+ All Categories
Home > Documents > Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul...

Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul...

Date post: 13-Feb-2020
Category:
Upload: others
View: 2 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
74
1 din 17 Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm mai statornici sub steagul soliei îngerului al treilea, cu atât vom înţelege mai clar profeţia lui Daniel, deoarece Apocalipsa este completarea cărţii lui Daniel. „Cu cât vom accepta mai mult lumina prezentată de Duhul Sfânt prin slujitorii consacraţi ai lui Dumnezeu, cu atât adevărurile profeţiei din vechime vor părea mai adânci şi mai sigure, întocmai ca tronul cel veşnic. Vom fi asiguraţi că oamenii lui Dumnezeu au vorbit mânaţi de Duhul Sfânt. Pentru a înţelege cuvintele rostite de Duhul prin profeţi, oamenii trebuie se afle ei înşişi sub influenţa Duhului Sfânt. Soliile acestea nu au fost date pentru aceia care au rostit profeţiile, ci pentru noi cei ce trăim în mijlocul evenimentele care constituie împlinirea lor”. – Selected Messages, cartea 2, p.114. „Ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri” (2 Petru 3,2). „Oricare ar fi dezvoltarea lor intelectuală, oamenii să nu gândească niciun moment că nu este nevoie de o continuă şi profundă cercetare a Sfintelor Scripturi pentru o mai mare lumină. Ca popor, suntem chemaţi în mod personal să cercetăm profeţiile”. – Mărturii, vol.5, p.708. „Pastorii trebuie să prezinte cuvântul sigur al proorociei ca fiind temelia credinţei adventiştilor de ziua a şaptea” Evanghelizarea, p.196. Fiecare Evanghelie este un supliment la celelalte, fiecare profeţie o explicaţie a alteia, fiecare adevăr o dezvoltare a unui alt adevăr. Tipurile modului de închinare iudaic sunt clarificate de către Evanghelie. Fiecare principiu din Cuvântul lui Dumnezeu îşi are locul său, fiecare fapt însemnătatea lui”. – Educaţia, p.123. „Unii din cei ce se află încă în viaţă au studiat profeţiile lui Daniel şi Ioan, primind o mare lumină de la Dumnezeu, pe măsură ce au păşit pe terenul unde profeţiile speciale erau în procesul de a se împlini în ordinea lor. Ei le-au vestit oamenilor solia cu privire la timp. Adevărul a strălucit cu claritate, asemenea soarelui de la miezul zilei. Evenimentele istorice, arătând împlinirea directă a profeţiei, le-au Page 1 of 74
Transcript
Page 1: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

1 din 17Steagul îngerului al treilea

„Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm mai statornici sub steagul soliei îngerului al treilea, cu atât vom înţelege mai clar profeţia lui Daniel, deoarece Apocalipsa este completarea cărţii lui Daniel.„Cu cât vom accepta mai mult lumina prezentată de Duhul Sfânt prin slujitorii consacraţi ai lui Dumnezeu, cu atât adevărurile profeţiei din vechime vor părea mai adânci şi mai sigure, întocmai ca tronul cel veşnic. Vom fi asiguraţi că oamenii lui Dumnezeu au vorbit mânaţi de Duhul Sfânt. Pentru a înţelege cuvintele rostite de Duhul prin profeţi, oamenii trebuie se afle ei înşişi sub influenţa Duhului Sfânt. Soliile acestea nu au fost date pentru aceia care au rostit profeţiile, ci pentru noi cei ce trăim în mijlocul evenimentele care constituie împlinirea lor”. – Selected Messages, cartea 2, p.114.

„Ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri” (2 Petru 3,2).

„Oricare ar fi dezvoltarea lor intelectuală, oamenii să nu gândească niciun moment că nu este nevoie de o continuă şi profundă cercetare a Sfintelor Scripturi pentru o mai mare lumină. Ca popor, suntem chemaţi în mod personal să cercetăm profeţiile”. – Mărturii, vol.5, p.708.„Pastorii trebuie să prezinte cuvântul sigur al proorociei ca fiind temelia credinţei adventiştilor de ziua a şaptea” – Evanghelizarea, p.196.Fiecare Evanghelie este un supliment la celelalte, fiecare profeţie o explicaţie a alteia, fiecare adevăr o dezvoltare a unui alt adevăr. Tipurile modului de închinare iudaic sunt clarificate de către Evanghelie. Fiecare principiu din Cuvântul lui Dumnezeu îşi are locul său, fiecare fapt însemnătatea lui”. – Educaţia, p.123.„Unii din cei ce se află încă în viaţă au studiat profeţiile lui Daniel şi Ioan, primind o mare lumină de la Dumnezeu, pe măsură ce au păşit pe terenul unde profeţiile speciale erau în procesul de a se împlini în ordinea lor. Ei le-au vestit oamenilor solia cu privire la timp. Adevărul a strălucit cu claritate, asemenea soarelui de la miezul zilei. Evenimentele istorice, arătând împlinirea directă a profeţiei, le-au fost prezentate oamenilor, iar profeţia a fost văzută ca fiind o schiţă figurativă a evenimentelor care conduc până la încheierea istoriei acestui pământ”. – Selected Messages, cartea 2, p.101-102. Figurativ: 1. Reprezentând altceva; reprezentând prin asemănare; tipic. 2. Reprezentând prin asemănare; nu literal, sau direct. Webster’s 1828 DictionarySchiţă: 1. Primul desen al unui lucru; schemă; reprezentarea unei forme, sau imagini prin linii; desen, plan. 2. Reprezentare în cuvinte; descriere; cum ar fi descrierea unui personal. Ibid.„Trebuie să cunoaştem Scripturile, ca să putem urmări liniile profeţiei şi să înţelegem precizările oferite de profeţi şi de Domnul Hristos şi apostoli, ca să nu fim neştiutori, ci să fim în stare să vedem că se apropie ziua, aşa încât să ne putem îndemna unii pe alţii la credinţă, evlavie şi sfinţenie cu un zel şi efort sporit”. – Review and Herald, 31 iulie, 1888.

Page 1 of 55

Page 2: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Apocalipsa este o carte sigilată, dar de asemenea este o carte deschisă. Ea raportează evenimentele uimitoare care trebuie să aibă loc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Învăţăturile acestei cărţi sunt clare, nu mistice şi neinteligibile. Aceeaşi linie a profeţiei este abordată ca în Daniel. Dumnezeu a repetat unele profeţii, arătând în felul acesta importanţa care trebuie să le fie acordată. Domnul nu repetă lucruri care nu sunt de o importanţă mare”. – Manuscript Releases, vol.9, p.7-8.„Fiecare dintre profeţii din vechime a vorbit mai puţin pentru timpul lui, decât pentru timpul nostru, aşa încât profeţiile lor sunt valabile pentru noi”. ‘Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor’ (1 Corinteni 10,11). ‘Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească’ (1 Petru 1,12)”. „Biblia şi-a acumulat şi şi-a unit comorile pentru această ultimă generaţie. Toate evenimentele mari şi lucrările solemne din istoria Vechiului Testament s-au repetat şi se repetă în biserică în aceste zile din urmă”. – Selected Messages, cartea 3, p.338-339.Pilde: tupos, too-pos, din 5180; o formă; o amprentă, sau o escară; prin analogie, o formă; cum ar fi o statuie (figurativ); stil, sau asemănare; o mostră (tip), un model (pentru imitare), sau o ocazie (de avertizare); o modă, o imagine, o formă, o modalitate, un tipar. The New Strong’s Exhaustive Concordance.

Prezentul este o paralelă a trecutului

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în orice reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru”. – Tragedia veacurilor, p.343.

Marile mişcări de reformă

„Există un studiu al istoriei ce nu trebuie condamnat. Istoria sacră era una dintre materiile studiate în şcolile profeţilor. În raportul privitor la purtarea lui Iehova faţă de neamuri, erau însemnate urmele paşilor Săi. La fel şi azi trebuie să privim purtarea lui Dumnezeu cu naţiunile pământului. Trebuie să vedem în istorie împlinirea profeţiei, să cercetăm lucrările Providenţei în marile mişcări de reformă şi să înţelegem desfăşurarea evenimentelor în mersul naţiunilor înainte, către conflictul final al marii controverse”. – Mărturii, vol.8, p.307.

Rapoartele istoriei şi ale profeţiei

„Biblia se explică singură. Fiecare verset trebuie raportat la alt verset. Cercetătorul ar trebui să înveţe să privească Cuvântul ca un întreg şi să vadă legătura dintre părţile lui. Ar trebui să dobândească o cunoaştere privind marea lui temă centrală, a scopului originar al lui Dumnezeu pentru lume, a naşterii marii lupte şi a lucrării de răscumpărare. Ar trebui să priceapă natura celor două principii care se luptă pentru supremaţie şi să înveţe să le descopere lucrarea din rapoartele

Page 2 of 55

Page 3: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

istoriei şi profeţiei până la marele final. Ar trebui să vadă cum această luptă trece prin toate fazele experienţei omeneşti; cum el însuşi dă pe faţă, în fiecare împrejurare a vieţii, una din cele două raţiuni antagoniste şi cum, fie că vrea sau nu, el hotărăşte chiar acum de care parte a controversei va fi găsit”. – Educaţia, p.191.

2 din 17Pietrele de hotar ale fiecărei mişcări de reformă

Reforma lui Ezra şi Neemia

Întunericul

„Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui Dumnezeu au suferit o restrângere a libertăţilor lor. Predicarea Evangheliei în curăţirea ei a fost interzisă şi asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de poruncile oamenilor au fost trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie morală a Domnului a fost aproape în întregime nefolosită. Oamenii au fost lipsiţi de lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întunericul rătăcirii şi al superstiţiei ameninţa să şteargă cunoaşterea religiei adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost într-o adevărată robie în timpul acestei perioade lungi de prigoană neîntreruptă, aşa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpul exilului”. – Profeţi şi regi, p.714.

Timpul sfârşitului

Împlinirea unei profeţii

„Dar când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara Haldeilor, şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice” (Ieremia 25,12).

Oamenii caută înainte şi înapoi în Cuvântul profetic al lui Dumnezeu

„În anul dintâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia” (Daniel 9,1-2).

Oamenii înţeleg creşterea cunoştinţei

„Încă apăsat de povara lui Israel, Daniel a studiat din nou proorociile lui Ieremia. Ele erau foarte clare, atât de clare încât a înţeles prin aceste mărturii raportate în ‘cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia’ (Daniel 9,2).„Cu credinţă întemeiată pe cuvântul cel sigur al proorociei, Daniel s-a rugat Domnului pentru împlinirea grabnică a acestor făgăduinţe. El s-a rugat pentru ca onoarea lui Dumnezeu să fie păstrată. În această rugăciune s-a identificat deplin cu aceia care nu împliniseră planul divin, mărturisind păcatele lor ca fiind ale lui”. – Profeţi şi regi, p.554.

Page 3 of 55

Page 4: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Primul decret

Formularea oficială a mesajului

„Eu zic despre Cir: ‘El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: ,Să fie zidit iarăşi!’ Şi despre Templu: ‘Să i se pună temeliile!’ Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cir, pe care-l ţine de mână, ca să doboare neamurile înaintea lui, şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă” (Isaia 44,28-45,1).

„Domnul are resurse. Mâna Sa conduce evenimentele. Când a venit timpul ca templul Său să fie reconstruit, El a lucrat asupra lui Cir, ca unealtă a Sa, pentru a-l face să înţeleagă profeţiile cu privire la el şi să-i elibereze pe iudei. Mai mult, Cir le-a dat facilităţile necesare pentru reconstruirea templului Domnului. Lucrarea aceasta a început sub Cir, iar succesorul lui a continuat lucrarea începută”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.4, p.1175.

Punerea temeliilor

„Când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe Leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: ‘Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!’ Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului” (Ezra 3,10-11).

În lumea întreagă

„În cel dintâi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui. Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: ‘Domnul, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda” (Ezra 1,1-2).

Mesajul primeşte putere prin coborârea simbolului divin

„În timp ce Satana se lupta să influenţeze cele mai înalte autorităţi în împărăţia Medo-Persiei ca să manifeste dezaprobare faţă de poporul lui Dumnezeu, îngerii lucrau în favoarea exilaţilor. Lupta era de aşa natură încât întreg Cer era interesat. Prin proorocul Daniel ni se dă o privelişte a acestei lupte puternice dintre forţele binelui şi ale răului. Timp de trei săptămâni, Gabriel a luptat cu forţele întunericului, căutând să anihileze influenţele care lucrau asupra minţii lui Cir şi înainte ca lupta să se încheie, Însuşi Hristos a venit în ajutorul lui Gabriel. ‘Căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile’, declară Gabriel; ‘însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei’ (Daniel 10,13). Tot ce a putut face cerul în favoarea poporului lui Dumnezeu, a fost făcut. Biruinţa a fost în cele din urmă câştigată, forţele vrăjmaşului au fost ţinute în frâu în toate zilele lui Cir şi în toate zilele fiului său Cambise, care a domnit aproape şapte ani şi jumătate”. – Profeţi şi regi, p.571.

Al doilea decret Un act public din partea vrăjmaşilor

Page 4 of 55

Page 5: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Ca urmare, porunciţi să înceteze lucrările oamenilor acelora, şi să nu se mai zidească cetatea aceasta până ce nu vor avea o învoire din partea mea. Vedeţi să nu vă abateţi de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor’. Îndată ce s-a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Şimşai, şi înaintea tovarăşilor lor de slujbă, s-au dus în grabă la Ierusalim la Iudei, şi i-au oprit cu silă şi cu putere de la lucrările lor. Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim, şi a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Dariu, împăratul Perşilor” (Ezra 4,21-24).

„În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la templu a înaintat încet, iar în timpul domniei falsului Smerdis (numit în Ezra 4,7 Artaxerse), samaritenii au amăgit pe acest impostor fără scrupule să dea un decret prin care se interzicea iudeilor să-şi reclădească templul şi cetatea”. – Profeţi şi regi, p.572.

Viaţa sau moartea Afară din Babilon: Ezra 5,1.2.

„‘Fugiţi, fugiţi din ţara de la miază noapte! zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.... Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!’” (Zaharia 2,6-7).

„Au trecut mai mult de zece ani, când al doilea decret, aproape tot atât de favorabil ca şi primul, a fost emis de Dariu Histaspe, monarhul care conducea pe atunci. În felul acesta, Dumnezeu, în îndurarea Sa, a oferit o altă ocazie iudeilor din împărăţia medo-persană să se reîntoarcă în ţara părinţilor lor. Domnul a prevăzut vremurile grele, care aveau să urmeze în timpul domniei lui Xerxe Ahaşveroş din cartea Esterei şi El nu numai că a lucrat o schimbare de sentimente în inimile bărbaţilor cu autoritate, dar l-a şi inspirat pe Zaharia să stăruie pe lângă exilaţi să se întoarcă.„‘Fugiţi, fugiţi, din ţara de la miazănoapte’ a fost solia dată seminţiilor împrăştiate ale lui Israel, care se aşezaseră în multe ţări, departe de căminul lor de mai înainte (Zaharia 2,6-9 – citat)”. – Profeţi şi regi, p.598-599.„Prin profetul Zaharia, precum şi prin experienţa lor recentă în vremurile de necaz ale lui Estera şi Mardoheu, Dumnezeu îi avertizase cu claritate pe cei din poporul Său să fugă din Babilon. Venise timpul când era periculos să mai continue să locuiască în mijlocul influenţelor păgâne. Având în vedere această schimbare a situaţiei, preoţii din Babilon ar trebuit să fie receptivi şi să înţeleagă rapid chemarea: ‘Cine este de partea Domnului?’ – o chemare specială de a se întoarce la Ierusalim”. – Review and Herald, 13 februarie, 1908.

Nu doar pentru acele vremuri

„Experienţele grele, care au venit peste poporul lui Dumnezeu din zilele Esterei, n-au fost specifice numai acelor vremuri. Ioan descoperitorul, privind de-a lungul veacurilor până la încheierea timpului, a declarat: ‘Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu-rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos’ (Apocalipsa 12,17). Unii dintre cei care trăiesc astăzi pe pământ vor vedea împlinindu-se aceste cuvinte. Acelaşi spirit, care în veacurile trecute i-a condus pe oameni să prigonească biserica cea adevărată, va conduce în viitor la manifestarea unei atitudini asemănătoare faţă de aceia care îşi păstrează credincioşia faţă de Dumnezeu. Chiar acum se fac pregătiri pentru această ultimă mare luptă.

Page 5 of 55

Page 6: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Decretul care va fi dat în cele din urmă împotriva rămăşiţei poporului lui Dumnezeu va fi foarte asemănător cu acela emis de Ahaşveroş împotriva iudeilor. Astăzi, vrăjmaşii adevăratei biserici văd în grupa cea mică a păzitorilor poruncii Sabatului un Mardoheu la poartă. Respectul poporului lui Dumnezeu faţă de Legea Sa este o mustrare continuă pentru aceia care au lepădat temerea de Domnul şi calcă în picioare Sabatul Său”. – Profeţi şi regi, p.605.

Terminarea construcţiei templului

„Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Dariu” (Ezra 6,15).

„Făgăduinţa: ‘mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestei case şi tot mâinile lui o vor isprăvi’ (Zaharia 4,9) a fost împlinită literal: ‘Şi bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă, după proorociile proorocului Hagai, şi ale lui Zaharia, fiul lui ldo; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel, şi după porunca lui Cir, lui Dariu şi lui Artaxerxe, împăratul Perşilor. Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar (luna a douăsprezecea), în anul al şaselea al domniei împăratului Dariu’ (Ezra 6,14.15)”. – Profeţi şi regi, p.596.

Al treilea decret

„La aproximativ şaptezeci de ani după reîntoarcerea primei grupe de robi sub conducerea lui Zorobabel şi Iosua, Artaxerxe Longimanul s-a urcat pe tronul Medo-Persiei. Numele acestui împărat este strâns legat de istoria sfântă printr-o serie de providenţe remarcabile. În timpul domniei lui, au trăit şi au lucrat Ezra şi Neemia. El este acela care, în anul 457 î.Hr., a dat al treilea şi ultimul decret pentru restaurarea Ierusalimului. Domnia lui a fost martoră la reîntoarcerea unei grupări de iudei sub conducerea lui Ezra, la terminarea zidurilor Ierusalimului de către Neemia şi tovarăşii lui, la reorganizarea slujbelor templului şi la marile reforme religioase, instituite de Ezra şi Neemia. În timpul acestei domnii lungi, el a dat pe faţă deseori înţelegere faţă de poporul lui Dumnezeu; şi în prietenii lui iudei, preaiubiţi şi demni de încredere, Ezra şi Neemia, a recunoscut bărbaţi rânduiţi de Dumnezeu, ridicaţi pentru o lucrare deosebită”. – Profeţi şi regi, p.607.

Desăvârşirea cerută de profeţie

„Decretul căutat se găsea în capitolul şapte din Ezra, versetele 12-26. În forma lui cea mai completă fusese dat de Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 î.Hr. Însă, în Ezra 6,14 se spune că a fost clădită Casa Domnului din Ierusalim ‘după porunca (‘decretul’) lui Cirus, Darius şi Artaxerxe, împăratul Persiei’. Aceşti trei împăraţi, prin emiterea, reafirmarea şi completarea decretului, l-au adus la desăvârşirea prevăzută de profeţie, pentru a marca astfel începutul celor 2300 de ani. Luând deci anul 457 î.Hr. timpul când a fost completat decretul, ca dată a poruncii, s-a văzut că toate precizările profeţiei cu privire la cele şaptezeci de săptămâni se împliniseră”. – Tragedia veacurilor, p.326.

Înapoierea sceptrului: judecata

„Vă facem cunoscut să nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere, peste niciunul din preoţi, din leviţi, din cântăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu. Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători

Page 6 of 55

Page 7: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

care să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc. Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău şi legea împăratului, să fie osândit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniţă’” (Ezra 7,24-26).

Să facem un legământ

„Să facem acum un legământ cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege” (Ezra 10,3).

Dezamăgirea

„Ezra se aşteptase ca un mare număr de iudei să se întoarcă la Ierusalim, dar numărul care a răspuns la chemare a fost dezamăgitor de mic”. – Profeţi şi regi, p.612.„Numărul celor care au răspuns la chemarea de a părăsi Babilonul a fost dezamăgitor de mic. Ezra se aşteptase să se întoarcă un mare număr”. – Review and Herald, 13 februarie, 1908.

Lucrarea

„Venirea lui Ezra şi a grupului lui la Ierusalim a adus curaj şi speranţă în inima multora care lucraseră multă vreme în condiţii de dificultăţi mari. De când primul grup de exilaţi se întorseseră cu Zorobabel şi Iosua, cu peste şaptezeci de ani în urmă, se realizase mult din lucrarea de restaurare. Templul fusese terminat, zidurile cetăţii fuseseră reparate parţial. Totuşi, mult rămăsese încă nefăcut”. – Review and Herald, 20 februarie, 1908.

Apostazia

„Chiar în timpul anilor de pace relativă care au urmat după perioada de necaz din timpul împărătesei Estera, a fost făcut doar puţin pentru a rezidi zidul. „Indiferenţa multora dintre izraeliţii care se întorseseră poate fi legată direct de călcarea poruncilor clare ale Legii date pe Sinai. Unii care se întorseseră au rămas credincioşi, dar mulţi dintre copiii şi copiii copiilor lor au pierdut din vedere Legea cerului. Din nefericire, codul mozaic, dat pentru binele oamenilor, a fost desconsiderat. Păcatul era în tabără. Chiar unii dintre oamenii cărora li se încredinţaseră responsabilităţi sfinte trăiau în păcat pe faţă. Comportamentul lor a neutralizat în mare parte eforturile celorlalţi pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Călcările flagrante ale Legii lui Dumnezeu au fost îngăduite aşa de multă vreme, încât binecuvântările cerului nu puteau să vină din belşug asupra oamenilor”. – Review and Herald, 20 februarie, 1908.

Al patrulea decret

„Apoi am zis împăratului: ‘Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda, şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuii de lângă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui’. Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine” (Neemia 2,7.8).

Page 7 of 55

Page 8: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Cererea adresată de împăratului a primit un răspuns aşa de favorabil, încât Neemia a fost încurajat să ceară chiar şi mai mult ajutor. Pentru a conferi autoritate şi demnitate misiunii lui, precum şi pentru a-i asigura protecţia în călătorie, el a cerut şi a obţinut o escortă militară. El a primit scrisori regale către guvernatorii provinciilor de dincolo de Eufrat, teritoriu prin care trebuia să treacă pe drumul spre Iudea şi a primit, de asemenea, o scrisoare către păzitorul pădurii împăratului, aflată în munţii Libanului, poruncindu-i-se să ofere tot lemnul care era necesar”. – Profeţi şi regi, p.633.

Chiar şi vremuri de strâmtorare

„Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare” (Daniel 9,25).

„Cei care refăceau zidurile de apărare ale Ierusalimului a progresat în lucrarea lor în timp ce erau supuşi atacurilor. Satana stârnea împotrivire şi crea descurajare. Persoanele principale în această mişcare au fost Sanbalat horonitul, Tobia amonitul şi Geşem arabul. Aceşti idolatri se bucuraseră de starea slabă şi lipsită de apărare a iudeilor şi îşi bătuseră joc de religia lor, ridiculizând cetatea lor devastată. Când lucrarea de reconstruire a zidului a început, ei s-au apucat să-i împiedice cu un zel plin de venin”. – Signs of the Times, 13 decembrie, 1883.

Repetarea celui de-al doilea decret

Solia de reformă

„Oare nu se află pretutindeni dovezile ruşinoase ale alunecării de la Dumnezeu şi ale conformării cu o lume care iubeşte păcatul şi urăşte adevărul? În aceste zile de întuneric şi pericol, cine este în stare să stea în apărarea Sionului şi să-i facă un bine? Starea lui spirituală şi perspectivele lui nu sunt în acord cu lumina şi privilegiile primite de la Dumnezeu. „Aceleaşi mustrări îi sunt aplicabile Sionului astăzi, cum au fost aplicabile poporului lui Israel, când Domnul a zis prin profeţii Săi: ‘Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!’ „‘În taină şi în linişte, Neemia a făcut înconjurul zidurilor. El declară: „Dregătorii nu ştiau unde fusesem, şi ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoţilor, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi’. În timpul acestei investigaţii dureroase, el nu a vrut să atragă nici atenţia prietenilor, nici a duşmanilor, ca nu cumva să fie creată agitaţie şi să fie răspândite zvonuri care ar fi putut să distrugă, sau cel puţin să împiedice lucrarea lui.„Neemia a dedicat restul nopţii pentru rugăciune. Dimineaţă, trebuia să fie făcut efortul cel mai stăruitor pentru a-i încuraja şi pentru a-i uni pe aceşti concetăţeni descurajaţi şi dezbinaţi. Deşi avea misiunea regală de a le cere locuitorilor să colaboreze cu el la reconstruirea zidurilor cetăţii, totuşi el nu a ales să se bazeze doar pe exercitarea autorităţii. El a căutat mai degrabă să câştige încrederea şi simpatia oamenilor, ştiind bine că unitatea inimilor şi a mâinilor era esenţială pentru a avea succes în lucrarea cea mare pe care şi-o asumase. Când a chemat poporul să se adune a doua zi dimineaţa, el

Page 8 of 55

Page 9: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

le-a prezentat dovezi care aveau scopul de a le readuce la viaţă energiile adormite şi de a-i uni pe cei dezbinaţi.„Ei nu au ştiut şi nici el nu le-a spus despre înconjurul trist pe care îl făcuse la miezul nopţii, când ei dormeau. Cu siguranţă, însăşi situaţia aceea a contribuit mult la succesul lui. El a fost în stare să vorbească despre starea cetăţii cu o precizie şi o acurateţe care i-a uluit pe ascultători, în timp ce faptul că văzuse slăbiciunea şi decăderea lui Israel îl impresionase profund şi conferise putere şi seriozitate cuvintelor lui. El le-a prezentat oamenilor starea lor ca fiind un obiect de batjocură printre păgâni. Naţiunea care fusese cândva aşa de favorizată de Dumnezeu, încât stârnea groaza printre ţările din jur, ajunsese acum să fie subiectul zvonurilor dispreţuitoare. Religia ei a fost dezonorat, iar Dumnezeu ei a fost batjocorit. „Apoi, le-a spus cum auzise dintr-o ţară îndepărtată despre suferinţa lor, cum implorase favoarea lui Dumnezeu pentru ei şi cum, în timp ce se ruga, în mintea lui se alcătuise planul de a cere permisiunea împăratului pentru a veni să-i ajute. El Îi ceruse lui Dumnezeu ca împăratul nu numai să-i îngăduie să meargă la Ierusalim, ci şi să-i dea autoritate şi ajutorul necesar pentru lucrare. Rugăciunea lui primise răspuns într-o modalitate aşa de clară, încât să arate că întreaga lucrare era a Domnului. După ce le-a prezentat situaţia pe deplin, arătându-le că a fost susţinut de puterea combinată a împăratului persan şi a Dumnezeului lui Israel, Neemia i-a întrebat direct dacă vor folosi avantajul acestei ocazii favorabile şi se vor ridica împreună cu el spre a construi zidul”. – Signs of the Times, 6 decembrie, 1883.

Redeşteptarea

„Apelul acesta a mers direct la inima lor. Manifestarea favorii Cerului faţă de ei a făcut de ruşine temerile lor. Cu un curaj nou, ei au strigat cu un singur glas: ‘Să ne ridicăm şi să construim’”. – Signs of the Times, 6 decembrie, 1883.

Judecata asupra bisericii „Când Neemia a auzit despre profanarea aceasta îndrăzneaţă, şi-a exercitat prompt autoritatea pentru a-l alunga pe intrus. „Mi-a părut foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia’”. – Signs of the Times, 17 ianuarie, 1884.

3 din 17

Reforma lui Ioan Botezătorul şi a lui Hristos

Întunericul

„Înainte de Hristos, oamenii întrebau în zadar: ‘Ce este adevărul?’ Întunericul acoperea pământul şi negură mare popoarele. Chiar şi Iudea era învăluită în beznă, deşi vocea lui Dumnezeu le vorbea oamenilor prin profeţii Săi. Adevărul lui Dumnezeu fusese redus la tăcere de către superstiţiile şi tradiţiile acelora care pretindeau că îl interpretează, iar vrajba, lupta, gelozia şi prejudecăţile îi despărţeau pe cei care susţineau că sunt copii ai lui Dumnezeu. Apoi a fost trimis un Învăţător de la Dumnezeu, chiar Acela care era Calea, Adevărul şi Viaţa”. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p.238-239.

Page 9 of 55

Page 10: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Timpul sfârşitului în istoria lui Hristos

„De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel” (Isaia 7,14).

Oamenii caută înainte şi înapoi în Cuvântul profetic al lui Dumnezeu

„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, şi au întrebat: ‘Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui’” (Matei 2,1-2).„În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: ‘Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2,1-11).„Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului” (Luca 2,25-26).„Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei” (Luca 2,36).

O creştere a cunoştinţei

„Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelui. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. Dar nu L-au găsit, şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui” (Luca 2,40-47).

Formularea oficială a mesajului

„În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: ‘Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape’. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, când zice: ‘Iată glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările’. Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică” (Matei 3,1-4).

Prima solie: Reforma

„Mii de oameni au fost conduşi să adopte adevărul predicat de William Miller, iar slujitorii lui Dumnezeu au fost ridicaţi în spiritul şi puterea lui Ilie pentru a proclama solia. Asemenea lui Ioan, înainte mergătorul lui Isus, cei care au predicat solia aceasta solemnă s-au simţit constrânşi să înfigă securea la rădăcina copacului şi să-i cheme pe oameni să aducă roade vrednice de pocăinţă. Mărturia

Page 10 of 55

Page 11: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

lor a avut scopul de a trezi şi de a influenţa cu putere bisericile, precum şi de a da pe faţă adevăratul lor caracter. În timp ce răsuna avertizarea solemnă de a fugi de mânia care vine, mulţi din biserici au primit solia vindecătoare. Ei şi-au văzut alunecările şi s-au umilit înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi amare de pocăinţă şi cu o agonie adâncă a sufletului. În timp ce Duhul lui Dumnezeu era asupra lor, ei au contribuit la vestirea strigătului: ‘Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui’”. – Early Writings, p.233.

În lumea întreagă În lumea întreagă în timpul lui Hristos

„Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el” (Matei 3,5).

Punerea temeliei

„Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: ‘Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ‘Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge’” (Matei 3,5-12).

Mesajul primeşte putere prin coborârea simbolului divin

„Şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: ‘Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!’” (Luca 3,22).„Isus S-a dus în Templu; şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, şi I-au zis: ‘Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?’ „Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?’ Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: ‘Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.„Atunci au răspuns lui Isus: ‘Nu ştim!’ Şi El, la rândul Lui, le-a zis: ‘Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri’” (Matei 21,23-27).

„Cu viu interes, mulţimea aştepta hotărârea. Ei ştiau că preoţii susţinuseră că primesc lucrarea lui Ioan şi aşteptau ca aceştia să recunoască fără rezerve că el era trimis de Dumnezeu. Dar, după ce s-au sfătuit în taină, preoţii au hotărât să nu îşi asume vreo obligaţie. Făţarnici, voind să pară ignoranţi, ei au zis: ‘Nu ştim’. ‘Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac lucrurile acestea’, a zis Hristos.

Page 11 of 55

Page 12: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Cărturarii, preoţii şi conducătorii au fost aduşi cu toţii la tăcere. Înfrânţi şi dezamăgiţi, stăteau cu fruntea încruntată, neîndrăznind să-I mai pună lui Hristos şi alte întrebări. Prin laşitate şi nehotărâre, ei pierduseră în mare parte respectul poporului, care acum se amuza văzând cum oamenii aceştia încrezuţi şi plini de îndreptăţire de sine fuseseră înfrânţi.„Toate aceste cuvine şi fapte ale lui Isus erau de mare însemnătate şi influenţa lor urma să se simtă tot mai mult după răstignirea şi înălţarea Lui”. – Hristos Lumina lumii, p.594.

A doua solie

Un act public din partea vrăjmaşilor

„Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: ‘Voi nu ştiţi nimic; oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?’ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare” (Ioan 11,49-53).

Manifestarea puterii lui Dumnezeu

„Solia strigătului de la miezul nopţii nu a fost vestită aşa de mult prin argumente, deşi dovada Scripturii era clară şi concludentă. Ea a înaintat cu o putere convingătoare care mişca sufletul. Nu a fost nicio îndoială, nicio întrebare. Cu ocazia intrării triumfale a Domnului Hristos în Ierusalim, oamenii care erau adunaţi din toate regiunile ţării pentru a participa la sărbătoare au venit în mare număr pe Muntele Măslinilor şi, când s-au alăturat mulţimii care Îl însoţea pe Isus, au prins inspiraţia orei şi au strigat: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’ (Matei 21,9). În aceeaşi modalitate s-au purtat necredincioşii care s-au adunat în mare număr la adunările adventiste – unii din curiozitate, alţii doar pentru a batjocori – şi au simţit puterea care însoţea solia: ‘Iată Mirele vine!’” – Spirit of Prophecy, vol.4, p.250-251.

Viaţa sau moartea

Le-am atras atenţia la timpul când a avut loc vestirea primei veniri a lui Hristos. Ioan a fost trimis în duhul şi puterea lui Ilie spre a pregăti calea lui Isus. Cei care au respins mărturia lui Ioan nu au beneficiat de învăţăturile Domnului Isus. Împotrivirea lor faţă de solia care a prezis venirea Sa i-a pus în poziţia în care nu au putut să primească imediat dovezile puternice ale faptului că El era Mesia. Satana i-a condus pe cei care au respins solia lui Ioan să meargă şi mai departe, să-L respingă şi să-L răstignească pe Hristos. Prin faptul acesta, ei s-au aşezat în poziţia în care nu au putut să primească binecuvântarea Zilei Cincizecimii, care i-ar fi învăţat calea de a intra în sanctuarul ceresc…. Totuşi, iudeii au fost lăsaţi în întuneric deplin. Ei au pierdut toată lumina pe care ar fi putut să o aibă cu privire la Planul de Mântuire şi au continuat să se încreadă în jertfele şi darurile lor inutile. Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc, dar ei nu au ştiut nimic despre această schimbare. Prin urmare, ei nu au putut să beneficieze de medierea lui Hristos în locul sfânt. „Mulţi privesc cu oroare comportamentul dat pe faţă de iudei prin respingerea şi răstignirea lui Hristos şi, când citesc istoria acelui abuz ruşinos, cred că ei Îl iubesc şi nu L-ar fi negat, aşa cum a făcut Petru, şi nici nu L-ar fi răstignit, aşa cum au făcut iudeii. Totuşi, Dumnezeu, care cunoaşte inima tuturor, a

Page 12 of 55

Page 13: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

pus la încercare dragostea aceea pentru Isus, pe care ei pretindeau că o simt. Tot cerul a privit cu interesul cel mai adânc primirea soliei primului înger. Mulţi care au pretins că Îl iubesc pe Isus şi care varsă lacrimi, când citesc istoria crucii, au luat în râs vestea bună a venirii Sale. Ei i-au urât pe aceia care iubeau venirea Sa şi i-au dat afară din biserici. Cei care au respins prima solie nu au putut să beneficieze de cea de a doua, nici nu au beneficiat de solia strigătului de la miezul nopţii, care avea scopul de a-i pregăti să intre cu Isus prin credinţă în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc. Prin respingerea celor două solii precedente, ei şi-au întunecat aşa de mult mintea, încât nu au putut să vadă nicio lumină în solia îngerului al treilea, care arată calea de intrarea în sfânta sfintelor. Am văzut că, la fel ca iudeii care L-au răstignit pe Isus, tot aşa bisericile oficiale răstigniseră aceste două solii şi, ca urmare, nu au nicio cunoştinţă cu privire la calea de intrare în sfânta sfintelor şi nu pot să beneficieze de mijlocirea Domnului Isus acolo. Asemenea iudeilor care îşi aduceau jertfele lor inutile, aceste biserici îşi înalţă rugăciunile lor inutile către încăperea pe care Domnul Isus a părăsit-o, iar Satana, mulţumit de amăgire, preia un caracter religios şi îndrumă la sine aceşti pretinşi creştini, lucrând cu puterea lui, cu semnele şi minunile lui mincinoase pentru a-i ţine strâns în capcana lui”. – Early Writings, p.259-261.

Terminarea construirii templului

„Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica’. Iudeii au zis: ‘Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?’” (Ioan 2,19.20).

A treia solie: Judecata

„Cu cinci sute de ani mai înainte, Domnul declarase prin proorocul Zaharia: ‘Bucură-te, fiica Sionului, strigă de bucurie fiica Ierusalimului; Iată, Împăratul tău vine; El este drept şi biruitor; smerit, călare pe un asin, pe mânzul unei măgăriţe’. (Zaharia 9,9). Dacă ucenicii şi-ar fi dat seama că Hristos mergea la judecată şi la moarte, n-ar mai fi împlinit această proorocie.„În acelaşi fel, Miller şi tovarăşii lui au împlinit profeţia şi au vestit o solie despre care Inspiraţia prevestise că urma să-i fie vestită lumii, dar ei n-ar fi vestit-o, dacă ar fi înţeles pe deplin proorociile care arătau către dezamăgirea lor şi către prezentarea unei alte solii ce trebuia predicată tuturor popoarelor, înainte ca Domnul să vină. Prima şi a doua solie îngerească au fost vestite la timpul potrivit şi au împlinit lucrarea pe care Dumnezeu plănuise să o aducă la îndeplinire prin ei”. – Tragedia veacurilor, p.405.

Dezamăgirea

„Asemenea primilor ucenici, William Miller şi tovarăşii lui n-au înţeles deplin importanţa soliei pe care o vesteau. Rătăcirile care fuseseră împământenite de multă vreme în biserică, i-au împiedicat să ajungă la o interpretare corectă a unui punct important al profeţiei. De aceea, cu toate că au vestit solia pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o să o ducă lumii, printr-o înţelegere greşită a sensului ei, au suferit dezamăgirea”. - Tragedia veacurilor, p.351-352.

Lucrarea

Page 13 of 55

Page 14: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Însărcinarea Evangheliei este marea cartă misionară a împărăţiei lui Hristos. Ucenicii trebuiau să lucreze cu seriozitate pentru suflete, vestindu-le tuturor invitaţia milei. Ei nu trebuiau să aştepte ca oamenii să vină la ei, ci trebuiau să meargă la oameni cu solia lor”. – Istoria faptelor apostolilor, p.28.

Apostazia

„Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. ‘Copii’, le-a zis Isus, ‘aveţi ceva de mâncare?’ Ei i-au răspuns: ‘Nu’. El le-a zis: ‘Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.’ Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor” (Ioan 21,4-6).

A patra solie O repetă pe cea de a doua

A. Păcatul: prima solie _______________ o solie a reformei.B. Neprihănirea: a doua solie _______________ manifestarea puterii lui Dumnezeu.C. Judecata: a treia solie _________________ judecata.

Păcat, neprihănire şi judecată

„Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat” (Ioan 16,7-11).

Repetarea reformei în istoria lui Hristos

„Nu ar fi bine să Îl căutaţi pe Domnul, aşa cum L-au căutat ucenicii înainte de Ziua Cincizecimii? După înălţarea lui Hristos, ucenicii Săi – oameni cu diferite talente şi capacităţi – s-au adunat în camera de sus spre a se ruga pentru darul Duhului Sfânt. În camera aceea, ‘toţi stăruiau cu un cuget în rugăciuni şi cereri’. Ei au făcut o lucrare de pocăinţă deplină, mărturisindu-şi păcatele. Nicio povară legată de faptul de a-şi mărturisi păcatele unii altora nu apăsa asupra lor. După ce au dat la o parte toate neînţelegerile, ei au fost cu un cuget şi s-au rugat cu un singur scop timp de zece zile, la sfârşitul cărora, ‘s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească’”. – Manuscript Releases, vol.5, p.94-95.

Repetarea redeşteptării în istoria lui Hristos

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească” (Fapte 2,1-4).

Repetarea judecăţii în zilele lui Hristos

„Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis: ‘Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu’. Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Marturii şi-au

Page 14 of 55

Page 15: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: ‘Doamne Isuse, primeşte duhul meu!’ Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: ‘Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!’ Şi după aceste vorbe, a adormit” (Fapte 7,55-60).

4 din 17Reforma milleriţilor

Întunericul

„Istoria poporului lui Dumnezeu în timpul veacurilor de întunecime care au urmat, datorită supremaţiei Romei, este scrisă în ceruri, dar rapoartele omeneşti îi rezervă un spaţiu restrâns. Câteva urme ale existenţei lui abia se pot găsi, cu excepţia acuzaţiilor prigonitorilor. Politica Romei a fost aceea de a şterge orice urmă de opoziţie faţă de învăţăturile sau hotărârile ei. Ea a căutat să distrugă tot ce era vinovat de erezie, fie persoane, fie scrieri. Expresii de îndoială sau întrebări cu privire la autoritatea dogmelor papale erau suficiente pentru a pierde viaţa bogatului sau a săracului, celui de sus sau de jos. Roma a încercat să distrugă orice raport al cruzimii ei faţă de disidenţi. Conciliile papale au hotărât ca acele cărţi sau scrieri care conţin asemenea rapoarte să fie date flăcărilor. Înainte de inventarea tiparului, cărţile erau puţine la număr şi într-o formă nepotrivită de a putea fi păstrate; de aceea nu se puteau face prea multe pentru a-i împiedica pe romanişti să-şi aducă la îndeplinire scopul”. – Tragedia veacurilor, p.61.

Timpul sfârşitului

„Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului.... Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. El a răspuns: ‘Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului’” (Daniel 12,4.9).

Împlinirea unei profeţii

„El mi-a vorbit aşa: ‘Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp... de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.„‘Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna’” (Daniel 7,23-26).

O profeţie desigilată

„Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului.... Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.

„El a răspuns: ‘Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului’” (Daniel 12,4.9).

Page 15 of 55

Page 16: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Daniel a stat în locul lui, până când pecetea a fost îndepărtată şi lumina adevărului a strălucit asupra viziunilor lui. El stă în locul lui, mărturisind despre ce urma să fie înţeles la sfârşitul timpului”. – Sermons and Talks, vol.1, p.225-226.

Prima solie îngerească soseşte „Daniel a stat în locul lui spre a-şi aduce mărturia cu privire la ce a fost pecetluit până la vremea sfârşitului, când prima solie îngerească urma să fie propovăduită în lumea noastră”. – Testimonies to Ministers, p.115.

O creştere a cunoştinţei – mulţi o vor citi

„Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului.... Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte” (Daniel 12,4).

„Proorociile prezintă o succesiune de evenimente care duc la începutul judecăţii. Acest lucru este adevărat în mod deosebit în ceea ce priveşte cartea lui Daniel. Dar partea aceea din proorocie care avea legătură cu zilele din urmă, lui Daniel i-a fost cerut să o sigileze ‘până la vremea sfârşitului’. O solie cu privire la judecată întemeiată pe împlinirea acelor profeţii nu putea fi proclamată decât atunci când va sosi această vreme. Dar în timpul sfârşitului, spune profetul, ‘mulţi vor citi şi cunoştinţa va creşte’ (Daniel 12,4).„Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aştepte revenirea lui Hristos în zilele sale. ‘Ziua aceea nu va veni’, spunea el, ‘până când nu va veni lepădarea de credinţă şi se va descoperi ‘omul fărădelegii (2 Tesaloniceni 2,3). Nu putem aştepta venirea Domnului nostru până după marea apostazie şi după perioada lungă de domnie a ‘omului păcatului’. ‘Omul fărădelegii’, care mai este numit ‘Taina nelegiuirii’, ‘fiul pierzării’ şi ‘acel nelegiuit’, reprezintă papalitatea, care, aşa cum a fost prevestit în profeţie, urma să-şi menţină supremaţia timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în anul 1798. Venirea lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea lui întreaga dispensaţiune creştină, până în anul 1798. În această perioadă de timp trebuia predicată solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.„O astfel de solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, aşa cum am văzut, n-a predicat-o; el arăta fraţilor săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor foarte îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la 300 de ani în viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost desigilată, cunoaşterea profeţiilor a crescut şi mulţi au vestit mesajul solemn al judecăţii ce se apropia.„Asemenea marii Reforme, din secolul al XVI-lea, mişcarea adventă a apărut în diferite ţări ale creştinătăţii în acelaşi timp. Atât în Europa, cât şi în America, bărbaţi ai credinţei şi rugăciunii au fost conduşi la studiul profeţiilor şi, urmărind raportul inspirat, au văzut dovada convingătoare că sfârşitul tuturor lucrurilor era aproape. În diferite ţări existau grupe izolate de creştini care, numai prin studiul Scripturilor, au ajuns la convingerea că venirea Mântuitorului era aproape”. – Tragedia veacurilor, p.356-357.

Formularea oficială a mesajului

„În anul 1833, la doi ani după ce Miller începuse să prezinte în public dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos, a apărut ultimul din semnele care fuseseră prezise de Mântuitorul ca semn al

Page 16 of 55

Page 17: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

venirii Sale pentru a doua oară. Căci Însuşi Isus spusese: ‘Stelele vor cădea din cer’. (Matei 24,29). Iar Ioan, în Apocalipsa, declara şi el că a văzut în viziune semnele care trebuiau să vestească ziua Domnului: ‘Stelele cerului au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic’ (Apocalipsa 6,13). Această profeţie şi-a găsit o împlinire impresionantă şi izbitoare în marea ploaie meteorică din 13 noiembrie 1833”. – Tragedia veacurilor, p.333.

William Miller

„Instigatorul răului căuta nu numai să facă fără efect solia adventă, dar să-l distrugă chiar şi pe sol. Miller făcea o aplicaţie a adevărului Scripturii pentru inimile ascultătorilor, mustrându-le păcatele şi tulburându-le mulţumirea de sine, dar cuvintele lui clare şi tăioase le trezea vrăjmăşia. Împotrivirea manifestată de către membrii bisericii faţă de această solie îi încuraja pe cei josnici să-şi îngăduie libertăţi şi mai mari; duşmanii complotau chiar să-i ia viaţa când va părăsi locul de adunare. Dar îngerii sfinţi erau în mijlocul mulţimii şi o dată unul dintre ei, în chip de om, l-a luat de braţ pe slujitorul Domnului şi l-a condus în siguranţă prin mijlocul mulţimii înfuriate. Lucrarea lui nu era încă terminată, iar Satana împreună cu emisarii lui au fost dezamăgiţi în toate planurile lor”. – Tragedia veacuri., p.336.

O solie a reformei

„Mii de oameni au fost conduşi să adopte adevărul predicat de William Miller, iar slujitorii lui Dumnezeu au fost ridicaţi în spiritul şi puterea lui Ilie pentru a proclama solia. Asemenea lui Ioan, înainte mergătorul lui Isus, cei care au predicat solia aceasta solemnă s-au simţit constrânşi să înfigă securea la rădăcina copacului şi să-i cheme pe oameni să aducă roade vrednice de pocăinţă. Mărturia lor a avut scopul de a trezi şi de a influenţa cu putere bisericile, precum şi de a da pe faţă adevăratul lor caracter. În timp ce răsuna avertizarea solemnă de a fugi de mânia care vine, mulţi din biserici au primit solia vindecătoare. Ei şi-au văzut alunecările şi s-au umilit înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi amare de pocăinţă şi cu o agonie adâncă a sufletului. În timp ce Duhul lui Dumnezeu era asupra lor, ei au contribuit la vestirea strigătului: ‘Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui’”. – Early Writings, p.233.

Prima solie îngerească primeşte putere prin coborârea simbolului divin

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc. În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ” (Apocalipsa 10,1-2).

„În anul 1840, o altă împlinire remarcabilă a profeţiei a produs un interes larg răspândit. Cu doi ani mai înainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducători ai predicării celei de a doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicând căderea Imperiului Otoman. După calculele sale, această putere urma să fie zdrobită ‘în anul 1840, în luna august’; cu doar câteva zile înainte de împlinire, el scria: ‘Punând deoparte prima perioadă de 150 de ani, care s-a împlinit exact înainte ca Deacozes să se urce pe tron cu îngăduinţa turcilor, şi ţinând seamă că cei 391 de ani şi cincisprezece zile au început la încheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 august 1840, când puterea otomană din Constantinopol se aştepta ca să cadă. Şi lucrul acesta cred că se va produce’.

Page 17 of 55

Page 18: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecţia puterilor aliate ale Europei, aşezându-se în felul acesta sub controlul popoarelor creştine. Evenimentul a împlinit profeţia cu exactitate. Când s-a aflat, mulţimile s-au convins de corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller şi colaboratorii săi şi un impuls minunat a fost dat mişcării adventiste. Bărbaţi de cultură cu poziţie s-au unit cu Miller atât în predicarea, cât şi în publicarea vederilor sale, astfel că, de la 1840 la 1844, lucrarea s-a întins cu repeziciune”. – Tragedia veacurilor, p.334-335.

În lumea întreagă

„Solia din Apocalipsa 14, care proclamă faptul că a sosit ceasul judecăţii, este vestită în timpul sfârşitului, iar îngerul din Apocalipsa 10 este reprezentat ca având un picior pe mare şi unul pe uscat, arătând că solia va fi dusă în ţări îndepărtate, oceanul va fi traversat şi insulele mării vor auzi proclamarea ultimei solii de avertizare pentru lumea noastră”. – Selected Messages, cartea 2, p.108.„Poziţia îngerului, cu un picior pe mare şi celălalt pe uscat, semnifică extinderea vastă a proclamării soliei. Ea va traversa apele mari şi va fi propovăduită în alte ţări, chiar în lumea întreagă. Înţelegerea adevărului, primirea bucuroasă a soliei, este reprezentată prin mâncarea cărţii celei mici. Adevărul cu privire la venirea Domnului nostru a fost o solie preţioasă pentru sufletele noastre”. – The Seventh-day Adventist Biblie Commentary, vol.7, p.971.„Mişcarea adventistă din anii 1840-1844 a fost manifestarea plină de slavă a puterii lui Dumnezeu. Solia primului îngerului a fost vestită în fiecare centru misionar din lume…”. – Tragedia veacurilor, p.611.

„În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ” (Apocalipsa 10,2).

Temelia şi platforma sunt stabilite

„Cercetătorii profeţiei au ajuns la concluzia că timpul sfârşitului este aproape. Ei citesc în cartea lui Daniel: ‘Până vor trece două mii trei sute de zile, apoi sanctuarul va fi curăţit’. Ei au crezut că pământul era sanctuarului şi au înţeles că acea curăţire prezisă de Daniel 8,14 reprezenta curăţirea pământului prin foc la cea de a doua venire a lui Hristos. Au cercetat Scripturile pentru mai multă lumină şi au comparat perioada aceasta profetică şi rapoartele istoricilor, înţelegând că cele două mii trei sute de zile se întindeau până în anul 1844.„Aceasta a fost temelia marii mişcări adventiste din 1844. Căderea stelelor din 1833 a adăugat putere propovăduirii soliei apropiatei veniri a Mântuitorului. Prin lucrarea lui William Miller şi a multor altora din America, a şapte sute de pastori din England, a lui Bengel şi a altora din Germania, a lui Gaussen şi a adepţilor lui din Franţa şi Elveţia, a multor pastori din Scandinavia, a unui iezuit convertit din America de Sud şi a lui Dr. Joseph Wolff în multe ţări din Orient şi Africa, solia adventistă a fost vestită într-o mare parte din lumea locuită”. – The Southern Watchman, 24 ianuarie, 1905.„Avertizarea a venit: Să nu fie îngăduit să intre nimic care va tulbura temelia credinţei pe care am clădit mereu de când a fost vestită solia, în 1842, 1843 şi 1844. În solia aceasta, eu am rămas credincioasă faţă de adevărul pe care ni l-a dat Dumnezeu încă de când am stat înaintea lumii pentru prima oară. Nu ne propunem să păşim în afara platformei pe care au fost puse picioarele noastre când

Page 18 of 55

Page 19: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

L-am căutat pe Domnul zi de zi cu rugăciune stăruitoare, cerând lumină. Credeţi că aş putea să renunţ la lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Ea trebuie să fie ca Stânca Veacurilor. Ea m-a călăuzit încă de când a fost dată”. – Review and Herald, 14 aprilie, 1903.

Harta de la 1843

„Am văzut că harta de la 1843 a fost îndrumată de mâna Domnului şi că nu trebuie să fie modificată, că cifrele au fost aşa cum le-a dorit El, că mâna Sa acoperise o greşeală în unele cifre, aşa încât nimeni să o poată vedea, până când mâna Sa avea să fie dată la o parte”. – Early Writings, p.74-75.„Când am stat pe platforma ‘credinţei de la început’, mărturia unită a predicatorilor şi publicaţiilor celei de a doua veniri a fost că publicarea hărţii a fost o împlinire a lui Habacuc 2,2.3. Dacă harta a fost un subiect al profeţiei (iar cei care neagă faptul acesta părăsesc credinţa de la început), atunci înseamnă că 457 î.Hr. a fost anul de la care încep cele 2300 de zile. A fost necesar ca 1843 să fie prima dată publicată, pentru ca împlinirea ‘viziunii’ să ‘zăbovească’, deoarece altfel nu ar fi un timp de întârziere, în care grupul fecioarelor să aţipească şi să adoarmă cu privire la marele subiect al timpului, chiar înainte de a fi trezite de solia Strigătului de la miezul nopţii”. – Second Advent Review and Sabbath Herald, vol.1, nr.2, James White.

Scrie proorocia, ca să se poată citi uşor

„M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns, şi a zis: ‘Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit. Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui’” (Habacuc 2,1-4).

„În mai, 1842, la Boston, Massachutes, a avut loc o conferinţă generală. La deschiderea adunării, fraţii Charles Fitch şi Apollos Hale, din Haverhill, a prezentat imaginile profeţiilor lui Daniel şi Ioan, pe care le pictaseră pe pânză, cu cifrele profetice, arătând împlinirea lor. Fratele Fitch şi-a explicat harta înaintea celor adunaţi la conferinţă, spunând că în timp ce examina profeţiile acestea, avusese gândul că putea să producă ceva de felul acesta, care să simplifice subiectul şi să-l facă mai uşor de prezentat unui auditoriu. Aici a fost mai multă lumină pe calea noastră. Fraţii aceştia făcuseră ce îi arătase Domnul lui Habacuc în viziune cu 2468 ani înainte, spunând: ‘Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă’ (Habacuc 2,2).„După o dezbatere a subiectului, s-a votat în unanimitate să se producă trei sute de copii litografiate, ceea ce s-a realizat curând. Ei le-au denumit ‘hărţile de la 1843’. Aceasta a fost o conferinţă foarte importantă”. – The Autobiography of Joseph Bates, p.263.„Istoria noastră arată că sute de persoane învăţau din aceleaşi hărţi cronologice pe care le folosea William Miller, toate fiind la fel. Atunci a existat o unitate cu privire la prezentarea aceleiaşi teme, venirea Domnului Isus la o dată anume, adică 1844”. – Joseph Bates, Early SDA Pamphlets, p.17.

A doua solie îngerească soseştePage 19 of 55

Page 20: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„În iunie, 1842, William Miller a prezentat a doua serie de predici la biserica de pe strada Casco din Portland [Maine]…. Cu câteva excepţii, diferitele denominaţiuni existente au închis uşile bisericilor lor în faţa lui William Miller”. – Mărturii, vol.1, p.21.

Timpul de întârziere: Prima dezamăgire

„Încă din anul 1842, îndrumarea dată în această profeţie, de a ‘scrie proorocia şi a o săpa pe table ca să fie citită uşor’, a sugerat lui Charles Fitch pregătirea unei hărţi profetice pentru a ilustra vedeniile lui Daniel şi cele din Apocalipsa. Publicarea acestei hărţi a fost privită ca o împlinire a poruncii date prin Habacuc. Însă nimeni n-a observat atunci că în aceeaşi profeţie se vorbeşte şi despre o aparentă amânare în împlinirea viziunii – un timp de întârziere. După dezamăgire, acest pasaj a devenit foarte plin de înţeles: ‘Vedenia este pentru un timp hotărât, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întârzie aşteapt-o căci va veni şi se va împlini negreşit... Cel neprihănit va trăi prin credinţa lui’.„De asemenea, o parte din proorocia lui Ezechiel a fost un izvor de putere şi de mângâiere pentru credincioşi: ‘Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite?’ De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu... Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini! Voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amânat. Casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, şi prooroceşte pentru vremuri depărtate! De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Nu va fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu’ (Ezechiel 12,21-25.27-28)”. – Tragedia veacurilor, p.392.

Propovăduirea celei de a doua solii îngereşti

„Prima şi a doua solie au fost vestite în 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul propovăduirii celei de a treia, dar încă trebuie să fie propovăduite toate cele trei. Acum este la fel de important cum a fost oricând înainte ca ele să le fie repetate acelora care caută adevărul. Noi trebuie să vestim proclamaţia lor prin cuvântări şi scrieri, prezentându-le în ordinea lor, precum şi aplicaţia profeţiilor care ne aduc la solia îngerului al treilea. Fără prima şi a doua solie nu poate să fie a treia. Aceste solii trebuie să-i fie vestite lumii în publicaţii, în cuvântări, arătând în linia istoriei profetice lucrurile care au fost şi lucrurile care vor fi”. – Selected Messages, cartea 2, p.104.

Solia celui de al doilea înger primeşte putere

„Aproape de încheierea vestirii soliei celui de-al doilea înger, am văzut o mare lumină din cer strălucind asupra poporului lui Dumnezeu. Razele acestei lumini păreau strălucitoare ca soarele. Am auzit îngerii strigând: ‘Iată, Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare!’„Acesta a fost strigătul de la miezul nopţii, care urma să dea putere soliei îngerului al doilea. Îngerii au fost trimişi din cer spre a-i încuraja pe sfinţii descurajaţi şi spre a-i pregăti pentru marea lucrare din faţa lor. Cei mai talentaţi oameni nu au fost primii care au primit solia aceasta. Îngerii au fost trimişi la cei umili şi devotaţi şi i-au determinat să adreseze strigătul: ‘Iată, Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare’”. – Early Writings, p.238.

Page 20 of 55

Page 21: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„În vara anului 1844, la jumătatea timpului de când apăruse primul gând că se vor încheia cele 2300 de zile şi toamna aceluiaşi an, până când s-a descoperit după aceea că se vor extinde, solia a fost propovăduită chiar prin cuvintele Scripturii: ‘Iată, Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare’”. – Tragedia veacurilor, p.398.

Revărsarea Duhului Sfânt

„Asemenea revărsării unui val puternic, mişcarea s-a răspândit în toată ţara. Din oraş în oraş şi din sat în sat, ea a pătruns până în cele mai izolate locuri din ţară, ‘până când poporul lui Dumnezeu care aştepta a fost trezit. Fanatismul dispărea din faţa acestei vestiri, ca roua dimineţii înaintea soarelui care răsare. Credincioşii vedeau cum îndoiala şi nesiguranţa erau alungate, iar nădejdea şi curajul le influenţa inimile. Lucrarea era lipsită de acele extreme manifestate întotdeauna când firea omenească nu este controlată de influenţa Cuvântului şi Duhului lui Dumnezeu. Se asemăna în caracter cu acele timpuri de umilire şi întoarcere la Domnul, care se produceau în Israelul din vechime ca urmare a soliilor de mustrare din partea slujitorilor Săi. Ea purta caracteristicile care sunt specifice lucrării lui Dumnezeu din toate veacurile. Se manifesta puţină bucurie plină de extaz, dar era o profundă cercetare a inimii, mărturisirea păcatului şi părăsirea lumii. Povara care apăsa din greu sufletele lor era pregătirea pentru întâlnirea cu Domnul. Se rugau stăruitor şi se consacrau fără rezerve lui Dumnezeu”. – Tragedia veacuri, p.400-401.

Manifestarea puterii lui Dumnezeu

„Solia strigătului de la miezul nopţii nu a fost vestită aşa de mult prin argumente, deşi dovada Scripturii era clară şi concludentă. Ea a înaintat cu o putere convingătoare care mişca sufletul. Nu a fost nicio îndoială, nicio întrebare. Cu ocazia intrării triumfale a Domnului Hristos în Ierusalim, oamenii care erau adunaţi din toate regiunile ţării pentru a participa la sărbătoare au venit în mare număr pe Muntele Măslinilor şi, când s-au alăturat mulţimii care Îl însoţea pe Isus, au prins inspiraţia orei şi au strigat: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’ (Matei 21,9). În aceeaşi modalitate s-au purtat necredincioşii care s-au adunat în mare număr la adunările adventiste – unii din curiozitate, alţii doar pentru a batjocori – şi au simţit puterea care însoţea solia: ‘Iată Mirele vine!’” – Spirit of Prophecy, vol.4, p.250-251.

Solia îngerului al doilea s-a împlinit în Statele Unite

„A doua solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14 a fost predicată mai întâi în vara anului 1844, cu această ocazie a avut loc o aplicaţie mai directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită mai mult, dar respinsă în general şi unde decăderea în biserici fusese mai rapidă”. – Tragedia veacurilor, p.389.

Terminarea construirii templului

„Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica’. Iudeii au zis: ‘Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?’” (Ioan 2,19.20).

Solia îngerului al treilea soseşte Page 21 of 55

Page 22: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!’” (Daniel 8,14).

Uşa se închide

„Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu” (Apocalipsa 3,7-8).„Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa” (Matei 25,10).

Stabilirea legământului

„Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Preasfânt pentru curăţirea Sanctuarului, aşa cum a fost scoasă în evidenţă în Daniel 8,14; venirea Fiului omului înaintea Celui Îmbătrânit de zile, aşa cum ni se prezintă în Daniel 7,13; şi venirea Domnului în Templul Său, profetizată de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiaşi eveniment; şi lucrul acesta mai este reprezentat şi prin venirea mirelui la ospăţul de nuntă descris de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei capitolul 25”. – Tragedia veacurilor, p.426.

Dezamăgirea

„Asemenea primilor ucenici, William Miller şi tovarăşii lui n-au înţeles deplin importanţa soliei pe care o vesteau. Rătăcirile care fuseseră împământenite de multă vreme în biserică i-au împiedicat să ajungă la o interpretare corectă a unui punct important al profeţiei. De aceea, cu toate că au vestit solia pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o să o ducă lumii, printr-o înţelegere greşită a sensului ei, au suferit dezamăgirea”. – Tragedia veacurilor, p.351-352.

Lucrarea

„Lucrarea de reformă a Sabatului, care urma să fie adusă la îndeplinire în zilele de pe urmă, este prevestită în proorocia lui Isaia: ‘Aşa vorbeşte Domnul: Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă nici un rău!... Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune’ (Isaia 56,1.2.6.7).„Aceste cuvinte îşi au aplicaţia în era creştină, aşa cum este arătat în context: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el’ (versetul 8). Aici este profetizată adunarea neamurilor de către Evanghelie. Şi o binecuvântare este rostită asupra acelora care cinstesc Sabatul. În felul acesta, obligativitatea păzirii poruncii a patra se extinde dincolo de răstignirea, învierea şi înălţarea lui Hristos, până în timpul în care slujitorii Săi urmau să predice tuturor popoarelor vestea cea bună”. – Tragedia veacurilor, p.451.

Page 22 of 55

Page 23: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Apostazia

„Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea’” (Apocalipsa 3,14-16).

Solia a patra

„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!’” (Apocalipsa 18,1-5).

O repetă pe a doua

A. Păcatul: Prima solie ________________ o solie a reformei.B. Neprihănirea: Solia a doua ___________ manifestarea puterii lui Dumnezeu.C. Judecata: Solia a treia _______________ judecata.

Păcatul, neprihănirea şi judecata

„Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat” (Ian 16,7-11).

5 din 17Reforma lui Moise

Sfârşitul de la început – Un proroc ca mine

„Si să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime. În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune’” (Fapte 3,20-22).

Întunericul „În robia lor, izraeliţii au pierdut într-o anumită măsură cunoaşterea Legii lui Dumnezeu şi s-au îndepărtat de poruncile ei”. – Patriarhi şi profeţi, p.258.

Page 23 of 55

Page 24: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Timpul sfârşitului

„Domnul a zis lui Avram: ‘Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii” (Geneza 15,13-14).

O creştere a cunoştinţei

„Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise; ‘căci’, a zis ea, ‘l-am scos din ape’” (Exod 2,10).

Formularea oficială a mesajului

„Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: ‘Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul’. Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: ‘Moise! Moise!’ El a răspuns: ‘Iată-mă!’ Dumnezeu a zis: ‘Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt’. Şi a adăugat: ‘Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.’ Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.„Domnul a zis: ‘Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe care le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii. Iată că strigătele Izraeliţilor au ajuns până la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel’” (Exod 3,2-10).

Mesajul primeşte putere prin coborârea simbolului divin

„În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare. Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: ‘Tu eşti un soţ de sânge pentru mine’. Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: ‘Soţ de sânge!’ din pricina tăierii împrejur” (Exod 4,24-26).

„El nu îndeplinise condiţia pe temeiul căreia copilul său putea fi îndreptăţit să aibă parte de binecuvântările legământului lui Dumnezeu cu Israel, iar o astfel de neglijenţă din partea unui conducător ales n-ar fi făcut altceva decât să slăbească puterea preceptelor dumnezeieşti asupra poporului. Sefora, temându-se ca soţul ei să nu fie omorât, a îndeplinit ea însăşi acest ceremonial, după care îngerul i-a îngăduit lui Moise să-şi continue călătoria. În misiunea sa pe lângă faraon, Moise avea să se afle într-o situaţie foarte primejdioasă, viaţa sa putea fi cruţată numai datorită protecţiei îngerilor sfinţi. Dar, atâta vreme cât trăia într-o vădită neglijare a unei datorii cunoscute, el nu avea să fie în siguranţă, căci nu putea fi ocrotit de îngerii lui Dumnezeu”. – Patriarhi şi profeţi, p.255.

Prima solie: Reforma

Page 24 of 55

Page 25: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„În robia lor, izraeliţii dăduseră uitării – într-o măsură oarecare – cunoaşterea Legii lui Dumnezeu şi se îndepărtaseră de preceptele ei. Sabatul fusese îndeobşte desconsiderat şi asprimea supraveghetorilor lor făcea ca ţinerea lui să fie aparent imposibilă. Dar Moise a arătat poporului său că ascultarea de Dumnezeu era prima condiţie a eliberării, iar eforturile făcute pentru restatornicirea păzirii Sabatului au ajuns la cunoştinţa asupritorilor lor”. – Patriarhi şi profeţi, p.258.

A doua solie

Împotrivirea vrăjmaşilor

„Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie. Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru” (Exod 5,7.8).

Manifestarea puterii lui Dumnezeu

„Mâna lui Dumnezeu, şi nu influenţa sau puterea omenească pe care ar fi avut-o Moise sau Aaron, a fost aceea care a făcut minunile pe care ei le-au săvârşit înaintea lui faraon. Aceste semne şi minuni erau menite să-l convingă pe faraon că marele ‘EU SUNT’ îl trimisese pe Moise şi că era datoria împăratului să lase pe Israel să plece, ca să-I poată sluji viului Dumnezeu”. – Patriarhi şi profeţi, p.264.

Solia a treia: Judecata

„Pedeapsa despre care Egiptul fusese avertizat de la început avea să fie cea din urmă. Dumnezeu este îndelung răbdător şi bogat în milă. El are o grijă duioasă faţă de fiinţele făcute după chipul Său. Dacă pierderea recoltelor şi a turmelor şi cirezilor ar fi adus Egiptul la pocăinţă, atunci copiii n-ar mai fi fost loviţi; dar naţiunea s-a împotrivit cu încăpăţânare poruncii divine şi, de aceea, lovitura finală era gata să cadă”. – Patriarhi şi profeţi, p.273.

Dezamăgirea

„Asupra noastră străluceşte lumina acumulată a vremurilor trecute. Raportul despre uitarea neglijentă a lui Israel a fost păstrat pentru luminarea noastră. În zilele noastre, Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a aduna la Sine un popor din fiecare neam, seminţie şi limbă. În mişcarea adventistă, El a lucrat pentru moştenirea Sa, aşa cum a lucrat pentru izraeliţi, atunci când i-a scos din Egipt. În marea dezamăgire de la 1844, credinţa poporului Său a fost pusă la încercare, aşa cum a fost pusă la încercare credinţa evreilor la Marea Roşie. Dacă ar fi continuat să se încreadă în Mâna călăuzitoare, care îi însoţise în experienţa lor trecută, adventiştii din primele zile ar fi putut să vadă mântuirea lui Dumnezeu. Dacă toţi aceia care activau uniţi în lucrarea de la 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea şi ar fi proclamat-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor. Un potop de lumină s-ar fi revărsat asupra lumii. Cu ani de zile mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizaţi, lucrarea de încheiere ar fi fost dusă la capăt şi Hristos ar fi venit pentru a-Şi răscumpăra poporul”. – Mărturii, vol.8, p.115-116.

Page 25 of 55

Page 26: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Lucrarea „Iată ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui. Izraeliţii au făcut aşa; şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin. În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. Moise le-a zis: ‘Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţă’” (Exod 16,16-19).

Apostazia

„N-au ascultat de Moise, şi s-au găsit unii, care au lăsat ceva din ea până dimineaţa; dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; şi, când venea căldura soarelui, se topea. În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta. „Şi Moise le-a zis: ‘Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!’ Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a împuţit, şi n-a făcut viermi. Moise a zis: ‘Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp. Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi’. „În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit. Atunci Domnul a zis lui Moise: ‘Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?’” (Exod 16,20-28).

A patra solie

A. Reforma

„Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului, şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. Tot poporul a răspuns: ‘Vom face tot ce a zis Domnul!’ Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Şi Domnul a zis lui Moise: ‘Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îţi voi vorbi, şi să aibă totdeauna încredere în tine’. Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Şi Domnul a zis lui Moise: ‘Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele. Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai’” (Exod 19,7-11).

B. Neprihănirea

„Niciodată de când a fost omul creat nu s-a văzut o astfel de manifestare a puterii divine ca atunci când a fost proclamată Legea pe Sinai. ‘S-a cutremurat pământul, s-au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel’ (Psalmi 68,8). În mijlocul celor mai teribile convulsii ale naturii, vocea lui Dumnezeu, asemenea unei trâmbiţe, s-a auzit din nor. Muntele se clătina de la bază spre vârf şi oştile lui Israel, palide şi tremurând de groază, s-au aruncat cu feţele la pământ. El, a cărui voce scutura atunci pământul, a declarat: ‘Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul’ (Evrei 12,26). Sfânta Scriptură spune: ‘Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfânt’, ‘‘de se zguduie cerurile şi pământul’ (Ieremia 25,30; Ioel 3,16). În ziua cea mare, ce stă să vină, cerurile se vor strânge ‘ca o carte de piele, pe care o faci sul’ (Apocalipsa 6,14).

Page 26 of 55

Page 27: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Chiar munţii şi insulele vor fi mutate din locurile lor. ‘Pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade şi nu se mai ridică’ (Isaia 24,20).„‘De aceea, toate mâinile slăbesc şi orice inimă omenească se topeşte’, de aceea toate feţele ‘s-au îngălbenit’; ‘ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile’. ‘Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirea lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori’ (Isaia 13,7.8.11; Ieremia 30,6)”. – Patriarhi şi profeţi, p.340.

C. Judecata

„Aceia care au adus la îndeplinire această lucrare teribilă a judecăţii au acţionat în baza unei autorităţi divine, executând sentinţa Împăratului cerului. Oamenii trebuie să fie atenţi când, în orbirea lor firească, îi judecă şi condamnă pe semenii lor; dar când Dumnezeu le porunceşte să aducă la îndeplinire sentinţa Sa asupra nelegiuirii, El trebuie să fie ascultat. Aceia care au adus la îndeplinire acest act dureros şi-au manifestat în felul acesta scârba şi dispreţul faţă de răzvrătire şi idolatrie şi s-au consacrat pe deplin slujirii adevăratului Dumnezeu. Domnul a onorat credincioşia lor, acordând o distincţie deosebită seminţiei lui Levi”. – Patriarhi şi profeţi, p.324.

6 din 17Legământul

„Cu credinţă întemeiată pe cuvântul cel sigur al proorociei, Daniel s-a rugat Domnului pentru împlinirea grabnică a acestor făgăduinţe. El s-a rugat pentru ca onoarea lui Dumnezeu să fie păstrată. În această rugăciune s-a identificat deplin cu aceia care nu împliniseră planul divin, mărturisind păcatele lor ca fiind ale lui”. – Profeţi şi regi, p.554.

Avertizarea noastră

„Întreaga istorie a copiilor lui Israel a fost ‘scrisă pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor’. Niciun iudeu nu a putut să evalueze pe deplin sfinţenia şi caracterul înalt al Legii lui Dumnezeu, aşa cum au putut aceia care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor al lor. El era temelia întregului sistem iudaic”. – Review and Herald, 29 aprilie, 1875.

Sinai

Un timp de întârziere, două table şi şaizeci şi şase de zile

„Dumnezeu a zis lui Moise: ‘Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrâni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe…. „Moise a luat jumătate din sânge, şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. A luat cartea legământului, şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: ‘Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul’. Moise a luat sângele, şi a stropit poporul, zicând: ‘Iată sângele legământului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte’….„Domnul a zis lui Moise: ‘Suie-te la Mine pe munte, şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile, pe care le-am scris pentru învăţătura lor’.

Page 27 of 55

Page 28: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. El a zis bătrânilor: ‘Aşteptaţi-ne aici, până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei’.„Moise s-a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele. Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.„Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului, şi s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” (Exod 24,1.6-8.12-18).

„În ziua a şaptea, care a fost o zi de Sabat, Moise a fost chemat să intre în nor. Norul cel des s-a deschis în faţa întregului Israel şi slava lui Dumnezeu a ţâşnit ca un foc mistuitor. ‘Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi’ (vers.18). Cele patruzeci de zile petrecute pe munte nu cuprindeau şi cele şase zile de pregătire. În timpul acestor şase zile, Iosua a fost cu Moise şi împreună au mâncat mană şi au băut din ‘pârâul care cobora din munte’. Dar Iosua n-a intrat cu Moise în nor. El a rămas afară şi a mâncat şi a băut mai departe, în timp ce aştepta întoarcerea lui Moise; dar Moise a postit în tot timpul acestor patruzeci de zile.„În timpul rămânerii sale pe munte, Moise a primit instrucţiuni pentru construirea sanctuarului, în care avea să se manifeste în mod deosebit prezenţa divină. “Să-mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor” (Exod 25,8), a fost porunca lui Dumnezeu”. – Patriarhi şi profeţi, p.313-314.

O zi pentru un an

„Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi” (Numeri 14,33-34).

Slava Domnului, un legământ şi mâna lui Dumnezeu

„Domnul a zis: ‘Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii, şi te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece. Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea’.„Domnul a zis lui Moise: ‘Taie două table de piatră ca cele dintâi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat. Fii gata dis de dimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai; să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. Nimeni să nu se suie cu tine, şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu pască pe lângă muntele acesta’. Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat dis de dimineaţă, şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră.„Domnul S-a pogorât într-un nor, a stătut acolo lângă el, şi a rostit Numele Domnului. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: ‘Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!’

Page 28 of 55

Page 29: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Îndată Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat. El a zis: ‘Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre, şi ia-ne în stăpânirea Ta!’„Domnul a răspuns: ‘Iată, Eu fac un legământ. Voi face, în faţa întregului popor, minuni care n-au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, şi prin tine voi face lucruri înfricoşate’” (Exod 33,21-34,10).

O manifestare a puterii lui Dumnezeu

„Niciodată de când a fost omul creat nu s-a văzut o astfel de manifestare a puterii divine ca atunci când a fost proclamată Legea pe Sinai. – Patriarhi şi profeţi, p.340.

Comemorarea Zilei Cincizecimii

Cele două pâini legănate

„Să număraţi cincizeci de zile până în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul” (Levitic 23,16-17).

Două pâini

„Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: ‘Nu te-a uns Domnul, ca să fii căpetenia moştenirii Lui?„‘Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormântul Rahelei, în hotarul lui Beniamin la Ţelţah. Ei îţi vor zice: Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s-au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gândeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi, şi zice: Ce să fac pentru fiul meu?’ De acolo vei merge mai departe, şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întâmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, şi ducând unul trei iezi, altul trei turte de pâine, iar altul un burduf cu vin. Ei te vor întreba de sănătate, şi-ţi vor da două pâini, pe care le vei lua din mâna lor.„‘După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de prooroci pogorându-se de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere şi cobze înainte, şi proorocind. Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi prefăcut într-alt om’” (1 Samuel 10,1-6).

Cele dintâi roade

„Să număraţi cincizeci de zile până în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul” (Levitic 23,16-17).

Ei sunt verguri

„Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel

Page 29 of 55

Page 30: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel” (Apocalipsa 14,3-4).

„Parabola celor zece fecioare din Matei 25 ilustrează de asemenea experienţa poporului Adventist”. – Tragedia veacurilor, p.393.

Coapte cu aluat

„Să număraţi cincizeci de zile până în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul” (Levitic 23,16-17).

Păcatul

„Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului” (1 Corinteni 5,6-8).„Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel” (Apocalipsa 14,3-4).

7 din 17Jertfa legănată

„Să număraţi cincizeci de zile până în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul” (Levitic 23,16-17).

Un steag

Steag: de asemenea, velă; prin implicare, un catarg; în general, un semnal; figurativ, un semn; un stindard.Steagul este înălţat

„El ridică un steag popoarelor îndepărtate, şi le fluieră de la un capăt al pământului: şi iată-le, vin repede şi uşor” (Isaia 5,25-26).„Voi toţi, locuitori ai lumii şi voi, locuitori ai pământului, luaţi seama când se înalţă steagul pe munţi, şi ascultaţi când sună trâmbiţa!” (Isaia 18,3).

Turma poporului Său

„Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său; căci ei sunt pietrele cununii împărăteşti, care vor străluci [ca un steag] în ţara Sa!” (Zaharia 9,16).

Page 30 of 55

Page 31: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

N-aţi voit

„Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: ‘În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră. Dar n-aţi voit!’„Ci aţi zis: ‘Nu! Ci vom fugi pe cai!’ – ‘De aceea veţi şi fugi! – ‘Vom călări pe cai iuţi!’ – ‘De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi! O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până veţi rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte, şi ca un steag pe creştetul unui deal’” (Isaia 30,16-17).

Adunarea finală

„În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui. În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării.„El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului. Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ci vor zbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi.„Domnul va seca limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pâraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi. Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului” (Isaia 11,10-16).

„Asupra poporului lui Dumnezeu vor veni încercări, iar neghina va fi separată de grâu. Totuşi, Efraim să nu mai invidieze pe Iuda, iar Iuda nu va mai supăra pe Efraim. Cuvintele pline de bunătate, duioşie şi milă se vor revărsa de pe buze şi din inimi sfinţite. Este important să fim uniţi şi, dacă toţi vom căuta să avem blândeţea şi umilinţa lui Hristos, vom avea gândul lui Hristos şi se va manifesta o unitate a spiritului”. – Review and Herald, 19 martie, 1895.

Cele două pâini din Ziua Cincizecimii

„Isus le-a zis: ‘Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată’” (Isaia 6,35).

Patruzeci şi şase de ani pentru construirea templului

„Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica’. „Iudeii au zis: ‘Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?’ Dar El le vorbea despre Templul trupului Său” (Ioan 2,19-21).

Confirmarea legământului

Page 31 of 55

Page 32: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9,27).

Înălţarea lui Isus la cer a fost semnalul că urmaşii Lui urmau să primească binecuvântata făgăduinţă. Pentru aceasta, ei trebuia să aştepte mai înainte de a începe lucrarea lor. Când Hristos a trecut prin porţile cerului, El a fost întronat în mijlocul adorării îngerilor. De îndată ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor în torente bogate, şi Hristos a fost cu adevărat proslăvit, chiar cu slava pe care o avusese la Tatăl din veşnicie. Revărsarea Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii a fost comunicarea din partea cerului că întronarea Mântuitorului a avut loc. Potrivit făgăduinţei Sale, El a trimis din ceruri Duhul Sfânt asupra urmaşilor Săi, ca un semn că El a primit, ca preot şi împărat, toată puterea în cer şi pe pământ şi că El era Cel Uns peste poporul Său. – Istoria faptelor apostolilor, p.38.

Un timp de întârziere şi slava Domnului

„Apoi le-a zis: ‘Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi’.„Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: ‘Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus’.„El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie” (Luca 24,44-52).

„După învierea Sa, El le-a deschis mintea spre a putea să înţeleagă Scripturile, şi le-a spus aceleaşi lucruri pe care nu au putut să le înţeleagă mai înainte, zicând: ‘Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi’. Ar trebui să ne rugăm ca mintea noastră să fie deschisă pentru a fi în stare să înţelegem ce ne-a spus Hristos, deoarece trebuie să fim sfinţiţi prin Cuvântul Său”. – Signs of the Times, 6 aprilie, 1891.

8 din 17Milleriţii

Sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor

„M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns, şi a zis: ,,Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte,

Page 32 of 55

Page 33: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit. Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui” (Habacuc 2,1-4).

Tabla întâi

„Am văzut că harta din 1843 a fost îndrumată de mâna lui Domnului şi că nu trebuia să fie modificată, că toate cifrele au fost aşa cum le-a vrut El, că mâna Sa era pusă peste ele şi ascundea o greşeală în anumite cifre, aşa încât nimeni să nu o vadă, până când mâna Lui s-a dat la o parte”. – Early Writings, p.74-75.

Tabla a doua

„Am văzut că Dumnezeu era implicat în publicarea hărţii de către fratele Nichols. Am văzut că în Biblie era o profeţie cu privire la harta aceasta şi că, dacă harta aceasta este plănuită pentru poporul lui Dumnezeu, dacă este suficientă pentru unul, este suficientă şi pentru altul, şi am văzut că, dacă cineva avea nevoie de o hartă nouă, desenată la o scară mai mare, toţi aveau nevoie de ea în aceeaşi măsură”. – Manuscript Releases, vol.13, p.359.

Un timp de întârziere

„Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2,3).„Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit” (Matei 25,5).

Ferice de cine va aştepta

„Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi... odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor” (Daniel 12,12-13).

„Ferice de ochii care au văzut lucrurile din 1843 şi 1844.„Solia a fost vestită. Şi nu trebuie să fie nicio întârziere în repetarea soliei, pentru că semnele timpului se împlinesc, iar lucrarea finală trebuie să fie făcută. O mare lucrare va fi făcută într-un timp scurt. Curând va fi vestită o solie rânduită de Dumnezeu, care va ajunge ca un strigăt puternic. Atunci, Daniel se va scula în partea sa de moştenire, pentru a-şi vesti mărturia”. – Manuscript Releases, vol.21, p.437.

Mâna Sa îndepărtată

„Am văzut că harta din 1843 a fost îndrumată de mâna lui Domnului şi că nu trebuia să fie modificată, că toate cifrele au fost aşa cum le-a vrut El, că mâna Sa era pusă peste ele şi ascundea o greşeală în anumite cifre, aşa încât nimeni să nu o vadă, până când mâna Lui s-a dat la o parte”. – Early Writings, p.74-75.

Scripturile explicate

Page 33 of 55

Page 34: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Cei dezamăgiţi au înţeles din Scripturi că se aflau într-un timp de întârziere şi că trebuiau să aştepte cu răbdare împlinirea viziunii. Aceleaşi dovezi care i-au determinat să-L aştepte pe Domnul lor în 1843 i-au determinat să-L aştepte în 1844”. – Early Writings, p.247.

Un legământ

„‘Adevăratul cort’ din cer este Sanctuarul noului legământ. Şi cum profeţia din Daniel 8,14 s-a împlinit în această dispensaţiune, sanctuarul la care se referă el trebuie să fie Sanctuarul noului legământ”. – Tragedia veacurilor, p.417.

Cei care L-au urmat

„Aceia care, prin credinţă, L-au urmat pe Marele lor Preot când Şi-a început lucrarea în Sfânta Sfintelor au văzut chivotul legământului Său. Când au studiat subiectul sanctuarului, au ajuns să înţeleagă schimbarea locului slujirii Mântuitorului şi au văzut că El mijlocea acum înaintea chivotului lui Dumnezeu, mijlocind cu sângele Său în favoarea păcătoşilor”. – Tragedia veacurilor, p.433.

Solul legământului

„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor” (Maleahi 3,1).

Acelaşi eveniment

„Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Prea sfânt pentru curăţirea Sanctuarului, aşa cum a fost scoasă în evidenţă în Daniel 8,14; venirea Fiului omului înaintea Celui Îmbătrânit de zile, aşa cum ni se prezintă în Daniel 7,13; şi venirea Domnului în Templul Său, profetizată de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiaşi eveniment; şi lucrul acesta mai este reprezentat şi prin venirea mirelui la ospăţul de nuntă descris de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei capitolul 25”. – Tragedia veacurilor, p.426.

O împărăţie de preoţi

„Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel” (Exod 19,5-6).

Ziua Cincizecimii, milleriţii şi cei 144000

„Şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.„Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.„Căci este scris în Scriptură: ‘Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine. Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru

Page 34 of 55

Page 35: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

cei necredincioşi, piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; şi ‘o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere’. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi.„Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul. Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării” (1 Petru 2,2-12).

O temelie sigură

„De aceea ascultaţi Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniţi peste poporul acesta din Ierusalim! Pentru că ziceţi: ‘Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu locuinţa morţilor: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!’ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.„Voi face din neprihănire o lege, şi din dreptate o cumpănă; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, şi apele vor îneca adăpostul minciunii. Aşa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit, şi învoiala voastră cu locuinţa morţilor nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea’” (Isaia 28,14-18).

Măsurarea templului = 46 ani

„Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: ‘Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni’” (Apocalipsa 11,1-2).„Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24).

Cele două table ale lui Moise

„Legea lui Dumnezeu este transcrierea caracterului Său”. – Parabolele Domnului Hristos, p.305.

Cele două pâini din Ziua Cincizecimii

„Isus le-a zis: ‘Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată’” (Ioan 6,35).

Cele două table ale lui Habacuc

„Avertizarea a venit: Nu trebuie să fie îngăduit să vină nimic care va tulbura temelia credinţei, pe care am construit încă de când a venit solia, în 1842, 1843 şi 1844. Eu am fost implicată

Page 35 of 55

Page 36: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

vestirea acestei solii şi am stat înaintea lumii încă de atunci, credincioasă luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Noi nu propunem să coborâm de pe platforma pe care au fost puse picioarele noastre, când L-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, zi de zi, cercetând lumina. Credeţi că eu aş putea să renunţ la lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Ea trebuie să fie ca Stânca veacurilor. Ea m-a călăuzit mereu, de când a fost dată”. – Review and Herald, 14 aprilie, 1903.

Rămăşiţa

„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14,12).„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apocalipsa 12,17).„Şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat. Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor. Apoi mi-a zis: ‘Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: ‘Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei)’” (Apocalipsa 19,8-10).

Cele două table ale lui Moise: Poruncile lui Dumnezeu

Cele două pâini din Ziua Cincizecimii: Duhul proorociei

„Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1,19-21).

Cele două table ale lui Habacuc: Credinţa lui Isus

„În felul lui de prezentare a Evangheliei, el a căutat să lămurească profeţiile cu privire la prima venire a lui Hristos. El a arătat, în mod convingător, că aceste profeţii se împliniseră întocmai în Isus din Nazaret. Temelia credinţei lui erau cuvântul cel sigur al profeţiei”. – Istoria faptelor apostolilor, p.124.„În zilele din urmă ale istoriei acestui pământ, legământul lui Dumnezeu cu poporul păzitor al poruncilor Sale va fi înnoit. ‘În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului şi cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din ţară arcul, sabia şi orice unealtă de război, şi-i voi face să locuiască în linişte. Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!’„‘În ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pământul; pământul va asculta grâul, mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel. Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în ţară, şi-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: Tu eşti poporul Meu! Şi el va răspunde: Dumnezeul meu!’ (Osea 2,14-23).

Page 36 of 55

Page 37: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„‘În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov… se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel’ (Isaia 10,20). În ‘orice neam, orice seminţie, orice limbă şi orice norod’ vor fi unii care vor răspunde cu bucurie la solia: ‘Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui’. Ei se vor întoarce de la orice idol care îi leagă de pământul acesta şi „se vor închina Celui ce a făcut cerurile, pământul, marea şi izvoarele apelor’. Ei se vor elibera de orice legătură şi vor sta înaintea lumii asemenea unor monumente ale milei lui Dumnezeu. Vor împlini toate cerinţele divine şi vor fi recunoscuţi de îngeri şi de oameni ca fiind aceia care ‘păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus’ (Apocalipsa 24,6-7.12).„‘Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător, şi cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din munţi şi va curge de pe toate dealurile. Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!’ (Amos 9,13-15)”. – Review and Herald, 26 februarie, 1914.

9 din 17William Miller

Acelaşi plan

„Cei care sunt angajaţi în propovăduirea soliei îngerului al treilea cercetează Scripturile pe baza aceluiaşi plan pe care l-a adoptat William Miller. În cărticica intitulată View of the Prophecies and Prophetic Chronology, William Miller prezintă următoarele reguli simple, dar inteligente şi importante pentru studiul şi interpretarea Bibliei:„‘1. Fiecare cuvânt trebuie să aibă o legătură corespunzătoare cu subiectul prezentat în Biblie; 2. Toată Scriptura este necesară şi poate să fie înţeleasă printr-un studiu şi o aplicare atentă; 3. Nimic din ce este descoperit în Scriptură nu poate şi nu va fi ascuns de aceia care cer cu credinţă, fără să şovăie; 4. Pentru a înţelege doctrina, puneţi laolaltă toate pasajele Scripturii cu privire la subiectul pe care doriţi să-l cunoaşteţi, iar apoi lăsaţi fiecare cuvânt să îşi aibă influenţa lui corespunzătoare şi, dacă puteţi să vă formaţi teoria fără nicio contradicţie, nu puteţi să greşiţi; 5. Scriptura trebuie să fie propriul interpret, deoarece este o regulă în sine însăşi. Dacă depind de un învăţător care să îmi explice, iar el trebuie să-i ghicească semnificaţia, sau doreşte să o explice pe baza crezului lui sectar, ori pentru a fi considerat înţelept, atunci părerea lui, dorinţa, crezul, sau înţelepciunea lui sunt regula mea, şi nu Biblia’.„Cele de mai sus sunt o parte din regulile acestea, iar în studiul Bibliei vom face bine să respectăm principiile prezentate”. – Review and Herald, 25 noiembrie, 1884.

Să-i călăuzească mintea şi să-l facă să înţeleagă profeţiile

„Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Său să lucreze la inima unui fermier care nu crezuse în Biblie şi să-l determine să cerceteze profeţiile. Îngerii lui Dumnezeu l-au vizitat de repetate ori pe acel om ales, ca să-i călăuzească mintea şi să-l facă să înţeleagă profeţiile care fuseseră întotdeauna întunecate pentru poporul lui Dumnezeu”. – Early Writings, p.229.

Page 37 of 55

Page 38: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Gabriel

„Cuvintele spuse de înger – ‘Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu’ – arată că el are un loc de mare cinste în curţile cereşti. Când a venit cu înştiinţarea la Daniel, el i-a spus: ‘Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru, Mihail’ (Hristos) (Daniel 10,21). Vorbind despre Gabriel în Apocalipsa, Mântuitorul a spus: ‘Le-a făcut cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan’ (Apocalipsa 1,1). Iar îngerul i-a declarat lui Ioan: ‘Eu sunt împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi prooroci’ (Apocalipsa 22,9). Ce gând minunat – îngerul care este întâiul în slavă după Fiul lui Dumnezeu este cel ales să le descopere oamenilor păcătoşi planurile lui Dumnezeu”. – Hristos Lumina lumii, p.99.

Începutul lanţului adevărului

„Dumnezeu l-a trimis pe Îngerul Său pentru a lucra la inima unui fermier ce nu crezuse în Biblie şi pentru a-l determina să cerceteze profeţiile. Îngerii lui Dumnezeu l-au vizitat de repetate ori pe cel ales pentru a-i călăuzi mintea şi pentru a-l ajuta să înţeleagă profeţiile care fuseseră întotdeauna întunecate pentru poporul lui Dumnezeu. Lui i-a fost dat începutul lanţului adevărului şi a fost condus să cerceteze verigă cu verigă, până când a privit cu uimire şi admiraţie Cuvântul lui Dumnezeu. El a înţeles acolo un lanţ desăvârşit al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl considerase ca fiind neinspirat era descoperit acum înaintea ochilor lui în toată frumuseţea şi slava lui. El a înţeles că o parte din Scriptură explică o altă parte, iar când un pasaj îi era neînţeles, găsea explicaţia într-o altă parte a Cuvântului. El a privit Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu cu bucurie şi cu respectul şi veneraţia cea mai profundă. „Dumnezeu a îndrumat mintea lui William Miller spre profeţii şi i-a dat o mare lumină cu privire la cartea Apocalipsei”. – Early Writings, p.229-232.

Începutul lanţului adevărului

„Dintr-un studiu mai amplu al Scripturilor, am ajuns la concluzia că:Cele şapte vremuri ale supremaţiei neamurilor trebuiau să înceapă, când iudeii au încetat să fie o naţiune independentă, odată cu luarea în robie a lui Manase, pe care cronologii cei mai buni o stabilesc în 677 î.Hr.Cele 2300 de zile au început odată cu cele şaptezeci de săptămâni, pe care cronologii cei mai buni le datează începând cu 457 î.Hr. Cele 1335 de zile au început odată cu îndepărtarea necurmatului [jertfei necurmate] şi aşezarea urâciunii pustiitorului [Daniel 12,11] trebuiau să fie datate începând cu instaurarea supremaţiei papale, după înlăturarea urâciunilor păgâne şi care, în conformitate cu istoricii cei mai buni pe care am putut să-i consult, trebuiau să fie datate începând cu 508 d.Hr. Calculând toate aceste perioade profetice de la cele câteva date stabilite de cronologii cei mai buni pentru evenimentele de la care trebuiau să fie calculate, toate se terminau odată, prin anul 1843 d.Hr. În felul acesta, în 1818, am ajuns la încheierea celor doi ani de studiu al

Page 38 of 55

Page 39: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Scripturilor şi am tras concluzia solemnă că, în aproximativ douăzeci şi cinci de ani de la data aceea, treburile lumii noastre se vor sfârşi”. – Advent Review and Sabbath Herald, 18 aprilie, 1854.

677 î.Hr; 457 î.Hr şi 508 d.Hr – cei 2520 de ani; cei 2300, cei 1290 şi cei 1335 de ani

Mai întâi, cei 2520 de ani

„În timpul celor doisprezece ani cât am fost deist, am citit toate cărţile de istorie pe care am putut să le găsesc, dar apoi am îndrăgit Biblia. Ea m-a învăţat despre Isus! Totuşi, o parte destul de mare din Biblie încă era întunecată pentru mine. În 1818, sau 1819, în timp ce vorbeam cu un prieten pe care l-am vizitat şi care mă cunoscuse şi discutase cu mine pe vremea când eram deist, mi-a pus o întrebare, într-o modalitate destul de semnificativă: ‘Ce crezi despre textul acesta şi despre textul acela’, referindu-se la vechile texte cu privire avusesem obiecţiuni, când eram deist. Eu am înţeles ce voia să spună şi am răspuns: ‘Dacă îmi vei acorda timp, îţi voi spune ce înseamnă’. ‘De cât timp ai nevoie?’ ‘Nu ştiu, dar îţi voi spune’, am răspuns eu, deoarece nu puteam să cred că Dumnezeu făcuse o descoperire care nu putea să fie înţeleasă. Atunci, m-am hotărât să studiez Biblia, crezând că eram în stare să descopăr ce voia Duhul Sfânt să spună. Îndată ce luasem hotărârea aceasta, mi-a venit în minte gândul următor: ‘Să presupunem că găseşti un pasaj pe care nu poţi să îl înţelegi. Ce vei face?’ Atunci, mi-a venit în minte modalitatea următoare de a studia Biblia: ‘Voii lua cuvintele din pasajul respectiv şi le voi căuta în tată Biblia, iar apoi voi găsi semnificaţia lor’. Avem Cruden’s Concordance, despre care credeam că era cea mai bună din lume, aşa că am luat concordanţa aceea şi Biblia, m-am aşezat la birou şi nu am mai citit nimic altceva, cu excepţia câtorva ştiri din ziare, deoarece eram hotărât să aflu semnificaţia Bibliei. Am început cu Geneza şi am continuat să citesc încet, iar când am ajuns la un text pe care nu am putut să îl înţeleg, am căutat pretutindeni în Biblie pentru a găsi semnificaţia. După ce parcursesem Biblia în felul acesta, oh, cât de luminos şi de plin de slavă mi s-a părut adevărul. Am descoperit lucrurile pe care vi le-am predicat. A fost mulţumit cu gândul că cele şapte vremuri se încheiau în 1843. Apoi, am ajuns la cele 2300 de zile. Ele m-au condus la aceeaşi concluzie, dar nu am avut în gând să descopăr când urma să vină Mântuitorul şi nu am putut să cred lucrul acesta, însă lumina m-a impresionat cu atât putere, încât nu am ştiut ce să fac. Atunci, m-am gândit că nu voi înainta mai repede decât Biblia, dar nici nu voi rămâne în urma ei. Voi susţine tot ce învaţă Biblia”. – Advent Review and Sabbath Herald, 24 aprilie, 1856.

Temelia temeliei

„În analiza lui cu privire la puterile care au persecutat poporul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor, el a dezvoltat conceptul celor două urâciuni, definite ca fiind păgânismul (prima urâciune), simbolizând forţa persecutoare din afara bisericii, şi papalitatea (cea de a doua urâciune), reprezentând puterea persecutoare din interiorul bisericii. Tema celor două urâciuni a caracterizat majoritatea interpretărilor lui profetice ulterioare”. – P. Gerard Damsteegt, Foundations of the Seventh-day Adventist Message and Mission, p.22.„În Daniel 8 sunt ‘două urâciuni’. – Faptul acesta este prezentat cu atât claritate de Josiah Litch, încât voi reda cuvintele lui: ‘Jertfa necurmată’ se află în textul englez [si în cel românesc; n.trad.]. Totuşi în original nu există cuvântul ‘jertfă’. Acest lucru este recunoscut de toţi. Cuvântul a fost adăugat

Page 39 of 55

Page 40: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

de traducători. Expresia corectă este ‘necurmatul şi urâciunea pustiiri’, cele două fiind legate între ele prin ‘şi’; pustiirea săvârşită de necurmatul şi pustiirea săvârşite de urâciune. Acestea sunt două puteri pustiitoare care vor doborî sanctuarul şi oştirea’. – Prophetic Expositions, vol.1, p.127.„Este clar că sanctuarul şi oştirea urmau să fie călcate în picioare de necurmatul şi de urâciunea pustiirii. O citire atentă a versetului 13 arată cu claritate ideea aceasta. Faptul acesta pune bazele unei alte viziuni, şi anume că aceste două pustiiri sunt două mari forme prin care Satana a încercat să răstoarne închinarea adusă lui Iehova şi lucrarea Sa. Remarcile lui Miller cu privire la semnificaţia acestor doi termeni şi calea urmată de el în stabilirea acestei semnificaţii sunt prezentate sub titlul următor:„Cele două puteri pustiitoare sunt păgânismul şi papalitatea”„Am citit mai departe şi nu am putut să găsesc niciun alt loc unde se afla termenul acesta [necurmatul], în afară de cartea lui Daniel. Atunci [cu ajutorul unei concordanţe] am luat acele cuvinte care erau în legătură cu termenul: ‘a înlătura’ [a face să înceteze – în versiunea română; n.trad.]. El va face să înceteze necurmatul; ‘de la data când necurmatul va fi înlăturat’, etc. Am continuat să citesc şi am crezut că nu voi găsi nicio lumină cu privire la text. În cele din urmă, am ajuns la 2 Tesaloniceni 2,7.8:‘Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale’. Când am ajuns la textul acesta, oh, cât de plin de slavă mi s-a părut adevărul! Acesta era ‘necurmatul’! Ei bine, ce vrea să spună Pavel prin ‘cel ce o opreşte acum?’ ‘Acel Nelegiuit’ şi ‘omul fărădelegii’ reprezintă papalitatea. Ei bine, ce anume a împiedicat faptul ca papalitatea să ‘se arate’? Păgânismul. Prin urmare, ‘necurmatul’ trebuia să însemne păgânismul’. – Second Advent Manual, p.66.„Nu este nevoie de niciun argument pentru a dovedi că cele două mari forme de împotrivire prin care Satana a pustiit biserica şi a călcat în picioare sfântul locaş al Dumnezeului celui viu nu sunt altceva decât păgânismul şi papalitatea. De asemenea, este clar că trecerea de la o pustiire la cealaltă a avut loc sub puterea romană. Perioada păgânismului, din zilele împăraţilor Asiriei şi până în perioada când a fost schimbat în aşa fel, încât să preia numele de papalitate, a fost ‘necurmatul sau [aşa cum spune prof. Whiting] pustiirea necurmată, prin care Satana se împotrivise lucrării lui Iehova. Totuşi, prin preoţii lui, prin altarele şi jertfele lui, păgânismul s-a asemănat cu forma levitică de închinare adusă lui Iehova. Când forma de închinare levitică a fost înlocuită de forma de închinare creştină, a fost necesar ca şi forma de împotrivire a lui Satana să îşi schimbe forma printr-o închinare contrafăcută, aşa încât să se poată împotrivi cu succes închinării aduse Marelui Dumnezeu”. – Advent Review and Sabbath Herald, 6 ianuarie, 1853, J.N. Andrews.

Adăugat de înţelepciunea omenească

„Apoi, cu privire la ‘jertfa necurmată (Daniel 8,12), am văzut că termenul ‘jertfă’ a fost adăugat de înţelepciunea omenească, dar nu aparţine textului, şi că Domnul le-a dat acelora care au vestit ceasul judecăţii o înţelegere corectă cu privire la expresia aceasta. Înainte de 1844, când a existat unitate, aproape toţi au fost de acord cu concepţia corectă a expresiei ‘jertfă necurmată’, dar în confuzia care a urmat după 1844, au fost adoptate alte concepţii şi a urmat întuneric şi confuzie. După 1844, timpul nu a mai fost un test şi nu va mai fi niciodată”. – Early Writings, p.74.

Page 40 of 55

Page 41: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Cele două puteri pustiitoare

Sfântul locaş şi oştirea

„Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: ‘În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?’ Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!’” (Daniel 8,13-14).

Prăpădul hotărât

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9,26-27).

„Urâciunea pustiirii despre care vorbeşte profetul Daniel şi la care face referire Domnul nostru este descrisă în Daniel 9,26-27.„În conformitate cu profeţia aceasta, după respingerea lui Mesia, urma să vină un popor şi să ‘nimicească cetatea şi sfântul locaş’, atât oraşul, cât şi Muntele Sion, cetatea lui David însăşi. ‘Iar spre sfârşitul războiului împotriva bisericii şi a cetăţii sfinte, sunt hotărâte pustiirile (plural). Ierusalimul trebuie să fie călcat în picioare de neamuri până când vremurile (şapte) neamurilor vor fi împlinite. Luca 21, 24”. – Josiah Litch, Prophetic Expositions, vol.2, p.230.

Păgânismul

„Seria profeţiilor în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa capitolul 12, cu balaurul care căuta să-L distrugă pe Hristos la naşterea Sa. Balaurul este Satana (Apocalipsa 12,9), el este acela care l-a determinat pe Irod să-L dea la moarte pe Mântuitorul. Dar unealta principală a lui Satana, care a făcut război cu Hristos şi cu poporul Său în primele secole ale erei creştine, a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era religia predominantă. Astfel, în timp ce balaurul reprezintă în primul rând pe Satana, în al doilea rând este un simbol al Romei păgâne”. – Tragedia veacurilor, p.438.

Râul

„Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-L aruncase balaurul din gură” (Apocalipsa 12,13-16).

Pustiirea adusă asupra pustiitoruluiPage 41 of 55

Page 42: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. „El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 26-27). Prăpădul hotărât va cădea asupra celui pustiit (notă de subsol).

Hotărât: H2782 – chârats: a indica precis; în sens literal, a răni prin împungere; în sens figurat, a fi hotărât, a decide: - a decreta, a stabili, a se mişca.

„Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor” (Daniel 9,24).

Diferit de versetul 24

Hotărât: H2852 – châthak; a tăia, adică, în sens figurat, a decreta – a hotărî. ‘Iar spre sfârşitul războiului împotriva bisericii şi a cetăţii sfinte, sunt hotărâte pustiirile (plural). Ierusalimul trebuie să fie călcat în picioare de neamuri până când vremurile (şapte) neamurilor vor fi împlinite. Luca 21, 24”. – Josiah Litch, Prophetic Expositions, vol.2, p.230.

„Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât [2782] se va împlini” (Daniel 11,36).

Prăpădul hotărât va cădea asupra celui pustiit (Daniel 9,27 - notă de subsol).

„Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini” (Daniel 11,36).

10 din 17

Îndrumată de mâna Domnului

„Am văzut că harta din 1843 a fost îndrumată de mâna Domnului şi că nu trebuia să fie modificată, că toate cifrele au fost aşa cum le-a vrut El, că mâna Sa era pusă peste ele şi ascundea o greşeală în anumite cifre, aşa încât nimeni să nu o vadă, până când mâna Lui s-a dat la o parte”. – Early Writings, p.74-75.

Credinţa de la început

„Mărturia unită a publicaţiilor şi a predicatorilor Celei de a Doua Veniri, când stăteau pe temelia ‘credinţei de la început’, a fost că publicarea hărţii era împlinirea profeţiei din Habacuc 2,2.3. Dacă harta a fost un subiect al profeţiei (iar aceia care o neagă părăsesc credinţa de la început),

Page 42 of 55

Page 43: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

atunci înseamnă că 457 d.Hr. a fost anul de la care trebuia să înceapă perioada celor 2300 de zile. A fost necesar ca 1843 să fie prima dată stabilită şi publicată, pentru ca împlinirea ‘viziunii’ să ‘întârzie’, sau pentru a fi un timp de întârziere, în care grupul fecioarelor avea să adoarmă cu privire la marele subiect legat de timp, chiar înainte de a fi trezit de Strigătul de la Miezul nopţii”. – Second Advent Review and Sabbath Herald, vol.1, nr.2, James White.

Cu excepţia Inspiraţiei

„Am văzut că adevărul trebuia să fie prezentat cu claritate pe table, pentru că pământul şi tot ce este pe el este al Domnului, şi că nu trebuia să fie cruţat niciun mijloc necesar pentru a-l face să fie clar. Am văzut că harta cea veche a fost îndrumată de Domnul şi că nicio cifră nu trebuia să fie modificată, cu excepţia faptului că inspiraţia divină ar fi făcut lucrul acesta. Am văzut că cifrele de pe hartă erau aşa cum le dorea Dumnezeu şi că mâna Lui se află peste ele şi ascundea o greşeală făcută în câteva cifre, aşa încât nimeni să nu o vadă, până când mâna avea să fie retrasă”. – Spalding and Magan, p.1.

După trecerea timpului – de la 1844 la 1846

„Nu vreau să ignor, sau să scot nicio verigă din lanţul dovezilor care a fost alcătuit când grupurile mici de căutători ai adevărului s-au adunat, după trecerea datei din 1844, pentru a studia Biblia şi pentru a-I cere lui Dumnezeu lumină şi călăuzire…. Adevărul a fost întipărit punct cu punct în mintea lor, aşa de ferm, încât nu am putut să ne îndoim…. Dovezile date în experienţa noastră timpurie au aceeaşi putere pe care au avut-o atunci. Adevărul este acelaşi care a fost întotdeauna şi din structura adevărului nu poate să fie mutat niciun ac şi niciun stâlp. Lucrurile care au fost cercetate în Cuvântul lui Dumnezeu în 1844, 1845 şi 1846 rămân adevăr din toate punctele de vedere”. – Manuscript Releases, vol.1, p.53.

1850 şi cea de a doua tablă

„Domnul mi-a arătat că el, James, trebuia să ia mărturiile pe care adventiştii de seamă le-au publicat în ’44, să le publice din nou şi să-i facă să le fie ruşine. Acum face lucrul acesta….„Dumnezeu mi-a arătat nevoia de a alcătui o hartă. Am văzut că ea era necesară şi că adevărul prezentat cu claritate pe table va avea o mare influenţă şi va face sufletele să vină la cunoaşterea adevărului.„La întoarcerea noastră la fratele Nichols, Domnul mi-a dat o viziune şi mi-a arătat că adevărul trebuie să fie prezentat cu claritate pe table şi că faptul acesta îi va face pe mulţi să se hotărască pentru adevăr prin cele trei solii îngereşti, dintre care ultimele două urmau să fie prezentate cu claritate pe table. – Manuscript Releases, vol.5, p.201-203.

Dumnezeu era implicat

„Harta [1850] este confecţionată în Boston. Dumnezeu este implicat în realizarea ei.„Fratele Nichols are răspunderea cu privire la lucrarea aceasta”. – Manuscript Releases, vol.15, p213.

Hărţile poruncite de Dumnezeu

Page 43 of 55

Page 44: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Am văzut că Dumnezeu era implicat în publicarea hărţii de către fratele Nichols. Am văzut că în Biblie se afla o profeţie cu privire la harta aceasta şi că, dacă harta aceasta era plănuită pentru cei din poporul lui Dumnezeu, dacă este suficientă pentru unul, este suficientă şi pentru ceilalţi şi că, dacă cineva avea nevoie de o hartă nouă, pictată la o scară mai largă, toţi aveau nevoie în aceeaşi măsură….„Am văzut că hărţile [din 1843 şi 1850] poruncite de Dumnezeu au avut o influenţă favorabilă asupra minţilor, chiar şi fără nicio explicaţie. În reprezentarea îngerilor de pe hărţi se află o anumită lumină plăcut şi cerească. Mintea este condusă aproape imperceptibil la Dumnezeu şi la cer. Totuşi, celelalte hărţi care au fost făcute dezgustă mintea şi o fac să se gândească mai mult la pământ, decât la cer. – Manuscript Releases, vol.13, p.359.

Nicio solie nouă „Dumnezeu nu ne dă o solie nouă. Noi trebuie să propovăduim solia care ne-a scos din alte biserici în 1843 şi 1844”. – Review and Herald, 19 ianuarie, 1905.

Soliile de la 1843 şi 1844

„Dumnezeu ne porunceşte să ne dedicăm timpul şi puterea în lucrarea de a le predica oamenilor soliile care i-au tulburat pe bărbaţi şi pe femei în 1843 şi 1844”. – Manuscript Release, nr. 760.

Soliile de la 1843 şi 1844?

„Acum, istoria noastră arată că sute de predicatori îi învăţau pe oameni din aceleaşi hărţi profetice pe care le-a folosit William Miller, şi toate erau la fel. Ca urmare, în mesajul tuturor s-a manifestat unitate cu privire la o temă unică – venirea Domnului Isus la o dată anume, 1844”. – Joseph Bates , Early SDA Pamphlets, p.17.

Toate

„Toate soliile vestite în 1840-1844 trebuie să fie propovăduite cu putere acum, pentru că sunt mulţi oameni care s-au rătăcit. Soliile trebuie să ajungă la toate bisericile.„Domnul Hristos a spus: ‘Ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit’ (Matei 13,16.17). Binecuvântaţi sunt ochii care au văzut evenimentele petrecute în 1843 şi 1844.„Solia a fost vestită. Şi nu trebuie să fie nicio întârziere în repetarea soliei, pentru că semnele timpului se împlinesc, iar lucrarea finală trebuie să fie făcută. O mare lucrare va fi făcută într-un timp scurt. Curând va fi vestită o solie rânduită de Dumnezeu, care va ajunge ca un strigăt puternic. Atunci, Daniel se va scula în partea sa de moştenire, pentru a-şi vesti mărturia”. – Manuscript Releases, vol.21, p.437.

A treia solie îngerească

„Aceia care sunt învăţători şi conducători în instituţiile noastre trebuie să fie integri în credinţă şi în principiile soliei îngerului al treilea. Dumnezeu vrea ca poporul Său să ştie că avem solia pe care El ne-a dat-o în 1843 şi 1844”. – General Conference Bulletin, 1 aprilie, 1903.

Page 44 of 55

Page 45: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Temelia

„Textul din Scriptură, care mai presus de toate celelalte a fost temelia şi pivotul central al credinţei advente, a fost acesta: ‘Până vor trece 2300 de seri şi dimineţi, apoi sfântul Locaş va fi curăţit” (Daniel 8,14)’”. – Tragedia veacurilor, p.409.„Experienţa ucenicilor care au predicat ‘Evanghelia Împărăţiei’ la prima venire a lui Hristos îşi are corespondentul în experienţa acelora care au predicat solia celei de a doua veniri a Sa. După cum ucenicii au mers predicând: ‘S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape’, tot astfel Miller şi tovarăşii lui au predicat că perioada profetică din urmă şi cea mai lungă, scoasă în evidenţă de Biblie, era gata să se încheie, că judecata era aproape, iar împărăţia veşnică urma să se arate. Predicarea venirii, de către ucenici, se întemeia pe cele şaptezeci de săptămâni din Daniel capitolul 9. Dar solia lui Miller şi a tovarăşilor săi anunţa încheierea celor 2300 de zile, din Daniel 8,14, din care cele şaptezeci de săptămâni erau doar o parte. Predicarea fiecăruia s-a întemeiat pe împlinirea unei alte părţi din aceeaşi mare perioadă profetică”. – Tragedia veacurilor, p.351.

Greşeli în unele cifre

„Am văzut că harta din 1843 a fost condusă de mâna Domnului şi că ea nu trebuie să fie modificată, că cifrele erau aşa cum le-a dorit El, că mâna Sa era pusă deasupra şi ascundea o greşeală în unele cifre, pentru ca nimeni să nu o poată vedea, până când mâna Sa a fost dată la o parte”. – Early Writings, p.74-75.

Perioadele profetice care s-au încheiat în 1843

„I-am văzut pe cei din poporul lui Dumnezeu aşteptându-L cu bucurie pe Domnul lor. Totuşi, Dumnezeu a avut în plan să-i pună la încercare. Mâna Lui acoperea o greşeală în calculul perioadelor profetice. Cei care Îl aşteptau pe Domnul lor nu au descoperit greşeala aceasta şi nici oamenii cei mai învăţaţi care se împotriveau datelor nu au reuşit să o vadă….„Cei credincioşi, dezamăgiţi, care nu au putut să înţeleagă de ce Domnul lor nu a venit, nu au fost lăsaţi în întuneric. Ei au fost conduşi din nou la Biblie pentru a cerceta perioadele profetice. Mâna Domnului a fost retrasă de deasupra cifrelor, iar greşeala a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice care au ajuns la 1844 şi că aceleaşi dovezi pe care le prezentaseră pentru a arăta că perioadele profetice s-au încheiat în 1843 arătau că ele se vor încheia în 1844. Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu a strălucit asupra poziţiei lor, iar ei au descoperit un timp de întârziere. – „Chiar dacă [viziunea] zăboveşte, aşteapt-o”. În dragostea lor faţă de venirea imediată a lui Hristos, ei trecuseră cu vederea întârzierea împlinirii viziunii, care a avut ca scop să-i descopere pe adevăraţii aşteptători. Ei au avut din nou un punct în timp. Totuşi, eu am văzut că mulţi dintre ei nu au putut să se ridice deasupra dezamăgirii lor aspre, ca să aibă acel zel şi acea energie care caracterizase credinţa lor în 1843”. – Early Writings, p.235-237.

11 din 17Două viziuni

Page 45 of 55

Page 46: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: ‘În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?’ Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!’„Pe când eu, Daniel, aveam vedenia [chazon] aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: ‘Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia [mareh] aceasta’.„El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat, şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: ‘Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia [chazon] priveşte vremea sfârşitului!’” (Daniel 8,13-17).

Curăţit

Şi el mi-a zis: ,,Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!

A corecta, curăţi şi îndreptăţi

Curăţit: H6663: tsadaq: o rădăcină primitivă; a fi (a face să fie) corect, a corecta (în sens moral, sau legal; a curăţa, (a fi curat, sau a face curat); a îndreptăţi (pe cineva, sau pe sine însuşi) – neprihănit (neprihănire).

Vremea de apoi a mâniei: 1844

„Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins, şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. Apoi mi-a zis: ‘Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului’” (Daniel 8,18-19).

Doi sau trei martori

„În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată” (Ioan 8,17).„Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori” (2 Corinteni 13,1).„Cel vinovat de moarte să fie omorât pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe mărturia unui singur martor” (Deutronom 17,6).„Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire” (Geneza 41,32).

Mânia

„Apoi mi-a zis: ‘Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului’ (Daniel 8,19).

Plângeri 2,1-9.

Ezechiel 22,17-31

„De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări, şi a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta. Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuţime, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede azi.

Page 46 of 55

Page 47: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia” (Deutronom 29,27-29).„Apoi mi-a zis: ‘Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului’” (Daniel 8,19).

Timpul rânduit

Rânduit: H4150 – mo-ed; Din H3259; un timp fixat, stabilit, asemenea unei programări; într-o modalitate precisă, o sărbătoare; convenţional, un an; prin implicare, o adunare (convocată cu un scop precis); din punct de vedere tehnici, o adunare, comunitate; prin extindere, locul unei adunări; de asemenea, un semnal (ceva stabilit dinainte); - stabilit (semn, timp), (un loc solemn) pentru adunare, o sărbătoare (stabilită, solemnă), un timp stabilit, sinagogă, timp rânduit (stabilit).

Blestemul

Rugăciunea lui Daniel Daniel 9,1-19

„Ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre, care ne-au cârmuit, şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri supt cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre, şi n-am luat aminte la adevărul Tău” (versetele 11-13).

Rugăciunea lui Neemia

Neemia 1,5-11.

Împrăştierea şi adunarea

„Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare; dar dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo’” (versetele 8,9).

Levitic 26,24-46.

Două împrăştieri

„Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mâncat-o cel dintâi; şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului. De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.„Voi aduce înapoi pe Israel în păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan, şi îşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi în Galaad. În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, se va căuta

Page 47 of 55

Page 48: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa, pe care o voi lăsa” (Ieremia 50,17-20).

Şaptezeci de ani

Pustiirile Ierusalimului

„În anul dintâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia” (Daniel 9,1-2).

Pedepsirea Babilonului

„Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani. Dar când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara Haldeilor, şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice” (Ieremia 25,11-12).

Odihna ţării

„Ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia; până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani” (2 Cronici 36,21).

Levitic 25

Vremea de apoi – ultimul sfârşit

„Apoi mi-a zis: ‘Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului’” (Daniel 8,19).

Primul sfârşit

„Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini” (Daniel 11,36).„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9,26-27).„Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni” (Apocalipsa 11,2).„Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24).„Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!’”

Page 48 of 55

Page 49: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

A corecta, curăţi şi îndreptăţi

Curăţit: H6663: tsadaq: o rădăcină primitivă; a fi (a face să fie) corect, a corecta (în sens moral, sau legal; a curăţa, (a fi curat, sau a face curat); a îndreptăţi (pe cineva, sau pe sine însuşi) – neprihănit (neprihănire).

12 din 1722 octombrie, 1844

„Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Prea sfânt pentru curăţirea Sanctuarului, aşa cum a fost scoasă în evidenţă în Daniel 8,14; venirea Fiului omului înaintea Celui Îmbătrânit de zile, aşa cum ni se prezintă în Daniel 7,13; şi venirea Domnului în Templul Său, profetizată de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiaşi eveniment; şi lucrul acesta mai este reprezentat şi prin venirea mirelui la ospăţul de nuntă descris de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei capitolul 25”. – Tragedia veacurilor, p.426.

Daniel 8,14 – Judecata de cercetare

„Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!’” (Daniel 8,14).

Daniel 7,13 – O împărăţie primită

„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7,13-14).

„Aşa a fost prezentat în viziunea profetului începutul judecăţii de cercetare. Venirea lui Hristos descrisă aici nu este a doua venire a Sa pe pământ. El vine înaintea Celui îmbătrânit de zile din Cer pentru a primi stăpânirea, slava şi puterea împărătească, iar acestea Îi vor fi date la încheierea lucrării Sale de mijlocire. Aceasta este venirea care a fost profetizată pentru încheierea celor 2300 de zile, în 1844, şi nu cea de a doua venire a Sa pe pământ. Însoţit de un nor de îngeri, Marele nostru Preot intră în sfânta sfintelor, iar acolo Se înfăţişează în prezenţa lui Dumnezeu spre a se angaja în ultimele acţiuni ale slujirii Sale pentru om – spre a îndeplini lucrarea judecăţii de cercetare şi spre a face ispăşire pentru toţi cei ce au dreptul la beneficiile ei”. – Spirit of Prophecy, vol.4, p.307.

Matei 25 – Experienţa poporului lui Dumnezeu

„Parabola celor zece fecioare din Matei 25 ilustrează de asemenea experienţa poporului Adventist”. – Tragedia veacurilor, p.393.

Maleahi 3 – Solul legământului

Page 49 of 55

Page 50: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor.„Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite. Atunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară” (Maleahi 3,1-4).

În zilele din vechime

„Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel” (Exod 19,5-6).

Zilele lui Petru

„Şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.„Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.„Căci este scris în Scriptură: ‘Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine’. Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, ‘piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului’; şi ‘o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere’. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi.„Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.„Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul. Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării” (1 Petru 2,2-12).

Punctul de referinţă al lui Petru

„De aceea ascultaţi Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniţi peste poporul acesta din Ierusalim! Pentru că ziceţi: ‘Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu locuinţa morţilor: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!’ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.„‘Voi face din neprihănire o lege, şi din dreptate o cumpănă; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, şi apele vor îneca adăpostul minciunii. Aşa că legământul vostru cu moartea va fi

Page 50 of 55

Page 51: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

nimicit, şi învoiala voastră cu locuinţa morţilor nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea’” (Isaia 28,14-18).

Zidiţi o casă spirituală

Moise

„În ziua a şaptea, care a fost o zi de Sabat, Moise a fost chemat să intre în nor. Norul cel des s-a deschis în faţa întregului Israel şi slava lui Dumnezeu a ţâşnit ca un foc mistuitor. ‘Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi’ (versetul 18). Cele patruzeci de zile petrecute pe munte nu cuprindeau şi cele şase zile de pregătire. În timpul acestor şase zile, Iosua a fost cu Moise şi împreună au mâncat mană şi au băut din ‘pârâul care cobora din munte’. Dar Iosua n-a intrat cu Moise în nor. El a rămas afară şi a mâncat şi a băut mai departe, în timp ce aştepta întoarcerea lui Moise; dar Moise a postit în tot timpul acestor patruzeci de zile.„În timpul rămânerii sale pe munte, Moise a primit instrucţiuni pentru construirea sanctuarului, în care avea să se manifeste în mod deosebit prezenţa divină. ‘Să-mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor’ (Exod 25,8), a fost porunca lui Dumnezeu”. – Patriarhi şi profeţi, p.313-314.

O zi pentru un an

„Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi” (Numeri 14,33-34).

Ziua Cincizecimii

„Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica’. „Iudeii au zis: ‘Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?’ Dar El le vorbea despre Templul trupului Său” (Ioan 2,-19-21).

Milleriţii

1798 – 1844 = 46 ani.

2300 de zile

„Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!’” (Daniel 8,14).

606/605 = 2450 = 1844. / 2450 – 50 = 49. / 2300 – 50 = 46.

13 din 17Isaia 7 – 742 î.Hr

Isaia 7,1-9

Page 51 of 55

Page 52: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

Cel dintâi şi cel de pe urmă

Apocalipsa 9,14-15 _________________ 391 ani şi 15 zileApocalipsa 11,2 ___________________ 1260 aniDaniel 8,14 _______________________ 2300 aniLevitic 26,28-34 ___________________ 2520 ani„Decretul împotriva lui Iuda a fost similar decretului împotriva lui Israel. Ei trebuiau să fie împrăştiaţi printre toate popoarele. Hotărârea nu putea să fie revocată, indiferent de pocăinţa şi reforma lor parţială. Ieremia 15,4: ‘Îi voi face de pomină pentru toate împărăţiile pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ierusalim’ – ne spune acelaşi lucru, şi anume că Iuda, asemenea lui Israel, trebuie să ajungă în robie. Israelul a început să fie dus în robie în zilele lui Osea, 722 î.Hr, iar de la data aceea şi până în 1798 d.Hr. sunt exact 2520 de ani, sau şapte ani profetici. Cât de remarcabil este că, atunci când cei şapte ani s-au încheiat, Dumnezeu a început să Îşi elibereze biserica din robia la care fusese supusă timp de veacuri faţă de împăraţii pământului. În 1798, biserica a ieşit din pustie şi a început să fie eliberată din robie. Totuşi, încheierea robiei ei faţă de împărăţiile pământului este păstrată pentru o altă perioadă. Începând cu 677 i.Hr., cei şapte ani profetici, sau cei 2520 de ani obişnuiţi, urmau să se încheie în 1843 d.Hr.„Prin urmare, începând cu robia lui Manase şi ultima împrăştiere a celor zece seminţii ale lui Israel, când Dumnezeu a stabilit data pentru împrăştierea poporului sfânt, până în 1843, cei şapte ani se vor încheia, iar atunci va începe anul de îndurare a Domnului şi, după umila mea părere, copiii lui Dumnezeu vor fi eliberaţi de relele enumerate de Moise în Levitic 26 şi Ieremia 15, de sabie, de ciumă, de foamete, de robie, de moarte şi cădere, şi toţi vor fi mângâiaţi, lacrimile vor şterse de pe toate feţele, suspinele şi necazurile vor înceta pentru totdeauna, nu va mai fi blestem, căci scaunul de domnie al Mielului va fi acolo şi va locui cu ei, El va fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Său. Acest lucru va avea în anul de îndurare a Domnului, anul antitipic de izbăvire”. – William Miller (1842), A Lecture on the Typical Sabbaths and the Great Jubilee, p.18.

724-722 – Asedierea Samariei

„Aproximativ doi ani mai târziu, ‘în al şaptelea an al lui Osea’, ‘Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei, şi a împresurat-o. După trei ani, a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel: atunci a fost luată Samaria. Împăratul Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria, şi i-a aşezat la Halah şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile Mezilor, pentru că n-ascultaseră de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului’ (2 Regi 18,9-12).„Nimicirea care a venit asupra împărăţiei din nord a fost direct de la Dumnezeu. Asirienii au fost doar nişte mijloace pe care Domnul le-a folosit spre a-Şi aduce scopul la îndeplinire. Prin Isaia, care a început să profetizeze înainte de căderea Samariei, Domnul a făcut referire la armatele asiriene ca fiind ‘nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele’ (Isaia 10,5).„‘Copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor … şi au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul. Au slujit idolilor, despre care Domnul le zisese: ‘Să nu faceţi lucrul acesta!’…

Page 52 of 55

Page 53: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Dar ei n-au ascultat,… N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor, şi de înştiinţările pe care li le dăduse…. Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteei, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor, şi au slujit lui Baal. Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la ghicire şi vrăjitorii, şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L.„‘De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel,… i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor, şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui… cum vestise prin toţi slujitorii Săi prooroci. Şi Israel a fost dus în robie, departe de ţara lui, în Asiria’ (2 Regi 17,7-23)”. – Review and Herald, 12 februarie, 1914.

1797-1798 – Rana de moarte

1797

„În anii 1796, 1797, suveranitatea Franţei a fost instituită în nordul Italiei, prin victoriile lui Bonaparte. Armatele franceze şi-au continuat marşul spre capitala papală…. Papa cel bătrân însuşi, rămas acum doar un stăpân cu numele asupra câtorva rămăşiţe ale patrimoniului lui Petru, a suferit curând în persoană înverşunarea spiritului antipapal care predomina”. – Edwardson Christian, Facts of Faith, p.57.

1798

„În anul 1797, când papa Pius VI s-a simţit grav bolnav, Napoleon a dat ordine ca, în cazul morţii papei, să nu mai fie ales niciun succesor în poziţia aceasta, iar papalitatea să înceteze. „Totuşi, papa s-a făcut bine. Pacea a fost ruptă curând. Berthier a intrat în Roma în 10 februarie, 1798, şi a proclamat republica. Pontiful cel bătrân a refuzat să-şi calce legământul, recunoscând republica, şi a fost trimis în grabă din închisoare în închisoare, până în Franţa…. ‘Nu este de mirare că jumătate din Europa a crezut că hotărârea lui Napoleon trebuia să fie respectată şi că papalitatea va muri odată cu papa’”. – Edwardson Christian, Facts of Faith, p.59.

1799

„Astfel, ‘zilele acelea’ sunt cele o mie două sute şaizeci de ani de supremaţie papală, care au început în 538 d.Hr, prin smulgerea ultimelor ‘trei’ împărăţii menţionate în Daniel 7,8.20.24 şi s-au încheiat în 1798 d.Hr, când guvernarea papală a fost abolită în Roma şi Republica Romană a fost declarată din nou acolo, iar ‘vechile temelii ale capitalei au fost stabilite iarăşi pentru a răsuna de strigătele, dacă nu de spiritul, libertăţii. După trecerea a o mie patru sute de ani, însemnul venerabil S.P.Q.R., a fost luat din nou de vânt, când papa a fost făcut prizonier şi dus în robie în Franţa, unde a murit la Valencia, în 29 august, 1799”. – A.T. Jones, Signs of the Times, 24 octombrie, 1900.

Manase – 677

„Atunci Domnul a trimes împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon” (2 Cronici 33,11).

Page 53 of 55

Page 54: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

„Proorocii au continuat să vestească plini de credincioşie avertizările şi îndemnurile lor; neînfricaţi au vorbit lui Manase şi poporului lui; dar solii au fost batjocoriţi. Iuda cel apostaziat n-a luat aminte. Ca o anticipare a ceea ce avea să cadă peste popor, dacă aveau să continue în nepocăinţă, Domnul a îngăduit ca împăratul lor să fie luat rob de o grupă de ostaşi asirieni, care l-au ‘legat cu lanţuri şi l-au dus la Babilon’, capitala lor vremelnică. Acest necaz l-a trezit la realitate ‘şi s-a smerit înaintea Dumnezeului părinţilor săi. I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu’ (2 Cronici 33,11-13). Dar această pocăinţă, oricât de profundă era ea, a venit prea târziu, ca să mai scape împărăţia de influenţa distrugătoare a anilor de practici idolatre. Mulţi se poticniseră şi căzuseră, ca să nu se mai ridice niciodată. – Profeţi şi Regi, p.382.Anticipare: 1.Primele roade; ceva ce vine mai înainte, o făgăduinţă cu privire la ceva ce va veni. Primele roade pot să fie o anticipare a recoltei ce va urma. Primul succes în armată poate să fie o anticipare a unui succes viitor. Pacea sufletească a creştinului în viaţa aceasta este o anticipare a păcii şi fericirii viitoare. De aici, avansul constituie prima rată a banilor, sau primul depozit care făgăduieşte, sau asigură o plată completă. De aici, practica de a da un avans pentru a ratifica un contract. Acesta este sensul principal al cuvântului, arătând ceva ce vine înainte, sau în avans. Prin urmare, din punct de vedere spiritual, sfinţilor le este dat un avans, o anticipare, ca un angajament sau o asigurare a bucuriei viitoare a prezenţei şi favorii lui Dumnezeu. – Webster’s 1828 Dictionary.

677

„‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: La o parte cu mitra, jos cununa împărătească!... Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat! Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna căruia o voi încredinţa’ (Ezechiel 21,26.27)„Cununa îndepărtată de la Israel a trecut succesiv de la o împărăţie la alta, de la Babilon, la Medo-Persia, la Grecia şi la Roma. Dumnezeu spune: ‘Lucrul acesta nu va mai avea loc, până la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa’”. – Educaţia, p.179.

606/605

„În fruntea acelora care duceau cu repeziciune poporul în ruină era Zedechia, împăratul lor. Trecând cu vederea în totul sfaturile Domnului, date prin prooroci, uitând atitudinea de recunoştinţă pe care o datora lui Nebucadneţar, călcându-şi jurământul solemn de supunere rostit în Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, împăratul lui Iuda s-a răsculat împotriva proorocilor, împotriva binefăcătorilor lui şi împotriva lui Dumnezeu. În înfruntarea înţelepciunii lui s-a întors după ajutor la vechiul vrăjmaş al prosperităţii lui Israel, trimiţând soli în Egipt ca să-i dea cai şi un număr de oameni.„‘Va izbuti el oare?’ întreba Domnul cu privire la acela care şi-a trădat în mod josnic încrederea sacră; ‘Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legământul ? Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că în ţara împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri! Aşa că nici Faraon nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război... a nesocotit

Page 54 of 55

Page 55: Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit Satu Mare ian 2…  · Web view1 din 17. Steagul îngerului al treilea „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm

jurământul, până într-atât, că a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna, şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!’ (Ezechiel 17,15-18).„Venise ziua socotelii finale pentru împăratul nelegiuit. ‘La o parte cu mitra!’ a hotărât Domnul. ‘Jos cununa împărătească!’ Lui Iuda nu avea să-i mai fie îngăduit să aibă un împărat, până când Hristos Însuşi avea să-Şi întemeieze Împărăţia. ‘O voi da jos, o voi da jos’, a fost hotărârea divină cu privire la tronul casei lui David, ‘dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna Căruia o voi încredinţa’ (Ezechiel 21,25-27)”. – Profeţi şi Regi, p.451.

1844

„Biblia declară că, înainte de venirea Domnului, Satana va lucra ‘cu toată puterea, cu semne şi minuni mincinoase şi cu toată amăgirea nelegiuirii’; iar aceia care ‘n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiţi’, vor fi lăsaţi să primească ‘o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună’ (2 Tesaloniceni. 2,9-11). Până când această stare nu va fi atinsă, iar unirea bisericii cu lumea nu va fi realizată deplin în toată creştinătatea, căderea Babilonului nu va fi totală. Schimbarea este progresivă, iar împlinirea desăvârşită a profeţiei din Apocalipsa 14,8 este încă în viitor”. – Tragedia veacurilor, p.389.

[email protected] 0733.773.030 0261.754.321

Page 55 of 55


Recommended