütticke (Alfons) GmbH vs. Commission, 1971, nr.4/69___________________312. Cazul: Schöppenstedt (Aktien – Zuckerfabrik) vs. Council, 1971, nr.5/71____________323. Cazul: Laboratoires Pharmaceutiques Bergaderm and Goupil vs. Commission, 2000, nr.C-352/98P_____________________________________________________________324. Cazul: CNTA vs. Commission, 1975, nr.74/74_________________________________335. Cazul: Bayerische Hnl Vermehrungsbetriebe GmbH & CO. KG vs. Council and Commission, 1978, nr.83, 94/76, 4, 15, 40/77____________________________________336. Cazul: Kampffmeyer vs. Commission, 1967, Joined Cases no. 5, 7, 13 – 24/66_______34

IX. Recursul prealabil_______________________________________________________341. Cazul: Rheinmühlen – Düsseldorf vs. Einfuhr-Und Vorratsstelle Getreide, 1974, Joined Cases no.146 & 166/73_____________________________________________________342. Cazul: Broekmeulen (C.) vs. Huisarts Registratie Commissie, 1981, nr.246/80________353. Cazul: Cilfit SRL. and Lanificio di Gavardo SPA. vs. Ministry of Health, 1982, nr.283/81________________________________________________________________354. Cazul: Da Costa En Schaake NV, Jacob Meijer NV & Hoechst – Holland NV vs. Nederlandse Belastagingenadministratie, 1963, nr.28 – 30/62_______________________365. Cazul: Foglia (Pasquale) vs. Mariella Novello (no.1), 1980, nr.104/79______________376. Cazul: Foto – Frost (Firma) vs. Hauptzollamt Lübeck – OST, 1987, nr.314/85________377. Cazul: Zuckerfabrik Süderdithmarschen A.G. vs. Hauptzollamt Itzehoe, 1991, nr.C-143/88 & C-92/89_________________________________________________________38

Cuprins____________________________________________________________39

41


Recommended