1

BRET HARTE

FIUL PISTOLARULUI

ROMAN - WESTERN Traducere şi adaptare de: DAN STARCU

BRET HARTETHE HUMAN WRECK

TAUSCHNITZ PUBLISHING HOUSE, LEIPZIG

2

FRANCIS BRET HARTE.

Acest celebru prozator american, care are dimensiunile unui idol, ale unui simbol, se înscrie în galeria gigan ilor literaturii,ţ cum ar fi Edgar A. Poe, Fenimore Cooper, sau Jack London, etc. Odat cu el au prinsă via inuturile îndep rtate ale West-ului.ţă ţ ă

În nuvelele şi romanele sale şi-au g sit locul to iă ţ aventurierii, pistolarii, juc torii de c r i, c ut torii de aur,ă ă ţ ă ă pieile roşii, dansatoarele din baruri, cu dramele şi necazurile lor.

Deşi s-a n scut pe coasta estic , în statul New-York, laă ă Albany, pe 25 august 1839, s-a sim it atras mereu deţ miracolul Far-West-ului, de lumea necunoscut şiă promi toare care ademenea lungi convoaie de pioneri prinţă imensa prerie c tre coastele Oceanului Pacific.ă

Tat l s u, profesor de limba greac la colegiul din Albany,ă ă ă a murit când avea numai 17 ani. R mas singur , mama luiă ă ă n-a rezistat la chemarea aurului şi a urmat lungul drum care îi ducea pe compatrio ii ei spre minele din California.ţ

Dar Francis Bret n-a avut prea mult noroc în postura de prospector. Din 1854, a devenit profesor la o şcoal dină Sonora. Primele povestiri le-a scris în 1859, pentru o revistă din San Francisco. Publicul le-a remarcat imediat, iar destinul tân rului Bret Harte s-a schimbat.ă

Pân atunci nimeni nu se aplecase cu atâta sim ire şiă ţ aten ie asupra americanului de rând, nimeni nu zugr viseţ ă via a periculoas şi agitat a pionierului din Vestul S lbatic.ţ ă ă ă Succesul lui literar a venit rapid.

În 1868, Bret a devenit directorul unei publica ii periodiceţ c reia îi dedic toate eforturile lui. Zeci de pagini, sute deă ă pagini semnate de mâna lui au v zut lumina tiparului.ă

În 1871, a revenit la New-York spre a conduce celebra

3

„Atlantic Monthly”. Era scriitorul cel mai citit din Statele Unite.

Apreciindu-i în mod deosebit corectitudinea limbii folosite, puritatea stilului, criticii din Anglia l-au chemat de mai multe ori la Londra spre a cunoaşte consacrarea definitiv aă uriaşului s u talent.ă

În 1878, a fost numit de Guvernul Statelor Unite consul în Germania. Perioada european s-a dovedit a fi foarteă fructuoas , în editura contelui Von Tauschnitz, din Leiptig,ă avea s apar , în întregime, opera literar a lui Bret Harte.ă ă ă

În 1880 a fost numit consul la Glasgow.În 1885 a demisionat din acest post şi s-a stabilit la Londra

ca s se dedice în exclusivitate literaturii.ăPoet, prozator şi romancier de frunte al Americii, a l sat înă

urma lui o oper vast , apreciat pe toate meridianele lumii.ă ă ă Dintre cele mai cunoscute nuvele şi romane ale sale se pot num ra: Tab ra zgomotoas , Maruja, O iubire în Sierra,ă ă ă P durea Carquinez, Romanul unei mine, Suzy, Clarence,ă Cressy, Milionarul din Los Gatos etc.

Chiar dac în România este mai pu in cunoscut decât înă ţ Fran a, Anglia sau Germania, ţ nu trebuie uitat c primeleă traduceri ale lucr rilor sale s-au f cut înc din secolul trecută ă ă (Un idil din Roşeni, Coliba blestemat , Poveşti din araă ţ aurului, Schi e din California).ţ

Poate mai mult decât oricare altul, romanul de faţă prezint matricea istoric , geografic şi spiritual în care s-aă ă ă ă format unul dintre cele mai importante popoare ale lumii de azi. Acesta este fundalul pe care se desf şoar drama luiă ă Clarence Brent şi a tat lui s u, a familiei Silsbee, a indieniloră ă decima i de raidurile cavaleriei americane şi care c utau sţ ă ă se r zbune pe orice alb care le c dea în mân . Dincolo deă ă ă aceasta, sensibilitatea autorului şi tema dickensian aă copilului abandonat dau c r ii o not cu totul aparte,ă ţ ă nemaiîntâlnit la altele din genul western.ă

Dan Starcu.

4

CAPITOLUL I.

O câmpie imens , de un gri închis, care în dep rtare lua oă ă uşoar tent albastr şi prezenta, din loc în loc, pete maiă ă ă întunecate ce p reau ochiuri de ap .ă ă

Din spa iile unde solul era lipsit de iarb , negru,ţ ă carbonizat în interiorul cercurilor neregulate, se z reauă resturi de ziare, cârpe, cutii de conserve desf cute, urme deă cenuş .ă

În dep rtare imaginea era dominat de o linie continu ,ă ă ă joas , întunecat , care, odat cu venirea nop ii, p rea că ă ă ţ ă ă piere înghi it de p mânt pentru a reap rea în zori, f r aţ ă ă ă ă ă suferi vreo schimbare de form .ă

Toate acestea d deau impresia unei deplas ri neconteniteă ă spre o int nedefinit şi, în ciuda efortului de peste zi, teţ ă ă f ceau s crezi c seara reveneai în acelaşi loc de unde aiă ă ă plecat.

Cu atât mai mult cu cât cele din jur erau aceleaşi, adică oamenii, cuverturile, bolta cereasc arcuit deasupra ta. Peă ă buze şi în gur sim eai acelaşi gust de praf calcaros,ă ţ întâlneai acelaşi sol de gresie, iar peste toate se r spândeaă acelaş miros de vit .ă

Astfel ar ta preria în vara anului 1852 pentru cei doi copiiă care o priveau din fundul unei c ru e acoperit cu pânz , aşaă ţ ă ă cum aveau emigran ii.ţ

Ei vedeau necontenit acelaşi spectacol ce dura de două s pt mâni f r vreo modificare, cât de mic . Şi totuşi nuă ă ă ă ă ar tau a fi nici mira i, nici plictisi i.ă ţ ţ

Doar când se porneau s mearg pe jos, pe lâng c ru e,ă ă ă ă ţ cei din convoi deveneau unicul izvor de mişcare în acel tablou neschimbat.

Una dintre c ru e purta pe prelat urm toarea inscrip ie,ă ţ ă ă ţ format din litere mari şi negre: „În drum spre California”.ă Inscrip ia alteia era astfel conceput ”, „Râm , purcelule,ţ ă ă

5

altfel vei cr pa”. Nici una dintre acestea nu trezea îns înă ă min ile copiilor cea mai mic idee de glum .ţ ă ă

Era poate nepotrivit de c utat un raport între oamenii cuă figuri serioase care, din când în când, mergeau pe lângă c ru e şi p reau tot mai trişti şi mai îngrijora i, pe m sur ceă ţ ă ţ ă ă ziua se scurgea şi gluma aceea ce data deja de mult timp. Totuşi, cei doi copii nu aveau impresii chiar identice.

Cel mai mare, un b iat de vreo unsprezece ani, p reaă ă str in de obiceiurile şi uzan ele unui trai ce p rea firescă ţ ă familiei feti ei de şapte ani ce-i era tovar ş de drum.ţ ă ă

Hrana, f r preten ii, era preg tit cu mai pu ină ă ţ ă ă ţ ă îndemânare decât cea cu care fusese el obişnuit.

Existau rela ii mutuale între acei oameni ce prezentau oţ anume libertate, lips de jen , o simplitate ce mergea până ă ă la grosol nie în treburile lor cotidiene. Chiar şi limbajul lor îiă era uneori neinteligibil.

Dormea îmbr cat, învelit în cuverturi. Sim ea c , în ceeaă ţ ă ce privea cur enia, nu putea conta decât pe el însuşi şi căţ ă trebuia s rezolve singur problemele legate de procurareaă apei şi a prosoapelor. Dar probabil c , luând în considera ieă ţ tinere ea lui, lucrurile acelea nu îl frapau decât ca nout i.ţ ăţ

Mânca, dormea bine şi g sea c via a era vesel .ă ă ţ ăDoar c , din când în când, b d r nia înso itorilor s i oriă ă ă ă ţ ă

ceva mai r u, indiferen a lor, îl f ceau s -şi simtă ţ ă ă ă dependen a, trezindu-i în adâncul sufletului sentimentulţ nel murit al unui tratament injust care îi era impus şi, deşiă acel sentiment nu se traducea prin cuvinte adresate semenilor s i, iar el însuşi f cea mari eforturi pentru a-lă ă îndep rta, totuşi se p stra latent în conştiin a sa de copil.ă ă ţ

Pentru cei din convoi, era un copil încredin at expedi iei, laţ ţ Saint-Jo, de c tre o rud a mamei sale vitrege şi trebuia dusă ă unei alte rude, din Sacramento.

Cum mama sa vitreg nu-i spusese m car adio şi f cuseă ă ă totul pentru a-l îndep rta de la ruda unde locuise în ultimaă vreme, se gândea c toat ac iunea ei nu avea alt scopă ă ţ decât de a-l abandona.

Convoiul considerase lucrurile în acelaşi mod ca şi copilul, de aceea nimeni nu reflectase mai mult asupra faptelor

6

respective. Cât li se oferise pentru drumul s u?ăNu ştia, îşi amintea numai c i se recomandase ca în oriceă

împrejurare, „s le fie util”.ăCeea ce şi f cuse de îndat ce i se ivise ocazia, chiar dacă ă ă

uneori îşi demonstrase neîndemânarea de încep tor, dar nuă se cerea prea mult munc gospod reasc într-un convoi înă ă ă ă care fiecare avea partea lui de treab şi unde existen a i seă ţ p rea a fi o plimbare f r de sfârşit. Nici m car nuă ă ă ă remarcase c fusese tratat cu totul aparte, c beneficiaseă ă doar în mic m sur de bun tatea doamnei Silsbee, so iaă ă ă ă ţ celui care conducea trupa.

Îmb trânit înainte de vreme, ar tând destul de r u,ă ă ă ă h r uit de griji, ea nu avea nici m car r gazul s -şiă ţ ă ă ă ă demonstreze mai clar tandre ea matern pentru fiica sa.ţ ă

Îi trata pe cei doi copii în acelaşi mod, adic la fel,ă impar ial, cu un morm it de veşnic nemul umire.ţ ă ă ţ

Ultima c ru pârâia, se deplasa încet şi cu mare greutate.ă ţăCopitele boilor ce-i formau atelajul scoteau uneori

zgomote surde prin praful drumului, ridicau în jurul lor mici nori asem n tori celor de fum, de fiecare parte a pisteiă ă urmate de ei. În interiorul acestui nor, copii se jucau de-a „negustorul cu pr v lie”.ă ă

Feti a, în rolul cump r toarei bogate şi mofturoase, f ceaţ ă ă ă târguiala cu b ie elul care se instalase în spatele unei l zi cuă ţ ă vechituri ce inea locul tejghelei şi îi vindea toate lucrurile peţ care i le ofereau împrejur rile. I le prezenta fie sub propriulă lor nume, fie sub altele, mai atr g toare.ă ă

Ea îşi pl tea cump r turile cu d rnicie şi uşurin , prină ă ă ă ţă intermediul unor buc i de hârtie.ăţ

Dac trebuia s -i dea rest nu era nici o problem , nu aveaă ă ă decât s rup o foaie în buc i mai mici şi treaba era ca. Şiă ă ăţ rezolvat . Pe m sur ce m rfurile erau vândute şi îiă ă ă ă r mâneau tot mai pu ine, Ie schimba denumirile, iar eaă ţ cump ra acelaşi articol, spunându-i îns altfel.ă ă

Totuşi, deşi toate condi iile p reau favorabile unui comerţ ă ţ înfloritor, afacerile erau prea pu in animate.ţ

— S v ar t o pânz de cea mai bun calitate pentruă ă ă ă ă draperii. Nu cost decât patru şilingi yardul şi e de l imeă ăţ

7

dubl , îi zise b iatul, ridicându-se şi sprijinindu-se cu mâinileă ă de tejghea, aşa cum v zuse c fac negustorii. Asta e lână ă ă pur şi se comport foarte bine la sp lat, ad ug el cuă ă ă ă ă gravitate.

— Mai bine îmi fac târguielile la Jackson, îi replic fata cuă duplicitatea instinctiv specific sexului ei în materie deă ă cump r turi.ă ă

— Foarte bine! Atunci nu m mai joc cu tine, îi r spunseă ă b iatul.ă

— Mi-e totuna.Imediat b iatul r sturn tejgheaua şi cuvertura înf şurat ,ă ă ă ă ă

ce fusese atât de tentant pentru cump r toare, c zu peă ă ă ă podeaua c ru ei. Acest lucru îi suger , f r îndoial , o nouă ţ ă ă ă ă ă idee negustorului de acum câteva minute.

— Ia zi, eşti de acord s ne juc m de-a cump r torii deă ă ă ă lucruri vechi şi deteriorate? Voi pune toate lucrurile talmeş-balmeş, iar apoi le voi vinde în pierdere.

Fata îşi ridic ochii spre el.ăIdeea era îndr znea , nou şi atr g toare. Dar Suzyă ţă ă ă ă

r spunse:ă— Nu!F r îndoial c mai mult din obişnuin .ă ă ă ă ţăÎşi lu de jos p puşa, iar b iatul trebui s -i fac loc să ă ă ă ă ă

treac în partea din fa a c ru ei.ă ţă ă ţIncidentul se încheie brusc prin aceast nep sare total ,ă ă ă

aceast indiferen , lipsa oric rei r spunderi ce esteă ţă ă ă specific tinerelor animale. Dac vreunul dintre ei ar fi putută ă s plece de acolo cu câteva lovituri de arip sau prin câtevaă ă s rituri, ar fi f cut-o f r nici o şov ial , asemeni unei p s riă ă ă ă ă ă ă ă sau unei veveri e.ţ

C ru a mergea mai departe.ă ţTân rul putu s vad c unul dinte conduc tori se aşezaseă ă ă ă ă

în spatele vehiculului care îi preceda. Cel lalt p rea să ă ă mearg adormit prin praf.ă

— Clarence, zise fata.F r a întoarce capul, el îi r spunse:ă ă ă— Susy.— Ce vei face? îi întreb fata.ă

8

— Ce voi face? repet el.ă— Când vei fi mare! îi strig ea. ăClarence ezit .ăPlanul s u, bine conceput de mai mult vreme, era s seă ă ă

fac pirat. Un pirat necru tor, dar care s ştie cum s -şiă ţă ă ă aleag prada. Mai demult, citise într-o carte pe care seă vedeau numeroase urme de degete, numit „Ghidul dină prerie”, la pagina unde era vorba despre fortul Laramie şi Kit Carson, c acesta preferase cariera de c l uz sau înso itor,ă ă ă ă ţ fiindc era mai accesibil şi mai pu in periculoas .ă ă ţ ă

Totuşi, din compasiune pentru starea de ignoran în careţă se afla Susy, nu îi pomeni nimic despre acele dou proiecteă şi îi r spunse cu simplitatea specific oric rui tân ră ă ă ă american:

— O s m fac preşedinte!ă ăAsta nu-l obliga cu nimic, nu-l angaja deloc s se chinuieă

ca s fac o descriere în continuare. În alte ocazii similare,ă ă domni b trâni şi binevoitori îl aprobaser , mângâindu-l peă ă cap cu palmele.

— Eu o s m c s toresc cu un preot, zise Susy, o s crescă ă ă ă ă p s ri şi o s am o mul ime de lucruri, îmbr c minte pentruă ă ă ţ ă ă copii, mere, marmelad , melas , boarfe pentru bebeluşi,ă ă chiar şi carne de porc, atunci când se va t ia câte unul.ă

Ea se aşezase pe duşumeaua c ru ei. Îi întoarse spatele şiă ţ îşi leg na de zor p puşa. El putea s -i vad capul rotund şiă ă ă ă p rul ondulat, iar mai jos genunchii goi, cu gropi e, pe care îiă ţ inea ridica i şi pe care încerca s -i acopere cu margineaţ ţ ă

c m şu ei ei scurte.ă ă ţ— N-aş vrea s ajung so ia unui preşedinte, murmur eaă ţ ă

dup o clip de pauz .ă ă ă— Nici n-ai putea.— Aş putea, dac aş vrea.ă— Ba nu.— Ba da!— N-ai putea.— De ce?Fu încurcat când i se ceru un r spuns. De ce era atât deă

convins de acea imposibilitate? Clarence îşi d du seama că ă 9

nu avea nici un motiv plauzibil şi astfel urm o linişteă îndelungat .ă

C ldura şi praful erau sufocante. C ru a p rea c abia seă ă ţ ă ă mişca.

Clarence contempla desenul pe care îl l sa în urma loră drumul f cut de convoi.ă

Apoi se ridic şi merse lâng ea. Încalec t blia de lemnă ă ă ă ce constituia un fel de capac pentru c ru .ă ţă

— Vreau s cobor, îi zise, ridicându-şi piciorul.ă— Mama a spus s nu faci asta.ăClarence nu-i r spunseă ci se d du jos, pe p mânt, lângă ă ă

ro ile ce se învârteau încet. Îi era uşor s se in de un ciotţ ă ţ ă f r ca s fie obligat s mearg mai repede.ă ă ă ă ă

— Clarence.Îşi ridic privirea spre ea.ă— Ajut -m s cobor.ă ă ăÎşi pusese deja pe cap p l rioara de paie şi se ridicase înă ă

picioare, inându-se de o margine de lemn cu micile ei bra e,ţ ţ cu o încredere atât de mare încât b iatul nu o putu refuza.ă

O prinse în bra e cu îndemânare.ţSe oprir o clip şi l sar vehiculul greu s se îndep rtezeă ă ă ă ă ă

de ei balansându-se în dreapta şi în stânga, ca şi cum s-ar fi luptat cu valurile m rii pe timp de furtun .ă ă

R maser pe loc, pân ce se îndep rt mai mult de o sută ă ă ă ă ă de yarzi, apoi, cu un tremurat de fric , în parte real, în parteă pref c torie, alergar şi o prinser .ă ă ă ă

Reluar jocul de vreo dou -trei ori, pân când obosir şi seă ă ă ă saturar , apoi pornir în urma c ru ei cu un pas leneş,ă ă ă ţ inându-se de mân .ţ ă

Pu in mai târziu, Clarence exclam :ţ ă— Priveşte, Susy!Ultima c ru se îndep rtase de ei. În spa iul care îiă ţă ă ţ

separa ap ruse un animal extraordinar.ăDe la prima privire s-ar fi spus c era un câine, dar unulă

b tut, obraznic, f r st pân, un vagabond mai curând decâtă ă ă ă un animal cinstit care pierduse leg tura cu vreun conduc toră ă de convoi. Şi cât era de costeliv, de pr fuit, r pciugos,ă ă molatec, ame it şi, mai ales, ce aer de vagabond avea!ţ

10

Dar când îl privir mai de aproape, v zur c p rul s u griă ă ă ă ă ă de pe spinare forma un fel de coam ridicat , c pe p r ileă ă ă ă ţ laterale avea pete întunecate ce p reau vân t i, că ă ă ă ridic tura brusc a şoldurilor sale era o tr s tur deă ă ă ă ă construc ie şi nu se datora fricii.ţ

Când îşi ridic înspre ei capul, ca o provocare, îi v zură ă ă buzele sub iri, prea scurte pentru a-i acoperi din ii albi,ţ ţ retrase pentru a-i permite s rânjeasc în continuu.ă ă

— Vino la mine, c elule! îi zise Clarence cu voeăţ ciune. M iă c eluşule, vino aici!ăţ

Susy izbucni într-un râs triumf tor.ă— Nu e un câine, nepriceputule, e un coiot! Clarence se

înroşi.Nu era prima oar când feti a unui pionier îi dovedea că ţ ă

ştia mai multe decât el.Se gr bi s -i r spund , pentru a-şi ascunde greşeala:ă ă ă ă— Nu conteaz , tot îl voi prinde! Nu este mai de soi decâtă

al ii…ţ— N-o s po i, îi zise ea, scuturându-şi p l ria de paie.ă ţ ă ă

Fuge mai repede ca un cal.Totuşi, Clarence, urmat de Susy, fugi dup el.ăCând ajunser la vreo dou zeci de picioare de el, ciudataă ă

creatur , aparent f r nici un efort, f cu dou sau trei salturiă ă ă ă ă oblice şi p str aceeaşi distan ca înainte.ă ă ţă

Reîncepur de trei – patru ori vân toarea, cu mai mult sauă ă mai pu in entuziasm, dar animalul îi evit de fiecare dat cuţ ă ă salturile sale în lateral, f r a bate îns în retragere în modă ă ă normal din fa a lor.ţ

În cele din urm îşi d dur seama c nu-l puteau niciă ă ă ă prinde, nici speria.

Aceast concluzie fu formulat de Susy, care zise cu ună ă aer semnificativ:

— Clarence, nu ine.ţClarence lu de jos o bucat înt rit de p mânt şi, după ă ă ă ă ă

ce fugi câ iva paşi, o arunc spre coiot.ţ ăintise bine şi astfel atinse animalul pe unul dintreŢ

şoldurile sale.Acesta s ri în sus, scoase un ip t scurt, ce sem na cu ună ţ ă ă

11

l trat furios şi disp ru.ă ăClarence se întoarse la prietena lui cu un aer victorios.Ea privea îns cu aten ie în partea opus şi, pentru primaă ţ ă

oar , el observ c animalul îi înconjurase, deplasându-seă ă ă într-un semicerc.

— Clarence, zise ea, abia zâmbind. — Ce e?— C ru a, a plecat. ă ţClarence tres ri. Era adev rat.ă ăNu plecase doar c ru a lor, ci disp ruse tot convoiul cuă ţ ă

boii şi oamenii care-i conduceau. Totul disp ruse atât deă repede şi de complet, încât p rea luat de ciclon sau înghi ită ţ de p mânt.ă

Doar un norule de praf mai st ruia deasupra solului, darţ ă foarte departe, indicând pozi ia trupei.ţ

Imensa câmpie lipsit de hotare se întindea în fa a loră ţ pân spre locul unde apunea soarele, f r s mai p strezeă ă ă ă ă îns nimic din ceea ce ar fi însemnat via sau mişcare.ă ţă Marea bolt de cristal, plin de praf şi de foc în timpul zilei,ă ă de întuneric şi stele în timpul nop ii şi care li se p ruseţ ă întotdeauna o cupol construit în jurul lor pentru a-i ineă ă ţ închişi înl untrul ei, se ridicase într-un fel pentru a l saă ă convoiul s treac , reînchizându-se apoi deasupra lor.ă ă

12

CAPITOLUL II.

Prima lor senza ie fu aceea a oric rui animal ce devineţ ă liber.

Se privir unul pe altul în linişte, cu ochii scânteietori,ă respirând adânc. Numai c str fulgerarea s lb ticieiă ă ă ă spontane se risipi imediat.

Susy întinse mâna ei micu şi se prinse cu putere deţă vesta lui Clarence.

B ie elul o în elese şi îi zise:ă ţ ţ— Nu sunt prea departe şi se vor opri de îndat ce voră

b ga de seam c nu suntem în c ru .ă ă ă ă ţăÎncepur s mearg mai repede.ă ă ăUrm riser , în fiecare zi, mersul soarelui şi urmele l sateă ă ă

de c ru e, lucruri ce reprezentau adev rate c l uze care nuă ţ ă ă ă puteau greşi. Aerul proasp t al preriei, dincolo de praful careă izbutea s p trund peste tot şi mirosul de vit transpirat îiă ă ă ă ă reconfortau.

— Nu trebuie s ne fie deloc team , zise Susy.ă ă— De ce s ne fie team ? îă ă ntreb Clarence cu dispre .ă ţ

Pronun cuvintele cu atât mai decis cu cât îşi amintiţă deodat c , de mai multe ori, îi l saser singuri timp deă ă ă ă câteva ore în c ru f r a veni cineva ca s -i vad . Absen aă ţă ă ă ă ă ţ lor putea deci s nu mai fie remarcat decât atunci cândă ă convoiul s-ar fi oprit pentru a face tab ra, odat cu c dereaă ă ă nop ii, adic peste cel pu in dou ore.ţ ă ţ ă

Nu alergau foarte repede dar, fie c erau mai obosi i decâtă ţ crezuser , fie c aerul era mai rarefiat, li se p rea că ă ă ă respirau mai repede şi mai greu decât s-ar fi aşteptat.

Deodat , Clarence se opri.ă— Iat -i!ăIndic îndat , cu degetul, un mic nor de praf care se ridicaă ă

aproape de linia orizontului şi deasupra c ruia se z ri, pentruă ă câteva clipe, silueta unei c ru e, numai c aceasta disp ru,ă ţ ă ă spre dezam girea lor.ă

13

Şi, chiar în momentul când ochii lor se fixaser în parteaă aceea, ca printr-un miraj feeric, norul fu iar înghi it deţ p mânt, convoiul redeveni invizibil şi pista r mase iar pustie.ă ă

Ei nu ştiau c preria, în aparen perfect plat , seă ţă ă compunea de fapt din felurite ondula ii succesive şi c ai lor,ţ ă disp rând, nu f cuser altceva decât s coboare pe parteaă ă ă ă cealalt a unei pante. Dar ei nu se gândeau deloc la aşaă ceva, ci doar la dezam girea lor, la profunda lor dezam gire,ă ă ceea ce puse în eviden neliniştea ce se ascunsese la unulţă sau la altul.

Fata fu prima care nu mai putu rezista şi izbucni în lacrimi fierbin i. Acea simpl manifestare a sl biciunii fu suficientţ ă ă ă pentru a trezi în b iat mândrie şi putere.ă

Ei încetaser de a mai dovedi, împreun , aceeaşiă ă suferin . B iatul devenise protectorul ei şi, în momenteleţă ă respective, se sim ea de dou ori mai plin de r spundereţ ă ă decât înainte.

N-o mai privea ca pe egala sa, n-o mai trata cu aceeaşi sinceritate.

— Degeaba plângi, nu- i este de nici un folos, îi zise cu oţ anumit brusche e. Hai linişteşte-te! Într-un minut se voră ţ opri şi vor trimite pe cineva s ne caute. Chiar m-ar miraă dac nu cumva cineva e deja pe urmele noastre în acestă moment.

Dar Susy, care datorit perspicacit ii ei feminine prinseă ăţ c suna ceva fals în vocea lui, se arunc asupra lui şi începuă ă s -l bat în piept cu toat puterea de care se f ceau capabiliă ă ă ă micii ei pumni.

— Nu vin! Nu vin! Nu vin! Ştii asta foarte bine! Atunci cum îndr zneşti…ă

Epuizat de efortul f cut, ea se întinse deodat la p mânt,ă ă ă ă închise ochii hot rât şi strânse în mâini câteva fire de iarbă ă ă uscat .ă

— Ridic -te! Îi zise b iatul, cu figura palid , îns hot rât ,ă ă ă ă ă ă aşa încât p rea mult mai în vârst .ă ă

— Las -m , îi zise ea.ă ă— Deci vrei s plec singur… S te las aici, îi mai spuseă ă

b iatul. Susy deschise cu iu eal ochii ei mari şi albaştri dină ţ ă

14

umbra p l riei sale şi privi chipul lui atât de schimbat.ă ă— Da.Se pref cu a se îndep rta, dar nu voi decât s privească ă ă ă

de pe o în l ime oarecare soarele ce se apropia de apus.ă ţ— Clarence!— Cee?— Ia-m cu tine! ăÎi întinse mâinile.O ridic atent în bra e în timp ce ea îşi l sa capul peă ţ ă

um rul lui.ă— Acolo! Acum! îi zise ceva mai vesel. Vei privi într-acolo,

eu în partea cealalt şi în câteva clipe vom ajunge.ăIdeea p ru c -i place lui Susy.ă ăDup ce Clarence f cu câ iva paşi cl tinându-se pu in, eaă ă ţ ă ţ

îi vorbi iar:— Vezi ceva, Clarence?— Deocamdat nu.ă— Nici eu.Similitudinea percep iilor lor p ru s o satisfac . În curând,ţ ă ă ă

cânt rea mai mult în bra ele lui: adormise.ă ţSoarele îşi urma drumul spre odihn . Linia orizontuluiă

muşcase bine din el. Clarence îl privea cu ochii s i obosi i deă ţ momentele prelungite în care aten ia îi fusese atât de multţ solicitat . Uneori, razele str lucitoare înc p reau s -l jenezeă ă ă ă ă în c ut rile sale şi îi solicitau privirea la o prob destul deă ă ă dur .ă

Aburii, în pânze negre, pluteau la orizont, formând uneori figuri rotunde ce p reau discuri solare şi str luceau când seă ă ridicau de la suprafa a întunecat a câmpiei.ţ ă

Se hot ra s nu mai priveasc înainte decât dup ce aă ă ă ă num rat pân la cincizeci, ba chiar pân la o sut , dară ă ă ă constat c rezultatul se dovedea acelaşi. Nu vedea altcevaă ă decât o câmpie imens şi pustie.ă

Discul solar era de un roşu aprins, o nuan minunat . Seţă ă p rea c razele sale vor aprinde preria.ă ă

Cl tinându-se sub povara lui, încerc s se gândeasc şi laă ă ă ă altceva, închipuindu-şi cum îşi vor da seama de lipsa lor cei din convoi. Crezu c aude disputa plâng rea şi zadarnică ă ţă ă

15

având ca subiect locul unde puteau fi ei g si i, discu ie ceă ţ ţ începea ori de câte ori venea seara şi urmau s -şi aleag ună ă loc unde s -şi fac tab ra.ă ă ă

Auzea vocea lui Jack Silsbee care, morm ind, se apropiaă de c ru a lor ca s le spun :ă ţ ă ă

— Hai, coborâ i amândoi, ne gr bim!ţ ăAuzea apoi ordinul repetându-se cu o voce mai ursuz .ă

Vedea chipul iritat al lui Silsbee, b rbosul, care verifica deă mai multe ori, prompt, c ru a goal . Auzea întrebându-se:ă ţ ă

— Ce s-a întâmplat cu âncii?ţÎntrebarea lui se transmitea de la c ru la c ru .ă ţă ă ţăUrmau câteva înjur turi. Vocea puternic , r guşit , aă ă ă ă

doamnei Silsbee care-şi apostrofa so ul, furia şi sup rarea ceţ ă o f ceau s trimit un detaşament în c utarea lor.ă ă ă ă

Silsbee şi unul dintre cei angaja i plecau vociferând şiţ blestemând, da, blestemând, dup el, Clarence, care fiind celă mai mare trebuia s fie şi r spunz tor de faptele âncilor.ă ă ă ţ

Lipsa copiilor le-ar fi trezit, probabil, o anumit fric , dară ă Clarence nu se aştepta deloc s -i vad manifestândă ă bun tate sau m car mil dup ce i-ar fi reg sit.ă ă ă ă ă

Ideea aceasta îi sus inu moralul. Perspectiva unei doveziţ de simpatie l-ar fi nec jit.ă

F cu un pas greşi şi fu nevoit s se opreasc pentru a nuă ă ă c dea în fa .ă ţă

Nu mai putea merge în continuare.Îi lipsea aerul. Era plin de sudoare. Picioarele îi tremurau.

Avea un bâzâit în urechi, iar discuri roşii, asem n toareă ă soarelui, se iveau pretutindeni în jur. Se asem nau atât deă mult cu nişte pete de sânge!

În dreapta drumului pe care-l urmase se ridica o colină mic unde i se p ru c s-ar putea odihni în linişte,ă ă ă supraveghind în acelaşi timp orizontul.

Dup ce se apropie de aceasta, îşi d du seama c nu eraă ă ă decât o tuf deas de iarb şi crengi, care crescuse maiă ă ă înalt decât cele din jur. Se opri acolo şi se pr buşi, dup ce-ă ă ăşi aşezase cu grij povara. Dar, dac locul nu-i permitea să ă ă domine împrejurimile, era cel pu in un ad post bun şi unţ ă culcuş moale pentru Susy. Fata îşi f cea siesta obişnuit deă ă

16

dup -amiaz şi acolo unde o culcase era protejat , pân laă ă ă ă un punct, împotriva vântului r coros care se pornise ca să ă sufle dinspre apus.

Copleşit el însuşi de oboseal , nu îndr znea îns s se laseă ă ă ă furat de toropeal , deşi aceasta îl pândea. Clarence r maseă ă aşezat, aproape îngenuncheat, lâng Susy, sus inându-se cuă ţ o mân , în parte ascuns în ierburile înalte şi cu ochii fixa iă ă ţ mereu spre câmpia pustie.

Discul roşu, înghi it treptat de p mânt, îşi arunca ultimeleţ ă raze lungi de lumin , divergente ca lamele unui evantai, peă deasupra uriaşului spa iu f r hotare şi copilul îşi imagin cţ ă ă ă ă şi soarele îşi întindea degetele pentru a-i g si pe cei doiă r t ci i. Şi cum una dintre cele mai lungi raze ajunse pân laă ă ţ ă ad postul lor, Clarence îşi închipui chiar c aceasta puteaă ă servi drept c l uz lui Silsbee şi celorlal i c ut tori.ă ă ă ţ ă ă

F cu un efort, se ridic în picioare şi reuşi s se in drept,ă ă ă ţ ă deşi se cl tina uşor, în lumina aceea.ă

Dar raza disp ru chiar în clipa în care Clarence se aşează ă iar jos pentru a-şi continua veghea.

Totuşi, cunoştea faptul c înc un timp se va vedea destulă ă de bine şi c , dup ce a disp rut misterioasa apoteoză ă ă ă solar , obiectele vor c p ta contururi mai clare şi mai bineă ă ă definite ca în oricare alt moment al zilei.

Şi când, dup acea manifestare de mil , spada de fl c riă ă ă ă se retrase în teaca ei, dup ce se agitase atât între el şiă convoiul disp rut, ochii s i exprimau, în sfârşit, un sentimentă ă de uşurare, de linişte sufleteasc .ă

17

CAPITOLUL III.

Dup apusul soarelui se f cu o linişte adânc .ă ă ăClarence auzea foarte clar respira ia uşoar a lui Susy şiţ ă

credea chiar c percepe b t ile propriei sale inimi în mu eniaă ă ă ţ total ce cuprinsese natura.ă

De fapt, în timpul întregului traseu parcurs peste zi, scâr âitul monoton al ro ilor şi al osiilor se auzise mereu şiţ ţ chiar liniştea ce se cobora noaptea în tab r era tulburat ,ă ă ă mai mult sau mai pu in, de mişc rile oamenilor c zu i pradţ ă ă ţ ă somnului în c ru ele ce le deveneau culcuşuri, dar şi deă ţ respira ia animalelor de trac iune. Acolo îns nu se percepeaţ ţ ă nici un fel de zgomot, nici o mişcare.

Scâncetul lui Susy ori chiar vocea lui Clearance ar fi risipit acea vraj care-i st pânea. Dar rolul salvatorului resemnat,ă ă pe care şi-l asumase cu o voin din ce în ce mai ferm , îlţă ă împiedica s tulbure t cerea adânc chiar şi cu un murmur.ă ă ă

Susy avea s se trezeasc destul de repede şi avea să ă ă sufere, poate, de foame şi de sete.

Ce avea s fac atunci?ă ăDac ajutoarele atât de mult dorite ar fi sosit atunci, înă

timp ce ea dormea acolo, una dintre solu iile pe care oţ gândise cu c puşorul lui, ar fi fost s le-o redea alor ei înă ă somn, f r ca fata s fi avut timpul necesar ca s -şiă ă ă ă manifeste teama sau suferin a.ţ

În felul acela ar fi fost mai pu in blamat, iar ea maiţ nep s toare fa de necazul ce se ab tuse asupra lor.ă ă ţă ă

Dar dac ajutorul n-ar fi venit? Refuz s se maiă ă ă gândeasc la aşa ceva.ă

În fine, când le va fi sete poate c vor avea şansa să ă plou . În orice caz, va culege roua ce se aşeaz pe ierburi înă ă fiecare diminea .ţă

Îşi va scoate c maşa pentru a o strânge şi va ar ta, deă ă bun seam , ca un marinar naufragiat.ă ă

Era o imagine pl cut , care îl f cu s zâmbeasc .ă ă ă ă ă

18

Redeveni serios. Se sim ea devenind mai matur şiţ în elegea c în abandonul acela creştea parc foarte repede.ţ ă ă

Se f cu tot mai întuneric.ăProbabil c în momentele acelea se inspectau c ru ele. Oă ă ţ

alt îndoial îl asalta.ă ăSe odihnise pu in şi i se p ru mai indicat s fac tot ce eraţ ă ă ă

posibil ca s profite de ceea ce r m sese din zi, înainte caă ă ă toat lumina s dispar la apus şi s nu mai fie nimic vizibilă ă ă ă dup care s se c l uzeasc .ă ă ă ă ă

Exista îns riscul de a o trezi pe Susy şi pentru ce fel deă rezultat?

Teama de a se g si iar în fa a feti ei speriate de a nuă ţ ţ putea s o linişteasc , îl decise în cele din urm s o lase să ă ă ă ă doarm .ă

Sim ind nevoia s fac ceva se furiş dincolo de iarb ,ţ ă ă ă ă pân la pista pr fuit şi marc punctele cardinale, astfelă ă ă ă încât s le recunoasc în orice clip , trasând un W mareă ă ă pentru vest. Inventivitatea lui copil reasc îi provoac oă ă ă pl cere deosebit .ă ă

S fi avut o pr jin , un b sau chiar o creang ca să ă ă ăţ ă ă agate sus batista şi s o fixeze astfel deasupra tufei! Ar fiă fost un semnal foarte bun pentru a le indica pozi ia celorţ care-i c utau, în cazul când el n-ar fi rezistat oboselii şi ar fiă c zut r pus de somn. Cât de mul umit ar fi fost! Dar preriaă ă ţ era lipsit cu totul de arbuşti sau de arbori.ă

Nu-i trecu prin cap c omisiunea aceea şi deficien eleă ţ reliefului aveau s -i salveze dintr-un pericol mai mare decâtă cele pe care şi le imagina.

Pe m sur ce se cobora întunericul, vântul se pornise şiă ă trecea prin câmpie murmurând un suspin prelung ce câştiga în putere. Curând, toat întinderea adâncit pân atunci într-ă ă ăo linişte total , p ru c se trezeşte la via prin vaiete vagi,ă ă ă ţă sunete nesfârşite, gemete joase.

Uneori, Clarence avea impresia c aude chem rile unoră ă voci îndep rtate, alteori i se p reau nişte şoapte izvorâteă ă chiar din apropierea lui.

În liniştea ce se cobora dup fiecare rafal de vânt,ă ă percepea scâr âitul c ru ei, zgomotele surde f cute deţ ă ţ ă

19

copitele boilor sau fragmente din conversa ii neterminate,ţ care se întrerupeau tocmai când îşi preg tea mai bineă urechea pentru a le prinde sensul.

Tensiunea aceea pe care şi-o impunea pentru a asculta cât mai bine începu s -i tulbure mintea, aşa cum luminaă soarelui îi înce oşase privirea şi o toropeal ciudat îlţ ă ă cotropi, încetul cu încetul.

S ri în picioare. O siluet ce se mişca ap ruse neaşteptată ă ă între el şi orizont. Se g sea la mai pu in de dou zeci de yarziă ţ ă distan , atât de clar decupat pe fondul înc luminos alţă ă ă cerului! I se p rea c se apropia de el.ă ă

Trebuia s fie o fiin omeneasc , dar era atât de deşirat ,ă ţă ă ă de fantastic şi, în acelaşi timp, de urât , atât de neobişnuită ă ă în extravagan a ei, încât i se p rea produsul unui visţ ă copil resc.ă

Fiin a era c lare, dar constat o dispropor ie groteascţ ă ă ţ ă între el şi dimensiunile minuscule ale poneiului ce îi servea la transport, ale c rui picioare sub iri erau fixate şi înfipte bineă ţ în praf. Nemişcarea acelei siluete îi d du senza ia c seă ţ ă g sea în prezen a unuia refugiat de la un bâlci, aşa cumă ţ v zuse în ultimul oraş prin care trecuse.ă

Omul purta o p l rie f r calot şi marginile îndoite, rebută ă ă ă ă al unei regiuni civilizate, pe care era prins o pan deă ă curcan. Pe umeri avea aruncat o cuvertur cu pete,ă ă zdren roas , abia ascunzând picioarele vopsite ce-i p reauţă ă ă acoperite de un pantalon colorat în galben murdar. ineaŢ într-o mân o puşc . Examina cu aten ie un punctă ă ţ îndep rtat, aflat pe alt direc ie decât se g seau copilaşi,ă ă ţ ă spre est de ascunz toarea lor.ă

În curând, o duzin de paşi sprinteni, dar f cu i f ră ă ţ ă ă zgomot de ponei, îl purt pe necunoscut înspre partea loră dreapt . El îşi p stra îns privirea fixat spre acel punctă ă ă ă misterios de la orizont.

Îi era imposibil s se înşele! Profilul semitic al acelei figuriă pictate, nasul mare şi curbat, pome ii osoşi, gura mare, ochiiţ înfunda i în orbite, p rul neted, lung şi în şuvi e, toate aceleţ ă ţ am nunte indicau un indian, poate c nu fiin a pitoreasc peă ă ţ ă care şi-o imagina Clarence, dar, oricum, un indian.

20

B iatul era neliniştit, neîncrez tor, ostil, dar totuşi nuă ă manifesta fric .ă

Privea figura aceea bestial cu superioritate specific uneiă ă fiin e mult mai inteligente.ţ

Contempla semi-atitudinea celui din fa a lui cu dispre ulţ ţ conştient al unui om îmbr cat, acea individualitate inferioară ă cu desconsidera ia unei rase mai evoluate.ţ

Totuşi, când, o clip mai târziu, silueta se întoarse şiă disp ru printre ondula iile dinspre vest, Clarence sim i c îlă ţ ţ ă trec fiorii, f r s -şi dea seama de ce.ă ă ă

Nu se îndoia c acea apari ie groteasc , pigmeul acoperită ţ ă de vopsele, reprezenta îns şi amenin area sumbr a mor iiă ţ ă ţ ce trecuse la numai câtva paşi de ei.

— Mam !ăEra vocea lui Susy, care se trezea tocmai atunci. Poate că

percepuse, printr-un fel de instinct, teama pe care o tr iaă micu ul ei tovar ş.ţ ă

— Ssst!Îşi îndrept privirea chiar atunci spre punctul pe care îlă

supraveghease indianul. Acolo era ceva!O linie întunecat abia se putea desluşi prin negura ceă

domina câmpia.Câteva momente nici nu îndr zni s dea o form precisă ă ă ă

gândurilor sale.Trebuia s fie un alt convoi ce venea c tre ei! Şi, dac ar fiă ă ă

judecat dup rapiditatea mişc rilor acestuia, oamenii dină ă trup dispuneau de cai, pe care îi gr beau pentru a ajungeă ă într-un loc prielnic unde s instaleze tab ra din timpul nop ii.ă ă ţ Nu se aşteptase deloc s primeasc ajutor într-un asemeneaă ă fel… Iat ce desluşiser ochii mult mai bine antrena i aiă ă ţ indianului şi care fusese pauza fugii lui grabnice.

Convoiul se apropia de ei la trap rapid. Evident, era bine organizat. Se compunea din cinci sau şase c ru e şi maiă ţ mul i cavaleri pentru escort .ţ ă

În jum tate de or urma s ajung la ei.ă ă ă ăTotuşi, Clarence se feri s o trezeasc pe Susy careă ă

c zuse iar în somnul ei greu. inea înc la ideea luiă Ţ ă înc p ânat de a o salva mai întâi. Îşi scoase vesta pentruă ăţ ă

21

a-i acoperi umerii şi îi aranja culcuşul.Arunc iar o privire spre convoiul care se apropia.ăDintr-un motiv inexplicabil, acesta deviase c tre stângaă

lui, îşi schimbase deci direc ia. Abandonase pista care l-ar fiţ condus c tre ei?ă

Peste zece minute, convoiul ar fi fost pe aceeaşi linie cu el, la o distan de o mil şi jum tate.ţă ă ă

Dac ar fi trezit-o atunci pe Susy, era sigur c teama ar fiă ă paralizat-o şi el n-ar fi putut s fac nici m car jum tate dină ă ă ă drumul acela c rând-o în bra e…ă ţ

Îi r mânea doar s fug în întâmpinarea oamenilor aceiaă ă ă şi s le cear ajutorul. Dar asta însemna s o lase singur , înă ă ă ă noapte şi nu voia cu nici un pre ! Dac s-ar fi trezit, n-ar fiţ ă fost exclus s moar de fric sau s porneasc orbeşte, f ră ă ă ă ă ă ă vreo int , prin prerie, unde s-ar fi pierdut cu uşurin . Nu,ţ ă ţă trebuia s lase convoiul s treac şi, odat cu acesta, ultimaă ă ă ă lor speran de salvare…ţă

I se puse un nod în gât. Reuşi s -l înghit şi astfel seă ă calm iar, cu toate c vântul nop ii îi d du frisoane.ă ă ţ ă

Convoiul ajunse aproape pe aceeaşi linie cu el. Între b iată şi salvatorii s i se g sea cel mai mic spa iu ce-i desp r ea.ă ă ţ ă ţ Nu se putu ab ine şi ieşi alergând din ierburile înalte,ţ agitându-şi p l ria de paie deasupra capului cu slabaă ă speran c va atrage aten ia. Nu ajunse îns prea departe,ţă ă ţ ă c ci, întorcându-se pu in v zu mişcându-se tufa de iarb ceă ţ ă ă abia se distingea de restul câmpiei.

Acest lucru tranş pe loc întrebarea care îl chinuia până ă atunci: nu trebuia s se îndep rteze.ă ă

Ar fi reuşit s ajung la convoi şi s aduc ajutor, dar cumă ă ă ă o vor mai g si pe Susy în imensitatea preriei?ă

Urm ri din ochi trupa ce se îndep rta încet. Continua,ă ă automat, s -şi agite p l ria, f r a-şi pune mari speran e înă ă ă ă ă ţ gestul s u, p şind prin fa a tufei de iarb şi crengi, ca şi cumă ă ţ ă şi-ar fi luat r mas bun de la ultima speran .ă ţă

Deodat , i se p ru c trei dintre cavalerii de escort , careă ă ă ă precedau prima c ru , îşi schimbaser formele. Nu mai erauă ţă ă nişte siluete clar delimitate, alungite şi negre, ce se desenau la orizont… Mai întâi îşi pierduser claritatea, deveniseră ă

22

parc mai greu de distins, apoi începur a se alungi şi maiă ă mult, îngustându-se, pân ajunser ca nişte semne deă ă exclamare.

Continua s -şi agite p l ria. Siluetele se alungeau şi seă ă ă sub iau mai departe.ţ

Atunci în elese.ţCele trei siluete îşi schimbaser formele pentru c erauă ă

c l re i din escort ce se îndreptau spre el!ă ă ţ ăSe întoarse şi fugi lâng Susy pentru a se asigura înc oă ă

dat c feti a dormea, c ci dorin a lui de neîn eles de a oă ă ţ ă ţ ţ salva f r ca ea s ştie era mai puternic decât bucuriaă ă ă ă ajutorului care se apropia. Ea era cufundat într-un somnă adânc, lipsit de griji, chiar dac uneori se mai mişca.ă

Alerg iar spre c l re i.ă ă ă ţAceştia parc se opriser .ă ăCe f ceau, de ce nu mai avansau?ăDeodat , un fulger orbitor âşni de la unul dintre ei.ă ţ

Clarence auzi cum îi trece pe deasupra capului un şuierat, ca şi cum o pas re invizibil şi-ar fi luat zborul chiar de lâng el.ă ă ă În elese c se tr sese asupra lui. I se f ceau semnale ca unuiţ ă ă ă t lhar! În momentul acela şi-ar fi dat via a pentru o puşc .ă ţ ă Cu toat spaima c se expunea gloan elor, continua s facă ă ţ ă ă semne cu p l ria.ă ă

Atunci un c l re se desprinse din grup şi se lansă ă ţ ă impetuos spre el. Pe m sur ce se apropia, lua dimensiuniă ă impun toare, gigantice, formidabile, ce se decupau înă obscuritatea prin care îl percepea. Deodat îşi arunc puşcaă ă la p mânt şi, f când gesturi însufle ite celorlal i, le strig cuă ă ţ ţ ă vocea sa b rb teasc , sigur şi calm :ă ă ă ă ă

— Opri i! Nu mai trage i! Nu este un indian, ci doar unţ ţ copil. Pu in dup aceasta ajunse lâng Clarence şi se aplecţ ă ă ă asupra lui impun tor şi protector.ă

— Hello! Ce mai e şi asta? Ce face i aici?ţ— M-am r t cit de convoiul domnului Silsbee, îi r spunseă ă ă

Clarence ar tând spre apusul ce în momentele acelea eraă cufundat în cel mai deplin întuneric.

— R t cit? De când?ă ă— Cred c de trei ore. Îi aşteptam s se întoarc după ă ă ă

23

mine şi s m caute, mai ad ug Clarence, ca o scuz , laă ă ă ă ă explica iile pe care i le d dea omului uriaş şi binevoitor.ţ ă

— Şi ave i de gând s sta i aici şi s -i aştepta i?ţ ă ţ ă ţ— Da, aşa m gândeam. Pân în momentul în care v-amă ă

z rit…ă— Atunci de ce naiba nu a i mers drept spre noi în loc de aţ

bântui pe aici şi de a ne abate de la drum? B iatul aplecă ă privirea în p mânt. Avea, într-adev r, motivele sale,ă ă întemeiate, dar începu s le considere stupide şi prea pu ină ţ serioase pentru a le prezenta b rbatului impun tor.ă ă

— Din fericire pentru dumneata, suntem cu ochii pe indieni, relu necunoscutul. F r asta nu v-am fi remarcat. V-ă ă ăam pus via a în pericol tr gând asupra voastr . Dar ce ideeţ ă ă a i avut ca s sta i în locul acesta?ţ ă ţ

B iatul nu r spunse.ă ă— Clarence, se auzi o voce slab , abia şoptit , dinspreă ă

tuf , iarn cu tine!ă ăBubuiturile o treziser pe Susy.ăNecunoscutul se întoarse repede spre locul de unde se

auzise gl sciorul.ăClarence tres ri şi îşi recap t aplombul.ă ă ă— Vede i, iat ce a i f cut, a i trezit-o! îi zise el omului.ţ ă ţ ă ţ

Din cauza asta st team aici. Nu puteam s o duc în bra eă ă ţ pân la voi. Nu puteam nici s o fac s mearg prin noapte,ă ă ă ă fiindc îi era prea fric . Dac aş fi plecat singur şi s-ar fiă ă ă trezit, n-aş mai fi g sit-o niciodat prin prerie.ă ă

Feti a era în siguran , de acum nu-l mai interesa nimic.ţ ţă Omul îi privi pe rând.

— Deci, spune el calm, nu a i venit la noi din cauza suroriiţ dumneavoastr ?ă

— Nu e sora mea, r spunse imediat Clarence. E o feti ,ă ţă fiica doamnei Silsbee. Mergeam în c ru şi am coborât. Aă ţă fost din vina mea, eu am ajutat-o s coboare.ă

Cei trei oameni îşi conduser caii astfel încât îi înconjurară ă şi st teau apleca i asupra lor, cu mâinile prinse de genunchiă ţ şi capetele întinse.

— Deci, zise pe un ton grav cel care vorbea pentru ei, prietene, era i hot rât s r mâne i aici şi s risca i totulţ ă ă ă ţ ă ţ

24

pentru ea, decât s sc pa i din primejdie, dar cu riscul de a oă ă ţ speria sau a o pierde, deşi nu mai exista alt mijloc spre a vă salva amândoi?

— Da, îi r spunse b iatul, pu in agasat de ra ionamenteleă ă ţ ţ acelea repetate.

— Veni i aici.ţB iatul avansa, concentrat.ăB rbatul îi arunc p l ria de paie de pe cap şi încerc s -lă ă ă ă ă ă

priveasc drept în ochi. Clarence îşi plec fruntea parcă ă ă pu in jenat. B rbatul cu mâna pe um rul lui, se întoarseţ ă ă c tre ceilal i şi le zise:ă ţ

— Vede i? Nu e decât un puşti.ţTonul pe care vorbea, deşi p stra amprenta bun voin ei, îiă ă ţ

d du impresia lui Clarence c era luat uşor peste picior şi că ă ă „puşti” nu însemna pentru ei altceva decât buldog.

Mai înainte ca b iatul s -l întrebe dac era sau nu oă ă ă inten ie injurioas în calificarea aceea, omul îşi scoaseţ ă piciorul din scar şi invitându-l, îi zise:ă

— Hai, urc !ă— Dar Susy?— Priveşte, l-a ales deja pe Phil! Clarence privi într-acolo.

Susy ieşise din tuf .ăP l rioara ei, l sat pe spate, buclele ei rev rsate în jurulă ă ă ă ă

fe ei înc umflat de somn, vesta lui care înc îi atârna peţ ă ă ă umeri, toate acestea n-o împiedicau s priveasc ,ă ă satisf cut , pe b rba ii care, râzând, cu bra ele întinse, seă ă ă ţ ţ aplecau asupra ei.

Nu-i venea s -şi cread ochilor.ă ăSusy aceea, atât de speriat , de capricioas , de nesupus ,ă ă ă

de care avusese grij f r ca ea s ştie, f r ca ea să ă ă ă ă ă ă suporte criza aceea groaznic prin care s afle c nu maiă ă ă avea ad post, p rin i, pentru care el ar fi f cut oriceă ă ţ ă sacrificiu, acel copil se arunca pur şi simplu în bra eleţ primului venit ca şi când ar fi uitat absolut tot.

Şi totuşi acele fapte nu trezeau deloc în el ideea ingratitudinii ei. Liniştit, senin, urc în şa al turi de salvatorulă ă s u.ă

25

CAPITOLUL IV.

Cursa impetuoas pentru revenirea la convoi, pe arm sariiă ă focoşi, le creie celor doi copii un moment de bucurie secret ,ă care se spulber îns prea repede.ă ă

Galopul în care îi purtau caii, vântul şuier tor al nop ii,ă ţ întunericul dens în care st teau cufundate c ru ele, opriteă ă ţ undeva, în fa a lor, dându-le impresia unor colibe coniceţ aflate la orizont, nu erau pentru ei decât consecin eleţ pl cute şi logice ale incidentelor din timpul zilei.ă

Datorit minunatei facult i de a uita, proprie copil riei,ă ăţ ă nimic din ceea ce p iser pân atunci nu le trezea amintiriăţ ă ă nepl cute.ă

Chiar de a doua zi diminea ar fi luat totul de la cap t,ţă ă având certitudinea c se vor descurca la fel de fericit, iară când Clarence, cu oarecare timiditate, întinse mâna spre h urile pe care le inea tovar şul s u de drum şi pe careăţ ţ ă ă acesta i le ced , b iatul se crezu cu des vârşire un b rbată ă ă ă adev rat.ă

Dar îl aştepta o alt surpriz , mult mai mare.ă ăCând ajunser la c ru e, aşezate în cerc într-un mod atâtă ă ţ

de regulat c p rea un veritabil exerci iu militar, copii v zură ă ţ ă ă c organizarea noii expedi ii era mai complex decât cea aă ţ ă propriului convoi, decât tot ceea ce v zuser ei pân atunci.ă ă ă

Cincizeci sau şaizeci de cai erau lega i în interiorulţ cercului, iar focurile taberei ardeau liniştite.

În fa a unuia dintre acestea se ridica un cort uriaş, prin aţ c rui deschiz tur , realizat prin pânza dat la o parte, seă ă ă ă ă putea observa o mas acoperit de un material alb.ă ă

Era s rb toare sau aşa se tr ia acolo în fiecare zi?ă ă ăClarence şi fata îşi amintir de mesele pe care le serveauă

afar , pe nişte scânduri, sau sub prelata joas a c ru eiă ă ă ţ atunci când ploua. Erau încânta i de ceea ce vedeau.ţ

Apoi, dup ce se oprir de tot, dup ce coborâr de pe cai,ă ă ă ă

26

ajunser în fa a unei c ru e al c rei interior era aranjat ca ună ţ ă ţ ă dormitor, dup care trecur pe lâng alta, amenajat caă ă ă ă buc t rie şi nu se putur ab ine s nu-şi arunce între eiă ă ă ţ ă priviri de admira ie, f r a scoate nici un cuvânt.ţ ă ă

Exista îns o diferen sensibil în ceea ce privea naturaă ţă ă impresiilor pe care le tr iau cei doi copii.ă

Amândoi erau pl cut surprinşi, dar uimirea lui Susy nu eraă decât cea cauzat de noutate, de lipsa experien ei, cuă ţ credin a cert c în tot ce vedea nu era nimic indispensabil.ţ ă ă

Din contra, Clarence, fie datorit cunoştin elor saleă ţ anterioare, fie datorit caracterului s u aparte, era convinsă ă de faptul c tot ce se g sea sub ochii lui corespundea uneiă ă utilit i bine stabilite, iar fa de lucrurile cu care seăţ ţă înconjura Silsbee, erau de o noutate indiscutabil .ă

Astfel, potrivit propriilor senza ii, la care se ad uga uşoaraţ ă sifonare a mândriei sale pe care o produsese comportarea lui Susy, entuziasmul acesteia risca s o fac ridicol în ochiiă ă ă celor din jur.

Omul care îi adusese şi care p rea şeful expedi iei, intraseă ţ în cort. Nu întârzie s revin lâng ei, împreun cu oă ă ă ă doamn , cu care schimbase câteva cuvinte în grab .ă ă

Lui Clarence i se p ru c era vorba despre el şi despreă ă Susy, dar aten ia îi era prea absorbit de faptul c doamnaţ ă ă era aşa de frumoas , c avea un costum care îi venea foarteă ă bine şi c era de o cur enie deosebit . Îşi purta p rul coafată ăţ ă ă elegant, în loc s -l aib doar r sucit şi prins în coc. Şor ul peă ă ă ţ care îl purtase fusese la fel de curat ca o rochie. Frumoasa femeie avea costumul împodobit cu panglici de diferite culori.

Nu auzi ceea ce îşi ziceau, cei doi. V zu îns cum doamnaă ă alerg gr bit spre ei, cu un surâs încânt tor pe buze. Seă ă ă ă opri în fa a fetei pe care o ridic în bra e. Clarence fuţ ă ţ bucuros s o vad pe mica lui protejat pe mâini atât deă ă ă bune, încât uit imediat c nici m car nu fusese b gat înă ă ă ă seam . Susy, mirat , zâmbea.ă ă

B rbatul b rbos, care p rea so ul doamnei, o avertiză ă ă ţ ă imediat de omisiunea f cut . Ea ad ug câteva cuvinte peă ă ă ă care b iatul nu le în elese. Apoi zise, cu o figură ţ ă

27

încânt toare:ă— Da, de ce nu?Şi se apropie surâzând de el, punându-i pe um r o mână ă

alb şi curat .ă ă— Deci aşa, ai avut grij de micu a creatur ? E frumoasă ţ ă ă

ca un înger, nu-i aşa? O iubi i mult, f r îndoial .ţ ă ă ăClarence se înroşi de pl cere.ăF r îndoial , el nu reuşise niciodat s o vad pe Susyă ă ă ă ă ă

sub forma unui mesager ceresc. De fapt, era mai sensibil la frumuse ea celei care f cea complimentul acela decât laţ ă complimentul adresat tovar şei sale micu e, dar era încântată ţ pentru soarta feti ei şi pentru perspectiva ei promi toare.ţ ţă

Nu era înc destul de mare ca s în eleag c sexulă ă ţ ă ă frumos, la orice vârst , pretinde s -şi exercite st pânireaă ă ă asupra întregii specii umane şi c John, cu pantalonul s uă ă dungat, va fi mereu victima unei Jane cu fust şi c , chiar deă ă atunci, datoria lui consta în a fi îndr gostit de Susy.ă

Oricum ar fi stat lucrurile, b iatul constat c doamna oă ă ă lu pe Susy în c ru a ei, de unde feti a reap ru curândă ă ţ ţ ă piept nat , parfumat , acoperit de panglici şi îmbr cată ă ă ă ă ă foarte pl cut, încât p rea o p puş .ă ă ă ă

În acest timp, Clarence r m sese cu so ul doamnei şi cuă ă ţ înc un om din trup .ă ă

— Ei bine, b iatule, nu mi-ai spus înc numele t u.ă ă ă— Clarence, domnule.— Aşa te numeşte Susy. Deci, Clarence şi mai cum?— Clarence Brant.— Eşti rud cu colonelul Brant? întreb , pe un tonă ă

indiferent, cel de-al doilea personaj.— Era tat l meu, zise b iatul înroşindu-se de pl cere laă ă ă

gândul abia schi at c g sise şi el pe cineva care s îlţ ă ă ă cunoasc , cât de cât.ă

Cei doi oameni schimbar o privire între ei. Şeful îlă examina pe copil cu mare curiozitate. Apoi îi zise:

— Eşti chiar fiul colonelului Brant, de la Louisville?— Da, domnule, îi r spunse Clarence, care sim ea de dataă ţ

aceasta o anumit greutate pe inim .ă ă— Când a murit? întreb repede omul.ă

28

— Ah, de mult vreme! Nu-mi amintesc prea multe despreă el, eram foarte mic, ad ug b iatul, ca un fel de scuz .ă ă ă ă

— Deci nu- i aminteşti de el?ţ— Nu, îi r spunse Clarence.ăÎncepea s -i displac tendin a aceea de a fi obligat să ă ţ ă

repete anumite cuvinte, tendin remarcat la copii sensibiliţă ă atunci când nu sunt în stare s -şi exprime sentimentele celeă mai adev rate şi profunde.ă

De asemenea, sim ea instinctiv c acea necunoaştere peţ ă care o manifesta în raport cu p rintele s u f cea parte dină ă ă tratamentele nedrepte pe care le suferea de obicei.

Şi ceea ce contribui mai mult la a-i amplifica jena ce o resim ea fu s -l vad pe unul dintre cei doi oameni c seţ ă ă ă întoarse într-o parte pentru a-şi ascunde dorin a de a râdeţ din plin, cu aerul unuia care nu putea înghi i o minciun aşaţ ă de mare.

— Dar cum ai ajuns s c l toreşti cu Silsbee? fu întrebată ă ă iar, de primul b rbat.ă

Clarence repet maşinal, cu o aversiune copil rească ă ă pentru detaliile practice, c locuise cu o tanti la Saint-Joseph,ă c mama sa vitreg se în elesese cu Silsbee pentru a-l duceă ă ţ pân în California, unde trebuia s se întâlneasc cu un v ră ă ă ă şi toate acestea fur povestite cu o indiferen şi o uşurină ţă ţă pe care le sim i având un efect cert asupra b rba ilor,ţ ă ţ trezindu-le simpatia lor. Suferea, f r îndoial , dar trebuia să ă ă ă înving greut ile.ă ăţ

Primul dintre cei doi oameni r mase gânditor, apoi aruncă ă o privire pe mâinile bronzate ale lui Clarence. Surâsul binevoitor îi reveni pe buze.

— Presupun c î i este foame, nu?ă ţ— Aşa e, r spunse timid Clarence. Dar… aş vrea s mă ă ă

sp l pu in înainte de mas , ad ug el cu o mic ezitare.ă ţ ă ă ă ăSe gândea la fa a de mas atât de curat pe care oţ ă ă

v zuse în cort, la doamna atât de elegant , la Susy care eraă ă atât de împodobit .ă

— Desigur, îi zise protectorul s u, cu un surâs pl cut, vinoă ă cu mine.

În loc s -l conduc pe Clarence la bazinul din font , cuă ă ă

29

lucr turi în relief şi o bucat de s pun galben, aşa cum eraă ă ă înv at când se ducea s se spele în timpul c l toriei cuăţ ă ă ă Silsbee, îl urc într-o c ru unde se g seau o toalet cuă ă ţă ă ă mas şi o chiuvet din por elan alb, cu un s pun ce miroseaă ă ţ ă foarte frumos.

R mase lâng Clarence, privindu-l cum se spal încântat,ă ă ă lucru care nu-l surprinse pe protectorul s u.ă

Îi zise apoi pe neaşteptate:— Î i mai aminteşti casa în care locuia tat l t u laţ ă ă

Louisville?— Da, domnule, dar a trecut mult timp de atunci. Clarence

îşi amintea c aceea diferea mult de cea în care tr ise laă ă Saint-Joseph, dar un anumit sentiment de neîncredere îl împiedic s o descrie mai exact. Îi spuse totuşi c era vorbaă ă ă despre o cas foarte mare. Totuşi, chiar şi r spunsul acelaă ă modest fu suficient ca s atrag asupra sa privirea atent aă ă ă noului s u prieten.ă

— Tat l t u era colonelul Hamilton Brant din Louisville, nu-ă ăi aşa? îl întreb pe un ton aproape confiden ial.ă ţ

— Da, îi r spunse Clarence, uşor încurcat.ă— E foarte bine, îi zise vesel prietenul s u, ca şi când ar fiă

rezolvat, în mintea lui, o problem destul de complicat .ă ă Acum s mergem s mânc m!ă ă ă

Când veniser la cort, Clarence remarc faptul c nu seă ă ă puseser cuverturi decât pentru gazda sa, so ia lui şi cel de-ă ţal doilea personaj. Acesta primise de la ei numele familiar Harry, dar când vorbea despre primii, întotdeauna îi desemna ca domnul şi doamna Peyton.

În ceea ce privea restul personalului, compus cam din doisprezece oameni, aceştia erau reuni i în jurul unui alţ doilea foc unde p reau s se simt în largul lor, formândă ă ă astfel un grup pitoresc şi vesel.

Dac micu ul ar fi fost liber, s-ar fi furişat printre ei nuă ţ numai pentru c i se p rea un lucru mai demn pentru ună ă b rbat, dar şi datorit unei frici inexplicabile de a maiă ă r spunde la un nou interogatoriu.ă

Dar Susy, care era coco at pe un scaun mai înalt,ţ ă amenajat în mod special, îi deturna din fericire aten ia,ţ

30

indicându-i un scaun liber de lâng ea.ă— Clarence, îi zise ea deodat , cu sinceritatea-i obişnuită ă

şi dezarmant , avem la mas pui frip i, cl tite şi biscui iă ă ţ ă ţ foarte proaspe i şi dulce uri şi domnul Poyton spune c amţ ţ ă voie s m nânc tot ce vreau!ă ă

Clarence îşi d du seama în clipa aceea c el eraă ă responsabil pentru comportarea feti ei şi v zu, îngrozit, cţ ă ă apucase cu mânu a o furculi chiar de mijlocul acesteia şi,ţ ţă dup cât o cunoştea, se aştepta ca, dintr-un moment în altul,ă s se repead la platoul pe care-l avea în fa .ă ă ţă

Îi şopti imediat:— Ssst!Şi-i f cu semn s lase deoparte furculi a din metală ă ţ

argintat.— Sigur c po i s serveşti orice doreşti, draga mea, îi ziseă ţ ă

îns doamna Peyton, privind-o pe Susy cu mult bun tate înă ă ă ochi, în timp ce b iatului îi arunc o privire aducând maiă ă mult a reproş. M nânc tot, pân te saturi!ă ă ă

— E furculi ! îţă i zise Clarence stingherit, în timp ce Susy cufundase deja obiectul în ceaşca plin cu lapte.ă

— Nu-i adev rat, Clarence, e o lingur cr pat .ă ă ă ăDar doamna Peyton, în extazul ei, p rea s nu dea nici oă ă

aten ie acelor abateri. O îndopa cu toate bun t ile pe careţ ă ăţ Ie avea la îndemân şi nu f cea pauz decât pentru a-iă ă ă aranja pe umeri buclele ondulate.

Domnul Peyton privea scena grav şi satisf cut.ăDeodat , ochii b rbatului şi ai femeii se întâlnir .ă ă ă— Ar fi avut cam vârsta ei, John, murmur doamnaă

Peyton. Domnul Peyton nu r spunse decât printr-o înclinareă a capului, apoi îşi întoarse privirea spre noaptea adânc .ă

Domnul Harry se l s mai tare pe sp tarul scaunului, ca şiă ă ă cum ar fi vrut s -şi cear scuze pentru prezen a lui acolo, înă ă ţ acel moment delicat.

Clarence se întreb mirat cine putea fi aceea despre careă vorbiser cei doi, de ce c zur dou lacrimi din geneleă ă ă ă doamnei Peyton în ceaşca lui Susy şi de ce feti a nu protestaţ cu energie în situa ia de fa , aşa cum obişnuia.ţ ţă

Afl ceva mai târziu c so ii Peyton îşi pierduser uniculă ă ţ ă

31

copil.Susy b u cu pl cere şi f r ezitare ceaşca în care seă ă ă ă

amestecaser durerea şi tandre ea matern .ă ţ ă— Cred c le vom ajunge din urm convoiul mâineă ă

diminea la prima or , dac nu cumva vreunul dintre ei nuţă ă ă va veni la noi chiar în timpul nop ii, suspin doamna Peyton,ţ ă aruncându-i o privire plin de regret lui Susy.ă

Relu apoi:ă— Poate c o s c l torim împreun cu ei, cel pu in oă ă ă ă ă ţ

vreme. Drumul e lung…Harry izbucni în râs, iar domnul Peyton îi r spunse pe ună

ton destul de grav:— Mi-e team c nu putem c l tori împreun cu ei, chiară ă ă ă ă

dac i-am vrea tovar şi de drum.ă ăAd ug apoi, cu o voce groas şi mai grav :ă ă ă ă— E ciudat c totuşi cercetaşii lor, care ar trebui s -i cauteă ă

pe copii, înc n-au ajuns la noi, deşi i-am pus pe Hank şi Peteă s patruleze pe pist pentru a le ieşi în cale.ă ă

— Sunt oameni f r inim , f r inim , zise doamnaă ă ă ă ă ă Peyton, indignat . S-ar mai fi în eles, dac era vorba doară ţ ă despre acest b iat, care e mai mare şi se descurc singur.ă ă S ar i îns o asemenea nep sare în privin a unei micu eă ăţ ă ă ţ ţ creaturi ca aceast minunat feti e îns o mareă ă ţă ă neruşinare!

Pentru prima oar , Clarence cunoscu cruzimea preferin ei.ă ţ Acest lucru îi f cu cu atât mai mult r u, cu cât începuse s oă ă ă adore, în felul s u copil resc, pe femeia aceea elegant , cuă ă ă chip frumos şi inim bun .ă ă

Domnul Peyton probabil c remarc starea lui sufleteasc ,ă ă ă fiindc îi veni în ajutor imediat:ă

— E posibil ca Silsbee s se gândeasc la faptul c feti aă ă ă ţ se afl pe mâini sigure şi are cine s -i poarte de grij , zise el,ă ă ă f cându-i lui Clarence un semn de încurajare din cap. Pe deă alt parte, n-ar fi exclus s fi fost înşela i, ca şi noi, deă ă ţ semnele pe care le-au pus indienii şi s fi încurcat drumul.ă

Presupunerea aceea îi aminti imediat lui Clarence de personajul care ap ruse atunci când el se afla lâng tufa deă ă iarb şi crengi.ă

32

S îndr zneasc şi s le vorbeasc ? L-ar fi crezut sau ar fiă ă ă ă ă râs de el?

Ezit câteva momente, dar apoi se hot rî s vorbeasc ,ă ă ă ă între patru ochi, doar cu so ul doamnei Peyton.ţ

Dup ce termin cina şi doamna îl rug s o ajute să ă ă ă ă strâng vesela, lucru ce îi f cu cea mai mare pl cere, maiă ă ă ales sp latul farfuriilor, toat lumea se adun şi se instalaă ă ă confortabil în jurul focului de tab r din fa a cortului celă ă ţ mare.

Lâng cel lalt foc, oamenii jucau c r i şi se distrau, dară ă ă ţ Clarence nu-şi mai dorea s fac parte dintre ei.ă ă

Se sim ea foarte bine în tov r şia gazdei sale, cu toate cţ ă ă ă era pu in jenat de faptul c nu vorbise despre indian.ţ ă

— Clarence, îi zise Susy, întrerupând cu vocea ei o pauză mai îndelungat şi pu in ap s toare, Clarence ştie să ţ ă ă ă vorbeasc foarte frumos. Vorbeşte, Clarence!ă

Din explica iile pe care le d dea Clarence rezult cţ ă ă ă facultatea cu care era el cel mai dotat nu consta în exprimarea obişnuit . Deşi roşi pu i, auditoriul a fost vr jită ţ ă când începu s recite versuri, astfel c cei din jur îl rugar ,ă ă ă politicos, s le ofere o întreag sear de audi ie.ă ă ă ţ

— Vorbeşte-le, Clarence, vorbeşte-le! îl îndemna gl sciorulă feti ei.ţ

B iatul st tea în picioare în fa a fl c rilor ce dansau înă ă ţ ă ă noapte.

— Unde se afl micu ul? dă ţ eclam Susy în locul s u.ă ăFeti a se instalase comod pe genunchii doamnei Peyton, înţ

timp ce oamenii din jur f ceau fel de fel de exhibi ii.ă ţ— E vorba despre un b ie el pe care tat l s u încerca s -lă ţ ă ă ă

salveze de pe corabia aflat în fl c ri, i se adres Susyă ă ă ă confiden ial doamnei Peyton. Micu ul îi spunea mereuţ ţ p rintelui s u: „Nu pleca! R mâi al turi de mine!”.ă ă ă ă

Clarence începu s spun piesa domnului Hermans,ă ă numit Casabianca, despre care Susy d duse acele explica iiă ă ţ atât de clare, de nete, de satisf c toare.ă ă

Din nefericire, maniera lui de a debita bucata aceea, atât de popular prin şcoli, îi solicita, mai mult ca orice altceva,ă un interes efort de memorie. Acompania povestirea cu

33

gesturi ce aveau rigiditatea unui automat de lemn. Maniera aceasta de exprimare artistic o datora indica iilor unuiă ţ profesor de la o şcoal din Vest.ă

El descrise fl c rile ce „creşteau în jurul s u”, trasând cuă ă ă mâinile, o circumferin aproape perfect . Îl rug st ruitorţă ă ă ă pe tat l s u, amiralul Casabianca, încrucişându-şi mâinile înă ă fa , ca pentru a i se pune c tuşele, într-o atitudine ce seţă ă sim ea ca fiind dureros de artificial . Felul în care recita el nuţ ă aducea cu nimic din ceea ce v zuse feti a şi aprobase până ţ ă atunci. Totuşi, exista o anumit emo ie pe care versurileă ţ reuşiser s o trezeasc în imagina ia lui şi care nu constaă ă ă ţ numai în interpretarea acestora. Versurile str luceau în ochiiă s i gri, îl f ceau s -i tremure vocea şi îi tulburau, din când înă ă ă când, claritatea vorbirii.

Uneori, când înceta s se mai gândeasc la declara ia luiă ă ţ artificial , preria şi tot ce se afla pe acolo p reau s dispară ă ă ă din ochi s i, în adâncul nop ii. Focul de tab r , pe care îlă ţ ă ă avea în fa , îl acoperea cu o aureol trist . Sim ea un fel deţă ă ă ţ devotament tragic pentru ceva anume, nici el nu ştia precis pentru ce sau, cel pu in, nu f cea altceva decât s -şiţ ă ă comunice starea nedefinit şi celor ce-l ascultau şi pe care îiă f cea s împart cu el atât suferin a cât şi entuziasmulă ă ă ţ extravagant. Dup ce-şi încheie spectacolul, figura saă r m sese înc afectat şi, spre surpriza lui, constat faptulă ă ă ă ă c juc torii de c r i îşi p r siser locurile pentru a se strângeă ă ă ţ ă ă ă to i în jurul cortului, ascultând foarte aten i declama iile lui.ţ ţ ţ

34

CAPITOLUL V.

— N-ai spus: „R mâi, tat . R mâi!”, n-ai zis, Clarence,ă ă ă f cu Susy, nemul umit .ă ţ ă

Imediat dup aceea, ridicându-se de pe genunchiiă doamnei Peyton, relu însufle it :ă ţ ă

— Ştiu s cânt… Şi s dansez… Voi dansa pentru voi Highă ă Jambooree!

— Ce mai e şi High Jambooree? o întreb doamna Peyton.ă— O s vede i imediat, numai l sa i-m s cobor. Susy fuă ţ ă ţ ă ă

l sat jos.ă ăDansul High Jambooree avea, evident, o îndep rtat şiă ă

misterioas origine african şi p rea a fi alc tuit din trei miciă ă ă ă s rituri în dreapta, apoi alte trei în stânga, acompaniate deă ridicarea fusti ei şi aşa foarte scurt , de diferite pozi iiţ ă ţ sus inute când pe un picior, când pe altul, de diverseţ exhibi ii şi un gângurit copil resc.ţ ă

Aplaudat cu mult entuziasm, mica dansatoare se opriă abia respirând, dar triumf toare şi pus pe noi demonstra ii.ă ă ţ

— V voi cânta imediat, f cu ea gâfâind, ca şi cum n-ar fiă ă vrut s lase aplauzele s se sting . Am s v cânt, da.ă ă ă ă ă Clarence, ad ug ea, pe un ton plâng re , ce s le cânt?ă ă ă ţ ă

— Ben Boit, îi suger Clarence.ă— Ah, da! Ai dreptate. „Nu v aminti i de frumosul Alersă ţ

Ben Boit?” începu Susy f r grab şi intonând fals:ă ă ă „Frumosul Ben Boit, cel care avea p rul atât de negru şi careă nu mai putea de pl cere când îi zâmbeai…”ă

În acel moment se încrunt şi f cu semn sufleorului:ă ă— Cum se termin , Clarence?ă— „Care tremura de fric de te uitai urât la el”, o scoaseă

b iatul din încurc tur .ă ă ă— „Care tremura de fric de m uitam urât la el” f cuă ă ă

Susy cu vocea ei pi ig iat . Restul nu-l mai ştiu. Sta i o clip ,ţ ă ă ţ ă mai pot s v cânt ceva…ă ă

— „Slav lui Dumnezeu”, îi suger Clarence.ă ă

35

— Da.Aici Susy, care asistase mereu, în tab r , la rug ciuni, seă ă ă

g sea pe un teren mai solid. Începu imediat, cu vocea eiă pi ig iat , dar şi cu siguran a pe care i-o d dea obişnuin aţ ă ă ţ ă ţ îndelungat :ă

— „Slav lui Dumnezeu, de la El ne vin toate cele bune!ă …” La sfârşitul celui de-al doilea vers încetar toateă şoşotelile şi râsetele.

O voce cu timbru grav, cea a voinicului juc tor de poker,ă se f cu auzit în timp ce se derula cel de-al treilea vers.ă ă Curând, acesta era acompaniat de o duzin de glasuriă sonore şi, când ajunser la ultimul vers, se formase un coră complet, în care accentele mai dure ale conduc torilor deă c ru e şi ale c l re ilor se amestecau cu vocile de soprană ţ ă ă ţ ă ale doamnei Peyton şi cu tonul fals din glasul ascu it al luiţ Suav.

Cântecul se repet de mai multe ori, iar ochi oameniloră erau plini de recunoştin . Sunetele se ridicau şi coborauţă odat cu vântul nop ii, cu altern rile de lumin şi întunerică ţ ă ă produse de fulgere şi de focurile din tab r , pentru a seă ă stinge, în final, în misterul câmpiei aflate în puterea nop ii.ţ

Urmar câteva clipe de linişte şi, ca la un semn, grupul seă dispers .ă

Doamna Peyton se retrase cu Susy, dup ce, pentru a fi cuă conştiin a împ cat , o dusese pe feti la Clarence ca el s oţ ă ă ţă ă s rute şi s îi ureze noapte bun .ă ă ă

Era o ceremonie neobişnuit şi aceasta cauz celor doiă ă copii o mare nedumerire.

Clarence r mase cu domnul Peyton.ă— Cred, zise b iatul timid, c azi am v zut un indian.ă ă ă

Domnul Peyton se apropie de el.— Un indian? Unde?Îl întreb cu atâta însufle ire şi curiozitate, c b iatulă ţ ă ă

remarc acelaşi comportament cu cel avut de domnulă Peyton atunci când îi povestise despre familia sa.

Pentru o clip , puştiul regret c îi vorbise. Dar, fiindcă ă ă ă începuse, nu mai putea da înapoi. Îşi detaila deci afirma ia.ţ

Din fericire, era dotat cu facultatea de a percepe oamenii

36

şi obiectele foarte clar, ceea ce îi permise s descrieă necunoscutul c l re într-o manier precis şi s pun , înă ă ţ ă ă ă ă prezentarea lui, dispre ul pe care l-a sim it pentru fiin aţ ţ ţ aceea, fapt ce îi înt ri ascult torului s u, om de la frontier ,ă ă ă ă impresia c tot ce spunea b iatul era adev rat.ă ă ă

Peyton se îndep rt pentru câteva clipe, dup care reveniă ă ă cu Harry şi cu înc uri b rbat.ă ă

— Eşti sigur de tot ce ne povesteşti? îl mai întreb el peă b iat, cu o voce încurajatoare.ă

— Da, domnule.— La fel de sigur cum eşti c l-ai avut de tat pe colonelulă ă

Brant, care a murit? îi zise Harry zâmbind.Din ochii copilului izbucnir lacrimi.ă— Nu mint, suspin el.ă— Te cred, Clarence, spuse Peyton calm. Dar de ce nu ne-

ai vorbit despre indian mai devreme?— N-am vrut s vorbesc de fa cu Susy… şi de ea…ă ţă

murmur b iatul.ă ă— De ce?— Da, de doamna Peyton, îi r spunse Clarence înroşindu-ă

se.— Ah! îl lu Harry în zeflemea, eşti cam prea politicos.ă— Ajunge! L sa i-l în pace! îi zise Peyton cu asprimeă ţ

subordonatului s u, copilul ştie ce spune… Dar, continu el,ă ă adresându-se de aceast dat lui Clarence, cum se face că ă ă indianul nu v-a v zut?ă

— Am evitat s fac şi cel mai mic zgomot, de fric s nu oă ă ă trezesc pe Susy, r spunse Clarence şi…ă

Ezita.— Şi?— Indianul p rea mai preocupat de ceea ce avea i deă ţ

gând s face i voi, spuse b iatul, cu destul greutate.ă ţ ă ă— Asta aşa el îi întrerupse cel lalt personaj, care p rea să ă ă

aib o anumit experien în domeniu şi, cum se g seaă ă ţă ă împotriva vântului în raport cu copiii, nu le-a aflat ascunz toarea. Probabil c era unul dintre cercetaşiiă ă arierg rzii indiene, iar restul hoardei se afla înainte. În modă cert vor încerca s se aşeze pe drum ca s ne atace. N-a iă ă ţ

37

mai v zut şi altceva?ă— Mai înainte am v zut un coiot, îi r spunse, încurajat,ă ă

b iatul.ă— Cum? Foarte bine, îi zise omul cu experien , în timp ceţă

Harry se întoarse ca s râd mai bine. Şi acest lucru e ună ă indiciu. Lupul nu merge pe acolo pe unde a trecut un alt lup, iar coiotul nu merge dup indieni, fiindc nu are nimic deă ă câştigat de pe urma lor. Cam de cât timp ai v zut coiotul?ă

— Imediat dup ce ne-am r t cit de c ru , îi r spunse,ă ă ă ă ţă ă f r nici o ezitare.ă ă

— M-am gândit eu c aşa trebuia s fie, f cu omul.ă ă ă Animalul a fost nevoit s porneasc înainte pentru a-i evitaă ă pe indieni sau se afla pe lateral fa de hoarda lor. Astaţă înseamn c pieile roşii se g sesc între noi şi cel lalt convoi,ă ă ă ă dac nu cumva îi urm resc pe oamenii lui Silsbee.ă ă

Peyton f cu repede un gest de avertisment celui careă vorbea, ca pentru a-i aminti c b iatul auzea tot. Clarenceă ă prinse gestul şi se mir .ă

Discu ia continu cu voce stins între cei trei oameni,ţ ă ă ceea ce nu-l împiedic pe b iat s aud fraza pe care omulă ă ă ă cu experien o folosi drept concluzie:ţă

— Toate astea nu prevestesc nimic bun, domnule Peyton, iar dumneavoastr nu ve i reuşi altceva decât s v expune iă ţ ă ă ţ pe p mântul lor, dac ve i ridica tab ra în noaptea asta. Peă ă ţ ă de alt parte, nu v îndoi i de faptul c nu pe noi ne pândeauă ă ţ ă indienii. Dar, vede i? Dac nu ne-am fi întors din drum atunciţ ă când copiii r t ci i ne-au f cut semn, am fi fost în mareă ă ţ ă pericol, c ci am fi mers drept înainte şi am fi c zut într-oă ă ambuscad a acestor diavoli. Dup p rerea mea, am avută ă ă mare noroc şi pentru c am avut c l re i care ne-au asigurată ă ă ţ paza. Mul umit întoarcerii mele dup cei doi copii, ştimţ ă ă sigur c diavolii roşii se afl înaintea noastr , cel pu in până ă ă ţ ă la ziu .ă

Ceva mai târziu, domnul Peyton se îndep rt de cei doi,ă ă luându-l cu el pe Clarence.

— B iatul meu, îi zise, mâine la prima or vom fi înă ă picioare şi vom porni pe pist dup convoiul vostru. Ar fi bineă ă s te culci acum. C ru a mea î i st la dispozi ie şi, cum mă ă ţ ţ ă ţ ă

38

aştept s -mi petrec noaptea în şa, cred c n-o s te deranjeză ă ă deloc.

Se îndrept spre cea de-a doua c ru , care fusese trasă ă ţă ă lâng cea în care se retr seser Peyton şi Susy.ă ă ă

Clarence fu surprins când v zu c în c ru a aceea seă ă ă ţ g seau o tabl de scris, burete şi chiar o etajer ce aveaă ă ă câteva c r i. Un cuf r lung, dispus ca o canapea, fuseseă ţ ă aranjat pentru a servi drept pat. Era acoperit cu cearşaf, avea perne albe şi curate. Totul p rea de un lux cu careă copilul nu era obişnuit.

Un covor des acoperea planşeul greoaiei c ru e ce formaă ţ dormitorul şi care era suspendat pe arcuri, pentru a evitaă efectul gropilor, dup cum îi povestise domnul Peyton.ă

În lateral şi deasupra vehiculului se aflau panouri din scânduri sub iri în loc de pânz întins şi fixat în cuie, aşaţ ă ă ă cum aveau, în mod normal, c ru ele emigran ilor.ă ţ ţ

Existau o uş cu vitralii şi ferestre culisante pentru aă lumina şi a aerisi interiorul.

Clarence se întreb cum putea omul acela înalt, atletic,ă care p rea un c l re foarte bun, s r mân în interiorulă ă ă ţ ă ă ă acela care aducea a birou, asemeni unui negustor sau unui om al legii, decât dac acel convoi vindea m rfuri altoră ă convoaie, sau f ceau nego ambulant cu obiectele pe care leă ţ procurau din oraşele prin care treceau. Observ îns că ă ă acolo nu se g sea nimic destinat vânz rii. Celelalte c ru e,ă ă ă ţ cu toate c erau pline, nu con ineau decât lucruri ce nuă ţ p rea necesare nici m car convoiului.ă ă

Ar fi dorit s -l întrebe pe domnul Peyton ce ocupa ie aveaă ţ şi s -l chestioneze cu aceeaşi libertate cu care fusese elă examinat. Dar marea majoritate a oamenilor maturi nu inţ cont de nedreptatea pe care o fac atunci când refuz să ă satisfac fireasca şi via curiozitate, uneori chiar necesar , aă ă copil riei. Ei consider c dreptul de a şti le apar ine exclusivă ă ă ţ şi se folosesc de acesta f r nici o re inere.ă ă ţ

Clarence nu îndr zni deci s se hazardeze.ă ăŞi totuşi, el sim ea, ca orice alt copil de vârsta lui, c , dacţ ă ă

ar fi reuşit s afle mai multe despre evenimentele ce-i erauă ascunse, le-ar fi fost de mare folos celor din jur.

39

L sat singur şi vârât în aşternutul curat şi alb, nu-şi putuă re ine curiozitatea de a cerceta pe îndelete toate lucrurileţ care îl înconjurau.

Confortul neobişnuit al dormitorului s u, diferen a întreă ţ p tura grosolan cu care se învelea, dormind direct peă ă pardoseala c ru ei, în convoiul lui Silsbee şi noutatea,ă ţ ordinea, cur enia ce domneau în vehiculul acela unde seăţ g sea, încântându-i toate sim urile, sfârşi totuşi prin a-lă ţ descuraja.

Prin firea sa loial , i se p rea c , într-un fel, era lipsit deă ă ă fidelitate fa de rudimentarii s i tovar şi de drum dinţă ă ă tab ra lui Silsbee pentru c acceptase s se culce acolo.ă ă ă

Avea chiar conştiin a înc rcat pentru c -şi pierduse aceaţ ă ă ă independen dat de împ r irea aceloraşi greut i şi pl ceriţă ă ă ţ ăţ ă de care se bucurase pân atunci. I se p rea ceva servil ca să ă ă accepte luxul acela care nu era al lui şi pe care nu-l merita în nici un fel, în opinia sa.

Începu s caute printre amintiri pentru a g si ceva, oă ă imagine, un detaliu, un lucru deosebit legat de casa lui p rinteasc . Îi revenir în minte camerele mari, sc rile undeă ă ă ă îl tr gea curentul, tavanele înalte, manierele reci şiă conven ionale de comportament într-un mediu populat cuţ figuri ciudate.

Str inii aceia îl ineau la distan … Erau p rin ii lui…ă ţ ţă ă ţAl i str ini îi ar tau mai mult bun tate. Erau slugile, doicaţ ă ă ă ă

lui, negresa c reia îi fusese încredin at..ă ţDe ce îl întrebase domnul Peyton despre toate acelea?

Dac detaliile respective erau importante pentru nişteă str ini, lui de ce nu-i vorbise mai mult mama lui despre ele?ă Şi de ce aceasta nu sem na deloc cu minunata femeie cuă glas dulce, care se ar ta atât de bun cu… Susy?ă ă

Sau voiau s -şi aminteasc pentru a se întrista?ă ăI se puse un nod în gât şi f cu eforturi considerabile până ă

ce reuşi s -l îndep rteze.ă ăCoborî apoi încet, din culcuş. Merse f r zgomot la oă ă

fereastr , o deschise din curiozitate ca s vad cumă ă ă func ioneaz şi privi apoi afar .ţ ă ă

Focurile stinse ale taberei, stelele care str luceau f r să ă ă ă 40

lumineze locurile, conturul mişc tor şi neclar al unei patruleă aflate dincolo de cercul c ru elor, toate acelea p reau s seă ţ ă ă adauge întunericului şi îi schimba cursul gândurilor.

Îşi aminti c domnul Peyton spusese, atunci când seă întâlniser prima oar c e doar un puşti!ă ă ă

În mod cert, fraza aceea nu reprezenta nimic r u.ăSe întoarse f r zgomot la culcuşul s u.ă ă ăStând lungit pe pat şi cu ochii deschişi, îşi zicea c atunciă

când va fi mare nu se va face c l uz , ci va deveni un om înă ă ă genul domnului Peyton, va avea un convoi asemeni lui şi va invita pe Susy şi Silsbee s -l înso easc . Şi hot rî chiar de-aă ţ ă ă doua zi diminea , de la prima or , el şi Susy vor cereţă ă domnului Peyton permisiunea s se joace cum voiau ei.ă Aceasta l-ar familiariza cu mediul, astfel încât de îndat ce ară fi fost mare şi în m sur s se ocupe de organizarea unuiă ă ă asemenea convoi, n-ar fi fost un novice.

Era deja o autoritate în privin a indienilor. Doar se tr seseţ ă asupra lui fiindc fusese luat drept indian.ă

Ar fi purtat mereu asupra sa o puşc ghintuit cu eavaă ă ţ lung , asem n toare cu cea aşezat în col ul din fa ală ă ă ă ţ ţă c ru ei. Ar fi stat de veghe şi, dac s-ar fi ivit ocazia, ar fiă ţ ă ucis o gr mad de indieni şi le-ar fi notat num rul într-oă ă ă carte groas ca aceea aflat pe birou, lâng el.ă ă ă

Susy avea s -l ajute când se va face mare, atunci când vaă fi o doamn . Vor vinde amândoi provizii şi rela ii stând laă ţ intrarea în c ru şi privind la oamenii ce se vor înghesui să ţă ă cumpere de la ei. Va fi cunoscut sub numele de „Marele Şef Alb”, dar numele lui indian va fi „Doar un Puşti”. Va avea şi un circ, legat de convoi şi, din când în când, va da reprezenta ii. Va avea şi artilerie ca s se apere. Dup oriceţ ă ă confruntare teribil , va reveni în c ru acoperit de sudoare,ă ă ţă plin de praf. Susy va scrie în carte cum s-a desf şurat lupta.ă Doamna Peyton, despre care nu ştia înc locul anume peă care îl va ocupa, va zice:

„Într-adev r, trebuie s recunosc azi c am avut noroc să ă ă ă întâlnim un asemenea b iat capabil cum s-a dovedit a fiă micul Clarence. Încep s -l aprecieze”.ă

Şi Harry, care ar fi ap rut în clipa aceea, pentru a fi supusă

41

unor represalii, ar şopti:„Ah, da, e fiul colonelului Brant”!Apoi şi-ar cere scuze.Va veni şi mama sa, la fel de rece, de indiferent , ca deă

obicei, în rochia alb de bal. Va fi stupefiat şi va zice:ă ă„Dumnezeule, cum a mai crescut b iatul sta! Sunt tareă ă

sup rat c n-am stat mai mult cu el când era mai mic…”ă ă ăDar, în cursul vis rii sale, interveni o amor eal care îiă ţ ă

afect ideile. I se p ru c o parte din c ru se disloc , astfelă ă ă ă ţă ă c lunec şi c zu pe câmpia pustie, deprimant , chiar înă ă ă ă locul în care st tuser cei doi copii, dar de unde disp ruse şiă ă ă Susy, adormit , iar el r mase singur, abandonat. C ru a seă ă ă ţ cufund în linişte.ă

Nu mai auzea nici m car vântul nop ii care se ducea şi seă ţ întorcea în jurul lui. Genele lipite ale „Marelui Şef Alb” adormit, ale acelui st pân necru tor, neînvins, distrug toră ţă ă de indieni, erau umezite de lacrimi lucitoare.

I se p ru, totuşi, c trecur doar câteva clipe când se trezi,ă ă ă cu senza ia nel murit c orice mişcare se oprise.ţ ă ă ă

Fu foarte mirat s vad c soarele, r s rit cu trei ceasuriă ă ă ă ă mai devreme, inunda c ru a cu lumina sa şi f cea aerulă ţ ă insuportabil cu c ldura razelor sale. Sim i mirosul atât deă ţ cunoscut al prafului ridicat de copitele cailor. Percepu scâr âitul uşor al ro ilor şi al resorturilor, o mic oscila ie,ţ ţ ă ţ apoi, mai departe, zgomotul distinct al h urilor, ca şi cumăţ convoiul se punea în mişcare, ca şi cum c ru a avansa.ă ţ Deodat convoiul se opri brusc.ă

F r îndoial , ajunseser în dreptul c ru elor lui Silsbee.ă ă ă ă ă ţ Peste câteva clipe avea s se fac transferul celor doi copii şiă ă minunata aventur avea s înceteze.ă ă

Trebuia s se scoale.ăTotuşi, datorit lenii dulci de diminea , specific fiec ruiă ţă ă ă

animal tân r şi s n tos, se mai întinse câteva momente înă ă ă culcuşul s u somptuos.ă

Ce linişte era peste tot!Se auzir voci estompate dep rtate. Şi apoi glasurileă ă

oamenilor de lâng convoi, repezite agitate.ăPe fereastr v zu pe unul din conduc torii de vehiculeă ă ă

42

trecând rapid pe lâng c ru a lui, gâfâind, ab tut şiă ă ţ ă preocupat, oprindu-se la o c ru din spate, apoi întorcându-ă ţăse, alergând, spre cele din fa a convoiului.ţ

Inima marelui şef alb, începe s se strâng . Sim ea că ă ţ ă ceva nu este în ordine. De c ru a lui se apropia în goan doiă ţ ă c l re i.ă ă ţ

— Scula i-l pe b iat şi întreba i-l! Glasul pe jum tateţ ă ţ ă sugrumat de efort, Clearance îl recunoscu ca fiind a lui Harry.

— Aştepta i, aştepta i s vin Peyton, zise cel de-al doileaţ ţ ă ă glas. El trebuie s hot rasc .ă ă ă

— E mai bine s afl m imediat cum erau.ă ă— Aştepta i! Sta i pe loc, se auzi voce lui Peyton distinctţ ţ

dintre celelalte. Îl voi întreba imediat.Clarence, mirat, deschise uşa şi se g si în fa a lui Peytonă ţ

care, acoperit de praf, abia coborâse din şa. Avea întip rită ă pe chip o expresie de spaim şi nelinişte.ă

— Câte c ru e erau în convoiul vostru, Clearance?ă ţ— Trei, domnule.— Exista vreun semn pe vreuna dintre ele?— Da, domnule, r spunse Clarence cu însufle ire. Pe unaă ţ

scria: „În drum spre California”, iar pe alta: „Râm ,ă purcelule, sau vei cr pa!”ă

Ochii lui Peyton se fixaser pe Clearance şi p reau gata să ă ă fac nişte dezv luiri teribile.ă ă

Apoi Peyton privi în p mânt şi relu :ă ă— Câ i era i cu to ii?ţ ţ ţ— Cinci şi cu doamna Silsbee…— Alte femeii nu mai erau?— Nu.— Ridicate şi îmbrac -te, îi zise grav. P streaz - i sângeleă ă ă ţ

rece şi mintea limpede! M întorc imediat.ăApoi abia îi şopti:— Se pare c a intervenit ceva care î i va permite s ar iă ţ ă ăţ

celorlal i c eşti un adev rat b rbat, Clearance.ţ ă ă ăUşa se închise şi b iatul auzi aceleaşi zgomote surdeă

scoase de copitele cailor, aceleaşi voci îndep rtându-seă treptat.

43

Începu s se îmbrace mecanic, aproape f r s ştie ceă ă ă ă face, sim ind cum teama care se cuib rise în el ia propor ii.ţ ă ţ Aştept aproape f r s respire, observând c inima îi b teaă ă ă ă ă ă la fel ca în clipele când v zuse disp rând convoiul s u, cu oă ă ă zi în urm .ă

În sfârşit, nu se mai putu ab ine, nu mai rezist aceleiţ ă aştept ri îndelungate şi se duse s deschid uşa.ă ă ă

Caravana imobil era cufundat în linişte, dar o excep ie îlă ă ţ frapa în mod straniu, chiar din primele clipe. Dintr-un vehicul se auzea vocea lui Susy, care tr nc nea f r nici oă ă ă ă problem . În clipa aceia fu str fulgerat de ideea c totul eraă ă ă legat de ceva ce îl privea pe el în mod cu totul special. Şi atunci s ri din c ru şi începu s fug drept înainte.ă ă ţă ă ă

Primul lucru care îl mir fu, la vreo dou sute de yarziă ă distan , masa inert şi melancolic a unei c ru e ce-iţă ă ă ă ţ apar inea lui Silsbee. Aceasta era lipsit de boii de trac iune,ţ ă ţ de oişte, stând singur şi nemişcat sub cerul orbitor.ă ă

Prin apropiere se g seau resturile sf râmate ale alteiă ă c ru e. Ro ile din fa şi osiile lor disp ruser , vehiculul seă ţ ţ ţă ă ă pr buşise înainte ca un taur c zut sub maiul m celarului.ă ă ă

Nu departe de acolo, resturile carbonizate şi înnegrite ale celei de-a treia c ru e, în jurul c reia toat trupa lui Peytonă ţ ă ă p rea s fie reunit . Din grup se desprinse doi oameni careă ă ă duceau un trup inert, mutilat îngrozitor. În momentul acela, a fost observat de ceilal i.ţ

Se auzir imediat strig te:ă ă— Înapoi! Opri i-l!ţNu-i mai p sa de vântul care se n pustise cu violenă ă ţă

asupra sa. Se îndrept cât putu de repede spre c ru a dină ă ţ fa , cea în care se jucaser el şi cu Susy. O mân viguroasţă ă ă ă i se puse pe um r. Era cea a domnului Peyton.ă

— E c ru a doamnei Silsbee, murmur el, cu buzele albe,ă ţ ă ar tând cu degetul spre vehicul. Dânsa unde este? Undeă este?

— Lipseşte, îi r spunse Peyton, împreun cu alteă ă cincisprezece persoane. Ceilal i sunt mor i.ţ ţ

— Ea trebuie s fie aici! Îi strig b iatul, zb tându-se şiă ă ă ă ar tând spre c ru . L sa i-m !ă ă ţă ă ţ ă

44

— Clarence, îi zise Peyton cu severitate, strângându-l mai tare de bra , poart -te ca un b rbat! Priveşte în jurul t u şiţ ă ă ă încearc s ne spui cine erau to i oamenii aceştia.ă ă ţ

Acolo se g seau vreo dou gr mezi de haine vechi ceă ă ă z ceau la p mânt unele peste altele şi, ceva mai încolo, ună ă alt mald r aşezat într-un loc unde Peyton le ordonaseă oamenilor s i s le pun .ă ă ă

În acele zdren e pr fuite, de unde m re ia vie ii fuseseţ ă ă ţ ţ gonit f r mil , nu mai r m sese nimic care s le facă ă ă ă ă ă ă ă abjecte şi groteşti. Acolo nu era nimic de speriat.

B iatul se îndrept încet într-acolo şi, lucru de necrezută ă pentru el, teama cumplit care îl cuprinsese disp ruse.ă ă

Trecu de la un cadavru la altul, îi recunoscu dup diferiteă indicii sau semne pe oamenii care pân ieri fuseseră ă tovar şii s i de drum, îi identific pe to i, ştiindu-le numeleă ă ă ţ fiec ruia în parte.ă

Oamenii îl urmar , curioşi.ăI se p rea c abia se putea în elege singur, c nu-şiă ă ţ ă

pricepea tendin a irezistibil care îl împingea mereu sţ ă ă ajung la c ru a din fa .ă ă ţ ţă

— Nu-i nimic pe acolo, îi zise domnul Peyton. Am cercetat noi mai devreme.

Dar Clarence, în loc s -i r spund , merse mai departe spreă ă ă c ru , iar oamenii îl urmar .ă ţă ă

C ru a aceea, mai prost îngrijit , mai dezordonat , maiă ţ ă ă rudimentar decât i se p ruse vreodat , fusese abandonată ă ă ă dup ce se r sturnase printre resturi de oase, cutii de metală ă alb, provizii împr ştiate peste tot, oale, castroane, cuverturi,ă haine, cu care forma un tot confuz acoperit de praf. Dar, în amestecul acela heterogen, ochii lui Clarence remarcar ună rest de stamb destr mat .ă ă ă

— E rochia doamnei Silsbee! strig el cu însufle ire,ă ţ repezindu-se ca s urce în c ru .ă ă ţă

Mai întâi, oamenii se privir cu chipuri îngrozite. Dup oă ă clip , o duzin de mâini se puser pe treab , cotrob ind cuă ă ă ă ă mare aten ie, dând deoparte resturile şi sf râm turile. Apoi,ţ ă ă unul dintre oameni scoase un strig t de uimire, f cu un saltă ă înapoi, însp imântat şi furios. Îşi ridic privirea spre cerulă ă

45

nemilos ce p rea c zâmbea deasupra lor.ă ă— Dumnezeule! Privi i!ţLe ar t chipul doamnei Silsbee, care avea o culoareă ă

galben ca de cear şi care abia se vedea printre lucruri. Înă ă ochii b iatului, femeia nu mai era aceeaşi, îşi schimbase cuă totul înf işarea. Tr s turile îmb trânite, ridurile s pate deăţ ă ă ă ă atâtea griji în acel chip care îi era familiar cu expresia lui de oboseal , de nelinişte moroc noas , f cuser loc acum uneiă ă ă ă ă linişti profunde, unui echilibru şi unui repaos cum numai la statui puteai întâlni.

Se aflase de multe ori în preajma ei atunci când tr ia,ă când în ochii copilului ap rea dur , chiar r ut cioas . Înă ă ă ă ă momentele acelea îns , b iatul îi contempla imobilitatea deă ă ghea şi se sim ea cuprins de remuşcare pentru toateţă ţ necazurile f cute acelei femei pe care via a nu o menajaseă ţ nici pân în ultima clip .ă ă

Timid, se mai apropie cu un pas.În clipa când îl f cu, omul care o descoperise pe doamnaă

Silsbee, cu un gest rapid, se gr bi s îşi arunce batista peă ă urmele de sânge coagulat ale victimei, ca pentru a-i ascunde lui Clarence un lucru înfior tor.ă

La rândul s u, b iatul fu tras înapoi, dar unul dintre cei de.ă ă Fa murmur , cu buzele albe, câteva cuvinte:ţă ă

— Dumnezeule mare! Şi ea e scalpat !ă

46

CAPITOLUL VI.

A urmat înmormântarea doamnei Silsbee sub o gr m joar de pietre, o ceremonie care, în ciuda simplit iiă ă ă ăţ sale, p ru s impieteze drepturile sacre ale durerii pe care oă ă împ r ea cu Susy şi s le provoace o impresie ce-iă ţ ă însp imânta şi-i înghe a.ă ţ

Apoi se num r zile, s pt mâni, ce i se p rur lui Clarenceă ă ă ă ă ă un vis. Mai întâi a fost o perioad în care el şi Susy erauă inu i departe de treburile zilnice, proteja i, lucru ce i se p ruţ ţ ţ ă

interesant, dar şi pu in nefiresc şi c ruia nu-i acord laţ ă ă început o aten ie prea mare, dar. De care avea s -şiţ ă aminteasc atunci când ceilal i îl uitaser .ă ţ ă

Apoi zilele fur marcate de frecvente evenimenteă copil reşti, în care o evita pe Susy. Acea incoeren şiă ţă inexplicabil comportare se stinser pe m sur ce timpul seă ă ă ă scurgea şi disp rur într-un moment pe care nu-l puteaă ă preciza. Noaptea mai era bântuit de viziunea din acea diminea ceri r m sese înc proasp t în memorie. Trei sauţă ă ă ă ă ă patru gr mezi de haine ce z ceau pe jos, smulgându-i deă ă fiecare regretul c nu le cercetase pe îndelete. Nu-şi puteaă scoate din minte acea scen dezolant a c ru ei p r site,ă ă ă ţ ă ă r sturnate în preerie. Nu uitase nici una dintre imaginileă vehiculului în care g siser cadavrul doamnei Silsbee…ă ă

Fiecare membru al convoiului se inea la distan de el şiţ ţă aceasta datorit supersti iilor ce le bântuiau min ile. Deă ţ ţ aceea, când ajunser , în sfârşit, la Ford Ridge, un post militară avansat şi îi d dur pe mâna autorit ilor de acolo, b iatuluiă ă ăţ ă i se p ru c se sf râm ultima zi a lan ului cu care era legată ă ă ă ţ de trecut.

Noul fel de a vedea lucrurile, ce constituise o adev rată ă revela ie pentru cei doi copii, era datorat vie ii specifice într-ţ ţo garnizoan de la frontier . Îl cunoscur astfel pe ofi erul cuă ă ă ţ o superb uniform , cu sabie la centur , o minunat figură ă ă ă ă de erou, pe care sim ea nevoia s -l admire şi s -l imite.ţ ă ă

47

Aflar despre importan a neobişnuit cu care era privit el,ă ţ ă Clarence, dar şi Susy, pentru c deveniser „supravie uitorii”ă ă ţ m celului provocat de indieni. Li se puser întreb ri pe ună ă ă ton plin de simpatie, uneori exagerat , despre aventura lor,ă la care Susy se gr bea s r spund . De aceea, toate noileă ă ă ă întâmpl ri, mediul deosebit în care ajunseser , li se p reauă ă ă un fel de vis raportat la ceea ce tr iser mai înainte.ă ă

Nu g sir mai pu in ciudate, mai pu in fantastice, niciă ă ţ ţ schimb rile produse în drumul caravanei.ă

Astfel, într-o diminea , încetar s mai z reasc laţă ă ă ă ă orizont linia nemişcat , joas şi întunecoas şi, cu pu ină ă ă ţ înainte de prânz, ajunser printre stânci, copaci şi râuri cuă ape repezi şi înspumate.

Pe neaşteptate, dup câteva zile, ap ru în fa a lor un lană ă ţ ţ de mun i uriaşi, acoperi i de z pad şi de nori cenuşii, latţ ţ ă ă ă deci ce era linia aceea întunecoas pe care o vedeau deă atâta vreme!

Iar oamenii începur s râd de ei şi le spuser c de treiă ă ă ă ă zile traversau deja aceea linie întunecoas , c aceasta eraă ă înalt cât marele lan muntos cu vârfurile acoperite de nori,ă ţ ce se aflase mereu în fa a lor, dar fusese ascuns privirii.ţ

Dar Susy era ferm convins c toate acele modific ri seă ă ă f ceau în timp ce ea dormea. Începu s afle apoi ce însemnaă ă s „urci târându-te”, lucru nu întotdeauna pl cut.ă ă

Clarence, în fericita nep sare a realit ii privite prină ăţ prisma tinere ii optimiste, era convins c , „dup atâteaţ ă ă eforturi, n-am urcat mai mult de un deget”.

Începu s se fac frig, deşi se g seau în plin var . Deă ă ă ă ă îndat ce c dea noaptea, devenise necesar ca focul deă ă tab r s ard , spre a se înc lzi în jurul lui. În cort aveau oă ă ă ă ă sob unde se refugiau cei doi copii ca s scape de pişc turileă ă ă frigului.

Dar, treptat, trecur şi peste acel obstacol. Ajunser iară ă într-o câmpie nesfârşit , ars de soare.ă ă

Totul p rea, în continuare, un vis.ăExista îns ceva deosebit de real în oamenii care formauă

grupul. Li se p rea c -i cunoştea dintotdeauna, iar inocentaă ă şi capricioasa imagina ie a copiilor îi f ceau s îi simt maiţ ă ă ă

48

apropia i de ei decât le fuseser vreodat defunc ii.ţ ă ă ţIat cum îl vedeau pe domnul Peyton, proprietarulă

convoiului. Era atât de bogat, c „n-avea nici un motiv să ă mearg pân în California dac nu i-ar fi convenit şi nu ar fiă ă ă vrut s -şi cumpere acolo o bucat de p mânt”. Deă ă ă asemenea, era un om al legii şi un „poli ist”. Aşa traduceaţ Susy cuvântul „politician”. La postul de la frontier i seă d duse titlul de nobil şi de judec tor. Putea s ordoneă ă ă arestarea oricui ar fi vrut, mai ales c ar fi judecat pe locă persoana respectiv şi c îi ştia pe to i oamenii dup numeleă ă ţ ă lor de botez.

Apoi pe doamna Peyton, care în ultimul timp nu se sim iseţ aşa de bine şi c reia doctorul îi prescrisese şase luni de viaă ţă în aer curat ca s -şi revin , obligând-o s nu mai locuiască ă ă ă vreodat într-un oraş, nici m car într-o cas . Ea dorea s oă ă ă ă adopte pe Susy de îndat ce „so ul ei s-ar fi în eles cuă ţ ţ p rin ii fetei şi ar fi pus actele la punct”.ă ţ

Cât despre Harry, adic Henry Benham, fratele doamneiă Peyton şi asociatul domnului Peyton, nu aveau prea multe de spus.

C l uza se numea Gus Mâner Aurit sau Cerbul Alb.ă ă Datorit ini iativei sale şi a rapidit ii în ac iuni, convoiulă ţ ăţ ţ evitase atacurile indienilor.

Mai era Bill, cel care mâna vitele cu coarne şi Jim, texanul, cowboyul. Acesta din urm avea o reputa ie deosebit peă ţ ă care şi-o câştigase ca pistolar.

Cam astea ştiau ei despre prietenii lor cu care traversau câmpiile şi aşa îi percepeau. Constituiau, f r îndoial ,ă ă ă personaje importante şi neobişnuite.

Dar, fie din curiozitate, fie din instinctul care îl f cea s seă ă team c nu va fi în eles, Clarence se sim ea cel mai multă ă ţ ţ atras de cele dou persoane din grup care îi ar tau maiă ă pu in bun voin , doamna Peyton şi fratele ei Harry.ţ ă ă ţă

Lucru obişnuit la copii, uneori chiar la oameni maturi, aprecia prea pu in bun tatea clar exprimat a domnuluiţ ă ă Peyton şi a celorlal i fa de r bdarea de care d dea dovadţ ţă ă ă ă Harry şi concesiile politicoase pe care i le f cea lui soraă acestuia.

49

Existau totuşi momente când în elegea realitatea şiţ suferea din acest motiv.

Ajunse chiar s se conving c , dac reuşea s câştigeă ă ă ă ă m car o vorb de recunoaştere a meritelor sale din parteaă ă lui Harry sau un surâs din partea doamnei, aceştia îşi luau, ceva mai târziu, revanşa, f cându-l s se îndep rteze de ei.ă ă ă

Dar era aceea inten ia lui adev rat ?ţ ă ăN-ar fi ştiut s r spund la aceast întrebare.ă ă ă ăEra totuşi vorba de un b iat de unsprezece ani, careă

creştea, era pu in mirat de lumea din jurul lui, impresionabil,ţ cu sentimente ce nu puteau fi supuse unui pronostic cert.

În acel timp fu fascinat de un alt om din grup, a c ruiă situa ie fusese destul de umil , prea pu in important ca sţ ă ţ ă ă figureze printre persoanele de seam din convoi.ă

Personajul acela era obişnuit din punct de vedere al în l imii, obiceiurilor, hainelor. La prima vedere nu puteaiă ţ în elege motivul pentru care Clarence îl simpatiza. Înţ realitate, era un b iat în vârst de numai şaptesprezece ani,ă ă un golan incorigibil din Saint-Joseph. P rin ii s i îlă ţ ă convinseser pe Peyton s -l ia în convoi, ceea ce l-ar fi ruptă ă de anturajul de lichele din localitate şi l-ar fi adus pe drumul cel bun.

Clarence nu ştia toate acele lucruri, cum nu ştia c fl c ulă ă ă era cu des vârşire lipsit de sinceritate atunci când îiă povestise c omorâse trei oameni la Saint-Louis, al i doi laă ţ Saint-Joseph şi c era c utat de ap r torii legii. De aceea i seă ă ă ă şi zicea Jim Hosker Mincinosul.

Cu toate acestea b iatul nu era lipsit de unele calit i careă ăţ îl f ceau atr g tor. Pe Clarence, uneori îl fascina, cel maiă ă ă adesea îns îi inspira neîncrederea. Avea vocea r guşit aă ă ă celui care aflase de timpuriu totul despre via , gesturile ceţă tr dau dispre ul pentru regulile civiliza iei obişnuite. Cu toateă ţ ţ acestea Jim Hosker cu o figur rotund , plin de voie bun ,ă ă ă ă avea un caracter c ruia nu-i lipsea bun tatea, c ci nu fuseseă ă ă cu nimic influen at de rolul de fanfaron şi de tic los pe careţ ă şi-l impusese.

La doar câteva zile dup masacru, pe când copiii erauă înconjura i de cei care le purta de grij în t cere, ap ru Jimţ ă ă ă

50

Hosker în fa a lui Clarence, în întreaga lui lumin aţ ă caracterului s u.ă

Jim cel înalt, slab s -i numeri coastele, cl tinându-se pe ună ă ponei indian, fu v zut deodat venind şi plecând pe pist ,ă ă ă învârtindu-se în jurul c ru ei în care se afla Clarence.ă ţ

Jim tr gea cu furie de frâu, se pref cea a fi scuturat de ună ă arm sar n r vaş, astfel încât nu se inea în şa decât datorită ă ă ţ ă curajului şi îndemân rii sale.ă

Se învârtea deci pe acolo, se ducea şi se întorcea, aparent abia st pânindu-şi poneiul, c l rind când pe o parte, când peă ă ă cealalt , inându-se în şa cu un singur picior prins în sc ri .ă ţ ă ţă Apoi, printr-un efort supraomenesc, reuşea s se aşeze caă lumea în şa, pentru a prelua conducerea animalului şi a-şi impune voin a.ţ

Clarence îl urm rea cu gura c scat , plin de admira ieă ă ă ţ deşi mul i dintre conduc torii de c ru e râdeau de fanfaron.ţ ă ă ţ

Se auzi îns vocea doamnei Peyton, care îi strig printr-ă ăuna dintre ferestrele c ru ei:ă ţ

— Ajunge, Jim, astâmp r -te!ă ăLa pu in timp dup aceea disp rur atât calul cât şiţ ă ă ă

z p citul s u cavaler.ă ă ăDup câteva clipe, Clarence, stupefiat, îl v zu pe mareleă ă

c l re mergând liniştit la pas cu poneiul s u, prin praf, înă ă ţ ă ariergarda convoiului. Animalul s u n r vaş nu mai eraă ă ă decât un liniştit c lu care sem na cu oricare dintre ceiă ţ ă folosi i la trac iunea vehiculelor din jur.ţ ţ

Ceva mai târziu, în miezul zilei, îl întreb pe tân r c ruiă ă ă fapt se datora schimbarea aceea.

— Vezi, îi zise afectat Jim, nu exist în toat trupa noastră ă ă nici m car un singur om care s ştie cu adev rat ce seă ă ă ascunde în animalele astea. Iar cei care doar b nuiesc, nu auă curaj s vorbeasc despre aşa ceva. De fapt, nici nu le-ar fiă ă de folos s afle c judec torul are un arm sar, Morgan, careă ă ă ă a ucis deja doi oameni, înainte ca el s fie cump rat şi c vaă ă ă ucide înc unul înainte ca noi s ne termin m drumul. Uite,ă ă ă chiar cu o s pt mân înainte de a v g si pe voi, calulă ă ă ă ă mexican pe care îl vezi a plecat luându-m cu el, înă momentul când am încercat s -l leg. Trebuie s -l fi v zut ceă ă ă

51

salturi f cea pentru a m arunca din şa! Dar cum aveamă ă picioarele înfipte bine în scar n-a reuşit. Pân la urm însă ă ă ă am c zut. M-a târât dup el, dându-m cu capul de p mânt,ă ă ă ă vreo dou mile. Piciorul îmi era prins în scar , nu avem ceă ă face. Cu mâinile am reuşit s îndep rtez pietrele de peă ă drum, c s nu m lovesc cu capul de ele.ă ă ă

— De ce nu i-ai retras piciorul din scar ca s scapi? îlţ ă ă întreb Clarence.ă

— Poate c tu aşa ai f cut, îi r spunse cu dispre Jim, dară ă ă ţ eu ac ionez altfel. Am r mas la p mânt, m-am l sat târât,ţ ă ă ă pân ce am ajuns la o colin cu râpe, aşa încât calul seă ă g sea, la un moment dat, mai jos decât mine. Mi-am folosită mâna ca un arc şi am s rit în şa.ă

Ac iunea aceea, deşi fu comentat cu un gest prin careţ ă Jim puse mâna pe p mânt în fa a sa şi descrise o parabol înă ţ ă loc de salt prin aer, se dovedi prea complicat pentruă inteligen a lui Clarence şi, timid, b iatul îi puse o întrebareţ ă mai simpl .ă

— Dar ce-l f cuse pe cal s o ia razna din senin, domnuleă ă Hosker?

— Îi sim ise pe indieni, îi zise Jim, aruncând o flegm cuţ ă frunze de tutun, din col ul gurii.ţ

Nu era altceva decât o demonstra ie de precizie, de unţ farmec aparte pentru el.

— Evident, sim ise pe unul dintre indienii voştri.ţ— Dar, obiect Clarence, luat prin surprindere, a i spus că ţ ă

întâmplarea s-a petrecut cu o s pt mân înainte şi…ă ă ă— Acest arm sar mexican poate sim i indienii de laă ţ

cincizeci, ba chiar o sut de mile distan , îi r spunse Jim peă ţă ă un ton deliberat dispre uitor, iar dac judec torul Peyton m-ţ ă ăar fi ascultat, dac n-ar fi fost îngrijorat c se va aflaă ă caracterul calului s u, am fi putut s -i lu m prin surprindereă ă ă pe indieni mai înainte ca ei s ne poat vedea. Dar, ad ugă ă ă ă el ab tut, chiar deziluzionat, în echipajul sta nu există ă ă oameni cu nerv, cu energie… Nu au nici o valoare, n-au nici o calitate şi ar fi fost de mirare altfel, c ci tragem dup noi oă ă adun tur de femei, de mucoşi, de tot felul de am râ i. Deă ă ă ţ mult aş fi abandonat hoarda asta f r c p tâi. M leag deă ă ă ă ă ă

52

aceasta dou lucruri, complet cu glas moroc nos.ă ă ăClarence impresionat de modul de comportare al lui Jim,

care era destul de misterios, uit pentru moment aluziaă dispre uitoare pe care o f cuse la adresa doamnei Peyton şiţ ă în care se afla închis şi el.

Se gr bi s -l întrebe. ă ă— Ce lucruri te leag ?ăJim se f cu a nu-l b ga în seam pe b iat, ca şi cum eraă ă ă ă

prea distrat ca s observe tot ce se petrecea în jurul s u.ă ăÎşi trase de la o cizm un cu it str lucitor şi, dup ce-lă ţ ă ă

examina, îl puse la loc, f r grab :ă ă ă— Am de pus la punct dou treburi, relu el aproape înă ă

şoapt , deşi nu se afla nimeni prin jur ca s -i aud . E vorbaă ă ă deci de dou treburi personale, am de şters dou pete dină ă trecutul meu continu cu un ton tragic, învârtindu-şi ochii caă şi cum s-ar fi sim it privit de cineva. Acele pete vor fi sp lateţ ă în sânge înainte s plec. Pe aici exist unul sau doi oameni înă ă plus şi care fac parte din convoi. S-ar putea s fie Gus Mâneră Aurit… S-ar putea s fie Harry Benham… S-ar putea s fiuă ă chiar eu…

Îşi încheie vorbele întunecat lipsit de vlag .ă— O, nu se poate aşa ceva! f cu b iatul, înl turând ultimaă ă ă

supozi ie mai mult din polite e.ţ ţDeparte de a-l uşura pe Jim cel întunecat, interven ia luiţ

Clarence nu-l f cu decât mai suspicios.ă— E foarte posibil, zise el, îndep rtându-se brusc deă

Clarence printr-o mişcare de dans. E foarte posibil s mă ă crezi un mincinos… Poate crezi, de asemenea, c dac eştiă ă fiul colonelului Brant, m po i obliga s r mân al turi deă ţ ă ă ă oamenii din expedi ia asta… Sau, continu el, dându-seţ ă înapoi cu un alt pas brusc de dans, î i închipui c dac aiţ ă ă speriat un copil o s - i mearg s faci acelaşi lucru şi cuă ţ ă ă mine. Poate, mai zise, executând o piruet dubl prin praf şiă ă b tând în jur cu cizmele, c ai devenit turn torulă ă ă judec torului şi îi cân i tot ce afli de la al ii.ă ţ ţ

Ferm convins c Jim se a â a în acel fel datorit dansuluiă ţ ţ ă indian de r zboi pe care îl executa şi c devenea capabil deă ă vreun act de violen disperat, dar în acelaşi timp iritat deţă

53

acea ultim şi injust acuzare, Clarence recurse la vechiulă ă s u sistem de t cere for at .ă ă ţ ă

Din fericire, în momentul acela se auzi o voce impun toare, care strig :ă ă

— Unde eşti, Jim Hosker?Şi tic losul de Jim Hosker disp ru într-o clip , aşa cum îiă ă ă

era obiceiul.Acest lucru nu-l împiedic s vin , dup vreun ceas sauă ă ă ă

dou , ca s se învârt pe lâng c ru a unde se aflau Susy şiă ă ă ă ă ţ Clarence.

De aceast dat avea aerul unuia care vine pentru a seă ă r zbuna.ă

Fizionomia lui exprima ferocitatea lipsit de oriceă remuşcare. Chipul îi era vopsit în manier indian şi p rul îiă ă ă venea peste ochi, amenin tor şi s lbatic.ţă ă

Dar cum, în m rinimia lui, se opri s fac , întunecat şiă ă ă descurajant, câteva remarci asupra jocului de c r i cu careă ţ tocmai se ocupau cei doi copii, Clarence îşi d du seamaă pentru prima oar c toat „ferocitatea” lui se datora maiă ă ă ales felului în care îşi purta p rul.ă

I se p ru ciudat de ce doamna Peyton nu încerca să ă rezolve situa ia cu o foarfec bun . Dar Clarence nu se gândiţ ă ă la acest lucru decât dup ce încercase, timp de cel pu ină ţ patru zile, s se pieptene în aceeaşi manier .ă ă

Dup alte câteva zile, Jim îi f cu din nou, ca dină ă întâmplare, onoarea de a avea cu el o întrevedere personal .ă

I se permise lui Clarence s urce, ca un surugiu, pe unulă dintre caii de trac iune ai c ru ei, lucru care îl f cu, înţ ă ţ ă consecin , s se simt foarte mândru atunci când Jim seţă ă ă apropie de el c l rind poneiul mexican ce avea aerul cel maiă ă ascult tor din lume datorit alurii sale greoaie şiă ă şchiop tatului uşor.ă

— Cam cât crezi, îl întreb acesta pe b iat, cu un chipă ă întunecat şi, aparent, confiden ial, cam cât crezi c veiţ ă ob ine pe feti a asta, dac o vei r pi?ţ ţ ă ă

— Nimic, îi r spunse Clarence zâmbind.ăProbabil c era o dovad cert a influen ei pe care Jimă ă ă ţ

începea s o aib asupra lui, c ci nici m car nu f cuse vreoă ă ă ă ă

54

încercare s par sup rat datorit acelei insinu ri deă ă ă ă ă necinste cu care începuse dialogul lor.

— Ar putea deveni o afacere bun dac n-ar fi vorba de oă ă r zbunare, relu tân rul.ă ă ă

— Nu, nu e vorba de nici un fel de r zbunare, se gr bi s -iă ă ă r spund Clarence.ă ă

— Atunci contai pe o recompens de o sut de dolari dacă ă ă b trânul şi b trâna n-ar fi fost scalpa i mai înainte de aă ă ţ ajunge voi la ei. Ai avut ghinion, b iete, nu? Îi mai zise Jim. Înă orice caz, o s te alegi cu ceva de la doamna Peyton, în cazulă în care o va adopta pe aia mic … Aşa, b iete relu el,ă ă ă ridicându-se deodat în şa, s ltându-şi corpul şi privind cu oă ă expresie diabolic prin p rul încâlcit ce-i acoperea tâmplele,ă ă vrei s spui c n-a fost o afacere aranjat , bine pus laă ă ă ă punct, ceea ce s-a întâmplat?

— Cum? întreb Clarence.ă— Vrei s m rturiseşti aici?ă ăIar vocea lui deveni extrem de aspr când pronună ţă

cuvintele acestea:— Vrei s -mi spui c n-ai plecat dup indienii aceia specială ă ă

ca s iei distan fa de acei Silsbee în aşa fel încât s po iă ţă ţă ă ţ pune mâna pe orfan , pe feti a pe care o va adopta doamnaă ţ Peyton? Po i s negi asta?ţ ă

Clarence protest vehement, energic, Jim, îns ,ă ă dispre uitor, nu voia s in cont de ceea ce spunea b iatul.ţ ă ţ ă ă

— Nu m min ii, îi mai zise el, nu ai de ce. Afl c ştiu să ţ ă ă ă fiu discret, nu va cunoaşte nimeni adev rul, iar afacerea vaă r mâne numai între noi doi, ad ug el cu un aer misterios.ă ă ă

P rând, cu abilitate, a împ r i un secret a c rui vinov ie îlă ă ţ ă ăţ ap sa numai pe Clarence, el se îndep rt de c ru tocmaiă ă ă ă ţă la timp ca s evite reproşurile obişnuite ale superiorului s u,ă ă conduc torul de vehicul Phil.ă

Dar fascina ia funest a lui Jim nu se exercita doar asupraţ ă lui Clarence. În ciuda aten iei geloase a doamnei Peyton, aţ tov r şiei aproape permanente a lui Clarence, a micului cercă ă de admiratori care o înconjurau mereu pe Susy, Jim reuşi să o abordeze pe mica Ev şi s o tenteze în fel şi chip.ă ă

Clarence o g si într-o diminea cu câteva pene de bâtlană ţă

55

prinse în p rul ondulat. Alt dat feti a fu descoperit c -şiă ă ă ţ ă ă vopsise fa a şi bra ele cu galben şi roşu, culori pe careţ ţ m rturisi c le primise în dar de la satanicul Jim.ă ă

Doar lui Clarence îi dezv lui adev rata surs a daruriloră ă ă acelea, zicându-i:

— Mi le-a oferit Jim, care într-un fel este indian el însuşi. Nu vrea s -mi fac nici un r u. Mi-a spus c dac vor veniă ă ă ă ă indienii cei cruzi, m vor crede o micu din rasa lor şi înă ţă felul sta voi fi în siguran . Şi tot Jim mi-a mai spus că ţă ă indienii care au venit s -i omoare pe mama şi pe tata dacă ă ar fi aflat de la mine c sunt fata lui, ar fi fugit imediat.ă

— Dar, remarc b iatul, întotdeauna practic, nu aveai cumă ă s le spui aşa ceva, doar ştii bine c ai stat tot timpul al turiă ă ă de doamna Peyton când se întâmpla nenorocirea.

— Ba! îi zise feti a, cl tinându-şi capul şi fixându-l pe b iatţ ă ă cu ochii ei albaştri şi rotunzi. Nu-mi spune tu aşa ceva, ştii bine c eram acolo!ă

Clarence se d du înapoi surprins şi fu cât pe ce s cadă ă ă din c ru . Se îngrozi aflând despre capacitatea lui Susy de aă ţă exagera lucrurile şi chiar de a min i în fa .ţ ţă

— Dar, îi mai spuse el, cu o voce sugrumat de emo ie,ă ţ ştii bine, Susy, c amândoi plecaser m înainte de…ă ă

— Ba! f cu ea cu mult calm, aranjându-şi cu degetele ună pliu al fusti ei. Nu-mi mai spune aşa ceva. Am fost acolo, amţ fost de fa . Sunt o supravie uitoare! Au zis-o doar oameniiţă ţ din fort. Supravie uitorul a fost în mijlocul evenimentelor şiţ cunoaşte tot ce s-a întâmplat!

Clarence era prea z p cit ca s -i mai r spund .ă ă ă ă ăÎşi aminti vag faptul c remarcase încântarea lui Susyă

atunci când c p tase reputa ia unei supravie uitoare, acolo,ă ă ţ ţ la Fort Ridge. Ea se str duia, evident, într-o manieră ă copil reasc , s trag un profit cât mai mare din situa iaă ă ă ă ţ aceea.

Tic losul de Jim Mincinosul nu f cuse decât s o încurajezeă ă ă în acel sens.

Vreme de o zi sau dou , lui Clarence îi fu fric de ea şi seă ă sim i mai singur ca niciodat .ţ ă

Sub influen a acelei impresii şi convins c , în fond, rela iileţ ă ţ

56

lui cu Jim nu vor aranja în favoarea sa raporturile cu doamna Peyton sau cu fratele ei, ba chiar în elegând c era privit caţ ă responsabil pentru apropierea feti ei de Mincinos, comiseţ una dintre acele escapade specifice tinere ii, pe careţ oamenii maturi le judec mult prea sever şi le condamnă ă întotdeauna.

Crezând, asemeni celor mai mul i copii, c nimeni nu seţ ă ocupa în mod special de el, pentru a nu-l jena, descoperind, ca majoritatea copiilor c dragostea sau preferin ele nu auă ţ nici o leg tur cu meritele sau caracterul, Clarence se l să ă ă ă antrenat într-o distrac ie specific vârstei lui.ţ ă

Într-o zi, se r spândi zvonul c prin apropiere se g sea oă ă ă trup de bizoni şi c plecarea convoiului fusese amânat cuă ă ă o zi pentru a organiza o vân toare condus de Mâner Aurit şiă ă Benham, la care participau mul i al ii. Clarence acceptţ ţ ă propunerea pe care Jim i-o f cuse ceva mai devreme şiă anume de a-l înso i în tain .ţ ă

Pentru a da via acelui proiect condamnabil, se cereaţă complicitate şi îndemânare.

Convenir ca, imediat dup plecarea grupului de vân tori,ă ă ă Clarence s cear voie s încalece unul dintre arm sarii deă ă ă ă trac iune, cu care s se plimbe în jurul taberei, permisiuneţ ă ce-i fusese acordat şi alt dat , f r probleme. Când vaă ă ă ă ă ajunge la marginea taberei, se va preface c nu-şi mai poateă st pâni calul, iar Jim va pleca pe urmele lui.ă

Absen a grupului de vân tori, a unui mare num r deţ ă ă oameni şi cai, va împiedica s se formeze vreun detaşamentă care s plece dup ei, p r sind astfel tab ra.ă ă ă ă ă

De îndat ce urmau s fie liberi, aveau s plece după ă ă ă vân tori şi, dac ar fi fost descoperi i de ei, le-ar fi spus ceă ă ţ se întâmplase, justificându-se în acest fel, dar şi ad ugândă c r t ciser drumul spre tab r .ă ă ă ă ă ă

Planul le reuşi.ÎI executar în toate detaliile sale, atât de perfect încât Jimă

strecur chiar şi o crengu cu spini sub partea anterioar aă ţă ă şeii, astfel c arm sarul lui Clarence deveni n r vaş, iară ă ă ă situa ia mult mai dramatic . Dar b iatul îşi d du seama deţ ă ă ă manevr la timp pentru a evita s fie aruncat la p mânt.ă ă ă

57

Porni i cu toat viteza, în strig te şi fluier turi, datoritţ ă ă ă ă tertipurilor subtile ale lui Jim, care constituia ariergarda, atât urm ritul, cât şi urm ritorul, reuşir s ajung f r problemeă ă ă ă ă ă ă pe cel lalt mal al râului pe jum tate secat şi a perdelei deă ă s lcii ce ad postea locul.ă ă

Nu plec nimeni dup ei.ă ăFie c surugii îşi d duser seama de manevra lor şiă ă ă

închiseser ochii asupra acesteia, fie c îi crezur destul deă ă ă mari pe cei doi pentru a ieşi singuri din încurc tur , f r a fiă ă ă ă în pericol de a se pierde, mai ales c se aflau în apropiereaă grupului plecat la vân toare, nu se declar alarm general .ă ă ă ă

R suflând uşura i şi dându-şi seama, aproximativ, cam înă ţ ce direc ie plecaser vân torii, cei doi pornir mai departe,ţ ă ă ă cu mare veselie.

În fa a lor se întindea, pân departe, un teren plat, cu oţ ă pant uşoar spre dreapta, ducând la o balt f cut de râuă ă ă ă ă în una din rev rs rile sale recente. Balta, amplasat într-ună ă ă fel de lagun , era ascuns par ial de copaci groşi şi deă ă ţ m r ciniş, iar dincolo de ea începea câmpia f r de sfârşit,ă ă ă ă care servea drept p şune bizonilor…ă

Cu o voce aspr , Jim îi atrase aten ia b iatului că ţ ă ă animalele uriaşe veneau s bea ap de acolo.ă ă

Dup ce mai f cur o sut de paşi, fur cuprinşi de o mareă ă ă ă ă emo ie şi coborâr din şei, c ci v zur solul acoperit deţ ă ă ă ă urme semicirculare. Jim examina cu aten ie p mântul,ţ ă câteva minute, apoi îi ar t , f r fric de a se înşela, drumulă ă ă ă ă urmat de bizoni.

Pentru ochiul neexperimentat al lui Clarence, câmpia sem na foarte bine cu o pajişte obişnuit , fiind lipsit cuă ă ă totul de romantismul necesar pentru a-i înfl c ra imagina ia.ă ă ţ

Totuşi, cei doi tovar şi se oprir şi îşi examinar , ca doiă ă ă oameni de meserie, armele şi echipamentul de care dispuneau. Obiectele respective, deşi destul de variate, erau descompletate şi necorespunz toare. Datorit plec riiă ă ă precipitate, Jim fusese obligat s ia doar o puşc deă ă vân toare veche, cu dou gloan e, pe care o purta înă ă ţ bandulier , un revolver cu un sistem de func ionareă ţ demodat, ale c rui evi se învârteau şi porneau la întâmplareă ţ

58

şi care se numea „solni a de piper a lui Allen”, din cauzaţ asem n rii sale cu acea ustensil de buc t rie. În sfârşit,ă ă ă ă ă mai aveau un briceag.

Clarence era înarmat în manier indian , cu un arc şiă ă s ge i cu care tocmai exersa şi cu o toporişca pe care oă ţ ascunsese sub şa, în lateral.

S r cia echipamentului lor era totuşi compensat – aşaă ă ă cum reieşea din povestirile lui Jim – de rezultatele extraordinare produse de acele arme în mâinile „oamenilor pe care îi ştia” şi, de altfel, nu doborâse chiar un taur, cu un glon norocos, pe care i-l tr sese prin gura deschis , în timpţ ă ă ce fiara mugea, glon care îi str b tuse c p âna dintr-unţ ă ă ă ăţ cap t în cel lalt? Iar unul dintre prietenii s i, unul dintre ceiă ă ă mai apropia i, de altfel, aflat în acel moment în puşc ria dinţ ă Louisville pentru c ucisese un ajutor de şerif, nu se g siseă ă într-o zi singur şi f r cal, neavând alte arme decât un cu ită ă ţ şi un lassou, chiar în mijlocul unei trupe de bizoni? Ce a f cut? A s rit cu mult calm pe spinarea îmbl nit a celui maiă ă ă ă uriaş dintre aceştia, s-a prins cu lassoul de coarnele animalului şi l-a for at s mearg unde a vrut el cu ajutorulţ ă ă cu itului. A tr i astfel mai multe zile, mâncând carnea peţ ă care o t ia din animalul viu, pân când acesta, abandonat deă ă ceilal i din cireada şi epuizat datorit pierderii de sânge, pieriţ ă pr buşindu-se la picioarele înving torului s u, chiar în loculă ă ă unde începea tab ra spre care fusese condus cu atâtaă abilitate.

Dup o asemenea poveste, Clarence r mase pu ină ă ţ nedumerit şi ar fi vrut s pun câteva întreb ri. Numai că ă ă ă erau singuri în preerie, uni i datorit unei greşeli înf ptuit înţ ă ă ă comun, iar întreb rile ar fi putut fi cam stânjenitoare pentruă Jim.

Un soare magnific ap ru într-un nimb str lucitor. Aerulă ă curat le înviora nervii şi, în perspectivele optimiste pe care le producea tinere ea, orice era posibil.ţ

Fundul râului pe care îl traversau era acoperit de cr p turiă ă şi g uri ca de obuz, de aceea trebuiau s avanseze cu oă ă anumit pruden .ă ţă

La una dintre opriri, Clarence percepu un zumzet surd,

59

monoton, ca o c dere de ap peste un dig. De fiecare dată ă ă când încetineau pasul, sunetul devenea tot mai puternic, pentru ca în cele din urm s fie acompaniat de aceaă ă vibra ie uşoar a p mântului, care nu ştii de unde vine, darţ ă ă indic apropierea de o cascad .ă ă

Fenomenul acela le inspir o anumit team , fiindc li seă ă ă ă p ru c arat o orientare greşit şi c pierduser pista. Pesteă ă ă ă ă ă numai câteva clipe tres rir , fiindc intensitatea lui creşteaă ă ă cu mare vitez .ă

Împinşi de un straniu instinct, se îndreptar în galop spreă lagun . Cum p durea se r rea în fa a lor, Jim observ cevaă ă ă ţ ă neobişnuit şi scoase un strig t de bucurie:ă

— Iat -i! Ei sunt!ăLa prima privire, lui Clarence i se p ru c de cealalt parteă ă ă

a râului, întreaga preerie era acoperit de valuri şi de brazdeă ondulate care veneau c tre ei. Când arunc a doua privire,ă ă percepu frun ile în mişcare ale unei mari cirezi de bizoni şi,ţ pe flancuri sau în mijlocul lor, într-un nor de praf, oameni ce se mişcau rapid, ca nişte fulgere.

Gândindu-se la ap , idee înc prezent în mintea sa,ă ă ă percepu turma ca o maree furioas ce arunca valuri invizibileă în direc ia lagunei, m turând totul în cale.ţ ă

Clarence îşi întoarse cu însufle ire ochii întreb tori spreţ ă tovar şul s u, f r a-i spune vreun cuvânt.ă ă ă ă

Dar vai! Marele erou, puternicul vân tor ce se l udaseă ă atât, îşi pierduse tot sângele rece, ba chiar şi glasul. E drept c r m sese prins de şa, c se ridicase pu in, cu trupulă ă ă ă ţ eap n, mut, c luase în mân toporişca şi puşca, dar bra ulţ ă ă ă ţ

îi tremura atât de tare c nu se putea controla. Din pozi iaă ţ „împietrit ” îi aduse la realitate un zgomot puternic deă crengi rupte. Turma for a p trunderea printre tufişuri şi,ţ ă deviind pu in în dreapta, se îndrept chiar spre cei doi b ie i.ţ ă ă ţ

Acest fapt le spulber orice urm a ezit rii.ă ă ăCalul mexican, animal prev z tor şi ager, scoase ună ă

nechezat însp imântat, se întoarse, pornind la galop cuă st pân cu tot. Cedând f r îndoial , unui sentiment deă ă ă ă fidelitate, calul mai pr p dit al lui Clarence, un animal deă ă trac iune, se puse pe goan la rândul s u şi curând celeţ ă ă

60

dou animale devotate alergau unul lâng altul cu toateă ă puterile pe care le aveau.

— Unde ajungem dac ne îndrept m în aceast direc ie?ă ă ă ţ întreb naivul Clarence, cu vocea sugrumat .ă ă

— Peyton şi Mâner Aurit sunt acolo, în urma noastr şi neă v d! îi r spunse Jim pe ner suflate.ă ă ă

Pentru Clarence devenise evident c bizonii erau în fa aă ţ vân torilor. Auzise destul în spate zgomotul asurzitor pe careă îl f ceau copitele atâtor tauri şi, cu mare efort, reuşi s -iă ă strige tovar şului s u:ă ă

— Când începem s -i vânam?ă— Las vânatul! uă rl Jim, l sând s -i scape adev rul înă ă ă ă

momentele acelea de spaim . De asta î i arde acum? Nu veziă ţ c ei sunt cei care ne vâneaz ?ă ă

De altfel, nu exista nici o urm de îndoial . Caii îngrozi i,ă ă ţ fugeau în fa a turmei de bizoni speriate, la rândul ei. Reuşirţ ă s câştige o oarecare distan trecând printr-un defileuă ţă foarte îngust, în timp ce bizonii fur obliga i s -l ocoleasc .ă ţ ă ă Dup numai câteva minute fur îns ajunşi de cireada careă ă ă venise pe cealalt parte a lagunei, pe un drum mai scurt,ă astfel c se g sir chiar în mijlocul animalelor înfuriate.ă ă ă P mântul vibra sub copitele lor.ă

R suflarea lor, care unea atâtea respira ii aburinde, seă ţ amesteca împreun cu praful fierbinte pe care îl ridicaser înă ă aer, astfel c b ie ii erau pe jum tate orbi i şi sufoca i.ă ă ţ ă ţ ţ

Lui Clarence i se p ru, foarte vag, c Jim îşi aruncă ă ă toporişca la întâmplare asupra unui bizon care se apropiase prea mult de el din lateral.

Cum urmau s p trund într-un alt defileu natural, îl v zuă ă ă ă pe tovar şul s u apucându-şi puşca şi ochind cu disperare.ă ă

Clarence se f cu una cu gâtul întins al calului s u. Urmă ă ă un fulger orbitor. Cele dou focuri pornir dintr-o singură ă ă lovitur . Pe Jim reculul îl arunc într-o parte. Iar pe urm înă ă ă cealalt . Apoi cal şi c l re disp rur într-un nor de praf.ă ă ă ţ ă ă

Pu in mai târziu, calul lui Clarence se opri brusc şi b iatulţ ă fu aruncat, peste capul animalului, în şan . C zu peste cevaţ ă care i se p ru un fel de pern care se mişca, format dintr-oă ă ă blan ondulat şi încurcat . Era spinarea îmbl nit a unuiă ă ă ă ă

61

bizon imens! Lovitura tras la întâmplare de Jim cel disperată atinsese animalul la unul dintre picioarele din spate, rupându-i muşchii şi t indu-i ligamentele genunchiului, astfelă c bizonul c zuse în şan cu pu in timp înaintea lui Clarence.ă ă ţ ţ

Ame it de şoc, dar întreg şi nev t mat, b iatul se rostogoliţ ă ă ă pe partea din fa a animalului care se zb tea.ţă ă

Reuşi, de bine, de r u, s se ridice.ă ăNu doar calul s u plecase, dar şi cireada de bizoniă

disp ruse şi i se p ru c aude, în fa a lui, strig teleă ă ă ţ ă vân torilor, f r îns a-i vedea.ă ă ă ă

Evident, nu-şi d duser seama c fusese aruncat din şa,ă ă ă iar şan ul îl ascunsese privirilor.ţ

Pantele din jur erau prea abrupte pentru a încerca s leă escaladeze cu membrele lui amor ite. Panta pe care seţ r sturnase se afla în spatele animalului r nit. Clarenceă ă încerca s urce panta aceea, p şind înc nesigur, cândă ă ă bizonul, cu ultimele puteri, se ridic în trei picioare gata deă atac. Totul se petrecuse atât de repede încât b iatul, maiă ales din lips de experien , nu avu timp s perceapă ţă ă ă altceva decât o agita ie confuz şi dezordonat , nu sim i niciţ ă ă ţ m car fric . Totuşi, la vederea acelei frun i enorme, aă ă ţ trupului ce p rea c umple tot şan ul, care ap ruse peă ă ţ ă neaşteptate în calea sa t indu-i accesul spre singura ieşire,ă sim i cum i se taie picioarele.ţ

Ochii mari injecta i de sânge, îl priveau furioşi, dar şi cuţ surprindere. N rile largi erau atât de aproape de el, încâtă primul muget furios îl f cu s se dea înapoi ca şi cum ar fiă ă primit o lovitur în plin.ă

Şan ul nu era decât o adâncitur scurt şi strâmt pe careţ ă ă ă o f cuse natura în mijlocul câmpiei. Dac s-ar fi dat înapoiă ă numai câ iva paşi, ar fi dat de una dintre marginile acesteia,ţ având în fa un perete vertical de cincisprezece picioareţă în l ime. Un pas greşit şi ar fi c zut în coarnele scurte şiă ţ ă îngrozitoare care îl aşteptau, preg tite s -l m cel reasc .ă ă ă ă ă

Gândul acesta i se p ru prea crud, prea îngrozitor.ăÎn ochi îi ap rur lacrimi şi, în furia ce-l cuprinse împotrivaă ă

destinului nedrept, r mase nemişcat, inând pumnii strânşi.ă ţÎşi intui privirea plin de o spaim copil reasc în ochiiţ ă ă ă ă

62

aceia însângera i. Nu ştia c , datorit puterii de m rire aţ ă ă ă pupilelor taurului, el Clarence, ap rea mult mai mare decâtă era în realitate, iar animalul, tr dat de instinctele sale, dină acelaşi motiv, mai l sase s fug şi al i vân tori înă ă ă ţ ă împrejur ri similare.ă

Clarence c uta disperat o modalitate de a ieşi din această ă situa ie. Ah! Revolverul! Îl avea înc în buzunar. Îl scoaseţ ă nervos, aproape f r speran . Arma aceea era mai multă ă ţă decât pu in în fa a unui duşman de o asemenea m rime, darţ ţ ă era totuşi ceva.

Ochii, cu ochii scânteietori, apoi trase. Nu se auzi decât un zgomot nesemnificativ, apoi altul şi iar, un al treilea. Obiectul acela îşi b tea joc de el! Trase înc o dat , ap sândă ă ă ă pe tr gaci cu toat puterea. Atunci se auzi o bubuitură ă ă neaşteptat , apoi înc una. Se d du înapoi. F r îndoial ,ă ă ă ă ă ă gloan ele fuseser deviate de capul taurului.ţ ă

Apas f r speran iar pe tr gaci.ă ă ă ţă ăDe aceast dat se auzi o bubuitur urmat de un mugetă ă ă ă

furios, animalul uriaş îşi izbi capul cu for de pereteleţă lateral, înfundându-şi cornul stâng în p mântul care seă pr buşea chiar lâng ei. De mai multe ori, bizonul îşi b g şiă ă ă ă îşi scoase cornul din perete, aruncând în jur cu pietre şi p mânt.ă

Îi trebui doar o clip lui Clarence ca s în eleag , privindă ă ţ ă prin norul acela de praf, care era cauza acelei furii. Sângele îi curgea în valuri din ochiul stâng, acolo unde lovise ultimul glon .ţ

Taurul fusese orbit!O reac ie groaznic se produse atunci. Sim i deodat oţ ă ţ ă

mare p rere de r u care deveni mai puternic decât spaima.ă ă ă Dintr-o dat fu copleşit de aceea senza ie.ă ţ

Deci el f cuse aşa ceva!ăClarence, dezmeticindu-se se strecur prin partea dreaptă ă

a animalului, urcând panta cu toat viteza şi ajungând, înă acest fel, în câmpie. V zându-se acolo, se puse pe fug , f ră ă ă ă s ştie încotro, f r s -şi aleag o direc ie anumit . Nu seă ă ă ă ă ţ ă mai gândea decât cum s fug mai repede de acel muget înă ă agonie, cum s închid pentru întotdeauna cartea aceeaă ă

63

îngrozitoare în care vedea ochiul acela enorm, plutind în sânge.

Deodat auzi chemarea îndep rtat a unei voci iritate.ă ă ăArunc o privire rapid peste câmpie şi nu v zu nimic. I seă ă ă

p ru pustie, dar, uitându-se mai bine, v zu în dep rtare doiă ă ă oameni c lare ce se îndreptau c tre el. Duceau dup ei ună ă ă alt arm sar, care era chiar al s u!ă ă

Cu senza ia de uşurare care îl cuprinse în clipele acelea,ţ sim i nevoia înfl c rat de a-şi dovedi simpatia fa de ei,ţ ă ă ă ţă dorind s le povesteasc totul, pe ner suflate. Dar, când seă ă ă apropiar , îi recunoscu pe Mâner Aurit, c l uza şi pe Harryă ă ă Benham. V zu c , departe de a împ rt şi bucuria lui că ă ă ă ă sc pase dintr-un asemenea pericol, fizionomiile lor nuă exprimau decât iritarea aştept rii.ă

R pus de noua dezam gire, b iatul se opri şi rec zu înă ă ă ă mu enia lui înd r tnic .ţ ă ă ă

— Hai, la naiba, te hot r şti s vii cu noi sau vrei s maiă ă ă ă întârzie convoiul înc un ceas din cauza prostiilor tale? îi ziseă furios Mâner Aurit.

Puştiul ezit o clip , apoi urc maşinal pe cal, f r să ă ă ă ă ă scoat un cuvânt.ă

— Le-am fi f cut un bine dac am fi plecat şi i-am fi l sată ă ă aici, murmur r ut cios Benham.ă ă ă

Lui Clarence îi trecu prin minte, pentru o clip , gândulă nebunesc de a s ri pe p mânt, de a le spune s -l lase acolo,ă ă ă abandonându-l. Îns , înainte de a-şi pune gândul în fapt , ceiă ă doi plecaser deja în galop, tr gând dup ei calul s u cu ună ă ă ă lassou, al c rui cap t era fixat de şaua lui Mâner Aurit.ă ă

Dup ce merser cam dou ore, ajunser convoiul care-şiă ă ă ă reluase drumul şi nimerir în mijlocul grupului format deă c l re ii de escort .ă ă ţ ă

Judec torul Peyton se întoarse c tre Clarence, pu ină ă ţ nehot rât, dar totuşi binevoitor, dispus s -l primeasc bine şiă ă ă s -l ierte.ă

B iatul încerc s uite totul.ă ă ă— Spune-mi b iatule, ce i s-a întâmplat? Povesteşte-miă ţ

tot. Clarence, aruncând în grab o privire în spatele s u, îlă ă v zu pe Jim, care îşi întoarse capul, sup rat.ă ă

64

Atunci cu o voce sacadat , povesti cum fusese aruncat înă şan chiar în spinarea bizonului r nit şi cum reuşise s scapeţ ă ă din pericolul acela.

Un râs ascuns, abia perceptibil, str b tu grupulă ă ascult torilor.ă

Domnul Peyton îl privi foarte serios.— Dar cum a putut bizonul s cad aşa la anc în şan ulă ă ţ ţ

respectiv? îl întreb el.ă— Jim Hosker l-a schilodit aşa, tr gând cu puşca în el. Apoiă

a c zut în groap , zise timid Clarence. Toat trupa izbucni înă ă ă hohote de râs.

Clarence, afectat, buim cit, îşi ridic ochii, dar fu suficientă ă ca s arunce o privire pe chipul lui Jim Hosker pentru a uitaă de propria umilire. Nu erau crezu i. Iar Jim, care pentru primaţ dat poate spusese adev rul, era acum victima propriei saleă ă reputa ii. Îi f cuse de râs.ţ ă

Singurul episod adev rat, de importan , care îi marcă ţă ă via a, singura povestire sincer pe care o spusese vreodatţ ă ă fusese primit de cei din jur drept o minciun , cea mai mare,ă ă cea mai sfruntat , pe care o proferase pân atunci.ă ă

65

CAPITOLUL VII.

Incidentul acela de vân toare, a fost, cea din urmă ă amintire mai semnificativ a c l toriei sale pe care Clarenceă ă ă îl p str în memorie. Judec torul Peyton, adoptând-o peă ă ă Susy, ar fi vrut s exercite un fel de tutel şi de protec ie şiă ă ţ asupra b iatului, numai s ob in consim mântul aceleiă ă ţ ă ţă rude îndep rtate. Doamna Peyton şi fratele ei însă ă observaser c prietenia care exista între Clarence şi Jimă ă Hosker avusese rolul de a face din b iat un tovar ş în careă ă Susy nu putea s mai aib încredere şi chiar judec torul fuă ă ă obligat s recunoasc faptul c anturajul prost pe care şi-lă ă ă crease venea în contradic ie cu naşterea şi educa ia pe careţ ţ şi le atribuia.

Din nefericire pentru Clarence, convins pe deplin c va fiă întotdeauna neapreciat, datorit acelei resemn ri crânceneă ă în fa a destinului, care constituia tr s tura caracteristic aţ ă ă ă caracterului s u, b iatul era prea mândru pentru a îndreptaă ă impresia respectiv .ă

Ceda de asemenea, unui sentiment vag de loialitate care îl împiedica s -l abandoneze pe Jim în necazul s u, deşi nuă ă avea deloc fa de ele simpatia pe care o ai pentru cinevaţă egal cu tine. Îl privea pe Hosker ca pe un superior care îi acorda protec ie şi ajutor, de aceea hot rârile sale erau deţ ă mare importan lucru ce nu trebuia s te mire la un copil deţă ă vârsta lui.

De, asemenea, accept f r comentarii decizia ce-i fuseseă ă ă anun at , respectiv c , de îndat ce convoiul avea s ajungţ ă ă ă ă ă în California, el urma s fie trimis de la Stockton laă Sacramento împreun cu o scrisoare explicativ .ă ă

Se stabilise totuşi c , în cazul în care nu-şi va g si rudele,ă ă s revin la familia Peyton care urma s se aşeze într-unaă ă ă din v ile din sud, unde ei aveau inten ia s cumpere p mânt.ă ţ ă ă

Aceste proiecte, perspectiva schimb rii, a ob ineriiă ţ libert ii şi a întregii fericiri pe care imagina ia unui copil oăţ ţ

66

realizeaz atât de uşor, nu i se p reau foarte apropiate.ă ăOprirea la Lacul S rat, traversarea îngrozitorului deşertă

alcalin şi chiar s lb ticia trecerii prin Sierra nu mai erau înă ă mintea lui decât vagi imagini confuze.

Vederea acelor z pezi eterne, ondula iile rândurilor de piniă ţ ce se prelungeau la nesfârşit, prima apari ie a unei coasteţ acoperite de ov z s lbatic, spectacolul oferit de un fluviu cuă ă ape g lbui şi furioase, pe care în fantezia lui le credeaă înc rcate cu aur, toate acelea nu-i produseser decât emo iiă ă ţ trec toare, uitate foarte repede.ă

Dar, într-o diminea , când se oprir în marginea uneiţă ă aşez ri a coloniştilor, cu casele aliniate pe o singur direc ie,ă ă ţ v zu cum trupa se strânge toat în jurul unui str in care abiaă ă ă ajunsese acolo şi care avea legat de şa o mic pung deă ă ă saftian. Scoase din aceasta doi pumni de pepite metalice str lucitoare.ă

Clarence sim i atunci, pentru prima oar , fiorul boln viciosţ ă ă şi de neînvins al c ut torului de aur. Abia respirând, ascultă ă ă cu mare aten ie întreb rile gr bite şi r spunsurileţ ă ă ă nep s toare. Aurul fusese scos dintr-un z c mânt aflat la celă ă ă ă pu in treizeci de mile de acolo. Putea s aib o valoare deţ ă ă aproximativ o sut cincizeci de dolari şi nu era decât parteaă minerului ce lucrase timp de o s pt mân , ajutat de asocia i.ă ă ă ţ

Nu era prea mult.inutul începea s fie copleşit de venirea altor c ut tori peŢ ă ă ă

care îns nu-i mai aştepta mare lucru.ăVorbele veneau cu indiferen de pe buzele omuluiţă

neb rbierit, plin de praf, îmbr cat grosolan, care aducea oă ă lopat şi un târn cop legate pe spinare şi o tigaie pentruă ă pr jeli prins de şa.ă ă

Dar nici m car un cavaler în armur str lucitoare n-ar fiă ă ă avut, în ochii lui Clarence, un efect mai eroic, mai str lucitor.ă

Ce putea fi mai frumos decât mândrul dispre din privireaţ lui în timp ce se uita la convoiul acela cu c ru e confortabileă ţ şi ustensilele ce tr dau gradul de civiliza ie ridicat?ă ţ

— Va trebuie s v descotorosi i de tot acest dichis dacă ă ţ ă vre i s v apuca i de muncit în z c minte.ţ ă ă ţ ă ă

Cum confirmau vorbele acelea gândurile ascunse ale lui

67

Clarence! Ce minunat tablou al libert ii era în fa a lui!ăţ ţC l uza cea pitoreasc , atotputernicul judec tor Peyton,ă ă ă ă

tân rul şi îndr zne ul ofi er, to i aceştia nu era decât nişteă ă ţ ţ ţ oameni nesemnificativi fa de eroul din fa a lui care purta oţă ţ bluz flanelat roşie murdar şi rupt şi cizme mari înă ă ă ă picioare.

A te plimba toat ziua în aer curat, a culege aceleă str lucitoare buc i de metal, f r vreun studiu, f r metod ,ă ăţ ă ă ă ă ă f r sistem, iat ce înseamn a tr i, mai ales c într-o ziă ă ă ă ă ă puteai s dai peste acea pepit uriaş , atât de grea încât niciă ă ă n-ai fi ridicat-o de jos, acea pepit care valora cât întregulă convoi, inclusiv caii! Nu zicea oare str inul c se g sise unaă ă ă ca asta cu câteva zile în urm la Sawyer’s Bar?ă

Acel b rbat dur, cu surâs nep s tor şi aer deă ă ă superioritate, f cea o leg tur vie între Clarence şi „O mie şiă ă ă una de nop i”. Era încarnarea lui Aladin sau a lui Simbad.ţ

Dup dou zile ajungeau la Stockton.ă ăClarence, al c rui singur costum fusese peticit în maiă

multe locuri cu felurite stofe luate din rezervele lui Peyton, constat , cu surprindere c mai avea o uniform din postavă ă ă milit resc ce i se cump rase de la croitorul din Fort Ridge, Fuă ă condus pentru a-şi completa echipamentul într-unui din magazinele generale ce se aflau cam peste tot. Dar, vai! În aceea localitate, unde tr iau numai oameni adul i, nu seă ţ g sea mai nimic de îmbr cat pentru copii de vârsta luiă ă Clarence şi, cu greu, d dur peste efecte date la rebut deă ă stat, o hain de mus şi o jachet cu butoni de alam .ă ă ă

Acestui echipament, doamna Peyton îi adaug o mică ă sum de bani pentru diverse cheltuieli şi o scrisoare cuă explica ii pentru v rul b iatului.ţ ă ă

Diligenta urma s plece la prânz.ăLui Clarence nu-i mai r mânea decât s -şi ia r mas bun deă ă ă

la cei cu care c l torise.ă ăDesp r irea final de Susy începuse cu dou zile maiă ţ ă ă

devreme cu câteva lacrimi, câteva cuvinte de îngrijorare, strângeri în bra e şi fata îşi ar t hot rârea ferm de a nu seţ ă ă ă ă desp r i niciodat de el. Dar neobişnuitul şi noutateaă ţ ă localit ii Stockton, unde abia sosiser , atenua multăţ ă

68

manifest rile de tandre e şi, datorit unui mic dar pe care i-lă ţ ă oferi Clarence, de altfel, primul împrumut din micul s uă capital, durerea desp r irii se reduse doar la simpleă ţ promisiuni c în curând se vor revedea.ă

Totuşi, când boccelu a b iatului fu aşezat în locul pentruţ ă ă bagaje al diligentei şi când acesta r mase singur, nu se putuă st pâni şi fugi cât îl inur picioarele pân la convoi, ca să ţ ă ă ă mai petreac un minut sau dou al turi de Susy. Intimidat,ă ă ă bâlbâindu-se, ajunse la c ru a doamnei Peyton.ă ţ

— Dumnezeule! îi strig aceasta, cu severitate. Înc nu aiă ă plecat? Vrei s pierzi diligenta?ă

O clip mai devreme, în singur tatea pe care o resim ea,ă ă ţ i-ar fi r spuns: „da”. Dar nemiloasa în ep tur a doamneiă ţ ă ă Peyton, care se ar tase sup rat c îl vede iar, avu un efectă ă ă ă neaşteptat asupra lui, picioarele începur s -i tremure şi îşiă ă pierdu glasul.

Nu mai îndr zni s -i vorbeasc lui Susy, dar auzi vocea ei,ă ă ă foarte clar, adresându-i-se din fundul c ru ei unde st tea:ă ţ ă

— Clarence, o s plece diligenta!ăDeci şi ea! Ruşinea sl biciunii sale prosteşti îl f cu să ă ă

roşeasc , inima lui iubitoare pulsând spre fa tot sângeleă ţă s u fierbinte.ă

— Îl c utam… îl c utam… Doamn … îl c utam pe Jim…ă ă ă ă r spunse el cu mare greutate.ă

Observ expresia de dezgust care ap ru pe chipulă ă doamnei Peyton şi sim i o satisfac ie ascuns pentru acestţ ţ ă lucru în timp ce porni înapoi spre diligent .ă

Acolo îns , spre marea lui surprindere, îl g si chiar pe Jim,ă ă la care nici nu se gândise şi care privea, ab tut, cum seă legau ultimele Curele ce ineau bagajele.ţ

Luând aerul unuia care-i convinge pe ceilal i c l tori c seţ ă ă ă desparte de un complice al crimelor sale, pe care îl va reg si, f r îndoial , într-o închisoare serioas şi mare, Jimă ă ă ă ă strânse melancolic mâna lui Clarence şi f cu o scurt trecereă ă în revist a celorlal i pasageri, pe care îi observ pe subă ţ ă p rul ciufulit de pe frunte.ă

— Dac o s primeşti veşti despre mine, s - i dai seamaă ă ă ţ c nu e vorba despre altceva decât c i-am p r sit pe cei de-ă ă ă ă

69

aici, îi zise, cu un glas r guşit, încet, dar cuvintele lui seă auzeau foarte clar. Spune-le prietenilor de la Peştera Mortului c pot conta oricând pe mine.ă

Clarence nici n-avea de gând s mearg pe la Peşteraă ă Mortului. Nici m car nu o cunoştea şi b nuia c nici nu ştia,ă ă ă la rândul s u, prea multe despre aceasta. Îl surprinse însă ă privirea îngrijorat pe care unul dintre c l tori i-o arunc lui,ă ă ă ă unui copil destul de bine crescut, cu ochii cenuşii, ca şi cum s-ar fi mirat c -l vede plecând spre o asemenea destina ie.ă ţ

Observa ia îi provoc o stare de pl cere amestecat cuţ ă ă ă spaim . Ideea de a p trunde astfel în via era seduc toareă ă ţă ă şi periculoas . Dar entuziasmul pe care i-l provocară ă arm sarii focoşi ai tr surii, goana prin câmpie, soareleă ă str lucitor şi gândul c l sa în urma sa toate obiceiurile care-ă ă ăl legaser pân atunci de ceilal i oameni din jur, goni dină ă ţ mintea lui orice alt imagine în afar de cea a libert ii saleă ă ăţ totale.

Totuşi încet pentru o clip contemplarea acelui viitoră ă luminos pentru a-şi observa mai bine tovar şii de drum.ă Curiozitatea lui era cu totul specific vârstei.ă

Aşezat eap n pe scaunul din fa între doi oameni t cu i,ţ ă ţă ă ţ dintre care unul p rea un fermier, iar cel lalt avea oă ă profesiune public , dac judecai dup costumul s u negru,ă ă ă ă Clarence îşi îndrept în cele din urm aten ia asupra uneiă ă ţ femei îmbr cat cu un mantou întunecat, cu p r negru, f ră ă ă ă ă p l rie, care, aşezat pe un loc din spate, se f cea că ă ă ă ă asculta vesel complimentele pe care i le adresau vecinii eiă şi mai ales doi b rba i ce st teau pe bancheta din mijloc.ă ţ ă

Din pozi ia în care se afla, nu-i vedea decât ochii negriţ care, din când în când, se întâlneau cu ai lui şi p reau s seă ă amuze de curiozitatea nest pânit pe care i-o ar ta. Dară ă ă ceea ce îi atrase aten ia în mod deosebit a fost accentulţ str in din vocea ei muzical , cu totul diferit de cele pe careă ă le mai auzise pân atunci. O consider , din acel moment, caă ă având un glas mai pl cut decât cel al doamnei Peyton.ă

Nu dup mult timp, fermierul, vecinul s u, îi arunc oă ă ă privire protectoare peste jacheta de culoarea maz rii şiă nasturii din alam şi îi zise vesel:ă

70

— Hei, micu ule, vii dintr-o c l torie pe mare?ţ ă ă— Nu, domnule, îi r spunse el bâlbâindu-se dintr-un drumă

lung şi greu pe care l-am f cut prin preerie.ă— Asta înseamn c faci parte din echipajul unei cor biiă ă ă

care str bate câmpia.ăRemarca provoc un râs la care fu p rtaş şi Clarence.ă ăCând râsul se stinse, b iatul se gr bi s -i explice că ă ă ă

respectiva corabie nu era altceva decât o c ru de imigrant.ă ţă— N-am g sit, explic el în timp ce arunc o privire naivă ă ă ă

spre ochii negri de pe bancheta din spate, n-am g sit altcevaă ca s îmbrac la Stockton. Presupun c oamenii de acolo nu s-ă ăau gândit niciodat c pot exista copii în California.ă ă

Simplitatea vorbelor sale avu un efect vizibil asupra celorlal i pasageri, c ci oamenii care ocupau locurile din faţ ă ţă se întoarser , dup un cuvânt spus de doamn , abia şoptit şiă ă ă privir spre el, curioşi.ă

Clarence roşi pu in şi r mase t cut. Dup un timpţ ă ă ă diligenta îşi încetini mersul. Urcar o pant .ă ă

De fiecare parte a drumului se ridicau plopi uriaşi de care atârnau, ici şi colo, tulpini şi frunze de vie s lbatic .ă ă

— Ah, ce frumos e! spuse doamna, sco ându-şi pe geamţ capul acoperit de un voal negru. Mi-ar sta bine cu pu in viţ ă ţă de vie prins în p r.ă ă

Stângaci, unul dintre b rba i încerc s smulg o crenguă ţ ă ă ă ţă prin fereastra diligentei.

Acest gest îl inspir imediat pe Clarence. Când tr suraă ă începu s urce urm toarea colin , el f cu asemenea unui altă ă ă ă c l tor, s ri pe p mânt şi, în vârful colinei, prinse iară ă ă ă diligenta, inând în mâna zgâriat o crengu de vieţ ă ţă s lbatic .ă ă

O întinse apoi unui om aflat pe bancheta din mijloc, zicându-i politicos şi grav:

— Pentru doamna… v rog…ăVecinii lui Clarence schi ar imediat câteva zâmbete.ţ ăFemeia cl tin din cap pentru a ar ta c accepta cu multă ă ă ă ă

pl cere darul, pe care şi-l prinse imediat, cochet , în p rulă ă ă lucios.

Omul în negru, care st tea chiar lâng Clarence şi care nuă ă

71

vorbise deloc pân atunci, se întoarse c tre el şi îi spuseă ă destul de sec:

— Dac vei continua aşa, micu ule, cred c n-o s i fieă ţ ă ă ţ greu s - i g seşti un costum de b rbat pe m sura ta, chiară ţ ă ă ă înainte de a ajunge la Sacramente.

Clarence nu în elese mai nimic din acele vorbe, darţ remarc faptul c oamenii care st teau pe bancheta dină ă ă mijloc deveniser foarte serioşi şi c doamna se uita numaiă ă pe fereastr .ă

Trase deci concluzia c f cuse un lucru prost atunci cândă ă vorbise despre hainele lui. Trebuia s încerce s par maiă ă ă b rbat.ă

Dou ore mai târziu, i se prezent o ocazie favorabil înă ă ă acel sens. Tr sura se opri în fa a unui han ridicat în margineaă ţ drumului.

Doi sau trei dintre c l tori coborâr pentru un p h relă ă ă ă ă servit la tejghea.

Vecinii s i din dreapta şi din stânga discutau liniştit despreă colinele de nisip şi terenurile inundate din San Francisco. Glume ii ocupan i ai banchetei din mijloc erau foarte ocupa iţ ţ ţ cu doamna.

Clarence cobora atunci din diligent şi intr , ostentativ, înă ă restaurant. Se dezumfl pu in când v zu c barmanul şiă ţ ă ă clien ii nu-i acordau nici un fel de aten ie. Dup un momentţ ţ ă de ezitare, reveni la diligent şi îi deschise grav portiera.ă

— A i dori s servi i ceva la bar al turi de mine? i seţ ă ţ ă adres Clarence politicos pasagerului ce p rea a fi ună ă fermier şi care se purtase frumos eu el pân atunci.ă

Se f cu linişte deplin .ă ăCei doi oameni de pe locurile din mijloc se întoarser cuă

totul pentru a-l vedea mai bine.— Comandantul v întreab dac dori i s servi i ceva cuă ă ă ţ ă ţ

el, explic unul dintre oameni adresându-se foarte seriosă prietenului lui Clarence.

— Cum? Da, sigur, sigur c da, r spunse gentlemanul, peă ă fa a c ruia sobrietatea luase locul surprizei.ţ ă

— Poate c şi dumneavoastr , împreun cu prietenulă ă ă dumneavoastr , ve i accepta aceeaşi invita ie? întreb timidă ţ ţ ă

72

b iatul pe domnul care d duse explica iile cu pu in timpă ă ţ ţ înainte. V invit şi pe dumneavoastr , i se adres omului înă ă ă negru.

— Într-adev r, domnilor, nu v d cum am putea refuza oă ă asemenea invita ie, zise acesta din urm , ridicându-se cu celţ ă mai solemn aer posibil şi chemându-i şi pe ceilal i. Unuiţ asemenea gest de polite e, f cut de prietenul nostru atât deţ ă distins, nu-i po i r spunde altfel.ţ ă

— Am remarcat, de altfel, domnule, c hot râreaă ă Comandantului nu e o glum , îi r spunse altul, cu aceeaşiă ă sobrietate.

Clarence ar fi dorit s nu se discute atât despre prima saă încercare de a se ar ta ospitalier, dar cum ei coborau dină tr sur foarte serioşi, se gr bi s treac înaintea lor, nu f ră ă ă ă ă ă ă a fi pu in speriat, pentru a fi primul la tejghea.ţ

Acolo din nefericire, pentru c era atât de mic încâtă dep şea doar cu pu in marginea tejghelii, barmanul nu-iă ţ acorda nici o aten ie. Abia dup câteva încerc ri nereuşite şiţ ă ă dup ce omul în negru îi f cu rapid cu ochiul celui careă ă servea în bar, acesta îşi st pâni zâmbetul şi deveni foarteă serios.

— Comandantul face cinste, îi zise sobru omul în negru, privind spre Clarence respectuos. Eu aş servi un whisky bun. Cât despre Comandant, cum abia a venit în inutul sta şi nuţ ă e obişnuit cu aerul de aici, cred c doreşte o limonadaă gazoas .ă

Clarence se hot râse ca s cear whisky, al turi deă ă ă ă ceilal i, dar din polite e nu contramanda ordinul dat deţ ţ invitatul s u şi fu pu in încurcat de ceilal i clien i care p reauă ţ ţ ţ ă a se grupa în jurul lui şi al invita ilor s i, pe chipurile c roraţ ă ă nu citea decât indiferen a fa de acel lucru.ţ ţă

Ceru repede:— Limonada cu l mâie pentru mine, v rog frumos.ă ă— Comandantul are dreptate, domnilor, zise barmanul

f r a schi a vreun zâmbet, aplecându-se pentru a ştergeă ă ţ tejgheaua, o figur de indiferen profesional . O s aibă ţă ă ă ă vreme de b ut lichioruri tari tot restul vie ii. De altfel,ă ţ întotdeauna cel care schimb inutul solicit o limonada cuă ţ ă

73

l mâie.ă— Poate, îi zise Clarence radios, ve i accepta şiţ

dumneavoastr s servi i ceva cu noi?ă ă ţ— Domnul este prea bun cu mine.Cred, vorbi omul cel înalt, ridicându-se şi el mai

ceremonios ca niciodat , c putem face un toast. S bem înă ă ă s n tatea Comandantului!ă ă

Se b u cu solemnitate.ăClarence sim i c obrajii îi ardeau şi emo ia îl f cu sţ ă ţ ă ă

înghit limonada în s n tatea sa în acelaşi timp cu ceilal i.ă ă ă ţTotuşi, era dezam git v zând c oamenii nu se ar tau atâtă ă ă ă

de veseli pe cât şi-ar fi dorit. Se mira s -i vad atât deă ă afecta i când beau împreun . Şi îi veni ideea c poate totulţ ă ă costa foarte mult.

Îşi inu punga la vedere, preg tit s o foloseasc . Ca s fieţ ă ă ă ă sincer, îi pl cea s pl teasc tot ce consumaser ceilal i,ă ă ă ă ă ţ pentru a se ar ta un om independent, un adev rat b rbată ă ă ce-şi putea permite o asemenea pl cere.ă

Barmanul arunc o privire experimentat peste tejghea.ă ă— A i dat de b ut la toat lumea prezent în sal . Astaţ ă ă ă ă

înseamn cam dou zeci de dolari, dac facem socotealaă ă ă rotund . Dou zeci de dolari!ă ă

Clarence sim i cum îi trece un fior, chiar prin inim . Auziseţ ă vorbindu-se despre pre urile exagerate din California. Darţ chiar atât?! I se ceruse jum tate din mica lui avere! Totuşi,ă printr-un efort supraomenesc, reuşi s nu-şi piard cump tulă ă ă şi, cu degetele tremurânde, s numere suma respectiv .ă ă

Observ un am nunt ce i se p ru curios şi care nu-i preaă ă ă conveni, anume comportamentul unor domni.

Cei din jurul s u îşi lungeau gâtul peste um rul s u pentruă ă ă a-i vedea con inutul pungii, deşi omul cel înalt d duse dejaţ ă explica iile cuvenite, zicându-le:ţ

— Punga Comandantului are ceva deosebit. Permite i? îlţ întreb el, luând-o din mâinile lui Clarence. E o pung modelă ă nou şi merit s fie v zut .ă ă ă ă

O d du apoi unui om din spatele s u, care o trecu altuia,ă ă mai în urm în timp ce restul se minunau:ă

— Chiar c e nou , e f cut dup ultima mod . Remarcileă ă ă ă ă ă

74

lor îi permiteau lui Clarence s -şi dea seama cam pe unde seă g sea punga lui.ă

Apoi aceasta ajunse la barman, care ceru şi el s arunce oă privire asupra ei şi insist s o pun chiar el în buzunarulă ă ă b iatului, de parc în asta consta meseria lui.ă ă

Conduc torul diligentei începu s strige:ă ă— S urce toat lumea!ă ăC l torii se gr bir s -şi reia locurile şi incidentul se sfârşiă ă ă ă ă

brusc.Apoi, Clarence fu surprins s -şi vad prietenii careulă ă

înconjuraser cu atâta aten ie c nu-l mai b gau în seam ,ă ţ ă ă ă to i fiind interesa i de apari ia unui nou c l tor, un om politicţ ţ ţ ă ă din San Francisco. Pe b iat îl uitaser parc de tot.ă ă ă

Femeia f r p l rie îşi schimbase locul şi nu i se maiă ă ă ă vedea chipul.

Fu atât de deziluzionat şi ab tut pe cât se ar tase de plină ă de speran înainte. Pentru prima oar resim ea toatţă ă ţ ă am r ciunea pe care i-o trezea faptul c reprezenta maiă ă ă nimic pentru lume, c nu se putea adapta vie ii noi ce-lă ţ înconjura.

C ldura şi leg natul tr surii îl cufundar într-un somnă ă ă ă uşor.

Când se trezi, îşi d du seama c cei doi vecini ai s iă ă ă coborâser la o sta ie de pe rut , în timp ce el era dus înă ţ ă lumea viselor. Evident, nu se gândiser nici m car s -şi iaă ă ă r mas bun de la el.ă

Afl de la ceilal i c l tori c omul cel înalt era un bună ţ ă ă ă cunosc tor al jocurilor de noroc, iar cel lalt, care p rea ună ă ă fermier, era de fapt un negustor bogat.

Clarence crezu c în elege de ce acela din urm îlă ţ ă întrebase dac vine dup o c l torie pe mare, iar că ă ă ă ă denumirea de Comandant ce-i fusese dat nu era decât oă glum .ă

Îi p rea r u c plecaser , mai ales c ar fi vrut s leă ă ă ă ă ă vorbeasc despre rudele sale din Sacramento, pe care urmaă s le g seasc .ă ă ă

Alternând între somn şi realitate, b iatul ajunse, în celeă din urm , la cap tul c l toriei cu diligenta.ă ă ă ă

75

Se f cuse noapte, dar cum în noaptea aceea plecau multeă steamere, magazinele şi oficiile oamenilor de afaceri erau înc deschise. Domnul Peyton aranjase cu vizitiul diligenteiă ca b iatul s fie dus pân la adresa unde locuia ruda sa, peă ă ă strada Jordan. De altfel, Clarence ştia adresa pe de rost.

B iatul fu îns dezam git când v zu c acolo unde fu dusă ă ă ă ă nu se afla decât o mare cas de comer sau o banc .ă ţ ă

Coborî totuşi din diligent şi, inând în mân pache elulă ţ ă ţ s u, intr în edificiu, în vreme ce vehiculul se îndep rta.ă ă ă

Se adres unuia dintre func ionarii de acolo, deşi to iă ţ ţ p reau foarte ocupa i, întrebându-l unde îl poate g si peă ţ ă domnul Jackson Brant.

Nu exista îns în casa aceea nimeni cu un astfel de nume,ă iar banca ocupase dintotdeauna edificiul respectiv. Nu cumva greşise num rul casei?ă

Nu putea fi vorba de o eroare. Numele rudei sale, strada şi num rul casei erau exact acelea.ă

Func ionarul îi ceru s aştepte o clip . Era posibil ca unulţ ă ă dintre clien i s -i fi dat b iatului adresa b ncii.ţ ă ă ă

Dup ce emise o astfel de ipotez , func ionarul se duse caă ă ţ s se intereseze la contabilitate.ă

Clarence îl aştept , cu inima b tând s -i sparg pieptul deă ă ă ă emo ie şi îngrijorare. Omul reveni.ţ

Prin registre nu exista nici un client cu numele acela. De Jackson Brant nu auzise nimeni dintre cei care lucrau acolo.

Pentru o clip , biroul de care se sprijinea copilul p ru c seă ă ă înmoaie sub greutatea lui.

Fu obligat s se prind cu mâinile de un obiect bine fixată ă de perete pentru a nu se pr buşi.ă

Nu dezam girea lui profund era cauza st rii sufleteştiă ă ă prin care trecea. Nici m car gândul c viitorul deveniseă ă disperat. Nici mândria r nit de ideea c fusese p c lit cuă ă ă ă ă bun ştiin de domnul Peyton, într-o împrejurare ce p reaă ţă ă mai penibil ca oricare alta prin care trecuse pân atunci.ă ă Toate acele lucruri nu reprezentau nimic pe lâng faptul că ă fusese înşelat, min it, tratat ca un nimic!ţ

De altfel, în elegea pentru prima dat , iluminat ca deţ ă fulger, c sentimentul nedrept ii ce-l înso ise întotdeauna,ă ăţ ţ

76

ducea la ceea ce p ise, la acea urât manevr a unui planăţ ă ă ce nu avea alt scop decât îndep rtarea lui de nişte oameniă ce nu-l doreau. Se debarasaser de el cu bun -ştiin …ă ă ţă

P rin ii lui, de asemenea, îl f cuser pierdut, de parc ar fiă ţ ă ă ă fost un câine sau o pisic şi i-ar fi incomodat cu prezen a lui.ă ţ

Poate c acele gânduri i se citeau pe chip, pentru că ă func ionarul, privindu-l, îl pofti s stea pe un scaun m carţ ă ă câteva clipe. Apoi disp ru din nou în interiorul acelaă misterios.

Clarence pierdu no iunea timpului şi nu mai inu cont câtţ ţ r mase acolo şi nici ce se petrecea în jurul s u.ă ă

Gândurile îi zburau în toate p r ile, dar el r maseă ţ ă nemişcat, abia respirând.

Îşi aminti apoi c se întrebase mirat de ce func ionarul îlă ţ conduse dincolo de uşa de la contabilitate într-o cameră unde se aflau numeroase birouri, apoi mai trecur de o uşă ă cu geam şi p trunser într-o înc pere în care un om foarteă ă ă ocupat scria ceva la o mas de lucru.ă

Omul nu-şi ridic privirea spre el. Se opri din scris doară pentru a pune sugativa pe hârtia din fa a sa.ţ

Apoi îi spuse pe un ton t ios:ă— Aşa deci. Ai fost expediat pe adresa cuiva care se pare

c nu exista şi pe care nimeni nu-l poate g si, nu? … Nu amă ă timp de asta, îi zise pentru c b iatul îi strecurase sub ochiă ă scrisoarea pe care o avea de la domnul Peyton. Nu pot citi nimic în momentul de fa . Presupun c doreşti s fii trimisţă ă ă înapoi la Stockton.

— Deloc, abia putu s rosteasc b iatul.ă ă ă— Cum? Asta înseamn c ştii pe cineva de pe aici?ă ă— Nu cunosc pe nimeni. Din cauza asta m-au şi trimis aici,

zise Clarence dintr-o pornire disperat .ăEra foarte nervos, mai ales pentru c sim ea cum lacrimileă ţ

îi cotropesc privirea.Ideea aceea p ru s -l amuze pe b rbat.ă ă ă— Cred c ai dreptate, îi zise, zâmbind spre hârtia din fa aă ţ

sa. Ai ceva bani?— Cam pu ini.ţ— Cât?

77

— În jur de dou zeci de dolari.ăB rbatul trase un sertar de lâng el şi, f r a privi spreă ă ă ă

b iat, lu dou monede de aur de câte zece dolari fiecare.ă ă ă— Mai adaug la ceea ce ai înc dou zeci de dolari, îi ziseă ă ă

el, punând banii pe mas . În felul acesta te vei puteaă descurca. Dac nu vei reuşi, vino înapoi la mine.ă

Apoi îşi înmuie iar pana în cerneal , gest semnificativ ceă însemna c întrevederea luase sfârşit. Clarence respinseă cele dou monezi.ă

— Nu sunt un cerşetor, îi spuse el, sup rat.ăDe aceast dal , b rbatul îşi ridic privirea şi îl examinaă ă ă ă

cu ochi p trunz tori.ă ă— Nu eşti un cerşetor? Dar eu par a fi?— Nu, se bâlbâi Clarence, privindu-l chiar în ochi pe omul

acela impozant.— Şi totuşi, dac aş fi în situa ia ta, aş lua aceşti bani şi aşă ţ

fi mul umit.ţ— Doar dac îmi ve i permite s vi-i înapoiez mai târziu,ă ţ ă

zise Clarence dezorientat şi speriat la gândul c îl acuzase,ă f r s vrea, pe cel din fa a sa.ă ă ă ţ

— Î i permit, îi r spunse b rbatul, aplecându-se din nouţ ă ă asupra hârtiei de pe birou.

Clarence lu banii şi îşi scoase punga cu neîncredere. Eraă îns prima oar când o atingea de când îi fusese înapoiat laă ă ă bar şi se mir v zând-o plin şi grea. Era atât de plin , că ă ă ă ă nişte monede se rostogolir pe jos.ă

B rbatul îşi ridic brusc ochii spre el.ă ă— Mi-ai spus c nu ai decât dou zeci de dolari, îi strig el,ă ă ă

surprins.— Domnul Peyton mi-a dat patruzeci, îi r spunse Clarenceă

stupefiat, înroşindu-se. Am cheltuit dou zeci ca s pl tescă ă ă b utura la bar şi… şi…ă

Începu s se bâlbâie.ă— Nu ştiu de unde au ap rut atâ ia, încheie el.ă ţ— Ai cheltuit dou zeci de dolari pe b utur ? Îi zise uimită ă ă

omul, punând pana deoparte şi ridicându-se de pe scaun spre a-l privi mai bine pe b iat.ă

— Da… Vreau s spun… Am oferit de b ut câtorva domniă ă

78

din diligent , la r scrucea Davidson.ă ă— Le-ai dat de b ut tuturor?ă— Nu, domnule, numai la patru sau cinci dintre ei şi

barmanului. Dar totul e. Foarte scump în California, crede i-ţm c ştiu ce spun.ă ă

— Adev rat, dar am impresia c lucrul acesta nu te-aă ă afectat prea mult, îi zise b rbatul, privind spre punga lui.ă

— Mi-au cerut punga s o vad , continu Clarence agitat.ă ă ă Aşa s-a întâmplat… Cineva a pus bani în ea, din întâmplare…

— E firesc, f cu omul, ursuz.ă— Da, da, aşa cred c s-a întâmplat, zise Clarence pu ină ţ

uşurat, dar destul de încurcat de privirea ap s toare aă ă celuilalt.

— Atunci, fireşte nu mai ai nevoie de cei dou zeci deă dolari ai mei?

— Dar, f cu Clarence, nu sunt banii mei, trebuie s -lă ă g sesc pe cel c ruia îi apar in şi s -i dau înapoi… Poate,ă ă ţ ă ad ug el timid, c ar fi bine s -i las aici, la dumneavoastră ă ă ă ă şi s -i cer înapoi, atunci când îi voi g si pe cel c ruia îiă ă ă apar in, sau mai bine s -l trimit chiar pe el aici.ţ ă

Şi, cu cea mai mare seriozitate, separ ceea ce era în plusă de ceea ce îi r m sese din banii da i de c tre domnul Peytonă ă ţ ă şi de banii oferi i în dar. Surplusul era cam de patruzeci deţ dolari.

Îi puse pe birou, în fa a b rbatului care, f r a-şi ridicaţ ă ă ă privirea de pe el, se scul în picioare şi deschise uşa.ă

— Domnule Reed!Func ionarul care-l introdusese acolo pe Clarence se ivi înţ

prag.— Deschide i un cont pentru… pentru…ţSe opri şi se întoarse întreb tor c tre Clarence.ă ă— Clarence Brant, r spunse b iatul agitat.ă ă— Pentru Clarence Brant. Lua i banii aceştia ca depunereţ

şi da i-i o chitan .ţ ţăApoi t cu, în vreme ce func ionarul se retr gea aruncândă ţ ă

o privire uimit peste bani.ăB rbatul îl privi drept în ochi pe b iat şi îi zise:ă ă— Cred c vei face ceea ce ai spus.ă

79

Se retrase la biroul s u şi se apuc iar de munc .ă ă ăNu e nimic extraordinar în faptul c b iatul care, doar cuă ă

câteva clipe mai devreme se pr buşise datorit amarei saleă ă dezam giri, datorit disper rii cauzate de abandonarea saă ă ă de c tre propria lui familie, sim ea în momentele acelea că ţ ă devenise un personaj ce se bucura de o mare independenţă şi putere.

Intrase doar în banca respectiv ca un copil lipsit deă protec ie, nu ca un cerşetor, idee pe care nu o admisese niciţ m car b rbatul acela important şi ieşise ca un client! Avea oă ă depunere! Se lansase în afaceri, ca to i clien ii aceia care seţ ţ îngr m deau în birourile de la intrare, iar transformarea luiă ă avusese loc sub ochii uimi i ai func ionarului care se ar taseţ ţ ă atât de milos fa de el!ţă

Iar el, Clarence, vorbise direct cu omul acela important al c rui nume era scris chiar pe uşa b ncii…ă ă

Era o personalitate despre care tovar şii s i din diligentă ă ă vorbiser cu mare admira ie.ă ţ

Era un bancher cunoscut în toat California!ăP rea oare de necrezut c b iatul, plin de speran şi deă ă ă ţă

imagina ie, uitase de orice altceva, inclusiv scopul viziteiţ sale în acel oraş şi chiar faptul c el nu privea banii aceia caă fiind ai lui, c îşi pusese p l ria de-a curmezişul şi c începuă ă ă ă s r t ceasc pe str zile de acolo în c utarea norocului deă ă ă ă ă ă care nu se mai îndoia?

Dup dou ore, bancherul primea un alt vizitator.ă ăAcesta era b rbatul care c l torise cu Clarence înă ă ă

diligent şi i se p ruse a fi fermier.ă ăEra, evident, o persoan privilegiat , fiindc fu imediată ă ă

introdus în biroul bancherului sub numele de c pitanulă Stevens.

În finalul unei întrevederi de afaceri ce se desf şur pe ună ă ton familiar, c pitanul întreb ner bd tor:ă ă ă ă

— A venit vreo scrisoare pe numele meu?Bancherul, foarte ocupat cu socotelile sale, îi indic cuă

vârful penei sale compartimentul marcat cu litera S dintr-un dulap ce cuprindea numeroase asemenea c su e de scrisori.ă ţ

Dup ce trie coresponden a, c pitanul se opri, inând ună ţ ă ţ

80

plic în mân .ă— Ia privi i, domnule Carden, sunt aici câteva scrisori,ţ

pentru un individ pe nume Silsbee. Se g seau aici şi acumă câteva luni, când am mai trecut pe la dumneavoastr . Astaă s-a întâmplat, mai precis, acum zece s pt mâni.ă ă

— Şi?— E vorba despre un om din districtul Pilke, ucis, din

nefericire, de indienii din preerie. Ziarele din San Francisco au dat ieri toate detaliile necesare. Plicul acesta era pentru el. Observa i c nu era ştampila poştei? Cine l-a l sat aici?ţ ă ă

Domnul Carden chem un func ionar.ă ţSe stabili astfel c scrisoarea fusese l sat acolo de ună ă ă

anume Brant Fanquier pentru destinatarul ce urma s ajungă ă în oraşul lor.

C pitanul Stevens Surâse:ă— Brant a fost prea ocupat cu traficul pentru a se mai

gândi la scrisoarea asta şi, de când cu povestea aceea cu împuşc turile din Angels, am auzit c a fugit undeva, peă ă coasta de sud. Cal Johnson, vechiul s u tovar ş, se afla, înă ă dup -amiaza asta, în diligenta ce venea din Stockton.ă

— A i venit cu diligenta de la Stockton chiar în dup -ţ ăamiaza asta? îl întreb Cardan ridicându-şi ochii spre el.ă

— Da, am mers pân la sta ia de la Zece Mile, iar restulă ţ drumului l-am f cut c lare.ă ă

— A i remarcat cumva un omule deosebit, cam atât deţ ţ înalt, care pare un şcolar fugit de acas ?ă

— Dac l-am remarcat! Bineîn eles, din moment ce mi-aă ţ oferit şi de b u. T!ă

Carden s ri în sus:ă— Deci n-a min it!ţ— Nu. L-am l sat s ne invite, dar apoi ne-am în eles caă ă ţ

puştiul s nu ias în pierdere. Dar ce ave i? Ce a i p it?ă ă ţ ţ ăţDomnul Carden ajunsese îns în biroul de la intrare, lângă ă

func ionarul care-l primise pe Clarence.ţ— V aminti i de micu ul Brant pe care mi l-a i adus înă ţ ţ ţ

birou?— Desigur, domnule.— Unde s-a dus?

81

— Nu ştiu, domnule.— C uta i-l peste tot, cum şti i, duce i-v prin toateă ţ ţ ţ ă

hotelurile, restaurantele, birturile, pe oriunde ar putea fi. Lua i pe cineva cu dumneavoastr dac nu v descurca iţ ă ă ă ţ singur. Aduce i-l îns degrab aici!ţ ă ă

Se f cu aproape miezul nop ii, când func ionarul reveni,ă ţ ţ dup c ut ri zadarnice.ă ă ă

Veni miezul nop ii, ceasul când pleca şi curierul maritim.ţ Magazinele str luceau de lumini, ca şi b ncile, saloaneleă ă pentru b uturi, casele de jocuri de noroc.ă

Str zile erau înc str b tute de oameni gr bi i, mâna i peă ă ă ă ă ţ ţ acolo de noroc, ambi ii, pl cere sau dorin a de a ucide. Dar,ţ ă ţ printre ecourile atâtor paşi greoi nu se auzea deloc cel uşor al unui copil nevinovat, ai fânului, care parc disp ruseă ă pentru întotdeauna.

82

CAPITOLUL VIII.

Când ieşi din banc şi se trezi în strada aglomerat luiă ă Clarence îi fu limpede c pornea la întâmplare în lume şi că ă nu trebuia s dea socoteal nim nui pentru faptele sale. Cuă ă ă inima înc lzit de speran se hot rî s se îndrepte spre celeă ă ţă ă ă mai apropiate mine de aur. Nici nu se putea gândi s seă întoarc înapoi la domnul Peyton şi la Susy în postura în careă se afla, aceea a unui copil nedorit, abandonat.

Pl nuise s -şi cumpere un fel de echipament asem n toră ă ă ă celui purtat de mineri şi apoi s porneasc la drum, sigur,ă ă mai întâi va mânca ceva. Dar, chiar dac una dintre marileă pl ceri pe care şi-o propusese cu mult fantezie eraă ă libertatea complet de a-şi comanda masa într-ună restaurant, el deveni subiectul unei astfel de curiozit i înăţ primul local în care intr , încât fu nevoit s ias şi s închidă ă ă ă ă uşa pe dinafar , bâlbâind toate scuzele de rigoare. S fi fostă ă datorit în l imii sale, a costumului pe care îl purta, aă ă ţ neobişnuin ei cu astfel de locuri?ţ

Cert este c nu mai avu curajul s fac o alt tentativ .ă ă ă ă ăG si ceva mai încolo o brut rie, de unde lu o bucat deă ă ă ă

turt dulce şi b u un sifon cu l mâie. Din b c nia aflat înă ă ă ă ă ă vecin tate cump r pu in hering afumat, carne de vit şiă ă ă ţ ă biscui i, acestea urmând s devin proviziile necesare pentruţ ă ă tab r .ă ă

Abia apoi începu s caute echipamentul propriu-zis.ăŞi-l procur în decurs de o or , pretextând c era pentruă ă ă

un prieten de-al s u, pentru a evita întreb rile indiscrete. Seă ă alese astfel cu o crati , o cuvertur , o lopat şi un târn cop.ţă ă ă ă Le duse pe toate la brut rie, în acel magazin modest, careă deveni şi cartierul general al expedi iei sale. F cu rost şi de oţ ă pereche de cizme foarte mari, care îl f ceau deă nerecunoscut, ascunzându-i pantalonii de marinar pân laă genunchi. Şi le va pune abia la intrarea în min . Pentru c vaă ă fi o min de aur, nu-i aşa!ă

83

Oricât de neexperimentat, ar fi fost, pre urile acelorţ obiecte i se p rur enorme. Când îşi termin cump r turile,ă ă ă ă ă constat c din tot capitalul s u nu mai r m seser decâtă ă ă ă ă ă patru dolari! Totuşi, mul umit iluziilor pe care şi le faceţ ă orice copil, obiectele acelea grosolane, ce constituiau echipamentul s u, i se p reau mult mai valoroase ca aurulă ă cu care le pl tise şi d du dovad de o pl cere naiv , v zândă ă ă ă ă ă for a de transformare a banilor.ţ

În orice caz, contactul cu mul imea agitat care cutreieraţ ă str zile accentuase, în mod ciudat, starea lui sufleteasc deă ă copil p r sit. În acelaşi timp, veselia şi brutalitatea mul imiiă ă ţ începeau s -l îngrijoreze.ă

Privirile ce i se aruncar în timp ce trecea pe lângă ă localurile de dans şi creaturile acelea îmbr cate în haine deă culori foarte vii care se învârteau pe acolo, neavând altceva feminin în afara îmbr c min ii, strig tele, cânteceleă ă ţ ă zgomotoase ce se auzeau dinspre s lile din jur, be ivii şiă ţ scandalagii care se adunau în uşile cabaretelor sau f ceauă glume de prost gust pe str zi, toate acestea îl descurajau şiă îl speriau.

Ştia deja ce însemna o companie necioplit , dar oameniiă pe care-i cunoscuse pân acum fuseser totuşi serioşi,ă ă muncitori şi disciplina i. Exista în acea vulgar depravare unţ ă anumit lucru nepl cut, ceva care-i producea grea şi îlă ţă îndep rta de iluziile pe care şi le f cuse.ă ă

Mai târziu se auzi o bubuitur de pistol în mijlocul unuiă grup aflat nu departe de el.

Mul imea se d du pu in la o parte şi z ri un om care abiaţ ă ţ ă se putea ine de un zid. Acesta se pr buşi apoi, plin deţ ă sânge. Mul imea se strânse la loc, ca mai înainte, lucru care iţ se p ru lui Clarence, în acelaşi timp, curios şi înfior tor, dar îlă ă revolt mai pu in decât distrac iile brutale şi necioplite.ă ţ ţ

Într-una din acele busculade fu cât pe ce s fie strivit de oă uş batant , care îns ced presiunii şi ochii s i mira iă ă ă ă ă ţ percepur o sal lung , puternic luminat şi str lucitoră ă ă ă ă împodobit , unde se aflau mul i oameni t cu i, aparentă ţ ă ţ solemni, preocupa i şi neaten i, care nu b gar în seamţ ţ ă ă ă strig tele şi nici m car zgomotul f cut chiar de uş .ă ă ă ă

84

Oameni de tot felul, de orice condi ie social , îmbr ca iţ ă ă ţ neglijent sau aranja i la patru ace, erau uni i în locul acela deţ ţ o vraj necunoscut ce-i f ceau t cu i şi foarte aten i la cevaă ă ă ă ţ ţ anume. În fa a lor, pe mese, se g seau c r i, monezi de aurţ ă ă ţ şi bani în teancuri. Pân la el ajunser zgomotul provocat deă ă rostogolirea unei bile de fildeş şi repetarea, pe un ton oficial, marcat de indiferen , a unei fraze ce i se p ru lipsit deţă ă ă orice sens..

Dar intui ia lui de moment îl f cu s în eleag . Se afla înţ ă ă ţ ă fa a unui salon de jocuri de noroc.ţ

Încurajat de liniştea aceea, de atmosfera plin deă seriozitate, de certitudinea c to i oamenii de acolo p reauă ţ ă prea ocupa i pentru a mai fi aten i şi la el, b iatul se apropieţ ţ ă cu timiditate de una dintre mese.

Pe aceasta se g seau etalate un mare num r de c r i şiă ă ă ţ pe fiecare din aceste era plasat o sum de bani.ă ă

Privind chiar lâng el, Clarence observ în fa a lui o carteă ă ţ pe care înc nu se afla nimic.ă

Un juc tor izolat, care era lâng el, îl privi cu multă ă ă curiozitate, apoi puse dou zeci de dolari de aur pe carteaă aceea.

Fiind absorbit de imaginea s lii pline de mese şi deă juc tori, Clarence nu remarc faptul c vecinul s u câştigă ă ă ă ă de dou ori consecutiv, apoi şi a treia oar , mizând peă ă aceeaşi carte. Îşi d du totuşi seama c juc torul, luându-şiă ă ă câştigul, îl privea zâmbindu-i. Pu in derutat, Clarence seţ îndrept spre celalalt cap t opus al mesei, unde i se p ru că ă ă ă era mai pu in lume. Întâmplarea f cu s ajung în fa a uneiţ ă ă ă ă ţ alte c r i f r miz .ă ţ ă ă ă

B rbatul care se aflase lâng Clarence plas o alt sumă ă ă ă ă pe carte şi câştig din nou!ă

De aceast dat , ceilal i juc tori începur s privească ă ţ ă ă ă ă spre b iat cu mirare.ă

Câ iva spectatori zâmbir .ţ ăB iatul se înroşi, apoi se d du înapoi doi paşi.ă ăDar juc torul care beneficiase dup urma lui îl apuc deă ă ă

mânec , îl opri şi îi pune în mân trei monede din aur.ă ă— Asta e partea ta, micu ule, îi şopti el.ţ

85

— Partea mea? De ce? se bâlbâi Clarence.— Pentru c mi-ai adus noroc, îi zise omul. Clarence f cuă ă

ochii mari.— Care… se poate juca… pot miza pe aceşti dolari?

întreb el privind spre monedele de aur, apoi spre mas ,ă ă fiindc nu se îndoia de ceea ce voia s -i spun necunoscutul.ă ă ă

— Nu, nu! se gr bi s -i r spund b rbatul. S nu faci asta,ă ă ă ă ă ă o s pierzi sigur, micu ule! Tu aduci noroc altora, dar nu şiă ţ ie. P streaz banii, b iete şi du-te acas .ţ ă ă ă ă

— Nu vreau, nu voi p stra banii, îi zise Clarence,ă amintindu-şi imediat de felul în care trecuse punga sa din mân în mân , chiar în diminea a aceea şi devenind dintr-oă ă ţ dat b nuitor fa de orice reprezentat al speciei umane.ă ă ţă

— Aşa! f cu el, punându-şi banii pe prima carte liber peă ă care o z ri.ă

Pu in mai târziu îi v zu disp rând cu repeziciune subţ ă ă grebla crupierului.

Sim i c se uşureaz .ţ ă ă— Asta e! îi zise omul cu o voce pu in tremur toare,ţ ă

îngrijorat şi purtând pe chip urmele unei uşoare îngâmf ri.ă Ce i-am spus? Ai v zut singur, aşa se întâmplţ ă ă întotdeauna… Acum, adaug el moroc nos, scoal -te şi fugiă ă ă de aici! Altfel o s - i pierzi pân şi c maşa.ă ţ ă ă

Clarence nu aşteapt s -i zic de dou ori.ă ă ă ăDup ce arunc o ultim privire de jur-împrejurul s lii,ă ă ă ă

începu s -şi fac loc prin mul ime pentru a ajunge la uş .ă ă ţ ăDar, oricât de gr bit examina el înc perea, ochii s i nuă ă ă

sc par chipul unei femei care, într-un col , f cea s meargă ă ţ ă ă ă o „roat a norocului”. Chipul acela i se p rea foarteă ă cunoscut.

Observ mai atent.ăÎn ciuda unei coafuri extravagante şi a unei coroane, pe

care o purta în calitate de „Zei a Norocului”, observ oţă ă crengu de plant ag toare pe care ea şi-o potriviseţă ă ăţă printre paietele sclipitoare şi îi recunoscu accentul str in.ă

Era femeia cu care se întâlnise în diligent .ăTemându-se brusc de faptul c l-ar putea recunoaşte şiă

ea, c l-ar trage la r spundere pentru c era, la rândul s u,ă ă ă ă

86

„aduc tor de noroc”, se întoarse şi se strecur afar .ă ă ăOdat ajuns în strad , sim i cum era invadat de ună ă ţ

sentiment neobişnuit, ce îmbina dezgustul cu oroarea, ori de câte ori îi fugea gândul la mul imea aceea periculoas şi laţ ă distrac iile g l gioase, lucruri ce domneau în oraşul acela peţ ă ă jum tate civilizat.ă

Era o stare sufleteasc nedefinit şi cu atât mai puternică ă ă cu cât nu g sea explica ii s o în eleag . Probabil c undeva,ă ţ ă ţ ă ă în adâncul sufletului s u, se manifesta instinctiv partea bună ă din el.

Sim ea nevoia arz toare s ajung la aer curat, în linişteaţ ă ă ă binef c toare a preeriei sau a deşertului. Începu s regreteă ă ă tov r şia umililor s i prieteni, pe conduc torul de atelaj, peă ă ă ă c l uza Mâner Aurit şi chiar de Jim Hosker.ă ă

Dar ceea ce era mai presus de orice consta în dorin a deţ neînvins de a fugi de pe str zile acelea care-l z p ceau şi deă ă ă gloata g l gioas .ă ă ă

Se întoarse, alergând, la brut rie, îşi împachetaă cump r turile, profit de ad postul pe care i-l oferi intrareaă ă ă ă pe o alee pentru a şi le pune pe umerii sl bu i, se strecură ţ ă apoi pe o strad lateral şi curând ajunse la margineaă ă oraşului.

Avusese mai întâi inten ia s ia diligenta şi s ajungţ ă ă ă astfel în regiunea minier cea mai apropiat , dar micşorareaă ă sim itoare a capitalului s u nu-i mai permitea o asemeneaţ ă utilizare a fondurilor şi se decise s fac restul c l toriei peă ă ă ă jos, pe drumul principal, în direc ia pe care o ştia înc dinţ ă timpul zilei.

Dup mai pu in de dou ore, luminile oraşului acela,ă ţ ă amplasat în mijlocul câmpiei şi întinzându-se în linie dreapt ,ă la fel ca şi imaginile lor, reflectate în apele fluviului nu prea adânc ce trecea prin mijlocul localit ii respective, disp rurăţ ă ă cu totul vederii sale.

R coarea aerului era pl cut .ă ă ăLuna galben plutea într-o cea nu prea deas ce seă ţă ă

în l a deasupra teilor.ă ţLa o anumit distan de el se ridicau plopi şi sicomoriă ţă

r zle i, ca nişte sentinele ce marcau începutul drumului.ă ţ87

Dup ce a mers un timp, Clarence se aşez sub unulă ă dintre aceştia şi manc repede câteva alimente uscate peă care le purta în pachet. Fiindc nu exista prin jur nici ună izvor, fu nevoit s -şi potoleasc setea cu un pahar de apă ă ă b ut într-un local pe care-l g si în continuarea drumului s u.ă ă ă Acolo i se oferi, spre distrac ia celor din jur şi ceva t rie, peţ ă care o refuz politicos şi, pentru a sc pa de întreb rileă ă ă indiscrete, le zise c urm rea s -şi ajung prietenii careă ă ă ă plecaser mai devreme cu o c ru .ă ă ţă

Ultimele experien e, care-i indicau b iatului s nu aib oţ ă ă ă prea mare încredere în fiin ele omeneşti, îl f cuser unţ ă ă specialist în arta şmecheriilor nevinovate, cu atât mai uşor de crezut cu cât felul s u nep s tor, elanul s u şi leg turaă ă ă ă ă cu natura îl îndemnau s nu discute prea mult cu cei întâlni iă ţ întâmpl tor. Pe m sur ce se îndep rt de orice aşez mântă ă ă ă ă ă omenesc, el sim ea o uşurare apropiindu-se şi mai mult deţ natur , fapt ce îi permitea s nu bage în seam prea multă ă ă situa ia lui de copil p r sit şi nici lipsurile pe care îndura.ţ ă ă

Trecuse de mult de miezul nop ii când, obosit, darţ sim indu-se plin de speran şi ţ ţă fericit. Se retrase de pe drumul pr fuit pentru a porni prin câmpia vast , acoperită ă ă de lanurile de ov z s lbatic, unde se afla mai în sigurană ă ţă decât un c l tor care st tea la un hotel.ă ă ă

Ascuns complet privirii de tulpinile înalte şi pline de gr un e, care ajungeau pân la um rul unui om matur, seă ţ ă ă opri dup un timp şi începu s culeag câteva dintreă ă ă acestea. Îşi f cu astfel un culcuş peste care îşi întinseă p tura. Apoi îşi puse ca pern pachetul s u şi, dup scurtă ă ă ă timp, adormi.

Se trezi în zori odihnit, plin de energie şi cu poft deă mâncare. Trebui îns ca s întârzie pu in masa, pentru careă ă ţ preg tise totul, pentru c se hot rî ca s fac şi un foc să ă ă ă ă ă g seasc ap şi un loc mai pu in primejdios decât câmpul deă ă ă ţ ov z.ă

Descoperi ceea ce dorea la o mil de acolo, lâng câtevaă ă s lcii pitice, pe malul unui pârâu. Reuşi apoi s aprind foculă ă ă şi s -şi preg teasc masa în voie, aşa cum îşi pl nuise.ă ă ă ă Cafeaua era tare şi destul de bun . Sl nina şi heringul nuă ă

88

erau rele, mai ales c fuseser preg tite împreun . În cursulă ă ă ă acelui dejun la iarb verde se gândi la Susy şi îşi aminti cuă am r ciune de r ceala pe care feti a o manifestase atunciă ă ă ţ când se desp r iser .ă ţ ă

Dar noua lui situa ie, str lucirea soarelui, starea deţ ă libertate, imaginea drumului pe care oamenii începeau să circule, ridicând praful cu atelajele lor, toate acestea goniră din mintea lui orice alt gând care nu se referea la viitor.

Îşi strânse iar lucrurile şi porni la drum încrez tor înă steaua lui. Pe la prânz a fost ajuns din urm de o tr sur .ă ă ă Omul din atelaj, în schimbul unui chibrit cu care îşi aprinse pipa, îl duse cam o duzin de mile. Clarence îi povesti câteă ceva despre via a lui, cu mai mult pruden îns ca în alteţ ă ţă ă ocazii asem n toare.ă ă

Desp r indu-se la r scrucea drumului st pânul tr surii nuă ţ ă ă ă se putu ab ine s nu-i recomande.ţ ă

— Încearc s nu te mai laşi p c lit s cari tu toateă ă ă ă ă ustensilele. Sc pând astfel de partea cea mai obositoare aă c l toriei, c ci drumul începuse s urce din urm cu vreoă ă ă ă ă şase mile, b iatul mai parcurse o distan considerabilă ţă ă înainte de a se aşeza iar la mas . Înc o dat îl ajut norocul.ă ă ă ă

O şaret din lemn, care se întorcea goal , fusese oprit laă ă ă un pârâu pentru ca arm sarul s se adape. B rbatul care oă ă ă conduce se oferi s -i transporte, pentru un dolar, pân laă ă Moara M ceşilor, echipamentul şi cump r turile, fiindcă ă ă ă b iatul se hot rî s urmeze sfatul dat de cel cu careă ă ă c l torise nu cu mult timp înainte, uşurându-se astfel deă ă bagaje. În pre într şi dreptul lui de a parcurge o bun parteţ ă ă din traseu în şaret .ă

— Nu-i aşa c i-ai cheltuit la Sacramente cea mai mareă ţ parte din banii pe care i i-au dat p rin ii? îl întreb omulţ ă ţ ă acela. Pe mine nu m po i duce cu preşul, aşa c nu încercaă ţ ă s m min i, mai ad ug el moroc nos.ă ă ţ ă ă ă

Clarence îi r spunse printr-un zâmbet diplomat, dar şiă artificial.

— Şi eu am p it la fel, m rturisi b rbatul.ăţ ă ăDin fericire, starea de oboseal în care se afla, nevoia luiă

de somn, îl protejar pe Clarence de un nou şi periculosă

89

interogatoriu. Adormi imediat ce urc în şaret .ă ăCând se trezi, constat c se afla în plin regiuneă ă ă

muntoas . Moara M ceşilor era un sat înşirat de-a lungulă ă drumului. Clarence avu pruden a s dea r spunsuri scurte laţ ă ă întreb rile prietenului s u, întreb ri ce-l puneau deseori înă ă ă situa ii nedorite şi, coborând din şaret cu echipament cuţ ă tot, îşi lu r mas bun printr-un semn f cut din cap, în grab ,ă ă ă ă dup care p trunse în p dure, urmând o potec ce scurtaă ă ă ă drumul spre mine.

Cel mai apropiat z c mânt se g sea cam la cinci mile deă ă ă acolo. Se putea orienta dup un canal lung din lemn, careă urca şi disp rea din când în când, pe partea lateral aă ă muntelui din fa a lui.ţ

Aerul era mai rece şi mai uscat, umbra pinilor îl încânta, ca şi mirosul de balsam care venea de peste tot, ceea ce îl f cea deosebit de mul umit.ă ţ

Uneori, poteca se înfunda în p durea liniştit . Clarenceă ă speria p s relele care o zbugheau asemeni unui m nunchiă ă ă de raze traversând întunericul adânc al codrului. Alteori i se oprea respira ia, pe marginea câte unei pr p stii de undeţ ă ă începea h ul format din canioane în fundul c rora abia seă ă z reau p duri nesfârşite.ă ă

C tre prânz, ajunse la un drum destul de pr p dit. Eraă ă ă principala cale de acces a unei localit i din zon . A fostăţ ă surprins s constate c p mântul avea o culoare roşiatic ,ă ă ă ă aşa cum mai observase de altfel în timpul c l toriei sale. Înă ă unele locuri p mântul era chiar roşu de un roşu aprins adică ă avea o culoare pe care o foloseau indienii pentru tatuaj. Peste tot în jurul potecii, povârnişurile, copacii, tufişurile erau pudrate cu acea culoare ruginie. Nuan a se reg sea înţ ă noroiul de lâng drum, în b l ile cu ap în locurile unde ună ă ţ ă izvoraş, care se scurgea pic tur cu pic tur , ar fi putut să ă ă ă ă formeze un rezervor. Peste tot se întâlnea acea culoare de un roşu intens care devenea şi mai accentuat în contrast cu albea a cuar ului, atunci când respectivele cristaluri se.ţ ţ Iveau, ici şi colo, pe pantele pe unde urca drumul.

Cu inima b tând de emo ie, Clarence culese unul din aceleă ţ fragmente, care era amestecat cu paietele str lucitoare deă

90

mic şi de pete dintr-un minereu ce sem na mult cu aurul.ă ăDrumul începu apoi s coboare c tre un curs de apă ă ă

sinuos, cu lunca adâncit de usc ciune şi de lucr rile f cuteă ă ă ă de cei care s paser pe acolo. Firul apei str lucea orbitor înă ă ă lumina soarelui, în jurul s u aflându-se bancuri de nisip albă ce scânteia pe o suprafa destul de întins .ţă ă

De-a lungul malurilor, aproape atingând cursul apei, se z reau împr ştiate câteva colibe de noroi uscat, crengi şiă ă buc i de lemn, având aspect foarte ciudat. Din loc în loc,ăţ prin frunziş, se vedeau pânzele albe ale unor corturi. Resturile unor copaci doborâ i, locuri înnegrite, r mase înţ ă urma unor focuri care nu se stinseser de prea mult timp, seă f ceau remarcate pe cele dou maluri.ă ă

Clarence sim i o dezam gire brusc şi dureroas . Totul iţ ă ă ă se p rea vulgar, obişnuit. Chiar prea obişnuit. Aceasta îlă sup ra cel mai mult. Ceea ce vedea acolo mai v zuse înă ă multe alte regiuni. Chiar dac acelea erau mai pu in pitoreştiă ţ decât cea în care se g sea el.ă

Lâng acel fir sub ire de ap de culoare roşiatic , al turiă ţ ă ă ă de un jgheab de lemn, se aflau trei sau patru b rba iă ţ b rboşi, cu p l riile puse de-a curmezişul şi pe jum tateă ă ă ă dezbr ca i.ă ţ

Scotoceau de zor în jgheab, care nu avea nimic curat în el, în viziunea romantic a b iatului care s corespundă ă ă ă gândului c acolo se afla cu adev rat ascuns metalul nobil.ă ă

În acest timp, cufundat în observa iile sale, înţ contemplarea tabloului ce i se înf işa, b iatul merse atât deăţ ă repede în decurs de patru sau cinci minute, c tres ri cândă ă ajunse într-un loc unde, dup o cotitur brusc , d du peste oă ă ă ă locuin izolat . Era un edificiu ce nu putea fi clasificat în niciţă ă un fel. Era f cut în parte din pânz , în parte din şipci b tuteă ă ă în cuie.

Interiorul, aşa cum se vedea prin uşa deschis , era dotată cu etajere şi o tejghea pe care se aflau îngr m dite, înă ă dezordine, provizii, alte obiecte de b c nie, buc i deă ă ăţ faian . Nimeni nu încercase s fac nici cel mai mic efort sţă ă ă ă pun ordine în gr mada aceia de obiecte. În mijloculă ă înc perii era o mas pe care tronau o damigeana şi câtevaă ă

91

pahare.Doi oameni, prost îmbr ca i, cu fe e acoperite de b rbi şiă ţ ţ ă

cu firele încâlcite ale p rului ieşindu-le de sub p l riileă ă ă diforme care nu l sau vederii din chipurile lor decât ochii şiă buzele, fumau stând rezema i de stâlpii uşii.ţ

Clarence datorit vitezei cu care mersese aproape c seă ă aruncase asupra lor, de aceea f ceau eforturi serioase ca să ă se opreasc .ă

— Bine, puştiule, crezi c-avem nevoie de cineva care s neă r stoarne cabana? zise unul dintre ei, f r a-şi da ostenealaă ă ă s scoat pipa din gur .ă ă ă

— Dac o cau i pe m mica ta, s ştii c a plecat cu tantiă ţ ă ă ă Jeanne s serveasc un ceai la preotul reverend Pierde-ă ăVremea, ad ug neglijent cel de-al doilea. Sper s-o aştep iă ă ă ţ aici pân se întoarce.ă

— Eu merg… Eu merg… spre minele de aur, explică b iatul cu greutate, dup o mic ezitare. Sper c sunt peă ă ă ă drumul cel bun.

Cei doi oameni îşi scoaser pipele din gur şi, se priviră ă ă unul pe altul. De pe chipurile lor disp ru orice urm deă ă nedumerire. Se şterser de sudoare cu dosul palmelor apoi,ă aruncând o privire în interiorul cabanei, unul dintre ei zise:

— Hei! Voi, cei de-acolo! Veni i încoace, ave i ce vedea.ţ ţ Veni i, n-o s v par r u.ţ ă ă ă ă

Astfel chema i, oamenii ieşir , în num r de vreo şase, to iţ ă ă ţ b rboşi, cu pipe în guri. Se aliniar în fa a cabanei, cuă ă ţ spatele sprijinindu-se de pere ii de scândur şi privindu-l cuţ ă mult interes pe b iat.ă

Clarence nu se sim i chiar atât de bine.ţ— Aş da o sut de dolari pe el, aşa cum îl vede i, zise unulă ţ

dintre ei, sco ându-şi pipa din gur şi privindu-l pe Clarenceţ ă cu o fa de s lbatic!ţă ă

— Dac iei în considera ie c a adus şi gr mada asta deă ţ ă ă unelte. Noi şi folositoare, zise altul, eu aş merge pân la oă sut cincizeci de dolari cu totul.ă

Ad ug , ca un fel de scuz :ă ă ă— A trecut destul de mult timp de când îmi doresc aşa

ceva…

92

— Ei bine, domnilor, spuse b rbatul care îi vorbise primulă lui Clarence, considerând totul la un loc, ca un bloc compact, aşa cum şi e, dup cum îl vede i legat, înh mat, luând înă ţ ă considera ie şi prospe imea lui, nuan a roz şi grosimeaţ ţ ţ obrajilor lui, ad ugând îndr zneala sa, lipsa de bun sim ,ă ă ţ felul nep s tor în care a dat buzna peste noi, cred c două ă ă ă sute de dolari nu e o sum prea mare de dat pe el. Aşa târgă mai zic şi eu!

Din câte ştia Clarence despre umorul californian, cu glumele z p cite, genul „gâdil -m ca s râd”, nu prea aveaă ă ă ă ă motive s se cread în siguran .ă ă ţă

Se d du pu in înapoi, îndep rtându-se de caban şi repetă ţ ă ă ă insistent:

— V-am întrebat dac acesta este drumul bun ca s ajungă ă la minele de aur.

— P i uite minele şi iat -i pe mineri, zise serios cel careă ă vorbise primul. Permite-mi s i-l prezint: acesta este Shartaă ţ Jim, cel lalt Billy Carte Mic . Iat -l pe Bob Palidul. Urmează ă ă ă Dick Bârlog, apoi ducele de pe Chatham Street, Scheletul Viu şi eu.

— Pot s te întreb, încânt torule omule , f cu Scheletulă ă ţ ă Viu, care p rea totuşi destul de robust, de unde ai venit peă aripile aurorii şi ce palat de marmur ai l sat pustiu?ă ă

— Am c l torit prin preerie şi am ajuns la Stockton cuă ă convoiul domnului Peyton, acum dou zile, îi r spunseă ă Clarence indignat şi considerând c nu mai avea nici ună motiv ca s se ascund . Am venit la Sacramento ca s -lă ă ă g sesc pe v rul meu, care îns nu mai locuieşte în oraş. Nuă ă ă v d nimic vesel în toat povestea asta. Am venit aici ca să ă ă caut aur în min pentru c … pentru c … Domnul Silsbee,ă ă ă omul care trebuia s m aduc aici şi care era obligat s -lă ă ă ă g seasc pe v rul meu, a fost ucis de indieni.ă ă ă

— O clip , puştiule, las -m s te ajut şi s le explic, f cuă ă ă ă ă ă cel care vorbise primul, ridicându-se în picioare. Tu n-ai fost ucis de indieni pentru c te-ai r t cit de convoiul lui Silsbee,ă ă ă ca şi feti a lui Silsbee. Peyton a dat de voi şi v-a luat cu el înţ timp ce tu aveai grij de feti . Dup dou zile a i dat pesteă ţă ă ă ţ convoiul care fusese atacat, peste cadavre şi toate urmele

93

masacrului?— Da, domnule, se bâlbâi Clarence, uimit.— Şi totuşi, relu b rbatul, ducându-şi mâna la cap deă ă

parc gestul acela i-ar fi împrosp tat memoria, tu erai singură ă în preerie cu feti a aceea. Ai v zut un indian de la distan a laţ ă ţ care m vezi pe mine. R zboinicul acela pândea convoiul şiă ă n-ai respirat m car, n-ai f cut nici o mişcare cât a stat elă ă acolo.

— Aşa e, domnule, r spunse rapid Clarence.ă— Iar Peyton a tras asupra ta, luându-te drept un indian

ascuns în iarba înalt ? Cât despre tine, ai tras într-o zi într-ună bizon care c zuse odat cu tine, în şan ul adânc din mijloculă ă ţ câmpiei. Erai singur acolo cu uriaşul animal, nu?

— Da r spunse Clarence, înroşindu-se de mirare şi deă pl cere. M cunoaşte i?ă ă ţ

— Sigur c da, r spunse sobru b rbatul, separându-şiă ă ă musta a groas cu degetele. Dup cum vezi, ai mai fost peţ ă ă aici.

— Eu? Am mai trecut pe aici? f cu stupefiat b iatul.ă ă— Desigur, noaptea trecut . Atunci erai mai mare şi nuă

erai tuns scurt; Jurai ca s fii crezut de tot ceea ce povesteai,ă lucru pe care nu îl mai faci azi. Beai whisky ca un b rbat şi aiă luat împrumut cincizeci de dolari ca s te duci la Sacramenteă Cred c nu mai ai mare lucru din ei, nu?ă

Clarence sim i c mintea i-o ia razna şi fu cuprins deţ ă îngrijorare şi team .ă

S nu înnebuneasc ? Poate c b rba ii aceia aflaseră ă ă ă ţ ă povestea vie ii lui de la prietenii s i infideli şi f ceau parteţ ă ă din complotul pus la punct împotriva lui.

F cu doi paşi împleticindu-se, dar oamenii se gr bir s seă ă ă ă strâng în cerc în jurul s u, ca pentru a-l împiedica s fug .ă ă ă ă

Nesiguran a şi disperarea lui îl împinser s -i întrebe cuţ ă ă glasul sugrumat de emo ie:ţ

— Cum se numeşte locul acesta?— Peştera Mortului.Peştera Mortului! O sclipire de moment risipi toată

confuzia care îl împiedicase pân atunci s în eleag ceva.ă ă ţ ă Peştera Mortului! Era deci foarte posibil ca Jim Hosker s fiă

94

fugit de la convoi şi s se fi folosit de numele lui…ăSe adres pe un ton aproape rug tor celui care îi vorbiseă ă

primul:— Nu era mai mare de vârst decât mine şi mai înalt? Nuă

avea o figur rotund şi gr sulie, cu ochii mici? Nu era…ă ă ăSe opri c ci nu mai avea putere s vorbeasc .ă ă ă— Ah, da! Nu- i sem na deloc, îi r spunse omul, distrat.ţ ă ă

Parc şi-a vârât dracul coada în toat povestea asta. Şiă ă totuşi sunte i prea mul i şi prea diferi i pentru tab raţ ţ ţ ă noastr .ă

— Nu ştiu cine a venit aici înaintea mea şi nici ce v-a povestit, strig Clarence, p strând îns , în disperarea lui, oă ă ă fidelitate neştirbit fa de fostul s u tovar ş de joac ,ă ţă ă ă ă fiindc aceasta f cea parte integrant din caracterul s u. Nuă ă ă ă ştiu… Şi nici nu m intereseaz . M numesc Clarence Brant,ă ă ă sunt din Kentucky. Am plecat cu convoiul lui Silsbee, din Saint-Joseph şi vreau s ajung la minele de aur. Vre i s mă ţ ă ă opri i?ţ

B rbatul care îi vorbise primul tres ri. Îl privi cu aten ie peă ă ţ Clarence, apoi se întoarse c tre ceilal i.ă ţ

Domnul cunoscut sub numele de Scheletul Viu îşi deplasa trupul imens spre b iat şi, examinându-l îndeaproape, îi ziseă dup ce îşi cânt rise bine cuvintele:ă ă

— S m spânzura i dac nu seam n cu un mucos de-ală ă ţ ă ă ă lui Brant!

— Nu cumva eşti rud cu Hamilton Brant, zis şi şeful dină Louisville? îl întreb primul interlocutor.ă

Iar întrebarea aceea!Bietul Clarence, speriat, ezit s r spund . Urma s fieă ă ă ă ă

supus din nou unui interogatoriu minu ios, aşa cum p ise laţ ăţ Peyton?

— Da, vorbi el hot rât, sunt, dar… El a murit. Şti i bineă ţ lucrul acesta.

— A murit? Ah, da, fireşte… Sigur c a murit. Şeful dină Louisville e îngropat bine de tot sub p mânt, spuser într-ună ă glas to i b rba ii.ţ ă ţ

— Da, sigur c da, repet Scheletul Viu, cu un aeră ă ostentativ, ca şi cum ar fi vorbit din propria experien . Hamţă

95

Brant nu mai este în clipa de fa decât o gr mad de oase,ţă ă ă praf uscat.

— Po i paria pe aşa ceva, confirm Dick Bârlog, cl tinândţ ă ă din cap posomorât, e cadavrul cel mai rece, cel mai lipsit de via ce s-ar putea dezgropa. În concluzie, e mort şi aş fiţă ultimul care m-aş duce s caut locul unde zace.ă

— Şeful din Louisville ne-a înv at ce înseamn s fii receăţ ă ă şi cleios, vorbi ducele de pe Chatham-Street, care nu scosese un cuvânt pân atunci. Dar cu mama ta ce s-aă întâmplat? Vrea s se m rite din nou? Ea te-a trimis aici?ă ă

Lui Clarence i se p ru c vede cum ducele de pe Chatham-ă ăStreet primeşte chiar atunci o lovitur de picior de la unulă dintre tovar şii lui, îns b iatul nu b g prea mult în seamă ă ă ă ă ă lucrul acela şi repet cu înc p ânare:ă ă ăţ

— Am venit la Sacramento pentru a m întâlni cu v rulă ă meu, Jakson Brant, dar el nu mai locuieşte în oraş.

— Jackson Brant! zise iar primul interlocutor. Mama ta i-aţ spus c e v rul t u?ă ă ă

— Da, r spunse enervat Clarence. Bun seara!ă ă— Opreşte-te, puştiule. Unde pleci!— S sap p mântul ca s g sesc aur, zise b iatul. Şi să ă ă ă ă ă

şti i, nu ave i cum s m opri i dac nu e pe parcela voastr .ţ ţ ă ă ţ ă ă Cunosc bine legea.

Îl auzise pe domnul Peyton discutând despre acest subiect la Stockton. I se p ru c b rba ii, ocupa i ca s vorbească ă ă ţ ţ ă ă între ei în şoapt , erau mai binevoitori decât înainte şi că ă renun aser s -l mai goneasc .ţ ă ă ă

Primul s u interlocutor îi puse mâna pe um r şi îi spuse:ă ă— Vino cu mine, o s - i ar t un loc unde vei g si aur.ă ţ ă ă— Cine sunte i dumneavoastr ? Nu mi-a i spus pân acumţ ă ţ ă

cum v numi i?ă ţ— M cheam Flynn, Ton Flynn.ă ă— Şi vre i s -mi ar ta i un loc unde s pot c uta singurţ ă ă ţ ă ă

pepite? Aşa e?— Desigur.— Şti i, zise Clarence cu o anumit timiditate, dar şi cu unţ ă

zâmbet încrez tor, sunt… într-un fel… aduc tor de noroc.ă ăOmul îl privi cu mult aten ie şi seriozitate, dar cu oă ţ

96

seriozitate care i se p ru lui Clarence un lucru cu totul nou,ă apoi îi spuse:

— Te cred.— Aşa e, vorbi însufle it Clarence în timp ce mergeauţ

împreun . Acum o zi i-am adus noroc unui om dină Sacrament.

Şi, cu mare seriozitate, relat ce i se întâmplase în casa deă jocuri de noroc. Lucrul acela nu-i fu suficient. Înc perileă sigilate ale sufletului s u se deschiser la contactul cu oă ă necunoscut simpatie pe care o nutrea fa de b rbatul deă ţă ă lâng el. Povesti despre isprava sa de a da câte un whiskyă c l torilor din diligent la barul întâlnit în drum, apoi cumă ă ă ajunsese cu punga la Fortunatus şi cum îşi deschisese cont la banc .ă

Oare re inerea lui caracteristic , tr s tur de caracter ceţ ă ă ă ă fusese o greutate mare pentru el şi care cânt rise mult, fieă în bine, fie în r u şi avea s conteze destul în viitor, îlă ă p r sise brusc sau noua lui comportare era efectul aceleiă ă atrac ii neobişnuite, extraordinare, pe care o sim ea pentruţ ţ tovar şul lui de drum? Nu-şi putea da seama.ă

În orice caz, în momentul când cei doi ajunser laă jum tatea coastei, Flynn cunoştea aproape toat povesteaă ă b iatului.ă

Doar asupra unui aspect p stra discre ie total . Oricât deă ţ ă convins ar fi fost de f rnicia lui Jim Hosker, continua săţă ă priveasc cele întâmplate ca pe o fars f cut de un prieten.ă ă ă ă

În sfârşit, se oprir la mijlocul coastei, pe un teren ceă p rea foarte fertil.ă

Clarence îşi puse lopata pe p mânt, îşi desf cu crati a dină ă ţ sforile cu care era legat şi se uit la Flynn.ă ă

— Po i s pa în zona asta pe unde vrei tu, îi zise b rbatulţ ă ă nep s tor. Fii sigur c vei g si ceea ce cau i. Umple- i crati aă ă ă ă ţ ţ ţ cu p mânt, du-te la ecluza pe care o vezi acolo şi las ca să ă ă curg apa peste ce ai scos, în timp ce învârti şi scuturi vasulă cam aşa…

Ad ug apoi, ar tându-i cum trebuie s mişte recipientulă ă ă ă ca s ob in efectul dorit:ă ţ ă

— Faci aşa pân când apa a scos tot p mântul şi nuă ă

97

r mâne pe fundul crati ei decât nisip negru. Apoi continu înă ţ ă acelaşi mod pân când vezi c ai ob inut culoarea aurie. Să ă ţ ă nu te temi c aurul î i va fi târât afar din crati . Asta este.ă ţ ă ţă Acum te las ca s - i vezi de treab . Aşteapt -m pân mă ţ ă ă ă ă ă întorc.

Îşi lu apoi r mas bun foarte serios de la el. B iatulă ă ă observ un zâmbet în singura parte vizibil a fe ei lui, adică ă ţ ă în ochi. B rbatul se îndep rt apoi cu paşi mari.ă ă ă

Clarence nu mai pierdu nici o clip .ăAlese un loc unde iarba era mai pu in deas , izbi p mântulţ ă ă

de dou -trei ori cu lopata râna roşie.ă ţăÎşi umplu crati a şi o puse pe um r. Greutatea ei mare îlţ ă

surprinse. Nu ştia c se datora oxidului de fier de culoareă roşie.

Mergând cu un pas cam nesigur datorit înc rc turii sale,ă ă ă se îndrept spre ecluza ce tempera apa curg toare, maiă ă precis la un şan deschis din lemn, care se afla pu in mai josţ ţ şi începu s spele p mântul dup indica iile lui Flynn.ă ă ă ţ

Chiar de prima oar când scufund recipientul în ap ,ă ă ă jum tate din p mânt se scurse sub forma unui noroi lichid ceă ă i se p ru a fi vopsea.ă

Se l s cuprins, pentru o clip , de o mul umireă ă ă ţ copil reasc privind şi atingând solu ia aceea uleioas înă ă ţ ă care-şi cufund degetele.ă

Dup câteva momente, cât dur cl tirea p mântului, v zuă ă ă ă ă nisipul fin şi negru ce se ridic la suprafa .ă ţă

Îşi cufund iar crati a în ap şi v zu… mai întâi nu-şi putuă ţ ă ă crede ochilor… Observ câteva mici paiete galbene, groaseă cât o g m lie de ac, care str luceau prin nisip.ă ă ă

Vru s -şi goleasc recipientul. Constat c prietenul s u,ă ă ă ă ă avusese dreptate: nisipul, mai uşor, se mişca încoace şi încolo, urmând deplasarea apei, în timp ce micu ele paiete,ţ datorit densit ilor lor, r mâneau lipite de fundul vasului.ă ăţ ă

Ob inuse culoarea mult dorit ! Ob inuse aur!ţ ă ţInima îi b tu s -i sparg pieptul. Viziunea averii fabuloase,ă ă ă

a independen ei, a puterii, îi ap ru în fa a ochilor uimi i într-oţ ă ţ ţ clip . O mân i se puse uşor pe um r.ă ă ă

Tres ri.ă98

Preocuparea lui îl furase într-atât încât nici m car nuă auzise copitele cailor ce se apropiaser de el, aduşi de ună b rbat.ă

Fu uimit s -l vad pe Flynn lâng el, în şa, tr gând deă ă ă ă frâu. Un al doilea arm sar.ă

— Cred c ştii s c l reşti, îi zise acesta scurt.ă ă ă ă— Da, murmur Clarence. Dar…ă— Nu avem decât dou ore ca s ajungem la Moaraă ă

M ceşilor şi s ne urc m în diligenta care face drumul înapoi.ă ă ă Las totul balt . Urc în şa şi s plec m!ă ă ă ă ă

— Dar tocmai am dat de aur! spuse foarte agitat b iatul.ă— Iar eu tocmai am dat de v rul t u… Hai!ă ăD du pinteni calului printre uneltele împr ştiate ale luiă ă

Clarence, îl prinse de mijloc pe b iat şi îl ridic în şauaă ă celuilalt arm sar. Apoi lovi cu cravaşa animalul şi porni într-ăun galop furios, urmat la mic distan de tovar şul s u.ă ţă ă ă

99

CAPITOLUL IX.

Clarence, care fusese luat aşa repede şi smuls brusc din visurile de îmbog ire se trezi dominat atât de puternic deăţ omul care îl întov r şea, încât nu îndr znea nici m car să ă ă ă ă protesteze. Ajunşi la un urcuş, li se mai tempera elanul. Acesta îi permise s respire şi s capete curaj.ă ă

— Unde este v rul meu? îă ntreb el.ă— Într-o regiune din sud, la dou sute de mile de aici.ă— Mergem la el?— Da.Pornir din nou în galop.ăMai trecu o jum tate de or pân ce ajunser la un altă ă ă ă

urcuş, mai mare. Clarence observ c , din când în când,ă ă Flynn îl examina curios de sub p l ria cu marginile ridicate.ă ă Acest lucru îl tulbur , dar omul acela îi inspira atâtaă încredere încât nu deveni b nuitor nici m car o clip .ă ă ă

— i-ai v zut vreodat v rul? îŢ ă ă ă l întreb el.ă— Nu, îi r spunse Clarence. Nu l-am v zut niciodat . Credă ă ă

îns c ştie multe despre mine.ă ă— Ce vârst ai, Clarence?ă— Doisprezece ani.— Înseamn c eşti înc un puşti.ă ă ăRemarca îl sup r pe Clarence şi îi aminti de primaă ă

apreciere pe care i-o f cuse Peyton.ă— Cred c fac bine s te avertizez. Nu trebuie s te laşiă ă ă

nici intimidat, nici speriat, sau s - i pierzi sângele rece, c ciă ţ ă v d c nu- i st în fire s faci pe ipocritul. Ei, bine! Iat ceă ă ţ ă ă ă vreau s - i spun. V rul sta al t u este cel mai mare tâlhară ţ ă ă ă care a sc pat de spânzur toare. Are pe conştiin moarteaă ă ţă unui om şi a fost nevoit s fug ca s -şi salveze pielea. Dină ă ă cauza asta nu se arat pe la Sacramente Ei, bine, ce ziciă despre toate astea, acum, c le ştii?ă

Lui Clarence i se p ru c era parc prea de tot. Era de oă ă ă sinceritate deosebit . De aceea ridic spre Flynn ochii s iă ă ă

100

candizi şi îi r spunse:ă— Cred c vorbi i ca Jim Hosker.ă ţTovar şul s u f cu ochii mari, trase de frâul calului şiă ă ă

izbucni într-un nest vilit hohot de râs. Apoi porni înainte laă galop, scuturându-şi capul din când în când, dându-şi palme peste picioare şi f când s r sune codrul pân departe deă ă ă ă veselia lui. Revenind brusc serios, alergând cu arm sarulă foarte repede timp de o jum tate de or , nemai adresându-iă ă nici un cuvânt lui Clarence, pentru a-l face s se gr beasc ,ă ă ă ajutându-l s avanseze prin lovituri de cravaşa pe care leă d du animalului în şaua c ruia se afla b iatul.ă ă ă

Din fericire, puştiul c l rea bine. Flynn p ru foarteă ă ă mul umit s descopere treaba asta. S fi fost altfel, ar fiţ ă ă c zut pe jos de o duzin de ori.ă ă

În sfârşit, ajunser într-un loc unde puteau fi observateă mai multe cabane împr ştiate ce formau satul Moaraă M ceşilor şi se z ri muntele din fa , ce aveau o culoareă ă ţă purpurie foarte accentuat .ă

Flynn, punându-i mâna pe um r, liniştindu-şi calul, rupseă t cerea:ă

— Hai, b iete, îi zise, ştergându-şi lacrimile pe care veseliaă i le provocase, tot ce i-am povestit a fost doar o glum , caţ ă s aflu ce fel de om eşti. V rul t u la care te duc este cel maiă ă ă liniştit om, cel mai de treab din lumea întreag , cu oă ă educa ie de mod veche. Tr ieşte ascuns printre c r i,ţ ă ă ă ţ studiaz tot timpul. Pentru aceste manifest ri neobişnuite înă ă inutul de aici, a trebuit s se retrag la un mare ranch care-iţ ă ă

apar ine şi nu mai doreşte s vad pe nici unul dintreţ ă ă compatrio ii s i. Tendin a lui de a se izola de restul lumii aţ ă ţ ajuns pân acolo încât tr ieşte numai printre spanioli,ă ă servitorii şi arga ii s i, schimbându-şi pân şi numele. Acumţ ă ă îl cheam Don Juan Robinson. Este îns foarte bogat. Posedă ă ă trei leghe de p mânt, are o mul ime de vite şi de cai…ă ţ

Privind mul umit spre Clarence, care se inea atât de bineţ ţ în şa, ad ug :ă ă

— Cred c te vei distra bine la el.ă— Dar, murmur b iatul, c ruia propunerea f cut i seă ă ă ă ă

p rea foarte asem n toare cu oferta caritabil a domnuluiă ă ă ă

101

Peyton, eu zic totuşi c ar fi mai bine s r mân în loculă ă ă acesta şi s caut aur… al turi de dumneavoastr .ă ă ă

— Iar eu sunt de p rere c nu trebuie s faci aşa ceva, îiă ă ă r spunse b rbatul cu o gravitate care îi demonstra că ă ă hot rârea aceea era luat demult.ă ă

— Dar v rul meu nici m car nu a venit s m aştepte laă ă ă ă Sacramento! Nu a trimis pe nimeni, nici m car nu a scrisă cuiva, spuse Clarence indignat.

— Nu i-a scris ie, b iatule, dar i-a scris lui Silsbee, omulţ ţ ă care trebuia s te aduc aici. Plicul respectiv a r mas îns laă ă ă ă banc . Jack Silsbee a fost ucis şi nu a ajuns s -l ridice deă ă acolo. Tu nu te-ai gândit s ceri scrisoarea când ai venit înă Sacramento, nici m car n-ai pronun at numele lui Silsbee, deă ţ aceea scrisoarea în chestiune a fost retrimis de mineă v rului t u pentru c mi-au dat-o cei de la banc . M-auă ă ă ă crezut la curent cu afacerile lui, din moment ce-l cunosc atât de bine… Aşa s-a f cut c plicul acela a ajuns la Peşteraă ă Mortului adus de un c l re al poştei, în vreme ce eu f ceamă ă ţ ă prospec iuni în locul acela. Mi-am adus aminte de povesteaţ ta, mi-am permis s deschid plicul şi am citit astfel c v rulă ă ă t u îi cerea lui Jack Silsbee s te duc direct la el. Aşa c nuă ă ă ă mi-a mai r mas altceva de f cut decât s îndrept euă ă ă lucrurile.

Orice îndoial , orice b nuial ce s-ar fi putut ascunde înă ă ă mintea lui Clarence se risipi, cu atât mai mult cu cât privirea ferm a celui de lâng el îi înt ri vorbele.ă ă ă

Mul umit acelei prietenii încânt toare, uit chiar şi deţ ă ă ă dezam girile sale. Lâng Flynn se sim ea protejat şi, f r să ă ţ ă ă ă în eleag de ce, dorea s -i dest inuie toate gândurile sale.ţ ă ă ă

Dar, chiar dac plecarea lor împreun fusese marcat de oă ă ă manifestare nemaiîntâlnit de încredere din partea luiă Clarence, dup un timp b iatul redeveni rezervat, aşa cumă ă era de obicei, cufundându-se în t cere.ă

Avur timp s m nânce câte ceva la Moara M ceşiloră ă ă ă înainte de venirea diligentei.

Clarence remarc faptul c prietenul s u, în ciudaă ă ă îmbr c min ii sale grosolane şi indecen ei pe care oă ă ţ ţ manifesta, inspira un respect deosebit celor pe care îi

102

întâlnea, ba chiar o anumit team .ă ăÎn orice caz, li se ced f r discu ie cea mai bună ă ă ţ ă

banchet din diligent , iar o invita ie la b ut, f cut deă ă ţ ă ă ă Flynn, în gura mare, fu acceptat de to i în grab , chiar şi deă ţ ă c tre doi pasageri elegan i, ini ial foarte pu in amabili.ă ţ ţ ţ

Clarence sim i o mândrie copil reasc în urma acelorţ ă ă dovezi de net superioritate.ă

Str b teau o regiune colinar , când dou împuşc turi îiă ă ă ă ă f cur s tresar . Se repezir la ferestrele diligentei, dar nuă ă ă ă ă observar nimic. Dup o cotitur a drumului îns , lâng oă ă ă ă ă ferm p r sit , v zur un om cu o carabin fumegând înă ă ă ă ă ă ă ă mân . La picioarele lui z cea un cadavru însângerat, cuă ă pieptul sf râmat. Oprir şi câ iva b rba i coborâr .ă ă ţ ă ţ ă

— E un vân tor de recompense! mă urmur cineva de lângă ă Clarence.

— R mâi aici. S nu te mişti de la locul t u! îi zise Flynn.ă ă ă Apoi cobora. Cel cu carabina le explica de zor ceva b rba iloră ţ din diligent , ar tându-le o fotografie. Când Flynn ajunseă ă lâng ei, to i se d dur la o parte, f cându-i loc. B trânulă ţ ă ă ă ă Trivers, zise prietenul lui Clarence.

— Da, rânji ucigaşul. Viu sau mort valoreaz zece mii deă dolari.

— De ce l-ai împuşcat în spate? întreb Flynn.ă— L-am împuşcat în piept, vede toat lumea.ă— Eu î i spun c ai tras din spate, ca un laş.ţ ă— Cum î i permi i? fţ ţ cu indignat cel lalt. Dar, ia stai… Nuă ă

cumva eşti…— Laşule! îi zise iar Flynn.— În eleg. Îl cunoşteai bine.ţ— Va trebui s st m de vorb . Preferi pistolul sauă ă ă

carabina?— Carabina.— Atunci s mergem. S nu vin nimeni dup noi, le spuseă ă ă ă

Flynn autoritar celor din jur.Disp rur dup nişte magazii din lemn.ă ă ăCâteva minute mai târziu r sunar trei bubuituri. Se auziă ă

un cal în galop.Ap ru Flynn, îşi şterse arma şi le zise celor din jur:ă

103

— S mergem, am z bovit destul. Urcar , apoi diligentaă ă ă porni.

— Ce s-a întâmplat? îl întreb Clarence.ă— Nimic. Omul acela voia s vin cu noi, în diligent .ă ă ă— Şi?— S-a r zgândit. A plecat în alt parte. A încercat s mă ă ă ă

împuşte din galopul calului. Clarence nu mai întreb nimic.ăRemarc privirile c l torilor ce se fixau, din când în când,ă ă ă

asupra sa cu mult curiozitate, atrase de pozi ia sa familiară ţ ă fa de st pânul acela autoritar şi b rbos.ţă ă ă

În diminea a zilei urm toare, coborâr din diligent la unaţ ă ă ă dintre sta ii şi Flynn, în câteva cuvinte, îl vesti pe b iat cţ ă ă urmau s fac o nou c l torie, de aceast dat c lare.ă ă ă ă ă ă ă ă

P rea un lucru dificil de f cut în inutul acela, aflat laă ă ţ începutul procesului de colonizare. Nu mai era nici un alt c l tor pe acolo în momentul când coborâr . Flynn îi adresă ă ă ă câteva cuvinte şefului de sta ie şi imediat se ivir doiţ ă arm sari focoşi, ce fur aduşi cu acelaşi respect fa deă ă ţă prietenul s u, ceea ce începu s i se par lui Clarence destulă ă ă de misterios.

În cele dou zile care urmar merser numai c lare,ă ă ă ă petrecând noaptea la unul dintre prietenii lui Flynn, în apropierea unui oraş mare. Ajunser acolo în cursul nop ii şi,ă ţ destul de ciudat, se trezir înainte de ivirea zorilor şi p r siră ă ă ă zona în mare vitez .ă

Oricare alt om având mai mult experien decât Clarenceă ţă şi-ar fi dat seama c prietenul s u evita drumurile intensă ă circulate şi mijloacele de transport obişnuite. În cursul acelei zile, dup ce-şi schimbar caii la omul care-i g zduise pesteă ă ă noapte, începur s traverseze o regiune aparent nelocuit ,ă ă ă câmpie cu multe coline de mic în l ime şi arbuşti izola i.ă ă ţ ţ

Pentru b iat, care manifesta o mare încredere în viitor şiă se bucura când se afla în mijlocul naturii, schimbarea de decor însemna o pl cere deosebit .ă ă

Marea nesfârşit de ov z s lbatic ce se agita sub vântulă ă ă cald, în l imea neobişnuit a unor flori necunoscute,ă ţ ă r coarea bosche ilor prin care nu reuşea s p trund soareleă ţ ă ă ă datorit frunzişului des, covoarele de muşchi nec lcate până ă ă

104

atunci de picior omenesc, toate acele nout i aveau unăţ farmec aparte pentru el.

Dar se petrecu ceva şi mai deosebit. Ochiul s u ager,ă sim urile ascu ite, cunoaşterea foarte bun a naturii, pe careţ ţ ă o dobândise în expedi iile anterioare, toate acestea îi fur deţ ă mare folos. Aprecierea corect a distan elor, ini ierea înă ţ ţ tainele p durilor, uşurin a cu care descoperea semnele,ă ţ punctele de reper, anumite indicatoare naturale ce sunt invizibile pentru oameni, fiind percepute doar de p s ri,ă ă animale şi anumi i copii, îl mirar pe prietenul s u, mai pu inţ ă ă ţ dotat.

În partea aceea a neobişnuitei lor c l torii, b iatul deveniă ă ă ghidul ce indica drumul de urmat.

Flynn care, în ultimele zile devenise foarte t cut, seă mul umea doar s clatine din cap, aprobându-i comenzile.ţ ă

— Ai anumite calit i ce nu se întâlnesc la al i oameni,ăţ ţ b iatul meu, îi zicea el. S nu te apropii niciodat prea multă ă ă de oraş, nu te-ai sim i în largul t u acolo.ţ ă

În primul loc unde se oprir ceva mai târziu, Clarence avuă o mare surpriz .ă

Intraser iar într-un oraş dup c derea nop ii şi tr seseră ă ă ţ ă ă la unul dintre prietenii lui Flynn, în nişte camere care, judecând dup zgomotele din jur, p reau amplasateă ă deasupra unei s li de jocuri de noroc.ă

Clarence se trezi ceva mai târziu în diminea a aceea şi,ţ când ieşi în strad ca s urce pe cal şi s porneasc la drum,ă ă ă ă fu stupefiat s vad c un necunoscut se afla în şauaă ă ă celuilalt arm sar. Str inul era elegant, bine pus la punct.ă ă

Un hohot de râs şi comanda dat de o voce foarteă cunoscut :ă

— În şa, b iete!ăClarence îl privi cu mai mult aten ie pe omul de lâng el.ă ţ ăEra Flynn, dar îşi r sese complet barba şi musta a! Seă ţ

tunsese foarte scurt şi îmbr case un costum negru, croită dup ultima mod .ă ă

— Deci nu m-ai recunoscut, îi zise Flynn.— Nu, pân nu v-am auzit, îi r spunse b iatul.ă ă ă— Atunci, cu atât mai bine! spuse mul umit prietenul s u,ţ ă

105

dând pinteni calului.Dar, în timp ce str b teau oraşul la trap, Clarence,ă ă

obişnuit cu barba tovar şului s u de drum, p ru camă ă ă timorat.

Profilul figurii lui, care se decupa clar, avea un aspect dur ce rezulta din forma gurii şi a b rbiei, o asprime deosebit .ă ă Ceea ce-l impresiona pe b iat.ă

Deşi în clipele acelea nu-i trecea prin cap s al ture chipulă ă acela celorlalte pe care le întâlnise pân atunci, ceva îiă spunea c putea citi o anume triste e pe fa a prietenului s u.ă ţ ţ ă Ochii îi erau inteligen i şi buni, aşa c b iatul se gândi c ,ţ ă ă ă dac se va obişnui cu noua fizionomie, se va apropia şi maiă mult de înso itorul s u.ţ ă

De fapt era ultima zi în care mai mergeau împreun , c ciă ă ajunseser la cap tul c l toriei. Mai c l rir o dup -amiaz ,ă ă ă ă ă ă ă ă ă pe drumuri mai circulate, dar foarte pr fuite. Şi în sfârşit seă oprir în fa a unei case joase, înconjurat de ziduri ca nişteă ţ ă fortifica ii. Acoperişul de igl roşie se decupa clar de verdeleţ ţ ă închis al perilor b trâni şi al smochinilor. P trunser în curteă ă ă şi coborâr de pe cai.ă

Flynn adres câteva cuvinte în limb spaniol unui argată ă ă care se învârtea pe acolo şi imediat fur pofti i pe un coridoră ţ cu pere i de lemn şi apoi într-o înc pere lung şi nu preaţ ă ă înalt , în care Clarence v zu foarte multe c r i şi desene.ă ă ă ţ

Cu o voce impun toare, Flynn îi ceru s stea acolo până ă ă când îl va aduce pe proprietar, aflat în momentul acela într-o alt parte a cl dirii.ă ă

Clarence nu se plictisea. Uitase chiar c ajunsese laă cap tul c l toriei datorit noilor senza ii prin care trecea.ă ă ă ă ţ

Perspectivele generate de lucrurile deosebite pe care le vedea îi incitar imagina ia copil reasc .ă ţ ă ă

Era încântat, vr jit.ăNu v zuse niciodat pân atunci atâtea c r i, tablouri aşaă ă ă ă ţ

de frumoase.Totuşi, la un moment dat, i se p ru c viseaz şi că ă ă ă

trebuie s se trezeasc . St tea pe un scaun şi contemplaă ă ă extaziat un tablou ce reprezenta o b t lie naval , când seă ă ă auzi glasul lui Flynn. Prietenul s u revenise f r zgomot înă ă ă

106

camer , împreun cu un om a c rui vârst nu o putea stabili,ă ă ă ă cu fizionomie ciudat , care era, desigur, ruda lui.ă

F r a avea vreo amintire care s -l poat ajuta, f r altă ă ă ă ă ă mijloc de compara ie decât o vag asem nare între el şiţ ă ă v rul acela, Clarence împietri în fa a lui, foarte încurcat.ă ţ Deja, în mintea lui, începea s -şi imagineze interogatoriul laă care urma s fie supus, minu ios şi obişnuit, cu privire laă ţ tat l s u şi la familie. Se gândise chiar, în fr mântarea lui, să ă ă ă inventeze anumite detalii inocente pentru a acoperi lacuna am nuntelor ce lipseau sau erau insuficiente. Ridicând însă ă ochii, constat c v rul s u se dovedea la fel de fâstâcit ca şiă ă ă ă el, astfel c se linişti. Flynn interveni autoritar, ca de obicei.ă

— E firesc, nu v aminti i prea multe unul despre altul şiă ţ nici unul dintre voi nu e la curent cu treburile familiare, din câte v d, le zise el calm. Cum v rul t u şi-a luat numele deă ă ă Don Juan Robinson, ad ug el adresându-i-se lui Clarence, ară ă fi bine s ui i de Jackson Brant. Eu îl cunosc mai bine decâtă ţ tine. Te vei obişnui îns cu el şi el cu tine în scurt timp. Înă orice caz, va fi bine, concluziona el cu gravitatea pe care i-o cerea situa ia.ţ

Cum se preg tea s ias pe uş cu ruda atât de fâstâcită ă ă ă ă a lui Clarence, fapt ce p ru s -l uşureze mult peă ă gentlemanul, acela, b iatul ridic ochii spre cel din urm şi îlă ă ă întreb :ă

— Pot s m uit prin c r i?ă ă ă ţV rul s u se opri din mers şi, pentru prima oar , îl privi cuă ă ă

mult interes.— Citeşti? Î i plac c r ile?ţ ă ţ— Da, r spunse el, foarte mult.ăCum v rul s u nu se mişca din loc, privindu-l gânditor,ă ă

Clarence ad ug :ă ă— Sunt curat pe mâini, dar m mai pot sp la, dac vre i.ă ă ă ţ— Uit -te prin ele, îi zise Don Juan zâmbind şi fiindc suntă ă

c r i vechi, te vei sp la pe mâini dup aceea.ă ţ ă ăSe întoarse brusc spre Flynn şi îi vorbi, mult mai uşurat:— Ce s v promit? îă ă l voi înv a spaniola.ăţIeşir împreun şi Clarence se îndrept spre rafturi.ă ă ăAcolo se g seau c r i vechi, unele chiar foarte vechi,ă ă ţ

107

legate într-un mod îngrijit.Multe erau scrise în limbi str ine, dar erau destule tip riteă ă

în englezeşte, cu litere foarte clare, cu gravuri şi alte ilustra ii amuzante.ţ

Una p rea o cronic în care se povesteau despre b t lii,ă ă ă ă asedii, avea imagini colorate cu lupt torii str punşi de s ge iă ă ă ţ sau despica i de s bii, r ni i de gloan e şi ucişi de ghiuleleţ ă ă ţ ţ trase din tunurile numeroase.

Îl atrase foarte mult o carte în care era descris felul cum Columb descoperise America. Sorbi fiecare pagin .ă

Afl astfel c vestitul navigator plecase pe data de 3ă ă august 1492 din Spania, cu pu in înainte de r s ritulţ ă ă soarelui, conducându-şi cele trei cor bii pe apele Oceanuluiă Atlantic.

Mul imea de pe rm se ruga Cerului ca îndr zne iiţ ţă ă ţ navigatori s ajung cât mai repede pe p mântul promis.ă ă ă

Cor biile au pornit direct c tre Insulele Canare. Pân acoloă ă ă nu s-a petrecut nimic deosebit.

La 1 octombrie se aflau la şapte sute de leghe, la vest de Canare.

Pentru ca oameni s i s nu se sperie de uriaşa distană ă ţă care îi separa de rmul Spaniei, Columb le-a spus cţă ă parcurseser numai cinci sute de leghe.ă

Un lucru devenise cert. Se îndep rtaser de continent maiă ă mult decât o f cuse oricare alt navigator înaintea lor.ă

Îngrijorarea se coborâse îns între ei. Nimic, nici un semnă nu prevestea apropierea unui alt rm. Pe cer nu se z reaţă ă nici o pas re. Pe mare nu plutea nici un trunchi de copac…ă

inta lor p rea mai îndep rtat ca oricând.Ţ ă ă ăEvident, unii au început s arunce vina pe amiral pentruă

faptul c îi duce la pierzanie cu nebuniile lui. Acest gând aă început s pun st pânire pe tot mai mul i.ă ă ă ţ

În loc s alerge dup himere, mult mai bine ar fi fost s seă ă ă întoarc în Spania. Acest lucru trebuia s fie f cut cât încă ă ă ă navele erau în stare bun . Vântul, care pân atunci suflaseă ă mereu c tre vest, era un obstacol dificil pentru c l toria înă ă ă sens opus.

Au hot rât s îl for eze pe Columb s ac ioneze astfelă ă ţ ă ţ

108

încât siguran a lor s treac pe primul plan.ţ ă ăUnii dintre cei mai îndr zne i au propus chiar ca amiralulă ţ

s fie aruncat în ap . Cine s-ar fi interesat prea mult, laă ă întoarcerea în Spania, de un ofi er care condusese oţ expedi ie nereuşit ?ţ ă

Columb şi-a dat seama de situa ia delicat în care se afla.ţ ă Echipajul s u era cuprins de neîncredere şi team . Lipseaă ă doar o scânteie pentru ca inevitabilul s se produc .ă ă

De aceea a ac ionat cu mare grij . P rea c nu cunoaşteţ ă ă ă nimic despre inten iile lor. Se ar ta foarte încrez tor înţ ă ă reuşita expedi iei şi foarte mul umit de felul în care înaintauţ ţ pe mare. inta nu putea fi departe:Ţ

Uneori îi încânta cu bog iile care îi aşteptau pe noileăţ p mânturi, cu aurul şi pietrele pre ioase pe care le vor puteaă ţ aduce în Spania.

Alteori îi amenin cu furia suveranului, în cazul c ar fiţă ă vrut s întrerup expedi ia.ă ă ţ

Comportamentul lui a ren scut speran a în inimileă ţ oamenilor.

Deasupra cor biilor a trecut apoi un cârd de p s ri. Seă ă ă îndreptau c tre sud-vest.ă

Asemeni navigatorilor portughezi, care descoperiseră multe p mânturi noi urm rind cu cor biile mişcareaă ă ă p s rilor, Columb a modificat direc ia de mers înă ă ţ conformitate cu zborul înaripatelor.

Din nefericire, alte semne nu s-au mai ivit şi, dup o lună ă de naviga ie în direc ia cea nou , speran ele celor de peţ ţ ă ţ cor bii s-au n ruit iar.ă ă

Nu mai vroiau s asculte de amiral.ăChiar şi ofi erii, care pân atunci îl ascultaser întrutotulţ ă ă

au luat partea marinarilor.L-au cerut ca imediat s porneasc înapoi spre Europa.ă ăDându-şi seama c nu mai avea mare influen a asupra lor,ă ţ

amiralul a acceptat s revin în ar , dar numai dup ceă ă ţ ă ă aveau s mai mearg înc trei zile în aceeaşi direc ie. Cumă ă ă ţ marinarii erau destul de înt râta i, au primit cu greu oă ţ asemenea condi ie.ţ

Pe neaşteptate, s-au f cut sim ite semne încurajatoare.ă ţ

109

Sonda scufundat a atins fundul m rii. Au ap rut alte cârduriă ă ă de p s ri, chiar unele necunoscute lor.ă ă

Apoi au z rit un trunchi de copac plutind pe valuri. P reaă ă t iat de curând…ă

Toate acelea au înt rit convingerea c se apropiau deă ă uscat, în noaptea din 11 octombrie, Columb a ordonat ca navele s se imobilizeze pe mare pentru ca nu cumva vreoă furtun s le izbeasc de stânci submarine.ă ă ă

Se apropia miezul nop ii, când, amiralul a v zut o lumini .ţ ă ţă Dup miezul nop ii, primul strig t de „P mânt!” s-a auzit deă ţ ă ă la cei care erau de cart.

Cum dezam girile se inuser lan pân atunci, oameniiă ţ ă ţ ă nu prea au crezut în vestea aceea. Au r mas cu to ii înă ţ aşteptare, pân la rev rsatul zorilor.ă ă

Atunci au z rit într-adev r, conturul unei insule!ă ăSe afla cam la dou leghe spre nord.ăCâmpuri cu verdea , p duri, râuri, toate acele minun iiţă ă ăţ

se g seau înaintea lor. P rea un inut de vis…ă ă ţMarinarii au c zut în genunchi şi au început s îngâne ună ă

Te Deum spre a mul umi lui Dumnezeu.ţLacrimile de fericire Ie curgeau pe obraji. Bucuria le era de

nedescris.S-au aruncat la picioarele lui Columb implorându-l s îiă

ierte. Trecând aşa de brusc de la o stare sufleteasc la alta,ă începuser s îl venereze ca pe un zeu.ă ă

Apoi au coborât b rcile la ap . Înarma i, în suneteleă ă ţ muzicale de r zboi, au pornit spre rm.ă ţă

Pe uscat se adunaser o mul ime de oameni. Gesturile loră ţ exprimau uimirea. F r îndoial c nu mai v zuser cor biiă ă ă ă ă ă ă pân atunci…ă

Columb a fost primul care a pus piciorul pe noul p mântă descoperit. Era îmbr cat în veşminte bogate şi în mân îiă ă str lucea sabia.ă

Îl urmau oamenii s i. Au îngenunchiat şi au s rutată ă p mântul pe care îl doriser atât de mult.ă ă

Apoi au ridicat o cruce la care s-au închinat.Solemn, au luat în st pânire p mântul în numele coroaneiă ă

de Castilia şi Leon.

110

În vreme ce f ceau toate acestea, spaniolii au fostă înconjura i de b ştinaşi. Aceştia se uitau mira i la ei,ţ ă ţ neîn elegând nimic din gesturile lor.ţ

Fuseser surprinşi de hainele viu colorate ale noilor veni i,ă ţ de pielea lor alb , de b rbile pe care le purtam. Marileă ă cor bii ce înfruntaser apa şi vântul îi impresionaser .ă ă ă

Bubuitul tunurilor îi îngrozise.Nu e de mirare c astfel au v zut în spanioli adev ra i zeiă ă ă ţ

la care trebuiau s se închine.ăÎn mâinile lui Clarence a c zut apoi o alt carte, careă ă

prezenta diferitele triburi de indieni şi avea numeroase planşe desenate în care aceştia erau descrişi.

Foarte curios, a început s o r sfoiasc .ă ă ăA aflat astfel despre cele patru mari triburi indiene din

vest, Şoşoni, Arapaho, Comanci şi Apaşi, c acesteaă niciodat nu îşi atac duşmanii prin surprindere, cum fac ceiă ă din est, Dakota, Algonchi sau al ii. E adev rat c şi eiţ ă ă urm resc s ia scalpul duşmanilor lor, dar luptele le dau înă ă plin zi.ă

Nu ucid niciodat femeile, copii sau b trânii lipsi i deă ă ţ ap rare când b rba ii din trib sunt pleca i la vân toare sauă ă ţ ţ ă lupt în alt parte.ă ă

Pot fi prieteni buni şi credincioşi.Fiecare r zboinic din acele triburi obişnuieşte s îşi aleagă ă ă

câte un nepot care s îl slujeasc precum un paj. Copilul areă ă grij de arme, de cal, de provizii. Face aceasta pân cândă ă creşte şi ajunge la vârsta când devine el însuşi r zboinic.ă

Îmblânzesc şoimii şi se distreaz vânând cu ajutorul lor.ăCând lupt folosesc scuturi şi suli e. Se provoac între eiă ţ ă

când au un motiv serios de confruntare.La o asemenea lupt , desf şurat , de obicei, cu public,ă ă ă

nici unul dintre ei nu foloseşte o arm superioar celuilalt.ă ă Trebuie s îl înving cu acelaşi tip de arm .ă ă ă

În continuare, erau prezentate câteva scurte povestiri din care cititorul putea pricepe în ce consta noble eaţ comportamentului acelor indieni.

În triburile Apaşe se obişnuia, de exemplu, s se dea anuală anumite premii r zboinicilor care se distinseser prin fapteleă ă

111

lor.Cel mai bun lupt tor primea o pan de şoim negru.ă ăCel mai bun vân tor pielea unui bizon, pictat în interior şiă ă

ilustrând faptele sale cele mai vestite.Cel mai virtuos primea o coroni din aur şi argint.ţăAceste daruri erau p strate în wigwam-urile lor, le f ceauă ă

cinste atât în timpul vie ii, cât şi dup .ţ ăOdat , în timp ce se d deau aceste daruri, un tân r deă ă ă

vreo dou zeci de ani a fost chemat de şefi ca s primească ă ă premiul pentru virtute. Cel mai în vârst dintre cei de fa s-ă ţăa adresat celorlal i şi l-a indicat pe tân r ca fiind în drept sţ ă ă primeasc respectiva coroni . Printre alte multe fapte bune,ă ţă tân rul acela ajutase o v duv cu trei copii s îşi in zilele,ă ă ă ă ţ ă procurându-le de mâncare şi având grij de ei.ă

Gestul lui era cu atât mai pre ios cu cât fostul b rbat alţ ă acelei femei îi fusese duşman familiei acelui tân r.ă

Era un exemplu pe care indienii trebuiau s -l urmeze şiă care îi pl cuse lui Manitou.ă

Tân rul a îngenunchiat, dar când b trânul s-a apropiat s -iă ă ă pun pe cap coroni a, s-a dat înapoi câ iva paşi.ă ţ ţ

A m rturisit apoi c nu era demn de un asemenea premiu.ă ă Ştia faptele bune pe care le f cuse, dar nu toate ispr vile luiă ă erau vrednice de stim .ă

Le-a povestit apoi cum, cu multe luni în urm , umblaseă câteva zile în şir dup vânt. Nu întâlnise nici un bizon. Mortă de foame, a ajuns, în cea de-a cincea zi, la cortul unui Arapaho. Acolo se g sea o bucat de carne s rat .ă ă ă ă

Ca un lup fl mând s-a aruncat asupra c rnii. De atunci aă ă devenit un ho , Spusele lui au declanşat murmure printreţ şefii şi r zboinicii afla i de fa .ă ţ ţă

Dup un timp, b trânul a înaintat iar c tre tân r şi i-a pusă ă ă ă pe cap coroni a, zicându-i c însuşi faptul c îşi recunoscuseţ ă ă greşeala a fost un gest deosebit, care-i pl cuse Mareluiă Manitou.

O alt povestire amintea despre un şoşoni care st pâneaă ă o iap foarte frumoas . Nici un alt cal nu se ar tase maiă ă ă falnic decât ea. Când plecau la vân toare de urşi, ea şiă st pânul ei se furişau, cu mare aten ie, pe marginea celoră ţ

112

mai periculoase pr p stii.ă ăIndianului i se f cuser multe propuneri pentru a-şi vindeă ă

iapa.El o considera îns prietena lui, al turi de care str b tuseă ă ă ă

preria în lung şi în lat, al turi de care trecuse prin atâteaă pericole…

Faima animalului se r spândise aşa de mult, încâtă ajunsese pân la San Francisco. Câ iva mexicani de acolo îiă ţ oferiser importante sume de bani în schimbul iepii. Nimică nu îl f cea îns s -şi schimbe hot rârea. Atunci unul dintreă ă ă ă mexicani, un tân r foarte îndr zne , a hot rât s pun mânaă ă ţ ă ă ă pe animal cu orice pre .ţ

Într-o sear , când indianul revenea la wigwamul s u, l-aă ă aşteptat în apropierea satului. Mexicanul s-a ascuns într-o tuf de lâng drum şi a început s geam ca şi când ar fiă ă ă ă suportat o durere cumplit .ă

Indianul, bun la inim , ajungând acolo şi auzind gemetele,ă a vrut s îl ajute pe cel r nit. Fiind întuneric şi dându-şiă ă seama, dup glas, c era vorba despre o Fa -palid , s-a dusă ă ţă ă s îi aduc pu in ap de la un pârâu care curgea nu departeă ă ţ ă ă de acolo. Când indianul s-a îndep rtat suficient, mexicanul s-ăa ridicat de jos şi a s rit pe spinarea calului.ă

Apoi a râs de cel lalt, fiindc îi luase animalul f r bani.ă ă ă ăI-a strigat c va povesti la toat lumea cât de uşor a pusă ă

mâna pe animal dup ce aurul i-a fost refuzat de atâtea ori.ăDându-şi seama c nu-l va putea prinde din urm peă ă

mexican cu nici un alt cal, r zboinicul l-a rugat s nu maiă ă povesteasc altora întâmplarea, pentru a nu-şi face tribul deă râs.

Cât despre cal, putea s îl p streze, deşi fusese singuraă ă avere a unui om s rac. Dup care i-a cerut s plece imediată ă ă de acolo, altminteri avea s îl cuprind mânia şi s dorească ă ă ă r zbunarea.ă

Mexicanului i-a p rut îns r u de necazul pe care i-lă ă ă pricinuise indianului. A coborât de pe cal şi a pus frâul în mâna r zboinicului, dup care i-a spus c de la el a înv ată ă ă ăţ ce înseamn virtutea şi, când va mai fi pe cale s fac vreoă ă ă tic loşie, îşi va aminti mereu de generozitatea indianului.ă

113

Apoi Clarence a citit despre un apaş care, într-o clip deă mânie, l-a ucis pe un alt lupt tor din tribul s u.ă ă

S-a prezentat singur în fa a şefilor s i pentru a-şi primiţ ă pedeapsa care i se cuvenea potrivit legilor.

Urma s fie pedepsit de fratele victimei. Când s-au v zut,ă ă cei doi şi-au strâns îns mâinile, c ci fuseser buni prieteni.ă ă ă

— Prietene, va trebui s te ucid, i-a spus apoi frateleă victimei.

— Nu ai de ales, i-a r spuns el.ăClarence era cu totul absorbit de faptele istorisite acolo,

când a auzit zgomot produs de potcoavele calului pe care urca Flynn şi vocea prietenului s u ajunse pân la el.ă ă

Fugii la fereastr şi v zu mirat c tovar şul s u îşi lua dejaă ă ă ă ă r mas bun de la gazda sa.ă

Chiar în clipa aceea, Clarence se sim i str b tut de un fiorţ ă ă neobişnuit.

Flynn, singurul s u prieten adev rat, Flynn, c ruia nu-iă ă ă ascunsese nimic din secretele sale! Flynn, eroul pe care îl admira atât de mult, urma s plece f r s -i spun m cară ă ă ă ă ă adio!

F r îndoial , nu avea alt obliga ie decât aceea de a-lă ă ă ă ţ conduce pân la tutorele s u, dar totuşi n-ar fi trebuit să ă ă plece f r s -i vorbeasc , s -l încurajeze şi s -l fac să ă ă ă ă ă ă ă spere…

Dac ar fi fost oricine altcineva, Clarence s-ar fi refugiat înă stoicismul s u obişnuit, ca un indian. Îl domin îns ună ă ă sentiment necunoscut, acelaşi care îl împinsese s -iă dezv luie toate secretele sale lui Flynn.ă

Îşi l s cartea din mân , fugi pe coridor şi ajunse în curteă ă ă chiar când tovar şul s u se îndrepta, în galop, spre poart .ă ă ă

Atunci b iatul strig disperat şi fu auzit de c l re .ă ă ă ă ţAcesta opri, se întoarse şi veni, nervos, înaintea lui. Pentru

a spori încurc tura în care se afla Clarence, v rul s u se aflaă ă ă pe coridor, de unde auzise chemarea lui.

Altul, un argat, care se învârtea pe acolo, se apropie de Flynn cu o brid în mân , dar b rbatul îi f cu semn s se deaă ă ă ă ă deoparte şi, întorcându-se c tre b iat, îi zise cu severitate:ă ă

— Ce mai e?

114

— Nimic, îi r spunse Clarence, f când un mare efort ca s -ă ă ăşi st pâneasc lacrimile ce-i umeziser ochii, dar nu pute iă ă ă ţ pleca f r s v lua i r mas bun de la mine! A i fost atât deă ă ă ă ţ ă ţ bun cu mine şi vreau… vreau… s v mul umesc…ă ă ţ

Flynn se înroşi.Apoi, aruncând o privire neîncrez toare spre coridor, îiă

zise repede:— El te-a trimis?— Nu, am venit singur. Am auzit când pleca i…ţ— Ei, r mas bun atunci!ăSe aplec în fa pentru a-i strânge mâna pe care i-oă ţă

întindea b iatul, dar se retrase brusc, cu un zâmbet şi, luândă din buzunar un ban de aur, i-l d du.ă

Clarence îl lu , apoi îl arunc mândru argatului careă ă r m sese acolo, se îndep rt cu un pas de Flynn şi îi spuse,ă ă ă ă palid la fa :ţă

— Nu voiam decât s ne desp r im aşa cum trebuie.ă ă ţÎşi aplec apoi privirea, ochii s i arzând de lacrimi. Parcă ă ă

nu-i venea c cread c el ac ionase astfel, c el vorbise aşa.ă ă ă ţ ăStr inul şi gazda b iatului schimbar rapid o privire. Înă ă ă

ochii lui Flynn ap ru iar expresia admirativ pe care o maiă ă avusese, uneori, în cursul c l toriei lor.ă ă

Dar, când Clarence ridic iar capul, prietenul s u nu maiă ă era acolo.

B iatul, foarte nec jit, se întoarse pe coridor. V rul s u îlă ă ă ă cuprinse de umeri.

— Muy hidalgamente, Clarence, îi zise încântat. Sunt sigur, va ieşi un om mare din tine!

115

CAPITOLUL X.

De atunci se scurser f r incidente trei ani din via a luiă ă ă ţ Clarence.

În aceast perioad afl c Jackson Brant sau Don Juană ă ă ă Robinson (c ci leg tura de rudenie nu juca nici un rol înă ă rela iile dintre ei şi, de când plecase Flynn am nuntul acestaţ ă nu prezenta nici un interes pentru nici unul dintre ei) era mai mult spaniol decât american.

Se stabilise mai demult în California.Se c s torise cu o bogat v duv mexican care muriseă ă ă ă ă ă

f r copii, l sându-l unic moştenitor. Datorită ă ă ă temperamentului s u ciudat, renun ase la adev rata saă ţ ă na ionalitate.ţ

Încuiat în liniştea c r ilor sale, manifestând un dispreă ţ ţ pu in exagerat fa de compatrio ii s i, îl uimea pe Clarence,ţ ţă ţ ă pe m sur ce acesta îl cunoştea tot mai bine.ă ă

B iatul nu reuşise s în eleag rela iile dintre Don Juan şiă ă ţ ă ţ Flynn. Dar cum v rul s u nu se ar ta prea comunicativ înă ă ă leg tur cu un astfel de subiect, trase concluzia c totul seă ă ă datora cu prec dere caracterului dominator al fostului s uă ă prieten, astfel c nu se mai gândi la lucrul acela.ă

Într-una din zile, la El Refugio a venit un c l re îmbr cată ă ţ ă foarte elegant, purtând o uriaş p l rie mexican de culoareă ă ă ă alb , împodobit cu o minunat panglic albastr .ă ă ă ă ă

Pe Clarence nu l-au uimit îns nici pantalonii de un albă imaculat al str inului, nici vesta lui din piele de bivol oriă pistoalele cu mânere de aur pe care le purta. B iatul a fostă surprins de primirea pe care i-au f cut-o cei de la ranch.ă

Str inul a fost primit ca un prin .ă ţDe cum a desc lecat, a intrat în casa cea mare a lui Donă

Juan, f r s schimbe o vorb cu cineva din jur, deşi oameniiă ă ă ă aproape c îl venerau şi se îngr m deau ca s îl vad maiă ă ă ă ă bine. Str inul în haine mexicane p rea îns c nici nu-i b gaă ă ă ă ă în seam .ă

116

— Cine e? i-a întrebat Clarence pe Chuoha du Moulin.— E El! îi r spunse aceasta extaziat .ă ă— El?— Da, El, repet femeia. Clarence nu se putu dumiri.ăDup ce entuziasmul celor din jurul lui se mai potoli, câtă

timp acel hidalgo şi Don Juan serveau o b utur r coritoareă ă ă într-o sal vast , fiul colonelului Brant se apropie iar deă ă Chuoha du Moulin.

— Cine este c l re ul?ă ă ţ— Cum, nu şti i? Este vestitul Don Silvio.ţ— Don Silvio?Nu auzise niciodat numele acela, cu atât mai pu ină ţ

despre faima b rbatului care îl purta.ă— Şi de ce îl aclam lumea aşa? ăFemeia se mir .ă— Doar e cel mai viteaz hidalgo de le malurile lui Rio

Grande! Cel mai bun pistolero! îi r spunse ea.ăApoi începu s -i povesteasc despre faptele lui Don Silvio,ă ă

iar fiul lui Brant în elese c într-adev r acela era uimitor.ţ ă ăDon Silvio se n scuse în apropiere de San Antonio.ă

Avusese şapte fra i, dar patru dintre ei au murit înc dinţ ă tinere e, în timpul luptelor cu indienii sau în înfrunt rile cuţ ă acei desperados mexicani care atacau deseori ranch-urile, cu ani în urm , ca s fure cai şi vite cornute.ă ă

În San Antonio, Don Silvio se bucura, la început, de un prost renume. Într-o înfruntare cu vecinii ranch-ului tat luiă s u, el ucisese trei pistoleros într-o singur zi. Din p cate, înă ă ă lupta aceea a c zut şi tat l lui, astfel c Don Silvio s-a trezit,ă ă ă peste noapte, st pân al domeniului p rintesc.ă ă

Sub conducerea sa, domeniul a prosperat. Don Silvio era un intaş remarcabil, dar şi un c l re neîntrecut, iar viteleţ ă ă ţ sale p reau cele mai îngrijite din regiune.ă

Şi iat c la un moment dat o ceat de desperados,ă ă ă condus de celebrul Murillo a început s prade în regiune. Auă ă dat foc câtorva ferme şi au ucis mai mul i lucr tori. Jefuiauţ ă cirezile şi violau femeile.

Oamenii din inut s-au hot rât s formeze o poter şi s -iţ ă ă ă ă goneasc din zon .ă ă

117

Don Silvio nu a vurt s ia parte la aceast campanie,ă ă întrucât proprietatea lui nu fusese c lcat de bandi i. Lumeaă ă ţ din jur nu a privit cu ochi buni aceast hot râre, mai ales că ă ă toat lumea ştia c , înainte de a deveni şeful cetei deă ă desperados, Murillo f cuse destule afaceri cu Don Silvio. Deă aici şi pân la încol irea ideii c Don Silvio îi sprijinea peă ţ ă bandi i nu mai era decât un pas. Şi el a fost f cut. Era oţ ă acuza ie grav dar în acelaş timp şi o mare nedreptate,ţ ă fiindc Don Silvio rupsese orice rela ie cu Murillo de cândă ţ acesta apucase drumul f r delegilor.ă ă

Murillo era st pân pe un teritoriu întins, la sud de Rioă Grande şi pe care îl domina cu for a şi violen a lupt torilorţ ţ ă s i. Acum voia s îşi extind influen a şi asupra oraşului Sană ă ă ţ Antonio.

Îl dorea în slujba lui pe Don Silvio.De aceea, într-una din nop i, în timpul unei furtuni, treiţ

pistoleros din banda lui Murillo s-au îndreptat c tre ranch-ulă fostului prieten al şefului lor ca s -i cear s treac deă ă ă ă partea lor.

Pe drum l-au întâlnit pe fiul unui proprietar care urm reaă nişte arm sari speria i de furtun . L-au ucis pe p mântul luiă ţ ă ă Don Silvio. Apoi au ajuns la casa acestuia şi i-au adus mesajul fostului s u prieten.ă

Evident au fost refuza i.ţLucrul acela nu le-a pl cut şi au trecut la amenin ri. N-auă ţă

dep şit îns m sura, întrucât proprietarul ranch-ului eraă ă ă recunoscut ca un vestit pistolero.

Dup ce au plecat din casa lui Don Silvio, a ap rut în galopă ă unul dintre oamenii s i, aducând vestea nefast c un tân ră ă ă ă fusese împuşcat pe p mântul ranch-ului lor.ă

Pericolul era foarte mare. F r îndoial , tân rul fuseseă ă ă ă împuşcat de oamenii lui Murillo, dar cei din San Antonio aveau s -l acuze de crim pe Don Silvio, pe care îl b nuiauă ă ă c era p rtaş cu bandi ii.ă ă ţ

Ranch-ul s u era în pericol. Don Silvio trebuia s îi ucidă ă ă chiar el pe vinova i pentru a demonstra c nu avusese niciţ ă un amestec în crim .ă

În curând, potera avea s vin la casa lui. Cei şaseă ă

118

lucr tori de pe domeniul lui s-au hot rât s lupte al turi deă ă ă ă el, dar, pentru a nu le primejdui vie ile, vestitul hidalgo aţ pornit singur la drum.

A înfruntat noaptea, furtuna, poterele pornite pe urmele sale. I-a ajuns îns din urm pe cei trei şi i-a împuşcat pe doiă ă dintre ei pe malurile stâncoase ale lui Rio Grande. Cel de-al treilea, Juacinto, omul de încredere al lui Murillo, i-a sc pat.ă

A dus cadavrele la San Antonio. Din p cate localnicii nu l-ăau crezut şi l-au învinov it în continuare de crim . L-auăţ ă prins, l-au legat şi au vrut s -l spânzure, dar în timpul nop iiă ţ a reuşit s evadeze şi s se îndrepte c tre Laredo.ă ă ă

Ca s -şi salveze via a a fost nevoit s înfrunte poterile şiă ţ ă s se ascund în mun i. Apoi a trecut Rio Grande şi a pornită ă ţ prin inutul lui Murillo. Era convins c , dac îl va împuşca peţ ă ă vestitul bandit, nimeni nu avea s -l mai b nuiasc de crimaă ă ă înf ptuit pe teritoriul ranch-ului s u.ă ă ă

Numai c planul s u p rea nebunesc. Murillo avea laă ă ă Chihuahua o întreag armat care îl p zea. Trupele saleă ă ă controlau cu autoritate regiunea. Şi cu toate acestea Don Silvio s-a îndreptat curajos c tre Chihuahua. Pe drum aă asistat f r s vrea la furtul unor cai de la un ranch dină ă ă regiune. Cum p gubaşii nu au reuşit s -i prind pe bandi iă ă ă ţ sau nu au îndr znit, fiindc se ştia c erau oameniiă ă ă puternicului Murillo, l-au capturat pe hidalgo şi au hot rât s -ă ăl spânzure, considerându-l complice la acea tâlh rie.ă

F r îndoial c aventura aceea i-ar fi fost fatal vestituluiă ă ă ă ă pistolero dac p gubaşii nu l-ar fi întâlnit pe drum pe un altă ă tr g tor renumit, Juan Esperanza, poreclit şi Necru torul dină ă ţă Durango. Înfruntându-i b rb teşte, acesta a reuşit s -lă ă ă elibereze pe Don Silvio şi s -i împr ştie pe cei care-lă ă amenin aser .ţ ă

Necru torul din Durango avusese motivele lui s intervinţă ă ă în acel conflict. Auzise despre Don Silvio, iar inta c l torieiţ ă ă acestuia era aceeaşi cu a lui. Şi el dorea s ajung laă ă Chihuahua şi s -i fac de petrecanie lui Murillo. Şefulă ă desperado îi ucisese un frate într-o ambuscad desf şurată ă ă în apropiere de Monterrey.

Au ajuns în oraş şi au tras la un cunoscut al lui Juan

119

Esperanza. Din nefericire, au fost recunoscu i de unul dintreţ oamenii lui Murillo, care a alertat un detaşament desperado. Au fugit din oraş printr-o ploaie de gloan e, cu peste treizeciţ de tr g tori pe urmele lor.ă ă

Don Silvio a fost r nit la piciorul drept şi la bra ul stâng,ă ţ dar nu grav. Ca s scape de urm rire, au urcat pe în l imileă ă ă ţ din Sierra Madre, prin locurile pe care Juan Esperanza le ştia mai bine ca oricare altul.

Urm ritorii lor au trebuit s se împart în mai multe cete,ă ă ă s îndure gerul şi z pada. Cei doi vesti i pistoleros i-auă ă ţ împuşcat pe mul i dintre bandi ii lui Murillo acolo, în mun i,ţ ţ ţ iar cei care au supravie uit au b tut, speria i, în retragere,ţ ă ţ dup câteva zile de lupte.ă

Deşi au reuşit s domine în l imile din Sierra Madre, atâtă ă ţ Don Silvio, cât şi Necru torul din Durango ştiau c nu seţă ă puteau aventura iar în regiunea Chihuahua. De aceea au pornit spre vest, pentru a sc pa de vremea rece specifică ă altitudinilor mari şi pentru a g si hran .ă ă

Astfel, au ajuns la Hermosillo. Cei de acolo tocmai se înfruntau, pe via şi pe moarte, cu trupele lui Murillo careţă pr dau cirezile de vite. Interven ia celor doi hidalgo aă ţ r sturnat brusc raportul de for e şi numeroşii desperados auă ţ fost puşi pe fug , suferind o înfrângere grea şi l sând oă ă mul ime de mor i pe câmpul de lupt .ţ ţ ă

Don Silvio şi Juan Esperanza s-au bucurat apoi de onoruri f r egal la Hermosillo.ă ă

Petrecerea şi jocurile au durat o s pt mân .ă ă ăFusese cea mai sever înfrângere pe care o suferiseră ă

trupele lui Murillo. Vestitul bandit nu avea s laseă nepedepsit revolta ranilor de acolo, pe care îi socoteaă ţă supuşii s i.ă

Curând au venit veşti cum c Murillo venea spre ei cu oă ceat numeroas .ă ă

Solda ii din garnizoane de la Hermosillo erau pleca i înţ ţ sud, ca s în buşe o r scoal a ranilor. Proprietarii deă ă ă ă ţă p mânturi din regiune s-au grupat cu to ii în jurul oraşului,ă ţ pe care l-au fortificat.

Murillo a decis s îşi stabileasc tab ra în apropiere deă ă ă

120

Hermosillo şi le-a trimis un mesaj celor din oraş. Le cerea s -ăi cedeze pe cei doi str ini şi s îi ofere o cireada uriaşă ă ă pentru a-şi acoperi datoriile ce le aveau c tre el.ă

Evident, a fost refuzat.În noaptea dinaintea luptei, Necru torul din Durango s-aţă

furişat c tre tab ra desperado. Se spunea c vedea noapteaă ă ă ca o pisic .ă

L-a luat prin surprindere pe banditul care f cea de paz şi,ă ă ca s nu fac zgomot, l-a ucis rupându-i gâtul. Apoi s-aă ă strecurat printre cei care dormeau linişti i.ţ

Planul lui era simplu. Urm rea s îl împuşte pe Murilloă ă pentru a r zbuna moartea fratelui s u şi a îndep rtaă ă ă pericolul ce plana asupra oraşului.

Din nefericire, tocmai când era pe punctul de a-şi îndeplini planul; Juacinto s-a trezit. V zându-şi şeful amenin at, s-aă ţ aruncat înaintea lui Esperanza ca s îl salveze pe Murillo.ă

A fost împuşcat în cap, dar şeful s u a sc pat. Toată ă ă tab ra a pornit în urm rirea Necru torului din Durango.ă ă ţă

Acesta, r nit la piept şi la picior, a ajuns la locul unde îşiă legase calul printr-o ploaie de gloan e. A reuşit s se urce înţ ă şa, apoi a pornit în galop nebun spre oraş.

Bandi ii s-au luat dup el, dar barajul de foc al ap r torilorţ ă ă ă din Hermosillo i-a silit s bat în retragere.ă ă

Din p cate, în urma r nilor primite în cursul urm ririi, Juană ă ă Esperanza a murit. Efortul doctorului din oraş a fost inutil, c ci pierduse prea mult sânge.ă

Moartea lui i-a dezorientat pe lupt torii din oraş, care seă bazau pe renumele Necru torului din Durango. În acesteţă împrejur ri au hot rât s îl aleag ca şef al lor pe Don Silvio.ă ă ă ă

În ziua urm toare, bandi ii au atacat oraşul cu furie. Auă ţ fost respinşi de trei ori şi au l sat numeroşi mor i pe câmpulă ţ de lupt , dar Murillo s-a jurat c nu vor pleca de acolo până ă ă ce Hermosillo nu va fi ars din temelii. Nici urm toareleă atacuri nu au avut mai mul i sor i de izbând .ţ ţ ă

Din nefericire, în luptele acelea au c zut şi mul i dintreă ţ locuitorii din regiune, iar muni iile se apropiau de sfârşit.ţ Oraşul fiind asediat, ap r torii s i nu aveau cum s seă ă ă ă aprovizioneze cu cele necesare.

121

Luând înc doi oameni de încredere cu el, Don Silvio aă pornit, în cursul unei nop i, c tre Guaymas, unde spera sţ ă ă g seasc muni ia necesar şi poate chiar for e armate careă ă ţ ă ţ s -i ajute în lupt .ă ă

Cu mult noroc, au reuşit s treac de paza bandi ilor luiă ă ţ Murillo f r a fi repera i. Dar şeful desperado se gândise la oă ă ţ astfel de posibilitate a celor asedia i, de aceea împânziseţ drumul c tre Guaymas cu cetele sale.ă

Don Silvio şi înso itorii s i au fost lua i prin surprindere. Caţ ă ţ prin minune, doar Don Silvio a sc pat cu via , deşi r nită ţă ă uşor. A reuşit apoi s revin în Hermosillo.ă ă

Situa ia celor asedia i era foarte grea. Deşi i-au respinsţ ţ continuu pe bandi i, nu mai aveau provizii, muni ii şi ap .ţ ţ ă Molimele începuser s bântuie.ă ă

Se p rea c Murillo avea s câştige r zboiul.ă ă ă ăCâ iva dintre proprietarii de p mânturi duceau tratativeţ ă

secrete cu trupele desperado pentru a-l ceda pe Don Silvio şi a strânge cireada pentru şeful bandi ilor.ţ

Complotul lor nu a avut îns sor i de izbând . Oraşul s-aă ţ ă împ r it în dou tabere, una care îl sus inea pe Don Silvio şiă ţ ă ţ alta care îi era ostil . Acest lucru ar fi putut favoriza intrareaă bandi ilor în Hermosillo, dar Murillo a considerat c era maiţ ă bine s trag maximum de folos din confrunt rile lor, astfelă ă ă c , dup ce aveau s îşi macine for ele, ar fi putut să ă ă ţ ă termine cu to i mult mai uşor şi s devin st pânul regiunii.ţ ă ă ă

Planul s u ar fi reuşit, f r îndoial , dac nu ar fi intervenită ă ă ă ă neprev zutul.ă

Dup ce au înfrânt r scoala din sud, trupele armatei auă ă revenit în garnizoana de la Hermosillo.

Apari ia lor a produs panic printre asediatori, care auţ ă început o retragere gr bit şi dezorganizat .ă ă ă

Au pornit de îndat spre Sierra, bazându-se pe faptul că ă armata i-ar fi urm rit cu greu pe în l imi.ă ă ţ

În schimb, Don Silvio şi al i lupt tori îndr zne i au pornitţ ă ă ţ dup ei. Profitând de faptul c , pentru a trece mai repedeă ă muntele, bandi ii se împ r ir în cete, cei din Hermosillo l-auţ ă ţ ă urm rit pe Murillo.ă

Don Silvio l-a surprins în mun i şi l-a împuşcat în cap. Apoiţ

122

i-a luat trupul şi i l-a dus tocmai la San Antonio.Acolo a fost primit ca un mare erou. To i cei care l-auţ

b nuit c fusese de partea bandi ilor şi-au cerut scuze.ă ă ţ Renumele lui a crescut peste m sur , mai ales c fapteleă ă ă sale de arme de la Chihuahua şi de la Hermosillo începeau s ajung la urechile celor din nord.ă ă

— Un grande de Mexico! îşi încheie femeia povestirea elogioas .ă

— Adev rat, murmur Clearance, c zut pe gânduri. Dar deă ă ă când îl cunoaşte Don Silvio pe v rul meu? Şi cum s-auă cunoscut?

— Don Juan avea p mânturi în apropiere de Hermosillo. Înă cursul acelor lupte, bandi ii au dat foc propriet ilor sale. Doiţ ăţ veri ai s i au murit atunci. Se pare c însuşi Don Silvio i-aă ă salvat via a st pânului nostru, dar despre acele evenimenteţ ă Don Juan nu a povestit niciodat , nim nui… Aşa încât nuă ă putem şti adev rul.ă

— Şi cum a ajuns aici?— Dup înfruntarea aceea şi-a vândut proprietatea. Nuă

cunosc motivul exact pentru care a f cut-o. Apoi a cump rată ă câteva p mânturi pe aici.ă

Dup ce a servit b utura r coritoare, mândrul pistolar aă ă ă ieşit din cl dire, urmat de v rul lui Clarence.ă ă

— Nu se poate s pleca i aşa de repede, Don Silvio. Nuă ţ uita i, casa mea este şi a dumneavoastr .ţ ă

— Mii de scuze, senor. Treburi urgente m cheam înă ă nord. Fiindc proprietatea dumneavoastr se afl în drumulă ă ă meu, nu am putut s nu trec pe aici spre a-mi revedeaă vechiul prieten.

L-au privit apoi cu to ii cum se îndep rta într-un nor deţ ă praf. Ochii lui Don Juan aveau lacrimi…

Dup aceast întâmplare, pentru Clearance lucrurile auă ă devenit iar liniştite şi monotone.

Nimic din trecutul s u nu-l deranja în via a nou pe care oă ţ ă tr ia la El Refugio.ă

Se adaptase perfect libert ii şi dulcei trând vii ceăţ ă caracteriza via a la ferm .ţ ă

Îşi petrecea dimine ile c l rind prin mun i, printre cirezileţ ă ă ţ

123

v rului s u, iar dup -amiezile şi serile citea c r ile dină ă ă ă ţ imensa bibliotec . Era absolut independent, departe de oriceă fel de constrângere.

F r îndoial , Don Juan, în ciuda felului s u nep s tor de aă ă ă ă ă ă fi, a vrut s fac un efort pentru a-şi ine angajamentulă ă ţ hot rât pe care şi-l luase, acela de a-l înv a spaniola peă ăţ b iat şi îi d du chiar câteva lec ii şi teme. Numai în câtevaă ă ţ s pt mâni, Clarence, datorit inteligen ei sale deosebite,ă ă ă ţ începu s vorbeasc în mod curent limba aceea, mul umit ,ă ă ţ ă mai ales, discu iilor pe care era obligat s le poarte cu aceiţ ă vaqueros ai v rului s u, cu micii comercian i şi de aceeaă ă ţ v rul s u nu se amestec , l sându-l s se descurce singur.ă ă ă ă ă

Se spune c în anumite împrejur ri, un singur gest poateă ă distruge reputa ia unui om pentru toat via a, dup cum oţ ă ţ ă fapt aparent lipsit de importan poate aduce împotrivaă ă ţă oric rei logici, un renume ieşit din comun. La El Refugioă lumea fusese impresionat de felul în care Clearanceă sc pase de banul de aur oferit de Flynn. Argatul careă beneficiase de pe urma gestului s u îi r mase profundă ă recunosc tor. B iatul îi aruncase moneda cu dispre , iar elă ă ţ repet gestul şi expresia rudei lui Don Juan în fa a tovar şiloră ţ ă s i. F cu acel lucru atât de bine, încât b iatul fu imediată ă ă considerat un hijo al familiei lui Don Juan, un hidalgo prin naştere şi educa ie.ţ

Dar incidentul a luat dimensiuni dea dreptul poetice în imagina ia mai înfl c rat a personajelor feminine de la Elţ ă ă ă Refugio.

— Acesta este adev rul. Maic Precist ! spunea Chicha duă ă ă Moulin. Chiar Domingo mi-a povestit şi am încredere în el cum am în Evanghelie. Când escorta american l-a adus peă tân rul gentleman, omul care o conducea, nefiind de aceeaşiă condi ie, a vrut s plece f r s -i cear voie. Imediat, miculţ ă ă ă ă ă hidalgo l-a întrebat: „Nu mi-a i cerut voie s pleca i. Cumţ ă ţ îndr zni i aşa ceva?”. Şeful escortei, crezând c are de-aă ţ ă face cu un muchacho, pentru a-l linişti, îi d du o moned deă ă aur de dou zeci de pesos. Micul hidalgo a ghicit imediată pentru ce i se d duse banul şi i-a zis: „Ah dori i s fac ună ţ ă cadou din partea dumneavoastr celor care muncesc pentruă

124

v rul meu?”. Aşa c a pus banul în mâna lui Domingo, cu ună ă zâmbet şi un farmec deosebit.

Desigur îns c simplitatea şi sinceritatea faptelor luiă ă Clarence, capacitatea cu care era dotat, aceea de a fi foarte pl cut, în ciuda nep s rii de care d dea dovad , felul s uă ă ă ă ă ă vis tor de a tr i, faptul c nu manifest o adversitateă ă ă ă vulgar fa de efort şi de munc , îndemânarea sa deă ţă ă c l re , toate acestea f cur din el eroul favorit de la Elă ă ţ ă ă Refugio.

La cap tul acestor trei ani, Don Juan recunoscu c tân rulă ă ă de paisprezece ani, care p rea lipsit de experien şi nuă ţă cunoştea nici o meserie, ştia mai multe decât el în ceea ce însemna conducerea practic a fermei. De asemenea,ă Clarence îi devorase toate c r ile din bibliotec şi nu g siseă ţ ă ă pe rafturile acelea nimic imposibil de digerat.

Descoper , de asemenea, c în ciuda independen eiă ă ţ absolute pe care o manifesta în conduita sa, Clarence era de o cinste f r cusur, întru totul devotat intereselor v ruluiă ă ă s u, f r a face caz vreodat de leg tura de rudenie dintreă ă ă ă ă ei.

S-ar fi zis c era o raz de soare pentru casa aceea. Vizitaă ă totul, f r a c uta cu tot dinadinsul s se impun . Deveniseă ă ă ă ă ceva necesar, un sprijin de încredere pentru binef c torulă ă s u.ă

Clarence fu foarte mirat s -l vad îns venind, într-o zi, peă ă ă tutorele s u, Don Juan şi întrebându-l v dit încurcat, aşa cumă ă se ar tase când se întâlniser ei prima oar , ce carieră ă ă ă doreşte s -şi aleag .ă ă

Lucru acela îl frapa cu atât mai mult cu cât v rul s u, caă ă majoritatea oamenilor foarte ocupa i, evitase cu grij pânţ ă ă atunci orice aluzie la viitor de câte ori se aflaser împreun .ă ă Îşi zise c totuşi evitarea acelui subiect putea s se datorezeă ă obişnuin ei cotidiene şi faptului c Don Juan se temea sţ ă ă strice echilibrul ce domnea la ferm .ă

Orice ar fi fost, exista ceva ce-l dezorienta pe Clarence în urma acestei întreb ri neaşteptate, dar şi a maniereiă neobişnuite de a se comporta a v rului s u.ă ă

În loc s -i r spund la întrebare, b iatul începu să ă ă ă ă 125

scotoceasc prin trecutul s u pentru a descoperi c reiă ă ă greşeli comise f r de voie i se datora noua situa ie prin careă ă ţ trecea, destul de nepl cut , de altfel, pentru el.ă ă

Îl întreb deci, la rândul s u, cu sinceritatea sa obişnuit şiă ă ă dezarmant :ă

— Ce s-a întâmplat? Am f cut ceva r u?ă ă— Nu, nu, se gr bi s -i r spund Don Juan. A venit timpulă ă ă ă

îns s te gândeşti la viitorul t u, sau, cel pu in, s începi să ă ă ţ ă ă te preg teşti pentru el. Vreau s spun c ar fi bine să ă ă ă primeşti o educa ie sistematic . Va trebui s mergi laţ ă ă şcoal … Ştiu c nu e foarte pl cut, f cu el pu in încurcat şiă ă ă ă ţ demonstrând c , datorit nervozit ii, uitase parc şi deă ă ăţ ă prezen a lui Clarence, dest inuindu-i astfel sincera lui p rereţ ă ă despre ceea ce urma. Mie îmi eşti de mare folos, dar aici ai o situa ie ridicol , cu totul nepotrivit pentru tine. Ca s nuţ ă ă ă mai vorbim de aventurile acelea absurde de alt dat …ă ă Vreau s spun, Clarence, continu el, întrerupându-se pu ină ă ţ când îl v zu pe b iat cum p leşte şi cum i se tulbură ă ă ă privirea, c e ridicol, ştii bine, ca s te in departe de şcoal ,ă ă ţ ă încercând s te instruiesc eu singur. La vârsta pe care o ai,ă numai acolo î i po i face un viitor cu adev rat.ţ ţ ă

— Cum adic … G si i ridicol tot ce am înv at aici? Nu seă ă ţ ăţ mai st pâni Clarence.ă

— Vreau s spun c eu sunt ridicol. Eu! accentua Donă ă Juan. Dar destul despre asta, nu mai avem ce discuta. Mâine vom merge c lare la San-Jose şi ne vom întâlni cu p rinteleă ă secretar al Colegiului iezui ilor, pentru a- i uşura intrarea înţ ţ acea institu ie public . Are un renume bun şi vei fi aproapeţ ă de ranch.

Astfel lu sfârşit întrevederea.ăPrima idee a lui Clearance fu aceea de a fugi de acolo.Exist pu ine situa ii mai nepl cute pentru un sufletă ţ ţ ă

generos decât descoperirea neaşteptat a modului în care eă privit de ceilal i din jur.ă ţ

Nefericitul Clarence nu ştia altceva decât s -şi dediceă întreaga energie pentru interesele v rului s u. Nu se gândiseă ă niciodat la obliga ia de a-şi face o pozi ie social şiă ţ ţ ă descoperea brusc situa ia sa, un tân r ce ocupa un loc înţ ă

126

cadrul fermei, mult sub capacit ile sale deosebite.ăţÎn timpul unei plimb ri solitare pe care o f cu în aceaă ă

dup -amiaz , c l rind prin coline, apoi în liniştea din cameraă ă ă ă sa, încercând f r succes s adoarm , în elese c v rul s uă ă ă ă ţ ă ă ă avea dreptate.

Se hot rî s mearg la colegiu, s studieze cu pasiune, cuă ă ă ă ardoare, astfel ca în scurt vreme, chiar foarte scurt , s fieă ă ă capabil s -şi câştige singur traiul.ă

Se trezi mul umit.ţHot rârea sa şi îndeplinirea ei urmau s se fac de îndat ,ă ă ă ă

ceea ce îi produse o adev rat stare de fericire.ă ăO zi mai târziu devenea elev al colegiului şi locuia la

pensiunea acestuia.Situa ia lui Don Juan şi cunoştin ele sale de limba spaniolţ ţ ă

f cuser s fie bine primit de c tre profesori. Totuşi,ă ă ă ă Clarence observ c uneori p rintele Sobriente îl priveaă ă ă gânditor şi cu o anumit curiozitate.ă

Acest lucru îl f cu s cread c v rul s u îl recomandaseă ă ă ă ă ă şi ceruse pentru el o aten ie special .ţ ă

P rintele îi punea uneori întreb ri referitoare la trecut,ă ă ceea ce n scu în el teama c se vor relua interogatoriile cuă ă privire la familia sa şi mai ales la tat l s u.ă ă

Pe de alt parte, iezuitul Sobriente era un om foarte bineă educat şi instruit. Dar, cum era supus unei examin ri criticeă prin prisma unui b iat care observa mai ales am nuntele deă ă ordin material şi fizic, acesta trebuie s -i fi ap rut luiă ă Clarence drept un preot cu mâini mari, ale c rui palme moiă p reau c ptuşite cu bun tate, cu picioare la fel de mari,ă ă ă înc l ate în pantofi din piele de calitate, diformi, neobişnui i,ă ţ ţ dar pe care se deplasa aproape f r zgomot, evitândă ă obstacolele din drum în loc s le zdrobeasc . Clarence seă ă gândea c astfel, al turi de b rbatul acela, îşi va dep şi elă ă ă ă însuşi obstacolele din cale, folosind aceleaşi metode.

Sub colonad , c ci m n stirea era dispus în jurul cur ii,ă ă ă ă ă ţ Clarence se gândea câteodat c se g sea sub protec iaă ă ă ţ acelei mâini paterne.

În miez de noapte, în dormitor, credea, de multe ori, că aude un pas ce abia face zgomot şi o respira ie re inut , ceţ ţ ă

127

nu puteau fi decât ale mentorului s u.ăPrimele contacte pe care le-a avut cu viitorii s i colegi nuă

au fost îns prea pl cute, nici uşor de uitat.ă ăÎl b nuiau de favoritism? Erau înt râta i de rela iileă ă ţ ţ

cordiale pe care le avea cu oamenii mai în vârst , frecventa iă ţ des de el?

Poate c ostilitatea lor nu se datora decât faptului,ă suficient de altfel, c era noul venit. În orice caz, ei trecură ă de la vorb ria batjocoritoare la pedepse fizice.ă

Aşa aflar c adolescentul acela blând, rezervat, ştia s -şiă ă ă foloseasc pumnii şi picioarele, arme dure, directe, eficiente.ă Dispre uind ceremonialul şi eticheta înfrunt rilor între eleviiţ ă colegiului, violând orice regul , despre care, de altfel, nu ştiaă mai nimic, s rea cu pumnii pe unii dintre tovar şii s i, uneoriă ă ă f r a-i preveni, dup cum era cazul.ă ă ă

Astfel se hot râr s -l pun la punct. Aleser pe unul maiă ă ă ă ă mare dintre ei care avea datoria s -i arate s lbaticului loculă ă ce trebuia s -l ocupe.ă

Lui Clarence i se duse un mesaj prin care era provocat la lupt . Accept imediat. Acest lucru îi uimi pe to i, dar şi el fu,ă ă ţ la rândul s u, mirat de adversarul pe care i-l preg tiser .ă ă ă

Era un b iat de optsprezece ani, mult mai înalt şi maiă voinic decât el.

Dup ce primi prima lovitur , fa a lui Clarence se umpluă ă ţ de sânge. Dar botezul sângelui produse în el, spre groaza spectatorilor, o schimbare imediat şi radical .ă ă

Îl prinse de piept pe adversar, apoi s ri la gâtul lui, deă unde îl apuc , aşa cum se apuc animalele. Îşi trecu bra ul înă ă ţ jurul gâtului celuilalt, încercând s -l sugrume. Insensibil laă loviturile ce se ab teau asupra sa, îl culc la p mânt printr-ă ă ăun atac rapid şi neaşteptat, lucru ce-i surprinse pe spectatori.

Lumea se îngrozi v zând intensitatea înfrunt rii şi cinciă ă sau şase profesori, chema i de urgen , încercar cu toateţ ţă ă puterile s -i sl beasc strânsoarea şi s -i despart . El îns îşiă ă ă ă ă ă dubl eforturile, fiind preg tit s lupte împotriva oricui, până ă ă ă la cap t.ă

Dar, profitând de faptul c izbutise s scape din încleştare,ă ă

128

adversarul s u fugi imediat şi se ascunse.ăDin ziua aceea n-a mai îndr znit nimeni s -i mai spună ă ă

ceva nepl cut.ăAjuns la infirmerie, unde îl aştepta p rintele Sobriente,ă

Clarence, cu capul sângerând, fu bandajat. Totuşi, avea impresia c ochii lui vedeau obiectele printr-o pânz sub ireă ă ţ şi tulbure produs chiar de sângele lui. Deodat , sim i că ă ţ ă mâna blând a p rintelui se puse pe genunchiul s u.ă ă ă

— Fiule, îi zise încet preotul, nu apar ii religiei noastre.ţ Totuşi, voi face uz de dreptul meu de a pune o întrebare inimii tale, chiar în clipa aceasta. Î i sunt, în orice caz, un bunţ prieten, Claro, un bun prieten… Vrei s -mi spui mie,ă b trânului preot Sobriente, cinstit, cu sinceritate, cuă sinceritatea care te caracterizeaz , un singur lucru? Nu i-aă ţ fost fric ?ă

— Nu, îi r spunse hot rât Clarence. Mâine o s -lă ă ă cotonogesc din nou!

— Uşurel, fiule! Nu de adversarul t u vorbesc, ci de cevaă mai înfricoş tor, de ceva mai teribil, mai grav. Nu i-a fostă ţ fric de… de…ă

Îl privi pe b iat cu ochii s i luminoşi, pân în adânculă ă ă sufletului, apoi ad ug :ă ă

— … de tine însu i?ţB iatul tres ri, se înfiora, apoi izbucni în lacrimi.ă ă— Bine, bine, zise preotul liniştit. Am descoperit

adev ratul duşman. E bine. De acum înainte, mul umit luiă ţ ă Dumnezeu, micul meu r zboinic, vom şti s -l înfrunt m şi s -ă ă ă ăl învingem…

Clarence profit oare de lec ia aceea de via sau scurtaă ţ ţă demonstra ie a curajului s u îl scuti de alte ocazii în care s -ţ ă ăşi dovedeasc puterile?ă

În orice caz, incidentul fu închis.Cum colegii s i nu devenir niciodat pentru el adev ra iă ă ă ă ţ

prieteni, nici confiden i, nu avea nici o importan pentru elţ ţă c le inspira team , respect, sau se ar tau în mod ipocrită ă ă ascult tori, ori servili, aşa cum obişnuiesc cei slabi.ă

Cel pu in, avu de profitat de absen a distrac iilor pentru aţ ţ ţ se cufunda în studiu.

129

Cei doi ani de lecturi f cute la întâmplare pân atunci, îlă ă ajutar s cunoasc multe lucruri, ceea ce îl feri de orizontulă ă ă redus şi îngustimea de idei care se remarcau la orice negustor.

Felul în care se comporta, rezervat de obicei, aşa încât era, mai curând, lipsit de expresivitate decât de convingere, îi înşel pe profesorii s i. Îndr zneala de care d dea dovadă ă ă ă ă un spirit ce nu se l sase niciodat dominat de al ii şi care nuă ă ţ se supunea nim nui îl f cea s realizeze progrese uimitoare,ă ă ă chiar dac înc superficiale.ă ă

La sfârşitul primului an, devenise un şcolar renumit, care p rea foarte capabil.ă

Totuşi, p rintele Sobriente avu o întrevedere cu Don Juan,ă din care rezult c b iatul trebuia inut mai pu in cufundat înă ă ă ţ ţ atâta studiu, c îi trebuia mai mult libertate şi îl încurajară ă ă chiar s ia parte la câteva distrac ii.ă ţ

I se acord astfel privilegiul de a se plimba, când dorea,ă singur, prin oraşul vecin, Santa-Clara.

Clarence avea mereu destui bani de buzunar, bani pentru care manifesta dispre , dar îi erau de folos în situa ii în careţ ţ se g sea de unul singur, cum se întâmpla în timpulă plimb rilor prin oraş.ă

Se îmbr ca cu mult aten ie, era distins, mai ales datorită ă ţ ă re inerii sale obişnuite şi se l sa cuprins, deseori, deţ ă melancolie.

Într-o dup amiaz , pe când r t cea de-a lungulă ă ă ă bulevardului Alameda, o arter umbroas , pe care oă ă f cuser primii p rin i misionari între satul San-Jose şiă ă ă ţ m n stirea de c lug ri e Santa-Clara, v zu un şir de feteă ă ă ă ţ ă care mergeau dou câte dou şi care ieşeau dină ă aşez mântul bisericesc pentru a-şi face plimbarea zilnic .ă ă

A le vedea pe fete constituia dorin a cea mai vie aţ colegilor de la Santa-Jose, fiindc bunii preo i, careă ţ supravegheau ieşirile din colegiu, f ceau tot ce puteau ca să ă le interzic şi s -i împiedice s se întâlneasc cu ele.ă ă ă ă

Pe Clarence imaginea aceea îl l s absolut indiferent. Laă ă cei cincisprezece ani ai s i credea c încetase cu totul să ă ă mai fie romantic.

130

Trecea pe lâng fete aruncându-le o privire lipsit deă ă interes, pân în ziua când cei doi ochi, de un intens violet, îlă surprinser fixându-l din umbra unei p l rii largi, cochetă ă ă împodobit cu panglici de diferite culori. Îl mai priviser aşaă ă şi alt dat , de sub boneta de stamb .ă ă ă

Susy!Tres ri şi vru s -i vorbeasc , dar fu oprit de un gest rapidă ă ă

care-l avertiz şi de o privire ce-i indic dou stare e aflateă ă ă ţ în fruntea şi în spatele şirului.

Ea îi f cu semn s le urmeze.ă ăO ascult şi porni dup ele, lă ă a o anumit distan , f r aă ţă ă ă

încerca s -şi ascund uimirea.ă ăCeva mai încolo, Susy l s ca s -i scape batista.ă ă ăFu cât pe ce s se repead într-acolo ca s i-o ridice deă ă ă

jos, dar ea îi arunc o alt privire cu ochii ei albaştri şi îşi luă ă ă singur batista.ă

Apoi alerg , nevinovat , ca s -şi reia locul în şirul de fete.ă ă ăAcestea se îndep rtar , dar când Clarence ajunse în loculă ă

unde se aplecase ea, g si în iarb un bile el mototolit.ă ă ţNu-l ridic atâta vreme cât fetele nu disp rur vederii,ă ă ă

c ci ar fi fost riscant.ăSe plimb prin jur, apoi reveni la bilet.ăPe acesta scria cu creionul urm torul mesaj: „Vino la oraă

şase la zidul dinspre sud, lâng p rul cel gros”. Literele erauă ă tremurânde, deci Susy f cuse biletul în grab şi temându-seă ă s nu fie observat .ă ă

Oricât de bucuros a fost Clarence, sim ea şi o anumitţ ă greutate ce-i ap sa cugetul.ă

Nu reuşea s în eleag necesitatea acelei întâlniriă ţ ă misterioase.

Ştia c , deşi ea se afla în pensiune, trebuia s respecteă ă anumite reguli destul de severe dar, mul umit pozi ieiţ ă ţ privilegiate pe care o avea el şi prieteniei pe care i-o m rturiseau profesorii, se gândea c ar fi reuşit s ob in ,ă ă ă ţ ă f r dificult i, de la p rintele Sobriente, o învoire pentru oă ă ăţ ă întrevedere cu fosta lui tovar ş de joac , despre care îiă ă ă vorbise şi care era, pentru el, singura supravie uitoare aţ trecutului tragic.

131

Şi fiindc Sobriente avea încredere în el şi îl l sa liber prină ă Santa-Clara, nu însemna s -l înşele dac se ducea laă ă întâlnirea aceea clandestin , oricât de inocent p rea?ă ă ă

Dar, în ciuda tuturor acestor gânduri, se duse în locul indicat, la ora şase.

Ajunse astfel în fa a zidului dinspre sud al m n stirii, înţ ă ă dreptul unor crengi de p r ce treceau pe deasupra pietreloră masive parc precizând locul întâlnirii.ă

Observ , în apropiere, o poart cu grilaj metalic care,ă ă dup aspect, nu mai era folosit de mult vreme.ă ă ă

Se va ar ta ea deasupra zidului, printre crengile p rului?ă ă Va sem na cu Susy de alt dat ?ă ă ă

Spre surprinderea sa, auzi zgomotul f cut de o cheie ce seă învârtea în broasc . Poarta aceea veche se roti în jurulă balamalelor ruginite şi Susy ieşi repede din curtea m n stirii.ă ă

Îl lu de mân şi îi zise:ă ă— S fugim, Clarence!ăŞi, mai înainte ca el s -i poat r spunde, alerga al turi deă ă ă ă

ea, coborând în goan poteca, la fel cum, cel pu in aşa i seă ţ p ru lui Clarence, alergaser dup c ru e atunci, cu ani înă ă ă ă ţ urm , când se îndep rtaser de convoi şi r m seser singuriă ă ă ă ă ă în preerie.

Privi cu mult interes forma feeric dinaintea lui.ăSusy crescuse, devenise plin de gra ie. Era îmbr cat cuă ţ ă ă

mult bun gust, ar tând o grij deosebit pentru fiecareă ă ă detaliu, lucru de neconceput pentru copilul acela gr bit deă alt dat . Îşi p strase p rul abundent, ondulat, luxuriant, cuă ă ă ă reflexe aurii, ce i se rev rsa în valuri pe umeri şi pe spate. Îşiă p strase aceeaşi culoare violet a ochilor. Mâinile şiă ă picioarele r m seser la fel de delicate, aşa cum şi leă ă ă amintea.

Ar fi vrut s o mai examineze, mai pe îndelete, dar ea nu-iă l s timpul necesar, îndemnându-l mereu, râzând şiă ă agitându-şi c puşorul:ă

— Alearg , Clarence, alearg !ă ăAjunşi la o intersec ie a dou str zi, dup ce d dur cotulţ ă ă ă ă ă

în dreapta lor, ea se opri gâfâind.— Dar ai fugit de la şcoal , Susy, îi zise îngrijorat b iatul.ă ă

132

— Oh, nu conteaz , voi ajunge înapoi înaintea celorlalteă fete, îi r spunse ea aranjându-şi buclele r v şite şiă ă ă aşezându-şi bine p l ria pe cap.ă ă

Apoi vru s -i explice.ă— În elegi, Clarence, continu ea reluându-şi tonulţ ă

autoritar de alt dat , mama st la hotel toat s pt mânaă ă ă ă ă ă asta şi mi s-a dat voie s m duc la ea în fiecare sear , ca şiă ă ă cum aş fi la semi-pensiune. Nu sunt decât trei sau patru alte domnişoare care ies odat cu mine şi cu o sor , iar azi amă ă ieşit eu prima fiindc doream foarte mult s te v d.ă ă ă

— Dar…— Fii liniştit. Totul va fi bine! Celelalte domnişoare ştiu

despre ce este vorba şi m-au ajutat. Nu vor pleca decât peste o jum tate de or şi vor spune c eu am plecat pu ină ă ă ţ înaintea lor, la ora stabilit ini ial. Când vor ajunge ele laă ţ hotel, înso ite de sor , voi fi şi eu acolo. Asta e tot!ţ ă

— Da, f cu b iatul, nu prea convins.ă ă— Iar noi vom servi câte o înghe at , bineîn eles, dacţ ă ţ ă

vrei… Exist un local chiar lâng hotel. Am ceva bani,ă ă ad ug ea v zând c el p rea destul de încurcat.ă ă ă ă ă

— Bani am şi eu! zise b iatul, roşind. S mergem, nuă ă avem timp de pierdut.

Îi d duse drumul de mân pentru a-şi aranja cutele rochieiă ă şi pornir mai departe unul lâng altul, f r grab .ă ă ă ă ă

— Dar, reveni el la ideea care nu-l p r sea, vrând astfel să ă ă o fac pe prietena lui s afle c avea o pozi ie, aveaă ă ă ţ influen , sunt la colegiu. Şi p rintele Sobriente, care oţă ă cunoaşte pe stare a superioar de la voi, îmi este prieten.ţ ă Îmi acord anumite drepturi şi… când va şti c noi ne jucamă ă împreun … Ei, bine, sunt convins c va aranja lucrurile astfelă ă încât s ne putem vedea când dorim. Ce zici?ă

— Oh, prostu ule! îţ i r spunse ea. Acum eşti…ă— Ce sunt!Ochii viole i ai fetei str lucir de sub p l ria ei mare şiţ ă ă ă ă

elegant .ă— Noi suntem oameni mari acum! relu apoi, insistent :ă ă— Dac nu ştii, afl c ei sunt severi cu tinerii, mai ales cuă ă ă

b ie ii. Ah, Clarence, dac s-ar afla c tu şi cu mineă ţ ă ă

133

suntem… împreun …ăPronun ând cuvintele acelea, îi f cu cu ochiul pe subţ ă

p l rie, completându-şi astfel fraza.ă ăClarence era încântat, dar şi debusolat. Privea numai

înainte şi sim ea c roşeşte tot mai mult.ţ ă— Ah, relu Susy, Mary Rogers, care era în rând cu mine,ă

te g seşte un b iat foarte dr gu , un spaniol distins. Dar eu,ă ă ă ţ zise ea brusc, eu am crescut? Spune-mi, Clarence!

Vocea ei îşi reg sise tonul impulsiv şi ner bd tor deă ă ă alt dat .ă ă

— Am crescut? spune-mi, Clarence!— Mult.— Cum îmi vine rochia aceasta? E cea mai frumoas , înă

afar de cealalt … Am una mai frumoas , cu dantele peă ă ă toat partea din fa . Dar nu-i aşa c şi asta e frumoas ?ă ţă ă ă Spune, Clarence, am dreptate?

B iatul considera c rochia pe care o purta eraă ă perfec iunea întruchipat şi îi m rturisi acest lucru.ţ ă ă

Susy, dându-şi seama c pe acolo se aflau diverşi trec toriă ă ce-i observau, deveni dintr-o dat deosebit de rezervat . Îşiă ă lipi mâinile de trup şi începu s mearg foarte serioas ,ă ă ă îndep rtându-se pu in de Clarence, pân când ajunser laă ţ ă ă pr v lia cu înghe at .ă ă ţ ă

— S ne aşez m la o mas cât mai retras , Clarence, îiă ă ă ă şopti ea confiden ial, unde s nu fim v zu i de mult lume.ţ ă ă ţ ă Comand dou înghe ate cu fragi, fiindc dac lu m cuă ă ţ ă ă ă l mâie sau cu vanilie n-o s le putem mânca. Nu le preaă ă reuşesc cei de aici.

Se instalar într-un fel de ad post rustic, amenajat înă ă spatele pr v liei, ceea ce îi f cu s par un foarte tân ră ă ă ă ă ă cioban şi o minunat ciob ni , îmbr ca i îngrijit şi ieşi i laă ă ţă ă ţ ţ plimbarea de duminic , prin sat.ă

Urmar câteva clipe de t cere ap s toare, care-lă ă ă ă încurcar pe Clarence, astfel c Susy interveni:ă ă

— A fost scandal mare, f cu ea, atunci când a schimbată profesorul nostru de francez . Domnişoarele din clasaă noastr au g sit gestul acela nedemn.ă ă

Iat deci ce g sea ea s vorbeasc dup patru ani deă ă ă ă ă

134

desp r ire!ă ţClarence era disperat. Din p cate, vocea şi ideile nu-lă

ajutau în nici un fel.În cele din urm , cu mare greutate, îndr zni, pe deasupraă ă

lingurei, s -i aduc aminte:ă ă— Î i mai plac cl titele, Susy?ţ ă— Da, da, îi r spunse ea râzând, dar n-am mai mâncat deă

mult vreme.ă— Şi Mose te mai acompaniaz atunci când cân i?ă ţMose era un pointer negru care avea obiceiul s urle deă

fiecare dat când fata îngâna vreo melodie.ă— Ah, s racul! De mult vreme s-a pierdut… Vorbeaă ă

foarte liniştit .ă— Mi-au f cut cadou îns un terranova, un prepelicar şi ună ă

ponei negru.Continu f când un inventar al numeroaselor obiecte peă ă

care le poseda. Apoi începu s dea câteva detalii amuzanteă despre afec iunea pe care i-o m rturiseau p rin ii ei adoptivi,ţ ă ă ţ despre care vorbea numindu-i tata şi mama, f r a fiă ă tulburat în vreun fel de amintirea celor mor i.ă ţ

Rezulta din povestirea ei c so ii Peyton erau foarte boga iă ţ ţ şi, în afara propriet ilor pe care le aveau în câmpie,ăţ posedau un ranch la Santa-Clara şi o cas la San-Francisco.ă

Cele mai clare amintiri erau deci cele mai recente, lucru întâlnit deseori la copii.

Încerc totuşi s aduc trecutul în prezent şi, în acestă ă ă scop, o întreb :ă

— Î i mai aminteşti de Jim Hosker?ţ— Da. A fugit din convoi dup ce ai plecat tu. N-o s - iă ă ţ

vin s crezi! Alt dat , nu demult, când am mers cu tata laă ă ă ă un restaurant important din San-Francisco, ghici cine st teaă la o mas ? Da, Clarence, era chiar b iatul acela, era Jimă ă Hosker. Tata i-a vorbit. Dar, fireşte, f cu ea ridicându-şi pu ină ţ b rbia frumoas , eu nu puteam, în elegi… Doar e un b iat…ă ă ţ ă

Clarence îşi aminti de isprava lui Jim Hosker, care jucase rolul copiei sale. Nu inea s adauge, în momentul acela, oţ ă alt pat pe imaginea şi aşa destul de şifonat pe care fata oă ă ă avea despre fostul s u tovar ş. În ciuda candorii, uşoara eiă ă

135

superficialitate, îl f cea s sufere pu in, datorit sensibilit iiă ă ţ ă ăţ lui accentuate.

Fata începu s zâmbeasc .ă ă— Îmi amintesc de poveştile pe care mi le îndruga

l ud rosul sta, zise ea.ă ă ă— Ştiu. Jim Hosker era foarte bun de aşa ceva.— Se l uda chiar c ar fi ucis un urs grizzly.ă ă— Da?— ie nu i-a povestit niciodat aşa ceva?Ţ ţ ă— Nu…— Spunea c se petrecuse cu numai o lun înainte de aă ă

face parte din convoiul tat lui meu.ă— Şi cum a f cut?ă— L-a urm rit prin creierii mun ilor pân ce a dat de grotaă ţ ă

în care tr ia.ăŞi fata începu s îi spun acea isprav pe care Jim şi-oă ă ă

atribuise singur.Totul începuse pe vremea când înso ea un grup deţ

vân tori prin mun ii stâncoşi. Într-o zi, au fost ataca i de ună ţ ţ uriaş grizzly. Deşi r nit de peste dou zeci de gloan e, ursulă ă ţ fusese gata s pun labele pe ei, dac nu s-ar fi refugiat înă ă ă mijlocul unui râu lat. Animalul nu i-a mai urm rit acolo şi,ă cum sim ea c îşi pierde puterile, a fugit în p dure s seţ ă ă ă ascund undeva pân ce r nile aveau s i se închid şi vaă ă ă ă ă c p ta for e noi.ă ă ţ

Atunci Jim le-a zis celorlal i c va porni dup urs şi c aveaţ ă ă ă s le aduc urechile lui ca trofeu. Nu avea alt cale de ieşire.ă ă ă Ori urma s îl ucid , ori avea s piar el însuşi în aceaă ă ă ă înfruntare periculoas . Dup care s-a urcat într-un copacă ă înalt şi a v zut cam unde se afla animalul. A coborât şi aă plecat dup el.ă

Dup dou zile de c ut ri, a descoperit grota în care tr iaă ă ă ă ă acel grizzly.

Fiind sear , animalul era plecat dup mâncare.ă ăA urcat într-un copac din fa a grotei şi a pândit. Pentru cţ ă

era foarte obosit, s-a legat cu nişte buc i de piele deăţ crengile copacului şi a adormit aproape imediat.

În zori a fost trezit de morm iturile ursului. Acesta veneaă

136

tr gând dup el resturile unui ap s lbatic.ă ă ţ ăA aşteptat pân ce animalul a intrat în grot , a mâncat şiă ă

s-a culcat. Apoi a coborât încet şi s-a furişat în vizuina acestuia, cu puşca în mân .ă

Ursul dormea dus.A în eles c nu-l putea împuşca în grot , fiindc un singurţ ă ă ă

glon nu era destul ca s -i vin de hac şi, în furia lui,ţ ă ă animalul l-ar fi f cut buc i.ă ăţ

Trebuia s îl scoat afar . Pentru aceasta a aprins câtevaă ă ă crengi, apoi a p truns în grot şi a aruncat focul lângă ă ă grizzly. O mul ime de şerpi şi şoareci au luat-o la fug . Înţ ă cele din urm , moroc nos, a ap rut şi ursul. L-a intit dreptă ă ă ţ în cap.

Un singur glon a reuşit s fac ceea ce alte dou zeci nuţ ă ă ă reuşiser . Lovitura s-a dovedit fatal şi astfel Jim a ajuns înă ă posesia mult râvnitelor urechi, pe care, câteva zile mai târziu, avea s i le fure unul dintre vân tori.ă ă

Suzy se opri brusc.— Nu i se pare ciudat? îţ l întreb ea.ă— Ce anume?— Felul în care ne privesc vânz torul de înghe at şiă ţ ă

ajutorul s u.ăClarence se uit şi el c tre aceştia.ă ă— Nu te preface c nu observi. Vezi în ce fel se uit la noi?ă ă

Dar Clarence nu remarc nici cel mai mic indiciu ală curiozit ii din parte vânz torului de înghe at , nici nu-iăţ ă ţ ă ar ta c se ocupa de el şi de fat .ă ă ă

Sim i îns iar senza ia aceea ciudat , de pl cereţ ă ţ ă ă amestecat cu jen , pe care o mai tr ise.ă ă ă

— Acum locuieşti la tat l t u? îă ă l întreb ea ca s schimbeă ă subiectul.

— Vrei s spui la v rul meu, îi r spunse Clarence zâmbind.ă ă ă Ştii c tat l meu a murit de mult, chiar dinainte de a teă ă cunoaşte pe tine.

— Aşa mi-ai zis tu de multe ori, Clarence, dar tata mi-a spus c nu e adev rat.ă ă

V zând îns c ochii b iatului se fixeaz asupra ei cu oă ă ă ă ă expresie întreb toare, se gr bi s adauge:ă ă ă

137

— Aşa deci, stai la v rul t u…ă ă— Asta, cel pu in, o ştiu sigur, aşa cred, f cu el cu unţ ă

zâmbet care, totuşi, ar ta c nu-i fusese uşor şi îi aduse înă ă memorie amintirea nepl cut a so ilor Peyton. Am fostă ă ţ condus la ferma rudei mele de c tre unul dintre prietenii s i.ă ă

Folosind un limbaj copil resc, b iatul îi povesti repede, peă ă scurt, c l toria dincolo de Sacramento şi cum descoperiseă ă Flynn scrisoarea adresat lui Silsbee.ă

Dar, înainte de a termina, remarc faptul c Susy nu eraă ă deloc interesat s afle toate am nuntele acelea şi nu p reaă ă ă ă s se emo ioneze, cât de cât, de nici o aluzie privitoare laă ţ moartea tat lui ei adev rat. Cu atât mai mult de vreoă ă leg tur între nenorocirea petrecut în prerie şi încurc turileă ă ă ă lui Clarence.

Sprijinindu-se cu mâna b rbia rotund , ea îi examinaă ă chipul pe îndelete.

— S - i spun drept, Clarence, interveni ea, de îndat ceă ţ ă termin el, ar trebui s -i ceri v rului t u s - i cumpere ună ă ă ă ă ţ sombrero şi un serape aurit. Cred c i-ar sta foarte bine cuă ţ aşa ceva. Atunci… te vei putea plimba c lare pe Alameda, înă sus şi în jos, când vom ieşi noi…

— Dar voi veni s te v d… la tine acas sau la m n stire,ă ă ă ă ă îi zise el înfl c rat. P rintele Sobriente şi v rul meu voră ă ă ă aranja lucrurile astea.

Susy cl tin din cap.ă ă— Nu, nu trebuie s afle nimeni de secretul nostru. Niciă

tata, nici mama. Mai ales mama. Nu trebuie s afle c ne-amă ă întâlnit iar… dup atâ ia ani…ă ţ

Expresia de profund dezam gire din ochii lui Susy nuă ă putea fi descris .ă

Dup un moment de t cere, relu :ă ă ă— Nu ne vom mai putea întâlni vreodat , Clarence, dacă ă

nu ne va ajuta Mary Rogers. E prietena mea cea mai bun ,ă singura de altfel… E pu in mai mare decât mine. A trecut şiţ ea prin aceeaşi situa ie şi i s-a interzis s -l mai vad . Po i s -ţ ă ă ţ ăi vorbeşti despre Suzette, sub numele acesta m cunoaşte.ă Am fost botezat iar, m cheam Suzette Alexandra Peyton,ă ă ă aşa a vrut mama. Iar acum, Clarence, îi spuse ea în şoapt ,ă

138

dup ce-şi roti privirea prin sal , po i s m s ru i pe subă ă ţ ă ă ă ţ p l rie, ca s - i iei la revedere.ă ă ă ţ

Îşi potrivi cu îndemânare p l ria cu boruri largi, astfelă ă încât cei din fa a lor, din pr v lie, s nu-i vad obrazulţ ă ă ă ă rotund şi rumen pe care i-l oferi b iatului ca s o s rute.ă ă ă

Acesta, zâmbind şi înroşindu-se, o pup de dou ori.ă ăDup aceea, Susy se ridic , f r s se prefac m car că ă ă ă ă ă ă ă

ofteaz din adâncul inimii, îşi trase m nuşile foarte serioasă ă ă şi îi zise:

— S nu m urm reşti dincolo de uşa pr v liei. Feteleă ă ă ă ă trebuie s vin de acum.ă ă

Acestea fiind zise, trecu foarte demn pe lâng vânz torulă ă ă de înghe at şi pe lâng ajutoarele sale, ocupa i cu treburileţ ă ă ţ pr v liei, îndreptându-se spre ieşire.ă ă

În dreptul acesteia spuse r spicat:ă— Bun , seara, domnule Brant. V urez petrecere pl cută ă ă ă

în continuare:Plec apoi spre hotel cu un pas sigur.ăClarence r mase câteva clipe ca s urm reasc din privireă ă ă ă

acea siluet zvelt , elegant şi minion , cu p rul eiă ă ă ă ă str lucitor ce-i c dea în valuri pe umeri, pe spate, pesteă ă rochia alb , ca un mantou aurit.ă

Porni apoi în direc ie opus .ţ ăAjunse acas într-o stare de perplexitate, dezorientat cumă

nu fusese demult.Întâlnirea cu Susy îi provocase o pl cere deosebit . Aveaă ă

toate motivele s cread aşa ceva. Ea îşi amintise spontană ă de el şi, în ciuda felului în care se schimbase destinul fetei, se f cuse primii paşi ca s se apropie.ă ă

Îndoielile, pe care, de fapt şi le exprimase, în privin aţ viitoarelor lor întâlniri, nu-l afectaser deloc, mai ales c elă ă se temuse de anumite schimb ri în felul ei de a fi, înă comportamentul ei, ceea ce nu se prea remarcase, spre liniştea lui. Oricum, era la vârsta la care eventualele schimb ri nu f ceau decât s -i adauge în ochii lui mai multă ă ă farmec, mai mult interes: în ciuda sl biciunilor manifestateă de firea ei, era clar c nimic nu-i afectase prietenia fa deă ţă el. Şi asta i se p ru lucrul. Cel mai important.ă

139

Recunoştea îns foarte greu c întrevederea respectiv îiă ă ă redeschisese vechile r ni, suferin ele din trecut, de careă ţ uitase.

Neliniştile lui, sentimentul nedrept ii care-l ap sase şiăţ ă care-l urm rise din fraged copil rie, multe alte lucruri peă ă ă care le crezuse definitiv îngropate în cei patru ani petrecu iţ la El Refugio ieşiser acum la iveal în numai câteva minute!ă ă

Aluzia pe care Susy o f cuse în privin a tat lui s u,ă ţ ă ă scepticismul exprimat nu o dat de c tre domnul Peyton,ă ă trezeau întreb ri neobişnuite în mintea lui, c rora ar fi vrută ă s le g seasc r spuns.ă ă ă ă

Ce reprezenta misterul acela recent, de ce i se interzicea s se vad cu Susy? Ce leg tur aveau toate acelea cu tat lă ă ă ă ă s u?ă

Dup câ iva ani, când îşi reaminti de întâlnirea cu Susy, îşiă ţ d du seama c ceea ce se întâmplase în ziua aceea nu era,ă ă de fapt, decât un avertisment…

140

CAPITOLUL XI.

Dup ce reveni la colegiu, se întâlni pe coridor cu unulă dintre preo i care, în loc s -l ia la întreb ri, îi r spunse laţ ă ă ă salut cu o blânde e care îl frapa.ţ

Aflase c fusese c utat de un profesor şi se îndrept spreă ă ă cabinetul p rintelui Sobriente, pentru a-l anun a c seă ţ ă întorsese. Deveni neliniştit când, g sindu-l pe prelată discutând cu al i trei-patru profesori, aceştia p rur încurca iţ ă ă ţ devenirea lui.

Clarence vru s se retrag , când p rintele Sobriente,ă ă ă încheind consf tuirea cu un semn din cap, îl chem la el.ă ă

Dezorientat, neştiind ce s cread , temându-se de vreună ă necaz despre care nu aflase înc nimic, b iatul încerc să ă ă ă povesteasc despre întâlnirea lui cu Susy şi s -şi exprimeă ă speran a c mentorul s u îl va ajuta cu sfatul şi cu fapta.ţ ă ă

Luându-şi asupra responsabilitatea de a-i fi sugerat fetei escapada aceea, îşi m rturisi greşeala.ă

B trânul îl privi drept în ochi şi îi zise apoi, zâmbindă gânditor:

— Chiar vroiam s te las s - i petreci vacan a împreun cuă ă ţ ţ ă Don Juan Robinson.

Substituirea cu numele acela a obişnuitului „v rul t u” i seă ă p ru foarte ciudat lui Clarence.ă ă

— Despre acest proiect vom vorbi mai târziu. Aşeaz -te,ă fiule, am pu in timp liber. N-ar fi r u s discut m. P rinteleţ ă ă ă ă Pedro mi-a spus c î i faci la timp şi foarte bine traducerile.ă ţ S te ii de treab şi de acum înainte, fiule!ă ţ ă

Fa a b iatului se lumin . Se sim i uşurat şi pl cutţ ă ă ţ ă impresionat de vorbele acelea.

Teama sa se risipi.— Traduci chiar dup dictare! E foarte bine. Avem o or laă ă

dispozi ie şi aş vrea s -mi faci dovada îndemân rii tale înţ ă ă acest domeniu. Eşti de acord, nu-i aşa? În timp ce m voiă plimba prin camer , î i voi dicta în engleza mea nu preaă ţ

141

str lucit . Te vei aşeza aici şi vei traduce totul în limbaă ă spaniol . În felul acesta ne vom destinde pu in, instruindu-neă ţ în acelaşi timp.

Clarence zâmbi.Vorbele de duh, în care se amestecau sfaturile şi

observa iile, îi erau specifice p rintelui Sobriente.ţ ăSe gr bi s se aşeze la mas , în fa a unei hârtii albe, cu oă ă ă ţ

pan în mân .ă ăPrelatul se plimba prin camer cu pasul s u obişnuit,ă ă

ap sat, dar nu zgomotos.ăSpre mirarea tân rului, p rintele începu prin a lua o por ieă ă ţ

enorm de tutun, dup care îşi sufl nasul în batist . Vorbiă ă ă ă apoi cu un glas grav, ca şi cum s-ar fi aflat la catedr :ă

„St scris c greşelile p rin ilor sunt imputate copiilor”.ă ă ă ţ Oameni necugeta i ai acestei lumi au încercat sţ ă caracterizeze legea aceasta ca fiind dur şi crud . Bie i orbi!ă ă ţ Oare nu se vede foarte clar? Cel r u care, în mândria şiă puterea sa, pentru o glorie efemer , accept s -şi asumeă ă ă riscurile pedepsei sale şi consider acest lucru ca oă demonstra ie de curaj, trebuie s ştie c nu face astfel decâtţ ă ă s condamne la o suferin . Egal şi pe cei pentru careă ţă ă manifest afec iune, f r a mai putea s împiediceă ţ ă ă ă dec derea lor, f r a mai putea s -i ajute în vreun fel. Vaă ă ă ă suferi degeaba pentru ei! Spectacolul în care neferici ii seţ lupt cu nenorocirea, cu s r cia, cu boala, cu p r sirea,ă ă ă ă ă poate l sa vreun suflet omenesc nep s tor? S neă ă ă ă imagin m, Clarence…ă

— Da, domnule, îi r spunse f r z bav b iatul, f cândă ă ă ă ă ă ă pauz şi ridicând pana de pe hârtie.ă

— Vreau s spun, continu preotul, tuşind încet, c ună ă ă p rinte cu adev rat chibzuit este în stare de orice pentruă ă binele familiei sale. Exist îns şi al i p rin i, de exemplu, nuă ă ţ ă ţ cunosc decât legea propriei voin e, dispre uiesc legile luiţ ţ Dumnezeu şi ale societ ii, nu este fidel decât unuiăţ expedient mizerabil pe care îl consider onorabil. Ună asemenea om nu conteaz decât pe curajul s u şi peă ă sl biciunile firii omeneşti. Imagineaz - i-l ca pe un b rbată ă ţ ă crud şi sângeros, un juc tor de profesie, iubind norocul şiă

142

for ându-l deseori cu mijloace incorecte, ca pe o persoan ceţ ă tr ieşte în afara societ ii, a bisericii, un r uf c tor. Un astfelă ăţ ă ă ă de om îşi p r seşte so ia şi prietenii, îşi las familia pe careă ă ţ ă ar fi trebuit s o protejeze, copilul pe care ar fi trebuit s -lă ă creasc , s -l educe. De ce? Pentru a-şi satisface pasiunileă ă morbide… Imagineaz - i-l pe acest b rbat, obligat dintr-oă ţ ă dat , s se gândeasc la moştenirea de ruşine şi repulsie peă ă ă care a l sat-o copilului s u p r sit, care nu poart nici o vină ă ă ă ă ă pentru trecutul p rintelui s u. Cum mai poate un asemeneaă ă p rinte s -şi ajute copilul? Toat îndr zneala lui dement nuă ă ă ă ă are cum s uşureze suferin ele nemeritate ale fiului s u. Ceă ţ ă trebuie s fie în sufletul unui asemenea om?ă

— P rinte Sobriente! îă l întrerupse blând Clarence.Spre surpriza b iatului, abia rostise cuvintele acelea şi oă

mân catifelat , mâna protectoare a preotului, se puse peă ă um rul s u. Îi v zu de aproape obrazul b rbos, buza de susă ă ă ă acoperit de tutun, dar binevoitoare, mişcându-se subă influen a unei inexplicabile emo ii.ţ ţ

— Ce vrei, Clarence? întreb el însufle it. Spune-mi, fiule,ă ţ nu- i fie team . Ce vrei s m întrebi?ţ ă ă ă

— Dac în lucrare trebuie s scriu padre sau padres, îiă ă r spunse b iatul cu naivitate.ă ă

P rintele Sobriente îşi şterse nasul cu zgomot.ă— Ah, despre asta e vorba? Cele ce urmeaz indică ă

singularul, îi zise el cu gravitate.Clarence se preg ti s reia lucrarea.ă ă— Da, f cu p rintele, aplecându-se peste foile scrise. Eă ă

bine, e foarte bine. Acum, dac se poate, continu el,ă ă trecându-şi mâna ca un burete umed peste fruntea încins ,ă vom face un exerci iu în sens invers. Î i voi dicta în limbaţ ţ spaniol şi vei traduce în englezeşte. Ce p rere ai? Să ă ă începem cu ceva mai uşor, cu o povestire, de exemplu… Da, am g sit!ă

Clarence, pe care acele abstrac ii solemne îl camţ plictisiser , se gr bi s se arate de acord cu noua variant şiă ă ă ă îşi preg ti pana.ă

P rintele Sobriente, oprindu-se pentru o clip dină ă plimbarea lipsit de zgomot, începu:ă

143

— În câmpiile fertile din Guadalajara tr ia un oarecareă caballero, care avea cirezi de vite şi p mânturi întinse. Aveaă o so ie şi un fiu. Dar, cum avea caracter nest pânit şi pasiuniţ ă de vagabond, inea mai pu in la acele lucruri minunate decâtţ ţ la aventurile periculoase, înfrunt rile armate, b t ileă ă ă sângeroase spre care îl chema firea sa aventuroas . Trebuieă ad ugat şi faptul c se sim ea atras de alte excese, cum ar fiă ă ţ jocurile de noroc şi b utura. Defectele acelea au reuşit s -iă ă micşoreze mult patrimoniul, la fel cum caracterul s uă cert re şi zgomotos i-a gonit familia şi vecinii. So ia sa,ă ţ ţ suportând cu mare greutate ruşinea şi necazul, a murit în timp ce fiul lor era înc foarte mic. Într-un moment de criz ,ă ă în care temeritatea şi remuşcarea au jucat un rol egal, acel caballero s-a rec s torit, deşi nu se împlinise înc un an deă ă ă la moartea primei so ii. Noua lui aleas avea un caracterţ ă asem n tor cu al lui; era la fel de orgolioas . Între ei auă ă ă izbucnit certuri furtunoase şi, în cele din urm , b rbatul şi-aă ă abandonat nevasta şi copilul, plecând din Saint-Louis… adică din Guadalajara… pentru totdeauna. El se al tur apoi unoră ă aventurieri dintr-o ar str in , purtând un nume fals şi aţ ă ă ă continuat s duc o via dezordonat , pân când, prină ă ţă ă ă ac iunile lui, a reuşit s ajung în afara legii, iar revenirea înţ ă ă lumea civilizat a devenit imposibil . So ia abandonat ,ă ă ţ ă mam vitreg a copilului s u, s-a resemnat repede cu nouaă ă ă situa ie. Ea a interzis s -i mai fie pronun at numele înţ ă ţ prezen a ei şi n-a mai pomenit nimic copilului despre tat lţ ă lui. Apoi l-a încredin at pe b iat unei cumnate. Aceasta însţ ă ă a comunicat în secret cu so ul exilat. Sub pretextul c vroiaţ ă s trimit copilul unei alte rude, l-a expediat pe acesta chiară ă tat lui s u nedemn. Împins probabil de remuşcare, infamul…ă ă

— Opri i-v , îi zise brusc Clarence.ţ ăÎşi aruncase tocul din mân şi se ridicase, drept, înainteaă

preotului.— P rinte Sobriente, îi zise cu greutate, dumneavoastră ă

încerca i s îmi aduce i ceva la cunoştin . Spune i-mi tot, vţ ă ţ ţă ţ ă rog. Pot suporta orice. De ce sunte i misterios? Am dreptulţ de a şti tot. Nu îmi spune i o poveste oarecare. V d aceastaţ ă pe chipul dumneavoastr , p rinte Sobriente. E povestea…ă ă

144

— Tat lui t u, Clarence, îi zise preotul, cu voceaă ă tremur toare.ă

— Tat l meu… a murit!ăB iatul se d du înapoi şi se f cu palid.ă ă ă— Tat l meu, repet el, e mort.ă ă— Tr ia când ai plecat din Saint-Joseph, îi r spunse cuă ă

blânde e b trânul, ap sându-şi mâna pe um rul lui Clarence,ţ ă ă ă fiindc el te-a c utat dându-se drept v rul t u. Tr ia încă ă ă ă ă ă atunci când ai ajuns aici. El a stat, în ultimii trei ani, în umbra v rului t u Don Juan şi a lui a fost hot rârea de a te trimite laă ă ă colegiul nostru. Da, Clarence, tr ia, dar purta un alt nume şiă avea o reputa ie care te-ar fi f cut s roşeşti de ruşine… Darţ ă ă acum a murit. A murit în Mexic. A fost împuşcat pe când d dea o lovitur cu un grup de desperados. Dumnezeu s -lă ă ă odihneasc !ă

— Mort! izbucni Clarence, tremurând tot. Abia acum a murit? Dar eu ştiam…

— Vestea insurec iei din Mexic şi cea a mor ii lui ne-auţ ţ sosit în acelaşi timp, adic în urm cu un ceas, reluă ă ă b trânul. Numai Don Juan ştia unde se afla şi ce nume purta.ă El n-ar fi vrut s i se dest inuie vreodat adev rul, fiindcă ţ ă ă ă ă aceasta a fost dorin a defunctului. Fra ii mei şi cu mine ne-ţ ţam gândit s facem altfel. Am fost neinspirat la început, dară am crezut c -i bine s afli tot. Iart -m .ă ă ă ă

Clarence nu-şi putu st pâni un hohot de râs. Preotul seă d du înapoi din fa a lui.ă ţ

— S v iert? Dar ce era omul acela pentru mine? îi ziseă ă înfocat. Nu m-a iubit deloc. M-a p r sit. A f cut din via aă ă ă ţ mea o minciun . N-a vrut niciodat s m vad , n-a fostă ă ă ă ă aproape de mine, nu mi-a strâns mâna niciodat .ă

— Taci! îl întrerupse preotul, îngrozit.Mâna lui mare îl ap s pe um r, obligându-l s se aşezeă ă ă ă

iar pe scaun.— Nu- i dai seama ce spui. Caut , gândeşte-te, Clarence.ţ ă

Nu exist cineva printre cei care i-am ar tat afec iunea,ă ţ ă ţ printre cei care au fost buni cu tine în cursul c l toriilor peă ă care le-ai f cut, cineva pentru care inima ta a b tut altfel,ă ă chiar împotriva voin ei tale? Caut , Clarence, c ci tu mi-aiţ ă ă

145

vorbit deseori despre un astfel de om. Las - i inima să ţ ă vorbeasc în favoarea lui, pentru numele defunctului!ă

Ochii adolescentului str lucir cu o anumit blânde e.ă ă ă ţTres ri.ăVru s -l apuce de mân pe preot, dar nu-i prinse decâtă ă

mâneca. Imaginile din memorie i se succedau rapid şi chipul s u ar ta c se oprise asupra uneia dintre ele. Îi zise apoi înă ă ă şoapt :ă

— Îmi amintesc de un om, un om periculos, în stare de orice, chiar şi de crim , de care se temea toat lumea… Seă ă numea Flynn, el m-a adus aici de la minele de aur. Eu am crezut c era un prieten fidel al v rului meu, mi s-a p rută ă ă altfel decât to i ceilal i… I-am povestit tot, ceea ce nu amţ ţ spus niciodat altcuiva, nici m car omului pe care îl credeamă ă v rul meu, nici m car dumneavoastr . Cred… cred, deă ă ă asemenea, p rinte, c pe el l-am iubit cel mai mult… Deă ă atunci m-am gândit c am greşit, relu el zâmbind trist că ă ă am greşit mult mândrindu-m cu spaima pe care o inspiraă celorlal i din jur, mai ales c mie nu mi-a fost niciodat fricţ ă ă ă de el. Ba chiar a fost atât de bun cu mine… Şi totuşi, m-a p r sit f r s -mi zic o vorb atunci când eram gata s -lă ă ă ă ă ă ă ă urmez oriunde s-ar fi dus.

B iatul izbucni în plâns şi îşi acoperi fa a cu palmele.ă ţ— Nu, nu, spuse p rintele Sobriente cu însufle ire,ă ţ

insistând asupra fiec rui cuvânt. Orgoliul s u prostesc l-aă ă f cut s te împiedice s afli vreodat gradul de rudenie careă ă ă ă te lega de un b rbat aşa de temut. Constituia o parte dină pedeapsa crunt pe care şi-o impusese el însuşi. Iar înă momentul când i-ai deschis sufletul în fa a lui, cândţ ţ indignarea ta copil reasc s-a rev rsat prin vorbe de foc, elă ă ă te-a iubit mai mult ca oricând… Da, bietul meu b iat, omulă acela, lâng care Dumnezeu i-a c l uzit paşii r t citori,ă ţ ă ă ă ă dup ce te-a purtat la Peştera Mortului, omul care te-a adusă aici şi c ruia Don Juan îi era dator pentru o fapt din trecut,ă ă nu ştiu ce anume, omul care l-a convins s se dea drept unulă dintre verii t i, acest Flynn, Jackson Brant, juc torul,ă ă Hamilton Brant, r uf c torul, era tat l t u! Po i plânge câtă ă ă ă ă ţ vrei, b iatul meu, fiecare din lacrimile tale va şterge câteă

146

una dintre greşelile p rintelui t u.ă ăCu o mişcare ampl a bra ului s u protector îl strânse peă ţ ă

Clarence la piept.Apoi, ridicându-şi privirea spre plafon, zise încet, în

latineşte:— Iar tu, suflete nefericit şi neliniştit, odihneşte-te în pace!Se cr pa de zi când bunul p rinte ştergea ultima lacrimă ă ă

din ochii b iatului.ă— Acum, fiul meu, îi zise el cu un zâmbet plin de bun tate,ă

s nu-i uit m pe cei vii. Deşi mama ta vitreg , prin felul înă ă ă care s-a purtat cu tine, nu are nici un drept legal asupra ta, nu îndr znesc s - i dictez eu comportarea pe care trebuie s-ă ă ţo ai în privin a ei. Îmi este destul s - i spun c eşti liber sţ ă ţ ă ă faci ce vrei.

Se întoarse, trase un sertar al biroului s u, scoase ună carnet de cecuri şi îl puse în mâna b iatului, care îl priveaă uimit.

— A fost dorin a lui, Clarence, ca şi dup moartea lui s nuţ ă ă fii nevoit niciodat s - i demonstrezi gradul de rudenie careă ă ţ te leag de el pentru a intra în posesia drepturilor tale.ă Profitând de acea depunere pe care ai f cut-o, cu ani înă urm , la banca domnului Carden cu consim mântulă ţă acestuia, a ad ugat lun de lun câte ceva. Domnul Cardenă ă ă a avut grij de aceste depuneri şi le-a fructificat. Afacerile ceă au angajat banii t i au fost extraordinar de rentabile,ă Clarence. Profitul a fost de o mie la unu, mai presus de orice aşteptare. Nu doar c eşti liber, fiul meu, dar po i dispuneă ţ cum vrei de averea ta şi po i lua orice nume doreşti. Eştiţ singurul t u st pân.ă ă

— Voi p stra numele tat lui meu, îi zise simplu b iatul.ă ă ă— Amin.

*

Astfel se încheie povestea copil riei lui Clarence Brant. Ceă s-a întâmplat în anii ce au urmat, cum i-au influen at destinulţ în bine sau în r u personajele ap rute deja în cursul acestoră ă întâmpl ri, ve i afla, poate, cu alt ocazie.ă ţ ă

147

Sfârşit.

COLEC IA EXBRAYAT.Ţ

(Distins cu MARELE PREMIU al romanului de aventuri).

148

149