PEDAGOGIA - TIIN A EDUCAIEI. DOMENII ALE PEDAGOGIEIStiina - un ansamblu de cunotine, organizate n mod logic, al cror adevr este confirmat prin metodele cele mai de ncredere de care se dispune la un moment dat i care servete ca instrument de analiz a problemelor noi ce apar ntr-un anumit domeniu. Orice tiin se definete si se justific n msura n care posed: domeniu propriu de cercetare; metode specifice de cercetare; legi si principii proprii.

Obiectul de studiu al pedagogiei Din punct de vedere etimologic, termenul pedagogie, provine din grecescul paidagogia care nseamn a conduce copilul, a-l crete i de a-l forma.pais, paidos = copil;agoge = a conduce;paidagogos (gr.) - sclavul care avea sarcina de a conduce copilul la coal.

Pedagogia studiaz esena i trsturile fenomenului educaional, scopul i sarcinile educaiei, valoarea i limitele ei, coninutul, principiile, metodele i formele de desfurare a proceselor educaionale (Cuco, 1998, p. 20).

Statutul de tiin al pedagogiei are un obiect de studiu bine delimitat (fenomenul educaional); are metode specifice de cercetare i investigare (observaia, experimentul, studiul de caz, testele etc.); are legi i principii (care fundamenteaz tiina educaiei); are un sistem conceptual (care cuprinde aciunile, procesele, fenomenele pe care le studiaz); are o finalitate precis (mbuntirea calitativ a tuturor activitilor implicate n educaie).Din punct de vedere epistemologic (a teoriei cunoaterii tiinifice), pedagogia este: tiin uman (alturi de economie, antropologie, geografie, etnologie, istorie, politologie, psihologie, filosofie, care au ca obiect de cercetare activitatea uman); tiin social (alturi de sociologie, etnologie, antropologie social, demografie, psihologie social, care studiaz comunitatea uman la nivel macrostructural i microstructural); tiin a comunicrii (alturi de filologie, lingvistic, semiologie, care analizeaz raporturile de informare i de formare realizabile n diverse contexte socioumane) (Cristea, 2000, p. 281).Pedagogia a parcurs mai multe etape: pedagogia popular; n aceast etap experiena educativ de la nivelul comunitilor era sintetizat ntr-un ansamblu de proverbe, informaii empirice, reguli care, dei nu erau structurate teoretic, aveau o valoare recunoscut; pedagogia filozofic; o lung perioad de timp pedagogia s-a bazat pe reflecia i deducia filozofic, sistemele pedagogice fiind incluse n sistemele filosofice s-au purtnd amprenta acestora; pedagogia experimental s-a dezvoltat n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, cnd deducia a fost nlocuit cu metoda experimental (observarea sistematic a aciunilor educaionale, urmat de analiza i interpretarea datelor obinute); pedagogia tiinific bazat cercetarea fenomenelor educaioanle, cercetare care n ultima perioad de timp a dobndit tot mai mult un caracter interdisciplinar

Conceptii despre fenomenul educatiei n antichitate, PLATON (427-347 .e.n.) a formulat ideea c educaia ar trebui s-l ajute pe fiecare individ uman s-i desvreasc, att ct este cu putin, acele nsuiri ale corpului i sufletului cu care s-a nscut. De exemplu, virtutea poate fi nvat numai de ctre aceia care au nnscut germenele virtuii. ARISTOTEL (383-322 .e.n.) a fost precursorul aa numitei teorii a facultilor, cci presupunea existena unor capaciti (facultti) intelectuale, mai degrab nnscute, dect nvate, iar educaia trebuia s le antreneze i s le dezvolte prin munci specifice. In modelarea virtuilor nnscute, educaia ar trebui s in seama de mersul firii, adic de ceea ce astzi s-ar numi caracteristicile psihoindividuale si de vrst ale copiilor. In epoca Renaterii, ERASMUS DIN ROTERDAM (1467-1536) aprecia c oamenii se formeaz prin educaie iar educatorii ar trebui s-i ajute s se dezvolte liber, armonios sub aspect intelectual, dar si moral, estetic i fizic. In secolul al XVII-lea, JAN AMOS COMENIUS (1592- 1670), creeaz primul mare sistem de educatie, o impresionant construcie teoretic, n care analizeaz sistematic problemele fundamentale ale pedagogiei (didactica) educabilitatea, idealul educatiei armonioase a intelectului, moralitii, religiozitii si a corpului, principiile instruirii, metodele de instruire i de educaie moral, organizarea nvmntului pe clase i pe lecii .a. In lucrarea sa Didactica Magna(1632), Comenius susine ideea umanizrii omului prin educaie. Omul dac vrea s fie om - scria el trebuie s se cultive, cci fr educatie, fiina uman recade n slbticie. Umanizarea este rezultatul pregtirii individului pentru viata etern prin: 1. cunoaterea de sine i a vieii nconjuroare (dobndirea culturii); 2. stapnirea de sine (dobndirea virtutii); 3. nzuina spre Dumnezeu (pietatea). Principiul dup care trebuie s se conduc educaia ar trebui s fie principiul conformittii cu natura, ceea ce nseamn nceperea educaiei la timpul potrivit si urmrirea unui progres treptat, dar si respectarea legilor dezvoltrii naturii umane, astfel nct tot ce trebuie nvat trebuie s fie distribuit corespunztor treptelor de vrst, astfel ncat s nu se predea nimic ce ar depi capacitatea de nelegere respectiv (Didactica Magna, cap XI). JOHN LOCKE (1632-1704), crturar englez, a scris lucrarile Incercare asupra intelectului uman (1690), Cteva cugetri asupra educaiei (1693), n care, sub influena filozofiei empiriste a secolului, aprecia- contrar teoriei faculttilor- c nou zecimi din oameni sunt, ceea ce sunt, datorit educaiei. Din punctul su de vedere, la natere, mintea omului este o tabula rasa (o tabl stears). Ideile cu care opereaz intelectul uman rezult n urma unor experiene senzoriale, nsoite de refleciile individului asupra senzaiilor provocate de aceste experiene (nimic nu exist n intelect care s nu fi fost mai nti n simuri). In consecin activitatea de nvare ar trebui s se fac ca urmare a contactului nemijlocit cu lucrurile, iar instrucia ar trebui s urmareasc mai ales cultivarea interesului pentru cunoaterea tiintific a lumii si dezvoltarea capacittilor intelectuale necesare. Intoducnd munca n procesul de educaie a tinerilor se vor cultiva acele caliti umane pe care Locke le apreciaz cel mai mult: simul practic, spiritul ntreprinztor, nsoite de manierele alese ale unui gentleman. n secolul al XVIII-lea, JEAN JAQUES ROUSSEAU (1712-1778) - mile sau despre educaie (1762), a realizat o adevrat revoluie copernician n pedagogie atunci cnd a atras atenia c ntre adult i copil exist diferene calitative si nu numai cantitative. Copilul nu este un adult n miniatur, iar educaia trebuie s-l considere ca atare copil - i s-i respecte copilria. Natura -scria el - dorete ca nainte de a fi vrstnici, copiii s fie copii. Rousseau a intuit principiul periodizrii educaiei n conformitate cu treptele de vrst ale copilului, a sesizat caracterul asincronic al dezvoltrii diferitelor structuri psihice, n diferitele stadii ale ontogenezei, si astfel a ajuns la ideea existenei unor perioade optime pentru educaia anumitor nsuiri umane primii 12 ani ai vieii sunt cei mai potrivii pentru o educaia forelor fizice ale copilului, pe dezvoltarea simurilor si pe cunoaterea naturii, prin contactul direct cu faptele si descoperirea de ctre copilul nsui a lucrurilor. ( Lucrurile! Lucrurile! Nu voi repeta niciodat de ajuns c noi dm cuvintelor o putere prea mare; cu educaia noast flecar nu facem dect niste flecari.) Incepnd cu vrsta de 12 ani, devine posibil o educaie sistematic a raiunii. Intre 15 si 20 de ani este o perioad propice pentru educaia moral si religioas tnrul a devenit capabil s aprecieze faptele morale la justa lor valoare, ca urmare a posibilitilor gndirii sale de a opera cu principii morale abstracte; JOHANN HEINRICH PESTALOZZI (1746-1827), Cum i nva Gertruda copiii (1801) preocupat de o educaie care s dezvolte forele interne specifice naturii umane; n domeniul educaiei intelectuale principalul accent ar trebui s fie pus pe funcia formativ a oricrei instruirii si nu numai pe funcia ei informativ. Pentru aceasta, cel mai important aspect este acela de a-i nva pe copii metoda prin care urmeaz s fie cercetate lucrurile, ca de exemplu, cercetarea sistematic a aspectele lor cantitative (numrul) , apoi a formelor , pentru a se ajunge, n final, la descrieri teoretice (numele). Ideea unui nvmnt care s pun accent pe iniierea elevilor n metodele de cunoatere, si nu numai pe memorarea rezultatelor cunoaterii a rmas pn astzi o idee important pentru orice educaie colar.JOHAN FRIEDRICH HERBART (1776-1841)a sesizat caracterul procesual al nvtrii cognitive, desfurarea ei prin parcurgerea unor faze si etape: confruntarea cu o problem (crearea interesului); adunarea informaiei necesare prin cercetarea obiectelor (claritatea); prelucrarea informaiilor, prin asociere cu alte idei cunoscute (asocierea); fixarea concluziilor (sistema); aplicarea noilor idei (metoda); evaluarea nvrii (se pare c nu a sesizat importanta transferului n nvare.Herbart a intuit necesitatea mbinrii activitilor de analiz i de sintez mintal n activitatea de nvare.

Sistemul tiinelor educaiei Sistemul tiinelor educaiei include disciplinele teoretice i practice care studiaz activitatea de formare i dezvoltare permanent a personalitii umane, prin strategii i mijloace de cercetare specifice. Criterii de clasificare i ramurile pedagogice derivate: Domeniul fundamental de cercetare: Pedagogia general/Fundamentele pedagogiei;Teoria i metodologia instruirii/Didactica general (n cadrul acesteia au aprut metodicile predrii diverselor discipline sau didacticile aplicate);Teoria educaiei;Cercetarea pedagogic. Domeniul de aplicaie: Pedagogia special (Defectologia; Pedagogia ocrotirii; Pedagogia aptitudinilor speciale);Pedagogia social (Pedagogia familiei, Pedagogia muncii, Pedagogia mass-mediei);Pedagogia artei etc. Perioadele de vrst: Pedagogia anteprecolar; Pedagogia precolar; Pedagogia colar; Pedagogia adulilor. Domeniul interdisciplinaritii: Pedagogia psihologic (psihologia educaiei); Pedagogia sociologic (sociologia educaiei); Pedagogia filosofic (filosofia educaiei); Pedagogia axiologic; Pedagogia antropologic etc.

Relaia pedagogiei cu alte tiine Relaia pedagogiei cu psihologia. Psihologia ca tiina vieii psihice umane, alturi de alte tiine psihologice contribuie la fundamentarea psihologic a aciunii educaionale. tiinele psihologice ofer pedagogiei informaii n legtur cu particularitile de vrst i individuale ale copilului, cu mecanismele psihologice ale procesului de nvare etc. Relaia pedagogiei cu sociologia. Cu sociologia care studiaz procesele i fenomenele sociale, a legilor, a relaiilor interumane i a instituiilor, pedagogia stabilete raporturi de interferen prin metode i prin obiectul de studiu. Relaia pedagogiei cu filosofia. Din filosofie, pedagogia a preluat refleciile asupra instruirii i educaiei. Relaia pedagogiei cu etica. Cu etica, disciplin filosofic care studiaz teoria i practica moralei, normele, legile i valorile morale, pedagogia se interfereaz n primul rnd prin teoria i practica educaiei morale. Relaia pedagogiei cu estetica. De estetic, disciplina filosofic care studiaz esena, legitile, categoriile fenomenului estetic natural, social, al artei, atitudinile de reflectare, contemplare, valorizare i creare a fenomenului estetic, pedagogia are nevoie pentru a fundamenta coninutul i modalitile de realizare a educaiei estetice. Relaia pedagogiei cu antropologia. Antropologia este disciplina care studiaz omul ca organism i comportament n contextul social, economic, cultural. Pedagogia se afl n relaii n special prin subdisciplinele: antropologia cultural, antropologia educaional. Relaia pedagogiei cu istoria. Cu istoria, pedagogia se afl n relaie pentru c studiul fenomenelor istorice se coreleaz constant cu analize de ordin cultural, educaional. Relaia pedagogiei cu logica. Pedagogia se folosete de logica pur sau formal, de logica ntrebrilor, de logica deontic

EDUCABILITATEA

Educabilitatea: precizri conceptualen sens larg educabilitatea nseamn capacitatea fiinei umane de a fi educat.Educabilitatea poate fi asociat cu potenialul de formare uman sub influena factorilor de mediu sau educaionali.E.Pun - disponibilitatea (sau capacitatea) omului de a fi receptiv la influenele educative (organizate sau nu) i de a realiza, pe aceast cale, acumulri progresive ce se vor concretiza n comportamentul su socio-individual.Educabilitatea reprezint o nsuire specific fiinei umane. Kant susine, c singur omul este educabil, pentru c poart in el posibilitatea de a fi altul dect este. Factorii educabilitatii: ereditatea, mediul, educatiaEreditatea Ereditatea este un fenomen de natur biologic ce const n transmiterea de la prini la urmai a unor nsuiri morfofuncionale, cu ajutorul codului genetic. Codul genetic este un sistem de nregistrare n compoziia nucleului i citoplasmei din celulele organismului a unor informaii privind caracteristicile ce urmeaz s fie transmise urmailor. Sistemul este identic pentru toate organismele; informaia genetic transmis este diferit n funcie de specia, familia, prinii crora le aparine individul.

Pe cale ereditar se transmit : caracteristici ale speciei ( Ex. constituirea anatomofiziologic specific, tipul de metabolism etc.) caracteristici ale familiei cruia i aparine subiectul (pigmentaia pielii, compoziie chimic a sngelui s.a.); caracteristici ale prinilor (caracteristici funcionale ale analizatorilor, particulariti ale motricittii, memoria brut, temperament, inteligen s.a.).Exist: ereditate general, a speciei, ce se transmite genetic (de exemplu: bipedismul, conformaia corporal, elemente generale legate de structura i funcionarea analizatorilor etc.) ereditate special, ce presupune transmiterea anumitor caractere individuale urmailor.Prin ereditate: capacitatea senzorio-perceptiv depinde de particularitile anatomo-fiziologice ereditare i nnscute ale analizatorilor; memoria, depinde de nsuirile biofizice i biochimice ale celulei nervoase, de nsuirile acizilor nucleici (mai ales ARN) precum i alte elemente determinate de particularitile SNC; inteligena ca predispoziie (n dimensiunea ei aptitudinal) e determinat genetic. formula temperamental individual se bazeaz pe biotipul determinat de sistemul cerebro-spinal, cel neurovegetativ, cel endocrin i metabolism. kinestezia ca i capacitate potenial, este dependent de particularitile biofizice ale materiei osoase, ale fibrelor musculare i nervoase. Condiionarea genetic a evoluiei personalitii: fondul genetic limiteaz aciunea factorilor educaionali dar nu o anuleaz; ereditatea induce predispoziii ale proceselor psihice structurate nu procesele i trsturile psihice; aceste predispoziii sunt polivalente iar polivalena acestor date ereditare constituite premisa biologic a educaiei i educabilitii (de aceea n acest sens, dar numai n acest sens se poate spune c educabilitatea este nnscut) ; n educaie e important c receptivitatea maxim la influenele educative este programat genetic pentru anumite perioade ale vieii.Mediul include toi factorii naturali, artificiali i socio-umani (socioculturali) care pot influena individualCategorii de medii care influeneaz educabilitatea:- mediu educaional/pedagogic (ansamblul factorilor naturali i sociali, materiali i spirituali angajai n activitatea de formare dezvoltare a personalitii umane conform unor obiective stabilite n mod explicit i/sau implicit la nivelul comunitii educative naionale, teritoriale, locale);- mediul socio-cultural n care triete persoana educat;- mediul fizic n care triete persoana educat.Mediul natural (fizic, mediul natural si ecologic) - totalitatea condiiilor bioclimatice (relief, clim, faun, flor etc.) n care se nate si triete un subiect uman - influeneaz indirect dezvoltarea psihic i fizic a oamenilor, prin problemele adaptative pe care le creeaz, prin ocupaiile pe care le favorizeaz i care i oblig s-si dezvolte anumite capaciti i abiliti.Mediul social (mediul social-global i psihosocial)Mediul social include condiiile sociale n care convieuiete individul (elementele economice, politice, culturale, relaionale i grupale, instituionale, organizaionale, ideologice etc.). Mediul social poate influena direct dezvoltarea psihic a oamenilor. Se poate opera o distincie ntre mediul social restrns al unei persoane (familia, grupul de prieteni, colegi, vecini etc) i mediul socio-cultural n sens larg, caracteristic pentru societatea n care triete un subiect uman. Mediul educational: Mediul social acioneaz prin intermediul diferiilor factori educaionali (familia, coala, instituii i organizaii culturale (i/sau educative), mass media etc.), neomogen (influenele pot fi spontane sau organizate) dar acioneaz fundamental.Principalele medii educaionale sunt: familia, coala, instituiile de ocrotire social, instituiile extracolare culturale, mediul i comunitatea profesional, comunitatea religioas, extracomunitatea, comunitatea naional i cea internaional.Educatia Educaia reprezint o influenare selectiv, care vizeaz dezvoltarea anumitor caracteristici umane, ce vor permite individului s participe la efortul colectiv de satisfacere a acelor trebuine si realizarea acelor idealuri, considerate dezirabile. Educatia depinde de ceilalti doi factori (ereditatea si mediul) si nu poate avea puteri nelimitate (nu poate compensa n totalitate o ereditate afectata si nici un mediu total defavorabil). ntr-o anumita masura educatia poate accelera dezvoltarea psihica prin varietatea experientelor de nvatare care-si propun reducerea decalajului ntre capacitatile prezente ale individului si un nivel superior al acestora. Copilul devine om social numai prin educaie. Dezvoltarea psihica este un proces plurideterminat, astfel: se sprijina pe ereditate; foloseste datele oferite de mediu; este dirijata de educatie; se desfasoara n contextul activitatii proprii de nvatare, fiind impulsionata de motivatie; este deplina n conditiile interactiunii optime ntre cei trei factori, respectiv atunci cnd exista o corespondenta n timp ntre desfasurarea programului ereditar si cantitatea si calitatea influentelor externe; are o traiectorie ascendenta din punct de vedere calitativ, non-lineara si imprevizibila; este individuala n sensul ca prezinta numeroase aspecte de diferentiere, dincolo de legile general-umane de dezvoltare; este sistemica, n sensul ca orice schimbare produsa ntr-o anumita zona va avea efecte asupra ntregii dezvoltari; este stadiala, n sensul ca anumite perioade ale vietii se coreleaza cu schimbari cantitative si calitative specifice.Limitele educabilitatii La nivel individual, educabilitatea poate fi limitat biologic, social i pedagogic. Educabilitatea poate fi limitat biologic atunci cnd copilul se nate cu grave handicapuri, dar i atunci cnd nclinaiile native nu ndrepttesc aspiraii spre performane foarte nalte ntr-un anumit domeniu. Limitarea social a educabilitii se produce atunci cnd mediul social n care se dezvolt copilul nu-i ofer, de la vrsta cea mai fraged, cele mai favorabile condiii pentru dezvoltarea propriilor sale resurse originale. Limitarea pedagogic se produce atunci cnd copilul are neansa de ntlni educatori care prin modul lor de aciune reuesc contraperformana de a distruge interesul copilului pentru un domeniu al cunoaterii sau al creatiei.

CERCETAREA PEDAGOGICAFunctiile cercetarii pedagogice: functia explicativa - se rezuma doar la a constata, a descrie si a explica fenomenele educative manifestate; functia praxiologica - cercetarea pedagogicp este importanta atunci cand depaseste stadiul descriptiv-explicativ si purcede benefic in maniera interventionista, determinand modificari, transformari, apropieri de optim si armonie; functia predictiva - cercetarea pedagogica se carcaterizeaza in a spune ceea ce trebuiesa fie sau ceea ce va evolua in mod deosebit intr-o directie anumita; functia sistematizatoare; functia referential-informationala.Etape ale cercetrii tiinifice:I.Definirea problemei - n cercetarea pedagogic, de obicei este o problem practic ce nu poate fi soluionat pe baza cunotinelor teoretice i practice disponibile. II.Colectarea informaiilor. Informaiile pot fi definite ca fapte sau contrucii logice care sunt relevante pentru soluionarea unei probleme: (a) consistena intern; (b) caracter complet; (c) exactitate i precizie.III.Elaborarea ipotezelor. O ipotez este o supoziie a cercettorului n legtur cu modul de a proceda pentru a rezolva problema cu care se confrunt. Ipoteza, formulat n termeni dac ... atunci sau cu ct ...cu att aduce o explicaie pentru problema identificat, un rspuns pentru aceasta. IV.Testarea ipotezelor. Implic o revizuirea a informaiilor disponibile pentru a se vedea dac ele susin ipoteza. Este suficient ca un singur fapt care s o contrazic pentru ca validitatea ipotezei s fie pus sub semnul ndoielii. Dac informatiile V.Formularea concluziilor. Dac toate informaiile vor confirma ipoteza, atunci ipoteza respectiv devine nsi concluzia cercetrii. Obiectivele generale ale cercetrii pedagogice:I . Cunoaterea elevilorII. Cunoaterea educatorilor i a procesului de nvmnt III. Cunoaterea materiilor de nvmnt IV. Cunoaterea sistemului educativ V. Cunoasterea soluiilor aduse de alii Principalele metode de cercetare - observatia, experimentul, convorbirea, metoda analizei produselor activittii, metoda biografic, testele,ancheta. Metoda observatiei Const n urmrirea si consemnarea exact a diferitelor manifestri comportamentale ale unui elev (ori ale unui grup de elevi) precum si a contextului situational n care ele se produc. In timpul observatiei nu se intervine cu nimic n modificarea conditiilor care actioneaz asupra subiectilor supusi cercetrii, ci doar se nregistreaz fidel fenomenele constatate. Continutul observatiei realizate de educatori l constituie: simptomatic stabil (trsturile bio-constitutionale si trsturile fizionomice ale elevilor); simptomatica labil ( multitudinea comportamentelor si a conduitelor flexibile ale subiectilor cercetati). Formele observatiei - M. ZLATE ( 1994)1) dup orientarea actului observational: - autoobservatia (orientat spre cunoasterea propriei persoane) si observatia propriu-zis (orientat spre observarea coduitei altor persoane); (2) dup prezenta sau absena observatorului: observatia direct (prezenta observatorului este perceput si constientizat de ctre cei observati); observatia indirect (observatorul urmreste de la distant comportamentul subiectilor prin intermediul unor mijloace tehnice specializate, fr ca subiectii s stie c sunt observati); cu observator uitat (subiectii sunt att de familiarizati cu prezenta printre ei a observatorului, nct l ignor); cu observator ascuns (n spatele unor draperii, a unor paravane etc); (3) dup durata observrii: continu (realizat o lung perioad de timp); discontinu (realizat periodic, la diferite intervale de timp); (4) dup obiectivele urmrite: selectiv (vizeaz doar un anumit aspect al comportamentului); integral (vizeaz toate manifestrile de conduit); (5) dup gradul de implicare al observatorului: participativ (observatorul particip, n calitate de membru, la activittile grupului de subiecti observati); pasiv (observatorul nu se implic n activitatea subiectilor). Dezavantajele metodei observatiei: informatiile obtinute prin aceast metod depind, cantitativ si calitativ, de subiectivitatea observatorului: de atentia cu care urmreste fenomenele observate, de capacitatea de a sesiza aspectele esentiale, de gradul su de obiectivitate n aprecierea faptelor etc.Conditiile unei bune observatii: 1) stabilirea cu claritate a scopului si a obiectivelor observatiei ntreprinse (faptele care intereseaz se produc concomitent cu alte fapte, care nu sunt semnificative pentru fenomenul cercetat, de aceea cercettorul trebuie s-si precizeze obiectivele); (2) elaborarea prealabil a unui plan al observatiei; (3) utilizarea unor repere de control (de ex., gruparea comportamentelor copiilor n timpul recreaiilor n conduite amicale, conduite ostile etc.); (4) stabilirea unor scale de estimare/ nregistrare a intensittii / frecventei cu care se produc fenomenele observate ( de ex. gradul de atentie la lectii a unui elev poate fi apreciat cu ajutorul unei scale cu 4-5 trepte, de genul: foarte atent, atent, atent ocazional, putin atent, neatent); (5) consemnarea imediat a faptelor observate ; (6) folosirea observatiei repetate; (7) colaborarea cu mai multi observatori (confruntarea observatiilor ntreprinse simultan, asupra aceluiasi fenomen, de ctre mai multi observatori este de natur s atenueze subiectivismul)( 8) utilizarea unor mijloace performante de nregistrare a faptelor (grile de consemnare a informaiilor, camere de filmat etc.) Metoda experimentului Metoda experimentului const n modificarea intentionat a unui factor, dintre cei presupusi a influena comportamentul unei persoane, ntr-o anumit situatie, cu scopul de a observa efectele acestei modificri asupra comportamentului respectiv. Modificarea introdus poart numele de variabil independent, ea fiind legat de decizia cercettorului, care n mod deliberat, a introdus-o n experiment. Acele aspecte ale comportamentului care se vor schimba n urma modificrii introduse poart numele de variabile dependente. Tipuri de experimente: (a) experimentul natural; (b) experimentul de laborator; (c) experimentul psiho-pedagogicMetoda convorbiriiConvorbirea este o discutie ntre cercettor si copil. Cercettorul adreseaz subiectului investigat o serie de ntrebri legate de activitatea, gndurile, preferintele acestuia. Forme ale convorbirii: convorbirea standardizat (bazat pe adresarea acelorasi ntrebri, n aceeasi ordine, tuturor subiectilor cercetati); convorbirea semidirijat ( cu posibilitatea de a schimba ordinea ntrebrilor adresate, posibilitatea de a adresa ntrebri suplimentare); convorbirea liber ( ntrebrile sunt concepute pe loc, n functie de situatie si de caracteristicile momentului). Reguli de abordare a copiilor prin discutii: (1) s se evite adoptarea unei atitudini de judector, care poate s induc celui abordat un sentiment de inferioritate sau de culpabilitate; (2) prima apropiere de copil se va face sub forma unei discutii cu caracter general, de genul mi place cum ai (rspuns/ ai cntat/ ai desenat etc); ce zici de vremea aceasta de afar?; este foarte interesant().... etc.; (3) evitarea impresiei de interogatoriu, care poate nelinisti copilul; ntrebrile care ne intereseaz pot fi adresate treptat, uneori n zile diferite, strecurate printre alte discutii; (4) arbordarea de ctre cercettor a unei fizionomii complezente, linistite; (5) concentrarea atentiei cercettorului exclusiv asupra interlocutorului (nu privim n jur, nu avem alte preocupri, ascultm atent); (6) evitarea locurilor prea aglomerate sau neangajarea discutiei de fa cu alte persoane; (7) evitarea reactiilor de excesiv mirare, scandalizare, indiferent de ceea ce va spune copilul; (8) evitarea oricrei judecti de valoare (dezaprobri sau aprobri), precum si a reactiilor de dojenire , a replicilor moralizatoare, atunci cnd faptele mrturisite de copil nu corespund normelor unei comportri frumoase (atitudine de neutralitate afectiv); (9) notarea rspunsurilor s se fac imediat dup terminarea convorbirii, nu n fata copilului; (10) nu se va insista n mod exagerat asupra subiectelor pe care, n mod evident, copilul nu doreste s le discute; vor fi amnate pentru un alt moment, mai favorabil. Metoda analizei produselor activittii elevilorMetoda analizei produselor activittii porneste de la premisa c produsele unei activiti sunt relevante pentru personalitatea celui/celor studiai.Modul n care se prezint, de exemplu, caietele de notite, modul n care sunt realizate desenele elevilor ofer cercettorului numeroase informatii despre felul de a fi al elevilor. Un desen cu linii apsate puternic sugereaz un efort excesiv de realizare a lui; liniile slabe, imprecise pot fi un semn al timidittii; folosirea culorilor vii denot o fire echilibrat si optimist, a celor sumbre, complexe si timiditate; disproportionalitatea unor detalii poate fi un semnal pentru anumite probleme afective, legate de persoana sau detaliul reprezentate n desen desen; bogtia detaliilor si repartitia rational a obiectelor n spatiu indic gradul de dezvoltare mintal s.am.d.Metoda biograficaMetoda biografic const n strngerea unor informatii pertinente despre principalele evenimente din viata subiectului cercetat, cu scopul de a gsi eventuale explicatii ale comportamentului su actual sau ale profilului personalittii sale.In viata unui om pot exista evenimente care pot influenta profund conduita sa pe viitor: experiente traumatizante psihic, boli, succese, insuccese notabile, diverse experiente.Educatorul poate obtine aceste informatii n urma unor discutii purtate cu printii elevului, ori din convorbirile cu elevul nsusi, din studierea unor documente medicale, din caracterizri realizate de cei care au cunoscut copilul n perioadele anterioare ntlnirii lui cu cercettorul etc.Metodologia cercetarii pedagogiceIn cercetarea pedagogica totul pleaca de la problema de cercetat, care are o natura diversa. Problema se transforma in ipoteza cercetarii. Problema se formuleaza concis, dupa care se enunta ipoteza ce constituie argumentul cercetarii. Planul unei cercetari pedagogice cuprinde urmatoarele etape:1) stabilirea temei de cercetat; 2) asigurarea documentarii preliminare pentru a cunoaste tot ceea ce s-a realizat mai valoros in lume in plan teoretic si aplicativ, pentru a nu porni pe un loc gol, sau a bate pasul pe loc, investigand probleme ce au fost deja cercetate; 3) elaborarea ipotezei stiintifice si de lucru specifice temei cercetarii pedagogice. 4) organizarea si desfasurarea activitatii de investigatie experimentala; acesta presupune asigurarea unitatilor si factorului uman de cercetare unitati de invatamant cu subiecti, cercetatori, mijloace materiale si financiare, aparatura necesara pt. colectarea si analiza datelor, stabilirea concluziilor si alegerea solutiei optime, pe baze stiintifice si eficiente.Cerintele unei cercetari pedagogice obiective: inregistrare fidela a datelor investigarea unui numar suficient de cazuri asigurarea cadrului natural al situatiilor pedagogice de investigatie folosirea imbinat a datelor din surse directe si indirecte,si a metodelor de investigatie inainte de stabilirea concluziilor finale se reia actiunea de prelucrare si interpretare a datelor folosirea mijloacelor tehnice moderne .macheta unei cercetri pedagogice dup urmtoarea structur: descrierea problemei (justificarea cesteia, alte informaii care exist n tema abordat); obiectivele cercetrii (ce anume doresc s aflu prin cercetarea ntreprins) ipoteze de cercetare; universul cercetrii (ex. Scoala, elevi, prini, n funcie de problema identificat); metode utilizate; rezultate preconizate.

FINALITATI ALE EDUCATIEICaracterul finalist al oricrei aciuni educative face ca orice educaie s fie apreciat prin raportare la scopurile pe care le urmrete; eficiena metodelor si a mijloacelor pedagogice va fi apreciat n funcie de caracterul lor adecvat pentru obiectivele pedagogice urmrite/Funciile finalitilor: De anticipare; De comunicare; De evaluare; De organizare i reglare a procesului de formareNIVELURI SI CATEGORII DE FINALITI ALE EDUCAIEITeoria pedagogic distinge trei niveluri de generalitate i cinci categorii de finalitti ale educaiei (POTOLEA Dt, 1988): It Finalitile educaiei de maxim generalitate includ dou categorii importante: (a) idealul educaiei i (b) obiectivele generale ale nvtmntului; IIt Finalitile de generalitate intermediar sunt considerate a fi:(c) obiectivele generale ale diferitelor cicluri de nvmnt i profiluri de coli i (d) obiectivele generale ale diferitelor discipline de nvmnt; IIIt Finalitile operaionale reprezint o ultim categorie:(e) obiectivele operaionale ale leciilort

Idealul educational i finalitile sistemului - reprezint un set de aseriuni de politic educaional, care consemneaz la nivelul Legii nvamntului profilul de personalitate dezirabil la absolvenii sistemului de nvmnt, n perspectiva evoluiei societii romneti model ideal de personalitate, ctre care tinde educaia i ntreaga societate, ntr-un anumit moment al dezvoltrii sale istoriceAcestea au un rol reglator, ele constituind un sistem de referin n elaborarea Curriculumului NaionalAcest model ideal de om are urmtoarele caracteristici: 1t caracter obiectiv - reprezint un consens care se constituie n interiorul unei societti ( BERTIN GtMt 1980)t 2t caracter istoric, caci evolueaz odat cu societatea si reflect aspiraiile ei ntr-un anumit moment al dezvoltrii ei istoricet (De ext - n antichitate, la spartani predomina idealul militar;n Evul Mediu era preuit idealul cavaleresc, n Renatere idealul umanist, n capitalism idealul profesionaletct) 3t caracter realizabil, pentru c modelul uman avut n vedere trebuie s corespund posibilitilor existente ale stiintelor educaiei si ale practicii pedagogice educaiei de a se apropia de elt

In cadrul oricrui ideal educativ pot fi delimitate trei dimensiuni (NICOLA It, 1996): dimensiunea social, cci orice ideal educativ exprim cerinele fundamentale ale societtii fa de aciunea educativ, ntr-un anumit moment al dezvoltrii ei; dimensiunea psihologic, ntruct idealul educativ descrie trsturile considerate a deine un rol central i definitoriu pentru structura personalitii unui om ideal; dimensiunea pedagogic, ntruct, prin coninutul su, idealul educativ oglindete- prin nsi natura trsturilor de personalitate pe care educaia se angajeaz s le dezvoltetLegea invmntului, nr. 85/1995 (1)nvmntul urmrete realizarea idealului educaional ntemeiat pe tradiiile umaniste, pe valorile democraiei i pe aspiraiile societii romneti i contribuie la pstrarea identitii naionale (2) Idealul educaional al colii romneti const n dezvoltarea liber, integral i armonioas a individualitii umane, n formarea personalitii autonome i creativeOBIECTIVELE GENERALE ALE NVMNTULUILegea nrt84, artt4, alint 1,2,3 Invmntul are ca finalitate formarea personalitii umane prin: nsuirea cunotinelor tiinifice, a valorilor culturii naionale i universale; formarea capacitilor intelectuale, a disponibilitilor afective i a abilitilor practice prin asimilarea de cunotine umaniste, tiinifice, tehnice i estetice; asimilarea tehnicilor de munc intelectual necesare instruirii i autoinstruirii pe durata ntregii viei; educarea n spiritul respectrii drepturilor i libertilor fundamentale ale omului, al demnitii i al toleranei, al schimbului liber de opinii; cultivarea sensibilitii fat de problematica uman, fa de valorile moral-civice, a respectului pentru natur i mediul nconjurtor; dezvoltarea armonioas a individului, prin educaie fizic, educaie igienico-sanitar i practicarea sportului; profesionalizarea tinerei generaii pentru desfurarea unor activiti utile productoare de bunuri materiale i spirituale; Invtmntul asigur cultivarea dragostei fat de ar, fa de trecutul istoric i de tradiiile poporului romnt Finalitile colii romneti se realizeaz prin strategii i tehnici moderne de instruire i educare, susinute de tiinele educaiei i practica colar, conform fiecrui nivel de nvmnt ( Legea nvtmntului, nrt84/1995)t LEGEA educatiei nationale nr. 1/2011Idealul educational al scolii romnesti consta n dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, n formarea personalitatii autonome si n asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru mplinirea si dezvoltarea personala, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetateneasca activa societate, pentru incluziune sociala si pentru angajare pe piata muncii. Statul asigura cetatenilor Romniei drepturi egale de nvatamnt orientat pe valori, creativitate, capacitati cognitive, acces la toate nivelurile si formele de nvatamnt preuniversitar si superior, precum si la nvatarea pe tot parcursul vietii, fara nicio forma de discriminarePrincipiile care guverneaza nvatamntul preuniversitar si superior, precum si nvatarea pe tot parcursul vietii din Romnia sunt: a)principiul echitatii n baza caruia accesul la nvatare se realizeaza fara discriminare; b) principiul calitatii n baza caruia activitatile de nvatamnt se raporteaza la standarde de referinta si la bune practici nationale si internationale; c) principiul relevantei n baza caruia educatia raspunde nevoilor de dezvoltare personala si social-economice; d) principiul eficientei n baza caruia se urmareste obtinerea de rezultate educationale maxime, prin gestionarea resurselor existente; e) principiul descentralizarii n baza caruia deciziile principale se iau de catre actorii implicati direct n proces; f) principiul raspunderii publice n baza caruia unitatile si institutiile de nvatamnt raspund public de performantele lor; g) principiul garantarii identitatii culturale a tuturor cetatenilor romni si dialogului intercultural; h) principiul asumarii, promovarii si pastrarii identitatii nationale si a valorilor culturale ale poporului romn; principiul recunoasterii si garantarii drepturilor persoanelor apartinnd minoritatilor nationale, dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase; j) principiul asigurarii egalitatii de sanse; k) principiul autonomiei universitare; l) principiul libertatii academice; m) principiul transparentei concretizat n asigurarea vizibilitatii totale a deciziei si a rezultatelor, prin comunicarea periodica si adecvata a acestora; n) principiul libertatii de gndire si al independentei fata de ideologii, dogme religioase si doctrine politice; o) principiul incluziunii sociale; p) principiul centrarii educatiei pe beneficiarii acesteia; q) principiul participarii si responsabilitatii parintilor; r) principiul promovarii educatiei pentru sanatate, inclusiv prin educatia fizica si prin practicarea activitatilor sportive; s) principiul organizarii nvatamntului confesional potrivit cerintelor specifice fiecarui cult recunoscut; t) principiul fundamentarii deciziilor pe dialog si consultare; u) principiul respectarii dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de nvatamnt.Finalitati explicite in LENEducatia si formarea profesionala a copiilor, a tinerilor si a adultilor au ca finalitate principala formarea competentelor, ntelese ca ansamblu multifunctional si transferabil de cunostinte, deprinderi/abilitati si aptitudini, necesare pentru:a) mplinirea si dezvoltarea personala, prin realizarea propriilor obiective n viata, conform intereselor si aspiratiilor fiecaruia si dorintei de a nvata pe tot parcursul vietii;b) integrarea sociala si participarea cetateneasca activa n societate;c) ocuparea unui loc de munca si participarea la functionarea si dezvoltarea unei economii durabile;d) formarea unei conceptii de viata, bazate pe valorile umaniste si stiintifice, pe cultura nationala si universala si pe stimularea dialogului intercultural;e) educarea n spiritul demnitatii, tolerantei si respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;f) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice si a respectului pentru natura si mediul nconjurator natural, social si cultural.Curriculumul national pentru nvatamntul primar si gimnazial se axeaza pe 8 domenii de competente cheie care determina profilul de formare a elevului:a) competente de comunicare n limba romna si n limba materna, n cazul minoritatilor nationale;b) competente de comunicare n limbi straine;c) competente de baza de matematica, stiinte si tehnologie;d) competente digitale de utilizare a tehnologiei informatiei ca instrument de nvatare si cunoastere;e) competente sociale si civice;f) competente antreprenoriale;g) competente de sensibilizare si de expresie culturala;h) competenta de a nvata sa nveti.Cum pot fi formulate finalitile? Finaliti n termeni de competene (efecte) Finaliti n termeni de rezultate (cauze)Competente:A sti: Ansamblu de cunotine aprofundate, dobndite de un individ graie studiilor i experienei Capacitate de a efectua sarcini graie cunotinelor teoretice sau practice i experieneiA sti sa faci: Abilitatea intelectual de a rezolva probleme practicet Dexteritate, ndemnare n efectuarea unei sarcini concreteA sti sa fii: Caracteristici de personalitate cu dominant afectiv puternic (sentiment de eficacitate personal, ncredere n sine, percepia cauzelor succeselor i eecurilor) Atitudini Abiliti socialeA sti sa actionezi

Competena de nvareSTUDENTUL: Este capabil s i evalueze competenele i experiena ntr-un mod adecvat i sistematic i s defineasc nevoile sale de dezvoltare i nvare; Este pregtit pentru nvarea permanent, nelege i i manageriaz propriul proces de nvare; Este capabil s nvee mpreun cu alii i s mprteasc din concluziile sale echipei sau altor reele sociale; Este capabil s aibe iniiativ i s anticipeze schimbarea i nevoile de schimbare; Este capabil s planifice, organizeze i s desfoare aciunitCompetena eticSTUDENTUL: Este capabil s aplice sisteme valorice i principii etice n domeniul su n care conduce i realizeaz sarcini ca expert; i asum responsabilitatea aciunilor proprii i muncete n concordan cu principiile i msurile agreate n comun; Este capabil s aplice principii i s susin dezvoltarea sa n ce privete activiti i cunoate responsabilitatea sa social n organizaie; Este capabil s in cont de alii n aciunile sale i ia decizii innd cont de planul individual, comunitar i societal, n ansambluCompetene de comunicare i socialeSTUDENTUL: Este capabil s-i asculte pe aii i s comunice n scris, oral i vizual cu diferite grupuri int; Este capabil s managerieze diferite situaii comunicative i interactive i s organizeze i creeze reele profesionale; Este capabil s neleag principiile grupului de lucru i este capabil s lucreze ntr-o echip multidisciplinar, chiar i la lider de greup; Este capabil s utilizeze informaia i comunicarea tehnologic la munctCompetene de dezvoltareSTUDENTUL: Este capabil s gseasc i s analizeze informaia cu privire la un subiect de tratat, s identifice subiecte conexe, s evalueze critic, s neleag global ct mai bine astfel nct s genereze noi cunotine; Stpnete metodele de cercetare i dezvoltare n munc i este capabil s finalizeze proiecte de cercetare i dezvoltare (cercetare-aciune); Cunoate chichiele muncii ntr-un proiect i este capabil s munceasc n proiecte i s le managerieze; Este capabil s aibe iniiative n munc i atitudine proactiv i e capabil s porneasc i s implementeze schimbri; Este capabil s rezolve probleme n mod creativ i inovativ i s ia decizii n munc; Este capabil s porneasc proiecte de dezvoltare profitabile i centrate pe client; Este capabil s i ghideze i consilieze pe aliitCompetene organizaionale i socialeSTUDENTUL: Cunoate interdependena socio-economic a organizaiei; Cunoate i este capabil s utilizeze posibilitile influenei sociale; Cunoate organizarea i cultura muncii i este capabil s participe n coordonarea, dezvoltarea i conducerea intra i interorganizaionale; Este capabil s evalueze operaiile comunitii de lucru i s plnuiasc, organizeze i dezvolte activiti n situaii schimbtoare din viaa de zi cu zi; Este capabil s recepteze relaii cauz-efect la fel ca i s opereze n situaii care cer competene adaptabile chiar dac exist o lips de informaiet

Competena internaionalizatSTUDENTUL: Posed capabiliti de scris i vorbit n una sau dou limbi strine, necesare pentru munc i pentru dezvoltare profesional; nelege diferenele culturale i este capabil s lucreze n diferite medii internaionale; Este capabil s aplice cunoaterea internaional i competenele n domeniul su de activitate; Posed o viziune de ansamblu a poziiei i importanei profesie n contextul internaionaltReceptare, care poate fi concretizat prin urmtoarele concepte operaionale: identificarea de termeni, relaii, procese observarea unor fenomene, procese perceperea unor relaii, conexiuni nominalizarea unor concepte culegerea de date din surse variate definirea unor conceptet Prelucrarea primar (a datelor), care poate fi concretizat prin urmtoarele concepte operaionale: compararea unor date, stabilirea unor relaii calcularea unor rezultate pariale clasificri de date reprezentarea unor date sortarea-discriminarea investigarea, descoperirea, explorarea experimentaret Algoritmizare, care poate fi concretizat prin urmtoarele concepte operaionale: reducerea la o schem sau model anticiparea unor rezultate reprezentarea datelor remarcarea unor invariani rezolvarea de probleme prin modelare i algoritmizaret Exprimarea, care poate fi concretizat prin urmtoarele concepte operaionale: descrierea unor stri, sisteme, procese, fenomene generarea de idei argumentarea unor enunuri, demonstrareat Prelucrarea secundar (a rezultatelor), care poate fi concretizat prin urmtoarele concepte operaionale: compararea unor rezultate, date de ieire, concluzii calcularea, evaluarea unor rezultate interpretarea rezultatelor analiza de situaii elaborarea de strategii relaionri ntre diferite tipuri de reprezentri, ntre reprezentare i obiectOperaionalizarea const n formularea finalitilor specifice unei lecii (secven de instruire) n termeni de comportamente direct observabile i msurabile"t a) Din punct de vedere teoretic transpunerea unui obiectiv in termeni de actiune, acte, operatii, manifestari direct observabile (ceea ce e similar cu concretizarea obiectivului)t b) Din punct de vedere "tehnic" enuntarea obiectivului sub forma de comportamente (observabile si masurabile) cu ajutorul unor "verbe de actiune"

AVANTAJELE OPERAIONALIZRII: Orienteaz i motiveaz elevul n nvare; Sprijin activitatea de evaluare; Asigur mai mare obiectivitate actului predrii i celui de evaluare; Reprezint un indicator n evaluarea activitii cadrului didactic; Asigur continuitate ntre scopuri-obiective-rezultatetDEZAVANTAJELE OPERAIONALIZRII: Comportamentele facile sunt uor de operaionalizat, de aceea rezultate cu adevrat importante vor fi minimalizate; Prespecificarea obiectivelor mpiedic pe ctdidt S valorifice ocazii favorabile de nvare care apar neprevzut n cadrul clasei; Formularea obiectivelor n termeni de comportamente observabile i msurabile nu reprezint modul real n care predau profesorii la clas; n anumite discipline/arii de coninut este greu s formulezi identifici comportamente observabile i msurabile; Cadrul didactic s-ar putea s fie judecat numai n raport cu abilitatea de a produce rezultatele intenionate, fcndu-se abstracie de ali factori ce determin calitatea prestaiei sale; Uneori rezultatele neintenionate sunt mai importante dect cele intenionate, iar prespecificarea obiectivelor ii pot face pe evaluatori s fie neteni la acesteat

EDUCATIA INTELECTUALA

1 Esenta si sarcinile educatiei intelectualeIntelectus minte, gandire, ratiune, act rational, capacitate de a gandi, a opera cu notiuni, concepte. Educatia intelectuala este o componenta a educatiei care prin intermediul valorilor stiintifice si umaniste contribuie la formarea si dezvoltarea capacitatilor intelectuale, functii cognitive si instrumentale, scheme de asimilare, structuri operatorii, motivatii etc. Educatia intelectuala are ca scop pregatirea elevilor pentru cunoastere si activitate teoretica, rationala. Este educatia pentru si prin stiinta. Aspecte fundamentale: informativ =vizeaza cantitatea si calitatea informatiilor care urmeaza a fi transmise si asimilate de catre tanara generatie; formativ =efectele asimilarii informatiilor asupra intelectului tinerei generatii;Potrivit celor doua aspecte sau formulat doua teorii: Teoria culturii materiale -scop- asimilarea unui volum mare de cunostinte si formarea capacitatii de asociere a ideilor. Teoria culturii formale -scop- indrumarea si stimularea dezvoltarea intelectului. Sarcinile educatiei intelectualeInformarea intelectuala consta in transmiterea si asimilarea valorilor stiintifice umaniste in conformitate cu principiile si normele didactice. Astfel apar intrebarile: ce, cat si cum sa se transmita elevului? Informarea intelectuala presupune respectarea urmatoarelor principii: -aceasta trebuie sa fie in concordanta cu prescriptiile idealului educational; -selectarea, transmiterea-asimilarea informatiilor trebuie sa se realizeze din perspectiva posibilitatii de utilizare in urmatoarele etape de asimilare a noi cunostinte; -formarea personalitatii, stimularea vocatiei, dezvoltarea creativitatii, echilibru intre cunostinte realiste, umaniste, teoretice, practice, de cultura generala, cultura de specialitate; -selectarea si transmiterea cunostintelor trebuie realizata intr-o maniera integrativa; -in procesul informarii intelectuale trebuie sa primeze calitatea informatiilor evaluata din punct de vedere psihopedagogic dupa valoarea lor explicativa, instrumentala si operationala; Informarea intelectuala trebuie sa se realizeze in concordanta cu profilul psihologic al varstei; informarea intelectuala urmareste formarea unei viziuni interdisciplinare, intelegerea profunda a realitatii.Formarea intelectualavizeaza formarea si dezvoltarea intelectuala. Ea presupune activarea potentialitatilor copilului,prin intermediul informatiilor in scopul transformarii si restructurarii sale psihice.Formarea intelectuala ca proces complex presupune: elaborarea unor capacitati intelectuale de natura instrumentala (insusirea limbii materne,a scrisului-cititului); formarea capacitatilor intelectuale operationale si functionale care vizeaza toate capacitatile intelectuale,intreg intelectul uman ( dezvoltarea gandirii,a operativitatii generale,cultivarea capacitatii de comunicare); stimularea si dezvoltarea creativitatii ca dimensiune psihologica a personalitatii,favorizand obtinerea de produse cu caracter original,gasirea de solutii noi pentru solicitarile carora este supus individul; cultivarea motivatiei invatarii,in ideea optimizari relatiei dintre elev si procesul de invatare; familiarizarea cu metodele si tehnicile de munca intelectuala si insusirea diverselor stategii cognitive; Datorita evolutiei societatii,familiarizarea cu metode si tehnici de munca intelectuala a elevilor,d.p.d.v. pedagogic ridica problema sa-l invatam pe elevi cum sa invete cu un efort mic si un randament mare.Familiarizarea elevilor cu metode si tehnici de munca intelectuala / Dezvoltarea capacitatilor cognitive Metodele si tehnicile de munca intelectuala pot fi clasificate astfel:Dupa continut: -cu privire la igiena muncii intelectuale; -organizarea si metodologia desfasurarii ei;Dupa destinatie: -de informare,de observare,cercetare si creatie;Dupa aria de cuprindere: -generale,aplicate in toate genurile de activitate intelectuala si la toate obiectele; -specifice,adaptate unui domeniu sau unui obiect de invatatamant;Dupa conditiile pedagogice: -implicate in activitatea elevilor la lectii; -metode si procedee folosite in activitatile extra didactice; Capacitati vizate: Capacitati de cunoastere dezvoltarea proceselor intelectuale: limbaj, gandire, memorie, creativitate; Capacitatea de observare dezvoltarea atentiei, a simturilor prin crearea de situatii specifice; Capacitati de operare mintala: analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, compararea, inductia, deductia.Functie de varsta se va urmari deprinderea elevului cu metode si tehnici de munca intelectuale precum: - deprinderea de a folosi manualul,sarcina specifica de clasa I; - familiarizarea cu diverse modalitati de citire(lenta,rapida,de aprofundare,selectiva, studiul de text,etc.); - initierea in tehnica folosirii unor instrumente auxiliare pentru inbogatirea cunostintelor (dictionare,enciclopedii) si valorificarea surselor documentare prin rezumat,plan de idei,conspecte,fise; - deprinderea de a asculta in cadrul orelor ce se comunica si de identificare a elementelor esentiale ale comunicarii, de a lua notite; - familiarizarea cu tehnica de observare si experimentare; - formarea obisnuintei de a-si propune scopuri si a persevera in realizarea lor, deprinderii de invatare constant; - cultivarea obisnuintei de a respecta cerintele igienei muncii interlectuale;

Continutul educatiei intelectuale: Cultura generala -reprezinta cultura fundamentala necesara fiecarui om. Ea cuprinde un sistem de cunostiinte, deprinderi asimilate si formate in cadrul actiunii educationale care ii ofera individului posibilitatea elaborarii unei viziuni de ansamblu asupra lumii.Se poate vorbi de cultura intr-o acceptie obiectiva, in care cultura inglobeaza totalitatea valorilor materiale si spirituale create de societate si o acceptie subiectiva care vizeaza procesul asimilarii acestor valori de catre om. Se pot distinge doua nivele: un nivel insrumental (presupune insusirea cunostintelor,formarea priceperilor,deprinderilor care devin mijloace in vederea imbogatirii continue a culturii generale) un nivel operational(se refera la folosirea informatiilor, priceperilor, deprinderilor si capacitatilor in vedrea rezolvarii problemelor ce se ridica in activitatea subiectului prin aplicarea lor in alte cazuri). Cultura profesionala cuprinde un sistem de cunostinte, princeperi, desprinderi si capacitati necesare exercitarii unei profesiuni sau unui grup de profesiuni. Cultura profesionala permite integrarea individului in societate prin intermediul profesiunii. Directii si tendinte privind formarea culturii profesionale: Aceasta se constituie pe fondul culturii generale,prin specializarea si adaugarea componentelor culturii generale la specificul unei profesiuni, cu transmiterea unor cunostinte de specialitate. Logica formarii culturii profesionale impune evitarea tendintei de concentrare asupra unei specializari inguste. (specializarea se face progresiv in cadrul culturii generale).

EDUCATIA MORALA

Morala este o forma a constiintei sociale care reflecta ansamblul conceptiilor, ideilor si principiilor (normelor) care calauzesc si reglementeaza comportarea (conduita) oamenilor in relatiile interpersonale, in familie, la locul de munca si in societate, in general.Continutul educatiei morale include intr-un tot unitar:- idealul moral;- valorile; normele si regulile morale prin care se reglementeaza raporturile omului cu ceilalti oameni, cu societatea.Idealul moral este o imagine a perfectiunii din punct de vedere moral, un model, chintesenta morala a personalitatii umane;Valorile morale reflecta anumite cerinte si exigente generale ce se impun comportamentului uman in virtutea idealului uman.Normele si regulile morale se refera la situatii concrete, ele exprima obligatii, interdictii, permisiuni referitoare laactiunile morale.Educatia morala este o componenta a educatiei prin care se realizeaza formarea si dezvoltarea constiintei morale, a conduitei morale, formarea profilului moral al personalitatii, elaborarea comportamentului social moral.

Obiective:Formarea constiintei morale aceasta are 2 componente: cognitiva si afectiva.Formarea constiintei morale cuprinde:formarea reprezentarilor morale reflectarea intuitiva a caracteristicilor unui complex de situatii si fapte morale concrete (la scoala, acasa, pe strada etc.);insusirea notiunilor morale prin generalizare si abstractizare. Notiunea morala exprima cce ce este esential si general intr-o clasa de manifestari morale;formarea convingerilor morale. Cunoasterea morala trebuie sa fie insotita de trairi afective (emotii, sentimente etc.), de vointa. Convingerea morala este concomitent rationala, afectiva si vocationala.Formarea judecatilor morale vizeaza capacitatea evaluativa a individului, puterea acestora de a surprinde substratul moral al unor situatii concrete cu care se confrunta.