Patrimoniul construit

*Restaurare

Anne Ma draws Alexander Stumm’s 5 categories of Reconstruction. Black represents the old part of the building, red the reconstruction

Patrimoniul construit

p1 Monumentul / Tipologii de monumente

p2 Momente cheie în evoluția disciplinei restaurării

p3 Atitudini profesionale în domeniul restaurării

p4 / De la monument la orașul istoric

/ Revoluția industrială/ Parisul Haussmanian

/ Nostalgia texturilor urbane istorice/ Tranziția spre secolul XX

/ Critica moderna/ Cazul București

p5 Studii de caz - exemple și direcții contemporane de restaurare, reabilitare și conversie

p6 Viitorul

TIPOLOGII DE MONUMENTE

MONUMENT = (lat.) monumentum, monere ( a atrage atenția, a aminti) = artefact sau ansamblu de artefacte, concepute deliberat și realizate de o comunitate umană, cu scopul de a aduce aminte memoriei vii, de persoane, evenimente, reguli sociale care-i constituie identitatea.

MONUMENT ISTORIC = nu este un artefact intențional cu scopuri memoriale. Acesta a fost ales dintr-un corpus de edificii preexistente, datorită valorii sale pentru istorie și/sau valorii sale estetice.(CHOAY, Patrimoniul la răscruce)

MOMENTE CHEIE ÎN EVOLUȚIA DISCIPLINEI RESTAURĂRIIÎmpăratul Hadrian și helenismul

Dimensiunea culturală expansivă a împărtului Hadrian s-a conturat în timpul numeroaselor vizite în Grecia, unde a dezvoltat o apreciere enormă a valorilor civilației Greciei Antice - noțiunea de tezaur. Această dimensiune va contura și atitudini și operațiuni de conservare în Roma.

Arcul lui Hadrian,Atena,131 A.D.

Columna lui Traian, Roma

Senatul Romei, 1162

Senatul Romei declară Columna lui Traian - obiect protejat , „astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât lumea va exista.”

Renaștere,Scrisoarea lui Rafael către Papa Leon al X-lea, 1519

Recunoașterea valorilor superioare ale edificiilor antice (valori estetice, materiale prețioase utilizate) și nevoia acută de a le conserva în integrealitatea lor.

Un alt mod de a le păstra în memorie și inventaria a fost releveul. - măsurarea și transpunea lor, la scară.

Revoluția FrancezăInventarierea obiectelor de artă considerate valoroase 1719

Distrugerile provocate în dinamica Revoluției Franceze au condus la conștientizarea acestor pierderi și la inventarierea operelor valoroase, la inițiativa unui anticar.

1830

În Franța,se constituie

Inspectoratul monumentelor

istorice, de către François

Guizot.

Mai târziu, în anul 1837, tot în Franța avea să se constituie Comisia Națională a Monumentelor istorice.

HISTORICIST RECONSTRUCTION: Destroy much of the building to rebuild how it „should“ be. Articulated by Violet-le-Duc, in his Dictionnaire raisonné (1854–68), as well as in his work, such as the Sainte-Madeleine in Vézelay (1840–1858), above.

ATITUDINI PROFESIONALE ÎN DOMENIUL RESTAURĂRII

INTERVENȚIONISMViolet-le-Duc, 1854

CONSERVAȚIONISMJohn Ruskin, 1885

Monumentele trecutului sunt sacre și de neatins.Așa zisa restaurare este cea mai nefericită modalitate de distrugere.

ARCHAEOLOGICAL RECONSTRUCTION: UNESCO’s definition, in the Athens Charter of 1964: monuments should be “living witnesses… spirited representatives to the present of the past.“

RECONSTRUCȚIEARHEOLOGICĂ, 1964

Ilustratrații & link articol - https://www.onthewaytopaper.com/pulp-52

PATRIMONIUL URBAN * FONDUL CONSTRUIT

Domeniul patrimonial nu se mai limitează la edificii individuale, el cuprinde de acum ansamblurile construite și țesutul urban: insule și cartiere urbane, sate, orașe întregi și chiari ansambluri de orașe, cum o arată lista Patrimoniului mondial stabilită de UNESCO.

DE LA MONUMENT LA ORAȘUL ISTORIC

Numeroși factori au contribuit să întârzie atât obiectivarea, cât și situarea în istorie a spațiului urban: pe de o parte, scara, complexitatea sa, durata îndelungată a mentalității care identifică orașul cu un nume, cu o comunitate, cu o genealogie, cu istoria oarecum personală, dar rămânea nepăsătoare față de spațiul acesteia, pe de altă parte, absența, înainte de începutul secolului XIX a cadastrelor și documentelor cartografice fiabile, dificultatea de a descoperii arhive privitoare la modurile de producție și la transformările spațiului urban de-a lungul timpului. Până în secolul XIX inclusiv, monografiile erudite care istoricesc despre orașe nu abordează spațiile lor decât prin intermediul monumentelor, simboluri a căror importanță variază după autori și secole.

(CHOAY, F. Alegoria patrimoniului, p.69)

CONTEXT/ MOMENT CHEIE- REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ

OPERAȚIUNI URBANE - PARISUL HAUSSMANIAN, 1853 - 1870

PARIS, planul de transformare urbană

Șantier, demolări pentru crearea blv. Avenue de l’Opera1877

Avenue de l'Opéra by Camille Pissarro from the Hotel du Louvre, 1898

NOSTALGIA ORAȘULUI TRADIȚIONAL - TEXTURI ISTORICE

Pentru Ruskin, țesutul este ființa orașului, identitatea și viața sa cotidiană- un patrimoniu intangibil (felul în care oamenii locuiesc în acest oraș, timpul și viteza lor. Arhitectura domestică înțeleasă în contextul urban se percepe ca o textură și creează din aceste orașe, entități specifice - vezi Venetia, Florenta, Rouen, Oxford. (Choay.op.cit.)

În același timp…Illdefons Cerdà

dezvoltă un plan urbanistic

revoluționar din multe puncte de

vedere pentru Barcelona,

punând bazele disciplinei de

urbanism.1856

TRANZIȚIA SPRE SECOLUL XX

Camillo Sitte și Arta Construirii Orașelor,1890

Chiar istoria noastră a artei care vorbește despre fragmentele cele mai nesemnificative, nu a rezervat nici cel mai mic loc construirii orașelor.

Metropolele contemporane sunt oare condamnate la acest nivel zero de frumusețe urbană?

Se pot oare concepe și pregăti apariția unei arte urbane în acord cu devenirea societății industriale?

- lipsa de calități estetice al orașului modern

- paradigma pieței publice

- morfologie urbana

Se conturează ideea muzeificării orașelor istorice.

Orașul vechi amenințat cu dispariția este perceput ca un obiect fragil, prețios, asemeni operelor de artă conservate în muzee, ce trebuie scos din circuitele vieții, dar acest lucru este problematic din mai multe puncte de vedere...

CRITICA MODERNĂ

CIAMCongrès internationaux d'architecture moderne (CIAM), or International Congresses of Modern Architecture

În același timp, în cadrul CIAM-ului din 1925, noțiunea de oraș istoric era refuzată, fiind dat ca exemplu pozitiv planul Voisin - Le Corbusier. Planul propunea o ideologie de tipul tabula rasa a țesuturilor vechi, păstrând doar câteva monumente emblematice - Notre Dame, Arcul de Triumf..

MĂSURI DE URGENȚĂ NECESITATEA UNUI CADRU LEGISLATIV

Această ideologie aplicată fondului construit istoric nu se materializa în Franța, datorită intervenției lui Andre Malraux prin adoptarea legii sectoarelor salvgardate (1962). Într-o optică muzeală, legislația prevedea conservarea unor cartiere (de ex. orașul Avignon) și s-a concretizat ca o măsură de urgență împotriva demolărilor, considerentele lui Malraux fiind de ordin estetic și al istoriei.

Mai târziu, în 1975 se aduce într-un context internațional chestiunea integrării ansamblurilor istorice (sectorele salvgardate) în viața contemporană, în favoarea non muzeificării. În acest context putem vorbi de o însușire a orașului tradițional în viața contemporană, conștientizând valoarea sa de patrimoniu în același timp.(Choay, op.cit.)

Putem vorbi, în cele din urmă de două atitudini diferite:

- orașul istoric muzeificat - tranformat în produs de consumație culturală - orașul pus în scenă.

- orașul istoric reinvestit în scopuri economice, care beneficiază simbolic de statutul istoric și patrimonial, dar fără a fi subordonate acestuia - orașul este scena.

INTERVENȚIILE URBANE SOCIALISTE CARE AU SCHIMBAT RADICAL IMAGINEA BUCUREȘTIULUI - DOCUMENTARE - ARHIVA DIGITALĂ URANUS ACUM

CONSERVAREA ȚESUTURILOR ISTORICE *ZONE CONSTRUITE PROTEJATE

Zonele construite protejate reprezintă zone din teritoriul administrativ al orașelor și comunelor în care construcțiile, cadrul natural și activitățile umane prezintă calități (istorice) a căror protejare reprezintă un interes public.

Zonele construite protejate din Municipiul București reprezintă zone centrale reprezentative din puncte de vedere arhitectural și urbanistic, definite ca atare prin Hotărârea de Consiliu General al Municipiului București nr. 279/21.12.2000, care delimitează teritoriul zonelor construite protejate și îl reglementează conform Planurilor Urbanistice Zonale avizate prin Comisia Tehnică de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din 24.2.1999.

În Documentația Plan Urbanistic Zonal „Zone Protejate Construite – Municipiul București”2, aprobat prin HCGMB nr. 279/2000 sunt definite tipurile de zone construite protejate, diferențiate după valoare și gradul de protecție, pe baza unor criterii de ansamblu și criterii locale, astfel:

1. zone cu valoare și grad de protecție maxim; în aceste zone trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice și de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul și valoarea urbanistică. În aceste zone sunt permise intervenții care conservă și amplifică valorile existente, în special la nivel punctual;

2. zone cu valori speciale și grad de protecție ridicat; în aceste zone trebuie protejate valorile izolate (construcții, ansambluri, situri, inclusiv peisaje culturale) și spațiul lor înconjurător, care nu se regăsesc în legislația actuală privind protejarea monumentelor istorice;

3. zone cu valoare și grad de protecție ridicat; în aceste zone trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice și de mediu natural care au o pondere ridicată; trama stradală și caracterul. În aceste zone sunt permise intervenții care conservă trama stradală și care potențează caracterul existent prin ameliorarea fondului construit și a valorii urbanistice;

4. zone cu valoare și grad de protecție mediu; în aceste zone trebuie protejate valorile punctuale arhitectural-urbanistice, istorice și de mediu natural. În aceste zone sunt permise intervenții care conservă elementele caracteristice, fie punându-le în valoare, fie utilizându-le ca punct de plecare pentru reconstituirea sau modificarea caracterului zonei. (sursa - https://catalogbucuresti.info/cb/informatii-utile/#toggle-id-)

Inițiative civice, Catalog București

În București există98 de zone protejate, cu propriul set de reguli urbanistice.

Ghidul OAR pentru dezvoltare urbană

Cercetări teoretice - Patrimoniul difuz Mazzochio #4

DIRECȚII CONTEMPORANE ÎN PRACTICA RESTAURĂRII DE ARHITECTURĂ

Casa Ion Mincu, sediul OARStrada Pictor Verona, București

Proiect: Şerban Sturdza, Alexandra Culescu,

Francina Mancas-Palade, Corina Stoianovici, Raluca

Mihalache, Mika Nilich, Adrian Mihăescu

Povestea casei pe scurtOAR cumpără casa de la

descendenții arh. Ion Mincu, și devine proprietar în anul

2002.Procesul de restaurare începe

în 2010 sub coord. Arh. Șerban Sturdza. Procesul este

conceput ca un șantier deschis, la care participa

cca.200 de arhitecți,restauratori, ingineri,

studenți și voluntari. Documentar OAR https://www.youtube.com/watch?v=G4RWe0Hsq5U&feature=emb_imp_woyt&ab_channel=OrdinulArhitectilorDinRomania

Mansarda,Casa Mincu OAR

Mansarda,Casa Mincu OAR

Casa Dionisie Lupu 33

Proiect: Şerban Sturdza,PRODID

Casa OARSediul Filialei OAR

București

Proiect: Iulia StanciuSTARH

Reabilitarea Palatului

Culturii, Blaj

Proiect: Vlad Sebastian Rusu,

Asiza Birou de Arhietctură

2016

Colonia Pictorilor Baia MareProiect Ștefan Pascukz, Ildiko Mitru,

9Opțiune

Neues Museum, Musem Islad

BerlinProiect David Chipperfield

1990-2009

Patrimoniul industrial

Zollverein Kohlenwache

Proiect Rem Koolhas

OMA

IMAGINÂND VIITORULPRACTICILOR DE

RESTAURARE

ÎNCOTRO?

*

- PRACTICI PROFESIONALE

PENTRU OBIECTELE MEMORIALE CARE

ÎNCURAJEAZĂ INOVAȚIA, ÎNAINTEA

MUZEIFICĂRII LIPSITE DE INTERACȚIUNE.

- CONȘTIINȚA PRECEDENȚEI

suprapunera mentală a tuturor straturilor istorice,

în studiul situației prezente a casei/locului.