Ingrijirea nou nascutului si sugarului

Puericultura se ocupă cu studiul dezvoltării normale a copilului. Cunoştinţele de puericultură se referă la noţiuni despre dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, despre particularităţile anatomo-fiziologice şi ale metabolismului , despre alimentaţie , regim de viaţă.

Este una din părţile preventive ale pediatriei şi cuprinde ansamblul de mijloace prin care se asigură dezvoltarea somato-psihică şi ocrotirea sănătăţii copilului de la naştere până la 16 ani. Consultaţiile de puericultură sunt un prilej important pentru instruirea şi educaţia mamei , privind îngrijirea şi apărarea sănătăţii copilului.

Nu există o delimitare precisă între puericultură şi pediatrie, ele se completează reciproc.Pediatria este o ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor copilului de la naştere până la vârsta de 16 ani . Insuficienta dezvoltare a sistemului nervos central , îndeosebi a scoarţei cerebrale , imperfecţiunea mecanismelor

imunologice , labilitatea proceselor fiziologice fundamentale , conferă copilului , în special sugarului, o reactivitate deosebită .

Datorită acestei reactivităţi articulare , diferite influenţe nocive ale mediului pot provoca dereglări ale întregului organism ducând la apariţia bolii.

Morbiditatea infantilă este dominată de afecţiunile aparatului respirator şi digestiv, afecţiuni care la sugar sunt grevate de o mortalitate crescută .

În acest context, mai ales în prima copilărie , se dă o mare importanţă acţiunilor profilactice , care vizează organizarea mediului înconjurător , îngrijirea, alimentaţia şi regimul de viaţă.

Ocrotirea nou-născutului începe la maternitate .Această activitate continuă prin vizitarea nou-născutului de către medic şi asistentă în primele 24-48 ore de la ieşirea

din maternitate. Această vizită are importanţă deosebită şi reprezintă un ajutor preţios pentru mamă , care primeşte cu această ocazie

îndrumările privind îngrijirea corectă a copilului ( toaleta copilului, înfăşatul , îngrijirea plăgii ombilicale , alimentaţia).Nou-născutul va fi luat în evidenţă şi se va stabili de către medic ritmul vizitelor ulterioare pe care trebuie să le

efectueze asistenţa , în raport cu gradul de maturitate , starea sănătăţii şi dezvoltarea nou-născutului.Nou- născutul este copilul de la 0 – 30 de zile , deosebit de copilul de la alte vârste prin anumite particularităţi

anatomice , funcţionale şi biochimice , precum şi printr-o patologie caracteristică .Perioada neonatală este perioada de adaptare a copilului la viaţa extrauterină şi se caracterizează prin faptul că pe o

parte unele organe intră în funcţiune , iar alte organe involuează Particularităţile anatomice

Talia nou-născutului la termen variază între 48 şi 52 de cm , valorile sub 47 cm indică starea de prematuritate. Fetele au în general 1 cm mai puţin decât băieţii .Greutatea la naştere variază între 3000 şi 3250 gr la băieţi şi între 2800 şi 3000 gr la fete. Capul nou-născutului reprezintă 1/4 din lungimea total,faţă de 1/8 la adult.În momentul naşterii craniul suferă deformaţii determinate de poziţia fătului , de forma bazinului şi de trecerea prin

canalul pelvigenital . El se modelează iar după câteva zile ia forma normală.Perimetrul cranian măsoară 34 cm , cu 3 cm mai mult decât perimetrul toracic şi cu 2 cm mai mult decât perimetrul

abdominal. La nou născut , oasele craniului sunt separate între ele de suturi.

La nivelul unirii acestora există spaţii neosificate numite fontanele , unde pielea şi aponevroza epicraniană acoperă direct meningele.

Fontanela anterioară , numită bregmatică are o formă romboidală şi măsoară 3-4 cm în sens anteroposterior , şi 2-4 cm în sens transversal.

Ea este situată pe linia mediană , la punctual de unire a suturii sagitale cu sutura fronto-parietală.

Fontanela posterioară numită lambdoidă , are o formă triunghiulară , fiind deschisă la 20-25% din nou-născuţii la termen.

Ea se închide în primele 4-6 săptămâni de viaţă şi este situată la punctual de unire a suturii sagitale cu sutura parieoccipitală.

Gâtul nou-născutului este scurt , iar toracele are o formă de trunchi de con.După stabilirea circulaţiei şi a respiraţiei , toracele ia o formă aproximativ cilindrică , cu coastele aproape orizontale.Membrele superioare şi inferioare sunt scurte şi egale între ele , lungimea membrelor reprezentând 33% din talie .Pielea are o culoare roz –roşiatică şi este acoperită de o substanţă grasă , numită vermix caseosa , care se reabsoarbe

spontan în 24-48 de ore.Pe tegumentele nou- născutului se observă peri subţiri numiţi lanugo , care dispar după câteva săptămâni.După câteva zile coloraţia erimatoasă a pielii dispare şi este urmată de o descuamaţie.Glandele sebacee sunt foarte dezvoltate la naştere .Pe faţă şi mai ales pe nas se observă o erupţie formată din puncte alb-gălbui numite milium .Unghiile la nou –născutul la termen , depăşesc marginea liberă a degetelor.

Unii nou-născuţi pot prezenta chiar din primele zile de viaţă un exatem maculopopulos sau rujeoliform , fără febră şi cu stare generală bună , denumit eriterm toxic sau eriterm alergic al nou- născutului.

Cordonul ombilical este format din vena ombilicală şi artere ombilicale.Vena ombilicală duce sângele arterial bogat în oxigen şi în substanţe nutritive de la placentă la făt.Arterele ombilicale transportă sângele venos al fătului către placentă unde acesta se oxigenează .

După secţionare , cordonul ombilical trece prin trei faze : mumificare, formare a şanţului de eliminare şi căderea bontului care se face între a 5 a şi a 10 zi.

Plaga ombilicală se epidermizează treptat , cicatrizându-se complet după 3-4 săptămâni.Particularităţi funcţionale

Respiraţia pulmonară se instalează din primul minut al vieţii extrauterine.La început respiraţia este neregulată , superficială .Ritmul respirator variază la nou- născutul normal la termen între 55-70 respiraţii pe minut , iar după 3-4 zile între 45-

55 respiraţii /minut.Ritmul cardiac are în primele ore o frecvenţă de 140-150 bătăi/minut , apoi la o lună scade la 100-120 bătăi / minut.

Sângele nou- născutului are anumite particularităţi .La naştere există o poliglobulie compensatoare datorită hipoxiei fetale .Numărul hematiilor la nou- născut variază între 5.000.000 şi 6.000.000 / mm³ cu o hemoglobină de 19,5gr/100ml.Numărul hematiilor scade la sfârşitul primei luni la 4.500.000/mm³ iar hemoglobina la 13-15 gr /100 ml.Leucocitele sunt de la naştere în număr de 14.000-16.000 / mm³ , scad în primele zile , pentru ca să revină între a 10a

şi a 20 a zi la 11.000-12.000/ mm³.Aparatul digestive intră în funcţiune odată cu trecerea la viaţa extrauterină .Funcţiile digestive nu sunt încă perfecte : actul sugerii eliminarea mecaninlui şi invadarea tubului digestive cu floră

microbiană , caracterizează această perioadă de viaţă. Suptul este un act reflex cu centrul situat în bulb.El stimulează secreţia lactată a mamei , iar la copil provoacă prin reflex condiţional secreţia gastrică şi peristaltismul.

Meconiul este scaunul pe care îl elimină nou- născutul din prima până în a 3 a zi după naştere.El are o culoare verde –închisă , negricioasă cu o consistenţă vâscoasă .

După eliminarea mecaninlui scaunele nou- născutului au o culoare galben –aurie.Numărul scaunelor este de 3-5 în 24 ore.

La naştere tubul digestiv este steril , iar din a 2a zi de viaţă este invadat de microbi.În scaunele copiilor alimentaţi la sân predomină bacilul bifidus care are o puternică acţiune de fermentaţie , iar în

scaunul copiilor alimentaţi artificial predomină colibacilul cu o puternică acţiune de putrefacţie.

Funcţia renală se instalează din prima zi de naştere , când se produce prima micţiune.Sistemul nervos la naştere prezintă un grad redus de dezvoltare a scoarţei cerebrale .Nou- născutul prezintă o stare de hipertonie musculară exagerată cu persistenţa poziţiei fetale.Lipsa inhibiţiei corticale face posibilă existenţa anumitor reflexe arhaice (reflexul Moro, reflexul de agăţare , reacţia de

cădere).Adaptarea termică . Funcţia de termoreglare prezintă o labilitate deosebită , datorită imaturităţii centrilor

termoreglatori.Îngrijirile acordate copilului în primul an de viaţăIngrijire nou-nascut.Primele ingrijiri ale nn incep in sala de nastere si se deruleaza intr-o anumita succesiune:

•  Sala de nastere trebuie sa indeplineasca conditiile unei sali aseptice, cu temperatura de 24 - 26°C. Nou nascutul este primit in campuri sau cearceafuri sterile. •  Aspirarea secretiilor nazofaringiene, imediat dupa expulzie pentru usurarea respiratiei. Aspirarea secretiilor se face

cu o sonda Nelaton sterila, adaptata la o seringa sau la o para de cauciuc, in modul cel mai bland, pentru a evita lezarea mucoaselor.

•  Evaluarea starii de sanatate a nou nascutului cu scorul Apgar. Starea de sanatate a nou nascutului este apreciata cu ajutorul scorului Apgar la un minut de la nastere. Cu scorul Apgar se evalueaza frecventa batailor cordului, a respiratiei, tonusul muscular, culoarea tegumentelor si excitabilitatea reflexa la iritatia cu sonda Nelaton a mucoasei nazo-faringiene, parametrii care se noteaza cu 0 - 1 - 2.

 Semnele se cerceteaza si dupa 5 minute; daca la 5 minute scorul Apgar este sub 8 se repeta la 10, 15 sau 20 minute•  Ligaturarea cordonului ombilical la 3 cm de insertia sa ombilicala, dupa incetarea pulsatiilor (legarea tardiva mai

aduce 50-60 ml sange). Bontul se atinge cu iod si se panseaza steril cu comprese inmuiate in alcool 70°. Dupa caderea cordonului, plaga se panseaza zilnic pana la completa epidermizare.

•  Baia nou nascutului imediat dupa nastere nu se indica pentru a nu indeparta vernix caseosa. Se face exceptie la nou nascutii cu tegumentele patate de sange sau meconiu.

•  Profilaxia oftalmiei gonococice cu solutie de nitrat de Ag 1%, cate o picatura in fiecare fund de sac conjunctival; la fetite se instileaza si la vulva.

•  Nou nascutul va fi apoi cantarit, masurat (talie, perimetrul cranian si toracic), se vor controla malformatiile vizibile, apoi va fi imbracat in lenjerie sterila.

 -Identificarea cu bentita la mana mamei si nn•  Nou nascutul va fi dus in sectia de nou nascuti, unde va fi examinat din nou de neonatolog in vederea incadrarii lui

corecte si pentru depistarea unei eventuale patologii legate de malformatiile congenitale vizibile, fracturi obstetricale, posibilitatea unei boli hemolitice.

•  Se recomanda extinderea sistemului rooming-in in maternitate pentru a se realiza legatura afectiva si pentru insusirea unor deprinderi corecte de ingrijire si alimentatie.

•  Prima baie generala se face dupa cicatrizarea plagii ombilicale, iar pana atunci se face toaleta partiala. Îngrijirile în secţia de nou-născuţiDupă examenul medical , nou-născutul este înfăşat şi supravegheat în continuare de asistenta pediatră .

Nou-născutul este culcat în decubit lateral , cu capul aplecat mai jos , timp de 48 de ore , pentru drenarea căilor respiratorii.

Poziţia de decubit dorsal trebuie evitată , deoarece favorizează pătrunderea lichidului de vărsătură în căile respiratorii , producând bronhopneumonia de aspiraţie.

În momentul în care apare o pauză respirator mai lungă şi apare cianoza feţei , se anunţă medical.În zilele următoare se supraveghează cu atenţie funcţiile vitale , temperatura , coloraţia tegumentelor , modul cum

primeşte alimentaţia , micţiunile şi eliminarea meconiului.

Rezistenţa organismului faţă de infecţii se instalează treptat.Afecţiunile uşoare ca rinofaringite , foliculite pot pune în pericol viaţa nou-născutului.

Personalul medical din secţiile de nou-născuţi trebuie să lucreze în condiţii de asepsie.În privinţa îngrijirilor care se aplică în continuare se acordă o atenţie deosebită pielii , mucoaselor , plăgii ombilicale ,

regimului de viaţă (alimentaţie , somn) şi profilaxiei infecţiilor.A) ÎNGRIJIREA PIELII. Prima baie a nou-născutului se face după căderea cordonului ombilical . Până la prima

baie se face toaleta zilnică prin baie parţială .Spălarea se face cu apă caldă şi săpun fin .Se evită regiunea ombilicală şi se insistă asupra regiunii fesiere , genitale, a plicilor inghinale sau fesiere.Dacă pielea prezintă descuamări se recomandă ungerea ei cu vitamina A.

Baia generală se face zilnic la aceeaşi oră , de preferat seara , înainte de supt. Temperatura pentru baie este de 22-24ºC şi se foloseşte o cădiţă care se dezinfectează înainte de baie. Temperatura apei va fi de 37-38ºC şi se controlează cu un termometru de baie sau în lipsă cu cotul .Se spală întâi capul , membrele superioare , trunchiul , membrele inferioare , fesele şi regiunea pelviană. Apoi se întoarce copilul cu faţa în jos şi se spală pe spate..

După ce se limpezeşte , se scoate din cădiţă şi se sterge cu un scutec prin tamponare şi se pansează ombilicul. Urmează îmbrăcarea copilului cu cămăşuţa , se pune pansamentul şi se înfaşă . Ochii se şterg cu ser fiziologic şi se

curăţă orificiile nazale şi conductul auditiv extern cu tampoane de vată .Cavitatea bucală nu se spală şi nu se şterge. La copiii agitaţi , pot apărea eriteme sau eroziuni la nivelul călcâielor, datorită frecării acestora , pentru care se fac pansamente locale.

B) Îngrijirea mucoaselor : bucală , nazală , conjuctivală .Nu se folosesc dezinfectante pentru îngrijirea mucoaselor.Dacă copilul prezintă secreţie conjunctivală , plagă ombilicală infectată , muquet, foliculită sau orice altă infecţie , se izolează , iar medicul va indica prelevarea şi examinarea acestor produse patologice , pentru a se identifica germenii cauzali şi se prescrie tratamentul corespunzător.

C) ÎNGRIJIREA PLĂGII OMBILICALE urmăreşte să asigure o evoluţie normală a cicatrizării şi să evite orice infecţie .Plaga ombilicală poate fi poartă de intrare pentru germenii patogeni (stafilococ, streptococ, colibacil, bacil tetanic), care pot determina infecţii grave . Pansamentul ombilical trebuie protejat de umezire , cu ocazia băii zilnice a copilului .După cicatrizarea ombilicului nu mai este necesară pansarea acestuia.

În cazul când evoluţia normală a plăgii ombilicale spre cicatrizare este întreruptă de apariţia unor secreţii mai abundente sau de apariţia unui granulom , se aplică tratamentul prescris de medic.

D) ALIMENTAŢIA nou născutului sănătos la termen se face cu lapte de mamă. Nou născutul hrănit la sân este un copil eutrofic. Este obligatoriu să se facă controlul cantităţii laptelui supt , urmărindu-se creşterea ponderală a copilului.

Pentru proba suptului , copilul este cântărit înfăşat , înainte şi după fiecare supt .Pentru a constata creşterea ponderală , copilul este cântărit zilnic , dimineaţa desfăşat , înainte de primul supt. În timpul alăptării , mama trebuie să respecte riguros măsurile de igienă. Înainte de a pune copilul la sân , face toaleta

sânului cu apă şi săpun , se spală pe mâini cu apă şi săpun şi se îmbracă un halat de alăptare.De asemenea este recomandat să poarte o mască , care să fie de unică folosinţă . În primele zile , lăuza va da copilului să sugă , stand în pat , fie în poziţie şezând , ţinând copilul în braţe , fie în decubit lateral stâng sau drept. Copilul este aşezat paralel cu mama , cu faţa întoarsă spre sân şi capul sprijinit pe antebraţul mamei. Mama va fi atentă ca în timpul suptului să nu obstrueze nasul copilului .După supt mama va dezinfecta din nou sânul pentru a evita fermentarea resturilor de lapte .Odată cu laptele , copilul înghite şi aer care favorizează regurgitaţiile .Pentru a împiedica staţionarea aerului în stomac , după supt copilul este ridicat în sus şi bătut uşor pe spate , până are căteva eructaţii.

După supt copilul este culcat în decubit lateral stâng , 15-20 minute , iar apoi cât mai mult pe partea dreaptă , se uşurează astfel uşurarea stomacului .

E) SOMNUL NOU-NĂSCUTULUIRespectarea orelor de alimentaţie şi a perioadelor de somn chiar din primele zile , constituie elemente importante

pentru dezvoltarea şi educarea copilului.Dacă copilul nu se trezeşte la orele obişnuite de supt , el va fi trezit , pentru a se

putea forma reflexele condiţionate de deprinderi utile .În primele 3 săptămâni nou-născutul normal suge de 7 ori pe zi la 3 ore şi doarme neîntrerupt de la ora 23 la ora 6.În restul timpului nou născutul doarme aproape tot timpul.

F) PROFILAXIA INFECŢIILOR Perioada neonatală se caracterizează printr-o reactivitate cu totul deosebită a copilului faţă de agresiunile infecţioase . Acestea se datorează imaturităţii sistemului nervos central şi imperfecţiunii mecanismelor biologice de adaptare la noile

condiţii ale vieţii extrauterine .La aceasta se adaugă prezenţa a numeroase porţi de intrare ( ombilicale , oculară , respiratorie , digestivă , pentru diverşi germeni patogeni.

Măsurile de profilaxie vizează infecţiile cutanate , ale căilor respiratorii şi digestive ,trebuie aplicate înainte de naşterea copilului , în timpul naşterii şi după naştere .

PROFILAXIA GENERALĂ- constă din următoarele măsuri: depistarea şi tratamentul susţinut al infecţiilor gravidei profilaxia infecţiilor respiratorii prin aspirarea secreţiilor din rinofaringe la naştere profilaxia infecţiei oculare profilaxia infecţiilor ombilicale prin îngrijirea cordonului şi a plăgii ombilicale aplicarea măsurilor de asepsie şi igienă în sala de naşteri , în salonul de nou-născuţi şi la domiciliu igiena mâinilor personalului şi ale mamei care îngrijesc copilul depistarea purtătorilor la personalul maternităţii , la mamă şi membrii familiei , cu aplicarea măsurilor de

izolare şi de tratament depistarea infecţiilor incipiente la nou-născut şi aplicarea tratamentului corespunzător interzicerea vizitării nou –născutului la maternitate şi la domiciliu

Secţia de nou- născuţi trebuie să aibă boxe , cu masă de înfăşat şi un număr mic de paturi , cu posibilităţi de grupare a nou-născuţilor sănătoşi , a prematurilor , a celor suspecţi şi celor bolnavi.

Curăţenia încăperilor , aerisirea, dezinfecţia şi dezinsecţia trebuie aplicate sistematic . Asistenta de pediatrie la preluarea serviciului are următoarele obligaţi: să îmbrace halat curat , să-şi spele mâinile , să-şi cureţe şi să-şi taie unghiile , să poarte bonetă , mască şi mănuşi de protecţie .

 PROFILAXIA SPECIFICAVaccinarea nou-nascutilorInca din primele zile de viata, inainte sa paraseasca maternitatea, nou-nascutului i se administreaza doua vaccinuri,

BCG si antihepatic. Vaccinul impotriva hepatitei B se face in primele 24 de ore de la nastere, vaccinarea BCG dupa varsta de 4 zile (se vor vaccina toti nou nascutii cu greutate de peste 2500g in absenta unor infectii acute febrile sau afectiuni dermatologice).

Cele doua vaccinuri apara nou-nascutul impotriva a doua boli grave, cu potential letalVaccinul antihepatic B se administreaza intramuscular, prima doza fiind in primele 24 de ore dupa nastere. A doua

doza va urma la 1-2 luni de la nastere, iar a treia la 6 luni.Vaccinul BCG se administreza i.d.r. in brat fără testarea tuberculinică prealabilă . Vaccinul BCG se injectează

intradermic 0,1 ml în partea postero-externă a braţului stâng în treimea medie .După injectare se formează o papulă de 6-7 mm . Inocularea subcutanată duce la apariţia de abcese la locul inoculării. Papula formată în timpul vaccinării , dispare în aproximativ 30 de minute. În decurs de 1-3 săptămâni după vaccinare se formează la locul inoculării un nodul mic cu baza uşor indurată . Pielea de acoperire suferă modificări care sunt mai intense în partea centrală a nodulului unde se formează un orificiu prin care se elimină conţinutul său .Rezultă o crustă ce se elimină în următoarele săptămâni , iar la locul vaccinului rămâne o zonă depigmentată care constituie proba succesului vaccinării.

• Profilaxia rahitismului prin administrarea vitaminei D Ideala pentru nou nascut este alimentatia naturala; in cazuri speciale se va recomanda alimentatia mixta sau artificiala

Modificarile fiziologice tranzitorii ale nnScaderea fiziologica in greutate apare în primele 4 zile , atingând 6-10 % din greutatea iniţială .

Din ziua a 5a copilul începe să crească în greutate astfel că în jurul zilei a 10 a atinge greutatea de la naştere .

Scăderea fiziologică este provocată atât de aportul hidric şi alimentar redus, cât şi de pierderile de lichide prin urină , scaune şi respiraţie .

Icterul fiziologic - apare la 70-80% d al nou- născutului apare după a 3 a zi de viaţă şi durează 5-6 zile .Se manifestă printr-o coloraţie icterică a tegumentelor şi mucoaselor.Uneori copiii sunt mai somnolenţi şi sug mai greu.Ficatul şi splina sunt în linii normale , materiile fecale şi urina nu reprezintă modificări.Icterul fiziologic este

determinat de producerea unor cantităţi de blirubină prin degradarea hemoglobinei ce apare ca urmare a procesului de hemoliză. Icterul fiziologic nu necesită niciun tratament.Evolutia nn cu Gn sub 3kg si peste 4, 5 kg este insotita de un icter mai intens

Criza genitala (hormonala) apare la 3-6 zile dupa nastere la ambele sexe si dureaza 2 saptamani.Clinic, se manifesta prin tumefierea glandelor mamare la ambele sexe. La presiune se elimina o secretie asemanatoare colostrului; stoarcerea favorizeaza infectia. La fetite, vulva si vaginul sunt edematiate, cu mucoasa congestionata, poate apare o scurgere vaginala albicioasa, uneori cu striuri sanguinolente. La baieti, criza se manifesta prin tumefierea testiculelor, hidrocel uni sau bilateral, edem al penisului.

Milium sebaceu(hipertrofia glandelor sebacee pe aripile nasului si barbie) este considerat ca o manifestare a crizei genitale.

Febra tranzitorie - apare uneori in a 3-a- 4-a zi, poate atinge 39-40°C si dureaza intre 12-48 ore. Apare datorita deshidratarii in urma aportului insuficient de lichide ca si a pierderii acestora din primele zile de viata. Dispare dupa hidratare.

Descuamatia fiziologicaAlimentatia naturala a sugarului - alaptarea

Laptele matern reprezinta sursa perfecta de nutrienti pentru sugar deoarece contine toate principiile alimentare si un aport corespunzator de minerale, oligoelemente, vitamine si chiar hormoni de are organismul acestuia are nevoie. Prin lapte, mama transmite sugarului proprii-i sai anticorpi, ceea ce contribuie la intarirea sistemului imun si ajuta copilul sa faca fata mai usor infectiilor. Printre substantele transferate se numara Ig A (cu rol in protejarea mucoaselor, in special cea a tubului digestiv), sau substante bacteriostatice (ce au proprietatea de a stopa

inmultirea bacteriilor) Sursa energetica majora a laptelui matern este reprezentata de lipide, printre care se afla si acizi grasi esentiali, in

cantitati corespunzatoare nevoilor sugarului, cum ar fi acidul linoleic si acidul alfa-linolenic, cu roluri biologice foarte importante

Proteinele din lapte sunt considerate a face parte din clasa proteinelor de calitate superioara, deoarece au un continut ridicat in aminoacizi esentiali. Printre acestea se afla: lactoferina, albumina, alfa-lactalbumina. Glucidele sunt reprezentate de lactoza si oligozaharide si au un rol esential in promovarea dezvoltarii florei bacteriene intestinale de fermentatie.

Oligoelementele se afla in cantitati optime in lapte. Specialistii apreciaza ca un copil hranit pe cale naturala are rezerve de fier adecvate nevoilor organismului pana la varsta de 8 luni. De la aceasta varsta specialistii recomanda introducerea in dieta sugarului a alimentelor bogate in acest element. In cazul in care copilul se afla intr-o zona cu apa ce are un continut scazut in fluor, medicul pediatru sau chiar nutritionistul poate recomanda suplimentarea alimentatiei cu fluor (acesta fiind esential in dezvoltarea normala a dentitiei, atat celei de lapte, provizorii, cat si a celei definitive, iar apa reprezinta una din sursele majore de fluor).

Laptele initial este denumit colostru si are anumite particularitati in ceea ce priveste continutul in nutrienti, hormoni si substante imunoprotectoare (are cantitati impresionante de Ig A, de carbohidrati si de proteine, insa putine lipide). Colostrul are si o moderata actiune laxativa, promovand eliminarea primului scaun al nou-nascutului (denumit meconiu).

La fiecare supt, cantitatea initiala de lapte este mai bogata in lactoza si proteine, iar la sfarsitul actului devine abundenta in lipide (acestea reprezentand de fapt, sursa principala de energie a sugarului). Daca se colecteaza o anumita cantitate de

lapte, se pune intr-un pahar de sticla si se lasa 30 de minute, se poate observa ca se vor separa 2 faze: una apoasa, la baza paharului, si una cremoasa, grasa, consistenta, la suprafata. Acest lucru apare ca rezultat direct al lipsei de omogenitate ce caracterizeaza laptele de provenienta umana.

Unele mame simt o senzatie particulara (asemanatoare unui gadilat sau unei furnicaturi) in momentul in care incepe ejectia laptelui din san. Cea mai buna verificare a scurgerii laptelui este urmarirea atenta a modificarilor respiratorii si activitatii buzelor sugarului.

Alaptare-recomandariTimpul de alaptare la un san variaza, putand fi prelungit de catre copil chiar si la 15-20 de minute in cazul in care

manifesta o preferinta deosebita pentru acel san, doreste sa isi satisfaca nevoia reflexa de supt sau exista un continut mai bogat in lipide spre finalul disponibilului de lapte. Indepartarea sugarului de la san trebuie facuta natural, atunci cand acesta se opreste din supt singur, si nu trebuie schimbat periodic, la fiecare 10 minute, de la un san la celalalt.

Fiecare mama va constata capacitatea de lactatie a sanilor, precum si disponibilul de lapte al fiecaruia in parte in primele zile si saptamani post-partum. Alaptarea timpurie a nou-nascutului (daca este posibil chiar in prima jumatate de ora de la nastere) si cat mai frecventa (de 8-12 ori/zi) permit mamei sa isi hraneasca eficient si confortabil bebelusul.

De obicei, suptul determina exteriorizarea laptelui in aproximativ 1 minut de la debut, iar alaptarea in sine nu este un proces disconfortant sau dureros pentru mama, daca se desfasoara corespunzator.In 6-8 saptamani procesul de lactogeneza se va adapta nevoilor nutritionale ale sugarului, fiind influentat direct de supt. Inainte de aceasta perioada insa, pot exista momente cand sanul va aparea prea gol sau prea plin. Daca sugarul este hranit la cerere si in mod frecvent, cantitatea de lapte se va ajusta automat si se va adapta cerintelor sale. Lactogeneza fiziologica este un proces care are nevoie de actul suptului pentru a se desfasura in parametri normali, de aceea copilul trebuie alimentat cat mai des, pentru a stimula astfel productia de lapte. Organismul matern raspunde prompt la necesitatile sugarului, astfel, daca apar modificari ale cererii, productia se adapteaza in 1-3 zile.

Pozitii de alaptat Multe mame aleg sa aseze pe un scaun sau pe un fotoliu, atunci cand vor sa alapteze. Taburetii si pernele sunt obiectele aditionale foarte necesare in timpul alaptarii. Cel mai important lucru este sa va instalati cat mai confortabil. Un alt element principal este ca si copilul sa stea aproape de dumneavoastra, sprijinit de piept. Astfel puteti sa-l incurajati sa deschida gurita. Este posibil ca la inceput sa simtiti cateva dureri. Nu trebuie sa renuntati, ci incercati inca o data. Succesul alaptarii va fi dat de pozitia confortabila.

1. Leagan Pozitia de "leagan" este cea mai folosita metoda de alaptare in primele saptamani dupa nastere.

Capul copilului este pus pe brat, iar nasul bebelusului alaturi de san. Cu ajutorul palmei veti sustine nou- nascutul. Ridicati putin bratul si apropiati-l de abdomenul dumneavoastra. Cu cealalta mana il puteti sprijini la piept.

2. Legan incrucisat Aceasta pozitie este asemanatoare cu prima metoda. Diferenta dintre cele doua este data de

pozitia bratelor. In loc sa utilizati bratul ca suport pentru bebelus, veti utiliza mana pentru a sprijini sanul. Bratul opus va veni in partea din spate a copilului, sprijinand astfel capul, gatul si umerii. Mai exact, veti

amplasa mana la baza capului, unde degetul mare va fi fixat la nivelul urechii, iar aratatorul va fi situat sub capul nou-nascutului. La fel ca si pozitia legan, bebelusul trebuie sa fie cat mai

aproape de abdomentul mamei. Aceasta pozitie va permite sa aveti mai mult control.

3. Culcat

Alaptarea in pozitie culcat este foarte confortabila pentru mamele care au nascut prin cezariana, deoarece le este greu sa tina copilul in brate si presiunea din abdomen este scazuta.

De asemenea, este o metoda excelenta atunci cand vreti sa va odihniti. Se sta culcat si sprjinita de perne. Bebelusul il veti pune tot culcat langa sanul dumneavoastra. Puteti sa apropiati bebelusul daca il veti cuprinde cu bratul. In acelasi timp, inveliti-l cu o paturica sau cu o plapumioara. Cu cealalta mana veti sprijini sanul.

4. "Minge de fotbal" Se pune o perna (sau dupa caz doua) sub mana dumneavoastra pentru a va ajuta sa va

sprijiniti bratul si pieptul. Funduletul lui va fi asezat pe perna, iar piciorusele vor sta ghemuite (asa nu va putea sa impinga spatatul scaunului) . Gatul micutului va fi sustinut cu mana.

Cu mana opusa veti sustine sanul (in forma de litera "C").

Aceasta metoda este asemenatoare cu o tactica din fotbalul american, veti tine bebelusul sub brat, exact ca o minge.

Astfel, nou-nascutul va beneficia de mai mult lapte. Pozitia "minge de fotbal" este enefica pentru mamicile cu sanii mari.

Dupa ce ati gasit o pozitie confortabila (atat pentru dumneavoastra cat si pentru bebelus) fiti sigura daca sanul sa afla in gura copilului.

Cum verificati acest lucru? 1. Gura micutului trebuie sa fie deschisa larg, iar limba este in partea de jos 2. Sprijiniti sanul dumneavoastra cu ajutorul manii 3. Treceti usor sanul pe mijlocul buzelor sau ajutati-l sa deschida imediat gura, alipind sanul de barbie

4. Imediat ce bebelusul isi va deschide gura si limba este lasata in jos, apropiati gurita de san 5. Asigurati-va ca bebelusul incepe sa manance

In primele 30-60 secunde veti simti dureri. Cand veti avea senzatia ca de "smucitura", atunci inseamna ca bebelusul incepe sa manance. In cazul in care simtiti in continuare dureri, opriti alaptarea si repozitionati bebelusul. Copilul va putea suge de patru-cinci ori, urmat de 5-10 secunde pauza. Daca laptele curge mai incet, probabil ca bebelusul va suge de trei-patru ori si va face o pauza mai lunga de peste 10 secunde.

Exista si cazuri cand bebelusul refuza sa fie alaptat. Dificultatile cele mai dese apar la prima alaptare, iar unele in timpul perioadei de invatare.

Cum va dati seama ca bebelusul este alaptat suficient? Cel mai bun indicator de a masura alaptarea bebelusului este a-l lasa cat are nevoie. Deoarece primul lapte este foarte

concentrat, copilul va urina o data sau de doua ori pe zi. Mai tarziu, acestea vor deveni mai frecvente. De exemplu dupa patru zile, veti observa ca va urina de sase (sau mai mult) ori pe zi. Aceasta va avea o culoare deschisa, chiar limpede si va ajunde sa fie de doua ori mai galbena (dupa patru saptamani de alaptare) . Numarul alaptarilor bebelusului variaza intre 8-12 ori pe zi.

Avantajele alimentatiei naturaleAlimentatia la san nu include folosirea ceaiurilor, sucurilor, apei (in acest caz se considera ca sugarul este, de fapt,

hranit predominant la san).Avantajele pentru sugar sunt multiple si sunt obiectivate prin numeroase studii, care au stabilit ca exista o corelatie si o legatura directa intre alaptare si scaderea riscului de aparitie a: otitelor, tulburarilor gastro-intestinale (colite, gastrite, constipatii, diaree, boli celiace), anemii feriprive, infectii de tract respirator si urinar, meningite bacteriene, boli tiroidiene autoimune, eczema infantila sau alte probleme dermatologice, alergii, tulburari

metabolice, diabetul zaharat, hipertensiune arteriala, probleme stomatologice (in special carii dentare).Specialistii au descoperit ca alaptatul imbunatateste si favorizeaza dezvoltarea IQ-lui (coeficientului de inteligenta) la peste 90% din bebelusi. O alta observatie importanta este aceea ca sugarii alaptati au un risc mult mai redus de aparitie a sindromului de moarte subita infantila.

Avantaje pentru mama sunt de mai multe feluri:Emotionale si psihoafective: stabilirea unei legaturi emotionale cu bebelusul prin contactul direct (dezvoltarea unor

sentimente ce determina scaderea abandonului, maltratarii copilului, neglijarii). Prin alaptare se elibereaza prolactina si oxitocina, hormoni care au un rol important in relaxarea psihica si fizica a mamei si care o determina sa fie mai afectuoasa fata de bebelus.

De natura fizica si contraceptive: alaptarea contribuie la scaderea in greutate postpartum. Prin alaptarea frecventa si exclusiva la san se poate intarzia revenirea ovulatiei (si implicit a fertilitatii). Este important de retinut ca postpartum ovulatia reapare inaintea reinstalarii menstrei (astfel ca femeile care nu alapteaza pot ramane insarcinate inainte de revenirea menstruatiei). De asemenea, s-a observat ca femeile ce isi alimenteaza bebelusii la san au un risc mai scazut de a dezvolta cancer de san, ovar sau endometru, dar si o incidenta mai scazuta a osteoporozei.Alte avantaje:- Confortul mamei: ea nu trebuie sa prepare pentru fiecare hranire lapte praf sau diverse formule de lapte, nu trebuie sa aiba grija biberonului (sterilizare, incalzire, curatare)- Economice: mamele nu trebuie sa cumpere preparate comerciale, adesea scumpe, pentru a-si hrani bebelusul.Probleme asociate alaptarii:Desi este un proces natural, alaptarea nu este ferita de neplaceri si chiar complicatii, de aceea specialistii insista ca

alaptarea sa se realizeze cat mai rapid postpartum (chiar inainte de cantarirea, masurarea, imbaierea nou-nascutului). Medicul trebuie consultat imediat ce apar complicatii ca urmare a alaptarii. Printre acestea se numara:

- durerea mamelonara (este normala in primele cateva zile; daca se mentine dupa prima saptamana reprezinta indicatie de consult de specialitate)- marirea sanilor (aceasta este resimtita in special in primele 36 de ore de la nastere, mai ales ca o senzatie de greutate in sani si dispare dupa alaptare); prin amanarea alaptarii senzatia se poate intensifica si deveni dureroasa - aceasta situatie apare in ziua 3-7 post partum, mai ales dupa prima nastere- scurgeri anormale- candidoza - infectie care se evidentiaza la nivelul sanului prin prurit, eritem dureros si senzatie de arsura, iar bebelusul prezinta pe limba pete albicioase care nu dispar- staza; apare cand un duct galactofor se blocheaza si laptele nu poate fi drenat corespunzator- mastita: este de fapt termenul care descrie inflamatia sanului - local apar semne specifice oricarui proces inflamator (tumor-edematiere, rubor-inrosire, dolor-durere, calor-cresterea temeraturii locale).Alte probleme asociate alaptarii tin de corectitudinea actului si de senzatia de satietate a bebelusului. Semnele ca sugarul nu se hraneste destul: deglutitii rare, plans dupa alaptare.

Semnele ca sugarul primeste destul lapte: 6-8 mictiuni/24 ore, are mai mult de 1 scaun moale, de culoare galben-maronie de-a lungul unei zile, in prima luna (dupa prima luna frecventa scaunelor se va reduce, insa aspectul va ramane acelasi). Copilul trebuie cantarit periodic pentru o obiectiva luarea in greutate (ceea ce traduce, de fapt, o hranire corecta). In general, un sugar castiga in greutate astfel:Un bebelus sanatos, hranit exlusiv la san isi dubleaza greutatea de la nastere in 5-6 luni, pentru ca la 1 an sa fie de 2 ori si jumatate

Alti factori care influenteaza alaptarea:Factori ce tin de sugar:- greutate mica la nastere- prematuritate (interfera cu capacitatea sugarului de a-si coordona reflexul de supt cu inspirul si expirul)- conditia fizica precara- dificultati la supt- dificultati de deglutitie cauzate de anomalii gastro-intestinale (fistule traheo-bronsice)

- malformatii congenitale de cavitate bucala (palatoschizis)- tulburari digestive (galactozemie - o conditie particulara in care copiii nu pot digera lactoza si deci nu au eneficii dupa alaptare)- hipotonie generalizata- starile hipoglicemice/hiperglicemice- dureri cauzate de proceduri medicale invazive (circumcizie, recoltare de sange, vaccinari)- tahipnee (din cadru tahipneelor tranzitorii ale nou-nascutului, sindromul de detresa respiratorie).In cazul in care bebelusul este despartit de mama pentru o perioada mai lunga, readaptarea la alimentatia la san oate fi mai dificila.Factori ce tin de mama: - cand au o patologie de fond grava (insuficienta cardiaca, renala, sau neoplazii de orice tip)- cand au nefrite, tuberculoze active netratate, infectie HIV/SIDA- cand au herpes cu localizare mamara in faza active- cand au malnutritie severa- cand urmeaza tratament citostatic sau tratamente cu medicamente ce ajung in lapteDe asemenea, daca mama a fost expusa contactului prelungit cu metale grele (cum ar fi mercur) sau daca oloseste substante cu potential daunator: cocaina, heroina, amphetamine, canabis. Fumatul in perioada de alaptare trebuie oprit (studiile au demonstrat ca tutunul determina aparitia sindroamelor diareice

la sugar, tahicardiei si anxietatii infantile, precum creste si riscul de aparitie a sindromului de moarte subita infantila). Consumul de alcool si cafea trebuie diminuat in aceasta perioada (excesul de cafea al mamei determina o stare de iritabilitate, insomnie si pierderea apetitului sugarului, iar alcoolul interfera cu dezvoltarea somatica normala precum si cu castigul in greutate al copilului).

Mamele care isi alimenteaza sugarii exclusiv la san sunt sfatuite:- sa se hraneasca adecvat pe toata durata lactatiei: regimul alimentar in aceasta perioada trebuie sa fie cat mai

diversificat in principii nutritive, foarte bogat in vitamine si minerale; dietele si regimurile restrictive nu sunt indicate in aceasta perioada

- sa consume cantitati ridicate de lichide, in special apa- sa se odihneasca si sa se relaxeze cat mai mult in aceasta perioada- sa acorde o atentie deosebita medicamentelor sau altor tipuri de substante farmacologice pe care le consuma in aceasta

perioada, deoarece o parte din ele trec in lapte si astfel ajung in organismul bebelusilor, influentandu-l nefavorabil de cele mai multe ori; orice medicament administrat trebuie verificat de medicul sub supravegherea caruia se afla mama, iar tratamentele incepute anterior lactatiei si alaptarii nu trebuie sistate brusc, ci doar la recomandarea si sfatul medicului

- sa fie atente la igiena si toaleta locala a sanului, atat inainte cat si dupa alaptare, pentru a preveni aparitia eventualelor infectii locale.

Probleme legate de alimentatie la nou-nascut: -Aerofagia este o problema frecventa si reprezinta aerul inghitit de copil in timpul suptului. Pentru a o preveni, dupa

supt, se ridica sugarul in pozitie verticala, sprijinit de umarul mamei, se bate usor pe spate pentru a eructa; se mai poate tine si pe genunchi, sprijinindu-i ceafa.

-Colicile abdominale sunt provocate de insuficienta dezvoltare a tractului digestiv. Se poate pune copilul pe burtica sau se pot aplica comprese caldute pe abdomen; de asemenea, ceaiul de colici este foarte util.

-Regurgitarile si varsaturile - toti sugarii scot afara o cantitate mica de lapte in timpul mesei, dupa supt, dupa ce eructeaza sau cand sunt pusi in patut. Nu trebuie sa ne speriem, deoarece sugarul retine cantitatea de lapte necesara pentru masa respectiva. Daca copilul varsa constant, refuza alimentatia sau are diaree, acestea pot fi semne de boala si trebuie sa ne adresam unui medic pediatru.

-Sughitul - Toti sugarii sughita. Pentru a-l calma, dati-i o lingurita de apa fiarta si racita.

-Constipatia - se combate cu ceai de musetel, dat cu lingurita, daca alaptati, sau ajutand copilul sa evacueze scaunul cu un termometru introdus usor in anus.

-Aftele - sunt pete albe, persistente pe limba, palatul gurii si partea inferioara a obrajilor sugarului, provocate de o ciuperca, Candida. Se fac badijonari cu glicerina cu stamicin in gurita copilului, de cateva ori pe zi. Atentie la igiena sanului!

Primul an de viaţăPerioada de sugar, caracterizată în principal pe ritmul intens de creştere staturo-ponderală (triplarea greutăţii la sfârşitul

primului an şi creşterea taliei cu 20 cm), precum şi a dezvoltării sale psiho-motorii (prin maturizarea sistemului nervos şi dezvoltarea organelor de simţ), făcând posibile mişcările coordonate, voluntare şi definirea personalităţii psiho-afective a lui.

Creşterea şi dezvoltarea armonioasă a sugarului este condiţionată de o serie de factori interni (funcţia normală a tuturor organelor şi sistemelor) şi externi (alimentaţia, îngrijiri igienice, condiţii de mediu, călirea organismului).

Criteriile de apreciere a dezvoltării somatice a copilului sunt: greutatea, creşterea în lungime şi dezvoltarea craniului. Greutatea. În primele 4 luni copilul creşte cu aproximativ 150 g pe lună, astfel că la sfârşitul lor îşi dublează greutatea

de la naştere; în următoarele 4 luni creşterea medie a greutăţii este de 500 g/lună, iar în ultimul trimestru de aproximativ 250 g pe lună, astfel că la 1 an îşi triplează greutatea de la naştere.

Cântărirea periodică a sugarului este esenţială pentru urmărirea dezvoltării sale, efectuându-se la domiciliu sau la dispensare, în condiţii adecvate.

Creşterea în lungime - talia -, se măsoară lunar de către o persoană competentă. Valorile ei urmează o scară regulat ascendentă, însumând, în medie, 70 cm la sfârşitul primului an.

Dezvoltarea craniului este urmărită prin măsurarea perimetrului şi a fontanelei anterioare. Perimetrul cranian creşte mai mult în primele 6 luni, de la 35 cm la 42 cm şi mai lent apoi, atingând la 1 an 46-48 cm. Fontanela anterioară, situată între osul frontal şi cele două parietale, are un diametru anterioro-posterior de 3-5 cm la naştere, se închide treptat între 12-18 luni. Se mai măsoară perimetrul toracic şi cel abdominal.

Erupţia dentară urmează o anumită ordine, în funcţie de vârstă, dar abaterile nu oglindesc întotdeauna o tulburare reală a stării de sănătate.

Dintii de lapte incep sa se dezvolte foarte curand, chiar in timpul sarcinii (a 6-a saptamana). Un nou-nascut din 6000 se va naste avand deja un incisiv, care ii va cadea in scurt timp, radacina dintelui fiind imatura. Primul dinte apare in principiu in jurul varstei de sase luni, insa exista diferente mari de la un copil la altul, si nu trebuie sa ne facem probleme pana cand acesta atinge varsta de 18 luni. Cum incepe sa-i apara dintii bebelusul incepe sa planga si are gingia umflata. Temperatura depaseste rareori valoarea de 38. Ceva rece aplicat pe gingie calmeaza durerea.Ii apar toti dintii de lapte in jurul varstei de 24 – 30 luni, acestia fiind in numar de 20.Ordinea aparitiei este variabila, insa des intalnita este urmatoarea:

incisivii centrali intre 6 si 8 luni- incisivii laterali intre 8 si 10 luni- canini intre 16 si 20 luni- primii molari intre 12 si 16 luni- urmatorii molari intre 20 si 30 luniAcesti dinti de lapte sunt mult mai predispusi cariilor decat dintii definitivi, si va trebui ca de la cea mai tanara varsta

sa  evitati a da copiilor dulciuri, mai ales seara, precum si medicamente sub forma de sirop,  inainte de periajul dintilor. Periajul se va incepe de la varsta de 18 luni. Inainte de aceasta varsta, parintii vor avea grija de dintii copiilor utilizand o batista curata sau o periuta. Prima vizita la medicul stomatolog ar trebui sa aibe loc cu putin inainte de implinirea varstei de 2 ani. De la 4 ani, radacinile dintilor de lapte incep “sa se auto-digere” si caderea dintilor incepe cu incisivii incepand cu varsta de 6 ani, o data cu aparitia primului molar sau a dintelui de 6 ani.

Ordinea apritiei dintilor definitivi este de asemenea foarte variabila:- incisivi centrali:7 ani

- incisivi laterali: 8 ani- canini:11 ani- primii premolari:11 ani- urmatorii premolari: 11-12 ani- primii molari: 6-7 ani- a doua grupa de molari: 13 ani- a treia grupa de molari: 17-30 aniDezvoltarea psihomotorie a sugarului este condiţionată, în primul rând, de integritatea şi maturizarea morfologică şi

funcţională a sistemului nervos, în decursul primului an de viaţă, dar şi de condiţiile de igienă şi îngrijire: alimentaţia, călirea, educaţia, ca şi de frecvenţa şi gravitatea îmbolnăvirilor, chiar a celor care nu afectează direct sistemul nervos.

Din punct de vedere motor, în primul an de viaţă, copilul ajunge de la poziţia de decubit dorsal, fără control postural, la staţiunea bipedă şi mers, parcurgând mai multe etape. Aceste etape trebuie ţinute sub control prin examen periodic, urmărindu-se: poziţia spontană în pat, reflexele, posibilităţile de mişcare şi control postural.

Abaterile de la schema normală trebuie luate în considerare, coroborate cu celelalte aspecte ale dezvoltării copilului, pentru a lua cele mai bune măsuri de recuperare, cât mai precoce.

De asemenea, dezvoltarea psihică este etapizată în funcţie de vârstă, urmărindu-se reacţia la mediu, comportamentul psiho-afectiv, adaptativ, reacţia la separare, dezvoltarea limbajului şi raporturile sale faţă de jocuri şi jucării care-i definesc cel mai bine personalitatea.

Astfel, noul-născut stă în decubit dorsal, are mişcări dezordonate, prezintă reflexele de deglutiţie şi supt, de orientare spre mirosul de lapte şi reflexe motorii numite arhaice, ce trebuie căutate: mers, tonic cervical, de apucare, se manifestă psihic numai prin plâns în relaţii cu senzaţiile neplăcute.

La 1 lună persistă reflexele noului născut, aşezat cu faţa în jos ridică scurt timp capul, fixează şi urmăreşte scurt timp mişcarea unui obiect din câmpul vizual pe o distanţă mică, încetează plânsul la auzul vocii mamei. Sugarul de 2 luni are reflexele arhaice mult atenuate, ele încep să se şteargă treptat, aşezat cu faţa în jos, ridică capul sprijinindu-se în mâini şi coate, urmăreşte obiectele în mişcare din câmpul vizual, mult mai bine. Începe să zâmbească mamei şi persoanelor apropiate.

La 3 luni, culcat pe spate prezintă mişcări necoordonate de apucare; aşezat cu faţa în jos, ridică şi ţine capul bine, urmăreşte cu plăcere imaginile mobile, îşi recunoaşte anturajul apropiat, se bucură la vederea mamei, apar sunetele guturale, întâmplătoare.

La 4 luni, îşi ridică umerii şi capul din poziţia culcat pe spate, întinde mâna către obiectele din câmpul său vizual, se întoarce singur de pe abdomen pe spate, urmăreşte bine obiectele sau persoanele aflate în mişcare, deosebeşte şi recunoaşte bine persoanele din anturajul apropiat, râde şi gângureşte ca răspuns la stimulare; îi creşte interesul pentru jucării, îi plac jucăriile care sună.

Sugarul de 5 luni - 6 luni nu mai prezintă reflexele arhaice, apucă, cercetează şi duce la gură orice obiect, aşezat în şezut stă singur câteva momente, recunoaşte vocea mamei, îl interesează persoanele din jur, ca şi propria persoană (imaginea sa din oglindă), râde în hohote şi emite strigăte de bucurie, este activ la joc, este interesat de forma şi culoarea jucăriilor.

La 7-8 luni, copilul se ridică singur în poziţie şezândă, se târăşte pentru a se deplasa, învaţă mişcarea de adunări (îşi adună jucăriile în farfurie), bate cu linguriţa în masă, învaţă mişcarea de aruncare, respinge persoanele care nu-i plac, răspunde inconstant la numele său, îl amuză să-şi arunce jucăriile din pat, să facă zgomot, lovindu-le.

La 9 luni, se ridică singur în picioare, stă sprijinit de marginile patului, dar nu ştie să se reaşeze, manifestă iniţiativă în relaţiile cu cei din jur prin zâmbet, oferirea unei jucării, poate fi învăţat să înceapă să-şi controleze sfincterele pentru emisia de urină şi scaun, începe să înţeleagă negaţia, interdicţia, pronunţă bine câteva bisilabe, este interesat de jucăriile mai complicate, învaţă să bea din căniţă.

La 10-11 luni el participă activ la jocuri, se ridică singur şi se reaşază, bea din cană şi învaţă să mânuiască lingura, merge sprijinit, repetă cuvintele foarte simple ale adultului.

La vârsta de 1 an, copilul merge singur, aflat în picioare se apleacă pentru a lua o jucărie, imită adultul, are un vocabular de 7-15 cuvinte simple, în funcţie de educaţie şi posibilităţi individuale.

Dacă sugarul este examinat periodic se poate observa la timp orice abatere, mai mare sau mai mică, de la schema expusă, astfel încât medicul poate lua măsurile cele mai indicate de remedieri, de recuperare a unei eventuale întârzieri a dezvoltării psihomotorii.

ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUTULUI LA DOMICILIUDupă părăsirea secţiei de nou-născuţi se vor acorda acasă în continuare îngrijirile igienice necesare.Mama trebuie să continue respectarea regulilor de îngrijire , de igienă şi de alăptare.Asistenta pediatră va instrui mama asupra tehnicii de alimentaţie de îngrijire , făcându-i demonstraţii practice . Asistenta desfaşă copilul , controlează plaga ombilicală , examinează pielea şi arată mamei cum se face baia nou-

născutului după căderea bontului ombilical. Îi arată cum se combate eritremul fesier şi cum se înfaşă copilul . Pentru prevenirea îmbolnăvirilor grave ale nou-născutului mama este lămurită asupra principalelor căi de transmitere ,a

modului cum se îmbolnăvesc copiii şi a măsurilor ce trebuie luate pentru a-şi menţine copilul sănătos . Se va explica importanţa îngrijirii tegumentelor , se va atrage atenţia asupra gravităţii afecţiunilor digestive , asupra

cauzelor care le produc şi asupra modului cum pot fi prevenite .La domiciliu, îngrijirile sunt acordate de părinţi, sub îndrumarea personalului de ocrotire. Primele cunoştinţe pe care

trebuie să le aibă aceştia, sunt legate de căile de transmisie şi modul de îmbolnăvire în afecţiunile pielii, tubului digestiv şi aparatului respirator, precum şi de răsunetul lor asupra dezvoltării ulterioare a copilului şi de modul în care pot fi evitate. Şi ştiind că germenii diverselor îmbolnăviri se află în praf, murdăria secreţiei nazale, salivare etc. sau excreţiei - scaun, urină -, mama trebuie să asigure o curăţenie perfectă atât copilului, cât şi mediului său de viaţă.

Camera copilului Spaţiul ce va fi afectat copilului, trebuie stabilit încă înainte ca mama să nască. Patul şi trusoul intim trebuie pregătite de părinţi încă înainte de sosirea de la maternitate a copilului. Ideal este ca, încă de la început copilul să doarmă singur în cameră; cum puţine familii îşi pot îngădui aceasta, trebuie ca în orice caz, în camera comună copilului şi părinţilor, televizorul să lipsească, de asemenea nu au ce căuta musafirii sau copiii mai mari.

Dacă condiţiile familiei sunt precare şi încăperea respectivă serveşte şi de bucătărie, aceasta va fi aerisită cât mai des. Vara, copilul să fie ţinut afară cât mai mult. Când există totuşi posibilitatea, camera copilului trebuie să fie cea mai luminoasă, însorită, uşor de aerisit, orientată spre sud sau răsărit, spre grădină, nu spre stradă.

Podeaua curată, uşor de spălat; pereţi lavabili, uşor de întreţinut; mobilier redus; accesorii simple pentru a nu acumula praf. Un pat, masa de înfăşat cu sertarele pentru lenjerie, masă cu două scaune, un cântar, o cădiţă, un lighean pentru spălatul pe mâini a persoanei care îngrijeşte copilul. Jucării puţine, din material ce se poate spăla, potrivite cu vârsta copilului, iar medicamentele să fie într-un dulăpior, sub cheie. Temperatura optimă 20 grade. Ferestre deschise cât mai mult, dar cu plase pentru ţânţari şi muşte. Curăţenia se face zilnic, cu ajutorul unor cârpe umede.

Îmbrăcămintea sugarului trebuie să corespundă cerinţei de a fi adaptată temperaturii ambiante, să apere copilul de încălzire sau răcire, să protejeze tegumentele şi să regleze eliminarea apei prin transpiraţie fiziologică. Ea îşi poate îndeplini acest rol numai dacă este confecţionată din material potrivit sezonului: bumbac subţire vara, bumbac gros sau lână iarna, croită pe măsura corectă şi cusută astfel încât să nu-l stânjenească.

Pentru noul-născut, trusoul minim trebuie pregătit până prin luna a 7-a (naşterile premature fiind destul de frecvente). Hainele să fie cât mai simple şi mai economice, uşor de întreţinut, şi în mod deosebit să corespundă scopului de a proteja copilul Lâna nu se foloseşte pentru îmbrăcămintea în contact direct cu pielea.

Îmbrăcămintea sugarului se încheie cu şireturi de pânză sau cu nasturi, în nici un caz agrafe, să fie de culoare deschisă, uşor de spălat şi călcat. Ea trebuie să cuprindă: cămăşuţe şi pieptăraşe - 6-10 pampersi in functie de varsta , pantalonaşi 8-10 buc. (sugarul cu picioarele lăsate libere, având scutec sau tampon absorbant sub pantalon, se va putea mişca în voie, dezvoltându-şi musculatura şi capacitatea de coordonare a mişcărilor). Materialele plastice izolante pot fi folosite numai scurt timp, de 2-3 ore, în timpul plimbării şi nu în rest.

Jacheta de lână, trebuie îmbrăcată peste pieptăraş, atunci când condiţiile o cer. Papucii (botoşeii), trebuie tricotaţi din bumbac, lână sau croiţi din pânză. Scufiţele (boneţelele 2-3 buc.) se poartă numai în anotimpul rece, numai afară şi nu în casă şi la nevoie, peste ea căciuliţa de lână.

Bărbiţa (baveta - 6 buc.), necesară mai ales sugarilor cu regurgitaţii, se confecţionează din pânză simplă şi prinsă cu un şiret care o fixează la baza gâtului. Batistele, 4-6, din pânză simplă, mărime 30/30 până la 60/70 cm., folosesc la ştergerea copilului la gură, protecţia pernuţei şi a cearşafului faţă de regurgităţi.

Sacul pentru dormit, necesar în anotimpul rece, este confecţionat din stofă, cu o căptuşeală de vatelină, îmbrăcat cu finet sau molton, demontabilă prin nasturi sau fermoar şi deci, uşor de spălat.

Aşternutul de pat asigură odihna copilului şi trebuie să corespundă cerinţelor de igienă. El cuprinde: salteaua din ţesătură compactă; cearşafurile din pânză, îmbracă salteaua, pătura, sunt frecvent schimbate şi spălate, numărul lor fiind măcar 3; muşamaua, de măsura saltelei, aşezată între saltea şi cearşaf şi una mică de 40/40 cm peste cearşaf, subţire, din material plastic, acoperită cu un scutec de finet.

La sugar şi copilul mic, perna nu este necesară. Dacă părinţii o doresc totuşi, ea să fie mică şi umplută cu iarbă de mare, burete de plastic etc. Plăpumioara, din molton, satin sau stambă, trebuie capitonată cu un strat subţire de vată sau lână sau pături subţiri, moi, pentru sugari.

Îngrijirea lenjeriei, adică spălarea şi uscarea ei, trebuie să respecte normele de igienă: vasul de înmuiere a ei să fie emailat, de zinc sau material plastic; vasul de fiert separat, se foloseşte săpun special sau detergent lichid, solid, fulgi de săpun. Clătirea rufelor sugarului se face cu multă apă, de la călduţă la rece, iar uscarea, în măsura în care se poate, la aer şi soare, pe sârme curate; niciodată însă în camera copilului. Ele se verifică apoi se calcă şi se aşază ordonat. Nici o mamă nu trebuie să devină superficială în problemele de igienă ale sugarului, atât a mediului şi îmbrăcămintei sale, cât şi a lui însuşi.

Baia sugarului este forma ideală de îngrijire a tegumentelor. Ea curăţă pielea, dar şi stimulează circulaţia şi funcţiile pielii, dă aspectul proaspăt şi plăcut al copilului bine îngrijit. Ea se face zilnic, de obicei seara - baia are şi efect calmant -, în camera încălzită la 20-22 grade, fără curenţi de aer (ferestre închise) şi apa încălzită la 36,5-37 grade, trebuie să acopere umerii copilului aşezat în poziţie semişezândă. La îndemână mama pregăteşte cearşaful de baie întins pe masa de înfăşat sau pe pătuţul copilului o mănuşă sau o bucată de pânză curată şi un săpun adecvat pentru copil, rufăria curată, de schimb, o cutie cu comprese de tifon, ulei fiert într-o sticluţă sau un preparat standardizat, pudră de talc, un unguent adecvat, infuzie de muşeţel, pieptenul şi peria de cap, forfecuţa de unghii vas pentru rufăria murdară.

Cădiţa de baie este folosită strict numai pentru aceasta, întreţinută perfect curată, opărită regulat. Pentru a deveni o rutină plăcută, atât pentru mamă, cât şi pentru copil, tehnica îmbăiatului trebuie însuşită de mamă

foarte corect, de la primul copil, la prima baie. Se dezbracă copilul, rufele murdare se pun în vasul pregătit, se curăţă tegumentele sugarului de eventuale materii fecale. Apoi se ia copilul pe antebraţul stâng, sprijinindu-i ceafa şi spatele copilului în timp ce palma mâinii îi cuprinde umărul stâng cu degetele în axilă, iar policele deasupra umărului. Cu mâna dreaptă se susţine regiunea fesieră sau se cuprind picioarele copilului şi este introdus încet în apă, întâi cu membrele inferioare. Apoi acestea se lasă libere şi cu mâna dreaptă se spală copilul, susţinut, în continuare, pe antebraţul stâng. Se începe cu capul, care se săpuneşte dinspre frunte spre ceafă, apoi se clăteşte, fără a intra apă în ochi sau urechi. Urmează gâtul, braţele, mâinile, toracele, abdomenul, membrele inferioare. Se spală apoi spatele, menţinând copilul în aceeaşi poziţie sau întorcându-l pe antebraţ cu faţa în jos, dar nu în apă. După clătire, sugarului mai mare i se poate face un duş călduţ. Baia durează 3-5 minute în primele luni şi 6-8 minute după 8 luni, după care este scos pe cearşaful de baie cu care se înveleşte, ştergându-l uşor, prin tamponare, nu prin frecare. Se trece apoi, la spălarea ochilor, curăţarea nasului şi toaleta urechilor, folosind tampoane mici de vată, beţişoare speciale, cu multă atenţie şi delicateţe. Părul se perie zilnic cu perie personală, mică, moale. Eventualele cruste se înlătură prin ungere seara cu uleiul propriu, apoi dimineaţa prin pieptănare şi periere.

Înfăşatul să nu fie strâns. Boneta se foloseşte numai pentru 1-2 ore, după baie, când atmosfera este mai rece. Şi în primul an de viaţă, călirea organismului prin factori naturali este deosebit de importantă. Ea creşte rezistenţa şi

capacitatea de adaptare a corpului la variaţiile factorilor fizici şi biologici ai mediului. Ea se aplică tuturor sugarilor: eutrofici, sănătoşi sau cu dezvoltare deficitară şi aflaţi în perioade de convalescenţe după diverse afecţiuni.

Aerul, lumina, soarele, apa sunt factori fizici naturali folosiţi, după anumite reguli de bază: aplicare treptată ca durată şi intensitate, se face încă din primele zile de viaţă, este continuă, sistematică, folosind factorii fizici în complex, individualizat pentru fiecare copil în raport cu vârsta, starea de sănătate, modul cum reacţionează copilul.

Aerul se foloseşte pentru călire, prin: aerisirea corectă a camerei, vara aproape toată ziua, iarna câteva minute la fiecare 2 ore; temperatura camerei să nu scadă mai mult de 3 grade şi aceasta din chiar primele zile de viaţă; scoaterea la aer a copilului, vara de la 2 săptămâni de viaţă iarna de la 4 săptămâni, începând cu câteva minute de plimbare până la 2-3 ore vara, 30-40 minute iarna, repartizate în 2 reprize şi numai vântul cu praf, viscolul, ceaţa, frigul umed şi gerul excesiv pot fi motive de renunţări.

În timpul plimbării să se evite locurile aglomerate, mijloacele de transport în comun, locurile cu praf şi îmbrăcămintea să fie corespunzătoare. Băile de aer trebuie aplicate sugarului după a 3-a lună de viaţă, la început în cameră cu o temperatură de 20-22 de grade, 1-2 minute, ajungând până la 1\2 oră. Vara băile de aer pot fi făcute afară, la temperatura de 20-23 de grade, la umbră şi atmosferă liniştită, prin dezbrăcare progresivă, urmărind atent reacţia copilului.

Radiaţiile solare folosite pentru călire stimulează circulaţia sangvină, măreşte rezistenţa la infecţii, favorizează, prin radiaţiile ultraviolete, formarea în piele a substanţelor active şi astfel previne sau tratează rahitismul. Expunerea se face prudent, progresiv în perioada în care puterea lor nu este prea intensă, pentru că reacţiile negative sunt numeroase: eritem, deshidratări, şoc caloric, iar contraindicaţiile există; de aceea, medicul trebuie consultat în depistarea lor.

Se fac serii de 25-30 de şedinţe, separate prin pauze de 2-3 săptămâni. Apa este factorul care reglează vasomotor pielea, prin stimulare termică. Baia simplă până la 6 săptămâni, apoi răcirea

ei treptată până la 33 de grade, la vârsta de 1 an, stropirea cu apă mai rece decât a băii cu un grad după baie, de la vârsta de 6-8 săptămâni sau fricţiunile trunchiului şi membrelor cu o mănuşă înmuiată în apă călduţă - 33-35 de grade, constituie formele sub care se poate folosi acest factor fizic în procesul de călire a organismului sugarului.

Alături de regimul corect de viaţă, îngrijirea igienică, folosirea factorilor naturali de călire, cultura fizică prin masaj şi exerciţii fizice asigură dezvoltarea armonioasă a sugarului. Sugarul sănătos se mişcă atât de mult, încât este necesar să fie asistat doar atunci când el încearcă o anumită mişcare. El nu trebuie oprit, dar nici forţat. Copilul sănătos îşi alege şi îşi reglează singur timpul şi măsura unei anumite mişcări.

Dintre exerciţiile pe care mama le face sugarului se menţionează: culcarea pe abdomen, poziţia de înot, susţinerea mişcărilor din picioare, exerciţii de târâre, încrucişarea membrelor superioare, exerciţii de aşezare-culcare, exerciţii de stat în picioare şi de păşire, toate făcute cu prudenţă, fără a obosi sugarul şi să fie alese în funcţie de vârsta şi mişcările spontane ale sugarului.

Şi am ajuns şi la cel mai important aspect al îngrijirii sugarului - alimentaţia - factor care condiţionează însăşi viaţa, de calitatea şi cantitatea ei depinzând dezvoltarea morfo-funcţională a copilului, starea generală şi capacitatea de reacţie a organismului său.

Alimentaţia sugarului prezintă particularităţi, neîntâlnite la alte vârste, de aceea orice mamă trebuie să ceară sfatul persoanelor autorizate: cadre de ocrotire, medic pediatru, pentru a evita greşeli ce ar aduce prejudicii grave dezvoltării şi sănătăţii sale.

Alimentaţia naturală constă din hrănirea exclusivă a sugarului cu lapte de mamă în primele 4-5 luni de viaţă, după care diversificarea - introducerea treptată a altor alimente - este absolut necesară, menţinându-se în paralel şi laptele matern, progresiv scăzut.

Alimentatia artificiala a sugarului  Atunci când alimentatia naturala nu este posibila, din cauza lipsei totale a laptelui matern, nutritia sugarului trebuie

asigurata cu un produs de lapte care se apropie cât mai mult de compozitia laptelui uman, facând posibila cresterea si dezvoltarea copilului în conditii normale.

   Prin alimentatie artificiala se întelege acea alimentatie care înlocuieste în totalitate laptele matern, într-o perioada în care sugarul ar trebui sa fie alaptat la sân.

În decursul istoriei, laptele uman a fost înlocuit cu mai multe feluri de lapte. Astazi, aceasta înlocuire este asigurata în conditiile cele mai bune, cu ajutorul produselor imunizate, realizate pe seama unor importante modificari aduse laptelui de vaca. Este cunoscut faptul ca laptele praf are cea mai buna indicatie în alimentatia sugarului, fata de laptele de vaca.

    O alimentatie corecta si bine condusa, însotita de o foarte atenta supraveghere, poate asigura cresterea si dezvoltarea satisfacatoare a sugarului.

     Virtutile alimentatiei naturale ramân bine conturate si niciodata nu pot fi egalate prin alte produse alimentare, de aceea se va recurge la alimentatia artificiala numai atunci când nu poate fi asigurata o alimentatie cu lapte uman.

      Tinându-se seama de valorile nutritive si de posibilitatile de digestie ale sugarului, în concordanta cu capacitatea de adaptare a functiei lui digestive, se desprinde obligatia ca orice produs folosit în alimentatia artificiala sa aiba ca model de referinta compozitia laptelui uman.

Pe langa motivele de ordin medical de a evita alaptarea, iata cateva motive pentru care femeile prefera sa-si hraneasca copilasii cu biberonul:

a)Avantajele alimentatiei cu biberonulUsurintaAmbii parinti (sau oricine altcineva) pot oferi copilasului biberonul la orice ora (desi acest lucru este valabil si pentru

femeile care utilizeaza pompe pentru san). Acest tip de alimentatie ii permite tatalui sa se implice in hranirea copilasului, participand la legatura deosebita care se creeaza cu aceasta ocazie.

FlexibilitateaOdata ce biberonul este pregatit, mama poate lasa bebelusul in grija tatalui, sau altei persoane, pentru a fi hranit. Astfel,

programarea activitatilor mamei nu se va mai face in functie de orarul meselor copilului. Totusi, daca mama pleaca undeva cu copilul, va trebui sa ia la ea un intreg arsenal de sticlute pentru prepararea formulei de lapte.

Frecventa meselor Intrucat formulele de lapte sunt mai greu de digerat decat laptele uman, sugarii alimentati artificial necesita o frecventa mai redusa de alaptare, comparativ cu sugarii alimentati la san.b)Dezavantajele  alimentatiei cu biberonul

La fel ca si in cazul alaptarii la san, exista unele dezavantaje pe care trebuie sa le afli inainte de a opta in favoarea alimentatiei artificiale, cu formule de lapte din comert. Indiferent ce alegere faci, este important sa consulti medicul pediatru pentru a te informa in legatura cu optiunile pe care le ai si pentru a lua cea mai buna decizie pentru tine si copilul tau.

PreparareaFormula de lapte nu trebuie sa lipseasca niciodata din casa si sa se gaseasca intotdeauna in cantitati suficiente. In primele 6 luni, apa pentru prepararea formulelor trebuie sa fie fiarta. Formulele gata de administrare, care pot fi turnate direct in biberon fara a necesita amestecarea cu apa, sunt in general scumpe.

Biberonul si tetina trebuie sa fie sterilizate inainte de prima utilizare, in continuare fiind suficienta spalarea lor dupa fiecare alaptare (acest lucru este valabil si pentru pompele pentru san). Biberonul poate transmite bacterii daca nu este spalat in prealabil.Biberonul care sta mai mult de 1 ora la temperatura camerei, la fel ca si orice cantitate de lapte pe care sugarul nu o consuma, trebuie aruncate. Formulele preparate pot fi pastrate la frigider maxim 24 -48 ore (cititi detaliile de pe ambalaj).De asemenea, apa trebuie incalzita inainte de preparare, desi unii sugari prefera amestecul la temperatura camerei. Unii parinti incalzesc apa timp de cateva secunde la cuptorul cu microunde, inainte de a o amesteca cu formula de lapte In schimb, biberonul nu trebuie introdus in cuptorul cu microunde, deoarece incalzirea este inegala si poate crea unele locuri fierbinti, ce pot produce arsuri.

Biberonul poate fi incalzit sub jet de apa calda, sau intr-un recipient cu apa fierbinte, iar temperatura sa trebuie intotdeauna testata pe fata interioara a incheieturii mainii.

Lipsa anticorpilorAnticorpii atat de importanti din laptele matern nu se gasesc in formulele de lapte din comert. Acest lucru inseamna ca

laptele artificial nu poate proteja sugarii impotriva infectiilor, asa cum face laptele matern.

PretulFormulele de lapte sunt uneori scumpe. Laptele praf este cel mai ieftin, iar cel gata de administrare -cel mai scump. Formulele speciale (din soia, hipoalergenice) costa mai mult decat cele normale.

Posibilitatea de aparitie a constipatiei si a gazelorLa sugarii hraniti cu formule de lapte se observa aparitia constipatiei, dar si a gazelor intestinale, cu o frecventa mai

mare decat la cei alaptati la san.Complexitate redusa in comparatie cu laptele maternIn ciuda progreselor inregistrate de formulele din comert, acestea nu pot egala complexitatea laptelui matern, care se

adapteaza in functie de nevoile sugaruluiLaptele de vaca in alimentatia artificiala    O alimentatie artificiala prost condusa reprezinta una dintre cauzele principale de morbiditate si mortalitate infantila.

Potentialul crescut al infectiilor din cursul alimentatiei cu lapte proaspat de vaca este determinat de faptul ca acesta reprezinta un bun vector si un mediu de cultura al germenilor si, în acelasi timp, sugarul este lipsit de protectia imuno-competenta oferita de laptele matern. Totodata, acest mod de alimentatie determina modificari însemnate în echilibrul mediului microbian intestinal, sugarul fiind lipsit de protectia florei specifice alimentatiei materne.    Laptele de vaca poate fi initial infectat, atunci când provine de la vaci bolnave de tuberculoza, bruceloza, infectii stafilococice si streptococice, boli ce pot fi transmise sugarului alimentat cu un astfel de lapte. Cu toate acestea, riscul cel mai mare si mai frecvent de infectare a laptelui de vaca ramâne în mediul familial, prin nerespectarea normelor igienico-sanitare privind manipularea, pastrarea si prepararea lui.     Fierberea laptelui de vaca aduce unele prejudicii, prin distrugerea fermentilor favorabili digestiei lui, precum si a unor vitamine. Insa, din cauza riscurilor foarte mari de infectare si a degradarii lui biochimice, este cu totul contraindicata folosirea laptelui nefiert.

      Fierberea laptelui de vaca este metoda cea mai obisnuita de sterilizare a laptelui în practica de familie. Pentru a fi cât mai corect efectuata, aceasta trebuie realizata cât mai aproape de momentul mulsului, la un foc iute, dupa care laptele se va raci brusc. Temperatura în timpul fierberii trebuie sa fie de peste 100 de grade Celsius, iar durata, de cel putin 10 minute. Când laptele se „umfla“, temperatura lui este în jur de 70-80 de grade Celsius. Dupa fierberea si racirea laptelui, acesta se va pastra în conditii riguroase de igiena, în vas acoperit si la temperaturi scazute. La fiecare masa data sugarului, este obligatoriu ca laptele sa fie trecut prin fierbere cel putin câteva minute.

Laptele de vaca nemodificat nu se recomanda sugarilor mai mici de 6 luni, deoarece contine proteine si saruri minerale in concentratii prea mari, daunatoare acestora. Daca, totusi, alimentatia se face cu lapte de vaca, este obligatoriu sa i se aduca unele modificari, care sa-i corecteze inconvenientele. Aceste modificari sunt diluarea, zahararea, fierberea. In prima luna dilutia se face in proportie de 1/2 cu apa fiarta sau decoct de orez, cu adaos de 5% zahar. In lunile urmatoare se trece la o dilutie de 2/3, apoi de 3/4 cu mucilagiu de orez, iar ulterior se poate folosi si laptele de vaca integral, nediluat. Pornind de la constatarea ca laptele matern este alimentul ideal pentru sugar, s-a incercat fabricarea unor formule speciale de lapte praf cu o compozitie cat mai apropiata de cea a laptelui de mama. Aceste produse sunt facute pe baza de lapte de vaca, care a fost modificat in mod special pentru a deveni cat mai asemanator laptelui matern. Formulele de lapte praf folosite in alimentatia sugarilor mici (0-4 luni) se numesc preparate de inceput, iar cele folosite de la 4-6 luni la 12 luni se numesc preparate de continuare.

Formulele speciale de lapte praf (adaptate si umanizate) sunt alimentul ideal pentru alimentatia artificiala si mixta a sugarului. Ele se prepara instantaneu, inaintea fiecarei mese, cu apa fiarta si racita.

Tehnica alimentatiei artificialePrepararea laptelui se face inaintea fiecarei mese, numai in vase speciale pastrate separat. Pozitia in timpul alimentatiei

este identica cu cea pentru supt. Copilul va fi luat in brate, usor ridicat, cu bratul sprijinit pe mana stanga. Biberonul trebuie inclinat in asa fel incat laptele sa ocupe tot gatul sticlei, pentru ca sugarul sa nu inghita aer. In nici un caz nu se va da biberonul sugarului si nici nu se va lasa pe spate singur. In timpul alimentatiei se vor face mici pauze pentru a nu

obosi copilul. Inainte de a incepe sa-l hranesti, verifica temperatura laptelui picurand cativa stropi din biberon pe incheietura interioara a mainii.

Diversificarea alimentatiei sugaruluiDiversificarea este procesul de tranziţie gradată de la alimentaţia lactată la introducerea altor lichide şi alimente solide

(alimente complementare) pe lângă laptele de mamă atunci când laptele de mamă singur nu mai acoperă necesităţile nutriţionale ale sugarului.

OMS recomanda ca diversificarea  alimentaţiei sugarilor să  înceapă după 6 luni pe lângă continuarea alăptării până la 2 ani si dupa.

Perioada diversificării este o perioadă dificilă cu risc crescut pentru malnutriţie sau obezitate. Cunoştiinţele inadecvate in ceea ce priveşte diversificarea sunt mai periculoase chiar decât lipsa hranei.

Startegia globală OMS recomandă  pentru o diversificare corectă să se ia în considerare următorele: Alăptare începută în primele 2 ore după naştere şi exclusivă până la 6 luni. Continuarea alăptării frecvente, la cerere  până la 2 ani si dupa. Metoda corespunzătoare de administrare  a alimentelor  complementare. Prepararea şi păstrarea corespunzătoare a alimentelor complementare. Cantitatea  necesară de aliment complementar. Consistenţa alimentelor. Frecvenţa meselor şi conţinutul energetic Valoarea nutritivă a alimentelor complementare. Suplimentare de vitamine pentru sugar şi mamă dacă e necesar.  Alimentaţia în cursul şi după îmbolnăvire.

Alăptare exclusivă 6 luni a sugarilor sănătoşi născuţi la termen:-valoarea nutritivă a laptelui uman este satisfăcătoare pentru această perioadă. -conferă beneficii pentru copil (apără de infecţii gastro - intestinale, copiii au o dezvoltare motorie mai bună) -conferă beneficii pentru  mame (prelungeşte perioada de protecţie naturală împotriva unei noi sarcini, topeşte grăsimile

acumulate în sarcină). -este nesesară doar suplimentarea cu vit.D. -în cazul copiilor născuţi cu greutate mică sau a copiilor ale caror mame au fost anemice înainte de naştere este

necesară suplimentarea cu fier (administrat oral în picaturi). în cazul mamelor cu dietă deficitară se recomandă îmbogăţirea dietei sau

-supliment de vitamine administrate mamei, nici într-un caz nu se recomnadă diversificarea precoce a copilului. SUGAR ALĂPTAT 6 LUNI EXCLUSIVDiversificarea precoceDiversificarea alimentaţiei sub 4 luni, practicată în ultimele decenii ale secolului trecut a condus la dezvoltarea unor

patologii de suprasolicitare a funcţiilor digestive, nepregătite pentru alimentele nou întroduse.Dezavantaje: -funcţii digestive nepregătite (sub 4-6 luni) pentru prelucrarea alimentelor solide (concentraţie scăzută de chimiotripsină, carboxipeptodază, amilaza pancreatică duce la digestia incmpletă a proteinelor şi amidonului).

Diversificarea alimentaţiei după 6 luni cu menţinerea alăptăriiAvantajele continuării alăptării frecvente, la cerere  până la 2 ani:

-reduce riscul infecţiilor acute (după 6 luni, când începe diversificarea şi secreţia lactată este în scădere, creşte iar nivelul de anticorpi şi rămâne la un nivel ridicat până la terminarea alăptării, la 2 ani este dezvoltat sistemul imunitar al copilului şi copilul  se poate înţărca ).

-reduce riscul bolilor cronice infantile. -reduce riscul obezităţii. -creşte dezvoltarea cognitivă (prin conţinutul de acizi graşi esenţiali).

-împiedică deshidratarea în caz de boală şi asigură necesarul nutritiv în perioada de convalescenţă. -laptele de mamă continuă să aibă o contribuţie nutritivă importantă şi după primul an de viaţă (asigură 35 % -

40% din necesarul energetic; 550g/zi)!! Avantajele diversificării :

favorizează dezvoltarea structurilor orale. stimulează vorbirea timpurie. dezvoltarea gustului. aportul caloric mai bogat asigură un somn mai liniştit noaptea şi creştere ponderală rapidă. alimentele bogate în fier (carne, gălbenuş de ouă, cereale) scad incidenţa anemiei hipocrome.

Avantajele diversificării după 6 luni după 6 luni  riscul trecerii substanţelor prin intestin care provoacă alergie scade! după 6 luni sugarul este capabil să şadă, duce mâna la gură, îşi ţine capul, urmăreşte linguriţa cu privirea,

deschide gura când se apropie mâncarea, îşi retrage buza de jos când se scoate linguriţa, păstrează mâncarea în gură şi o plimbă din faţă în spate pentru a o înghiţii.

Regulile diversificarii: -Administrarea alimentelor trebuie să ţină seama de particularităţile de apetit şi de saţietate ale copilului. I se dă de

măncare când îi e foame. -Trebuie făcută cu multă răbdare, încet prin încurajarea verbală a copilului să mănânce. se încurajează

autoalimentarea mai întâi cu alimente ţinute în mână (biscuiţi) pe la 7 - 8 luni, cu cana (îşi ţine singur cana la 9 luni) şi cu linguriţa (încearcă să mânănce singur la 10 luni). Trebuie lăsat să exploreze alimentele cu privirea, cu mâna şi dacă se murdăreşte şi nu trebuie certat dacă semânjeşte pe haine. Nu se recomandă forţarea copilului să consume întreaga porţie (predispune la anorexia de opoziţie).

-Alimentul nou trebuie propus, nu impus; dacă refuză alimentul facem pauză 2-3 săptămâni cu alimentul respectiv   şi începem alt aliment; dacă refuză mai multe alimente se recomandă combinaţia de consistenţă şi gusturi diferite şi experimentarea mai multor metodede încurajare.

-Minimalizarea distragerii atenţiei în timpul mesei dacă copilul îşi pierde repede interesul pentru mâncare. -Alimentaţia complementară optimă depinde nu numai cu ce este alimentat copilul dar şi cum, unde, când şi de câtre

cine. Trebuie nutrit de o persoană cu care copilul are legături emoţionale, care să-i vorbească, să stabilească "contact ochi ochi" cu el,masa să fie un "moment de dragoste" consumată într-o atmosferă de siguranţă.

-fiecare aliment nou trebuie introdus singur şi treptat, în cantităţi mici, crescânde (câte una apoi 2 -3 linguriţe suplimentate zilnic) pe lângă supturi frecvente până se înlocuieşte de tot o masă de lapte. Între două alimente nou introduse trebuie să fie o distanţă de 5- 7 zile.

-introducerea alimentului nou se face numai dacă copilul este sănătos! Se obsearvă reacţia copilului la alimentul nou întrodus (vărsături, agitaţie, eczemă), şi dacă apar simptoame se opreşte întroducerea alimentului, se aşteaptă o săptămână şi se întroduce alt aliment. Alimentul respectiv se încearcă mai târziu.

-alimentul nou se dă înainte de supt, dacă este un copil liniştit sau dacă este lacom, se dă după supt (o lingutiţă apoi 2, 3 şi dacă îi place şi mai mult); dacă ajunge la 50 g de aliment şi la cel lacom se poate da înainte de supt;

-în 3-4 săptămâni (4-5 săptămâni) înlocuim o masă de lapte; -nu se recomandă generalizarea unui aliment care este primit cu plăcere la fiecare masă.

Prepararea şi păstrarea  corespunzătoare ale alimentelor complementare-prepararea igienică a alimentelor. -igiena  mâinilor  celui care dă de mâncare copilului şi a copilului. -servirea alimentelor imediat după preparare sau păstrare adecvată. -folosirea vaselor şi veselelor curate pentru preparaea şi administrarea alimentelor. -NU SE FOLOSESC BIBERONUL ŞI TETINELE!!! ( mai greu se întreţin curate, fiind căi de transmitere pentru agenţi patogeni)-dacă refuză linguriţa se amestecă lapte muls cu fructele (suc) şi îi dăm să bea din pahar sau cană.  

Consistenţa alimentelor complementareAdministrarea alimentelor de consistenţă inadecvată posibilităţilor de mestecare a copilului duce la scăderea cantităţii

de aliment consumat sau prelungirea prea mult a mesei soldată cu compromiterea ei.Consistenţa alimentelor se creşte treptat, odată cu creşterea în vârstă a copilului, adaptat la necesităţile şi abilităţile

copilui:-la început se întroduc alimentele lichide (sucurile, supa strecurată, cereale cu lapte) apoi piureurile, apoi alimentele zdrobite (bucăţele mai mari) între 7 - 9 luni şi alimente care se pot ţine în mână (biscuiţi, pâine). -la prepararea piureurilor se poate folosi lapte de mamă (la cartofi, legume, cereale) sau lapte praf umanizat dar nu lapte de vacă sau de alimentară !! -la 12 luni majoritatea copiilor consumă alimente solide (de evitat alimentele cu care se poate îneca: nuci, alune) din alimentaţia familiei (multe alimente fiind încă oferite semisolide).

Frecvenţa meselor şi conţinutul energeticSe creşte frecvenţa meselor cu alimente complementare o dată cu creşterea copilului. Numărul meselor depinde de

conţinutul energetic şi cantitatea alimentelor consumate la o masă. Se recomandă:-2 - 3 ori pe zi la 6 - 8 luni -3 - 4 ori pe zi  + 1-2 gustări  (o bucăţică de fruct sau pâine unsă) la  9 - 11 luni şi 22 - 23 de luni -Frecvenţa mai mare a meselor decât este necesar duce la înlocuirea excesivă a laptelui de mamă.-Dacă conţinutul energetic sau cantitatea de aliment consumat e mai mic sau copilul nu mai suge, se creşte numărul meselor.

Alimentaţia în cursul  şi după îmbolnăvire-se creşte cantitatea de lichide. -se alăptează mai frecvent (copii bolnavi preferă numai să sugă). -se recomndă administrarea de alimente preferate, apetisante, moi. -după boală se recomandă mese mai frecvente şi se încurajează copilul să mănânce mai mult (necesarul nutriţional este crescut!).

OMS recomandă implementarea acestei strategii generale în toate statele membre ale ONU în funcţie de condiţiile naţionale.

Recomandări pentru o diversificare optimă  -alegerea primului aliment solid se indivizualizează în funcţie de particularităţile de dezvoltare ale copilului (la cei cu o curbă ponderală bună se începe cu fructe şi legume , la cei cu o creştere ponderală lentă cu cereale)      -NU SE ADAUGĂ ZAHĂR SAU SARE ALIMENTELOR PÂNĂ LA 1 AN! -NU SE ADMINISTREAZĂ COPIILOR SUCURI DE FRUCTE SAU LEGUME  DE LA VÂRSTA DE 6 SĂPTĂMÂNI !!! -FĂINA DE GRÂU, GRIŞUL SE INTRODUC NUMAI DUPĂ 6 LUNI, GĂLBENUŞUL DE OU NUMAI DUPĂ 8 LUNI IAR LAPTELE DE VACĂ (sau de alimentară) NUMAI DUPĂ 1 AN -fructele,  primul se introduc sucul de mere sau de morcovi, nu de portocale. CITRICELE SE INTRODUC NUMAI DUPĂ 8 LUNI, fiind alergizante!! Se începe cu 1-2 linguriţe sau diluat cu apă fiartă sau lapte de mamă ajungând la 6 linguriţe (30 ml), apoi până la 60 ml. După 7 luni se poate înlocui o masă de lapte cu o masă de fructe; la început se poate administra sub formă coaptă ( mere coapte, piersici sau banane) apoi sub formă de piure. Mai târziu va constitui supliment la masa de amiază. -legumele (morcovi, cartofi, fasole verde, dovlecel, salată, roşii) se pot folosi după 6 luni sub formă de supe şi apoi piure; spanacul şi prazul sub formă de piure are efect laxativ. -uleiul vegetal se introduce după 6 - 7 luni, 2 - 3 g la 100 g de supă; untul  după 6 luni, 5g în piureul de legume apoi 15g / zi la vârsta de 1 an; smântăna proaspătă se întroduce după 8 luni, 15- 25 g în supă sau piure, pasteurizat se administrează cu mămăliguţă. -cerealele se introduc de la 6 luni, sub forma de făină de orez sau orez pasat (orezul nepasat după 8 luni); la început nu mai un cereal; biscuiţii, grişul, pâinea, paste făinoase, făina de grău (pentru îngroşarea supelor) după 7 - 8 luni.

-brânza de vacă cu orez pasat sau piure de legume se poate da după  7 luni, cu paste făinoase, sub formă de budincă sau papanaşi fierţi după 8 - 9 luni,  telemea de vacă după 8 - 9 luni. -carnea de pui, viţel se poate da după 6 luni, peştele alb de la 8 luni, în supa de legume apoi în piure de legume, se creşte treptat până la 30g/zi, apoi la 1 an 50g/zi; perişoare se dau după 9 - 10 luni, şunca presată de la 9 - 10 luni, carnea de porc şi de oaie de la 2 ani. -gălbenuşul de ouă se dă după 8 luni, în ziua când nu se dă carne (nu mai mult de 3 gălbenuşuri/săptămână) la început 1/4 de gălbenuş fiert tare, în piure sau sub în budinci şi sufleuri; albuşul de ouă se dă doar după 1 an; -apa fiartă şi răcită sau apa plată se dă după mesele bogate în proteine sau electroliţi. 

Alăptarea se continuă şi după 1 an (1-2x/zi), se lasă să se producă înţărcarea când vrea copilul!Diversificarea alimentatiei la COPIII ALERGICIRecomandări:

-alăptare exclusivă 6 luni (fără ceai, lapte praf) şi continuarea alăptării şi după 1 an pe lângă introducerea prudentă a alimentelor solide. -după 6 luni alimentele noi se introduc treptat, în cantităţi mici (câtă o linguriţă în plus zilnic), întotdeauna numai un aliment o dată cu o pauză de 1  chiar 2 săptămână între 2 alimente nou introduse; -se urmăreste apariţia unor reacţii la introducerea alimentului: agitaţie, vărsături sau regurgitări, eczemă, scaune modificate, cu mucus. La apariţia acestor simptome se opreşte administrarea alimentului şi după o săptămână se introduce alt aliment. -se evită administrarea alimentelor alergizante (să nu consume nici mama): lapte de vacă, ouă, făină, cereale, roşii, ciocolată, peşte, citrice, nuci.

Exemple:Fructe: Numai de la 6 luni!! sub formă de compot (pere, mere) apoi banane piure (banane coapte în cuptor). Fructele cu

sâmburi mici se întroduc după 12 luni, CITRICELE, strugurii numai după 18 luni.Cereale: De la 6 luni se introduce câte un cereal, nu amestec. Se începe cu orez, secară sau ovâz. Făina de grâu se

introduce numai după 9 luni.Legume: De la 6 luni la început morcovi, cartofi, conopidă, broccoli,nap. Spanacul şi fasolea după 8 luni, roşiile şi

porumbul numai după 18 luni.Ouă: numai de la 12 luni !!! Se începe cu 1/4 de linguriţă de gălbenuş fiert tare, 3x/săptămână cel mult. Apoi se creşte

cu 1/2 linguriţă de fiecare dată, până când copilul poate mânca un gălbenuş întreg fără simptoame. După ce s-a obisnuit cu gălbenuşul se dau cantităţi mici de albuş de ouă, crescând treptat.

Lapte: Lapte de mamă cel puţin până la 12 luni sau mai mult. Dacă este nevoie de lapte pentru prepararea alimentelor solide se foloseşte lapte de mamă sau lapte praf cu hidrolizate de proteine (Nutramigen, Alfare). Nu se dă lapte de vacă.

Sucuri de fructe: Diluate sau apă de la 6 - 9 luni, oferite în cană.Carne: De la 6 - 9 luni.  Pui, viţel apoi curcan, mânzat.Peşte: Nu se dă sub 12 luni. Se începe cu tuna în conservă sau somon sau peşte proaspăt cu carne albă.Ciocolată, nuci numai după 12 luni, mai ales arahide.NU DATI COPILULUI sub 12 luni  MIERE DE ALBINE SAU POLEN!!!Alergia alimentară dispare la vârsta de 4 ani, când se pot introduce în timp de 3-6 luni alimentele care i-au provocat

alergie.Alimente interzise copiilor pana la varsta de 1 an Iata cateva din alimentele care trebuie evitate, cel putin in primul an de viata :

-Sarea -Albusul de ou -Mezeluri -Ciocolata -Laptele de vaca (este greu de digerat pentru bebelusi)

-Carnea de porc (nu este recomandata copiilor in primii ani de viata) -Alune, nuci, alte seminte (pericol de innecare) -Mierea de albine (poate fi daunatoare copiilor care nu au implinit un an) -Fructele cu seminte: kivi, capsuni, zmeura (pot provoca alergii) -Alimente prajite, grase, condimentate (sunt strict interzise in alimentatia copilului) -Bauturi racoritoare (odata cu inceperea diversificarii se va tine cont ca sugarul trebuie sa primeasca si lichide in

cantitate suficienta - apa minerala plata, sucuri de fructe facute in casa, ceai- exclus bauturi acidulate)Pe toata perioada diversificarii, parintii trebuie sa tina legatura cu medicul pediatru, care va monitoriza starea de

nutritie a copilului si evolutia curbei ponderale.Somnul copiluluiSomnul la nou-nascutNou-nascutul doarme foarte mult - aproximativ 17 -18 ore in primele saptamani si 15 ore pe zi in a 3-a  luna de viata, in

reprize de cate 3 -4 ore de somn. Acest lucru inseamna ca nici proaspata mamica nu va avea foarte multe ore de somn neintrerupte. Noaptea, va trebui sa hraneasca si sa schimbe scutecele copilului. La inceput, aceste reprize de 3 -4 ore de somn pot fi frustrante pentru mamici, deoarece le impiedica  sa se odihneasca. Dar acest lucru se va schimba pe masura ce copilul creste si se adapteaza la ritmul vietii dinafara uterului.

In timp ce unii bebelusi dorm toata noaptea (adica 5 ore) inca de la 8 saptamani, multi dintre ei nu ajung la acest stadiu decat la 5 -6 luni. Acest interval de timp poate fi micsorat daca bebelusul deprinde obiceiuri sanatoase de somn la scurt timp dupa nastere.

Stabilirea unei rutine inca de la inceput poate fi utila. Modul in care dormim se bazeaza in mare parte pe obiceiuri si pe semnalele pe care corpul nostru le primeste. Asezarea copilului in patut inainte de somn va constitui un semnal ca acesta este locul in care trebuie sa doarma. Nu uitati totusi ca pot dura cateva saptamani pana cand creierul copilasului va sesiza diferenta dintre noapte si zi.

Semnele de oboseala In primele 6 – 8 saptamani, bebelusul nu este treaz mai mult de 2 ore neintrerupte. Daca asteptati mai mult timp inainte

de a-l culca, va fi prea obosit, iritabil si va adormi greu.Semnele de oboseala sunt: bebelusul isi freaca ochii, trage de o ureche sau ii apar pete negre sub ochi. In scurt timp,

mamele dezvolta un al saselea simt legat de ritmul somn-veghe al bebelusului si stiu instinctiv cand trebuie sa-l culce.Diferenta dintre zi si noapteIn primele zile de viata, nou-nascutul va fi treaz exact cand parintii vor sa doarma. Dar dupa 2 saptamani, bebelusul

poate fi invatat sa faca deosebirea dintre noapte si zi.Atunci cand este treaz in timpul zilei, jucati-va cu el cat mai mult posibil, tineti-l in camere luminate si nu incercati sa

reduceti lumina si zgomotele normale, precum telefonul, televizorul sau masina de spalat. Daca are tendinta de a adormi in timpul alaptarii, este mai bine sa-l treziti.

Seara, nu va jucati cu el, nu petreceti mult timp vorbindu-i si reduceti zgomotele si lumina. In scurt timp, bebelusul va intelege ca noaptea trebuie sa doarma.

Siguranta copilului in timpul somnului -Nu se pune in leaganul sau patutul copilului niciun obiect ce ii poate afecta respiratia: jucarii de plus, perne sau

paturi,obiectele cu sfori sau fire, precum si cele cu colturi dure sau ascutite. -Se recomanda culcarea bebelusului pe spate, si nu pe burta. Incidenta sindromului de moarte subita a sugarului a

scazut cu 40% de la introducerea acestei recomandari .. De asemenea, prematurii trebuie culcati tot pe spate. Se crede ca la unii bebelusi tendinta de obstructie a cailor respiratorii si de reinspirare a dioxidului de carbon expirat este crescuta atunci cand sunt culcati pe burta. De asemenea, bebelusii se pot asfixia din cauza lenjeriei de pat atunci cand dorm cu fata in jos.

-Daca nou-nascutul sufera de o afectiune medicala, pot exista exceptii de la aceste recomandari. Medicul pediatru va sfatui mama in legatura cu cea mai buna pozitie de somn pentru bebelus.

-Patutul copilului este indicat a fi amplasat in camera parintilor, deoarece va fi mai in siguranta decat intr-o camera izolata.

-Nu se imbraca prea gros copilul si nu se supraincalzeste camera (se recomanda o temperatura de cca 22ºC).-Nu se fumeaza in camera copilului .

-Nu se lasa niciodata bebelusul sa doarma pe canapea. -Se amplaseazai patutul copilului departe de razele directe ale soarelui, de calorifer sau de curentii de aer

-Se aeriseste camera bebelusului in absenta sa.Plansul copiluluiBebelusul nu dispune decat de plansete ca mod de expresie. Este absolut normal sa planga, din cauza ca ii este foame, ii

este cald sau frig, il doare burtica, etc. In primele luni, bebelusul a trait intr-un cocon in care nu facea niciun efort pentru a se hrani, deodata, este inconjurat de lumina si de o multime de senzatii.

De ce plange copilul?-FoameaFoamea este cel mai frecvent motiv al plansetelor bebelusului. Odata ce are stomacelul plin, copilul se va

calma si va avea o senzatie de confort. Alaptarea la cerere elimina cea mai mare parte a acestor plansete.In plus, odata ce recunoasteti semnele de foame – copilul este mai agitat si cauta sanul sau face miscari de supt – il veti putea alapta inainte de incepe cu adevarat sa planga. Pana atunci, primul pas atunci cand copilul plange este sa verificati daca ii este foame.

-Temperatura ambientaTemperatura si umiditatea influenteaza numarul de ore pe care le doarme copilul. Asigurati-va deci ca incaperea in care se afla micutul nu este nici prea calda nici prea rece.

Nou-nascutii trebuie inveliti si tinuti intr-o camera calda. De regula, ei trebuie sa poarte cu un rand de haine mai mult decat un adult. Astfel, atunci cand unui copil ii este frig (cand ii schimbati scutecul de exemplu), isi va manifesta nemultumirea prin plansete.

-Oboseala Numerosi copii plang atunci cand sunt obositi. Daca il vedeti agitandu-se sau frecandu-se la ochisori, puneti copilul direct in pat.

-Durerea Suferinta fizica este una dintre cauzele dificil de sesizat. Luati copilul in brate, vorbiti-i cu blandete si incercati sa il calmati. Bineinteles ca, atunci cand este vorba despre o boala, primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este consultarea unui pediatru.

Daca dupa hranirea si schimbarea scutecelor copilului, acesta plange in continuare, luati-i temperatura pentru a va asigura ca nu este bolnav. Plansul unui copil bolnav este diferit de plansetele de foame sau de frustrare. Mamicile invata rapid sa sesizeze cand plansul copilului "nu este normal" si trebuie dus la doctor.-Scutecele Unii copii plang imediat ce trebuie sa le fie schimbate scutecele. Altii nu par a fi deranjati de scutecele murdare, iar parintii sunt surprinsi cand descopera ca bebelusul nu a scos niciun sunet desi murdarise scutecul. -Stimularile violente O modificare brusca si violenta poate sa il sperie pe bebe. Evitati deci sa il luati in brate brusc, evitati sursele puternice si bruste de lumina si zgomotele violente

-Furia Furia este un semn bun: inseamna ca micutul are deja o personalitate puternica. In majoritatea timpului, furia apare in sedintele de imbracare si dezbracare. De fapt, copilul plange deoarece este brusc

privat de ceea ce ii dadea un sentiment de siguranta.-Colicile Numerosi copii plang seara, iar parintii au impresia ca aceste plansete sunt diferite si ca bebelusul sufera.

Daca ati incercat toate sfaturile si tehnicile de calmare a copilului si nimic nu a dat rezultate, probabil ca bebelusul are colici. Colicile survin in general in a treia saptamana dupa nastere si dispar brusc in a treia luna.

Cauzele nu sunt inca bine clarificate. Colicile pot fi cauzate de o supraalimentatie, alergie, indigestie, crampe intestinale sau tensiunea nervoasa.

Nici in acest caz nu exista remedii minune. Parintii se pot consola stiind ca micutul care face seara o criza de colici este in perfecta sanatate, iar aceasta stare nu dureaza decat doua sau trei luni.

-Nevoia de afectiune Copiii au mare nevoie de atentie si afectiune. Dupa ce sunt hraniti si schimbati, multi copii vor pur si simplu sa fie tinuti in brate. Unii parinti sunt ingrijorati ca astfel isi vor rasfata prea tare copilul, dar in primele cateva luni de viata acest lucru este imposibil.

Nevoia de afectiune variaza foarte mult de la un copil la altul. Unii vor sa fie tinuti in brate si necesita multa atentie, in timp ce altii pot sta linistiti si singuri.

Febra la sugarMasurile de reducere a febrei-temperatura camerei in care se afla copilul nu trebuie sa depaseasca 18 - 20 °C. - daca incaperea este supraincalzita, inchideti caloriferul sau alte surse de caldura si deschideti geamul

-baia hipotermizanta: temperatura apei trebuie sa fie cu  2°C mai scazuta decat temperatura rectala a copilului- administrarea de lichide din abundenta, deoarece se poate deshidrata foarte rapad- daca temperatura copilului este mai mare de 40 ° C, se cheama de urgenta medicul Febra poate fi insotita de alte semne de alarma. Daca bebelusul este agitat sau dimpotriva, apatic, prezinta probleme

respiratorii, varsaturi , diaree sau eruptie cutanata, se cheama medicul, chiar daca temperatura nu este suficient de ridicata pentru a deveni febra.

Colicile Colicile nu reprezinta o boala, ci este un termen utilizat pentru a descrie plansul inexplicabil la sugarii fara probleme de sanatate.

Daca bebelusul are mai putin de 5 luni si plange cel putin 3 ore neintrerupt pe zi, timp de 3 zile pe saptamana, intr-un interval de cel putin 3 luni, si nu exista o explicatie medicala pentru acest comportament, atunci vorbim de colici. Plansetele pot surveni in orice moment al zilei, dar de regula sunt mai intense intre ora 18 si miezul noptii. Urmatoarele semne nu pot fi puse pe seama colicilor si necesita un consult medical:

» prezenta de sange sau mucus in scaun» varsaturi repetate» pierderea in greutate» diminuarea reflexului de suptSugarii cu colici au un reflex de supt puternic si un apetit normal; sunt considerati a fi sanatosi si au o crestere normala.Colicile si alimentatia mameiRar, sugarii alaptati la san pot avea colici datorita unor alimente din dieta mamei. Produsele lactate sunt unul dintre

principalii responsabili. Mamele care alapteaza pot incerca sa evite laptele, branza si iaurtul timp de o saptamana pentru a observa daca apare o ameliorare. In cazul in care aceasta masura are rezultate benefice, consumul de lactate va fi in continuare redus.

Unii sugari par sa prezinte simptome in conditiile in care mamele consuma alimente condimentate, nuci, capsuni, legume din familia cruciferelor (varza, broccoli, conopida, etc), usturoi, cafeina si alcool. Pentru a verifica daca unul din aceste alimente are un efect neplacut asupra sugarului, o solutie este evitarea tuturor alimentelor timp de o saptamana.

Daca sugarul se simte mai bine, se reintroduce cate un aliment pe rand, lasand un interval de cateva zile intre doua alimente diferite. Astfel, se poate identifica alimentul responsabil de aparitia colicilor. Alimentul din dieta mamei care determina aparitia colicilor va fi evitat pana cand sugarul isi pierde sensibilitatea, de regula la varsta de 3 luni.

Daca sugarul este alimentat artificial, se poate incerca o alta formula de lapte. Atat copiii alimentati natural cat si cei alimentati artificial, trebuie ajutati sa regurgiteze in timpul si la sfarsitul

alaptarii. Astfel, se va micsora presiunea creata prin deglutitia de aer in timpul alaptarii.Metode de calmare a copiilor cu colicilor-Puneti copilul, cu burtica in jos pe genunchii dvs. sau pe o sticla cu apa calda invelita intr-un prosop (sau racita la o

temperatura verificata pe interiorul incheieturii). Masati copilul pe spate pentru a reduce presiunea acumulata in stomac.-Luati copilul in brate, vorbiti-i sau leganati-l. Desi nu este intotdeauna usor sa legeni un copil care tipa, uneori el se

calmeaza doar dupa o simpla atingere si este important macar sa incercati sa il consolati.

-Purtati copilul in brate. Unii sugari cu colici adora sa fie tot timpul in miscare. Daca acesta este si cazul copilului dvs., cumparati un port bebe si plimbati copilasul dupa dvs. in timp ce va ocupati de treburile dvs.

-Incercati sa schimbati atmosfera. Puteti iesi la plimbare cu copilul - aerul curat si miscarea il pot ajuta sa adoarma.-Alaptati-l corect. Cu cat inghite mai mult aer in timpul alaptarii, cu atat va avea mai multe probleme. Daca este alaptat

artificial, este important sa gasiti un biberon potrivit. Tetina nu trebuie sa fie nici prea mica (deoarece ar deveni frustrat de cantitatea mica de lapte care curge si ar incerca sa soarba mai mult), dar nici prea mare (deoarece ar suge o cantitate prea mare de lapte). Unele biberoane sunt create special pentru a preveni colicile reducand deglutitia de aer. Biberoanele anticolici au o forma curba si supape interioare, pentru a impiedica formarea bulelor de aer in interiorul lichidului.

-ceaiurile medicinale slabe de anison, musetel. Eritemul fesierEritemul fesier este o iritatie cutanata ce afecteaza pielea acoperita de scutece la copiii sub 3 ani.Cea

mai mare parte a copiilor sufera cel putin o data de eritem fesier in primii 3 ani de viata, indeosebi in preajma varstei de 9 -12 luni, dupa diversificarea alimentara. Introducerea alimentelor solide in alimentatia copilului determina modificarea aciditatii scaunelor, ceea ce favorizeaza aparitia eritemului.

Semne de alarma Detectarea acestor semne le va permite parintilor sa consultati imediat un medic. De altfel, orice modificare in comportamentul copilului poate fi un semn de alerta.

» Febra (temperatura rectala mai mare de 38 ° C) inainte de 6 saptamani de la nastere» Plansete neintrerupte, ascutite» Vomitaturi repetate» Diaree – 6-8 scaune verzui apoase in mai putin de 24 ore» Lipsa apetitului – bebelusul refuza sa fie alaptat timp de 6 - 8 ore » Modificarea comportamentului – bebelusul este neobisnuit de letargic si somnoros, sau dimpotriva, extrem de agitat

si iritabil» Aparitia unor eruptii cutanate» Paloare, transpiratie abundenta la trezire» Tuse persistente» Modificarea culorii buzelor sau a fetei» Deshidratarea» Absenta unui scutec ud timp de 12 ore Igiena copilului sanatosEste bine de stiut ca sanatatea deplina,cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului nu se

poate asigura decat in stransa dependenta de mediul in care acesta traieste si mai ales de o respectare stricta a unor norme de igiena a individului si a colectivitatii in care copilul isi petrece o mare parte din activitatea zilnica(cresa,gradinita,scoala).

Igiena corporala,a imbracamintei sau a incaltamintei,precum si igiena alimentatiei,daca sunt impletite armonios,determina robustetea fizica a copilului si o permanenta “stare de bine” in toate etapele sale de dezvoltare.

Igiena corporala se imprima copilului inca de mic,sub forma unor deprinderi elementare(spalatul mainilor,a fetei,al dintilor) chiar daca,cel putin la inceput,este ajutat in realizarea lor de catre parinti.Curatenia pielii este imperios necesara si se asigura prin spalarea cu apa,preferabil calda(35-38 grade Celsius) si sapun cu un pH neutru,care sa nu usuce sau sa irite pielea.In afara efectului de curatenie locala,spalarea asigura si intensificarea circulatiei la nivel tegumentar.Exista unele regiuni,precum cea din jurul gurii,nasului,organelor genitale si mai ales a anusului,unde numarul de microbi este mai mare;in aceste locuri ei se inmultesc considerabil si ajung astfel sa invinga cu usurinta mijloacele de aparare locala,asa incat semnele bolii cutanate nu intarzie sa apara.

Tocmai in acest mod,fragilitatea tegumentelor copilului favorizeaza,in lipsa unei igiene impecabile,aparitia unor infectii localizate la piele(foliculita,piodermita,furuncule) sau,mai grav, de infectii diseminate la distanta prin intermediul sangelui(septicemii,bronhopneumonii,abcese cerebrale,otomastoidite-infectia urechii si a mastoidei).

Igiena imbracamintei si a incaltamintei are rolul ei bine determinat in mentinerea permanenta a starii de sanatate a organismului.Pentru a se adapta mai bine la conditiile mediului exterior,omul a simtit nevoia crearii unui climat artificial

prin imbracaminte si incaltaminte,care joaca rolul unui strat izolator intre corpul uman si mediul ambiant.Dar,atentie,imbracamintea si incaltamintea nu trebuie sa creeze copilului “conditii de sera” ,cum vedem adesea pe strada,ci numai sa-i asigure o protectie fata de variatiile termice excesive.Pentru sugar si nou-nascut este foarte importanta mentinerea unei temperaturi optime la nivelul extremitatilor(maini si picioare),pentru ca acestea sunt locurile prin care el pierde caldura!Impotriva frigului,organismul copilului se apara,reducand pierderile de caldura.De aceea,imbracamintea lui de iarna trebuie sa fie confectionata din tesaturi de lana sau bumbac,si va fi astfel croita incat sa nu-i incomodeze dezvoltarea sau miscarile.O imbracaminte prea larga permite patrunderea frigului,iar una prea stramta favorizeaza pierderile de caldura si incomodeaza copilul.Iarna este preferata o imbracaminte formata din mai multe straturi de vesminte,uneia formata dintr-un singur vesmant,dar foarte gros.

Vara,in schimb,imbracamintea trebuie sa fie din materiale subtiri(bumbac,in,matase,fibre sintetice),de preferat in culori deschise,care sa reflecte razele puternice ale soarelui.Pe timpul verii,este esential ca pielea copiilor sa fie cat mai larg expusa la soare,pentru iradierea cu raze ultraviolete.Acestea sunt necesare sintezei de vitamina D,factor antirahitic major.Nu expuneti copiii la soare in orele de varf ale intensitatii caldurii(13-15,cand in atmosfera predomina radiatiile infrarosii,cele care produc arsuri pe piele),protejati intotdeauna regiunile sensibile(ochi,fata,regiune genitala)!

Incaltamintea pe care copilul o poarta inca din primul an de viata are rolul de a-i proteja piciorul de tempratura si asperitatile solului pe care calda,precum si de traumatismele mecanice(lovituri,taieturi,arsuri).Ea trebuie sa respecte configuratia normala a piciorului,sa permita miscarea degetelor,dar sa fie cat mai bine fixata la spate,pentru a fixa bine piciorul in mers.Incaltamintea prea stramta,pe langa faptul ca produce neplaceri(uneori chiar dureri mari) la mers,duce cu timpul la aparitia unor leziuni cutanate,degeraturi in timpul iernii,schiopatat,ingrosarea gleznei sau deformarea degetelor.Din contra,incaltamintea prea larga favorizeaza aparitia unor inflamatii,apoi leziuni,datorare frecarii piciorului in timpul mersului:in cursul sezonului rece piciorul nu va fi niciodata cald,datorita patrunderii cu usurinta a aerului rece in spatiul dintre pielea piciorului si pantof sau gheata.

La copilul mic,datorita faptului ca procesul osificarii nu este incheiat,incaltamintea nepotrivita duce la deformari ale piciorului sau degetelor,la tulburarile circulatiei periferice(picioare reci,vinete),cu transpiratie abundenta sau la aparitia unor procese infectioase interdigitale,cauzate in special de diferite specii de ciuperci.

Daca,chiar in timpul primului an de viata,parintii constata,iar medicul confirma,existenta “piciorului plat”,copilului ii trebuie confectionata o incaltaminte care sa-i permita formarea boltii plantare,alaturi de recomandarea de a purta ghete inalte,care sa se muleze strans pe glezna.

De o deosebita importanta in mentinerea statrii de sanatate a copilului mic este spatiul sau de viata si de acitivitate zilnica,redus de cele mai multe ori la camera sa.

Camera lui din locuinta familiei reprezinta spatiul in care copilul mic,dar mai ales sugarul,isi petrece cea mai mare parte a timpului.Asigurarea acestui spatiu trebuie sa respecte niste reguli igienice elementare.Camera copilului(sau a mai multor copii laolalta),va trebui sa fie cea mai luminoasa,calduroasa si linistita camera din casa.Iluminatul ei va fi pe cat posibil cu lumina naturala si numai in orele serii se va recurge la lumina electrica,iar in cursul noptii este de preferat sa obisnuim copiii sa doarma in intuneric.

Aerisirea camerei consituie o obligatie elementara de igiena si se va asigura ,in timpul verii,prin deschiderea larga a geamurilor(cu atentie sporita de a nu expune copilul la curenti de aer),iar in timpul iernii aerisirea se va efectua zilnic,in cateva reprize scurte.

Profilaxia rahitismuluiRahitismul-O boala metabolica, caracteristica primei copilarii, adica perioada de crestere rapida, provocată de lipsa

vitaminei D. Lipsa vitaminei D perturba metabolismul fosfo-calcic si are drept urmare perturbarea mineralizarii oaselor. Rahitismul se poate datora alimentatiei neechilibrate, sarace in lapte, branza, oua, carne, legume, fructe, dar cu exces de fainoase.

De asemenea, lipsa expunerii corespunzatoare la soare (insorire insuficienta, gradul crescut de poluare in atmosfera), poate favoriza rahitismul. Este bine sa va reamintim ca soarele are rolul de a transforma vitamina D din organism intr-o forma activa cu rol in fixarea calciului in oase.

Semne:Copilul rahitic prezinta deformari ale cutiei craniene: bose frontale (umflaturi), are fontanela anterioara deschisa larg dupa opt luni si "matanii costale", adica nodozitaţi la nivelul cutiei toracice, anterior dispuse. Totacele bebelusului este deformat, largit la baze, picioare în "X" sau picioare în "paranteza". De asemenea, schimbarea ordinii de aparitie a dintilor, lipsa tonusului muscular, tipatul laringian, tegumentele palide, transpiratii, tendinta de infectii repetate, toate acestea sunt posibile semne de rahitism. Daca copilul tau are convulsii, daca ai senzatie de minge de ping-pong la apasare usoara a oaselor craniului în zona occipitala, cel mai bine ar fi sa consulti pediatrul.

Profilaxia rahitismului se incepe din perioada prenatala , din ultimul trimestru de sarcina. Dieta zilnica a gravidei trebuie sa contina 1200mg calciu/zi (un litru de lapte, 200g branza sau iaurt).

Profilaxia rahitismului la bebelus, prin administrarea vitaminei D,  incepe in a 7-a zi de viata. Dupa 18 luni, vitamina D se va administra in perioada rece, "in lunile cu R" (septembrie-aprilie), pana la varsta de sase ani.

Tratamentul este de lunga durata si va fi efectuat de medicul pediatru în colaborare cu medicul de familie. Un rol important revine gimnasticii medicale, care va trebui efectuată permanent, cu scop de intretinere a tonusului muscular.

ATENTIE!!! Adaosul de Calciu este necesar numai la prematuri sau la copiii care primesc sub 400 ml lapte/zi. De obicei, schema de profilaxie a rahitismului se stabileste si se recomanda mamei de catre medicul neonatolog/pediatru, la iesirea din maternitate. Nu-i dati copilului suplimentul de vitamina D, fara a consulta un specialist!

Sursele naturale de vitamina Dgalbenusul de ou, pestele ,untul ,ficatul, lactate nedegresate .Siguranta copiluluiSiguranta  copilului este una dintre cele mai mari responsabilitati ale parintilor. Iata cateva sfaturi pentru protejarea

copilului de la nastere pana in anii copilariei.Siguranta in masina» folositi intotdeauna un scaun de masina special pentru bebelusi» cititi cu atentie instructiunile de utilizare pentru a va asigura ca scaunul este instalat in mod corect

» nu tineti niciodata un copil pe brate in timp ce mergeti cu masina» pentru copiii cu o greutate mai mica de 9 kg si cu varsta sub 1 an, scaunele de masina trebuie asezate cu spatele spre

sofer. Cel mai sigur loc pentru scaunul bebelusului este locul din mijloc al banchetei din spate. » nu asezati niciodata copilul pe locul din fata al pasagerului, in special daca masina este dotata cu airbaguri» treceti la un scaun pentru copii mici, cand copilul cantareste 9 kg si implineste un an Prevenirea accidentelor:

» nu lasati niciodata obiectele ascutite (cutite, foarfece, lame) sau alte obiecte ce pot fi periculoase (monede, obiecte din sticla, margele, agrafe, medicamente) la indemana copilului

» nu scuturati copilul si nu il aruncati in aer – aceste actiuni pot provoca leziuni ale creierului si pot duce la orbire» nu lasati bebelusul nesupravegheat (chiar daca doarme) cu un copil mai mare sau cu un animal de companie» premergatoarele sunt periculoase pentru orice varsta

» asigurati-va ca bebelusul nu poate trage veiozele sau alte obiecte electrice peste el» renuntati la fetele de masa ce pot fi trase de catre copil de pe masa» asigurati-va ca sertarele nu pot fi trase de tot, astfel incat sa cada peste copilasSiguranta in timpul baitei/ baii» verificati intotdeauna temperatura apei (cu ajutorul unui termometru sau a cotului) » nu lasati niciodata copilul singur in cada sau in scaunul de baie» aparatele electrice (uscator de par, radio) nu trebuie lasate in apropierea cazii sau a zonei de imbaiere» nu lasati niciodata apa intr-o  galeata pentru a preveni inecarea accidentalaAlegerea jucariilor

Alegeti cu atentie jucariile copilului. Conditiile ce trebuie indeplinite de jucarii pentru a nu fi considerate periculoase: » nu pot fi rupte de copii

» nu au parti ce pot fi rupte sau inghitit » nu sunt ascutite » nu incap in gurita copilului

Prevenirea strangularii si asfixierii» nu puneti niciodata ate sau cordoane in jurul gatului copilului (pentru suzeta, de exemplu) sau in preajma patutului

» nasturii de la hainutele copilului trebuie cusuti foarte bine, sa nu poate fi desprinsi si inghititi» nu lasati la indemana copilului obiecte mici, deoarece pot fi inghitite si duc la asfixiereSiguranta in timpul alimentarii» nu oferiti niciodata biberonul copilului pentru ca apoi sa-l lasati nesupravegheat» evitati morcovii cruzi, merele cu coaja, nucile, bomboanele tari si alte alimente ce pot duce la asfixiere la copiii mici» cand puneti copilul intr-un scaun de luat masa, asigurati-va ca nu poate sa aluneceSiguranta copilului in timpul somnuluiNu puneti in leaganul sau patutul copilului niciun obiect ce ii poate afecta respiratia: jucarii de plus, perne sau paturi.

Evitati obiectele cu sfori sau fire, precum si cele cu colturi dure sau ascutite. Se recomanda culcarea bebelusului pe spate, si nu pe burta..Alte masuri de precautie:» nu expuneti copilul la lumina directa a soarelui si nu folositi creme de protectie solara la un copil mai mic de 6 luni

» pastrati la indemana numerele de urgenta: numarul medicului pediatru sau medicului de familie si numarul pentru urgente

» montati aparatori pentru prize» puneti gardulete in fata scarilor pentru a limita accesul copiilor» pastrati produsele de curatare si medicamente in dulapuri incuiate. Nu puneti niciodata substante toxice in orcane sau alte recipiente ce pot fi confundate cu produse alimentare.» nu lasati copiii mici afara nesupravegheati» intoarceti recipientele pentru gatit cu manerul spre interior si gatiti pe ochiurile din spate pe cat posibil » lasati capacul de la toaleta jos pentru a preveni inecarea» acoperiti colturile dure sau ascutite ale mobilei, sau, daca este posibil, mutati piesele de mobilier din spatiul rezervat

copilului» fixati piesele instabile ale mobilierului, precum rafturile pentru carti

Vaccinarile obligatorii in RomaniaUn vaccin reprezinta un produs biologic care contine o suspensie de virusuri sau de bacterii ce pot fi:

vii atenuate inactivate(omorate) fractiuni proteice din acestea.

Vaccinurile se administreaza cu scopul de a induce un raspuns imun protector.Astfel,prin folosirea vaccinurilor,sistemul imun sintetizeaza cantitati importante si suficiente de anticorpi pentru a proteja organismul de boala in eventualitatea unui contact ulterior cu virusul/bacteria respectiva.

Raspunsul imun obtinut prin intermediul unui vaccin(imunitatea artificala activa) este mai putin eficient decat cel produs in urma contactarii bolii(titrul de anticorpi persista un anumit numar de ani,dupa care schema de vaccinare trebuie reluata in vederea refacerii nivelului de protectie imuna).

Exista si o imunitate artificiala pasiva,in care administram imunoglobuline sau seruri imune(cu anticorpi deja formati),care se foloseste in special in situatii de urgenta,cand se doreste obtinerea rapida a unui titru protector de anticorpi.Acest tip de imunitate este insa de scurta durata,si persista doar pe perioada cat circula anticorpii gata formati in sange.

Campaniile de vaccinari se adreseaza in primul rand copiilor si adolescentilor,care trebuie protejati eficient contra bolilor transmisibile virale si bacteriene,insa in acelasi timp,sunt recomandate pentru cresterea imunitatii persoanelor

varstnice,persoanelor din domeniul medico-sanitar,care prin profesia lor,sunt expuse permanent riscului de contactare a bolilor infecto-contagioase,precum si persoanelor cu afectiuni cronice care scad capacitatea naturala a organismului de a lupta contra infectiilor.

DTP=vaccin diftero-tetano-pertussis -ofera protectie impotriva difteriei,tetanosului si tusei convulsive.DT= vaccin diftero-tetanic pediatric(se foloseste doar pana la 14 ani)

VPO= vaccin poliomielitic oral(pentru copii institutionalizati si copii care au contraindicatii pentru VPO se va folosi VPI=vaccin polio inactivat sau combinat DTP-VPI)

VPI=vaccin poliomielitic inactivatHep B=vaccin hepatitic BDTP-Hep B=vaccin diftero-tetano-pertussis-hepatita BRRO=vaccin rujeola-rubeola-oreionBCG=Vaccin contra bacilului tuberculos(Calmette-Guerin)Rub=vaccin rubeolicPentru administrarea tuturor vaccinurilor mentionate este important sa se foloseasca seringi de unica folosinta!Vaccinurile se pot admnistra:oral(VPO)=pe gura; intradermic(BCG)=injectabil,in profunzimea stratului dermic al pielii; subcutanat(rujeolic); intramuscular(VPI,DTP,Hep B) Nu se administreaza niciodata intravenos,deoarece exista risc foarte mare de declansare a socului

anafilactic(reactie alergica grava a organismului,soldata in final cu prabusire cardio-circulatorie si chiar deces).Pentru obtinerea unui raspuns imun optim,este bine ca vaccinurile sa fie administrate la varsta si intervalurile

recomandate in programul national; Un interval mai lung intre dozele vaccinale nu reduce concentratia finala de anticorpi protectori; Productia optima se obtine numai dupa ce se admniistreaza numarul de doze recomandate Intreruperea schemei de vaccinare nu impune reluarea intregii scheme de administrare sau administrarea unor doze

suplimentare.