Page 1
UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
A REPUBLICII MOLDOVA
Cu titlul de manuscris
C.Z.U.:796.015+796.422.12.
IVAN Paula
PREGĂTIREA DE FORŢĂ
A ALERGĂTOARELOR DE SEMIFOND (800m)
ÎN ETAPA MĂIESTRIEI SPORTIVE SUPERIOARE
Specialitatea – 13.00.04. Teoria şi metodologia educaţiei fizice,
antrenamentului sportiv şi culturii fizice de recuperare
Teza de doctor în pedagogie
Conducător ştiinţific: Povestca Lazari,
doctor în pedagogie
conferenţiar universitar
Autor: Ivan Paula
CHIŞINĂU, 2013
Page 2
2
© Ivan Paula, 2013
Page 3
3
CUPRINS
ADNOTARE (în română, rusă şi engleză) 5
LISTA ABREVIERILOR 8
INTRODUCERE 9
1. ANALIZA LITERATURII ŞTIINŢIFICO-METODICE DE
SPECIALITATE PE PROBLEMA PREGĂTIRII FIZICE SPECIALE A
ALERGĂTOARELOR DE SEMIFOND
14
1.1. Particularităţile dezvoltării capacităţii de forţă în funcţie de vârstă 19
1.2. Mijloacele şi metodele pregătirii de forţă aplicate în procesul pregătirii
alergătoarelor de semifond de performanţă
39
1.3. Metodologia dezvoltării diferitelor capacităţi de forţă la alergătoarele de
semifond de performanţă
45
1.4. Concluzii la capitolul 1 49
2. EFICACITATEA APLICĂRII METODOLOGIEI DE DEZVOLTARE A
FORŢEI PE NIVELE DE PREGĂTIRE
51
2.1. Metodele de cercetare 51
2.2. Organizarea cercetării 56
2.3. Analiza opiniilor specialiştilor din domeniu, referitoare la problema procesului
de antrenament în alergările de semifond
58
2.4. Cercetarea influenţei diferitelor mijloace cu caracter de forţă şi forţă-viteză
asupra rezultatului competiţional în alergările de semifond (analiza de corelaţie)
65
2.5. Concluzii la capitolulul 2 77
3. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A METODICII DEZVOLTĂRII
FORŢEI LA ALERGĂTOARELE DE SEMIFOND
81
3.1. Organizarea experimentului pedagogic 84
3.2. Planificarea anuală a procesului de pregătire de forţă/putere a alergătoarelor de
semifond
86
3.3. Cercetarea influenţei diferitelor mijloace cu caracter de forţă şi forţă-viteză
asupra rezultatului competiţional la grupa experimentală
109
3.4. Concluzii la capitolul 3 120
Page 4
4
CONCLUZII GENERALE 122
RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE 124
BIBLIOGRAFIE 126
ANEXE 141
Anexa 1. Chestionar pentru intervievarea profesorilor antrenori de atletism 141
Anexa 2. Lista nominală a antrenorilor cuprinşi în sondajul de opinie şi caracteristicile
profesionale ale acestora 145
Anexa 3. Valoarea individuală a indicatorilor de evaluare – nivel I, II, III 146
Anexa 4. Valoarea individuală a indicatorilor de evaluare – nivel II (iniţial, intermediar,
final ) 152
Anexa 5 .Etapa competiţională de vară - ciclu saptămanal de antrenament fără concurs 158
Anexa 6. Etapa competiţională de vară - ciclu saptămanal de antrenament cu concurs
Anexa 7. Acte de implementare a rezultatelor în practică
160
161
DECLARAŢIE PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII 168
CV-ul AUTORULUI 169
Page 5
5
ADNOTARE
Ivan Paula. Pregătirea de forţă a alergătoarelor de semifond (800m) în etapa măiestriei
sportive superioare: teză de doctor în pedagogie. Chişinău, 2013.
Structura tezei: introducere, 3 capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia din 218
surse, 171 pagini, 125 pagini text de bază, 26 tabele, 9 figuri, 17 grafice, 7 anexe. Rezultatele
sunt publicate în 12 lucrări sţiintifice.
Cuvinte cheie: forţă, putere, forţă de demaraj, antrenament sportiv, calităţi motrice,
măiestrie sportivă superioară, optimizare, periodizare, semifond, pregătire fizică specială.
Domeniul de studiu - pedagogie.
Scopul cercetării constă în perfecţionarea pe mai departe a metodologiei pregătirii fizice
speciale a alergătoarelor de semifond de performanţă.
Obiectivele cercetării: Studierea procesului de pregătire fizică specială a alergătoarelor
de semifond de performanţă; Determinarea capacităţilor de forţă care influenţează performanţa în
proba de 800m, feminin; Argumentarea experimentală a metodicii de pregătire fizică specială a
alergătoarelor semifondiste de performanţă prin prisma optimizării dezvoltării principalelor
capacităţi de forţă.
Noutatea şi originalitatea cercetării constă în perfecţionarea sistemului eforturilor de
antrenament prin prisma determinării şi optimizării dezvoltării capacităţilor de forţă de bază, necesare
alergătoarelor de semifond (800m) de performanţă. Pentru prima dată, a fost determinată forţa diferiţilor
muşchi, care participă în mişcările de alergare şi legătura acesteia cu rezultatul competiţional, iar pe
această bază a fost elaborat sistemul pregătirii de forţă şi forţă -viteză a alergătoarelor de semifond de
performanţă, într-un ciclu anual de antrenament.
Problema ştiinţifică actuală de importantă majoră soluţionată în cercetare, constă în
creşterea eficienţei pregătirii fizice specifice a alergătoarelor de semifond (800m), prin prisma
determinării şi optimizării mijloacelor de antrenament destinate dezvoltării capacităţilor de forţă de
bază, care influenţează performanţa competiţională a acestora.
Semnificaţia teoretică a cercetării rezultă atât din elaborarea şi argumentarea sistemului
pregătirii de forţă şi forţă-viteză a alergătoarelor de semifond (800m) de performanţă cât şi din
implementarea structurii şi conţinutului programei anuale de pregătire în procesul de antrenament.
Valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării constă în: elaborarea planurilor şi a programelor
de antrenament, a altor acte de planificare, în vederea pregătirii alergătoarelor de semifond (800m) de
performanţă, care pot fi folosite cu succes atât de antrenorii, care pregătesc sportivi de performanţă cât şi
de alţi specialişti din domeniul atletismului.
Implementarea rezultatelor cercetărilor. Rezultatele cercetărilor au fost implementate în
procesul de antrenament al alergătoarelor de semifond (800m) de performanţă ale selecţionatei României
şi al cluburilor sportive din oraşele Bucureşti şi Piteşti.
Page 6
6
AННОТАЦИЯ
Иван Паула. Силовая подготовка бегуний на средние дистанции (800м) на этапе высшего
спортивного мастерства; диссертация доктора педагогических наук; Кишинэу, 2013.
Структура диссертации: введение, 3 главы, выводы и рекомендации; библиография 218
наименований; 171 страница; 125 страниц основного текста; 17 графиков; 9 рисунков; 26 таблиц.
Результаты опубликованы в 12 научных работах.
Ключевые слова: сила, мощность, стартовая сила, спортивная тренировка, двигательные
качества, высшее спортивное мастерство, оптимизация, периодизация, средние дистанции,
специальная физическая подготовка.
Область исследования: педагогика
Цель исследования: дальнейшее совершенствование методологии специальной
физической подготовки бегуний на средние дистанции высокого класса.
Задачи исследования: анализ процесса специальной физической подготовки бегуний на
средние дистанции высокого класса; выявление силовых способностей, влияющих на результат в
беге на 800м у женщин; экспериментальное обоснование методики специальной физической
подготовки бегуний на средние дистанции (800м) путём оптимизации развития основных силовых
способностей.
Новизна и оригинальность исследования заключается в совершенствовании системы
тренировочных нагрузок путём выявления и оптимизации процесса развития основных силовых
способностей у бегуний на средние дистанции (800м) высокого класса. Впервые были выявлена
сила различных мышечных групп, участвующих в беговых движениях, её взаимосвязь со
спортивным результатом соревновательного упражнения и, на этой основе, была разработана
система силовой и скоростно-силовой подготовки бегуний на средние дистанции высокого класса
в годовом цикле тренировки. Актуальная научная проблема высокой значимости, решаемая в
исследовании, заключалась в повышении эффективности специальной физической подготовки
бегуний на средние дистанции (800м), посредством выявления и оптимизации тренировочных
средств, направленных на развитие силовых способностей, влияющих на соревновательный
результат.
Теоретическая значимость заключается в разработке и обосновании системы силовой и
скоростно-силовой подготовки высококвалифицированных бегуний на средние дистанции (800м)
и внедрения структуры и содержания программы годичного цикла в тренировочный процесс.
Практическая значимость результатов исследования характеризуется: разработкой
планов и программ подготовки, других документов планирования, для подготовки бегуний на
средние дистанции (800м) высокого класса, которые могут использованы тренерами,
работающими со спортсменами высокого класса, а также другими специалистами лёгкой
атлетики.
Внедрение результатов исследования. Результаты исследования были внедрены в
тренировочный процесс высококвалифицированных бегуний на средние дистанции (800м)
сборной Румынии, а также спортивных клубов гг. Бухарест и Питешть.
Page 7
7
ANNOTATION
Paula Ivan: Force training of middle distance women athletes (800m) in high sporting
mastership. PhD thesis in pedagogical sciences, Chişinău, 2013.
The structure of the present thesis is the following: introduction, 3 chapters, conclusions
and recommendations, references - 218 sources, 171 pages, 125 pages in the basic text, 9
illustrations, 26 tables, 17 graphs, 7 appendixes. The results are published in 12 scientific
papers.
Keywords: force, power, force starting, sports training, moving ability skills, high
athletic skills, optimization, timing, middle distance, special physical training.
Field of Study: pedagogy.
The Purpose of this Research consists in further improvement of special physical
training methodology for the middle distance performance female athletes.
The Goals of the Research: is to study the special physical training for the middle
distance female athletes; to determine the force capabilities that influence the 800m female
runners result; to offer an experimental argument for the special physical training methodology
for the middle distance female athletes by optimization of the main force capacities
development.
The Novelty and Originality of the Research consists of improving the system training
efforts through the identification and optimization of the basic force capabilities development
needed to middle distance (800m) female athletes. The force of different muscles involved in
running was determined first, its relationship with the sport result of emulative exercises, and on
this basis the system of force and speed – strength trening of middle-distance high class
runnersin the annual cycle trening was elaborated. The scientific problem of great importance of
this research was to increase the effectiveness of specific physical preparation of middle-distance athletes
(800m) through the determination and training means optimization aimed to develop strength capacities
that influence the competitive result.
The Theoretical Significance of the Research results from elaborating and reasoning of force
training system and force-velocity to middle distance (800m) women performance and implementation
structure and content of annual training program in the training process.
The Applied Value of the Research Results consists in develop plans and training programs,
and other planning documents for preparation of middle distance women (800m) performance, which can
be successfully used by coaches who train athletes and also other specialists in the field of athletics.
The Scientific Results were implemented in the training process for middle distance (800m)
female runners of Romanian national team as well as for sport clubs in Bucharest and Pitesti.
Page 8
8
LISTA ABREVIERILOR
● a.u. – alergare uşoară
● a.acc. – alergarea accelerată
● a.l.p. – alergare lansată în pantă
● a.de durată – alergare de durată
● a.s.j. – alergare cu start de jos
● a.s.p. – alergare cu start din picioare
● a.s.l. – alergare cu start lansat
● a.T. – alegare tempo
● a.T.u. – alergare cu tempo uniform
● a.T.v. – alergare cu tempo variat
● a.v. – alergare de viteză
● a.R. – alergare de rezistenţă
● a.j.g – alergare cu joc de gleznă
● a.p.g.î. – alergare cu pendularea gambelor înapoi
● a.G.s. – alergare cu genunchii sus
● ex.sp. – exerciţii speciale
● ext. de tr. – extensii de trunchi
● genuf - genuflexiuni
● m.p. – metri plat
● membr. inf. – membrele inferioare
● P.F.G. – pregătire fizică generală
● P.F.S. – pregătire fizică specială
● ps – pas săltat
● PSr – pas sărit
● rid de tr. – ridicări de trunchi
● T.1. – testarea iniţială
● T.2. – testarea intermediară
● T.3. – testarea finală
● VO2 - volumul de oxigen
● VO2 max - volumul maxim de oxigen
Page 9
9
INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa problemei abordate. În ultimii ani, datorită creşterii
substanţiale a performanţelor în alergările de semifond la femei, în special pe distanţa de 800m,
se ridică problema eficientizării procesului de antrenament, prin prisma raţionalizării pregătirii
fizice speciale. Aceasta se va face prin dezvoltarea eficientă a calităţilor fizice speciale necesare
semifondistelor, mai cu seamă a capacităţilor de forţă: forţă în regim de viteză, forţă în regim de
rezistenţă şi a rezistenţei în regim de viteză-forţă - calităţi motrice combinate, care determină
într-o mare măsură performanţa în această probă a atletismului [2, 12, 48, 69, 87,
106,150,151,155].
Pentru a alerga repede pe distanţele probelor specifice semifondului, trebuie dezvoltată
prin antrenament o forţă musculară dinamică însemnată, printr-o metodologie adecvată, în care
metodele, mijloacele şi raportul efort-odihnă trebuie să fie alese raţional şi individualizate.
Majoritatea specialiştilor în antrenament sportiv apreciază faptul că pregătirea de forţă este
necesară pentru obţinerea performanţei în aceste probe şi că programele trebuie să vizeze nevoile
fiziologice specifice, şi cu toate acestea, ele sunt neadecvate, fiind folosite în continuare metode
şi mijloace de pregătire din culturism şi haltere.
În lucrare s-a considerat că factorii favorizanţi ai performanţei sunt şi factori limitativi,
atunci când valoarea acestora nu corespunde aspiraţiilor de performanţă, iar printre factorii
limitativi generaţi de nivelul scăzut al forţei specifice a alergătoarelor de semifond, ca şi la
sprint, literatura de specialitate îi identifică pe următorii: puterea de demaraj la start; puterea de
accelerare; rezistenţa puterii [20,76].
Problema restructurării eforturilor de antrenament în cadrul ciclului anual de pregătire a
alergătoarelor de semifond junioare, în scopul optimizării performanţei sportive, centrată pe unul
sau mai mulţi factori ai antrenamentului specific, este o temă abordată şi analizată din diferite
perspective de mai mulţi specialişti [ 2, 31, 43, 46, 81,137,156,162,164].
Literatura de specialitate studiată expune pe larg aspectele particulare ale mijloacelor şi
metodelor de antrenament pentru această grupă de probe, în general, şi a celor de educare-
dezvoltare a calităţilor motrice, în special [2,9,13,16,33, 123, 141, 142, 144, 153, 154, 159, 163,
168, 169, 173, 178, 180, 181, 184, 185].
Din analiza acestor informaţii am constatat că foarte puţini autori detaliază mijloacele şi
metodele utilizate pentru dezvoltarea forţei, cu toate că mulţi specialişti în domeniu o consideră
un factor favorizant sau limitativ în realizarea performanţei în probele de 800m şi 1500m.
Page 10
10
Din cele menţionate mai sus, se poate deduce faptul că tema abordată de noi este actuală
şi de mare importanţă pentru teoria şi practica sportului, în special a atletismului.
Scopul cercetării constă în perfecţionarea de mai departe a metodologiei pregătirii fizice
speciale a alergătoarelor de semifond de performanţă.
Obiectivele cercetării:
1. Studierea procesului de pregătire fizică specială a alergătoarelor de semifond de
performanţă.
2. Determinarea capacităţilor de forţă care influenţează performanţa în proba de
800m, feminin.
3. Argumentarea experimentală a metodicii de pregătire fizică specială a alergătoarelor
semifondiste de performanţă, prin prisma optimizării dezvoltării principalelor
capacităţi de forţă.
Ipoteza cercetării. S-a presupus că raţionalizarea procesului de antrenament în alergările de
semifond prin prisma depistării capacităţilor de forţă, care influenţează performanţa la gradul
major, va conduce la menţinerea vitezei de deplasare pe distanţă şi, în consecinţă, la creşterea
performanţei sportive.
Metodele de cercetare:
Analiza literaturii ştiinţifico-metodice de specialitate;
Observaţii pedagogice închise;
Sondajul de opinie;
Cercetări pedagogice de control;
Experimentul pedagogic;
Metoda statistico-matematică de prelucrare a datelor cifrice.
Noutatea şi originalitatea cercetării constă în perfecţionarea sistemului eforturilor de
antrenament prin prisma determinării şi optimizării dezvoltării capacităţilor de forţă de bază,
necesare alergătoarelor de semifond (800m) de performanţă. Pentru prima dată, a fost
determinată forţa diferiţilor muşchi, care participă în mişcările de alergare, legătura acesteia cu
rezultatul competiţional, iar pe această bază a fost elaborat sistemul pregătirii de forţă şi forţă-
viteză a alergătoarelor de semifond de performanţă, într-un ciclu anual de antrenament.
Problema ştiinţifică actuală de importantă majoră soluţionată în cercetare constă în
creşterea eficienţei pregătirii fizice specifice a alergătoarelor de semifond (800m), prin prisma
determinării şi optimizării mijloacelor de antrenament destinate dezvoltării capacităţilor de
forţă de bază, care influenţează performanţa competiţională a acestora.
Page 11
11
Baza teoretică a lucrării o constituie principiile teoriei şi metodicii antrenamentului
sportiv, în special metodica dezvoltării calităţilor motrice în probele de alergări, care este detaliat
descrisă de lucrările de specialitate [2, 9, 16, 33, 55, 62, 63, 64, 82, 122, 134, 146, 170, 174,
210]. Baza metodologică a lucrării o reprezintă teoria antrenamentului sportiv, referitor la
dezvoltarea calităţilor motrice, generale şi specifice, necesare în probele de rezistenţă ale
atletismului [2, 4, 16, 33, 46, 54, 68, 77, 83, 89, 114, 125, 126, 128, 129, 130, 131, 132, 133,
134, 137, 138, 143, 145,147, 149, 151, 152, 160, 164, 165, 166, 167,171].
Semnificaţia teoretică a cercetării rezultă din elaborarea şi argumentarea sistemului
pregătirii de forţă şi forţă-viteză a alergătoarelor de semifond (800m) de performanţă şi
implementarea structurii şi conţinutului programei anuale de pregătire în procesul de
antrenament.
Valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării constă în: elaborarea planurilor şi a
programelor de antrenament, a altor acte de planificare, pentru pregătirea alergătoarelor de
semifond (800m) de performanţă, care pot fi folosite cu succes de către antrenorii, care pregătesc
sportivi de performanţă şi, de asemenea, de alţi specialişti din domeniul atletismului.
Tezele de bază propuse pentru susţinere:
1. Conţinutul şi structura pregătirii fizice speciale a alergătoarelor de semifond, în etapa
măiestriei sportive superioare, se vor axa pe corelarea optimală a diferitelor mijloace generale şi
specifice cu caracter de forţă cu cele de alergare, distribuindu-le prin metoda conjugată-succesivă
în mezociclurile de PFS ale macrociclului anual de antrenament.
2. Evidenţierea capacităţilor de forţă, care influenţează preponderent performanţa în
alergările de semifond rapid, în etapa măiestriei sportive superioare, va contribui la eficientizarea
procesului de antrenament şi la îmbunătăţirea rezultatului competiţional.
3. Metodica pregătirii de forţă a alergătoarelor de semifond (800m) de performanţă,
bazată pe structurarea optimală a mijloacelor la diferite etape ale ciclului anual de pregătire,
aplicându-se forma conjugată-succesivă de distribuire, va asigura un nivel înalt de PFS şi
obţinerea de rezultate de anvergură în această probă a atletismului.
Implementarea și aprobarea rezultatelor cercetării. Programa de pregătire de forță și
forță-viteză elaborată în urma cercetărilor a fost aplicată cu succes în procesul de antrenament al
alergătoarelor de semifond (800m) de performanță ale cluburilor sportive din orașele București,
Brașov, Pitești, Lugoj, Caransebeș și Giurgiu, fapt confirmat de cele șapte acte de aplicare a
rezultatelor în practica de antrenament.
Page 12
12
Rezultatele cercetărilor sunt reflectate în 12 lucrări științifico-metodice și au fost
prezentate în cadrul sesiunilor de comunicări ştiinţifice susţinute la Chişinău, Bucureşti,
Braşov, Galaţi şi Constanţa.
Volumul și structura tezei
Teza cuprinde: introducere, 3 compartimente, 13 subcompartimente, concluzii şi
recomandări practice, bibliografie şi anexe. Lucrarea este prezentată în 171 pagini din care 125
pagini text de bază şi include 26 de tabele, 9 figuri, 17 grafice şi 7 anexe.
Lista bibliografică cuprinde 218 izvoare din literatura de specialiate naţională şi
internaţională.
Sumarul compartimentelor tezei
În primul compartiment al tezei „Analiza literaturii ştiinţifico-metodice de
specialitate pe problema pregătirii fizice speciale a alergătoarelor de semifond”, am abordat
documentarea privind problematica pregătirii fizice speciale cu caracter de forţă a alergătoarelor
de semifond, având în vedere alegerea metodelor şi a mijloacelor de antrenament adecvate
acestui scop. De asemenea, este descrisă necesitatea unei programări foarte riguroase a
procesului de antrenament în diferite etape ale ciclului anual, dar şi în procesul pregătirii
multianuale, deoarece pregătirea în perspectivă a devenit o necesitate obiectivă, atât ca urmare a
cerinţei faptului că un viitor sportiv de performanţă are nevoie de o pregătire prealabilă de 6-10
ani, cât şi ca urmare a faptului că, de-a lungul acestui perioade, instruirea trebuie dirijată gradat,
pe niveluri ascendente, de la un stadiu la altul.
Au fost evidenţiate particularităţile dezvoltării capacităţii de forţă în funcţie de vârstă,
mijloacele şi metodele pregătirii de forţă aplicate în procesul pregătirii alergătoarelor de
semifond de performanţă, precum şi metodologia dezvoltării diferitelor capacităţi de forţă la
alergătoarele de semifond de performanţă.
Al doilea compartiment al tezei „Eficacitatea aplicării metodologiei de dezvoltare a forţei
pe nivele de pregătire” tratează metodele şi organizarea cercetării, precum şi analiza şi
interpretarea opiniilor specialiştilor din domeniu, referitoare la problema procesului de
antrenament în alergările de semifond, cum văd aceştia programarea mijloacelor pentru
dezvoltarea forţei în planurile de antrenament, a variaţiei distribuirii acestora in funcţie de
periodizarea planului anual. Totodată, s-a analizat şi cercetat influenţa diferitelor mijloace cu
caracter de forţă şi forţă-viteză asupra rezultatului competiţional în alergările de semifond, prin
raportarea performanţelor din competiţii, la valorile realizate de fiecare sportivă la probele de
control, pe care le-am considerat reprezentative pentru determinarea forţei, pe baza analizei de
corelaţie şi s-a realizat o inventariere a principalelor mijloace de antrenament utilizate în
Page 13
13
pregătirea fizică direcţionată pe educarea/dezvoltarea forţei. În lucrare s-a utilizat experimentul
de constatare în cadrul cercetărilor pedagogice de control şi experimentul pedagogic de tip
longitudinal în cercetarea-acţiune.
Experimentul de constatare s-a realizat în scopul identificării influenţei diferitelor
mijloace de educare/dezvoltare a forţei şi a detentei membrelor inferioare asupra capacităţii de
performanţă în probele de semifond, la cele mai valoroase sportive din România, alergătoare de
semifond.
Al treilea compartiment al tezei „Argumentarea experimentală a metodicii
dezvoltării forţei la alergătoarele de semifond” cuprinde organizarea experimentului
pedagogic, planificarea anuală a dezvoltării forţei /puterii musculare a alergătoarelor în proba de
800m, cercetarea şi interpretarea influenţei diferitelor mijloace cu caracter de forţă şi forţă-viteză
asupra rezultatului competiţional la grupa experimentală.
În conceperea metodicii dezvoltării forţei specifice pentru această categorie de
alergătoare, s-a avut în vedere faptul că antrenamentul de forţă nu poate conduce la o adaptare
adecvată şi nu poate avea o influenţă pozitivă asupra performanţei în probă, dacă nu se adresează
nevoilor fiziologice specifice
Proiectul global de educare/dezvoltare a forţei specifice a avut obiective bine precizate şi
a propus experimentarea unei strategii didactice coerente în care, metodele, mijloacele, formele
de organizare a activităţii şi probele de evaluare au fost judicios selectate şi utilizate.
Pe baza constatărilor făcute în urma cercetărilor prealabile, ne-am propus să folosim în
programul de pregătire a grupei experimentale, variabilele independente, care au corelat cel mai
bine cu rezultatul în proba de concurs, eliminându-se celelalte, care s-au dovedit a nu avea un
înalt grad de specificitate. Astfel, în cercetarea experimentală, am utilizat zece probe de evaluare
pentru argumentarea eficacităţii strategiei utilizate.
Page 14
14
1. ANALIZA LITERATURII ŞTIINŢIFICO-METODICE DE SPECIALITATE
PE PROBLEMA PREGĂTIRII FIZICE SPECIALE
A ALERGĂTOARELOR DE SEMIFOND
În literatura ştiinţifică de specialitate, studiată pentru fundamentarea ştiinţifico-metodică
a tezei, se menţionează că atleţii, care practică probele de semifond în atletismul de performanţă,
sunt caracterizaţi de următoarele aspecte esenţiale: sunt alergători rapizi care manifestă o
capacitate ridicată de demaraj ce le asigură realizarea unui start rapid; au capacitatea de a riposta
corect la schimbările de ritm din timpul cursei [157]; au capacitatea de a depune un efort
anaerob intens în finalul cursei, sprintul final, pe fondul unei capacităţi aerobe mari [108, 110,
111, 113, 117, 118, 121, 161, 162].
Pentru obţinerea performanţelor înalte în aceste probe ale atletismului, este necesară o
programare foarte riguroasă a procesului de antrenament în diferite etape ale ciclului anual, dar
şi în procesul pregătirii multianuale [5, 43, 57, 66, 113, 116, 136, 148, 150, 176].
Din analiza literaturii de specialitate, constatăm că mai mulţi specialişti în domeniu [ 18,
31, 91,166, 174] consideră că pregătirea de lungă durată a sportivilor se desfăşoară pe mai multe
stadii determinate de caracteristicile de vârstă şi de disponibilităţile generale de adaptare a
organismului.
Ca proces pedagogic, antrenamentul sportiv este subordonat scopurilor generale ale
educaţiei. El contribuie la formarea unui tânăr cu personalitate multilateral dezvoltată, capabil să
gândească şi să acţioneze corect, în spiritul normelor eticii, cu dragoste pentru muncă şi dorinţă
de afirmare.
Bompa T.O. [20, p.180] consideră că obiectivele generale ale antrenamentului sportiv
sunt următoarele:
dezvoltarea fizică multilaterală, care constituie baza pregătirii sportive şi a
condiţiei fizice generale (scopul este de a mări rezistenţa şi forţa, viteza, mobilitatea,
perfecţionarea coordonării, obţinând astfel un organism armonios dezvoltat)
dezvoltarea fizică specifică unui sport, care formează capacitatea de a executa
toate mişcările cu uşurinţă şi cursivitate;
factorii tehnici;
factorii tactici;
aspecte psihologice;
spiritul de echipă;
factori de sănătate;
Page 15
15
prevenirea accidentărilor;
cunoştinţe teoretice.
Sarcinile generale ale antrenamentului atletic sunt în viziunea aceluiaşi autor
următoarele:
asigurarea unei dezvoltări fizice armonioase şi întărirea sănătăţii sportivului;
dezvoltarea multilaterală a tuturor calităţilor fizice/motrice;
dezvoltarea calităţilor şi aptitudinilor specifice probei de specialitate; învăţarea şi
perfecţionarea deprinderilor tehnice şi acţiunilor tactice necesare participării la
concursuri şi obţinerii unor performanţe cât mai înalte;
educarea unor calităţi morale şi de voinţă, convingeri şi sentimente patriotice;
însuşirea unor cunoştinţe teoretice referitoare la regulamentele competiţiilor de
atletism, cerinţele de bază ale antrenamentului, măsurile de igienă şi principiile de
viaţă raţională.
În Figura 1.1 este prezentat caracterul procesual al stadialităţii antrenamentului sportiv din
care se observă uşor faptul că, în primul stadiu formativ, care asigură baza celorlalte stadii, sunt
cuprinşi cei mai mulţi sportivi şi că pe parcursul pregătirii numărul acestora scade, deoarece sunt
triaţi prin filtre specifice.
Fig. 1.1. Reprezentarea caracterului piramidal al stadiilor antrenamentului sportiv
[58, p.28]
Caracterul stadial al antrenamentului sportiv reliefează cel puţin două idei fundamentale:
antrenamentul este un proces îndelungat, programat pe mai mulţi ani, condiţie de bază pentru
realizarea adaptării de lungă durată şi dezvoltarea capacităţii de performanţă; existenţa în cadrul
acestei pregătiri a mai multor stadii, dealtfel generalizate pe scară mondială, dar denumite diferit.
STADIUL I ANTRENAMENTUL SAU PREGĂTIREA DE BAZĂ ORIENTATĂ ÎN FUNCŢIE DE
SPECIFICUL RAMURII DE SPORT (A.B.O.)
STADIUL II ANTRENAMENTUL SPECIALIZAT SAU SPECIALIZAREA TIMPURIE
ÎNTR-O RAMURĂ DE SPORT (A.S.T.)
STADIUL III ANTRENAMENTUL DE SPECIALIZARE
APROFUNDATĂ ŞI ORIENTARE SPRE ÎNALTA
PERFORMANŢĂ (A.O.I.P.)
STADIUL IV ANTRENAMENTUL DE MARE
PERFORMANŢĂ (A.M.P.)
Page 16
16
Pregătirea în perspectivă a devenit o necesitate obiectivă atât ca urmare a cerinţei
faptului că un viitor sportiv de performanţă are nevoie de o pregătire prealabilă de 6-10 ani, cât şi
ca urmare a faptului că, de-a lungul acestui interval, instruirea trebuie dirijată gradat, pe niveluri
ascendente, de la un stadiu la altul [31].
În atletism, ca, dealtfel, şi în alte ramuri sportive, obţinerea unei performanţe cât mai
mari este rodul unui proces pedagogic de instruire şi educaţie sportivă, eşalonat pe mai mulţi ani,
în care atletul, printr-un sistem integrativ, îşi perfecţionează deprinderile motrice, tehnica probei
de concurs, calităţile fizice şi de voinţă, îşi consolidează starea de sănătate, îşi formează
cunoştinţe şi deprinderi pentru respectarea unui anumit regim de viaţă, în scopul creşterii
capacităţii de muncă, în general, şi a randamentului în competiţii sportive, în special.
În funcţie de vârstă, sex, nivel de pregătire sportivă, stadiu de dezvoltare fizică şi
intelectuală etc., pregătirea pentru performanţe sportive se realizează în practică, utilizând
diferenţiat următoarele categorii principale de activităţi:
concursurile - acest factor are o puternică influenţă asupra atletului, stimulând
efectiv toate laturile pregătirii în mod unitar. Competiţia reprezintă şi cel mai
important mijloc de evaluare a calităţii şi eficienţei procesului instructiv-educativ,
a antrenamentului.
antrenamentul sportiv propriu-zis - acesta reprezintă metoda fundamentală de
realizare a pregătirii atletului. Raţiunea acestui factor are la bază utilizarea
exerciţiilor fizice, într-o anumită ordine, repetate de un anumit număr de ori, cu
anumite intensităţi, la anumite intervale de timp etc., care duce, în mod sistematic,
la ridicarea gradului de antrenament. Datorită influenţelor exercitate de
antrenament, în organismul atletului se produc, pe parcursul anilor, substanţiale
modificări fiziologice, morfologice, biochimice, psihice etc., strict necesare
realizării marilor performanţe.
Împărtăşim acest punct de vedere şi, în aceste condiţii, considerăm că activitatea sportivă
poate fi privită ca un sistem, în care un rol important îl au subsistemele antrenament şi
competiţie, care se condiţionează reciproc: prin antrenamente sportivii sunt pregătiţi pentru
concurs, iar în competiţie se constată ce şi-a însuşit sportivul în procesul de pregătire.
Ergogeneza specifică probelor de semifond are următoarea structură: 50% aerobă, 30%
lactacidă, 20% efort alactacid, realizată pe baza glicogenului şi a creatinfosfatului. Factorii
favorizanţi ai performanţei sportive în aceste sporturi sunt următorii: capacitatea aerobă,
capacitatea anaerobă, tehnica de alergare şi calitățile volitive.
Page 17
17
Pregătirea fizică specială a alergătoarelor de semifond se circumscrie principiilor
pregătirii fizice şi, conform majorităţii specialiştilor identificaţi în literatura de specialitate,
cuprinde metodele şi mijloacele educării/dezvoltării calităţilor motrice necesare susţinerii
eforturilor specifice de antrenament şi competiţie: rezistenţa, viteza şi forţa, şi formele de
manifestare a acestora: simple sau/şi combinate [3, 9, 11, 14, 30, 43, 57, 73, 108, 109, 110, 114,
170, 185]. Majoritatea autorilor plasează dezvoltarea calităţilor motrice specifice printre
priorităţile antrenamentului în sportul de performanţă.
În contextul temei, am abordat documentarea pe problematica pregătirii speciale de forţă
a atleţilor, în general [2, 28, 47, 55, 123, 155, 156, 157, 158, 162, 182, 197, 202 , 203, 213] şi a
alergătoarelor de semifond, în special, în evoluţia pregătirii lor pe stadii formative (nivele de
pregătire) şi vârstă, pentru a identifica fundamentele teoretice ale cercetării noastre, considerând
că factorii favorizanţi ai performanţei sunt şi factori limitativi, atunci când valoarea acestora nu
corespunde aspiraţiilor de performanţă [8, 13, 15, 51, 72, 79, 80, 139, 140, 155, 172, 175, 177,
179, 184, 211].
Printre factorii limitativi generaţi de nivelul scăzut al forţei specifice, literatura de
specialitate îi identifică pe următorii: puterea de demaraj la start; puterea de accelerare;
rezistenţa puterii [21].
Forţa este definită de mulţi autori, care au studiat această calitate motrice, din
perspective multiple: mecanic, fiziologic, metodologic, psihologic etc. [ 2, 16, 23, 27, 28, 33, 56,
75, 78 , 93, 147, 167, 177, 182].
Noi considerăm relevantă pentru demersul cercetării noastre definiţia dată [16], care
consideră că forţa se poate exprima atât prin capacitatea neuromusculară de a depăşi o rezistenţă
externă sau internă, cât şi prin capacitatea omului de a aplica forţa/contracţia musculară. În
primul caz, forţa constituie obiectul de studiu al mecanicii, iar în cea de-a doua ipostază, al
investigaţiilor fiziologice şi metodologice în pregătirea sportivă.
Autorul citat consideră că „forţa pe care o poate aplica un sportiv şi viteza cu care o
aplică se menţin într-o relaţie invers proporţională, la fel în cazul relaţiei dintre forţa aplicată de
un sportiv şi timpul de aplicare”. Plusurile uneia dintre componente sunt în detrimentul celeilalte
şi, de aceea, chiar dacă forţa poate fi caracteristica dominantă a unei calităţi, ea nu poate fi
considerată în izolare (manifestare singulară), deoarece forţa şi componenta timp se află
permanent în contradicţie. Mărimea forţei este direct proporţională cu masa corpului.
Această relaţie este liniară numai la început, când forţa creşte pe măsură ce creşte masa
obiectului aflat în mişcare. Mărimea continuă a masei nu va determina neapărat o creştere la fel
de mare a forţei aplicate.
Page 18
18
Forţa se manifestă prin modificarea mişcării corpului, modificarea formei corpului sau
prin modificarea ambelor. Forţa reprezintă o cantitate vectorială. Ea este caracterizată prin:
a) dimensiune;
b) direcţie;
c) punct de aplicaţie.
Întrucât forţa reprezintă o măsură instantanee şi toate mişcările umane sunt executate de-a
lungul unei perioade de timp, relaţia continuă forţă-timp, şi nu numai forţa dată într-un moment
dat, trezeşte, în mod deosebit, interesul antrenorilor şi al sportivilor.
În mişcările sportivilor interacţionează numeroase forţe diferite. În biomecanică, acestea
se împart în două grupe: forţe interne şi forţe externe. O forţă exercitată de o parte constituentă a
organismului asupra altei părţi se numeşte forţă internă. Forţele interne includ acele forţe, care
acţionează asupra oaselor şi a tendoanelor.
Forţele care acţionează între organismul sportivului şi mediul înconjurător se numesc
forţe externe. Conform acestei definiţii a forţei, numai forţele externe sunt considerate o unitate
de măsură a forţei sportivilor.
Forţa se realizează prin contracţie musculară, iar cunoaşterea şi respectarea factorilor de
care depinde calitatea contracţiei musculare sunt cerinţe sine qua-non ale dirijării
antrenamentului de forţă. Vom trece în revistă cei mai importanţi factori ai contracţiei musculare,
identificaţi la nivelul mecanicii şi arhitecturii muşchiului. În ceea ce priveşte mecanica
muşchiului, aceasta are trei variabile importante: lungime, velocitate şi forţă.
Lungimea muşchiului - fixarea punţilor între miofilamentele actinice şi miozinice creează
forţa musculară ce dispare imediat ce se produce detaşarea punţilor. Concomitent cu alunecarea
filamentelor, se realizează scurtarea sarcomerelor şi de aici, scurtarea fibrei musculare [40].
Mărimea forţei este direct proporţională cu mărimea suprapunerii miofilamentelor,
aceasta creşte paralel cu numărul punţilor transversale, ceea ce se exprimă ca legitate faptul că
forţa variază cu variaţia de lungime a muşchiului, valoarea cea mai mare de forţă realizându-se
la mijlocul lungimii muşchiului.
Arhitectura muşchiului, modul de aranjare a fibrei musculare este cel de-al doilea factor
al calităţii contracţiei musculare, ce se manifestă atât la nivelul forţei maxime, cât şi la nivelul
velocităţii maxime a scurtării fibrei musculare.
Arhitectura fibrei lungi îşi bazează forţa pe dispunerea seriată a sarcomerilor, deoarece
are puţine miofibrile spre deosebire de fibrele scurte, groase, la care forţa este dată de numărul
mai mare de miofibrile paralele [26].
Page 19
19
Tabelul 1.1. Parametrii morfologici şi biomecanici ai celor mai importanţi
muşchi ai membrului inferior [26, p.26]
Muşchiul
Lungimea
tendonului
nealungit
(cm)
Lungimea fibrei
musculare
(cm)
Unghiul de
penaţie
(0)
Forţa de vârf a
muşchiului
(N)
Drept femural 3,46 8,4 5 780
Biceps femural 3,41 10,9 0 720
Gracilis 1,4 35,2 3 110
Croitor 0,4 57,9 0 105
Vastul medial 1,26 8,9 5 1295
Vastul intermediar 1,36 8,7 3 1235
Vastul lateral 1,57 8,4 5 1870
1.1. Particularităţile dezvoltării capacităţii de forţă în funcţie de vârstă
Conform mai multor autori [43, 57, 88] capacitatea motrice reprezintă un complex de
manifestări preponderent motrice, priceperi şi deprinderi, condiţionate de nivelul dezvoltării
calităţilor motrice, indicii morfofuncţionali, procesele psihice şi procesele biochimice,
metabolice, toate însumate, corelate şi reciproc condiţionate, având ca rezultat efectuarea
aferentă a actelor şi acţiunilor motrice; ea exprimă ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi
dobândite, prin care se pot realiza eforturi variate ca structură şi dozare.
Capacitatea motrice se manifestă sub două forme: generală şi specifică.
Calităţile sau aptitudinile fizice/motrice sunt însuşiri sau proprietăţi ale activităţii
neuromusculare. Acestea au cunoscut de-a lungul timpului diferite denumiri: „calităţi fizice”,
„calităţi biomotrice”, „aptitudini motrice”, „aptitudini psihomotrice”.
Calităţile sau aptitudinile motrice sunt, în mare măsură, transmise ereditar. Ereditatea
reprezintă ansamblul de procese caracteristice (din punct de vedere biologic) privind
transmiterea patrimoniului (zestrei) genetic.
La om, ca şi la animale, informaţia genetică este cedată de moleculele de acid
dezoxiribonucleic (AND) şi ribonucleic (ARN), asigurând structura chimică a informaţiei
Page 20
20
genetice. Fiecare trăsătură a organismului este rezultatul interacţiunii dintre ereditate şi mediul
înconjurător.
În domeniul educaţiei fizice şi sportului, ereditatea şi mediul joacă aceleaşi roluri ca în
orice activitate umană, cu unele particularităţi, determinate de aspectele fizice şi motrice,
predominante în practica exerciţiilor fizice.
Însuşirile umane sunt influenţate şi determinate de factorii ereditari.
Printre aceştia, cei mai importanţi pentru domeniul nostru de activitate, sunt:
însuşirile morfologice;
mobilitatea articulară;
rezistenţa specială (anaerobă) şi generală (aerobă);
timpul de reacţie;
însuşirile de motricitate şi forţă;
forţa musculară;
viteza mişcării elementare - îndemânarea.
Calităţile/aptitudinile fizice/motrice sunt însuşiri ale organismului uman, care se pot
dezvolta în ontogeneză. Oamenii se nasc cu anumiţi indici ai aptitudinilor motrice care se
dezvoltă în ontogeneză, până la o anumită vârstă, după care încep să scadă într-un ritm
diferenţiat determinat de mai multe variabile.
Calităţile fizice/motrice reprezintă ansamblul potenţialului fizico-biologic al unui individ,
care se manifestă prin execuţia la parametri maximi ai unui act motric sau a unei structuri
motrice în relaţie directă cu spaţiul şi timpul, exprimat prin rapiditate, durată, încărcătură,
amplitudine, precizie şi coordonare.
În activitatea de educaţie fizică şi sport, se poate accelera dezvoltarea indicilor calităţilor
motrice printr-un proces ce poartă denumirea de educare/dezvoltare a calităţilor motrice.
Noţiunea de educare se referă la un sistem planificat de influenţe de durată, în scopul
modelării şi orientării către un ideal al capacităţilor fizice.
Abordând educarea forţei, vom avea în vedere alegerea metodelor şi a mijloacelor de
antrenament adecvate acestui scop, dozarea lor, stabilirea duratei şi naturii pauzelor, stabilirea
interdependenţei efectelor acestora cu celelalte calităţi fizice.
Termenul de ,,dezvoltare” este utilizat în fiziologia educaţiei fizice şi sportului pentru a
exprima procesul de creştere şi diferenţiere de la nivelul celular, tisular al organelor, aparatelor şi
sistemelor implicate în efort. În ceea ce priveşte calităţile motrice, dezvolarea exprimă atât
Page 21
21
procesul creşterii dimensiunii celulelor, ţesuturilor, organelor, aparatelor şi sistemelor implicate
în efort, cât şi diferenţierea funcţiilor fiziologice fine ale acestora.
De aceea, dezvoltarea, ca proces complex, ce implică creşterea şi diferenţierea
morfofuncţională, este limitată în timp.
Fiziologii consideră că dezvoltarea poate înregistra un progres până la 25-30 de ani, iar
după o perioadă de stabilitate a creşterii şi diferenţierii, ce se manifestă prin menţinerea la valori
constante, prin participarea la procesul specific de pregătire, după 35-40 de ani, apare fenomenul
de scădere a parametrilor morfofuncţionali dobândiţi, chiar dacă sportivii continuă pregătirea
[28].
Manifestarea concretă a calităţilor fizice/motrice are cel puţin două componente:
componenta calitativă, determinată de specificitatea ramurii de sport sau a probei sportive şi
componenta cantitativă, ceea ce pune în evidenţă faptul că, deşi caracteristicile exterioare ale
unor mişcări/structuri motrice pot fi asemănătoare sau foarte apropiate, caracteristicile lor
interne, substratul morfologic şi funcţional-biochimic implicat în realizarea lor, pot fi total
diferite. De aceea, antrenorii, teoriticienii, specialiştii antrenamentului sportiv, trebuie să ia în
considerare faptul că mecanismele interne declanşează modificările morfologice, funcţionale şi
biochimice, corelate direct cu însuşirile interioare ale acestor aspecte la nivelul fiecărui individ.
Terminologia Educaţiei Fizice şi Sportului defineşte astfel calitatea motrice ca fiind o
„aptitudine a individului de a executa mişcări exprimate în indici de viteză, forţă, rezistenţă,
îndemânare, mobilitate” [104].
Cîrstea Gh. considera că sunt două categorii de calităţi fizice [23]:
de bază: viteza, îndemânarea, rezistenţa, forţa;
specifice: implicate în practicarea ramurilor şi probelor sportive.
Orice act motrice sau acţiune motrice implică în efectuarea lor toate calităţile motrice,
dar cu pondere diferită.
În opinia lui Manno R. Cea mai oportună este următoarea taxonomie a aptitudilor
motrice [55]
aptitudini condiţionale: forţa, viteza, rezistenţa;
aptitudini coordinative: coordonare, supleţe, mobilitate, elasticitate.
Bompa T .,Thompson J. R. şi alţi teoreticieni [17, 85] ai domeniului folosesc termenul de
„calităţi biomotrice” pentru a defini: forţa, rezistenţa, viteza, supleţea şi coordonarea.
Manno R., citat de Raţă G. şi Raţă B. [75, p.11] consideră că „aptitudinile motrice sunt
premisele motrice de tip endogen ce permit formarea abilităţilor motrice (priceperilor motrice)”.
Page 22
22
În Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului se optează pentru termenul de calitate
motrice, definită drept însuşirea psihofizică a individului, bazată pe mecanisme fiziologice,
biologice şi psihice, care asigură execuţia acţiunilor motrice cu indice de viteză, forţă, rezistenţă
şi îndemânare [99].
Cei mai mulţi specialişti consideră că aptitudinile psihomotrice sunt însuşiri ale
organismului uman, care evidenţiază capacitatea de efectuare a acţiunilor de mişcare cu anumiţi
indici de forţă, viteză, rezistenţă, îndemânare şi coordonare.
Vârsta caracteristică alergătoarelor de semifond de performanţă corespunde începerii
categoriei de juniori I (17 ani), iar din punct de vedere al dezvoltării ontogenetice, vizează
adolescenţa [6, 28, 42, 71].
Referitor la procesul de dezvoltare morfofuncţională, la această vârstă procesele de
creştere sunt în etapa finală, sistemul organelor funcţionale ajungând la un nivel ce permite
începerea unor eforturi de o dificultate superioară celor anterioare (din timpul perioadelor de
juniori II, respectiv III).
Cu toate acestea, definitivarea proceselor de dezvoltare a organismului (sistemul
organelor interne, sistemul osos şi muscular, etc.) se realizează în ontogeneză, efortul efectuat
acţionând în direcţia adaptării acestora la noile solicitări [27, 28, 49].
La începutul perioadei adolescenţei, se înregistrează o dezvoltare mai intensă la nivelul
muşchilor mari, iar apoi procesul se extinde şi la nivelul muşchilor mici, ceea ce influenţează
perfecţionarea şi coordonarea mişcărilor fine.
Pe la mijlocul perioadei, se constată şi o stabilizare relativă a creşterii adolescenţilor
privind talia şi masa corporală.
Corpul câştigă în înălţime între 20 – 30cm, iar ca masă corporală câte 4 - 5kg anual.
Maturizarea treptată a aparatului circulator asigură o funcţionare normală a inimii. Ca
urmare a creşterii suprafeţei plămânilor, volumul de aer introdus prin inspiraţie este mai mare
[217].
Dintre factorii care influenţează procesele de creştere, un rol deosebit îl au glandele cu
secreţie internă.
Astfel, hipofiza secretă mai mulţi hormoni. Unii din aceştia influenţează creşterea, alţii
stimulează şi reglează funcţia altor glande endocrine.
În plan psihologic, transformările sunt extrem de rapide, spectaculoase şi de maximă
complexitate cu sărituri la nivelul unor funcţii, cu evoluţii mai lente la nivelul altora.
În ceea ce priveşte corelaţia între tipul constituţional şi activitatea sportivă, se poate
afirma că vârsta optimă a performanţei sportive specifică probelor de semifond este 24 – 26 ani,
Page 23
23
talia 168cm 2cm; masa corporală cu 10 – 15kg sub numărul de cm peste 100; membre
inferioare lungi şi trunchi scurt; ţesut adipos maxim 9 – 10 % din masa corporală; forţa globală
supraunitară (lombară 200 % extensie şi flexie a coapsei 100 %, extensia gambei şi coapsei 75 %
din masa corporală); consum maxim de oxigen 78-84 ml /kg corp; capacitatea anaerobă 55 - 60
kgm/kg corp [49, 67].
Ritmul dezvoltării musculare scade între 17-18 ani, apoi, începând din jurul vârstei de 20
de ani până la 30 ani, creşterea forţei este maximă, fiind urmată de o diminuare lentă [13].
În Figurile 1.2 şi 1.3 prezentăm sistematizări ale aptitudinilor umane din punctul de
vedere al domeniului de educaţie fizică şi sport, care aparţin autorilor Guion R.M., care combină
aptitudinile fizice identificate de E. A. Fleishman cu cele ale lui J. Hogan, şi Raţă G., în care
forţa este considerată o calitate psihomotrice condiţională, alături de viteză, rezistenţă şi se
manifestă ca forţă maximă, statică şi dinamică [75, 200].
Fig. 1.2. Model al aptitudinilor fizice [200, p.61]
Forţă
musculară
Rezistenţă
cardiovasculară
Calitatea
mişcărilor
Factorii
generali ai
lui Hogan
Tensiu-
ne
muscu-
lară
Rezis-
tenţă
cardio-
vasculară
Rezis-
tenţă
muscu-
lară
Putere
muscu-
lară
Coordona-
re neuro-
musculară
Flexibi-
litate
Echili-
bru
Descripto-
rii de bază
ai lui
Hogan
Forţă
statică
Forţă
explo
zivă
Forţă
dinamică.
Forţa
trunchiului
Vigoa-
re
Flexibilitate
distribuită.
Flexibilitate
dinamică
Echili-
brul
corpu-
lui
Coordona-
rea
corpului
Page 24
24
Fig.1.3. Aptitudinile psihomotrice [75, p.25]
Pentru fundamentarea necesităţii abordării pregătirii de forţă în raport cu vârsta
sportivelor, vom trece în revistă factorii care condiţionează manifestarea forţei musculare şi
formele de manifestare ale forţei.
Factorii care condiţionează forţa musculară
Literatura de specialitate apreciază că un rol important în dezvoltarea forţei îl au o serie
de factori, consideraţi a fi elemente- suport, care stau la baza abordării dezvoltării acestei
calităţi motrice [16, 33, 49, 56, 93, 121].
Vârsta şi sexul
Este cunoscut faptul că (mai ales în perioadele de creştere intensă), dezvoltarea forţei este
realizată cu unele restricţii, datorită particularităţilor morfofiziologice. După pubertate,
dezvoltarea forţei dobândeşte o importanţă mai mare, integrată în sistemul celorlalte aptitudini.
Page 25
25
La fete, comparativ cu băieţii, forţa lor se dezvoltă mai puţin, aproximativ 75% faţă de
posibilităţile băieţilor. Aceste diferenţe sunt determinate de modul de repartizare al ţesuturilor
corpului, în special cel adipos, de secreţiile hormonale și de tipul somatic.
Grosimea fibrei musculare (secţiunea transversală a fibrei musculare)
Muşchii cu o bază transversală fiziologică mare produc o forţă mai mare, decât muşchii
similari cu o secţiune transversală mai mică. Acest lucru este valabil indiferent de lungimea
muşchiului.
Muşchiul scheletic este format din numeroase fibre sau celule musculare lungi sau
cilindrice. Fiecare fibră este formată din numeroase miofibrile, care sunt formate din unităţi
repetate longitudinale, numite sarcomere. Sarcomerele includ, la rândul lor, filamente care
conţin, în principal, actină proteică şi filamente groase de miozină proteică. Filamentele de
miozină şi actină se suprapun parţial. Filamentele de miozină au nişte proiecţii de heliu numite
punţi (cross bridges). Ele se termină cu nişte capete miozinice care fac contactul cu filamentele
subţiri în timpul contracţiei. Conform teoriei alunecării filamentelor, contracţia sarcomerelor şi,
de aici, a fibrei musculare, are loc ca rezultat al alunecării rotative a filamentelor de actină între
cele de miozină [27, 93].
Forţa realizată de muşchi este produsul activităţii subunităţilor musculare (sarcomere,
miofibrile, fibre musculare).
Numărul total de legături transversale dintr-un sarcomer dat este rezultatul numărului de
filamente de actină şi miozină, adică din zona transversală a tuturor filamentelor şi
numărului terminaţiilor miozinice, care pot interacţiona cu filamente de actină, adică lungimea
sarcomerelor. Toate sarcomerele unei miofibrile funcţionează în serie. Forţa produsă de o fibră
musculară este limitată de numărul de filamente de actină şi de miozină şi în consecinţă de
numărul de miofibrile care lucrează în paralel.
Capacitatea unui muşchi creşte atunci, când este supus unui regim de contracţie de forţă.
Această creştere se numeşte hipertrofie musculară şi este determinată de numărul crescut de fibre
motorii (hiperplazia fibrelor) şi mărirea zonei transversale a fibrelor individuale (hipertrofia
fibrelor).
Atât hiperplazia, cât şi hipertrofia contribuie la mărirea dimensiunii musculare, un aport
mai mare avându-l hipertrofia fibrelor musculare. Există două tipuri de hipertrofie musculară:
sarcoplasmică şi miofibrilară.
Hipertrofia sarcoplasmică a fibrelor musculare se caracterizează prin creşterea
sarcoplasmei (substanţă semifluidă interfibrilară) şi a proteinelor necontractile, care nu
contribuie direct la producţia de forţă musculară.
Page 26
26
Hipertrofia miofibrilară reprezintă o creştere a fibrei musculare prin mărirea numărului
de miofibrile, creşterea actinei şi a filamentelor miozinice. În acelaşi timp, proteinele contractile
sunt sintetizate, iar densitatea filamentelor creşte. Acest tip de hipertrofie a fibrelor duce la o
creştere însemnată a forţei musculare.
Nutriţia şi statutul hormonal
Pregătirea de forţă activează sinteza proteinelor musculare contractile şi are drept cauză
hipertrofia fibrelor numai atunci, când există substanţe suficiente pentru refacerea şi creşterea
proteinelor. Cantitatea de ATP şi CP existentă în muşchi are un rol foarte important în
dezvoltarea forţei.
Aminoacizii sunt produsele finale ale digestiei proteinelor (hidroliza). Unii aminoacizi,
denumiţi esenţiali sau indispensabili, nu pot fi produşi de organism şi trebuie furnizaţi prin
alimentaţie. Aminoacizii furnizaţi de alimente străbat peretele intestinal nemodificaţi, trecând
apoi în sistemul circulator. De aici sunt absorbiţi de muşchi în funcţie de aminoacidul de care are
nevoie muşchiul pentru crearea propriei proteine.
Pe lângă furnizarea de aminoacizi, statutul hormonal joacă un rol extrem de important. O
serie de hormoni secretaţi de diferite glande din organism influenţează ţesutul muscular
scheletic. Aceste efecte se clasifică în catabolice, care conduc la distrugerea proteinelor
musculare şi anabolice, ce determină sinteza proteinelor musculare din aminoacizi. Printre
hormonii anabolici se numără testosteronul, hormonul de creştere (somatotropina) şi
somatomedinele (factor de creştere asemănător insulinei).
Inervaţia intramusculară
Această capacitate de contractare simultană şi rapidă a unui muşchi (numărul de fibre
musculare) este strâns legată de îngroşarea fibrelor unui muşchi.
Continuitatea procesului de pregătire
Forţa este o aptitudine motrice ce se poate educa destul de mult, ştiindu-se că după o lună
cu 3 - 4 lecţii de pregătire pe săptămână, ea aproape se dublează faţă de nivelul iniţial, iar după o
săptămână de la întreruperea pregătirii se pierde aproape 80% din nivelul atins [32].
Factorii psihici
Dintre factorii psihici care condiţionează educarea forţei, cei mai importanţi sunt
motivaţia, stările emoţionale, concentrarea, atenţia şi voinţa.
Durata şi intensitatea contracţiei musculare
S-a demonstrat că o contracţie de durată mai lungă (25-30 secunde), favorizează o
creştere mai rapidă a forţei, decât o contracţie mai scurtă (2-3 secunde). Este cunoscut faptul că
o intensitate a contracţiei musculare mai ridicată determină creşterea forţei musculare.
Page 27
27
Frecvenţa şedinţelor de pregătire care au prevăzute obiective pentru dezvoltarea forţei
Se ştie faptul că, cu cât se lucrează mai des pentru dezvoltarea forţei, cu atât aceasta va
atinge parametri ridicaţi [13, 16, 27, 73, 93, 128].
Tipul de fibre musculare
Fibrele care depind de oxigen şi îl utilizează pentru a produce energie sunt denumite fibre
aerobe, de tip I, roşii sau fibre lente.
Fibrele care nu au nevoie de oxigen sunt denumite fibre anaerobe, de tip II, albe sau fibre
rapide.
Fibrele albe şi roşii există în organism în proporţii relativ egale şi se consideră că
pregătirea de forţă nu afectează în mare măsură acest raport de 50 la 50.
Pregătirea de forţă afectează însă dimensiunea fibrelor.
Inervarea fibrelor musculare determină tipul lor în funcţie de câte fibre musculare sunt
conectate la fiecare nerv motor.
Metodele de instruire
Forţa creşte foarte mult şi în funcţie de tipul de contracţie solicitat, de metoda sau
procedeul de instruire. Se consideră că prin contracţiile izometrice, un subiect atinge limita forţei
sale maxime în 6-8 săptămâni; în schimb prin eforturi dinamice, aceeaşi limită se atinge în 8-12
săptămâni. Acest lucru se explică prin faptul că în timpul efortului dinamic nu se contractă la
maximum toate fibrele musculare, iar în cadrul contracţiilor izometrice intensitatea este maximă.
Ideal este să se îmbine contracţiile izometrice cu cele izotonice.
Tipuri, mijloace de dezvoltare şi succesiunea lor
Exerciţiile fizice se aleg în funcţie de tipul de forţă ce trebuie dezvoltat şi posibilităţile
(deficienţele) executanţilor.
Valoarea unghiulară a segmentelor care lucrează şi lungimea muşchilor
Se consideră că lungimea optimă de lucru a unui muşchi este în jur de 80-90 % faţă de
lungimea acestuia în repaus şi de 80-120° valoarea unghiului între segmentele aflate în lucru.
În stabilirea exerciţiilor ce vor fi folosite, este necesar să se cunoască unghiurile
mişcărilor în care forţa este mai scăzută şi să se acţioneze cu amplitudini, care să ducă la
dezvoltarea corespunzătoare a acesteia.
Formele de manifestare a forţei
În funcţie de acţiunea motrice în care este implicată, forţa se poate manifesta sub mai
multe forme: forţa propriu-zisă (forţa maximă sau absolută), forţa explozivă (detenta), forţa în
Page 28
28
regim de rezistenţă, forţa generală, forţa specială, forţa dinamică, forţa statică, forţa de
demaraj, forţa relativă [13, 16, 30, 89, 93].
În Figura 1.4. este prezentată o sistematizare a formelor de manifestare ale forţei umane
în viziunea lui Verkhoshansky Iu., citat de R. Manno [55, p.58].
Fig. 1.4. Tipuri de forţă [55, p.58]
Forţa musculară a omului
Tipul forţei
Forţa maximală Forţa rapidă Forţa - rezistenţa
Tipuri de lucru muscular
De învingere Combinat De cedare Static
Tipuri de contracţie musculară
Izotonică Auxotonică Izometrică
Natura contracţiei musculare
Viteza
ciclică
Viteza
aciclic
ă
Viteza
explozivă
reactivă
balistică
Viteza
explozivă
balistică
Viteza
explozivă
fazică
tonică
Viteza
fazică
tonică
Viteza
fazică
ffazic
ă
Viteza
tonică
Page 29
29
Forţa propriu-zisă (forţa maximă sau absolută) este întâlnită sub formă de forţă
maximală statică sau forţă maximală dinamică.
Forţa maximă depinde de următorii factori: grosimea secţiunii transversale a muşchiului,
activitatea coordonată a muşchilor care participă la efectuarea actului motrice şi coordonarea
contracţiei fibrelor musculare. În dezvoltarea forţei maxime, un rol important îl au resursele
energetice din interiorul muşchiului: ATP şi CP, având în vedere că aceasta dezvoltă câteva
secunde efort maximal, care va duce la epuizarea acestor resurse şi la acumularea de lactat
mărind acidoza.
Forţa maximă statică se manifestă în situaţiile, în care forţele externe sunt mai mari
decât capacitatea de forţă maximă a musculaturii. În această situaţie, contracţia muşchiului este
izometrică (fără modificarea formei şi apropierea capetelor muşchiului), caracterizată de o
creştere foarte mare a tensiunii musculare.
Forţa maximă dinamică se manifestă prin învingerea de către muşchi a rezistenţei
(forţelor) externe, deci avem de-a face cu o contracţie izotonică sau de cedare (excentrică).
În cazul mişcărilor de cedare (alungirea forţată a muşchiului), forţa depăşeşte
considerabil forţa maximă izometrică pe care o poate dezvolta subiectul.
În contracţiile izotonice se scurtează elementele contractile ale muşchiului, iar cele
elastice nu-şi modifică lungimea (muşchiul se scurtează totuşi).
Contracţiile auxotonice sunt însă combinaţii de contracţii izometrice şi izotonice, care se
manifestă diferit, în funcţie de solicitările impuse de mişcările respective şi viteza lor specifică în
diferite momente. Ele se realizează pe baza modificării lungimii atât a elementelor contractile,
cât şi a celor elastice. Este cea mai frecventă formă de contracţie musculară întâlnită în
activitatea sportivă şi în educaţie fizică.
Forţa explozivă (detenta) este definită, de cele mai dese ori, ca fiind calitatea sistemului
neuromuscular de a învinge rezistenţa printr-o viteză de contracţie mărită.
Această formă de manifestare a forţei deţine un rol foarte important în obţinerea
performanţelor într-o serie de ramuri de sport şi probe bazate pe mişcări aciclice, cum ar fi:
aruncările, săriturile şi jocurile sportive, în care rezultatele depind de forţa explozivă. Influenţe
deosebite pot avea şi în probele bazate pe mişcări ciclice, reprezentând o condiţie de bază pentru
dezvoltarea vitezei.
Detenta depinde de următorii factori:
numărul de fibre musculare care se contractă simultan (coordonare
intramusculară);
mobilizarea rapidă a fosfaţilor atât din fibrele roşii, cât şi din cele albe;
Page 30
30
grosimea fibrelor secţiunii transversale (capacitatea de contracţie a fibrelor
musculare).
Forţa în regim de rezistenţă reprezintă capacitatea de a depune un efort de forţă timp
îndelungat. Intensitatea acestui regim de lucru este determinată de îngreuierea în procente faţă de
forţa maximă de contracţie şi numărul de repetări sau timpul şi ritmul de lucru (volumul).
O formă particulară a forţei de rezistenţă este detenta în regim de rezistenţă, calitate cu un
rol foarte important în numeroase ramuri de sport, în care segmentele corpului trebuie să
efectueze mişcări explozive timp îndelungat (box, scrimă, patinaj, jocuri sportive).
Detenta în regim de rezistenţă este determinată, în mare măsură, de capacitatea muşchilor
implicaţi în efort de a-şi restabili proprietăţile de lucru în regim exploziv, nivelul rezistenţei
generale şi locale a organismului.
Forţa generală - această formă de manifestare se referă de regulă la forţa întregului
sistem muscular, fără a fi dictată sau impusă de o anumită specializare. Acest gen de forţă se
foloseşte în rezolvarea unei game variate de acţiuni motrice şi se caracterizează printr-o
dezvoltare multilaterală a musculaturii.
Forţa specială se referă la forţa anumitor grupe musculare solicitate de specificul unei
activităţi sau al probei sportive. Acest tip de forţă are un caracter structural foarte riguros,
dezvoltarea sa făcându-se corespunzător, prin mişcări specifice probei sau ramurii de sport.
Atât forţa generală, cât şi forţa specială, trebuie dezvoltate/educate, cu precădere, în
cadrul activităţii de educaţie fizică şcolară (unităţilor de învăţare) prima, în mod deosebit în
lecţie, cea de-a doua, în activitatea independentă a elevilor şi în lecţiile de activităţi sportive, în
funcţie de cerinţele fiecărei ramuri de sport.
Forţa dinamică/izotonică reprezintă forma de manifestare a forţei, ce apare atunci când
se modifică dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort; dacă fibrele musculare se
scurtează, se vorbeşte de forţă dinamică de învingere (sau în regim miometric), iar dacă fibrele
musculare se alungesc, se vorbeşte de forţă dinamică de tip cedare (sau în regim pliometric).
Forţa statică este o formă de manifestare a forţei care se întâlneşte atunci, când nu se
modifică dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort; un tip special de forţa statică este cea
"izometrică", atunci când "rezistenţa", ce trebuie învinsă, este mai mare decât capacitatea de
forţă maximă a musculaturii executantului.
Din definirea ultimelor două forme de manifestare a forţei (forţa dinamică şi forţa
statică), se poate da o definiţie completă a pliometriei. Aceasta presupune solicitarea unui muşchi
mai întâi într-o fază excentrică (de cedare - întindere), urmată de un moment izometric şi de o
fază concentrică (de învingere - scurtare).
Page 31
31
Forţa de demaraj este capacitatea de a realiza o forţă maximală la începutul mişcării (la
debutul contracţiei musculare), având ca efect obţinerea unei mari viteze iniţiale (sinonimă cu
viteza de accelerare la alergarea de viteză).
Forţa relativă este forma de manifestare a forţei, care exprimă raportul dintre forţa
absolută/maximă şi greutatea corporală, adică valoarea forţei pe kilogram /corp; acest tip de forţă
scade odată cu mărirea greutăţii corporale.
În procesul de antrenament, specialiştii recomandă să fie prelucrate numai acele calităţi
motrice pentru care există substratul biologic adecvat, antrenabilitatea reprezentând capacitatea
de adaptare, mai mare sau mai mică, a organismului, care influenţează calităţile motrice de bază,
sistemul cardio-respirator în ansamblu, metabolismul muscular, precum şi componentele psiho-
fizice.
Cercetări ştiinţifice [10, 20, 65] atestă faptul că educarea forţei în diferite regimuri de
lucru nu este dăunătoare copiilor de 8-9 ani, vârstă la care se poate începe pregătirea pentru
dezvoltarea acesteia.
Grosser M. şi colaboratorii săi, au realizat în anul 1981 o repartizare a calităţilor motrice
şi a formelor de manifestare ale acestora, simple sau combinate, ce se pot aborda în
antrenamentele copiilor până la vârsta adultă, pe care o prezentăm în Tabelul 1.2. [57, p.83].
Din analiza acestui tabel, constatăm că Grosser M. şi colaboratorii săi plasează
dezvoltarea forţei în regim de viteză, a cuplului forţă-viteză, la fete începând cu 10-12 ani şi la
băieţi mai târziu cu 2 ani, cu 1-2 antrenamente /săptămână, uşor, ceea ce pune în evidenţă faptul
că autorii au avut la bază datele antropologiei care atestă că, până la vârsta de 12-14 ani, fetele
sunt într-un stadiu superior de dezvoltate somatică şi funcţională.
Şi forţa maximă începe a fi dezvoltată la fete mai înainte decât la băieţi, la 12-14 ani faţă
de 14-16 ani. Rezistenţa de forţă se recomandă a se dezvolta cel mai târziu în ontogeneză, la 14-
16 ani la fete şi 16-18 ani, la băieţi.
Ordinea în care sunt abordate, atât perioadele de pregătire, cât şi diferitele mijloace de
antrenament, poate modifica, pe de o parte efectul acestuia, iar pe de altă parte calitatea forţei
dobândite. Cea mai rapidă creştere a forţei o produce utilizarea metodelor de solicitare explozivă,
pliometrică sau excentrică cu vârfuri de sarcină ridicate, care prin recrutare-optimizare obţin o
ameliorare rapidă a performanţei neuromusculare, fără hipertrofie [60]. De obicei, aceste metode
se folosesc în „blocuri de antrenament” de trei săptămâni.
Tabelul conţine toate elementele componente ale condiţiei fizice şi recomandările
autorilor pentru vârsta optimă de la care acestea pot fi abordate în cadrul pregătirii fizice,
indiferent de ramură de sport şi/sau probă sportivă şi de cerinţele practicării acesteia/acestora. Se
Page 32
32
observă faptul că autorii citaţi insistă pe combinaţii ale aptitudinilor motrice, fapt confirmat pe
deplin de practica antrenamentului sportiv, indiferent de ramura de sport.
Tabelul 1.2. Evoluţia antrenamentului determinantelor condiţiei fizice,
raportat la vârstă [57, p.83]
Elemente de condiţie
fizică
Vârsta/ani (b-băieţi; fete-f)
5-8
8-10
10-12
12-14
14-16
16-18
18-20
Forţa maximă
+f
+b
++f
++b
+++f
+++b
Forţă-viteză +f
+b
++f
++b
+++f
+++b
Rezistenţă- forţă
++f
+b
++f
++b
+++f
Rezistenţă aerobă
+bf +bf ++bf ++bf +++bf
Rezistenţă anaerobă +bf
+f
+b
++f
++b
+++f
+++b
Viteză de reacţie
+bf +bf ++bf ++bf +++bf
Viteză maximă
aciclică
+f
+b
++f
++b
++f
+++b
+++f
Viteză maximă ciclică
+f
+b
++f
++b
++f
+++b
+++f
Supleţe
++bf ++bf ++bf +++bf
Notă:
+ debuturi prudente: 1-2 antrenamente/săptămână;
++ antrenament susţinut:2-5 antrenamente/săptămână;
+++ antrenament pentru performanţă
Page 33
33
Întregul proces de educare/dezvoltare a calităţilor fizice trebuie abordat din perspectiva
procesului de dezvoltare celulară, tisulară şi organică a organsmului uman şi, de aceea, evaluarea
progresului prin prisma rezultatelor sportive în antrenament, dar mai ales în competiţii, este
mijlocită şi relativă. De aceea, se impune necesitatea utilizării unor metode fiziologice,
biochimice, biomecanice, de măsurare, exporare funcţională, analiză şi interpretare.
Monitorizarea creşterii şi dezvoltării copiilor, care participă în sistemul competiţional din
România, în perioada 1978-2004, arată că toţi copiii au avut o dezvoltare normală şi o stare de
sănătate bună, talia acestora fiind net superioară copiilor, care nu practică în mod regulat
exerciţiile fizice [13, 91].
Şi alte cercetări recente discreditează teoriile mai vechi, conform cărora pregătirea de
forţă ar încetini dezvoltarea sportivilor şi ar afecta progresele acestora în privinţa rezistenţei şi
supleţii [59, 190 192, 193].
Mulţi cercetători au demonstrat experimental că dezvoltarea calităţilor de viteză - forţă şi
forţă - viteză este oportună încă din copilărie sau adolescenţă [35, 36, 38, 41, 85, 92]. Efectuarea
antrenamentelor de forţă în diferite regimuri de lucru, începând cu vârsta de 8-9 ani, impune
respectarea unor reguli metodice: la 8-10 ani se recomandă lucru cu gantere de 1,250 - 2,500kg,
în scopul dezvoltării analitice a tuturor grupelor musculare; la 11-13 ani se va lucra cu
încărcături de maximum 30%; între 13-14 ani cu încărcături de maximum 70% şi numai după
această vârstă cu peste greutatea proprie.
Fiecare ramură de sport şi fiecare probă sportivă are caracteristici fiziologice specifice.
Cunoaşterea şi înţelegerea funcţionării sistemelor energetice şi a modului particular, în care
trebuie să fie utilizate prin programul de antrenament, este foarte important, uneori determinant.
În contextul temei tezei de doctorat, cunoaşterea problematicii efortului de antrenament
este esenţială.
Literatura de specialitate consemnează faptul că eforturile de antrenament se clasifică după
orientare, în funcţie de sarcina prioritară şi de raportul energetic utilizat, astfel:
orientare alactată-anaerobă (durată foarte mică);
orientare lactată-anaerobă (durată mică);
orientare anaerobă-aerobă mixtă (durată medie);
orientare aerobă de antrenament (durată variabilă);
orientare aerobă de refacere (durată variabilă).
Un tablou sinoptic privind orientarea tipurilor de efort în antrenamentul sportiv este
prezentat în Tabelul 1.3.
Page 34
34
Tabelul 1.3. Orientarea tipurilor de efort [28, p.120]
Concentraţia
acidului
lactic în
sânge*
(mmol/l)
Sistemul energetic
utilizat
Durata de menţinere a
efortului
Intensitatea efortului
depus
>12
Anaerob alactacid Foarte mică
(1-20sec.) Maximală
8-12
Anaerob lactacid Mică
(20-120sec.) Submaximală
5-8
Aerob-anaerob
Medie
(3-5min.)
Medie
4
Aerob de antrenament Variabilă
(peste 5min) Sub medie
2-3
Aerob de refacere Variabilă
(peste 5 min) Mică
*concentraţia de acid lactic este măsurată imediat după terminarea efortului
Eforturile anaerobe alactacide au ca substrat energetic fosfagenele (ATP şi CP), care prin
reacţiile catalizate de enzimele miozin-ATP-aza şi creatinfosfokinaza (CPK), eliberează în mod
exploziv o mare cantitate de energie la ruperea moleculelor fosfat.
miozin ATP aza
ATP ADP + P + Energie
Resinteza ATP-ului se face prin reacţia inversă.
ADP + P + Energie ATP
Energia necesară refosforilării ADP-ului provine din CP.
CPK
CP + ADP ATP + CREATININA
Aşa cum reiese din reacţiile de mai sus, eliberarea energiei se face în lipsa oxigenului,
deci efortul este anaerob, fără prezenţa acidului lactic, în concluzie este alactacid (nu sunt
afectate rezervele glucidice din care ar rezulta acidul lactic).
Page 35
35
Menţionăm că, în sport, efortul fizic se poate încadra simultan în mai multe clasificări,
putând astfel a fi caracterizat cât mai complex.
De asemenea, din punct de vedere fiziologic şi biochimic, efortul poate fi concomitent
efort anaerob şi de tip neuromuscular. Eforturile anaerobe alactacide sunt eforturi foarte scurte
( 7- 10 s) şi de intensitate maximală. (Ex. 60m, 60 mg, 100m, 100 mg/110 mg).
Datoria de oxigen alactacidă are valori de 2,5 – 3l la neantrenat şi 6l la antrenat, iar
durata rambursării ei este de 3-5 minute.
În grupa eforturilor anaerobe lactacide, se încadrează eforturile scurte cu durată maximă
de 60 secunde. Substratul energetic, pe seama căruia se resintetizează ATP-ul, îl reprezintă
glucidele.
Glucoza sau glicogenul se degradează intracitoplasmatic în anaerobioză (ciclul Embden-
Mayerhoff) proces denumit glicoliza anaerobă.
Hexokinază lactat dehidrogenază
fosfofructokinază
Glucoză Acid piruvic acid lactic + Energie
Descompunerea sursei glucidice este incompletă, ajungându-se la acid lactic, de unde şi
denumirea efortului - lactacid.
Din energia rezultată din glicoliza anaerobă, se resintetizează fosfocreatina, care la
rândul său va fosforila ADP-ul, formând ATP (se resintetizează 3 moli ATP, dacă se porneşte de
la glicogen şi 2 moli ATP, dacă precursorul este glucoza).
Parametrii sau componentele efortului (volum, intensitate, durată, densitate, complexitate,
duritate) sunt normativi şi operaţionali în procesul de antrenament.
În Tabelul 1.4 prezentăm operaţionalizarea parametrilor efortului pentru trei calităţi fizice
de bază (condiţionale): forţa, viteza şi rezistenţa.
Page 36
36
Tabelul 1.4. Operaţionalizarea parametrilor efortului în procesul de antrenament
[216, p.18]
Parametrii
efortului Efort de forţă Efort de viteză Efort de rezistenţă
Volumul efortului
se determină prin:
greutatea (kg) pe
unitate de
antrenament;
frecvenţe ale
repetării în exerciţii
(sărituri, aruncări).
distanţa (m) în
repetări şi serii/timp;
frecvenţa seriilor şi
repetărilor.
distanţa (km.) în repetări şi
serii;
durata antrenamentului (număr
ore pe săptămână).
Intensitatea
efortului se
determină prin:
mărimea
impulsului unui
exerciţiu;
greutatea (kg.);
procentul forţei
(F) concentrice
maxime;
calitatea
impulsului
(maxim, mediu
etc.).
procentul (%) din
valorile maxime ale
vitezei de execuţie la
exerciţiu;
viteza de mişcare
(m/s);
calitatea impulsului;
frecvenţa mişcărilor
în cadrul unui timp
dat.
viteza de mişcare (m/s);
FC care se menţine pe o
distanţă;
puterea (watt) la un exerciţiu;
eliberare acid lactic;
consum VO2 max.
Durata efortului
se determină prin:
Durata (min., sec.) a
unei serii cu sau fără
frecvenţa stabilită a
exerciţiului (antrena-
ment în circuit).
timpul necesar pentru
parcurgerea unui
traseu, exerciţiu;
timpul necesar pentru
un număr de
repetări al unei
mişcări.
Timpul necesar parcurgerii
unui traseu.
Page 37
37
Continuarea Tabelului 1.4.
Densitatea
efortului se
determină prin:
timpii pentru
pauze între repetări
sau serii.
Timpii pentru pauze
între porţiuni de traseu,
repetări sau serii.
timpii pentru pauze între
repetări şi serii;
un anumit raport (ex. ½) între
durata efortului şi timpul
pentru pauză.
Complexitatea
efortului se de-
termină prin:
numărul şi
structura
biomecanică a
exerciţiului;
numărul de grupe
musculare
(agonişti sau
antagonişti)
participante.
gradul de execuţie
corectă a mişcării
încadrat în timpul de
execuţie;
gradul de eficienţă a
mişcării în timpul de
execuţie ordonat.
numărul de execuţii corecte
după apariţia oboselii;
eficienţa mşcării în regim de
oboseală accentuată.
Cei mai importanţi parametri ai efortului de forţă sunt: volumul şi intensitatea.
În pregătirea de forţă, este esenţială cunoaşterea exactă a efectelor, pe care exerciţiile
aplicate o au asupra individului.
a) Volumul pregătirii de forţă
Conform opiniei lui [20], performanţa sportivă se îmbunătăţeşte numai prin adaptare
fiziologică constantă, prin intermediul creşterii volumelor de antrenament. Modificările
cantitative aplicate asupra volumului de antrenament, se produc în funcţie de nivelul de pregătire
a sportivului, dar şi pe măsură ce performanţa acestora creşte.
În urma acestor precizări, devine esenţială contabilizarea cantităţilor de lucru: a
numărului de kilograme, de tone, a numărului de repetări şi a seriilor efectuate într-un
antrenament.
Astfel, planificarea antrenamentului va cuprinde câţiva paşi absolut obligatorii :
cunoaşterea capacităţii maxime a sportivului la diferite exerciţii, pentru dozarea
corectă a efortului, în funcţie de obiectivele antrenamentului;
corelarea armonioasă a numărulului de repetări şi a numărului de serii dintr-un
antrenament;
Page 38
38
creşterea volumului de lucru de forţă se realizează în funcţie de necesităţile
probei.
b) Intensitatea pregătirii de forţă
Intensitatea efortului în antrenamentele de forţă se măsoară în funcţie de cât reprezintă
procentual efortul realizat de acesta într-un moment al antrenamentului, din potenţialul maxim al
sportivului.
O altă evaluare dată de “tăria stimulilor nervoşi” folosiţi în pregătire, este determinată de
efortul muscular şi de energia cheltuită de sistemul nervos central.
În antrenamentele de dezvoltare a forţei, prin metoda halterofilului, intensitatea efortului
este dată de greutatea ridicată prin diferite procedee, raportată la capacitatea maximă realizată de
sportiv. Aceasta poate fi: supramaximală, maximă, mare, medie sau mică.
Eforturile de forţă cu încărcături supramaximale sunt cele în care sportivul depăşeşte
capacităţile sale maxime, prin ridicarea unor greutăţi peste recordurile sale personale.
Încărcăturile pot fi cuprinse între 105% - 120%, fiind aplicate în funcţie de nivelul de pregătire
a sportivului. Execuţiile vor fi permanent urmărite de antrenor sau colegi.
Eforturile de forţă cu încărcături maxime, reprezintă efectuarea unor exerciţii cu
încărcături cuprinse între 90% -100% din capacitățile maxime ale sportivului.
Tabelul 1.5. Valorile intensităţilor şi încărcăturii folosite în pregătirea de forţă,
[20, p.288]
Valoarea
Intensităţii
Încărcătură % dintr-o repetare
maximă
Tipul
contracţiei
1 Supramaximă <105 Excentrică
2 90 -100 Izometrică
3 Maximă 80 - 90 Concentrică
4 Mare 50 - 80 Concentrică
5 Medie 30 - 50
Concentrică
Mică
Page 39
39
1.2. Mijloacele şi metodele pregătirii de forţă folosite de către alergătoarele de
semifond de performanţă
Filosofia antrenamentului pentru probele de semifond a cunoscut în ultimii 20 de ani
schimbări deosebite, datorită faptului că antrenamentul pentru aceste probe s-a desprins de cel
pentru probele de fond, semifondul devenind din ce în ce mai mult un „sprint prelungit” [58,
p.32].
Poehlein M. considera că întrecerile în probele de semifond necesită o pregătire, prin care
să se dezvolte toate abilităţile biomotrice esenţiale, cât şi tenacitatea mentală pentru a alerga
toată cursa cu viteză foarte ridicată, într-o combinaţie optimă de viteză, forţă şi rezistenţă [208,
p.87].
Autorul citat consideră că sunt trei tipologii de bază pentru alergătorii/alergătoarele de
semifond:
sportivii care au o viteză excepţională pe 400m şi pot avansa pe distanţe mai
lungi;
sportivii înzestraţi cu o viteză mai bună decât viteza medie din probele de
semifond şi care pot concura cu succes în proba de 1 milă;
sportivii cu o viteză medie de alergare în proba de 400m, care se înscriu în
special în tipologia alergătorilor pe distanţa de 1 milă, care au o condiţie fizică
superioară, ce le permite să concureze foarte bine în proba de 800m, mai ales în
concursurile cu mai multe curse de calificare.
Pentru a alerga repede pe distanţele probelor specifice semifondului, trebuie dezvoltată
prin antrenament, o forţă musculară dinamică însemnată, printr-o metodologie adecvată, în care
metodele, mijloacele şi raportul efort-odihnă trebuie alese raţional şi individualizate.
Majoritatea specialiştilor în antrenament sportiv apreciază că pregătirea de forţă este
necesară pentru obţinerea performanţei în aceste probe, că programele trebuie să vizeze nevoile
fiziologice specifice şi, cu toate acestea, ele sunt în continuare neadecvate, sunt folosite metode
şi mijloace de pregătire din culturism şi haltere.
Mecanismele fiziologice de reglare a gradului de încordare musculară, în eforturile de
forţă efectuate cu diferite încărcături, determină în antrenamentul sportiv trei situaţii tipice
descrise de Demeter A. [28, p.121].
1) Când se utilizază încărcături medii şi mici, valoarea biologică a excitantului/stimulului
este mică, în raport de „legea forţei”, care stipuleză faptul că intensitatea reacţiei de răspuns,
Page 40
40
până la o anumită limită, este proporţională cu forţa excitantului/stimulului. În această situaţie
sunt posibile două variante:
a) dacă sportivul execută mişcările specifice de forţă, cu viteză maximă, obţine
creşterea însemnată a accelerării în prima parte a efortului, după care aceasta scade
până la „0” şi devine negativă în cea de-a doua parte a structurii motrice specifice.
Durata totală a mişcării fiind scurtă, timpul real de încordare musculară maximă
este şi el redus şi nu constituie un excitant biologic suficient de intens pentru
stimularea hipertrofiei musculare;
b) dacă sportivul execută mişcările specifice de forţă cu greutăţi medii sau mici, cu
viteză mică, dar constantă, accelerarea oscilează nesemnificativ în jurul valorii „0”
şi în mişcare sunt angrenate grupele musculare antagoniste, care, în timp, duc la
fixarea acestei scheme de inervaţie, ceea ce face ca, pe această cale, să nu se poată
manifesta şi dezvolta forţa maximă.
2) În eforturile de forţă submaximale, frecvenţa impulsurilor nu atinge valori mari (15-25
impulsuri/sec.), iar activitatea unităţilor motorii este asincronă. În funcţie de nivelul oboselii, o
parte dintre unităţile motorii se deconectează şi lucrează succesiv. Acest lucru este „speculat” în
antrenamente, în sensul perfecţionării mecanismelor alternării unităţilor motorii între ele, cu
efect de creştere a rezistenţei în regim de forţă, şi nu a creşterii forţei maxime.
3) În eforturile de forţă maximă sau apropiate de cea maximă, viteza mişcării atinge
repede limita ei maximă, după care nu mai creşte, ci variază uşor în jurul acestei valori,
acceleraţia oscilând nesemnificativ în jurul valorii „0”. În această situaţie, forţa manifestată de
sportiv este echivalentă cu greutatea materialului ridicat, evidenţa încărcăturii fiind uşurată.
Aspectele descrise anterior ne determină să constatăm pentru practica educării/dezvoltării
forţei că, mecanismele fiziologice de bază, care reglează modificarea gradului de încordare
musculară în cadrul eforturilor de forţă, constau în recrutarea unui număr variat de unităţi motorii
în contracţie; modificarea frecvenţei impulsurilor nervoase de la centrii corticali pe cale
piramidală şi apoi pe calea motoneuronilor alfa-medulari; sincronizarea activităţii diferitelor
unităţi motorii creează posibilitatea unei contracţii tetanice foarte puternice.
În cazul unor încordări mici şi medii, în prim plan este reglarea forţei încordării prin
recrutarea unui număr din ce în ce mai mare de unităţi motorii, după care, în prim plan trece
creşterea frecvenţei descărcării centrilor nervoşi şi, în final, la încordări mari şi foarte mari,
accentul să se pună pe sincronizarea activităţii diferitelor unităţi motorii şi obţinerea unei
încordări tetanice intense şi prelungite.
Page 41
41
Metodologia de pregătire de forţă trebuie să determine adaptări specifice atât la nivelul
sistemului neuromuscular, cât şi a sistemului metabolic. Încărcătura trebuie să reflecte
caracteristicile rezistenţei, pe care trebuie să o învingă sportivul în competiţie şi aceasta se
realizează prin exerciţii, care determină o tensiune musculară relativ mică, care se execută într-
un număr relativ mare de repetări, corelat cu timpul, în care se derulează proba. Considerăm că
rezistenţa musculară se dezvoltă cel mai bine printr-un program de pregătire, în care accentul se
pune pe numărul mare de repetări.
Performanţele deosebite realizate de sportivi pe distanţele alergărilor de semifond sau
„sprint prelungit”, 800m - 1000m - 1500m atât la seniori, cât şi la juniori, masculin şi feminin,
atestă calitatea pregătirii acestora.
Recordurile mondiale la proba de 800m ne determină să afirmăm că răspunsul la
întrebarea formulată de Asociaţia Antrenorilor Francezi de Atletism în anul 1994 a devenit şi
mai stringentă pentru metodologia antrenamentului, mai ales pentru proba de 800m: „este o
alergare de sprinteri sau de alergători de rezistenţă?” [105, p. 64].
În lucrarea citată, se specifică faptul că viteza de cursă este condiţionată de capacitatea de
transport a oxigenului în ţesuturi, pe fondul accelerării, la sportivii de elită ai anilor 1984-1994,
valoarea VO2 max fiind de 80 ml/min.
Specificitatea anduranţei/rezistenţei constă tocmai în aportul maxim de oxigen în
musculatura implicată în efort, alergând repede, adică cu o viteză care se apropie din ce în ce mai
mult de cea a alegării pe 400m.
În acest sens, metodele şi mijloacele de antrenament trebuie să vizeze creşterea pragului
anaerob individual, deoarece apariţia acidului lactic determină o scădere a Ph-ului, apariţia
oboselii şi alterarea progresivă a calităţilor de viteză, forţă şi coordonare.
Literatura de specialitate a anilor ’90 recomanda pentru acest lucru două tipuri de
mijloace specifice [81, 105]:
exerciţii pentru creşterea vitezei intrinseci de deplasare în scopul depăşirii vitezei
de cursă, ceea ce oferă sportivului o rezervă importantă de viteză. Cu cât diferenţa
dintre viteza maximă şi cea de cursă este mai mare, cu atât mai mare trebuie să fie
rezerva de viteză;
exerciţii pentru creşterea vitezei specifice: alergare cu viteză maximă pe distanţe
inferioare 300 – 400 – 500 sau 600m.
În paralel şi în completarea acestora, trebuie efectuate exerciţii de sărituri şi detentă,
care, prin acţiunea lor motrice, se apropie de alergare. Aceste exerciţii trebuie să fie maxime,
deci, de scurtă durată şi cu pauze lungi, cu o structură biomecanică în care, acţiunea piciorului, a
Page 42
42
genunchiului, a braţelor, a coatelor şi plasarea sprijinelor în raport cu bazinul, trebuie să aibă
aceleaşi caracteristici ale alergării pe distanţele de 800 - 1500m.
Literatura de specialitate studiată expune, pe larg, aspectele particulare ale mijloacelor şi
metodelor de antrenament pentru această grupă de probe, în general, şi a celor de educare/
dezvoltare a calităţilor motrice, în special. Din analiza acestor informaţii, am constatat că foarte
puţini autori detaliază mijloacele şi metodele utilizate pentru dezvoltarea forţei, cu toate că toţi o
consideră un factor favorizant sau limitativ în realizarea performanţei în probele de 800 –
1500m.
Puterea de demaraj la start, puterea de accelerare şi rezistenţa puterii sunt considerate
formele de manifestare a forţei, care determină manifestarea plenară a capacităţii de efort în
probele de semifond [22], la fel ca în probele de sprint.
De aceea, vom analiza mijloacele şi metodele de antrenament, prin care se educă/dezvoltă
aceste forme de manifestare pentru creşterea performanţei în probele cercetate.
Suslov F.P. şi colaboratorii săi [81] susţineau ideea că a crescut rolul calităţilor de forţă
în pregătirea alergătorilor de semifond şi făceau un inventar al exerciţiilor specifice, utilizate de
cei mai buni alergători mondiali din acea perioadă.
Astfel, aceştia sistematizează mijloacele utilizate în trei categorii:
exerciţii general-pregătitoare de forţă (haltere, gimnastică acrobatică, trenajoare
de tip general) executate în regimuri statice şi dinamice. Aceste mijloace se
utilizează înaintea celorlalte două categorii, se execută în primele etape ale
macrociclului anual de pregătire, în paralel cu exerciţiile de dezvoltare a
capacităţii aerobe;
exerciţii pentru dezvoltarea forţei explozive: diferite sărituri pe plat şi la deal,
exerciţii de start cu îngreuiere. Aceste exerciţii determină creşterea vitezei.
exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei de forţă: exerciţii analitice la nivelul
grupelor musculare implicate în efortul competiţional, statice şi dinamice,
executate în circuit. În intervalele de odihnă dintre staţii, se utilizează alergări pe
distanţe de până la 200m, executate atât în tempo rapid, cât şi lent; alergări şi
sărituri în condiţii îngreunate (la deal, cu îngreuiere, pe nisip, în apă, în zăpadă);
exerciţii la şi cu trenajoare speciale, în regimuri izocinetice (cu o viteză
unghiulară mare) şi în regim dinamic. Această categorie de exerciţii s-a constatat
că reprezintă cel mai adecvat pentru dezvoltarea fibrelor lente oxidative şi a celor
rapide oxidativ-glicolitice.
Page 43
43
Perfecţionarea mecanismelor acestei hipertrofii se realizează ca urmare a creşterii
albuminelor de contracţie şi relaxare, şi a rezervelor metabolice ale fibrei musculare:a
glicogenului, a substanţelor fără azot, a CP-ului, a mioglobinei, etc. Efectul antrenamentului de
rezistenţă de forţă este creşterea numărului capilarelor la nivelul fibrelor musculare.
O derivată a forţei explozive, a vitezei în regim de forţă, este forţa de demaraj, care
reprezintă capacitatea de a angaja un număr maxim de unităţi motorii (U.M.) de la debutul
contracţiei, provocând o forţă iniţială ridicată [74, 90]. Pentru dezvoltarea acestei calităţi, se
folosesc: metoda Power-Trening şi metoda eforturilor mijlocii, 30-65% din posibilităţi.
Cercetările experimentale, realizate de Dintiman G.B. în anul 1999, au pus în evidenţă
eficienţa unui model de îmbunătăţire a vitezei în şapte paşi, tot atâtea etape conceptuale, în care
primii patru paşi sunt destinaţi dezvoltării forţei, rezistenţei şi puterii musculare [29, p.120]:
primul pas are ca obiectiv „pregătirea de bază”, care se realizează prin dezvoltarea
forţei şi a rezistenţei musculare. În această etapă de pregătire, se includ programe
pentru creşterea capacităţii de control corporal şi a efortului susţinut.
al doilea pas are ca ţintă didactică dezvoltarea puterii şi a forţei funcţionale. Se
realizează prin mişcări explozive contra unei rezistenţe până la maxim. Puterea
maximă este dezvoltată prin eforturi în zona de 55-95% intensitate din maximum.
al treilea pas are efecte balistice de primire şi trimitere la viteze mari;
al patrulea pas propune dezvoltarea forţei explozive prin pliometrie: sărituri pe un
picior sau pe ambele, în lungime şi pe verticală.
Puterea de accelerare este necesară pentru creşterea vitezei de deplasare sau pentru
realizarea unei depăşiri, unei evadări din pluton, şi a sprintului final. Puterea reprezintă
capacitatea sistemului neuromuscular de a produce cea mai mare forţă posibilă în timpul cel mai
scurt posibil. Orice creştere a puterii este rezultatul îmbunătăţirii fie a vitezei, fie a forţei, fie o
combinaţie a celor două.
Metoda combinării regimurilor de contracţii, fundamentată de G. Cometti [210]
reprezintă o metodă accesibilă şi pentru probele de semifond, la vârstă mică, fără traume
specifice altor metode de dezvoltare a forţei, metodă ce asigură şi posibilităţi de progres la vârste
mai mari. Regimurile de contracţie sunt: izometric, concentric, excentric, pliometric, la care se
adaugă şi electrostimulaţia [209]. Autorii Blattner S., 1979 şi Tihany L., 1983, citaţi de Colonel
I. [26] consideră că, pe parcursul antrenamentului specific, elementele elastice ale muşchiului se
adaptează pentru a elimina rigiditatea manifestată în regimurile de contracţie excentrică,
izometrică şi pliometrică.
Page 44
44
Exemplificăm cu concepţia metodică a antrenorului român Gyongyossy Z., care prezintă
mijloacele şi metodele de educare a forţei specifice, la nivelul sportivelor de mare performanţă,
aşa cum a fost şi Gabriela Szabo [45, p. 79]. Din experienţa de bună practică, prezentăm în
Tabelul 1.6. repartizarea antrenamentelor de educare-dezvoltare a forţei, în ciclul săptămânal de
antrenament, în diferitele perioade de pregătire a sportivei Gabriela Szabo, atunci când a
concurat şi în proba de 1500m.
Tabelul 1.6. Mijloacele şi metodele de dezvoltare a forţei
[45, p.67]
Perioada de
pregătire
Mijloace Structuri
funcţionale
Metode Tema Obiective operaţionale
Pregătirea de
bază
Alergarea
lansată în
pantă
3x10x150m
repetărilor
Dezvoltarea
forţei
membrelor
inferioare şi a
trenului
superior
- mărirea fuleului prin creşterea
amplitudinii de pendulare a
gambelor şi ridicarea exagerată a
genunchilor;
- creşterea amplitudinii mişcărilor
înainte înapoi a braţelor
3x10x120m - impulsie dinamică pe sol pentru
o alergare înaltă, pe pingea;
- realizarea unei alergări rotunde
fără pendulări exagerate;
3x5x80m - alergare accelerată
- cursivitate în alergare pe baza
unei puteri de impulsie.
Exerciţii
speciale din
şcoala
alergării şi
săriturii
(în pantă)
repetărilor Dezvoltarea
flexibilităţii şi
puterii
musculaturii
membrelor
inferioare
- dezvoltarea flexibilităţii
musculare şi articulare;
- educarea forţei explozive
membrelor inferioare,
- educarea forţei paravertebrale şi
posterioare a trenului inferior.
Observăm că acest antrenor proiectează şi utilizează, pe tot parcursul ciclului anual de
pregătire, teme şi obiective de dezvoltare a forţei.
Astfel, în perioada de pregătire de bază, temele sunt: ”dezvoltarea forţei membrelor
inferioare şi a trenului superior” şi „dezvoltarea flexibilităţii şi puterii musculaturii membrelor
inferioare” şi se operaţionalizează prin mai multe obiective distincte.
Page 45
45
1.3. Metodologia dezvoltării diferitelor capacităţi de forţă la alergătoarele de
semifond de performanţă
Dezvoltarea calităţilor fizice/motrice condiţionează nivelul pregătirii fizice specifice,
deoarece asigură substratul biologic şi funcţional al efortului solicitat în competiţie. Pregătirea
fizică constituie, din perspectiva antrenamentului sportiv, suportul necesar manifestării tuturor
componentelor antrenamentului [9, 16, 30, 42, 52, 73]. Nivelul înalt al performanţei în sport
este datorat, în mare măsură, creşterii complexităţii metodologiei de antrenament, în special
printr-o mai mare eficienţă a proiectării şi planificării didactice [11, 18, 25].
Şcoala franceză consideră că pregătirea pentru probele de semifond trebuie să fie tratată
ca un întreg şi asemenea unei balanţe [105, p.76]. În funcţie de bilanţul activităţii anterioare şi
de obiectivele atletului, se recomandă să nu se pună niciodată totul pe o singură balanţă: viteza
de bază/viteza specifică; puterea/capacitatea de forţă/elasticitatea etc. şi să nu dispară definitiv
nici un tip de efort, modificându-se formele sub care apare intensitatea.
Este bine ca anumite tipuri de efort să fie cuplate sau apropiate:
anaerob lactacid şi anaerob lactacid;
viteză/forţă şi anduranţă;
anaerob lactacid şi exerciţii scurte la pragul anaerob. Acestea pregătesc exerciţiile
următoare sau ajută la refacere.
Se recomandă şi evitarea următoarelor cuplaje, din cauza oboselii exagerate pe care o
induce şi a riscurilor de producere a traumatismelor:
anaerob lactacid şi exerciţii lungi de anduranţă;
forţă maximă şi viteză;
putere aerobă şi anduranţă de viteză
Programarea pregătirii în viziunea şcolii franceze este prezentată în Tabelul 1.7.
Tabelul 1.7. Programarea antrenamentelor şi sarcinile acestora în viziunea şcolii franceze
[105, p.77]
PERIOADA SARCINILE DE ANTRENAMENT
Jumătatea lui octombrie Multiactivităţi – jocuri sportive dinamice
Sfârşitul lui noiembrie Pregătire de bază Viteză
Anduranţă aerobă Viteză scurtă
Dezvoltarea puterii aerobe Dezvoltarea musculară şi „dealuri”.
Întreţinerea vitezei specifice
Condiţie fizică
Page 46
46
Continuarea Tabelului 1.7.
Martie Rezistenţă generală Viteză în pante
Condiţie fizică specifică Dezvoltare musculară
Întreţinere putere aerobă Dezvoltarea vitezei specifice
Aprilie Viteză specifică
Anduranţă specifică
Viteză
Tehnică şi pregătire fizică
Mai Competiţii:
- Întreţinere aerob
- Întreţinere forţă
În viziunea lui Bompa T.O. [18, p.79], periodizarea forţei poate începe cu etapa de
„adaptare anatomică”, scopul acesteia fiind acela de implicare a mai multor grupe musculare şi
pregătirea tendoanelor, ligamentelor şi a articulaţiilor pentru a suporta „stresul forţei musculare”
mai târziu. În această etapă, se recomandă 9-12 exerciţii, executate în 2-3 serii de 8-12 repetări;
intensitatea de 40-60% din maximum; mărimea pauzele va fi invers proporţională cu vârsta.
Etapa a doua de „dezvoltarea a forţei maxime” se recomandă să aibă o durată de şase
săptămâni. Exerciţiile trebuie să solicite doar musculatura implicată în alergare.
În această etapă, se recomandă într-o lecţie 5- 6 exerciţii; 4-8 serii cu 7-12 repetări, cu o
progresie între 70-100%.
Cea de-a treia etapă este de „dezvoltare a puterii”, etapă în care forţa maximă dobândită
anterior se va converti în forţă explozivă.
În această etapă, trebuie să se folosească exerciţiile cu mingi medicinale (exerciţii
balistice), pliometria, exerciţiile de sărituri şi antrenamentul cu haltere. Se recomandă 5 exerciţii/
lecţie de antrenament, 2-3 serii şi 8-15 repetări în serie; încărcături de 50-80% ; pauze de 3-4
minute.
În realizarea programelor de antrenament, care să vizeze pregătirea de forţă, sunt utilizate
două variabile de pregătire, respectiv, volumul şi intensitatea.
Acestea nu au aceeaşi pondere pe durata întregului program de pregătire, variind în
funcţie de calendarul competiţional şi obiectivele pregătirii [22, 76].
În Tabelul 1.8 exemplificăm repartizarea antrenamentelor în etapele de pregătire, în
viziunea antrenorului român Gyongyossy Z.
Page 47
47
Tabelul 1.8. Repartizarea antrenamentelor de educare-dezvoltare a forţei
în etapele de pregătire [45, p.85]
Etapele de
pregătire
Ciclul
săptămâna 1
Ciclul
săptămâna 2
Ciclul
Săptămâna 3
Ciclul
săptămână
De
baz
ă (d
ec)
Luni A2 – abdomen, spate,
braţe
Marţi A4- abdomen, spate,
braţe
Luni A1
abdomen, spate,
braţe
Marţi A4-
abdomen, spate,
braţe
Marţi, A4- mers fandat
3x30paşi
Joi A7- abdomen, spate,
braţe
Vineri A8
abdomen, spate,
braţe
Sâmbătă A10-
5x5x160m a.l.p.
25m P 2 min a.u.
Joi A7- Idem A2
Vineri A8
3x5x160m a.l.p.cu
amplitudine mare
2x4x160m a.l.p. cu
frecvenţă mare
Duminică A13-
abdomen, spate,
braţe
Pre
com
pet
iţio
nal
ă
de
sală
Luni A1- 3x10(120m-80m-
120m-80m…) a.l.p.
Distanţa de 120m
amplitudinea mişcării,
distanţa de 80 m frecvenţa
mişcării
Luni A2- 1x10(150 m-120
m-100-80-150 m-120 m-
80 m…) pe distanţe mari
amplitudine mare pe cele
mici frecvenţă mare.
Luni A1 –
8x150 m
8x120 m
8x150 m
Sâmbătă A11- abd,spate,
braţe
Miercuri A6- abdomen,
spate, braţe
Marţi A3- 3x80m
ex.sp. cu frecvenţă
de execuţie
progresivă-
abdomen, spate,
braţe
Vineri A9- abdomen,
spate, braţe
Vineri A9- abdomen,
spate, braţe
Page 48
48
Continuarea Tabelului 1.8.
D
e b
ază
(apri
lie)
Miercuri A6- abd,spate,
braţe
Luni A1-5x60m a.g.s.
5x30paşi x
mers fandat
6x60m dif ex sp.
Luni A1-
abd,spate, braţe
Luni A1-
abd,spate, braţe
Joi A7-5x60m a.g.s.
5x30 paşi x mers fandat
6x60m a.c.s.
Vineri A8- 5x80m
ex.sp.(a.g.s., ps, a.c.s.,psl)
Joi A7- abdomen,
spate, braţe
Luni A1-
abdomen, spate,
braţe
Sâmbătă A11- abdomen,
spate, braţe
Vineri A9- abdomen,
spate, braţe
Pre
com
pet
iţio
nal
ă
de
var
ă
Luni A2-
abdomen, spate, braţe
Luni A2-
abdomen, spate, braţe
Vineri A8-
4x (150-130-120-100-150-
130-120-
100m)a.l.p.amplitudinea
scade odată cu micşorarea
distanţei şi creşte frecvenţa
Vineri A8-
3x4x (150-130-120-100-
150-130-120-100
m)a.l.p.amplitudinea
scade odată cu micşorarea
distanţei şi creşte
frecvenţa
Vineri A9- abdomen,
spate, braţe
Pentru dezvoltarea rezistenţei musculare de scurtă durată (40 sec. - 2 min), specifică şi
susţinerii efortului în proba de 800m, Bompa T.O. consideră esenţiali o serie de parametri ai
pregătirii pe care îi recomandă pentru realizarea acestui obiectiv, aşa cum rezultă din Tabelul 1.9.
Tabelul 1.9. Parametrii efortului recomandaţi în dezvoltarea rezistenţei musculare de scurtă
durată [21, p.196]
Nr. crt. Parametrii efortului Efortul
1 Încărcătura 50-60%
2 Numărul de exerciţii 3-6
3 Durata activităţii 30-60 sec
Page 49
49
Continuarea Tabelului 1.9.
4 Numărul de serii per lecţie 3-6
5 Intervalul de repaus 60-90 sec
6 Viteza de execuţie Medie spre rapidă
7 Frecvenţa pe săptămână 2-3
1.4. Concluzii la capitolul 1
În antrenamentul sportiv modern, pregătirea, în perspectivă, a devenit o necesitate
obiectivă, atât ca urmare a cerinţei că un viitor sportiv de performanţă are nevoie de o pregătire
prealabilă de 6-10 ani, cât şi ca urmare a faptului că, de-a lungul acestui interval, instruirea
trebuie dirijată, proiectată, planificată şi programată riguros de la un stadiu de pregătire la altul,
cu respectarea principiilor: accesibilităţii, specificităţii şi individualizării.
Şi în atletism, în general, dar şi în probele de semifond, în particular, obţinerea unei
performanţe valoroase este efectul cumulativ al unui proces pedagogic de instruire şi educaţie
sportivă, eşalonat pe mai mulţi ani, în care atletul, printr-un sistem integrativ de antrenament, îşi
perfecţionează capacitatea motrice (prin formarea/învăţarea deprinderilor motrice specifice,
tehnica probei de concurs, educarea/dezvoltarea calităţilor fizice şi de voinţă) îşi consolidează
starea de sănătate, îşi formează cunoştinţe şi deprinderi, pentru respectarea unui anumit regim de
viaţă.
În abilitatea sportivului de a etala un înalt nivel de performanţă, în proba pe care o
practică, un rol foarte important îl are „talentul” de a executa anumite sarcini în plan motric/fizic.
Aceste abilităţi sunt denumite „abilităţi/calităţi motrice/fizice dominante” sau „abilităţi
biomotrice”. În lucrarea noastră, vom folosi sintagma „abilităţi biomotrice”, împărtăşind punctul
de vedere al specialiştilor, care consideră că termenul „motrice/fizic” se referă doar la aspectele
de mişcare, pe când termenul „biomotrice” reflectă şi aspectele biologice.
Pentru a alerga repede pe distanţele probelor specifice semifondului, trebuie dezvoltată,
prin antrenament, o forţă musculară dinamică însemnată, printr-o metodologie adecvată, în care
metodele, mijloacele, raportul efort-odihnă trebuie alese raţional şi individualizate.
Majoritatea specialiştilor în antrenament sportiv apreciază că pregătirea de forţă este
necesară pentru obţinerea performanţei în aceste probe, că programele trebuie să vizeze nevoile
Page 50
50
fiziologice specifice , cu toate acestea ele sunt neadecvate, sunt folosite în continuare metode şi
mijloace de pregătire din culturism şi haltere.
Din studiul bibliografic, am desprins faptul că factorii favorizanţi ai performanţei sunt şi
factori limitativi, atunci când valoarea acestora nu corespunde aspiraţiilor de performanţă, iar
printre factorii limitativi generaţi de nivelul scăzut al forţei specifice a alergătoarelor de
semifond, literatura de specialitate îi identifică pe următorii: puterea de demaraj la start, puterea
de accelerare şi rezistenţa de putere.
Dezvoltarea specifică a oricărei capacităţi biomotrice, deci şi a forţei, trebuie să se
încadreze într-un concept metodic bine precizat, cunoscut fiind faptul că dezvoltarea unei
capacităţi afectează, influenţează direct sau indirect celelalte capacităţi, iar măsura, în care le
influenţează, depinde de concordanţa dintre metode, mijloace şi specificitatea efortului în proba
respectivă. Astfel, ca şi în procesul de învăţare, se poate manifesta transferul pozitiv, în cazul
compatibilităţii metodologiei sau poate să apară transferul negativ, interferenţa care determină
apariţia unor efecte negative asupra celorlalte capacităţi biomotrice.
Un obiectiv major al pregătirii pentru probele de rezistenţă musculară de scurtă durată,
este acela de a crea o toleranţă cât mai crescută faţă de oboseală.
Pregătirea de forţă trebuie subordonată aceluiaşi obiectiv. Ea trebuie concepută într-o
manieră metodologică, prin care să li se stimuleze sportivilor capacitatea de a tolera acumularea
ridicată de acid lactic. Pe parcursul antrenamentelor de forţă, sportivii se adaptează pentru acest
lucru, prin apariţia proteinelor responsabile cu eliminarea acidului lactic în şi în afara celulelor.
Antrenamentul de rezistenţă musculară de durată scurtă are caracteristici similare cu cele
ale metodei intervalelor intense, folosite în metoda circuitului, unde datoria de oxigen se
acumulează pe durata realizării exerciţiilor cu intensitate, aspect similar eforturilor predominant
anaerobe. Frecvenţa cardiacă urcă după 60-90 de secunde de efort de acest fel la 180-200
bătăi/minut iar concentraţia de acid lactic sanguinic ajunge la 12-15 mmol/l.
În rezultatul analizei surselor bibliografice din domeniu, am ajuns la concluzia, că
problema ştiinţifică actuală de importantă majoră soluţionată în cercetare, care constă în
creşterea eficienţei pregătirii fizice specifice a alergătoarelor de semifond (800m), prin prisma
determinării şi optimizării mijloacelor de antrenament destinate dezvoltării capacităţilor de
forţă de bază, şi care, în opinia noastră, influenţează performanţa competiţională a acestora la
gradul major nu este studiată suficient.
Page 51
51
2. EFICACITATEA APLICĂRII METODOLOGIEI DE DEZVOLTARE
A FORŢEI PE NIVELE DE PREGĂTIRE
2.1. Metodele de cercetare
Analiza literaturii ştiinţifico - metodice de specialitate
Această metoda a fost utilizată atât pentru a determina actualitatea şi importanţa temei în
contextul ştiinţific tradiţional şi modern, cât şi pentru a fundamenta baza metodologică a
demersului cercetării experimentale.
Metoda a fost aplicată prin studierea fondului documentar de la bibliotecile U.N.E.F.S.,
I.N.C.S., Bucureşti, U.S.E.F.S., Chişinău.
Documentarea s-a extins prin utilizarea unor site-uri de specialitate accesate on-line şi a
avut un pronunţat caracter de interdisciplinaritate, informaţiile utilizate de noi aparţinând şi unor
domenii complementare: psihologie, anatomie, biomecanică, fiziologie, sociologie, fapt ce a
facilitat mărirea suportului ştiinţific al tezei.
Fondul de documentare cuprinde 218 titluri de autori români şi străini şi constituie
bibliografia selectivă a tezei.
Observaţii pedagogice închise
Metoda observaţiei este considerată o metodă descriptivă, ce permite studiul
comportamentului spontan al subiecţilor în mediul lor natural sau în condiţii de laborator, prin
înregistrarea datelor şi constatărilor [7, 34, 39, 61].
Totodată, s-a utilizat metoda observaţiei directe, realizată în procesul instructiv-educativ
de pregătire anuală a sportivelor, prin fişele de observaţie, pe baza cărora s-a determinat: nivelul
de realizare a sarcinilor de antrenament, greutatea sarcinii de antrenament, nivelul de angrenare
participativă a sportivelor în rezolvarea sarcinilor de pregătire, numărul lecţiilor de antrenament
cu obiective de educare/dezvoltare a forţei şi efectele metodologiei de antrenament, aplicată pe
parcursul experimentului.
Sondajul de opinie
Literatura de specialitate defineşte ancheta drept studiu extensiv desfăşurat să cuprindă,
mai ales sub formă statistică, secvenţe/fragmente ale unor însuşiri sau variabilele caracteristice la
nivelul unei populaţii [7, 24, 61].
Page 52
52
Metoda a fost folosită în teză sub forma sondajului de opinie, realizat printr-un chestionar
prezentat în Anexa 1, aplicat antrenorilor români, în scopul determinării mijloacelor specifice de
antrenament, utilizate de aceştia în pregătirea alergătorilor de semifond. Chestionarul a fost
construit pe 13 întrebări şi s-a aplicat unui număr de 25 de antrenori, aşa cum reiese din Anexa 2,
care lucrează nemijlocit cu cele mai valoroase alergătoare în probele de 800-1500m sau care au
obţinut rezultate remarcabile în aceste probe în anii anteriori, antrenori ale căror competenţe
profesionale au fost dovedite prin rezultatele sportivelor pregătite de aceştia.
Cercetări pedagogice de control
Această metodă a fost utilizată pentru cercetarea influenţei diferitelor mijloace cu
caracter de forţă şi forţă-viteză, asupra rezultatului competiţional, în alergările de semifond.
S-a utilizat un număr de 24 de parametri de evaluare (Tabelul A 3.1), anatomici,
fiziologici, de pregătire specifică, forţă şi detentă/putere membre inferioare, fiind grupaţi pe şase
categorii, astfel:
a) Caracteristici generale (3): vârsta, performanţa în probele de 800m şi 1500m;
b) Indicatori somatici (2): talia (m), masa corporală (kg);
c) Indicatori de forţă specifică (detentă/putere membre inferioare) (7): săritura pe
verticală (după Abalakov, 1960 (cm)), 10 sărituri pe piciorul puternic (m), pas sărit
pe distanţa de 100m (nr. de paşi), săritură în adâncime urmată de săritură pe verticală
(cm), săritură în adâncime, pauză 3 sec, săritură pe verticală (cm), alergare 300m cu
intensitate 85-90%, pauză 30 sec, decasalt de pe loc (m), 20 genuflexiuni cu
îngreuiere 50% din masa corporală în viteză maximă (sec);
d) Indicatori de forţă statică absolută: nivelul dezvoltării forţei diferitelor grupe
musculare, participante la mişcările de alergare, s-a evaluat, aplicându-se metoda
polidinamometriei, conform recomandărilor autorilor Corobcov A.V., Cerneaev G.I.
și Tretiakov N.D. [150].
S-a măsurat forţa statică a 5 grupe musculare, participante la mişcările de alergare:
forţa flexorilor picioarelor (kg); forţa extensorilor gambei (kg); forţa flexorilor
gambei pe coapsă (kg); forţa extensorilor coapsei (kg); forţa flexorilor coapsei (kg).
Toate măsurătorile s-au efectuat, folosindu-se dinamometrul mecanic sub formă de
ceas, elaborat de Abalakov V.M.[107], verificat şi reglat la o exactitate de ±1,0kg.
La fiecare exerciţiu, subiectul executa trei încercări, fixându-se cea mai reuşită.
Page 53
53
forţa flexorilor picioarelor (kg): măsurarea forţei s-a făcut prin utilizarea
dinamometrului fixat printr-un capăt al cordonului de spalier şi cu celălalt
capăt pe picioare (la nivelul pingelelor).
Sportiva execută flexia picioarelor din aşezat, cu membrele inferioare întinse
pe banca de gimnastică, aşezată perpendicular pe spalier, cu spatele sprijinit
de acesta;
forţa extensorilor gambei (kg): măsurarea forţei s-a făcut prin utilizarea unui
dinamometru fixat printr-un capăt al cordonului de spalier şi cu celălalt capăt
pe picioare (la nivelul gleznelor).
Sportiva execută extensia gambelor picioarelor din aşezat pe un scaun înalt,
situat lângă spalier.
forţa flexorilor gambei pe coapsă (kg): măsurarea forţei s-a făcut prin
utilizarea unui dinamometru fixat printr-un capăt al cordonului de spalier şi
cu celălalt capăt pe picioare (la nivelul gleznelor).
Sportiva execută flexia gambelor picioarelor din culcat ventral pe banca de
gimnastică aşezată perpendicular pe spalier.
forţa extensorilor coapsei (kg): măsurarea forţei s-a făcut prin utilizarea unui
dinamometru fixat printr-un capăt al cordonului de spalier şi cu celălalt capăt
pe picioare (la nivelul coapselor, deasupra genunchilor).
Sportiva execută extensia coapselor picioarelor din culcat dorsal pe banca de
gimnastică, aşezată perpendicular pe spalier, cu capul spre spalier, cu
picioarele îndoite, coapsele ridicate de pe bancă ( unghi de 900 între coapse şi
abdomen);
forţa flexorilor coapsei (kg): măsurarea forţei s-a făcut prin utilizarea unui
dinamometru fixat printr-un capăt al cordonului de spalier şi cu celălalt capăt
pe picioare (la nivelul coapselor, deasupra genunchilor).
Sportiva execută flexia coapselor picioarelor din culcat dorsal pe banca de
gimnastică, aşezată perpendicular pe spalier, cu capul în direcţia opusă
spalierului, cu picioarele îndoite, coapsele ridicate de pe bancă (unghi de 900
între coapse şi abdomen).
e) Indicatori de forţă relativă (5): flexori ai picioarelor (kg), extensori ai gambei (kg),
flexori ai gambei pe coapsă (kg), extensori ai coapsei (kg), flexori ai coapsei (kg).
Măsurarea forţei relative s-a determinat prin raportarea indicilor forţei absolute la
masa corporală.
Page 54
54
f) Indicatori fiziologici (2):
consum maxim de oxigen (ml/min): testarea capacităţii aerobe de efort s-a
realizat în laborator, pe baza probei de efort pe veloergometru 6 minute
(metoda indirectă - testul Astrand), la 40-80 rotaţii/minut şi o intensitate
optimă de lucru, care să permită obţinerea unei stări stabile.
Încărcătura motorului la fete este între 150-225W. Aceasta variază în funcţie
de cerinţele probelor, de etapa de pregătire, sex, greutate, vârstă.
Se înregistrează F.C. (frecvenţa cardiacă) şi T.A.(tensiunea arterială) la sfârşitul probei.
În funcţie de frecvenţa cardiacă, se stabileşte consumul maxim de oxigen în valoare
absolută, exprimat în ml/min (VO2 max).
Valoarea VO2 max este strict condiţionată de antrenamentul continuu la o anumită
intensitate şi volum şi nu se modifică mai repede de 3-4 săptămâni de antrenament.
Valorile se calculează şi se interpretează, la femei, conform următoarelor limite:
Excelent: 91,6 - 0,332 x Gr
Foarte bine: 87 - 0,315 x Gr
Bine: 77,13 - 0,28 x Gr
Mediocru: 64,1 - 0,232 x Gr
consum relativ de oxigen (ml/min/kg) s-a determinat prin raportarea VO2 max
la masa corporală a fiecărei sportive.
Indicatorii somatici şi probele de evaluare s-au utilizat, atât în cercetarea constatativă, cât
şi în cea experimentală.
Experimentul pedagogic
Metoda experimentală este un sistem complex de cunoaştere a realităţii, caracterizat prin
utilizarea raţionamentului experimental, care prelucrează atât faptele provenite din observaţii,
cât şi din experiment. Este o metodă fundamentală în procesul ştiinţific al cunoaşterii, ce se
realizează prin efectuarea de experienţe pentru controlarea sau verificarea unei idei exprimate
[ 39, 61, 84]. Aceasta oferă cu adevărat posibilitatea explicării fenomenului studiat.
În lucrare s-a utilizat experimentul de constatare în cadrul cercetărilor pedagogice de
control şi experimentul pedagogic de tip longitudinal în cercetarea-acţiune.
Experimentul de constatare s-a realizat în scopul identificării influenţei diferitelor
mijloace de educare/dezvoltare a forţei şi a detentei membrelor inferioare asupra capacităţii de
performanţă în probele de semifond, la cele mai valoroase sportive din România, alergătoare de
semifond.
Page 55
55
În funcţie de rezultatul în proba de 800m, s-au constituit trei grupe valorice de alergătoare
de semifond, astfel: nivelul I, performanţe între 119,34 - 128,00 sec., opt sportive (Tabelul A
3.1); nivelul II, performanţe între 126,56 – 139,00 sec., zece sportive (Tabelul A 3.2) şi nivelul
III, performanţe între 139,00 – 156,00 sec., zece sportive (Tabelul A 3.3).
Metoda statistico-matematică de prelucrare a datelor cifrice
Media aritmetică este parametrul tendinţei centrale şi reprezintă suma valorilor
individuale împărţită la numărul de cazuri.
Media este un indicator ce caracterizează o colectivitate din punctul de vedere al unei
caracteristici cu niveluri individuale diferite. Sintetizează, într-o singură expresie cantitativă,
toate nivelurile individuale concrete ale caracteristicii şi exprimă ceea ce este esenţial şi tipic în
dezvoltarea caracteristicii pentru o anumită colectivitat.
Media aritmetică se calculează după formula:
n
x
X
n
i
i 1
(2.1)
unde: = media aritmetică;
Xi = nivelurile individuale;
n = numărul subiecţilor.
Abaterea standard (S) reprezintă numărul fictiv care aproximează măsura în care
rezultatele (unui şir de măsurători reale) se împrăştie în jurul valorii centrale, calculându-se după
formula:
n
Xx
S
n
i
i
1
2)(
(2.2)
Cu cât abaterea standard este mai mică, cu atât valoarea parametrilor tendinţei centrale
este mai reprezentativă.
Coeficientul de variabilitate (Cv.) – măsoară gradul de omogenizare al unuia sau
a mai multor colective. (2.3)
Page 56
56
Semnificaţia valorii Cv: 0 - 10% - omogenitate mare
10 - 20% - omogenitate medie
20 - 35% - lipsă de omogenitate
Coeficientul de corelaţie „Pearson”
(2.4)
unde,
sunt scorul (valoarea) standard, media aritmetică şi abaterea standard.
Criteriul “t” Student, test de semnificaţie matematică a diferenţelor înregistrate la
acelaşi parametru determinat la nivelul grupului experimental şi martor sau în dinamică, la
grupuri independente. Formula de calcul conţine alţi doi indicatori statistici: media aritmetică şi
abaterea standard:
21
2
2
2
1
21
2 mmrmm
XXt
(2.5)
Valoarea lui „t” este cu atât mai mare, cu cât diferenţa dintre medii este mai mare şi cu
cât abaterile standard ale şirurilor respective sunt mai mici.
2.2. Organizarea cercetării
Cercetările au fost efectuate în perioada 2009 – 2010.
Cercetarea prealabilă – constatativă s-a desfăşurat pe două planuri. În vederea
identificării opiniei antrenorilor români, cu privire la problema antrenamentului sportiv pentru
probele de alergare de semifond, în general, şi a dezvoltării forţei pentru alergătoarele de
semifond feminin, în particular. Cercetarea s-a realizat prin utilizarea metodei anchetei.
Astfel, s-a elaborat un chestionar cu 13 întrebări ce s-a aplicat unui număr de 25 de
antrenori, care lucrau nemijlocit cu cele mai valoroase alergătoare în probele de 800- 1500m sau
care au obţinut rezultate remarcabile în aceste probe pe parcursul carierei profesionale. Ancheta,
analiza şi interpretarea rezultatelor s-au derulat în perioada aprilie - mai 2009.
Page 57
57
Cel de-al doilea plan, în care s-au derulat cercetările preliminare, a fost acela al
identificării influenţei diferitelor mijloace de educare/dezvoltare a forţei şi a detentei membrelor
inferioare asupra capacităţii de performanţă în probele de semifond. În acest scop s-au utilizat
cercetările pedagogice de control prin utilizarea probelor şi testelor de evaluare. Cercetarea s-a
realizat la nivelul celor mai valoroase alergătoare de semifond din România. În funcţie de
rezultatul în proba de 800m, s-au constituit trei grupe valorice de alergătoare de semifond, astfel:
nivelul I, performanţe între 119,34 - 128,00 sec., opt sportive; nivelul II, performanţe între
125,56 – 139,00sec., zece sportive şi nivelul III, performanţe între 139,00 – 156,00sec., zece
sportive. S-a ales proba de 800m, deoarece toate sportivele au concurat în anul 2008 şi au
obiectiv de performanţă în anul 2010 pe această distanţă.
S-a utilizat un număr de 24 de parametri de evaluare: anatomici, fiziologici, de pregătire
specifică de forţă şi detentă/putere membre inferioare. Toate sportivele din cele trei grupe de
nivel (28) au fost evaluate în direcţia nivelului forţei specifice şi a capacităţii aerobe în perioada
competiţională (ianuarie-martie 2009), printr-o baterie de 19 probe. Toate rezultatele înregistrate
de fiecare sportivă sunt consemnate în Anexa 3 (Tabelele A3.1, A3.2, şi A3.3).
În literatura de specialitate studiată, nu au fost regăsite suficiente date cu privire la
pregătirea de forţă specifică a junioarelor, care concurează în probele de semifond.
Cercetarea experimentală a constat în experimentarea strategiei de acţionare, privind
optimizarea nivelului forţei specifice a atletelor grupului ţintă, forţei de demaraj a puterii de
accelerare şi a rezistenţei de putere, în macrociclul anual 2009/2010, constituindu-se într-o
cercetare de tip longitudinal.
Grupul experimental s-a format din 12 sportive, alergătoare de semifond 800m, cu
performanţe cuprinse între 126,56 – 139,00 sec., grupa de nivelul II, consemnate în Anexa 4
(Tabelul A 4.1), care s-au pregătit, nemijlocit, cu antrenorii lor, pe baza strategiei didactice de
educare/dezvoltare a forţei elaborată de noi, analizată şi dezbătută în Comisia tehnică a
Federaţiei Române de Atletism și aprobată în Consiliul federal.
Strategia didactică a fost fundamentată pe principiile fiziologice, biomecanice şi
metodologice din literatura de specialitate, a avut la bază concluziile desprinse din ancheta
realizată în cercetarea constatativă şi nivelul corelaţiilor liniare, determinate între variabilele
dependente (nivelul forţei segmentare exprimată prin valoarea rezultatelor la probele de evaluare
a forţei specifice) şi variabilele dependente (rezultatele realizate în competiţii pe distanţele de
800m/1500m) şi, nu în ultimul rând, experienţa personală ca sportivă de performanţă,
campioană olimpică [50, 70].
Page 58
58
În programul de pregătire, s-a ţinut cont de toate principiile, regulile, cerinţele reieşite din
analiza literaturii de specialitate şi concluziile cercetărilor prealabile. Sportivele s-au pregătit în
condiţii de lot naţional sau club, cu tehnicienii lor, care au aderat la programul experimental.
Pe parcursul macrociclului anual, am colaborat permanent cu aceştia. Atletele au
participat la acţiunile de măsurare şi evaluare conform unui grafic, cu date stabilite de comun
acord cu antrenorii lor. Măsurătorile, evaluarea, prelucrarea şi analiza acestora, am realizat-o
personal.
În cercetarea experimentală s-au utilizat aceiaşi parametri de evaluare, pentru a stabili
influenţa metodologiei de antrenament asupra capacităţii de performanţă, exprimată în rezultatul
din proba de concurs. Nivelul acestora s-a studiat şi analizat în dinamică pe parcursul unui an de
pregătire (2009/2010) .
2.3. Analiza opiniilor specialiştilor din domeniu, referitoare la problema procesului
de antrenament în alergările de semifond
Caracteristicile profesionale ale profesorilor/antrenorilor intervievaţi sunt prezentate în
Tabelul 2.1.
Din analiza răspunsurilor la primele trei întrebări ale chestionarului, am constatat că
majoritatea intervievaţilor sunt angajaţi ca profesori în unităţi de învăţământ, 86% dintre aceştia
au grade didactice superioare (grad I şi II), dar au obţinut şi categorii superioare de antrenor.
Antrenorii, cei care sunt angajaţi în cadrul cluburilor departamentale şi de drept privat,
au calificări superioare, 96% categoria I sau a II-a, 52% sunt antrenori ai sportivilor componenţi
ai lotului olimpic.
Tabelul 2.1. Caracteristicile profesionale ale intervievaţilor
Vech
ime î
n a
cti
vita
te
Calificare
profesională Grad didactic Categoria de antrenor
Profesor/ antrenor
de lot olimpic/ naţional
Pro
feso
r
an
tren
or
An
tren
or
Defi
nit
iv
Gra
d I
I
Gra
d I
a I
V-a
a I
II-a
a I
I-a
I
48%
52%
29,64 72% 28% 12% 32% 56% 0 4% 24% 72%
Page 59
59
Opiniile antrenorilor privind locul pregătirii de forţă în antrenamentul alergătoarelor de
semifond, orientarea metodică în macrociclul anual şi conţinutul pregătirii, reies din răspunsurile
acestora la întrebările 3-7, pe care le-am grupat în Tabelul 2.2.
Tabelul 2.2. Variantele respondenţilor la întrebările 3 -7 ale chestionarului
Nr. întrebare 3 4 5 6 7
Variante de
răspuns 1 2 3 da nu pfg pfs
Pfg
pfs da nu da nu
Pondere
(%) 4 76 20 100 0 24 48 28 80 20 20 80
Fig 2.1. Ponderea variantelor de răspuns la întrebarea 3
Din analiza răspunsurilor la întrebarea a treia, constatăm că majoritatea respondenţilor
(76%) declară că utilizează două macrocicluri de dezvoltare a forţei, 20 % sunt adepţii folosirii a
3 macrocicluri şi 4 % utilizează un singur macrociclu (Figura 2.1).
Fig. 2.2. Ponderea variantelor de răspuns la întrebarea 5
Page 60
60
Din analiza răspunsurilor la întrebarea 5, constatăm că 48% dintre antrenori utilizează
mijloace specifice pentru dezvoltarea forţei, 24% dintre aceştia utilizează mijloace de pregătire
fizică generelă şi 28 % utilizează atât mijloace specifice, cât şi mijloace de pregătire fizică
generală (Figura 2.2).
Fig. 2.3. Ponderea variantelor de răspuns la întrebarea 6
Din analiza răspunsurilor la întrebarea 6, constatăm că 20 de antrenori aderă la principiul
lucrului în condiţii îngreuiate (80%) şi doar 5 antrenori (20%) utilizează exerciţii cu îngreuieri
pentru dezvoltarea forţei specifice (Figura 2.3).
Fig. 2.4. Ponderea variantelor de răspuns la întrebarea 7
Din analiza răspunsurilor la întrebarea 7, aşa cum reiese din Figura 2.4, constatăm că,
pentru dezvoltarea forţei specifice, doar 20% dintre antrenori utilizează exerciţii cu îngreuieri, iar
Page 61
61
80%, adică majoritatea antrenorilor, aderă la principiul lucrului în condiţii îngreuiate pentru a
dezvolta forţa specifică.
Din analiza răspunsurilor antrenorilor implicaţi în cercetarea noastră, am putut realiza o
inventariere a principalelor mijloace de antrenament, utilizate în pregătirea fizică direcţionată pe
educarea/dezvoltarea forţei, prezentate pe cele două categorii distincte de mijloace, în Tabelul
2.3, în care s-au reţinut doar cele utilizate de majoritatea respondenţilor.
Mijloacele utilizate sunt următoarele:
alergare desfăşurată pe teren variat (durata antrenamentelor);
alergare sub formă de repetări executate la deal;
alergare sub formă de repetări executate la vale;
plurisărituri;
durata antrenamentelor desfăşurate pe scări;
exerciţii efectuate pe scări;
alergare sub formă de repetări efectuate pe distanţe până la 200m cu îngreuiere;
sărituri peste obstacole;
exerciţii efectuate cu haltera cu încărcături mici;
exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii abdominale;
exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii posterioare a trunchiului;
exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii pectorale (împins culcat);
mers fandat cu îngreuiere (haltera cu 20kg pe umeri);
ridicări pe vârfuri cu îngreuiere (20 – 40kg);
sărituri în lungime de pe loc, succesive;
flexia gambei pe coapsă cu îngreuiere (10 – 30kg);
semigenuflexiuni cu desprindere;
exerciţii speciale pe plat şi în pantă;
circuite de forţă.
Mijloacele enumerate mai sus sunt prezentate sinoptic în Tabelul 2.3.
Majoritatea antrenorilor utilizează şapte mijloace comune de pregătire fizică generală şi
zece mijloace specifice de pregătire de forţă, ceea ce confirmă răspunsul acestora la întrebarea 5
a chestionarului (Figura 2.2).
Page 62
62
Tabelul 2.3. Inventarul mijloacelor utilizate pentru dezvoltarea forţei
de antrenorii intervievaţi conform răspunsurilor la întrebarea 8
Nr.
crt.
Mijloacele de pregătire
fizică generală Mijloacele de pregătire fizică specifică
1 Alergare în teren variat
(durată)
Alergare pe distanţe între 80-300m în pantă (km)
2 Exerciţii pe trepte (durată) Plurisărituri cu şi fără elan (număr /metri)
3 Alergare pe trepte cu urcare
şi coborâre (durată)
Exerciţii analitice pe grupe musculare executate în
circuit (număr)
4 Exerciţii speciale pe plat şi
în pantă (km)
Alergare cu îngreuieri (vestă, săculeţi cu nisip) pe
distanţe de până la 200m (km)
5 Exerciţii de tehnică de
alergare (durată)
Exerciţii cu îngreuieri pentru membrele inferioare (kg)
6 Exerciţii cu mingi
medicinale
Exerciţii cu îngreuieri pentru membrele superioare (kg)
7 Exerciţii la trenajoare Exerciții pliometrice (număr)
8 - Mers fandat cu îngreuiere (kg)
9 - Ridicări pe vârfuri cu îngreuiere (kg)
10 - Sărituri cu îngreuiere în plan vertical şi orizontal (kg)
Ponderea diferitelor tipuri de mijloace de dezvoltare a forţei specifice, forţei de demaraj,
puterii de accelerare şi rezistenţa de putere, şi formele de manifestare ale forţei, care
influenţează performanţa în probele de semifond, am determinat-o pe baza răspunsurilor
antrenorilor la întrebarea 9 a chestionarului, astfel cum reiese din Tabelul 2.4.
Tabelul 2.4. Ponderea tipurilor de mijloace de dezvoltare a forţei
pe parcursul perioadelor de pregătire
Mijloacele
utilizate
Perioadele de pregătire
Pre
găti
toa
re
toam
nă
-iarn
ă
Pre
-
com
pet
iţio
nală
ind
oor
Com
pet
iţio
nală
ind
oor
Pre
găti
toa
re
pri
măvară
-vară
Pre
-
com
pet
iţio
nală
au
tdoor
Com
pet
iţio
nală
au
tdoor
Mijloace
ale PFG 85% 65% 33% 68% 35% 25%
Mijloace
ale PFS 15% 35% 67% 32% 65% 75%
Page 63
63
Din analiza ponderii mijloacelor de dezvoltare a forţei alergătoarelor de semifond,
constatăm că în opinia antrenorilor, care se reflectă în metodologia de pregătire a sportivelor
respective, sunt utilizate, în proporţie mare, mijloacele pregătirii generale în detrimentul
mijloacelor pregătirii specifice, în perioadele pregătitoare şi etapele precompetiţionale ale
ciclului anual. Acest lucru este corect la începători, dar la nivele superioare de pregătire,
considerăm că această abordare reprezintă un factor limitativ în realizarea unor performanţe
superioare.
La întrebarea „Cum repartizaţi pe luni volumul lucrului pentru dezvoltarea forţei?”
antrenorii au opinii comune, dar şi divergente. În sinteză, prezentăm în Tabelul 2.5 opiniile
convergente ale respondenţilor cu privire la acest lucru.
Tabelul 2.5. Repartizarea mijloacelor de dezvoltare a forţei pe parcursul macrociclului anual de
antrenament Mijloacele
utilizate
Volumul mijloacelor pe parcursul macrociclului anual
IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII
Alergare în teren
variat (durată)
Nu
xx
Da
xxx
Da
xxx
Da
Nu
Nu
xxx
Da
xxx
Da
xx
Da
x
Da
Nu
Nu
Alergare pe
distanţe între 80-
300m în pantă
(km)
Nu
xx
Da
xxx
Da
xxxx
Da
xx
Da
Nu
xxx
Nu
xxx
Da
xx
Da
Da
Nu
Nu
Alergare pe
distanţe între 80-
300m la vale
(km)
Nu
xx
Da
xxx
Da
xxxx
Da
xx
Da
Nu
xxx
Nu
xxx
Da
xx
Da
Da
Nu
Nu
Plurisărituri cu
şi fără elan
(nr/m)
x
Da
xx
Da
xxx
Da
xxx
Da
xx
Da
xx
Da
xx
Da
xxx
Da
xx
Da
xx
Da
xx
Da
x
Da
Alergare pe
trepte cu urcare
şi coborâre
(durată)
Nu
Nu
xxx
Da
xxx
Da
Nu
Nu
Nu
xxx
Da
xxx
Da
xxx
Da
Nu
Nu
Exerciţii pe
trepte (durată) Nu
xx
Da
xxxx
Da
xxxx
Da
Nu
Nu
xx
Da
xxxx
Da
xxx
Da
xxx
Da
Nu
Nu
Alergare cu
îngreuiere (vestă,
săculeţi cu nisip)
pe distanţe de
max 200m
Nu
Nu
xx
Da
xxx
Da
xx
Da
Nu
Nu
xxxx
Da
xxx
Da
xx
Da
Nu
Nu
Sărituri garduri
Nu
Nu
xxx
Da
xxx
Da
xx
Da
xx
Da
xxx
Da
xxx
Da
xxx
Da
xx
Da
xx
Da
Nu
Exerciţii cu
haltera (greutăţi
20-40% din masa
corporală)
Nu
xxx
Da
xxx
Da
Nu
Nu
Nu
xx
Da
xx
Da
xx
Da
Nu
Nu
Nu
Circuit forţă-
exerciții analitice
Nu
xx
Da
xxx
Nu
xxxx
Da
xxx
Nu
Nu
Nu
xxxx
Da
xxxx
Nu
xx
Da
x
Da
Nu
Legendă: x – volum mic
xx – volum mediu
xxx – volum mare
xxxx – volum maximal
Page 64
64
Din analiza Tabelului 2.5, constatăm că răspunsurile la întrebarea 10 corelează pozitiv cu
opiniile respondenţilor la întrebările 5 şi 9. Majoritatea antrenorilor declară că utilizează pe tot
parcursul anului mijloace de educare/dezvoltare a forţei din categorii diferite: mijloace utilizate
în pregătirea fizică generală şi mijloace utilizate în pregătirea fizică specifică, comune în
proporţie de 85% antrenorilor chestionaţi.
Constatăm că numai 15% dintre antrenori utilizează exerciţii analitice de dezvoltare a
forţei specifice lanţurilor musculare (structura osoasă – grupe musculare – articulaţii –
ligamente) implicate în efortul specific: startul şi lansarea de la start (forţa de demaraj); alergarea
pe parcurs (puterea de accelerare şi rezistenţa de putere).
Dintre acestea enumerăm: exerciţii de flexie şi extensie a picioarelor cu îngreuiere mică;
exerciţii de flexie şi extensie a gambelor pe coapse cu îngreuiere mică; diverse exerciţii
pliometrice. La întrebarea 11 „Sunteţi de acord cu pregătirea sportivelor dumneavoastră la
altitudine?” toţi antrenorii sunt conştienţi de beneficiile antrenamentului la altitudine şi în
consecinţă răspund în proporţie de 100% „da”.
Din răspunsurile la întrebarea 12, am constatat că antrenorii au opinii diferite în ceea ce
priveşte tehnica şi mijloacele de refacere a sportivelor pe care le pregătesc, după antrenamentele
de forţă. Respondenţii declară că recomandă tehnicile şi mijloacele generale de refacere: duş,
masaj, hidromasaj, crioterapie, streching, etc.
Pentru analiza eşalonării probelor de evaluare a forţei şi puterii musculare a membrelor
inferioare, răspunsurile la întrebarea 13 sunt sintetizate în Tabelul 2.6.
Precizăm că s-au reţinut în acest tabel probele de evaluare comune majorităţii
antrenorilor chestionaţi.
De asemenea, constatăm că, în general, cu o singură excepţie, probele de evaluare nu
diferă între sezonul indoor şi autdoor.
Astfel, în perioada competiţională, se utilizează o singură probă de evaluare, respectiv: 10
salturi pe piciorul puternic (m), prin care se evaluează puterea de accelerare.
În perioada pregătitoare, la această evaluare se adaugă probele:
„Pas sărit pe distanţa de 100m (nr. paşi)”, la care mulţi antrenori înregistrează şi
timpul în care se realizează paşii săriţi, probă prin care se evaluează, atât puterea
de accelerare, cât şi rezistenţa de putere;
săritura pe verticală (cm), prin care se evaluează forţa de impulsie necesară primei
faze a demarajului.
Page 65
65
Tabelul 2.6. Eşalonarea probelor de evaluare a forţei şi a puterii musculare
în macrociclul anual, răspunsurile la întrebarea 13
Probele de
evaluare
Perioadele de pregătire
Pre
gă
tito
are
toa
mn
ă-i
arn
ă
Pre
com
pet
iţio
nală
ind
oo
r
Co
mp
etiţ
ion
ală
ind
oo
r
Pre
gă
tito
are
pri
mă
va
ră-v
ară
Pre
com
pet
iţio
nală
au
tdo
or
Co
mp
etiţ
ion
ală
au
tdo
or
10 salturi pe piciorul puternic (m) x x x x x x
Pas sărit pe distanţa de 100m (nr. paşi) x x x x
Săritura în adâncime, pauză 3 sec.- săritură pe
verticală(cm) x x
x
Alergare 300m intensitate mare, pauză 30 sec.-
decasalt de pe loc (m) x x x
20 genuflexiuni cu haltera – 50% din masa
corporală (sec) x x
Săritură pe verticală (cm) x x x x
Considerăm că probele de evaluare a forţei specifice sunt insuficiente şi reflectă
orientarea metodică a antrenorilor, în cadrul căreia pregătirii de forţă nu i se acordă importanţa
necesară.
De aceea, noi am propus o baterie de 17 probe de evaluare a nivelului forţei specifice
(puterii de demaraj, a puterii de accelerare şi a rezistenţei de forţă specifică), atât în cercetarea
constatativă, cât şi în experimentul pedagogic.
2.4. Cercetarea influenţei diferitelor mijloace cu caracter de forţă şi forţă-viteză
asupra rezultatului competiţional în alergările de semifond (analiza de corelaţie)
Pentru o analiză intra-grup şi inter-grup, în cercetarea constatativă s-au calculat indicatori
statistici uzuali, prezentaţi în sinteză, pentru toţi parametri evaluaţi, pentru cele trei grupe de
nivel constituite, conform algoritmului din Tabelul 2.7.
Page 66
66
Tabelul 2.7. Indicatorii statistici determinaţi la nivelul grupelor valorice de alergătoare
Nr.
crt.
Parametri
evaluaţi
Nivel I Nivel II Nivel III
X σ Cv X σ Cv X σ Cv
1 Vârsta (ani) 23,00 4,74 20,62 18,50 2,43 13,15 18,30 1,68 9,16
2 Talia (m) 1,64 0,04 2,35 1,66 0,06 3,50 1,65 0,06 3,70
3 Masa (kg) 49,56 3,37 6,79 50,58 5,48 10,84 51,95 5,91 11,38
4
Performanţa pe
800m (sec) 123,14 2,76 2,24 133,18 4,64 3,48 148,40 5,82 3,92
5
Performanţa pe
1500m (sec) 249,16 7,26 2,91 283,76 7,95 2,80 290,46 12,83 4,42
6
Săritura pe
verticală (cm) 40,63 3,97 9,76 36,08 4,37 12,10 29,94 10,65 35,56
7
10 salturi pe
piciorul puternic
(m)
19,75 0,95 4,81 19,65 1,35 6,86 18,83 1,30 6,92
8
Pas sărit pe distanţa
de 100m (nr. paşi) 44,13 1,76 4,00 46,17 2,15 4,67 50,20 2,04 4,06
9
Săritura în
adâncime –săritura
pe verticală (cm)
39,43 2,38 6,04 37,42 4,89 13,07 32,70 3,90 11,93
10
Săritura în
adâncime, pauza 3
sec. – săritura pe
verticală (cm)
39,25 2,54 6,46 36,00 3,65 10,14 31,80 3,87 12,16
11
Alergare 300m
intensitate mare, 30
sec pauza –
decasalt de pe loc
(m)
23,74 0,84 3,53 21,53 0,98 4,54 20,11 1,67 8,29
12
20 genufle-xiuni cu
haltera cu 50% din
masa corporală
(sec)
27,04 1,50 5,56 29,50 2,12 7,18 29,32 2,36 8,04
13
Forţa statică
absolută a
muşchilor flexori ai
picioarelor (kg)
83,13 9,98 12,01 77,67 12,06 15,53 67,10 13,89 20,70
Page 67
67
Continuarea Tabelului 2.7.
14
Forţa statică
absolută a
muşchilor extensori
ai gambei (kg)
59,38 8,41 14,16 50,42 8,60 17,05 40,30 9,97 24,74
15
Forţa statică
absolută a
muşchilor flexori ai
gambei pe coapsă
(kg)
33,38 7,40 22,17 27,25 5,46 20,05 23,30 2,69 11,52
16
Forţa statică
absolută a
muşchilor extensori
ai coapsei (kg)
52,00 3,39 6,52 50,08 5,79 11,57 38,90 13,43 34,54
17
Forţa statica
absolută a
muşchilor flexori ai
coapsei (kg)
33,63 4,30 12,79 27,58 4,37 15,83 25,50 6,70 26,26
18
Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
picioarelor (kg)
1,67 0,21 12,57 1,53 0,15 9,76 1,29 0,20 15,83
19
Forţa relativă a
muşchilor extensori
ai gambei (kg)
1,21 0,20 16,91 1,00 0,17 16,70 0,77 0,13 17,23
20
Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
gambei pe coapsă
(kg)
0,68 0,16 23,04 0,54 0,09 16,96 0,45 0,08 16,78
21
Forţa relativă a
muşchilor extensori
ai coapsei (kg)
1,05 0,32 34,53 0,92 0,29 31,47 0,81 0,23 28,00
22
Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
coapsei (kg)
0,66 0,12 17,38 0,54 0,06 11,31 0,51 0,16 31,45
23
Consumul maxim
de oxigen
(ml/min)
3300,00 259,81 7,87 3745 424,51 12,22 3020 213,54 7,07
24 Consumul relativ
de O2 (ml/min/kg) 66,58 7,81 11,75 68,70 14,47 20,67 58,65 5,97 10,17
Page 68
68
În ceea ce priveşte analiza intragrup, constatăm că la grupa de nivel I, la 41,66% dintre
cele 24 de probe, grupa este omogenă, în timp ce la 25% dintre probe, este eterogenă. Probele, la
care grupul este eterogen, sunt, în afara vârstei, cinci probe de evaluare a forţei specifice: forţa
statică absolută a muşchilor flexori ai gambei pe coapsă; forţa relativă a muşchilor extensori ai
gambei; forţa relativă a muşchilor flexori ai gambei pe coapsa; forţa relativă a muşchilor
extensori ai coapsei; forţa relativă a muşchilor flexori ai coapsei, la care coeficientul de
variabilitate se încadrează între 16,91% şi 34,53%. Acest lucru confirmă aspectele desprinse din
rezultatele anchetei analizate în subcapitolul 2.2., respectiv faptul că nu se utilizează cele mai
eficiente mijloace specifice de pregătire în direcţia studiată şi, implicit, cele mai eficiente
mijloace de evaluare a forţei specifice în antrenamentul alergătoarelor de semifond; media
aritmetică la aceşti parametri nu exprimă fidel caracteristicile sportivelor, valorile individuale ale
acestora fiind foarte împrăştiate faţă de medie.
La grupa de nivel II se manifestă aceeaşi tendinţă de omogenitate, dar la şapte dintre
parametrii specifici evaluaţi (forţa statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor, forţa
statică absolută a muşchilor extensori ai gambei, forţa statică absolută a muşchilor flexori ai
gambei pe coapsă, forţa statică absolută a muşchilor flexori ai coapsei, forţa relativă a
muşchilor extensori ai gambei, forţa relativă a muşchilor flexori ai gambei pe coapsă, forţa
relativă a muşchilor extensori ai coapsei), coeficientul de variabilitate este de peste 15%, ceea ce
exprimă o eterogenitate a sportivelor din această categorie cu privire la nivelul de manifestare a
forţei relative. Acest lucru pune în evidenţă lipsa unei linii metodice de dezvoltare a forţei
specifice, la acest nivel de performanţă a alergătoarelor de 800m. Valorile medii ale parametrilor
evaluaţi sunt inferioare celor înregistrate la primul nivel de performanţă.
La nivelul III de performanţă, sportivele au o medie de vârstă mai mică cu 4,7 ani faţă de
grupa de nivel I, parametru la care grupul este omogen, spre deosebire de primele două grupe
(Cv. 9,16%). La nivelul mediei, toate valorile parametrilor de pregătire specifică şi funcţionali
sunt inferioare celor ale grupelor de nivel I şi II. În ceea ce priveşte pregătirea specifică de forţă a
membrelor inferioare, la acest nivel de performanţă, constatăm cea mai mare lipsă de omogenitate
la şapte probe. Astfel, cel mai mare coeficient de variabilitate se înregistrează la forţa statică
absolută (34,54%) şi relativă a muşchilor extensori ai coapsei (28%). Urmează o lipsă de
omogenitate la forţa statică absolută (24,74%) şi relativă (17,23%) a muşchilor extensori ai
gambei; forţa statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor (20,70%); forţa statică absolută şi
relativă a muşchilor flexori ai coapsei (26,26%, respectiv 31,45%); forţa relativă a muşchilor
flexori ai gambei (16,78%).
Page 69
69
Pentru a cerceta influenţa diferitelor mijloace cu caracter de forţă şi forţă-viteză asupra
rezultatului competiţional în alergările de semifond, s-au determinat corelaţiile liniare care există
între valorile medii ale probelor de evaluare (variabile independente) şi performanţa în
competiţie la probele de 800 şi 1500m [53].
Analizând media performanţelor la probele de alergări la 800 şi 1500m femei, pe cele trei
grupe (nivel I, II şi III), înregistrate la începutul experimentului şi trecute în Tabelul 2.7,
prezentat anterior, reprezentate în Graficul 2.1, am constatat că:
la proba de 800m, media cea mai bună a fost realizată de grupa de nivel I cu
timpul de 123,14 sec., următoarea valoare a fost obţinută de grupa de nivel II cu
timpul de 133,18 sec., de unde reiese o diferenţă de 7,53%. La grupa de nivel III
am obţinut o medie de 148,4 sec., de unde rezultă o diferenţă de 17,02% faţă de
grupa de nivel I, diferenţa dintre valoarea grupelor de nivel II şi III este de10,25 % .
la proba de 1500m, cea mai bună medie a performanţei s-a înregistrat la grupa de
nivel I cu 249,16 sec., urmată, în ordine, de grupa de nivel II cu 283,76 sec., de
unde reiese o diferenţă de 12,19%, iar la grupa de nivel III am obţinut o medie de
290,46 sec., cu o diferenţă de 14,21%, faţă de grupa de nivel I. Diferenţa dintre
valoarea grupelor de nivel II şi III este de 2,3%.
0
50
100
150
200
250
300
Nivel I Nivel II Nivel III
Performanţa pe 800 m (sec)
Performanţa pe 1500 m (sec)
Graficul 2.1. Dinamica mediei performanţelor în probele de alergări la 800 şi 1500m, femei
Page 70
70
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
Nivel I Nivel II Nivel III
Săritura pe verticală (cm)
Săritura în adâncime –săritura pe verticală (cm)
Săritura în adâncime, pauza 3 sec. –săritura pe verticală (cm)
Graficul 2.2. Dinamica mediei performanţelor indicatorilor specifici forţei explozive pe verticală
Din analiza mediei performanţelor indicatorilor expuşi în Graficul 2.2, am constatat
următoarele:
La indicatorul săritura pe verticală (cm), media performanţei de la grupa de nivel
III (29,94cm) este mai mică cu 20,50% decât la grupa de nivel II (36,08cm), iar
faţă de grupa de nivel I (40,63cm) diferenţa este de 35,70%. Diferenţa mediei
performanţelor la grupa de nivel I, faţă de grupa de nivel II, este de 12,61%.
La indicatorul săritura în adâncime – săritura pe verticală (cm) valorile la grupa
de nivel I (39,43cm) sunt mai mari decât la grupele de nivel II (37,42) şi III
(32,70cm). Diferenţa dintre media performanţei grupei de nivel I şi grupa de nivel
II este de 5,37%, iar faţă de grupa de nivel III, aceasta este de 20,58%. Diferenţa
mediei performanţelor la grupa de nivel II, faţă de grupa de nivel III, este de
14,43% .
Ca şi la indicatorii precedenţi, în urma analizei, valorile performanţelor la
săritura în adâncime, pauza 3 sec. – săritura pe verticală (cm) sunt mai mari la
grupa de nivel I (39,25cm), urmate de grupa de nivel II (36cm) şi, respectiv, III
Page 71
71
(31,80cm). Diferenţa mediei performanţelor între grupa de nivel I şi II este de
9,02 %, iar la grupa de nivel I, faţă de III, este de 23,42%. La grupa de nivel II
diferenţa, faţă de grupa de nivel III, este de 13,20%.
0
10
20
30
40
50
60
Nivel I Nivel II Nivel III
10 sărituri succesive pe piciorul puternic (m)
Pas sărit pe distanţa de 100 m (nr. Paşi)
Graficul 2.3. Dinamica mediei performanţelor indicatorilor specifici forţei explozive pe
orizontală
La parametrii evaluaţi în Graficul 2.3, respectiv la cel ce reprezintă 10 săltări pe
piciorul puternic, valoarea mediei la grupa de nivel II (19,65m) este mai mică decât media
grupei de nivel I (19,75m), reprezentând 0,5 % şi mai mare decât media grupei de nivel III
(18,83m) cu 4,35%.
De asemenea, valoarea mediei la grupa de nivel I este mai mare decât valoarea mediei
grupei de nivel III cu 4,88%.
Totodată, la celălalt parametru evaluat, ce reprezintă pasul sărit pe distanţa de 100m (nr.
paşi) se constată că media performanţei de la grupa de nivel III (50,20 paşi) comparativ cu grupa
de nivel II (46,17 paşi) este mai slabă cu 8,02%, iar faţă de grupa de nivel I (44,13 paşi) cu
12,09%.
Diferenţa între media performanţei grupei de nivel I şi grupa de nivel II este de 4,41%.
Page 72
72
În Graficul 2.4 am analizat :
la indicatorul Alergare 300m intensitate mare, 30 sec pauza – decasalt de pe loc
(m) media performanţei de la grupa de nivel III (20,11m) este mai mică decât cea
de la grupa de nivel II (21,53m) cu 7,06 %, iar faţă de grupa de nivel I (23,74m)
cu 18,05%. Valoarea mediei performanţelor la grupa de nivel I, faţă de grupa de
nivel II, este mai mare cu 10,26% ;
în urma analizei indicatorului 20 genuflexiuni cu haltera cu 50% din masa
corporală (sec), s-a constatat că sunt valori mai performante la grupa de nivel I
(27,04 sec), faţă de celelalte două grupe de nivel II (29,5 sec) şi, respectiv, III
(29,32 sec), unde valorile sunt aproximativ egale, rezultând o valoare de 7,77%.
0
5
10
15
20
25
30
Nivel I Nivel II Nivel III
Alergare 300 m intensitate mare, 30 sec pauza – decasalt de pe loc (m)
20 genuflexiuni cu haltera cu 50% din masa corporală (sec)
Graficul 2.4. Dinamica mediei performanţelor indicatorilor specifici forţei în regim de viteză
Din analiza mediei performanţelor expuse în Graficul 2.5, am constatat următoarele:
Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor (kg) - media
performanţei de la grupa de nivel I (83,13kg) este mai mare cu 7,02% decât cea
de la grupa de nivel II (77,67kg) şi cu 23,88%, faţă de grupa de nivel III
(67,10kg). Valoarea mediei performanţelor la grupa de nivel II este mai mare cu
15,75%, faţă de grupa de nivel III.
Page 73
73
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
Nivel I Nivel II Nivel III
Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor (kg)
Forţa statică absolută a muşchilor extensori ai gambei (kg)
Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai gambei pe coapsă (kg)
Forţa statică absolută a muşchilor extensori ai coapsei (kg)
Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai coapsei (kg)
Graficul 2.5. Dinamica mediei performanţelor indicatorilor de forţă statică absolută
Forţa statică absolută a muşchilor extensori ai gambei (kg) - media performanţei
de la grupa de nivel I (59,38kg) este mai mare cu 17,77% decât cea de la grupa de
nivel II (50,42kg), iar, faţă de grupa de nivel III (40,30kg), cu 47,34%. Valoarea
mediei performanţelor la grupa de nivel II, faţă de grupa de nivel III, este mai
mare cu 25,11%;
Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai gambei pe coapsă (kg) - media
performanţei de la grupa de nivel I (33,38kg) este mai mare cu 22,49% decât cea
de la grupa de nivel II (27,25kg), iar, faţă de grupa de nivel III (23,30kg), cu
43,26%. Valoarea mediei performanţelor la grupa de nivel II, faţă de grupa de
nivel III, este mai mare cu 16,95%.
Forţa statică absolută a muşchilor extensori ai coapsei (kg) ) - media
performanţei de la grupa de nivel I (52,0kg) este mai mare cu 3,01% decât cea de
la grupa de nivel II (50,08kg), iar, faţă de grupa de nivel III (38,90kg), cu 33,67%.
Valoarea mediei performanţelor la grupa de nivel II, faţă de grupa de nivel III,
este mai mare cu 29,76%.
Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai coapsei (kg) ) - media performanţei
de la grupa de nivel I (33,63kg) este mai mare cu 21,93% decât cea de la grupa de
Page 74
74
nivel II (27,58kg), iar, faţă de grupa de nivel III (25,50kg) cu 31,88%. Valoarea
mediei performanţelor la grupa de nivel II, faţă de grupa de nivel III, este mai
mare cu 8,15%.
Din calculele de mai sus, rezultă că la 100% dintre indicatori diferenţa dintre grupa de
nivel I şi III este cea mai mare, urmată de diferenţa dintre grupa de nivel I şi II, respectiv 40% şi
de cea dintre grupa de nivel II şi III, adică 60%.
0
0,2
0,4
0,6
0,8
1
1,2
1,4
1,6
1,8
Nivel I Nivel II Nivel III
Forţa relativă a muşchilor flexori ai picioarelor (kg)
Forţa relativă a muşchilor extensori ai gambei (kg)
Forţa relativă a muşchilor flexori ai gambei pe coapsă (kg)
Forţa relativă a muşchilor extensori ai coapsei (kg)
Forţa relativă a muşchilor flexori ai coapsei (kg)
Graficul 2.6. Dinamica mediei performanţelor indicatorilor de forţă relativă
În Graficul 2.6 am analizat media performanţelor următorilor indicatori :
Forţa relativă a muşchilor flexori ai picioarelor (kg) - media performanţei de la
grupa de nivel I (1,67kg) este mai mare cu 9,15% decât cea de la grupa de nivel II
(1,53kg) şi cu 29,45% faţă de grupa de nivel III (1,29kg). Valoarea mediei
performanţelor la grupa de nivel II este mai mare cu 18,6%, faţă de grupa de nivel
III.
Forţa relativă a muşchilor extensori ai gambei (kg) - media performanţei de la
grupa de nivel I (1,21kg) este mai mare cu 21 % decât cea de la grupa de nivel II
(1,0kg), iar, faţă de grupa de nivel III (0,77kg), cu 57,14%. Valoarea mediei
performanţelor la grupa de nivel II, faţă de grupa de nivel III, este mai mare cu
29,87%;
Page 75
75
Forţa relativă a muşchilor flexori ai gambei pe coapsă (kg) - media performanţei
de la grupa de nivel I (0,68kg) este mai mare cu 25,92 % decât cea de la grupa de
nivel II (0,54kg), iar, faţă de grupa de nivel III (0,45kg), cu 51,11%. Valoarea
mediei performanţelor la grupa de nivel II, faţă de grupa de nivel III, este mai
mare cu 20%;
Forţa relativă a muşchilor extensori ai coapsei (kg) ) - media performanţei de la
grupa de nivel I (1,05kg) este mai mare cu 14,13% decât cea de la grupa de nivel
II (0,92kg), iar, faţă de grupa de nivel III (0,81kg), cu 29,62%. Valoarea mediei
performanţelor la grupa de nivel II, faţă de grupa de nivel III, este mai mare cu
13,58%;
Forţa relativă a muşchilor flexori ai coapsei (kg) ) - media performanţei de la
grupa de nivel I (0,66kg) este mai mare cu 22,22% decât cea de la grupa de nivel
II (0,54kg), iar, faţă de grupa de nivel III (0,51kg), cu 29,41%. Valoarea mediei
performanţelor la grupa de nivel II faţă de grupa de nivel III este mai mare cu
5,88%.
Din calculele de mai sus, rezultă că, la 100% dintre indicatori, diferenţa dintre grupa de
nivel I şi III este cea mai mare, urmată de diferenţa dintre grupa de nivel I şi II, respectiv 60% şi
de cea dintre grupa de nivel II şi III, adică 40%.
În Tabelul 2.8 sunt prezentate valorile indicelui de corelaţie Pearson, la cele trei grupe,
constituite în funcţie de rezultatul pe 800m.
Tabelul 2.8. Indicii de corelaţie pe cele trei nivele de performanţă
Nr.
crt.
Probe de evaluare
Indicele de corelaţie Pearson
Grupa I
(2.00,0-2.10,0sec.)
Grupa II
(2.10,1-.20,0sec.)
Grupa III
(2.20,1-2.35,0sec.)
800m 1500m 800m 1500m 800m 1500m
1 Săritura pe verticală (cm)
-0,75 -0,56 -0,68 -0,40 -0,61 -0,34
2 10 salturi pe piciorul puternic (m)
-0,78 -0,48 -0,42 -0,31 -0,33 -0,21
3
Pas sărit pe distanţa de 100m (nr.
paşi) 0,79 0,58 0,68 0,51 0,52 0,45
4
Săritura în adâncime –săritura pe
verticală (cm) -0,68 -0,62 -0,43 -0,37 -0,33 -0,32
Page 76
76
Continuarea Tabelului 2.8.
5 Săritura în adâncime, pauza 3 sec. –
săritura pe verticală (cm) -0,70 -0,60 -0,56 -0,53 -0,34 -0,28
6 Alergare 300m intensitate mare, 30
sec pauză – decasalt de pe loc (m) -0,89 -0.81 -0,41 -0,32 -0,31 -0,21
7 20 genuflexiuni cu haltera cu 50%
din masa corporală (sec) 0,89 0,89 0,42 0,34 0,38 0,33
8 Forţa statică absolută a muşchilor
flexori ai picioarelor (kg) -0,89 -0,70 -0,54 -0,50 -0,48 -0,43
9 Forţa statică absolută a muşchilor
extensori ai gambei (kg) -0,71 -0,59 -0,57 -0,53 -0,44 -0,42
10 Forţa statică absolută a muşchilor
flexori ai gambei pe coapsă (kg) -0,72 -0,62 -0,50 -0,43 -0,33 -0,16
11 Forţa statică absolută a muşchilor
extensori ai coapsei (kg) -0,70 -0,58 -0,43 -0,34 -0,33 -0,30
12 Forta statica absolută a muşchilor
flexori ai coapsei (kg) -0,88 -0,81 -0,55 -0,41 -0,29 -0,23
13 Forţa relativă a muşchilor flexori ai
picioarelor (kg) -0,79 -0,58 -0,45 -0,37 -0,21 -0,14
14 Forţa relativă a muşchilor extensori
ai gambei (kg) -0,74 -0,66 -0,45 -0,47 -0,45 -0,35
15 Forţa relativă a muşchilor flexori ai
gambei pe coapsă (kg) -0,73 -0,62 -0,53 -0,48 -0,58 -0,46
16 Forţa relativă a muşchilor extensori
ai coapsei (kg) -0,81 -0,68 -0,51 -0,37 -0,41 -0,32
17 Forţa relativă a muşchilor flexori ai
coapsei (kg) -0,84 -0,81 -0,58 -0,39 -0,49 -0,35
18 Consumul maxim de oxigen
(ml/min) -0,63 -0,71 -0,58 -0,46 -0,32 -0,42
19 Consumul relativ de oxigen
(ml/min/kg) -0,71 -0,86 -0,61 -0,50 -0,42 -0,46
Notă. Valoarea coeficientului de corelaţie Pearson ‚, r” va fi semnificativă, la pragul de 5%,
atunci când va fi ≥ 0,556.
Page 77
77
Rezultatele prezentate în acest Tabel confirmă faptul că, la primul nivel de performanţă
în probele de 800 şi 1500m, ponderea forţei în ecuaţia performanţei este mai importantă.
Din analiza modului în care se stabilesc corelaţii pozitive între nivelul variabilelor
independente, măsurate de noi, şi variabila dependentă, respectiv rezultatul în probă, constatăm
că valoarea variabilelor independente săritura pe verticală; săritura în adâncime - săritura pe
verticală; săritura în adâncime, pauza 3 sec. - săritura pe verticală; 10 salturi pe piciorul
puternic; forţa statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor a muşchilor flexori ai coapsei;
forţa relativă a muşchilor flexori ai gambei pe coapsa şi a muşchilor flexori ai coapsei nu se
ridică la un nivel optim care să influenţeze pozitiv, să favorizeze performanţa în proba de 800m,
în care toate componentele forţei specifice prezentate de noi sunt necesare a fi dezvoltate.
Cu toate acestea constatăm, din analiza intergrup, că la primul nivel de performanţă sunt
câteva variabile independente, a căror valoare prezintă o corelaţie foarte bună cu performanţa
sportivelor, la nivel de medie a acestora: pas sărit pe distanţa de 100m (nr. paşi) şi 20
genuflexiuni cu haltera cu 50% din masa corporală. Acest lucru confirmă orientarea metodică a
antrenorilor analizată în subcapitolul 2.3. şi ne oferă argumente solide în promovarea acestor
mijloace de pregătire la nivelul grupei experimentale.
La nivelele II şi III lucrurile păstrează aceeaşi tendinţă cu precizarea că la nivelul III,
unde s-au înregistrat unele corelaţii bune cu nivelul variabilelor independente evaluate de noi,
performanţele sportivelor sunt mult mai slabe decât cele ale celorlalte grupe.
Nivelul corelaţiilor determinate la grupa de nivel I a influenţat pe de o parte menţinerea,
excluderea sau înlocuirea unor variabile independente în experimentul pedagogic şi pe de altă
parte a fundamentat orientarea metodică în vederea realizării scopului lucrării.
2.5. Concluzii la capitolul 2
În cadrul cercetărilor de control au fost analizate opiniile specialiştilor din domeniu,
referitoare la problema procesului de antrenament în alergările de semifond. S-au stabilit 24 de
parametri de evaluare: anatomici, fiziologici, de pregătire specifică, forţă şi detentă/putere
membre inferioare pentru identificarea nivelului pregătirii specifice de forţă a alergătoarelor de
semifond şi s-a cercetat influenţa diferitelor mijloace cu caracter de forţă şi forţă-viteză asupra
rezultatului competiţional în alergările de semifond (analiza de corelaţie).
Opinia antrenorilor români cu privire la problema antrenamentului sportiv pentru probele
de alergare de semifond, în general, şi a dezvoltării forţei pentru alergătoarele de semifond
feminin, în particular, a fost identificată prin utilizarea metodei anchetei.
Page 78
78
În acest sens s-a elaborat un chestionar cu 13 întrebări care s-a aplicat unui număr de 25
de antrenori care lucrează, nemijlocit, cu cele mai valoroase alergătoare din România, ce
concurează în probele de 800 și 1500m sau care au obţinut rezultate remarcabile în aceste probe
pe parcursul carierei profesionale.
Opiniile antrenorilor privind locul pregătirii de forţă în antrenamentul alergătoarelor de
semifond, orientarea metodică în macrociclul anual şi conţinutul pregătirii reies din răspunsurile
acestora la întrebările 3-7 din chestionar.
Din analiza răspunsurilor la întrebarea a treia, constatăm că 76% dintre antrenori
utilizează două macrocicluri de dezvoltare a forţei, 20% sunt adepţii folosirii a trei macrocicluri
şi doar 4% utilizează un singur macrociclu. Majoritatea antrenorilor aderă la principiul lucrului
în condiţii îngreuiate pentru dezvoltarea forţei specifice.
Din răspunsurile antrenorilor reiese clar că majoritatea acestora aderă la principiul
lucrului în condiţii îngreuiate, adică 80% şi doar 20% dintre aceştia utilizează exerciţii cu
îngreuieri pentru dezvoltarea forţei specifice.
În cadrul cercetărilor pedagogice de control, s-a realizat o inventariere a principalelor
mijloace de antrenament utilizate în pregătirea fizică direcţionată pe educarea/dezvoltarea forţei,
prezentate pe cele două categorii distincte de mijloace, utilizate de majoritatea respondenţilor.
Acestea sunt următoarele: alergare desfăşurată pe teren variat (durata antrenamentelor);
alergare sub formă de repetări executate la deal; alergare sub formă de repetări executate la
vale; plurisărituri; durata antrenamentelor desfăşurate pe scări; exerciţii efectuate pe scări;
alergare sub formă de repetări efectuate pe distanţe până la 200m cu îngreuiere; sărituri peste
obstacole; exerciţii efectuate cu haltera cu încărcături mici; exerciţii pentru dezvoltarea
musculaturii abdominale; exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii posterioare a trunchiului;
exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii pectorale (împins culcat); mers fandat cu îngreuiere
(haltera cu 20kg pe umeri); ridicări pe vârfuri cu îngreuiere (20 – 40kg); sărituri în lungime de
pe loc, succesive; flexia gambei pe coapsă cu îngreuiere (10 - 30kg); semi-genuflexiuni cu
desprindere; exerciţii speciale pe plat şi în pantă; circuite de forţă.
Majoritatea antrenorilor utilizează şapte mijloace comune de pregătire fizică generală şi
zece mijloace specifice de pregătire de forţă.
Numai 15% dintre antrenori utilizează exerciţii analitice de dezvoltare a forţei specifice
lanţurilor musculare (structura osoasă - grupe musculare - articulaţii - ligamente) implicate în
efortul specific: startul şi lansarea de la start (forţa de demaraj); alergarea pe parcurs (puterea de
accelerare şi rezistenţa de putere), utilizând exerciţii de flexie şi extensie a picioarelor cu
Page 79
79
îngreuiere mică, exerciţii de flexie şi extensie a gambelor pe coapse, cu îngreuiere mică şi
diverse exerciţii pliometrice.
Am constatat că, în general, cu o singură excepţie, probele de evaluare, utilizate de
respondenţi pentru indicatorii de forţă specifică, nu diferă între sezonul indoor şi autdoor.
Astfel, în perioada competiţională se utilizează o singură probă de evaluare, respectiv: 10
salturi pe piciorul puternic (m), prin care se evaluează puterea de accelerare.
În perioada pregătitoare, se adaugă la această evaluare probele de „pas sărit pe distanţa de
100m (nr. paşi)", la care mulţi antrenori înregistrează şi timpul în care se realizează paşii săriţi,
probă prin care se evaluează atât puterea de accelerare, cât şi rezistenţa de putere şi săritura pe
verticală (cm), prin care se evaluează forţa de impulsie necesară primei faze a demarajului.
Noi considerăm că probele de evaluare a forţei specifice sunt insuficiente şi reflectă
orientarea metodică a antrenorilor, în cadrul căreia pregătirii de forţă nu i se acordă importanţa
necesară. De aceea, noi propunem o baterie de 17 probe de evaluare a nivelului forţei specifice
(puterii de demaraj, a puterii de accelerare şi a rezistenţei de forţă specifică), atât în cercetarea
constatativă, cât şi în experimentul pedagogic.
Din analiza intragrup a cercetării preliminare, am constatat că la grupa de nivel I nu se
utilizează cele mai eficiente mijloace specifice de pregătire în direcţia studiată şi, implicit, cele
mai eficiente mijloace de evaluare a forţei specifice în antrenamentul alergătoarelor de semifond;
media aritmetică la aceşti parametri nu exprimă fidel caracteristicile sportivelor, valorile
individuale ale acestora fiind foarte împrăştiate faţă de medie.
La grupa de nivel II se manifestă aceeaşi tendinţă, o eterogenitate cu privire la nivelul de
manifestare a forţei relative. Acest lucru pune în evidenţă lipsa unei linii metodice de dezvoltare a
forţei specifice la acest nivel de performanţă a alergătoarelor de 800m. Valorile medii ale
parametrilor evaluaţi sunt inferioare celor înregistrate la primul nivel de performanţă.
La sportivele de nivel III de performanţă, toate valorile parametrilor de pregătire specifică
şi funcţională sunt inferioare celor ale grupelor de nivel I şi II. În ceea ce priveşte pregătirea
specifică de forţă a membrelor inferioare, la acest nivel de performanţă, constatăm cea mai mare
lipsă de omogenitate la şapte probe.
Astfel, cel mai mare coeficient de variabilitate se înregistrează la forţa statică absolută
(34,54%) şi relativă a muşchilor extensori ai coapsei (28%). Urmează o lipsă de omogenitate la
forţa statică absolută (24,74%) şi relativă (17,23%) a muşchilor extensori ai gambei; forţa statică
absolută a muşchilor flexori ai picioarelor (20,70%); forţa statica absolută şi relativă a muşchilor
flexori ai coapsei (26,26%, respectiv 31,45%); forţa relativă a muşchilor flexori ai gambei
(16,78%).
Page 80
80
Din analiza modului în care se stabilesc corelaţii pozitive între nivelul variabilelor
independente, măsurate de noi, şi variabila dependentă, rezultatul în probă, am constatat că o
serie de variabile independente, la valorile pe care le-am identificat, corelează mai bine cu
rezultatul în proba de 1500m, la grupa de nivel I: săritura pe verticală; săritura în adâncime -
săritura pe verticală; săritura în adâncime, pauză 3 sec. - săritura pe verticală; 10 salturi pe
piciorul puternic; forţa statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor a muşchilor flexori ai
coapsei; forţa relativă a muşchilor flexori ai gambei pe coapsa şi a muşchilor flexori ai coapsei.
Acest lucru confirmă faptul că valoarea acestor variabile nu se ridică la un nivel optim, care să
influenţeze pozitiv, să favorizeze performanţa în proba de 800m, în care toate componentele
forţei specifice, prezentate de noi, sunt necesare a fi dezvoltate.
La acest nivel de performanţă sunt câteva variabile independente, a căror valoare prezintă
o corelaţie foarte bună cu performanţa sportivelor, la nivel de medie a acestora: pas sărit pe
distanţa de 100m (nr. paşi); alergare 300m intensitate mare, 30 sec pauză - decasalt de pe loc; 20
genuflexiuni cu haltera cu 50% din masa corporală; forţa relativă a muşchilor extensori ai
coapsei şi a muşchilor flexori ai coapsei. Acest lucru confirmă orientarea metodică a
antrenorilor, analizată în subcapitolul 2.3. şi ne oferă argumente solide în promovarea acestor
mijloace de pregătire la nivelul grupei experimentale.
Page 81
81
3. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A METODICII DEZVOLTĂRII
FORŢEI LA ALERGĂTOARELE DE SEMIFOND
Din studiul bibliografic asupra literaturii de specialitate, am constatat faptul că
dezvoltarea forţei specifice este unul dintre factorii favorizanţi ai performanţei sportive în
alergările de semifond, în special în proba de 800m, fapt confirmat şi de rezultatele cercetărilor
prealabile.
Cu toate acestea, atât din ancheta realizată la nivelul antrenorilor români, cât şi din
studiul mijloacelor de dezvoltare a forţei specifice, utilizate în pregătirea atletelor din cercetarea
prealabilă şi a volumului acestora, am constatat că metodica de dezvoltare a forţei specifice nu
este elaborată în concordanţă cu specificitatea efortului şi a biomecanicii probelor de semifond la
junioare, în special pentru proba de 800m.
În practica activităţii sportive a junioarelor, pentru obţinerea unor rezultate înalte, la
nivelul celor înregistrate pe plan european şi mondial, se impune, ca cerinţă metodologică,
elaborarea unei metodici de antrenament, care să asigure dezvoltarea forţei musculare, un ritm
înalt al activităţii motrice, o rezistenţă specifică eficientă, în paralel cu dezvoltarea posibilităţilor
funcţionale ale sistemelor: respirator, cardiovascular şi metabolic.
În conceperea metodicii dezvoltării forţei specifice pentru această categorie de
alergătoare, am avut în vedere faptul că antrenamentul de forţă nu poate conduce la o adaptare
adecvată şi nu poate avea o influenţă pozitivă asupra performanţei în probă, dacă nu se adresează
nevoilor fiziologice specifice.
În Figura 3.1 prezentăm principalii factori care determină dezvoltarea forţei:
stimulul biologic optim (în raport de vârstă, nivel de pregătire, specificitate);
alimentaţia adecvată (asigurarea cantităţilor necesare de proteine şi hidrocarburi);
odihna şi refacerea (pauzele intra şi post-efort, durata şi natura pauzelor, durata şi
calitatea somnului, mijloacele de refacere post-efort);
stimularea producerii hormonilor anabolizanţi.
Page 82
82
Fig. 3.1. Principalii factori care determină dezvoltarea forţei
Am considerat că un program de pregătire de forţă/putere eficient pentru probele de
rezistenţă, necesită o încărcătură care să reflecte rezistenţă specifică din competiţie, deci un
„stimul biologic optim” care se obţine printr-o tensiune musculară relativ mică şi un număr mare
de repetări, cu o durată egală probei, ceea ce va pregăti sportivele pentru a face faţă oboselii
specifice, folosind stimuli de antrenament cu efecte simultane în dezvoltarea forţei/puterii şi a
rezistenţei specifice.
Regimul alimentar al sportivelor a fost corelat cu o „alimentaţie adecvată” constituită pe
baza adoptării unor principii alimentare sănătoase şi a respectării unei diete inividualizate.
Totodată, am avut în vedere şi faptul că antrenamentul pentru educarea/dezvoltarea forţei
impune, din perspectiva studiilor fiziologice, creşterea raţiei proteice a sportivelor din două
motive: necesitatea acoperirii cantităţii de proteine menite să realizeze refacerea distrugerilor
celulare, datorită efortului specific şi asigurarea surplusului de substanţe proteice, necesare
sintezei materiei vii, în cadrul mecanismelor de hipertrofie musculară de activitate.
De asemenea, am recomandat ca mărirea ponderii aportului proteic să se realizeze treptat,
simultan cu creşterea cantităţii de apă ingerată, cu administrarea de vitamina B6 şi a ionilor de
potasiu. S-a făcut recomandarea ca 50% din raţia zilnică de proteine (2,5 g/kg/zi) să fie alcătuită
din proteine de origine animală pentru asigurarea unei cantităţi optime de aminoacizi esenţiali.
Hormonii anabolizanţi
endogeni
Odihnă şi refacere
corespunzătoare
Alimentaţie adecvată
Stimulul biologic optim
Page 83
83
Odihna şi refacerea intraefort şi postefort sunt foarte importante în dirijarea corectă a
antrenamentului de forţă. Oboseala musculară şi surmontarea presupune cunoaşterea unor
aspecte fiziologice şi psihologice implicate, complexitatea acestora şi mecanismele metodologice
de odihnă şi refacere. Oboseala poate afecta capacitatea unui sportiv de a genera forţă, sau poate
determina incapacitatea de a menţine forţa necesară.
În condiţii de normalitate, oboseala fiziologică trebuie să dispară în câteva ore sau după o
noapte de somn. Dacă efortul de antrenament sau competiţie este peste capacitatea de
adaptabilitate individuală a oranismului, apar semne induse de oboseală musculară:
a) modificări ale excitaţiei musculare: tensiuni musculare inadaptate la nivelul
stimulului; diminuarea amplitudinii de contracţie; tendinţa muşchilor de a intra într-o stare de
contracţie continuă; creşterea nejustificată a temperaturii muşchiului, în raport cu efortul
realizat; dureri difuze în profunzimea masei musculare şi a tendoanelor solicitate; tulburări ale
tonusului masei musculare, manifestate prin hipotonia extensorilor;
b) modificări cardiovasculare: creşterea frecvenţei cardiace în repaus; creşterea
frecvenţei cardiace în efort şi reveniri foarte lente; modificări tipice ale electrocardiogramei;
c) modificări la nivelul sistemului nervos: alterarea căilor nervoase aferente, ceea ce
produce disfuncţia actului reflex; apariţia tremurăturilor la nivelul extremităţilor corpului;
creşterea sau scăderea tonusului muscular general;
d) modificări ale sistemului respirator: diminuarea capacităţii vitale; creşterea frecvenţei
respiratorii; degradarea sinergiei muşchilor inspiratori şi expiratori în timpul efortului.
De aceea „stimulul biologic” exerciţiile, metodele, aparatele utilizate, durata şi natura
pauzelor trebuie să fie foarte bine fundamentate şi raţional programate pentru a nu induce starea
de oboseală, ce predispune apariţia leziunilor musculare.
Pentru optimizarea performanţelor, încărcăturile de antrenament trebuie să fie suficiente
pentru ca pe fondul unei alimentaţii corecte, a unei odihne şi refaceri specifice, să determine
stimularea hormonilor anabolizanţi, care sunt responsabili cu efectele anabolizante, pe care se
bazează dezvoltarea forţei în faza de acumulare.
De obicei, atunci când se vorbeşte în lumea sportului despre hormoni anabolizanţi în
creşterea nivelului de manifestare a forţei prin hipertrofie musculară, acest mecanism fiziologic
se asociază cu aportul exogen de hormoni anabolizanţi, introduşi în organism pe cale orală sau
parenterală, ceea ce reprezintă o acţiune de dopaj.
Noi abordăm acest aspect, al rolului şi importanţei hormonilor anabolizanţi endogeni,
care sunt sintetizaţi de corpul uman în cantităţi suficiente pentru susţinerea proceselor
anabolizante de sinteză a materiei vii. Dintre aceştia enumerăm: hormonul hipofizar somatotrop,
Page 84
84
care dirijează procesele de sinteză a diferitelor ţesuturi, organe şi aparate de la viaţa uterină până
la formarea substanţei vii, necesară creşterii şi dezvoltării organismului uman; hormonii
corticosuprarenali, cu efecte în procesele anabolizante, asociate cu cele catabolizante, de
descompunere a proteinelor în timpul unor solicitări şi eforturi epuizante; hormonii androgeni,
testosteronul cel mai important, hormoni care fac diferenţa de masă musculară, putere şi
rezistenţă de forţă dintre sexe. Antrenamentul corect, dirijat metodologic, determină stimularea
fiziologică a producerii cantităţilor necesare de hormoni anabolizanţi, prin hipertrofia
corticosuprarenalelor. Hormonii anbolizanţi au un rol determinant în hipertrofia musculară, prin
inducerea unui bilanţ azotos pozitiv.
3.1.Organizarea experimentului pedagogic
Pentru argumentarea unei metodici de educare/dezvoltare a forţei specifice a
alergătoarelor de 800m, forţa de demaraj, puterea de accelerare şi rezistenţa de putere, am
iniţiat un experiment pedagogic în anul competiţional 2009/2010. Cercetarea a fost de tip
longitudinal, vizând evoluţia intragrup a atletelor care s-au pregătit în anul 2009/2010, utilizând
pentru dezvoltarea forţei/puterii aceeaşi strategie didactică.
Grupa experimentală s-a format din 12 sportive, alergătoare de semifond în proba de
800m, cu performanţe cuprinse între 2.06,56-2.19,00 sec. la grupa de nivelul II (Tabelul A 4.1),
care s-au pregătit, nemijlocit, cu antrenorii lor, dar pe baza strategiei didactice de
educare/dezvoltare a forţei/puterii musculare elaborată de noi, analizată şi dezbătută în Comisia
tehnică a Federaţiei Române de Atletism și aprobată în Consiliul federal.
Strategia didactică a fost fundamentată pe principiile fiziologice, biomecanice şi
metodologice din literatura de specialitate. S-au avut în vedere atât concluziile desprinse din
ancheta realizată în cercetarea prealabilă, cât şi nivelul corelaţiilor liniare, determinate între
variabilele independente (nivelul forţei segmentare exprimată prin valoarea rezultatelor la
probele de evaluare a forţei specifice) şi variabila dependentă (rezultatul realizat în competiţii pe
distanţa de 800m) şi, nu în ultimul rând, experienţa personală de sportivă de performanţă,
campioană olimpică.
Experimentul s-a derulat în perioada 1.09.2009 - 26.08.2010, perioadă în care s-au
realizat două testări ale forţei specifice, în perioadele competiţionale de sală şi în aer liber, în
lunile februarie şi iunie, 2010.
La baza elaborării proiectării didactice a pregătirii de forţă, au stat mai multe principii şi
cerinţe metodice. Cele mai importante dintre acestea au fost următoarele:
Page 85
85
integrarea pregătirii de forţă specifică, în conceptul de optimizare/eficientizare a
pregătirii alergătoarelor de semifond;
elaborarea proiectului global de pregătire de forţă, integrat în planul anual de
pregătire, subordonat obiectivelor de performanţă şi obiectivelor instrucţionale ale
sportivelor;
abordarea pregătirii de forţă specifică, prin periodizarea acesteia în patru
etape/faze cu obiective, conţinuturi, volume şi intensităţi diferite, adoptând
punctul de vedere al lui Bompa T.O. [20]: faza 1, adaptare anatomică); faza 2,
hipertrofia; faza 3, forţa maximă; faza 4, conversia la putere;
selecţia mijloacelor de educare/dezvoltare a forţei, stabilirea volumului şi a
intensităţii de lucru, în funcţie de cele patru faze şi de obiectivele propuse;
operaţionalizarea pregătirii pe parcursul diferitelor perioade de pregătire;
elaborarea şi experimentarea unui sistem de evaluare, care să permită atât
identificarea efectelor metodologiei utilizate, cât şi monitorizarea acestora pe
parcursul macrociclului anual de pregătire.
Proiectul global de educare/dezvoltare a forţei specifice a avut obiective bine precizate şi
a propus experimentarea unei strategii didactice coerente în care, metodele, mijloacele, formele
de organizare a activităţii şi probele de evaluare au fost judicios selectate şi utilizate.
Pe baza constatărilor făcute în urma cercetărilor prealabile, ne-am propus să folosim în
programul de pregătire a grupei experimentale, variabilele independente, care au corelat cel mai
bine cu rezultatul în proba de concurs, eliminându-se celelalte, care s-au dovedit a nu avea un
înalt grad de specificitate. Astfel, în cercetarea experimentală, am utilizat zece probe de evaluare
pentru argumentarea eficacităţii strategiei utilizate.
Rezultatele realizate de sportivele de nivel II la probele de evaluare utilizate de noi în
cercetarea prealabilă şi analizate în capitolul 2, le-am considerat rezultate ale evaluării iniţiale,
T1.
Metodologia de pregătire pentru dezvoltarea forţei/puterii, elaborată de noi, s-a utilizat de
antrenorii celor 12 sportive, în planul anual de pregătire a fiecăreia, cu respectarea principiului
de tratare diferenţiată în ceea ce priveşte încărcătura, numărul de repetări, numărul de serii, etc.
Evaluarea nivelului de dezvoltare a forţei specifice s-a realizat succesiv în lunile
septembrie 2009, februarie şi iunie 2010, constituindu-se în evaluările T1, T2 şi T3. Rezultatul
în probă a avut în vedere doar proba de 800m şi numai performanţa cea mai valoroasă realizată
de fiecare alergătoare la concursurile autdoor, ceea ce ne-a permis realizarea unor comparaţii cu
nivelele II şi I din cercetarea prealabilă.
Page 86
86
3.2. Planificarea anuală a dezvoltării forţei/puterii musculare a alergătoarelor de
800m
Proiectarea activităţii metodice de dezvoltare a forţei a respectat principiile generale ale
proiectării didactice ale lui Colibaba Evuleţ D. şi Bota I. [25] şi s-a materializat într-o strategie
didactică concepută ca un sistem coerent de metode, materiale didactice, mijloace (exerciţii),
consolidate de o seamă de principii, reguli, stiluri de predare/învăţare/exersare şi forme de
organizare a activităţii îmbinate în mod raţional, în vederea realizării depline a unor obiective
operaţionale bine precizate, în contextul obiectivului general, optimizarea nivelului puterii de
demaraj, a puterii de accelerare şi a rezistenţei puterii de alergare a sportivelor din grupa
experimentală.
Periodizarea pregătirii s-a structurat pe baza calendarului competiţional prezentat în
Tabelul 3.1.
Fiecare antrenor al celor 12 atlete, constituite în grupa experimentală, a elaborat planul de
antrenament, în care pregătirea de forţă s-a realizat prin conţinutul strategiei didactice elaborate
de noi. Periodizarea a avut în vedere participarea sportivelor la ambele sezoane competiţionale,
de sală şi în aer liber. Astfel pregătirea s-a structurat pe două perioade de pregătire, toamnă-iarnă
şi primăvară-vară, două perioade precompetiţionale (iarnă şi vară), precum şi o perioadă de
tranziţie iarnă-primăvară.
Tabelul 3.1. Calendarul competiţional al grupei experimentale, anul 2010
Nr.
crt. DATA COMPETIŢII NAŢIONALE COMPETIŢII INTERNAŢIONALE
1 16-17.01 Cupa Bistriţa – Bacău
2 29-31.01 Campionatul Municipal Juniori 2 -
Bucureşti
3 30-31.01 Grand Prix I, Seniori, Tineret,
Juniori 1 - Bucureşti
4 06-07.02 Grand Prix II, Seniori, Tineret,
Juniori 1 - Bucureşti
5
13-14.02.
Campionatul Municipal Seniori,
Tineret şi Cupa Bucureşti
6 Memorialul Dorin Melinte Juniori
1, Juniori 2, Juniori 3 - Bacău
7 20-21.02 Campionatul Naţional
Juniori 2 - Bucureşti
Page 87
87
Continuarea Tabelului 3.1.
8 27-28.02 Campionatul Naţional
Seniori +Tineret - Bucureşti
9 12-14.03 Campionatul Mondial
Indoor/Doha/Qatar
10 13-14.03 Campionatul Naţional Juniori 1
Bucureşti
11 24-25.04
Cupa Iaşului – alergări Seniori,
Tineret, Juniori 1, Juniori 2,
Juniori 3 - Iaşi
12 28-29.04 Memorialul Mihai Nistor
Craiova
13 5.05 Memorialul O.Enescu
Râmnicu Vâlcea
14 21-22.05 Grand Prix I, Seniori, Tineret,
Juniori 1 - Bucureşti
15 28-29.05 Campionatul Naţional Şcolar
Bucureşti
16 4.06. Campionatul Internaţionale -
Constanţa
17 19-20.06
Campionatele Europene pe echipe
Liga I
Budapest - Ungaria
18 3.07 Grand Prix II, Seniori, Tineret,
Juniori 1 - Bucureşti
19 3-4.07
Campionatele Balcanice Seniori
20 9-10.07 Campionatul Naţional Juniori 2
Bucureşti
21 15-16.07 Campionatul Naţional
Seniori +Tineret - Bucureşti
22 20-25.07 Campionatele Mondiale Juniori -
Edmonton - Canada
23 31.07-
01.08 Campionatele Balcanice Juniori
24 07.08 Campionatele Balcanice Juniori 2
Edirne - Turcia
25 07-08.08 Campionatul Naţional Juniori 1
Bucureşti
În ceea ce priveşte periodizarea pregătirii de forţă/putere, am utilizat conceptul de
periodizare block, promovat de Issurin V. [148, 149, 202]. Acesta consideră că ”block –
antrenament”-ul este o periodizare pe cicluri de solicitare înaltă, focalizat pe lucru
ultraspecializat care, se bazează pe efectele cumulative şi reziduale ale antrenamentului şi
promovează abordarea pregătirii de pe următoarele principii:
Page 88
88
• concentrarea înaltă a sarcinilor de antrenament în planul anual;
• sarcini, obiective puţine şi bine precizate (abilităţi) într-un bloc de pregătire;
• dezvoltarea consecutivă a abilităţilor;
• combinarea corectă a mezociclurilor de antrenament.
Acest tip de periodizare vizează două obiective esenţiale: dezvoltarea consecutivă a abilităţilor şi
tehnicii şi înalta concentrare a sarcinilor de antrenament.
Întreaga pregătire se realizează în trei mezocicluri succesive: acumulare (15 - 30 zile),
transformare (12 - 25 zile), valorificare/realizare (8 - 14 zile), care au obiective bine precizate,
conform Tabelului 3.2.
Tabelul 3.2. Mezociclurile de antrenament şi obiectivele acestora în periodizarea block
Programul general de dezvoltare a forţei/puterii s-a planificat să înceapă odată cu debutul
perioadei pregătitoare de toamnă-iarnă şi să se deruleze compact pe o perioadă de 12 săptămâni
în care, în primele 4 săptămâni s-a realizat adaptarea anatomică, iar în celelalte 8 săptămâni s-a
lucrat în bloc, pentru dezvoltarea forţei specifice şi convertirea ei în putere: puterea de
demaraj, puterea de accelerare şi rezistenţa de putere, conform metodologiei descrise de Bompa
T. O. [18].
În Tabelul 3.3. prezentăm conţinutul programului de pregătire, utilizat de grupa
experimentală, în care sunt sistematizate principalele mijloace de pregătire, aplicate în scopul
dezvoltării principalelor capacităţi de forţă şi forţă-viteză, necesare alergătoarelor de 800m de
performanţă.
Aşa cum reiese din capitolele precedente ale lucrării, un lucru foarte important, în cazul
planificării conţinuturilor antrenamentelor, este nu numai selectarea mijloacelor adecvate, dar şi
structurarea acestora pe toată durata ciclului anual de pregătire.
Nr. crt. Tipuri de mezocicluri Obiective pe abilităţi
1 Acumulare
Dezvoltarea calităţilor de bază şi a tehnicii
sportive: rezistenţa aerobică, mobilitate,
coordonare de bază…, tehnică
2 Transformare
Dezvoltarea calităţilor specifice şi a tehnicii
sportive: rezistenţa anaerobă, puterea
specifică, tehnica specifică…
3 Valorificare/Realizare Antrenament integrator: viteza maximă şi
ritmicitate, verificare.....
Page 89
89
În ceea ce priveşte distribuirea mijloacelor cu caracter de forţă şi forţă-viteză, noi am
aplicat, ca strategie generală de dezvoltare a acestora, forma (varianta) conjugat-succesivă,
formă, care, în opinia noastră şi a multor savanţi cu renume mondial [131,132, 133, 135, 139
166, 168, 171, 202], este una foarte eficientă, însă nefiind recomandată a fi folosită de femei,
considerând-o una foarte dură. Rezultatele finale ale cercetărilor şi performanţele obţinute de
sportive la diferitele concursuri au demonstrat însă contrariul.
Analizând datele din Tabelul 3.3., în ceea ce priveşte distribuirea eforturilor cu caracter
de forţă şi forţă-viteză, observăm că acestea s-au repartizat concentrat în cele două macrocicluri
de jumătate de an – de toamnă-iarnă şi de primăvară-vară, totuşi ponderea cea mai mare a
cestora regăsindu-se în cel dintâi.
Acest fapt se explică prin durata mai mare a macrociclului de toamnă-iarnă, dar şi prin
obiectivele care stau în faţa procesului de antrenament în această etapă a pregătirii: fortificarea
generală a sistemului osteoligamentar; creşterea capacităţilor generale de forţă, creşterea forţei
maximale, care ulterior vor sta la baza tuturor celorlalte capacităţi de forţă, necesare
alergătoarelor, etc.
În ceea ce priveşte mijloacele folosite, în scopul dezvoltării tuturor capacităţilor de
forţă/putere musculară, s-au folosit mijloacele tradiţionale recomandate de specialişti în
domeniu, dar şi bazându-mă pe experienţa personală de sportivă de mare performanţă, de
antrenor-profesor, dar şi de experienţa acumulată în calitate de cadru didactic al unei instituţii de
învăţământ superior.
La selectarea acestora, s-a ţinut cont de structura cinematică, ca acestea să corespundă în
cea mai mare măsură exerciţiului competiţional, altfel spus mişcărilor de alergare. De asemenea,
s-a folosit lucrul cu haltera, chiar dacă uneori este considerat inoportun sau chiar periculos
pentru alergătoarele-femei, fapt, care în finalul experimentului nu s-a adeverit [146].
În continuare, prezentăm o analiză a distribuirii mijloacelor selectate de noi.
.
Page 90
90
Tab
elul
3.3
. R
epar
tiza
rea
efort
uri
lor
cu c
arac
ter
de
forţ
ă şi
forţ
ă-vit
eză
al a
lerg
ătoar
elor
de
800m
de
per
form
anţă
într
-un c
iclu
anual
de
antr
enam
ent
To
tal
an
ua
l
24
31
,5
45
28
37
16
11
20
24
5
12
20
0
13
6
10
0%
10
0%
LU
NIL
E C
ICL
UL
UI
AN
UA
L
9
- 1 - - - - 40
- - 2
1,5
1,5
8 1
,5
3 - 3
3
1
13
0
- - 9
6,7
6,7
7 0,5
3
3 - - -
15
0
-
12
00
6
4,4
6 0
,5
3
3 - - -
25
0
- - 5
3.7
8,1
5 1
4 - 10
13
4 - -
15
00
19
14
,0
4 4
,5
4
15
6
6
4 - 25
10
00
23
16
,9
3 3
,5
2
5 - - - - 6
0
1500
14
10,3
41,2
2
-
1,5
2 - - -
150
-
150
0
4
2,9
1 0
,5
1
2 - - -
400
-
1000
4
2,9
5,8
12
1,5
5 - 6
10
5 - 5
0
1500
18
13,5
11
5,5
2
5
3
5
2 - 5
0
1500
17
12,5
10
5
2
10
- - - - 60
1500
15
11
36,7
Mij
loace
de
pre
gă
tire
PF
G (
ore
)
ES
AA
(ore
)
Exer
ciţi
i cu
hal
tera
(t)
Ale
rgar
e p
antă
(ore
)
(km
)
Săr
ituri
lungi
(km
)
Săr
ituri
scu
rte
(nr.
)
Ale
rgar
e pe
tere
n v
aria
t (k
m)
Abdom
ene
(nr.
)
Tim
p t
ota
l re
zerv
at p
regăt
irii
de
forţ
ă şi
forţ
ă-vit
eză
(o
re)
(%)
% d
e la
volu
mul
tota
l an
ual
Nr.
crt.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Page 91
91
Analizând datele din Tabelul 3.3, putem menţiona următoarele:
pregătirea fizică generală predomină în procent de 66,66 în macrociclul de toamnă –
iarnă şi 33,34 în macrociclul de primavară – vară de jumătate de an;
exerciţii specifice de adaptare anatomică 42,85% în primul macrociclu, iar 57,15%
în al doilea;
exerciţii cu haltera 53,33% în primul macrociclu, iar 46,67% în al doilea;
alergarea în pantă 40,54% în primul macrociclu, iar 59,46% în cel de-al doilea;
săriturile lungi 43,75% în primul macrociclu, iar 56,25 % în cel de-al doilea;
săriturile scurte 49,10% în primul macrociclu, iar 50,90 % în cel de-al doilea;
alergare teren variat 89,80% în primul macrociclu, iar 10,20% în cel de-al doilea;
abdomene 69,70% în primul macrociclu, iar 30,30% în cel de-al doilea;
timp alocat dezvoltării forţei şi forţei vitezei 53% în primul macrociclu, iar 47% în
cel de-al doilea.
Reflectarea grafică a conceptului pregătirii de forţă şi forţă-viteză este prezentată pe
Graficul 3.1. Analizându-l, observăm că în macrociclul de toamnă – iarnă, forţa în regim de
rezistenţă (FRR) va creşte în etapa de pregătire fizică generală (PFG), după care se va urmări
menţinerea forţei maxime şi a forţei reactiv- elastice (FRE), în etapa de pregătire fizică specială.
În etapa competiţională de iarnă, se urmăreşte o creştere a forţei reactiv elastice (FRE) şi
a forţei în regim de viteză şi, totodată, menţinerea forţei în regim de rezistenţă.
Din Graficul 3.2 rezultă că în macrociclul de primăvară – vară, atât forţa maximă, cât şi
forţa în regim de rezistenţă sunt în creştere, în etapa de pregătire de bază.
În etapa precompetiţională se urmăreşte menţinerea forţei maxime şi creşterea forţei în
regim de rezistenţă, a forţei reactiv elastice şi forţei în regim de viteză.
În etapa de dezvoltare a formei sportive şi a pregătirii pentru concursuri, se va insista pe
menţinerea valorilor obţinute atât a forţei maxime, a forţei relative elastice şi a forţei vitezei, cât
şi a forţei în regim de rezistenţă.
Astfel, perioada pregătitoare I (macrociclul de toamnă – iarnă) cuprinde etapa de
adaptare anatomică, pregătirea fizică generală şi pregătirea fizică specială, iar perioada
pregătitoare II (macrociclul de primavară – vară) cuprinde etapa de bază II, precompetiţională,
dezvoltarea formei sportive şi etapa pregătirii propriu-zise către concursuri.
Referitor la refacerea postcompetiţională din macrociclul de toamnă – iarnă, aceasta se
realizează pe parcursul a două săptămâni, iar perioada de tranziţie din macrociclul de primavară
– vară se realizează pe parcursul a patru săptămâni.
Page 92
92
FR
R
FR
R
FR
E+
FV
FM
F
M→
FR
E
FR
R
1 2
3 4
5 6
7 8
9 10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
MIC
RO
CIC
LUR
I SĂ
PTĂ
MÂ
NA
LE
FAA
FD
FCP
FAZE
ALE
DEZ
VO
LTĂ
RII
FOR
ŢEI S
PEC
IFIC
E
MA
M
B
MPS
M
P M
C
MEZ
OC
ICLU
RIL
E M
AC
RO
CIC
LULU
I DE
TOA
MN
Ă-I
AR
NĂ
intr
od
uce
re
de
pre
găti
re f
izic
ă ge
ner
ală
de
pre
găti
re f
izic
ă sp
ecia
lă
com
pet
iţio
nal
ă d
e ia
rnă
refa
cere
ETA
PELE
MA
CR
OC
ICLU
LUI D
E JU
MĂ
TATE
DE
AN
pre
găti
toar
e -
I co
mp
etiţ
ion
ală
iarn
ă re
face
re
post
com
petiţ
iona
lă
PER
IOA
DEL
E M
AC
RO
CIC
LULU
I DE
TOA
MN
Ă-I
AR
NĂ
DE
JUM
ĂTA
TE D
E A
N
MA
CR
OC
ICLU
L D
E TO
AM
NĂ
-IA
RN
Ă D
E JU
MĂ
TATE
DE
AN
Notă
: F
AA
– f
ază
adap
tare
a an
atom
ică;
FD
– f
ază
de
dez
volt
are;
FC
P –
faz
ă de
conver
sie
la p
ute
re;;
MP
S –
mez
oci
clu
de
pre
găt
ire
spec
ială
;
MP
– m
ezo
cicl
u p
reco
mpet
iţio
nal
; M
C –
mez
oci
clu c
om
pet
iţio
nal
; F
M –
forţ
ă m
axim
ă; F
RR
– f
orţ
ă în
M
A –
mez
oci
clu
de
adap
tare
; M
B
– m
ezo
cicl
u d
e b
ază
reg
im d
e re
zist
enţă
; F
RE
– f
orţ
ă re
acti
v-e
last
ică
(cap
acit
atea
mu
şchil
or
de
a re
cup
era
ener
gia
def
orm
ării
ela
stic
e);
FV
– f
orţ
ă-v
itez
ă.
Gra
ficu
l 3
.1.
Alc
ătu
irea
str
uct
ura
lă a
mac
roci
clulu
i de
toam
nă-
iarn
ă de
jum
ătat
e de
an a
l al
erg
ăto
arel
or
de
sem
ifo
nd
(8
00m
)
de
per
form
anţă
im
pli
cate
în c
erce
tare
Page 93
93
F
RR
F
RR
FR
R
FR
E +
FV
FR
E +
FV
FM
F
M
FM
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
MIC
RO
CIC
LU
RI
SĂ
PT
ĂM
ÂN
AL
E
FD
F
AA
F
CP
FA
ZE
AL
E D
EZ
VO
LT
ĂR
II F
OR
ŢE
I S
PE
CIF
ICE
MB
- I
I M
PS
M
C
ME
ZO
CIC
LU
RIL
E M
AC
RO
CIC
LU
LU
I D
E P
RIM
ĂV
AR
Ă –
VA
RĂ
DE
JU
MĂ
TA
TE
DE
AN
de
baz
ă -
II
pre
com
pet
iţio
nal
ă d
ezvo
ltar
ea f
orm
ei s
po
rtiv
e et
apa
pre
găt
irii
pro
pri
u-z
ise
cătr
e co
ncu
rsuri
(EP
PZ
C)
ET
AP
EL
E M
AC
RO
CIC
LU
LU
I D
E P
RIM
ĂV
AR
Ă –
VA
RĂ
DE
JU
MĂ
TA
TE
DE
AN
pre
găt
ito
are
- II
co
mp
etiţ
ional
ă -
II
tran
ziţi
e
PE
RIO
AD
EL
E M
AC
RO
CIC
LU
LU
I D
E P
RIM
ĂV
AR
Ă –
VA
RĂ
DE
JU
MĂ
TA
TE
DE
AN
MA
CR
OC
ICL
UL
DE
PR
IMĂ
VA
RĂ
– V
AR
Ă D
E J
UM
ĂT
AT
E D
E A
N
Notă
: M
A –
mez
oci
clu
de
adap
tare
; M
B –
mez
oci
clu d
e baz
ă; M
PS
– m
ezoci
clu d
e pre
găt
ire
spec
ială
; M
P –
mez
oci
clu
pre
com
pet
iţio
nal
; M
C –
mez
oci
clu c
om
pet
iţio
nal
; F
AA
– f
ăză
adap
tare
a an
atom
ică;
FD
– f
ază
de
dez
volt
are;
FC
P –
faz
ă d
e co
nv
ersi
e la
pu
tere
; F
M –
forţ
ă m
axim
ă; F
RR
– f
orţ
ă
în r
egim
de
rezi
sten
ţă;
FR
E –
fo
rţă
reac
tiv
-ela
stic
ă (c
apac
itat
ea m
uşc
hil
or
de
a re
cuper
a en
ergia
def
orm
ării
ela
stic
e);
FV
– f
orţ
ă-v
itez
ă.
Gra
ficu
l 3.2
. A
lcăt
uir
ea s
truct
ura
lă a
mac
roci
clulu
i de
pri
măv
ară
– v
ară
de
jum
ătat
e de
an a
l al
ergăt
oar
elor
de
sem
ifond (
800m
)
de
per
form
anţă
im
pli
cate
în c
erce
tare
Page 94
94
Repetabilitatea antrenamentelor cu obiective de educare/dezvoltare a forţei specifice s-a
realizat în conformitate cu efectele reziduale ale diferitelor tipuri de solicitări şi numărul zilelor
de efect ale acestora, prezentat în Graficul 3.3, din care constatăm că efectul rezidual al
antrenamentelor de putere este de până la 30 de zile, iar cel de rezistenţă de putere este mai mic,
respectiv de până la 15 zile. De asemenea, puterea maximă este până la 30 de zile, iar rezistenţă
anaerobă sub 20 de zile. Durata, la care efectul rezidual se reflectă şi la capacitatea alactacidă,
este de aproximativ 5 zile.
Graficul 3.3. Efectele reziduale ale diferitelor tipuri de sarcini de antrenament
[202, p.15]
În selecţia mijloacelor de pregătire, am ţinut cont de următoarele cerinţe metodice:
determinarea lanţurilor cinematice şi a grupelor musculare implicate în
realizarea tehnicii de alergare, specifică probei de 800m;
utilizarea unor exerciţii care solicită lanţurile cinematice respective şi utilizarea
lor în structuri cinematice similare probei de concurs;
analiza tehnicii diferitelor elemente ale pasului lansat de semifond, a
startului şi a pasului de accelerare la nivelul fiecărei sportive cuprinse în
experiment.
Page 95
95
Exerciţiile selecţionate pe criteriile menţionate anterior au fost următoarele: mişcări
specifice ale braţelor ca în alergare, din stând; extensii/hiperextensii de trunchi din culcat;
ridicări de trunchi din culcat; ridicări de picioare din culcat; ridicări ale genunchilor la
orizontală, flexii picioare, genuflexiuni, împingeri în picioare spre înapoi; ridicări pe vârfuri;
exerciţii pliometrice cu impact redus; exerciţii cu sărituri de pe loc şi cu elan; exerciţii speciale;
exerciţii combinate pliometrice/ cu greutăţi.
Exerciţiile s-au realizat cu şi fără îngreuiere, în condiţii normale sau îngreuiate.
Tipurile de contracţii musculare, intensităţile/încărcăturile, viteza de lucru, pauzele s-au
stabilit conform modelelor din Tabelele 3.4 şi 3.5.
Intervalul de repaus dintre lecţiile de antrenament de forţă s-a stabilit, în funcţie de faza
pregătirii, de sursa de energie solicitată în antrenamente şi de capacitatea de refacere a
sportivului.
Tabelul 3.4. Intensitatea de lucru şi tipul de contracţie musculară
Nr.
crt.
Intensitatea/
Incărcătura % din 1RM Tip de contracţie
1 supramaximală 105 excentrică/izometrică
2 maximală 90-100 concentrică
3 mare 80-90 concentrică
4 medie 50-80 concentrică
5 mică 30-50 concentrică
Tabelul 3.5. Caracteristici ale execuţiei sarcinii de lucru în funcţie de obiectiv
Nr.
crt. Sarcina%
Viteza de
execuţie
Intervalul de
repaus (min) Aplicabilitate/direcţionalitate
1 105 mică 4-5 forţa maximă + tonus muscular
2 90-100 mică-medie 3-5 forţa maximă + tonus muscular
3 80-90 mică-medie 2 hipertrofia musculară
4 50-80 rapidă 4-5 puterea
5 30-50 mică-medie 1-2 rezistenţa musculară
Page 96
96
Pregătirea de forţă s-a planificat în concordanţă cu pregătirea tehnică şi tactică, iar
repetabilitatea antrenamentelor de forţă a avut în vedere faptul că refacerea glicogenului se face
mai repede, decât în cazul antrenamentelor de tehnică şi/sau tactică, în 5 ore refacerea este de
50%, iar în 24 de ore 100%, faţă de necesarul de 48 de ore atribuit, pentru o refacere completă
după antrenamentele de tehnică/tactică.
În Tabelul 3.6, prezentăm conţinutul proiectului global şi elementele de conţinut ale
strategiei didactice utilizate de noi, în pregătirea de forţă în cele trei faze ale pregătirii.
Obiectivele fazei de adaptare anatomică au fost: întărirea grupelor musculare ale
trunchiului, musculaturii paravertebrale; echilibrarea forţei între flexorii şi extensorii din jurul
articulaţiilor implicate în efortul specific (articulaţiile gleznelor, articulaţiile genunchilor);
echilibrarea celor două părţi laterale ale corpului, mai ales a umerilor şi braţelor; efectuarea unor
eforturi de compensare pentru muşchii antagonişti (flexorii genunchilor, flexorii plantari,
extensorii gleznelor) şi întărirea muşchilor stabilizatori. Aceste obiective decurg din obiectivul
general al acestei faze, acela de a adapta progresiv muşchii, tendoanele şi ligamentele pentru a
face faţă solicitărilor din celelalte faze.
Pe toată durata fazei de adaptare anatomică, au fost implicate toate grupele musculare.
Pentru realizarea adaptării anatomice, am utilizat metoda circuitului, a repetărilor şi a lucrului cu
ingreuieri. Cea mai eficientă metodă utilizată a fost metoda circuitului cu mişcări izocinetice,
concentrice, lente. S-au executat 6-9 exerciţii în serie, 3-5 serii, execuţia fiind confortabilă, cu
viteze medii. Pauza între staţii a fost de 1-1.30 minunte, iar pauza între circuite de 1- 3 minute.
S-au realizat între 3 şi 4 antrenamente pe săptămână.
Faza de dezvoltare a avut ca obiectiv general creşterea masei musculare, în vederea
creşterii forţei musculaturii implicate în efortul specific, precum şi convertirii acesteia la putere
şi s-a realizat prin utilizarea mijloacelor prezentate anterior, executate cu îngreuiere (veste cu
nisip, glezniere cu nisip, discuri, gantere) şi în condiţii îngreuiate (pe trepte, la deal, pe nisip,
rumeguş, foioase).
S-a utilizat metoda încărcăturii maxime, prin care se produc următoarele efecte în dezvoltarea
forţei:
creşterea activităţii unităţilor motorii, ceea ce determină recrutarea unui
număr mai mare de fibre musculare rapide;
are un randament neuronal ridicat în dezvoltarea vitezei şi puterii;
determină optimizarea rezistenţei musculare pentru eforturi scurte şi medii;
determină îmbunătăţirea coordonării şi sincronizării grupelor musculare în
execuţiile tehnice.
Page 97
97
Metoda s-a utilizat în antrenamentul alergătoarelor din grupa experimentală, cu
încărcături de 85-100%, 3-5 execuţii, 1-4 repetări în serie, 6-10 serii în antrenament. Pauza între
serii 3-6 minute şi 2-4 antrenamente pe săptămână.
Faza de conversie la putere a fost cea de-a treia fază în metodica dezvoltării forţei
specifice şi a vizat transformarea forţei în putere de demaraj, de accelerare şi putere de rezistenţă,
pentru asigurarea fundamentului fiziologic al performanţei sportive în competiţie. În această fază
s-au folosit mai multe metode de lucru: metoda izotonică cu intensităţi de 30-50%, 2-4 exerciţii,
4-10 repetări în serie, 3-6 serii. Pauza între serii 2-6 minute, execuţia rapidă, lecţiile programate
de 2-3 ori pe săptămână; metoda pliometrică, folosind multisăriturile pe un picior şi pe ambele,
intensitatea de lucru submaximală, 30-50 sărituri, 3-5 serii, pauză de 3-5 minute între serii.
Metodologic, am ţinut cont şi de cele trei categoriile de exerciţii de pregătire de
forţă prezentate de Suslov F.P. [81, p.90].
exerciţii general pregătitoare de forţă (haltere/gantere, gimnastică acrobatică,
trenajoare de tip general) executate în regimuri statice şi dinamice. Aceste mijloace s-
au utilizat înaintea celorlalte două categorii, executându-se în primele etape ale
macrociclului anual de pregătire, în paralel cu exerciţiile de dezvoltare a capacităţii
aerobe.
exerciţii pentru dezvoltarea forţei explozive: diferite sărituri pe plat şi la deal,
exerciţii de alergare cu îngreuiere. Aceste exerciţii au avut scopul de a determina
creşterea vitezei pe baza dezvoltării puterii musculare a membrelor inferioare, pe
lanţurile cinematice precizate.
exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei de forţă:
exerciţii analitice la nivelul grupelor musculare implicate în efortul
competiţional, statice şi dinamice, executate în circuit. În intervalele de odihnă
dintre staţii, s-au utilizat alegări pe distanţe de până la 200m, executate atât în
tempo rapid cât şi lent;
alergări şi sărituri în condiţii îngreunate (la deal, pe nisip, pe foioase, în
zăpadă);
exerciţii la şi cu trenajoare speciale, în regimuri izocinetice (cu o viteză
unghiulară mare) şi dinamice. Această categorie de exerciţii s-a constatat că este
cea mai adecvată pentru dezvoltarea fibrelor lente oxidative şi a celor rapide
oxidativ-glicolitice.
Page 98
98
Tabelul 3.6. Elementele de conţinut ale proiectul global şi ale strategiei de pregătire a forţei
specifice
Fazele
pregătirii
Durata
în timp
Perioadele
de
pregătire
Obiectivele
pregătirea de forţă/
putere
Metodele
utilizate
Principalele
mijloace
I)
Ad
ap
tare
an
ato
mic
ă
15.0
9-1
5.1
0.
2009
- P
erio
ada
pre
găt
itoar
e de
toam
nă-
iarn
ă
- întărirea grupelor
musculare ale trunchiului,
musculatura
paravertebrală;
- metoda
circuitului;
- ridicări de trunchi
din culcat dorsal;
- metoda
repetării; - flotări;
- echilibrarea forţei între
flexorii şi extensorii din
jurul articulaţilor
implicate în efortul
specific (articulaţiile
gleznelor, articulaţiile
genunchilor);
- m
etoda
cu î
ngre
uie
ri
- genuflexiune cu
30-60%
- extensii de trunchi
din culcat facial;
- forfecări ale
membrelor
inferioare, din culcat
dorsal;
- echilibrarea celor două
părţi laterale ale corpului,
mai ales umerii şi braţele;
- metoda
repetării
- exerciţii de braţe cu
îngreuieri;
- efectuarea unor eforturi
de compensare pentru
muşchii antagonişti
(flexorii genunchilor,
flexorii plantari,
extensorii gleznelor) şi
întărirea muşchilor
stabilizatori.
- m
etoda
repet
ării
- ridicări pe vârfuri
60-80%
- sărituri ca mingea
pe loc
Page 99
99
Continuarea Tabelului 3.6.
Fazele
pregătirii
Durata
în timp
Perioadele
de pregătire
Obiectivele
pregătirea de forţă/ putere
Metodele
utilizate
Principalele
mijloace II
) D
ezvolt
are
16
.10
- 3
0.1
1. 2
00
9
Per
ioad
a p
regăt
ito
are
de
toam
nă-
iarn
ă
- creşterea masei musculare
în vederea creşterii forţei
musculaturii implicate în
efortul specific şi
convertirii acesteia la putere
- m
eto
da
efo
rtu
rilo
r m
axim
e; - exerciţii
speciale în
pantă de 5-10o
-alergare
accelerată în
pantă de 5-10o
- mers fandat
- paşi săriţi
01.0
3 -
30.0
4. 2010
- P
erio
ada
pre
găt
itoar
e de
pri
măv
ară-
var
ă
- creşterea masei musculare
în vederea creşterii forţei
musculaturii implicate în
efortul specific şi
convertirii acesteia la putere
met
oda
circ
uit
ulu
i
sărituri ca
mingea pe loc
ridicări de
trunchi din
culcat dorsal
- flotări
genuflexiuni cu
30-60%
extensii de
trunchi din
culcat facial
-forfecări ale
membrelor
inferioare din
culcat dorsal
- exerciţii de
braţe cu
îngreuieri
Page 100
100
Continuarea Tabelului 3.6.
Fazele
pregătirii
Durata în
timp
Perioadele
de
pregătire
Obiectivele
pregătirea de forţă/
putere
Metodele
utilizate
Principalele
mijloace
III)
Co
nv
ersi
e la
pu
tere
15
.01-2
0.0
2.
201
0
Per
ioad
a
com
pet
iţio
nal
ă
de
iarn
ă
- transformarea forţei în
putere de demaraj, de
accelerare şi putere de
rezistenţă pentru
asigurarea
fundamentului
fiziologic al
performanţei sportive în
competiţie
- metoda
izotonică
- sărituri pe
verticală;
- metoda
pliometriei
- sărituri succesive
pe piciorul
puternic;
16.0
5-3
0.0
8.2
01
0
Per
ioad
a co
mp
etiţ
ional
ă
de
var
ă
- m
etoda
com
pet
iţio
nal
ă
- pas sărit pe 50-
100 m;
- genuflexiuni cu
haltera cu 50% din
masa corporală;
alergare în pantă 5-
7ope distanţe de 50-
200m
Efectul antrenamentului de rezistenţă de forţă este creşterea numărului capilarelor la
nivelul fibrelor musculare.
Mijloacele utilizate în cadrul cercetării noastre, în vederea realizării pregătirii de forţă,au
fost reprezentate de următorii indicatori:
săritura pe verticală (detentă);
distanţa parcursă prin efectuarea a 10 săltări pe piciorul puternic;
pas sărit pe distanţa de 100m (timp – nr. paşi);
săritură în adâncime cu săritură ulterioară pe verticală (detentă);
săritură în adâncime, pauză 3 secunde, urmată de săritură pe verticală (detentă);
alergare 300m la intensitate mare, 30 secunde pauză, decasalt de pe loc;
cu haltera de 50 % din masa corporală în spate, 20 genuflexiuni (se cronometrează
timpul de execuţie a genuflexiunilor);
forţa statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor;
forţa statică absolută a muşchilor extensori ai gambei;
forţa statică absolută a muşchilor extensori ai coapsei;
Page 101
101
forţa statică absolută a muşchilor flexori ai coapsei;
forţa relativă a muşchilor flexori ai picioarelor;
forţa relativă a muşchilor extensori ai gambei.
Probele de evaluare utilizate (10) au fost cele care au avut cea mai bună corelaţie
liniară cu rezultatul pe 800m, aşa cum a reieşit din analiza realizată pe cele trei nivele de
pregătire, în subcapitolul 2.4.: 10 salturi pe piciorul puternic (m); pas sărit pe distanţa de 100m
(nr. paşi); alergare 300m intensitate mare, 30 sec pauza - decasalt de pe loc (m); 20 genuflexiuni
cu haltera cu 50% din masa corporală (sec); forţa statică absolută a muşchilor flexori ai
picioarelor (kg); forţa statică absolută a muşchilor extensori ai gambei (kg); forţa relativă a
muşchilor flexori ai picioarelor (kg); forţa relativă a muşchilor extensori ai gambei (kg); forţa
relativă a muşchilor extensori ai coapsei şi forţa relativă a muşchilor flexori ai coapsei.
Facem precizarea că, în funcţie de particularităţile fiecărei atlete, din punct de vedere al
nivelului forţei specifice, programul s-a individualizat în ceea ce priveşte numărul seriilor, al
execuţiilor în serie şi al încărcăturilor de lucru.
Pentru exemplificare, în continuare, prezentăm aleatoriu, din planul de pregătire al
sportivei M.S., microcicluri săptămânale de antrenament din diferitele perioade de pregătire din
planul pe anul 2009-2010, cât şi din perioadele competiţionale (Anexele 5 şi 6).
Page 102
102
E
TA
PA
PR
EG
ĂT
ITO
AR
E D
E T
OA
MN
Ă-
IAR
NA
(D
EC
EM
BR
IE-I
AN
UA
RIE
) IN
DIC
AT
OR
II
AN
TR
EN
AM
EN
TU
LU
I: N
r. a
ntr
enam
ent:
60
N
r. k
m =
566,4
E
fort
aer
ob (
km
) =
400 –
70,6
2%
E
fort
mix
t (k
m )
=
40 -
7,0
62%
E
fort
anae
rob (
km
/%
) =
22,4
– 3
,95%
E
fort
com
pen
sato
r (k
m /
%)
= 1
04 –
18,3
6%
CIC
LU
L S
AP
TA
MÂ
NA
L D
E A
NT
RE
NA
ME
NT
Du
min
ică
Rez
iste
nţă
aero
bă
Fo
rţă
spec
ific
ă
A1
- a
lerg
are
de
dura
ta
14
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
3-5
x C
ircu
it
(15
rid
de
tr.d
in c
ulc
at
do
rsal
;10
flo
tări
; 2
0g
enu
f;
cu 3
0-6
0%
;15
ex
t. d
e
tr.d
in c
ulc
at f
acia
l;20
forf
ecăr
i al
e m
emb
r. i
nf.
din
culc
at d
ors
al;2
min
.ex
de
bra
ţe c
u 0
,5k
g;
20
rid
vâr
furi
la
spal
ier)
- sa
un
ă.
Sâm
băt
ă
Rez
iste
nţă
aer
ob
ă
A1
-
aler
gar
e
de
du
rata
14
km
.
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
Vin
eri
Forţ
ă sp
ecif
ică
Rez
iste
nţă
spec
ific
ă
A1
- al
ergar
e d
e
învio
rare
4k
m;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe;
-3-x
20 p
aşi,
mer
s
fandat
;
-3x 2
0 p
aşi
sări
ţi;
-3x12-1
5 s
ărit
uri
succ
esiv
e p
e
ambel
e pic
ioar
e
Joi
Antr
enam
ent
com
pen
sato
r
Forţ
ă sp
ecif
ică
A1-
aler
gar
e de
învio
rare
4km
;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe.
Mie
rcuri
Rez
iste
nţă
aero
bă
A1 -
ale
rgar
e de
dura
tă 1
2 k
m ;
- ex
erci
tii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe.
Mar
ţi
Antr
enam
ent
com
pen
sato
r
Forţ
ă
spec
ific
ă
A1
- al
ergar
e
de
învio
rare
4km
;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe.
Lu
ni
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
Fo
rţă
spec
ific
ă
A1
- al
ergar
e
de
învio
rare
4k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Zil
ele
de
an
tren
am
ent
Sa
rcin
ile
an
tren
am
entu
lui
Mij
loace
le d
e
an
tren
am
ent
Page 103
103
CO
NT
INU
AR
E -
ET
AP
A P
RE
GĂ
TIT
OA
RE
DE
TO
AM
NĂ
- IA
RN
A (
DE
CE
MB
RIE
– I
AN
UA
RIE
)
A2
- a
lerg
are
uşo
ară
2,5
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
su
ple
ţe;
- 6
x1
00
ale
rgar
e
lansa
tă;
-3x
12
00m
;
- al
ergar
e u
şoar
ă 2
km
.
A2
- a
lerg
are
uşo
ară
4km
;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe;
- 6x100 a
lerg
are
lansa
tă;
- 4x100 e
xer
ciţi
i
spec
iale
cu s
pri
ntu
ri
(uşo
ară
pan
tă)
cu
legăt
ura
ale
rgar
e
uşo
ară;
3-5
x C
ircu
it
(15 r
id d
e tr
.din
culc
at d
ors
al;1
0
flotă
ri;
20 g
enuf
30
-
60%
; 15 e
xt.
de
tr.d
in c
ulc
at
faci
al;2
0 f
orf
ecăr
i
ale
mem
br.
inf.
din
culc
at d
ors
al;2
min
.ex d
e bra
ţe c
u
0,5
kg;
20 r
id v
ârfu
ri
la s
pal
ier)
- al
ergar
e uşo
ară
2 k
m.
A
2 -
ale
rgar
e
uşo
ară
4km
;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe;
- 6x100 a
lerg
are
lansa
tă;
- 4x5x200 (
uşo
ară
pan
tă)
cu l
egăt
ură
aler
gar
e uşo
ară;
- al
ergar
e uşo
ară
2km
.
A2
– a
.u. 4
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 6
x1
00
a.s
.l.
- 4
x6
x10
0 m
ex
.sp
.
de
aler
găr
i şi
sări
turi
, cu
a. ac
c. ş
i
leg
ătu
ra a
.u.;
3-5
x C
ircu
it
(15
rid
de
tr.d
in
culc
at d
ors
al;1
0
flotă
ri;
20
gen
uf
cu
30-6
0%
; 1
5 e
xt.
de
tr.d
in c
ulc
at
faci
al;2
0 f
orf
ecăr
i
ale
mem
br.
inf.
din
culc
at d
ors
al;2
min
.ex
de
bra
ţe c
u
0,5
kg
; 2
0 r
id v
ârfu
ri
la s
pal
ier)
-a.u
. 2k
m .
Mij
loace
le d
e
an
tren
am
ent
Page 104
104
ET
AP
A P
RE
GĂ
TIT
OA
RE
DE
PR
IMĂ
VA
RĂ
– V
AR
Ă (
AP
RIL
IE)
IND
ICA
TO
RII
AN
TR
EN
AM
EN
TU
LU
I:
N
r. a
ntr
enam
ent:
60
N
r. k
m =
522,8
E
fort
aer
ob(k
m /
%)
= 2
88 -
55,0
8%
E
fort
mix
t(km
/%
) =
64 –
12,2
4%
E
fort
anae
rob (
km
/%
) =
24,4
– 4
,66%
CIC
LU
L S
AP
TĂ
MÂ
NA
L D
E A
NT
RE
NA
ME
NT
Du
min
ică
Fo
rţă
spec
ific
ă
A1 -
ale
rgar
e d
e d
ura
ta
6 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e
şi s
up
leţe
;
- 3
-5 x
Cir
cuit
(15
rid
de
tr.d
in c
ulc
at
do
rsal
;10
flo
tări
; 2
0
gen
uf;
40-6
0%
15
ex
t.
de
tr.d
in c
ulc
at f
acia
l;
20
forf
ecăr
i al
e m
embr.
inf.
din
cu
lcat
do
rsal
; 2
min
;
ex d
e bra
ţe c
u 0
,5k
g;
20
rid
vâr
furi
60
-80
%);
- al
ergar
e u
şoar
ă 1
,5-2
km
.
Sâ
mb
ătă
Rez
iste
nţă
aero
bă
A1
-
aler
gar
e
de
du
rata
16
-17
km
pri
n p
ădure
.
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Vin
eri
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r R
ezis
tenţă
de
pu
tere
A1
- al
ergar
e d
e
înv
iora
re 4
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Joi
Antr
enam
ent
com
pen
sato
r R
ezis
tenţă
de
pute
re
A1
- al
ergar
e de
învio
rare
4 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe.
Mie
rcu
ri
Rez
iste
nţă
aero
bă
Forţ
ă
spec
ific
ă
A1
- a
lerg
are
de
dura
tă 1
2
km
pe
tere
n
var
iat;
- ex
erci
tii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe;
-3-x
20 p
aşi
mer
s fa
ndat
;
-3x 1
00 m
pas
sări
t;
-3x12-1
5
sări
turi
succ
esiv
e pe
ambel
e
pic
ioar
e.
Marţ
i
Antr
enam
ent
com
pen
sato
r R
ezis
tenţă
spec
ific
ă
A1
- al
ergar
e de
învio
rare
4 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe
Lu
ni
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r F
orţ
ă
spec
ific
ă
A1
- al
ergar
e
de
învi
ora
re 4
km;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
Zil
ele
de
an
tren
am
ent
Sa
rcin
ile
an
tren
am
entu
lui
Mij
loace
le d
e
an
tren
am
ent
Page 105
105
CO
NT
INU
AR
E -
ET
AP
A P
RE
GĂ
TIT
OA
RE
DE
PR
IMĂ
VA
RĂ
– V
AR
Ă (
AP
RIL
IE)
A2
- al
ergar
e u
şoar
ă
2k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 4
x 8
0-1
00
m
aler
gar
e la
nsa
tă;
- 2
X2
00
(6
.24)
- 3
-5 x
Cir
cuit
(15
rid
de
tr.d
in
culc
at d
ors
al;
10
flotă
ri;
20
gen
uf
40-6
0%
; 1
5 e
xt.
de
tr.d
in c
ulc
at
faci
al;2
0 f
orf
ecăr
i
ale
mem
br.
inf.
din
culc
at d
ors
al;2
min
.ex
de
bra
ţe c
u
0,5
kg
; 2
0 r
id
vâr
furi
60
-80
%;
- al
ergar
e u
şoar
ă
1,5
-2 k
m.
A2-
aler
gar
e
uşo
ară
3km
;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe;
- 2x10x100 î
n
pan
tă
5-7
0, î
n
pan
tofi
cu c
uie
;
- 10 X
100 a
lerg
are
lansa
tă p
e pis
tă, în
pan
tofi
cu
cuie
;
- al
ergar
e uşo
ară
1,5
km
.
A2 -
ale
rgar
e
uşo
ară
2km
;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe;
-3-x
20 p
aşi
mer
s
fandat
;
-3x 2
0 p
aşi
sări
ţi;
-3x12-1
5 s
ărit
uri
;
succ
esiv
e pe
ambel
e p
icio
are.
A2 -
ale
rgar
e
uşo
ară
2km
;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe;
- 4X
100
aler
gar
e
lansa
tă;
- 4X
1000
m(3
.01
-3.0
2)
- al
ergar
e
uşo
ară
2 k
m .
A2
- a.
u. 3
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 6
x1
00
ale
rgar
e
lan
sată
;
- 4
x1
00
m e
x.s
p.
de
aler
găr
i şi
sări
turi
, cu
a.ac
c. ş
i le
găt
ura
a.p
. sa
u p
e tr
epte
(6 e
xer
ciţi
i);
- 3
-5 x
Cir
cuit
(15
rid
de
tr.d
in
culc
at d
ors
al;1
0
flotă
ri;
20
gen
uf
40-6
0%
; 1
5 e
xt.
de
tr.d
in c
ulc
at
faci
al;2
0
forf
ecăr
i al
e
mem
br.
inf.
din
culc
at d
ors
al;2
min
.ex
de
bra
ţe
cu 0
,5k
g;
20 r
id
vâr
furi
60
-80%
);
- a.
u. 3km
.
Mij
loace
le d
e
an
tren
am
ent
Page 106
106
ET
AP
A P
RE
CO
MP
ET
IŢIO
NA
LĂ
DE
VA
RĂ
(M
AI)
IND
ICA
TO
RII
AN
TR
EN
AM
EN
TU
LU
I N
r. a
ntr
enam
ent:
52
N
r. k
m =
474
Efo
rt a
erob(k
m /
%)
= 3
12 –
62,8
2%
Efo
rt m
ixt(
km
/%
) =
31
,6 –
6,6
6%
Efo
rt a
nae
rob (
km
/%
) =
19,2
– 4
,05%
Efo
rt c
om
pen
sato
r (k
m /
%)
= 1
11,2
– 2
3,4
5%
CIC
LU
L S
AP
TĂ
MÂ
NA
L D
E A
NT
RE
NA
ME
NT
C
ICL
UL
SA
PT
ĂM
ÂN
AL
DE
AN
TR
EN
AM
EN
T
Du
min
ică
Fo
rţă
spec
ific
ă
A1
- a
lerg
are
de
du
rata
6 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
su
ple
ţe;
-5x
20
paş
i să
riţi
;
-5x
12
săr
itu
ri
succ
esiv
e p
e 2
pic
ioar
e;
-3x
Cir
cu
it
(20
rid
de
tr.d
in
culc
at d
ors
al;1
2
flo
tări
; 1
0 g
enu
f
60
%;
20
ex
t. d
e tr
.
din
cu
lcat
fac
ial;
20
forf
ecăr
i al
e
mem
br.
inf.
din
culc
at d
ors
al;
Sâ
mb
ătă
Rez
iste
nţă
aero
bă
A1
- a
lerg
are
de
du
rata
16
km
.
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Vin
eri
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
Rez
iste
nţă
spec
ific
ă
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
A1
- al
erg
are
de
înv
iora
re
4 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Jo
i
Fo
rţă
sp
ecif
ică
Rez
iste
nţă
ae
rob
ă
A1
- al
erg
are
uşo
ară
3
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
su
ple
ţe;
-
6x8
0-1
00
m
aler
gar
e la
nsa
tă;
- 4
x5x
50 m
ale
rgar
e
acce
lera
tă î
n p
antă
5-
10
o c
u m
ers
intr
e se
rii;
-5x
20
paş
i să
riţi
. -
5x
12
săr
ituri
succ
esiv
e p
e
amb
ele
pic
ioar
e.
-3x
Cir
cuit
(20
rid
de
tr.d
in c
ulc
at
do
rsal
;12
flo
tări
;
Mie
rcu
ri
Rez
iste
nţă
aero
bă
A1
- a
lerg
are
de
du
rată
12
km
;
- ex
erci
tii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Ma
rţi
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
Rez
iste
nţă
anae
rob
ă
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
A1
- al
erg
are
de
înv
iora
re 4
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Lu
ni
Fo
rţă
sp
ecif
ică
Rez
iste
nţă
aero
bă
A1
- al
erg
are
uşo
ară
3
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
su
ple
ţe;
- 4
x80
m e
xer
ciţi
i
spec
iale
de
aler
găr
i şi
sări
turi
, cu
ale
rgar
e
acce
lera
tă ş
i le
găt
ura
aler
gar
e u
şoar
ă (6
-8
ex);
- 3
x C
ircu
it.
(20
rid
de
tr.d
in c
ulc
at
do
rsal
;12
flo
tări
; 1
0
gen
uf
60
%;
20
ex
t. d
e
tr.d
in c
ulc
at f
acia
l;20
forf
ecăr
i al
e m
emb
r.
inf.
din
cu
lcat
dors
al;
Zil
ele
de
an
tren
am
ent
Sa
rcin
ile
an
tren
am
entu
lui
Mij
loa
cele
de
an
tren
am
ent
Page 107
107
CO
NT
INU
AR
E -
ET
AP
A P
RE
GĂ
TIT
OA
RE
DE
PR
IMĂ
VA
RĂ
– V
AR
Ă (
AP
RIL
IE)
2 m
in.e
x d
e b
raţe
cu 0
,5k
g;
20
rid
vâr
furi
80%
).
A2
- a
lerg
are
uşo
ară
3 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
su
ple
ţe;
- 6X
80m
ale
rgar
e
lansa
tă;
-3 x
10
00
m
- al
ergar
e u
şoar
ă 2
km
.
A3
- a
lerg
are
de
dura
tă 8
km
10 g
enuf
60%
; 20
ext.
de
tr.d
in
culc
at f
acia
l;20
forf
ecăr
i al
e m
embr.
inf.
din
culc
at d
ors
al;
2 m
in.e
x d
e bra
ţe c
u
0,5
kg;
20 r
id v
ârfu
ri
80%
);
- al
ergar
e uşo
ară
2 k
m.
A2
- a
lerg
are
de
dura
tă 1
0 k
m.
A2
- a
lerg
are
uşo
ară
3 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe
- 4-
6x80 a
lerg
are
lansa
tă
- 3x5x200(3
0-3
2)
cu l
egăt
ura
intr
e
seri
i, m
ers;
- al
ergar
e
uşo
ară
3km
.
A3
- a
lerg
are
de
dura
tă
8 k
m ;
- ex
erci
tii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe.
2 m
in.e
x d
e b
raţe
cu 0
,5k
g;
20
rid
vâr
furi
80%
);
- al
ergar
e u
şoar
ă
2 k
m.
A2
- a
lerg
are
de
du
rată
10
km
.
Mij
loace
le d
e
an
tren
am
ent
Page 108
108
ET
AP
A C
OM
PE
TIŢ
ION
AL
Ă D
E V
AR
Ă (
IUN
IE-I
UL
IE)
IND
ICA
TO
RII
AN
TR
EN
AM
EN
TU
LU
I:
N
r. a
ntr
enam
ente
:26
N
r. k
m
= 2
14
, 6
60k
m
E
fort
aer
ob(k
m /
%)
= 1
10
km
– 5
1,2
4%
E
fort
mix
t(k
m /
%)
=
58,3
km
– 2
7,1
5%
E
fort
an
aero
b (
km
/%
) =
3,3
60
km
– 1
,56
%
E
fort
co
mp
ensa
tor
(km
/%
) =
43
km
– 2
0,0
3%
N
r C
on
curs
uri
= 6
C
ICL
UL
SA
PT
ĂM
ÂN
AL
DE
AN
TR
EN
AM
EN
T C
U C
ON
CU
RS
1
CIC
LU
L S
AP
TĂ
MÂ
NA
L D
E A
NT
RE
NA
ME
NT
Du
min
ică
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
A1
- a
lerg
are
uşo
ară
6 k
m.
Sâ
mb
ătă
Co
ncu
rs
Gra
nd
Pri
x
- p
reg
ătir
ea
org
anis
mu
lui
pen
tru
efo
rt
(în
călz
irea
);
- al
erg
are
uşo
ară
2k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 4
x80
-10
0 m
aler
gar
e la
nsa
tă
- 2
x30
m
aler
gar
e ac
cel.
80
0 m
;
- al
erg
are
uşo
ară
1 k
m .
Vin
eri
Co
ncu
rs
Gra
nd
Pri
x
- p
reg
ătir
ea
org
anis
mu
lui
pen
tru
efo
rt (
încă
lzir
ea);
- al
erg
are
uşo
ară
2 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
su
ple
ţe;
- 4
x80
-10
0 m
ale
rgare
lan
sată
- 2
x30
m a
lerg
are
acce
lera
tă
15
00
m;
- al
erg
are
uşo
ară
1 k
m.
Joi
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
A1
- al
erg
are
uşo
ară
4 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Mie
rcu
ri
Pu
tere
mu
scu
lară
mem
bre
inf
A1
- a
lerg
are
de
du
rată
6 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 5
x20
paş
i
sări
ţi.
Marţ
i
Rez
iste
nţă
ae
rob
ă
Fo
rţă
sp
ecif
ică
A1
- a
lerg
are
de
du
rată
8
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
su
ple
ţe;
-3x
Cir
cuit
(20
rid
de
tr.d
in
culc
at d
ors
al;
12
flo
tări
; 1
0 g
enu
f. 6
0%
;
20
ex
t. d
e tr
.
din
cu
lcat
fac
ial;
20
forf
ecăr
i al
e m
emb
r.
inf.
din
c
ulc
at d
ors
al;
2 m
in.e
x d
e bra
ţe
cu 0
,5k
g;
20
rid
vâr
furi
80
%);
-2k
m a
l. u
şoar
ă.
Lu
ni
Rez
iste
nţă
spec
ific
ă
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
A1
- a
lerg
are
12
km
cu
16
x10
0m
far
tlek
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e
şi s
up
leţe
.
A2
-ale
rgar
e 8
km
Zil
ele
de
an
tren
am
ent
Sa
rcin
ile
an
tren
am
entu
lui
Mij
loace
le d
e
an
tren
am
ent
Page 109
109
3.3. Cercetarea influenţei diferitelor mijloace cu caracter de forţă şi forţă-viteză
asupra rezultatului competiţional la grupa experimentală
Pentru determinarea influenţei, pe care au avut-o variabilele independente, mijloacele
(exerciţii, materiale, instalaţii, aparate, refacere intra-efort) utilizate în strategia experimentată
pentru pregătirea de forţă/putere, s-a procedat la evaluarea celor stabilite de noi, adică cele 10
probe de evaluare, în dinamică de la testarea 1, corespunzătoare rezultatelor înregistrate de
sportivele grupei de experiment, în evaluarea din perioada 2009 – 2010 (testarea a treia, realizată
la finalul experimentului, în luna iunie 2010).
Rezultatele celor trei testări, la toate probele stabilite în metodologia de cercetare, sunt
prezentate în Anexa 4, iar indicatorii statistici, determinaţi pe baza rezultatelor individuale ale
celor 12 atlete ale grupei experimentale, sunt prezentate sinoptic în Tabelul 3.7. Noi am analizat
indicatorii care exprimă nivelul celor zece variabile independente şi efectele acestora asupra
variabilei dependente, rezultatul în proba de 800m.
Din analiza intragrup a indicatorilor statistici, constatăm că nivelul performanţial al
sportivelor are o dinamică ascendentă, manifestată prin scăderea timpului de parcurgere a
distanţei de concurs, la nivel de medie aritmetică, de la 133,18 la 129,34 sec. (Tabelul 3.7 şi
Graficul 3.4).
Coeficientul de variabilitate are valori ce indică un înalt grad de omogenitate a grupei,
iar abaterea standard variază între 4,64-3,69 sec., fapt ce permite interpretarea rezultatelor la
nivel de medie, ce caracterizează fidel grupul analizat.
La proba de săritură pe verticală, prin care s-a evaluat forţa explozivă a membrelor
inferioare, forţa/puterea necesară realizării startului şi demarajului de la start, constatăm faptul că
performanţele s-au îmbunătăţit în medie cu 6,40cm de la T1 la T3, iar grupa a devenit
omogenă la acest parametru de evaluare.
Şi în cazul săriturilor pe orizontală, sportivele au progresat de la T1 la T3. La proba de
,,10 sărituri succesive pe piciorul puternic” se înregistrează progres cu o medie de 0,90m, iar la
proba de ,, pas sărit pe distanţa de 100m” media de progres este de aproximativ 3 paşi, aşa cum
rezultă din Tabelul 3.7.
Page 110
110
Tab
elul
3.7
. D
inam
ica
indic
atori
lor
stat
isti
ci d
eter
min
aţi
la n
ivel
ul
gru
pei
exper
imen
tale
Tes
tare
a 3
Cv
12
,47
3,4
6
11
,01
2,8
5
6,3
9
4,2
4
2,1
0
4,9
3
4,4
6
3,8
7
3,5
6
10
,36
σ
2,4
3
0,0
6
5,6
0
3,6
9
2,7
2
0,8
7
0,9
0
2,1
2
1,8
5
0,9
1
0,9
8
9,2
0
X
19
,50
1,6
6
50
,83
12
9,3
4
42
,58
20
,55
42
,83
43
,00
41
,42
23
,50
27
,61
88
,83
Tes
tare
a 2
Cv
13
,15
3,4
8
10
,84
3,6
3
8,9
1
5,0
1
3,0
8
7,4
0
6,3
1
4,2
3
4,5
3
11
,85
σ
2,4
3
0,0
6
5,4
8
4,8
3
3,6
3
1,0
1
1,3
5
3,0
1
2,4
7
0,9
8
1,2
7
10
,17
X
18,5
0
1,6
5
50,5
8
133,0
1
40,7
5
20,1
5
44,0
0
40,6
7
39,0
8
23,1
8
28,0
5
85,8
3
Tes
tare
a 1
Cv
13,1
5
3,5
0
10,8
4
3,4
8
12,1
0
6,8
6
4,6
7
13,0
7
10,1
4
4,5
4
7,1
8
15,5
3
σ
2,4
3
0,0
6
5,4
8
4,6
4
4,3
7
1,3
5
2,1
5
4,8
9
3,6
5
0,9
8
2,1
2
12,0
6
X
18,5
0
1,6
6
50,5
8
133,1
8
36,0
8
19,6
5
46,1
7
37,4
2
36,0
0
21,5
3
29,5
0
77,6
7
Ind
icato
rii
evalu
aţi
Vâr
sta
(an
i)
Tal
ia (
m)
Mas
a (k
g)
Per
form
anta
pe
80
0m
(se
c)
Săr
itu
ra p
e v
erti
cala
(c
m)
10
sal
turi
pe
pic
ioru
l p
ute
rnic
(m
)
Pas
săr
it p
e d
ista
nţa
de
100 m
(nr.
paş
i)
Săr
itu
ra î
n a
dân
cim
e -
sări
tura
pe
ver
tica
lă
(cm
)
Săr
itu
ra î
n a
dân
cim
e, p
auza
3 s
ec. -
sări
tura
pe
ver
tica
la (
cm)
Ale
rgar
e 3
00m
inte
nsi
tate
mar
e, 3
0 s
ec p
auza
- d
ecas
alt
de
pe
loc
(m)
20
gen
ufl
exiu
ni
cu h
alte
ra c
u 5
0%
din
mas
a
corp
ora
lă (s
ec)
Fo
rţa
stat
ică
abso
lută
a m
uşc
hil
or
flex
ori
ai
pic
ioar
elor
(kg
)
Nr.
crt.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
Page 111
111
Conti
nuar
ea T
abel
ulu
i 3
.7.
Tes
tare
a 3
Cv
10
,60
15
,49
5,7
2
10
,09
8,0
7
12
,47
14
,02
33
,12
4
33
,12
7
12
,22
20
,84
σ
6,5
1
5,7
6
3,2
2
3,6
5
0,1
4
0,1
5
0,1
0
0,1
1
0,
07
42
4,5
1
14
,52
X
61
,42
37
,17
56
,33
36
,17
1,7
5
1,2
2
0,7
3
1,0
9
0,6
0
37
75
,9
74
,28
Tes
tare
a 2
Cv
12
,28
18
,93
6,7
1
14
,79
7,8
9
12
,17
17
,66
14
,87
13
,65
12
,22
20
,67
σ
7,1
9
6,4
2
3,5
4
4,9
2
0,1
3
0,1
4
0,1
2
0,1
6
0,0
9
42
4,5
1
14
,47
X
58,5
8
33,9
2
52,7
5
33,2
5
1,7
0
1,1
7
0,6
7
1,0
6
0,6
6
3680,5
72,7
6
Tes
tare
a 1
Cv
17,0
5
20,0
5
11,5
7
15,8
3
9,7
6
16,7
0
16,9
6
31,4
7
11,3
1
12,2
2
20,6
7
σ
8,6
0
5,4
6
5,7
9
4,3
7
0,1
5
0,1
7
0,0
9
0,2
9
0,0
6
424,5
1
14,4
7
X
50,4
2
27,2
5
50,0
8
27,5
8
1,5
3
1,0
0
0,5
4
0,9
2
0,5
4
3475,0
68,7
0
Ind
icato
rii
evalu
aţi
Fo
rţa
stat
ică
abso
lută
a m
uşc
hil
or
exte
nso
ri a
i g
ambei
(k
g)
Fo
rţa
stat
ică
abso
lută
a m
uşc
hil
or
flex
ori
ai g
ambei
pe
coap
sa (
kg)
Fo
rţa
stat
ică
abso
lută
a m
uşc
hil
or
exte
nso
ri a
i co
apse
i (k
g)
Fo
rţa
stat
ică
abso
lută
a m
uşc
hil
or
flex
ori
ai c
oap
sei
(kg
)
Fo
rţa
rela
tivă
a m
uşc
hil
or
flex
ori
ai
pic
ioar
elor
(kg
)
Fo
rţa
rela
tivă
a m
uşc
hil
or
exte
nso
ri a
i
gam
bei
(k
g)
Fo
rţa
rela
tivă
a m
uşc
hil
or
flex
ori
ai
gam
bei
pe
coap
sa (
kg)
Fo
rţa
rela
tivă
a m
uşc
hil
or
exte
nso
ri a
i
coap
sei
(k
g)
Fo
rţa
rela
tivă
a m
uşc
hil
or
flex
ori
ai
coap
sei
(kg
)
Co
nsu
mu
l m
axim
de
oxig
en
(ml/
min
)
Co
nsu
mu
l re
lati
v d
e o
xig
en (
ml/
min
/kg)
Nr.
crt.
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
Page 112
112
Graf. 3.4. Dinamica mediei performanţei la 800m (sec) T1,T2, T3
Graf. 3.5. Dinamica medie în proba de 10 salturi pe piciorul puternic (m)
T1,T2, T3
Page 113
113
Observăm din Graficul 3.5. că, în ceea ce priveşte capacitatea de putere de împingere
unilaterală pe piciorul cel mai puternic, sportivele înregistrează progrese, diferenţa între T1 şi T2
fiind de 0,50m, iar între T2 şi T3 –de 0,40m. Deci sportivele au progresat în medie cu 0,90m pe
parcursul anului de pregătire 2009-2010. Abaterea standard şi coeficientul de variabilitate
indică, prin valorile cantitative ale acestora, faptul că media caracterizează şirul de valori
individuale ale grupului şi că acesta este omogen.
Graf. 3.6. Dinamica mediei performanţei la proba „pas sărit pe distanța de 100m”
(număr paşi) T1,T2, T3
Rezultatele în proba „pas sărit pe distanţa de 100m (nr. paşi)” confirmă justeţea
strategiei de dezvoltare a forţei specifice, convertirea acesteia în rezistenţă de putere. Reducerea
numărului paşilor se face în medie cu 3 (Graficul 3.6), lucru ce a influenţat performanţele
superioare în proba de concurs. Menţionăm că această probă corelează bine şi foarte bine cu
performanţa pe 800m, aşa cum am prezentat în subcapitolul 2.4.
Dinamica rezultatelor indicatorilor puterii de de accelerare şi rezistenţă de putere,
evaluate prin probele „10 salturi pe piciorul puternic (m)” (Graficul 3.5) şi „ pas sărit pe distanţa
de 100m (număr paşi)” (Graficul 3.6) pune în evidenţă un progres evident, la ambele probe, de la
o testare la alta, ceea ce denotă faptul că metodologia de pregătire utilizată în dezvoltarea forţei
specifice a alegătoarelor de 800m a fost una raţională şi eficace.
Page 114
114
Graf. 3.7. Dinamica mediei performanţei la proba „săritură în adâncime-săritură pe
verticală”(cm) T1,T2, T3
Graf. 3.8. Dinamica mediei performanţei la proba „săritură în adâncime - pauză 3 sec. - săritură
pe verticală ” (cm) T1,T2, T3
La probele de „săritură în adâncime-săritură pe verticală” şi „săritură în adâncime - pauză
3 sec-săritură pe verticală” se înregistrează progrese atât de la T1 la T2, cât şi de la T2 la T3,
Page 115
115
ceea ce confirmă influenţele strategiei didactice, în general, şi argumentează mijloacele utilizate
în dezvoltarea forţei explozive, necesare demarajului şi puterii de impulsie pe distanţa de concurs
(Graficele 3.7 şi 3.8).
Graf. 3.9. Dinamica mediei performanţei la proba „20 genuflexiuni cu haltera
cu 50% din masa corporală (sec)” T1,T2, T3
În Graficul 3.9. este prezentată sugestiv dinamica rezultatelor, evoluţia performanţelor în
proba „20 genuflexiuni cu haltera cu 50% din masa corporală (sec)”.
Constatăm şi în cazul acestei probe că media aritmetică a valorilor individuale ale
atletelor grupei experimentale exprimă fidel valoarea acestora, abaterile standard situându-se
între 2,12 -0,98 sec., grupul fiind omogen la toate testările, cu tendinţa clară de creştere a
omogenităţii de la o testare la alta (Cv: 7,18-4,53-3,56).
Page 116
116
Probele de evaluare a forţei statice absolute şi relative manifestate de atlete la nivelul
lanţurilor cinematice, responsabile în realizarea cu eficacitate a pasului de accelerare şi a pasului
lansat de semifond, pun în evidenţă progrese la nivelul mediei performanţelor.
Graf. 3.10. Dinamica mediilor performanţelor în probele de forţă statică absolută
la nivelul membrelor inferioare (kg)” T1,T2, T3
Astfel, forţa statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor creşte de la 77,67 (T1) la
85,83( T2) şi la 88,83 la ( T3).
Constatăm din Graficul 3.10 că acest parametru are o creştere aproape de 11,16kg.
În aceleaşi limite (11,0kg ) este şi progresul în proba de forţă statică absolută a
extensorilor gambei.
La celelalte 3 probe de evaluare a forţei statice absolute, care au evaluat flexorii gambei
pe coapsă, extensorii şi flexorii coapsei, progresele sunt, respectiv, de 9,92, 6,25 și 8,59 kg.
Page 117
117
0
0,5
1
1,5
2
Serie1
Serie2
Serie3
Serie1 1,53 1 0,54 0,92 0,54
Serie2 1,7 1,17 0,67 1,06 0,66
Serie3 1,75 1,22 0,73 1,09 0,6
1 2 3 4 5
Graf. 3.11. Dinamica mediilor performanţelor în probele de forţă relativă
la nivelul membrelor inferioare (kg) T1,T2, T3
Acelaşi lucru l-am constatat din Tabelul 3.7 şi cu privire la forţa relativă a aceloraşi
categorii de grupe musculare, la care însă progresul cantitativ este mai mic, forţa acestor grupe
musculare fiind raportată la greutatea corporală (Graficul 3.11).
Pentru o analiză şi mai fidelă a diferenţelor înregistrate între T1 şi T3 la probele de
evaluare utilizate, am determinat şi nivelul semnificaţiilor matematice ale acestora, prin
folosirea criteriului „t” Student.
Valorile determinate şi pragul de semnificaţie pentru fiecare variabilă independentă sunt
prezentate în Tabelul 3.8.
Observăm că pentru toate probele de evaluare a forţei specifice, diferenţele sunt
semnificative pentru pragul de 5% ( P<0,01).
Corelaţiile liniare dintre variabilele independente şi variabila dependentă s-au determinat
şi la T2 şi T3 şi, astfel, am putut realiza dinamica acestora pe parcursul experimentului.
Page 118
118
Tabelul 3.8. Semnificaţia diferenţelor între testările iniţială şi finală pentru fiecare indicator al
cercetării, x±m (n=12)
Nr.
crt. INDICATORI x±m x±m “t” „P”
1 Performanţa pe distanţa de 800m (sec) 133,18±1,4 129,34±1,12 3,84 <0,01
2 Săritura pe verticală (cm) 36,08±1.32 42,58±0,82 3,68 <0,01
3 10 salturi pe piciorul puternic (m) 19,65±0,4 20,55±0,26 3,10 <0,05
4 Pas sărit pe distanţa de 100m (nr. paşi) 46,17±0,65 42,83±0,77 3,95 <0,01
5 Săritura în adâncime - săritura pe verticală
(cm) 37,42±1,48 43,00±0,64 3,34 <0,01
6 Săritura în adâncime, pauza 3 secunde -
săritura pe verticală (cm) 36,00±1,1 41,42±0,56 4,58 <0,01
7 Alergare 300m intensitate max., 30 secunde
pauză - decasalt de pe loc (m) 21,53±0,30 23,50±0,47 3,69 <0,01
8 20 genuflexiuni cu haltera cu 50% din masa
corporală (sec) 29,50±0,64 27,61±0.30 3,04 <0,05
9 Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai
picioarelor (kg) 77,67±3,64 88,83±2,78 3,75 <0,01
10 Forţa statică absolută a muşchilor extensori ai
gambei (kg) 50,42±2,60 61,42±2,97 3,32 <0,01
11 Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai
gambei pe coapsă (kg) 27,25±1,65 37,17±1,74 4,24 <0,01
12 Forţa statică absolută a muşchilor extensori ai
coapsei (kg) 50,08±1,75 56,33±0,97 4,11 <0,01
13 Forţa statică absolută a muşchilor flexori ai
coapsei (kg) 27,58±1,32 36,17±2,10 3,04 <0,05
14 Forţa relativă a muşchilor flexori ai
picioarelor (kg) 1,53±0,05 1,75±0,04 3,85 <0,01
15 Forţa relativă a muşchilor extensori ai gambei
(kg) 1,00±0,05 1,22±0,05 3,49 <0,01
16 Forţa relativă a muşchilor flexori ai gambei pe
coapsă (kg) 0,54±0,03 0,73±0,06 3,27 <0,01
Notă: Valoarea criteriului t Student pentru n=11 va fi:
P=0,05, t ≥ 2,201;
P=0,01, t ≥3,11.
Page 119
119
Tabelul 3.9. Dinamica indicilor de corelaţie pe parcursul experimentului
Nr.
crt.
Probe de evaluare
Indicele de corelaţie Pearson
Testarea 1 Testarea 2 Testarea 3
800m
(2.13,18 sec)
800m
(2.13,01 sec)
800m
(2.09,34 sec)
1 10 salturi pe piciorul puternic (m) -0,71 -0,75 -0,78
2 Pas sărit pe distanţa de 100m (nr.
paşi) 0,40 0,57 0,64
3 Alergare 300m intensitate mare, 30
sec. pauză decasalt de pe loc (m) -0,21 -0,57 -0,78
4 20 genuflexiuni cu haltera cu 50%
din masa corporală (sec) 0,14 0,39 0,64
5 Forţa statică absolută a muşchilor
flexori ai picioarelor (kg) -0,07 -0,49 -0,60
6 Forţa statică absolută a muşchilor
extensori ai gambei (kg) -0,26 -0,52 -0,68
7 Forţa relativă a muşchilor flexori ai
picioarelor (kg) -0,13 -0,73 -0,89
8 Forţa relativă a muşchilor extensori
ai gambei (kg) -0,25 -0,57 -0,79
9 Forţa relativă a muşchilor extensori
ai coapsei (kg) -0,29 -0,45 -0,68
10 Forţa relativă a muşchilor flexori ai
coapsei (kg) -0,32 -0,43 -0,59
Rezultatele prezentate în Tabelul 3.9. confirmă faptul că atletele din grupa experimentală
îşi îmbunătăţesc parametrii forţei specifice, valorile corelaţiilor apropiindu-se de cele identificate
la grupa de nivel I, grupă la care s-au constatat cele mai bune corelaţii între probele de evaluare a
forţei/puterii şi rezultatul în probă.
Din analiza modului în care se stabilesc corelaţii pozitive între nivelul variabilelor
independente, măsurate de noi, şi variabila dependentă, rezultatul în proba de 800m, constatăm
că o serie de variabile independente, la valorile pe care le-am identificat, corelează mai bine
Page 120
120
decât înaintea experimentului pedagogic, ceea ce confirmă, odată în plus, justeţea programului
de pregătire de forţă/putere specifică a alergătoarelor de semifond.
Din analiza intergrup constatăm că sunt câteva variabile independente a căror valoare
prezintă o corelaţie foarte bună cu performanţa sportivelor, la nivel de medie a acestora: 10
salturi pe piciorul puternic (m), pas sărit pe distanţa de 100m (nr. paşi); alergare 300m
intensitate mare, 30 sec pauza - decasalt de pe loc; 20 genuflexiuni cu haltera cu 50% din masa
corporală; forţa relativă a muşchilor extensori ai coapsei şi a muşchilor flexori ai coapsei.
Acest lucru confirmă orientarea metodică prezentată anterior şi ne oferă argumente solide în
promovarea acestor mijloace de pregătire la acest nivel, în scopul dezvoltării: forţei de demaraj,
puterii de accelerare şi rezistenţei de putere, componente ale pregătirii fizice specifice şi
integratoare a alergătoarelor de semifond, proba de 800m.
3.4. Concluzii la capitolul 3
Prin cercetarea experimentală s-a confirmat ipoteza de cercetare formulată în această
lucrare despre aceea că raţionalizarea procesului de antrenament în alergările de semifond, prin
prisma depistării capacităţilor de forţă, care influenţează performanţa la gradul major, va
conduce la menţinerea vitezei de deplasare pe distanţă şi, în consecinţă, la creşterea performanţei
sportive.
Rezultatele cercetării experimentale a confirmat justeţea pregătirii de forţă, a strategiei
didactice utilizate de noi la acest nivel de pregătire şi faptul că, prin aceasta s-a contribuit major
la creşterea performanţei sportive în proba de 800m, de la o medie a rezultatelor de 133,18 la
129,34 secunde. Afirmaţia este susţinută de corelaţiile liniare dintre probele de evaluare a
nivelului forţei/puterii specifice, a celor zece probe prin care s-a evaluat atât forţa explozivă, cât
şi puterea de împingere şi rezistenţa de putere.
S-a demonstrat că nivelul performanţial al alergătoarelor de 800m este influenţat pozitiv
de nivelul forţei specifice, la nivelul II de performanţă sportivă, ceea ce corelează cu rezultatele
cercetării preliminare şi confirmă teoriile prezentate în fundamentarea teoretică şi metodologică
a pregătirii acestei categorii de atlete pe plan mondial.
Conţinutul şi rezultatele experimentului pedagogic au confirmat, la nivel de grup, o
experienţă de bună practică în ceea ce priveşte metodologia dezvoltării forţei/puterii musculare şi
acestea pot constitui achiziţii în plan metodic pentru un aspect important al pregătirii fizice, pe
tot parcursul unui macrociclu anual.
Page 121
121
Probele de evaluare a forţei statice absolute şi relative manifestate de atlete la nivelul
lanţurilor cinematice responsabile în realizarea cu eficacitate a pasului de accelerare şi a pasului
lansat de semifond, pun în evidenţă progresele obţinute la nivelul mediei performanţelor.
Toate sportivele şi-au optimizat performanţa în probă şi acest lucru s-a dovedit ştiinţific,
prin indicatorii statistici determinaţi, mai ales prin criteriul „t” Student şi corelaţiile liniare
stabilite între variabilele independente, manipulate prin metodologia de dezvoltare a forţei şi
puterii specifice şi, variabila dependentă, rezultatul în probă.
Astfel, în rezultatul cercetărilor, s-a demonstrat că este necesară regândirea şi
restructurarea pregătirii de forţă/putere a alergătoarelor de 800m şi că acest lucru determină
eficientizarea performanţei în concurs.
Metodologia de pregătire, elaborată de autor în urma cercetărilor prealabile și aplicată în
procesul de antrenament al alergătoarelor de semifond junioare de performanță din România, a
scos în evidență eficacitatea căilor metodice ale pregătirii de forță și forță-viteză, componente ale
pregătirii fizice specifice foarte importante, care conduc la obținerea de performanțe înalte în
această probă a atletismului.
Page 122
122
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
1. În rezultatul studierii literaturii ştiinţifico-metodice şi a documentelor de specialitate,
s-a constatat că problematica dezvoltării capacităţilor de forţă, necesare alergătoarelor de 800m,
aflate în etapa măiestriei sportive, nu este suficient aprofundată. Există foarte puţine surse
literare, care abordează această problemă care, în opinia noastră, este una foarte importantă.
Analiza acestora a demonstrat că, printre factorii favorizanţi sau limitativi ai
performanţei în această probă, nivelul forţei specifice al alergătoarelor este unul foarte important
prin prisma următoarelor componente: puterea de demaraj la start, puterea de accelerare şi
rezistenţa de putere.
2. Din răspunsurile înregistrate la ancheta de tip chestionar, care a vizat studierea
procesului de pregătire fizică specială a alergătoarelor de semifond de performanţă din România,
autorul a ajuns la concluzia că numai 15% dintre antrenori utilizează exerciţii analitice de
dezvoltare a forţei specifice lanţurilor musculare (structura osoasă - grupe musculare – articulaţii
– ligamente) implicate în efortul specific. Această stare a lucrurilor ne vorbeşte despre aceea,că
problemei abordate de către noi, care este una primordială în obţinerea de performanțe înalte,
fapt confirmat de rezultatele cercetărilor noastre, nu i se acordă atenție suficientă la etapa
măiestriei superioare, ceea ce conduce la stoparea creşterii perfomanţelor sportive la
alergătoarele de 800m.
3. În experimentul pedagogic, desfășurat de noi, pregătirea de forţă specifică a
alergătoarelor de 800m s-a proiectat în macrocilul anual pe cicluri de solicitare înaltă, focalizat
pe lucru ultraspecializat, care se bazează pe efectele cumulative şi reziduale ale antrenamentului.
Întreaga pregătire s-a realizat prin alternarea a trei mezocicluri succesive: acumulare (15-30 zile),
transformare (12-25 zile) şi valorificare/realizare (8-14 zile), cu obiective bine precizate.
4. Autorul a constatat că repartizarea pregătirii de forţă pe blocuri de pregătire succesive,
care urmăreşte adaptarea anatomică prin implicarea în efort a cât mai multor grupe musculare
implicate în acţiunile motrice specifice alergării pe 800m, transformarea acumulărilor în forţă
specifică cu manifestări la nivelul puterii de demaraj, a puterii de impulsie/acceleraţie şi a
rezistenţei de putere, a determinat optimizarea performanţei în concurs.
5. Experimentul pedagogic, realizat de noi, a scos în evidenţă variabilele independente a
căror valoare a înregistrat o corelaţie foarte bună cu variabila dependentă (performanţa în proba
de concurs a sportivelor): pas sărit pe distanţa de 100m (nr. paşi); alergare 300m intensitate
mare, 30 sec. pauză - decasalt de pe loc; 20 genuflexiuni cu haltera cu 50% din masa corporală;
forţa relativă a muşchilor extensori ai coapsei şi a muşchilor flexori ai coapsei.
Page 123
123
6. Creşterea valorilor indicilor de manifestare ai forţei specifice, pusă în evidenţă prin
nivelul semnificaţiilor matematice ale acestora, prin folosirea criteriului „t” Student, determinat
între valoarile înregistrate la testarea din debutul experimentului şi la cele de la finalul
experimentului, demonstrează că aceasta este semnificativă la toate probele de evaluare pentru
P<0,01, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că strategia didactică folosită în experimentul
pedagogic a fost eficientă şi poate fi aplicată cu succes de antrenorii specializaţi în această probă
de alergare a atletismului.
7. Strategia pentru dezvoltarea capacităţilor de forţă specifice alergătoarelor de semifond
rapid (800m), elaborată de autor, a condus, în finalul experimentului, la îmbunătăţirea
substanţială a acestora, ceea ce s-a reflectat în rezultatul competiţional final. Astfel, dinamica
rezultatelor indicatorilor de putere de accelerare şi rezistenţă de putere, evaluate prin probele „10
salturi pe piciorul puternic ” şi „pas sărit pe distanţa de 100m” pune în evidenţă un progres
evident, la ambele probe, de la o testare la alta. La probele de „săritură în adâncime-săritură pe
verticală” şi „săritură în adâncime-pauză 3 sec.- săritură pe verticală” se înregistrează progrese
pe toată durata experimentului, în medie cu 5,58cm la prima probă, respectiv 5,42cm la cea de-a
doua, ceea ce confirmă influenţele strategiei didactice propuse de noi, în general, şi
argumentează mijloacele utilizate în dezvoltarea forţei explozive, necesare demarajului şi puterii
de impulsie pe distanţa de concurs.
Probele de evaluare a forţei statice absolute şi relative, manifestate de atlete la nivelul
lanţurilor cinematice responsabile în realizarea cu eficacitate a pasului de accelerare şi a pasului
lansat de semifond, pun în evidenţă progrese la nivelul mediei performanţelor. Astfel, forţa
statică absolută a muşchilor flexori ai picioarelor creşte de la 77,67 la 88,83kg(14,4%), la T3.
Constatăm la acest parametru o creştere în medie de 11,16kg. În aceleaşi limite (11,00kg ) este
şi progresul în proba de forţă statică absolută a extensorilor gambei. La celelalte 3 probe de
evaluare a forţei statice absolute, care au evaluat flexorii gambei pe coapsă, extensorii şi flexorii
coapsei, progresele sunt respectiv de: 9,92; 6,25; 8,59kg.
8. În rezultatul cercetărilor s-a constatat că raţionalizarea procesului de antrenament în
alergările de semifond, prin prisma dezvoltării capacităţilor de forţă, care influenţează
performanţa, a condus la menţinerea vitezei de deplasare pe distanţa de concurs şi, în consecinţă,
la creşterea performanţei sportive. Atletele din grupa experimentală au progresat în probă de la o
medie a rezultatelor de 133,18, la o medie de 129,34 secunde (-3,84 sec). Datele experimentale
confirmă justeţea orientării metodice şi ne oferă argumente solide în promovarea metodelor şi
mijloacelor de pregătire experimentate de noi la acest nivel de performanţă, în scopul dezvoltării
componentelor forţei specifice: forţei de demaraj, puterii de accelerare şi rezistenţei de putere,
Page 124
124
componente ale pregătirii fizice specifice şi integratoare a alergătoarelor de semifond, proba de
800m. Prin urmare, problema ştiinţifică actuală de importantă majoră soluţionată în
cercetare, care a constat în creşterea eficienţei pregătirii fizice specifice a alergătoarelor de
semifond (800m), prin prisma determinării şi optimizării mijloacelor de antrenament, destinate
dezvoltării capacităţilor de forţă de bază, care influenţează performanţa competiţională a
acestora, s-a dovedit a fi una primordială, rezolvarea căreia de către noi, a condus la obţinerea de
performanţe majore, la sfârşitul experimentului, de către sportivele grupei experimentale, fapt
confirmat și de cele șapte acte de implementare a rezultatelor în practica pregătirii alergătoarelor
celor mai puternice cluburi de atletism din România.
Dintre sportivele cuprinse în grupa experimentală, o atletă - alergătoare de semifond
(800m), a obținut medalia de aur la Campionatele mondiale de juniori I, în anul 2010, și a
devenit multiplă campioană națională. O altă sportivă a acces în semifinalele Campionatelor
europene din 2010 și s-a clasat pe locul I la Campionatul Național Universitar din România.
Celelalte sportive s-au remarcat la nivel național, obținînd locuri premiante.
***
Un obiectiv major al pregătirii pentru probele de rezistenţă musculară de scurtă durată
este acela de a crea o toleranţă cât mai crescută faţă de oboseală. Pregătirea de forţă trebuie
subordonată aceluiaşi obiectiv. Ea trebuie concepută într-o manieră metodologică, prin care să li
se stimuleze sportivilor capacitatea de a tolera acumularea ridicată de acid lactic.
Recomandăm ca periodizarea pregătirii de forţă/putere să se realizeze prin
particularizarea conceptului de periodizare-block, promovat de V. Issurin [148, 149, 202]. În
concordanţă cu principiile şi cerinţele acestui concept modern, propunem o periodizare pe cicluri
de solicitare înaltă, focalizat pe lucru ultraspecializat, care se bazează pe efectele cumulative şi
reziduale ale antrenamentului. Întreaga pregătire se va realiza prin alternarea a trei mezocicluri
succesive: acumulare (15-30 zile), transformare (12-25 zile), valorificare/realizare (8-14 zile), cu
obiective generale şi operaţionale bine precizate.
Pe toată durata fazei de adaptare anatomică, recomandăm să fie implicate toate grupele
musculare, în 3-4 antrenamente/săptămână.
Ca metodă de lucru propunem metoda circuitului, cu mişcări izocinetice, concentrice,
lente. În faza de dezvoltare, obiectivul general trebuie să fie creşterea masei musculare în
vederea creşterii forţei musculaturii implicate în efortul specific şi convertirii acesteia la putere.
Recomandăm ca acest obiectiv să se realizeze prin utilizarea mijloacelor prezentate de noi
(mişcări specifice ale braţelor ca în alergare, din stând; extensii/hiperextensii de trunchi din
Page 125
125
culcat; ridicări de trunchi din culcat; ridicări de picioare din culcat; ridicări ale genunchilor la
orizontală, flexii picioare, genuflexiuni, împingeri în picioare spre înapoi; ridicări pe vârfuri;
exerciţii pliometrice cu impact redus; exerciţii cu sărituri de pe loc şi cu elan; exerciţii speciale;
exerciţii combinate pliometrice / cu greutăţi, cu şi fără îngreuiere, în condiţii normale sau
îngreuiate.
Pentru realizarea obiectivului recomandăm utilizarea metodei lucrului cu încărcături mari
şi maxime (85-100%), 3-5 execuţii, 1-4 repetări în serie, 6-10 serii în antrenament. Pauza între
serii 3-6 minute, 2-4 antrenamente pe săptămână.
În faza de conversie la putere, obiectivul trebuie să fie de transformare a forţei în putere
specifică: de demaraj, de accelerare şi de rezistenţă, pentru asigurarea fundamentului fiziologic
al performanţei sportive în competiţie, folosindu-se metodele de lucru: izotonică şi pliometrică.
Page 126
126
BIBLIOGRAFIE
ÎN LIMBA ROMÂNĂ
1. Adam K. Antrenamentul modern cu încărcături în sport. Berlin: 1976. 236 p.
2. Alexe N. Antrenamentul sportiv modern. Bucureşti: Editis, 1993. 530 p.
3. Alexandrescu D.C., Gh. Rugină. Antrenamentul în alergările de semifond, fond şi mare
fond, Bucureşti: Stadion, 1971. 212 p.
4. Alexandrescu D.C. ş.a. Atletism. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1983. 205 p.
5. Alexandrescu D.C. Programarea antrenamentelor de semifond şi fond. Bucureşti:
I.E.F.S., 1988. 56 p.
6. Alexandrescu D.C. Evoluţia concepţiilor şi metodelor de antrenament la semifond şi
fond, Bucureşti: I.E.F.S., 1988. 80 p.
7. Antonesei L. Ghid pentru cercetarea educaţiei. Bucureşti: Polirom, 2009.188 p.
8. Antonio D. ş.a. Metode şi mijloace pentru un antrenament modern. Atletica Leggera,
Vigrevano Italia, 1992. 394 p.
9. Ardelean T. Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism. Bucureşti:
A.N.E.F.S., 1990. 105 p.
10. Atanasiu C.L. Unele aspecte privind dezvoltarea calităţilor motrice la copii şi juniori .
Bucureşti: Educaţie fizică şi sport, 1988, p. 8-11.
11. Barbu C. Pregătirea şi participarea alergătoarelor de performanţă în marile concursuri,
Bucureşti: Atlantis, 1998. 140 p.
12. Buiac D. Dezvoltarea rezistenţei în sport, Bucureşti: Sport turism, 1983. 148 p.
13. Baroga L. Educarea calităţilor motrice combinate, Bucureşti: Sport Turism, 1984. 424 p.
14. Braghin C. Antrenamentul la alergările de semifond şi fond, traducere din limba rusă,
Bucureşti: F.R.A., 1974, p. 35-94.
15. Bansfeld K. ş.a.. Alergările de semifond şi fond, Bucureşti: traducere C.N.E.F.S.,
vol.XV, 1974, p. 100-119.
16. Bompa T.O. Dezvoltarea calităţilor motrice. Constanţa: Ex Ponto, 2001. 281 p.
17. Bompa T.O. Dezvoltarea calităţilor biomotrice. Bucureşti: C.N.F.P.A.,Ex Ponto, 2001.
286 p.
18. Bompa T.O. Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv – Periodizarea. Bucureşti:
C.N.F.P.A., 2001. 273 p.
19. Bompa T.O. Teoria şi metodologia antrenamentului – Periodizarea. Bucureşti: Tana,
2001. 435p.
Page 127
127
20. Bompa T.O. Teoria şi metodologia antrenamentului. Periodizarea. Bucureşti: C.N.F.P.A.,
2002. 435 p.
21. Bompa T.O. Totul despre pregătirea tinerilor campioni. Bucureşti: Ex Ponto, 2006. 242
p.
22. Bompa T., Carrera M.C. Periodizarea antrenamentului sportiv. Bucureşti: Tana, 2006.
197 p.
23. Cîrstea Gh. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului: Bucureşti: AN-DA, 2000. 198
p.
24. Chelcea S. Chestionarul şi investigaţia sociologică. Bucureşti: Enciclopedică, 1975. 244
p.
25. Colibaba Evuleţ D. ş.a. Jocuri sportive. Teorie şi metodică. Bucureşti: Aldin, 1998, p.
116-144.
26. Colonel I. Studiu privind modificările morfofuncţionale şi biomecanice induse de
practicarea exerciţiilor de forţă cu viteză maximală asociate cu streching în vederea
creşterii randamentului prestaţiei în fotbal, teza de doctor, Bucureşti: A.N.E.F.S., 2008.
209 p.
27. Demeter A. Fiziologia sporturilor. Bucureşti: Stadion, 1972. 354 p.
28. Demeter A. Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor fizice. Bucureşti: Sport –
Turism, 1981. 168 p.
29. Dintiman G.B. ş.a. Program de îmbunătăţire a vitezei sportivilor. Bucureşti: M.T.S.
C.C.P.S., 1999. 201 p.
30. Dragnea A. Mate.Teodorescu. Teoria sportului. Bucureşti: FEST, 2002. 610 p.
31. Dragnea A. Antrenamentul sportiv. Bucureşti: Didactică şi pedagogică, 1996. 364 p.
32. Dragnea A. Teoria Educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: Cartea Şcolii, 2000. 241 p.
33. Dragnea A. Teoria şi metodica dezvoltării calităţilor motrice. Bucureşti: S.N., 1991. 101
p.
34. Epuran M. Metodologia cercetării activităţilor corporale. Bucureşti: FEST, 2005. 258 p.
35. Filin V.P. Atletismul în şcoală, vârsta victoriilor, Atletism ieri, azi, mâine. Bucureşti:
C.N.E.F.S., C.C.E.F.S., 1971, p. 35-41.
36. Filin V.P., Maslovschi E.A., Cercetări experimentale privind legătura reciprocă dintre
calităţile motrice de viteză, forţă şi deprinderea motrică la sportivii juniori, Ce ştim
despre viteză. Bucureşti: C.N.E.F.S., C.C.E.F.S 1971, p. 79-88.
37. Filin V.P., Fomin N.V. Fundamentarea sportului juvenil. Bucureşti: C.C.P.S., 1980, p.
20-28.
Page 128
128
38. Filin V.P. Teoria şi metodica sportului la juniori. Bucureşti: M.T.S. C.N.E.F.S.-C.C.P.S,
1987, p.15-48.
39. Gagea A. Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport. Bucureşti: Fundaţia
România de Mâine, 1999. 203 p.
40. Gagea A. Biomecanica teoretică. Scrisul Gorjean, 2002. 183 p.
41. Gagea A. Biomecanica analitică. S.N., 2006. 167 p.
42. Gârleanu D. ş.a. Atletism, etapa realizării marilor performanţe, Bucureşti:
F.R.A.,1991.120 p.
43. Gârleanu D. ş.a.. Atletism, Bucureşti: Universitatea Ecologică, 1997. 361 p.
44. Gheorghe D. Teoria antrenamentului sportiv, Bucureşti: Fundaţia România de Mâine,
2005. 132 p.
45. Gyongyossy Z. Idei de bază: Bucureşti: RAO, 2001, p. 78-80.
46. Harre D. Teoria antrenamentului, traducere din limba engleză, Bucureşti: Stadion, 1973.
210 p.
47. Harre D. Antrenament cu încărcături. Berlin: Sportverlang, traducere din limba germană,
Bucureşti: C.C.E.F.S., 1976. 278 p.
48. Harre D. Leipold W. Rezistenţa-forţa şi antrenamentul. Bucureşti: C.C.P.S, 1987, p. 28-
30.
49. Ifrim M. Antropologie motrică. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986. 539 p.
50. Ivan P. Studiu asupra dinamicii efortului în pregătirea semifondistelor de performanţă din
România. Chişinău: U.S.E.F.S. 2007, p. 208-212.
51. Ivan P. Studiu asupra pregătirii alergătoarelor de semifond. Braşov: Universitatea
Transilvania, 2009, p. 228 -230.
52. Ivan P. Metodologia dezvoltării forţei/puterii musculare la alergătoarelor de 800m, în
etapa măiestriei spоrtive superioare. În: Ştiinţa culturii fizice, nr. 4/2, Chişinău, 2012, p.
24-32.
53. Ivan P. Cercetarea influenţei diferitelor mijloace cu caracter de forţă şi forţă-viteză asupra
rezultatului competiţional în alergările de semifond (analiza de corelaţie). Galaţi:
University Press, 2012, p.187-189.
54. Macri A. Concepte metodologice de antrenament în atletism. Craiova: Universitaria,
2007. 237p.
55. Manno R. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. Bucureşti: Sportul de
performanţă, 1996. 199 p.
Page 129
129
56. Matveev L.P., Novikov A.D. Teoria şi metodica educaţiei fizice. Bucureşti: Sport
Turism, 1980. 600 p.
57. Mihăilescu L. Antrenamentul în probele de atletism. Note de curs. Piteşti: Universitatea
din Piteşti. 2010. 124 p.
58. Mihăilescu L. Teoria Educaţiei fizice şi sportului. Note de curs. Piteşti: Universitatea din
Piteşti, 2010. 60 p.
59. Mocanu A.M. Instruirea tehnică timpurie în probele de aruncări. Teză de doctorat. Piteşti:
Universitatea din Piteşti, 2010. 179 p.
60. Niculescu M. ş.a. Pregătirea musculară în condiţii speciale. Craiova: Universitaria
Craiova, 2008. 195 p.
61. Niculescu M. Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport. Bucureşti:
A.N.E.F.S., 2002. 520 p.
62. Ozolin N. Secretul forţei şi rezistenţei. Sport şi Cultură fizică, Bucureşti: 1950. 67 p.
63. Ozolin N. Teoria şi metodica antrenamentului sportiv. Bucureşti: Stadion, 1971, p. 21-86.
64. Ozolin N. Metodica antrenamentului sportiv, Stadion, Bucureşti: 1972. 377 p.
65. Pandele L. Atletism la copii şi juniori. Bucureşti: C.N.E.F.S., 1969. 248 p.
66. Petrescu T. ş.a. Atletism curs de bază, Bucureşti: Fundaţia România de Mâine, 2006. 180
p.
67. Plocon E. ş.a. Caracteristicile modelului de la unii indici antropometrici la atletism.
Bucureşti: I.N.E.F.S., 1985, p. 10-15.
68. Plocon E. Metodica predării exerciţiilor de atletism. Bucureşti: Fundaţia România de
Mâine, 2002. 44 p.
69. Povestca L. Argumentarea experimentală a mijloacelor de pregătire forţă-viteză a
semifondistului rapid şi repartizarea lor într-un ciclu anual la etapa specializării
aprofundate. Teza de doctorat. Chişinău: 1988. 136 p.
70. Povestca L., Ivan P. Carateristicile model ale nivelului pregătirii psihomotrice a
alergătoarelor de semifond (800m - 1500m) cu diferit nivel de calificare. Chişinău:
U.S.E.F.S., 2010, p. 80-82.
71. Puică I. Alergările de rezistenţă la copii şi junior. Bucureşti: Stadion, 1972. 110 p.
72. Puică I. Antrenamentul de semifond şi fond la fete. Bucureşti: F.R.A. şi Palestra, 2008.
43 p.
73. Pradet M. Pregătirea fizică/ Sportul de performanţă nr. 426-428, Bucureşti: M.T.S.
C.C.P.S., 2000. 252 p.
74. Raţă G. Atletism tehnică, metodică, regulament. Bacău: Alma Mater, 2002. 288 p.
Page 130
130
75. Raţă G. , Raţă B. Aptitudinile psihomotrice. Iaşi: Pim, 2006. 364 p.
76. Richard D. S. Înţelegerea valorii antrenamentului de forţă şi a periodizării pregătirii fizice
la alergători. Bucureşti: C.C.P.S. 1993, p. 37-43.
77. Sabău E. ş.a. Atletism aprofundare, Bucureşti: Fundaţia România de Mâine 2008. 300 p.
78. Sabău I. Contribuţii privind definirea forţei şi detentei, comunicare ştiinţifică la Catedra
de atletism, Bucureşti: A.N.E.F.S., 1994, p. 7-12.
79. Scurt C. Restructurarea eforturilor de antrenament în cadrul ciclului anual de pregătire a
alergătoarelor de semifond junioare pentru obţinerea formei sportive. Teza de doctorat.
Chişinău: 2005. 169 p.
80. Scurt C. Atletism, Etapele formării alergătorilor de semifond – fond. Braşov:
Universitatea Transilvania, 2006. 184 p.
81. Suslov F.P. Pregătirea celor mai buni alergători mondiali. Bucureşti: C.C.P.S., 1994. 195
p.
82. Şiclovan I. Teoria şi metodica antrenamentului sportiv. Bucureşti: I.N.E.F.S., 1984. 359
p.
83. Tatu T., Dumitrescu A.,Tiberiu A.,Atletism, Bucureşti: Didactică şi Pedagogică,1983.
313 p.
84. Thomas R.J., Nelson J.K. Metodologia cercetării în activitatea fizică. Vol I, II. Bucureşti:
C.C.P.S., 1996, p. 236-290.
85. Thompson J.R. Introducere în teoria antrenamentului. Bucureşti: M.T.S., CCPS,
1993.222 p.
86. Todea S. Fl. Metodica educaţiei fizice şi sportive. Bucureşti: Fundaţia România de
Mâine, 2001, p. 33-42.
87. Todea S. Fl. Managementul educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: Fundaţia România de
Mâine, 2003, p. 171-174.
88. Vâjială G.E. Biochimia efortului. Bucureşti: Fundaţia România de Mâine, 2007. 140 p.
89. Verkhoshansky Iu. Antrenamentul specific de forţă. Metodologia antrenamentului.
Bucureşti: M.T.S. C.C.P.S., 2000, p.189-197.
90. Weineck J. Biologia sportului Vol. II Bucureşti: M.T.S.C. C.P.P.S. 1995. 374 p.
91. Weineck J. Copilul şi sportul, în Sportul la copii şi juniori. Bucureşti: C.C.P.S., 1994. nr.
1 (94) – 2 (95).
92. Winckler G. O privire asupra anduranţei de viteză. Bucureşti: C.C.P.S. 1993, p. 26 – 36.
93. Zatsiorski V. Ştiinţa şi practica antrenamentului de forţă, în sportul de înaltă performanţă,
Bucureşti: C.C.P.S., 2005. 260 p.
Page 131
131
94. Zhiqi Z. Metodica antrenamentului la tinerii alergători semifondişti. Din ,,Congresul
asociaţiei europene a antrenorilor de atletism. Bucureşti: M.T.S. F.R.A. C.C.P.S.,1996, p.
163-170.
95. Ma Junhren. Realizările atletelor chineze. Din ,,Congresul asociaţiei europene a
antrenorilor de atletism. Bucureşti: M.T.S. F.R.A. C.C.P.S.,1996, p. 150-162.
96. Aspecte ale pregătirii pentru antrenament şi competiţie. Bucureşti: A.N.S. I.N.C.S., 2003,
p. 85-95.
97. Atletism alergări – sărituri. Bucureşti: C.C.P.S., 1993, p. 37-43.
98. Atletism – Cum se antrenează campionii? Bucureşti: M.T.S. F.R.A. C.C.P.S., 1992, p.
51-56; 66-73.
99. Enciclopedia E.F.S. vol. IV 2002 Bucureşti: Aramis, 2002. 440 p.
100. Exerciţii pliometrice. Bucureşti: M.T.S. C.C.P.S.,1996. 129 p.
101. Specialiştii italieni despre atletism. Bucureşti: M.T.S. F.R.A.,1993. 166 p.
102. Talentul sportiv. Bucureşti: M.T.S. I.N.C.S., 2003. 77 p.
103. Antrenorul federal de atletism – cunoştinţe generale. Bucureşti: M.T.S. F.R.A.
C.C.P.S.,1995, p.19-31.
104. Terminologia Educaţiei Fizice şi Sportului. Bucureşti: M.T.S. C.C.P.S.,1974. 149 p.
105. Antrenorul federal de atletism. Bucureşti: M.T.S. F.R.A. C.C.P.S.,1996, p. 32-77.
ÎN LIMBA RUSĂ
106. Абазид Р.М. Эффективность тренировки различной направленности у бегунов на
800м в подготовительном периоде: Автореф. дис. … канд. пед. наук. Киев, 1974. 21
с.
107. Абалаков В.М. Новая аппаратура для изучения спортивной техники. Москва:
Физкультура и спорт, 1960. 60 с.
108. Абуд А.Д. Управление предсоревновательной подготовкой бегунов на средние
дистанции: Дис. ... канд. пед. наук. Санкт-Петербург, 2008. 155 с.
109. Алексеев Г. A. Систематизация нагрузок в беге. В: Легкая атлетика. 1971, №5, c.
12-13.
110. Алексеев Г. A. Систематизация нагрузок в беге. B: Легкая атлетика. 1977, № 3, c.
12-13.
111. Алексеев Г.А. Влияние тренировочных нагрузок разной направленности на
изменения показателей специальной работоспособности бегунов на средние
дистанции: Автореф. дис. ... канд. пед. наук. Москва: ГЦОЛИФК, 1981. 24 с.
Page 132
132
112. Алексеев Г. Систематизация нагрузок в беге. В: Легкая атлетика. 1977, № 5, c. 12-
13.
113. Архипов В.Н. Значение последовательности распределения в тренировочном
занятии нагрузок различной продолжительности для развития специальной
работоспособности бегунов на средние дистанции: Автореф. дис. ... канд. пед. наук.
Киев, 1978. 23 с.
114. Бабанин В.Ф. Экспериментальное обоснование средств и методов силовой и
скоростно-силовой подготовки высококвалифицированных метателей: Автореф.
дис. ... канд. пед. наук. Москва, 1973. 24 с.
115. Бальсевич В.К. Перспективы развития общей теории и технологий спортивной
подготовки и физического воспитания (методологические аспекты). В: Теория и
практика физического культуры, 1999, № 2, с. 21-26; 39-40.
116. Бальсевич В.К. Контуры новой стратегии подготовки спортсменов олимпийского
класса. В: Теория и практика физического культуры, 2001, № 4, с. 9-10.
117. Бальсевич В.К. Стратегия многолетней спортивной подготовки олимпийцев. В:
Теория и практика физического культуры, 2011, № 2, с.66-68.
118. Бег на 400 и 800м: (Метод. материалы по тренировке) / Ком. по физ.культуре и
спорту при СМ СССР; Сост. Н.А.Зайцев. Москва, 1955. 40 с.
119. Бег на средние и длинные дистанции (по материалам английских и венгерских
авторов) / ЦНИИФК; Сектор зарубежного спорта. Москва: Физкультура и спорт,
1960. 135 с.
120. Бег на средние и длинные дистанции (система подготовки) / Ф. П. Суслов [и др.];
Под ред. В.В.Кузнецова. Москва: Физкультура и спорт, 1982. 175 с.
121. Белберов Д.А. Исследование возрастной динамики скоростно-силовых качеств и
обоснование методики их совершенствования у юных легкоатлетов: Автореф. дис.
... канд. пед. наук. Москва, 1974. 34 с.
122. Березова Н.Т. Индивидуальная типовая адаптация к нагрузкам
высококвалифицированных бегунов на средние дистанции на
предсоревновательном этапе подготовки: Автореф. дис. ... канд.пед.наук. Москва,
1997. 23 с.
123. Бондарчук И.Ю. Круглогодичная тренировка юных бегунов на средние
дистанции: Автореф. дис. ... канд. пед. наук. Москва, 1982. 24 с.
Page 133
133
124. Борисов Е.П. Экспериментальное обоснование регулирования тренировочной
нагрузки бегунов на средние дистанции в процессе многолетней тренировки:
Автореф. дис. ... канд. пед. наук. Москва, 1979. 23 с.
125. Бризинский Г.З. Специальная силовая подготовка юных прыгунов с шестом на
основе организации движений соревновательного упражнения в искусственных
условиях: Автореф. дис. ... канд.пед.наук. Малаховка, 1984. 23с.
126. Вакуров С.А. Бег на средние дистанции / С. А. Вакуров, 2-е изд., перераб.
Москва: Физкультура и спорт, 1971. 79 с.
127. Вакуров С.А. Бег на средние дистанции / С. А. Вакуров. Москва: Физкультура и
спорт, 1966. 79с.
128. Вакуров С.А. Бег на средние дистанции. Москва: Физкультура и спорт, 1971. 168
с.
129. Вацула И. Азбука тренировки легкоатлета / И. Вацула, Э. Достал, В. Вомачка;
пер. с чеш. И.П. Лучиц-Федорца, И.И. Шпака. Минск : Полымя, 1986. 136 с.
130. Верхошанский Ю.В. Основы специальной силовой подготовки в спорте. – 2-е
издание переработанное и дополненное. Москва: Физкультура и спорт, 1977. 214 с.
131. Верхошанский Ю.В. Основы специальной силовой тренировки в спорте. Москва:
Физкультура и спорт, 1970. 272 с.
132. Верхошанский Ю.В. Основы специальной физической подготовки спортсменов.
Москва: Физкультура и спорт, 1988. 331 с.
133. Верхошанский Ю.В. Программирование и организация тренировочного процесса.
Москва: Физкультура и спорт, 1985. 176 с.
134. Верхошанский Ю.В. Ударный метод развития взрывной силы. В: Теория и
практика физической культуры. 1966, № 11, c. 21-23.
135. Верхошанский Ю.В. Управление тренировочным процессом в годичном цикле.
В.: Научно-спортивный вестник. 1983, №6, c. 8-12.
136. Вовк О.И. Специальная физическая подготовка в беге на 400м в годичном цикле
на этапе спортивного совершенствования: Автореф. дис. ...канд.пед.наук. Москва,
1992. 25 с.
137. Врублевский Е. П. Индивидуализация тренировочного процесса спортсменок в
скоростно-силовых видах лекгой атлетики. Москва: Советский спорт, 2009. 232с.
138. Гетманец В.С. Специальная силовая подготовка бегунов на длинные дистанции в
годичном цикле: Автореф. дис. ... канд.пед.наук. Москва, 1985. 23 с.
Page 134
134
139. Гетманец В.С., Травин Ю.Г. Построение силовой тренировки в годичном цикле.
В: Лёгкая атлетика, 1987, № 11, с. 4-5.
140. Головко Н.Г. Исследование некоторых путей развития специальной выносливости
у юношей старшего возраста в беге на 800 метров: Дис. ... канд. пед. наук.
Ленинград, 1973. 161 с.
141. Девяткин В.Д. Эффективность специальных средств развития выносливости в
беге на средние дистанции у женщин: Автореф. дис. ... канд.пед.наук. Москва,
1981. 23 с.
142. Дедковский, С.М. Основы регулирования нагрузки в тренировке бегуна на
средние дистанции: Автореф. дис. ... канд.пед.наук. Москва, 1973. 39с.
143. Дорощенко Н.И. Исследование тренировочных и соревновательных нагрузок в
системе подготовки высококвалифицированных бегунов на средние и длинные
дистанции: Автореф. дис. ... канд. пед. наук. Москва, 1976. 21 с.
144. Дьяченко Г.Б. Индивидуализация силовой и скоростно-силовой подготовки
женщин-спринтеров высокой квалификации: Метод. рекомендации / Г. Б.
Дьяченко, С. Е. Войнова; СПбГАФК им.П.Ф.Лесгафта. Санкт-Петербург, 2000.
24с.
145. Евтух А.В. Структура и методическая направленность подготовки
высококвалифицированных бегуний на средние дистанции: Автореф. дис. ...
канд.пед.наук. Москва, 1999. 23 с.
146. Жданович Л.Н. Зависимость динамики силовых возможностей
квалифицированных бегунов на средние дистанции от распределения средств
силовой направленности в годичном цикле тренировки: Автореф. дис. ...
канд.пед.наук. Киев, 1986. 23 с.
147. Жилкин А.И. и др. Легкая атлетика. Учебное пособие. Москва: Академия, 2008.
464с.
148. Иссурин В., Шкляр В. Концепция блоковой периодизации в подготовке
спортсменов высоког класса. В: Теория и практика физической культуры, №5,
2002, с. 15-20.
149. Иссурин В.Б. Блоковая периодизация спортивной тренировки. Монография.
Москва: Советский спорт, 2010. 283с.
150. Коробков А.В., Черняев Г.И., Третьяков Н.Д. Методика оценки физической
подготовленности спортсменов. Москва: Физкультура и спорт, 1963. 52 с.
Page 135
135
151. Коновалова Л. В. Развитие специальной физической работоспособности
высококвалифицированных бегуний на средние дистанции с применением
эргогенических средств : Автореф. дис. ... кандидата педагогических наук,
Набережные Челны, 2011. 23 с.
152. Кузнецов В.В. Исследование новых путей развития взрывной силы у
квалифицированных спортсменов. В: Материалы итоговой научной конференции
ЦНИИФК за 1964г. Москва, 1965, c. 49-51.
153. Кузнецов В.В. Силовая подготовка спортсменов высших разрядов. Москва:
Физкультура и спорт, 1970. 206 с.
154. Купцов Ю. А. Локальная силовая выносливость и результативность в беге на
средние дистанции. Chişinău: Valinex, 2004. 153 с.
155. Любарская Э. В. Оптимизация методики подготовки юных бегунов на средние
дистанции на основе совершенствования скоростно-силовых способностей : Дис. ...
кандидата педагогических наук. Улан-Удэ, 2010. 181 с.
156. Мосин И. В. Структура тренировочных нагрузок в период предсоревновательной
подготовки бегунов на 800м на этапе спортивного совершенствования : Дис. ...
кандидата педагогических наук. Москвa, 2006.182 с.
157. Назаренко Л. Д.,Чернышева А. В. и. др. Формирование рационального
двигательного ритма у бегуний на средние дистанции . Ульяновск: УлГТУ, 2012.
96 с.
158. Немцева Н.А. Специальная силовая подготовка в женском легкоатлетическом
семиборье: Автореф. дис. ... канд. пед. наук. Москва, 1991. 23 с.
159. Платонов В.Н. О концепции периодизации спортивной тренировки и развитии
общей теории подготовки спортсменов. В: Теория и практика физической
культуры, 1998, № 8, с.26-46.
160. Платонов В.Н. Построение программ микроциклов. Плавание. Киев:
Олимпийская литература, 2000, с. 287-306.
161. Платонов В. Н. Система подготовки спортсменов в олимпийском спорте. Москва:
Советский спорт, 2005. 820с.
162. Попов Ю.А.Система подготовки бегунов на средние, длинные и сверхдлинные
дистанции. В: Теория и практика физической культуры. Москва, 2007. 198 с.
163. Попов В.Б. 555 специальных упражнений в подготовке легкоатлетов.Москва:
Человек, 2011. 224с.
Page 136
136
164. Рожков С. В. Допустимые уровни тренировочных и соревновательных нагрузок
юных бегунов на средние дистанции - учащихся учебно-тренировочных групп
спортивных школ : Автореф. дис. ... кандидата педагогических наук. Москва,
2008.21 с.
165. Самоленко Т. В. Легкая атлетика: Метод. реком. Запорожье: ГУ “ЗИГМУ”,
2006.64 с.
166. Самоленко Т.В. Особенности тренировочного процесса в олимпийском цикле
подготовки 1984-1988 гг. (на примере бега на 1500 и 3000м). В: Олимпийский
спорт, физическая культура, здоровье нации в современных условиях: Матер.
межд. научно-практ. конф. Луганск, 2004, с. 23-26.
167. Селуянов В.Н. Подготовка бегуна на средние дистанции. Москва: ТВТ Дивизион,
2007. 112с.
168. Сиренко В.А., Жданович, Л.Н. Распределение объемов средств силовой
направленности в круглогодичной тренировке и его значение для развития силовых
способностей квалифицированных бегунов на средние дистанции. В:
Объективизация методики управления основными параметрами тренировочных
нагрузок. Киев, Киевск. гос. ин-т физ. культуры, 1983, c. 43-52.
169. Смирнов Ю.И. Исследование зависимости между силовыми и скоростными
качествами спортсменов: Автореф. дис. … канд. пед. наук. Москва, 1968. 18 с.
170. Сорокин М.П. Исследование некоторых путей повышения эффективности
развития основных физических качеств бегуна на 400 и 800м (2 и 1 разряд) в
системе круглогодичной тренировки: Автореф. дис. ... канд.пед.наук. Ленинград,
1968. 20 с.
171. Специальная силовая подготовка бегунов на длинные дистанции в годичном
цикле: Метод. рекомендации / Сост. В.С. Гетманец. Минск: Спорткомитет БССР,
1986. 17 с.
172. Суслов Ф.П. О классификации тренировочных нагрузок бегунов на средние и
длинные дистанции. В кн.: Проблемы современной системы подготовки
высококвалифицированных спортсменов. Выпуск 2-й. Москва: ВНИИФК, 1975.
220 с.
173. Суслов Ф.П., Попов, Ю.А., Кулаков, В.Н. и др. Бег на средние и длинные
дистанции (система подготовки) / Под ред. В.В.Кузнецова. Москва: Физкультура и
спорт, 1982.176 c.
Page 137
137
174. Таратинский Д. А. Сочетание физических нагрузок и восстановительных средств
в тренировке бегунов на средние дистанции : Дис. ... кандидата педагогических
наук.Москва, 2011.144 с.
175. Травин Ю.Г. Бег на средние и длинные дистанции. В: Легкая атлетика. 1985,
№11, с. 8-9.
176. Травин Ю.Г. Программирование тренировки бегунов на средние дистанции:
лекция для студентов институтов физ. культуры / Ю. Г. Травин, С. С. Чернов, Е. П.
Борисов. Москва: ГЦОЛИФК, 1980. 19 с.
177. Фитзингер П.. Бег по шоссе для серьёзных бегунов: Пер. с англ., Мурманск:
Тулома, 2007. 192 с.
178. Харитонова Л.Г. Коррекция тренировочных нагрузок в годичном цикле
подготовки бегунов на 400м и 400м с барьерами: Автореф. дис....канд. пед. наук,
Омск,1983.22 с.
179. Хартманн Ю., Тюннеман Х. Современная силовая тренировка. Берлин:
Шпортферлаг, 1989. 333 с.
180. Хачатурян С.К. Методика применения специфических средств подготовки на
отдельных этапах годичного цикла тренировки бегунов-стайеров: Автореф. дис. ...
канд. пед. наук, Москва, 1993. 24 с.
181. Хромцов Н.Е. Моделирование физической подготовленности
высококвалифицированных бегунов на средние и длинные дистанции: Автореф.
дис. ... канд.пед.наук. Москва, 1993. 19с.
182. Чернышева Е.Н. Управление тренировочным процессом бегунов на короткие
дистанции на основе учета индивидуальных особенностей. В: Теория и практика
физической культуры, 2000, №5, с. 31-32.
183. Чесноков Н.Н. Планирование скоростно-силовой и беговой подготовки у юных
бегунов на средние и длинные дистанции в макроцикле: Автореф. дис. ...
канд.пед.наук. Москва, 1992. 22 с.
184. Чинкин А.С., Чинкин М.Н. и др. Основы подготовки бегунов на длинные
дистанции. Методическое пособие. Москва: Физическая культура, 2008. 128с.
185. Шацкий Г.Б. Использование регионального упражнения и упражнения
локального воздействия с ударной стимуляцией мышц в специальной силовой
подготовке юношей-спринтеров: Автореф. дис. ... канд. пед. наук. Минск, 1997. 18 с.
Page 138
138
186. Якимов А.М. Исследование объема специальных средств тренировки юных
бегунов на средние дистанции: Автореф. дис. ... канд. пед. наук. Москва, 1972. 19
с.
187. Якимов А.М. О кризисе «официальной» методики тренировки в циклических
видах спорта. В: Теория и практика физической культуры, 1990, №2, с. 43-45.
188. Якимов А.М., Хломенок, П.Н., Хломенок, А.П. Современная тренировка бегунов
на средние и длинные дистанции (методическое пособие). Москва: Гос. комитет
РСФСР по физической культуре и спорту, 1987.138 с.
ÎN LIMBA ENGLEZĂ
189. Alcatraz P. ş.a. Effects of 8 weeks of heavy resistance circuit vs. Traditional strength
training on physical performanceand body comparition: a pilot study, Estoril/Portugal:
Book of abstracts, 13-th Annual Congress of the European College Of Sport Science.
2008. 248p.
190. Atha J. Strengthening muscle. Exercise and Sport Sciences Reviews, no 9, 1984, p. 1-
73.
191. Brad W. Pliometrics and plyometric exercies, U.S.A: The Stretching and Sport Injury
Newsteletter, 2003. 178 p.
192. Coyle E.F. ş.a. Specificity of power improvements through slw and fast isokinematic
trening. Journal of Appleid Physiologhy, no 51(6), 1991, p. 1437-1442.
193. Coyle KE. Physiological determinantes of endurance exercice performance. Journal of
Science and Medicine în Sport. no 2 (3), 1999, p. 181-189.
194. Dudley G.A., ş.a. Strenght and endurance trening:Are they mutually exclusive?, Sport
Medicine, no 4, 1987, p. 78-85 .
195. Ebbeling C.B.,ş.a.. Muscle adaptation prior to recovery following eccentric exercise,
European journal of Applied Physiology, No 60, 1990. 7 p.
196. Enoka R.M. Muscle strength and its development, Sport medicine, no.6, 1988. 8 p.
197. Enoka R.M Adaptation to strenght trening, Sport medicine, no.8, 1988. 9 p.
198. Gagea A. Muscular Power and Neuromuscular Excitability în Sportsmen, Doctoris
thesis. WF, Warszawa, 1978, p. 16-49.
199. Giakas G. ş.a. Peak power assesment using isokinetik and vertical jump tests.
Thesaloniki/Hellas: Pre – olympic congress, volume II, 2004. 647 p.
200. Guion R. Assessment, measurement and prediction for personal decisions.1988. 324 p.
Page 139
139
201. Hickson R.C. ş.a., Strenght trening and performance în endurance- trained subjects.
Medicine and Science în Sports Exercise, no 20(2), 1985, p. 586.
202. Issurin V. Block priodization Breakthrough în Sportis Trening, Michigan, USA,2008.
212 p.
203. Jacobs I. Adaptation to strength training, Intermittent Higt Intensity Exercise, London,
1993. 210 p.
204. Komi P.V. Strengthand power în sport, Biomechanics and Biology of movement, 1988.
386 p.
205. MacDougall ş.a., Biomedical Aptation of human skeletal muscle to heavy resistance
trening and immobilization, Journal of Applied Phyziology, no 43 849, 1977, p. 700-703.
206. Micheli L. J. Strenght trening în the youth athletes, Competitive Sports for children and
youth , SUA, Human Kinetics, 1988, p. 99-105.
207. Par A. Neuromuscular adaptation – changes în excentric and explosive muscle strenght,
Jyvaskyla, Finland: Book of abstracts, 12 Annual Congress of the ECSS, 2007. 47 p.
208. Poehlein M. Track & Field Caching Manual, project coordinator Joseph L.Rogers,
U.S.A: Human Kinectics, 2000. 128 p.
209. Tillinger P. ş.a.The development and performance trends în olympic track and field:
1972- 2008, Thesaloniki/Hellas: Pre-olympic congress, volume II, 2004. 441 p.
ÎN LIMBA FRANCEZĂ
210. Cometti G. La pliometrie, Dijon: Sciances et sport, 2002. 241 p.
211. Cometti G. ş.a. La musculation de nageur: evaluation de la puissance et construction des
séances, Dijon, Centre d'expertise de la performances, 2001. 187 p.
212. Egger J.P. De l'entraînement de la force à la preparation spécifique en sport, Le cahiers
de L' INSEP, 1992. 9 p.
213. Entraineur. Paris:L'Amicale des Entraîneurs Français d'Athlétisme, 1985. 307 p.
ÎN LIMBA ITALIANĂ
214. Bosco C. Forza în calcio: metodologia, biomecanica în programi di allenamento con
profesionisti, Roma: Callzetti Matteuci, 1989. 164 p.
ALTE SURSE
215. Vasile Bogdan (2008 )Forta generala si forta specifica Consfatuirea anuala a
antrenorilor de semifond, fond, mars www.atleticgiurgiu.ro/article.html?id=16( vizitat
18.10.2012).
Page 140
140
216. Nicu Alexe şi colaboratorii(1974) TEORIA ŞI METODICA ANTRENAMENTULUI
SPORTIV sport.ubbcluj.ro/.../Curs%20TAS%202009.doc (vizitat 30.12.2012).
217. Hantau Cezar„Antrenamentul de forţă adaptat diferitelor vârste” – Conf. Univ - FRH
frh.ro/loturi/antrenamentul%20de%20forta.doc ( vizitat 20.10.2012 ).
218. Leon Victor Dezvoltarea valităților motrice cu ajutorul metodelor moderne și a
mijloacelor specifice jocului de fotbal în învățământul liceal 2010 III. 5 Efortul în
dezvoltarea calităţilor motrice
bibliotecascolara.ro/leon_victor/Dezvoltarea_calitatilor_motrice.pdf(vizitat 01.01.2013).
Page 141
141
ANEXE
Anexa 1.
CHESTIONAR
pentru intervievarea profesorilor antrenori de atletism
Pentru realizarea unui studiu privind pregătirea şi participarea atletelor semifondiste la
competiţiile de obiectiv şi elaborarea unui model intermediar de pregătire, vă rugăm să
răspundeţi obiectiv la întrebările propuse în prezentul chestionar.
1. Numele şi prenumele
………………………………………………………………………………..
2. Vechimea în profesie şi gradul didactic/categoria de antrenor
……………………………………..
3. În cadrul periodizării anuale realizată în scopul obţinerii formei sportive la competiţiile de
obiectiv, care este numărul de macrocicluri de pregătire utilizate la sportivele pe care le pregătiţi:
unul, două sau trei?
...........................................................................................................................................................
....
4. Consideraţi că alergătoarele de semifond trebuie să-şi dezvolte forţa pentru a-şi îmbunătăţi
performanţele sportive?
...........................................................................................................................................................
....
5. Cum contribuiţi la dezvoltarea forţei, prin pregătirea generală sau /şi specifică?
……………………………………………………………………………………………………
……
6. Lucraţi în condiţii îngreuiate?
...........................................................................................................................................................
.
7. Sunteţi adept al lucrului cu îngreuieri?
...........................................................................................................................................................
..
8.Ce mijloace folosiţi pentru a contribui la dezvoltarea forţei alergătoarelor de semifond?
Nr.
crt.
Mijloacele de pregătire fizică
generală
Mijloacele de pregătire fizică specifică
Page 142
142
9. Le folosiţi în pregătire pe parcursul întregului an?
Mijloacele
utilizate
Perioadele de pregătire
Pregătitoare
toamnă-iarnă
Pre-
competiţională
indoor
Competiţională
indoor
Pregătitoare
primăvară-
vară
Pre-
competiţională
autdoor
Competiţional
ă autdoor
Page 143
143
10. Cum repartizaţi pe luni volumul lucrului pentru dezvoltarea forţei?
Mijloacele
utilizate
Volumul mijloacelor pe an
IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII
11. Sunteţi de acord cu pregătirea sportivelor dumneavoastră la altitudine?
...........................................................................................................................................................
.....
12.Recomandaţi sportivelor dumneavoastră tehnici şi mijloace de refacere după antrenamentele
cu caracter de forţă?
....................................................................................................................................
Page 144
144
13. Ce probe de control aplicaţi pentru evaluarea forţei şi în ce perioadă?
Probele de
evaluare
Perioadele de pregătire
Pregătitoare
toamnă-
iarnă
Pre-
competiţională
indoor
Competi-
ţională
indoor
Pregătitoare
primăvară-
vară
Pre-
competi-
ţională
autdoor
Competi-
ţională
autdoor
Vă mulţumesc anticipat pentru colaborare,
IVAN PAULA
Page 145
145
Anexa 2.
Tabelul A 2.1. Lista nominală a antrenorilor cuprinşi în sondajul de opinie
şi caracteristicile profesionale ale acestora
Nr.
crt.
Numele şi
prenumele Vechime
Prof/
antrenor Antrenor
Grad
didactic
Cat. de
antrenor
Antrenor
de lot
naţional
olimpic
1 R. L. 26 x - I Lot olimpic
2 U. G. 34 x I I Lot naţional
3 I. M. 35 x I I Lot olimpic
4 D. C. 28 x II I Lot naţional
5 B. A 26 x - II Lot naţional
6 S. C. 29 x - I Lot naţional
7 G. GH. 32 x - I Lot naţional
8 R. L. 26 x I II Lot naţional
9 F. E. 24 x II I Lot naţional
10 M. M. 38 x - I Lot olimpic
11 B. O. 24 x II II Lot naţional
12 Ş. C. 34 x II I Lot naţional
13 G. C. 8 x Def III Lot naţional
14 S. C. 24 x I II Lot naţional
15 P. I. 39 x II I Lot naţional
16 P. M. 16 x - II Lot olimpic
17 D. S. 36 x - I Lot olimpic
18 M. N. 42 x II I Lot olimpic
19 G. S. 28 x II I Lot olimpic
20 B. Ş. 42 x Def I Lot olimpic
21 B. I. 36 x I I Lot naţional
22 B. D. 30 x Def I Lot olimpic
23 P. Ş. 38 x I I Lot olimpic
24 G. GH. 30 x II I Lot olimpic
25 P. V. 16 x II II Lot olimpic
Page 146
146
Anexa 3.
Tabelul A 3.1. Valoarea individuală a indicatorilor de evaluare – nivel I
Nr.
crt.
NUME
PRENUME
INDICATORI
1 2 3 4 5 6 7 8
P. L. L. M. R. O. B. A. P. I. V.C. D. I. N. M.
1 Vârsta (ani) 27 18 31 22 28 21 17 20
2 Talia (m) 1,63 1,65 1,70 1,63 1,60 1,63 1,71 1,60
3 Masa (kg) 46 46 54 48,50 48 49,00 56 49,00
4 Performanţa pe 800m
(sec) 119,34 120,06 121,81 122,27 123,27 124,00 126,34 128,00
5 Performanţa pe 1500 m
(sec) 240,35 - - 254,00 - 244,00 258,28 -
6 Săritura pe verticală
(cm) 46 44 42 32 42 38 40 41
7 10 salturi pe piciorul
puternic (m) 19 19.50 20,50 20,45 18 19,80 19,50 21,00
8 Pas sărit pe distanţa de
100 m (nr. paşi) 43 44 43 42 43 44 47 47
9 Săritura în adâncime -
săritura pe verticală (cm) 40 42 4 0 35 42 38 38 41
10 Săritura în adâncime,
pauză 3 secunde -
săritura pe verticală (cm)
40 41 41 34 42 37 38 41
11
Alergare 300m
intensitate mare, 30 sec
pauză - decasalt de pe loc
(m)
23,80 24 25 25, 20 24, 50 22, 00 23,50 22,40
12 20 genuflexiuni cu
haltera cu 50% din masa
corporală (sec)
25 27 25 27,30 28 27 30 27
13 Forţa statică absolută a
muşchilor flexori ai
picioarelor (kg)
90 80 95 90 80 60 85 85
Page 147
147
14 Forţa statică absolută a
muşchilor extensori ai
gambei (kg)
65 60 67 65 60 46 45 67
15 Forţa statică absolută a
muşchilor flexori ai
gambei pe coapsa (kg)
45 40 40 20 30 30 32 30
16 Forţa statică absolută a
muşchilor extensori ai
coapsei (kg)
55 50 53 57 50 46 50 55
17 Forţa statică absolută a
muşchilor flexori ai
coapsei (kg)
40 36 37 25 35 33 30 33
18 Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
picioarelor (kg)
1,9565
1,6326 1,7592 1,8556 1,6666 1,2244 1,5178 1,7346
19 Forţa relativă a
muşchilor extensori ai
gambei (kg)
1,4130
1,3673 1,2407 1,3402 1,2500 0,9387 0,8035 1,3061
20 Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
gambei pe coapsa (kg)
0,9782
0,8163 0,7407 0,4123 0,6250 0,6612 0,5714 0,6612
21 Forţa relativă a
muşchilor extensori ai
coapsei (kg)
1,19565
1,0816 0,9814 1,1752 1,0416 0,9387 0,8928 0,1224
22 Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
coapsei (kg)
0,86956
0,7551 0,6851 0,5154 0,7291 0,6734 0,5357 0,5510
23 Consumul maxim de
oxigen (ml/min)
3400
3600 3300 3000 3300 3600 2800 3400
24 Consumul relativ de
oxigen (ml/min/kg)
73,9130
73,4693 61,1111 61,8556 68,7500 73,4693 50,0000 69.3877
Page 148
148
Continuarea Anexei 3.
Tabelul A 3. 2 Valoarea individuală a indicatorilor de evaluare – nivel II
Nr.
crt.
NUME
PRENUME
INDICATORI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
P.F. L.M. B R. M.S. P.D. M.I. A.M G.R. T.T S.P.
1 Vârsta (ani)
19 22 21 17 21 18 20 14 16 15
2 Talia (m)
1,71 1,65 1,65 1,65 1,67 1,50 1,65 1,68 1,73 1,71
3 Masa (kg)
53 49 45 58 51 36 53 55 53 50
4
Performanţă pe
distanţă de
800m (sec)
126,56 127,00 129,21 130,32 132,14 135,00 136,60 137,00 138,36 139,00
5
Performanţă pe
distanţa de
1500m (sec)
261,94 272,00 264,76 - 281,30 279,00 281,72 270,00 - 290,00
6 Săritura pe
verticală (cm) 37 34 46 35 30 35 29 35 37 35
7
10 salturi pe
piciorul
puternic (m)
18,00 18,10 19,00 19,80 20,30 21,00 20,20 20,00 22,00 19,20
8
Pas sărit pe
distanţa de 100
m (nr. paşi)
46 48 42 44 48 45 46 46 45 46
9
Săritura în
adâncime -
săritura pe
verticală (cm)
36 33 48 35 40 40 39 27 36 35
10
Săritura în
adâncime,
pauza 3
secunde -
săritura pe
verticală (cm)
36 33 44 35 36 37 35 29 36 33
11
Alergare 300
m intensitate
mare, 30
secunde pauză -
decasalt de pe
loc (m)
22,00 21,00 22,30 23,50 20,60 20,00 21,20 22,10 21,00 22,00
12
20 genuflexiuni
cu haltera cu
50% din masa
corporală (sec)
31,00 28,00 30,00 30,00 29,00 27,50 34,00 26,80 29,00 32,70
13
Forţa statică
absolută a
muşchilor
flexori ai
picioarelor (kg)
85 75 60 85 80 56 75 85 90 61
Page 149
149
14
Forţa statică
absolută a
muşchilor
extensori ai
gambei (kg)
47 40 50 45 60 40 60 60 45 46
15
Forţa statică
absolută a
muşchilor
flexori ai
gambei pe
coapsa (kg)
33 23 20 32 28 22 26 37 33 21
16
Forţa statică
absolută a
muşchilor
extensori ai
coapsei (kg)
52 35 50 50 47 50 45 50 55 53
17
Forţa statică
absolută a
muşchilor
flexori ai
coapsei (kg)
30 20 25 30 25 20 25 33 31 28
18
Forţa relativă a
muşchilor
flexori ai
picioarelor (kg)
1,603 1,530 1,333 1,465 1,568 1,555 1,415 1,545 1,698 1,220
19
Forţa relativă a
muşchilor
extensori ai
gambei (kg)
0,886 0,816 1,111 0,775 1,176 1,111 1,132 1,090 0,849 0,920
20
Forţa relativă a
muşchilor
flexori ai
gambei pe
coapsa (kg)
0,622 0,469 0,444 0,551 0,549 0,611 0,490 0,672 0,622 0,420
21
Forţa relativă a
muşchilor
extensori ai
coapsei (kg)
0,981 0,714 1,111 0,862 0,921 1,388 0,849 0,909 1,037 1,060
22
Forţa relativă a
muşchilor
flexori ai
coapsei (kg)
0,566 0,408 0,555 0,517 0,490 0,555 0,471 0,600 0,584 0,560
23
Consumul
maxim de
oxigen (ml/min)
3700 3400 4600 3500 3000 3500 2900 3500 3700 3500
24
Consumul
relativ de
oxigen
(ml/min/kg)
69,811 69,387 102,222 60,344 58,823 97,222 54,716 63,636 69,811 70,000
Page 150
150
Continuarea Anexei 3.
Tabelul A 3. 3. Valoarea individuală a indicatorilor de evaluare – nivel III
Nr.
crt.
NUME
PRENUME
INDICATORI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
G.A. D.I. B.B. F.C
.
L.M D.A. S.C
.
V.C. B.S. I.E.
1 Vârsta (ani) 19 19 15 21 19 19 19 19 17 16
2 Talia (m) 1,68 1,55 1,60 1,60 1,72 1,74 1,68 1,70 1,58 1,65
3 Masa (kg) 55 40 50 46 62 58,50 52 55 50 51
4 Performanţă pe
distanţă de 800m
(sec)
139,00 141,00 143,00 145,00 149,00 150,00 151,00 155,00 155,00 156,00
5 Performanţă pe
distanţă de 1500 m
(sec)
- 286,30 299,00 267,00 - - - 300,00 - 300,00
6 Săritura pe verticală
(cm)
39 38 37 32 32 26 36 0,36 29 30
7 10 salturi pe piciorul
puternic (m)
17,20 21 21,30 18,20 19,00 18,20 18,40 19,40 18,00 17,60
8 Pas sărit pe distanţa
de 100 m (nr. paşi)
51 48 49 49 49 47 52 51 54 52
9 Săritura în adâncime -
săritura pe verticală
(cm)
39 37 33 32 32 30 38 31 27 28
10
Săritura în adâncime,
pauza 3 secunde -
săritura pe verticală
(cm)
37 37 36 32 32 31 32 29 27 25
11
Alergare 300 m
intensitate mare, 30
secunde pauză -
decasalt de pe loc (m)
20,27 22,0 22,2 20,3 21,0 21,0 20,2 19,9 17,0 17,2
12 20 genuflexiuni cu
haltera cu 50% din
masa corporală (sec)
29 24 29,21 29,0 29,54 32,27 27,17 29,31 31,20 32,5
13 Forţa statică absolută
a muşchilor flexori ai
picioarelor (kg)
95 60 57 53 85 70 70 75 52 54
14 Forţa statică absolută
a muşchilor extensori
ai gambei (kg)
45 25 49 34 60 40 40 48 32 30
15 Forţa statică absolută
a muşchilor flexori ai
gambei pe coapsa(kg)
22 25 25 23 30 22 22 23 21 20
16 Forţa statică absolută
a muşchilor extensori
ai coapsei (kg)
59 53 32 30 55 42 45 15 30 28
Page 151
151
17 Forţa statică absolută
a muşchilor flexori ai
coapsei (kg)
31
29
40
25
30
18
18
20
24
20
18
Alergare 300 m
intensitate mare, 30
secunde pauză -
decasalt de pe loc (m)
1,727 1,500 1,140 1,152 1,370 1,196 1,346 1,363 1,040 1,058
19 Forţa relativă a
muşchilor extensori ai
gambei (kg)
0,818 0,625 0,980 0,739 0,967 0,683 0,769 0,872 0,640 0,588
20
Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
gambei pe coapsa
(kg)
0,400 0,625 0,500 0,500 0,483 0,376 0,423 0,418 0,420 0,352
21 Forţa relativă a
muşchilor extensori ai
coapsei (kg)
1,072 1,325 0,640 0,652 0,887 0,717 0,865 0,818 0,600 0,549
22 Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
coapsei (kg)
0,653 0,725 0,800 0,543 0,483 0,307 0,346 0,363 0,480 0,392
23 Consumul maxim de
oxigen (ml/min)
3000 3000 3000 2600 3400 3100 3200 3200 2800 2900
24 Consumul relativ de
oxigen (ml/min/kg)
54,545 75,000 60,000 56,521 54,838 52,991 61,538 58,181 56,000 56,862
Page 152
152
Anexa 4
Tabelul A 4. 1. Valoarea individuală a indicatorilor de evaluare – nivel II (iniţial)
Nr.
crt.
NUME–
PRENUME
INDICATOR
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
P.F. L.M. N.M. B R. M.S. P.D. M.I. A.M G.R. T.T S.P. G.A.
1 Vârsta (ani) 19 22 20 21 17 21 18 20 14 16 15 19
2 Talia (m) 1,71 1,65 1,60 1,65 1,65 1,67 1,50 1,65 1,68 1,73 1,71 1,68
3 Masa (kg) 53 49 49,00 45 58 51 36 53 55 53 50 55
4 Performanţă pe
distanţă de 800 m
(sec)
126,56 127,00 128,00 129,21 130,32 132,14 135,00 136,60 137,00 138,36 139,0 139,00
5 Performanţă pe
distanţă de 1500
m (sec)
261,94 272,00 - 264,76 - 281,30 279,00 281,72 270,00 - 290,00 -
6 Săritura pe
verticală (cm) 37 34 41 46 35 30 35 29 35 37 35 39
7 10 salturi pe
piciorul puternic
(m)
18,00 18,10 21,00 19,00 19,80 20,30 21,00 20,20 20,00 22,00 19,20 17,20
8 Pas sărit pe
distanţa de 100 m
(nr. paşi)
46 48 47 42 44 48 45 46 46 45 46 51
9 Săritura în
adâncime -
săritura pe
verticală (cm)
36 33 41 48 35 40 40 39 27 36 35 39
10
Săritura în
adâncime, pauza
3 secunde -
săritura pe
verticală (cm)
36 33 41 44 35 36 37 35 29 36 33 37
11
Alergare 300 m
intensitate mare,
30 secunde pauză
- decasalt de pe
loc (m)
22,00 21,00 22,40 22,30 23,50 20,60 20,00 21,20 22,10 21,00 22,00 20,27
12 20 genuflexiuni
cu haltera cu 50%
din masa
corporală (sec)
31,00 28,00 27 30,00 30,00 29,00 27,50 34,00 26,80 29,00 32,70 29
Page 153
153
13 Forţa statică
absolută a
muşchilor flexori
ai picioarelor (kg)
85 75 85 60 85 80 56 75 85 90 61 95
14
Forţa statică
absolută a
muşchilor
extensori ai
gambei (kg)
47 40 67 50 45 60 40 60 60 45 46 45
15
Forţa statică
absolută a
muşchilor flexori
ai gambei pe
coapsa (kg)
33 23 30 20 32 28 22 26 37 33 21 22
16
Forţa statică
absolută a
muşchilor
extensori ai
coapsei (kg)
52 35 55 50 50 47 50 45 50 55 53 59
17 Forţa statică
absolută a
muşchilor flexori
ai coapsei (kg)
30 20 33 25 30 25 20 25 33 31 28 31
18 Forţa statică
absolută a
muşchilor flexori
1,603 1,530 1,734 1,333 1,465 1,568 1,555 1,415 1,545 1,698 1,220 1,727
19 Forţa relativă a
muşchilor
extensori ai
gambei (kg)
0,886 0,816 1,306 1,111 0,775 1,176 1,111 1,132 1,090 0,849 0,920 0,818
20 Forţa relativă a
muşchilor flexori
ai gambei pe
coapsă (kg)
0,622 0,469 0,661 0,444 0,551 0,549 0,611 0,490 0,672 0,622 0,420 0,400
21 Forţa relativă a
muşchilor
extensori ai
coapsei (kg)
0,981 0,714 0,122 1,111 0,862 0,921 1,388 0,849 0,909 1,037 1,060 1,072
22 Forţa relativă a
muşchilor flexori
ai coapsei (kg)
0,566 0,408 0,551 0,555 0,517 0,490 0,555 0,471 0,600 0,584 0,560 0,653
23 Consumul maxim
de oxigen
(ml/min)
3700 3400 3400 4600 3500 3000 3500 2900 3500 3700 3500 3000
24 Consumul relativ
de oxigen
(ml/min/kg)
69,811 69,387 69.387 102,222 60,344 58,823 97,222 54,716 63,636 69,811 70,000 54,545
Page 154
154
Continuarea Anexei 4.
Tabelul A 4. 2. Valoarea individuală a indicatorilor de evaluare – nivel II (intermediar)
Nr.
crt.
NUME–
PRENUME
INDICATORI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
P.F. L.M. N.M. B R. M.S. P.D. M.I. A.M G.R. T.T S.P. G.A.
1 Vârsta (ani) 19 22 20 21 17 21 18 20 14 16 15 19
2 Talia (m) 1,71 1,65 1,60 1,65 1,65 1,67 1,50 1,65 1,68 1,73 1,71 1,65
3 Masa (kg) 53 49 49 45 58 51 36 53 55 53 50 55
4
Performanţă pe
distanţa de 800 m
(sec)
125,36 126,00 127,00 128,56 138,32 131,34 134,60 136,00 136,40 136,30 138,00 138,20
5 Săritura pe
verticală (cm) 40 39 45 47 41 38 40 32 40 42 41 44
6
10 salturi pe
piciorul puternic
(m)
19,00 19,20 21,00 20,00 20,50 20,45 21,00 20,50 20,40 22,00 19,80 18,00
7 Pas sărit pe distanţa
de 100 m (nr. paşi) 43 46 44 42 43 45 44 44 43 43 44 47
8
Săritura în
adâncime - Săritura
pe verticală (cm)
41 38 42 48 38 42 42 41 35 41 39 41
9
Săritura în
adâncime, pauza 3
secunde - Săritura
pe verticală (cm)
40 37 42 44 38 40 40 38 34 40 37 39
10
Alergare 300 m
intensitate mare, 30
secunde pauză -
decasalt de pe loc
(m)
24,00 22,40 24,50 23,80 25,00 22,40 22,00 23,00 23,50 22,10 23,50 22,00
11
20 genuflexiuni cu
haltera cu 50% din
masa corporală
(sec)
29,00 27,00 25,50 28,00 28,10 28,3 27,00 30,00 26,80 28,40 30,05 28,50
12
Forţa statica
absolută a
muşchilor flexori ai
picioarelor (kg)
95 90 95 80 90 90 60 90 90 90 70 90
Page 155
155
13
Forţa statica
absolută a
muşchilor extensori
ai gambei (kg)
60 60 67 60 65 60 46 65 65 60 50 45
14
Forţa statica
absolută a muşchilor
flexori ai gambei pe
coapsa (kg)
40 30 35 30 35 32 30 40 45 40 20 30
15
Forţa statica
absolută a muşchilor
extensori ai coapsei
(kg)
55 46 57 55 53 50 53 46 53 55 53 57
16
Forţa statica
absolută a muşchilor
flexori ai coapsei
(kg)
37 25 40 36 36 33 25 30 40 36 30 31
17
Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
picioarelor (kg)
1,792 1,836 1,938 1,777 1,551 1,764 1,666 1,698 1,636 1,698 1,400 1,636
18
Forţa relativă a
muşchilor extensori
ai gambei (kg)
1,132 1,224 1,367 1,333 1,120 1,176 1,277 1,226 1,181 1,132 1,000 0,818
19
Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
gambei pe coapsă
(kg)
0,754 0,612 0,714 0,666 0,603 0,627 0,833 0,754 0,818 0,754 0,400 0,545
20
Forţa relativă a
muşchilor extensori
ai coapsei (kg)
1,037 0,938 1,163 1,222 0,913 0,980 1472 0,867 0,963 1,037 1,060 1,036
21
Forţa relativă a
muşchilor flexori ai
coapsei (kg)
0,698 0,510 0,816 0,800 0,620 0,647 0,694 0,566 0,727 0,679 0,600 0,563
22 Consumul maxim
de oxigen (ml/min) 3700 3400 3400 4600 3500 3000 3500 2900 3500 3700 3500 3000
23 Consumul relativ de
oxigen (ml/min/kg) 69,811 69,387 69,387 102,22 60,344 58,823 97,222 54,716 63,636 69,811 70,000 54,545
Page 156
156
Continuarea Anexei 4.
Tabelul A 4. 3. Valoarea individuală a indicatorilor de evaluare – nivel II (final)
Nr.
crt.
NUME–
PRENUME
INDICATOR
I
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
P.F. L.M. N.M. B R. M.S. P.D. M.I. A.M G.R. T.T S.P. G.A.
1 Vârsta (ani) 20 23 21 22 18 22 19 21 15 17 16 20
2 Talia (m) 1,71 1,65 1,60 1,65 1,67 1,67 1,51 1,65 1,70 1,74 1,71 1,66
3 Masa (kg) 53 49 49 45 58 51 36 53 56 54 51 55
4
Performanţă
pe distanţă
de 800 m
(sec)
125,37 126,08 124,00 125,10 127,00 127,00 132,00 132,20 133,00 133,30 133,0 134,0
5
Săritura pe
verticală
(cm)
43 42 46 47 43 40 42 36 42 43 42 45
6
10 salturi pe
piciorul
puternic (m)
20,00 20,00 21,30 20,40 20,70 20,65 21,30 20,80 20,70 22,20 20,00 18,50
7
Pas sărit pe
distanţa de
100 m (nr.
paşi)
42 44 43 42 42 43 43 43 42 42 43 45
8
Săritura în
adâncime -
saritura pe
verticală
(cm)
44 41 44 48 43 44 44 43 39 43 41 42
9
Săritura în
adâncime,
pauza 3
secunde -
săritura pe
verticală
(cm)
43 40 44 44 41 42 42 41 37 42 40 41
10
Alergare
300 m
intensitate
mare, 30
secunde
pauză -
decasalt de
pe loc (m)
24,50 22,70 24,80 24,00 25,00 23,00 22,50 23,30 23,70 22,40 23,80 22,30
11
20 genuf. cu
haltera cu
50% din
masa
corporală
(sec)
28,20 26,89 25,50 27,20 27,80 28,00 26,90 29,00 26,60 27,90 29,00 28,30
12
Forţa
statică
absolută a
muşchilor
flexori ai
picioarelor
(kg)
97 93 98 85 93 92 65 93 92 93 75 90
Page 157
157
13
Forţa statică
absolută a
muşchilor
extensori ai
gambei (kg)
65 64 68 65 65 63 50 66 67 62 54 48
14
Forţa statica
absolută a
muşchilor
flexori ai
gambei pe
coapsa (kg)
44 33 37 34 38 33 32 43 47 44 28 33
15
Forţa statică
absolută a
muşchilor
extensori ai
coapsei (kg)
59 50 60 60 57 56 57 50 56 57 55 59
16
Forţa statică
absolută a
muşchilor
flexori ai
coapsei (kg)
40 30 40 39 39 37 30 33 40 38 34 34
17
Forţa
relativă a
muşchilor
flexori ai
picioarelor
(kg)
1,830 1,897 2,000 1,888 1,6034 1,803 1,805 1,754 1,642 1,722 1,470 1,636
18
Forţa
relativă a
muşchilor
extensori ai
gambei (kg)
1,226 1,306 1,387 1,444 1,120 1,235 1,388 1,245 1,196 1,148 1,058 0,872
19
Forţa
relativă a
muşchilor
flexori ai
gambei pe
coapsa (kg)
0,830 0,673 0,755 0,755 0,655 0,647 0,888 0,811 0,839 0,814 0,549 0,600
20
Forţa
relativă a
muşchilor
extensori ai
coapsei (kg)
1,113 1,020 1,224 1,333 0,982 1,098 1,555 0,943 1,000 1,055 1,078 1,072
21
Forţa
relativă a
muşchilor
flexori ai
coapsei (kg)
0,754 0,612 0,816 0,866 0,672 0725 0,833 0,622 0,7142 0,703 0,666 0,618
22
Consumul
maxim de
oxigen
(ml/min)
3700 3400 3400 4600 3500 3000 3500 2900 3500 3700 3500 3000
23
Consumul
relativ de
oxigen
(ml/min/kg)
69,811 69,877 69,387 102,222 60,344 58, 823 97,222 54,716 62,500 68,51 68,627 54,545
Page 158
158
Anex
a 5
.
ET
AP
A C
OM
PE
TIŢ
ION
AL
Ă D
E V
AR
Ă (
IUN
IE-A
UG
US
T)
IND
ICA
TO
RII
AN
TR
EN
AM
EN
TU
LU
I:
N
r. a
ntr
enam
ente
:26
N
r. k
m
= 2
14
, 6
60k
m
E
fort
aer
ob(k
m /
%)
= 1
10
km
– 5
1,2
4%
E
fort
mix
t(k
m /
%)
=
58,3
km
– 2
7,1
5%
E
fort
an
aero
b (
km
/%
) =
3,3
60
km
– 1
,56
%
E
fort
co
mp
ensa
tor
(km
/%
) =
43
km
– 2
0,0
3%
C
ICL
UL
SA
PT
ĂM
ÂN
AL
DE
AN
TR
EN
AM
EN
T F
ĂR
Ă C
ON
CU
RS
Du
min
ică
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
A1
- a
lerg
are
de
du
rată
6-8
km
.
Sâ
mb
ătă
Rez
iste
nţă
aer
ob
ă
Fo
rţă
spec
ific
ă
A1
- al
erg
are
de
du
rată
6 k
m
Vin
eri
Rez
iste
nţă
sp
ecif
ică
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
A1
-
aler
gar
e u
şoar
ă 2
km
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e
şi s
up
leţe
;
- 4
x 8
0 m
ale
rgar
e
lan
sată
;
- 2
x60
0 m
;
- al
erg
are
uşo
ară
2 k
m.
Jo
i
Fo
rţă
spec
ific
ă
A1
-
aler
gar
e
uşo
ară
2 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 3
x5x
50 m
dea
l
-3x
Cir
cuit
(20
rid
de
tr.d
in
culc
at d
ors
al;1
2
flo
tări
; 1
0 g
enu
f
60
%;
20
ex
t. d
e
tr.d
in c
ulc
at
faci
al;
Mie
rcu
ri
Rez
iste
nţă
sp
ecif
ică
A1
- a
lerg
are
12
km
cu 1
6x1
00 f
artl
ek
Ma
rţi
Rez
iste
nţă
aer
ob
ă
A1
- al
erg
are
de
du
tată
8 k
m.
Lu
ni
Fo
rţă
spec
ific
ă
A1
- a
lerg
are
uşo
ară
2 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 3
x5x
100
m
dea
l:
-3x
Cir
cuit
(20
rid
de
tr.d
in
culc
at d
ors
al;1
2
flo
tări
; 1
0 g
enu
f
60
%;
20
ex
t. d
e
tr.d
in c
ulc
at
faci
al
Zil
ele
de
an
tren
am
ent
Sar
cin
ile
antr
enam
entu
lui
Mij
loac
ele
de
antr
enam
ent
Page 159
159
CO
NT
INU
AR
E -
ET
AP
A C
OM
PE
TIŢ
ION
AL
Ă D
E V
AR
Ă (
IUN
IE-A
UG
US
T)
Du
min
ică
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
Sâ
mb
ătă
Rez
iste
nţă
aer
ob
ă
Fo
rţă
spec
ific
ă
A2
- al
ergar
e u
şoar
ă 2 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
-5x
20
paş
i să
riţi
;
-5x
12
săr
itu
ri s
ucc
esiv
e p
e
amb
ele
pic
ioar
e;
-ale
rgar
e u
şoar
ă 2k
m.
Vin
eri
Rez
iste
nţă
spec
ific
ă
Antr
enam
ent
com
pen
sato
r
A2
- al
ergar
e d
e
duta
tă 8
km
Joi Forţ
ă sp
ecif
ică
20 f
orf
ecăr
i al
e
mem
br.
inf.
din
culc
at d
ors
al;
2
min
.ex d
e bra
ţe
cu 0
,5kg;
20 r
id
vâr
furi
80%
);
- al
ergar
e uşo
ară
2 k
m
Mie
rcu
ri
Rez
iste
nţă
spec
ific
ă
Marţ
i
Rez
iste
nţă
aero
bă
Lu
ni
Fo
rţă
spec
ific
ă
20
forf
ecăr
i al
e
mem
br.
inf.
din
culc
at d
ors
al;
2 m
in.e
x d
e
bra
ţe
cu 0
,5k
g;
20
rid
vâr
furi
80
%);
- al
ergar
e
uşo
ară
1 k
m;
Zil
ele
de
an
tren
am
ent
Sa
rcin
ile
antr
ena
men
tulu
i
Mij
loa
cele
de
antr
ena
men
t
Page 160
160
Anex
a 6
.
ET
AP
A C
OM
PE
TIŢ
ION
AL
Ă D
E V
AR
Ă (
IUL
IE-A
UG
US
T)
IN
DIC
AT
OR
II
AN
TR
EN
AM
EN
TU
LU
I:
N
r. a
ntr
enam
ente
:26
N
r. k
m
= 2
14
, 6
60k
m
E
fort
aer
ob (
km
/%
) =
11
0k
m -
51,2
4%
E
fort
mix
t (k
m /
%)
=
58,3
km
- 2
7,1
5%
E
fort
an
aero
b (
km
/%
) =
3,3
60
km
- 1
,56
%
E
fort
co
mp
ensa
tor
(km
/%
) =
43
km
- 2
0,0
3%
N
r. C
on
curs
uri
= 6
CIC
LU
L S
AP
TĂ
MÂ
NA
L D
E A
NT
RE
NA
ME
NT
CU
CO
NC
UR
S 2
D
um
inic
ă
Co
ncu
rs
fin
ala
- p
reg
ătir
ea
org
anis
mulu
i
pen
tru
efo
rt(î
ncă
lzir
ea)
- al
ergar
e u
şoar
ă
2 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 4
x8
0-1
00
m
aler
gar
e la
nsa
tă;
- 2
x5
0 m
;
aler
gar
e
acce
lera
tă
80
0 m
;
- al
ergar
e
uşo
ară
1 k
m.
Sâ
mb
ătă
An
tren
amen
t
com
pen
sato
r
A1
- a
lerg
are
de
du
rată
6-8
km
.
Vin
eri
Co
ncu
rs
cali
fica
ri
- p
reg
ătir
ea
org
anis
mulu
i
pen
tru
efort
(în
călz
irea
);
- al
ergar
e u
şoar
ă
2k
m;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
;
- 4
x8
0-1
00
m
aler
gar
e la
nsa
tă
- 2
x3
0 m
;
aler
gar
e ac
cele
rată
80
0 m
;
- al
ergar
e u
şoar
ă 1
km
.
Joi
Antr
enam
ent
com
pen
sato
r
A1
- a
lerg
are
de
dura
tă 6
km
.
Mie
rcu
ri
Forţ
ă sp
ecif
ică
A1
-al
ergar
e
uşo
ară
2 k
m;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe;
-5x20 p
aşi
sări
ţi;
-5x12 s
ărit
uri
succ
esiv
e pe
2
pic
ioar
e;
-ale
rgar
e
uşo
ară
2km
.
Marţ
i
Rez
iste
nţă
aero
bă
A1
- a
lerg
are
de
dura
tă 8
km
;
- ex
erci
ţii
de
mobil
itat
e şi
suple
ţe.
Lu
ni
Rez
iste
nţă
spec
ific
ă
A1
- a
lerg
are
8
km
cu
16
x1
00
fart
lek
;
- ex
erci
ţii
de
mo
bil
itat
e şi
sup
leţe
.
Zil
ele
de
an
tren
am
ent
Sarc
inil
e
antr
ena
men
tul
ui M
ijlo
ace
le d
e
antr
ena
men
t
Page 168
168
DECLARAŢIE
privind asumarea răspunderii
Subsemnata, IVAN PAULA, declar pe răspundere personală că materiale prezentate în
teza de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice.
Conştientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecinţele în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Numele de familie, prenumele
IVAN PAULA
Semnătura
Data 10.02.2013
Page 169
169
CV-ul autorului
Nume şi prenumele: - IVAN PAULA
Data şi locul naşterii: - 20.07.1963 – Hotarele, jud. Giurgiu
Cetăţenia: - Română
Studii superioare absolvite:
Studii masterat: - 2003 -2005, Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti, Promoţia 2005
Studii universitare: - 1995 – 2000, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport , Universitatea
Ecologică Bucureşti
- 2001 – susţinerea examenului de licenţă la ANEFS Bucureşti
Stagii 1987- 1989 Cursuri specializare antrenori la IEFS Bucureşti
Domeniile de activitate ştiinţifică - Educaţie fizică şi sport
Activitatea profesională:
2008 – prezent - Lector universitar, Titular
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport - Universitatea „Spiru Haret”
Bucureşti
2002 - 2008 - Asistent universitar, Titular
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport - Universitatea „Spiru Haret”
Bucureşti
2001 – 2002 - Profesor educaţie fizică şi sport, Asociat
Şcoala nr. 22 „Mexic”, Bucureşti
1989 – 2002 - Antrenor, Titular
Clubul Sportiv,, Olimpia” Bucureşti
Participări în proiecte educaționale
Conf.univ.dr. Cojocaru Marilena, conf.univ.dr. Cojocaru Adin, lect. univ. drd. Ivan Paula :
coordonatori în proiectul educațional: Mână în mână prin sport, Nr.1637/27.09.2012- 2015
4126/05.10.2012. Membri:Facultatea de Educație Fizică și Sport și Liceul Tehnologic Special
NR.3. Perioada 2012-2015.
Page 170
170
Lect. univ. drd. Ivan Paula : Membru în proiectul : Activităţi sportive de timp liber pentru
copii, , Nr. 166/12.12.2011 ;211/13.12.2011, perioada 15.12.2011/15 05. 2013.
Conf.univ.dr. Cojocaru Marilena, lect. univ. drd. Ivan Paula : coordonatori în proiectul
educațional: Mână în mână prin sport, Nr.1571/E/ 04.11.2011. Membri:Facultatea de Educație
Fizică și Sport și Liceul Tehnologic Special NR.3. Perioada 2011-2012.
Conf.univ.dr. Cojocaru Marilena, lect. univ. drd. Ivan Paula : coordonatori în proiectul
educațional: Mână în mână prin sport, din 11.10.2010. Membri:Facultatea de Educație Fizică și
Sport și Liceul Tehnologic Special NR.3. Perioada 2010-2011.
Participări la foruri ştiinţifice internaţionale
Sesiunea Internaţională de comunicări Ştiinţifice ,,Cultură Fizică şi Sport în mileniul 3”, Braşov,
2006.
Conferinţa Internaţională a doctoranzilor cu tema: „Cultura fizică: probleme ştiinţifice ale
învăţământului şi sportului”, Chişinău, 2007.
Conferinţa Internaţională,, Activităţi fizice şi sportive” Cluj-Napoca, 2008.
Conferinţa Internaţională Ştiinţifică cu tema: „Perspective în educaţia fizică şi sport”, Constanţa,
2008.
Conferinţa Ştiinţifică Internaţională cu tema: „Noi evoluţii educaţionale sportive,
manageriale, kinetoterapeutice şi de timp liber în context european”, Braşov, 2009.
Conferinţa Ştiinţifică Internaţională cu tema: „Probleme actuale ale metodologiei
pregătirii sportivilor de performanţă”, Chişinău, 2010.
Congresul Ştiinţific Internaţional cu tema: „Sportul olimpic şi sportul pentru toţi” ,
Chişinău, 2011.
Lucrări ştiinţifice publicate – numărul de monografii, articole, materiale ale
comunicărilor ştiinţifice, brevete de invenţii, manuale, ghiduri etc
12 lucrări publicate la sesiuni de comunicări ştiinţifice din România şi Republica
Moldova.
Ivan Paula, Boeriu Cătlin, ,, Aplicaţii ale atletismului în kinetoterapie”,Editura Fundaţia
România de Mâine, ISBN 973-725-485-6, Bucureşti, 2005.
Elena Sabău, Toma Petrescu, Daniel Gheorghe, Paula Ivan, „Atletism aprofundare”,
curs teoretic, Editura Fundaţia România de Mâine, ISBN 978- 973- 163- 166- 0, Bucureşti 2008.
Distincţii, titluri onorifice acordate:
Certificat de Excelenţă – FRA 2012.
Page 171
171
Diploma de Excelenţă - Şcoala nr.190,,Marcela Peneş”2010.
Titlul de Profesor Onorific – Universitatea ,,Transilvania” din Braşov 2006.
Ordinul Meritul Sportiv Clasa I – Preşedintele României 2004.
Activitate sportivă de performanţă
Campionă olimpică cu record olimpic din anul 1988 – prezent la Atletism proba de 1500m.
Vicecampioană olimpică în proba de 3000 m în anul 1988.
Recordmenă mondială pe milă în anul 1989.
Campioană mondială universitară în probele de 1500m şi 3000 m în anul 1987.
Campioană mondială universitară în probele de 1500m şi 3000 m în anul 1989.
Campioană europeană în anul 1989 în proba de 1500m.
Locul I în Cupa Europei în proba de 1500m.
Locul I în Finala Grand Prix în anul 1988 - proba de 1500m.
Locul I în Finala Grand Prix în anul 1989 – proba de 1500m şi locul I în Clasamentul final.
Campioană balcanică în proba de 800m.
Multiplă campioană naţională.
Maestru emerit al sportului.
Apartenenţă la societăţi ştiinţifice:
Membru în Consiliul Ştiinţei Sportului din România.
Limba maternă: Română
Limbi străine cunoscute: Franceză, nivel mediu
Date de contact: Domiciliul: - Bucureşti, Str. Ing. Vasile Cristescu nr. 20, sector 2
Telefon: - 0722465582
E-mail : [email protected] .
