PARTEA I Anul 177 (XXI) — Nr. 764 bis LEGI, DECRETE ... · societate — Logică, argumentare și...

P A R T E A I

LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE

Anul 177 (XXI) — Nr. 764 bis Marți, 10 noiembrie 2009

S U M A R

Pagina

Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educației, cercetării și

inovării nr. 5.099/2009 privind aprobarea de programe

școlare pentru discipline de studiu din învățământul

liceal.......................................................................... 3—218

V o l u m u l I

A C T E A L E O R G A N E L O R D E S P E C I A L I T A T E

A L E A D M I N I S T R A Ț I E I P U B L I C E C E N T R A L E

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII

O R D I N

privind aprobarea de programe școlare pentru discipline de studiu din învățământul liceal*)

În conformitate cu prevederile Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării,

ministrul educației, cercetării și inovării emite prezentul ordin.

Art. 1. — Se aprobă programele școlare pentru următoarele

discipline de studiu din aria curriculară „Limbă și comunicare”:

Limba și literatura română pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba

și literatura maternă maghiară pentru clasele a IX-a—a X-a,

Limba și literatura maternă germană pentru clasa a IX-a, Limba

și literatura maternă rusă pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba

modernă engleză (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba

modernă franceză (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba

modernă germană (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba

modernă rusă (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba modernă

italiană (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba modernă

spaniolă (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba modernă

portugheză (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a. Aceste programe

școlare sunt cuprinse în anexa nr. 1.


discipline de studiu din aria curriculară „Matematică și Științe ale

naturii”: Matematică pentru clasa a IX-a, Matematică pentru

clasa a XI-a — Matematică — Programa 3, Chimie pentru

clasele a IX-a—a XII-a. Aceste programe școlare sunt cuprinse

în anexa nr. 2.


discipline de studiu din aria curriculară „Om și societate”: Istorie

pentru clasele a XI-a—a XII-a, Socio-umane/Educație pentru

societate — Logică, argumentare și comunicare pentru clasa

a IX-a. Aceste programe școlare sunt cuprinse în anexa nr. 3.

Art. 4. — Se aprobă programele școlare pentru disciplina de

studiu Educație fizică pentru clasele a IX-a—a XII-a, din aria

curriculară „Educație fizică și sport”. Aceste programe școlare

sunt cuprinse în anexa nr. 4.


discipline de studiu din aria curriculară „Tehnologii”: Informatică

pentru clasele a IX-a—a XII-a, Tehnologia informației și a

comunicațiilor pentru clasele a IX-a—a XII-a, Procesarea

computerizată a imaginii pentru clasa a XI-a. Aceste programe


Art. 6. — Prevederile prezentului ordin se aplică începând cu

anul școlar 2009—2010, în învățământul preuniversitar

secundar, ciclul inferior și ciclul superior al liceului, în

conformitate cu planurile-cadru pentru învățământul liceal.

Art. 7. — (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice

dispoziție contrară privind programele școlare menționate la

art. 1—5 se abrogă.

Art. 8. — Secretariatul de Stat pentru Învățământul

Preuniversitar, Direcția generală educație timpurie, școli,

performanță și programe, Direcția generală învățământ în limbile

minorităților și relația cu Parlamentul, Centrul Național pentru

Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar,

inspectoratele școlare județene și al municipiului București,

precum și conducerile unităților de învățământ duc la îndeplinire

prevederile prezentului ordin.

Art. 9. — Anexele nr. 1—5 fac parte integrantă din prezentul

ordin.

Ministrul educației, cercetării și inovării,

Ecaterina Andronescu

București, 9 septembrie 2009.

Nr. 5.099.

*) Ordinul nr. 5.099/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 10 noiembrie 2009 și este reprodus și în acest număr bis.

2

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 764 bis/10.XI.2009

Anexa nr. 1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

PROGRAMA ŞCOLARĂ

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

CLASA a IX-a

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

Aprobată prin ordin al ministrului Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 764 bis/10.XI.2009 3

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea

personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere.

Pe parcursul învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare.

Studiul limbii şi al literaturii române are de asemenea o contribuţie esenţială la formarea unei personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu sensiblitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.

Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi atitudini enunţate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice, conţinuturi ale învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa la Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele transversale, menţionate în acelaşi document, din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Iniţiativă şi cultură antreprenorială, Conştiinţă şi exprimare culturală.

Paradigma programelor şcolare de Limba şi literatura română (pentru gimnaziu şi pentru învăţământul liceal) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al textului literar. Principiile actualului model sunt: • urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii

şcolarităţi obligatorii; • adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de

pe simpla achiziţionare de cunoştinţe pe formarea de competenţe şi atitudini, cu valenţe ulterioare de actualizare şi de extindere;

• diversificarea strategiilor, a ofertelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă; • asigurarea caracterului flexibil şi actual al studierii limbii române, prin conectarea sa la realităţile

vieţii cotidiene; • reechilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale; • îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi proceselor de producere a mesajului; • adoptarea unei perspective consecvent comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe

aspectele concrete ale utilizării limbii.

Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea limbii şi a literaturii române în clasa a IX-a sunt:

I. Literatură; II. Limbă şi comunicare.

Potrivit planurilor-cadru de învăţământ în vigoare, disciplinei limba şi literatura română îi sunt alocate trei ore pe săptămână în trunchiul comun, la toate filierele, profilurile şi specializările. În afara trunchiului comun, următoarele profiluri şi specializări au alocată câte o oră pe săptămână în curriculum diferenţiat (CD)*: filiera teoretică – profilurile real şi umanist; filiera vocaţională – profilul pedagogic, ordine şi securitate publică (licee M.A.I.), militar (licee M.A.N.) şi teologic. În prezentul document conţinuturile alocate pentru curriculum diferenţiat sunt marcate prin semnul asterisc (*).

4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 764 bis/10.XI.2009


Structura programei pentru clasa a IX-a este următoarea:

• Notă de prezentare; • Competenţe generale; • Valori şi atitudini; • Competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora; • Recomandări privind conţinuturile învăţării; • Sugestii metodologice.



COMPETENŢE GENERALE

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor

în diferite situaţii de comunicare

2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea

diferitelor texte literare şi nonliterare

3. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

VALORI ŞI ATITUDINI

• Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii

• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate

• Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române

• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare

• Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi

• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural

• Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală



COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite situaţii de comunicare

Competenţe specifice Conţinuturi

1.1 utilizarea adecvată a achiziţiilor lingvistice în receptarea diverselor texte

- niveluri ale receptării textelor orale şi scrise: fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual, nonverbal şi paraverbal

- texte ficţionale; texte nonficţionale: memorialistice, epistolare, jurnalistice, juridic-administrative sau ştiinţifice, argumentative

1.2. identificarea elementelor specifice din structura unor tipuri textuale studiate

- rolul verbelor în naraţiune - rolul adjectivelor în descriere - rolul formulelor de adresare, de iniţiere, de menţinere şi de

închidere a contactului verbal în monolog şi în dialog - tipuri textuale şi structura acestora: narativ, descriptiv,

informativ, argumentativ 1.3 exprimarea orală sau în scris a

propriilor reacţii şi opinii privind textele receptate

- exprimarea orală a reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte literare şi nonliterare, faţă de filme văzute (monolog, dialog)

- exprimarea în scris a reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte literare şi nonliterare, faţă de filme văzute (jurnal de lectură, eseu structurat, eseu liber etc.)

1.4 redactarea unor texte diverse - relatarea unei experienţe personale, descriere, argumentare, rezumat, caracterizare de personaj, povestire*, fişe de lectură, referat; ştiri, anunţuri publicitare, corespondenţă privată şi oficială, formulare tipizate

1.5 utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare

- normele limbii literare la toate nivelurile (fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual)

- reguli şi tehnici de construire a monologului (povestire / relatare orală, descriere orală, argumentare orală)

- reguli şi tehnici de construire a dialogului (conversaţie, discuţie argumentativă)

- rolul elementelor verbale, paraverbale şi nonverbale în comunicarea orală

2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte literare şi nonliterare


2.1. aplicarea unor tehnici vizând înţelegerea textelor literare sau nonliterare

- stabilirea ideilor principale - rezumarea - identificarea câmpurilor semantice dominante dintr-un

text 2.2 identificarea temei textelor

propuse pentru studiu - temă, motiv, viziune despre lume - relaţii tematice între textele pentru studiu din clasa a

IX-a şi texte studiate în gimnaziu 2.3 compararea ideilor şi atitudinilor

diferite în dezvoltarea aceleiaşi teme literare

- modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai multe opere literare (aparţinând unor genuri sau epoci diferite sau unor arii culturale diferite)

2.4 analizarea componentelor structurale şi expresive ale

- componente structurale şi expresive (elemente de construcţie a subiectului şi a personajelor în texte epice;




textelor literare studiate şi discutarea rolului acestora în tratarea temelor

simboluri centrale în texte lirice; elemente de versificaţie, figuri de stil)

2.5 compararea trăsăturilor definitorii ale comunicării în texte ficţionale şi nonficţionale

- ficţiune, imaginaţie, invenţie; realitate, adevăr - scopul comunicării (informare, delectare, divertisment etc.) - reacţiile receptorului (cititor, ascultător) - „eu ficţional“ şi „eu real“, text ficţional şi text

nonficţional 2.6 aplicarea conceptelor de

specialitate1 în analiza şi discutarea textelor literare studiate

- genuri literare (epic, liric, dramatic) - autor, narator, eu liric, cititor; - moduri de expunere - naraţiunea (naraţiunea la persoana a III-a şi la persoana I;

momentele subiectului; timpul şi spaţiul în naraţiune) - descrierea (portretul literar, tabloul) - dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor) - personajul (caracterizarea personajului, portretul fizic şi

portretul moral) - figuri de stil (personificare, comparaţie, enumeraţie,

repetiţie, epitet, hiperbolă, antiteză, metaforă, alegorie, inversiune)

2.7 compararea limbajului cinematografic cu acela al textului scris

- raportul text-imagine - limbajul cinematografic, limbajul literaturii (materialul

de expresie specific, posibilităţi de prelucrare a acestuia, impact asupra publicului)

- concepte specifice cinematografiei: regie, scenariu, imagine, coloană sonoră, interpretare actoricească

- cronica de film*



3.1 identificarea structurilor argumentative într-un text dat

- construcţia textului argumentativ - rolul conectorilor în argumentare

3.2 identificarea elementelor dintr-un text care confirmă sau infirmă o opinie privitoare la textul respectiv

- textul critic în raport cu textul discutat

3.3 argumentarea unui punct de vedere privind textele studiate

- tehnica argumentării - discurs argumentativ oral şi scris

1 Toate aceste concepte au fost asimilate în gimnaziu.



RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII Conţinuturile învăţării sunt grupate în două domenii: I. Literatură, II. Limbă şi comunicare.

Domeniul Literatură este conceput cu o dominantă pentru fiecare an de studiu. În clasa a IX-a,

dominanta este Literatura şi viaţa.

Domeniul Literatură propune trei module: 1. Ficţiunea literară, 2. Ficţiune şi realitate şi 3.

Literatură şi alte arte.

Structura modulară permite profesorilor şi autorilor de manuale să caute soluţiile optime pentru

organizarea parcursului didactic (modalitatea de corelare a conţinuturilor, ordinea abordării acestora,

structurarea unităţilor didactice). În anumite cazuri, sunt date recomandări explicite, care solicită

integrarea conţinuturilor respective în alte module.

În actualul curriculum se specifică, pentru domeniul Literatură, distribuţia în module şi tipurile

de texte recomandate în cadrul fiecărui modul, precum şi numărul minimal de texte / creaţii artistice. În

clasa a IX-a, pentru profilurile şi specializările cu 3 ore pe săptămână (ore în trunchiul comun) se

recomandă ca număr minimal: 8 texte la modulul 1; 4 texte la modulul 2; 1 film la modulul 3, cu

menţiunea că, pentru studiul aprofundat al fiecărei teme alese, pot fi propuse mai mult de două texte

literare, încât profesorul poate extinde la 10 numărul minim al operelor literare studiate. Pentru

profilurile şi specializările care au alocată în plus câte o oră pe săptămână în curriculum diferenţiat (CD)*,

se recomandă ca număr minimal: 10 texte la modulul 1; 5 texte la modulul 2; 2 filme la modulul 3).

Profesorii (şi autorii de manuale) vor alege textele pe care le consideră potrivite cerinţelor formulate.

În alegerea textelor se va ţine seama, în plus faţă de criteriile indicate la fiecare modul de

conţinuturi, de următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi

de cultură generală a elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectaţi; volumul de lecturi

propuse pe parcursul întregului an şcolar în raport cu timpul disponibil.

Se recomandă ca între textele / creaţiile artistice selectate pentru studiu să fie incluse şi scrieri

din literatura universală sau filme aparţinând cinematografiei universale.

Acolo unde consideră necesar, profesorul poate lărgi numărul de texte pentru studiu. De

asemenea, pot fi incluse texte suplimentare cu caracter ilustrativ.

I. LITERATURĂ

1. Ficţiunea literară

Se recomandă studierea unor grupaje tematice, urmărind tratarea diferită a unor teme literare

din punctul de vedere al concepţiilor şi al atitudinilor exprimate, al modalităţilor de expresie şi al

reacţiilor pe care textele le provoacă cititorilor.



În studiul acestor grupaje tematice se vor actualiza şi consolida conceptele de teorie literară dobândite

în clasele a V-a – a VIII-a. De asemenea, în cadrul lecţiilor de literatură, profesorii vor propune elevilor

discuţii de relaţionare a operelor studiate în acest an cu textele studiate în gimnaziu.

Se recomandă, de asemenea, familiarizarea elevilor cu o serie de concepte noi de estetică, de teorie

literară şi de stilistică, cu scopul deprinderii elevilor cu instrumentarul de analiză a textelor şi de comentare a

diverselor aspecte ale acestora: temă, motiv, viziune despre lume, procedeu artistic.

Teme propuse:

La alegere: Adolescenţa sau Joc şi joacă

La alegere: Familia sau Şcoala

La alegere: Iubirea sau Scene din viaţa de ieri şi de azi

La alegere: Aventură, călătorie sau Lumi fantastice (inclusiv SF)

La alegere*: Confruntări etice şi civice sau Personalităţi, exemple, modele

Se vor studia, integral sau fragmentar, cel puţin două texte literare pentru fiecare temă, de

preferinţă din epoci diferite, numărul minimal fiind de 8-10 opere literare studiate în clasa a IX-a. Se

vor alege, în ansamblu, atât scrieri în proză, cât şi în versuri, aparţinând celor trei genuri literare

studiate în gimnaziu (epic, liric, dramatic). De asemenea, cel puţin jumătate dintre textele literare

propuse pentru studiu (minimum 4 texte literare la profilurile şi specializările cu 3 ore pe săptămână/

minimum 5 texte literare la profilurile care au curriculum diferenţiat) vor fi selectate din opera scriitorilor

canonici: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia,

Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G.

Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu.

Este recomandabil ca elevii să aibă acces (prin intermediul manualelor etc.) la informaţii privind

autorii textelor studiate (date bio-bibliografice esenţiale, caracteristici generale ale operei, locul

acesteia în literatura română sau în cea universală).

Pentru sugestii privind textele care pot fi propuse pentru studiu la fiecare temă, vezi Anexa.

2. Ficţiune şi realitate

Se recomandă studiul unor texte care nu aparţin domeniului ficţiunii literare, legate tematic de textele

literare de la punctul 1. Se va urmări cu prioritate sesizarea diferenţelor privitoare la scopul comunicării, la

situaţia de comunicare, la ceea ce se comunică şi la reacţia receptorului.

Se vor studia, în acest scop, cel puţin 4 texte la profilurile şi specializările cu 3 ore pe săptămână

(respectiv, cel puţin 5 texte la profilurile care au curriculum diferenţiat *), câte unul din fiecare dintre

următoarele categorii:

• texte memorialistice (amintiri, memorii, mărturii, jurnal intim, jurnal de călătorie etc.) • texte epistolare (corespondenţă privată, corespondenţă oficială etc.) • texte jurnalistice (reportaj, interviu, articol, anunţ publicitar etc.) • texte juridic-administrative sau ştiinţifice (lege, regulament, raport, referat, studiu ştiinţific

etc.) • texte argumentative (eseu, discurs oratoric, prelegere etc.)



Acestea pot fi repartizate fie mai multe la o temă, fie câte unul la fiecare temă. Concepte precum

ficţiune, imaginaţie, invenţie; realitate, adevăr; ”eu” ficţional / “eu” real; text ficţional / text nonficţional vor

fi abordate în studiul comparativ al textelor ficţionale şi nonficţionale.

Pentru sugestii privind textele care pot fi propuse pentru studiu la fiecare temă, vezi Anexa.

3. Literatură şi alte arte: literatură şi cinematografie

Se recomandă studiul unor creaţii cinematografice, în vederea sesizării relaţiilor dintre

literatură şi alte limbaje artistice. În şcolile care nu au dotare tehnică pentru vizionarea unor filme la

clasă, profesorii pot recomanda elevilor vizionarea unor filme din programele de televiziune, urmând

ca acestea să fie discutate la orele de Limba şi literatura română.

Se vor discuta următoarele noţiuni de artă cinematografică: scenariu, regie, imagine, coloană

sonoră, interpretare actoricească.

Se vor studia:

• cel puţin un film ales (două* filme alese), de preferinţă, dintre ecranizările unor opere literare sau în relaţie cu scenariile cinematografice respective

Este de dorit ca, în măsura posibilităţilor, creaţiile cinematografice să fie alese astfel încât să

poată fi corelate cu grupajele tematice de la punctul 1.

II. LIMBĂ ŞI COMUNICARE

Studiul limbii române se axează pe două coordonate principale: (a) normativă şi (b) funcţională,

având ca obiectiv formarea la elevi a unor deprinderi de a folosi limba română corect, adecvat şi

eficient în producerea şi receptarea textelor orale şi scrise.

Abordarea conţinuturilor propuse se va face în ordinea aleasă de autorii de manuale sau de

profesori, integrându-le acolo unde consideră că au eficienţă didactică. Se recomandă, pentru studiul

limbii române, folosirea, de preferinţă, a textelor selectate pentru domeniul Literatură.

În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor actualiza şi consolida noţiunile de fonetică, vocabular,

morfologie, sintaxă şi stilistică dobândite în gimnaziu.

Aspectele teoretice vor fi reduse la strictul necesar, în favoarea aplicaţiilor practice.

1. Producerea mesajelor orale şi scrise

1.1. Exprimarea orală

• Dialogul

- tipuri: conversaţia cotidiană, discuţia argumentativă - reguli ale dialogului (atenţia acordată partenerului, preluarea/cedarea cuvântului la

momentul oportun, dozarea participării la dialog etc.) - tehnici ale dialogului eficient - adecvarea la situaţia de comunicare (partener, context etc.) - adecvarea la scopul comunicării (informare, argumentare/persuasiune etc.) - structura dialogului (replica; perechi de replici; grupaje de replici etc.)



- argumentare şi contraargumentare în dialog

• Monologul

- tipuri: povestirea/relatarea orală, descrierea orală, argumentarea orală - reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul; raportarea la reacţiile auditoriului

etc.) - tehnici ale monologului eficient - adecvarea la situaţia de comunicare (auditoriu, context) - adecvarea la scopul comunicării (informare, argumentare/persuasiune, divertisment etc.) - structura monologului (introducerea, cuprinsul, încheierea)

1.2. Exprimarea scrisă

- tipuri de texte: relatarea unei experienţe personale, descriere, argumentare, rezumat, caracterizare de personaj, povestire*, fişe de lectură, jurnal de lectură, referat, eseu structurat, eseu liber; ştiri, anunţuri publicitare, corespondenţă privată şi oficială, formulare tipizate

- etapele redactării (pregătirea/documentarea, alcătuirea planului de idei, redactarea, verificarea şi corectarea, forma finală)

- reguli generale în redactare (structurarea textului, adecvare la situaţie – de ex. cerinţele privind tema textului, limita de spaţiu etc. –, adecvare stilistică, aşezare în pagină, lizibilitate)

- etape şi reguli specifice de redactare în funcţie de tipul de text

1.3. Niveluri de constituire a mesajului

• fonetic, ortografic şi de punctuaţie - pronunţarea corectă: pronunţarea neologismelor (hiat, diftong, accent), evitarea

cacofoniei - scrierea corectă a cuvintelor (în special a neologismelor)* - scrierea cu majusculă - despărţirea cuvintelor în silabe - folosirea corectă a semnelor de ortografie şi de punctuaţie

• morfosintactic - folosirea corectă a formelor flexionare (de ex. pluralul substantivelor, articularea

substantivelor, forme cazuale etc.) - folosirea corectă a acordului gramatical (între predicat şi subiect - acordul logic, acordul

prin atracţie; acordul atributului cu partea de vorbire determinată) - evitarea anacolutului

• lexico-semantic - cunoaşterea sensului corect al cuvintelor (în special al neologismelor) - folosirea adecvată a cuvintelor în context - erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică - utilizarea corectă a derivatelor şi a compuselor (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide) - schimbarea categoriei gramaticale - cunoaşterea relaţiilor semantice (sinonimie, antonimie, polisemie; omonimie) şi

actualizarea lor în context • stilistico-textual

- adecvarea registrelor stilistice (standard, colocvial, specializat etc.) la situaţia de comunicare

- coerenţă şi coeziune în exprimarea orală şi scrisă - tipuri de texte şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ

• nonverbal şi paraverbal - gesturi, mimică, poziţie a corpului; tonalitate, accent, pauze în vorbire, ritm etc.

2. Receptarea mesajelor orale şi scrise



2.1. Receptarea diverselor tipuri de mesaje

- schema comunicării concepută de Roman Jakobson (componentele şi funcţiile actului de comunicare)

- informaţia verbală în mass media audio-vizuale (ştiri radio, ştiri TV) - factori care înlesnesc sau perturbă receptarea (codul, canalul, contextul) - principiile ascultării active

2.2. Niveluri ale receptării

• fonetic, ortografic şi de punctuaţie - dificultăţi de înţelegere a mesajului cauzate de forme incorecte de pronunţare - rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise

• morfosintactic - ambiguităţi morfosintactice care îngreunează înţelegerea mesajului

• lexico-semantic - interpretarea sensului cuvintelor în context - rolul câmpurilor semantice în interpretarea mesajelor scrise şi orale

• stilistico-textual - rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice - rolul elementelor arhaice şi regionale în receptarea mesajelor* - receptarea în funcţie de tipurile de texte (ficţionale şi nonficţionale) - receptarea în raport cu genurile şi speciile literare în care se încadrează textele

respective - tipuri de texte şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ

• nonverbal şi paraverbal - influenţa elementelor nonverbale şi paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral



SUGESTII METODOLOGICE

• Orientarea studiului către elev. Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se pot realiza eficient prin centrarea pe procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici decurge necesitatea de a pune un accent mai mare pe activităţile didactice de tip formativ şi performativ, care presupun implicare şi interacţiune pentru rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete. Profesorii se vor ghida în activitatea la clasă în primul rând după programa şcolară şi vor folosi manualele ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează. Profesorii au libertatea de a selecta atât metodele pe care le consideră cele mai adecvate pentru atingerea finalităţilor vizate, cât şi temele şi textele pentru studiu. Opţiunea pentru selectarea temelor şi a textelor se poate baza pe chestionare de evaluare a capacitaţilor şi a intereselor de studiu ale elevilor din clasă.

• Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării. Având în vedere că programa are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile apar, în acest context, drept mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. În ceea ce priveşte producerea de mesaje scrise şi orale se vizează competenţe procedurale care să poată fi transferate în contexte diverse (rezumare, analiză, comparare, argumentare, descriere etc.). Textele ficţionale şi nonficţionale vor fi folosite ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare, care să poată fi aplicate adecvat şi la lectura altor texte de acelaşi tip. Pentru sugestii şi exemple de activităţi de învăţare, se poate consulta volumul Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Bucureşti, Editura Aramis, 2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru Curriculum.

• Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare. O eficienţă sporită a învăţării decurge şi din tipurile de evaluare folosite în procesul didactic. Este recomandabil ca profesorii să folosească în mod adecvat scopurilor educaţionale toate tipurile de evaluare: evaluare iniţială, evaluare continuă şi evaluare sumativă; evaluare de proces, de produs şi de progres. De asemenea, pentru a face învăţarea mai atractivă pentru elevi, se pot folosi metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Pentru exemple şi sugestii, se poate consulta volumul Ghid de evaluare. Limba şi literatura română, Bucureşti, Editura Aramis, 2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.



ANEXĂ

Listele de exemple cuprind sugestii care pot orienta selectarea textelor pentru studiu.

Aceste liste sunt deschise autorilor de manuale şi profesorilor, care le pot completa cu

propriile opţiuni. Ele nu au caracter de obligativitate.

I. LITERATURĂ

1. Ficţiunea literară

De exemplu: - pentru tema Adolescenţa: M. Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram; Ionel

Teodoreanu, La Medeleni; Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop; o povestire

de Radu Cosaşu din ciclul Supravieţuiri; J. D. Salinger, De veghe în lanul de

secară, Alain-Fournier, Cărarea pierdută, William Golding, Împăratul muştelor

etc.

- pentru tema Joc şi joacă: Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Nina Cassian, Poezii în

limba spargă; Tudor Arghezi, Prefaţă la Ţara piticilor, Mircea Cărtărescu, Orbitor;

Simona Popescu, Exuvii, J.W.Goethe, Poezie şi adevăr, Mark Twain, Tom Sawyer,

Lewis Caroll, Alice în ţara minunilor, Italo Calvino, Baronul din copaci etc.

- pentru tema Familia: Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Ioan Slavici, Mara, Duiliu

Zamfirescu, Viaţa la ţară, Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de

Bach, Marin Preda, Moromeţii; Fănuş Neagu, Vară buimacă, Honoré de Balzac,

Moş Goriot, John Steinbeck, La răsărit de Eden etc.

- pentru tema Şcoala: C. Negruzzi, Cum am învăţat româneşte; Ion Ghica, Şcoala acum 50

de ani; I. L. Caragiale, Bacalaureat, Triumful talentului, Un pedagog de şcoală nouă; D.

R. Popescu, Leul albastru; Ioan Groşan, Marea amărăciune; Radu Petrescu, Ocheanul

întors, James Joyce, Portretul artistului în tinereţe, Branislav Nuşici, Anii de şcoală etc.

- pentru tema Iubirea: G. Galaction, De la noi la Cladova; G. Ibrăileanu, Adela; Mircea

Eliade, Maitreyi; Radu Petrescu, Matei Iliescu; Mircea Cărtărescu, Travesti;

Shakespeare, Romeo şi Julieta; poezii de M. Eminescu (Dorinţa, Floare albastră,

Sara pe deal etc.), G. Coşbuc (Mânioasă, Nu te-ai priceput, Rea de plată etc.),

Lucian Blaga (Nu-mi presimţi, Lumina raiului, Izvorul nopţii etc.), Tudor Arghezi

(Creion, Morgenstimmung etc.), poezii de Ion Minulescu, Nichita Stănescu

(Adolescenţi pe mare etc.), Mircea Cărtărescu (Când ai nevoie de dragoste, Poema

chiuvetei, Mica elegie etc.), Cântarea cântărilor, William Shakespeare, Romeo şi

Julieta, Octavio Paz, Dubla flacără etc.



- pentru tema Scene din viaţa de ieri şi de azi: Ion Ghica, O călătorie de la Bucureşti

la Iaşi înainte de 1848; V. Alecsandri, Balta Albă, Istoria unui galbân; Ion Marin

Sadoveanu, Sfârşit de veac în Bucureşti, G. Călinescu, Cartea nunţii; Gabriela

Adameşteanu, Dimineaţa pierdută; Silviu Angelescu, Calpuzanii; proză scurtă de

Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu; Victor Hugo, Mizerabilii, Honoré de Balzac,

Iluzii pierdute, Jack London, Martin Eden etc.

- pentru tema Aventură, călătorie: Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte; Panait

Istrati, Chira Chiralina; Jean Bart, Europolis; M. Sadoveanu, Zodia cancerului sau

Vremea Ducăi-Vodă; Radu Tudoran, Toate pânzele sus; Miguel de Cervantes

Saavedra, Don Quijote, Alexandre Dumas - tatăl, Cei trei muschetari; Herman

Melville, Moby Dick, E. Hemingway, Bătrânul şi marea etc.

- pentru tema Lumi fantastice: Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis, I. L. Caragiale, La

Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Calul Dracului, Mircea Eliade, 12.000 de capete

de vite; Ov. S. Crohmălniceanu, Istorii insolite; V. Voiculescu, Şarpele Aliodor;

povestiri de Vladimir Colin (Broasca etc.), poezii de Leonid Dimov; Jules Verne,

20.000 de leghe sub mări; H. G. Wells, Oul de cristal; Dino Buzzati, Secretul

pădurii bătrâne; Michael Ende, Povestea fără sfârşit; Stanislaw Lem, Solaris etc.

- pentru tema Confruntări etice şi civice*: Ioan Slavici, Moara cu noroc; Liviu

Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor; Augustin Buzura, Vocile nopţii; poezii de Ana

Blandiana, Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu; Milan Kundera, Gluma etc.

- pentru tema Personalităţi, exemple, modele*: Mănăstirea Argeşului; N. Bălcescu,

Românii supt Mihai-Voievod Viteazul; M. Eminescu, Andrei Mureşanu; M.

Sadoveanu, Fraţii Jderi; G. Călinescu, Bietul Ioanid; Eugene Ionesco, Regele

moare; P. B. Shelley, Prometeu dezlănţuit etc.

2. Ficţiune şi realitate

- pentru tema Adolescenţa: un text despre psihologia adolescenţei; un fragment de

jurnal intim (de exemplu, Titu Maiorescu etc); Mircea Eliade, Memorii; Simone de

Beauvoir, Aventurile unei fete cuminţi etc.

- pentru tema Joc şi joacă: descrierea unui joc pentru calculator (text publicitar);

funcţiile jocului (text ştiinţific); L. Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor; Goethe,

Poezie şi adevăr; V. Nabokov, Vorbeşte, memorie! etc.

- pentru tema Familia: un text legislativ privitor la familie; un reportaj despre situaţii

de familie; Marin Preda, Viaţa ca o pradă etc.



- pentru tema Şcoala: un discurs oratoric pe tema învăţământului (Maiorescu, Delavrancea

etc.); un raport despre starea învăţământului; un fragment din legislaţia educaţională;

Cătălin Bursaci, Prima carte, ultima carte; Radu Petrescu, Ocheanul întors etc.

- pentru tema Iubirea: un text ştiinţific despre psihologia adolescentului; o scrisoare

de dragoste (Eminescu către Veronica Micle etc.); un eseu despre dragoste (Ortega

y Gasset, Octavio Paz etc.), un fragment din Cântarea cântărilor, un fragment de

jurnal sau de memorii etc.

- pentru tema Scene din viaţa de ieri şi de azi: un document de epocă; un text

istoriografic; un fragment de memorii sau de jurnal; un text publicistic din trecut sau

din actualitate etc.

- pentru tema Aventură, călătorie: un text documentar despre exploratori celebri; un

itinerar de călătorie; un eseu despre călătorie (Octavian Paler, Ana Blandiana etc.);

un reportaj despre un eveniment aventuros etc.

- pentru tema Lumi fantastice: un text ştiinţific despre fenomene “paranormale”; o

mărturie despre extratereştri; un eseu despre fantastic etc.

- pentru tema Confruntări etice şi civice*: un text eseistic (N. Steinhardt, Jurnalul

fericirii; Andrei Pleşu, Minima moralia; H. R. Patapievici, Cerul văzut prin lentilă

etc.); un discurs oratoric laic (Delavrancea, Cicero, Shakespeare, Antoniu şi

Cleopatra etc.) sau religios; o polemică jurnalistică pe probleme etice etc.

- pentru tema Personalităţi, exemple, modele*: un portret din G. Călinescu, Istoria

literaturii române…; I. L. Caragiale, În Nirvana; M. Sadoveanu, Anii de ucenicie;

un fragment de biografie sau de istorie romanţată etc.

3. Literatură şi alte arte: literatură şi cinematografie

De exemplu:

- ecranizări după opere de Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu,

Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Marin Preda, Geo Bogza, William Shakespeare,

Franz Kafka, Stanislaw Lem ş.a.


Anexa nr. 1 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009


PROGRAMA ŞCOLARĂ

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

CLASA a X-a



Bucureşti, 2009


Limba şi literatura română – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalităţii

elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere. Achiziţia, actualizarea continuă şi ridicarea nivelului de cunoaştere, a deprinderilor şi a competenţelor sunt considerate o condiţie preliminară pentru dezvoltarea tuturor cetăţenilor în vederea implicării acestora în societatea învăţării, de la cetăţenia activă la integrarea pe piaţa muncii (cf. recentelor documente ale Comisiei europene). În perioada învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare, indispensabile în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare. Studiul limbii şi al literaturii române are, de asemenea, o contribuţie esenţială la formarea unei personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.

Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi atitudini enunţate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice, conţinuturi ale învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa la Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele transversale, menţionate în acelaşi document, din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Iniţiativă şi cultură antreprenorială, Conştiinţă şi exprimare culturală. Paradigma programelor de limba şi literatura română (pentru gimnaziu şi pentru învăţământul liceal) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al textului literar. Principiile actualului model sunt: • urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii şcolarităţi

obligatorii; • adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe

simpla achiziţionare de cunoştinţe pe formarea de competenţe şi atitudini, cu valenţe ulterioare de actualizare şi de extindere;

• diversificarea strategiilor, a ofertelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă; • asigurarea caracterului flexibil şi actual al studierii limbii române, prin conectarea sa la realităţile vieţii

cotidiene; • echilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale; • îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a proceselor de producere a mesajului; • adoptarea unei perspective consecvent comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe

aspectele concrete ale utilizării limbii. Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea limbii şi a literaturii române în clasa a X-a sunt:

I. Literatură; II. Limbă şi comunicare. Programa pentru clasa a X-a vizează consolidarea aceloraşi competenţe generale, valori şi atitudini

menţionate în programa pentru clasa a IX-a, dar dezvoltă, în plus, competenţe specifice noi. Ca atare, programa este structurată pe aceleaşi domenii de conţinut. În domeniul limbă şi comunicare, vor fi consolidate şi extinse cunoştinţele şi deprinderile de exprimare orală şi scrisă şi de receptare a mesajelor orale şi scrise. Domeniul literatură cuprinde următoarele module: 1. Receptarea textului literar şi 2.Literatură şi alte arte.

Potrivit planurilor-cadru de învăţământ în vigoare, disciplinei limba şi literatura română îi sunt alocate trei ore pe săptămână în trunchiul comun, la toate filierele, profilurile şi specializările.



În afara trunchiului comun, următoarele profiluri şi specializări au alocată câte o oră pe săptămână în curriculum diferenţiat (CD): filiera teoretică – profilul umanist; filiera vocaţională – profilul pedagogic, profilul ordine şi securitate publică (licee M.A.I.) şi profilul teologic.

Prezentul document oferă două tipuri de curriculum diferenţiat: • CD de tip A, ale cărui conţinuturi sunt marcate în programă prin semnul *, destinat specializărilor din cadrul filierei vocaţionale – profil pedagogic, profil ordine şi securitate publică (licee M.A.I.) şi profil teologic. • CD de tip B, ale cărui conţinuturi sunt marcate în programă prin semnul **, destinat specializărilor din cadrul filierei teoretice – profil umanist. Structura programei pentru clasa a X-a este următoarea:






• Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în domeniul literaturii

• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate

• Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române

• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare

• Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi

• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi recunoaşterea rolului acesteia în dezvoltarea personală şi pentru îmbogăţirea orizontului cultural

• Dezvoltarea interesului pentru comunicarea interculturală

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor, în diferite situaţii de comunicare


3. Argumentarea scrisă şi orală a unor opinii în diverse situaţii de comunicare




1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite situaţii de comunicare

Competenţe specifice Conţinuturi Trunchi comun CD tip A∗ CD tip B∗∗

1.1. Identificarea particularităţilor şi a funcţiilor stilistice ale limbii în receptarea diferitelor tipuri de texte

- limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic; argou, jargon; - expresivitatea în limbajul comun şi în limbajul poetic; - valori stilistice ale unor categorii morfosintactice.

1.2. Receptarea adecvată a sensului / sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de texte orale sau scrise

- sens denotativ şi sensuri conotative; - cunoaşterea sensului corect al cuvintelor (în special al neologismelor); - elemente care înlesnesc sau perturbă receptarea (canalul, codul, contextul); - mesaje din domeniul audio-vizualului; - citirea graficelor, a schemelor sau a tabelelor sinoptice, a altor documente specifice domeniilor cunoaşterii.

- calităţile generale şi particulare ale stilului: claritate, proprietate, concizie, precizie, puritate, corectitudine, variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie.

- calităţile generale şi particulare ale stilului: claritate, proprietate, concizie, precizie, puritate, corectitudine, variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie.

1.3. Folosirea adecvată a strategiilor şi a regulilor de exprimare orală în monolog şi în dialog

- diverse tipuri de monolog şi dialog pe teme de interes curent sau pornind de la textele literare studiate; - dezbatere, interviu de angajare; - elemente verbale, nonverbale şi paraverbale; - stilurile funcţionale adecvate situaţiei de comunicare.

1.4. Redactarea unor compoziţii despre textele studiate şi alcătuirea unor texte funcţionale sau a unor proiecte

- analiză, comentariu, eseu structurat şi eseu liber; - cerere, proces-verbal, curriculum vitae, scrisoare de intenţie, scrisoare în format electronic (e-mail); - proiecte (planificarea activităţii, munca în echipă şi atribuţii asumate, prezentarea proiectului, finalităţi, modalităţi de evaluare a proiectului)

- documente specifice domeniului de specializare (de exemplu, referate ştiinţifice, proces-verbal etc.).

- sinteză, paralelă; - tipuri de frazare în funcţie de tipul de text (concizie, prolixitate, organizarea discursului prin parataxă sau prin hipotaxă etc.).

∗ Curriculum diferenţiat A (CD tip A) se adresează specializărilor din cadrul liceului teoretic, filiera vocaţională – profil pedagogic, profil ordine şi securitate publică (licee M.A.I.) şi profil teologic. ∗∗ Curriculum diferenţiat B (CD tip B) se adresează specializărilor din cadrul liceului teoretic – profil umanist.




1.5. Utilizarea, în exprimarea proprie, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată a unităţilor lexico-semantice, compatibile cu situaţia de comunicare

- folosirea adecvată a cuvintelor în context; - folosirea corectă a formelor flexionare; - utilizarea corectă a elementelor de relaţie; - utilizarea variantelor lexicale literare; - utilizarea corectă a unităţilor frazeologice; - etimologia populară, hipercorectitudinea; - pronunţare corectă (pronunţii hipercorecte).

- scrierea şi pronunţarea corectă a numelor proprii şi a neologismelor specifice domeniului de specializare

- folosirea adecvată a neologismelor în context

2. Folosirea instrumentelor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte literare şi nonliterare


2.1. Analiza principalelor componente de structură, de compoziţie şi de limbaj specifice textului narativ

- particularităţi ale construcţiei subiectului în textele narative studiate; - particularităţi ale compoziţiei în textele narative studiate (incipit, final, episoade / secvenţe narative, tehnici narative); - construcţia personajelor; - modalităţi de caracterizare a personajului; tipuri de personaje; - instanţele comunicării în textul narativ; - tipuri de perspectivă narativă; - specii epice: basm cult, nuvelă, roman; - registre stilistice, limbajul personajelor, limbajul naratorului; - stilul direct, stilul indirect, stilul indirect liber; - momente ale evoluţiei prozei în literatura română.

- specii epice (în plus faţă de cele menţionate la conţinuturile de trunchi comun): povestirea; - formule narative: povestirea în ramă, povestirea în povestire





2.2. Identificarea şi analiza principalelor componente de structură şi de limbaj specifice textului dramatic

- particularităţi ale construcţiei subiectului în textul dramatic; - particularităţi ale compoziţiei textului dramatic; - modalităţi de caracterizare a personajelor; - registre stilistice, limbajul personajelor, notaţiile autorului; - specii dramatice: comedia; - momente ale evoluţiei dramaturgiei (creaţie dramatică şi spectacol) în cultura română.

- specii dramatice (în plus faţă de cea prevăzută pentru trunchiul comun): drama


2.3. Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul poetic

- titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă (motiv poetic, laitmotiv); - figuri semantice (tropi); - elemente de prozodie; - poezie epică, poezie lirică instanţele comunicării în textul poetic; - momente ale evoluţiei poeziei în literatura română.

- lirism obiectiv şi lirism subiectiv

2.4. Folosirea unor modalităţi diverse de înţelegere şi de interpretare a textelor literare studiate

- temă şi viziune despre lume; - sensuri multiple ale textelor literare.

3. Argumentarea în scris sau oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

Competenţe specifice ConţinuturiTrunchi comun CD tip A∗ CD tip B∗∗

3.1. Identificarea structurilor argumentative în vederea sesizării logicii şi a coerenţei mesajului

- structuri şi tehnici argumentative în texte literare şi nonliterare, scrise sau orale (consolidare); - logica şi coerenţa textului.

- structuri argumentative în texte nonliterare specifice domeniului de specializare.

3.2. Compararea unor argumente diferite pentru formularea judecăţilor proprii

- interpretări şi judecăţi de valoare exprimate în critica şi în istoria literară, în cronici de spectacol.

- momente ale evoluţiei criticii literare în cultura română; - dosarul critic.




Competenţe specifice ConţinuturiTrunchi comun CD tip A∗ CD tip B∗∗

3.3. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studiate

- tehnici de argumentare; - verbe evaluative, adverbe de mod / predicative ca mărci ale subiectivităţii evaluative; cuvinte cu rol argumentativ; structuri sintactice în argumentare; - tipuri de texte: eseu, comentariu, analiză.

- argumentări orale şi scrise uzuale în domeniul de specializare.

RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

Conţinuturile învăţării sunt grupate în două domenii: I. Literatură şi II. Limbă şi comunicare. Pentru domeniul Literatură, programa clasei a X-a urmăreşte aprofundarea studiului privind principalele tipuri de texte literare; noţiunile şi tehnicile de analiză şi de interpretare menite să înlesnească receptarea textelor epice, dramatice şi lirice, în proză sau în versuri; repere de ordin istoric, care să ajute la formarea unei viziuni de ansamblu asupra valorilor şi evoluţiei literaturii române.

Modul de prezentare a conţinuturilor permite profesorilor şi autorilor de manuale să caute soluţiile optime pentru organizarea parcursului didactic (modalitatea de corelare a conţinuturilor, ordinea abordării acestora, structurarea unităţilor didactice).

În clasa a X-a se vor studia minimum 12 texte literare la profilurile şi specializările cu 3 ore pe săptămână / minimum *13 texte literare la profilurile care au curriculum diferenţiat de tip A şi minimum **14 texte literare la profilul umanist, care are curriculum diferenţiat de tip B. La acestea, se adaugă studiul integral sau fragmentar al unor texte ilustrative pentru recenzie / cronică literară (1 text), eseu sau studiu critic (1 text) şi cronică de spectacol (1 text), alte texte nonliterare specifice domeniului de specializare (*3 texte). Profesorii (şi autorii de manuale) vor alege textele pe care le consideră potrivite cerinţelor formulate.

În alegerea textelor, se va ţine seama, în plus faţă de criteriile indicate la fiecare listă minimală, de următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi de cultură generală a elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectaţi; volumul de lecturi propuse pe parcursul întregului an şcolar în raport cu timpul disponibil.

Cel puţin jumătate dintre textele selectate vor aparţine autorilor canonici din următoarea listă: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu. Profesorii (autorii de manuale) pot alege şi alţi autori, ale căror texte ilustrează în mod adecvat şi relevant cerinţele programei.

Este bine să se acorde atenţie, în măsura posibilităţilor, studiului unor texte integrale. Evident, lucrul acesta nu exclude recursul la texte fragmentare, mai ales în cazul speciilor literare de mari dimensiuni (nuvelă, roman etc.).

Profesorii pot să lărgească numărul de texte propuse pentru studiu sau să recurgă la lecturi suplimentare în corelaţie cu tipurile de texte studiate. Pentru ilustrare, pot fi recomandate şi scrieri din literatura universală în traducere românească. I. LITERATURĂ 1. Receptarea textelor literare

1.1. Lectura textelor literare A. Lectura prozei narative: înţelegere şi interpretare

• Proză scurtă - cel puţin 2/**3 texte: un basm cult, o nuvelă, **o povestire. • Roman - 3 texte, reprezentative pentru aspectele esenţiale ale genului şi ale evoluţiei acestuia:

acţiune şi personaje; perspectivă narativă; tehnici narative, stil, expresivitate. • Evoluţia prozei în literatura română: repere istorice şi actualitate.



B. Lectura poeziei • Se vor studia minimum 6 texte poetice, care să ilustreze aspecte specifice şi diferite ale genului

şi ale evoluţiei acestuia: poezie epică, poezie lirică; instanţele comunicării în textele poetice; sugestie şi ambiguitate; diversitate prozodică etc.

• Evoluţia poeziei în literatura română: repere istorice şi actualitate. 1.2. Confruntarea cu receptarea de către ceilalţi a textelor literare A. Discutarea textului literar

• Argumentarea interpretărilor şi a judecăţilor de valoare B. Utilizarea judecăţilor de valoare ale criticii literare

• Recenzia / cronica literară; eseul / studiul critic C. **Receptări diferite ale aceleiaşi opere literare de-a lungul timpului

• **Dosarul critic • **Evoluţia criticii literare în cultura română: repere istorice şi actualitate

Studiul textelor critice se va face prin raportare la operele literare la care se referă acestea.

2. Literatură şi alte arte 2.1. Textul dramatic şi arta spectacolului

• Lectura unui text dramatic / a două texte dramatice** şi familiarizarea elevilor cu arta spectacolului. În acest scop, profesorii pot să vizioneze împreună cu elevii spectacole de teatru, pot folosi înregistrări video ale unor spectacole sau înregistrări audio ale unor dramatizări radiofonice, fotografii din spectacole sau pot realiza împreună cu elevii dramatizări ale piesei citite, astfel încât aceştia să înţeleagă elementele specifice artei spectacolului şi relaţia dintre textul dramatic şi punerea lui în scenă.

• Cronica de spectacol, discutată în relaţie cu textul dramatic şi punerea în scenă a acestuia. • Evoluţia dramaturgiei (creaţie dramatică şi spectacol) în cultura română: repere istorice şi actualitate.


Studiul limbii române se axează pe două coordonate: (a) normativă şi (b) funcţională, având ca obiectiv formarea la elevi a deprinderilor de a folosi limba română corect, adecvat şi eficient în producerea şi în receptarea textelor orale şi scrise.

Abordarea conţinuturilor propuse se face fie în ordinea aleasă de autorii de manuale, fie în funcţie de opţiunea profesorilor, prin integrarea acestora în segmentul care le asigură eficienţă didactică. Se recomandă pentru studiul limbii folosirea textelor-suport selectate pentru domeniul „Literatură“, ca şi stabilirea de corelaţii între diverse discipline, având ca obiect folosirea limbajului (retorică, stilistică, pragmatică etc.).

Prezenţa unui anumit element de conţinut din programă nu impune existenţa unei lecţii cu acelaşi titlu în manual. Se recomandă abordarea conţinuturilor prin modalităţile care permit înţelegerea fenomenului respectiv: exerciţii, exemplificări, explicaţii succinte etc. Aspectele teoretice vor fi reduse la strictul necesar, în favoarea aplicaţiilor practice.

1. Producerea mesajelor orale şi scrise

1.1. Exprimarea orală A. Dialogul

- dezbaterea; interviul (interviul publicistic, interviul de angajare); - actualizarea regulilor, a tehnicilor şi a structurii dialogului.

B. Monologul - monolog argumentativ; - actualizarea regulilor, a tehnicilor şi a structurii monologului.

C. Evaluarea discursului oral, în funcţie de următoarele repere: - conţinutul discursului (adecvarea la tema expunerii, a dialogului; pertinenţa intervenţiilor,

claritatea ideilor, înlănţuirea logică a acestora);



- componenta verbală (utilizarea corectă a aspectelor de ordin fonetic, lexical şi de sintaxă a propoziţiei şi a frazei; utilizarea adecvată a regulilor şi procedeelor care asigură organizarea generală a unui text: legătura între fraze, coerenţa între părţi, structura textuală dialogală sau argumentativă, utilizarea regulilor şi procedeelor care determină folosirea limbii în context: utilizarea registrelor limbii, a normelor de interacţiune verbală, adaptarea la parametrii situaţiei de comunicare etc.);

- componenta nonverbală (privire, atitudini corporale, mişcări, gesturi, expresia feţei; poziţia locutorilor etc.) şi componenta paraverbală (vocea: calitate, debit, inflexiuni, intonaţie, pauze etc.).

1.2. Exprimarea scrisă Elevii vor redacta următoarele tipuri de texte: - rezumat, caracterizare de personaj, eseu structurat şi eseu liber (actualizare), comentariu, analiză,

**sinteză, **paralelă; - cerere, proces-verbal, curriculum vitae, scrisoare de intenţie, scrisoare în format electronic, *alte

texte specifice domeniului de specializare; - proiecte.

1.3. Niveluri de constituire a mesajului în comunicarea orală şi scrisă • fonetic, ortografic şi de punctuaţie

- pronunţarea corectă (pronunţarea şi scrierea corectă a numelor proprii, evitarea pronunţiilor hipercorecte);

- pronunţarea nuanţată (ton, pauză, intonaţie); - norme ortografice şi de punctuaţie;

• morfosintactic - folosirea corectă a formelor flexionare (forme flexionare ale verbului, adjective fără grade de

comparaţie, numerale etc.); - utilizarea corectă a elementelor de relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume relative etc.);

• lexico-semantic - utilizarea corectă şi adecvată a sensurilor pe care le au cuvintele în context (mai ales neologismele); - utilizarea variantelor lexicale literare; - utilizarea corectă a unităţilor frazeologice; - etimologia populară, hipercorectitudinea; - sens denotativ, sensuri conotative;

• stilistico-textual - stilurile funcţionale adecvate situaţiei de comunicare; - limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic;

argou, jargon; - stil direct şi stil indirect, stil indirect liber; - **calităţile generale şi particulare ale stilului: claritate, proprietate, precizie, puritate,

corectitudine, variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie; - **tipuri de frazare în funcţie de tipul de text (concizie, prolixitate, organizarea discursului prin

parataxă sau prin hipotaxă etc.); • nonverbal şi paraverbal

- rolul elementelor nonverbale şi paraverbale în comunicarea orală: privire, gestică, mimică, spaţiul dintre persoanele care comunică, tonalitate, ritmul vorbirii etc.

2. Receptarea diverselor tipuri de mesaje

- informaţia verbală în domeniul audio-vizual (ştiri radio, ştiri TV); - factori care înlesnesc sau perturbă receptarea (codul, canalul, contextul).

2.1. Niveluri ale receptării • fonetic, ortografic şi de punctuaţie

- dificultăţi de înţelegere a mesajului cauzate de forme incorecte de pronunţare; - rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise;

Conţinuturile menţionate mai jos se abordează în raport cu textele studiate, cu accent asupra interpretării semnificaţiilor acestora.



• morfosintactic - ambiguităţi morfosintactice care îngreunează înţelegerea mesajului; - valori stilistice ale unor categorii morfosintactice;

• lexico-semantic - înţelegerea sensului cuvintelor în context; - câmpurile semantice şi rolul acestora în interpretarea mesajelor scrise şi orale;

• stilistico-textual - rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice; - rolul elementelor arhaice şi regionale în receptarea mesajelor; - receptarea în funcţie de tipurile de texte (ficţionale şi nonficţionale); - receptarea în raport cu genurile şi speciile literare în care se încadrează textele respective; - interpretarea semnificaţiilor textelor studiate; - tipuri de texte şi structura acestora: textul narativ, textul poetic, textul dramatic; diverse texte de

tip funcţional; textul argumentativ;

• nonverbal şi paraverbal - influenţa elementelor nonverbale şi paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral.

SUGESTII METODOLOGICE • Orientarea studiului către elev. Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi

demersurile didactice în funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se realizează eficient prin centrarea pe procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici, necesitatea de a pune accent pe activităţile didactice de tip formativ şi performativ, care presupun implicare şi interacţiune în rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete. În activitatea la clasă, profesorii vor respecta programa şcolară şi vor folosi manualele ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează. Profesorii au libertatea de a selecta atât metodele pe care le consideră cele mai adecvate pentru atingerea finalităţilor vizate, cât şi temele şi textele pentru studiu. Opţiunea pentru selectarea temelor şi a textelor se poate face şi pe baza unor chestionare de evaluare a capacitaţilor şi a intereselor de studiu ale elevilor din clasă.

• Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării. Având în vedere că programa are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile sunt mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. În ceea ce priveşte producerea de mesaje scrise şi orale se vizează competenţe procedurale care să poată fi transferate în contexte variate (rezumare, analiză, comparare, argumentare, descriere etc.). Textele ficţionale şi nonficţionale vor fi folosite ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare, care să fie aplicate adecvat şi la lectura altor texte de acelaşi tip. Pentru sugestii şi exemple de activităţi de învăţare, se va consulta volumul Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Bucureşti, Editura Aramis, 2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru Curriculum.

• Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare. O eficienţă sporită a învăţării poate fi asigurată şi prin diversificarea tipurilor de evaluare aplicate în procesul didactic. Este recomandabil ca profesorii să folosească în mod adecvat scopurilor educaţionale toate tipurile de evaluare: evaluare iniţială, evaluare continuă şi evaluare sumativă; evaluare de proces, de produs şi de progres. De asemenea, pentru a-i motiva pe elevi, se vor folosi metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Pentru exemple şi sugestii, se va consulta volumul Ghid de evaluare. Limba şi literatura română, Bucureşti, Editura Aramis, 2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.




PROGRAME ŞCOLARE

LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ MATERNĂ

CLASELE a IX-a – a X-a

Aprobate prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Limba şi literatura maghiară, clasele a IX-a şi a X-a, ciclul inferior al liceului

1

MAGYAR NYELV ÉS IRODALOM

A középfokú oktatás két szintre tagolódik: alsó középfokra (V−VIII. osztály) és felső

középfokra (IX−XII. osztály). A felső középfoknak két szakasza van: a IX−X. osztály a kötelező alsó szakasz, a XI−XII. osztály a nem kötelező felső szakasz.

A középiskolai alsó szakasznak a képzési folyamat szempontjából kettős funkciója van: a gimnáziumi tanulmányok folytatásaként és a tankötelezettség záró szakaszaként az alapképzést biztosítja azok számára, akik nem folytatják a tanulmányaikat, ugyanakkor előképzést nyújt azoknak, akik a középiskola felső szakaszán szeretnének továbbtanulni.

A módosított kerettantervek műveltségterületei és tantárgyi struktúrája olyan tudásterületekre épül, amelyek felkészítik az egyént a tudásalapú társadalom elvárásaihoz igazodó permanens tanulásra: anyanyelvi kommunikáció; kommunikáció idegen nyelven, matematika, tudományok és technológia; kommunikációs technológiák, az interperszonális, interkulturális és állampolgári viszonyulásokat magába foglaló szociális kompetencia, vállalkozói kultúra, kulturális nyitottság, a tanulás tanulása.

Az iskolatípusokként és szakirányokként differenciált kerettantervek három egységből állnak: a törzsanyag, az iskolatípusonként eltérő differenciált tanterv és a helyi, iskolai tanterv. A törzsanyag tantervében szereplő tantárgyaknak együttesen kell biztosítaniuk az alapkészségek, képességek és beállítódások fejlődését az előbbiekben felsorolt tudásterületeken. Az alapkompetenciák kialakítása tehát nem egy tantárgy feladata, hanem tantárgyközi összefüggésrendszerben történik. A felső középfok alsó szakaszában a differenciált tanterv a szakiránynak megfelelő speciális kompetenciák megalapozását szolgálja, tehát előképzést nyújt a felső szakaszban történő fokozatos elmélyítéshez.

A felső középfok alsó szakaszának tantárgyi programjai (IX−X. osztály) a jelenlegi tantervek szemléletére és szerkezetére épülve a különböző szakirányok és szakok szerint differenciálódnak az új óraterveknek megfelelően.

Az anyanyelvi kommunikációs kompetencia olyan készségek, képességek, motívumok és ismeretkészletek komplex és folyamatosan bővülő rendszere, amely megalapozza a személyiség alapvető kompetenciáinak működését (szociális, kognitív és más specifikus kompetenciák).

A középiskola alsó szakaszának első évfolyamán a kompetenciák, képességek megszilárdítása, tizedik osztályban pedig ezek fokozatos elmélyítése, bővítése történik.

Az anyanyelv a tantárgyi struktúrában az elméleti tagozaton heti 3 órás tanítási idővel a kötelező törzsanyag része.

A középiskolai nyelvi képzés és irodalomtanítás a megelőző tanulási szakasz folytatásaként a kommunikációs, irodalmi és kognitív kompetencia fejlődését célozza az alábbi területeken:



2

KOMPETENCIÁK

1. Anyanyelvhasználat és tudatos nyelvi viselkedés különböző élethelyzetekben; kommunikáció szóban és írásban

2. Szövegolvasás; az olvasói szerep, az esztétikai magatartás gyakorlása 3. Történeti látásmód, kulturális viszonyulások gyakorlása

ÉRTÉKTUDAT/ÉRTÉKLÁTÁS, ATTITŰDÖK

A tanterv követelményrendszere az alábbi értékviszonyulások és beállítódások alakítását segíti:

• A kultúra folyamatába való belépés, a kulturális viszonyulások gyakorlása

• Az önértés, a világértés, a problémák megfogalmazásának és megoldásának képessége

• Az olvasói szerep, az esztétikai magatartás gyakorlása

• A másság elfogadása, tolerancia és rugalmasság mások véleményével szemben

• A tudatos nyelvhasználat, a sikeres kommunikáció igénye

• Az önálló információszerzés és tájékozódás igénye A tanulás folyamata a nyelvi, irodalmi és kognitív kompetencia új helyzetekben történő

együttes működésére és újjászerveződésére irányul. A kompetenciákat a tanterv képességbeli alapokra és ezen képességek fejlesztésére alkalmas ismeretkészletekre bontja (képességek, tartalmak). Az ismeretkészleteket a Tartalmak című alegység részletezi.

A tanterv nem tartalmaz ugyan konkrét javaslatokat a tanulási tevékenységekre vonatkozóan, de a kompetenciák fejlődése, a folyamatosan bővülő és újjászerveződő képesség- és ismeretkészletek működése eleve csak tevékenységhelyzetben valósulhat meg. A tanulási folyamatban tehát a kommunikáció, az olvasás valós tapasztalatát kínáló tevékenységrendszerek és feladathelyzetek teszik lehetővé a képességek, ismeretek tudatos szintre való fejlődését. A tanítás megtervezésére, a módszertani és értékelési szemléletre vonatkozóan a Tartalmak alegység bevezető fejezetei kínálnak szempontokat.



3

IX. osztály

1. Anyanyelvhasználat és tudatos nyelvi viselkedés különböző élethelyzetekben; kommunikáció szóban és írásban Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált

tanterv* 1.1. A különböző közlési helyzetek felismerése, a közlési helyzethez igazodó nyelvhasználat és nyelvi viselkedés

- a nyelvhasználat és a viselkedés közötti összefüggések

- magán és nyilvános kommunikációs helyzetek

- a párbeszéd szabályai, formai követelményei és technikái

- a magánbeszéd szabályai, szerkezete, technikái

1.2. Eltérő nyelvhasználati módok felismerése adott kommunikációs helyzetekben

- nyelvváltozatok - az anyanyelv szerepe a

kommunikációban, más nyelvekhez való viszonya, kétnyelvűség

1.3. Az identitástudat és a kulturális háttér összefüggéseinek felismerése

- a magyar nyelv eredete - a magyar nyelv a Kárpát-

medencében - a magyar irodalmi nyelv és a

magyar köznyelv (közmagyar) kialakulása.

1.4. Szövegértés. Szóbeli és írott szövegek megértése. A szövegértés mint az információszerzés alapja

- különböző típusú szövegek - a közlés általános modellje - az üzenet megértését gátló tényezők - információforrások; az önálló

ismeretszerzés, tájékozódás technikái

1.5. A szövegszerűség, szövegkohézió, koherencia felismerése

- a szövegszerűség követelményei - a szövegkohéziót biztosító

tényezők: nyelvtani és jelentésbeli kapcsolóelemek

1.6. Szövegtípusnak megfelelő szövegalkotás és szövegszerkesztés szóban és írásban

- szöveg, szövegszerűség - az írott és szóbeli szövegek

különbségei - tömegkommunikációs és közéleti

szövegtípusok

* A differenciált tanterv azokra a szakokra vonatkozik, ahol a magyar nyelv és irodalom óraszáma heti 4 óra.



4

2. Szövegolvasás; az olvasói szerep, az esztétikai magatartás gyakorlása Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált

tanterv 2.1 A szöveg felolvasása különböző hangnemekben

- a hangoztatás jelentésteremtő szerepe

2.2. Az irodalmi és nem irodalmi kommunikációs helyzet jellemzőinek felismerése, az eltérések tudatosítása, a jelentésképződés sajátosságainak felfedezése a művészi és nem művészi olvasásban

- a jelentésképződés sajátosságai a művészi és nem művészi olvasásban

- olvasási módok: szó szerinti, beleélő, értelmező

2.3. Az irodalmi kommunikációs helyzet komponenseinek, a kommunikációt működtető eljárásoknak az azonosítása az olvasás során; az olvasói tevékenység tudatosítása (a megértés akadályai és feloldási kísérletek adott szöveg kapcsán)

- szöveg-szerző viszony, szöveg-olvasó viszony, szöveg-szöveg viszony

2.4. Az irodalmi szövegnek mint nyelvi alkotásnak a megfigyelése; az irodalmi kódok és formák szövegszerveződésben betöltött szerepének felfedezése; kapcsolatteremtés a szöveggel

- az irodalmi szöveg jellemzői: fikcionalitás, nyelvi megalkotottság, történetiség, szövegköziség

- értelmezési szempontok az olvasás folyamatában

- az irodalmi kódok és formák szövegszerveződésben betöltött szerepe

2.5. Az irodalmi szöveg értékszerkezetének, értékviszonyainak a felfedezése; az irodalmi/művészi érték érzékelése

- értékek, értékviszonyok (adott irodalmi művekben)

- hangnemek - esztétikai minőségek

2.6. Epikus művek olvasása. Az epikus művek szerkezeti elemeinek elkülönítése, a műfaji jegyek felismerése

- epika: epikum, történet, történetmondás, elbeszélő, elbeszélői nézőpont, elbeszélői szólam, szereplő, szereplői szólam, szereplők rendszere

- epikai műfajok: mítosz, novella, regény

- monda, gesta, karcolat

2.7. Elbeszélés és tanítás elkülönítése, elbeszélő és címzett azonosítása a példázatos elbeszélésben; a manipulációs szándék felismerése

- elbeszélés, tanítás - példázat, tanító mese, legenda

- tézisregény

2.8. Lírai művek olvasása - líra, líraiság; a lírai én, vershelyzet, beszédhelyzet



5

- lírai műfajok: dal, epigramma, himnusz, óda

2.9. A közösségi én beszédhelyzeteinek, a közösségi én megnyilatkozásformáinak az azonosítása

- a közösségi líra formái; közösségi én, beszédhelyzetek; himnuszköltészet, közösségi óda

- zsoltár, zsoltárfordítások

3. A történeti látásmód megalapozása, kulturális viszonyulások gyakorlása Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált

tanterv 3.1. Adott szövegtípus, irodalmi forma történeti változatai közötti különbségek felfedezése; az irodalmi és kulturális hagyomány összefüggéseinek megragadása

- a műfajok történeti változatai közti különbségek

- az értelmezett szövegek és történelmi, művelődéstörténeti hátterük kapcsolata

3.2. Az író, írói életrajz, nyelvújítás fogalmak használata, ezek jelentőségének, összefüggéseinek magyarázata egy-egy korszakra vonatkozóan

- író, írói életrajz, kronológia, kultúra, világkép, történetiség, irodalmi korszak

- a nyelvújítás, Erdély szerepe a magyar nyelv és művelődés történetében

3.3. Elbeszélés és tanítás viszonyának összekapcsolása a kulturális háttérrel

- példázatos elbeszélés a középkor és a reformáció irodalmában

- példázatos elbeszélés az újkori tézisregényben

3.4. A közösségi líra és a világkép összefüggéseinek megragadása; a közösségi én történeti változatainak a megkülönböztetése

- a közösségi himnusz történeti változatai (középkor, romantika); a közösségi óda történeti változatai (klasszicizmus, romantika)

TARTALMAK A tartalmi elemek didaktikai elrendezése, rendszerezése tekintetében a tankönyvszerzőnek és a tanárnak teljes szabadsága van. Az iskolában az anyanyelv tanításában és tanulásában a nyelv funkcionális és társas szemléletének kell érvényesülnie: a figyelem a nyelv változatosságára és változataira irányul, nem az elszigetelt nyelvi elemekre és az elvont nyelvi rendszerre. Ennek az elvnek a szellemében és az életkori sajátosságoknak megfelelően a tanulásban és az értékelésben a szöveggel végzett gyakorlatok, műveletek dominálnak, nem a meghatározások, öncélú osztályozások. A szóbeliségben el kell fogadni, sőt bátorítani kell a tanulók saját nyelvi változatának használatát, figyelembe kell venni a kisebbségi nyelvhasználat sajátos helyzetét és igényeit. A köz- és irodalmi nyelvet az írásbeliséggel ajánlatos összekapcsolni. A nyelvi tartalmak, a nyelvtani ismeretek nem öncélúak, hanem funkcionális és gyakorlati



6

szerepük van abban, hogy a helyzetnek megfelelő, hatékony nyelvi közlés valósuljon meg. A helyesírás, az érthető beszéd és a helyes nyelvhasználat kérdésköre állandó didaktikai feladat. Az irodalomolvasás tartalmai beépülnek a kompetenciákra, képességekre vonatkozó követelményrendszer belső logikai rendjébe, tehát a nem irodalmi és irodalmi beszédhelyzetben történő szövegértés és értelmezés nem választható el a beszédnek, a beszédértésnek, illetve a szövegalkotásnak a követelményrendszer belső összefüggéseit szem előtt tartó tartalmi egységeitől. A tartalmak sorrendje, elrendezése, egymásra építése magának a szövegolvasás folyamatának rendelődik alá. Ennek a folyamatnak a belső logikáját a tartalmak és a választott szövegek rendezésével a tankönyvszerző, illetve a tanár határozza meg. A tartalmak a tantervben nem lineáris sorrendiségben, hanem témakörök szerint rendeződnek; figyelembe veszik az előző évfolyamokhoz viszonyított bővítést, újrarendszerezést, az új alapfogalmaknak, ismereteknek a már működő ismeretrendszerbe való tapasztalati úton történő beépítését. Az új fogalmak, ismeretek félkövér szedéssel jelennek meg. I. Nyelv és kommunikáció A magyar nyelv iskolai tanulmányozása nincs alárendelve a magyar irodalom oktatásának. Ezért a nyelv és kommunikáció tartalmai az irodalommal közös tankönyvben és önálló tankönyvben egyaránt feldolgozhatók, és a tanárnak is megvan a lehetősége a hatékonynak vélt egyéni módszertani megközelítésre. A középiskolai szakaszban is a nyelvhasználat áll a figyelem középpontjában: a nyelvváltozatok célszerű és igényes váltogatása a kommunikációs helyzetnek megfelelően. Továbbra is fontos szempont a nyelv beszélt és írott változatában egyaránt a megértés, a befogadás és a szövegalkotás készségeinek fejlesztése, a produktív és kreatív nyelvhasználat bátorítása. A nyelvi helyességet, az érthető szép beszédet mindig a helyzetnek megfelelően kell megítélni és minősíteni. A kifogástalan helyesírás állandó és elengedhetetlen tantárgyi követelmény. RÉSZLETEZETT TARTALMAK 1.1. A szóbeli kifejezés

A szóbeli kifejezés formái: A párbeszéd

köznapi beszélgetés, vita vélemény, magyarázat, érvelés és rábeszélés

a párbeszéd szabályai: a kölcsönös figyelem, a szó átvevése/átengedése a megfelelő időben, a részvétel mértéke a hatékony dialógus (disputa) technikája: a helyzethez való alkalmazkodás, a célhoz való alkalmazkodás, az érvelés módszerei a párbeszéd szerkezete: érvelés és cáfolat

A magánbeszéd elbeszélés, tájékoztatás, leírás, jellemzés, elemzés, meghatározás a magánbeszéd (előadás) szabályai: kapcsolat a hallgatósággal, visszajelzés

a hatékony előadás technikája: a helyzethez való alkalmazkodás, a hallgatóság, ismeret és meggyőződés, hatásosság a célhoz való alkalmazkodás: tájékoztatás, meggyőzés, befolyásolás



7

az előadás szerkezete: bevezetés, tárgyalás, befejezés 1.2. A magyar nyelv belső változatossága: területi változatok, közös változatok (irodalmi nyelv,

magyar köznyelv) A magyar nyelv a világ nyelvei között: használati értéke, művelődési értéke, tudományos értéke. A nyelv szerepe az identitásban. Alapvető nyelvi jogok: a nyelvhasználat joga, a névjog A magyar és a román nyelv viszonya, kölcsönhatása. A kétnyelvűség: az egyéni és a közösségi kétnyelvűség, a hozzátoldó (gazdagító) kétnyelvűség és a felcserélő (szegényítő) kétnyelvűség. A nyelvmegtartás és a nyelvcsere

1.3. A magyar nyelv eredete: kora, az őshaza feltételezett helye, a rokon nyelvek. A magyar nyelv a Kárpát-medencében: latin betűs írás, latin nyelvi és műveltségi elemek, hatás és kölcsönhatás a szomszéd nyelvekkel. A magyar nyelv változása: a magyar irodalmi nyelv és a magyar köznyelv (közmagyar) kialakulása.

1.4. Szövegértés A közlés általános modellje: adó, vevő, csatorna, nyelv, üzenet, kommunikációs helyzet, kommunikációs környezet Az üzenet megértését gátló tényezők: zaj a csatornában; a kontextusnak nem megfelelő szavak, szószerkezetek használata; a jelentések nem értése, illetve félreértése; a nem szándékos és szándékos félreértés; a szövegalkotó elemek nem megfelelő használata; a jelentésviszonyok fel nem ismerése Információforrások, az önálló ismeretszerzés, tájékozódás technikái: (nyomtatott és digitális) könyvtárak, lexikonok, szótárak, számítógépes adatbázisok, az internet szerepe az információszerzésben; a forráshasználat etikai normái és formai kötöttségei

1.5. A szövegszerűség követelményei: nyelvhasználat; nyelvi és nem nyelvi elemek kapcsolata; nyelvi-jelentéstani összetartó erők (cím, a jelentés nyelvi kifejezési formái, a visszatérő utalás nyelvi eszközei, a felsorolás, felosztás, részletezés, tartalmi-logikai kapcsolatok, közbevetett kapcsoló elemek, aktuális mondattagolás); a szöveg szintaktikai szintje (szövegösszetartó elemek: egyeztetés, névelőhasználat, anafora, katafora, deixis, elhagyás)

1.6. Szövegtípusok: beszélt – írott, spontán – tervezett; monológ – párbeszéd Szövegfajták: leírás, elbeszélés, érvelés, a formai követelményeknek eleget tevő szövegfajták (önéletrajz, hivatalos levél, (kis)előadás) Az írott és szóbeli szövegek különbségei Tömegkommunikációs és közéleti szövegtípusok - tömegkommunikáció (nyomtatott média, hangos média, hangos-képes média) és szövegtípusai: hír, tudósítás, riport, hirdetés; - közéleti szövegtípusok: a formai követelményeknek eleget tevő szövegfajták

II. Irodalmi és nem irodalmi művek olvasása A tantervben megjelenő tartalmak a tanulási folyamatban képességfejlesztő működő ismeretekként hasznosíthatók. Így például a képességek mellé rendelt tartalmi egységek arról tájékoztatnak, hogy melyek azok a viszonyba állítható tartalmak – előzetes és új ismeretek −, amelyek kapcsolatának felismerése maga a képesség. A tartalmi egységeket részletező ismeretek teljes készlete (részletezett tartalmak, fogalmak) és sorrendje nem kötelező, hanem a tanulási folyamatnak és a tanulók adottságainak megfelelően a tankönyvíró, illetve a tanár választja ki a megítélése szerint szükséges ismeretelemeket, esetleg ki is egészítheti őket. Az ismeretelemek működő jellegéből adódóan a stilisztikai, retorikai, verstani, narratológiai,



8

műfajelméleti fogalmak szövegszerveződésben betöltött szerepének a felfedezése kerül előtérbe. Ezeknek az ismereteknek az értelmezés támpontjaként kell működniük, a fogalmak kialakítása tehát nem a felismerés, azonosítás, a fogalmi szintű meghatározás érdekében történik. A félkövér szedés jelzi az új tartalmi egységeket. A differenciált tanterv elemei a Tartalmak tantervi egységben *-gal szerepelnek. A tanterv nem írja elő évfolyamonként a kötelező műveket. A tankönyvíró és a tanárok választják ki a követelményeknek leginkább megfelelő műveket. A tanterv javasol ugyan egy teljességre törekvő olvasmányjegyzéket, ám az itt felsorolt művek helyett vagy mellett más szövegek is választhatók. A tanterv meghatározza az értelmezendő szövegek számát: minimum 10 a törzsanyagban, 14 a differenciált tantervben. A nehezebben olvasható művekből (pl. középkori alkotások) megfelelő részletek feldolgozását javasolja. 2.1. A hangoztatás jelentésteremtő szerepe

Helyes artikuláció, intonáció, hangsúly és szünet, beszédtempó, hangerő. 2.2. Olvasási módok: szó szerinti, beleélő, értelmező; az irodalmi kommunikáció elemei: szerző,

szöveg, olvasó; az irodalmi kommunikációt működtető eljárások: írás és olvasás 2.3. Szöveg-szerző viszony, szöveg-olvasó viszony, szöveg-szöveg viszony 2.4. Szóképek: metafora, megszemélyesítés, szinesztézia, allegória, metonímia, archetípus;

Hasonlat; Retorikai alakzatok: az ismétlés, ellentét alakzatai Verstani alapfogalmak: ritmus, hangsúlyos ritmus, ütem, időmértékes ritmus, verslábak, klasszikus időmértékes verselés, modern időmértékes verselés, rím és rímfajták, szonett Térszerkezet, időszerkezet a lírai és epikai művekben Beszédhelyzet az irodalmi műben: a beszélőnek a tárgyhoz és a címzetthez való viszonya; tény és fikció; történet, történetmondás, elbeszélő, elbeszélői nézőpont

2.5. Érték, értékosztályok: megjelenített értékek, értékrend Hangnemek: ünnepélyes, patetikus, humoros, szatirikus, tárgyilagos Esztétikai minőségek: fenséges, alantas, tragikus, idilli, komikus, ironikus, szatirikus; az esztétikai érték

2.6. Epika: epikum, történet, történetmondás, elbeszélő, elbeszélői nézőpont, szereplő, szereplők rendszere; epikai műfajok: mítosz, *monda, *gesta, novella, *karcolat, regény

2.7. Elbeszélés, tanítás. A tanítás szerepe a különböző példázatos elbeszélésekben. Példázat, bibliai példázat, legenda, tanító mese, *tézisregény

2.8. Líra, líraiság; a lírai én, vershelyzet, beszédhelyzet; lírai műfajok: dal (népdal, népies dal), epigramma, himnusz, óda

2.9. A közösségi líra változatai. Közösségi én; beszédhelyzetek. Himnuszköltészet: *zsoltár, *zsoltárfordítások, közösségi himnusz; közösségi óda

3.1. A műfajok történeti változatai közti különbségek. Az értelmezett szövegek és

történelmi, művelődéstörténeti hátterük kapcsolata 3.2. Író, írói életrajz, kronológia; kultúra, világkép, történetiség, irodalmi korszak,

stílusirányzat. A nyelvújítás. Erdély szerepe a magyar művelődés és a magyar nyelv történetében

3.3. Példázatos elbeszélés a középkor (legenda), a reformáció irodalmában (tanító mese), *az újkori tézisregényben

3.4. A közösségi himnusz történeti változatai (középkor, romantika); a közösségi óda történeti változatai (klasszicizmus, romantika)



9

Memoriter 3–4 lírai alkotás, 20–25 soros prózarészlet Egyéni olvasás: Min. 2 novella, 1 regény Javasolt szövegek A javasolt szövegek, szerzők listája nem előíró jellegű. A tantervben megjelölt kompetenciákhoz igazodva a kötelező tartalmaknak megfelelően a tankönyvszerző és a tanár más szövegeket is választhat. A tanterv 10–14 szöveg elmélyülő olvasását javasolja, amelyek között szerepelnie kell a klasszikus magyar irodalom jelentős alkotásainak, teljes szövegeknek vagy szövegrészleteknek. A tanórára kiválasztott szövegek, illetve részletek ne haladják meg az 1–2 lapot, az ennél hosszabb szövegeket a tanterv otthoni olvasásra és tanórai megbeszélésre javasolja (évente minimum 2 hosszabb terjedelmű szöveget). Epikai műfajok: 3–4 mítosz, 2 bibliai történet, 2 bibliai példázat Boccaccio, Kosztolányi Dezső, Örkény István vagy más szerző novellája a magyar és világirodalomból Mikszáth Kálmán: Szent Péter esernyője; Tamási Áron: Ábel a rengetegben; Gárdonyi Géza: Isten rabjai vagy más szerző regénye a magyar és világirodalomból Anonymus: Gesta Hungarorum (részletek) Margit-legenda (részletek); Heltai Gáspár: Száz fabula (1–2 fabula); Voltaire: Candide; Jókai Mór: Egy magyar nábob vagy Fekete gyémántok; William Golding: A legyek ura Lírai műfajok: népdalok, Csokonai Vitéz Mihály dalai, Petőfi Sándor népies dalai Jacopone da Todi: Állt az anya; Ómagyar Mária-siralom; Assisi Szent Ferenc: Naphimnusz; Kölcsey Ferenc: Hymnus; Kovács András Ferenc: Kiben Máriát dicséri; Weöres Sándor: Mária siralma Bibliai zsoltárok, 42. zsoltár – Balassi Bálint és Szenczi Molnár Albert fordítása Kölcsey Ferenc: Huszt, Vörösmarty Mihály: A Guttenberg-albumba Berzsenyi Dániel: A magyarokhoz (I–II), Vörösmarty Mihály: Szózat, Liszt Ferenchez



10

X. OSZTÁLY 1. Anyanyelvhasználat és tudatos nyelvi viselkedés különböző élethelyzetekben; kommunikáció szóban és írásban

Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált tanterv* 1.1. A különböző nyelvváltozatok, nyelvi regiszterek, stílusrétegek és stílusárnyalatok felismerése és használata a kommunikációs helyzetnek megfelelően; az alapváltozat, a köz- és irodalmi nyelv megfelelő használata szóban és írásban

- a kommunikáció, a nyelvi közlés tényezői és funkciói, a közvetlen emberi beszéd

- a tömegkommunikáció - nyelvváltozatok; rétegzettség és norma a nyelvhasználatban, a magyar nyelv fontosabb belső változatai, a nyelvváltozatok eltérő kifejezési formái, tartalmi és magatartásbeli követelményei

- a stílusrétegek

- az újságbeli, a rádiós és televíziós információközvetítés meghatározó műfajai, ezek nyelvi kifejezési formáinak, hatáskeltő eszközeinek azonos és különböző sajátosságai

1.2. A beszédhelyzetnek megfelelő nyelvi viselkedés, a párbeszéd fenntartása, együttműködés a közös értelem megteremtésében

- az igényes egyéni és közösségi kommunikációs magatartás követelményei; kommunikációs technikák

1.3. Érvelés szóban egy bizonyos álláspont mellett, érvelés írásban megadott témára

- retorikai alapismeretek: az érvelés technikája, a téma megnevezése, a kérdésfelvetés szempontjai, az érvek felsorakoztatása, az elmondás, hangoztatás eljárásai; az érvelő szöveg, az érvelő szöveg szerkezete, a szövegszervezés eljárásai, a deduktív és induktív érvelés, a meggyőzés rejtett formái, a cáfolat módszerei

- a beszéd kidolgozása: előkészítés, elrendezés, kidolgozás

- a beszéd megszólaltatása: a hatásos meggyőzés és véleménynyilvánítás nyelvi kifejezésbeli eszközei a különböző szövegműfajokban

1.4. Az érvelő-meggyőző szövegtípusok felismerése

- érvelő-meggyőző szövegtípusok (szónoklat)

- prédikáció

1.5. A magyar helyesírás egységének felismerése és a helyesírás alapelveinek tudatosítása

- a magyar helyesírás alapelvei - a mozaikszók és az idegen szavak írásmódja

2. Szövegolvasás; az olvasói szerep, az esztétikai magatartás gyakorlása Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált tanterv

2.1. Epikus művek olvasása. A történeti elbeszélés kötött és kötetlen formáinak a megkülönböztetése, az epikus idő alakulásának a

- történeti tárgyú elbeszélés: eposz, történeti tárgyú műballada, történelmi regény

- a komikus eposz

* A differenciált tanterv azokra a szakokra vonatkozik, ahol a magyar nyelv és irodalom óraszáma heti 4 óra.



11

Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált tanterv megragadása ezekben a műfajokban

2.2. Elbeszélő és címzett viszonyának megfigyelése az énelbeszélésben, az elbeszélő ént létrehozó narrációs eljárások megragadása, gyakorlása

- énelbeszélés különböző beszédhelyzetekben: napló, levélregény

2.3. Az imitációelv és esztétikai alapjának felismerése lírai alkotásokban

- az imitációelv a lírai alkotásokban: imitáció, antik minta; imitáció és versszerkezet: piktúra, szentencia; imitáció és verselés; imitáció és műfajok

2.4. A drámai mű szerkezeti elemeinek (cselekmény, szereplők, beszédfajta) azonosítása a különböző műfaji változatokban

- dráma, a drámaiság, a drámai szituáció, drámai cselekmény, a drámai hős, konfliktus, beszédfajták

- drámai műfajok: tragédia, komédia

- drámatípusok: konfliktusos, középpontos, kétszintes dráma

3. Történeti látásmód, kulturális viszonyulások gyakorlása Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált tanterv

3.1. A történeti tárgyú elbeszélések és kulturális összefüggésük megragadása

- barokk eposz - történelmi háttér és előtér a történelmi regényben

3.2. Énelbeszélés és kulturális háttér viszonyának felismerése

- az énelbeszélés történeti változatai: az énelbeszélés rokokó, szentimentális művekben; szentimentalista énregény; levél; napló

3.3. Az imitáció történeti változatainak a megkülönböztetése; a költőszerep és imitáció összefüggéseinek megragadása

- az imitációelv történetisége: imitáció humanista, barokk és klasszicista művekben

- az imitációelv történetisége: imitáció rokokó művekben

3.4. A drámaváltozatok és a kultúra kapcsolatának felismerése

- dráma a színpadon: romantikus dráma

- drámaváltozatok és kulturális hátterük: dráma a kultuszban (antik dráma), dráma a színpadon (klasszicista dráma)

TARTALMAK I. Nyelv és kommunikáció A magyar nyelv iskolai tanulmányozása nincs alárendelve a magyar irodalom oktatásának. Ezért a nyelv és kommunikáció tartalmai az irodalommal közös tankönyvben és önálló tankönyvben egyaránt feldolgozhatók, és a tanárnak is megvan a lehetősége a hatékonynak vélt egyéni módszertani megközelítésre. A középiskolai szakaszban is a nyelvhasználat áll a figyelem középpontjában: a



12

nyelvváltozatok célszerű és igényes váltogatása a kommunikációs helyzetnek megfelelően. Továbbra is fontos szempont a nyelv beszélt és az írott változatában egyaránt a megértés (befogadás) és a szövegalkotás készségeinek fejlesztése, a produktív és kreatív nyelvhasználat bátorítása. A nyelvi helyességet, az érthető szép beszédet mindig a helyzetnek megfelelően kell megítélni és minősíteni. A kifogástalan helyesírás állandó és elengedhetetlen tantárgyi követelmény. Az differenciált tanterv elemei a Tartalmak tantervi egységben *-gal szerepelnek. 1.1. A kommunikáció.

A nyelvi közlés tényezői és funkciói. A közvetlen emberi beszéd. A tömegkommunikáció. Rétegzettség és norma a nyelvhasználatban. A magyar nyelv fontosabb belső változatai. A nyelvváltozatok eltérő kifejezési formái, tartalmi és magatartásbeli követelményei. A stílusrétegek: magánéleti, közéleti, tudományos és publicisztikai szövegek stílusa *Az újságbeli, a rádiós és televíziós információközvetítés meghatározó műfajai (hír, hirdetés, tudósítás, riport, interjú, cikk, kritika, jegyzet), ezek nyelvi kifejezési formáinak, hatáskeltő eszközeinek azonos és különböző sajátosságai

1.2. Az igényes egyéni és közösségi kommunikációs magatartás követelményei: a beszédhelyzetnek megfelelő nyelvhasználat; a megformáltság; a kommunikációs partnerek, szereplők és nézőpontok; a háttérismeret és tudáskeret; a közös nyelvűség (a közös nyelvváltozat ismerete). Kommunikációs technikák. A nyelv ismeretközlő, érzelemkifejező, felhívó, kapcsolatteremtő, metanyelvi és stilisztikai funkciója. Nyelvi illem

1.3. Alapvető retorikai ismeretek. Az érvelés technikája: érvek, ellenérvek, deduktív és induktív érvelés, a cáfolat módszerei. A beszéd kidolgozása: előkészítés, elrendezés, kidolgozás, egy alkalmi beszéd előkészítése és megszólaltatása. *A beszéd megszólaltatása: a hatásos meggyőzés és véleménynyilvánítás nyelvi kifejezésbeli eszközei a különféle szövegműfajokban. *A szónoklat (alkalmi beszéd) előadásának követelményei

1.4. Az érvelő-meggyőző szövegtípusok: szónoki beszéd; *prédikáció 1.5. A helyesírás alapelvei: a kiejtés, a szóelemzés, a hagyomány, az egyszerűsítés elve. A

mozaikszók helyesírása. A gyakran használt idegen szavak írásmódja. Eltérések az idegen szavak magyar és román helyesírásában

II. Irodalomolvasás A tantervben megjelenő tartalmak a tanulási folyamatban képességfejlesztő működő ismeretekként hasznosíthatók. Így például a képességek mellé rendelt tartalmi egységek arról tájékoztatnak, hogy melyek azok a viszonyba állítható tartalmak előzetes és új ismeretek −, amelyek kapcsolatának felismerése maga a képesség. A tartalmi egységeket részletező ismeretek teljes készlete (részletezett tartalmak, fogalmak) és sorrendje nem kötelező, hanem a tanulási folyamatnak és a tanulók adottságainak megfelelően a tankönyvíró, illetve a tanár választja ki a megítélése szerint szükséges ismeretelemeket, esetleg ki is egészítheti őket. Az ismeretelemek működő jellegéből adódóan a stilisztikai, retorikai, verstani, narratológiai, műfajelméleti fogalmak szövegszerveződésben betöltött szerepének a felfedezése kerül előtérbe. Ezeknek az ismereteknek az értelmezés támpontjaként kell működniük, a fogalmak kialakítása tehát nem a felismerés, azonosítás, a fogalmi szintű meghatározás érdekében



13

történik. A félkövér szedés jelzi az új tartalmi egységeket. A differenciált tanterv elemei a Tartalmak tantervi egységben *-gal szerepelnek. A tanterv nem írja elő évfolyamonként a kötelező műveket. A tankönyvíró és a tanárok választják ki a követelményeknek leginkább megfelelő műveket. A tanterv javasol ugyan egy teljességre törekvő olvasmányjegyzéket, ám az itt felsorolt művek helyett vagy mellett más szövegek is választhatók. A tanterv meghatározza az értelmezendő szövegek számát: minimum 12–14. A nehezebben olvasható művekből megfelelő részletek feldolgozását javasolja. RÉSZLETEZETT TARTALMAK

2.1. Epikus művek olvasása. Az epikus idő; az elbeszélés ideje, az elbeszélt idő. A hősteremtés

eljárásai. Történeti tárgyú elbeszélés: eposz, *komikus eposz, történeti tárgyú műballada, történelmi regény

2.2. Énelbeszélés: levél, napló, levélregény 2.3. Az imitációelv: imitáció, antik minta; imitáció és versszerkezet: piktúra, szentencia;

imitáció és verselés (klasszikus időmértékes verselés); imitáció és műfajok (óda, elégia, epigramma, episztola, leíró költemény)

2.4. Drámai művek olvasása. A dráma, a drámaiság, a drámai szituáció, drámai cselekmény, a drámai hős, konfliktus, beszédfajták A drámai műfajok: tragédia, komédia *Drámaváltozatok: konfliktusos, középpontos, kétszintes dráma

3.1. A történeti tárgyú elbeszélések és kulturális összefüggésük megragadása. A barokk eposz. Történelmi háttér és előtér a történelmi regényben 3.2. Az énelbeszélés rokokó, szentimentális művekben. Szentimentalista énregény; levél; napló 3.3. Az imitációelv történetisége: imitáció humanista, barokk, *rokokó, klasszicista művekben 3.4. Drámaváltozatok és kulturális hátterük: *dráma a kultuszban (antik dráma); dráma a

színpadon (*klasszicista dráma, romantikus dráma) Javasolt szövegek A javasolt szövegek, szerzők listája nem előíró jellegű. A tantervben megjelölt kompetenciákhoz igazodva a kötelező tartalmaknak megfelelően a tankönyvszerző és a tanár más szövegeket is választhat. A tanterv 12–14 szöveg elmélyülő olvasását javasolja, amelyek között szerepelnie kell a klasszikus magyar irodalom jelentős alkotásainak, teljes szövegeknek vagy szövegrészleteknek. A tanórára kiválasztott szövegek, illetve részletek ne haladják meg az 1–2 lapot, az ennél hosszabb szövegeket a tanterv otthoni olvasásra és tanórai megbeszélésre javasolja (évente minimum 2 hosszabb terjedelmű szöveget). Arany János: Szondi két apródja, V. László; Homérosz: Iliász (részletek), Odüsszeia (részletek); Zrínyi Miklós: Szigeti veszedelem (részletek); Petőfi Sándor: A helység kalapácsa Jókai egy történelmi regénye/Jósika Miklós: Abafi/Kemény Zsigmond: Zord idő, Rajongók/Kós Károly: Az országépítő, Varju nemzetség/Mikszáth Kálmán: A fekete város/Móricz Zsigmond: Erdély Mikes Kelemen. Törökországi levelek (részletek); Kazinczy Ferenc: Fogságom naplója; Kármán József: Fanni hagyományai; J. W. Goethe: Az ifjú Werther szenvedései; Széchenyi István: Napló



14

(részletek); Janus Pannonius: Mikor a táborban megbetegedett, Egy dunántúli mandulafáról, Pannónia dicsérete, Névváltoztatásáról, Önmagáról, Martialishoz; Martialis epigrammái Balassi Bálint: Júliát hasonlítja a szerelemhez, Kiben az kesergő Céliáról ír Csokonai Vitéz Mihály: Az Estve, Újesztendei gondolatok, A Reményhez Berzsenyi Dániel: Horác, A közelítő tél; Horatius: Taliarchushoz Szophoklész: Antigoné; Moliere: Tartuffe; Katona József: Bánk bán; Vörösmarty Mihály: Csongor és Tünde


Anexa nr. 1 la ordinul ministrului edcaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009


PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MATERNĂ

CLASA A IX-A


Bucureşti, 2009



LEHRPLAN FÜR DAS FACH DEUTSCH

ALS MUTTERSPRACHE

Klasse 9



Curricularer Lehrplan des Faches Deutsch als Muttersprache Klassen 9-12

I.Vorbemerkungen Der Deutschunterricht dient der Entwicklung, Erweiterung und Differenzierung der Ausdrucks- und Kommunikationsfähigkeit, des Sprachbewußtseins, der ästhetischen Kompetenz, des historischen Bewußtseins sowie dem Selbst- und Weltverständnis der Schüler durch sprachliches Handeln und Auseinandersetzung mit Sprache in all ihren Erscheinungsformen und mit Texten aller Art und aller Medien; der Deutschunterricht befähigt die Jugendlichen mit dazu, sich in ihrer literarisch-kulturellen und medial vermittelten Umwelt auszukennen und an ihr teilzuhaben. 1.Aufgaben des Deutschunterrichts Der Deutschunterricht hat die Aufgabe der sprachlichen und literarischen Bildung junger Menschen. Er erweitert ihren ästhetischen, historischen und gesellschaftlichen Erfahrungs- und Wissenshorizont. Dadurch leistet er einen wesentlichen Beitrag zu ihrer Erziehung.Grundlagen für den gelungenen Deutschunterricht sind das Interesse und die Freude an Sprache und Literatur; sie müssen bei den Schülern geweckt und ständig gefördert werden. Die im Deutschunterricht erworbenen Kenntnisse und Fähigkeiten, Einsichten und Verhaltensweisen bereiten die Schüler darauf vor, sich in der Welt zu orientieren und weiterzubilden; sie tragen zu Selbstständigkeit und Verantwortungsbereitschaft, Flexibilität, Kreativität und Kooperationsbereitschaft bei. Sie geben die spezifisch im Deutschunterricht zu vermittelnde Grundlage ab für eine weiterführende Auseinandersetzung mit den Kernproblemen. Dabei ist die Art und Weise des Erarbeitungsprozesses im Unterrichtsalltag - z. B. für den zwischenmenschlichen Umgang, für Gleichstellung und Partizipation - von modellhafter Bedeutung. Die menschliche Persönlichkeit findet ihren Ausdruck vorrangig in der Sprache. Sie in allen ihren Möglichkeiten zu erfassen und gebrauchen zu können, ist für den Schüler unbedingt notwendig. Sprache fungiert als Ausdrucksmittel der Emotionen, Überzeugungen, Phantasien, Analysen von Problemen und Wünschen. Gleichzeitig dient sie dem Zusammenleben der Menschen in ihren jeweiligen Gemeinschaften. Kommunikative Techniken aller Art sind also wesentliche Elemente des Deutschunterrichts, in der praktischen Gesprächsführung ebenso wie in der theoretischen Auseinandersetzung mit Sachverhalten. Sprache vermittelt über die Literatur einen Zugang zur Welt. Hier findet der Schüler verschiedene zeit- und gesellschaftsbedingte Ausdrucksformen der eigenen Kultur und fremder Kulturen, setzt sich mit ihren ästhetischen, philosophischen und sozialen Inhalten auseinander. Er hat die Möglichkeit, das traditionelle und eigene Lebensmodell mit alternativen Denkweisen in Verbindung zu bringen. Die Erkenntnis der historischen Bedingtheit aller Lebens- und Weltdeutungen schützt davor, Sichtweisen ideologisch zu verengen oder absolut zu setzen. 2. Ziele des DaM-Unterrichts Aus dem bisher Gesagten ergeben sich die Ziele desDeutschunterrichts :



-eine möglichst fehlerfreie, funktionale und rationale Verwendung der Sprache -Texte verstehen, eigenständig wiedergeben, analysieren und kritisch beurteilen -Sachverhalte und Probleme anhand von Literaturbeispielen bzw. an allgemeinen Fragen des Menschseins erörtern -Arbeitstechniken sachgemäß anwenden und mit der entsprechenden Fachterminologie umgehen -Entwicklung und Förderung kreativen Gestaltens II. Prinzipien des curricularen Lehrplans 1.Beschreibung der spezifischen Eigenheiten der Lyzealstufe Der Lehrplan für das Fach Deutsch als Muttersprache verfolgt als Hauptziel die Heranbildung kultureller und interkultureller Anschauungen, sowie eine Welt von kohärenten Gefühlen und Haltungen. Der Lehrplan ist nach den Erkenntnissen heutiger Lernforschung von zentraler Bedeutung, da nur in den bisher konsequent durchlaufenen Phasen von Einführung, Anwendung, Variation und Transfer nachhaltige Ergebnisse zu erzielen sind. Mit dem Ziel der Werteorientierung wird das Thema „Mensch und Menschlichkeit“ von Anfang an verfolgt. Es spielt unter historisch-politischen, ethisch-philosophischen, sozialen und ästhetischen Aspekten in allen Einheiten eine zentrale Rolle. Entscheidender als bisher folgt die grundsätzlich neu konzipierte intentionale Sprech- und Schreiberziehung, die situations- und kontextbezogen ist, den Einsichten der modernen Lernpsychologie: analog zum Verstehen, das intensiv nur als Prozess erfolgt, müssen auch Sprechen und Schreiben prozessorientiert sein, um erfolgreich vermittelt und erlernt werden zu können. Bei der Erstellung des Rahmenlehrplans wurde folgendes berücksichtigt: -der Lehrplan schließt an die allgemeinen Bildungs- und Erziehungsziele der Gymnasialstufe an -er formuliert die Aufgabenstellungen und Kompetenzen für die Lyzealstufe Die Lernbereiche sind folgendermaßen gegliedert: I. Sprache und Kommunikation, II. Literatur Sie sind jedoch nicht isoliert voneinander zu sehen, sondern sind selbstverständlich miteinander verknüpft. Das Getrennte wird zusammengeführt im pädagogischen Wechselspiel zwischen Schüler, Lerngegenstand und Lehrer. Somit haben die Lehrer die Freiheit, ihren Unterricht selbstständig zu gestalten (Verbinden der Inhaltsbereiche, ihre Reihenfolge, die Struktur der Unterrichtseinheiten). Die ausgewählten Texte sollen attraktiv und altersgerecht sein sowie verschiedenen Gattungen und Epochen angehören. Dabei soll beachtet werden, dass bis zum Ende der Lyzealstufe mindestens ein für folgende Autoren typischer Text behandelt werden muss: G.E. Lessing, J.W. Goethe, F. Schiller, J. von Eichendorff, Fr. Hölderlin oder H. von Kleist, H. Heine, G. Büchner, Th. Fontane, G. Keller oder Th. Storm, R.M. Rilke, Th. Mann, F. Kafka, B. Brecht, H. Böll, W. Borchert, F. Dürrenmatt. Unter den ausgewählten Texten sollten auch Werke der Weltliteratur in deutscher Übersetzung wie auch Werke rumäniendeutscher Schriftsteller enthalten sein. Die Themenkreise sowie die Ganzschriften sollen je nach Interesse und Niveau der Schüler, am besten in Absprache mit diesen, ausgewählt werden.



In jedem Semester soll wenigstens ein Werk größeren Umfangs als Ganzschrift behandelt werden (Roman, Novelle, Drama), und in jedem Schuljahr mindestens ein Themenkreis / Ganzwerk projektbezogen unterrichtet werden. 2. Kurze Beschreibung des Fächerübergreifenden Unterrichts Bei der Behandlung bestimmter Unterrichtsthemen ist die Zusammenarbeit mit anderen Fächern anzustreben. Dies gilt für alle Fächer, mögen sich auch besonders Geschichte, Erdkunde, Gemeinschaftskunde, bildende Kunst und Musik dafür eignen. Diesen fächerübergreifenden Unterricht sind die Schüler aus der Gymnasialstufe sowohl als implizites Verfahren als auch als explizites Verfahren gewohnt; es erscheint sinnvoll, diesen Unterricht zu vertiefen. III.Relevante Kompetenzen für den DaM-Untericht 1.Direkte Kompetenzen -Alltägliche kommunikative Situationen und Sachverhalte zu erfassen. -Mögliche sprachliche Mittel oder Bedeutungen damit zu verbinden -Fähigkeit anderen zuzuhören,sie zu verstehen und Aussagen in eigene Wissenshorizonte einzubinden -Texte so zuverfassen, dass sie der Anforderungssituation entsprechen,also sie sachgerecht darzustellen -Informationen aus Texten zu entnehmen ,zu verknüpfen und mit Vorwissen zu verbinden -Sprachliche Mittel richtig und zielgerichtet anzuwenden 2.Indirekte Kompetenzen -Sachverhalte mit dem Vorwissen in Bezug zu setzen -Schlussfolgerungen damit verbinden, diese in Bezug auf Situation zu reflektieren und auszuwählen -Aussagen in eigene Wissenshorizonte einbinden und dabei auch Beziehungs-und Sachaspekte zu unterscheiden -Texte so zu verfassen, dass sie der Anforderungssituation entsprechen, sie folgerichtig zu argumentieren, ansprechend zu erzählen oderkreativ zu variieren -Sprachverhalte zu überdenken und anzupassen -Verständnis für die Funktion und das System der Sprache zu entwickeln 3.Transversale Kompetenzen -Informationen zu sammeln und die nützlichen zu selektieren -Vertrauen in die eigenen kommunikativen Fähigkeiten zu erlangen -Selbständiges, reflektierendes und kritisches Denken zu zeigen -Flexibilität und Toleranz gegenüber den Argumenten und Meinungen anderer zu zeigen -Eigenes Wertesystem aufzustellen -Eigene Vorstellungen zu vertreten IV. Aufbau des Fachs Deutsch für die Gymnasialstufe 1. Allgemeine Kompetenzen

a.Der richtige und angemessene Gebrauch der deutschen Sprache in verschiedenen Kommunikationssituationen



b.Die Anwendung und Erweiterung der Grundlagen wissenschaftlichen Arbeitens sowie die Aneignung von literaturwissenschaftlichem Hintergrundwissen anhand verschiedener literarischer und nichtliterarischer Texte c.Schriftliche und mündliche Argumentation, fundierte Meinungsäußerung und differenzierte Urteilsfindung zu literarischen und nichtliterarischen Texten

d.Verständnis für fremde kulturelle Äußerungen und Meinungen Anmerkung: Aus der Auflistung der “Allgemeinen Kompetenzen” ergibt sich, dass im Deutschunterricht Spracharbeit, Textarbeit, Anleitung zu Diskussion und Erörterung von Problemen sowie Projektarbeit zu landeskundlichen und interkulturellen Themen gleichwertig nebeneinander stehen. Jedem dieser vier Bereiche muss entsprechend Raum gegeben werden, wobei ein Ineinandergreifen natürlich möglich, manchmal sogar nötig ist. 2.Werte und Haltungen a.Freude am Lesen, Sensibilität und ästhetisches Feingefühl im Bereich der Literatur b.Einsicht in die kulturellen Werte und in die Entwicklung der deutschen Literatur c.Selbständiges, reflektierendes und kritisches Denken d.Vertrauen in die eigenen kommunikativen Fähigkeiten e.Flexibilität und Toleranz gegenüber den Argumenten und Meinungen anderer f.Offenheit für das Andere, Fremde g.Interkulturelle Kommunikationsfähigkeit, Verbindungen zwischen der Literatur in der Muttersprache und der rumänischen Literatur herstellen. 3.Lerninhalte Die Lernbereiche sind folgendermaßen gegliedert: I. Sprache und Kommunikation, II. Literatur Sie sind jedoch nicht isoliert voneinander zu sehen, sondern sind selbstverständlich miteinander verknüpft. Das Getrennte wird zusammengeführt im pädagogischen Wechselspiel zwischen Schüler, Lerngegenstand und Lehrer. Somit haben die Lehrer die Freiheit, ihren Unterricht selbstständig zu gestalten (Verbinden der Inhaltsbereiche, ihre Reihenfolge, die Struktur der Unterrichtseinheiten). 4.Aufbau des Lehrplans. Hinweise zur Arbeit mit dem Lehrplan Für das Fach Deutsche Sprache und Literatur 9. und 10. Klasse sind für alle Fachrichtungen 4 Wochenstunden vorgesehen, wobei in drei Wochenstunden dieselben, gemeinsamen Unterrichtsinhalte zu behandeln sind und in der vierten je nach Profil differenziert werden soll. In der Aufstellung der Feinkompetenzen finden sich drei Spalten: A für den mathematisch-naturwissenschaftlichen, B für den philologischen und C für den pädagogischen Zweig. Für die11. und 12. Klasse sind für alle Fachrichtungen drei Wochenstunden vorgesehen, in welchen dieselben, gemeinsamen Unterrichtsinhalte zu behandeln sind,wobei das philologische und das pädagogische Profil noch je eine vierte Wochenstunde haben, in der aber differenziert vorgegangen werden soll. In der Aufstellung der Feinkompetenzen



finden sich drei Spalten: gemeinsame Inhalte , A für den philologischen und B für den pädagogischen Zweig. Der Lehrplan ist folgendermaßen strukturiert: -Allgemeine Kompetenzen, Werte und Haltungen und Lerninhalte -Feinkompetenzen und Inhalte, sowie Bemerkungen zu den Lernbereichen -Empfehlungen zu Inhalten und Fachbegriffen (Anhang) -Methodische Hinweise Der Lehrplan bietet dem Lehrer die Freiheit: -aus dem Literaturkanon die der Klasse am meisten entsprechenden Werke auszuwählen -Arbeitstechniken und Sozialformen des Unterrichts situationsbedingt anzuwenden (Gruppenarbeit, Einzelarbeit, Interview, Projektunterricht, etc.) -fächerübergreifend zu unterrichten und somit einen Transfer von Wissen zwischen den Fächern: Geschichte, Erdkunde, Musik, Religion, etc. und Deutsch zu leisten Im vorliegenden Dokument werden aus formulierungstechnischen Gründen durchgehend die Begriffe "der Schüler" und "der Lehrer" verwendet; gemeint sind selbstverständlich jeweils "Schüler und Schülerinnen" beziehungsweise "Lehrer und Lehrerinnen



9.Klasse

ANMERKUNGEN ZU DEN LERNBEREICHEN

I. SPRACHE UND KOMMUNIKATION Im Sinne eines integrierten Sprachunterrichts werden die sprachlichen Erscheinungen aus drei Gesichtspunkten verfolgt: Normativ, funktional und kreativ. So kann der Sprachunterricht ein Mittel zur Förderung der Sprachkompetenz des Schülers werden und ihn dazu befähigen, sich ein korrektes literarisches Deutsch in der Textrezeption anzueignen und dieses in der Textproduktion zu gebrauchen. Es ist nun Aufgabe der unterrichtenden Lehrer (oder der Lehrbuchautoren) in den thematischen Unterrichtseinheiten (siehe Bereich Literatur) Schwerpunkte für das Üben der sprachlichen Erscheinung zu setzen, wobei die theoretischen Ausführungen auf ein notwendiges Minimum zu reduzieren sind. A. Mündliche und schriftlicheTextproduktion 1. Mündliche Sprachverwendung a. Gespräch

- Formen: Unterrichtsgespräch, Diskussion, Streitgespräch - inhaltliche Regeln: Argumentieren (Behauptung, Begründung, Beispiel,

Schlussfolgerung), Eingehen auf die Argumente des Vorredners - formale Regeln: Achtung des Gesprächspartners, ihn aussprechen lassen

b. Rede, freies Sprechen - Vortrag eines Sachverhaltes (Kurzreferat) - Aufbau der Rede: Einleitung, Hauptteil, Schluss

Im verbalen Bereich sind zu beachten:

- richtige Aussprache und Betonung der Wörter (Länge und Kürze der Vokale, Neuansatz usw.)

- grammatikalische Richtigkeit insofern, dass das Verständnis nicht beeinträchtigt wird

- Verwendung der entsprechenden Stilebene 2. Schriftliche Sprachverwendung Beim Verfassen von Texten wird folgendes verfolgt:

- orthographische Korrektheit (unter Berücksichtigung der neuen deutschen Rechtschreibung)

- grammatikalische Richtigkeit (Flexionsendungen, Artikel, syntaktischer Aufbau) - treffende Wortwahl, entsprechende Stilebene

B. Rezeption mündlicher und schriftlicher Texte (auditiv, visuell, audio-visuell)



Bei der Rezeption der mündlichen und schriftlichen Texte spielen eine Rolle: - die Betonung (in der mündlichen Aussage) - die Satzzeichen ( in der schriftlichen Mitteilung) - die Bedeutung der Wörter im Kontext - die Wortfelder - die Stilfiguren, literarische Gattungen, stilistische Mittel und Möglichkeiten - die Textsorten (literarische, wissenschaftliche Texte, usw.)

II. LITERATUR In der Behandlung der Literatur geht man von folgenden Gesichtspunkten aus: 1. Themenkreise 2. literarische Epochen 3. literarische Gattungen 1. Es werden folgende Themenkreise empfohlen:

a. Held (in “Hildebrandslied”, “Nibelungenlied” dazu Preußler, “Wanja” oder

M. Ende, “Momo”, Wildwest-Filme…) oder: Phantasiewelten und Abenteuer (in “Parzival” und “Harry Potter” oder “Herr der Ringe”…)

b. Liebe (im Minnesang, Liebeslyrik vom Barock bis zur Moderne) c. Toleranz und Menschlichkeit; Emanzipation und Partizipation (in

“Nathan” und in Dürrenmatts “Der Richter und sein Henker” o.Ä.) 2. Der Schwerpunkt fällt auf mittelalterliche Literatur und Aufklärung. Dabei sollen

Bezüge hergestellt werden zu motiv- oder themengleichen Werken aus anderen literarischen Epochen bis zur Gegenwart.

3. Es sind Textbeispiele der drei literarischen Hauptgattungen zu behandeln: a. epische Formen: Heldenepos und wahlweise Sage, Mythos, Roman, Parabel,

Kurzgeschichte, usw. b. lyrische Formen: Minnelied, Liebesgedicht, Sonett u.a. c. dramatische Formen: Drama

Zusätzlich sollen Sachtexte (Bericht, wissenschaftlicher Text, usw.) behandelt werden, die sich in die oben genannten Themenkreise eingliedern. Ausgehend von den vorgeschlagenen Themen oder literarischen Werken soll das Verhältnis zwischen Literatur und den Ausdrucksmöglichkeiten anderer Kunstformen erarbeitet werden. Zu diesem Zweck sollen wahlweise Theater- und Filmvorführungen, Hörspiele, Gedichtvorträge, Gemälde, Plastiken, Buchillustrationen, usw. herangezogen werden. Im Anhang zu vorliegendem Rahmenplan werden Literaturvorschläge genannt, auf die man zurück greifen kann.



ANHANG 1. Empfehlungen zu den Inhalten a. Held/Phantasiewelten und Abenteuer

- Das Hildebrandslied, Das jüngere Hildebrandslied - Das Nibelungenlied bzw. Lechner, Die Nibelungen - Wolfram von Eschenbach, Parzival bzw. Lechner, Parzival - Michael Ende, Momo; Die unendliche Geschichte - Ottfried Preußler, Wanja - Mark Twain, Ein Yankee an König Arthus Hof - Comics - Wildwestromane - J. Rowling, Harry Potter; Tolkien, Herr der Ringe - Sachreportagen

b. Liebe - Minnelieder, z.B. von Walther von der Vogelweide, Der von Kürenberg, anonyme

… - Liebeslyrik, z.B. von Gryphius, Goethe, Brentano, Heine, Morgenstern, Brecht,

Kästner, Ringelnatz, Fried, Shakespeare, Eminescu - Gottfried von Strassburg, Tristan und Isolde - William Shakespeare, Romeo und Julia - Gottfried Keller, Romeo und Julia auf dem Dorfe - Liebesromane aus der Konsumliteratur

c. Toleranz und Menschlichkeit. Emanzipation und Partizipation - Fabeln von Gellert und Lessing - G. E. Lessing, Nathan der Weise - Kant, Was ist Aufklärung? (Auszüge) - F. Dürrenmatt, Der Richter und sein Henker, Der Verdacht

2. Begriffe im Deutschunterricht Es wird empfohlen folgende Begriffe zu festigen und zu systematisieren:

- Handlungsverlauf, Aufbau/Struktur, Konflikt, Personenkonstellation - lyrisches Ich, subjektive und objektive Darstellung, Gedichtaufbau,

Grundstimmung; Metapher, Personifikation, Hyperbel, Wiederholung; Strophe, Vers, Metrum, End-, Binnen- und Kehrreim, Alliteration (Stabreim)

- Monolog, Dialog, Regieanweisung, Bühnenbild…; Akt/Aufzug, Szene/Auftritt, Drama, Tragödie, bürgerliches Trauerspiel, Komödie; dramatischer Aufbau

Desgleichen sollen neue Begriffe aus folgenden Bereichen eingeführt werden: Ästhetik, Literaturtheorie, Stilistik, Rhetorik, Linguistik als Instrumentarium der Texterschließung. Die weiter unten angeführten Begriffe sollen eine Orientierungshilfe für den Lehrer darstellen.



1. Im Bereich Literatur - Thema, Motiv, Weltanschauung, Lebensgefühl, Stilmittel - Fiktion, Phantasie, Belletristik, Trivialliteratur, Funktionalstil (Stil der Alltags-rede,

Zeitungsstil, literarischer Stil, usw.), Kommunikation, Kommunikations-absicht, Elemente der Rhetorik

- Begriffe aus der Filmkunst (Drehbuch, Regie, Bild, Ton, schauspielerische Darbietung), Begriffe aus der Bühnenkunst (Regie, Bühnenbild, schauspiele-rische Darbietung), Vortragskunst

2. Im Bereich Sprache und Kommunikation - Kommunikation, Begriffe der Kommunikationssituation (Sender, Empfänger,

Mitteilung, Kontext), Mitteilungsformen ( auditive, visuelle, audio-visuelle) - Formen des mündlichen Ausdrucks: Gespräch (Alltagsgespräch, Diskussion,

Streitgespräch), Rede (freies Sprechen, Vortrag, Meinungs- und Überzeugungsrede) - Wortfelder, Kongruenz, Pleonasmus, Zusammensetzung und Ableitung (Präfixe und

Suffixe), semantische Beziehungen im Wortschatz (Synonymie, Antonymie, Polysemie, Homonymie)

- non-verbale Elemente der Kommunikation (Gestik, Mimik, usw.)

Methodische Hinweise Neben den herkömmlichen Lehrmethoden sollten moderne Unterrichtsformen im Deutschunterricht zunehmend an Bedeutung gewinnen. Hier zwei konkrete Möglichkeiten: Schülerzentriertes Lernen\ Autonomes Lernen:

Der Lehrer sollte ermutigt werden, im Hinblick auf die Kompetenzen, die entwickelt werden, auch autonome Lernformen in den Unterricht zu integrieren. Autonomes Lernen bedeutet, die Schüler die zentralen Entscheidungen über ihr Lernen selbst treffen zu lassen. Den Schülern wird das Recht auf ihren eigenen Lernprozess und Lernrhythmus eingeräumt. Ihnen wird dabei geholfen, sich die Lernstrategien anzueignen und selbsttätig anzuwenden. Der Lehrplan ist der verbindliche Ausgangspunkt fur die Gestaltung des Unterrichts. Der Lehrer hat die pädagogische Freiheit, Methoden und Mittel einzusetzen, um autonomes Lernen zu fördern. Vielfalt der Methoden in der Leistungsmessung

Leistungsbewertung wird verstanden als Beurteilung und Dokumentation der individuellen Lernentwicklung und des jeweils erreichten Leistungsstandes. Sie berücksichtigt sowohl die Ergebnisse als auch die Prozesse des schulischen Lernens und Arbeitens. Deshalb ist es wichtig, verschiedene Formen der Bewertung und unterschiedliche Testverfahren entsprechend dem Lernziel anzuwenden: Einstufungstest, Lernfortschritsttest, Abschlusstest, Teiltest, etc. Es ist empfehlenswert, auch besondere Leistungen zu bewerten: Referate, Projekte, Lernmappen, eigene literarische Versuche. Als besondere Form der Bewertung ist zB. die Selbstbewertung zu berücksichtigen.


Ane

xa n

r. 1

la o

rdin

ul m

inis

trulu

i edc

aţie

i, ce

rcetăr

ii şi

inovăr

ii nr

. 509

9/09

.09.

2009

9.K

lass

e FE

INK

OM

PET

EN

ZEN

UN

D IN

HA

LT

E m

it D

iffer

enzi

erun

g fü

r di

e 4.

Woc

hens

tund

e 1.

D

er ri

chtig

e un

d an

gem

esse

ne G

ebra

uch

der d

euts

chen

Spr

ache

in v

ersc

hied

enen

Kom

mun

ikat

ions

situ

atio

nen

Fein

kom

pete

nzen

ge

mei

nsam

e In

halte

A

*1 B*

* C

***

1.1

Mün

dlic

he A

usdr

ucks

form

en

situ

atio

nsge

rech

t ver

wen

den

• D

ialo

gfüh

rung

(b

es.

Unt

erric

htsg

espr

äch)

un

ter

Bea

chtu

ng

der

Ges

präc

hsre

geln

un

d –t

echn

iken

Mon

olog

führ

ung,

fr

eies

Sp

rech

en

(mün

dlic

hes

Erzä

hlen

, Kur

zref

erat

) -

Rol

lens

piel

1.2

Schr

iftlic

he

Aus

druc

ksfo

rmen

bei

m

Ver

fass

en

vers

chie

dena

rtige

r Tex

te

richt

ig u

nd

situ

atio

nsge

rech

t ve

rwen

den

• ge

hobe

ne A

usdr

ucks

wei

se (z

.B. i

n In

halts

anga

be, E

xzer

pt,

Stel

lung

nahm

e, A

nzei

ge…

) •

Allt

agss

prac

he (z

.B. i

n B

rief,

Tage

buch

, Erz

ählu

ng)

zu

sätz

liche

Übu

ngen

zu

sätz

liche

Übu

ngen

1 A

* = m

athe

mat

isch

-nat

urw

isse

nsch

aft-

liche

s Pro

fil; B

** =

phi

lolo

gisc

hes P

rofil

; C**

* = p

ädag

ogis

ches

Pro

fil


Ane

xa n

r. 1

la o

rdin

ul m

inis

trulu

i edc

aţie

i, ce

rcetăr

ii şi

inovăr

ii nr

. 509

9/09

.09.

2009

Fe

inko

mpe

tenz

en

gem

eins

ame

Inha

lte

A*1

B**

C**

* 1.

3 Tr

effs

iche

rhei

t im

A

usdr

uck

und

Spra

chric

htig

keit

verb

esse

rn

• W

orts

chat

zerw

eite

rung

und

st

ilist

isch

e Ü

bung

en

• ric

htig

e V

erw

endu

ng d

er F

lexi

on

(z.B

. bei

Adj

ektiv

en, s

tark

en

Ver

ben…

) •

kom

plex

ere

synt

aktis

che

Kon

stru

ktio

nen,

rich

tige

Ver

wen

dung

der

V

erbi

ndun

gsw

örte

r

Schw

erpu

nkt:

Fach

spra

che

und

ihre

st

ilist

isch

en

Bes

onde

rhei

ten

Schw

erpu

nkt:

Stilb

ruch

und

Stil

blüt

e (s

tilis

tisch

e Ü

bung

en)

1.4

Fach

term

ini s

inng

emäß

er

fass

en u

nd a

ngem

esse

n ve

rwen

den

s. An

hang

2, B

egri

ffe im

D

euts

chun

terr

icht

,(Lite

ratu

r und

Sp

rach

e)

di

ffer

enzi

erte

re

Beg

riffe

s.

synt

aktis

che,

m

orph

olog

isch

e un

d se

man

tisch

e A

spek

te

der W

orta

rten

1.5

Ver

fass

en v

on G

ebra

uchs

- un

d Sa

chte

xten

V

erfa

ssen

von

Kur

zref

erat

, evt

l. A

nzei

ge, B

esch

wer

de

Ver

fass

en v

on

wis

sens

chaf

tlich

en

Ref

erat

en

Erle

rnen

von

na

turw

isse

nsch

aftli

che

n Pr

otok

ollte

chni

ken

1.6

* M

orph

olog

ie (n

ur

päda

gogi

sche

s Pro

fil)

B

estim

mun

g de

s V

erbs

, Nom

ens,

der

Beg

leite

r und

St

ellv

ertre

ter d

es

Nom

ens,

des

Adj

ektiv

s, A

dver

bs


Ane

xa n

r. 1

la o

rdin

ul m

inis

trulu

i edc

aţie

i, ce

rcetăr

ii şi

inovăr

ii nr

. 509

9/09

.09.

2009

2.

Die

Anw

endu

ng u

nd E

rwei

teru

ng d

er G

rund

lage

n w

isse

nsch

aftli

chen

Arb

eite

ns so

wie

die

Ane

ignu

ng v

on li

tera

turw

isse

nsch

aftli

chem

H

inte

rgru

ndw

isse

n an

hand

ver

schi

eden

er li

tera

risc

her u

nd n

icht

liter

aris

cher

Tex

te

Fe

inko

mpe

tenz

en

gem

eins

ame

Inha

lte

A*2

B**

C**

* 2.

1 Zw

isch

en li

tera

risch

en u

nd

nich

tlite

raris

chen

Tex

ten

unte

rsch

eide

n, T

exts

orte

n be

stim

men

• ve

rgle

iche

n vo

n lit

erar

isch

en u

nd

nich

tlite

raris

chen

Tex

ten

zum

se

lben

The

ma

• G

attu

ngen

: Lyr

ik, E

pik,

Dra

mat

ik

und

Text

sorte

n: E

pos,

lyris

ches

G

edic

ht, p

oliti

sche

s Ged

icht

, Fa

bel,

Erzä

hlun

g, S

chau

spie

l, B

eric

ht, R

epor

tage

, Nac

hric

ht

best

imm

en

2.2

Text

e m

ündl

ich

und

schr

iftlic

h w

iede

rgeb

en

• V

erfa

ssen

von

Inha

ltsan

gabe

n un

d sc

hrift

liche

n Te

xtzu

sam

men

fass

unge

n •

Hau

ptge

dank

en/w

icht

ige

Idee

n he

raus

schr

eibe

n (e

xzer

pier

en)

• K

ennz

eich

nung

von

Zita

ten,

Q

uelle

nang

abe

2.3

Text

e an

alys

iere

n,

Hau

ptm

erkm

ale

liter

aris

cher

und

ni

chtli

tera

risch

er T

exte

er

kenn

en

• Fo

rm, A

ufba

u be

schr

eibe

n •

spra

chlic

h-st

ilist

isch

e M

ittel

be

stim

men

•

Entw

ickl

ung

von

Han

dlun

g,

Ges

talte

n, Id

een

unte

rsuc

hen

• A

naly

seau

fsät

ze v

erfa

ssen

(z.B

. G

edic

htan

alys

e, C

hara

kter

isie

rung

ei

ner H

aupt

gest

alt)

Schw

erpu

nkt:

Sp

rach

anal

yse

des

Sach

text

es

Schw

erpu

nkt:

Spra

chan

alys

e de

s lit

erar

isch

en T

exte

s

2.4

Text

stel

len

deut

en, T

exte

in

terp

retie

ren,

Bed

eutu

ng

des l

itera

risch

en T

exte

s er

schl

ieße

n

• po

etis

che

Bild

er, S

tilfig

uren

de

uten

•

sich

mit

liter

aris

chen

Ges

talte

n id

entif

izie

ren,

sie

für u

nser

e Ze

it

2 A

* = m

athe

mat

isch

-nat

urw

isse

nsch

aft-

liche

s Pro

fil; B

** =

phi

lolo

gisc

hes P

rofil

; C**

* = p

ädag

ogis

ches

Pro

fil


Ane

xa n

r. 1

la o

rdin

ul m

inis

trulu

i edc

aţie

i, ce

rcetăr

ii şi

inovăr

ii nr

. 509

9/09

.09.

2009

Fe

inko

mpe

tenz

en

gem

eins

ame

Inha

lte

A*2

B**

C**

* um

deut

en

• A

ussa

ge d

es li

tera

risch

en T

exte

s fü

r die

Ent

steh

ungs

zeit

erar

beite

n,

auf A

ktua

lität

prü

fen

2.5

Ver

glei

ch u

nter

schi

edlic

her

Text

e zu

r sel

ben

Them

atik

•

form

ale

und

inha

ltlic

he P

aral

lele

n un

d U

nter

schi

ede

fest

stel

len

(z.B

. äl

tere

s und

jüng

eres

“H

ildeb

rand

slie

d”)

kr

itisc

her U

mga

ng m

it Sk

undä

rlite

ratu

r

2.6

Mer

kmal

e ei

ner E

poch

e bz

w. G

attu

ng a

m k

onkr

eten

Te

xtbe

ispi

el n

achw

eise

n

• V

erbi

ndun

g zw

isch

en

nich

tlite

raris

chem

Tex

t (S

ekun

därli

tera

tur)

und

lit

erar

isch

em T

ext (

Prim

ärlit

erat

ur)

hers

telle

n

3.

Schr

iftlic

he u

nd m

ündl

iche

Arg

umen

tatio

n, fu

ndie

rte

Mei

nung

säuß

erun

g un

d di

ffer

enzi

erte

Urt

eils

findu

ng zu

lite

rari

sche

n un

d ni

chtli

tera

risc

hen

Text

en u

nd T

hem

en

Fe

inko

mpe

tenz

en

gem

eins

ame

Inha

lte

A*3

B**

C**

* 3.

1 St

ellu

ngna

hme

zu e

inem

Te

xt, e

iner

Ges

talt,

ein

em

Prob

lem

• pe

rsön

liche

Mei

nung

aus

drüc

ken

und

begr

ünde

n (v

on sp

onta

ner

Rea

ktio

n bi

s zu

diff

eren

zier

ende

r B

eurte

ilung

) •

schr

iftlic

he S

tellu

ngna

hme

verf

asse

n

3.2

Geg

enüb

erst

ellu

ng v

on

unte

rsch

iedl

iche

n M

einu

ngen

• K

onfr

onta

tion

von

gege

nsät

zlic

hen

Posi

tione

n (z

.B.

pro

und

cont

ra S

iegf

ried,

K

riem

hild

, Hag

en) i

m

Stre

itges

präc

h od

er R

olle

nspi

el

• A

rgum

ente

pro

und

con

tra

schr

iftlic

h fe

stha

lten

Them

enst

ellu

ng je

na

ch P

rofil

Them

enst

ellu

ng je

na

ch P

rofil

Th

emen

stel

lung

je

nach

Pro

fil

3 A

* = m

athe

mat

isch

-nat

urw

isse

nsch

aft-

liche

s Pro

fil; B

** =

phi

lolo

gisc

hes P

rofil

; C**

* = p

ädag

ogis

ches

Pro

fil


Ane

xa n

r. 1

la o

rdin

ul m

inis

trulu

i edc

aţie

i, ce

rcetăr

ii şi

inovăr

ii nr

. 509

9/09

.09.

2009

Fe

inko

mpe

tenz

en

gem

eins

ame

Inha

lte

A*3

B**

C**

* 3.

3 V

ergl

eich

des

ge

schr

iebe

nen

Text

es m

it ei

ner a

nder

en K

unst

form

(z

.B. T

heat

erau

ffüh

rung

, V

erfil

mun

g)

• U

nter

schi

ede

fest

stel

len

und

ihre

B

edeu

tung

und

Wirk

ung

beur

teile

n •

Dis

kuss

ion

vers

chie

dene

r M

einu

ngen

3.4

Ver

glei

ch d

es D

ram

ente

xtes

m

it ei

ner T

heat

erin

szen

ieru

ng

oder

film

isch

en U

mse

tzun

g

- Unt

ersc

hied

e fe

stst

elle

n (W

egla

ssun

gen,

Hin

zufü

gung

en,

Inte

rpre

tatio

n)

- Büh

nent

echn

ik/fi

lmis

che

Effe

kte

verf

olge

n un

d be

urte

ilen

- eig

ene

Mei

nung

äuß

ern,

un

tersc

hied

liche

Mein

unge

n di

skut

ieren

- e

vtl.

Ver

fass

en e

iner

The

ater

- bzw

. Fi

lmkr

itik

ev

tl. sz

enis

ches

In

terp

retie

ren


Ane

xa n

r. 1

la o

rdin

ul m

inis

trulu

i edc

aţie

i, ce

rcetăr

ii şi

inovăr

ii nr

. 509

9/09

.09.

2009

4.

Ver

stän

dnis

für f

rem

de k

ultu

relle

Äuß

erun

gen

und

Mei

nung

en

4 A

* = m

athe

mat

isch

-nat

urw

isse

nsch

aft-

liche

s Pro

fil; B

** =

phi

lolo

gisc

hes P

rofil

; C**

* = p

ädag

ogis

ches

Pro

fil

Fe

inko

mpe

tenz

en

gem

eins

ame

Inha

lte

A*4

B**

C**

* 4.

1 In

form

atio

nen

über

fern

e,

frem

de Z

eite

n un

d O

rte

finde

n un

d pr

äsen

tiere

n

• G

erm

anis

che

Sitte

n, S

agen

stof

fe,

Wer

te in

Pro

jekt

form

era

rbei

ten

und

vors

telle

n •

Höf

isch

e K

ultu

r und

Sitt

en

vors

telle

n •

Jude

nver

folg

ung

vom

Mitt

elal

ter

bis z

um II

.Wel

tkrie

g da

rste

llen

z.

B. A

rtuss

age

4.2

Inte

rkul

ture

lle

Ersc

hein

unge

n er

kenn

en,

Ver

stän

dnis

für a

nder

e Po

sitio

nen

entw

icke

ln

Bei

spie

l: •

Gem

eins

amke

iten

und

Unt

ersc

hied

e de

r dre

i m

onot

heis

tisch

en R

elig

ione

n un

d K

ultu

ren

erar

beite

n (A

ktua

lität

, po

litis

che

Bris

anz)

4.3

Akt

ualis

ieru

ng d

er

Them

atik

ein

es ä

ltere

n W

erke

s

• Pr

oble

mat

isie

rung

de

r B

egrif

fes

“Hel

d”, z

.B. a

nhan

d vo

n m

oder

ner

Kon

sum

liter

atur

(“

Har

ry

Potte

r”,

Wild

wes

t-Film

e et

c.)

• A

ufkl

ärun

g he

ute

– z.

B.

in d

er

Krim

inal

istik

(D

ürre

nmat

t, “D

er

Ric

hter

und

sein

Hen

ker”

)

4.4

* Fe

hler

anal

yse

aufg

rund

sp

rach

liche

r Int

erfe

renz

en

(nur

für p

ädag

ogis

ches

Pro

fil)

-

Reg

eln

der Z

eite

nfol

ge

- V

orga

ngsp

assi

v -

Dek

linat

ion

des

Nom

ens (

Gen

us)

- R

ektio

n de

r Pr

äpos

ition

und

des

V

erbs

-

Frag

en: w

o? w

ohin

? w

oher

? w

ann?


Anexa nr. 1 la ordinul ministrului, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009


PROGRAMA ŞCOLARĂ

LIMBA ŞI LITERATURA RUSĂ MATERNĂ

CLASA a IX-a


Aprobată prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


NOTĂ DE PREZENTARE Disciplina limba şi literatura maternă are un rol esenţial în formarea personalităţii elevilor, în formarea

unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere.

Prin studierea disciplinei limba şi literatura maternă pe parcursul învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare. De asemenea, studiul limbii şi al literaturii materne contribuie semnificativ la formarea unei personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu sensiblitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.

Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi atitudini enunţate în prezenta programă şcolară, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice, cărora le sunt asociate conţinuturile învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa la Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele transversale, menţionate în acelaşi document, din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Conştiinţă şi exprimare culturală.

Paradigma de proiectare didactică a programelor şcolare de limba şi literatura rusă maternă (atât pentru gimnaziu, cât şi pentru liceu) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al textului literar şi nonliterar. Principiile actualului model sunt:

urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii şcolarităţi; adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe

simpla achiziţionare de cunoştinţe pe structura de competenţe, valori şi atitudini, pe baza celor patru dimensiuni integratoare ale actului comunicativ (înţelegerea după auz, lectura, vorbirea şi scrierea);

diversificarea strategiilor, a metodelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă; asigurarea caracterului flexibil al studierii limbii materne ruse, prin conectarea sa la realităţile

vieţii cotidiene şi la lumea contemporană ; renunţarea la compartimentarea disciplinei în "limbă" şi "literatură", asigurarea unei baze

conceptuale pentru abordarea eficientă a studiului limbii, literaturii şi al culturologiei ruse; reechilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale; îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a celor de producere a mesajului; adoptarea unei perspective consecvent comunicative în cadrul căreia accentul să fie plasat pe

aspectele concrete ale utilizării limbii.

Continuitatea faţă de programele anterioare de limba şi literatura rusă maternă (pentru învăţământul primar şi gimnazial) este asigurată prin paradigma comunicativ-funcţională a disciplinei. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al literaturii în vederea dezvoltării atât a competenţelor de comunicare orală şi scrisă, cât şi a deprinderilor de lectură (capacitatea de a înţelege şi de a interpreta textele, de a fi un cititor competent şi autonom, capacitatea de a înţelege şi de a valoriza dintr-o perspectivă personală viziunea despre lume, despre condiţia umană sau despre artă, exprimate în textele studiate).

Programele şcolare de limba şi literatura rusă maternă pentru clasele a IX-a şi a X-a, ciclul inferior al liceului, sunt unitare din punctul de vedere al competenţelor generale, al setului de valori şi atitudini urmărite pentru acest segment de şcolaritate şi al principiului de organizare a conţinuturilor pe durata celor doi ani de studiu.

Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea disciplinei limba şi literatura rusă maternă în clasa a IX-a sunt: limbă şi comunicare; literatură; concepte operaţionale.


Limba şi literatura rusă maternă – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 3

Potrivit planurilor-cadru de învăţământ în vigoare, în clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, disciplina Limba şi literatura rusă maternă are acelaşi statut şi regim orar ca şi disciplina „limba şi literatura română”, având alocate trei ore pe săptămână în trunchiul comun, la toate filierele, profilurile şi specializările.

În afara trunchiului comun, următoarele filiere, profiluri şi specializări au alocată câte o oră pe săptămână în curriculum diferenţiat (CD)*:

filiera teoretică, profilurile real şi umanist, toate specializările;

filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările;

filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările;

filiera vocaţională, profil ordine şi securitate publică, specializarea ştiinţe sociale;

filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică.

În prezentul document conţinuturile alocate pentru curriculum diferenţiat sunt marcate prin semnul asterisc (*).

Structura programei şcolare pentru clasa a IX-a este următoarea:






√ Cultivarea plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii

√ Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate

√ Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii ruse

√ Stabilirea unor conexiuni între literatura rusă şi literatura universală

√ Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare

√ Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi argumentelor celorlalţi

√ Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală

√ Manifestarea interesului faţă de cultura şi civilizaţia rusă şi faţă de specificul cultural al etniei ruşilor-lipoveni

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii ruse în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite situaţii de comunicare



4. Identificarea specificului culturii ruse în context multi- şi intercultural, naţional şi universal




1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii croate în receptarea şi producerea mesajelor în diferite situaţii de comunicare


1.1. Utilizarea adecvată a achiziţiilor lingvistice în receptarea diverselor texte

- niveluri ale receptării orale şi scrise: fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual, nonverbal şi paraverbal;

- texte ficţionale şi texte nonficţionale: care reflectă o experienţă personală, jurnalistice, juridic-administrative sau ştiinţifice, argumentative.

1.2. Identificarea elementelor specifice din structura unor tipuri textuale studiate

- rolul verbelor în naraţiune; - rolul adjectivelor în descriere; - rolul formulelor de adresare, de iniţiere, de menţinere şi de

încheiere a dialogului; - rolul conectorilor în argumentare.

1.3. Exprimarea orală sau în scris a propriilor reacţii şi opinii privind receptarea textelor

- exprimarea orală a reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte literare şi nonliterare (monolog, dialog, dezbateri);

- exprimarea în scris a reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte literare şi nonliterare.

1.4. Redactarea unor texte diverse - relatarea unei experienţe personale, rezumat, caracterizare de personaj, *povestire, fişe de lectură, referat; ştiri, anunţuri publicitare, corespondenţă privată şi oficială, formulare tipizate.

1.5. Utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare

- normele limbii literare la toate nivelurile (fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual);

- reguli şi tehnici de construire a monologului (*povestire/ relatare orală, descriere orală, argumentare orală);

- reguli şi tehnici de construire a dialogului (conversaţie, discuţie argumentativă);

- rolul elementelor verbale, paraverbale şi nonverbale în comunicarea orală.



2.1. Aplicarea unor tehnici vizând înţelegerea textelor literare sau nonliterare

- stabilirea ideilor principale; - rezumarea ; - identificarea câmpurilor semantice dominante dintr-un text.

2.2. Identificarea temei textelor studiate - temă, motiv, viziune despre lume; - relaţii tematice între textele propuse pentru studiu în clasa a

IX-a şi texte studiate în gimnaziu.

2.3. Compararea ideilor şi atitudinilor diferite în dezvoltarea aceleiaşi teme literare

- modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai multe opere literare (aparţinând unor genuri, unor epoci diferite sau unor arii culturale diferite).




2.4. Analizarea componentelor structurale şi expresive ale textelor literare studiate şi discutarea rolului acestora în tratarea temelor

- componente structurale şi expresive: elemente de construcţie a subiectului şi a personajelor în texte epice; simboluri centrale în texte lirice; figuri de stil, elemente de versificaţie.

2.5. Compararea trăsăturilor definitorii ale comunicării în textele ficţionale şi nonficţionale

- realitate, ficţiune, text ficţional, text nonficţional; - scopul comunicării (informare, delectare, divertisment etc.); - reacţiile receptorului (cititor, ascultător).

2.6. Aplicarea conceptelor de teorie literară1 în analiza şi discutarea textelor literare studiate

- genuri literare; - specii literare; - autor, narator, eu liric, cititor; - moduri de expunere; - personajul; - figuri de stil.

2.7. Compararea limbajului literaturii cu cel al muzicii

- limbajul literaturii, limbajul muzicii (materialul de expresie specific, impactul asupra cititorului, ascultătorului);

- concepte specifice muzicii.

3. Argumentarea în scris şi oral a propriilor opinii în diverse situaţii de comunicare


3.1. Identificarea structurilor argumentative într-un text dat

- construcţia textului argumentativ.

3.2. Identificarea elementelor dintr-un text care confirmă sau infirmă o opinie privitoare la textul respectiv

- textul critic în raport cu textul discutat.

3.3. Compararea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăţi proprii

- interpretări şi judecăţi de valoare.

3.4. Argumentarea unui punct de vedere - tehnica argumentării; - discursul argumentativ oral şi scris.



4.1. Identificarea în diverse surse literare şi nonliterare a unor elemente de cultură şi civilizaţie proprii etniei ruşilor-lipoveni

- texte care relevă rolul bisericii în spiritualitatea etniei; - ghicitori, proverbe, zicători, obiceiuri populare; - elemente de iconoplastie.

4.2. Evidenţierea componentelor de cultură şi civilizaţie cu valoare universală

- rolul personalităţilor culturale în viaţa etniei: scriitori, lingvişti, filozofi, muzicieni, istorici, pictori;

- creaţii reprezentative ale personalităţilor aparţinând etniei ruşilor-lipoveni;

- locul şi rolul culturii materne în cultura naţională şi universală.

1 Toate aceste concepte au fost asimilate în gimnaziu.



RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII Conţinuturile învăţării sunt grupate în trei domenii: I. Literatură, II. Limbă şi comunicare, III. Concepte

operaţionale.

Domeniul „Literatură” propune două module: 1) Lumea cărţilor, 2) Ficţiune şi realitate.

Structura modulară permite profesorilor şi autorilor de manuale să caute soluţiile optime pentru organizarea parcursului didactic (modalitatea de corelare a unităţilor de conţinut, ordinea abordării acestora, structurarea unităţilor de învăţare).

Profesorii (şi autorii de manuale) vor alege textele pe care le consideră potrivite cerinţelor formulate.

În afara textelor, se va ţine seama, în plus faţă de criteriile indicate la fiecare modul de conţinuturi, de următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi de cultură generală a elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectaţi; volumul de lecturi propuse pe parcursul întregului an şcolar în raport cu timpul disponibil.

Profesorii (şi autorii de manuale) pot alege alte texte (creaţii artistice), care nu figurează între cele propuse. Acolo unde consideră necesar, profesorul poate lărgi numărul de texte pentru studiu. De asemenea, pot fi incluse texte suplimentare cu caracter ilustrativ, după cum pot fi selectate doar fragmente din textele recomandate.

I. LITERATURĂ

1) Lumea cărţilor

Se recomandă studierea unor grupaje tematice, urmărind tratarea diferită a unor teme literare din punctul de vedere al concepţiilor şi al atitudinilor exprimate, al modalităţilor de expresie şi al reacţiilor pe care textele le provoacă cititorului.

Pentru întregul an şcolar se vor selecta în vederea studiului aprofundat, 8 texte literare de bază (la clasele cu 3 ore pe săptămână), respectiv 10* texte literare de bază (la clasele cu 4 ore pe săptămână).

Teme propuse:

Natura

Copilăria şi adolescenta

Patria

Viaţa la ţară

Pentru fiecare temă se vor studia, integral sau fragmentar, minimum două texte literare. Se vor alege, în ansamblu, atât scrieri în versuri, cât şi în proză.

Sugestii de texte literare:

pentru tema Natura «Есть в осени первоначальной» (Ф.И. Тютчев) «Ветхая избушка», «Снег да снег» (А.А. Блок) «Эx, вы сани! А кони, кони!» (С.А. Есенин) «Зимний дуб» (Ю.М. Нагибин) «Тихое утро» (Ю.П. Kaзаков)

pentru tema Copilăria şi adolescenţa «Дети подземелья» (В.Г. Короленко) «Детство», «В людях» (М. Горький) «Кащеева цепь» (M.М. Пришвин) «Ты откуда эту песню, Мать, на старость запасла» (А.А. Твардовский)



pentru tema Patria: «Россия» (А.А. Блок) «Гой, ты Русь, моя родная» (С.А. Есенин) «Родина» (В.В. Набоков) «Я знаю Россию по песням», «Стихи о России» (А.А. Прокофьев) «Земля родная» (Д.С. Лихачёв) «Тихая моя родина!» (Н.М. Рубцов)

pentru tema Viaţa la ţară: «Наши на Дунае» (В.Г. Короленко) «Матрёнин двор» (А.И. Солженицын) «О чём плачут лошади» (Ф.Б. Абрамов) «Сельские жители» (В.М. Шукшин) «Старуха» (В.Г. Распутин)

2) Ficţiune şi realitate

Se recomandă studiul unor texte care nu aparţin domeniului ficţiunii literare (proză literară, poezie, dramaturgie), legate tematic de textele literare de la punctul 1. Se va urmări reliefarea diferenţelor dintre textele literare şi cele nonliterare.

Se vor studia în acest scop cel puţin patru texte de tipul: memorii, texte publicistice, ştiinţifice, administrative, religioase, jurnal de călătorie, jurnal în timp, eseuri, scrisori, dezbateri ştiinţifice, discursuri oratorice. Acestea pot fi repartizate fie mai mult la o temă, fie câte unul la fiecare temă. Profesorii (şi autorii de manuale) pot alege tipuri de texte diferite de cele enumerate.

Pentru întregul an şcolar se vor selecta, după caz, 4 texte nonliterare (la clasele cu 3 ore pe săptămână), respectiv 5* texte nonliterare (la clasele cu 4 ore pe săptămână).

Sugestii de texte: pentru tema Natura:

un eseu privind reflectarea naturii în pictură (de ex., Дмитрий Лихачёв, «О русской пейзажной живописи» sau un discurs despre natură (de ex., Л.Н. Ситникова, «Любить природу», în Изложения и диктанты для 9 класса, изд. «Учитель», 1997) sau un eseu privind comunicarea om-natură (de ex., Н. Томышева, «Человек и природа», în 107 сочинений для школьников и aбитуриентов, Юрга: Илона, 1996).

pentru tema Copilăria şi adolescenţa: un fragment de memorii (de ex. , С. Есенин, «O себе») sau un text publicistic (de ex. , Elizaveta Demidov, în ziarul “Zorile”, nr. 6 (119)/2002).

pentru tema Patria: o dezbatere ştiinţifică (de ex., Б.С. Батенина «Дискуссии о месте Росии в мировой истории и особенности её исторического пути», în Россия в мировой истории, Москва, 1996) sau un eseu critic (de ex., Г.В.Горкунова, «Тема Родины в лирике Есенина», în Как писать сочинение, Айрис Рольф, 1996) sau un text publicistic (de ex., Галина Рыжова, «Пасха в России - праздник для всех» în ziarul “Zorile” nr. 5/118, 2002) sau un jurnal imaginar de călătorie (de ex., А.А. Позднякова «Путешествие по России» în Работа над сочинением, Москва, 1996) sau un eseu compoziţional (de ex., Н. Тамышева,. «Это всё о России», în 107 сочинений для школьников и aбитуриентов, Юрга: Илона, 1996).

pentru tema Viaţa la ţară: un fragment de text ştiinţific (de ex., Л. Головатенко, «Крепостное право и попытки социальной реформы в XVIII – XIX веках», în История России – спорные проблемы, Москва, 1994) sau un fragment de jurnal de călătorie (de ex., Petre Moiseev «Переправа вчера и сегодня», în ziarul Zorile, nr.5/129, 2003). Recomandăm, de asemenea, şi abordarea unor unităţi de dezvoltare a vorbirii, legate tematic precum

proverbe, zicători, ghicitori, anecdote, cântece, frazeologisme, jocuri, concursuri, rebusuri (cuvinte încrucişate).



II. LIMBĂ ŞI COMUNICARE Studiul limbii ruse materne are în centrul atenţiei atât coordonata normativă, cât şi cea funcţională,

urmărind cu preponderenţă formarea la elevi a deprinderilor de folosire corectă şi eficientă a limbii ruse în producerea şi receptarea unei varietăţi de texte orale şi scrise.

Abordarea conţinuturilor propuse se va face în ordinea aleasă de autorii de manuale sau de profesori, care le vor integra acolo, unde consideră că au eficienţă didactică.

Producerea de texte orale şi scrise EXPRIMAREA ORALĂ √ Forme ale exprimării orale:

Dialogul (tipuri) - conversaţia cotidiană - reguli ale dialogului (atenţia acordată partenerului, preluarea/ cedarea cuvântului la momentul

oportun, dozarea participării la dialog etc.). - tehnici ale dialogului eficient

- integrarea în situaţia de comunicare - înţelegerea scopului comunicării

- structura dialogului (replica, perechi de replici, grupaje de replici etc.) - principiile ascultării active

Monologul - povestirea / relatarea orală, descrierea orală - reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul; raportarea la reacţiile auditoriului) - tehnici ale monologului eficient

- integrarea în situaţia de comunicare (auditoriu, contact) - înţelegerea scopului comunicării

- structura monologului ( introducerea, cuprinsul , încheierea) √ Rolul elementelor verbale (cuvânt, propoziţie, frază) √ Niveluri de constituire a mesajului oral

- nivelul fonetic - pronunţia corectă - respectarea regulilor intonaţionale

- nivelul morfosintactic - folosirea corectă a formelor flexionare ale substantivelor, adjectivelor, verbelor, participiilor

- acord (între subiect şi predicat; acordul atributului) - roluri sintactice ale cuvintelor:

a) subiect b) predicat verbal, predicat verbal compus,

predicat nominal c) atribut acordat, atribut neacordat

d) complement: direct, indirect, circumstanţial – de loc, de timp, de mod, scop, cauză

e) fraza formată prin coordonare f) fraza formată prin subordonare: explicativă,

atributivă, circumstanţială (aspecte generale) - elemente de relaţie în propoziţie şi frază: и, а, но, или; что, кто, потому что, где, куда, который

- nivelul lexico-semantic - cunoaşterea şi folosirea sensului corect al cuvântului în context: pleonasmul, tautologia,

recunoaşterea dialectismelor şi evitarea acestora în exprimarea literară - erori semantice: confuzia, paronimia, interferenţa cu graiul lipovenesc - utilizarea corectă a derivatelor şi a compuselor (prefixe, sufixe, sufixoide) - schimbarea categoriei gramaticale - cunoaşterea şi folosirea corectă a sinonimelor, antonimelor, omonimelor şi cuvintelor polisemantice.

√ Rolul elementelor nonverbale şi paraverbale (gesturi, mimică, poziţia corpului, tonalitate, accent, pauza în vorbire, ritm).



EXPRIMAREA SCRISĂ Redactarea de texte (rezumat, caracterizare de personaj, povestire, eseu structurat, tipuri de corespondenţă).

√ Niveluri de constituire a textului scris - nivelul ortografic şi de punctuaţie

- scrierea corectă a cuvintelor - scrierea cu majuscule - folosirea corectă a semnelor de ortografie - folosirea corectă a semnelor de punctuaţie

Receptarea textelor orale şi scrise

√ Niveluri ale receptării: - fonetic, ortografic şi de punctuaţie - influenţa elementelor paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral - rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise - lexico-semantic – interpretarea sensului cuvintelor în context - stilistic – figurile de stil, procedee artistice - textual – tipuri de texte (ficţionale şi nonficţionale), genuri şi specii literare

III. CONCEPTE OPERAŢIONALE

Se recomandă consolidarea şi sistematizarea noţiunilor dobândite în clasele a V-a – a VIII-a: genuri şi specii literare (opera epică, opera lirică, opera epico-lirică, opera dramatică, oda, meditaţia, imnul, pastelul, fabula, poemul, basmul, legenda, povestirea, bâlina, nuvela, romanul, tragedia, comedia, drama), naraţiunea, descrierea, dialogul, personajul, portretul fizic şi portretul moral, figurile de stil şi procedeele artistice.

Se recomandă, de asemenea, familiarizarea elevilor cu noţiuni noi de teorie a literaturii în stilistică, precum momentele subiectului, timpul şi spaţiul naraţiunii, autorul şi naratorul, viziunea, urmărindu-se integrarea lor operaţională în celelalte module de conţinuturi ale învăţării, cu scopul deprinderii elevilor cu instrumentarul de analiză a textelor.

1. În domeniul Literatură

Temă, motiv, viziune despre lume, procedeu artistic ; ficţiune, imaginaţie, literatură de divertisment, stil publicistic, administrativ, eseu, memorialistică, scrisoare.

2. În domeniul Limbă şi comunicare

Comunicare, elementele situaţiei de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context) funcţiile comunicării, ascultare activă; tipuri de mesaje (audio, video, audio-vizuale); forme ale exprimării orale; dialog (conversaţie), monologul (relatarea, descrierea orală); elemente verbale ale comunicării (cuvinte, propoziţii, fraze), forme flexionare, acord, erori semantice (atracţia paronimică, interferenţa), derivate şi compuse (prefixe, sufixe, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale, sinonime, antonime, omonime, cuvinte polisemantice; elemente nonverbale (gesturi, mimică etc.), elemente paraverbale (tonalitate, accent, pauze în vorbire, ritm); ortografie, punctuaţie.




Orientarea studiului către elevi

Profesorii se vor ghida în activitatea de predare în primul rând după programa şcolară şi vor folosi manualele ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile disponibilităţilor comunicative şi particularităţilor psihologice ale elevilor cu care se lucrează. Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se pot derula eficient prin centrarea lor pe activitatea elevului. În acest context profesorii au libertatea de a selecta temele şi textele pentru studiu ca şi metodele, procedeele, mijloacele de învăţare pe care le consideră adecvate pentru atingerea finalităţilor vizate. Profesorul şi elevul vor deveni parteneri egali în procesul comunicativ, dacă se va pune un accent mai mare pe activităţile didactice de tip formativ şi numai unde este posibil, performativ, ceea ce-i va da profesorului posibilitatea de a iniţia, organiza şi facilita activităţile de învăţare în funcţie de condiţiile din şcoală şi de nivelul de stăpânire a limbii de către elevi.

Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării

Funcţia fundamentală a limbii este funcţia de comunicare, iar actuala programă ţine cont de acest adevăr, propunând activităţi didactice ce cuprind o varietate de experienţe de comunicare. Acest mod de abordare presupune implicarea elevilor în actul comunicativ şi permite interacţiuni pentru rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete. Programa are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile fiind doar mijloacele de realizare a finalităţilor propuse. În ceea ce priveşte producerea de mesaje orale şi scrise se vizează competenţe procedurale aplicabile în diverse contexte, iar textele ficţionale şi nonficţionale se folosesc ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare. Pentru sugestii şi exemple de activităţi de învăţare, se pot consulta şi adapta la specificul limbii şi literaturii ruse materne cele referitoare la limba şi literatura română, cuprinse în volumul „Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, Liceu”, Bucureşti, Ed. Aramis – 2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru Curriculum.

Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare

Eficienţa învăţării decurge şi din tipurile de evaluare întrebuinţate în procesul didactic. Pentru ca evaluarea să conducă la o mare eficientizare a procesului predare-învăţare se recomandă folosirea tuturor tipurilor de evaluare : iniţială, continuă, sumativă, evaluare de proces, evaluare de produs, evaluare de progres. În afara modalităţilor tradiţionale este necesar să se apeleze la metode şi instrumente complementare de evaluare: investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. În acest fel învăţarea poate deveni mai atractivă pentru elevi. Pentru exemple şi sugestii orientative puteţi consulta volumul „Ghid de evaluare. Limba şi literatura română” Bucureşti – Ed. Aramis 2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.


Anexa nr. 1 la ordinul ministrului, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009


PROGRAMA ŞCOLARĂ

LIMBA ŞI LITERATURA RUSĂ MATERNĂ

CLASA a X-a


Aprobată prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Limba şi literatura rusă maternă – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE Disciplina limba şi literatura maternă are un rol esenţial în formarea personalităţii elevilor, în

formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere.

Prin studierea disciplinei limba şi literatura maternă pe parcursul învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare. De asemenea, studiul limbii şi al literaturii materne contribuie semnificativ la formarea unei personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu sensiblitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.

Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi atitudini enunţate în prezenta programă şcolară, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice, cărora le sunt asociate conţinuturile învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa la Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele transversale, menţionate în acelaşi document, din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Conştiinţă şi exprimare culturală.

Paradigma de proiectare didactică a programelor şcolare de limba şi literatura rusă maternă (atât pentru gimnaziu, cât şi pentru liceu) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al textului literar şi nonliterar. Principiile actualului model sunt:

urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii şcolarităţi;

adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe simpla achiziţionare de cunoştinţe pe structura de competenţe, valori şi atitudini, pe baza celor patru dimensiuni integratoare ale actului comunicativ (înţelegerea după auz, lectura, vorbirea şi scrierea);

diversificarea strategiilor, a metodelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă;

asigurarea caracterului flexibil al studierii limbii materne ruse, prin conectarea sa la realităţile vieţii cotidiene şi la lumea contemporană ;

renunţarea la compartimentarea disciplinei în "limbă" şi "literatură", asigurarea unei baze conceptuale pentru abordarea eficientă a studiului limbii, literaturii şi al culturologiei ruse;

reechilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale; îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a celor de producere a mesajului; adoptarea unei perspective consecvent comunicative în cadrul căreia accentul să fie plasat pe

aspectele concrete ale utilizării limbii. Continuitatea faţă de programele anterioare de limba şi literatura rusă maternă (pentru învăţământul

primar şi gimnazial) este asigurată prin paradigma comunicativ-funcţională a disciplinei. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al literaturii în vederea dezvoltării atât a competenţelor de comunicare orală şi scrisă, cât şi a deprinderilor de lectură (capacitatea de a înţelege şi de a interpreta textele, de a fi un cititor competent şi autonom, capacitatea de a înţelege şi de a valoriza dintr-o perspectivă personală viziunea despre lume, despre condiţia umană sau despre artă, exprimate în textele studiate).

Programele şcolare de limba şi literatura rusă maternă pentru clasele a IX-a şi a X-a, ciclul inferior al liceului, sunt unitare din punctul de vedere al competenţelor generale, al setului de valori şi atitudini urmărite pentru acest segment de şcolaritate şi al principiului de organizare a conţinuturilor pe durata celor doi ani de studiu.



Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea disciplinei limba şi literatura rusă maternă în clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, sunt: (I) Literatură; (II) Limbă şi comunicare.

Prin domeniul „limbă şi comunicare” vor fi consolidate şi extinse cunoştinţele şi deprinderile de exprimare orală şi scrisă şi de receptare a mesajelor orale şi scrise. Domeniul „literatură” cuprinde modulele „receptarea textului literar“ şi „literatură şi alte arte“.

Potrivit planurilor cadru de învăţământ în vigoare, în clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, disciplina limba şi literatura maternă are acelaşi statut şi regim orar ca şi disciplina „limba şi literatura română”, având alocate 3 ore pe săptămână în trunchiul comun (TC) la toate profilurile şi specializările.

În afara celor 3 ore pe săptămână din TC, au alocată în plus câte o (una) oră pe săptămână în curriculum diferenţiat (CD) următoarele filiere, profiluri şi specializări:

filiera teoretică, profil umanist, toate specializările;

filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările;

filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările;

filiera vocaţională, profil ordine şi securitate publică, specializarea „ştiinţe sociale”.

Programa şcolară conţine două tipuri de curriculum diferenţiat:

• CD tip A (ale cărui conţinuturi sunt marcate în programă prin semnul *): destinat tuturor specializărilor din cadrul filierei vocaţionale, profilurile pedagogic şi teologic;

• CD tip B (ale cărui conţinuturi sunt marcate în programă prin semnul **): destinat specializărilor „filologie” şi „ştiinţe sociale” din cadrul filierei teoretice, profil umanist, specializării „ştiinţe sociale” din cadrul filierei vocaţionale, profil ordine şi securitate publică.

Structura programei şcolare pentru clasa a X-a este următoarea:

• Competenţe generale. • Valori şi atitudini. • Competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora. • Recomandări privind conţinuturile învăţării. • Sugestii metodologice.





√ Cultivarea plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii

√ Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate

√ Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii ruse

√ Stabilirea unor conexiuni între literatura rusă şi literatura universală

√ Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare

√ Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi argumentelor celorlalţi

√ Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală

√ Manifestarea interesului faţă de cultura şi civilizaţia rusă şi faţă de specificul cultural al etniei ruşilor-lipoveni








Toate competenţele specifice şi toate conţinuturile din coloana TC aparţin trunchiului comun şi sunt obligatorii pentru toate filierele, profilurile şi specializările din cadrul ciclului inferior al liceului.


Competenţe specifice Conţinuturi TC CD tip A∗ CD tip B∗∗

1.1. Identificarea funcţiilor stilistice ale limbii în interpretarea şi în studiul diferitelor tipuri de texte

- registrele limbii: limbaj arhaic, popular, regional, colocvial, argou, jargon

- expresivitatea în limbajul comun şi în limbajul poetic

- valori stilistice ale unor categorii morfosintactice

- valori stilistice ale unor categorii morfosintactice

1.2. Receptarea adecvată a sensului/ sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de texte orale sau scrise

- sens denotativ şi sensuri conotative

- cunoaşterea sensului corect al cuvintelor (în special al neologismelor)

- elemente care înlesnesc sau perturbă receptarea (canalul, codul, contextul)

- mesaje din domeniul audio-vizualului

- citirea graficelor, a schemelor sau a tabelelor sinoptice, a altor documente specifice domeniului de specializare

- calităţile generale ale stilului: claritate, proprietate, precizie, puritate, corectitudine, variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie

1.3. Folosirea adecvată a strategiilor şi a regulilor de exprimare orală în monolog şi în dialog

- diverse tipuri de monolog şi dezbatere pe teme de interes curent sau pornind de la textele literare studiate

- interviu de angajare - elemente verbale, nonverbale şi

paraverbale

1.4. Redactarea unor compoziţii despre textele studiate şi a unor texte funcţionale sau a unor proiecte

- analiză, comentariu, eseu structurat şi eseu liber

- cerere, proces-verbal, CV, scrisoare de intenţie, scrisoarea în format electronic (e-mail)

- proiecte (planificarea activităţii, munca în echipă şi atribuţii asumate, prezentarea proiectului, finalităţi, modalităţi de evaluare a proiectului)

- documente specifice domeniului de specializare (de exemplu, referate ştiinţifice, proces-verbal etc.)

- paralelă - tipuri de frazare în

funcţie de tipul de text (concizie, prolixitate, organizarea discursului prin parataxă sau prin hipotaxă etc.)

∗ Conţinuturile din coloana CD tip A se adresează tuturor specializărilor din cadrul filierei vocaţionale, profilurile pedagogic şi teologic. ∗∗ Conţinuturile din coloana CD tip B se adresează specializărilor „filologie” şi „ştiinţe sociale” din cadrul filierei teoretice, profil umanist, precum şi specializării „ştiinţe sociale” din cadrul filierei vocaţionale, profil ordine şi securitate publică.




1.5. Utilizarea, în exprimarea proprie, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată a unităţilor lexico-semantice

- folosirea adecvată a cuvintelor în context

- folosirea corectă a formelor flexionare

- utilizarea corectă a elementelor de relaţie

- utilizarea variantelor lexicale literare

- utilizarea corectă a unităţilor frazeologice

- etimologia populară, hipercorectitudinea

- pronunţare corectă (pronunţii hipercorecte)

- pronunţarea corectă a numelor proprii şi a neologismelor specifice domeniului de specializare

- folosirea adecvată a neologismelor în context



2.1. Identificarea şi analiza principalelor componente de structură şi de limbaj specifice textului narativ

- construcţia subiectului în textul narativ

- compoziţia textului narativ - personajele în textul narativ - modalităţi de caracterizare a

personajului; tipuri de personaje - instanţele comunicării în textul

narativ - perspectiva narativă - specii epice: roman, nuvelă,

basm cult - registre stilistice, limbajul

personajelor, limbajul naratorului - stilul direct, stilul indirect,

stilul indirect liber - evoluţia prozei în literatura rusă

- specii epice (în plus faţă de cele menţionate la conţinuturile de trunchi comun): povestire

- formule narative: povestirea în ramă, povestirea în povestire





2.2. Identificarea şi analiza principalelor componente de structură şi de limbaj specifice textului dramatic

- construcţia subiectului în textul dramatic

- compoziţia textului dramatic - modalităţi de caracterizare a

personajelor dramatice - registre stilistice, limbajul

personajelor, notaţiile autorului - specii dramatice: comedia,

evoluţia dramaturgiei (creaţie dramatică şi spectacol) în cultura rusă


2.3. Identificarea şi analizarea elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul poetic

- titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă (motiv poetic, laitmotiv)

- figuri semantice (tropi) - elemente de prozodie - poezie epică, poezie lirică - instanţele comunicării în textul

poetic - momente ale evoluţiei poeziei

în literatura rusă

- lirism obiectiv şi lirism subiectiv

2.4. Folosirea unor modalităţi diverse de înţelegere şi de interpretare a textelor literare studiate

- temă şi viziune despre lume - sensuri multiple ale textelor

literare

3. Argumentarea în scris sau oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare


3.1. Identificarea structurilor argumen-tative în diverse situaţii de comunicare în vederea sesizării logicii şi coerenţei mesajului

- structuri şi tehnici argumentative în texte literare şi nonliterare, scrise sau orale (consolidare)

- logica şi coerenţa textului

- structuri argumentative în texte nonliterare specifice domeniului de specializare





3.2. Compararea unor argumente diferite pentru a-şi formula judecăţi proprii

- interpretări şi judecăţi de valoare exprimate în critica şi istoria literară, în cronici de spectacol

- evoluţia criticii literare în cultura rusă

- dosarul critic

3.3. Elaborarea unei argumentări scrise pe baza textelor studiate

- tehnici de argumentare - verbe evaluative, adverbe de mod/

predicative ca indici ai subiecti-vităţii evaluative; cuvinte cu rol argumentativ; structuri / tipare sintactice în argumentare

- tipuri de texte (eseu, comentariu, analiză)

- argumentări orale şi scrise uzuale în domeniul de specializare

4.Identificarea specificului culturii ruse în context multi- şi intercultural, naţional şi universal

Competenţe specifice ConţinuturiTC CD tip A∗ CD tip B∗∗

4.1. Analiza elementelor specifice de cultură şi civilizaţie rusă în operele studiate

- elemente privind tradiţiile şi obiceiurile etniei, evoluţia acesteia; manifestări şi trăsături ale culturii ruse în textele studiate

- modalităţi de reflectare a elementelor specifice de cultură şi civilizaţie în diverse arte (dans, muzică, film, literatură, etc.)

- proiecte privind specificul culturii ruse, pornind de la date prezente în operele studiate

4.2. Evidenţierea formelor actuale de manifestare ale culturii ruse

- rolul personalităţilor culturale actuale provenite din rândurile etniei, în context local / naţional

- forme actuale de manifestare ale culturii ruse (dans, muzică, film, literatură, arte vizuale etc.)

- proiecte privind manifestări culturale semnificative din actualitate (dans, muzică, film, literatură, arte vizuale etc.)

- ilustrări ale tendinţelor actuale ale literaturii ruse.





În clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, conţinuturile învăţării sunt grupate în două domenii: I. Literatură şi II. Limbă şi comunicare.

Domeniul Literatură urmăreşte familiarizarea elevilor cu: principalele tipuri de texte literare; noţiunile şi tehnicile de analiză şi de interpretare menite să înlesnească înţelegerea textelor epice, dramatice şi lirice, în proză sau în versuri; repere de ordin istoric care să ajute la formarea unei viziuni de ansamblu asupra literaturii ruse.

Maniera de prezentare a conţinuturilor permite profesorilor şi autorilor de manuale să caute soluţiile optime pentru organizarea parcursului didactic (modalitatea de corelare a conţinuturilor, ordinea abordării acestora, structurarea unităţilor didactice).

În clasa a X-a se vor studia minimum 12 texte literare la filierele/ profilurile/ specializările cu 3 ore pe săptămână/ minimum *13 texte literare la filierele/ profilurile/ specializările care au curriculum diferenţiat de tip A (CD tip A) şi minimum **14 texte literare la filierele/ profilurile/ specializările care au curriculum diferenţiat de tip B (CD tip B). La acestea se adaugă studiul integral sau fragmentar al unor texte ilustrative pentru recenzia/ cronica literară, eseul sau studiul critic şi cronica de spectacol. Profesorii (şi autorii de manuale) vor alege textele pe care le consideră potrivite cerinţelor formulate.

Se recomandă să se acorde atenţie, în măsura posibilităţilor, studiului unor texte integrale. Aceasta nu exclude recurgerea la texte fragmentare, în special în cazul speciilor literare de mari dimensiuni (nuvelă, roman etc.).

În alegerea textelor se va ţine seama, în plus faţă de criteriile indicate la fiecare listă minimală, de următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi de cultură generală a elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectaţi; volumul de lecturi propuse pe parcursul întregului an şcolar în raport cu timpul disponibil.

Programa oferă sugestii, cu titlu de exemplificare, menite să ajute opţiunile profesorilor. Listele de exemple sunt deschise, profesorii (autorii de manuale) având libertatea de a alege alţi autori sau alte texte, care nu figurează în aceste liste.

În măsura în care nivelul clasei şi interesele de învăţare ale elevilor o permit, profesorul poate să lărgească numărul de texte propuse pentru studiu sau poate să recurgă la lecturi suplimentare, în corelaţie cu tipurile de texte studiate. Pentru ilustrare, pot fi recomandate şi scrieri din literatura universală în traducere rusă.

Cel puţin jumătate dintre textele literare selectate vor aparţine autori: А.С. Пушкин, А.А. Фет, М.Ю Лермонтов, М.Е Салтыков-Щедрин, Н.В Гоголь, И.С Тургенев, А.П Чехов, Л.Н. Толстой, С.А Есенин, И.А Бунин, А.Н Толстой, Б.Л. Пастернак, М.А Шолохов, В.Г. Распутин.

I. LITERATURĂ

Domeniul „Literatură” propune două module : 1. «Receptarea textelor literare» şi 2. «Literatura şi alte arte».

1. Receptarea textelor literare 1.1. Lectura textelor literare

A. Cum citesc proză narativă? • Proză scurtă – cel puţin 2 / **3 texte. De exemplu:

- un basm cult (de exemplu: «Повесть о том, как один мужик двух генералов прокормил» – М.Е. Салтыков-Щедрин; «Аленький цветочек» – С.Т. Аксаков; «Конёк-горбунок» – П.П.Ершов etc.)

- o nuvelă (de exemplu: «Первая любовь» – И.С.Тургенев»; «Смерть чиновника» – А.П.Чехов; «Старуха» – В.Г.Распутин; «Танька» – И.А.Бунин etc.)

- o povestire (de exemplu: «Шинель» – Н.В. Гоголь; «Человек в футляре» – А.П. Чехов; «Судьба человека» – М.А. Шолохов etc.)



• Roman – 3 texte care să reliefeze aspecte legate de construcţia subiectului, caracterizarea personajelor, tehnici narative, stil, expresivitate. De exemplu: «Герой нашего времени» – М.Ю.Лермонтов; «Война и мир» – Л.Н.Толстой; «Дворянское гнездо» – И.С.Тургенев; «Сёстры» – А.Н.Толстой; Б.Л.Пастернак – «Доктор Живаго» etc. B. Cum citesc poezie?

• Poezie lirică – minimum 3 texte. Recomandăm selectarea unor texte de mare valoare artistică, de exemplu: «К***», «Я вас любил» – A.С. Пушкин; «Какая ночь! Как воздух чист» – А.А.Фет ; «Не жалею, не зову, не плачу», «Шаганэ, ты моя Шаганэ», «Письмо к сестре», « Ну, целуй меня, …» – С.А. Есенин etc.; «Всё начинается с любви » – Р.А. Рождественский; «Я не люблю» – В.В. Высоцкий etc.

• Poezie epică – minimum 3 texte. Recomandăm texte de mare valoare artistică, de exemplu: «Медный всадник» – A.С.Пушкин; «Демон» – М.Ю.Лермонтов; «Анна Снегина» – С.А. Есенин; «Василий Тёркин» – А.Т. Твардовский etc.

• Grupajele care vor fi selectate vor ilustra aspecte legate de semnificaţia titlului, lirism obiectiv şi lirism subiectiv, analiza semantico-stilistică, elemente de recurenţă (motiv poetic, laitmotiv).

1.2. Confruntarea cu receptarea de către ceilalţi a textelor literare A. Cum discut despre un text literar?

• Argumentarea interpretărilor semantico-stilistice B. Cum folosesc sugestiile criticii literare?

• Realizarea de argumentări scrise – prin eseu, comentariu, analiză, recenzie. Se vor avea în vedere texte critice care să facă referire la textele literare selectate pentru analiză.

2. Literatură şi alte arte 2.1. Textul dramatic şi arta spectacolului : o comedie, **o dramă. • Lectura unui text dramatic şi vizionarea punerii în scenă. Profesorii vor selecta un text dramatic în care să se identifice elemente de construcţie a subiectului, compoziţie, registre stilistice, modalităţi de caracterizare a personajelor. Dacă va exista posibilitatea, profesorii vor propune dezbaterii o piesă din dramaturgia rusă fie prezentate la TV, fie interpretate pe scena teatrului din localitate, fie vizionând /ascultând casetă video/înregistrare audio. Totodată, profesorii pot realiza împreună cu elevii dramatizări ale piesei citite, astfel încât ei să realizeze elemente specifice ale artelor spectacolului şi să înţeleagă relaţia dintre textul dramatic şi punerea lui în scenă.


Studiul limbii ruse se axează pe două coordonate: (a) normativă şi (b) funcţională, având ca obiectiv deprinderea elevilor de a folosi limba maternă corect, adecvat şi eficient în producerea şi receptarea textelor orale şi scrise.

Abordarea conţinuturilor propuse se va face în ordinea aleasă de autorii de manuale sau de profesori, integrându-le acolo unde consideră că au eficienţă didactică. Se recomandă folosirea ca texte-suport pentru studiul limbii a celor selectate pentru domeniul „Literatură“, ca şi stabilirea de corelaţii între diverse discipline având ca obiect folosirea limbajului (retorică, stilistică, pragmatică etc.).

Apariţia unui anumit element de conţinut în programă nu impune existenţa unei lecţii cu acelaşi titlu în manual. Se recomandă abordarea acestor elemente prin modalităţile care permit înţelegerea fenomenului respectiv: exerciţii, exemplificări, explicaţii succinte etc. Aspectele teoretice vor fi reduse la strictul necesar, în favoarea aplicaţiilor practice.

1. Producerea mesajelor orale şi scrise 1.1. Exprimarea orală A. Dialogul - tipuri: dezbaterea; interviul (interviul mass-media, interviul de angajare) - actualizarea regulilor, a tehnicilor şi a structurii dialogului B. Monologul



- tipuri: monolog argumentativ - actualizarea regulilor, a tehnicilor şi a structurii monologului C. Evaluarea discursului oral, în funcţie de următoarele repere: - conţinutul discursului (adecvarea la tema expunerii, a dialogului; pertinenţa intervenţiilor, claritatea

ideilor, înlănţuirea logică a acestora); - componenta verbală (utilizarea corectă a aspectelor de ordin fonetic, lexical, a aspectelor de sintaxă a

propoziţiei şi a frazei; utilizarea adecvată a regulilor şi procedeelor care asigură organizarea generală a unui text: legătura între fraze, coerenţa între părţi, structura textuală, narativă, descriptivă argumentativă, utilizarea regulilor şi procedeelor care determină folosirea limbii în context: utilizarea registrelor limbii, a normelor de interacţiune verbală, adaptarea la parametrii situaţiei de comunicare etc.);

- componenta nonverbală (elemente chinestezice: privire, atitudini corporale, mişcări, gesturi, expresia feţei; poziţia locutorilor etc.) şi componenta paraverbală (vocea: calitate, debit, inflexiuni, intonaţie, pauze etc.).

1.2. Exprimarea scrisă √ Tipuri de texte pentru redactare:

- rezumat, caracterizare de personaj, eseu structurat şi eseu liber (actualizare), comentariu, analiză, **paralelă;

- cerere, proces-verbal, CV, scrisoare de intenţie, scrisoare în format electronic (e-mail), *alte texte specifice domeniului de specializare;

- proiecte. 1.3. Niveluri de constituire a mesajului în comunicarea orală şi scrisă • fonetic, ortografic şi de punctuaţie

- pronunţarea corectă (pronunţarea şi scrierea corectă a numelor proprii, pronunţii hipercorecte) - pronunţarea nuanţată (ton, pauză, intonaţie) - norme ortografice şi de punctuaţie

• morfosintactic - folosirea corectă a formelor flexionare (forme flexionare ale verbului, adjective fără grade de

comparaţie, numerale etc.) - utilizarea corectă a elementelor de relaţie (prepoziţii, particule, conjuncţii, pronume relative etc.) - utilizarea variantelor lexicale literare

• lexico-semantic - utilizarea corectă a unităţilor frazeologice - etimologia populară, hipercorectitudinea - sens denotativ, sensuri conotativ

• stilistico-textual - stilurile funcţionale adecvate situaţiei de comunicare - limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic; argou, jargon - stil direct şi stil indirect, stil indirect liber - **calităţile generale şi particulare ale stilului: claritate, proprietate, precizie, puritate, corectitudine,

variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie - **tipuri de frazare în funcţie de tipul de text (concizie, prolixitate, organizarea discursului prin

parataxă sau prin hipotaxă etc.) • nonverbal şi paraverbal

- rolul elementelor nonverbale şi paraverbale: privire, gestică, mimică, spaţiul dintre persoanele care comunică, tonalitate, ritmul vorbirii etc.

2. Receptarea diverselor tipuri de mesaje1 - informaţia verbală în domeniul audio-vizual (ştiri radio, ştiri TV) - factori care înlesnesc sau perturbă receptarea (cod, canal, context) 2.1. Niveluri ale receptării

1 Conţinuturile recomandate în cadrul acestui paragraf vor fi abordate în raport cu textele studiate, cu accent asupra interpretării semnificaţiilor acestora.



• fonetic, ortografic şi de punctuaţie - dificultăţi de înţelegere a mesajului cauzate de forme incorecte de pronunţare - rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise

• morfosintactic - ambiguităţi morfosintactice care îngreunează înţelegerea mesajului

• lexico-semantic - interpretarea sensului cuvintelor în context - rolul câmpurilor semantice în interpretarea mesajelor scrise şi orale

• stilistico-textual - rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice - rolul elementelor arhaice şi regionale în receptarea mesajelor - receptarea în funcţie de tipurile de texte (ficţionale şi nonficţionale) - receptarea în raport cu genurile şi speciile literare în care se încadrează textele respective - tipuri de texte şi structura acestora: textul narativ, textul poetic, textul dramatic; diverse texte de tip

funcţional, textul argumentativ • nonverbal şi paraverbal

- influenţa elementelor nonverbale şi paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral


Orientarea studiului către elevi Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în funcţie

de acestea. Finalităţile disciplinei se pot realiza eficient prin centrarea pe procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici decurge necesitatea de a pune un accent mai mare pe activităţile didactice de tip formativ şi performativ, care presupun implicare şi interacţiune pentru rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete. Profesorii se vor ghida în activitatea la clasă în primul rând după programa şcolară şi vor folosi manualele ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează. Profesorii au libertatea de a selecta atât metodele pe care le consideră cele mai adecvate pentru atingerea finalităţilor vizate, cât şi temele şi textele pentru studiu. Opţiunea pentru selectarea temelor şi a textelor se poate baza pe chestionare de evaluare a capacitaţilor şi a intereselor de studiu ale elevilor din clasă.

Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării Având în vedere că programa are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile apar,

în acest context, drept mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. În ceea ce priveşte producerea de mesaje scrise şi orale, se vizează competenţe procedurale care să poată fi transferate în contexte diverse (rezumare, analiză, comparare, argumentare, descriere etc.). Textele ficţionale şi nonficţionale vor fi folosite ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare, care să poată fi aplicate adecvat şi la lectura altor texte de acelaşi tip. Pentru sugestii şi exemple de activităţi de învăţare, se poate consulta volumul Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Bucureşti, Editura Aramis, 2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru Curriculum.

Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare O eficienţă sporită a învăţării decurge şi din tipurile de evaluare întrebuinţate în procesul didactic. Este

recomandabil ca profesorii să folosească în mod adecvat scopurilor educaţionale toate tipurile de evaluare: evaluare iniţială, evaluare continuă şi evaluare sumativă; evaluare de proces, de produs şi de progres. De asemenea, pentru a face învăţarea mai atractivă pentru elevi, se pot folosi metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Pentru exemple şi sugestii, se poate consulta volumul Ghid de evaluare. Limba şi literatura română, Bucureşti, Editura Aramis, 2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.



______________________________________________________________________________________________________________________ Limba engleză, clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului 1


PROGRAME ŞCOLARE

L I M B A E N G L E Z Ă

L I M B A M O D E R N Ă 2

CLASA A IX-A

Aprobate prin ordin al ministrului Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009




NOTĂ DE PREZENTARE

1. Principii

Curriculumul de LIMBI MODERNE pentru clasele a IX-a-a X-a de liceu a fost elaborat avându-se în

vedere următoarele:

• structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OMECT 3410/16.03.2009 , OMECT 3411/16.03.2009 şi OMECT

3412/16.03.2009 privind aprobarea Planurilor cadru de învăţământ; • documentele europene privind achiziţionarea competenţelor cheie în cadrul învăţământului

obligatoriu; • necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale, exprimat în

termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.

Prezentul curriculum urmăreşte structurarea ciclului inferior al liceului pe filiere şi profiluri şi a fost elaborat urmărindu-se:

A. practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate diverselor situatii de comunicare.

B. formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte comunicative.

C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.

În aceste condiţii, proiectarea curriculară porneşte de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi „Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în 2000. Din această perspectivă, prezentul curriculum construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie în patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine (Communication in foreign languages), (5) ”a învăţa să înveţi” (Learning to learn), (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice (Interpersonal, intercultural, social and civic competences), (8) sensibilizarea la cultură (Cultural awareness), domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc.

Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional si acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Longlife Learning”, la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul European Comun de Referinţă.




2. Regimul de predare şi alocarea orară

Pentru clarificarea alocărilor orare, în programe s-a adăugat Regimul de predare şi alocare orară, din care reiese numărul exact de ore pe săptămână din Trunchiul comun (TC) şi Curriculum diferenţiat( CD) pentru toate filierele şi profilurile. Pentru specializările la care este alocată 1 oră în TC sunt obligatorii: -competenţele specifice, funcţiile comunicative şi elementele de construcţie prezentate prin tehnoredactare normală; -conţinuturile prezentate în coloana TC din rubrica” Forme de prezentare a conţinuturilor” Pentru specializările la care sunt alocate 2 ore pe săptămână (TC)-filiera tehnologica, clasa a IX-a , L2, sunt obligatorii: -toate competenţele specifice şi elementele de construcţie, inclusiv cele marcate prin aldine ; -toate conţinuturile specificate din coloanele TC şi CD, din rubrica “ Forme de prezentare a conţinuturilor”; Temele recomandate nu au suferit modificări, având în vedere gama variată de teme cuprinse în manualele alternative. Acestea pot fi selectate de profesor în funcţie de manualul alternativ folosit şi de competenţele generale şi specifice pe care urmăreşte să le dezvolte la elevi. În conformitate cu planurile cadru aprobate prin OMECT 3410/16.03.2009, OMECT 3411/16.03.2009 şi OMECT 3412/16.03.2009 disciplina limba engleză ca L2 are următorul regim de predare la clasele

a IX-a şi a X-a, liceu1:

Filieră Profil Specializare Număr de ore pe săptămână

(TC + CD) Clasa a IX-a Clasa a X-a

Teor

etică Real toate specializările 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)

Umanist toate specializările 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)

Teh

nolo

gică

Tehnic toate specializările 2 (2 + 0) 2 (1 + 1)

Resurse naturale şi protecţia mediului toate specializările 2 (2 + 0) 2 (1 + 1)

Servicii toate specializările 2 (2 + 0) 2 (1 + 1)

Voc

aţio

nală

Militar (M.Ap.N.) Matematică-informatică 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)

Ordine şi securitate publică

Ştiinţe sociale 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)

Pedagogic toate specializările 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)

Artistic toate specializările 1 (1 + 0) 1 (1 + 0)

Sportiv toate specializările 1 (1 + 0) 1 (1 + 0)

Teologic toate specializările 1 (1 + 0) 1 (1 + 0)

1 Pentru filiera tehnologică sunt prevăzute 2 ore în TC, la clasa a IX-a




3. Structura programelor

1 COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe întreaga durată a liceului);

2 VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);

3 COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite conţinuturi.

4 SUGESTII METODOLOGICE structurate pe două domenii: Conţinuturi recomandate care sunt structurate, pentru fiecare limbă, în:

Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba engleză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)

Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea funcţională a comunicării)

Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în comunicare)

Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersului didactic)

La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe dezvoltarea capacităţilor de receptare şi de producere a unor mesaje orale şi scrise; în clasa a IX-a şi următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină conştienţi de modul în care o interacţiune orală / scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă generală de ordin superior, a cărei formare poate fi asumată în mod legitim la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.

Valorile şi atitudinile sunt comune pentru toate tipurile de programe.

Seturile de competenţe specifice corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor constituie esenţa programelor. Competenţe specifice sunt formulate astfel încât să poată fi formate pe durata unui an de studiu şi să permită evaluarea standardizată. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri şi categorii de text) şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie însuşite de elevi), atât pentru TC, cît şi pentru CD. Structura de competenţe specifice corelate cu tipuri de conţinut oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurându-i un caracter mai practic şi mai transparent. Capitolul de sugestii metodologice de aplicare este menit a veni în sprijinul cadrelor didactice în vederea organizării unui demers didactic modern şi eficient şi este structurat în două subcapitole:

1) Conţinuturi recomandate de Comisia Naţională pentru fiecare programă, pentru construirea demersului didactic; Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative care vor fi exersate şi utilizate de elevi.

2) Scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.




4. Evaluarea

În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă. Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a competenţelor, şi în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene. Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al liceului, următoarele:

• Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2+ pentru competenţele de producere





Limba modernă 2

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare


• Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare

• Conştientizarea rolului limbii engleze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale

• Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale

• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural anglo-saxon




Programa de limbi moderne pentru L2 pentru toate filierele, profilurile şi specializările

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

Clasa aIX-a

1 Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

TC CD 1.1 Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text oral / scris , pe baza unor întrebări de sprijin. 1.2 Deducerea înţelesului unor elemente lexicale din context , dintr-un text citit 1.3 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi

• Povestiri • Texte de informare generală • Dialoguri, conversaţii

• Rapoarte / prezentări orale / scrise • Înregistrări audio-video din prezentări de ştiri radio-TV • Diagrame, grafice, tabele sinoptice

2 Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

TC CD 2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame, articole de jurnal 2.2 Elaborarea (oral sau în scris) unei descrieri simple / unui eveniment / a unor experienţe personale, pe bază de suport vizual sau plan de idei 2.3 Redactarea de paragrafe

• Povestire / Prezentare orală

• Descrieri de obiecte, persoane

• Paragrafe pe diverse arii tematice

• Articole • Paragrafe

3 Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

TC CD 3.1 . Comunicarea interactivă într-un schimb simplu şi direct de informaţii 3.2. Redactarea unor mesaje / scrisori personale simple de răspuns la o solicitare 3.3. Notarea informaţiilor dintr-o comunicare simplă, rostită clar şi rar, cu solicitare de reformulări sau repetări 3.4Exprimarea si justificarea acordului / dezacordului faţă de opiniile exprimate în cadrul unui schimb de idei pe teme de interes

• Dialogul • Mesaje personale • Scrisori personale

simple

• Conversaţia cotidiană

• Notiţe

4 Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

TC CD 4.1 Reformularea, pentru clarificare, a unei replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare 4.2 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris sub formă de notiţe cu suport dat 4.3 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială, cu sprijin verbal/ vizual

• Dialoguri, conversaţii, inregistrari audio

• Texte de informare generală

• Înregistrări audio • Notiţe





NOTE:

1. Comisia naţională de limba engleză recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos.

2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera, profilul şi domeniul de prespecializare al fiecărei clase.

3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

CONŢINUTURI RECOMANDATE

pentru L2 pentru toate filierele, profilurile şi specializările

TEME

Se recomandă ca activităţile de învăţare la L. 2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

- DOMENIUL PERSONAL Relaţii interpersonale Alimentaţie Sănătate Timpul liber Universul adolescenţei (stiluri de viaţă)

- DOMENIUL PUBLIC Ecologie Aspecte necunoscute ale lumii

- DOMENIUL OCUPAŢIONAL Profesiuni

- DOMENIUL EDUCAŢIONAL Universul cultural de limba engleză: trecut şi prezent, obiceiuri şi tradiţii Călătorii

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII: Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii :

A solicita şi a oferi informaţii generale A solicita şi a oferi informaţii de ordin personal A solicita confirmarea unei informaţii A solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi trecute

A cere şi a da detalii şi explicaţii A descrie persoane şi obiecte A cere şi a oferi o părere A exprima probabilitatea

A exprima o dorinţă sau o preferinţă A formula o interdicţie A invita A da instrucţiuni

A cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui mesaj A oferi, a accepta sau a refuza ajutorul cuiva A-şi exprima acordul sau dezacordul

A cere permisiunea de a întrerupe o conversaţie




ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII: Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate. Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se recomandă să se opereze cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: Substantivul

Substantive colective Adjectivul

so + adjectiv + that such + adjectiv + substantiv + that

Verbul timpuri: present perfect simple / present perfect continuous

past perfect simple diateza pasivă verbe modale Adverbul

Ordinea adverbelor circumstanţiale de mod, loc şi timp în propoziţie Fraza

Fraza condiţională de tipul III Vorbirea indirectă




SCURT GHID METODOLOGIC

Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: - proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare; - transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; - evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului

obţinut.

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculum-ului pe întreg anul.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a-a X-a presupune următoarele etape: 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se

regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice

pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele

specifice vizate

Structura planificării calendaristice Nr. U.Î

.

Conţinuturi ale U.Î. detalieri tematice elemente de construcţie a

comunicării funcţii comunicative

Competenţe specifice vizate*

Număr de ore alocate

Săptămâna

Valori şi atitudini

Obser vaţii

(amendamente)

*În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare

respectivă.

II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice. Etapele proiectării sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare

Competenţe specifice vizate

Activităţi de învăţare

Resurse Evaluare

Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce măsură?) - tema (detaliată pe lecţii) - text / tip de text - elemente de construcţie a

comunicării - funcţii comunicative

-




III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere,

discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire) - exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele /

diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente, - proiecte

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere - discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming - expunere / prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat - exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris) - proiecte

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare

de răspuns, - joc de rol, discuţie, dezbatere - prezentare - exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri - exerciţii de formulare / construire a unei argumentări - exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate - exerciţii de luare de notiţe - proiecte

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare - exerciţii de transfer şi transformare - exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de traducere şi retroversiune - exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe - exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers - proiecte

IV. EVALUAREA

Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

• să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor • să identifice lacunele şi cauzele lor • să regleze procesul de predare / învăţare




Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare) Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării Proiectul Portofoliul Autoevaluarea

PORTOFOLIUL PENTRU LIMBI MODERNE

Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev / persoană care studiază limbi străine) poate să reunească de-a lungul anilor şi să prezinte într-un mod sistematic calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane din lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EQUALS – ALTE

La baza acestui portofoliu se află două obiective majore: motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii

limbilor la toate nivelurile de-a lungul întregii vieţi; prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate)

Conceput ca un document personal în care elevul poate să înscrie calificativele şi experienţele sale lingvistice, portofoliul conţine trei părţi:

1. un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale; 2. o biografie lingvistică ce descrie competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi experienţa de

învăţare. Se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se regăsesc în cadrul european comun de referinţă.

3. un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular, «carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi / sau documente

”Portofoliul European al Limbilor” ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor elevilor. În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine documente cum ar fi:

• listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată sau electronică);

• listă de texte prezentate audio-vizual, ascultate / văzute (emisiuni de radio / TV, filme, casete audio-video, CD-ROM-uri etc.);

• interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe; • răspunsuri la chestionare, interviuri; • proiecte / părţi de proiecte realizate; • traduceri; • fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri /

creaţii personale); • texte literare (poezii, fragmente de proză); • lucrări scrise curente / teste; • compuneri / creaţii literare personale; • contribuţii personale la reviste şcolare; • extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată; • corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.

Portofoliul se realizează prin acumularea în timp, pe parcursul şcolarităţii, a acelor documente considerate relevante pentru competenţele deţinute şi pentru progresul înregistrat de elev.




Dosarul va prezenta la început o listă cu documentele existente, organizată fie tematic, fie tematic şi cronologic. Documentele dosarului se acumulează fie la cererea profesorului, fie la dorinţa elevului (care va include acele documente pe care le consideră ca fiind semnificative pentru propriul progres) şi vor fi alese astfel încât să arate etapele în evoluţia elevului.

Portofoliul permite elevului:

• să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice;

• să-şi planifice învăţarea;

• să-şi monitorizeze progresul

• să ia parte activ la propriul proces de învăţare.

Portofoliul permite profesorului:

• să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului;

• să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia;

• să programeze învăţarea;

• să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie

• să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.

Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de obiectivele / competenţele din Curriculum-ul Naţional şi de situaţia în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai îndelungată şi îi va fi adusă la cunoştinţă.


Limba engleza, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului



PROGRAME ŞCOLARE

L I M B A E N G L E Z Ă

L I M B A M O D E R N Ă 2

CLASA A X-A

Aprobate prin ordin al ministrului Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Limba engleză, clasa aX‐a, ciclul inferior al liceului Page 2

NOTĂ DE PREZENTARE

1. Principii

Curriculumul de LIMBI MODERNE pentru clasele a IX-a-a X-a de liceu a fost elaborat

avându-se în vedere următoarele:

• structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OMECT 3410/16.03.2009, OMECT 3411/16.03.2009 şi OMECT

3412/16.03.2009 privind aprobarea Planurilor cadru de învăţământ; • documentele europene privind achiziţionarea competenţelor cheie în cadrul învăţământului

obligatoriu; • necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale,

exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.


A. practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.


C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.

În aceste condiţii, proiectarea curriculară porneşte de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi „Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în 2000. Din această perspectivă, prezentul curriculum construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie în patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine (Communication in foreign languages), (5) ”a învăţa să înveţi” (Learning to learn), (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice (Interpersonal, intercultural, social and civic competences), (8) sensibilizarea la cultură (Cultural awareness), domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc.

Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional / acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Longlife Learning”, la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul European Comun de Referinţă.



2. Regimul de predare şi alocarea orară

Pentru clarificarea alocărilor orare, în programe s-a adăugat Regimul de predare şi alocare orară, din care reiese numărul exact de ore pe săptămână din Trunchiul comun (TC) şi Curriculum diferenţiat( CD) pentru toate filierele şi profilurile.

Pentru specializările la care este alocată 1 oră pe săptămână (TC) , sunt obligatorii: -competenţele specifice, funcţiile comunicative şi elementele de construcţie prezentate prin tehnoredactare normală; - conţinuturile prezentate în coloana TC din rubrica” Forme de prezentare a conţinuturilor”

Pentru specializările la care sunt alocate 2 ore pe săptămână la L2, sunt obligatorii: - toate competenţele specifice şi elementele de construcţie, inclusiv cele marcate prin corp de literă boldat ; - toate conţinuturile specificate din coloanele TC şi CD, din rubrica “ Forme de prezentare a conţinuturilor”;

Temele recomandate nu au suferit modificări, având în vedere gama variată de teme cuprinse în manualele alternative. Acestea pot fi selectate de profesor în funcţie de manualul alternativ folosit şi de competenţele generale şi specifice pe care urmăreşte să le dezvolte la elevi.

În conformitate cu planurile cadru aprobate prin OMECT 3410/16.03.2009, OMECT 3411/16.03.2009 şi OMECT 3412/16.03.2009 disciplina limba engleză ca L2 are următorul regim de predare la clasele a IX-a şi a X-a, liceu:



Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală










3. Structura programelor





Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba engleză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)



Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersului didactic)

La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe dezvoltarea capacităţilor de receptare şi de producere a unor mesaje orale şi scrise; în clasa a IX-a şi următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină conştienţi de modul în care o interacţiune orală / scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă generală de ordin superior, a cărei formare poate fi asumată în mod legitim la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.

Valorile şi atitudinile sunt comune pentru toate tipurile de programe.

Seturile de competenţe specifice corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor constituie esenţa programelor. Competenţe specifice sunt formulate astfel încât să poată fi formate pe durata unui an de studiu şi să permită evaluarea standardizată. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri şi categorii de text) şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie însuşite de elevi), atât pentru TC, cît şi pentru CD..

Structura de competenţe specifice corelate cu tipuri de conţinut oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurându-i un caracter mai practic şi mai transparent.

Capitolul de sugestii metodologice de aplicare este menit a veni în sprijinul cadrelor didactice în vederea organizării unui demers didactic modern şi eficient şi este structurat în două subcapitole:

1) Conţinuturi recomandate de Comisia Naţională pentru fiecare programă, pentru construirea demersului didactic;



Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative care vor fi exersate şi utilizate de elevi.

2) Scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.

4. Evaluarea

În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă. Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a competenţelor, şi în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene. Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al liceului, următoarele: Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 pentru competenţele de producere




Limba modernă 2


2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare





• Conştientizarea rolului limbii engleze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale


• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural anglo-saxon


Limba engleza, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului

Programa de limbi moderne pentru L2 pentru toate filierele, profilurile şi specializările


Clasa a X-a


Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

TC CD

1.1 Recunoaşterea unor informaţii specifice dintr-un text citit / ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu viteză normală 1.2 Identificarea ideilor esenţiale dintr-un text, pe baza unor întrebări de sprijin 1.3Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru 1.4 Deducerea din context a înţelesului unor elemente lexicale necunoscute dintr-un mesaj audiat

• Texte de complexitate medie, autentice sau adaptate (articole, fragmente din articole, extrase din presa de tineret) • Diverse configuraţii text-imagine • Grafice şi tabele • Înregistrări audio/video din prezentări de ştiri radio/TV

• Prezentări orale / scrise (de dificultate şi lungime medie) pe teme de interes • Dialoguri, conversaţii

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare


TC CD

2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică publicitate, pagini de jurnal 2.2 Prezentarea succintă – oral sau în scris –a unei descrieri simple, a unui eveniment sau a unor experienţe personale, pe bază de suport vizual sau pornind de la un plan de idei

• Scurte anunţuri destinate spaţiului public (anunţuri de mică publicitate)

• Povestiri, descrieri



• Redactări cu caracter personal • Articole • Scurte anunţuri

destinate spaţiului public (anunţuri de mică publicitate


Limba engleză, clasa a X‐a, ciclul inferior al liceului Page 8



TC CD

3.1 Exprimarea poziţiei personale faţă de opiniile exprimate în cadrul unor discuţii pe teme de interes 3.2 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini care necesită un schimb de informaţii simplu şi direct 3.3 Redactarea unor mesaje de răspuns în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze cu explicaţii simple 3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicare pe subiecte cunoscute, rostită clar şi cu viteză normală, pe care o poate întrerupe pentru a cere formulări sau repetări

• Dialogul • Conversaţia

cotidiană • Mesaje personale • Scrisori personale

simple

• Notiţe • Discutia



TC CD

4.1. Reducerea unui paragraf la o idee esenţială 4.2. Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici în cadrul unui schimb de informaţii/idei 4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris sub formă de notiţe cu suport dat

• Fragmente de texte de informare generală

• Dialogul şi conversaţia

• Fişe şi instrucţiuni de lucru

• Înregistrări audio / video pe teme de interes




SUGESTII METODOLOGICE Note: 1. Comisia Naţională de limba engleză recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor

specifice şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos

2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi domeniul de prespecializare al fiecărei clase.

3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru L2

pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee

TEME Se recomandă ca activităţile de învăţare la L. 2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

DOMENIUL PERSONAL • Viaţa personală (relaţii interpersonale, alimentaţie, educaţie, timp liber) • Timpul liber • Universul adolescenţei (cultura, arte, sport)

DOMENIUL PUBLIC • Lumea contemporană (aspecte sociale, economice, politice, istorice, ecologice, tehnice) • Democraţie, civism şi drepturile omului • Mass-media • Ecologie

DOMENIUL OCUPAŢIONAL • Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional • Texte din domeniul specialităţii

DOMENIUL EDUCAŢIONAL • Universul cultural de limba engleză: trecut şi prezent, obiceiuri şi tradiţii • Repere culturale anglo-saxone (literatură, film, muzică, arhitectură)

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii :

1. A da şi a solicita informaţii: a oferi şi a solicita informaţii privind locul de unde vin diverse persoane; a oferi informaţii despre programul zilnic / săptămânal (orar şcolar, materii şcolare etc.); a solicita / oferi informaţii despre diverse evenimente; a oferi şi a solicita informaţii despre preţuri, alimente, servicii etc. a descrie locuri, întâmplări, evenimente;

2. A descoperi şi a exprima atitudini a exprima şi a solicita o opinie; a exprima motive; a refuza o ofertă / invitaţie; a exprima obligaţia de a face ceva; a trage concluzii; a exprima puncte de vedere personale.

3. A descoperi şi a exprima emoţii: a exprima necesitatea; a exprima intenţia;



4. A descoperi şi a exprima atitudini morale: a da sfaturi; a cere scuze.

5. A convinge, a determina cursul unei acţiuni: a exprima propuneri; a exprima decizii; a exprima planul unei acţiuni;

6. A comunica în societate: a face prezentări; a oferi un obiect în mod politicos; a cere permisiunea de a întrerupe o conversaţie; a face urări cu o anumită ocazie

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII: Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia

elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: Substantivul

pluralul substantivelor (plurale neregulate) (sistematizare) genul substantivului(sistematizare) cazul genitiv (‘s) (sistematizare)

Articolul articolul zero / omisiunea articolului cazuri speciale de folosire a articolului

Adjectivul tipuri de adjective comparativul dublu ordinea adjectivelor

Verbul modalităţi de exprimare a prezentului, trecutului şi viitorului (+ timpurile verbale aferente-

sistematizare) modalitatea: verbe modale (sistematizare)

mijloace de exprimare a modalităţii Adverbul

comparaţia adverbelor şi comparativul dublu

Fraza condiţională fraze condiţionale mixte

Afirmaţia, interogaţia, negaţia (sistematizare)

Intonaţia Acordul predicatului cu subiectul (sistematizare)

Întrebări disjunctive



SCURT GHID METODOLOGIC

Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: - proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare; - transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; - evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului

obţinut.


Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape: 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se



specifice vizate

Structura planificării calendaristice Nr. U.Î

.

Conţinuturi ale U.Î. detalieri tematice elemente de construcţie a comunicării funcţii comunicative


Număr de

ore alocate

Săptămâna

Observaţii

(amendamente)

…………… …………… ……………

__________ *În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă.


Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice. Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.




Resurse Evaluare

Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce măsură?)

- tema (detaliată pe lecţii) - text / tip de text - elemente de construcţie a


- - -




1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere,

discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire) - exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele /

diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente, - proiecte

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere - discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming - expunere / prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat - exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris) - proiecte

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare

de răspuns, - joc de rol, discuţie, dezbatere - prezentare - exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri - exerciţii de formulare / construire a unei argumentări - exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate - exerciţii de luare de notiţe - proiecte


IV. EVALUAREA1

Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului: • să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor • să identifice lacunele şi cauzele lor • să regleze procesul de predare / învăţare

1. Pentru detalii privind evaluarea recomandăm studierea „Ghidului de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis, Bucureşti, 2001.







Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev / persoană care studiază limbi străine) poate să reunească de-a lungul anilor şi să prezinte într-un mod sistematic calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane din lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EQUALS – ALTE

La baza acestui portofoliu se află două obiective majore: motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii

limbilor la toate nivelurile de-a lungul întregii vieţi; prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate)


1. un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale; 2. o biografie lingvistică ce descrie competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi experienţa de

învăţare. Se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se regăsesc în cadrul european comun de referinţă.

3. un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular, «carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi / sau documente

”Portofoliul European al Limbilor” ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor elevilor. În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine documente cum ar fi:

• listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată sau electronică);

• listă de texte prezentate audio-vizual, ascultate / văzute (emisiuni de radio / TV, filme, casete audio-video, CD-ROM-uri etc.);

• interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe; • răspunsuri la chestionare, interviuri; • proiecte / părţi de proiecte realizate; • traduceri; • fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri /

creaţii personale); • texte literare (poezii, fragmente de proză); • lucrări scrise curente / teste; • compuneri / creaţii literare personale; • contribuţii personale la reviste şcolare; • extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată; • corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.





Portofoliul permite elevului:

• să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice;

• să-şi planifice învăţarea;

• să-şi monitorizeze progresul

• să ia parte activ la propriul proces de învăţare.

Portofoliul permite profesorului:

• să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului;

• să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia;

• să programeze învăţarea;

• să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie

• să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.

Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de obiectivele / competenţele din Curriculum-ul Naţional şi de situaţia în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai îndelungată şi îi va fi adusă la cunoştinţă.




PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

L I M B A F R A N C E Z Ă

CLASA a IX-a

LIMBA MODERNĂ 2


Bucureşti, 2009


Limba franceză L2, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului

2

NOTĂ DE PREZENTARE Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a IX-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele: • structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind

aprobarea Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocațional), respectiv pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil tehnologic;

• documentele europene privind achiziţionarea competenţelor-cheie în cadrul învăţământului obligatoriu; • necesitatea de a oferi un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale exprimat în termeni de achiziţii

finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.




C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă. În aceste condiţii, proiectarea curriculară a pornit de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi Cadrul Comun de Referinţă European pentru învăţarea limbilor străine publicat de Consiliul Europei în 1998. Din această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine, (5) ”a învăţa să înveţi”, (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice, (8) aptitudini şi competenţe de exprimare culturală, domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc. Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare eficientă prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Compétences clés pour l’ apprentissage tout au long de la vie” (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi.



3

În conformitate cu planurile cadru aprobate prin OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 OM şi 3412/16.03.2009, disciplina LIMBA MODERNĂ L2 are următorul regim de predare la clasele a IX-a şi a X-a:



Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală








Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a IX-a și a X-a, ciclul inferior de liceu L2 este format din:

- PROGRAMA pentru limba modernă 2 (anul V de studiu), care se adresează elevilor de liceu de la toate filierele şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a.

Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi forme de prezentare a conţinuturilor.



4

Structura programelor este următoarea:

1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe întreaga durată a liceului); NOTA:

Termenul de „competenţe generale” se sprijină pe conceptul de „competenţe generale individuale”, aşa cum acesta este definit în Cadrul European Comun de Referinţă dar adaugă la abilităţile subiectului în situaţie de învăţare şi de comunicare (a stăpâni sistemul limbii, a utiliza cunoştinţele noţionale şi empirice despre lume, a şti să fii, a şti să înveţi) şi alte ansambluri de cunoştinţe referitoare la producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare. Din acest punct de vedere, formularea competenţelor generale în curriculum-ul de limbi străine pentru liceu include, în mod deliberat, şi elemente pe care autorii Cadrul European Comun de Referinţă le explicitează la capitolul „activităţi de limbaj” (2.1.3.) Insistenţa asupra receptării, a producerii, a interacţiunii şi a medierii chiar în enunţul competenţelor generale nu este întâmplătoare. Ea atestă orientarea spre praxis a actualului curriculum şi ar trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesor, cât şi la elev, în sensul că sarcinile de comunicare, atinse prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris cât şi în codul oral al limbii.

În acelaşi timp, prezenţa semnificativă a unor termeni, care aparţin sferei activităţilor, în formularea generică a celor patru competenţe este de natură să sublinieze că scopul învăţării este nu transmiterea de cunoştinţe despre limba în sine, ci antrenarea elevilor în operaţii discursive din ce în ce mai complexe. Pe de altă parte, din considerente de politică educaţională, accentul pus pe comportament justifică evidenţierea valorilor şi a atitudinilor în mod distinct, pentru a fi scoasă la iveală mai pregnant legătura cu finalităţile şi profilul de formare în învăţământul obligatoriu din România. Astfel, trăsături de personalitate şi atitudini, care ţin de imaginea de sine şi respectiv imaginea celuilalt în comunicare (lingvistică şi interculturală) sunt reorganizate în jurul unui ansamblu de valori şi poziţionate în curriculum-ul de limbi moderne în mod diferit, dar nu divergent, faţă de referenţialul european care aşează trăsăturile de personalitate şi atitudinile sub genericul competenţei generale individuale „a şti să fii”. Cele două opţiuni vehiculează, în principiu, aceeaşi termeni şi propun, în particular, configuraţii compatibile.

Observaţiile precedente îşi menţin pertinenţa şi în perspectiva evoluţiei procesului de învăţare la limbi moderne.

2. VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul liceal); 3. COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata

unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite forme de prezentare a conţinuturilor. În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; formarea acestora va fi urmărită numai la elevii din clasele care au prevăzută o oră în CD. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri de text, categorii de conţinuturi lingvistice), conţinuturi factuale şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie însuşite de elevi); aceste rubrici sunt structurate pe Trunchiul comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), iar tipurile de conţinut din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” se vor utiliza numai la clasele care au prevăzută o oră în CD la limba modernă 2. Structura de competenţe corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurând acestuia un caracter mai practic şi mai transparent.

4. SUGESTII METODOLOGICE structurate pe două domenii: Conţinuturi recomandate care sunt structurate, pentru fiecare limbă, în:

Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba franceză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare)

Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice utilizate în comunicare)

Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utilizate în adecvarea funcţională a comunicării) Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersul didactic)



5

La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe formarea şi dezvoltarea deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi producerea de mesaje orale şi scrise; în clasa a IX-a şi următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară în condiţiile în care comunicarea reală implică în majoritatea situaţiilor un receptor şi un emiţător în cadrul unei relaţii parteneriale. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin înalt, legitim de format la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.

Seturile de Competenţe specifice corelate cu Forme de prezentare a conţinuturilor sunt urmate de sugestii metodologice de aplicare, menite a veni în sprijinul cadrelor didactice în vederea organizării unui demers didactic modern şi eficient. Capitolul de sugestii metodologice este structurat în două domenii: 1) liste de conţinuturi recomandate de Comisia Naţională pentru fiecare programă pentru construirea demersului didactic, şi 2) un scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă. Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative (acte de vorbire) care vor fi exersate şi utilizate de elevi.

În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, nivelurile de competenţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi. Acest document de referinţă creează premisele unei evaluări standardizate a nivelului de dezvoltare a competenţelor şi permite, în perspectivă, certificarea competenţelor de comunicare în limba modernă dobandite în şcoală.

Nivelul ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă va fi, la finele ciclului inferior al liceului, următorul:

• Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 pentru competenţele de producere

Elemente din programa de limbi străine pentru clasa a IX a ( L2)

a. COMPETENŢE GENERALE

LIMBA MODERNĂ 2


2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte



b. VALORI ŞI ATITUDINI


• Conştientizarea rolului limbii moderne ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale • Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea

critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii franceze



6

• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba franceză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural francofon

Programa L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee)1

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR2



Trunchi comun Curriculum diferenţiat 1.1 Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text, pe baza unor întrebări de sprijin 1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente necunoscute dintr-un text citit 1.3 Identificarea unor informaţii specifice dintr-un text ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu viteză normală 1.4 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru

• Interviuri • Texte / fragmente de informare generală/publicitare • Dialoguri, conversaţii

• Rapoarte/ prezentări orale/ scrise • Diagrame, grafice, tabele sinoptice • Articole de presă, emisiuni de ştiri radio/ TV • Povestiri/ înregistrări audio şi video


Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor Trunchi comun Curriculum diferenţiat

2.1 Redactarea de pagini de jurnal, instrucţiuni. 2.2 Elaborarea – oral sau în scris – a unor descrieri simple, cu referire la evenimente sau experienţe personale, pe bază de suport vizual sau de plan de idei

• Descrieri de obiecte,

persoane • Paragrafe pe diverse

arii tematice

• Povestire



3.1 Comunicarea interactivă într-un schimb de informaţii simplu şi direct 3.2 Redactarea unor mesaje/ scrisori personale simple de răspuns la o solicitare 3.3 Exprimarea acordului/ dezacordului faţă de opiniile exprimate în cadrul unui schimb de idei pe teme de interes 3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicare pe subiecte cunoscute, rostită clar şi rar, pe care o poate întrerupe pentru a cere reformulări sau repetări

• Dialogul • Conversaţia cotidiană • Mesaje personale • Scrisori personale

simple

1 Pentru Filiera tehnologică (2 ore/ săptămână în TC), toate conţinuturile şi toate formele de prezentare ale conţinuturilor sunt obligatorii; 2 Competenţele scrise cu aldine şi conţinuturile din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” aparţin curriculumului diferenţiat şi se adresează numai claselor de liceu, care au prevăzută 1 oră în CD în planul cadru.



7



4.1 Reducerea unui paragraf la ideea esenţială 4.2 Reformularea, la cererea partenerului de dialog, a unei replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare 4.3 Explicarea utilizării unor termeni / expresii


• Dialoguri, conversaţii între interlocutori cu statut diferit.

• Înregistrări audio în contexte variate

CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru Programa L2

(limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee) 3 TEME4

Se recomandă ca activităţile de învăţare la L 2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

- DOMENIUL PERSONAL Familia: membrii familiei Viaţa personală (locuinţă, cumpărături, alimentaţie, sănătate , sport ) Universul adolescenţei (stiluri de viaţă), activităţi de timp liber.

- DOMENIUL PUBLIC Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice şi culturale Aspecte din viaţa socială (locuri şi servicii publice) Relaţia cu instituţiile şi serviciile publice

- DOMENIUL OCUPAŢIONAL Meserii, ocupaţii.

- DOMENIUL EDUCAŢIONAL ŞI CULTURAL Corespondenţă şi proiecte şcolare Universul cultural francez – trecut şi prezent – obiceiuri şi tradiţii; personalităţi din sfera

artistică / literară / ştiinţifică / sportivă FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII: Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative ale limbii: 1. a se prezenta / a-şi prezenta colegii / mediul de lucru 2. a situa în spaţiu persoane / obiecte / acţiuni 3. a da / a cere informaţii practice despre persoane, obiecte, locuri, acţiuni 4. a relata la prezent 5. a exprima gusturi, preferinţe 6. a exprima intenţia 7. a exprima acordul/dezacordul 8. a exprima o ipoteză 9. NOTĂ: Formele lingvistice de realizare a acestor funcţii vor fi consolidate, cu îmbogăţirea variantelor şi / sau diversificarea contextelor de utilizare.

3 Cu excepţia profilului Militar M.A.I. şi M.A.P.N., unde curriculum-ul pentru ora din CD va fi elaborat în şcolile respective; 4 Domeniile tematice notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/ săptămână în CD;



8

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII5: Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: I. LEXIC

- cuvinte, sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice - relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte)

II. GRAMATICĂ

• Articolul şi substantivul (consolidare) - articolul hotărât şi nehotărât (consolidare) - cazuri de substituire a articolului partitiv (sistematizare) • Adjectivul - adjectivul calificativ :acordul şi gradele de comparaţie (consolidare) - adjectivul posesiv şi demonstrativ(consolidare) - adjectivul nehotărât (formele frecvente) (consolidare) - adjectivul numeral cardinal (consolidare) • Pronumele - pronumele personal subiect (forme accentuate şi neaccentuate) (consolidare) - pronumele personale complement direct şi indirect (locul lor în fraza asertivă şi

imperativă) - pronumele demonstrativ - pronumele relativ simplu (consolidare) - pronumele adverbiale en şi y (consolidare) • Verbul - modul indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor (consolidare) - modul imperativ (consolidare) - forme verbale perifrastice - modul condiţional: condiţionalul prezent; „si condiţional”, I şi II • Adverbul (elemente cu mare frecvenţă în comunicare) - adverbe de mod, de cantitate, de timp, de loc, de afirmaţie şi de negaţie (consolidare) • Prepoziţii şi conjuncţii (elemente cu mare frecvenţă în comunicare) (consolidare)

• Tipuri de frază (reactualizare) SCURT GHID METODOLOGIC





specifice vizate

5 Elemente de construcţie a comunicării notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/ săptămână în CD.



9

Structura planificării calendaristice Nr. U.Î.

Conţinuturi ale U.Î. tematic elemente de construcţie a comunicării funcţii comunicative

Competenţe specifice vizate**


Săptămâna

Observaţii






Resurse Evaluare

Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce măsură?)- tema (detaliată pe lecţii) - text / tip de text - elemente de construcţie a



1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

- exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global / detaliat dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectare a ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text oral sau scris (dialog structurat, conversaţie,

descriere, raport, grafic, prezentare, povestire) - exerciţii de operare cu fragmente de texte - texte de informare sau literare


- exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de propoziţii, texte lacunare, formulare - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de relatare a unor activităţi - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, interviu, joc de rol - descrieri, comparaţii, povestire - expunere / prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală/oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte

poştală, invitaţie, cerere de informaţii) - exerciţii de redactare: paragraf, pagină de jurnal



10

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns

- joc de rol - exerciţii de grup: formulare/ordonare a unor idei/enunţuri - exerciţii de construire a unui interviu - exerciţii de redactare a unor texte/scrisori cu paşi daţi - proiecte de grup


- exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de traducere şi retroversiune (pornind de la paragrafe / texte simple) - exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe - exerciţii de transformare a unui dialog într-o relatare - proiecte individuale sau de grup




PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

L I M B A F R A N C E Z Ă

CLASA a X-a

LIMBA MODERNĂ 2


Bucureşti, 2009


Limba franceză L2, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului

2

NOTĂ DE PREZENTARE

Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a X-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele: • structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind

aprobarea Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocațional), respectiv pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil tehnologic;






C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă. În aceste condiţii, proiectarea curriculară a pornit de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi Cadrul Comun de Referinţă European pentru învăţarea limbilor străine publicat de Consiliul Europei în 1998. Din această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine, (5) ”a învăţa să înveţi”, (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice, (8) aptitudini şi competenţe de exprimare culturală, domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc. Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare eficientă prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu „Compétences clés pour l’ apprentissage tout au long de la vie” (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi.



3




Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală








Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a IX-a si a X-a,

ciclul inferior de liceu L2 este format din: - PROGRAMA pentru limba modernă 2, care se adresează elevilor de liceu de la toate filierele

şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a.. Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi

forme de prezentare a conţinuturilor.



4


1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe întreaga durată a liceului);

NOTA: Termenul de „competenţe generale” se sprijină pe conceptul de „competenţe generale individuale”, aşa cum

acesta este definit în Cadrul European Comun de Referinţă dar adaugă la abilităţile subiectului în situaţie de învăţare şi de comunicare (a stăpâni sistemul limbii, a utiliza cunoştinţele noţionale şi empirice despre lume, a şti să fii, a şti să înveţi) şi alte ansambluri de cunoştinţe referitoare la producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare. Din acest punct de vedere, formularea competenţelor generale în curriculum-ul de limbi străine pentru liceu include, în mod deliberat, şi elemente pe care autorii Cadrul European Comun de Referinţă le explicitează la capitolul „activităţi de limbaj” (2.1.3.) Insistenţa asupra receptării, a producerii, a interacţiunii şi a medierii chiar în enunţul competenţelor generale nu este întâmplătoare. Ea atestă orientarea spre praxis a actualului curriculum şi ar trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesor, cât şi la elev, în sensul că sarcinile de comunicare, atinse prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris cât şi în codul oral al limbii.






Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba franceză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare)





5



În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, nivelurile de competenţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi. Acest document de referinţă creează premisele unei evaluări standardizate a nivelului de dezvoltare a competenţelor şi permite, în perspectivă, certificarea competenţelor de comunicare în limba modernă dobandite în şcoală.


• Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 pentru competenţele de producere

Elemente din programa de limbi străine pentru clasa a X-a ( L2)

A. COMPETENŢE GENERALE

LIMBA MODERNĂ 2





B. VALORI ŞI ATITUDINI



critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii franceze



6

• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba franceză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural francofon

PROGRAMA L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările)




1.1 Identificarea ideilor esenţiale dintr-un text de complexitate medie 1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente necunoscute dintr-un mesaj audiat 1.3 Recunoaşterea unor informaţii specifice dintr-un text citit/ ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu viteză normală 1.4 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru

• Dialoguri, conversaţii • Înregistrări audio/ video din prezentări de ştiri radio/ TV, fragmente de interviu • Texte scrise de complexitate medie, autentice sau adaptate

• Diverse configuraţii text-imagine, grafice şi tabele



2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică publicitate, pagini de jurnal 2.2 Prezentarea succintă – oral sau în scris – a unui eveniment sau a unor experienţe personale, utilizând elemente de descriere şi naraţiune

• Redactări cu caracter personal si functional


• Descrieri de obiecte, persoane, situatii

• Scurte texte narative



3.1 Exprimarea poziţiei faţă de opiniile exprimate în cadrul unei discuţii 3.2 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini care necesită un schimb de informaţii simplu şi direct 3.3 Redactarea unor mesaje de răspuns în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze 3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicare pe subiecte cunoscute, rostită cu viteză normală, pe care o poate întrerupe pentru a cere formulări sau repetări


simple



4.1 Reducerea unui paragraf la ideea esenţială 4.2 Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici


• Înregistrări audio/ video pe teme de

1 Competenţele scrise cu aldine şi conţinuturile din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” aparţin curriculumului diferenţiat şi se adresează numai claselor de liceu, care au prevăzută 1 oră în CD în planul cadru.



7

în cadrul unui schimb de informaţii/ idei pe teme familiare 4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris sub formă de notiţe si prelucrarea lor

• Dialogul şi conversaţia interes • Fişe şi instrucţiuni de

lucru

CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru Programa 2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee)

I. TEME

Se recomandă ca activităţile de învăţare la L2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme: DOMENIUL PERSONAL

Relaţii interpersonale în familie şi în societate Viaţa personală (locuinţa∗, alimentaţie∗, hobby, activităţi de timp liber) Universul adolescenţei (viaţa cotidiană), stiluri de viata

DOMENIUL PUBLIC Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice, culturale Aspecte din viaţa socială / locuri publice Mediul înconjurător

DOMENIUL OCUPAŢIONAL Cunoaşterea unor aspecte semnificative din viaţa profesională (activităţi şi profesiuni)

DOMENIUL EDUCAŢIONAL SI CULTURAL Elemente importante din universul cultural francez şi francofon (de exemplu : datini, obiceiuri, sărbători tradiţionale, mâncăruri specifice etc.) Mass-media, literatura pentru tineret Personalităţi din sfera culturală / ştiinţifică / sportivă

II. FUNCTII COMUNICATIVE Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se vor achiziţiona / consolida şi utiliza următoarele funcţii

comunicative: • A solicita şi a expune o opinie • A invita / a face o propunere; a accepta / a refuza o invitaţie / propunere • A descrie persoane şi obiecte • A exprima obligaţia • A exprima o dorinţă sau o preferinţă • A da instrucţiuni • A cere/ a da explicatii • A exprima intentia si ipoteza • A relata evenimente/fapte/întâmplări din trecut

Actele de vorbire enumerate mai sus pot fi introduse potrivit nevoilor de exersare / îmbogăţire a funcţiilor de comunicare (fără o prezentare punctuală, explicită).

III. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII: Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

a. Elemente fonetice şi lexicale - cuvinte, sintagme corespunzând domeniilor tematice şi actelor de vorbire specificate mai sus - sinonime şi antonime. b. Elemente gramaticale • Adjectivul - adjectivul nehotărât∗ (îmbogăţire) - adjectivul numeral cardinal∗ • Pronumele - pronumele posesiv - pronumele demonstrativ∗



8

- pronumele relativ simplu∗ şi compus - pronumele nehotărât (consolidare) • Verbul - modul indicativ∗: prezent, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor [consolidare] - modul condiţional: condiţionalul prezent∗şi trecut; si condiţional (I, II∗, III) - modul subjonctiv: subjonctivul prezent: formare (verbe regulate şi neregulate frecvente) şi contexte de

utilizare de mare frecvenţă - acordul participiului trecut. - modul infinitiv: construcţiile V + Inf., V + à+ Inf., V + de+ Inf. • Adverbul (elemente cu mare frecvenţă în comunicare) - adverbe cu grade comparaţie neregulate (completare si consolidare) • Prepoziţii şi conjuncţii - elemente cu mare frecvenţă în comunicare∗ [consolidare] • Tipuri de fraze: imperativă∗ , impersonala *

•Exprimarea raporturilor cauzale si temporale (fără abordarea explicită a concordanţei timpurilor) SCURT GHID METODOLOGIC





specifice vizate



Competenţe specifice vizate**


Săptămâna

Observaţii






Resurse Evaluare





9

III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC Aceste liste pot fi modificate (eliminări, adăugiri) în funcţie de specificul predării fiecărei limbi moderne

1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

- exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectare a ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text oral sau scris (dialog structurat, conversaţie,

descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire) - exerciţii de operare cu fragmente de texte - texte de informare sau literare


- exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de propoziţii, texte lacunare, formulare - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de relatare a unor activităţi - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, interviu, joc de rol - descrieri, comparaţii, povestire - expunere / prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală/oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte

poştală, invitaţie, cerere de informaţii) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns

- joc de rol, discuţie - exerciţii de grup: formulare/ordonare a unor idei/enunţuri - exerciţii de construire a unui interviu - exerciţii de redactare a unor texte/scrisori cu paşi daţi - exerciţii de luare de notiţe - proiecte de grup


- exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de traducere şi retroversiune (pornind de la paragrafe / texte simple) - exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe - exerciţii de transformare a unui dialog într-o relatare - proiecte individuale sau de grup



1



PROGRAME SCOLARE

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI PROFIL VOCATIONAL, ARTISTIC, SPORTIV, TEOLOGIC

1 oră pe săptămână

LIMBA GERMANĂ LIMBA MODERNĂ 2

CLASA A IX-A – A X-A

Aprobat prin ordinul ministrului Nr. 5099/09.09.2009

BUCURESTI 2009


2

Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă la finalul ciclului inferior al liceului pentru clasele la VOCAŢIONAL ARTISTIC, SPORTIV, TEOLOGIC, vor fi următoarele: - Limba 2 nivel B1-1 pentru competenţele de receptare; nivel A2-2 pentru competenţele de producere

Programa de limbi moderne pentru L2- profil vocaţional

ARTISTIC, SPORTIV, TEOLOGIC 1 oră pe săptămână


CLASA A IX-A

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau scris în diferite situaţii de

comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a

conţinuturilor din TC 1.1 Deducerea înțelesului unor elemente lexicaledin context, dintr-un text citit. 1.2 Extragerea de informaţii cheie simple, din texteinformative, pe baza unor întrebări de sprijin.

Povestiri Texte informative Dialoguri, Conversaţii Ştiri radio-TV


de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a

conţinuturilor din TC 2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame simple.2.2 Elaborarea (oral sau în scris) a uneidescrieri simple 2.3 Redactarea unor texte oficiale simple(cerere.)

Povestiri/ prezentare orala Descrieri de persoane/ obiecte Texte oficiale simple

3. Realizarea de interacțiuni în comunicarea orală sau scrisă

Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor din TC

3.1 Comunicarea interactivă într-un schimb simplu şi direct de informaţii. 3.2 Redactarea unor mesaje/ scrisori simple derăspuns la o solicitare. 3.3 Solicitarea de repetări / reformulări

Dialog Conversaţia cotidiana Mesaje personale Scrisori simple

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de

comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a

conţinuturilor din TC 4.1 Reformularea, pentru clarificare, a unei replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare. 4.2 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială, cu sprijin verbal/vizual

Texte de informare generală Înregistrări audio

3


CLASA A X-A

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau scris în diferite situații de comunicare Competențe specifice Forme de prezentare a

conținuturilor din TC 1.1 Desprinderea sensului global dintr-un text pe baza unor întrebări de sprijin. 1.2 Deducerea înţelesului unor elemente lexicale necunoscute din context. 1.2 Extragerea de informaţii cheie simple, din texte informative, instrucţiuni pentru a îndeplini o sarcină de lucru .

Prezentări scrise de complexitate medie Texte informative Dialoguri, Conversaţii Tabele Înregistrări audio

Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor din TC

2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri simple. 2.2 Elaborarea (oral sau în scris) a unei descrieri simple a unui eveniment sau a unor experienţe personale pe baza unui suport vizual sau pornind de la elemente lexicale de sprijin.

Anunţuri de micăpublicitate Prezentare orala Descrieri de persoane/ obiecte Texte scurte din arii tematice diverse Articole/ fragmente de articole

Competențe specifice Forme de prezentare a

conţinuturilor din TC 3.1 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini care necesită un schimb de informaţii simplu şi direct. 3.2 Redactarea unor mesaje de răspuns în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze. 3.3 Solicitarea de repetări / reformulări

Dialog Conversaţia cotidiană Mesaje personale Scrisori simple

Competențe specifice Forme de prezentare a

conţinuturilor din TC 4.1 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau scris sub forma de notiţe simple. 4.2 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială. 4.1 Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare.

Texte de informare generală Înregistrări audio Dialoguri


4


NOTE: 1.Comisia Naţională de limba germană recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos.

2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera, profilul şi domeniul de specializare al fiecarei clase.

3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la textele dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru L2 (profil teoretic-vocaţional artistic, sportiv, teologic 1 - oră pe săptămână)

TEME: Se recomandă ca activităţile de învățare la L2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

Clasa a IX-a Clasa a X-a DOMENIUL PERSONAL

• Relaţii interpersonale • Alimentaţia • Sănătate • Timpul liber • Universul adolescenţei ( stiluri de

viaţa)

DOMENIUL PUBLIC • -Aspecte necunoscute ale lumii

DOMENIUL OCUPAŢIONAL

• Profesiuni

DOMENIUL EDUCATIONAL • Universul cultural de limba

germană: trecut, prezent, obiceiuri şi tradiţii

• Călătorii

DOMENIUL PERSONAL • Relaţii interpersonale în societate• Universul adolescenţei ( interese,

activităţi) • Timpul liber

DOMENIUL PUBLIC

• Probleme ale vieţii cotidiene (economice, sociale)

• Mass-media pentru tineret DOMENIUL OCUPATIONAL

• aspecte din viaţa profesională DOMENIUL EDUCAŢIONAL

• Personalităţi din sfera culturală/ştiinţifică/ sportivă germană


5

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII: Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu vor face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţii de comunicare. Structurile gramaticale mai dificile, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor prezenta progresiv,în funcție de dificultate şi de nevoile de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate. Pe parcursul ciclului inferior al liceului, se recomandă să se opereze cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

Clasa a IX-a Clasa a X-a Substantivul Declinare Forme de compunere şi de derivare Pronumele personal, reflexiv ,posesiv, interogativ (sistematizare) Adjectivul Formare prin derivare Comparatia regulata/neregulata (sistematizare) Numeralul Numeralul cardinal peste 1000 Numeralul ordinal Verbul Indicativul/ diateza activă: toate timpurile (recapitulare, sistematizare ) Imperativul Conjunctivul I Verbe modale (recapitulare, sistematizare) Verbe cu particulă separabilă Adverbul de loc, mod, timp (completare) Prepoziţiile care cer dativul, acuzativul, genitivul (recapitulare)Bicazuale (sistematizare) Conjuncţiile weil

Substantivul Declinare (sistematizare) Pronumele relativ, Adjectivul Formare prin compunere Numeralul Numeralul cardinal (numere complexe) Verbul Indicativul participiul I Diateza pasivă prezent (pasivul cu werden) Adverbul interogative Prepoziţiile sistematizare Conjuncţiile damit


6

Topica Propoziţiei Locul verbelor în propoziţia principală şi secundară. Propoziţii secundare weil-Satz

Topica Propoziţiei recapitulare Propoziţii secundare propoziţia relativă damit-Satz

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII

Pe parcursul ciclului inferior al liceului, se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii:

Clasa a IX-a Clasa a X-a • a solicita şi a oferi informaţii de

ordin personal. • a solicita confirmarea unei

informaţii • a solicita şi a oferi informaţii

despre evenimente • a descrie persoane şi obiecte • a exprima o părere • a formula o interdicţie • a invita • a da instrucţiuni simple • a refuza politicos • a oferi/ a refuza ajutorul

• A comunica la telefon • a face un anunţ/ a răspunde la un anunţ • a oferi/ a cere sprijin în mod politicos • a solicita informaţii legate de

completarea unui formular • a da informaţii despre un eveniment • a da/ solicita informaţii referitoare la

orientarea în spaţiu şi timp • a identifica un obiect/ o persoană după

descriere • a compara obiecte • a relata cronologic o întâmplare • a exprima un sfat/ scuze • a exprima preferinţe


Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009


PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

L I M B A R U S Ă (LIMBA MODERNĂ 2)

CLASA A IX-A CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

Aprobat prin Ordinul ministrului

nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Limba rusă (limba modernă 2) – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Prezentul document conţine programa şcolară de Limba rusă (limba modernă 2) pentru clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, şi stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată prin studierea disciplinei Limba rusă (limba modernă 2), pe parcursul clasei a IX-a, la diferitele filiere, profiluri şi specializări din structura învăţământului liceal, în bugetul de alocat acestei discipline în planurile-cadru de învăţământ în vigoare.

1. Principii

În stabilirea ofertei educaţionale pentru disciplina Limba modernă 2 au fost avute în vedere: prevederile documentelor normative, în vigoare începând cu anul şcolar 2009–2010, referitoare

la statutul şi locul disciplinei Limba modernă 2 în planurile-cadru de învăţământ pentru clasa a IX-a, ciclul inferior la liceului, precum şi la alocările orare corespunzătoare diferitelor filiere/ profiluri/ specializări;

apartenenţa clasei a IX-a la ciclul inferior al liceului, ca segment final în structura învăţământului obligatoriu, ceea ce determină necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns adecvat cerinţelor sociale, exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea acestui nivel de învăţământ;

competenţele, cunoştinţele şi experienţele de învăţare dobândite de către elevi prin studierea limbii moderne 2 pe parcursul claselor a V-a – a VIII-a;

recomandările europene privind studiul limbilor străine şi achiziţionarea competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi.

Obiectivul fundamental al studierii disciplinei Limba modernă 2 în ciclul inferior al liceului este dobândirea de către elevi a competenţelor de comunicare într-o limbă străină, astfel încât să permită o comunicare adecvată situaţional/ acceptată social; aceasta se realizează prin achiziţionarea de cunoştinţe şi deprinderi şi prin formarea de atitudini specifice, în conformitate cu Recomandările Parlamentului şi Consiliului European, privind competenţele-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, prin raportare la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare.

Contribuţia disciplinei limba modernă 2 la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/ sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Astfel, disciplina limba modernă 2 contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte domeniile de competenţe-cheie Comunicare în limbi străine şi Sensibilizare şi exprimare culturală, dar şi a celor din domeniile Competenţe sociale şi civice, Competenţă digitală, A învăţa să înveţi.

Prezentul curriculum respectă şi a fost elaborat urmărindu-se: A. Practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi de producere, elevul

va fi capabil, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.

B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze conştient – în comunicarea interpersonală, orală şi scrisă, – modalităţi şi tehnici de interacţiune adecvate funcţional diverselor contexte socio-culturale şi diverşilor interlocutori.

C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să practice strategii şi tehnici de studiu prin care să mobilizeze şi să integreze deprinderi şi cunoştinţe achiziţionate în cadrul diverselor discipline de învăţământ, utilizând informaţii din tabele, scheme, folosind dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.

Parcursul de învăţare se realizează pe baza unei proiectări didactice care îmbină competenţe şi tipuri de conţinuturi în diverse forme de prezentare.



2. Structura programei şcolare cuprinde: • Competenţele generale ale disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) în învăţământul liceal.

• Valorile şi atitudinile vizate în studiul disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) pe întreaga durată a învăţământului liceal, urmărind educarea tinerilor în spiritul valorilor europene.

• Competenţele specifice (derivate din competenţele generale) corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor, pentru clasa a IX-a.

• Sugestii metodologice pentru învăţarea-predarea-evaluarea disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) în învăţământul liceal, organizate pe două domenii:

• Conţinuturi recomandate (de Comisia naţională de limba rusă) pentru clasa a IX-a, care sunt grupate pe teme, acte de vorbire şi elemente de construcţie a comunicării.

• Scurt ghid metodologic, oferind profesorului informaţii care orientează proiectarea demersului didactic, organizarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare la nivelul clasei de elevi.

Corelarea competenţelor specifice cu diversele elemente de conţinut (tematic, funcţional, lingvistic) recomandate de comisia naţională de specialitate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare didactică pe unităţi de învăţare.

3. Alocări orare

În clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, disciplina Limba modernă 2 se studiază conform următoarelor alocări orare:

(a) 1 oră pe săptămână • la filiera vocaţională:

- profil artistic, toate specializările; - profil sportiv, toate specializările; - profil teologic, toate specializările.

(b) 2 ore pe săptămână • la filiera teoretică, toate profilurile şi specializările; • la filiera vocaţională:

- profil pedagogic, toate profilurile şi specializările; - profil militar, specializarea matematică-informatică; - profil ordine şi securitate publică, specializarea ştiinţe sociale;

• la filiera tehnologică, toate profilurile şi calificările profesionale.

Nivelurile-ţintă vizate la finele ciclului inferior al liceului pentru performarea competenţelor de receptare şi de producere orală şi scrisă sunt corelate cu descriptorii din Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare, după cum urmează:

• pentru competenţele de receptare B1[nivel prag/ independent – Utilizator independent] • pentru competenţele de producere A2 [(nivel intermediar/ de supravieţuire – Utilizator elementar]



C O M P E T E N Ţ E G E N E R A L E





V A L O R I Ş I A T I T U D I N I

√ Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare

√ Conştientizarea rolului limbii ruse ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la patrimoniul culturii universale

√ Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale

√ Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte socio-culturale şi profesionale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba rusă




CLASA A X-A


► La filierele/ profilurile/ specializările la care pentru Limba modernă 2 sunt alocate 2 ore pe săptămână sunt obligatorii: - toate competenţele specifice, inclusiv cele marcate prin corp de literă aldin şi asterisc; - toate conţinuturile specificate în coloanele TC şi CD 1 din rubrica „Forme de prezentare

a conţinuturilor”. ► La specializările la care pentru Limba modernă 2 este alocată 1 oră pe săptămână sunt obligatorii: - competenţele specifice prezentate în fiecare tabel deasupra liniei punctate, prin tehnoredactare

normală (fără evidenţiere prin corp de literă aldin şi asterisc); - conţinuturile prezentate în coloana TC din rubrica „Forme de prezentare a conţinuturilor”.

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau in scris in diferite situaţii de comunicare

Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor TC CD

1.1. Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text, pe baza unor întrebări de sprijin/ a unor imagini însoţitoare 1.2. Deducerea din context a înţelesului unor elemente lexicale necunoscute dintr-un text citit

• Descrieri, povestiri, rapoarte

• Texte de informare generală, de complexitate medie

• Dialoguri, conversaţii

• Diverse configuraţii text-imagine

• Pagini de Internet

• Prezentări orale pe teme de interes

• Înregistrări audio/ video din prezentări de ştiri radio/ TV

• Grafice şi tabele • Texte de complexitate

medie, autentice sau adaptate (articole, fragmente din articole, extrase din presa de tineret)

*1.3. Identificarea unor informaţii specifice pe probleme de interes, dintr-un mesaj articulat clar şi cu viteză normală *1.4. Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, din instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru



2.1. Descrierea simplă, oral sau în scris, a unui eveniment sau a unor experienţe personale, pe baza unui plan de idei sau a unui suport vizual 2.2. Redactarea de instrucţiuni, reclame, *pagini de jurnal

• Prezentare orală/ scrisă • Descrieri de obiecte,

persoane • Paragrafe pe diverse arii

tematice • Structuri de redactare

pentru texte publicitare (scurte anunţuri, reclame destinate spaţiului public)

• Redactări cu caracter personal (pagini de jurnal)

1 TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat





3.1. Utilizarea adecvată a unor formule conversaţionale de susţinere a comunicării în cadrul unui schimb de informaţii simplu şi direct

3.2. Redactarea unor mesaje de răspuns la o solicitare/ ofertă/ invitaţie, în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze


• Mesaje personale

• Scrisori personale simple

• Materiale din publicaţii şi emisiuni pentru tineret

• Acte de vorbire: - a susţine un schimb

verbal - a exprima interesul

• Acte de vorbire: - a exprima

acordul/ dezacordul

*3.3. Exprimarea acordului/ a dezacordului faţă de opinii exprimate în cadrul unui scurt schimb de idei pe teme de interes



4.1. Reducerea unui paragraf la o idee esenţială, cu sprijin verbal/ vizual

*4.2. Reformularea, la cererea partenerului de dialog, a unei replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare

• Paragrafe, fragmente de texte de informare generală


• Anunţuri, ştiri, programe, prospecte referitoare la evenimente literare/ ştiinţifice/ tehnologice (în funcţie de profil/ specializare)


*4.3. Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris, sub formă de notiţe cu suport dat


A. CONŢINUTURI RECOMANDATE

Comisia naţională de limba rusă recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice, precum şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programa şcolară, să fie utilizate conţinuturile menţionate în continuare, la rubricile „Teme”, „Acte de vorbire” şi „Elemente de construcţie a comunicării”.

Categoriile gramaticale enumerate la rubrica „Elemente de construcţie a comunicării”, aparţin metalimbajului de specialitate şi nu vor face obiectul unei învăţări explicite; în cadrul activităţii didactice, acestea vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare/ îmbogăţire a actelor de vorbire şi în strânsă legătură cu acestea.

La alegerea temelor şi a textelor pe care se va lucra, se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi domeniul de prespecializare al fiecărei clase, dar şi cu interesele concrete de cunoaştere ale elevilor.

Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: pentru texte dificile vor fi stabilite sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, iar pentru texte uşoare se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.



NOTE: La specializările la care pentru Limba modernă 2 sunt alocate 2 ore pe săptămână sunt

recomandate toate temele, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării (inclusiv cele marcate prin corp de literă aldin şi asterisc).

La specializările la care pentru Limba modernă 2 este alocată 1 oră pe săptămână sunt recomandate exclusiv temele, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării prezentate prin tehnoredactare normală (fără evidenţiere prin corp de literă aldin şi asterisc).

Pe parcursul clasei a IX-a, activităţile de învăţare vor fi proiectate şi realizate în contextul următoarelor

TEME :

DOMENIUL PERSONAL Date personale (vârstă, localitate de reşedinţă) Relaţii interumane/ interpersonale Viaţa personală (familie, sănătate, educaţie, hobby-uri) Universul adolescenţei: activităţi de timp liber, cultură, arte, sport

DOMENIUL PUBLIC Ţări şi oraşe – România în context european Aspecte de interes din viaţa contemporană: civice, ecologice, *literare/ *ştiinţifice/

*tehnologice etc. (în funcţie de profil/specializare) Mass-media pentru tineret

DOMENIUL OCUPAŢIONAL Activităţi/ profesiuni ale membrilor familiei *Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional (în funcţie de profil/specializare)

DOMENIUL EDUCAŢIONAL Repere ale spaţiului de cultură şi civilizaţie rusă şi universală *Figuri reprezentative ale literaturii (sec. al XIX-lea)/ muzicii/ artelor plastice etc. din

Rusia (în funcţie de profil/specializare)

ACTE DE VORBIRE: Pe parcursul clasei a IX-a, în contextele tematice prezentate mai sus se vor exersa următoarele acte de vorbire:

1. a angaja/a susţine/a încheia un schimb verbal

2. a se prezenta/ a prezenta pe cineva

3. a descrie activitatea/ statutul/ atribuţiile unei persoane

4. a solicita/ a da informaţii despre un program/ un orar/ un itinerar

5. a descrie circumstanţele spaţio-temporale ale unei acţiuni

6. a exprima mişcarea (punctul de plecare, direcţia, modul de deplasare)

7. a descrie persoane/ obiecte/ activităţi

8. a exprima scuze

9. a exprima interesul, curiozitatea

10. *a exprima acordul/ dezacordul



ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII: Pe parcursul clasei a IX-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: 1. VOCABULAR

- 150–200 de cuvinte şi structuri lexico-gramaticale corespunzătoare domeniilor tematice şi actelor de vorbire prezentate în listele de mai sus;

- relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte). 2. FONETICĂ ŞI ORTOGRAFIE

- intonaţia: afirmativă, negativă, interogativă, exclamativă; - rostirea şi scrierea desinenţelor nominale (forme regulate); - rostirea şi scrierea desinenţelor verbale (forme regulate).

3. ELEMENTE ŞI STRUCTURI GRAMATICALE corespunzând următoarelor părţi de vorbire şi construcţii sintactice:

Substantivul şi grupul nominal - paradigma nominală regulată – singular (sistematizare); - funcţii ale cazului genitiv: exprimarea posesiei; exprimarea cantităţii (după numerale şi cuvinte

cantitative); exprimarea circumstanţelor temporale (dată calendaristică; limite temporale, cu prepoziţiile с, до, после); exprimarea circumstanţelor spaţiale (cu prepoziţiile до, от, у, из);

- funcţii ale cazului dativ: exprimarea direcţiei/ ţintei deplasării (cu prepoziţia к); *exprimarea periodicităţii unei acţiuni (cu prepoziţia по);

- funcţii ale cazului acuzativ: exprimarea direcţiei mişcării (cu prepoziţiile в, на); exprimarea circumstanţelor temporale (cu prepoziţiile в, через);

- funcţii ale cazului instrumental: asocierea de obiecte/ persoane (cu prepoziţia c); exprimarea instrumentului acţiunii; *situarea în spaţiu a unui obiect în funcţie de alt obiect (cu prepoziţiile под, над, за, перед);

- funcţii ale cazului prepoziţional: exprimarea circumstanţelor temporale; exprimarea obiectului acţiunii; - numerale cardinale şi ordinale în structuri cantitative şi temporale.

Verbul şi grupul verbal: - verbe reflexive şi nereflexive de conjugarea I şi a II-a (sistematizare); timpurile verbului; - aspectul verbal: perechi aspectuale (derivarea prin prefixare şi prin sufixare); *perechi aspectuale

formate de la rădăcini diferite; - verbe de mişcare cu şi fără prefixe (cele mai uzuale); - adverbe: de timp, de loc, de direcţie, de mod; *rolul adverbelor în contextualizarea modului

de desfăşurare a acţiunii.

Elemente de relaţie: - prepoziţiile menţionate pentru exprimarea funcţiilor cazuale specificate mai sus; - conjuncţii: и, а, или, но, *если, *потому что.

B. SCURT GHID METODOLOGIC 2

Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: proiectarea: de la Curriculumul Naţional (planul-cadru de învăţământ corespunzător profilului/

specializării, programa şcolară a disciplinei) la stabilirea unităţilor de învăţare şi planificarea anuală a acestora la detalierea unităţilor de învăţare;

transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;

evaluarea procesului de predare–învăţare care se desfăşoară în clasă (inclusiv a rezultatelor învăţării), în vederea reglării acestuia pe baza analizării feedbackului obţinut.

2 Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare. Liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002.



I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei şcolare, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se configura imaginea de ansamblu asupra realizării programei şcolare pe întreg anul.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape: 1. Lectura integrală şi personalizată atentă a programei şcolare şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu lecţiile din manual în care se regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea unităţilor de învăţare care vor sta la baza realizării planificării calendaristice, a bugetului de timp

(oră/ ore de curs) alocat fiecăreia şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate, prin corelare/ asociere cu un set de competenţe specifice selectate din programa şcolară.

5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.


Conţinuturi ale U.Î. (teme, acte de vorbire, elemente

de construcţie a comunicării)


Număr de ore alocate Săptămâna Observaţii

(amendamente)

1

- tematic - acte de vorbire - elemente de construcţie a

comunicării

… - …

__________

* În această rubrică vor fi notate numerele criteriale sub care apar în programa şcolară competenţele specifice vizate în unitatea de învăţare. Tot aici vor fi incluse valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă.


Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, care contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.



Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce măsură?) - tema (detaliată pe lecţii) - text/ tip de text - acte de vorbire - elemente de construcţie a comunicării

… … … …

- … - … - …


1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global al unui mesaj ascultat sau citit - exerciţii de selectare a ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere,

discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire) - exerciţii de operare cu fragmente de texte/ texte de informare sau literare (completare de tabele/

diagrame, aşezare în ordinea logică sau cronologică a desfăşurării unor evenimente etc.) - proiecte individuale



2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare a unor formulare, a unor texte lacunare - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare/repovestire, rezumare - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, joc de rol - discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming - expunere/ prezentare sub formă de monolog - exerciţii de redactare de corespondenţă personală (scrisoare, e-mail, felicitare) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat şi semistructurat - exerciţii de rezumare/ expansiune (oral şi în scris)

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică) - interviu, mesaj, scrisoare de răspuns - joc de rol, discuţie - prezentare - exerciţii de grup: formulare/ ordonare/ esenţializare a unor idei/enunţuri - exerciţii de formulare/construire a unei argumentări/a unui interviu - exerciţii de redactare a unor texte/scrisori cu paşi daţi - exerciţii de luare de notiţe - proiecte de grup

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare - exerciţii de transfer şi transformare - exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri nonlingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe - exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers - proiecte individuale sau de grup

IV. EVALUAREA3

Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi întreaga paletă de rezultate şcolare care trebuie măsurate sau cuantificate. Astfel, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea ca proces şi rezultatele acesteia, este necesar ca profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.

Pentru evaluarea achiziţiilor învăţării (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor de comunicare şi de inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:


3 Pentru detalii şi sugestii privind evaluarea a se consulta „Ghid de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis, Bucureşti, 2001.



PROIECTUL este o activitate complexă de învăţare care se pretează foarte bine a fi folosită şi ca instrument de evaluare, atât formativă, cât şi sumativă. Proiectul este o activitate individuală şi/sau în grup, dar sunt de preferat proiectele de grup deoarece încurajează cooperarea şi dezvoltă competenţe de lucru în echipă. Un avantaj important al proiectului este că acesta le dă elevilor posibilitatea de a lucra în ritm propriu, de a-şi folosi mai bine stilul propriu de învăţare, permiţându-le în acelaşi timp să înveţe şi de la colegi.

Proiectul îi pune pe elevi în situaţia de a lua decizii, de a comunica şi negocia, de a lucra şi învăţa în cooperare, de a realiza activităţi în mod independent, de a le împărtăşi colegilor cele realizate/ învăţate, punându-i astfel în situaţia de a participa în mod direct la propria formare.

Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe şi necesită pregătirea profesorului şi a elevilor în ideea lucrului în echipă, prin cooperare, atât în clasă, cât şi în afara clasei.

Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane, în funcţie de mărimea clasei, de natura obiectivelor şi de experienţa participanţilor; un număr de patru-cinci participanţi reprezintă mărimea optimă pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât creşte numărul membrilor, cu atât scade posibilitatea participării efective la toate activităţile a fiecăruia, dar poate creşte complexitatea obiectivelor urmărite. Proiectele realizate de grupuri mari sunt de asemenea greu de monitorizat.

Proiectul este o activitate complexă care îi solicită pe elevi: să facă o cercetare (investigaţie); să realizeze proiectul propriu-zis (inclusiv un produs care urmează a fi prezentat: dosar tematic,

ghid, pliant, ziar, afiş publicitar, carte, film, expoziţie, corespondenţă, spectacol/serbare etc.); să elaboreze raportul final; să facă prezentarea publică a proiectului.

Etapele realizării unui proiect sunt: 1. Alegerea temei. 2. Planificarea activităţii:

- Stabilirea obiectivelor proiectului; - Alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev/grup; - Distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului; - Identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vechi, cărţi de la bibliotecă, presă,

persoane specializate în domeniul respectiv, instituţii, organizaţii guvernamentale etc.). 3. Cercetarea propriu-zisă. 4. Realizarea materialelor. 5. Prezentarea rezultatelor cercetării şi/sau a materialelor create. 6. Evaluarea (cercetării în ansamblu, a modului de lucru, a produsului realizat).

Deşi proiectul presupune un grad înalt de implicare a elevului în propria formare, aceasta nu are drept consecinţă nonangajarea profesorului. Dacă elevii urmează să-şi conceptualizeze, să-şi îndeplinească şi să-şi prezinte eficient proiectele, atunci ei au nevoie de orientare, consiliere şi monitorizare discretă în toate fazele activităţii. Profesorul rămâne aşadar un factor esenţial al procesului, mai ales dacă proiectul este folosit şi ca instrument de evaluare a rezultatelor şcolare.

Sarcinile profesorului vizează organizarea activităţii, consilierea (oferirea de sugestii privind surse sau proceduri) şi încurajarea participării elevilor; este esenţial ca profesorul să nu se implice în activitatea propriu-zisă a grupurilor de elevi (lăsând grupul să lucreze singur în cea mai mare parte a timpului), intervenţia sa fiind minimă şi doar atunci când este absolut necesară. Luarea de decizii pentru rezolvarea pe cont propriu de către elevi a dificultăţilor întâmpinate constituie o parte importantă a învăţării prin proiect. Elevii nu trebuie să fie puşi în situaţia de a avea eşecuri majore, întrucât eşecul are un important efect negativ asupra învăţării. Asigurarea şi evidenţierea succesului fiecăruia dintre elevi (chiar dacă este vorba de succes mic sau parţial) este una dintre sarcinile importante ale profesorului.

Este esenţial ca instrucţiunile emise de profesor să fie clare, specifice şi să conţină şi precizarea unei limite de timp pentru îndeplinirea obiectivelor. Este foarte eficient ca instrucţiunile să fie scrise pe tablă şi/ sau pe foi de hârtie şi să fie distribuite şi precizate pe persoane rolurile fiecăruia în grup (de ex. secretar – scrie ideile emise de participanţi; mediator – asigură participarea tuturor membrilor grupului la discuţii; timer – urmăreşte încadrarea în limitele de timp stabilite; raportor – prezintă întregii clase concluziile grupului).



Esenţa proiectului constă: 1. într-un scop concret care să permită folosirea limbii străine pentru comunicare în contexte autentice; 2. într-o responsabilitate comună a elevilor şi a profesorului în planificare şi execuţie; 3. într-o sarcină concretă în care activităţile lingvistice şi cele practice (scris, tipărire, pictare, decupare etc.)

se întrepătrund; 4. într-o utilizare autonomă a unor mijloace auxiliare (costume, computer, aparat foto, microfon, cameră de

luat vederi, dicţionare, scrisori, creioane, foarfece etc.) 5. în dobândirea unei experienţe concrete, practice, extinsă dincolo de clasă.

Evaluarea cu ajutorul proiectului. Elevii pot fi notaţi pentru modul de lucru, pentru modul de prezentare şi/ sau pentru produsul realizat. Activitatea în proiect a elevilor poate fi evaluată pe cinci dimensiuni:

1. operarea cu fapte, concepte, deprinderi rezultate din învăţare (dacă cerinţa este ca elevii să-şi elaboreze proiectul pe baza cunoştinţelor şi înţelegerii dobândite în şcoală, ei au ocazia astfel să selecteze şi să decidă ce date, fapte, concepte, deprinderi doresc să includă în proiect);

2. competenţele de comunicare – se pot urmări toate categoriile de competenţe de comunicare atât pe perioada elaborării proiectului, cât şi la prezentarea acestuia (proiectele oferă elevilor ocazii de comunicare cu un public mai larg: cu profesorii, cu alţi adulţi şi colegi într-un efort de colaborare şi, nu în ultimul rând, cu ei înşişi);

3. calitatea muncii (sunt examinate în mod obişnuit inovaţia şi imaginaţia, judecata şi tehnica estetică, execuţia şi realizarea, dezvoltarea unui proiect pentru a pune în lumină un anumit concept);

4. reflecţia (capacitatea de a se distanţa faţă de propria lucrare, de a avea permanent în vedere obiectivele propuse, de a evalua progresul făcut şi de a face rectificările necesare). Elevul ajunge cu timpul să interiorizeze aceste practici, astfel încât ajunge la performanţa de a-şi aprecia singur munca. In plus, când elevul continuă să creeze într-un anumit gen, se familiarizează cu criteriile acestuia şi învaţă progresiv să gândească în acel domeniu.

5. produsul proiectului – în măsura în care se face evaluarea competenţelor elevului aşa cum sunt ele materializate în produs, şi nu a unor aspecte ale proiectului nerelevante pentru învăţarea care se doreşte a fi evaluată.

Evaluatorul este interesat şi de alte două aspecte: profilul individual al elevului (ceea ce evidenţiază proiectul în domeniul capacităţilor cognitive şi al stilului de învăţare ale elevului) şi, respectiv, modul în care elevul s-a implicat în comunicarea şi cooperarea nu numai cu alţi elevi, dar şi cu profesori, experţi din exterior, precum şi folosirea judicioasă de către acesta a diferitelor resurse (bibliotecă, internet).

Experienţa a arătat că proiectele pot servi foarte bine mai multor scopuri: proiectul îi angajează pe elevi pentru o perioadă de timp semnificativă, determinându-i să conceapă

schiţe, să le revizuiască şi să reflecteze asupra lor; pe baza proiectului elevii dezvoltă relaţii interpersonale, cooperarea; activităţile din cadrul proiectului se constituie în oportunităţi de comunicare şi de utilizare de către

elevi a limbii moderne în contexte autentice; proiectul oferă o ucenicie pentru tipul de muncă ce va fi desfăşurată după încheierea şcolii; proiectul le permite elevilor să-şi descopere “punctele forte” şi să şi le pună în valoare: se

mobilizează, astfel, un sentiment al implicării care generează, la rândul său, o puternică motivaţie interioară;

proiectul constituie un cadru propice în care elevii îşi pot exersa şi demonstra competenţele dobândite prin parcurgerea curriculumului şcolar.


Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev/ persoană care studiază limbi străine) poate să reunească de-a lungul anilor şi să prezinte într-un mod sistematic calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane din lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EAQUALS – ALTE. La baza acestui portofoliu se află două obiective majore:

motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii limbilor la toate nivelurile de-a lungul întregii vieţi;

prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate).




(a) un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale; (b) o biografie lingvistică în care sunt descrise competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi

experienţa de învăţare; în descrierea acestora se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se regăsesc în Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare;

(c) un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular, «carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi/ sau documente.

Portofoliul European al Limbilor ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor elevilor. În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine documente cum ar fi:

o listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată/ electronică); o listă de texte ascultate/ văzute (emisiuni de radio/ TV, filme, casete audio-video, CD-ROM-uri etc.),

în prezentare audio-vizuală; interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe; răspunsuri la chestionare, interviuri; proiecte/ părţi de proiecte realizate; traduceri ; fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri/ creaţii

personale); texte literare (poezii, fragmente de proză); lucrări scrise curente/ teste; compuneri/ creaţii literare personale; contribuţii personale la reviste şcolare; extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată; corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.



Portofoliul îi permite elevului: să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice; să-şi planifice învăţarea; să-şi monitorizeze progresul; să ia parte activ la propriul proces de învăţare.

Portofoliul îi permite profesorului: să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului; să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia; să programeze învăţarea; să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie; să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.

Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de competenţele din Curriculumul Naţional şi de situaţia în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai îndelungată şi îi va fi adusă la cunoştinţă.


Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009


PROGRAMA ŞCOLARĂ

pentru


CLASA A X-A CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

Aprobat prin Ordinul ministrului

nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Limba rusă (limba modernă 2) – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Prezentul document conţine programa şcolară de Limba rusă (limba modernă 2) pentru clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, şi stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată prin studierea disciplinei Limba rusă (limba modernă 2), pe parcursul clasei a X-a, la diferitele filiere, profiluri şi specializări din structura învăţământului liceal, în bugetul de alocat acestei discipline în planurile-cadru de învăţământ în vigoare.

1. Principii

În stabilirea ofertei educaţionale pentru disciplina Limba modernă 2 au fost avute în vedere: prevederile documentelor normative, în vigoare începând cu anul şcolar 2009–2010, referitoare

la statutul şi locul disciplinei Limba modernă 2 în planurile-cadru de învăţământ pentru clasa a X-a, ciclul inferior la liceului, precum şi la alocările orare corespunzătoare diferitelor filiere/ profiluri/ specializări;

statutul clasei a X-a, ciclul inferior al liceului, de clasă finală în structura învăţământului obligatoriu, ceea ce determină necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns adecvat cerinţelor sociale, exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea acestui nivel de învăţământ;

competenţele, cunoştinţele şi experienţele de învăţare dobândite de către elevi prin studierea limbii moderne 2 în clasele anterioare;

recomandările europene privind studiul limbilor străine şi achiziţionarea competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi.

Obiectivul fundamental al studierii disciplinei Limba modernă 2 în ciclul inferior al liceului este dobândirea de către elevi a competenţelor de comunicare într-o limbă străină, astfel încât să permită o comunicare adecvată situaţional/ acceptată social; aceasta se realizează prin achiziţionarea de cunoştinţe şi deprinderi şi prin formarea de atitudini specifice, în conformitate cu Recomandările Parlamentului şi Consiliului European, privind competenţele-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, prin raportare la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare.

Contribuţia disciplinei limba modernă 2 la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Astfel, disciplina limba modernă 2 contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte domeniile de competenţe-cheie Comunicare în limbi străine şi Sensibilizare şi exprimare culturală, dar şi a celor din domeniile Competenţe sociale şi civice, Competenţă digitală, A învăţa să înveţi.

Prezentul curriculum respectă şi a fost elaborat urmărindu-se: A. Practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi de producere, elevul

va fi capabil, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.

B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze conştient – în comunicarea interpersonală, orală şi scrisă, – modalităţi şi tehnici de interacţiune adecvate funcţional diverselor contexte socio-culturale şi diverşilor interlocutori.

C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să practice strategii şi tehnici de studiu prin care să mobilizeze şi să integreze deprinderi şi cunoştinţe achiziţionate în cadrul diverselor discipline de învăţământ, utilizând informaţii din tabele, scheme, folosind dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.

Parcursul de învăţare se realizează pe baza unei proiectări didactice care îmbină competenţe şi tipuri de conţinuturi în diverse forme de prezentare.



2. Structura programei şcolare cuprinde: • Competenţele generale ale disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) în învăţământul liceal.

• Valorile şi atitudinile vizate în studiul disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) pe întreaga durată a învăţământului liceal, urmărind educarea tinerilor în spiritul valorilor europene.

• Competenţele specifice (derivate din competenţele generale) corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor, pentru clasa a X-a.

• Sugestii metodologice pentru învăţarea-predarea-evaluarea disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) în învăţământul liceal, organizate pe două domenii:

• Conţinuturi recomandate (de Comisia naţională de limba rusă) pentru clasa a X-a, care sunt grupate pe teme, acte de vorbire şi elemente de construcţie a comunicării.

• Scurt ghid metodologic, oferind profesorului informaţii care orientează proiectarea demersului didactic, organizarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare la nivelul clasei de elevi.

Corelarea competenţelor specifice cu diversele elemente de conţinut (tematic, funcţional, lingvistic) recomandate de comisia naţională de specialitate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare didactică pe unităţi de învăţare.

3. Alocări orare

În clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, disciplina Limba modernă 2 se studiază conform următoarelor alocări orare:

(a) 1 oră pe săptămână • la filiera vocaţională:

- profil artistic, toate specializările; - profil sportiv, toate specializările; - profil teologic, toate specializările.

(b) 2 ore pe săptămână • la filiera teoretică, toate profilurile şi specializările; • la filiera vocaţională:

- profil pedagogic, toate profilurile şi specializările; - profil militar, specializarea matematică-informatică; - profil ordine şi securitate publică, specializarea ştiinţe sociale;

• la filiera tehnologică, toate profilurile şi calificările profesionale.

Nivelurile-ţintă vizate la finele ciclului inferior al liceului pentru performarea competenţelor de receptare şi de producere orală şi scrisă sunt corelate cu descriptorii din Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare, după cum urmează:

• pentru competenţele de receptare B1[nivel prag/ independent – Utilizator independent] • pentru competenţele de producere A2 [(nivel intermediar/ de supravieţuire – Utilizator elementar]



C O M P E T E N Ţ E G E N E R A L E





V A L O R I Ş I A T I T U D I N I

√ Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare

√ Conştientizarea rolului limbii ruse ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la patrimoniul culturii universale

√ Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale

√ Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte socio-culturale şi profesionale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba rusă




CLASA A X-A


► La filierele/ profilurile/ specializările la care pentru Limba modernă 2 sunt alocate 2 ore pe săptămână sunt obligatorii: - toate competenţele specifice, inclusiv cele marcate prin corp de literă aldin şi asterisc; - toate conţinuturile specificate în coloanele TC şi CD 1 din rubrica „Forme de prezentare

a conţinuturilor”. ► La specializările la care pentru Limba modernă 2 este alocată 1 oră pe săptămână sunt obligatorii: - competenţele specifice prezentate în fiecare tabel deasupra liniei punctate, prin tehnoredactare

normală (fără evidenţiere prin corp de literă aldin şi asterisc); - conţinuturile prezentate în coloana TC din rubrica „Forme de prezentare a conţinuturilor”.

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau in scris in diferite situaţii de comunicare


1.1. Extragerea unor informaţii specifice, pe probleme de interes, dintr-un text citit/ dintr-un mesaj oral articulat clar şi cu viteză normală 1.2. Desprinderea sensului global şi a ideilor esenţiale dintr-un text autentic/ adaptat, pe teme de interes 1.3. Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru

• Prezentări orale/ scrise (de complexitate medie)

• Texte autentice/ adaptate, de complexitate medie, pe teme de interes

• Dialoguri, conversaţii • Grafice şi tabele • Extrase din publicaţiile şi

emisiunile pentru tineri • Anunţuri radio/ TV pe teme

de interes • Diverse configuraţii

text-imagine (spoturi publicitare, videoclipuri)

• Înregistrări de scurte conversaţii situaţionale între vorbitori nativi

• Fragmente din înregistrări de interviuri

• Ştiri radio/ TV pe teme de interes 1.4. Deducerea din context a înţelesului unor elemente

lexicale necunoscute dintr-un scurt mesaj pe subiecte familiare, citit sau *audiat (atunci când este articulat clar şi cu viteză normală)



2.1. Prezentarea succintă, oral sau în scris, a unor evenimente/ întâmplări/ experienţe personale, utilizând elemente de descriere şi de povestire

2.2. Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică publicitate, pagini de jurnal


• Prezentare orală/ scrisă • Structuri descriptive şi

narative • Redactări de uz personal

(scrisori, pagini de jurnal) • Scurte anunţuri destinate

spaţiului public (anunţuri de mică publicitate)

1 TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat





3.1. Exprimarea poziţiei personale faţă de opinii exprimate în cadrul unei discuţii pe teme de interes

3.2. Comunicarea eficientă în vederea realizării unei sarcini care necesită schimb de informaţii simplu şi direct

3.3. Redactarea unor răspunsuri la solicitări/ oferte/ invitaţii, în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze *şi se oferă/ se solicită explicaţii simple


• Mesaje personale

• Scrisori personale simple

• Dialogul

• Acte de vorbire: - a angaja/ a susţine/ a

încheia un schimb verbal

- a exprima scopul/ cauza unei acţiuni

• Prezentări orale pe teme de interes

• Acte de vorbire: - a cere

permisiunea de a întrerupe o conversaţie

- a cere clarificări pentru înţelegerea unui mesaj

*3.4. Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicare pe subiecte cunoscute, rostită clar şi rar, pe care o poate întrerupe pentru a cere reformulări sau repetări



4.1. Reducerea unui paragraf la o idee esenţială

4.2. Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici în cadrul unui schimb de informaţii/ de idei pe teme de interes

• Paragrafe, fragmente de texte de informare generală

• Înregistrări audio/ video pe teme de interes (reclame, spoturi publicitare, ştiri


• Înregistrări audio/ video pe teme de interes (spoturi publicitare, ştiri despre evenimente ştiinţifice, culturale

• Pagini de Internet


*4.3. Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris, sub formă de notiţe cu suport dat

S U G E S T I I M E T O D O L O G I C E

A. CONŢINUTURI RECOMANDATE

Comisia naţională de specialitate recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice, precum şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programa şcolară, să fie utilizate conţinuturile menţionate în continuare, la rubricile „Teme”, „Acte de vorbire” şi „Elemente de construcţie a comunicării”.

Categoriile gramaticale enumerate la rubrica „Elemente de construcţie a comunicării”, aparţin metalimbajului de specialitate şi nu vor face obiectul unei învăţări explicite; în cadrul activităţii didactice, acestea vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare/ îmbogăţire a actelor de vorbire şi în strânsă legătură cu acestea.

La alegerea temelor şi a textelor pe care se va lucra, se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi domeniul de prespecializare al fiecărei clase, dar şi cu interesele concrete de cunoaştere ale elevilor.

Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: pentru texte dificile vor fi stabilite sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, iar pentru texte uşoare se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.



NOTE: La specializările la care pentru Limba modernă 2 sunt alocate 2 ore pe săptămână sunt

recomandate toate temele, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării, inclusiv cele marcate prin corp de literă aldin şi asterisc.

La specializările la care pentru Limba modernă 2 este alocată 1 oră pe săptămână sunt recomandate exclusiv temele, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării prezentate prin tehnoredactare normală (fără evidenţiere prin corp de literă aldin şi asterisc).

Pe parcursul clasei a X-a, activităţile de învăţare vor fi proiectate şi realizate în contextul următoarelor

TEME :

DOMENIUL PERSONAL Viaţa personală: mod de viaţă – timp liber/ timp ocupat, relaţii interpersonale, studii Universul adolescenţei: ocupaţii în timpul liber, hobby-uri (de exemplu: bricolaj, sport etc.)

DOMENIUL PUBLIC Aspecte de interes din viaţa contemporană: sociale, culturale, ecologice (de exemplu:

conservarea patrimoniului cultural, a celui istoric, protecţia mediului etc.) Mass-media pentru tineret

DOMENIUL OCUPAŢIONAL Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional (în funcţie de profil/specializare) *Aspecte practice ale specialităţii (în funcţie de profil/specializare)

DOMENIUL EDUCAŢIONAL Repere de cultură şi civilizaţie ale spaţiului cultural de limbă rusă şi ale culturii universale

(secolul al XIX-lea) Viaţa culturală şi lumea artelor *Descoperiri ştiinţifice/ tehnice sau *Interferenţe culturale româno-ruse sau *Pagini de

literatură rusă (secolul al XIX-lea) – în funcţie de profil/ specializare

ACTE DE VORBIRE: Pe parcursul clasei a X-a, în contextele tematice prezentate mai sus se vor exersa următoarele acte de vorbire:

1. a angaja/a susţine/a încheia un schimb verbal (formal/ informal)

2. a solicita/a da informaţii despre un program/ un orar/ un itinerar

3. a exprima scopul

4. cauza unei acţiuni

5. a exprima mişcarea (punctul de plecare, direcţia, modul de deplasare)

6. a descrie locuri/ situaţii

7. a exprima disponibilitatea/ interesul (formal/ informal)

8. a da instrucţiuni

9. *a exprima opinia

10. *a cere permisiunea de a întrerupe o conversaţie

11. *a cere clarificări pentru înţelegerea unui mesaj



ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: 1. VOCABULAR

- 150–200 de cuvinte şi structuri lexico-gramaticale corespunzătoare domeniilor tematice şi actelor de vorbire prezentate în listele de mai sus;

- relaţii semantice: sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte (afixe frecvente de derivare lexicală).

2. FONETICĂ ŞI ORTOGRAFIE - intonaţia afirmativă, negativă, interogativă (cu şi fără cuvânt interogativ), exclamativă; topică şi frazare - rostirea şi scrierea desinenţelor nominale şi verbale (forme regulate şi excepţii cu utilizare

frecventă în comunicare); - semne de punctuaţie în propoziţie şi în frază (discriminatoare de sens, cu utilizare frecventă în

comunicare).

3. ELEMENTE ŞI STRUCTURI GRAMATICALE corespunzând următoarelor părţi de vorbire şi construcţii sintactice: Substantivul şi grupul nominal - paradigma nominală regulată – plural (sistematizare); - funcţii ale cazului genitiv: exprimarea limitelor spaţiale şi temporale (cu prepoziţiile до, из, от, c);

exprimarea cauzei (cu prepoziţiile из, из-за); *exprimarea cantităţii aproximative (cu prepoziţia около);

- funcţii ale cazului dativ: exprimarea canalului de comunicare (cu prepoziţia по); exprimarea suprafeţei de mişcare (cu prepoziţia по); exprimarea periodicităţii unei acţiuni (cu prepoziţia по);

- funcţii ale cazului acuzativ: exprimarea direcţiei mişcării (cu prepoziţiile в, на; за, через); exprimarea circumstanţelor temporale (cu prepoziţiile в, на, через, за); exprimarea scopului (cu prepoziţia за);

- funcţii ale cazului instrumental: exprimarea poziţionării în spaţiu (cu prepoziţiile под, над, за, перед); exprimarea scopului (cu prepoziţia за); exprimarea scopului deplasării (cu prepoziţia за);

- funcţii ale cazului prepoziţional: exprimarea circumstanţelor temporale (cu prepoziţiile в, на); - numerale cardinale şi ordinale în structuri cantitative şi temporale (sistematizare).

Verbul şi grupul verbal: - timpurile verbului (sistematizare); - aspectul verbal: perechi aspectuale formate de la rădăcini diferite; *utilizări ale aspectului verbal –

sistematizare, contexte tipice de realizare; - verbe de mişcare cu şi fără prefixe; recţiunea verbelor de mişcare (sistematizare); - adverbe: по-моему, поэтому, во-первых, во-вторых,; rolul adverbelor în contextualizarea modului

de desfăşurare a acţiunii. Elemente de relaţie: - conjuncţii: если, потому что, *так как, *итак, *следовательно; - prepoziţiile menţionate pentru exprimarea funcţiilor cazuale specificate mai sus.

B. SCURT GHID METODOLOGIC2

Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: proiectarea: de la Curriculumul Naţional (planul-cadru de învăţământ corespunzător profilului/

specializării, programa şcolară a disciplinei) la stabilirea unităţilor de învăţare şi planificarea anuală a acestora la detalierea unităţilor de învăţare;

transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; evaluarea procesului de predare-învăţare desfăşurat în clasă (inclusiv a rezultatelor învăţării), în

vederea reglării acestuia pe baza analizării feedbackului obţinut.

2 Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare. Liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002.



I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei şcolare, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se configura imaginea de ansamblu asupra realizării programei şcolare pe întreg anul.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a X-a presupune următoarele etape: 1. Lectura integrală şi personalizată atentă a programei şcolare şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu lecţiile din manual în care se regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea unităţilor de învăţare care vor sta la baza realizării planificării calendaristice, a bugetului de timp

(oră/ ore de curs) alocat fiecăreia şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate, prin corelare/ asociere cu un set de competenţe specifice selectate din programa şcolară.

5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.


Conţinuturi ale U.Î. (teme, acte de vorbire, elemente

de construcţie a comunicării)


Număr de ore alocate Săptămâna Observaţii

(amendamente)

1

- tematic - acte de vorbire - elemente de construcţie a

comunicării

… - …

__________

* În această rubrică vor fi notate numerele criteriale sub care apar în programa şcolară competenţele specifice vizate în unitatea de învăţare. Tot aici vor fi incluse valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă.


Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, care contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.




Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce măsură?) - tema (detaliată pe lecţii) - text/ tip de text - acte de vorbire - elemente de construcţie a comunicării

… … … …

- … - …


1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global al unui mesaj ascultat sau citit - exerciţii de selectare a ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere,

discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire) - exerciţii de operare cu fragmente de texte/ texte de informare sau literare (completare de tabele/

diagrame, aşezare în ordinea logică sau cronologică a desfăşurării unor evenimente etc.) - proiecte individuale



2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare/repovestire, rezumare - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, joc de rol - discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming - expunere/ prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală (scrisoare, e-mail, felicitare) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat şi semistructurat - exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică) - interviu, mesaj, scrisoare de răspuns - joc de rol, discuţie - prezentare - exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei/enunţuri - exerciţii de formulare/construire a unei argumentări/a unui interviu - exerciţii de redactare a unor texte/scrisori cu paşi daţi - exerciţii de luare de notiţe - proiecte de grup

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare - exerciţii de transfer şi transformare - exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri nonlingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe - exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers - proiecte individuale sau de grup

IV. EVALUAREA3

Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi întreaga paletă de rezultate şcolare care trebuie măsurate sau cuantificate. Astfel, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea ca proces şi rezultatele acesteia, este necesar ca profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.

Pentru evaluarea achiziţiilor învăţării (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor de comunicare şi de inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:


3 Pentru detalii şi sugestii privind evaluarea a se consulta „Ghid de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis, Bucureşti, 2001.



PROIECTUL este o activitate complexă de învăţare care se pretează foarte bine a fi folosită şi ca instrument de evaluare, atât formativă, cât şi sumativă. Proiectul este o activitate individuală şi/sau în grup, dar sunt de preferat proiectele de grup deoarece încurajează cooperarea şi dezvoltă competenţe de lucru în echipă. Un avantaj important al proiectului este că acesta le dă elevilor posibilitatea de a lucra în ritm propriu, de a-şi folosi mai bine stilul propriu de învăţare, permiţându-le în acelaşi timp să înveţe şi de la colegi.

Proiectul îi pune pe elevi în situaţia de a lua decizii, de a comunica şi negocia, de a lucra şi învăţa în cooperare, de a realiza activităţi în mod independent, de a le împărtăşi colegilor cele realizate/ învăţate, punându-i astfel în situaţia de a participa în mod direct la propria formare.

Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe şi necesită pregătirea profesorului şi a elevilor în ideea lucrului în echipă, prin cooperare, atât în clasă, cât şi în afara clasei.

Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane, în funcţie de mărimea clasei, de natura obiectivelor şi de experienţa participanţilor; un număr de patru-cinci participanţi reprezintă mărimea optimă pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât creşte numărul membrilor, cu atât scade posibilitatea participării efective la toate activităţile a fiecăruia, dar poate creşte complexitatea obiectivelor urmărite. Proiectele realizate de grupuri mari sunt de asemenea greu de monitorizat.

Proiectul este o activitate complexă care îi solicită pe elevi: să facă o cercetare (investigaţie); să realizeze proiectul propriu-zis (inclusiv un produs care urmează a fi prezentat: dosar tematic,

ghid, pliant, ziar, afiş publicitar, carte, film, expoziţie, corespondenţă, spectacol/serbare etc.); să elaboreze raportul final; să facă prezentarea publică a proiectului.

Etapele realizării unui proiect sunt: 1. Alegerea temei. 2. Planificarea activităţii:

- Stabilirea obiectivelor proiectului; - Alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev/grup; - Distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului; - Identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vechi, cărţi de la bibliotecă, presă,

persoane specializate în domeniul respectiv, instituţii, organizaţii guvernamentale etc.). 3. Cercetarea propriu-zisă. 4. Realizarea materialelor. 5. Prezentarea rezultatelor cercetării şi/sau a materialelor create. 6. Evaluarea (cercetării în ansamblu, a modului de lucru, a produsului realizat).

Deşi proiectul presupune un grad înalt de implicare a elevului în propria formare, aceasta nu are drept consecinţă nonangajarea profesorului. Dacă elevii urmează să-şi conceptualizeze, să-şi îndeplinească şi să-şi prezinte eficient proiectele, atunci ei au nevoie de orientare, consiliere şi monitorizare discretă în toate fazele activităţii. Profesorul rămâne aşadar un factor esenţial al procesului, mai ales dacă proiectul este folosit şi ca instrument de evaluare a rezultatelor şcolare.

Sarcinile profesorului vizează organizarea activităţii, consilierea (oferirea de sugestii privind surse sau proceduri) şi încurajarea participării elevilor; este esenţial ca profesorul să nu se implice în activitatea propriu-zisă a grupurilor de elevi (lăsând grupul să lucreze singur în cea mai mare parte a timpului), intervenţia sa fiind minimă şi doar atunci când este absolut necesară. Luarea de decizii pentru rezolvarea pe cont propriu de către elevi a dificultăţilor întâmpinate constituie o parte importantă a învăţării prin proiect. Elevii nu trebuie să fie puşi în situaţia de a avea eşecuri majore, întrucât eşecul are un important efect negativ asupra învăţării. Asigurarea şi evidenţierea succesului fiecăruia dintre elevi (chiar dacă este vorba de succes mic sau parţial) este una dintre sarcinile importante ale profesorului.

Este esenţial ca instrucţiunile emise de profesor să fie clare, specifice şi să conţină şi precizarea unei limite de timp pentru îndeplinirea obiectivelor. Este foarte eficient ca instrucţiunile să fie scrise pe tablă şi/ sau pe foi de hârtie şi să fie distribuite şi precizate pe persoane rolurile fiecăruia în grup (de ex. secretar – scrie ideile emise de participanţi; mediator – asigură participarea tuturor membrilor grupului la discuţii; timer – urmăreşte încadrarea în limitele de timp stabilite; raportor – prezintă întregii clase concluziile grupului).



Esenţa proiectului constă: 1. într-un scop concret care să permită folosirea limbii străine pentru comunicare în contexte autentice; 2. într-o responsabilitate comună a elevilor şi a profesorului în planificare şi execuţie; 3. într-o sarcină concretă în care activităţile lingvistice şi cele practice (scris, tipărire, pictare, decupare etc.)

se întrepătrund; 4. într-o utilizare autonomă a unor mijloace auxiliare (costume, computer, aparat foto, microfon, cameră de

luat vederi, dicţionare, scrisori, creioane, foarfece etc.) 5. în dobândirea unei experienţe concrete, practice, extinsă dincolo de clasă.

Evaluarea cu ajutorul proiectului. Elevii pot fi notaţi pentru modul de lucru, pentru modul de prezentare şi/ sau pentru produsul realizat. Activitatea în proiect a elevilor poate fi evaluată pe cinci dimensiuni:

1. operarea cu fapte, concepte, deprinderi rezultate din învăţare (dacă cerinţa este ca elevii să-şi elaboreze proiectul pe baza cunoştinţelor şi înţelegerii dobândite în şcoală, ei au ocazia astfel să selecteze şi să decidă ce date, fapte, concepte, deprinderi doresc să includă în proiect);

2. competenţele de comunicare – se pot urmări toate categoriile de competenţe de comunicare atât pe perioada elaborării proiectului, cât şi la prezentarea acestuia (proiectele oferă elevilor ocazii de comunicare cu un public mai larg: cu profesorii, cu alţi adulţi şi colegi într-un efort de colaborare şi, nu în ultimul rând, cu ei înşişi);

3. calitatea muncii (sunt examinate în mod obişnuit inovaţia şi imaginaţia, judecata şi tehnica estetică, execuţia şi realizarea, dezvoltarea unui proiect pentru a pune în lumină un anumit concept);

4. reflecţia (capacitatea de a se distanţa faţă de propria lucrare, de a avea permanent în vedere obiectivele propuse, de a evalua progresul făcut şi de a face rectificările necesare). Elevul ajunge cu timpul să interiorizeze aceste practici, astfel încât ajunge la performanţa de a-şi aprecia singur munca. In plus, când elevul continuă să creeze într-un anumit gen, se familiarizează cu criteriile acestuia şi învaţă progresiv să gândească în acel domeniu.

5. produsul proiectului – în măsura în care se face evaluarea competenţelor elevului aşa cum sunt ele materializate în produs, şi nu a unor aspecte ale proiectului nerelevante pentru învăţarea care se doreşte a fi evaluată.

Evaluatorul este interesat şi de alte două aspecte: profilul individual al elevului (ceea ce evidenţiază proiectul în domeniul capacităţilor cognitive şi al stilului de învăţare ale elevului) şi, respectiv, modul în care elevul s-a implicat în comunicarea şi cooperarea nu numai cu alţi elevi, dar şi cu profesori, experţi din exterior, precum şi folosirea judicioasă de către acesta a diferitelor resurse (bibliotecă, internet). Experienţa a arătat că proiectele pot servi foarte bine mai multor scopuri:

proiectul îi angajează pe elevi pentru o perioadă de timp semnificativă, determinându-i să conceapă schiţe, să le revizuiască şi să reflecteze asupra lor;

pe baza proiectului elevii dezvoltă relaţii interpersonale, cooperarea; activităţile din cadrul proiectului se constituie în oportunităţi de comunicare şi de utilizare de către

elevi a limbii moderne în contexte autentice; proiectul oferă o ucenicie pentru tipul de muncă ce va fi desfăşurată după încheierea şcolii; proiectul le permite elevilor să-şi descopere “punctele forte” şi să şi le pună în valoare: se mobilizează,

astfel, un sentiment al implicării care generează, la rândul său, o puternică motivaţie interioară; proiectul constituie un cadru propice în care elevii îşi pot exersa şi demonstra competenţele dobândite

prin parcurgerea curriculumului şcolar. PORTOFOLIUL PENTRU LIMBI MODERNE

Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev/ persoană care studiază limbi străine) poate să reunească de-a lungul anilor şi să prezinte într-un mod sistematic calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane din lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EAQUALS – ALTE. La baza acestui portofoliu se află două obiective majore:

motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii limbilor la toate nivelurile de-a lungul întregii vieţi;

prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate).




(a) un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale; (b) o biografie lingvistică în care sunt descrise competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi

experienţa de învăţare; în descrierea acestora se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se regăsesc în Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare;

(c) un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular, «carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi / sau documente.

Portofoliul European al Limbilor ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor elevilor. În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine documente cum ar fi:

o listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată sau electronică); o listă de texte prezentate audio-vizual, ascultate / văzute (emisiuni de radio / TV, filme, casete

audio-video, CD-ROM-uri etc.); interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe; răspunsuri la chestionare, interviuri; proiecte / părţi de proiecte realizate; traduceri; fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri / creaţii

personale); texte literare (poezii, fragmente de proză); lucrări scrise curente / teste; compuneri / creaţii literare personale; contribuţii personale la reviste şcolare; extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată; corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.



Portofoliul îi permite elevului:

să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice; să-şi planifice învăţarea; să-şi monitorizeze progresul; să ia parte activ la propriul proces de învăţare.

Portofoliul îi permite profesorului:

să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului; să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia; să programeze învăţarea; să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie; să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.

Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de competenţele din Curriculumul Naţional şi de situaţia în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai îndelungată şi îi va fi adusă la cunoştinţă.




PROGRAMĂ ŞCOLARĂ


LIMBA ITALIANĂ (LIMBĂ MODERNĂ 2)

CLASA A IX-A


Bucureşti, 2009


Limba italiană – L2 – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a IX-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele: • structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind

aprobarea Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocaţional), respectiv pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil tehnologic;






C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă. În aceste condiţii, proiectarea curriculară a pornit de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi Cadrul Comun de Referinţă European pentru învăţarea limbilor străine publicat de Consiliul Europei în 1998. Din această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine, (5) ”a învăţa să înveţi”, (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice, (8) sensibilizarea la cultură, domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc. Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare eficientă prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life Learning” programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi.






Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală








Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a IX-a, ciclul inferior de liceu L2 este format din:

- PROGRAMA pentru limba modernă 2 (anul V de studiu), care se adresează elevilor de liceu de la toate filierele şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a

Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi Forme de prezentare a conţinuturilor.


1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe întreaga durată a liceului);



NOTA: Termenul de „competenţe generale” se sprijină pe conceptul de „competenţe generale individuale”, aşa cum

acesta este definit în Cadrul European Comun de Referinţă dar adaugă la abilităţile subiectului în situaţie de învăţare şi de comunicare (a stăpâni sistemul limbii, a utiliza cunoştinţele noţionale şi empirice despre lume, a şti să fii, a şti să înveţi) şi alte ansambluri de cunoştinţe referitoare la producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare. Din acest punct de vedere, formularea competenţelor generale în curriculum-ul de limbi străine pentru liceu include, în mod deliberat, şi elemente pe care autorii Cadrul European Comun de Referinţă le explicitează la capitolul „activităţi de limbaj” (2.1.3.) Insistenţa asupra receptării, a producerii, a interacţiunii şi a medierii chiar în enunţul competenţelor generale nu este întâmplătoare. Ea atestă orientarea spre praxis a actualului curriculum şi ar trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesor, cât şi la elev, în sensul că sarcinile de comunicare, atinse prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris cât şi în codul oral al limbii.






Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba italiană şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare)







În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi. Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a competenţelor, şi în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene.


• Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 – pentru competenţele de producere


LIMBA MODERNĂ 2





VALORI ŞI ATITUDINI - Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite

situaţii de comunicare

- Conştientizarea rolului limbii italiene ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale

- Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii italiene

- Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba italiană şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural italian








• Povestiri • Interviuri • Texte/ fragmente de informare generală • Dialoguri, conversaţii

• Rapoarte/ prezentări orale/ scrise • Diagrame, grafice, tabele sinoptice • Articole de presă, emisiuni de ştiri radio/ TV



2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame, pagini de jurnal 2.2 Elaborarea – oral sau în scris – a unor descrieri simple, cu referire la evenimente sau experienţe personale, pe bază de suport vizual sau de plan de idei

• Povestire • Prezentare orală • Descrieri de obiecte,

persoane • Paragrafe pe diverse

arii tematice

• Prezentare scrisă



3.1 Comunicarea interactivă într-un schimb de informaţii simplu şi direct 3.2 Redactarea unor mesaje/ scrisori personale simple de răspuns la o solicitare 3.3 Exprimarea acordului/ dezacordului faţă de opiniile exprimate în cadrul unui schimb de idei pe teme de interes 3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicare pe subiecte cunoscute, rostită clar şi rar, pe care o poate întrerupe pentru a cere formulări sau repetări


simple

• Funcţiile comunicative necesare: - a solicita şi a oferi informaţii generale şi de ordin personal; - a saluta, a face prezentări; - a face urări cu o anumită ocazie;

- a cere permisiunea pentru a putea întrerupe; - a exprima intenţia/ opinia personală; - a exprima acordul/ dezacordul.



4.1 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială 4.2 Reformularea, la cererea partenerului de dialog, a unei replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare 4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris sub formă de notiţe, cu suport dat






Limba italiană - L2, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 8

RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂȚĂRII

NOTE: 1. Comisia naţională de limba italiană recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi a

valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos 2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi domeniul de

prespecializare al fiecărei clase. 3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel:

• pentru texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate; • pentru texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.


(limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee) 3 TEME4 Se recomandă ca activităţile de învăţare la L2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme: • DOMENIUL PERSONAL

Relaţii interpersonale Alimentaţie Sănătate Timpul liber Universul adolescenţei (stiluri de viaţă)

• DOMENIUL PUBLIC Călătorii Protecţia mediului

• DOMENIUL OCUPAŢIONAL Profesiuni

• DOMENIUL EDUCAŢIONAL Universul cultural italian – trecut şi prezent Obiceiuri şi tradiţii

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII5: Categoriile gramaticale enumerate aparţin metalimbajului de specialitate. În cadrul comunicării

didactice, ele vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare/ îmbogăţire a funcţiilor comunicative şi nu vor face obiectul unei evaluări explicite. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate în cadrul achiziţiei globale. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.

Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: 1. FONETICĂ ŞI ORTOGRAFIE

regulile de pronunţie accentul reguli de despărţire în silabe eliziunea

2. VOCABULAR cuvinte şi sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice (expresii, familii de cuvinte, sinonime, antonime)

3. ELEMENTE ŞI STRUCTURI GRAMATICALE RELUARE ŞI CONSOLIDARE 1. Articolul (hotărât, nehotărât, partitiv) 2. Prepoziţiile articulate 3. Substantivul (genul, numărul, formarea pluralului)

3 Cu excepţia profilului Militar M.A.I. şi M.A.P.N., unde curriculum-ul pentru ora din CD va fi elaborat în şcolile respective. 4 Domeniile tematice notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/ săptămână în CD. 5 Elemente de construcţie a comunicării notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/ săptămână în CD.



4. Adjectivul calificativ (gradele de comparaţie) şi pronominal (demonstrativ, posesiv) 5. Pronumele personale în nominativ, dativ, acuzativ 6. Pronumele combinate 7. Verbul (recapitularea indicativului şi a condiţionalului) la diateza activă şi reflexivă ELEMENTE NOI Modul conjunctiv prezent şi trecut - forme şi principalele contexte de utilizare Modul imperativ (forma afirmativă, forma negativă) Conjuncţia – formele cel mai frecvent utilizate în coordonare şi subordonare Prepoziţia – formele cele mai frecvente în comunicare Interjecţia Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative6 ale limbii:

• A solicita şi a oferi informaţii generale • A solicita şi a oferi informaţii de ordin personal • A solicita şi a oferi informaţii despre sănătate • A solicita şi a oferi informaţii despre locuri de interes

cultural / turistic • A solicita confirmarea unei informaţii • A cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui

mesaj • A solicita şi a oferi informaţii despre evenimente,

experienţe şi activităţi trecute • A oferi, a accepta sau a refuza ajutorul cuiva

• A descrie persoane şi obiecte • A cere şi a exprima o părere • A exprima probabilitatea • A exprima o dorinţă sau o preferinţă • A formula o interdicţie • A invita pe cineva / a răspunde la o

invitaţie • A da instrucţiuni • A planifica o acţiune • A cere permisiunea

SCURT GHID METODOLOGIC7

Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: - proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare; - transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; - evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut.


Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape: 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile/ lecţiile din manual în care se regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră/ ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru

fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele

specifice vizate.


Conţinuturi ale U.Î. tematic elemente de construcţie a


Competenţe specifice

vizate


Săptămâna Observaţii (amendamente)

6 Funcţiile comunicative ale limbii notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/ săptămână în CD. 7 Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic – aria Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002



II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice. Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.




Resurse Evaluare



III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC 1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie,

raport, grafic, prezentare, povestire) - exerciţii de operare cu fragmente de texte/texte de informare sau literare (completare de tabele/ diagrame,

ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente - proiecte individuale

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare/repovestire, rezumare - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol - discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu - expunere/ prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală/oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte poştală,

cerere, curriculum vitae, proces verbal, referate) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat şi semistructurat - exerciţii de rezumare/ expansiune (oral şi în scris) - proiect

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de

răspuns - joc de rol, discuţie - prezentare - exerciţii de grup: formulare/ ordonare/ esenţializare a unor idei/ enunţuri - exerciţii de formulare/ construire a unei argumentări/ a unui interviu - exerciţii de redactare a unor texte/ scrisori cu paşi daţi - exerciţii de luare de notiţe - proiecte de grup



4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare - exerciţii de transfer şi transformare - exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de traducere şi retroversiune - exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe - exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers - proiecte individuale sau de grup

IV. EVALUAREA Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă

modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.


• Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare) • Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării • Proiectul • Portofoliul • Autoevaluarea




PROGRAMĂ ŞCOLARĂ


LIMBA ITALIANĂ

(LIMBĂ MODERNĂ 2)

CLASA A X-A


Bucureşti, 2009


Limba italiană - L2 – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a X-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele: • structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind

aprobarea Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocaţional), respectiv pentru clasele a IX-a şi a X-a, filieră tehnologică;

• documentele europene privind achiziţionarea competenţelor-cheie în cadrul învăţământului obligatoriu; • necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale, exprimat în termeni

de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.




C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata vieţii. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul. În aceste condiţii, proiectarea curriculară porneşte de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi ”Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în 2000. Din această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie în patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine (Communication in foreign languages), (5) ”a învăţa să înveţi” (Learning to learn), (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice (Interpersonal, intercultural, social and civic competences), (8) sensibilizarea la cultură (Cultural awareness), domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc. Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional / acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life Learning” programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi.






Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală








Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a X-a, ciclul inferior de liceu L2 este format din:

- PROGRAMA pentru limba modernă 2 (anul VI de studiu), care se adresează elevilor de liceu de la toate filierele şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a


Structura programelor



3 COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculumului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite conţinuturi.

4 SUGESTII METODOLOGICE structurate pe două domenii:

Conţinuturi recomandate care sunt structurate, pentru fiecare limbă, în: • Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare

pe parcursul orelor de limba italiană şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)



• Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în comunicare)

• Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea funcţională a comunicării)

Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersul didactic) La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe formarea şi dezvoltarea

deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi producerea de mesaje orale şi scrise; începând cu clasa a IX-a şi în următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină conştienţi de modul în care o interacţiune orală/ scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin înalt, legitim de format la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.

Seturile de competenţe specifice corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor constituie esenţa programelor. Rubricile ”Competenţe specifice” conţin competenţe cu un grad de generalitate suficient de scăzut pentru a putea fi formate pe durata unui an şcolar. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri şi categorii de text) şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie însuşite de elevi).

În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; acestea vor fi formate la elevii din clasele care au prevăzută oră de CD. În această programă, rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” sunt structurate pe Trunchi comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), tipurile de conţinut din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” urmând a se utiliza numai la clasele care au prevăzută oră de CD la limba modernă 2.

Structura de competenţe corelate cu tipuri de conţinut oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurându-i un caracter mai practic şi mai transparent.


conţinuturi recomandate de Comisia Naţională; scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.

Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative (acte de vorbire) care vor fi exersate şi utilizate de elevi.

În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă. Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a capacităţilor/ competenţelor, şi în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene.

Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al liceului, următoarele: • Limba modernă 2 - nivelul B1 pentru competenţele de receptare; nivelul A2 pentru competenţele de

producere




LIMBA MODERNĂ 2







• Conştientizarea rolului limbii italiene ca mijloc de acces la piaţa internaţională a muncii şi la patrimoniul culturii universale


• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba modernă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural italian



PROGRAMA L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările) COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR1



1.1 Identificarea a ideilor esenţiale dintr-un text de complexitate medie 1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente necunoscute dintr-un mesaj audiat 1.3 Recunoaşterea unor informaţii specifice dintr-un text citit/ ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu viteză normală 1.4 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru

• Prezentări scrise (de dificultate şi lungime medie) pe teme de interes • Texte de complexitate medie, autentice sau adaptate • Dialoguri, conversaţii • Diverse configuraţii text-imagine, grafice şi tabele • Înregistrări audio/ video din prezentări de ştiri radio/ TV

• Prezentări orale



2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică publicitate, pagini de jurnal 2.2 Prezentarea succintă – oral sau în scris – a unui eveniment sau a unor experienţe personale, utilizând elemente de descriere şi naraţiune

• Redactări cu caracter personal


• Prezentare orală/ scrisă





3.1 Exprimarea poziţiei faţă de opiniile exprimate în cadrul unei discuţii 3.2 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini care necesită un schimb de informaţii simplu şi direct 3.3 Redactarea unor mesaje de răspuns în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze 3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicare pe subiecte cunoscute, rostită cu viteză normală, pe care o poate întrerupe pentru a cere formulări sau repetări


simple • Funcţiile

comunicative ale limbii necesare exercitării acestor competenţe



4.1 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială 4.2 Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici în cadrul unui schimb de informaţii/ idei pe teme familiare 4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris sub formă de notiţe



• Înregistrări audio/ video pe teme de interes






NOTE: 1. Comisia Naţională de limba italiană recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi

a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos 2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi domeniul de

prespecializare al fiecărei clase. 3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel:



(limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee) TEME Se recomandă ca activităţile de învăţare la L2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme: DOMENIUL PERSONAL

Viaţa personală (relaţii interpersonale, alimentaţie, educaţie, timp liber) Timpul liber Universul adolescenţei (cultură, arte, sport)

DOMENIUL PUBLIC Lumea contemporană (aspecte sociale, economice, politice, istorice, tehnice) Democraţie, civism şi drepturile omului Mass-media Ecologie

DOMENIUL OCUPAŢIONAL Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional Texte din domeniul diferitelor specialităţi

DOMENIUL EDUCAŢIONAL Universul cultural de limba italiană trecut şi prezent, obiceiuri şi tradiţii Repere culturale italiene (literatură, film, muzică, artă)

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII: Pe parcursul clasei a X-a la limba modernă 2 se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii:

1. a exprima acordul/ dezacordul/ aprecieri pozitive şi negative/ satisfacţia sau regretul 2. a solicita şi oferi informaţii generale şi de ordin personal 3. a exprima sentimente şi stări sufleteşti (dorinţa, teama, îndoiala, plictiseala) 4. a da/ cere lămuriri/ sfaturi 5. a redacta o felicitare/ scrisoare 6. a descrie obiecte/ persoane/ stări sufleteşti/ personaje

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII: Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia

elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.

Pe parcursul clasei a X-a la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: Articolul

• folosirea articolului Substantivul

• pluralul substantivelor, substantive cu plural neregulat Adjectivul

• gradele de comparaţie: formele sintetice



Pronumele • pronumele şi adjectivul relativ: che, chi, il/la quale, il/le quali, cui • pronumele şi adjectivul interogativ • pronumele şi adjectivul nehotărât: qualcuno, chiunque, ognuno, niente, nulla, ogni, qualche, qualsiasi

Numeralul • numeralul distributiv • exprimarea secolelor şi a procentelor

Verbul • imperativul (forma negativă); imperativul cu folosirea pronumelui personal • conjunctivul imperfect şi mai mult ca perfect • modurile nepersonale: infinitiv, participiu, gerunziu (prezent/perfect)

Adverbul • formarea adverbului de mod • gradele de comparaţie

Fraza • concordanţa timpurilor la indicativ/ conjunctiv


Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

- proiectarea de la Curriculumul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare; - transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; - evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut.

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a X-a presupune următoarele etape: 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile/ lecţiile din manual în care se regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră/ ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru

fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele

specifice vizate.


Conţinuturi ale U.Î. tematic elemente de construcţie a





_____________ *În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă

2 Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic – aria Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002








Resurse Evaluare



III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC 1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie,

raport, grafic, prezentare, povestire) - exerciţii de operare cu fragmente de texte/ texte de informare sau literare (completare de tabele/ diagrame,

ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente, - proiecte individuale 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare/ repovestire, rezumare - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol - discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu - expunere/ prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală/ oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte poştală,

cerere, curriculum vitae, proces verbal, referate) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat şi semistructurat - exerciţii de rezumare/ expansiune (oral şi în scris) - proiect

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de

răspuns - joc de rol, discuţie - prezentare - exerciţii de grup: formulare/ ordonare/ esenţializare a unor idei/ enunţuri - exerciţii de formulare/ construire a unei argumentări/ a unui interviu - exerciţii de redactare a unor texte/ scrisori cu paşi daţi - exerciţii de luare de notiţe - proiecte de grup 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare - exerciţii de transfer şi transformare - exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de traducere şi retroversiune - exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe - exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers - proiecte individuale sau de grup



IV. EVALUAREA

Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.


• Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare) • Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării • Proiectul • Portofoliul • Autoevaluarea


Anexa nr.1 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009


PROGRAMĂ ŞCOLARĂ


LIMBA SPANIOLĂ

(LIMBĂ MODERNĂ 2) CLASA A IX-A

Aprobată prin ordin al ministrului

Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009



N O T Ă D E P R E Z E N T A R E

Curriculumul de LIMBĂ SPANIOLĂ L2 pentru clasa a IX-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele: • structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind







C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă. În aceste condiţii, proiectarea curriculară a pornit de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi Cadrul Comun de Referinţă European pentru învăţarea limbilor străine publicat de Consiliul Europei în 1998. Din această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: comunicarea în limbi străine , ”a învăţa să înveţi”, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice, sensibilizarea la cultură, domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc. Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare eficientă prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european.


Limba spaniolă – L2– clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 3




Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală









- PROGRAMA pentru limba modernă 2 (anul V de studiu), care se adresează elevilor de liceu de la toate filierele şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a


Structura programelor este următoarea: 1 COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se

formează pe întreaga durată a liceului); 2 VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul liceal); 3 COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de

studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite conţinuturi. În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; formarea acestora va fi urmărită numai la elevii din clasele care au prevăzută oră de CD. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind atât tipuri şi categorii de suporturi/ texte cât şi tehnici ce urmează a însuşite de elevi). Rubricile sunt structurate pe Trunchiul comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), iar tipurile de conţinut din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” se vor utiliza numai la clasele care au prevăzută oră de CD la limba modernă 2. Structura de competenţe corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurând acestuia un caracter mai practic şi mai transparent.



Capitolul de sugestii metodologice de aplicare este menit a veni în sprijinul cadrelor didactice în vederea organizării unui demers didactic modern şi eficient şi este structurat în două subcapitole: a. conţinuturi recomandate de Comisia Naţională; b. scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă. Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative ale limbii, care vor fi exersate şi utilizate de elevi.


La finele ciclului inferior al liceului, competenţele lingvistice ale elevilor se vor situa la următoarele niveluri din Cadrul European Comun de Referinţă :

Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 pentru competenţele de producere


LIMBA MODERNĂ 2

Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte

Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

VALORI ŞI ATITUDINI - Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în

diferite situaţii de comunicare

- Conştientizarea rolului limbii spaniole ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale

- Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii spaniole

- Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba spaniolă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural hispanic



Programa L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee) 1







2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

Trunchi comun Curriculum diferenţiat 2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame, pagini de jurnal 2.2 Elaborarea – oral sau în scris – a unor descrieri simple, cu referire la evenimente sau experienţe personale, pe bază de suport vizual sau de plan de idei



tematice






simple • Funcţiile comunicative

necesare











NOTE: 1. Comisia naţională de limba spaniolă recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi

a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos 2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi domeniul de

pre-specializare al fiecărei clase. 3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel:


CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru Programa L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee)

TEME Se recomandă ca activităţile de învăţare la L2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

- DOMENIUL PERSONAL Relaţii interpersonale (Familia) Alimentaţie Sănătate Timpul liber Universul adolescenţei (stiluri de viaţă)

- DOMENIUL PUBLIC Călătorii Ecologie Aspecte ale vieţii cotidiene din Spania


- DOMENIUL EDUCAŢIONAL Universul cultural hispanic – trecut şi prezent – Obiceiuri şi tradiţii Sărbători specifice (Reyes Magos, Carnaval, Las Fallas, Semana Santa etc.)


Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate în cadrul achiziţiei globale. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate. Pe parcursul clasei a IX-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: Articolul hotărât şi nehotărât

Modificări eufonice Substantivul

Plurale neregulate Modificări de sens în funcţie de gen şi număr

Adjectivul Apocopare Comparaţia

Pronumele Pronumele personal în dativ şi acuzativ (forme accentuate şi neaccentuate) Pronumele reflexiv

Numeralul Numeralul cardinal şi ordinal

Verbul Modul indicativ: - verbe neregulate la timpul prezent



- folosirea timpurilor trecute Stilul direct/ indirect Modul conjunctiv: - folosirea timpurilor prezent şi perfect Imperativ afirmativ şi negativ Perifraze verbale cu infinitivul (dejar de, acabar de, ir a, volver a cu infinitivul)

Prepoziţia Sensuri de bază ale prepoziţiilor: a, con de, en, por, para, sobre.

Conjuncţia Locuţiuni temporale, condiţionale şi cauzale

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBI:

Pe parcursul clasei a IX-a, la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative ale limbii: - a solicita şi a oferi informaţii generale - a solicita şi a oferi informaţii de ordin personal - a solicita şi a oferi informaţii despre sănătate - a solicita şi a oferi informaţii despre locuri de interes turistic - a solicita confirmarea unei informaţii - a solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi trecute - a cere şi a da detalii şi explicaţii - a descrie persoane şi obiecte - a cere şi a oferi o părere - a exprima o dorinţă sau o preferinţă - a formula o interdicţie - a invita - a convinge - a da instrucţiuni - a planifica o acţiune - a cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui mesaj - a oferi, a accepta sau refuza ajutorul cuiva - a exprima cantitatea

SCURT GHID METODOLOGIC3 Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: - proiectarea didactică: de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare; - transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; - evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut.

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru tot anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape: 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile/ lecţiile din manual în care se regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră/ ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru

fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice

vizate









*În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă






Resurse Evaluare


- tema (detaliată pe lecţii) - text / tip de text - elemente de construcţie a


- III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie,


ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente, - proiecte

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare/ repovestire, rezumare - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere - discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming - expunere/ prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală/ oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat - exerciţii de rezumare/ expansiune (oral şi în scris) - proiecte 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de

răspuns, - joc de rol, discuţie, dezbatere - prezentare - exerciţii de grup: formulare/ ordonare/ esenţializare a unor idei/ enunţuri - exerciţii de formulare/ construire a unei argumentări



- exerciţii de redactare a unor texte/ scrisori ghidate - exerciţii de luare de notiţe - proiecte


IV. EVALUAREA4 Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului: - să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor - să identifice lacunele şi cauzele lor - să regleze procesul de predare/ învăţare




4 Pentru detalii privind evaluarea recomandăm studierea „Ghidului de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis, Bucureşti, 2001.




PROGRAMĂ ŞCOLARĂ


LIMBA SPANIOLĂ

(LIMBĂ MODERNĂ 2)

CLASA A X-A


Bucureşti, 2009


Limba spaniolă – L2 – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a X-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele: • structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind



de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului. Prezentul curriculum urmăreşte structurarea ciclului inferior al liceului pe filiere şi profiluri şi a fost elaborat urmărindu-se:



C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata vieţii. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul. În aceste condiţii, proiectarea curriculară porneşte de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi ”Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în 2000. Din această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie în patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: comunicarea în limbi străine, ”a învăţa să înveţi”, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice, sensibilizarea la cultură, domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc. Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional/ acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life Learning” programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi.






Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală










Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi Forme de prezentare a conţinuturilor. Parcursul de învăţare se realizează pe baza unei proiectări didactice care îmbină competenţe şi tipuri de conţinuturi.

Structura programelor 1 . COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care

se formează pe întreaga durată a liceului); 2 . VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal

pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene); 3 . COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata

unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite conţinuturi.


• Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba spaniolă şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare).

• Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în comunicare).



• Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea funcţională a comunicării).

Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersul didactic). La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe formarea şi dezvoltarea

deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi producerea de mesaje orale şi scrise; începând cu clasa a IX-a şi in următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină conştienţi de modul în care o interacţiune orală/ scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin înalt, legitim de format la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.


În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; acestea vor fi formate la elevii din clasele care au prevăzută oră de CD. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” sunt structurate pe Trunchi comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), tipurile de conţinut din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” urmând a se utiliza numai la clasele care au prevăzută oră de CD la limba modernă 2.



conţinuturi recomandate de Comisia Naţională; scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.



Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al liceului, următoarele: • Limba modernă 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare

- nivel A2 pentru competenţele de producere




LIMBA MODERNĂ 2







• Conştientizarea rolului limbii spaniole ca mijloc de acces la piaţa internaţională a muncii şi la patrimoniul culturii universale


• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba modernă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural hispanic



PROGRAMA L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee)

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR1 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare


1.1 Identificarea a ideilor esenţiale dintr-un text de complexitate medie 1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente necunoscute dintr-un mesaj audiat 1.3 Recunoaşterea unor informaţii specifice dintr-un text citit/ ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu viteză normală 1.4 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru




Trunchi comun Curriculum diferenţiat 2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică publicitate, pagini de jurnal 2.2 Prezentarea succintă – oral sau în scris – a unui eveniment sau a unor experienţe personale, utilizând elemente de descriere şi naraţiune






3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

Trunchi comun Curriculum diferenţiat 3.1 Exprimarea poziţiei faţă de opiniile exprimate în cadrul unei discuţii 3.2 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini care necesită un schimb de informaţii simplu şi direct 3.3 Redactarea unor mesaje de răspuns în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze 3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicare pe subiecte cunoscute, rostită cu viteză normală, pe care o poate întrerupe pentru a cere formulări sau repetări




4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

Trunchi comun Curriculum diferenţiat 4.1 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială 4.2 Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici în cadrul unui schimb de informaţii/ idei pe teme familiare 4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris sub formă de notiţe









NOTE: 1. Comisia Naţională de limba spaniolă recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi

a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos. 2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi domeniul de

pre-specializare al fiecărei clase. 3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel:



(limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee) TEME Se recomandă ca activităţile de învăţare la L2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme: DOMENIUL PERSONAL - Relaţii interumane/ interpersonale în familie şi în societate - Viaţa cotidiană (locuinţa, alimentaţie, hobby, activităţi de timp liber) - Universul adolescenţei (fapte de viaţă) - Stiluri de viaţă în lumea hispanică din perspectivă sincronică şi diacronică; datini, obiceiuri, sărbători

tradiţionale, mâncăruri specifice DOMENIUL PUBLIC - Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice, culturale - Aspecte din viaţa socială; date importante din universul contemporan spaniol - Mediul ambiant - Mass-media DOMENIUL OCUPAŢIONAL - Cunoaşterea unor aspecte semnificative din viaţa profesională (meserii, ocupaţii) - Proiecte de viitor DOMENIUL EDUCAŢIONAL - Universul cultural hispanic - Limbă şi comunicare (anunţuri, cărţi poştale, scrisori personale) - Personalităţi din sfera culturală/ ştiinţifică/ sportivă

FUNCŢII COMUNICATIVE: Pe parcursul clasei a X-a la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative:

A solicita şi a oferi informaţii generale A solicita şi a oferi informaţii de ordin personal A solicita şi a oferi informaţii despre locuri de interes turistic A solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi trecute A solicita şi a expune o părere A invita, a accepta / a refuza o invitaţie/ propunere/ solicitare A descrie persoane/ personaje şi obiecte A exprima obligativitatea A exprima o dorinţă sau o preferinţă A exprima un sentiment A exprima opinia A da instrucţiuni / soluţii A relata activităţi la prezent, trecut şi viitor A cere/ a acorda permisiunea


Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: 1. Elemente fonetice şi lexicale din sfera tematică abordată - cuvinte, sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice



2. Elemente gramaticale • Articolul - omiterea articolului • Substantivul (consolidare) - formarea prin derivare şi compunere • Adjectivul - adjectivul calificativ: acordul şi gradele de comparaţie (consolidare) - apocopare - poziţie şi modificare de sens • Pronumele - pronumele personal complement direct şi indirect (locul lor în fraza asertivă şi imperativă) (consolidare) - pronumele relativ • Verbul - modul indicativ : prezent, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor (consolidare) - modul condiţional: condiţionalul prezent şi perfect; - modul imperativ: forma afirmativă şi negativă - modul conjunctiv: conjunctiv imperfect şi mai mult ca perfect - folosirea verbelor ser / estar cu adjective - perifraze incoative cu infinitivul şi perifraze care exprima obligativitate • Adverbul (elemente cu mare frecvenţă în comunicare) - adverbe de mod, de cantitate, de timp, de loc, de afirmaţie şi de negaţie (consolidare) • Prepoziţii şi conjuncţii: elemente cu mare frecvenţă în comunicare (consolidare) • Sintaxa - subordonata temporală şi condiţională - si condiţional Categoriile gramaticale enumerate aparţin metalimbajului de specialitate. În cadrul comunicării didactice, ele vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare/ îmbogăţire a funcţiilor comunicative şi nu vor face obiectul unei evaluări explicite. Consolidarea se referă la reluarea elementelor de construcţie a comunicării, cu îmbogăţirea valenţelor comunicative şi/ sau diversificarea contextelor de utilizare, fără o prezentare punctuală, explicită, ele fiind abordate în cadrul achiziţiei globale.

SCURT GHID METODOLOGIC2 Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: - proiectarea didactică: de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare; - transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; - evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut.

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru tot anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a X-a presupune următoarele etape: 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile/ lecţiile din manual în care se regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră/ ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru


vizate

2 Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002.








… … …

_____________ *În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă.






Resurse Evaluare


- tema (detaliată pe lecţii) - text / tip de text - elemente de construcţie a comunicării - funcţii comunicative

- … III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) - exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie,


ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente, - proiecte 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare - dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere - discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming - expunere / prezentare sub formă de monolog - exerciţii de formulare de corespondenţă personală/ oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare) - exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat - exerciţii de rezumare/ expansiune (oral şi în scris) - proiecte 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi/ în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns - joc de rol, discuţie, dezbatere - prezentare



- exerciţii de grup: formulare/ ordonare/ esenţializare a unor idei/ enunţuri - exerciţii de formulare/ construire a unei argumentări - exerciţii de redactare a unor texte/ scrisori ghidate - exerciţii de luare de notiţe - proiecte 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare - exerciţii de transfer şi transformare - exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de traducere şi retroversiune - exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe - exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers - proiecte

IV. EVALUAREA3 Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului: - să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor - să identifice lacunele şi cauzele lor - să regleze procesul de predare / învăţare

Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare. Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:


3 Pentru detalii privind evaluarea recomandăm studierea „Ghidului de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis, Bucureşti, 2001.




PROGRAMĂ ŞCOLARĂ


LIMBA PORTUGHEZĂ

(LIMBĂ MODERNĂ 2)

CLASA A IX-A


Bucureşti, 2009


Limba portugheză - L2 – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a IX-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele: • structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind aprobarea

Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocaţional), respectiv pentru clasele a IX-a şi a X-a, filieră tehnologică;

• documentele europene privind achiziţionarea competenţelor-cheie în cadrul învăţământului obligatoriu; • necesitatea de a oferi un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale exprimat în termeni de achiziţii finale

uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului. Prezentul curriculum urmăreşte structurarea ciclului inferior al liceului pe filiere şi profiluri şi a fost elaborat urmărindu-se:



C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv internetul. În aceste condiţii, proiectarea curriculară porneşte de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi ”Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în 2000. Din această perspectivă, prezentul curriculum faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine (Communication in foreign languages), (5) ”a învăţa să înveţi” (Learning to learn), (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice (Interpersonal, intercultural, social and civic competences), (8) sensibilizarea la cultură (Cultural awareness), domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc.

Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional / acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life Learning” programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi.






Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală









- PROGRAMA pentru limba modernă 2 (anul V de studiu), care se adresează elevilor de liceu de la toate filierele şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a.

Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi Forme de prezentare a conţinuturilor. Structura programelor este următoarea:





Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba portugheză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)





Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersul didactic)

La nivelul ciclului gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe dezvoltarea capacităţilor de receptare a şi de producere a mesajelor orale şi scrise; în clasa a IX-a şi următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârstă liceală să devină conştienţi de modul în care o interacţiune orală/ scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin superior, a cărei formare poate fi asumată în mod legitim la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare. Rubricile ”Competenţe specifice” conţin competenţe formulate astfel încât să poată fi formate pe parcursul unui an de studiu şi să permită evaluarea standardizată. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind atât tipuri şi categorii de suporturi/ texte cât şi tehnici ce urmează a însuşite de elevi). În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; acestea vor fi formate la elevii din clasele care au prevăzută 1 oră în CD. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” sunt structurate pe Trunchi comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), tipurile de conţinut din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” urmând a se utiliza numai la clasele care au prevăzută 1 oră în CD. Capitolul de sugestii metodologice de aplicare este menit a veni în sprijinul cadrelor didactice în vederea organizării unui demers didactic modern şi eficient şi este structurat în două subcapitole: 1) conţinuturi recomandate de Comisia Naţională; 2) scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă. Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative (acte de vorbire) care vor fi exersate şi utilizate de elevi.

În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, de competenţele şi de nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă. Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţionare a capacităţilor/ competenţelor, şi în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene.

Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al liceului, următoarele: Limba 2 - Pentru competenţele de receptare – nivel B1; Pentru competenţele de producere – nivel A2




LIMBA MODERNĂ 2








critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii portugheze • Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei

varietăţi de texte în limba modernă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural lusofon




COMPETENŢE SPECIFICE ŞI TIPURI DE CONŢINUTURI2

1 Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare





2 Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

Trunchi comun Curriculum diferenţiat 2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame, pagini de jurnal 2.2 Elaborarea – oral sau în scris – a unor descrieri simple, cu referire la evenimente sau experienţe personale, pe bază de suport vizual sau de plan de idei



tematice


3 Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă



• Dialogul • Conversaţia cotidiană • Mesaje personale • Scrisori personale simple • Funcţiile comunicative

necesare

4 Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare






1 Pentru Filiera tehnologică (2 ore/ săptămână în TC), toate conținuturile și toate formele de prezentare ale conținuturilor sunt obligatorii; 2 Competenţele scrise cu aldine şi conţinuturile din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” aparţin curriculumului diferenţiat şi se adresează numai claselor de liceu, care au prevăzută 1 oră în CD în planul cadru.



CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru Programa L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee)

TEME Se recomandă ca activităţile de învăţare la L2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

- DOMENIUL PERSONAL Relaţii interpersonale Alimentaţie Sănătate Timpul liber Universul adolescenţei (stiluri de viaţă)

- DOMENIUL PUBLIC Călătorii Probleme ecologice (poluarea şi ocrotirea mediului)


- DOMENIUL EDUCAŢIONAL Universul cultural lusofon – trecut şi prezent – Obiceiuri şi tradiţii Obiective turistice şi culturale


Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate în cadrul achiziţiei globale. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate. Pe parcursul clasei a IX-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării: Substantivul substantive colective pluralul substantivelor compuse Adjectivul comparaţia adjectivelor (sistematizare) superlativul – cazuri speciale contragerea adjectivului demonstrativ cu prepoziţiile: de, em Pronumele locul pronumelui personal complement (sistematizare) contragerea pronumelor atone cu funcţie de complement direct şi indirect Verbul indicativ – prezent , perfect compus, imperfect, mai mult ca perfect, viitor (sistematizare) conjunctiv prezent (sistematizare) alternanţa indicativ prezent/ conjunctiv prezent Adverbul gradele de comparaţie (sistematizare) folosirea adverbelor já , ainda Prepoziţia Contextele de utilizare ale prepoziţiilor: a , para , de , em , por (sistematizare) Conjuncţia conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale care cer conjunctivul (sistematizare) Sintaxa vorbirea directă/ indirectă (cu referire la pronume şi la regimul verbelor)



FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative ale limbii: − a prezenta/ a se prezenta − a descrie persoane/ locuri − a cere/ a da informaţii practice − a localiza persoane/ obiecte/ acţiuni − a exprima o intenţie/ o dorinţă − a exprima cantitatea − a relata acţiuni la prezent, trecut şi viitor − a spune ce iţi place/ nu iţi place − a cere/ a acorda/ a refuza permisiunea


Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: - proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare; - transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; - evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut.


Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape: 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile/ lecţiile din manual în care se regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră/ ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare

unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate



Competenţe

specifice vizate*


Săptămâna

Observaţii

(amendamente)

*În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă






Resurse Evaluare


- tema (detaliată pe lecţii) - text / tip de text - elemente de construcţie a comunicării - funcţii comunicative





1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare/ repovestire, rezumare - exerciţii de formulare de corespondenţă personală/ oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte poştală,

cerere, curriculum vitae, proces verbal, referate)

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns - joc de rol, discuţie, debate - prezentare - exerciţii de grup: formulare/ ordonare/ esenţializare a unor idei/ enunţuri

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare - exerciţii de transfer şi transformare - exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de traducere şi retroversiune IV. EVALUAREA

Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.

Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:





PROGRAMĂ ŞCOLARĂ


LIMBA PORTUGHEZĂ

(LIMBĂ MODERNĂ 2)

CLASA A X-A


Bucureşti, 2009


Limba portugheză - L2, clasa a X-a – ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a X-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele: • structura sistemului de învăţământ liceal din România; • curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a; • reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind



de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.

Curriculumul orientează proiectarea predării/ învăţării pe următoarele linii directoare: A. practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va putea, în

limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.


C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata vieţii. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.

Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional/ acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life Learning” programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi: învăţare, predare, evaluare.






Teor



Teh

nolo

gică




Voc

aţio

nală











4. Structura programelor COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se

formează pe întreaga durată a liceului); VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal pentru

educarea tinerilor în spiritul valorilor europene); COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui

an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculumului şi accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite conţinuturi.

SUGESTII METODOLOGICE structurate pe două domenii: Conţinuturi recomandate care sunt structurate, pentru fiecare limbă, în:

• Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba portugheză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)

• Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea funcţională a comunicării)

• Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în comunicare)



Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersul didactic)

La nivelul ciclului gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe formarea şi dezvoltarea deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi pe producerea de mesaje orale şi scrise.

Începând cu clasa a IX-a şi în următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină conştienţi de modul în care o interacţiune orală/ scrisă devine eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin înalt, legitim de format la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de cerinţele concrete ale situaţiei de comunicare.




conţinuturi recomandate de Comisia Naţional; scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.


În elaborarea programelor s-au avut în vedere – în conformitate cu documentele de politică educaţională ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi cu prevederile documentelor europene asumate de România – competenţele şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare. Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a capacităţilor / competenţelor, şi în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene.

La sfârşitul clasei a X-a, nivelurile ţintă vor fi compatibile cu următoarele niveluri ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare: LIMBA MODERNĂ 2

o nivelul B1 – pentru competenţele de receptare o nivelul A2 – pentru competenţele de producere




LIMBA MODERNĂ 2







• Conştientizarea rolului limbii portugheze ca mijloc de acces la piaţa internaţională a muncii şi la patrimoniul culturii universale


• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba modernă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural lusitan



PROGRAMA L2: limba modernă 2 – liceu, toate filierele, profilurile şi specializările COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR1

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

Trunchi comun Curriculum diferenţiat 1.1 Identificarea a ideilor esenţiale dintr-un text de complexitate medie 1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente necunoscute dintr-un mesaj audiat 1.3 Recunoaşterea unor informaţii specifice dintr-un text citit/ ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu viteză normală 1.4 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru




Trunchi comun Curriculum diferenţiat 2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică publicitate, pagini de jurnal 2.2 Prezentarea succintă – oral sau în scris – a unui eveniment sau a unor experienţe personale, utilizând elemente de descriere şi naraţiune






3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

Trunchi comun Curriculum diferenţiat 3.1 Exprimarea poziţiei faţă de opiniile exprimate în cadrul unei discuţii 3.2 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini care necesită un schimb de informaţii simplu şi direct 3.3 Redactarea unor mesaje de răspuns în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze 3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicare pe subiecte cunoscute, rostită cu viteză normală, pe care o poate întrerupe pentru a cere formulări sau repetări




4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor

Trunchi comun Curriculum diferenţiat 4.1 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială 4.2 Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici în cadrul unui schimb de informaţii/ idei pe teme familiare 4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris sub formă de notiţe









Programa L2: limba modernă 2 (anul VI de studiu) – liceu, toate filierele, profilurile şi specializările TEME

Se recomandă ca activităţile de învăţare pentru limba modernă 2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

DOMENIUL PERSONAL Relaţii interumane / interpersonale în familie şi în societate Viaţa cotidiană (locuinţa, alimentaţie, hobby, activităţi de timp liber) Universul adolescenţei (fapte de viaţă) Stiluri de viaţă în lumea lusofonă; (datini,obiceiuri, sărbători tradiţionale, gastronomie)

DOMENIUL PUBLIC Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice, culturale Aspecte din viaţa socială; date importante din universul contemporan portughez Mediul ambiant Mass-media

DOMENIUL OCUPAŢIONAL Aspecte semnificative din viaţa profesională (meserii, ocupaţii) Proiecte de viitor

DOMENIUL EDUCAŢIONAL Universul cultural portughez/lusofon Personalităţi din sfera culturală / ştiinţifică / sportivă

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2, se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative ale limbii:

- a solicita şi a oferi informaţii generale - a solicita şi a oferi informaţii de ordin personal - a solicita şi a oferi informaţii despre locuri - a solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi trecute - a solicita o părere - a exprima o opinie pozitivă/ negativă - a invita, a accepta/ a refuza o invitaţie/ propunere/ solicitare - a descrie persoane şi obiecte - a exprima necesitatea şi obligaţia - a exprima o dorinţă sau o preferinţă - a exprima acordul/ dezacordul - a da instrucţiuni/ soluţii

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII Pe parcursul clasei a X-a la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

ELEMENTE FONETICE ŞI LEXICALE DIN SFERA TEMATICĂ ABORDATĂ Cuvinte, sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice Sinonime şi antonime

ELEMENTE GRAMATICALE Articolul şi substantivul [consolidare] - hotărât şi nehotărât; contragerea cu prepoziţii [consolidare] - numărul substantivelor, cazuri particulare

Adjectivul - adjectivul calificativ: acordul şi gradele de comparaţie [consolidare] - adjectivul şi pronumele posesiv∗ - adjectivul şi pronumele demonstrativ∗; contragerea cu prepoziţii [consolidare] - adjectivul şi pronumele nehotărât∗: formele frecvente - adjectivul numeral cardinal şi ordinal [consolidare]

∗ Conţinuturile marcate cu asterisc nu vor fi abordate autonom, ci global, integrate în structurile care se impun.



Pronumele - pronumele personal complement direct şi indirect: locul lor în fraza asertivă şi imperativă - contragerea pronumelor atone cu funcţia de complement direct şi indirect [consolidare] - pronumele relativ - pronumele interogativ [consolidare]

Verbul - modul indicativ: prezent, perfect simplu, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor

[consolidare] - modul condiţional: condiţionalul prezent - modul imperativ [consolidare] - modul participiu: forme regulate şi neregulate;

Adverbul: elemente cu mare frecvenţă în comunicare - adverbe de mod, de cantitate, de timp, de loc, de afirmaţie şi de negaţie [consolidare]

Prepoziţii şi conjuncţii: elemente cu mare frecvenţă în comunicare [consolidare] Tipuri de fraze: asertivă (afirmativă şi negativă), interogativă, imperativă, exclamativă [consolidare] Tipuri de texte: textul informativ, textul descriptiv

Categoriile gramaticale enumerate aparţin metalimbajului de specialitate. În cadrul comunicării didactice, ele vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare / îmbogăţire a funcţiilor comunicative şi nu vor face obiectul unei evaluări explicite. Consolidarea se referă la reluarea elementelor de construcţie a comunicării, cu îmbogăţirea valenţelor comunicative şi / sau diversificarea contextelor de utilizare, fără o prezentare punctuală, explicită, ele fiind abordate în cadrul achiziţiei globale.

SCURT GHID METODOLOGIC2 Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune: - proiectarea de la Curriculumul Naţional ⇒ la planificarea anuală ⇒ la proiectarea unităţilor de învăţare; - transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete; - evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut.

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a X-a presupune următoarele etape: 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru


vizate


Conţinuturi ale U.Î. - tematic - elemente de construcţie a comunicării - funcţii comunicative

Competenţe

specifice vizate3


Săptămâna

Observaţii

(amendamente)

- -



2 Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic – aria Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002. 3 În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă.








III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC 1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare - exerciţii de identificare - exerciţii de discriminare - exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris - exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris) 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare - exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri - exerciţii de completare de formulare, text lacunar - exerciţii de construire a paragrafului - exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan - exerciţii de prezentare, relatare/repovestire, rezumare - exerciţii de formulare de corespondenţă personală/oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte poştală,

cerere, curriculum vitae, proces verbal, referate) 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă - exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de

răspuns, - joc de rol, discuţie, dezbatere - prezentare - exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei/enunţuri 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare - exerciţii de transfer şi transformare - exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini) - exerciţii de traducere şi retroversiune IV. EVALUAREA Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.

Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:



„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282,

IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București

și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București

(alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: [email protected], internet: www.monitoruloficial.ro

Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1,

bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23

Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 bis (vol. I)/10.XI.2009 conține 220 de pagini. Prețul: 44 lei ISSN 1453—4495

EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR

&JUYDGY|439689]

Acest număr al Monitorului Oficial al României a fost tipărit în afara abonamentului.

P A R T E A I



S U M A R

Pagina

Anexele nr. 2 și 3 la Ordinul ministrului educației,

cercetării și inovării nr. 5.099/2009 privind

aprobarea de programe școlare pentru discipline de

studiu din învățământul liceal................................ 223—338

V o l u m u l I I




O R D I N
























în anexa nr. 2.


































ordin.




Nr. 5.099.



222


PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

M A T E M A T I C Ă

CLASA A IX-A


Bucureşti, 2009

Anexa nr.2.


NOTĂ DE PREZENTARE În învăţământul liceal, nivelul de complexitate al finalităţilor este determinat de necesitatea

asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi elevii – prin dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializată.

Studiul matematicii în ciclul inferior al liceului:

• urmăreşte să contribuie atât la formarea şi la dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii, cât şi la înzestrarea acestora cu un set de competenţe menite să contribuie la formarea unei culturi generale comune pentru toţi elevii determinând, în acelaşi timp, trasee individuale de învăţare;

• oferă elevului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra lumii înconjurătoare în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe şi pentru a formula şi a rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii.

Planurile-cadru pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu sunt structurate pe trei componente: trunchi

comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ). Programa de matematică pentru curriculum diferenţiat include şi programa de trunchi comun,

deosebindu-se de aceasta fie prin competenţe specifice, fie prin noi conţinuturi. Curriculumul de matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării

domeniilor de studiu, precum şi utilizarea în practică, în contexte variate, a competenţelor dobândite prin învăţare.

În mod concret se urmăreşte: esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative; compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia; continuitatea şi coerenţa intradisciplinară; realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene

abordate în cadrul altor discipline; prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul

matematicii.

Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea activităţilor didactice. În condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale a conţinutului obligatoriu, profesorul poate:

• să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut, păstrând logica internă a ştiinţei; • să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea

logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice; • să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programele şcolare pentru învăţământul liceal au următoarele componente: • nota de prezentare, • competenţe generale, • valori şi atitudini, • competenţe specifice şi conţinuturi, • sugestii metodologice.

Nota de prezentare a programei şcolare argumentează structura didactică adoptată şi sintetizează

o serie de recomandări considerate semnificative din punct de vedere al finalităţilor studierii disciplinei respective.

Competenţele generale reprezintă un ansamblu structurat de cunoştinţe şi deprinderi pe care şi-l propune să-l creeze şi să-l dezvolte fiecare disciplină de studiu, pe întreaga perioadă de şcolarizare.

Valorile şi atitudinile orientează dimensiunile axiologică şi afectiv-atitudinală aferente formării personalităţii elevului din perspectiva fiecărei discipline. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.

Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu, sunt deduse din competenţele generale şi sunt etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte


formarea competenţelor specifice şi, implicit, a competenţelor generale propuse. Unităţile de conţinut sunt organizate tematic.

Sugestiile metodologice propun modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare. Exemplele de activităţi de învăţare sugerează demersuri pe care le poate întreprinde profesorul pentru formarea competenţelor specifice.

Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-

cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţă cheie:

Comunicare în limba maternă Comunicare în limbi străine Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie Competenţă digitală A învăţa să înveţi Competenţe sociale şi civice Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat Sensibilizare şi exprimare culturală

Competenţele cheie sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care trebuie

dobândite, respectiv formate elevilor în cadrul acestui proces şi de care fiecare elev are nevoie pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie vizează atât unele domenii ştiinţifice, precum şi aspecte interdisciplinare şi transdisciplinare, realizabile prin efortul mai multor arii curriculare.

Aceste competenţe cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor

educaţionale şi de formare profesională în Uniunea Europeană şi, ca urmare, stau la baza stabilirii curriculumului pentru educaţia de bază.

Pornind de la premisa că în demersul de proiectare curriculară conceptul de competenţă are semnificaţia unui „organizator”, actuala programă şcolară valorizează competenţele cheie europene prin: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.

Dintre competenţele cheie europene, programa şcolară pentru matematică vizează direct Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii şi indirect asigură transferabilitatea tuturor celorlalte competenţe cheie, prin deschiderea către abordări interdisciplinare şi transdisciplinare.

Programa se adresează clasei a IX-a, ciclul inferior al liceului, conform planurilor-cadru aprobate prin OMECI nr. 3410, 3411 din 16.03.2009, astfel:

nr. ore/ săptămână filiera profilul specializarea filologie teoretică umanist ştiinţe sociale

artistic toate specializările teologic toate specializările pedagogic toate specializările sportiv toate specializările

2 ore/ săptămână (2 ore TC)

vocaţională

ordine şi securitate publică (MAI) ştiinţe sociale 3 ore/ săptămână (2 ore TC + 1 oră CD)

tehnologică toate profilurile toate specializările

matematică-informatică teoretică real ştiinţe ale naturii

4 ore/ săptămână (2 ore TC + 2 ore CD)

vocaţională militar (MApN) matematică-informatică



1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au fost definite

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice

3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete

4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora

5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă 6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor din

diferite domenii


• Dezvoltarea iniţiativei, a unei gândiri deschise, creative, a independenţei în gândire şi în acţiune şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate

• Manifestarea tenacităţii, a perseverenţei, a capacităţii de concentrare şi a atenţiei distributive • Dezvoltarea spiritului de observaţie • Dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi eleganţa în

arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii • Formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor situaţii

cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice • Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa socială şi

profesională


TRUNCHI COMUN – 2 ore1 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme de matematică a unor noţiuni specifice logicii matematice şi teoriei mulţimilor 2. Transcrierea unui enunţ în limbajul logicii matematice sau al teoriei mulţimilor 3. Utilizarea reprezentărilor grafice (diagrame, reprezentări pe axă), a tabelelor de adevăr, pentru efectuarea unor operaţii logice 4. Explicitarea caracteristicilor unor mulţimi folosind limbajul logicii matematice 5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei mulţimilor 6. Transpunerea unei situaţii cotidiene în limbaj matematic, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului

Mulţimi şi elemente de logică matematică • Mulţimea numerelor reale: operaţii

algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos; operaţii cu intervale de numere reale

• Propoziţie, predicat, cuantificatori • Operaţii logice elementare (negaţie,

conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi relaţiile cu mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate)

1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt şiruri, progresii aritmetice sau geometrice 2. Reprezentarea în diverse moduri a unor corespondenţe, şiruri în scopul caracterizării acestora 3. Identificarea unor formule de recurenţă pe bază de raţionamente de tip inductiv 4. Exprimarea caracteristicilor unor şiruri folosind diverse reprezentări (formule, diagrame, grafice) 5. Deducerea unor proprietăţi ale şirurilor folosind diferite reprezentări sau raţionamente de tip inductiv 6. Asocierea unei situaţii – problemă cu un model matematic de tip şir, progresie aritmetică sau geometrică

FUNCŢII Şiruri • Modalităţi de a descrie un şir; şiruri

particulare: progresii aritmetice, progresii geometrice, determinarea termenului general al unei progresii; suma primilor n termeni ai unei progresii

1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia 2. Identificarea unor puncte semnificative de pe graficul unei funcţii 3. Folosirea unor proprietăţi ale funcţiilor pentru completarea graficului unei funcţii pare, impare sau periodice 4. Exprimarea proprietăţilor unor funcţii pe baza lecturii grafice 5. Reprezentarea graficului prin puncte şi aproximarea acestuia printr-o curbă continuă 6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică

Funcţii; lecturi grafice

• Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în cadrane; drepte în plan de forma x m= sau de forma

,y m m= ∈ • Funcţia: definiţie, exemple, exemple de

corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lectură grafică; egalitatea a două funcţii, imaginea unei funcţii, graficul unei funcţii

• Funcţii numerice :f I → , I interval de numere reale; graficul unei funcţii, reprezentarea geometrică a graficului, intersecţia graficului cu axele de coordonate, interpretarea grafică a unor ecuaţii de forma ( ) ( )f x g x= ; proprietăţi ale funcţiilor numerice introduse prin

1Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 2 ore de matematică în trunchiul comun, astfel: - filiera teoretică, profil umanist, specializările filologie şi ştiinţe sociale - filiera vocaţională, profilurile artistic (toate specializările), teologic (toate specializările), pedagogic (toate specializările), sportiv (toate specializările), ordine şi securitate publică, specialitatea ştiinţe sociale



lectură grafică: mărginire, monotonie, paritate, imparitate (simetria graficului faţă de axa Oy sau origine), periodicitate

1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite 2. Identificarea unor metode grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii 3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii şi din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I 4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete ce se pot descrie prin funcţii de gradul I, ecuaţii, inecuaţii sau sisteme de ecuaţii 5. Interpretarea cu ajutorul proporţionalităţii a condiţiilor pentru ca diverse date să fie caracterizate cu ajutorul unei funcţii de gradul I 6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiei de gradul I a unei situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului

Funcţia de gradul I • Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei

( ): , ,f f x ax b→ = + unde , ,a b∈ intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia ( ) 0f x =

• Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul funcţiei

• Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (≥, <, >), a, b∈R, studiate pe R • Poziţia relativă a două drepte; sisteme de

tipul ax by cmx ny p

+ = + =

, a, b, c, m, n, p numere

reale 1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de cea pătratică 2. Completarea unor tabele de valori necesare pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea 3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative) 4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice 5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru caracterizarea soluţiilor unei ecuaţii de gradul al II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii 6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare a ecuaţiilor sau sistemelor de ecuaţii

Funcţia de gradul al II-lea • Reprezentarea grafică a funcţiei

( ) 2: , ,f f x ax bx c→ = + + a,b,c ,∈ 0,a ≠ intersecţia graficului cu axele de

coordonate, ecuaţia ( ) 0,f x = simetria faţă de drepte de forma ,x m= cu m∈

• Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de

forma ,x y sxy p+ =

=cu ,s p∈

1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de date şi reprezentări grafice 2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în vederea comparării variaţiei lor 3. Utilizarea lecturii grafice pentru rezolvarea unor ecuaţii, inecuaţii şi sisteme de ecuaţii 4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice 5. Interpretarea unei configuraţii din perspectiva poziţiilor relative ale unor drepte 6. Utilizarea lecturilor grafice în vederea optimizării rezolvării unor probleme practice

Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea • Monotonie; punct de extrem (vârful

parabolei), interpretare geometrică • Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox,

semnul funcţiei, inecuaţii de forma 2 0ax bx c+ + ≤ (≥, <, >), a,b,c , 0,a∈ ≠

interpretare geometrică • Poziţia relativă a unei drepte faţă de o

parabolă: rezolvarea sistemelor de forma

2

mx n y

ax bx c y

+ =

+ + =, cu , , , , ,a b c m n∈

interpretare geometrică 1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială în diferite contexte 2. Utilizarea reţelelor de pătrate pentru determinarea caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii date 3. Efectuarea de operaţii cu vectori pe configuraţii geometrice date 4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a descrie anumite configuraţii geometrice 5. Identificarea condiţiilor necesare pentru efectuarea

Vectori în plan • Segment orientat, vectori, vectori coliniari • Operaţii cu vectori: adunarea (regula

triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare; înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale înmulţirii cu scalari; condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli



operaţiilor cu vectori 6. Aplicarea calculului vectorial în descrierea proprietăţilor unor configuraţii geometrice date 1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan 2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a unei configuraţii geometrice plane date 3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor sintetice în rezolvarea unor probleme de geometrie metrică 4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică dată 5. Determinarea condiţiilor necesare pentru coliniaritate, concurenţă sau paralelism 6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme

Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul vectorial în geometria plană • Vectorul de poziţie al unui punct • Vectorul de poziţie al punctului care

împarte un segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)

• Vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi (concurenţa medianelor unui triunghi)

1. Identificarea elementelor necesare pentru calcularea unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri 2. Utilizarea unor tabele şi formule pentru calcule în trigonometrie şi în geometrie 3. Aplicarea teoremelor şi formulelor pentru determinarea unor măsuri (de lungimi sau de unghiuri) 4. Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei şi geometriei a unor probleme practice 5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în rezolvarea triunghiului dreptunghic/ oarecare 6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute prin rezolvarea unor probleme practice

Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie • Rezolvarea triunghiului dreptunghic • Formulele (fără demonstraţie): ( ) ( )cos 180 cos , sin 180 sinx x x x− = − =

• Modalităţi de calcul a lungimii unui segment şi a măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi teorema cosinusului


TRUNCHI COMUN (2 ore) ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT (1 oră) – 3 ore2 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme de matematică a unor noţiuni specifice logicii matematice şi teoriei mulţimilor 2. Reprezentarea adecvată a mulţimilor şi a operaţiilor logice în scopul identificării unor proprietăţi ale acestora 3. Alegerea şi utilizarea de algoritmi pentru efectuarea unor operaţii cu numere reale, cu mulţimi, cu propoziţii/ predicate 4. Deducerea unor rezultate şi verificarea acestora utilizând inducţia matematică sau alte raţionamente logice 5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei mulţimilor 6. Transpunerea unei situaţii - problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului


algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos; operaţii cu intervale de numere reale

• Propoziţie, predicat, cuantificatori • Operaţii logice elementare (negaţie,

conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi relaţiile cu mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate); raţionament prin reducere la absurd

• Inducţia matematică

1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt şiruri, progresii aritmetice sau geometrice 2. Calcularea valorilor unor şiruri care modelează situaţii practice în scopul caracterizării acestora 3. Alegerea şi utilizarea unor modalităţi adecvate de calculare a elementelor unui şir 4. Interpretarea grafică a unor relaţii provenite din probleme practice 5. Analizarea datelor în vederea aplicării unor formule de recurenţă sau a raţionamentului de tip inductiv în rezolvarea problemelor 6. Analizarea şi adaptarea scrierii termenilor unui şir în funcţie de context

FUNCŢII Şiruri • Modalităţi de a descrie un şir; şiruri

particulare: progresii aritmetice, progresii geometrice, determinarea termenului general al unei progresii; suma primilor n termeni ai unei progresii

• Condiţia ca n numere să fie în progresie aritmetică sau geometrică pentru n ≥ 3

1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia 2. Determinarea soluţiilor unor ecuaţii, inecuaţii utilizând reprezentările grafice 3. Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate de reprezentare grafică în vederea evidenţierii unor proprietăţi ale funcţiilor 4. Exprimarea monotoniei unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice 5. Reprezentarea geometrică a graficului unei funcţii prin puncte şi aproximarea acestuia printr-o curbă continuă 6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică

Funcţii; lecturi grafice • Reper cartezian, produs cartezian,

reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în cadrane; drepte în plan de forma x = m sau de forma y = m, m ∈

• Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, egalitatea a două funcţii, imaginea unei funcţii

• Funcţii numerice : ,f I → I interval de numere reale; graficul unei funcţii, reprezentarea geometrică a graficului, intersecţia graficului cu axele de coordonate, interpretarea grafică a unor ecuaţii de forma f(x) = g(x); proprietăţi ale funcţiilor numerice introduse prin lectură grafică: mărginire, monotonie, paritate,

2 Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 3 ore de matematică în trunchiul comun: filiera tehnologică, toate profilurile, toate specializările



imparitate (simetria graficului faţă de axa Oy sau origine), periodicitate

• Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii numerice

1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite 2. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii 3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii 4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică 5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei 6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului

Funcţia de gradul I • Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei ( ): , ,f f x ax b→ = + unde , ,a b∈ intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0 • Interpretarea grafică a proprietăţilor

algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul funcţiei

• Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (≥, <, >) a, b∈ , studiate pe

• Poziţia relativă a două drepte; sisteme de

tipul ax by cmx ny p

+ = + =


reale 1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de cea pătratică 2. Completarea unor tabele de valori necesare pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea 3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative) 4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice 5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii 6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare a ecuaţiilor sau sistemelor de ecuaţii

Funcţia de gradul al II-lea • Reprezentarea grafică a funcţiei

( ) 2: , ,f f x ax bx c→ = + + a,b,c ,∈ 0,a ≠ intersecţia graficului cu axele de

coordonate, ecuaţia ( ) 0,f x = simetria faţă de drepte de forma ,x m= cu m∈

• Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de

forma ,x y sxy p+ =

= cu ,s p∈

1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de date şi reprezentări grafice 2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în vederea comparării variaţiei lor 3. Aplicarea formulelor de calcul şi a lecturii grafice pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme de ecuaţii 4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice 5. Determinarea unor relaţii între condiţii algebrice date şi graficul funcţiei de gradul al II-lea 6. Utilizarea monotoniei şi a punctelor de extrem în optimizarea rezultatelor unor probleme practice

Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea • Monotonie; punct de extrem (vârful

parabolei), interpretare geometrică • Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox,

semnul funcţiei, inecuaţii de forma 2 0ax bx c+ + ≤ (≥, <, >), a,b,c∈ , a ≠ 0, interpretare geometrică • Poziţia relativă a unei drepte faţă de o

parabolă: rezolvarea sistemelor de forma

2

mx n y

ax bx c y

+ =

+ + =, cu , , , , ,a b c m n∈

interpretare geometrică 1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială în diferite contexte 2. Aplicarea regulilor de calcul pentru determinarea caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii date 3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a descrie configuraţii geometrice date 4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a descrie anumite configuraţii geometrice

Vectori în plan • Segment orientat, vectori, vectori coliniari • Operaţii cu vectori: adunarea (regula

triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare; înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale înmulţirii cu scalari; condiţia de coliniaritate; descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli



5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie geometrică să verifice cerinţe date 6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea unor probleme din domenii conexe 1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan 2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a unei configuraţii geometrice plane date 3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor sintetice în rezolvarea unor probleme de geometrie metrică 4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică dată 5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii geometrice date 6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme

Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul vectorial în geometria plană • Vectorul de poziţie al unui punct • Vectorul de poziţie al punctului care

împarte un segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)


1. Identificarea elementelor necesare pentru calcularea unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri 2. Utilizarea unor tabele şi formule pentru calcule în trigonometrie şi în geometrie 3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice 4. Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei şi geometriei a unor probleme practice 5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în rezolvarea triunghiului oarecare 6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute prin rezolvarea unor probleme practice

Trigonometrie şi aplicaţii ale trigonometriei în geometrie

• Rezolvarea triunghiului dreptunghic • Cercul trigonometric, definirea funcţiilor

trigonometrice: [ ] [ ]sin,cos : 0;2 1;1 ,π → −

[ ] ( )tg : 0; \ , ctg : 0;2ππ π → →

• Definirea funcţiilor trigonometrice: [ ] [ ]sin : 1,1 , cos : 1,1 ,→ − → −

tg : \ ,D → cu ,2

D k kπ π = + ∈

ctg : \ ,D → cu { }D k kπ= ∈ • Reducerea la primul cadran; formule

trigonometrice: ( )sin ,a b+ ( ) ( )sin , cos ,a b a b− + ( )cos ,a b− sin 2 ,a cos2a • Modalităţi de calcul a lungimii unui

segment şi a măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi teorema cosinusului


TRUNCHI COMUN (2 ore) ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT (2 ore)– 4 ore3 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme de matematică a unor noţiuni specifice logicii matematice şi teoriei mulţimilor 2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în contexte variate, inclusiv folosind calculatorul 3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real şi utilizarea unor algoritmi pentru optimizarea calculelor cu numere reale 4. Deducerea unor rezultate şi verificarea acestora utilizând inducţia matematică sau alte raţionamente logice 5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei mulţimilor 6. Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului


algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui număr real; operaţii cu intervale de numere reale

• Propoziţie, predicat, cuantificatori • Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie,

disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi relaţiile cu mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate, regulile lui De Morgan); raţionament prin reducere la absurd

• Inducţia matematică • Probleme de numărare

FUNCŢII 1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt funcţii, şiruri, progresii 2. Utilizarea unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor în scopul caracterizării acestora 3. Descrierea unor şiruri/ funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare şi raţionamentul inductiv 4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi algebrice ale acestora 5. Analizarea unor valori particulare în vederea determinării formei analitice a unei funcţii definite pe N prin raţionament de tip inductiv 6. Transpunerea unor situaţii-problemă în limbaj matematic utilizând funcţii definite pe N

Şiruri • Modalităţi de a defini un şir, şiruri mărginite,

şiruri monotoneâ • Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii

geometrice, formula termenului general în funcţie de un termen dat şi raţie, suma primilor n termeni ai unei progresii

• Condiţia ca n numere să fie în progresie aritmetică sau geometrică pentru n ≥ 3

1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia 2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin utilizarea unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor 3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite moduri şi caracterizarea calitativă a acestor reprezentări 4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a ecuaţiilor asociate 5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică 6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea lor cu ajutorul funcţiilor

Funcţii; lecturi grafice • Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea

prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în cadrane; drepte în plan de forma x = m sau

,y m= cu m∈ • Funcţia: definiţie, exemple, exemple de

corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a două funcţii, imaginea şi preimaginea unei mulţimi printr-o funcţie, graficul unei funcţii, restricţii ale unei funcţii

• Funcţii numerice { }( ): ;F f D D= → ⊆

reprezentarea geometrică a graficului,:

3 Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 4 ore de matematică în planurile-cadru, astfel: - filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii - filiera vocaţională, profilul militar (MApN), specializarea matematică-informatică



intersecţia cu axele de coordonate, rezolvări grafice ale unor ecuaţii şi inecuaţii de forma ( ) ( )f x g x= (≤,<, >,≥); proprietăţi ale funcţiilor

numerice introduse prin lectură grafică: mărginire, monotonie; alte proprietăţi: paritate, imparitate, simetria graficului faţă de drepte de forma x = m, m∈ , periodicitate

• Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii numerice

1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite 2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor 3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor 4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică 5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei 6. Modelarea unor situaţii concrete prin utilizarea ecuaţiilor şi inecuaţiilor, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului

Funcţia de gradul I • Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei ( ): , ,f f x ax b→ = + unde , ,a b∈ intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0 • Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice

ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; studiul monotoniei prin semnul diferenţei

1 2( ) ( )f x f x− (sau prin studierea semnului

raportului 1 2

1 2

( ) ( )f x f xx x−−

, 1 2,x x ∈ , 1x ≠ 2x )

• Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (≥, <, >) studiate pe sau pe intervale de numere reale

• Poziţia relativă a două drepte, sisteme de ecuaţii

de tipul ax by cmx ny p

+ = + =


reale • Sisteme de inecuaţii de gradul I

1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de cea pătratică 2. Completarea unor tabele de valori necesare pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea 3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative) 4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice 5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii 6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor probleme şi în modelarea unor procese

Funcţia de gradul al II-lea • Reprezentarea grafică a funcţiei : ,f →

( ) 2 ,f x ax bx c= + + cu , ,a b c∈ şi 0a ≠ , intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia ( ) 0,f x = simetria faţă de drepte de forma ,x m= cu m∈ • Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de

forma ,x y sxy p+ =

=cu ,s p∈

1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de date şi reprezentări grafice 2. Determinarea unor funcţii care verifică anumite condiţii precizate 3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii şi pentru reprezentarea grafică a soluţiilor acestora 4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice 5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice

Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea • Monotonie; studiul monotoniei prin semnul

diferenţei 1 2( ) ( )f x f x− sau prin rata creşterii/ descreşterii:

1 21 2 1 2

1 2

( ) ( ) , , , ,f x f x x x x xx x−

∈ ≠−

punct de

extrem (vârful parabolei) • Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul

funcţiei, inecuaţii de forma ax2 + bx + c ≤ 0



pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea 6. Interpretarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, aproximări şi strategii de optimizare

(≥, <, >), a,b,c ,∈ a ≠0, studiate pe , sau pe intervale de numere reale, interpretare geometrică: imagini şi preimagini ale unor intervale (proiecţiile unor porţiuni de parabolă pe axe)

• Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă: rezolvarea sistemelor de forma

=++

=+

ycbxax

ynmx2 a, b, c, m, n ,∈

• Rezolvarea sistemelor de forma 2

1 1 12

2 2 2

,a x b x c y

a x b x c y

+ + =

+ + =1 2 1 2 1 2, , , , , ,a a b b c c ∈

interpretare geometrică 1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială în diferite contexte 2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în contexte geometrice date 3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a descrie o problemă practică 4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a descrie configuraţii geometrice 5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie geometrică să verifice cerinţe date 6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea unor probleme de fizică

Vectori în plan • Segment orientat, relaţia de echipolenţă,

vectori, vectori coliniari • Operaţii cu vectori: adunarea (regula

triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare; înmulţirea cu scalari , proprietăţi ale înmulţirii cu scalari; condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli

1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan 2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a unei configuraţii geometrice date 3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a problemelor de coliniaritate, concurenţă sau paralelism 4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică dată 5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii geometrice 6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme

Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul vectorial în geometria plană • Vectorul de poziţie al unui punct • Vectorul de poziţie al punctului care împarte un

segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)


• Teorema bisectoarei, vectorul de poziţie al centrului cercului înscris într-un triunghi; ortocentrul unui triunghi; relaţia lui Sylvester, concurenţa înălţimilor

• Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva

1. Identificarea legăturilor între coordonate unghiulare, coordonate metrice şi coordonate carteziene pe cercul trigonometric 2. Calcularea unor măsuri de unghiuri şi arce utilizând relaţii trigonometrice, inclusiv folosind calculatorul 3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice 4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice plane utilizând calculul trigonometric 5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor trigonometrice prin lecturi grafice 6. Optimizarea calculului trigonometric prin alegerea adecvată a formulelor

Elemente de trigonometrie • Cercul trigonometric, definirea funcţiilor

trigonometrice: [ ] [ ]sin,cos : 0;2 1;1 ,π → −

[ ] ( )tg : 0; \ , ctg : 0;2ππ π → →

• Definirea funcţiilor trigonometrice: [ ] [ ]sin : 1,1 , cos : 1,1 ,→ − → −

tg : \ ,D → cu ,2

D k kπ π = + ∈

ctg : \ ,D → cu { }D k kπ= ∈ • Reducerea la primul cadran; formule



trigonometrice: ( )sin ,a b+ ( ) ( )sin , cos ,a b a b− + ( )cos ,a b− sin 2 ,a cos2a , sin sin ,a b+ sin sin , cos cos , cos cosa b a b a b− + − (transformarea sumei în produs)

1. Identificarea unor metode posibile în rezolvarea problemelor de geometrie 2. Aplicarea unor metode diverse pentru determinarea unor distanţe, a unor măsuri de unghiuri şi a unor arii 3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia 4. Analizarea unor configuraţii geometrice pentru alegerea algoritmilor de rezolvare 5. Aplicarea unor metode variate pentru optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de unghiuri şi de arii 6. Modelarea unor configuraţii geometrice utilizând metode vectoriale sau sintetice

Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului scalar a doi vectori în geometria plană • Produsul scalar a doi vectori: definiţie,

proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului, condiţii de perpendicularitate, rezolvarea triunghiului dreptunghic

• Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea triunghiurilor oarecare

• Calcularea razei cercului înscris şi a razei cercului circumscris în triunghi, calcularea lungimilor unor segmente importante din triunghi, calcul de arii


Abordarea actuală a predării-învăţării-evaluării în matematica şcolară constă în mutarea

accentului de la predarea de informaţii la formarea unor competenţe de aplicare a cunoştinţelor dobândite în vederea dezvoltării creativităţii elevilor, prin:

• aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;

• folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;

• accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă;

• îmbinarea şi alternanţa sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.;

• însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.

Această programă urmăreşte crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta

competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor tipuri de activităţi: • formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în măsură să genereze deschideri către

diferite domenii ale matematicii, în scopul formării competenţelor vizate de programele şcolare; • construirea unor secvenţe de învăţare care să permită activităţi de explorare/investigare la nivelul

noţiunilor de bază studiate; • solicitarea frecventă de corelaţii intra şi interdisciplinare;


• punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate; • folosirea unor strategii diferite în rezolvarea aceleiaşi probleme, atunci când este cazul; • susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conţinuturi, interpretarea acestora; • organizarea unor activităţi variate de învăţare pentru elevi, în echipă şi/sau individual, în funcţie de nivelul şi de ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia; • sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.

În activitatea didactică, pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea

următoarelor activităţi de învăţare (asociate competenţelor generale – CG – ale disciplinei Matematica). CG 1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au fost definite

Exemple de activităţi de învăţare: • analizarea datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei

şi eliminarea datelor neesenţiale; • interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia; • utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei; • exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă; • analizarea secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme; • exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic; • recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare

standard. CG 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice

Exemple de activităţi de învăţare: • observarea unor asemănări şi deosebiri, compararea, clasificarea noţiunilor matematice

studiate după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat; • folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analizarea

unor probleme; • utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme; • formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată; • folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi, reguli

etc. CG 3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete

Exemple de activităţi de învăţare: • utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme; • utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate; • construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene; • exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme; • folosirea particularizării, a generalizării, a inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau

rezolvarea de probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată. CG 4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora

Exemple de activităţi de învăţare: • utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii; • intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată, exprimată verbal sau

simbolic şi verificarea pe cazuri particulare a regulilor descoperite; • folosirea diverselor tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi prezentarea

concluziilor unor experimente; • folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente; • intuirea ideii de dependenţă funcţională; • redactarea unor demonstraţii utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii

matematice studiate.


CG 5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă Exemple de activităţi de învăţare: • identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii

diverse; • folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi; • exprimarea unor clase de probleme prin metode specifice; • formarea deprinderilor şi a obişnuinţei de a căuta toate soluţiile sau de a stabili unicitatea

soluţiilor; • analizarea şi interpretarea rezultatelor unei probleme; • identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de

ipoteze; • verificarea validităţii unor afirmaţii, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple

şi/ sau contraexemple; • folosirea unor sisteme de referinţă adecvate pentru abordarea din perspective diferite a unor

noţiuni matematice. CG 6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor din diferite domenii

Exemple de activităţi de învăţare: • analizarea rezolvării unei probleme din punct de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al

clarităţii şi al semnificaţiei rezultatelor; • reformularea unei probleme echivalente sau înrudite; • rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă; • folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea

sau justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.; • transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora; • folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau

pentru structurarea unor situaţii diverse; • expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor

situaţii; • dezvoltarea capacităţii de a se adapta unor situaţii concrete folosind modele matematice; • utilizarea rezultatelor şi a metodelor matematice pentru crearea unor strategii de lucru.

Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”.

În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu

preponderenţă a evaluării continue, formative. Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale cu cele alternative (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe: - corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; - valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev, - utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare; - recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale

Deci, este util să punem accentul pe evaluarea în termeni calitativi, astfel capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi: esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate, diversificare, amplificare treptată, competenţă creativă.


MATEMATICĂ - PROGRAMA 3

Filiera vocaţională, profil artistic Specializările Arhitectură, Arte ambientale, Design: 2 ore/săpt. (CD)


NOTĂ DE PREZENTARE

În structura învăţământului preuniversitar, nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor este determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate.

Studiul matematicii în ciclul superior al liceului - urmăreşte să contribuie atât la formarea şi la dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra

lumii, cât şi la înzestrarea acestora cu un set de competenţe menite să contribuie la formarea unei culturi generale comune pentru toţi elevii determinând, în acelaşi timp, trasee individuale de învăţare;

- oferă elevului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra lumii înconjurătoare în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe şi pentru a formula şi a rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii;

- să înzestreze absolventul de liceu cu un set de competenţe, valori şi atitudini, pentru a favoriza o integrare o integrare profesională optimă.

Planurile-cadru pentru clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, păstrează structura celor

din ciclul inferior al liceului şi sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC); curriculum diferenţiat (CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi vocaţională, respectiv curriculum de dezvoltare locală (CDL) – la filiera tehnologică.

Curriculumul de matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării domeniilor

de studiu, precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competenţelor dobândite prin învăţare. În mod concret se urmăreşte:

• esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative; • compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia; • continuitatea şi coerenţa intradisciplinară; • realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene

abordate în cadrul altor discipline; • prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, cu scopul de a stimula motivaţia pentru studiul

matematicii; • asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea matematicii în

sistemul nostru de învăţământ. Prin aplicarea programei şcolare de Matematică se urmăreşte formarea de competenţe înţelese ca

ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Aceste competenţe permit identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate. Curriculumul centrat pe competenţe induce o proiectare curriculară care are în vedere focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale a învăţării în formarea personalităţii elevului şi corelarea finalităţilor cu aşteptările societăţii.

Programa şcolară de Matematică urmăreşte asigurarea unui echilibru între formarea competenţelor

generale de cunoaştere şi nevoia de a opera cu concepte matematice în contexte proprii filierei de formare, profilului şi specializării în scopul orientării învăţării către finalităţile liceului. Programa este structurată pe un ansamblu de cinci competenţe generale şi individualizează învăţarea pentru filiera vocaţională, profilul artistic cu specializările Arhitectură, Arte ambientale, Design – cărora li se adresează.


Programa şcolară de matematică are în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea activităţilor didactice. Astfel, în condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi a parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii, profesorul poate:

• să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut; • să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea logicii

interne de dezvoltare a conceptelor matematice; • să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă. Programa de Matematică pentru curriculum diferenţiat are următoarele componente: - competenţe generale; - valori şi atitudini; - competenţe specifice; - conţinuturile corelate cu competenţe specifice; - sugestii metodologice.



1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în

enunţuri matematice 3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete 4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii

concrete 5. Analiza de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea

soluţiilor.


Curriculumul şcolar pentru disciplina Matematică are în vedere formarea la elevi a următoarelor valori şi atitudini:

dezvoltarea iniţiativei, a unei gândiri deschise, creative, a independenţei în gândire şi în acţiune

dezvoltarea spiritului de obiectivitate şi de imparţialitate manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme manifestarea tenacităţii, a perseverenţei, a capacităţii de concentrare şi a atenţiei

distributive manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi

eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea

unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa

socială şi profesională.



Competenţe specifice Conţinuturi 1. Identificarea unghiurilor, poziţiilor

relative ale dreptelor şi planelor în spaţiu pe corpuri geometrice care pot ilustra spaţii arhitecturale

2. Reprezentarea în spaţiu a corpurilor geometrice, punând în evidenţă elementele care le determină

3. Utilizarea proprietăţilor corpurilor geometrice pentru construcţii în spaţiu şi pentru identificarea unor relaţii între elemente ale corpurilor geometrice

4. Utilizarea convenţiilor de notaţie şi de reprezentare specifice geometriei în spaţiu

5. Utilizarea reprezentărilor geometrice pentru rezolvarea unor probleme referitoare la secţiuni plane în corpuri geometrice, la tangenţă a corpurilor de rotaţie şi la corpuri geometrice înscrise sau circumscrise

Elemente de geometrie în spaţiu Poziţiile relative ale dreptelor şi planelor în spaţiu Unghiuri în spaţiu: unghiul a două drepte în spaţiu,

unghiul dintre o dreaptă şi un plan, unghiul dintre două plane

Drepte şi plane perpendiculare: proiecţia unui punct pe un plan, proiecţia unei drepte pe un plan, proiecţia unei figuri geometrice pe un plan, perpendiculara comună a două drepte necoplanare

Corpuri geometrice: poliedre (suprafeţe prismatice, suprafeţe piramidale, mulţimi poliedrale, poliedre particulare, relaţia lui Euler) şi corpuri rotunde (suprafaţă cilindrică, suprafaţă conică, cilindru, con sferă, corpuri de rotaţie)

Secţiuni plane în corpuri geometrice Calcule de distanţe în spaţiu; calcule de arii şi volume

(principiul lui Cavalieri) Reper cartezian în spaţiu, coordonatele unui punct în

spaţiu, calculul distanţei dintre două puncte date

1. Caracterizarea unor mulţimi sau a unor

funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare

2. Utilizarea regulilor de calcul cu limite şi derivate în contexte variate

3. Exprimarea în limbajul analizei matematice a unor proprietăţi cantitative şi calitative ale unei funcţii

4. Utilizarea lecturii grafice în aprecierea continuităţii şi derivabilităţii unei funcţii

5. Interpretarea proprietăţilor unei funcţii prin analiza reprezentării grafice

Elemente de analiză matematică Limite de funcţii Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe

dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta încheiată, simbolurile + ∞ şi -∞.

Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei într-un punct utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3), funcţia radical (n = 2, 3), funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2.

Calculul limitelor pentru: funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, funcţia exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3), funcţia radical (n = 2, 3), funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2, cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii (0/0, ∞/∞, 0.∞)

Asimptotele graficului funcţiilor studiate: verticale, orizontale şi oblice.

Funcţii continue Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii,

operaţii cu funcţii continue. Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere

reale. Funcţii derivabile Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un

punct, funcţii derivabile. Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul

derivatei de ordin ul I pentru funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3), funcţia radical


Competenţe specifice Conţinuturi (n = 2, 3), funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2.

Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor Rolul derivatei de ordinul I în studiul funcţiilor:

monotonie, puncte de extrem. Reprezentarea grafică a funcţiilor studiate.

NOTĂ: În introducerea noţiunii de limită a unui şir nu se va

introduce definiţia cu ε .


Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar (pe de o parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă parte, apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a la ciclul inferior al învăţământul liceal sau la şcoala de arte şi meserii) este însoţită de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă şi vizează următoarele aspecte:

• aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;

• folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;

• accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă;

• îmbinare şi alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor în grup, asaltului de idei etc.;

• însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.

Actualul curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în alta. Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare, îşi pot adapta practicile pedagogice în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor, demersul didactic fiind orientat spre realizarea următoarelor tipuri de activităţi:

• formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor vizate de programele şcolare;

• alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii; • solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare; • punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate; • obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională; • susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor

conţinuturi, interpretarea acestora; • formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup; • organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite; • sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.


Prezentul curriculum îşi propune să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri didactice care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Pe parcursul ciclului liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere următoarele aspecte ale învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale disciplinei: 1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate Exemple de activităţi de învăţare:

• analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi eliminarea datelor neesenţiale;

• interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia; • utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei; • exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă; • analiza secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme; • exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic; • recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice Exemple de activităţi de învăţare:

• compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice studiate după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;

• folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme; • formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată; • folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli.

3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete Exemple de activităţi de învăţare:

• cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate; • folosirea particularizării, a generalizării sau a analogiei pentru alcătuirea sau pentru rezolvarea de

probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată; • construirea şi interpretarea unor desene, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene; • exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme; • utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.

4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete Exemple de activităţi de învăţare:

• formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi prezentarea concluziilor în analiza unor situaţii problemă;

• folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente; • intuirea ideii de dependenţă funcţională; • utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii; • redactarea soluţiilor utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii matematice studiate.

5. Analiza de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor Exemple de activităţi de învăţare:

• identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple; • imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi; • exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinţei de a căuta toate

soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor; analiza rezultatelor; • identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze; • folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei noţiuni

matematice; • analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al clarităţii

şi al semnificaţiei rezultatelor; • reformularea unei probleme echivalente sau înrudite; rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă; • folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau

justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.; • folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru

structurarea unor situaţii diverse; • analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete; • utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.


Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor matematice ca atare. Accentul se mută de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”. Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi: esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate, diversificare, amplificare treptată.



PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A IX-A


CHIMIE

Bucureşti, 2009


NOTA DE PREZENTARE

Necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin

dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe

parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate, a determinat noua

structură a învăţământului obligatoriu. Pe baza rezultatelor studiilor efectuate, la nivelul

Comisiei Europene au fost stabilite 8 domenii de competenţe-cheie, fiind precizate pentru

fiecare domeniu cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile care trebuie dobândite, respectiv

formate, în procesul educaţional.

Aceste domenii de competenţe-cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea

sistemelor educaţionale şi de formare profesională în Europa şi, ca urmare, stau la baza

stabilirii curriculumului pentru clasele a IX-a şi a X-a – ani finali pentru educaţia de bază.

Studiul chimiei în ciclul inferior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea şi

dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii oferind individului cunoştinţele

necesare pentru a acţiona asupra acesteia, iar în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe de a

rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi la

înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi atitudini menite să contribuie la formarea unei

culturi comune pentru toţi elevii şi determinând, pe de altă parte, trasee individuale de învăţare.

Astfel, planurile cadru în vigoare pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu, sunt structurate pe

trei componente: trunchi comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia

şcolii (CDŞ).

Trunchiul comun reprezintă oferta educaţională constând din acelaşi număr de ore

pentru toate filierele, profilurile şi specializările din cadrul învăţământului liceal. Vizând

competenţele-cheie, trunchiul comun va fi parcurs în mod obligatoriu de toţi elevii, indiferent

de profilul de formare.

Chimia este disciplină de trunchi comun şi contribuie, alături de celelalte discipline la:

- finalizarea educaţiei de bază prin dezvoltarea competenţelor cheie urmărite în cadrul învăţământului obligatoriu – condiţie pentru asigurarea egalităţii de şanse pentru toţi elevii, oricare ar fi specificul liceului (filieră, profil);

- formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi. Curriculumul diferenţiat reprezintă oferta educaţională stabilită la nivel central,

constând dintr-un pachet de discipline cu alocările orare asociate acestora.

În cazul disciplinei Chimie, la clasa a IX-a, această ofertă educaţională (1 oră), asigură o

bază comună pentru pregătirea de profil, răspunzând nevoii de a iniţia elevul în trasee de

formare specializate, cu o bază suficient de diversificată pentru a se putea orienta în privinţa

studiilor ulterioare sau pentru a se putea integra social şi profesional, în cazul finalizării

studiilor.


Orele de chimie din curriculum diferenţiat sunt ore pe care elevii din profilul sau

specializarea respectivă, le efectuează în mod obligatoriu.

Orice domeniu al cunoaşterii are propriul corp de concepte, conţinut factual, conţinut

procedural şi alte aspecte, care, toate împreună, constituie cunoştinţele domeniului. În multe

domenii, incluzând pe cel al chimiei, cunoaşterea este multifaţetată, necesitând eforturi

susţinute şi o instruire focalizată pe dezvoltarea înţelegerii. Principiile care au stat la baza

elaborării programei sunt următoarele:

- Învăţarea ştiinţelor este un proces activ; - Toţi elevii indiferent de aspiraţii, motivaţii, interese trebuie să aibă oportunitatea

alfabetizării ştiinţifice; - Formarea educaţiei ştiinţifice, în detrimentul conţinuturilor ştiinţifice nerelevante în

raport cu dezvoltarea mentală a elevilor sau aplicabilitatea practică a acestora. Ca urmare, s-a urmărit: esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii

formative; compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a

acestuia; continuitatea şi coerenţa intradisciplinară; realizarea legăturilor interdisciplinare prin

utilizarea de modele matematice în explicarea unor fenomene; prezentarea conţinuturilor într-o

formă accesibilă în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul chimiei şi, nu în ultimul rând,

asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea disciplinei.

Programa de chimie este structurată pe formarea de competenţe. Competenţele permit

identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniului studiat, în contexte variate.

Acest tip de proiectare curriculară îşi propune: focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării,

accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului, corelarea cu aşteptările

societăţii. Programa de chimie pentru trunchi comun este structurată pe un acelaşi ansamblu de

competenţe generale şi competenţe specifice adecvate pentru profilul real, uman, tehnologic şi

vocaţional şi, aceleaşi ansamblu de conţinuturi. Programa de chimie pentru curriculum diferenţiat

cuprinde noi conţinuturi care contribuie la aprofundarea competenţelor.

Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea

activităţilor didactice. În condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii

integrale a conţinutului obligatoriu, profesorul poate:

- să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut; - să grupeze în unităţi de învăţare, în diverse moduri, elementele de conţinut cu

respectarea logicii interne de dezvoltare a conceptelor; - să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din

clasă. Programele au următoarele componente:

- competenţe generale; - valori şi atitudini; - competenţe specifice; - conţinuturile corelate cu competenţe specifice; - sugestii metodologice.



1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi

2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice

3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante,

demonstrând raţionamente deductive şi inductive

4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în

formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea

rezultatelor

5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra

propriei persoane şi asupra mediului



1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi


Trunchiul comun Curriculum diferenţiat

1.1. Descrierea comportării speciilor chimice studiate într-un context dat

- Variaţia electronegativităţii în grupele principale şi în perioadele 1,2,3;

- Variaţia caracterului metalic şi nemetalic în gupele principale şi perioadele 1,2,3;

- Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu oxigen, clor, apă;

- Proprietăţi chimice ale clorului reacţii cu hidrogen, fier, apă, cupru, hidroxid de sodiu, bromură de sodiu,iodură de potasiu

- Cristalul de NaCl; - pH-ul soluţiilor apoase; - Pila Daniell, acumulatorul cu

plumb; - Coroziunea şi protecţia

anticorosivă;

- *Variaţia electronegativităţii în perioada a 4-a (grupele principale);

- *Variaţia caracterului metalic şi nemetalic în perioada a 4-a (grupele principale);

- *Caracterul acido-bazic al oxizilor elementelor din perioada a 3-a şi din grupa a 14-a (IV A);

- *Conductibilitatea soluţiilor de electroliţi;

- *Echilibrul chimic; - *Legea acţiunii maselor, Kc, Ka,

Kw - *Principiul Le Châtelier. Factori

care influenţează echilibrul chimic - *Caracterul oxidant al KMnO4, K

2Cr2O 7 şi caracterul reducător al carbonului, hidrogenului, monoxidului de carbon, metalelor

- *Elementul Léclanché. 1.2. Diferenţierea substanţelor chimice după natura interacţiunilor dintre atomi, ioni, molecule.

- Legătura ionică. Cristalul NaCl; - Legătura covalentă nepolară: H2,

N2, Cl2 - Legătura covalentă polară: HCl,

H2O; - Legătura covalent-coordinativă:

NH4+, H 3O +;

- Legătura de hidrogen. Proprietăţi fizice ale apei;

- Solubilitatea substanţelor în solvenţi polari şi nepolari;

- Soluţii apoase de acizi(tari şi slabi) şi de baze (tari şi slabe):HCl, H2CO3, HCN, NaOH, NH3.

- *Legătura covalentă polară: CCl4, CH4;

- *Legătura covalent-coordinativă în combinaţii complexe;

- *Forţe van der Walls;

1.3. Explicarea observaţiilor efectuate în scopul identificării unor aplicaţii ale speciilor şi proceselor chimice studiate

- Proprietăţi fizice ale apei; - Dizolvarea şi factorii care

influenţează dizolvarea; - Solubilitatea substanţelor în

solvenţi polari şi nepolari; - pH-ul soluţiilor apoase; - Pila Daniell, acumulatorul cu

plumb - Importanţă practică: Na, Cl2,

NaCl

- *Legătura covalent-coordinativă în combinaţii complexe


- *Reducerea cu carbon, hidrogen, monoxid de carbon - metodă de obţinere a metalelor;

- *Elementul Léclanché.





2.1. Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii

- Variaţia caracterului metalic: reactivitatea Na, Mg, Al, faţă de O2, H2O;

- Variaţia caracterului nemetalic: reactivitatea nemetalelor din grupa 17 (VII A)

- Proprietăţi chimice ale clorului reacţii cu: Fe, Cu, iodură de potasiu şi bromură de sodiu;

- Dizolvarea unui compus ionic şi a unui compus covalent polar în apă;

- Factorii care influenţează dizolvarea; - Solubilitatea substanţelor în solvenţi

polari şi nepolari; - Soluţii. Prepararea de soluţii apoase

de concentraţii molare şi procentuale cunoscute;

- Determinarea caracterului acido-bazic al soluţiilor cu indicatori;

- pH-ul soluţiilor: determinarea pH-ului unor soluţii de acizi şi baze cu hârtie indicator de pH;

- Pila Daniell – construcţie şi funcţionare.

- * Caracterul amfoter al Al (OH)3, Zn (OH)2 ;


- *Reacţiile KMnO4 şi K2Cr2O7 cu Fe2+;

- *Caracterul reducător al metalelor: reacţii cu săruri;

- *Prepararea de soluţii apoase de diferite concentraţii procentuale folosind cristalohidraţi.

2.2. Colectarea informaţiilor prin observări calitative şi cantitative.

- Corelaţii între structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3, poziţie în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor

- Variaţia proprietăţilor periodice ale elementelor, în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3

- Pila Daniell, acumulatorul cu plumb

- *Corelaţii între structura învelişului electronic pentru elementele din perioada a 4-a, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor;

- *Elementul Leclanché; - *Echilibrul chimic.

2.3. Formularea de concluzii folosind informaţiile din surse de documentare, grafice, scheme, date experimentale care să răspundă ipotezelor formulate

- Corelaţii între structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor;

- Clasificarea elementelor în blocuri: s, p, d, f;

- Factorii care influenţează dizolvarea; - Solubilitatea substanţelor în solvenţi

polari şi solvenţi nepolari.

- *Factori care influenţează echilibrul chimic.


3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive



3.1 Analizarea problemelor pentru a stabili contextul, relaţiile relevante, etapele rezolvării

- Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3;

- Corelaţii între structura învelişului electronic al elementelor din perioadele 1, 2, 3, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor;

- Variaţia electronegativităţii în grupele principale şi perioadele 1, 2, 3 ;

- Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor din grupele principale şi perioadele 1, 2, 3 ;

- Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor ecuaţiilor reacţiilor redox.

- *Structura învelişului electronic pentru elementele din perioada a 4-a;

- *Variaţia ra, ri, Ei în tabelul periodic

- *Variaţia electronegativităţii în perioada a 4-a (grupele principale);

- *Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor din perioada a 4-a;

- * Kc,* Kw,* Ka; - *Factori care influenţează

echilibrul chimic.

3.2 Integrarea relaţiilor matematice în rezolvarea de probleme

- Calcule stoechiometrice; - Concentraţia molară; - Stabilirea coeficienţilor ecuaţiilor

reacţiilor redox; - Ecuaţia de stare a gazului ideal; - Volum molar.

- *Calculul concentraţiilor procentuale ale soluţiilor obţinute din cristalohidraţi;

- *Kc, *Ka, *Kw - *Calculul concentraţiei de ioni

hidroniu. Aprecierea valorii pH-ului din valoarea concentraţiei ionilor hidroniu, pentru valori întregi ale pH-ului

3.3 Evaluarea strategiilor de rezolvare a problemelor pentru a lua decizii asupra materialelor/condiţiilor analizate

- Pila Daniell; - Solubilitatea substanţelor în

solvenţi polari şi solvenţi nepolari.

- *Reducerea cu carbon, hidrogen, monoxid de carbon - metodă de obţinere a metalelor;


- *Factori care influenţează echilibrul chimic.


4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor



4.1 Modelarea conceptelor, structurilor, relaţiilor, proceselor, sistemelor


- Legătura ionică: NaCl; - Cristalul NaCl; - Legătura covalentă nepolară: H2, Cl2, N2 ; - Legătura covalentă polară: HCl, H2O; - Legătura covalent-coordinativă: NH4

+, H3O+;

- Pila Daniell, acumulatorul cu plumb; - Dizolvarea.


- *Legătura covalentă polară: CH4, CCl4;

- *Legătura covalent-coordinativă în combinaţii complexe;

- *Elementul Leclanché,

4.2 Folosirea corectă a terminologiei specifice chimiei


- Corelaţii între structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor;

- Variaţia proprietăţilor periodice ale elementelor, în grupele principale şi perioadele 1, 2, 3;

- Legături chimice (ionică, covalentă) si legătura de hidrogen;

- Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi de baze (tari şi slabe);

- pH-ul soluţiilor apoase; - Dizolvarea şi factorii care influenţează

dizolvarea; - Reacţii redox. Aplicaţii ale reacţiilor

redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb. Coroziunea şi protecţia anticorosivă;

- Ecuaţia de stare a gazului ideal.


- *Variaţia proprietăţilor periodice ale elementelor din perioada a 4-a (grupele principale);

- *Forţe van der Waals - *Echilibrul chimic. Legea

acţiunii maselor. Kc, Ka, Kw. Principiul lui Le Châtelier şi factori care influenţează echilibrul chimic;

- *Elementul Leclanché; - *Denumirea combinaţiilor

complexe.


5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului



5.1. Respectarea şi aplicarea normelor de protecţie personală şi a mediului

- Variaţia caracterului metalic: reactivitatea Na, Mg, Al, faţă de O2, H2O;

- Variaţia caracterului nemetalic: reactivitatea nemetalelor din grupa 17 (VII A);

- Proprietăţi chimice ale Cl2: reacţii cu Fe, Cu, iodură de sodiu şi bromură de potasiu;

- Dizolvarea unui compus ionic şi a unui compus covalent polar în apă;

- Soluţii apoase de acizi(tari şi slabi) şi de baze( tari şi slabe);

- Determinarea caracterului acido-bazic al soluţiilor cu indicatori;

- Determinarea pH-ului unor soluţii de acizi şi baze cu hârtie indicator de pH.

- *Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în perioada a 4-a (grupe principale);

- *Caracterul acido-bazic al oxizilor elementelor din perioada a 3-a şi din grupa a 14-a (IV A);

- *Conductibilitatea soluţiilor de electroliţi.

5.2 Anticiparea efectelor unor acţiuni specifice asupra mediului înconjurător

- Proprietăţile chimice ale clorului şi sodiului;

- Solubilitatea în solvenţi polari şi nepolari;

- Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi de baze (tari şi slabe);

- Acumulatorul cu plumb - pH-ul soluţiilor apoase; - Coroziunea.

- *Elementul Leclanché.

CONŢINUTURI

Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3, *4. Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor. Variaţia proprietăţilor periodice ale elementelor, în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3,*4.

Legătura ionică. Legătura covalentă polară şi nepolară. Legătura coordinativă. Legătura de hidrogen. *Forţe van der Waals. Dizolvarea şi factorii care influenţează dizolvarea. Solubilitatea. Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe); pH-ul soluţiilor apoase. *Echilibrul chimic. *Legea acţiunii maselor. *Kc,*Ka, *Kw *Principiul lui Le Châtelier şi factori care influenţează echilibrul chimic. Reacţii redox. Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb, *elementul Léclanché. Coroziunea şi protecţia anticorosivă. Ecuaţia de stare a gazului ideal.

TERMENI Straturi, substraturi, orbitali, *rază atomică, *rază ionică, *energie de ionizare,

electronegativitate, caracter metalic, caracter nemetalic, legătură ionică, cristal ionic, legătură covalentă polară, legătură covalentă nepolară, legătură covalent-coordinativă, interacţiuni ion-dipol, interacţiuni dipol-dipol *combinaţie complexă, legătură de hidrogen, moleculă polară, moleculă nepolară, solubilitate, solvent polar, solvent nepolar, concentraţie molară, *cristalohidrat, acid tare, acid slab, bază tare, bază slabă, amfolit acido-bazic, pH, *echilibru chimic, *Kc,*Kw,*Ka, număr de oxidare, oxidare, reducere, agent oxidant, agent reducător, coroziune, element galvanic, volum molar.



Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează înţelegerea, construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive, designul mediilor de învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi tehnicilor de evaluare ale domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor afective şi lipsa înţelegerii faptului că, nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi comportament, a condus la ignorarea domeniului afectiv.

Cum remarca Piaget, „la nici un nivel, în nici o stare, chiar şi la adulţi, nu putem găsi un comportament sau o stare care este pur cognitivă, fără elemente ale afectivului, şi nici o stare pur afectivă, fără un element cognitiv implicat”.

Problemele tehnologice, sociale, economice şi ştiinţifice nu se pot rezolva numai prin cunoştinţe cognitive.

Valorile şi atitudinile care contribuie la formarea competenţelor urmărite prin studiul chimiei, se regăsesc în asocierea de mai jos:

Competenţa generală Valori şi atitudini

Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.

• Respect pentru adevăr şi rigurozitate; • Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea

critică a limitelor acestora; • Dispoziţia de ameliorare a propriei performanţe.

Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice.

• Iniţiativă personală; • Interes şi curiozitate; • Spirit critic şi autocritic; • Dispoziţie de a considera ipotezele ca idei ce

trebuie testate; • Dispoziţie de a nu trage imediat concluzii; • Dispoziţie de a avea o viziune neinfluenţată de

convingerile personale. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.

• Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile / repetabile;

• Dispoziţie de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;

• Manifestare creativă. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor.

• Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;

• Toleranţă pentru opiniile celorlalţi; • Dorinţă de informare şi afirmare; • Interes şi respect pentru ceilalţi; • Respect faţă de argumentaţia ştiinţifică; • Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de

comunicare, inclusive pentru cele furnizate de TIC.

Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.

• Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;

• Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.



Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această

restructurare, deseori, necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi

specializate. Sarcinile de rutină sunt acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei,

ceea ce conduce la descreşterea atât a necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate

în performarea acestora şi totodată la creşterea cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi

cognitive de înalt nivel.

Dacă epoca industrială se caracteriza prin:

- Standardizare, control centralizat, relaţii de adversitate, decizie autocrată, conformitate, comunicare unidirecţională, compartimentare, orientare către părţile componente,

- epoca informaţiei se caracterizează prin: - Individualizare, autonomie, relaţii de cooperare, decizie în cooperare, iniţiativă,

diversitate, interrelaţionare, abordare holistică, orientare către procese.

Aceste trăsături induc ideea că, instruirea nu mai este nici pe de parte înţeleasă ca „o

mărime care se potriveşte pentru toţi”, fiind imperios necesar ca aceasta să furnizeze

oportunităţi pentru ca educabilii să manifeste iniţiativă şi responsabilitate pentru propria

învăţare, în acelaşi timp, să ofere sprijin pentru ca procesele învăţării să fie mai efective şi

eficiente.

Programele de chimie descriu oferta educaţională a disciplinei pentru un parcurs şcolar

determinat. Aplicarea acestor programe are în vedere posibilitatea construirii unor parcursuri

individuale de învăţare, printr-o ofertă adaptată specificului şcolii, interesului elevilor şi al

comunităţii, precum şi promovarea unor strategii didactice active ce plasează elevul, în centrul

procesului didactic.

Programa şcolară reprezintă elementul central al proiectării didactice. Proiectarea

didactică presupune:

i. Lectura personalizată a programei; ii. Planificarea calendaristică;

iii. Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi implicit a lecţiilor.

Elaborarea documentelor de proiectare didactică necesită asocierea într-un mod

personalizat al elementelor programei – competenţe specifice şi conţinuturi, cu resurse

metodologice, temporale, materiale.

Planificarea calendaristică ca instrument de interpretare personalizată a programei, se

racordează la individualitatea clasei. Pentru realizarea acesteia se recomandă parcurgerea

următoarelor etape:


1. Studierea programei; 2. Împărţirea pe unităţi de învăţare; 3. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare; 4. Alocarea timpului necesar pentru fiecare unitate de învăţare în concordanţă cu

competenţele specifice vizate, conţinuturile alocate şi individualitatea fiecărei clase.

STRUCTURA PLANIFICĂRII CALENDARISTICE

Nr. U.Î.

Unitatea de învăţare

- titlu


Conţinuturi Număr de ore

alocate

Săpt. Observaţii

Proiectarea unei unităţi de învăţare necesită aplicarea unei metodologii care constă

într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce conduc la detalierea conţinuturilor de tip factual,

noţional şi procedural care contribuie la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor specifice.

Etapele proiectării, aceleaşi pentru orice unitate de învăţare, se regăsesc în următoarea

rubricaţie:

Conţinuturi detaliate ale unităţii de învăţare



Resurse Evaluare

Ce ? De ce ? Cum ? Cu ce ? Cât ?

Activităţile de învăţare se construiesc pe baza corelării dintre competenţele specifice şi

conţinuturile prevăzute de programă. Activităţile de învăţare presupun orientarea către un scop,

redat prin tema activităţii, fiind transpuse într-o formă de comunicare inteligibilă elevilor –

adecvată nivelului de vârstă al acestora.

Pentru a avea succes în societatea cunoaşterii, într-o economie a competiţiei crescute, toţi

elevii trebuie să înveţe să comunice, să gândească şi să raţioneze eficient, să rezolve probleme

complexe, să lucreze cu date multidimensionale şi reprezentări sofisticate, să formuleze

judecăţi referitoare la acurateţea masei de informaţie, să colaboreze în diverse echipe şi să

demonstreze o puternică automotivare.

Copiii nu urmează acelaşi drum pentru creştere intelectuală şi schimbare, ei nu sunt

pregătiţi să înveţe în acelaşi mod, mai degrabă învaţă unele proceduri încet şi folosind rute

multiple; dezvoltarea cunoştinţelor nu numai că este variabilă, dar se constituie în contexte şi

situaţii particulare. Ca urmare, instruirea ar trebui să ţină cont de natura culturii clasei, de

practicile pe care le promovează şi de variaţia individuală.


Ştiinţele, ca şi alte domenii, sunt deseori învăţate prin muncă în colaborare. Prin

asemenea interacţiuni, indivizii construiesc comunităţi ale practicii, îşi testează propriile teorii

şi construiesc pe învăţarea altora; interacţiunea socială furnizează oportunităţi de a percepe

situaţia din perspective diferite Modelarea competenţelor cognitive prin participare în grup şi

interacţiune socială este un mecanism important pentru internalizarea cunoştinţelor şi

deprinderilor.

Indiferent de tipul de achiziţie urmărit, fie o unitate foarte specifică a unei deprinderi sau

a unei cunoştinţe, fie o schemă amplă de rezolvare a unei probleme complexe, dezvoltarea unei

cunoaşteri profunde a unui domeniu necesită timp şi focalizare pe oportunităţile de exersare şi

feedback Ca urmare, furnizarea unui feedback informativ şi la timp va conduce la exersarea

efectivă şi eficientă a unei deprinderi, aceasta fiind una din sarcinile instruirii.

Ţinând cont de aspectele menţionate este necesar ca educabililor să li se dea iniţiativa, să

lucreze în grup pentru soluţionarea unor sarcini de viaţă, să li se permită alegerea dintr-o

diversitate de metode, să utilizeze tehnologia avansată şi să aibă posibilitatea de a persevera

până ce ating standardele corespunzătoare. Pe de altă parte practica pedagogică trebuie să se

îndrepte spre:

• focalizarea pe activităţi practice în care elevul să fie implicat fizic, mental şi social; • furnizarea unei varietăţi de activităţi de învăţare; • evitarea folosirii termenilor şi conceptelor introductive în afara unor referinţe concrete; • implicarea frecventă a elevilor în gândirea operaţională.

În continuare sunt prezentate câteva sugestii de activităţi de învăţare care pot fi abordate

în scopul formării şi dezvoltării competenţelor generale din programă:

1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.

• Interpretarea informaţiilor furnizate de mijloace multimedia; • Valorificarea informaţiilor care se pot obţine din configuraţia electronică/poziţia

elementelor în tabelul periodic; • Exerciţii de clasificare a unor substanţe după natura legăturilor chimice; • Exerciţii de interpretare ale proprietăţilor fizice ale apei; • Interpretarea funcţionării pilei Daniell, acumulatorului cu plumb;

2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice.

• Realizarea unor investigaţii care dovedesc relaţii structură – proprietăţi: caracterul metalic/nemetalic, caracterul acidobazic, caracterul amfoter, caracterul oxidant/reducător;

• Proiectarea unor investigaţii pe tema factorilor care influenţează dizolvarea, pe tema acidităţii/bazicităţii soluţiilor etc.;

• Construirea pilei Daniell; • Reprezentarea datelor experimentale; • Folosirea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale; • Interpretarea datelor experimentale;


• Elaborarea unor referate care includ observaţii, concluzii pe baza activităţii experimentale;

• Folosirea surselor bibliografice suplimentare pentru validarea unor concluzii. 3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând

raţionamente inductive şi deductive.

• Identificarea unor surse bibliografice pentru rezolvarea problemelor; • Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite situaţii prin analogie, inducţie

sau deducţie; • Analiza informaţiilor pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei

acestora şi pentru eliminarea informaţiilor neesenţiale; • Utilizarea intuiţiei în rezolvarea de probleme • Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale relaţiilor de dependenţă

dintre parametrii de stare, noţiunile de mol, volum molar; • Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale Kc, Ka, Kw; • Rezolvarea de probleme legate de concentraţia ionilor H3O+; • Stabilirea N.O. pe baza regulilor; • Stabilirea coeficienţilor prin metoda redox; • Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite situaţii şi alegerea

alternativei/alternativelor corecte; 4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor,

în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor.

• Scrierea simbolurilor atomilor elementelor, ionilor; • Reprezentarea formulelor de structură ale combinaţiilor ionice şi covalente; • Scrierea ecuaţiilor reacţiilor chimice; • Reprezentarea configuraţiei electronice a elementelor, utilizând regulile de completare; • Exerciţii de modelare a legăturilor ionice/covalente şi a interacţiunilor de natură fizică; • Modelarea procesului de dizolvare; • Utilizarea corectă şi sistematică a terminologiei adecvate.

5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi

asupra mediului.

• Familiarizarea elevilor cu normele de protecţie; • Documentarea pe teme legate de aplicaţiile practice ale unor substanţe, procese; • Elaborarea de proiecte; • Folosirea internetului şi a altor mijloace de informare.

Evaluarea, în mod tradiţional, a fost folosită de profesor pentru a monitoriza învăţarea

elevului şi a furniza o bază pentru asigurarea notelor. În timp, caracterul evaluării s-a schimbat,

rolul acesteia crescând permanent. Deserveşte trei mari scopuri:

• Să asiste învăţarea, • Să măsoare achiziţiile individuale • Să evalueze programe. Deşi evaluările folosite în diferite contexte şi în diferite scopuri apar ca fiind diferite,

subscriu aceloraşi principii comune, unul dintre acestea este că evaluarea este întotdeauna un

proces de gândire asupra dovezilor furnizate.


Indiferent de scop, orice evaluare trebuie să fie fundamentată pe trei elemente reunite în

triunghiul evaluării: cogniţie – modelul reprezentării cunoştinţelor şi dezvoltării competenţelor

în domeniul disciplinei, observaţie – sarcini sau situaţii care ne permit observarea performanţei

elevului, şi interpretare – metodologia folosită pentru a trage concluzii referitoare la

performanţa elevului, care în mod explicit trebuie corelate.

În procesul de design al evaluării rolul central îl deţine modelul cogniţiei şi învăţării, care

trebuie să fie bazat pe modul în care elevii îşi reprezintă cunoştinţele şi competenţele

domeniului.

În teoriile moderne ale învăţării şi cogniţiei un accent major este plasat pe dimensiunea

socială a învăţării, incluzând practici participative care vin în sprijinul cunoaşterii şi

înţelegerii.Ca urmare, practicile evaluării ar trebui să depăşească focalizarea pe deprinderi şi

biţi discreţi de cunoştinţe şi să vizeze aspecte mai complexe legate de achiziţiile elevilor.

Ceea ce indivizii ştiu, cum ştiu şi cum sunt capabili să-şi folosească cunoştinţele pentru a

răspunde la întrebări, a rezolva o problemă şi a se angaja în învăţare adiţională, este aspectul

cheie care determină participarea în societatea actuală. Ca urmare, evaluarea ar trebui să fie

centrată pe strategiile specifice pe care elevii le folosesc în rezolvarea problemelor,

identificându-se acelea care provoacă o dezvoltare continuă a eficienţei şi sunt ancorate la un

anumit domeniu particular de cunoştinţe şi deprinderi.

Achiziţiile, în majoritate, sunt acumulate prin interacţiune şi discurs; în cadrul clasei

înţelegerea se produce prin întrebări şi răspunsuri. Ca urmare, evaluarea ar trebui să

evidenţieze cât de bine se angajează elevii în practicile comunicative şi cât de bine folosesc

instrumentele de comunicare corespunzătoare domeniului.

O astfel de evaluare, formativă, este susţinută de coerenţa demersului de învăţare, adică

de coerenţa demersului elevului şi este evident orientată către procesele care generează

produsele vizibile ale învăţării.

Evaluarea formativă întreţine un raport interactiv cu formarea, permiţând profesorului să

garanteze că modelele de formare propuse sunt adaptate caracteristicilor elevilor, şi anume,

diferenţelor individuale în învăţare şi aprofundare. Această formă de reglare este necesar să

intervină în decursul actului de formare, înainte de certificare sau orientarea ulterioară.

Evaluarea formativă însoţeşte învăţarea şi permite ajustări consecutive în funcţie de

feedback-ul obţinut. Departe de a fi o simplă constatare a unei cantităţi de reuşită sau eşec, nu

se limitează doar la înregistrarea rezultatelor, mergând până la aflarea „de-ce”-urilor

rezultatelor. Pune accent pe aspectele calitative şi nu pe cele cantitative şi permite corectarea

traiectoriilor.


În afara tehnicilor tradiţionale de evaluare: înregistrări ale discuţiilor din clasă,

înregistrări ale acţiunilor elevilor, teste scrise, teste de evaluare prin activităţi practice, tema

pentru acasă, se recomandă şi folosirea altor mijloace alternative: proiectul şi portofoliul.

Proiectul este o activitate complexă care presupune: investigarea problemei, realizarea proiectului propriu-zis şi prezentarea acestuia, evidenţiind capacitatea de a lucra în cooperare, de a realiza activităţi independent, de a comunica, de a împărtăşi celorlalţi propriile păreri şi concluzii, de a lua decizii.

Rolul profesorului este esenţial în ceea ce priveşte organizarea activităţii, consilierea şi monitorizarea discretă a elevilor, prin supervizarea obiectivelor proiectului stabilite de aceştia, prin informarea acestora cu privire la surse de documentare sau proceduri ce pot fi folosite, totuşi intervenţia acestuia rămânând minimă. Este important ca profesorul să evite situaţia de eşec, fiecare elev putând fi evidenţiat la un moment dat.

În ceea ce priveşte evaluarea prin intermediul proiectului, aceasta se poate realiza pentru tehnica de lucru folosită, pentru modul de prezentare şi/sau produsul realizat. Cele patru dimensiuni utilizate în evaluare sunt:

1. operarea cu fapte, concepte, deprinderi dobândite prin învăţare; 2. calitatea produsului – creativitatea, imaginaţia, tehnica estetică, execuţia, realizarea; 3. reflecţia – capacitatea de a se distanţa de propria lucrare având permanent în vedere

propriile obiective, de a evalua progresul făcut şi de a face modificările necesare; 4. comunicarea – atât pe perioada realizării cât şi a prezentării acestuia.

Proiectele angajează elevii într-o autentică învăţare pe o perioadă semnificativă de timp,

determinându-i să reflecteze la propria acţiune, să ia decizii, să-şi dezvolte relaţii interpersonale, să utilizeze limbile moderne în contexte autentice, să se mobilizeze şi constituie un cadru propice pentru demonstrarea înţelegerii şi competenţelor dobândite.




PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A X-A


C H I M I E

Aprobat prin ordin al ministrului

Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009



Chimie – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului

2

NOTĂ DE PREZENTARE Necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate, a determinat noua structură a învăţământului obligatoriu. Pe baza rezultatelor studiilor efectuate, la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite 8 domenii de competenţe-cheie, fiind precizate pentru fiecare domeniu cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile care trebuie dobândite, respectiv formate, în procesul educaţional.

Aceste domenii de competenţe-cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor educaţionale şi de formare profesională în Europa şi, ca urmare, stau la baza stabilirii curriculumului pentru clasele a IX-a şi a X-a – ani finali pentru educaţia de bază. Studiul chimiei în ciclul inferior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii oferind individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra acesteia, iar în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe de a rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi atitudini menite să contribuie la formarea unei culturi comune pentru toţi elevii şi determinând, pe de altă parte, trasee individuale de învăţare. Astfel, planurile cadru în vigoare pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ).

Trunchiul comun reprezintă oferta educaţională constând din acelaşi număr de ore pentru toate filierele, profilurile şi specializările din cadrul învăţământului liceal. Vizând competenţele-cheie, trunchiul comun va fi parcurs în mod obligatoriu de toţi elevii, indiferent de profilul de formare. Chimia este disciplină de trunchi comun şi contribuie, alături de celelalte discipline la: ▪ finalizarea educaţiei de bază prin dezvoltarea competenţelor cheie urmărite în cadrul

învăţământului obligatoriu – condiţie pentru asigurarea egalităţii de şanse pentru toţi elevii, oricare ar fi specificul liceului (filieră, profil);

▪ formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi.

Curriculumul diferenţiat reprezintă oferta educaţională stabilită la nivel central, constând dintr-un pachet de discipline cu alocările orare asociate acestora. În cazul disciplinei Chimie, la clasa a X-a, această ofertă educaţională (1 oră), asigură o bază comună pentru pregătirea de profil, răspunzând nevoii de a iniţia elevul în trasee de formare specializate, cu o bază suficient de diversificată pentru a se putea orienta în privinţa studiilor ulterioare sau pentru a se putea integra social şi profesional, în cazul finalizării studiilor.

Orele de chimie din curriculum diferenţiat sunt ore pe care elevii din profilul sau specializarea respectivă, le efectuează în mod obligatoriu.

Orice domeniu al cunoaşterii are propriul corp de concepte, conţinut factual, conţinut procedural şi alte aspecte, care, toate împreună, constituie cunoştinţele domeniului. În multe domenii, incluzând pe cel al chimiei, cunoaşterea este multifaţetată, necesitând eforturi susţinute şi o instruire focalizată pe dezvoltarea înţelegerii. Principiile care au stat la baza elaborării programei sunt următoarele: • Învăţarea ştiinţelor este un proces activ; • Toţi elevii indiferent de aspiraţii, motivaţii, interese trebuie să aibă oportunitatea alfabetizării

ştiinţifice; • Formarea educaţiei ştiinţifice, în detrimentul conţinuturilor ştiinţifice nerelevante în raport cu

dezvoltarea mentală a elevilor sau aplicabilitatea practică a acestora.

Ca urmare, s-a urmărit: esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative; compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia; continuitatea şi coerenţa intradisciplinară; realizarea legăturilor interdisciplinare prin utilizarea de modele matematice în explicarea unor fenomene; prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul chimiei şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea disciplinei.




3

Programa de chimie este structurată pe formarea de competenţe. Competenţele permit identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniului studiat, în contexte variate. Acest tip de proiectare curriculară îşi propune: focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului, corelarea cu aşteptările societăţii.

Programa de chimie pentru trunchi comun este structurată pe un acelaşi ansamblu de competenţe generale şi competenţe specifice adecvate pentru profilul real, uman, tehnologic şi vocaţional şi, aceleaşi ansamblu de conţinuturi. Programa de chimie pentru curriculum diferenţiat cuprinde noi conţinuturi care contribuie la aprofundarea competenţelor. Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea activităţilor didactice. În condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale a conţinutului obligatoriu, profesorul poate:

- să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut; - să grupeze în unităţi de învăţare, în diverse moduri, elementele de conţinut cu respectarea logicii

interne de dezvoltare a conceptelor; - să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programele au următoarele componente: • competenţe generale; • competenţe specifice corelate cu unităţi de conţinut; • valori şi atitudini; • sugestii metodologice.




4


1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi 2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice 3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante,

demonstrând raţionamente deductive şi inductive 4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în

formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor





5


1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.

Competenţe specifice Conţinuturi Trunchi comun Curriculum diferenţiat

1.1. Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă

- Alcani: clorurarea metanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului, arderea;

- Alchene: adiţia H2, X2, HX, H2O, polimerizarea;

- Alchine : acetilenă - adiţia H2, X2, HX, H2O, arderea;

- Arene: benzen, toluen, naftalină – halogenare, nitrare;

- Alcooli: etanol - fermentaţia acetică , metanol – arderea, glicerină – obţinerea trinitratului de glicerină ;

- Acizi carboxilici: acidul acetic - reacţiile cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, etanol.

- Săpunuri şi detergenţi - acţiune de spălare;

- Compuşi organici cu acţiune biologică: grăsimi, proteine, zaharide – proprietăţi fizice;

- Medicamente–acţiune asupra organismului;

- Vitamine – rol fiziologic; - Droguri – acţiune nocivă asupra

organismului.

- *Chimizarea metanului:obţinerea aldehidei formice, acidului cianhidric, gazului de sinteză, gazului de apă şi a acetilenei;

- *Alchene: halogenarea alilică, oxidarea blândă şi energică;

- *Diene: adiţia bromului 1,4, polimerizare,copolimerizare;

- *Alchine: obţinerea acetilurilor de Na, Ag, Cu;

- *Arene: reacţii de substituţie la nucleu: sulfonare, alchilare, acilare.Orientarea substituţiei. Reacţii de halogenare şi oxidare la catena laterală. Reacţii de adiţie la benzen (hidrogen şi clor) şi naftalină (hidrogen);

- Reacţii de oxidare la nucleu;

- *Tăria acidului acetic; - *Reacţia de saponificare.

1.2. Diferenţierea compuşilor organici în funcţie de structura acestora

- Elemente organogene; - Legături chimice în compuşii organici; - Tipuri de catene de atomi de carbon; - Clasificarea compuşilor organici ; - Izomeria de catenă la alcani (C4 – C5 ); - Izomeria de catenă şi de poziţie la

alchene (C4 – C5 ), alchine (C4 – C5 ); - Formule de structură ale alcanilor,

alchenelor, alchinelor, arenelor, alcoolilor, acizilor carboxilici.

- Regula lui Markovnicov;

- *Izomeria geometrică la alchene;

- *Halogenarea alilică ; - *Diene: butadiena, izoprenul -

formule de structură ; - *Orientarea substituţiei la

nucleul aromatic ; - *Acizi graşi – formule de

structură ; - *Săpunuri şi detergenţi –

formule de structură.




6

2. Investigarea comportării chimice a unor substanţe sau sisteme chimice.


2.1. Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii

- Obţinerea acetilenei din carbid; - Adiţia bromului la acetilenă; - Solubilitatea în apă a alcoolilor; - Fermentaţia acetică; - Reacţiile acidului acetic cu metale

reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, alcool etilic;

- Obţinerea săpunului; - Denaturarea proteinelor; - Identificarea amidonului.

- *Tăria acidului acetic; - *Oxidare blândă şi energică

la alchene.

2.2. Formularea de concluzii care să demonstreze relaţii de tip cauză-efect

- Hidrocarburi – proprietăţi fizice şi chimice;

- Regula lui Markovnicov; - Alcooli – proprietăţi fizice; - Acidul acetic – proprietăţi chimice; - Săpunuri şi detergenţi - acţiune de

spălare; - Vitamine – rol fiziologic şi

avitaminoze.

- *Halogenarea alillică; - *Adiţia 1,4 la diene; - *Obţinerea acetilurilor; - *Orientarea substituţiei la

nucleul aromatic; - *Tăria acidului acetic; - *Echilibrul reacţiei de

esterificare;

3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente inductive şi deductive.


3.1. Conceperea sau adaptarea unei strategii de rezolvare pentru a analiza o situaţie

- Clasificarea compuşilor organici; - Hidrocarburi – proprietăţi chimice; - Acidul acetic – proprietăţi chimice.

- *Halogenarea alilică; - *Reacţii de substituţie la

alchine: obţinerea acetilurilor;

- *Arene: reacţii de sulfonare, alchilare, acilare. Orientarea substituţiei. Reacţii de halogenare şi oxidare la catena laterală. Reacţii de adiţie la benzen şi naftalină. Reacţii de oxidare la nucleu.

3.2. Formularea unor reguli, definiţii, generalizări care să fie utilizate în studiul claselor de compuşi

- Clasificarea compuşilor organici ; - Hidrocarburi: alcani (C1 – C5 ),

alchene (C2 – C5 ), alchine (C2 – C5 ) – serie omoloagă, denumire, formule de structură, izomerie de catenă şi de poziţie;

- Reacţia de adiţie la alchene şi alchine ; regula lui Markovnicov;

- Alcooli: metanol, etanol, glicerol - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere );

- Acidul acetic: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, etanol.

- *Alchene : izomerie geometrică, halogenare alilică, oxidare blândă şi energică ;

- *Diene : adiţia 1,4 ; - *Orientarea substituţiei la

nucleul aromatic.




7


3.3 Furnizarea soluţiilor la probleme care necesită luarea în considerare a mai multor factori diferiţi/concepte relaţionate

- Formule brute, moleculare şi de structură plane;

- Calcule stoechiometrice; - Putere calorică.

- *Tăria acidului acetic; - *Echilibrul reacţiei de

esterificare.

4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor.


4.1. Procesarea informaţiei scrise, a datelor, conceptelor, pentru utilizarea lor în activităţile de tip proiect

- Combustibili: metan, fracţiuni petroliere, cărbuni;

- Petrolul – sursă de materii prime organice.Chimizarea petrolului ;

- Benzine. Cifra octanică; - Importanţa practică şi acţiunea

biologică a etanolului şi a acidului acetic;

- Cauciucul natural şi sintetic, mase plastice;

- Fibre naturale, artificiale şi sintetice; - Coloranţi naturali şi sintetici ; - Vopsele ; - Arome, esenţe, parfumuri; - Compuşi organici cu acţiune

biologică: grăsimi, proteine, zaharide; - Medicamente; - Droguri. - Acţiunea asupra mediului a

compuşilor organici studiaţi.

- *Chimizarea metanului; - *Acizi graşi.

4.2. Utilizarea în mod sistematic, a terminologiei specifice, într-o varietate de contexte de comunicare

- Elemente organogene; - Formule moleculare şi de structură

plane; - Tipuri de catene de atomi de carbon; - Clasificarea compuşilor organici ; - Hidrocarburi; - Combustibili; - Petrolul; - Alcooli; - Acizi carboxilici ; - Săpunuri şi detergenţi; - Cauciucul natural şi sintetic, mase

plastice; - Fibre naturale, artificiale şi sintetice; - Coloranţi naturali şi sintetici ; - Vopsele ; - Arome, esenţe, parfumuri; - Compuşi organici cu acţiune biologică; - Medicamente; - Droguri.

- *Chimizarea metanului; - *Alchene: halogenarea alilică,

oxidarea blândă şi energică; - *Diene: adiţia bromului 1,4,

polimerizare,copolimerizare - *Alchine: obţinerea

acetilurilor de Na, Ag, Cu; - *Arene: reacţii de substituţie

la nucleu: sulfonare, alchilare, acilare. Orientarea substituţiei. Reacţii de halogenare şi oxidare la catena laterală. Reacţii de adiţie la benzen şi naftalină. Reacţii de oxidare la nucleu;

- *Echilibrul reacţiei de esterificare;

- *Tăria acidului acetic; - *Reacţia de saponificare.




8

5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.


5.1. Analizarea consecinţelor dezechilibrelor generate de procesele chimice poluante şi folosirea necorespunzătoare a produselor chimice

- Acţiunea compuşilor organici asupra mediului;

- Combustibili; - Petrolul; - Cauciucul natural şi sintetic, mase

plastice; - Săpunuri şi detergenţi; - Droguri.

- *Chimizarea metanului.

5.2. Justificarea importanţei compuşilor organici

- Importanţa practică a metanului, etenei, acetilenei;

- Combustibili: metan, fracţiuni petroliere, cărbuni;

- Petrolul - sursă de materii prime organice. Benzine. Cifra octanică;

- Fermentaţia acetică; - Importanţa practică şi biologică a

etanolului şi a acidului acetic; - Săpunuri şi detergenţi; - Cauciucul natural şi sintetic, mase

plastice; - Fibre naturale, artificiale şi sintetice; - Coloranţi naturali şi sintetici ; - Vopsele ; - Arome, esenţe, parfumuri; - Compuşi organici cu acţiune

biologică; - Medicamente; - Vitamine.

- *Chimizarea metanului; - *Acizi graşi.

LISTĂ DE CONŢINUTURI

Introducere în studiul chimiei organice: obiectul chimiei organice, elemente organogene, tipuri de catene de atomi de carbon. Formule moleculare şi de structură plane. Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni. Combustibili: metanul, fracţiuni petroliere, cărbuni. Petrolul – sursă de materii prime organice. Chimizarea petrolului – cracarea. Alcani – serie omoloagă, denumire, structură, izomerie de catenă, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului, arderea.*Chimizarea metanului : obţinerea aldehidei formice, acidului cianhidric, gazului de apă, gazului de sinteză şi a acetilenei. Alchene - serie omoloagă, denumire, structură, izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O, polimerizarea.*Izomerie geometrică.*Oxidare blândă şi energică, halogenarea alilică la alchene. *Diene : butadiena, izoprenul – adiţia bromului 1,4, polimerizare, copolimerizare. Alchine - serie omoloagă, denumire, structură, izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O la acetilenă, arderea.* Reacţii de substituţie – obţinerea acetilurilor de Na, Ag, Cu.




9

Arene: benzen, toluen, naftalină - halogenare, nitrare,* sulfonare, *alchilare, * acilare.* Orientarea substituţiei.* Reacţii de halogenare şi oxidare la catena laterală. *Reacţii de adiţie de hidrogen şi clor la benzen şi de hidrogen la naftalină.* Reacţii de oxidare la nucleu. Alcooli: metanol, etanol, glicerină– formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Fermentaţia acetică şi arderea metanolului. Obţinerea trinitratului de glicerină. Acizi carboxilici: acid acetic – reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu etanolul.*Echilibrul reacţiei de esterificare.* Tăria acidului acetic. *Acizi graşi - formule de structură. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi – *formule de structură, *reacţia de saponificare, acţiunea de spălare. Cauciucul natural şi sintetic, mase plastice – proprietăţi fizice, importanţă. Fibre naturale, artificiale şi sintetice – materie primă, comparaţii, higroscopicitate, utilizări. Coloranţi naturali şi sintetici – coloranţi pentru fibre şi coloranţi alimentari. Vopsele – compoziţie. Arome, esenţe, parfumuri – utilizări. Compuşi organici cu acţiune biologică: grăsimi, proteine, zaharide (glucoza, zaharoza, amidon, celuloza) – stare naturală, proprietăţi fizice, importanţă. Medicamente: sulfamide, antibiotice, aspirina – acţiune asupra organismului. Droguri - acţiune nocivă asupra organismului. Vitamine – clasificare în funcţie de solubilitate, rol fiziologic, avitaminoze. VALORI ŞI ATITUDINI Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează înţelegerea, construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive, designul mediilor de învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi tehnicilor de evaluare ale domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor afective şi lipsa înţelegerii faptului că, nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi comportament, a condus la ignorarea domeniului afectiv. Cum remarca Piaget, „la nici un nivel, în nici o stare, chiar şi la adulţi, nu putem găsi un comportament sau o stare care este pur cognitivă, fără elemente ale afectivului, şi nici o stare pur afectivă, fără un element cognitiv implicat”. Problemele tehnologice, sociale, economice şi ştiinţifice nu se pot rezolva numai prin cunoştinţe cognitive. Valorile şi atitudinile care contribuie la formarea competenţelor urmărite prin studiul chimiei, se regăsesc în asocierea de mai jos:

Competenţa generală Valori şi atitudini Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.

• Respect pentru adevăr şi rigurozitate; • Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în

aprecierea critică a limitelor acestora; • Dispoziţia de ameliorare a propriei

performanţe. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice.

• Iniţiativă personală; • Interes şi curiozitate; • Spirit critic şi autocritic; • Dispoziţie de a considera ipotezele ca idei ce

trebuie testate; • Dispoziţie de a nu trage imediat concluzii; • Dispoziţie de a avea o viziune neinfluenţată

de convingerile personale. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.

• Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/ repetabile;

• Dispoziţie de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;

• Manifestare creativă.




10

Competenţa generală Valori şi atitudini Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor.

• Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;

• Toleranţă pentru opiniile celorlalţi; • Dorinţă de informare şi afirmare; • Interes şi respect pentru ceilalţi; • Respect faţă de argumentaţia ştiinţifică; • Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi

de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC.

Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.

• Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;

• Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.

SUGESTII METODOLOGICE Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această restructurare, deseori, necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi specializate. Sarcinile de rutină sunt acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei, ceea ce conduce la descreşterea atât a necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate în performarea acestora şi totodată la creşterea cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi cognitive de înalt nivel.

Dacă epoca industrială se caracteriza prin: • Standardizare, control centralizat, relaţii de adversitate, decizie autocrată, conformitate,

comunicare unidirecţională, compartimentare, orientare către părţile componente, epoca informaţiei se caracterizează prin:

• Individualizare, autonomie, relaţii de cooperare, decizie în cooperare, iniţiativă, diversitate, interrelaţionare, abordare holistică, orientare către procese.

Aceste trăsături induc ideea că, instruirea nu mai este nici pe de parte înţeleasă ca „o mărime care se potriveşte pentru toţi”, fiind imperios necesar ca aceasta să furnizeze oportunităţi pentru ca educabilii să manifeste iniţiativă şi responsabilitate pentru propria învăţare, în acelaşi timp, să ofere sprijin pentru ca procesele învăţării să fie mai efective şi eficiente.

Programele de chimie descriu oferta educaţională a disciplinei pentru un parcurs şcolar determinat. Aplicarea acestor programe are în vedere posibilitatea construirii unor parcursuri individuale de învăţare, printr-o ofertă adaptată specificului şcolii, interesului elevilor şi al comunităţii, precum şi promovarea unor strategii didactice active ce plasează elevul, în centrul procesului didactic.

Programa şcolară reprezintă elementul central al proiectării didactice. Proiectarea didactică presupune:

i. Lectura personalizată a programei; ii. Planificarea calendaristică;

iii. Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi implicit a lecţiilor. Elaborarea documentelor de proiectare didactică necesită asocierea într-un mod personalizat al elementelor programei –competenţe specifice şi conţinuturi, cu resurse metodologice, temporale, materiale.

PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ ca instrument de interpretare personalizată a programei, se racordează la individualitatea clasei. Pentru realizarea acesteia se recomandă parcurgerea următoarelor etape:






11

Structura planificării calendaristice

Nr. U.Î.

Unitatea de învăţare - titlu


Conţinuturi Număr de ore alocate

Săptămâna Observaţii

Proiectarea unei unităţi de învăţare necesită aplicarea unei metodologii care constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce conduc la detalierea conţinuturilor de tip factual, noţional şi procedural care contribuie la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor specifice. Etapele proiectării, aceleaşi pentru orice unitate de învăţare, se regăsesc în următoarea rubricaţie: Conţinuturi detaliate ale unităţii de învăţare



Resurse Evaluare

Ce ? De ce ? Cum ? Cu ce ? Cât ? Activităţile de învăţare se construiesc pe baza corelării dintre competenţele specifice şi conţinuturile prevăzute de programă. Activităţile de învăţare presupun orientarea către un scop, redat prin tema activităţii, fiind transpuse într-o formă de comunicare inteligibilă elevilor – adecvată nivelului de dezvoltare al acestora.

Pentru a avea succes în societatea cunoaşterii, într-o economie a competiţiei crescute, toţi elevii trebuie să înveţe să comunice, să gândească să raţioneze eficient, să rezolve probleme complexe, să lucreze cu date multidimensionale şi reprezentări sofisticate, să formuleze judecăţi referitoare la acurateţea masei de informaţie, să colaboreze în diverse echipe şi să demonstreze o puternică automotivare.

Copiii nu urmează acelaşi drum pentru creştere intelectuală şi schimbare, ei nu sunt pregătiţi să înveţe în acelaşi mod, mai degrabă învaţă unele proceduri încet şi folosind rute multiple; dezvoltarea cunoştinţelor nu numai că este variabilă, dar se constituie în contexte şi situaţii particulare. Ca urmare, instruirea ar trebui să ţină cont de natura culturii clasei, de practicile pe care le promovează şi de variaţia individuală.

Ştiinţele, ca şi alte domenii, sunt deseori învăţate prin muncă în colaborare. Prin asemenea interacţiuni, indivizii construiesc comunităţi ale practicii, îşi testează propriile teorii şi construiesc pe învăţarea altora; interacţiunea socială furnizează oportunităţi de a percepe situaţia din perspective diferite. Modelarea competenţelor cognitive prin participare în grup şi interacţiune socială este un mecanism important pentru internalizarea cunoştinţelor şi deprinderilor.

Indiferent de tipul de achiziţie urmărit, fie o unitate foarte specifică a unei deprinderi sau a unei cunoştinţe, fie o schemă amplă de rezolvare a unei probleme complexe, dezvoltarea unei cunoaşteri profunde a unui domeniu necesită timp şi focalizare pe oportunităţile de exersare şi feedback. Ca urmare, furnizarea unui feedback informativ şi la timp va conduce la exersarea efectivă şi eficientă a unei deprinderi, aceasta fiind una din sarcinile instruirii.

Ţinând cont de aspectele menţionate este necesar ca educabililor să li se dea iniţiativa, să lucreze în grup pentru soluţionarea unor sarcini de viaţă, să li se permită alegerea dintr-o diversitate de metode, să utilizeze tehnologia avansată şi să aibă posibilitatea de a persevera până ce ating standardele corespunzătoare. Pe de altă parte, practica pedagogică trebuie să se îndrepte spre:

• focalizarea pe activităţi practice în care elevul să fie implicat fizic, mental şi social; • furnizarea unei varietăţi de activităţi de învăţare; • evitarea folosirii termenilor şi conceptelor introductive în afara unor referinţe concrete; • implicarea frecventă a elevilor în gândirea operaţională.




12

În continuare sunt prezentate câteva sugestii de activităţi de învăţare care pot fi abordate în scopul formării şi dezvoltării competenţelor generale din programă:

1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi. • Interpretarea informaţiilor furnizate de mijloace multimedia; • Valorificarea informaţiilor care se pot obţine din configuraţia electronică/poziţia elementelor

în tabelul periodic; • Explicarea proprietăţilor unui compus pe baza structurii acestuia; • Clasificarea unor compuşi după natura legăturii/grupării funcţionale;

2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice. • Realizarea unor investigaţii care dovedesc relaţii structură – proprietăţi; • Proiectarea unor investigaţii pe tema proprietăţilor unor compuşi; • Reprezentarea datelor experimentale; • Folosirea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale; • Interpretarea datelor experimentale; • Interpretarea digramelor/tabelelor/schemelor grafice; • Elaborarea unor referate care includ observaţii, concluzii pe baza activităţii experimentale; • Folosirea surselor bibliografice suplimentare pentru validarea unor concluzii.

3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente inductive şi deductive.

• Identificarea surselor bibliografice necesare rezolvării unor probleme; • Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite situaţii prin analogie, inducţie sau

deducţie; • Analiza informaţiilor pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei acestora şi

pentru eliminarea informaţiilor neesenţiale; • Utilizarea intuiţiei în rezolvarea de probleme; • Aplicarea algoritmilor de rezolvare a problemelor de calcul.


• Reprezentarea formulelor de structură ale compuşilor organici; • Scrierea ecuaţiilor reacţiilor chimice; • Modelarea legăturii covalente/interacţiunilor de natură fizică, în cazul compuşilor studiaţi; • Utilizarea corectă şi sistematică a terminologiei adecvate.

5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.

• Familiarizarea elevilor cu normele de protecţie; • Documentarea pe teme legate de aplicaţiile practice ale unor substanţe, procese; • Elaborarea de proiecte; • Folosirea internetului şi a altor mijloace de informare.

Evaluarea, în mod tradiţional, a fost folosită de profesor pentru a monitoriza învăţarea elevului şi a furniza o bază pentru asigurarea notelor. În timp, caracterul evaluării s-a schimbat, rolul acesteia crescând permanent. Deserveşte trei mari scopuri:

• să asiste învăţarea, • să măsoare achiziţiile individuale, • să evalueze programe.

Deşi evaluările folosite în diferite contexte şi în diferite scopuri apar ca fiind diferite, subscriu aceloraşi principii comune, unul dintre acestea este că evaluarea este întotdeauna un proces de gândire asupra dovezilor furnizate. Indiferent de scop, orice evaluare trebuie să fie fundamentată pe trei elemente reunite în triunghiul evaluării: cogniţie – modelul reprezentării cunoştinţelor şi dezvoltării competenţelor în domeniul disciplinei, observaţie




13

– sarcini sau situaţii care ne permit observarea performanţei elevului, şi interpretare – metodologia folosită pentru a trage concluzii referitoare la performanţa elevului, care în mod explicit trebuie corelate.

În procesul de design al evaluării rolul central îl deţine modelul cogniţiei şi învăţării, care trebuie să fie bazat pe modul în care elevii îşi reprezintă cunoştinţele şi competenţele domeniului. În teoriile moderne ale învăţării şi cogniţiei un accent major este plasat pe dimensiunea socială a învăţării, incluzând practici participative care vin în sprijinul cunoaşterii şi înţelegerii.Ca urmare, practicile evaluării ar trebui să depăşească focalizarea pe deprinderi şi biţi discreţi de cunoştinţe şi să vizeze aspecte mai complexe legate de achiziţiile elevilor. Ceea ce indivizii ştiu, cum ştiu şi cum sunt capabili să-şi folosească cunoştinţele pentru a răspunde la întrebări, a rezolva o problemă şi a se angaja în învăţare adiţională, este aspectul cheie care determină participarea în societatea actuală. Ca urmare, evaluarea ar trebui să fie centrată pe strategiile specifice pe care elevii le folosesc în rezolvarea problemelor, identificându-se acelea care provoacă o dezvoltare continuă a eficienţei şi sunt ancorate la un anumit domeniu particular de cunoştinţe şi deprinderi. Achiziţiile, în majoritate, sunt acumulate prin interacţiune şi discurs; în cadrul clasei înţelegerea se produce prin întrebări şi răspunsuri. Ca urmare, evaluarea ar trebui să evidenţieze cât de bine se angajează elevii în practicile comunicative şi cât de bine folosesc instrumentele de comunicare corespunzătoare domeniului. O astfel de evaluare, formativă, este susţinută de coerenţa demersului de învăţare, adică de coerenţa demersului elevului şi este evident orientată către procesele care generează produsele vizibile ale învăţării. Evaluarea formativă întreţine un raport interactiv cu formarea, permiţând profesorului să garanteze că modelele de formare propuse sunt adaptate caracteristicilor elevilor, şi anume, diferenţelor individuale în învăţare şi aprofundare. Această formă de reglare este necesar să intervină în decursul actului de formare, înainte de certificare sau orientarea ulterioară. Evaluarea formativă însoţeşte învăţarea şi permite ajustări consecutive în funcţie de feedback-ul obţinut. Departe de a fi o simplă constatare a unei cantităţi de reuşită sau eşec, nu se limitează doar la înregistrarea rezultatelor, mergând până la aflarea „de-ce”-urilor rezultatelor. Pune accent pe aspectele calitative şi nu pe cele cantitative şi permite corectarea traiectoriilor. În afara tehnicilor tradiţionale de evaluare: înregistrări ale discuţiilor din clasă, înregistrări ale acţiunilor elevilor, teste scrise, teste de evaluare prin activităţi practice, tema pentru acasă, se recomandă şi folosirea altor mijloace alternative: proiectul şi portofoliul. Proiectul este o activitate complexă care presupune: investigarea problemei, realizarea proiectului propriu-zis şi prezentarea acestuia, evidenţiind capacitatea de a lucra în cooperare, de a realiza activităţi independent, de a comunica, de a împărtăşi celorlalţi propriile păreri şi concluzii, de a lua decizii. Rolul profesorului este esenţial în ceea ce priveşte organizarea activităţii, consilierea şi monitorizarea discretă a elevilor, prin supervizarea obiectivelor proiectului stabilite de aceştia, prin informarea acestora cu privire la surse de documentare sau proceduri ce pot fi folosite, totuşi intervenţia acestuia rămânând minimă. Este important ca profesorul să evite situaţia de eşec, fiecare elev putând fi evidenţiat la un moment dat. În ceea ce priveşte evaluarea prin intermediul proiectului, aceasta se poate realiza pentru tehnica de lucru folosită, pentru modul de prezentare şi/sau produsul realizat. Cele patru dimensiuni utilizate în evaluare sunt:

1. operarea cu fapte, concepte, deprinderi dobândite prin învăţare; 2. calitatea produsului – creativitatea, imaginaţia, tehnica estetică, execuţia, realizarea; 3. reflecţia – capacitatea de a se distanţa de propria lucrare având permanent în vedere

propriile obiective, de a evalua progresul făcut şi de a face modificările necesare; 4. comunicarea – atât pe perioada realizării cât şi a prezentării acestuia.

Proiectele angajează elevii într-o autentică învăţare pe o perioadă semnificativă de timp, determinându-i să reflecteze la propria acţiune, să ia decizii, să-şi dezvolte relaţii interpersonale, să utilizeze limbile moderne în contexte autentice, să se mobilizeze şi constituie un cadru propice pentru demonstrarea înţelegerii şi competenţelor dobândite.




PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI

C H I M I E

CLASA A XI-A1

Aprobat prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009

1 Se aplică şi la clasa a XII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul de completare.



Chimie – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii şi a iniţierii în trasee de formare specializate, a determinat noua structură a învăţământului obligatoriu şi drept consecinţă, a învăţământului post-obligatoriu.

Studiul chimiei în ciclul superior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea capacităţii de a reflecta asupra lumii, de a formula şi de a rezolva probleme pe baza relaţionării achiziţiilor din acest domeniu cu celelalte domenii ale cunoaşterii. Dezvoltarea competenţelor esenţiale pentru reuşita personală şi socio-profesională: comunicare, gândire critică, prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii complexe, formarea disponibilităţii de a-şi asuma responsabilităţi şi roluri diverse, în scopul orientării adecvate în carieră într-o societate dinamică, precum şi asigurarea condiţiilor favorabile manifestării morale autonome şi responsabile din punct de vedere civic, reprezintă alte dominante vizate de învăţământul postobligatoriu şi drept urmare şi de chimie.

Planurile-cadru în vigoare pentru ciclul superior al liceului, sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ).

La acest nivel de şcolaritate:

Trunchiul comun (TC) – ofertă educaţională comună pe profil de formare, stabilită la nivel naţional – este constituit din aceleaşi discipline, cu alocări orare şi programe şcolare identice pentru toate specializările din cadrul profilului. Trunchiul comun vizează atât aprofundarea competenţelor-cheie dobândite pe parcursul învăţământului obligatoriu, relevante pentru traseul de formare a elevului, cât şi dobândirea competenţelor specifice profilului de formare.

Curriculumul diferenţiat (CD) – ofertă educaţională comună pe specializare, stabilită la nivel naţional – este constituit dintr-un pachet de discipline cu alocările orare şi programele şcolare corespunzătoare, diferenţiat pe specializări. Curriculumul diferenţiat asigură, în clasele a XI-a şi a XII-a, o bază comună pregătirii de specialitate pentru formarea profesională iniţială, respectiv, pentru continuarea studiilor.

Curriculumul la decizia şcolii (CDŞ) – ca ofertă educaţională stabilită la nivel local – se constituie, în funcţie de solicitările elevilor şi de resursele materiale şi umane ale unităţii de învăţământ, din discipline opţionale şi din alte activităţi educaţionale (aprofundări, extinderi). Se asigură, astfel, cadrul pentru susţinerea unor performanţe diferenţiate, a unor nevoi şi interese specifice de învăţare ale elevilor, precum şi, după caz, specializarea suplimentară faţă de curriculum diferenţiat, necesară formării profesionale iniţiale.

Programele şcolare de Chimie sunt structurate pe un acelaşi ansamblu de competenţe generale şi competenţe specifice atât pentru filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii, cât şi pentru toate calificările profesionale din cadrul filierei tehnologice la care se studiază această disciplină.

În cadrul ofertei curriculare a disciplinei, diferenţierile dintre profilurile menţionate, precum şi dintre domeniile de calificări profesionale din cadrul filierei tehnologice sunt realizate pe segmentul conţinuturilor valorificate, fiind determinate de alocările orare din planurile-cadru de învăţământ, 1 oră, respectiv, 2 ore.

În cazul disciplinei Chimie, la clasa a XI-a, oferta educaţională pentru curriculum diferenţiat (1 oră) se adresează elevilor înscrişi la profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii şi celor de la profilul militar, specializarea matematică-informatică. Programa şcolară este structurată pe un acelaşi ansamblu de competenţe generale şi competenţe specifice pentru ambele profiluri şi comune cu cele ale trunchiului comun. Diferenţele se înregistrează la nivelul conţinuturilor şi se datorează parcursului de formare diferit al elevilor de la cele două profiluri. Conţinuturile sunt prezentate în cele două programe în mod diferit: în programa pentru specializarea ştiinţe ale naturii, într-o coloană special destinată, cu corp de literă cursiv şi asterisc, iar în cea pentru profilul militar, cu corp de literă normal. Orele de chimie din curriculum diferenţiat sunt ore pe care elevii din profilul sau specializarea respectivă, le efectuează în mod obligatoriu.




Orice domeniu al cunoaşterii are propriul corp de concepte, conţinut factual, conţinut procedural şi alte aspecte, care, toate împreună, constituie cunoştinţele domeniului. În multe domenii, incluzând pe cel al chimiei, cunoaşterea este multifaţetată, necesitând eforturi susţinute şi o instruire focalizată pe dezvoltarea înţelegerii. Principiile care au stat la baza elaborării programei sunt următoarele:

Învăţarea ştiinţelor este un proces activ; Toţi elevii indiferent de aspiraţii, motivaţii, interese trebuie să aibă oportunitatea alfabetizării ştiinţifice;

Formarea educaţiei ştiinţifice, în detrimentul conţinuturilor ştiinţifice nerelevante în raport cu dezvoltarea mentală a elevilor sau aplicabilitatea practică a acestora.

Ca urmare, s-a urmărit: continuitatea şi coerenţa intradisciplinară, realizarea legăturilor interdisciplinare, prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul chimiei şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea disciplinei.





Programele şcolare de Chimie pentru ciclul superior al liceului au următoarele componente: competenţe generale; competenţe specifice; conţinuturi corelate cu competenţe specifice; valori şi atitudini; sugestii metodologice.

În baza planurilor-cadru, numărul de ore pe săptămână alocat în funcţie de filieră, profil şi specializare/calificare profesională şi programele corespunzătoare sunt după cum urmează:

Filieră Profil Specializare/ Calificare profesională Nr. ore Programa TC CD Total

Teoretică Real Matematică-informatică 1 0 1 Programa 1

Teoretică Real Ştiinţe ale naturii 1 1 2 Programa 1

Vocaţională Militar Matematică-informatică 0 1 1 Programa 3





Tehnologică

Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii; Tehnician prelucrări mecanice; Tehnician electronist; Tehnician electrotehnist; Tehnician electromecanic; Tehnician energetician; Tehnician în construcţii şi lucrări publice; Tehnician instalator pentru construcţii; Tehnician în industria textilă; Tehnician în industria pielăriei; Tehnician transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician operator roboţi industriali; Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică; Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare; Tehnician proiectant produse finite din lemn; Tehnician poligraf; Tehnician audio-video; Tehnician producţie film şi televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician producţie poligrafică; Tehnician construcţii navale; Tehnician aviaţie; Tehnician instalaţii de bord (avion); Tehnician prelucrări la cald; Tehnician operator tehnică de calcul; Tehnician operator procesare text/ imagine; Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii; Tehnician mecatronist; Tehnician de telecomunicaţii; Tehnician proiectant CAD; Tehnician electrician electronist auto; Tehnician designer vestimentar; Tehnician în instalaţii electrice; Tehnician operator telematică; Tehnician în automatizări.

1 0 1 Programa 3

Tehnologică

Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului; Tehnician agromontan; Tehnician hidro-meteorolog; Tehnician veterinar; Tehnician analize produse alimentare; Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere; Tehnician pentru animale de companie; Tehnician în industria alimentară; Tehnician în agricultură; Tehnician în agroturism; Tehnician agronom; Tehnician zootehnist; Tehnician în prelucrarea produselor de origine animală; Tehnician în industria alimentară extractivă; Tehnician horticultor; Tehnician în agricultură ecologică; Tehnician în morărit, panificaţie şi produse făinoase; Tehnician în industria alimentară fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi fructelor, Tehnician chimist de laborator; Tehnician în industria materialelor de construcţii; Tehnician în chimie industrială; Tehnician în industria sticlei şi ceramicii.

2 0 2 Programa 2





1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee 2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice 3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante,

demonstrând raţionamente deductive şi inductive 4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în

formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor





PROGRAMA 1

Filiera teoretică, Profil Real

Specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe ale naturii




COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI2 1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee

Competenţe specifice Conţinuturi pentru TC Conţinuturi pentru CD

1.1 Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale

Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine;

Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici;

Compuşi cu grupe funcţionale mixte: aminoacizi, hidroxiacizi, zaharide.

*Derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici (esteri, halogenuri acide, anhidride, amide, nitrili).

1.2 Organizarea cunoştinţelor legate de clasele de compuşi

Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie:

- Monohalogenarea propanului. Bromurarea propenei şi acetilenei (Br2 şi HBr);

- Nitrarea fenolului; - Alchilarea benzenului cu propenă; - Polimerizarea clorurii de vinil,

acrilonitrilului, acetatului de vinil; - Condensarea aminoacizilor şi a

monozaharidelor; - Hidroliza enzimatică a grăsimilor,

proteinelor, amidonului. Hidroliza acidului acetilsalicilic;

- Esterificarea acidului salicilic; - Hidrogenarea grăsimilor lichide; - Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului; - Deshidratarea 2-butanolului; - Izomerizarea n-pentanului.

*Reacţii de substituţie. Reacţii de adiţie: -*Monohalogenarea butanului şi neopentanului; - *Bromurarea fenolului; - *Nitrarea acidului benzoic; - *Sulfonarea anilinei; -*Alchilarea anilinei, amoniacului, alcoolilor cu oxid de etenă. Alchilarea aminelor; - *Copolimerizarea butadienei cu monomeri vinilici; - *Condensarea compuşilor carbonilici între ei şi cu fenolul; - *Diazotarea anilinei. Sinteza metiloranj. Sinteza unui colorant azoic; - *Hidroliza compuşilor mono, di- şi trihalogenaţi; - *Esterificarea celulozei cu acid azotic şi cu clorură de acetil şi anhidridă acetică; - *Reducerea nitrobenzenului (fier şi acid clorhidric), a compuşilor carbonilici, a glucozei şi fructozei.

1.3 Explicarea comportării unor compuşi într-un context dat

Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): definiţie, denumire, clasificare, proprietăţi fizice, caracter amfoter;

Izomeria optică: carbon asimetric, enantiomeri, amestec racemic;

Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane şi de perspectivă);

Acizi nucleici: - Baze azotate (adenina, timina, citozina,

uracil, guanina); - Formarea unei nucleotide din

adenozină şi acid fosforic; - Formarea legăturilor de hidrogen între

bazele azotate complementare (adenină-timină, citozină-guanină);

- Formarea elicei duble a ADN-ului.

*Reactivitatea diferită a legăturii C-H (butan);

*Compuşi carbonilici (C1…C4): definiţie, denumire, clasificare, proprietăţi fizice, utilizări;

*Amine: definiţie,denumire, clasificare, caracter bazic;

*Fenoli: definiţie, denumire, clasificare, caracter acid;

*Izomerie optică: diastereoizomeri, mezoforme;

*Proteine: structură primară, secundară, terţiară.

2 Conţinuturile marcate prin corp de literă cursiv şi asterisc (*) reprezintă curriculum diferenţiat pentru specializarea Ştiinţe ale naturii şi sunt obligatorii numai pentru această specializare.






2.1 Stabilirea unor predicţii în scopul evidenţierii unor caracteristici, proprietăţi, relaţii

Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7) şi a glucozei (reactiv Tollens şi Fehling);

Caracterul amfoter al aminoacizilor; Hidroliza acidului acetilsalicilic; Identificarea aminoacizilor.

*Nitrarea fenolului; *Bromurarea fenolului; *Caracterul acid al fenolului; *Obţinerea metiloranjului; *Sinteza unui colorant azoic; *Identificarea acidului salicilic.

2.2 Evaluarea măsurii în care concluziile investigaţiei susţin predicţiile iniţiale

Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7 ) şi a glucozei (reactiv Tollens şi Fehling);


*Nitrarea fenolului; *Bromurarea fenolului; *Caracterul acid al fenolului; *Obţinerea metiloranjului; *Sinteza unui colorant azoic; *Identificarea acidului salicilic.



3.1 Rezolvarea problemelor cantitative/calitative

Randament. *Conversie utilă, conversie totală; *Aciditatea/bazicitatea unui compus

organic (alcooli, fenoli, acizi carboxilici, amine).

3.2 Justificarea explicaţiilor şi soluţiilor la probleme

Clasificarea compuşilor organici în funcţie de grupa funcţională;

Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie;

Acizi nucleici; Izomeria optică.

*Clasificarea compuşilor organici în funcţie de grupa funcţională;

*Reacţii de substituţie. Reacţii de adiţie;

*Proteine: structură primară, secundară, terţiară;

* Izomeria optică.



4.1 Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/irelevante şi subiective/obiective

Freoni. Distrugerea stratului de ozon; Importanţa derivaţilor halogenaţi; Importanţa produşilor de alchilare; Importanţa polimerilor; Importanţa produşilor de condensare şi

policondensare; Importanţa reacţiei de hidroliză; Importanţa oxidărilor în organismul

uman; ADN. ARN.

*Importanţa produşilor de diazotare; *Importanţa reacţiei de

hidrogenare–reducere; *Importanţa reacţiei de sulfonare; *Hormoni; Enzime: natură proteică, rol

biologic.

4.2 Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun

Reacţii de substituţie; Reacţii de adiţie; Reacţii de eliminare; Reacţii de transpoziţie; Grupe funcţionale; Izomeria optică; ADN. ARN.

*Coloranţi azoici; *Hormoni; *Enzime: natură proteică, rol

biologic.






Conţinuturi pentru TC Conţinuturi pentru CD

5.1 Interpretarea critică a informaţiilor din diverse surse



uman; ADN. ARN.

*Importanţa produşilor de diazotare;

*Importanţa reacţiei de hidrogenare –reducere;

*Importanţa reacţiei de sulfonare; *Hormoni; *Enzime: natură proteică, rol

biologic.

5.2 Recunoaşterea tipurilor de probleme de interes general la care poate răspunde chimia



uman; ADN. ARN.

*Importanţa produşilor de diazotare;

*Importanţa reacţiei de hidrogenare-reducere;

*Importanţa reacţiei de sulfonare; *Coloranţi azoici; *Hormoni; *Enzime: natură proteică, rol

biologic.

D O M E N I I D E C O NŢ I N U T

• Clase de compuşi organici. • Reacţii ale compuşilor organici: substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie. • Compuşi cu importanţă biologică. Noţiuni de biochimie.




PROGRAMA 2

Filiera Tehnologică, Calificările profesionale: Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului Tehnician chimist de laborator Tehnician hidro-meteorolog Tehnician în chimie industrială Tehnician analize produse alimentare Tehnician în industria materialelor de construcţii Tehnician veterinar pentru animale de companie Tehnician în industria sticlei şi ceramicii Tehnician în agricultură Tehnician agromontan Tehnician veterinar Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere Tehnician în industria alimentară Tehnician în agroturism




COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 1.Explicarea unor fenomene, procese, procedee

Competenţe specifice Conţinuturi 1.1 Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale


Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici, derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici (esteri, halogenuri acide, anhidride, amide, nitrili);



Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie: - Monohalogenarea propanului şi butanului. Bromurarea propenei şi

acetilenei (Br2 şi HBr); - Nitrarea fenolului; - Sulfonarea anilinei; - Alchilarea benzenului cu propenă. Alchilarea aminelor. Alchilarea

anilinei, amoniacului, alcoolilor cu oxid de etenă; - Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.

Copolimerizarea butadienei cu monomeri vinilici; - Condensarea compuşilor carbonilici între ei şi cu fenolul;

Condensarea aminoacizilor şi a monozaharidelor; - Hidroliza enzimatică a grăsimilor, proteinelor, amidonului.

Hidroliza acidului acetilsalicilic; - Esterificarea acidului salicilic. Esterificarea celulozei cu acid azotic şi cu clorură de acetil şi anhidridă acetică;

- Hidrogenarea grăsimilor lichide; - Reducerea nitrobenzenului (fier şi acid clorhidric), a compuşilor

carbonilici, a glucozei şi fructozei; - Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului; - Deshidratarea 2-butanolului; - Izomerizarea n-pentanului.


Fenoli: definiţie, denumire, clasificare, caracter acid; Compuşi carbonilici (C1…C4): definiţie, denumire, clasificare,

proprietăţi fizice, utilizări; Amine: definiţie,denumire, clasificare, caracter bazic; Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic,

lisina): definiţie, denumire, clasificare, proprietăţi fizice, caracter amfoter;

Proteine: structură primară, secundară, terţiară; Izomeria optică: carbon asimetric, enantiomeri, amestec racemic; Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane şi de perspectivă); Acizi nucleici:

- Baze azotate (adenina, timina, citozina, uracil, guanina); - Formarea unei nucleotide din adenozină şi acid fosforic; - Formarea legăturilor de hidrogen între bazele azotate

complementare (adenină-timină, citozină-guanină); - Formarea elicei duble a ADN-ului;

Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor. Kc, Ka, Kw. Principiul Le Chatelier. Factori care influenţează echilibrul chimic. Echilibrul reacţiei de esterificare.





Competenţe specifice Conţinuturi 2.1 Stabilirea unor predicţii în scopul evidenţierii unor caracteristici, proprietăţi, relaţii


Nitrarea fenolului; Caracterul acid al fenolului; Sinteza unui colorant azoic; Caracterul amfoter al aminoacizilor; Hidroliza acidului acetilsalicilic; Identificarea aminoacizilor; Factori care influenţează echilibrul chimic.



Nitrarea fenolului; Caracterul acid al fenolului; Sinteza unui colorant azoic; Caracterul amfoter al aminoacizilor; Hidroliza acidului acetilsalicilic; Identificarea aminoacizilor.

3.Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive

Competenţe specifice Conţinuturi 3.1 Rezolvarea problemelor cantitative/calitative

Conversie utilă, conversie totală. Randament. Aciditatea/bazicitatea unui compus organic (alcooli, fenoli, acizi

carboxilici, amine); Echilibrul chimic. Factori care influenţează echilibrul chimic. Echilibrul reacţiei de esterificare.


Clasificarea compuşilor organici în funcţie de grupa funcţională; Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie; Proteine: structură primară, secundară, terţiară; Acizi nucleici; Izomeria optică; Echilibrul chimic.


Competenţe specifice Conţinuturi 4.1 Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/irelevante şi subiective/obiective

Freoni. Distrugerea stratului de ozon; Importanţa derivaţilor halogenaţi; Importanţa produşilor de alchilare; Importanţa reacţiei de sulfonare; Importanţa reacţiei de hidrogenare–reducere; Importanţa polimerilor; Importanţa produşilor de condensare şi policondensare; Importanţa reacţiei de hidroliză; Hormoni; Enzime: natură proteică, rol biologic; Importanţa oxidărilor în organismul uman; ADN. ARN.




Competenţe specifice Conţinuturi 4.2 Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun

Reacţii de substituţie; Reacţii de adiţie; Reacţii de eliminare; Reacţii de transpoziţie; Grupe funcţionale; Izomeria optică; Coloranţi azoici; Hormoni; Enzime: natură proteică, rol biologic. ADN. ARN.


Competenţe specifice Conţinuturi 5.1 Interpretarea critică a informaţiilor din diverse surse




D O M E N I I D E C O NŢ I N U T • Clase de compuşi organici. • Reacţii ale compuşilor organici: substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie. • Compuşi cu importanţă biologică. Noţiuni de biochimie.




PROGRAMA 3

√ Filiera Vocaţională, Profil Militar (MApN), specializarea: Matematică-informatică

√ Filiera Tehnologică, Calificările profesionale: Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii Tehnician producţie film şi televiziune Tehnician prelucrări mecanice Tehnician multimedia Tehnician electronist Tehnician producţie poligrafică Tehnician electrotehnist Tehnician aviaţie Tehnician electromecanic Tehnician instalaţii de bord (avion) Tehnician în construcţii şi lucrări publice Tehnician prelucrări la cald Tehnician instalator pentru construcţii Tehnician operator tehnică de calcul Tehnician în industria textilă Tehnician operator procesare text/ imagine Tehnician în industria pielăriei Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii Tehnician transporturi Tehnician mecatronist Tehnician metrolog Tehnician de telecomunicaţii Tehnician operator roboţi industriali Tehnician proiectant CAD Tehnician în prelucrarea lemnului Tehnician designer vestimentar Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare Tehnician în instalaţii electrice Tehnician poligraf Tehnician operator telematică Tehnician audio-video Tehnician în automatizări




COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee

Competenţe specifice Conţinuturi 1.1 Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale


Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici;



Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie: - Monohalogenarea propanului. Bromurarea propenei, acetilenei (Br2 şi

HBr); - Nitrarea fenolului; - Alchilarea benzenului cu propenă; - Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, a acetatului de vinil; - Condensarea aminoacizilor şi a monozaharidelor; - Hidroliza enzimatică a grăsimilor, proteinelor, amidonului. Hidroliza

acidului acetilsalicilic; - Esterificarea acidului salicilic; - Hidrogenarea grăsimilor lichide; - Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului; - Deshidratarea 2-butanolului; - Izomerizarea n-pentanului.


Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): definiţie, denumire, clasificare, proprietăţi fizice, caracter amfoter;

Izomeria optică: carbon asimetric, enantiomeri, amestec racemic; Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane şi de perspectivă); Acizi nucleici:

- Baze azotate (adenina, timina, citozina, uracil, guanina); - Formarea unei nucleotide din adenozină şi acid fosforic; - Formarea legăturilor de hidrogen între bazele azotate complementare

(adenină-timină, citozină-guanină); - Formarea elicei duble a ADN-ului.


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1 Stabilirea unor predicţii în scopul evidenţierii unor caracteristici, proprietăţi, relaţii




Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7 ) şi a glucozei (reactiv Tollens şi Fehling);






Competenţe specifice Conţinuturi 3.1 Rezolvarea problemelor cantitative/calitative

Randament.


Clasificarea compuşilor organici în funcţie de grupa funcţională; Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie; Acizi nucleici; Izomeria optică.


Competenţe specifice Conţinuturi 4.1 Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/irelevante şi subiective/obiective

Freoni. Distrugerea stratului de ozon; Importanţa derivaţilor halogenaţi; Importanţa produşilor de alchilare; Importanţa polimerilor; Importanţa produşilor de condensare şi policondensare; Importanţa reacţiei de hidroliză; Importanţa oxidărilor în organismul uman; ADN. ARN.

4.2 Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun

Reacţii de substituţie; Reacţii de adiţie; Reacţii de eliminare; Reacţii de transpoziţie; Grupe funcţionale; Izomeria optică; ADN. ARN.


Competenţe specifice Conţinuturi 5.1 Interpretarea critică a informaţiilor din diverse surse





• Clase de compuşi organici. • Reacţii ale compuşilor organici: substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie. • Compuşi cu importanţă biologică. Noţiuni de biochimie.




VALORI ŞI ATITUDINI Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează înţelegerea, construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive, designul mediilor de învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi tehnicilor de evaluare ale domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor afective şi lipsa înţelegerii faptului că, nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi comportament, a condus la ignorarea domeniului afectiv.


Problemele tehnologice, sociale, economice şi stiinţifice nu se pot rezolva numai prin cunoştinţe cognitive.Valorile şi atitudinile care contribuie la formarea competenţelor urmărite prin studiul chimiei, se regăsesc în asocierea de mai jos:

Competenţa generală Valori şi atitudini Explicarea unor fenomene, procese, procedee

Respect pentru adevăr şi rigurozitate; Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a

limitelor acestora; Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe.

Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice

Iniţiativă personală; Interes şi curiozitate; Spirit critic şi autocritic; Disponibilitate de a considera ipotezele ca idei ce trebuie

testate; Disponibilitate de a nu trage imediat concluzii; Disponibilitate de a avea o viziune neinfluenţată de

convingerile personale. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive

Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile / repetabile;

Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;

Manifestare creativă. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor

Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi; Toleranţă pentru opiniile celorlalţi; Dorinţă de informare şi afirmare; Interes şi respect pentru ceilalţi; Respect faţă de argumentaţia ştiinţifică; Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de

comunicare, inclusive pentru cele furnizate de TIC. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului

Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;

Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.

SUGESTII METODOLOGICE Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această restructurare, deseori, necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi specializate. Sarcinile de rutină sunt acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei, ceea ce conduce la descreşterea atât a necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate în performarea acestora şi totodată la creşterea cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi cognitive de înalt nivel.





Programa şcolară reprezintă elementul central al proiectării didactice. Proiectarea didactică presupune: 1. Lectura personalizată a programei; 2. Planificarea calendaristică; 3. Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi implicit a lecţiilor.

Elaborarea documentelor de proiectare didactică necesită asocierea într-un mod personalizat al elementelor programei –competenţe specifice şi conţinuturi, cu resurse metodologice, temporale, materiale.

Planificarea calendaristică ca instrument de interpretare personalizată a programei, se racordează la individualitatea clasei. Pentru relizarea acesteia se recomandă parcurgerea următoarelor etape:

1. Studierea programei; 2. Împărţirea pe unităţi de învăţare; 3. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare; 4. Alocarea timpului necesar pentru fiecare unitate de învăţare în concordanţă cu competenţele

specifice vizate, conţinuturile alocate şi individualitatea fiecărei clase.

STRUCTURA PLANIFICARII CALENDARISTICE

Nr. U.Î.





Proiectarea unei unităţi de învăţare necesită aplicarea unei metodologii care constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce conduc la detalierea conţinuturilor de tip factual, noţional şi procedural care contribuie la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor specifice.

Etapele proiectării, aceleaşi pentru orice unitate de învăţare, se regăsesc în următoarea rubricaţie:

Conţinuturi detaliate ale unităţii

de învăţare



Resurse Evaluare


Activităţile de învăţare se construiesc pe baza corelării dintre competenţele specifice şi conţinuturile prevăzute de programă. Activităţile de învăţare presupun orientarea către un scop, redat prin tema activităţii, fiind transpuse într-o formă de comunicare inteligibilă elevilor – adecvată nivelului de dezvoltare al acestora.

Pentru a avea succes în societatea cunoaşterii, într-o economie a competiţiei crescute, toţi elevii trebuie să înveţe să comunice, să gândească şă să raţioneze eficient, să rezolve probleme complexe, să lucreze cu date multidimensionale şi reprezentări sofisticate, să formuleze judecăţi referitoare la acurateţea masei de informaţie, să colaboreze în diverse echipe şi să demonstreze o puternică automotivare.

Indiferent de tipul de achiziţie urmărit, fie o unitate foarte specifică a unei deprinderi sau a unei cunoştinţe, fie o schemă amplă de rezolvare a unei probleme complexe, dezvoltarea unei cunoaşteri profunde a unui domeniu necesită timp şi focalizare pe oportunităţile de exersare şi feedback Ca urmare, furnizarea unui feedback informativ şi la timp va conduce la exersarea efectivă şi eficientă a unei deprinderi, aceasta fiind una din sarcinile instruirii.

Ţinând cont de aspectele menţionate este necesar ca educabililor să li se dea iniţiativa, să lucreze în grup pentru soluţionarea unor sarcini de viaţă, să li se permită alegerea dintr-o diversitate de metode, să utilizeze tehnologia avansată şi să aibă posibilitatea de a persevera până ce ating standardele corespunzătoare. Pe de altă parte practica pedagogică trebuie să se îndrepte spre:

• focalizarea pe activităţi practice în care elevul să fie implicat fizic, mental şi social; • furnizarea unei varietăţi de activităţi de învăţare; • evitarea folosirii termenilor şi conceptelor introductive în afara unor referinţe concrete.




În continuare sunt prezentate cîteva sugestii de activităţi de învăţare3 care pot fi abordate în scopul formării şi dezvoltării competenţelor generale din programă:

1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee • Interpretarea informaţiilor furnizate de mijloace multimedia; • Reprezentarea formulelor de structură ale unor compuşi organici4; • Clasificarea unor compuşi după natura grupei funcţionale; • Clasificarea reacţiilor compuşilor organici; • Explicarea proprietăţilor unui compus pe baza structurii acestuia; • Identificarea izomerilor optici.

2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice • Realizarea unor investigaţii care dovedesc relaţia stuctură – proprietăţi; • Folosirea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale, în scopul realizării unor investigaţii; • Interpretarea datelor experimentale; • Elaborarea unor referate care includ observaţii, concluzii pe baza activităţii experimentale; • Folosirea surselor bibliografice suplimentare pentru validarea unor concluzii.

3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente inductive şi deductive • Identificarea unor surse bibliografice pentru rezolvarea problemelor; • Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite probleme prin analogie, inducţie sau

deducţie; • Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite probleme şi alegerea

alternativei/alternativelor corecte; • Analiza informaţiilor pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei acestora şi

pentru eliminarea informaţiilor neesenţiale; • Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale randamentului/ conversiei utile/

conversiei totale; • Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale Kc, Ka, Kw; • Compararea unor compuşi din punct de vedere al caracterului acido-bazic.

4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor • Elaborarea de proiecte; • Modelarea legăturii covalente şi/sau a interacţiunilor de natură fizică, în cazul compuşilor studiaţi; • Scrierea ecuaţiilor reacţiilor chimice; • Recunoaşterea unităţii structurale comune a unui polimer dat, *a unui colorant azoic, a unei

proteine, a unui acid nucleic etc.; • Utilizarea corectă şi sistematică a terminologiei adecvate.

5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului • Familiarizarea elevilor cu normele de protecţie; • Documentarea pe teme legate de aplicaţiile practice ale unor compuşi, procese; • Elaborarea de proiecte; • Folosirea internetului şi a altor mijloace de informare.


Să asiste învăţarea, Să măsoare achiziţiile individuale Să evalueze programe.

3 Se aleg acele activităţi de învăţare conforme cu conţinutul fiecărei programe prezentate. 4 În cazul conţinuturilor referitoare la Acizi nucleici se va evalua gradul de înţelegere a reacţiilor chimice la nivelul grupei/ grupelor funcţionale, fără a se cere reproducerea formulelor de structură ale compuşilor organici implicaţi în transformări.




Deşi evaluările folosite în diferite contexte şi în diferite scopuri apar ca fiind diferite, ele subscriu aceloraşi principii comune, unul dintre acestea fiind că evaluarea este întotdeauna un proces de gîndire asupra dovezilor furnizate.

În teoriile moderne ale învăţării şi cogniţiei un accent major este plasat pe dimensiunea socială a învăţării, incluzând practici participative care vin în sprijinul cunoaşterii şi înţelegerii. Ca urmare, practicile evaluării ar trebui să depăşească focalizarea pe deprinderi şi biţi discreţi de cunoştinţe şi să vizeze aspecte mai complexe legate de achiziţiile elevilor.

Achiziţiile, în majoritate, sunt acumulate prin interacţiune şi discurs; în cadrul clasei înţelegerea se produce prin întrebări şi răspunsuri. Ca urmare, evaluarea ar trebui să evidenţieze cât de bine se angajează elevii în practicile comunicative şi cât de bine folosesc instrumentele de comunicare corespunzătoare domeniului.

O astfel de evaluare, formativă, este susţinută de coerenţa demersului de învăţare, adică de coerenţa demersului elevului şi este evident orientată către procesele care generează produsele vizibile ale învăţării.

Evaluarea formativă întreţine un raport interactiv cu formarea, permiţând profesorului să garanteze că modelele de formare propuse sunt adaptate caracteristicilor elevilor, şi anume, diferenţelor individuale în învăţare şi aprofundare. Acestă formă de reglare este necesar să intervină în decursul actului de formare, înainte de certificare sau orientarea ulterioară. Evaluarea formativă însoţeşte învăţarea şi permite ajustări consecutive în funcţie de feedback-ul obţinut. Departe de a fi o simplă constatare a unei cantităţi de reuşită sau eşec, nu se limitează doar la înregistrarea rezultatelor, mergând până la aflarea „de-ce”-urilor rezultatelor. Pune accent pe aspectele calitative şi nu pe cele cantitative şi permite corectarea traiectoriilor.

În afara tehnicilor tradiţionale de evaluare: teste scrise, teste de evaluare prin activităţi practice, grile de observare, tema pentru acasă, se recomandă şi folosirea altor mijloace alternative: proiectul şi portofoliul.

Proiectul este o activitate complexă care presupune: investigarea problemei, realizarea proiectului propriu-zis şi prezentarea acestuia, evidenţiind capacitatea de a lucra în cooperare, de a realiza activităţi, independent, de a comunica, de a împărtăşi celorlalţi propriile păreri şi concluzii, de a lua decizii.


În ceea ce priveşte evaluarea prin intermediul proiectului, aceasta se poate realiza pentru tehnica de lucru folosită, pentru modul de prezentare şi/sau produsul realizat.Cele patru dimensiuni utilizate în evaluare sunt:

1. operarea cu fapte, concepte, deprinderi dobândite prin învăţare; 2. calitatea produsului – creativitatea, imaginaţia, tehnica estetică, execuţia, realizarea; 3. reflecţia – capacitatea de a se distanţa de propria lucrare având permanent în vedere propriile

obiective, de a evalua progresul făcut şi de a face modificările necesare; 4. comunicarea – atât pe perioada realizării cât şi a prezentării acestuia.





PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI

C H I M I E

CLASA A XII-A1

Aprobat prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009

1 Se aplică şi la clasa a XIII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare profesională.



Chimie – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii şi a iniţierii în trasee de formare specializate, a determinat noua structură a învăţământului obligatoriu şi drept consecinţă, a învăţământului post-obligatoriu.

Studiul chimiei în ciclul superior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea capacităţii de a reflecta asupra lumii, de a formula şi de a rezolva probleme pe baza relaţionării achiziţiilor din acest domeniu cu celelalte domenii ale cunoaşterii. Dezvoltarea competenţelor esenţiale pentru reuşita personală şi socio-profesională: comunicare, gândire critică, prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii complexe, formarea disponibilităţii de a-şi asuma responsabilităţi şi roluri diverse, în scopul orientării adecvate în carieră într-o societate dinamică, precum şi asigurarea condiţiilor favorabile manifestării morale autonome şi responsabile din punct de vedere civic, reprezintă alte dominante vizate de învăţământul postobligatoriu şi drept urmare şi de chimie.

Planurile-cadru în vigoare, pentru ciclul superior al liceului, sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ).

La acest nivel de şcolaritate:

Trunchiul comun (TC) – ofertă educaţională comună pe profil de formare, stabilită la nivel naţional – este constituit din aceleaşi discipline, cu alocări orare şi programe şcolare identice pentru toate specializările din cadrul profilului. Trunchiul comun vizează atât aprofundarea competenţelor-cheie dobândite pe parcursul învăţământului obligatoriu, relevante pentru traseul de formare a elevului, cât şi dobândirea competenţelor specifice profilului de formare.

Curriculumul diferenţiat (CD) – ofertă educaţională comună pe specializare, stabilită la nivel naţional – este constituit dintr-un pachet de discipline cu alocările orare şi programele şcolare corespunzătoare, diferenţiat pe specializări. Curriculumul diferenţiat asigură, în clasele a XI-a şi a XII-a, o bază comună pregătirii de specialitate pentru formarea profesională iniţială, respectiv, pentru continuarea studiilor.

Curriculumul la decizia şcolii (CDŞ) – ca ofertă educaţională stabilită la nivel local – se constituie, în funcţie de solicitările elevilor şi de resursele materiale şi umane ale unităţii de învăţământ, din discipline opţionale şi din alte activităţi educaţionale (aprofundări, extinderi). Se asigură, astfel, cadrul pentru susţinerea unor performanţe diferenţiate, a unor nevoi şi interese specifice de învăţare ale elevilor, precum şi, după caz, specializarea suplimentară faţă de curriculum diferenţiat, necesară formării profesionale iniţiale.

Programele şcolare de Chimie sunt structurate pe un acelaşi ansamblu de competenţe generale şi competenţe specifice atât pentru filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii, cât şi pentru toate calificările profesionale din cadrul filierei tehnologice la care se studiază această disciplină.

În cadrul ofertei curriculare a disciplinei, diferenţierile dintre profilurile menţionate, precum şi dintre domeniile de calificări profesionale din cadrul filierei tehnologice sunt realizate pe segmentul conţinuturilor valorificate, fiind determinate de alocările orare din planurile-cadru de învăţământ, 1 oră, respectiv, 2 ore.

În cazul disciplinei Chimie, la clasa a XII-a, oferta educaţională pentru curriculum diferenţiat (1 oră) se adresează elevilor înscrişi la profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii şi celor de la profilul militar, specializarea matematică-informatică. Programa şcolară este structurată pe un acelaşi ansamblu de competenţe generale şi competenţe specifice pentru ambele profiluri şi comune cu cele ale trunchiului comun. Diferenţele se înregistrează la nivelul conţinuturilor şi se datorează parcursului de formare diferit al elevilor de la cele două profiluri. Conţinuturile sunt prezentate în cele două programe în mod diferit: în programa pentru specializarea ştiinţe ale naturii, într-o coloană special destinată, cu corp de literă cursiv şi asterisc, iar în cea pentru profilul militar, cu corp de literă normal. Orele de chimie din curriculum diferenţiat sunt ore pe care elevii din profilul sau specializarea respectivă, le efectuează în mod obligatoriu.




Orice domeniu al cunoaşterii are propriul corp de concepte, conţinut factual, conţinut procedural şi alte aspecte, care, toate împreună, constituie cunoştinţele domeniului. În multe domenii, incluzând pe cel al chimiei, cunoaşterea este multifaţetată, necesitând eforturi susţinute şi o instruire focalizată pe dezvoltarea înţelegerii. Principiile care au stat la baza elaborării programei sunt următoarele:

Învăţarea ştiinţelor este un proces activ; Toţi elevii indiferent de aspiraţii, motivaţii, interese trebuie să aibă oportunitatea alfabetizării ştiinţifice funcţionale;

Formarea educaţiei ştiinţifice, în detrimentul conţinuturilor ştiinţifice nerelevante în raport cu dezvoltarea mentală a elevilor sau aplicabilitatea practică a acestora.

Ca urmare, s-a urmărit: continuitatea şi coerenţa intradisciplinară, realizarea legăturilor interdisciplinare, prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul chimiei şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea disciplinei.





Programele şcolare de Chimie pentru ciclul superior al liceului au următoarele componente: competenţe generale; competenţe specifice; conţinuturi corelate cu competenţe specifice; valori şi atitudini; sugestii metodologice.

În baza planurilor-cadru de învăţământ, numărul de ore pe săptămână alocat în funcţie de filieră, profil şi specializare/calificare profesională şi programele corespunzătoare sunt după cum urmează:


Teoretică Real Matematică-informatică 1 0 1 Programa 1

Teoretică Real Ştiinţe ale naturii 1 1 2 Programa 1

Vocaţională Militar Matematică-informatică 0 1 1 Programa 3





Tehnologică

Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii; Tehnician prelucrări mecanice; Tehnician electronist; Tehnician electrotehnist; Tehnician electromecanic; Tehnician energetician; Tehnician în construcţii şi lucrări publice; Tehnician instalator pentru construcţii; Tehnician în industria textilă; Tehnician în industria pielăriei; Tehnician transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician operator roboţi industriali; Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică; Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare; Tehnician proiectant produse finite din lemn; Tehnician poligraf; Tehnician audio-video; Tehnician producţie film şi televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician producţie poligrafică; Tehnician construcţii navale; Tehnician aviaţie; Tehnician instalaţii de bord (avion); Tehnician prelucrări la cald; Tehnician operator tehnică de calcul; Tehnician operator procesare text/ imagine; Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii; Tehnician mecatronist; Tehnician de telecomunicaţii; Tehnician proiectant CAD; Tehnician electrician electronist auto; Tehnician designer vestimentar; Tehnician în instalaţii electrice; Tehnician operator telematică; Tehnician în automatizări; Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului; Tehnician agromontan; Tehnician hidro-meteorolog; Tehnician veterinar; Tehnician analize produse alimentare; Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere; Tehnician pentru animale de companie; Tehnician în industria alimentară; Tehnician în agricultură; Tehnician în agroturism; Tehnician agronom; Tehnician zootehnist; Tehnician în prelucrarea produselor de origine animală; Tehnician în industria alimentară extractivă; Tehnician horticultor; Tehnician în agricultură ecologică; Tehnician în morărit, panificaţie şi produse făinoase; Tehnician în industria alimentară fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi fructelor.

1 0 1 Programa 3

Tehnologică Tehnician chimist de laborator; Tehnician în industria materialelor de construcţii; Tehnician în chimie industrială; Tehnician în industria sticlei şi ceramicii;

2 0 2 Programa 2





1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee



4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor





PROGRAMA 1

Filiera teoretică, profil real

Specializările: matematică-informatică, ştiinţe ale naturii




COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI2



1.1 Clasificarea sistemelor chimice studiate după diverse criterii

Reacţii de oxido-reducere; Reacţii acido-bazice; Reacţii de precipitare; Reacţii de complexare; Reacţii exoterme. Reacţii endoterme; Reacţii lente. Reacţii rapide.

*Intermediari ionici şi radicalici.

1.2 Structurarea cunoştinţelor anterioare, în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic

Echilibre acido-bazice.

*Seria potenţialelor standard de reducere;

*Hidroliza sărurilor; *Stereochimia combinaţiilor complexe. Numere de coordinare: 2, 4, 6: [Ag(NH3)2]+, [Pt(NH3)2Cl2], [CoCl4]2-, [Ni(NH3)6]2+,[Fe(CN)6]4-

[Fe(CN)6]3-. Izomerie geometrică; *Sinteza HCl, monoclorurarea CH4 –

mecanisme de reacţie; *Clorurarea etenei cu HCl –

mecanism de reacţie; *Clorurarea catalitică a benzenului –

mecanism de reacţie.

1.3 Interpretarea caracteristicilor fenomenelor/ sistemelor studiate, în scopul identificării aplicaţiilor acestora

Entalpie de reacţie. Căldură de combustie - arderea hidrocarburilor. Căldură de neutralizare (acid tare – bază tare);

Legea Hess; Căldură de dizolvare; Viteză de reacţie. Legea vitezei; Catalizatori. Inhibitori; Electroliza – metodă de obţinere a

metalelor (Na, Al, rafinarea Cu), nemetalelor (Cl2, I2, H2) şi a substanţelor compuse (NaOH);

Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice

(CO32-/ HCO3

-, HPO42-/ H2PO4

-, aminoacizi/ proteine);

Combinaţii complexe.

*Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea zaharurilor;

* Influenţa concentraţiei, temperaturii, catalizatorilor asupra vitezei de reacţie;

*Seria potenţialelor standard de reducere. Celule electrochimice -elemente galvanice uscate;

*Hidroliza sărurilor; *Stereochimia combinaţiilor

complexe. Izomerie geometrică.

2 Conţinuturile marcate prin corp de literă cursiv şi asterisc (*) reprezintă curriculum diferenţiat pentru specializarea Ştiinţe ale naturii şi sunt obligatorii numai pentru această specializare.






2.1 Utilizarea investigaţiei în vederea obţinerii unor explicaţii de natură stiinţifică

Identificare cationilor (Ca2+, Ba2+, Pb2+, Fe2+, Fe3+, Cu2+);

Identificarea anionilor (SO42-, CO3

2-, S2-, NO2

-); Obţinerea combinaţiilor complexe

(reactivul Schweitzer; reactivul Tollens; combinaţii complexe ale ionului Co2+: [CoCl4]2-, [Co (NCS)4]2-) ;

Reacţiile ionilor Fe3+ şi Cu2+ cu [Fe(CN)6]4-;

Electroliza: apei, soluţiei de NaCl, soluţiei de CuSO4;

Titrarea acido-bazică (acid tare–bază tare).


*Verificarea calitativă a legii Lambert-Beer - stabilirea concentraţiei unei probe de [Cu(NH3)4 ]2+ ;

* Seria potenţialelor standard de reducere: celule electrochimice – construcţie şi funcţionare;

*Electroliza soluţiei de KI; *Titrarea redox (iodometrie).

2.2 Evaluarea validităţii concluziilor investigaţiei

Identificarea cationilor; Identificarea anionilor; Electroliza.


*Verificarea calitativă a legii Lambert-Beer;

*Celule electrochimice.



3.1 Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian

Entalpie de reacţie. Căldură de neutralizare. Căldură de combustie;

Legea Hess; Căldură de dizolvare; Viteză de reacţie. Legea vitezei; pH-ul soluţiilor de acizi/ baze

monoprotice tari şi slabe; pKa, pKb.

*Calcule de t.e.m; *Legile electrolizei.

3.2 Evaluarea soluţiilor la probleme pentru luarea unor decizii optime

Soluţii tampon în sisteme biologice (CO3

2-/ HCO3-, HPO4

2-/ H2PO4-,

aminoacizi/ proteine).

*Energia de activare.Complex activat – influenţa catalizatorilor şi inhibitorilor;

*Seria potenţialelor standard de reducere. Celule electrochimice.






4.1 Utilizarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor

Entalpie de reacţie. Căldură de combustie. Căldură de neutralizare;

Legea Hess; Căldură de dizolvare; Viteză de reacţie. Legea vitezei; Electroliza; Echilibre acido-bazice; Combinaţii complexe.

*Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea zaharurilor;

*Energia de activare. Complex activat;

*Influenţa concentraţiei, temperaturii, catalizatorilor asupra vitezei de reacţie. Ecuaţia lui Arrhenius;

*Seria potenţialelor standard de reducere. Celule electrochimice;

*Hidroliza sărurilor; *Legea Lambert-Beer; *Stereochimia combinaţiilor

complexe. Izomerie geometrică; *Intermediari ionici şi radicalici; *Sinteza HCl, monoclorurarea CH4

–mecanisme de reacţie; *Clorurarea etenei cu HCl –

mecanism de reacţie; *Clorurarea catalitică a benzenului

– mecanism de reacţie. 4.2 Structurarea informaţiei ştiinţifice în diverse tipuri de comunicări orale şi scrise: argumentaţie ştiinţifică, proiecte de cercetare, referate, dizertaţie etc.

Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice; Combinaţii complexe.

*Energia în sistemele biologice; *Stereochimia combinaţiilor

complexe. Izomerie geometrică.



Conţinuturi pentru TC Conţinuturi pentru CD

5.1 Compararea acţiunii unor produse/ procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului

Căldură de combustie; Electroliza; pH-ul soluţiilor de acizi/ baze slabe; Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice.

* Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea zaharurilor;

*Hidroliza sărurilor.

5.2 Exprimarea unei poziţii asupra utilizării diverselor produse/ procese chimice, care denotă informare ştiinţifică şi/ sau tehnologică

Căldură de combustie; Electroliza; Echilibre acido-bazice; Soluţii tampon în sisteme biologice; Identificarea cationilor. Identificarea

anionilor.

*Celule electrochimice; *Hidroliza sărurilor.





• Clasificarea reacţiilor chimice în chimia anorganică si organică. • Noţiuni de cinetică chimică. • Noţiuni de termochimie. Termeni: Entalpie de reacţie, legea Hess, căldură de dizolvare, caldură de neutralizare, viteză de reacţie, constantă de viteză, coordonată de reacţie, *energie de activare, *complex activat, *ecuaţia lui Arrhenius, inhibitor, cuplu acid-bază conjugată, pKa, pKb, soluţie tampon, titrare, *legi ale electrolizei, *potenţial standard de reducere, *cuplu redox, * t.e.m.,* geometrie liniară, *geometrie plan-patratică, *geometrie tetraedrică, *geometrie octaedrică,* homoliză,* heteroliză, *carbocation, *carbanion, *radical, *mecanism de reacţie, *legea Lambert-Beer (forma liniară).




PROGRAMA 2

Filiera tehnologică, calificările profesionale: Tehnician chimist de laborator Tehnician în industria materialelor de construcţii Tehnician în chimie industrială Tehnician în industria sticlei şi ceramicii




COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee

Competenţe specifice Conţinuturi 1.1 Clasificarea sistemelor chimice studiate după diverse criterii

Reacţii cu transfer de electroni; Reacţii cu transfer de protoni; Reacţii de precipitare; Reacţii de complexare; Reacţii exoterme. Reacţii endoterme; Reacţii lente. Reacţii rapide; Intermediari ionici şi radicalici.

1.2 Structurarea cunoştinţelor anterioare în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic

Seria potenţialelor standard de reducere; Echilibre acido-bazice. Hidroliza sărurilor; Stereochimia combinaţiilor complexe. Numere de coordinare: 2, 4, 6:

[Ag(NH3)2]+, [Pt(NH3)2Cl2], [CoCl4]2-, [Ni(NH3)6]2+,[Fe(CN)6]4-

[Fe(CN)6]3-. Izomerie geometrică; Sinteza HCl, monoclorurarea CH4 – mecanisme de reacţie; Clorurarea etenei cu HCl – mecanism de reacţie; Clorurarea catalitică a benzenului – mecanism de reacţie.

1.3 Interpretarea caracteristicilor fenomenelor/ sistemelor studiate în scopul identificării aplicaţiilor acestora


Legea Hess; Căldură de dizolvare; Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea zaharurilor; Viteză de reacţie. Legea vitezei; Catalizatori. Inhibitori; Influenţa concentraţiei, temperaturii, catalizatorilor asupra vitezei de

reacţie; Celule electrochimice – elemente galvanice uscate; Electroliza – metodă de obţinere a metalelor (Na, Al, rafinarea Cu),

nemetalelor (Cl2, I2, H2, O2) şi a substanţelor compuse (NaOH); Hidroliza sărurilor; Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice (CO3

2-/HCO3-, HPO4

2-/ H2PO4-,

aminoaczi/proteine); Combinaţii complexe; Stereochimia combinaţiilor complexe. Izomerie geometrică.


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1 Utilizarea investigaţiei în vederea obţinerii unor explicaţii de natură ştiinţifică

Identificare cationilor (Ca2+, Pb2+, Cu2+, Fe2+, Fe3+, Ba2+); Identificarea anionilor (SO4

2-, CO32-, S2-, NO2

-); Obţinerea combinaţiilor complexe (reactivul Schweitzer; reactivul Tollens;

combinaţii complexe ale ionului Co2+: [CoCl4]2-, [Co (NCS)4]2-); Reacţiile ionilor Fe3+ şi Cu2+ cu [Fe(CN)6]4-; Verificarea calitativă a legii Lambert-Beer - stabilirea concentraţiei unei

probe de [Cu(NH3)4 ]2+; Influenţa concentraţiei, temperaturii, catalizatorilor asupra vitezei de reacţie; Titrarea acido-bazică (acid tare–bază tare); Titrarea redox (iodometrie); Electroliza apei, soluţiei de NaCl, soluţiei de CuSO4, soluţiei de KI; Seria potenţialelor standard de reducere.Celule electrochimice –

construcţie şi funcţionare.




Competenţe specifice Conţinuturi 2.2 Evaluarea validităţii concluziilor investigaţiei

Identificarea cationilor; Identificarea anionilor; Verificarea calitativă a legii Lambert-Beer; Influenţa concentraţiei, temperaturii, catalizatorilor asupra vitezei de

reacţie; Electroliza; Celule electrochimice.


Competenţe specifice Conţinuturi 3.1 Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian

Entalpie de reacţie. Căldură de neutralizare. Căldură de combustie; Legea Hess; Căldură de dizolvare; Viteză de reacţie. Legea vitezei; Calcule de t.e.m.; Legile electrolizei; pH-ul soluţiilor de acizi/ baze slabe; pKa. pKb.


Energie de activare. Complex activat – influenţa catalizatorilor şi inhibitorilor;

Seria potenţialelor standard de reducere. Celule electrochimice; Soluţii tampon în sisteme biologice (CO3

2-/ HCO3-, HPO4

2-/ H2PO4-,

aminoacizi/ proteine).


Competenţe specifice Conţinuturi 4.1 Utilizarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor

Entalpie de reacţie. Căldură de neutralizare. Căldură de combustie; Legea Hess; Căldură de dizolvare; Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea zaharurilor; Energie de activare. Complex activat; Viteză de reacţie. Legea vitezei; Influenţa concentraţiei, temperaturii, catalizatorilor asupra vitezei de

reacţie. Ecuaţia lui Arrhenius; Seria potenţialelor standard de reducere.Celule electrochimice; Electroliza; Echilibre acido-bazice. Hidroliza sărurilor; Combinaţii complexe. Stereochimia combinaţiilor complexe. Izomerie

geometrică; Legea Lambert-Beer; Intermediari ionici şi radicalici; Sinteza HCl, monoclorurarea CH4 – mecanisme de reacţie; Clorurarea etenei cu HCl – mecanism de reacţie; Clorurarea catalitică a benzenului – mecanism de reacţie.

4.2 Structurarea informaţiei ştiinţifice în diverse tipuri de comunicări orale şi scrise: argumentaţie ştiinţifică, proiecte de cercetare, referate, dizertaţie etc.

Energia în sistemele biologice; Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice; Combinaţii complexe; Stereochimia combinaţiilor complexe. Izomerie geometrică.





Competenţe specifice Conţinuturi 5.1 Compararea acţiunii unor produse/ procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului

Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea zaharurilor;

Căldură de combustie; Electroliza; pH-ul soluţiilor de acizi/ baze slabe; Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice; Hidroliza sărurilor.


Căldură de combustie; Electroliza; Seria potenţialelor de reducere. Celule electrochimice; Identificarea cationilor. Identificarea anionilor; Echilibre acido-bazice; Soluţii tampon în sisteme biologice; Hidroliza sărurilor.

D O M E N I I D E C O NŢ I N U T • Clasificarea reacţiilor chimice în chimia anorganică şi organică. • Noţiuni de cinetică chimică. • Noţiuni de termochimie. Termeni: Entalpie de reacţie, legea Hess, căldură de dizolvare, caldură de neutralizare, viteză de reacţie, constantă de viteză, coordonată de reacţie, energie de activare, complex activat, ecuaţia lui Arrhenius, inhibitor, cuplu acid-bază conjugată, pKa, pKb, soluţie tampon, titrare, legi ale electrolizei, potenţial standard de reducere, cuplu redox, t.e.m., geometrie liniară, geometrie plan-patratică, geometrie tetraedrică, geometrie octaedrică, homoliză, heteroliză, carbocation, carbanion, radical, mecanism de reacţie, legea Lambert-Beer (forma liniară).




PROGRAMA 3

Filiera vocaţională, profil militar, specializarea: matematică-informatică

Filiera tehnologică, calificările profesionale: Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii Tehnician producţie film şi televiziune Tehnician prelucrări mecanice Tehnician multimedia Tehnician electronist Tehnician producţie poligrafică Tehnician electrotehnist Tehnician aviaţie Tehnician electromecanic Tehnician instalaţii de bord (avion) Tehnician în construcţii şi lucrări publice Tehnician prelucrări la cald Tehnician instalator pentru construcţii Tehnician operator tehnică de calcul Tehnician în industria textilă Tehnician operator procesare text/ imagine Tehnician în industria pielăriei Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii Tehnician transporturi Tehnician mecatronist Tehnician metrolog Tehnician de telecomunicaţii Tehnician operator roboţi industriali Tehnician proiectant CAD Tehnician în prelucrarea lemnului Tehnician designer vestimentar Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare Tehnician în instalaţii electrice Tehnician poligraf Tehnician operator telematică Tehnician audio-video Tehnician în automatizări Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului Tehnician agromontan Tehnician hidro-meteorolog Tehnician veterinar Tehnician analize produse alimentare Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere Tehnician veterinar pentru animale de companie Tehnician în industria alimentară Tehnician în agricultură Tehnician în agroturism






Competenţe specifice Conţinuturi 1.1 Clasificarea sistemelor chimice studiate după diverse criterii

Reacţii cu transfer de electroni; Reacţii cu transfer de protoni; Reacţii de precipitare; Reacţii de complexare; Reacţii exoterme. Reacţii endoterme; Reacţii lente. Reacţii rapide.

1.2 Structurarea cunoştinţelor anterioare în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic

Echilibre acido-bazice.

1.3 Interpretarea caracteristicilor fenomenelor/ sistemelor studiate în scopul identificării aplicaţiilor acestora


Legea Hess; Căldură de dizolvare; Viteză de reacţie. Legea vitezei; Catalizatori. Inhibitori; Electroliza – metodă de obţinere a metalelor (Na, Al, rafinarea Cu),

nemetalelor (Cl2, I2, H2) şi a substanţelor compuse (NaOH); Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice (CO3

2-/ HCO3-, HPO4

2-/ H2PO4-,

aminoacizi/ proteine); Combinaţii complexe.


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1 Utilizarea investigaţiei în vederea obţinerii unor explicaţii de natură ştiinţifică

Identificare cationilor (Ca2+, Ba2+, Pb2+, Fe2+, Fe3+, Cu2+); Identificarea anionilor (SO4

2-, CO32-, S2-, NO2

-); Obţinerea combinaţiilor complexe (reactivul Schweitzer; reactivul

Tollens; combinaţii complexe ale ionului Co2+: [CoCl4]2-, [Co (NCS)4]2-);

Reacţiile ionilor Fe3+ şi Cu2+ cu [Fe(CN)6]4-; Electroliza: apei, soluţiei de NaCl, soluţiei de CuSO4; Titrarea acido-bazică (acid tare–bază tare).

2.2 Evaluarea validităţii concluziilor investigaţiei

Identificarea cationilor; Identificarea anionilor; Electroliza.


Competenţe specifice Conţinuturi 3.1 Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian

Entalpie de reacţie. Căldură de neutralizare. Căldură de combustie; Legea Hess; Căldură de dizolvare; Viteză de reacţie. Legea vitezei; pH-ul soluţiilor de acizi/ baze monoprotice tari şi slabe; pKa, pKb.


Soluţii tampon în sisteme biologice (CO32-/ HCO3

-, HPO42-/ H2PO4

-, aminoacizi/ proteine).





Competenţe specifice Conţinuturi 4.1 Utilizarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor

Entalpie de reacţie. Căldură de combustie. Căldură de neutralizare; Legea Hess; Căldură de dizolvare; Viteză de reacţie. Legea vitezei; Electroliza; Echilibre acido-bazice; Combinaţii complexe.

4.2 Structurarea informaţiei ştiinţifice în diverse tipuri de comunicări orale şi scrise: argumentaţie ştiinţifică, proiecte de cercetare, referate, dizertaţie etc.

Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice; Combinaţii complexe.


Competenţe specifice Conţinuturi 5.1 Compararea acţiunii unor produse/ procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului

Căldură de combustie; Electroliza; pH-ul soluţiilor de acizi/ baze slabe; Amfoliţi; Soluţii tampon în sisteme biologice.


Căldură de combustie; Electroliza; Echilibre acido-bazice; Soluţii tampon în sisteme biologice; Identificarea cationilor. Identificarea anionilor.


• Clasificarea reacţiilor chimice din punct de vedere al particulei transferate, din punct de vedere cinetic şi termochimic.

• Noţiuni de cinetică chimică. • Noţiuni de termochimie.

Termeni: Entalpie de reacţie, legea Hess, căldură de dizolvare, caldură de neutralizare, viteză de reacţie, constantă de viteză, coordonată de reacţie, inhibitor, cuplu acid-bază conjugată, pKa, pKb, soluţie tampon, titrare.




VALORI ŞI ATITUDINI Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează înţelegerea, construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive, designul mediilor de învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi tehnicilor de evaluare ale domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor afective şi lipsa înţelegerii faptului că, nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi comportament, a condus la ignorarea domeniului afectiv.


Problemele tehnologice, sociale, economice şi stiinţifice nu se pot rezolva numai prin cunoştinţe cognitive.Valorile şi atitudinile care contribuie la formarea competenţelor urmărite prin studiul chimiei, se regăsesc în asocierea de mai jos:

Competenţa generală Valori şi atitudini Explicarea unor fenomene, procese, procedee

Respect pentru adevăr şi rigurozitate; Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora; Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe.

Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice

Iniţiativă personală; Interes şi curiozitate; Spirit critic şi autocritic; Disponibilitate de a considera ipotezele ca idei ce trebuie testate; Disponibilitate de a nu trage imediat concluzii; Disponibilitate de a avea o viziune neinfluenţată de convingerile personale.

Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive

Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile / repetabile; Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi; Manifestare creativă.

Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor

Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi; Toleranţă pentru opiniile celorlalţi; Dorinţă de informare şi afirmare; Interes şi respect pentru ceilalţi; Respect faţă de argumentaţia ştiinţifică; Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusive pentru cele furnizate de TIC.

Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului

Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor; Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.


Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această restructurare, deseori, necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi specializate. Sarcinile de rutină sunt acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei, ceea ce conduce la descreşterea atât a necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate în performarea acestora şi totodată la creşterea cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi cognitive de înalt nivel.





Programa şcolară reprezintă elementul central al proiectării didactice. Proiectarea didactică presupune: Lectura personalizată a programei; Planificarea calendaristică; Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi implicit a lecţiilor.

Elaborarea documentelor de proiectare didactică necesită asocierea într-un mod personalizat al elementelor programei –competenţe specifice şi conţinuturi, cu resurse metodologice, temporale, materiale.

Planificarea calendaristică ca instrument de interpretare personalizată a programei, se racordează la individualitatea clasei. Pentru relizarea acesteia se recomandă parcurgerea următoarelor etape:



STRUCTURA PLANIFICARII CALENDARISTICE

Nr. U.Î.





Proiectarea unei unităţi de învăţare necesită aplicarea unei metodologii care constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce conduc la detalierea conţinuturilor de tip factual, noţional şi procedural care contribuie la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor specifice.

Etapele proiectării, aceleaşi pentru orice unitate de învăţare, se regăsesc în următoarea rubricaţie:

Conţinuturi detaliate ale unităţii

de învăţare



Resurse Evaluare


Activităţile de învăţare se construiesc pe baza corelării dintre competenţele specifice şi conţinuturile prevăzute de programă. Activităţile de învăţare presupun orientarea către un scop, redat prin tema activităţii, fiind transpuse într-o formă de comunicare inteligibilă elevilor – adecvată nivelului de dezvoltare al acestora.

Pentru a avea succes în societatea cunoaşterii, într-o economie a competiţiei crescute, toţi elevii trebuie să înveţe să comunice, să gândească şă să raţioneze eficient, să rezolve probleme complexe, să lucreze cu date multidimensionale şi reprezentări sofisticate, să formuleze judecăţi referitoare la acurateţea masei de informaţie, să colaboreze în diverse echipe şi să demonstreze o puternică automotivare.

Indiferent de tipul de achiziţie urmărit, fie o unitate foarte specifică a unei deprinderi sau a unei cunoştinţe, fie o schemă amplă de rezolvare a unei probleme complexe, dezvoltarea unei cunoaşteri profunde a unui domeniu necesită timp şi focalizare pe oportunităţile de exersare şi feedback Ca urmare, furnizarea unui feedback informativ şi la timp va conduce la exersarea efectivă şi eficientă a unei deprinderi, aceasta fiind una din sarcinile instruirii.

Ţinând cont de aspectele menţionate este necesar ca educabililor să li se dea iniţiativa, să lucreze în grup pentru soluţionarea unor sarcini de viaţă, să li se permită alegerea dintr-o diversitate de metode, să utilizeze tehnologia avansată şi să aibă posibilitatea de a persevera până ce ating standardele corespunzătoare. Pe de altă parte practica pedagogică trebuie să se îndrepte spre:

focalizarea pe activităţi practice în care elevul să fie implicat fizic, mental şi social; furnizarea unei varietăţi de activităţi de învăţare; evitarea folosirii termenilor şi conceptelor introductive în afara unor referinţe concrete.




În continuare sunt prezentate câteva sugestii de activităţi de învăţare3 care pot fi abordate în scopul formării şi dezvoltării competenţelor generale din programă:

Explicarea unor fenomene, procese, procedee Interpretarea informaţiilor furnizate de mijloace multimedia; Clasificarea reacţiilor după criteriul particulei transferate, după criteriul cinetic sau termochimic; Clasificarea reacţiilor compuşilor organici; Interpretarea echilibrelor reacţiilor studiate; Diferenţierea între diversele tipuri de mecanisme studiate; Identificarea aplicaţiilor fenomenelor/ sistemelor studiate.

Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice Realizarea unor investigaţii/ proiecte de cercetare pe anumite teme; Folosirea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale, în scopul realizării unor investigaţii; Interpretarea datelor experimentale şi formularea concluziilor; Verificarea modului în care ipotezele sunt susţinute sau nu de datele experimentale; Folosirea surselor bibliografice suplimentare pentru validarea unor concluzii.

Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente inductive şi deductive

Identificarea unor surse bibliografice pentru rezolvarea problemelor; Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite probleme prin analogie, inducţie sau deducţie; Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite probleme şi alegerea alternativei/

alternativelor corecte; Analiza informaţiilor pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei acestora şi

pentru eliminarea informaţiilor neesenţiale; Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale legii Hess, legilor electrolizei; Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale Ka, Kb, pKa, pKb; Compararea unor compuşi din punct de vedere al caracterului acido-bazic.

Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor

Elaborarea de proiecte, dizertaţii, referate pe diverse teme; Elaborarea unor referate care includ observaţii, concluzii, pe baza activităţii experimentale; Susţinerea, în faţa unei audienţe, a diveselor tipuri de comunicări: argumentaţie ştiinţifică,

proiecte de cercetare, referate, dizertaţii etc.; Utilizarea corectă şi sistematică a terminologiei adecvate.

Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului Familiarizarea elevilor cu normele de protecţie; Documentarea asupra unor produse/ procese, în vederea exprimării unei poziţii asupra utilizării

acestora; Elaborarea de proiecte; Folosirea internetului şi a altor mijloace de informare.


să asiste învăţarea să măsoare achiziţiile individuale să evalueze programe.

Deşi evaluările folosite în diferite contexte şi în diferite scopuri apar ca fiind diferite, ele subscriu aceloraşi principii comune, unul dintre acestea fiind că evaluarea este întotdeauna un proces de gîndire asupra dovezilor furnizate.

3 Se aleg acele activităţi de învăţare conforme cu conţinutul fiecărei programe prezentate.




În teoriile moderne ale învăţării şi cogniţiei un accent major este plasat pe dimensiunea socială a învăţării, incluzând practici participative care vin în sprijinul cunoaşterii şi înţelegerii. Ca urmare, practicile evaluării ar trebui să depăşească focalizarea pe deprinderi şi biţi discreţi de cunoştinţe şi să vizeze aspecte mai complexe legate de achiziţiile elevilor.

Achiziţiile, în majoritate, sunt acumulate prin interacţiune şi discurs; în cadrul clasei înţelegerea se produce prin întrebări şi răspunsuri. Ca urmare, evaluarea ar trebui să evidenţieze cât de bine se angajează elevii în practicile comunicative şi cât de bine folosesc instrumentele de comunicare corespunzătoare domeniului.

O astfel de evaluare, formativă, este susţinută de coerenţa demersului de învăţare, adică de coerenţa demersului elevului şi este evident orientată către procesele care generează produsele vizibile ale învăţării.

Evaluarea formativă întreţine un raport interactiv cu formarea, permiţând profesorului să garanteze că modelele de formare propuse sunt adaptate caracteristicilor elevilor, şi anume, diferenţelor individuale în învăţare şi aprofundare. Acestă formă de reglare este necesar să intervină în decursul actului de formare, înainte de certificare sau orientarea ulterioară. Evaluarea formativă însoţeşte învăţarea şi permite ajustări consecutive în funcţie de feedback-ul obţinut. Departe de a fi o simplă constatare a unei cantităţi de reuşită sau eşec, nu se limitează doar la înregistrarea rezultatelor, mergând până la aflarea „de-ce”-urilor rezultatelor. Pune accent pe aspectele calitative şi nu pe cele cantitative şi permite corectarea traiectoriilor.

În afara tehnicilor tradiţionale de evaluare: teste scrise, teste de evaluare prin activităţi practice, grile de observare, tema pentru acasă, se recomandă şi folosirea altor mijloace alternative: proiectul şi portofoliul.

Proiectul este o activitate complexă care presupune: investigarea problemei, realizarea proiectului propriu-zis şi prezentarea acestuia, evidenţiind capacitatea de a lucra în cooperare, de a realiza activităţi, independent, de a comunica, de a împărtăşi celorlalţi propriile păreri şi concluzii, de a lua decizii.


În ceea ce priveşte evaluarea prin intermediul proiectului, aceasta se poate realiza pentru tehnica de lucru folosită, pentru modul de prezentare şi/sau produsul realizat.Cele patru dimensiuni utilizate în evaluare sunt:

operarea cu fapte, concepte, deprinderi dobândite prin învăţare; calitatea produsului – creativitatea, imaginaţia, tehnica estetică, execuţia, realizarea; reflecţia – capacitatea de a se distanţa de propria lucrare având permanent în vedere propriile

obiective, de a evalua progresul făcut şi de a face modificările necesare; comunicarea – atât pe perioada realizării cât şi a prezentării acestuia.



Anexa nr.3


PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

ISTORIE

CLASA A XI-A1

CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009

1 Se aplică şi la clasa a XII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul de completare.


Istorie – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Studiul disciplinei Istorie, în ciclul superior al liceului, se focalizează pe înţelegerea specificului cunoaşterii de tip istoric şi pe funcţionalitatea acesteia pentru diferitele domenii de activitate. În acest context, oferta de cunoaştere pe care o face programa îşi propune să stimuleze interesul pentru istorie, să asigure premise pentru continuarea învăţării după finalizarea studiilor liceale şi să permită elevilor să reflecteze asupra impactului trecutului în viaţa cotidiană.

În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, în clasa a XI-a, respectiv în clasa a XII-a (ruta progresivă de calificare prin şcoala de arte şi meserii şi anul de completare), disciplina Istorie se studiază după cum urmează:

(a) 3 ore pe săptămână: la filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale; la filiera vocațională, profil ordine şi securitate publică (licee ale MAI), specializarea ştiinţe sociale;,

(b) 2 ore pe săptămână: la filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie; la filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea învățător/ educatoare; la filiera tehnologică, calificările profesionale tehnician în turism, coafor stilist, tehnician în activităţi de poştă, tehnician în hotelărie, tehnician în activităţi economice, tehnician în activităţi de comerţ, tehnician în administraţie, tehnician în gastronomie, tehnician în achiziţii şi contractări, organizator banqueting;

(c) 1 oră pe săptămână: la filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii; la filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările, cu excepţia celei specificate la punctul (b); la filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, teologic şi militar MApN; la filiera tehnologică, toate calificările profesionale, cu excepţia celor specificate la punctul (b).

Programa este structurată astfel: - notă de prezentare, - competenţe generale, - valori şi atitudini, - competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora, - sugestii metodologice. Competenţele specifice şi conţinuturile parcurse de toate filierele, profilurile şi specializările din ciclul

superior al liceului constituie nucleul comun al programei şcolare; de aceea ele un sunt marcate în text prin elemente de tehnoredactare specifice (asterisc şi corp de literă cursiv).

Competenţele specifice şi conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă cursiv sunt obligatorii numai pentru filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale, care are prevăzute în planul-cadru 3 ore de Istorie pe săptămână.

Conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă cursiv sunt obligatorii numai la specializările care au prevăzute în planul-cadru 2 ore de Istorie pe săptămână.

Cele patru competenţe generale şi competenţele specifice vizează domeniile: - comunicare; - relaţii interpersonale, civice şi interculturale; - surse istorice şi modalităţi de analiză şi utilizare a acestora pentru informare, documentare şi cercetare; - învăţare permanentă.



Focalizarea pe aceste domenii de competenţă a avut în vedere asigurarea progresului în învăţare în context formal şi non-formal.

Conţinuturile asociate competenţelor specifice se subsumează domeniilor de conţinut incluse în programele pentru ciclul inferior al liceului şi anume:

1. Popoare şi spaţii istorice 2. Oamenii, societatea şi lumea ideilor 3. Statul şi politica 4. Relaţiile internaţionale 5. Religia şi viaţa religioasă.

Pentru fiecare domeniu de conţinut programa identifică un set de teme, conţinuturi, probleme de atins şi studii de caz care aduc în discuţie probleme ale epocii contemporane cu impact asupra vieţii cotidiene. Conţinuturile reprezintă mijloace prin care elevul poate dobândi competenţele generale şi specifice propuse de programă, ţintind să contribuie la dezvoltarea unei personalităţi autonome, capabilă să analize, să propună soluţii, să accepte diversitatea şi dialogul, să observe şi să abordeze perspectivele multiple asupra trecutului, precum şi problemele sensibile şi controversate, să ia decizii în cunoştinţă de cauză, să-şi asume responsabilităţi, să practice atitudinile şi valorile societăţii democratice.

Acest mod de a înţelege conţinuturile învăţării a determinat opţiunea pentru teme care aparţin secolului XX. Alte argumente se referă la nevoia înţelegerii aprofundate a vieţii cotidiene în toate aspectele sale (economic, social, politic, cultural, religios, al mentalităţilor), la necesitatea dobândirii comportamentului democratic şi a instrumentelor intelectuale minime care să susţină învăţarea pe parcursul întregii vieţi. De asemenea, construirea acestei programe a ţinut cont şi de achiziţiile dobândite de elevi în perioada anterioară (clasele a IX-a şi a X-a).

Programa se doreşte un răspuns la interesele de cunoaştere ale elevului, la evoluţiile domeniului academic, precum şi la viziunea societăţii contemporane asupra educaţiei aşa cum apare în diferite documente elaborate la nivel european: recomandările Consiliului Europei referitoare la studiul istoriei şi al educaţiei civice, Memorandumul pentru educaţia permanentă, elaborat de Comisia Europeană.




1. Utilizarea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate 2. Exersarea demersurilor şi acţiunilor civice democratice 3. Aplicarea principiilor şi metodelor adecvate în abordarea surselor

istorice 4. Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă


Educaţia pentru cetăţenie şi valori democratice presupune însuşirea valorilor, atitudinilor şi comportamentelor democratice.

Ca urmare, competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:

• Coerenţă şi rigoare în gândire şi acţiune

• Gândire critică şi flexibilă

• Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi

• Respectarea drepturilor fundamentale ale omului

• Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială

• Antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă şi ca factor de predicţie a schimbărilor

• Rezolvarea pe cale non-violentă a conflictelor

• Asumarea toleranţei etnice, religioase şi culturale.



COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI La filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale (3 ore/ săpt.) programa se parcurge integral. La specializările care au prevăzute pentru Istorie 2 ore/ săpt. sunt obligatorii: competenţele specifice scrise cu litere

necursive şi fără asterisc, toate conţinuturile, inclusiv cele marcate prin asterisc (*) şi corp de literă cursiv. Competenţele specifice şi conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă cursiv nu sunt obligatorii la

specializările care au prevăzută 1 oră de Istorie pe săptămână. Competenţe specifice Conţinuturi

1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie

*1.2. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise *3.2.Compararea relevanţei surselor istorice în abordarea unui subiect

POPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE Europa şi lumea în secolul XX

Probleme de atins: Europa contemporană (unitate, diversitate, integrare); *Europa şi spaţiile de civilizaţie extraeuropene. Cultura română – cultură europeană; România şi Europa în secolul al XX-lea; *Grigore Gafencu şi unitatea europeană; *Imaginea României în presă internaţională după anul 1989 – (studii de caz)

1.3. Compararea unor opinii şi argumente diferite referitoare la o temă de istorie 2.1.Cunoaşterea şi asumarea valorilor cetăţeniei democratice 3.1. Selectarea şi comentarea surselor istorice pentru a susţine / combate un punct de vedere

*4.1.Proiectarea unei cercetări cu subiect istoric

OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

Economie şi societate în lumea postbelică Probleme de atins: Ocupaţii şi statute profesionale; Migraţii în lumea contemporană, Viaţa privată şi viaţa publică; *Curente şi idei economice:economii dirijate şi economii liberale. Economie rurală – economie urbană în România; *Diaspora şi exilul românesc – (studii de caz). Ştiinţa şi societatea

Probleme de atins: Impactul tehnologiei asupra vieţii cotidiene şi a mediului; Noile tehnologii şi timpul liber. Contribuţii româneşti la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii – (studii de caz).

2.2. Analizarea instituţiilor, normelor şi procedurilor de guvernare 2.3. Folosirea strategiilor de negociere şi cooperare civică 3.3. Descoperirea în sursele de informare a perspectivelor diferite asupra evenimentelor şi proceselor istorice 1.3. Compararea unor opinii şi argumente diferite referitoare la o temă de istorie

STATUL ŞI POLITICA

Statele în perioada contemporană Probleme de atins: Forme de organizare statală; Idei şi regimuri politice. România – de la statul totalitar la statul de drept; *Teme şi dezbateri politice în Parlamentul României la 1900; *Sistemul electoral din România între 1918-1938 şi dinamica partidelor politice – (studii de caz).

3.3. Descoperirea în sursele de informare a perspectivelor multiple asupra evenimentelor şi proceselor istorice 4.2. Folosirea mijloacelor şi a tehnologiilor de informare şi comunicare pentru investigarea unui eveniment sau a unui proces istoric *1.4.Susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-o discuţie / într-un referat pe teme de istorie

RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

Cooperare şi conflict Probleme de atins: Instituţii, mecanisme şi politici de rezolvare a conflictelor în lumea contemporană. România şi conflictele regionale în secolul XX; *România în Tratatul de la Varşovia – (studii de caz).

3.4.Analiza diversităţii sociale, culturale şi de civilizaţie în istorie pornind de la sursele istorice *1.4.Susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-o discuţie / într-un referat pe teme de istorie

RELIGIA ŞI VIAŢA RELIGIOASĂ Religia în lumea contemporană

Probleme de atins: Fundamentalismul; Arhitectura religioasă; *Pelerinajul. Diversitatea religioasă în România – (studiu de caz).




Modul în care este concepută programa răspunde unei duble exigenţe: de a fi un punct de plecare comun pentru toţi profesorii şi, pe de altă parte, de a-i incita în interpretarea şi adecvarea acesteia la condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea.

Existenţa unor programe centrate pe achiziţiile elevilor, precum şi noile dezvoltări pe care le înregistrează domeniul academic, au consecinţe la nivelul didacticii disciplinei: putem constata “infuzia” unor demersuri consacrate la nivel academic, care promovează o cunoaştere de tip integrativ, critic şi autoreflexiv (istoria mentalităţilor şi istoria orală sunt doar câteva exemple). La un alt palier, “învăţarea istoriei prin cercetare”, strategie de învăţare utilizată mai larg în contexte non-formale de educaţie, încurajează elevii să folosească o diversitate de surse, să utilizeze mărturiile contemporane, să alcătuiască proiecte şi să argumenteze demersul utilizat.

Pe de altă parte, reprezentările publice şi viziunile curente în viaţa publică şi în mediul non-academic reprezintă un element care trebuie să stea în atenţia profesorilor.

Acest nou context educaţional regândeşte rolurile celor doi parteneri ai procesului educaţional: profesorul şi elevul/elevii. Noile roluri au în vedere: a) pentru profesor: facilitarea învăţării, încurajarea elevilor pentru a formula puncte de vedere personale,

colaborarea cu elevii în realizarea demersului didactic;

b) pentru elev: învăţarea prin cooperare, învăţarea în contexte formale şi non-formale, transferul învăţării2.

Asumarea noilor roluri antrenează demersuri didactice bazate pe învăţarea prin descoperire, simulare, analiza surselor istorice, dezbaterea, jocul de rol, proiectul. Acestea au avantajul de a permite alternarea formelor de activitate şi favorizează evidenţierea dimensiunii holistice a învăţării. Experienţele anterioare de învăţare pot să fie astfel corelate cu noile învăţări.

Utilizarea surselor istorice în predarea istoriei trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului. Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare important pentru că valoarea surselor pentru interpretarea istorică este foarte diferită, iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, utilitatea sursei în atingerea obiectivelor de predare. Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de multiperspectivitate, însemnând ”Un mod de a gândi, a selecta, a examina şi a utiliza dovezi provenind din diferite surse pentru a lămuri complexitatea unei situaţii şi pentru a descoperi ceea ce s-a întâmplat şi de ce” (Stradling, R.: 2001). Un demers didactic focalizat pe înţelegerea multiperspectivităţii înseamnă a ajuta elevii să exerseze modalităţi de analiză a faptelor/proceselor istorice pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat în trecut şi de ce. Activităţile propuse trebuie să contribuie la înlăturarea stereotipurilor, a discriminării şi a automatismelor de gândire, precum şi la cultivarea spiritului tolerant.

Gândirea critică este considerată un factor-cheie în învăţarea eficientă. Antrenarea acestui tip de gândire poate avea ca punct de plecare strategii bazate pe lectura activă, elaborarea raţionamentelor, formulare de întrebări, elaborare de texte diverse (fişe de lectură, comentarii, recenzii, referate, eseuri), folosirea de metode grafice.

2 Capacitatea de transfer a ceea ce a învăţat elevul la noile situaţii se constituie într-un indicator important al învăţării adaptative, flexibile. Transferul poate fi identificat la o varietate de niveluri (de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul şi din cadrul şcolii în viaţa de zi cu zi, în activităţile non-formală (ISE, 2003).



Utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează: exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire, coroborarea izvoarele istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru cercetare, învăţarea etapelor proiectării unei investigaţii istorice (Ghid de evaluare, 1996). Etapele parcurse de un demers investigativ includ: identificarea temei, formularea întrebărilor referitoare la domeniul de interes, stabilirea obiectivelor investigaţiei, identificarea surselor de informare, realizarea unui plan, colectarea informaţiilor/datelor, analiza şi prelucrarea informaţiilor, prezentarea rezultatelor.

Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv Internetul) devine esenţială în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Evaluarea trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorii trebuie să prezinte cu claritate rezultatele pe care trebuie să le atingă elevii. Alături de formele clasice de evaluare recomandăm utilizarea unor instrumente complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor.

Studierea faptelor/ proceselor istorice2 (politice, economice, culturale, ideologice, militare, precum şi a imaginii societăţii în diferite perioade), a personalităţilor, instituţiilor, popoarelor/naţiunilor, se va face avându-se în vedere:

• contextul: timp, spaţiu, cauze, premise/ factori interni şi externi; • caracteristicile faptului/ procesului: definire, aspecte ale desfăşurării/ instituţii/ atribuţii/ prevederi

relaţionate pe verticală şi pe orizontală, forţe politice/ sociale/ grupuri/ personalităţi; • semnificaţiile şi impactul: însemnătate, consecinţe imediate şi de perspectivă, influenţe; • perspectivele multiple.

2 Precizăm că problemele de atins nu corespund lecţiilor.




PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

ISTORIE

CLASA A XII-A1



Bucureşti, 2009

1 Se aplică şi la clasa a XIII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare profesională.


Istorie – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Studiul istoriei în ciclul superior al liceului se focalizează pe înţelegerea specificului cunoaşterii de tip istoric şi pe funcţionalitatea acesteia pentru diferite domenii de activitate. Oferta de cunoaştere pe care o face programa îşi propune să stimuleze interesul pentru istorie, să asigure premise pentru continuarea învăţării după finalizarea studiilor liceale şi să permită elevilor să reflecteze asupra impactului trecutului în viaţa cotidiană.

Programa de Istorie se adresează elevilor care studiază istoria în conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, în clasa a XII-a, respectiv în clasa a XIII-a (ruta progresivă de calificare profesională). Disciplina Istorie se studiază după cum urmează:

(a) 1 oră pe săptămână: • la filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii; • la filiera vocaţională:

- profil artistic, toate specializările; - profil pedagogic, toate specializările, cu excepţia specializării învăţător-educatoare; - profil sportiv, toate specializările; - profil teologic, specializările teologie ortodoxă, patrimoniu cultural, muzică

bisericească; - profil militar, specializarea matematică-informatică;

• la filiera tehnologică, toate calificările profesionale, cu excepţia celor specificate la punctul (b).

La aceste specializări/ calificări profesionale elevii vor studia nucleul comun al programei (competenţele specifice şi conţinuturile care nu sunt marcate în text cu elemente de tehnoredactare distincte – asterisc şi corp de literă cursiv).

(b) 2 ore pe săptămână: • la filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie; • la filiera vocaţională, profil militar, specializarea ştiinţe sociale; • la filiera vocaţională:

- profil pedagogic, specializarea învăţător-educatoare; - profil teologic, toate specializările, cu excepţia celor menţionate la punctul (a);

• la filiera tehnologică, calificările profesionale: tehnician în turism, coafor stilist, tehnician în activităţi de poştă, tehnician în hotelărie, tehnician în activităţi economice, tehnician în activităţi de comerţ, tehnician în administraţie, tehnician în gastronomie, tehnician în achiziţii şi contractări, organizator banqueting.

La aceste specializări elevii vor studia nucleul comun al programei şi conţinuturile evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*);

(c) 3 ore pe săptămână: la filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale. La această specializare elevii vor studia nucleul comun al programei, competenţele specifice şi conţinuturile evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*).

(d) 4 ore pe săptămână: la filiera vocaţională, profil ordine și securitate publică (licee ale M.A.I.), specializarea ştiinţe sociale.

La această specializare elevii vor studia programa integral.



Programa este structurată astfel: • competenţe generale • valori şi atitudini • competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora • sugestii metodologice

Cele patru competenţe generale şi competenţele specifice vizează domeniile: comunicare; relaţii interpersonale, civice şi interculturale; surse istorice şi modalităţi de analiză şi utilizare a acestora pentru informare, documentare şi cercetare; învăţare permanentă. Focalizarea pe aceste domenii de competenţă a avut în vedere asigurarea progresului în învăţare în context formal şi non-formal.

Conţinuturile asociate competenţelor specifice se subsumează domeniilor de conţinut incluse în programele pentru ciclul inferior al liceului şi anume:

1. Popoare şi spaţii istorice 2. Oamenii, societatea şi lumea ideilor 3. Statul şi politica 4. Relaţiile internaţionale 5. Religia şi viaţa religioasă.

Programa se doreşte un posibil răspuns la interesele de cunoaştere ale elevului, la evoluţiile domeniului academic, precum şi la viziunea societăţii contemporane asupra educaţiei aşa cum apare în diferite documente elaborate la nivel european: recomandările Consiliului Europei referitoare la studiul istoriei şi al educaţiei civice şi Memorandumul pentru educaţia permanentă, elaborat de Comisia Europeană.




1. Utilizarea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate 2. Exersarea demersurilor şi acţiunilor civice democratice 3. Aplicarea principiilor şi metodelor adecvate în abordarea surselor istorice 4. Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă


Educaţia pentru cetăţenie şi valori democratice presupune însuşirea valorilor, atitudinilor şi a comportamentelor specifice manifestării morale autonome şi responsabile din punct de vedere civic, precum şi dezvoltarea capacităţii de integrare activă în grupuri socio-culturale şi profesionale diferite. În acest context, competenţele generale şi specifice, care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a istoriei, promovează următoarele valori, atitudini şi comportamente:

• Coerenţă şi rigoare în gândire şi acţiune

• Gândire critică şi flexibilă

• Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi

• Respectarea drepturilor fundamentale ale omului

• Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială

• Antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă şi ca factor de predicţie a schimbărilor

• Rezolvarea pe cale non-violentă a conflictelor

• Acceptarea reprezentărilor multiple asupra istoriei, culturii, vieţii sociale

• Asumarea diversităţii etnice, sociale, religioase şi culturale




► Competenţele specifice şi conţinuturile tehnoredactate fără evidenţiere prin asterisc şi corp de literă cursiv constituie nucleul comun al programei (1 oră/ săpt.) şi sunt obligatorii la toate filierele, profilurile şi specializările/ calificările profesionale. ► La specializările care au prevăzute pentru Istorie 2 ore/ săpt. sunt obligatorii:

- competenţele specifice tehnoredactate fără evidenţiere prin asterisc şi corp de literă cursiv; - toate conţinuturile, inclusiv cele evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*).

► La filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale (3 ore/ săpt.) sunt obligatorii: - competenţele specifice tehnoredactate fără evidenţiere prin asterisc şi corp de literă cursiv; - competenţele specifice evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*); - toate conţinuturile, inclusiv cele evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*).

► La filiera vocaţională, profil militar M:A.I., specializarea ştiinţe sociale (4 ore/ săpt.) sunt obligatorii toate competenţele specifice şi toate conţinuturile din prezenta programă şcolară.

Competenţe specifice Domenii de conţinut / Conţinuturi 1.1. Construirea unor explicaţii şi argumente intra- şi multidisciplinare cu privire la evenimente şi procese istorice 3.1. Compararea surselor istorice în vederea stabilirii credibilităţii şi a validităţii informaţiei conţinută de acestea. *4.1. Descoperirea unor oportunităţi în cercetarea istoriei ca sursă a învăţării permanente.

POPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor. *Studiu de caz: Gh. I. Brătianu despre Marea Neagră.

Descoperitori de noi spaţii şi culturi între secolele XV- XIX. *Studiu de caz: Călători străini despre civilizaţia din

spaţiul românesc în evul mediu şi la începuturile modernităţii.

Călători români acasă şi în lume. 1.1. Construirea unor explicaţii şi argumente intra- şi multidisciplinare cu privire la evenimente şi procese istorice *1.2. Utilizarea termenilor/conceptelor specifici(e) istoriei în contexte care implică interpretări şi explicaţii interdisciplinare 2.3. Descoperirea constantelor în desfăşurarea fenomenelor istorice studiate **2.4. Compararea şi evaluarea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăţi proprii *3.2. Analizarea mesajelor transmise de surse istorice variate prin compararea terminologiei folosite 4.2. Integrarea cunoştinţelor obţinute în medii non-formale de învăţare în analiza fenomenelor istorice studiate *4.3. Analizarea punctelor de vedere similare, opuse şi complementare în legătură cu fenomenele istorice studiate 4.4. Realizarea de conexiuni între informaţiile oferite de sursele istorice şi contextul vieţii cotidiene

OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

Sate, târguri şi oraşe din Europa şi din spaţiul românesc. Viziuni despre modernizare în Europa secolelor XIX-XX:

curente şi politici culturale, identităţi naţionale şi identitate europeană.

Politicile culturale şi românii din afara graniţelor. Diversitatea etnică, confesională şi soluţiile politice în România modernă. Minorităţi naţionale în România secolului XX.

Secolul XX – între democraţie şi totalitarism. Ideologii şi practici politice în România şi în Europa.

*Studiu de caz: Construcţia democraţiei şi ideologia totalitară în România. Oameni, fapte şi idei.

Constituţiile din România. *Studiu de caz: Instituţii şi drepturi cetăţeneşti.



Competenţe specifice Domenii de conţinut / Conţinuturi *1.2. Utilizarea termenilor/conceptelor specifici(e) istoriei în contexte care implică interpretări şi explicaţii interdisciplinare **2.1. Construirea unor demersuri de tip analitic cu privire la situaţii şi contexte economice, sociale, politice, culturale 2.2. Proiectarea unui demers de cooperare pentru identificarea şi realizarea unor scopuri comune 2.3. Descoperirea constantelor în desfăşurarea fenomenelor istorice studiate **2.4. Compararea şi evaluarea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăţi proprii *3.2. Analizarea mesajelor transmise de surse istorice variate prin compararea terminologiei folosite

STATUL ŞI POLITICA

Autonomii locale şi instituţii centrale şi în spaţiul românesc (secolele IX-XVIII)

Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari. (secolele XVIII-XX)

*Studiu de caz: De la „partida naţională” la sistemul politic pluripartidist în România secolelor XIX-XX

Redefinirea rolurilor statului de la primul război mondial până la planul Schumann. Situaţia României.

România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă. Construcţia democraţiei postdecembriste.

*2.1. Construirea unor demersuri de tip analitic cu privire la situaţii şi contexte economice, sociale, politice, culturale 2.3. Descoperirea constantelor în derularea fenomenelor istorice studiate **2.4. Compararea şi evaluarea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăţi proprii *4.3. Analizarea punctelor de vedere similare, opuse şi complementare în legătură cu fenomenele istorice studiate

RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu şi la începuturile modernităţii.

România şi concertul european; de la „criza orientală” la marile alianţe ale secolului XX.

*Studiu de caz: Voci ale diplomaţiei româneşti. De la Dimitrie Cantemir la Grigore Gafencu.

România în perioada „războiului rece”. *Studiu de caz: Diplomaţia românească între Tratatul

de la Varşovia şi Uniunea Europeană.

1.1.Construirea unor explicaţii şi argumente intra- şi multidisciplinare cu privire la evenimente şi procese istorice. 3.1. Compararea surselor istorice în vederea stabilirii credibilităţii şi a validităţii informaţiei conţinută de acestea. 4.2. Integrarea cunoştinţelor obţinute în medii non-formale de învăţare în analiza fenomenelor istorice studiate

RELIGIA ŞI VIAŢA RELIGIOASĂ

Biserica şi şcoala în evul mediu şi la începuturile modernităţii. Construcţie ecleziastică şi implicare laică.

Protectorat religios şi identitate culturală în Europa şi spaţiul românesc. Statul, Biserica şi diaspora.

*Studiu de caz: România şi toleranţa religioasă în secolul XX.




Programa şcolară de ISTORIE pentru clasa a XII-a/ a XIII-a2, prin competenţele generale şi competenţele specifice pe care le formulează, răspunde unui set de finalităţi ale studierii disciplinei istorie în ciclul superior al liceului circumscrise următoarelor idei:

• Formarea capacităţii de a reflecta asupra lumii, de a formula şi de a rezolva probleme pe baza achiziţiilor din diferite domenii ale cunoaşterii.

• Dezvoltarea competenţelor esenţiale pentru reuşita personală şi socio-profesională: comunicare, gândire critică, prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii complexe.

• Dezvoltarea capacităţii de integrare activă în grupuri socio-culturale şi profesionale diferite, valorificând competenţele de comunicare şi relaţionare.

• Formarea disponibilităţii de a-şi asuma responsabilităţi şi roluri diverse, în scopul orientării adecvate în carieră şi într-o societate dinamică.

• Stimularea receptivităţii şi a expresivităţii prin intermediul unor reprezentări multiple ale culturii, în scopul construirii unei vieţi de calitate.

• Asigurarea condiţiilor favorabile manifestării morale autonome şi responsabile din punct de vedere civic.

Astfel, programa şcolară dezvoltă un nou ciclu de competenţe, deprinderi şi abilităţi (continuând demersul început în anul anterior de studiu) care se întemeiază pe achiziţiile competenţelor-cheie dobândite în învăţământul obligatoriu. Competenţele specifice trebuie abordate din perspectiva educaţiei pentru drepturile omului, a educaţiei pentru diversitate, a educaţiei pentru egalitate de gen, a perspectivelor multiple asupra istoriei, a problemelor sensibile şi controversate, a abordărilor inter- şi transdisciplinare, a strategiilor de argumentare, negociere şi cooperare, a utilizării surselor multiple de informare şi documentare.

Programa de istorie pentru clasa a XII-a/ a XIII-a aprofundează conţinuturi ale căror repere fundamentale de timp şi spaţiu au fost stabilite în clasele anterioare. În consecinţă, se recomandă abordarea conţinuturilor din perspectiva domeniilor de conţinut în care ele au fost încadrate, fără a se exclude interferenţele între domenii şi teme. Demersurile de tip cronologic sunt şi ele posibile, dar sunt redundante în raport cu modul în care istoria a fost studiată în învăţământul obligatoriu.

Spre exemplu, sugerăm ca o temă precum România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă. Construcţia democraţiei postdecembriste să propună descoperirea morfologiei sistemului politic comunist (mecanisme de preluare şi menţinere a puterii, impactul regimului comunist asupra economiei, culturii, vieţii private sau al valorilor umane etc.), şi să evite o istorie cronologică, factuală şi evenimenţială. Sau o temă ca Secolul XX – între democraţie şi totalitarism. Ideologii şi practici politice în România şi Europa, să fie dedicată ideilor, practicilor politice şi personalităţilor care le-au pus în practică: de la socialism, comunism şi nazism, la statul democratic; sau de la drepturile omului, la terorismul de stat practicat asupra propriilor cetăţeni, la Gulag şi Holocaust. Sau o temă precum Romanitatea românilor în viziunea istoricilor poate fi un bun prilej de analiză a ideilor din istoriografia românească şi europeană cu privire la acest subiect, în contextele istorice care le-au generat. Aceste exemple pun în evidenţă spiritul în care au fost gândite conţinuturile şi nevoia de a respecta în abordare specificul domeniului de conţinut în care fiecare subiect a fost plasat.

Conţinuturile dominante sunt cele care se referă la spaţiul istoric românesc, la evoluţia comunităţilor şi a statului, inclusiv în relaţiile internaţionale, la idei şi opţiuni culturale şi politice, la relaţiile dintre majoritate şi minorităţi, la educaţie şi viaţa religioasă, la relaţia românilor cu „celălalt”; toate acestea raportate permanent la contextul regional şi european.

2 Clasa a XIII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare profesională.



Din punct de vedere didactic se recomandă abordarea conţinuturilor din perspectiva competenţelor specifice care le sunt asociate de programă (ceea ce nu exclude repetarea şi exersarea altor competenţe specifice însuşite anterior sau dobândite în legătură cu alte domenii de conţinut) şi a elementelor pe care se fundamentează valorile şi atitudinile propuse prin programă. Acest fapt presupune centrarea demersului didactic asupra acţiunilor pe care elevul va trebui să le realizeze pentru a dobândi competenţele prevăzute de programă şi pentru a demonstra, cu ocazia evaluărilor, stăpânirea acestora. În acest context, utilizarea metodelor de învăţare activă este prioritară în raport cu metodele clasice de predare-învăţare a istoriei.

Acest tip de demers solicită o proiectare didactică în care relaţia profesor-elev să fie privită din perspectiva noilor roluri ale profesorului: creator de curriculum3, creator de situaţii de învăţare, consilier, moderator, partener sau evaluator (pentru detalii a se consulta lucrarea Curriculum Naţional. Ghid metodologic pentru aplicarea programelor din aria curriculară „Om şi societate”, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, 2001).

Evaluarea reprezintă o componentă organică a demersului didactic. Evaluarea trebuie să se realizeze cu respectarea tipurilor şi a formelor de evaluare (pentru detalii a se consulta lucrarea Ghid de evaluare pentru istorie, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, Bucureşti, 2002). Recomandăm ca alături de formele clasice de evaluare să se utilizeze instrumente complementare precum: proiectul, portofoliul, investigaţia, autoevaluarea etc.

Centrarea demersului didactic pe activitatea elevului, abordarea conţinuturilor din perspectiva competenţelor specifice care le sunt asociate de programă şi din perspectiva elementelor care formează setul de valori şi atitudini indicate de programă, solicită adecvarea evaluării elevilor în raport cu această orientare a demersului didactic.

3 Titlurile utilizate de programă nu reprezintă lecţii, ceea ce presupune libertatea profesorului de a identifica elementele de conţinut subsumate acestor titluri.



PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

L O G I C Ă , A R G U M E N T A R E Ş I C O M U N I C A R E

CLASA a IX-a



Bucureşti, 2009


Logică, argumentare şi comunicare - clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată la toate filierele, profilurile şi specializările, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta prevede studierea la clasa a IX-a, sub denumirea generică Socio-umane/Educaţie pentru societate, a unei discipline din grupul disciplinelor socio-umane. Disciplina studiată, corespunzător acestei alocări din planul-cadru de învăţământ, este Logică, argumentare şi comunicare. Disciplina Logică, argumentare şi comunicare vizează direct educaţia pentru societate prin formarea de competenţe necesare comunicării. Educaţia pentru societate se centrează în acest caz pe problema comunicării. Nucleul tare al disciplinelor socio-umane este reprezentat, la nivelul acestei programe, de problematica logicii şi argumentării. În mod firesc, programa şcolară pentru Logică, argumentare şi comunicare pune accent pe argumentare, considerată din perspectiva comunicării şi a necesităţii integrării oricărei persoane în societatea democratică. Prin studierea disciplinei Logică, argumentare şi comunicare se urmăreşte:

- dezvoltarea la elevi a capacităţii de argumentare, precum şi a gândirii critice şi raţionale, logic corecte, care să le favorizeze dezvoltarea competenţelor de comunicare; - dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare atât controlului logic al situaţiilor de comunicare, cât şi utilizării acestora în pregătirea pentru societatea democratică şi pentru integrarea socială activă. Astfel, demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar

şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la societate, comunicare şi argumentare, competenţe relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în viaţa privată şi publică. Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine modul în care gândirea şi limbajul sunt prezente în actele noastre de comunicare şi argumentare, precum şi posibilitatea de a preveni disfuncţionalităţile/erorile care pot interveni în aceste procese. Această abordare are în vedere importanţa comunicării şi argumentării pentru viaţa reală. Astfel, este abordată problema construirii unor argumente, a evaluării acestora, a utilizării argumentelor şi a contraargumentelor în diferite situaţii de comunicare (de exemplu, în negociere şi în rezolvarea de conflicte, în convingerea altor persoane), prin care se respectă demnitatea şi autonomia spirituală a persoanei (deosebind, de exemplu, argumentarea de manipulare).

Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe-cheie: Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine, Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, Competenţă digitală, A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, Sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii obligatorii şi de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii „academice”, cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.

Contribuţia disciplinei Logică, argumentare şi comunicare la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Disciplina Logică, argumentare şi comunicare contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie:

• Competenţe sociale şi civice • Comunicare în limba maternă • A învăţa să înveţi • Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii • Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat • Sensibilizare şi exprimare culturală • Competenţă digitală



Principiile care întemeiază elaborarea prezentei programe şcolare sunt următoarele: - centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative; - compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea, potrivit specificului

disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;

- asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare; - dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a

progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor; - asigurarea calităţii în educaţie. Programa şcolară este concepută pentru trunchiul comun şi are în vedere: - trunchiul comun (pentru clasele cu 1 oră/săptămână); - trunchiul comun şi curriculumul diferenţiat (pentru clasele cu 2 ore/săptămână); conţinuturile

vizate pentru trunchiul comun şi cele vizate prin curriculumul diferenţiat sunt prezentate în coloane diferite.

Structura programei şcolare include următoarele elemente: • Notă de prezentare • Competenţe generale • Competenţe specifice şi conţinuturi pentru trunchiul comun şi curriculumul diferenţiat • Valori şi atitudini • Sugestii metodologice Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de

complexitate; competenţele generale orientează demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului. Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut; corelaţia propusă are în vedere

posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie. Cadrele didactice au libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, respectând însă logica internă a disciplinei. Prezenta programă şcolară orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.

Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, pentru proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.

Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui „organizator” în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.

Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale. Lectura integrală şi personalizată a programei şcolare şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.

Programa şcolară este în aşa fel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.




1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor

de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală

2. Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii

problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare

3. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul

diferitelor grupuri

4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în

schimbare

5. Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii


Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Logică, argumentare şi comunicare au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:

• participarea la viaţa socială fundamentată pe opinii şi acţiuni întemeiate • disponibilitate şi interes pentru comunicare, în general, pentru comunicarea interculturală, în

special • încredere în abilităţile proprii de comunicare • relaţionare pozitivă cu ceilalţi • coerenţă şi rigoare • gândire critică şi flexibilă • capacitatea de a lua decizii întemeiate pe argumente • independenţă în gândire şi în acţiune • exigenţă faţă de calitatea actului comunicaţional • capacitatea de a susţine o dezbatere argumentată şi civilizată





Trunchi comun Curriculum diferenţiat

1.1. Recunoaşterea diferitelor situaţii şi forme de comunicare în spaţiul social 2.1. Dezvoltarea disponibilităţii şi a abilităţii de a comunica idei, sentimente, fapte, în diferite contexte sociale 3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi, favorizată de identificarea şi eliminarea diferitelor bariere în comunicare

I. Societate şi comunicare

Situaţii de comunicare – conţinut, relaţie, context

Comunicarea interpersonală, comunicarea publică, comunicarea interculturală

Bariere în comunicare

1.2. Identificarea structurii unui argument, a elementelor componente şi a relaţiilor dintre acestea (termeni, propoziţii, raţionamente) 1.3. Folosirea corectă a unor forme şi operaţii logice (definirea şi clasificarea) în contexte situaţionale diferite (teoretice şi practice) 2.2. Construirea unor argumente în vederea susţinerii unui punct de vedere sau a unei soluţii propuse pentru rezolvarea unor situaţii problemă 3.2. Utilizarea lucrului în echipă pentru rezolvarea unor probleme care implică operaţii şi forme logice 4.1. Utilizarea instrumentelor de ordin logic, care pot fi activate în contexte diferite în activitatea privată şi publică

II. Societate, comunicare şi argumentare

Argumentarea şi structura argumentării; analiza logică a argumentelor

• Termenii: - caracterizare generală (definire, tipuri de termeni) - raporturi între termeni • Propoziţii categorice:

- caracterizare generală (definire, structură)

- tipuri de propoziţii categorice - raporturi între propoziţii categorice • Raţionamente:

- caracterizare generală (definire, structură)

- tipuri de raţionamente • Definirea şi clasificarea

- caracterizare generală - corectitudine în definire şi clasificare

• Propoziţii compuse - tipuri de definiţii - forme de clasificare




Trunchi comun Curriculum diferenţiat

1.4. Identificarea, în diferite contexte, a unor tipuri de argumentare formulate în limbaj natural sau formal 1.5. Dezvoltarea unor tehnici de argumentare şi de comunicare, în vederea învăţării pe parcursul întregii vieţi 2.3. Întemeierea critică a propriilor argumente şi raportarea critică la argumentele altora, în diferite situaţii de comunicare 3.3. Realizarea unor schimburi argumentate de opinii 4.2. Susţinerea unui comportament activ, prin utilizarea corectă a diferitelor tipuri de argumentare 5.1. Utilizarea unor raţionamente adecvate (deductive şi nedeductive) în luarea deciziilor

Tipuri de argumentare

• Deductivă: - argumente/raţionamente imediate cu propoziţii categorice (conversiunea şi obversiunea) - silogismul (caracterizare generală, figuri şi moduri silogistice, legile generale ale silogismului, verificarea validităţii prin metoda diagramelor Venn) - demonstraţia

• Nedeductivă: - analogia - inducţia (completă, incompletă)

- forme speciale de argumentare silogistică - raţionamente cu propoziţii compuse

1.6. Identificarea unor erori logice în argumentare şi comunicare 2.4. Raportarea critică la premisele, presupoziţiile şi implicaţiile comunicării 2.5. Construirea de argumente şi contraargumente în diferite situaţii de comunicare 3.4. Formarea unor deprinderi de dialog raţional, de negociere şi rezolvare de conflicte în grupurile de apartenenţă 4.3. Raportarea critică la argumente şi contraargumente în conversaţie, dezbatere, discurs public şi mass-media 4.4. Dezvoltarea gândirii critice, capabilă să susţină participarea activă şi responsabilă la viaţa societăţii 5.2. Stabilirea unor corelaţii între întemeierea deciziilor, acţiune şi consecinţele acestora 5.3. Participarea civilizată şi argumentată la dezbateri în viaţa socială

III. Societate, comunicare şi argumentare corectă

Evaluarea argumentelor (validitatea argumentelor); erori de argumentare

Argumente şi contraargumente în conversaţie, dezbatere, discurs public, eseu şi în mass-media

Argumente şi contraargumente în negociere şi în rezolvarea de conflicte

Persuasiune şi

manipulare



SUGESTII METODOLOGICE Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau Logică, argumentare şi comunicare,

fiind concepută în aşa fel încât să le permită: • să orienteze elevii în cunoaştere şi comunicare prin apelul, în cunoştinţă de cauză, la concepte şi

practici care ţin de cultivarea raţionalităţii; • să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului; • să-şi manifeste creativitatea şi să-şi adecveze demersurile didactice la particularităţile elevilor cu

care lucrează. Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării

la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară. Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi

(şcolare şi extraşcolare), considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:

• utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei; coerenţă şi abordări inter- şi transdisciplinare;

• utilizarea unor metode active (de exemplu, învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, analiza logică a unui text, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis şi creativ, la crearea acelui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi de dobândire a competenţelor de participare activă în spaţiul social;

• rezolvarea de exerciţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice disciplinei şi construirea unor exemple pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii dilematice;

• utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe perechi şi în grupuri mici);

• utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.

Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:

• dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru reuşita socială: gândire critică, utilizare de informaţii, comunicare adecvată în spaţiul social;

• exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;

• exersarea argumentării în diferite situaţii de comunicare; • aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei,

precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice specifice vieţii reale; în acest mod, studiul disciplinei se constituie într-un instrument cu valoare generală pentru orice demers de tip raţional.

Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe: - corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; - valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; - recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte

non-formale sau informale; - utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.










Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 bis (vol. II)/10.XI.2009 conține 120 de pagini. Prețul: 24 lei ISSN 1453—4495


&JUYDGY|439689]


P A R T E A I



S U M A R

Pagina

Anexele nr. 4 și 5 la Ordinul ministrului educației,

cercetării și inovării nr. 5.099/2009 privind

aprobarea de programe școlare pentru discipline de

studiu din învățământul liceal................................ 343—539

V o l u m u l I I I




O R D I N
























în anexa nr. 2.


































ordin.




Nr. 5.099.



342

Educaţie fizică, clasele IX-XII

Anexa nr.4


PROGRAME ŞCOLARE

CLASELE IX-XII

EDUCAŢIE FIZICĂ

Bucureşti – 2009


Educaţie fizică, clasele IX-XII 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Ca parte a învăţământului preuniversitar, ciclul liceal trebuie să asigure pregătirea elevilor pe linia

competenţelor cheie europene, stabilite ca finalităţi ale sistemelor educaţionale şi de formare profesională din ţările Comunităţii Europene, fiecare disciplină de învăţământ fiind chemată să-şi aducă contribuţia specifică la realizarea acestora.

Obiectivul general al disciplinei Educaţie fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice şi formarea capacităţii elevilor de a acţiona asupra acestora, în vederea menţinerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase şi manifestării unei capacităţi motrice favorabile inserţiei profesionale şi sociale.

Disciplina Educaţie fizică, la clasele IX-XII este prevăzută, conform planului de învăţământ, în aria curriculară Educaţie fizică şi sport şi are menirea să-şi aducă contribuţia specifică la realizarea dezvoltării complexe a personalităţii autonome şi creative a elevilor – finalitate prevăzută în Legea învăţământului.

La baza revizuirii programelor de educaţie fizică pentru clasele IX-XII s-a avut în vedere adaptarea acestora la prevederile planuri cadru în vigoare.

Programele şcolare au următoarea structură: - nota de prezentare - competenţele cheie europene - competenţele generale - valori şi atitudini - competenţe specifice şi conţinuturi, pentru fiecare clasă - sugestii metodologice - normativ de dotare minimală/ unitate de învăţământ

În afara orelor prevăzute pe săptămână, în trunchiul comun, pentru Educaţie fizică, există posibilitatea alocării încă unei ore, prin CDŞ, destinate extinderii/ aprofundării conţinuturilor prevăzute de programă.

În spiritul aspectelor mai sus menţionate şi pentru a putea asigura un proces didactic modern, bazat pe o ofertă educaţională optimă, cât şi pe instruirea diferenţiată a elevilor, pe baza unor trasee particulare de învăţare, individuale sau de grup, este necesar, corespunzător realităţii practice, ca în clasele IX-XII să se asigure dobândirea de către elevi a cunoştinţelor necesare acţionării asupra dezvoltării fizice şi a calităţilor motrice, cât şi iniţierea/ consolidarea în practicarea unor discipline/ probe sportive, astfel:

în clasa a IX-a: - două probe atletice, de preferat din grupe diferite - elemente acrobatice statice şi dinamice din gimnastica acrobatică (din cele făcute în clasele

V-VIII) și variante de legări de elemente - o săritură la aparatul de gimnastică, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă - două jocuri sportive, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă în clasa a X-a: - cele două probe atletice făcute în clasa a IX-a - gimnastică acrobatică - săritura la aparatul de gimnastică prevăzută de programă - două jocuri sportive, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă în clasa a XI-a: - trei probe atletice, din grupe diferite, dintre cele ofertate de către profesor, conform programei - gimnastică acrobatică - o săritură la aparatul de gimnastică, la alegerea elevilor, din cele învățate - un joc sportiv, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă



în clasa a XII-a: - trei probe atletice, din grupe diferite, dintre cele ofertate de către profesor, conform programei - gimnastică, la alegere: aerobică, ritmică sportivă, artistică sportivă - un joc sportiv, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă

Disciplinele sportive alternative sunt predate, cu aprobarea directorului unităţii de învăţământ, pe perioade precizate, numai în situaţii speciale determinate de factorii de mediu şi de baza tehnico-materială, cu condiţia existenţei materialelor didactice necesare pentru toţi elevii clasei şi abilitarea profesională a cadrului didactic în disciplina sportivă respectivă. Conţinuturile şi criteriile de evaluare aferente fiecărei discipline sportive alternative se elaborează de către profesorul clasei şi se avizează de către inspectorul şcolar de specialitate.

Programa de educaţie fizică, document reglator al procesului de învăţământ, stabileşte şi permite fiecărui cadru didactic formarea competenţelor specifice, utilizând, ca mijloace, categoriile de conţinuturi pe care le consideră eficiente, corespunzător particularităţilor clasei şi condiţiilor concrete de activitate.

Ea are un caracter concentric, în sensul reluării conţinuturilor pentru întărirea deprinderilor şi pentru a preciza fenomenul de transfer în învăţarea noilor deprinderi, în dezvoltarea capacităţilor, contribuind astfel la formarea competenţelor.

Ca urmare, conţinuturile predate într-un an de studiu vor fi reluate în anul de studiu ulterior, ca elemente de bază în predarea noilor conţinuturi.

Conţinuturile marcate cu asterisc (*) se predau în cadrul orelor de extindere/ aprofundare. În abordarea diferenţiată a instruirii, în cadrul orelor din trunchiul comun, profesorul poate utiliza aceste conţinuturi în cazul elevilor cu nivel de pregătire superior.

Conţinuturile marcate cu dublu asterisc (**) se constituie într-o alternativă oferită elevilor nevăzători cu cecitate totală sau foarte slab văzători.

Este obligatorie prezenţa profesorului de educaţie fizică şi sport la orele de educaţie fizică în echipament sportiv.




1. Utilizarea limbajului de specialitate în relațiile de comunicare

2. Valorificarea informaţiilor, metodelor şi mijloacelor specifice educaţiei fizice şi sportului, în vederea optimizării stării de sănătate şi a dezvoltării fizice armonioase

3. Utilizarea cunoștințelor, metodelor şi mijloacelor specifice educaţiei

fizice şi sportului, în vederea dezvoltării capacităţii motrice

4. Aplicarea sistemului de reguli specifice organizării și practicării activităților de educaţie fizică şi sport şi adoptarea unui comportament adecvat în cadrul relaţiilor interpersonale şi de grup

5. Valorificarea limbajului corporal pentru exprimarea și înțelegerea

ideilor, stărilor afective și a esteticului


• Interes pentru îmbogăţirea vocabularului cu terminologia de specialitate

• Disponibilitate pentru colaborare în relaţiile cu profesorul şi colegii • Preocupare pentru dezvoltarea capacităţii motrice proprii • Respect faţă de regulile impuse de organizarea și desfășurarea

activităților de educație fizică și sport • Opţiune pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, prin adoptarea

unui regim de activitate care să îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul liber

• Disponibilitate pentru practicarea independentă a exerciţiilor fizice

• Spirit competitiv și fair-play • Interes constant pentru fenomenul sportiv • Simţ estetic, deschidere pentru frumos



CLASA a IX-a


COMPETENŢE SPECIFICE CONŢINUTURI

1.1.Operarea corectă cu noțiunile specifice domeniului 2.1. Utilizarea mijloacelor electronice pentru selectarea informațiilor privind elementele definitorii ale dezvoltării fizice 2.2. Utilizarea mijloacelor recomandate pentru dezvoltare fizică 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale

STAREA DE SĂNĂTATE ŞI DEZVOLTAREA FIZICĂ • Măsurători specifice: înălţime, greutate, perimetre, diametre,

anvergură • Indicatori specifici: de nutriţie, de proporţionalitate • Indicii funcţionali şi determinarea acestora • * Modelul dezvoltării fizice armonioase • Atitudini corporale deficiente: cifoze, lordoze, scolioze,

asimetrii, picior plat • Profilaxia şi *corectarea fiecărei atitudini corporale

deficiente • Complexe de dezvoltare fizică: cu exerciţii libere, cu obiecte

portative, pe fond muzical etc. • * Programe adaptate de: culturism, fitness, sport aerobic,

stretching

2.1. Utilizarea mijloacelor electronice pentru selectarea informațiilor privind elementele definitorii ale dezvoltării fizice 2.2. Utilizarea mijloacelor recomandate pentru dezvoltare fizică 4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în cadrul acțiunilor tactice de atac și apărare

PROTECŢIA INDIVIDUALĂ tehnici de reechilibrare modalităţi de atenuare a şocurilor cunoştinţe teoretice despre:

- importanţa „încălzirii” - rolul respiraţiei în efort şi refacere

tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în execuţii

4.1. Integrarea activă în grupuri diferite 4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în cadrul acțiunilor tactice de atac și apărare 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale

DEZVOLTAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE activităţi practice cu specific de conducere, de subordonare şi de colaborare situaţiile „conflictuale” care pot interveni în activităţile practice modalităţile de prevenire si aplanare/ rezolvare a situaţiilor conflictuale comportamentele integrate în noţiunea de fair-play regulamentele disciplinelor sportive

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în transmiterea mesajelor 5.2. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului

CULTURALITATE • Criterii de evaluare a valorilor sportive, în diferite ramuri de

sport • Valori sportive etalon în diferite discipline sportive




1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în transmiterea mesajelor 3.1. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe 3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în cadrul acțiunilor tactice de atac și apărare

CALITĂŢI MOTRICE • Probe de determinare a nivelului calităţilor motrice • Procedee metodice specifice dezvoltării fiecărei calităţi

motrice • Procedee şi mijloace de dezvoltare specifică şi combinată a

calităţilor motrice DEPRINDERI MOTRICE • deprinderile motrice de locomotie • deprinderile motrice de stabilitate • deprinderi motrice de manipulare

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în transmiterea mesajelor 3.1. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe 3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în cadrul acțiunilor tactice de atac și apărare 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale 5.2. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului

DISCIPLINE SPORTIVE A. ATLETISM Probe de alergare:

• alergarea de viteză • alergarea de rezistenţă • *alergarea peste obstacole • alergarea de ştafetă

Probe de sărituri: • săritura în lungime cu elan • *săritura în înălţime • *triplu salt cu elan redus

Probe de aruncări: • aruncarea greutăţii

B. GIMNASTICĂ a) gimnastică acrobatică

• elemente acrobatice statice și dinamice • variante de legări de elemente şi *linii acrobatice • *modele de exerciţii liber alese, la sol

b) sărituri la aparate • sărituri la capră: săritură în sprijin depărtat, în sprijin

ghemuit printre braţe, *în sprijin depărtat cu întoarcere • sărituri la lada de gimnastică: cu rostogolire pe lada

situată longitudinal; cu sprijin (în depărtat, ghemuit) pe lada situată transversal urmată de săritură cu extensie

• * sărituri la cal: în sprijin ghemuit printre braţe, în sprijin ghemuit urmat de săritură cu extensie

c) * programe de gimnastică de tip aerobic

C. JOCURI SPORTIVE 1. Baschet Procedee tehnice folosite în atac:

• pasare şi prindere • driblingul alternativ cu înălţimi şi ritmuri variate • procedee de aruncare la coş de pe loc şi din deplasare • oprirea şi pivotarea



COMPETENŢE

SPECIFICE CONŢINUTURI

[1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în transmiterea mesajelor 3.1. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe 3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în cadrul acțiunilor tactice de atac și apărare 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale 5.2. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului]

Procedee tehnice folosite în apărare: • poziţii şi deplasări specifice • *scoaterea mingii din dribling

Acţiuni tactice folosite în atac: • demarcajul • pătrunderea • depăşirea • recuperarea • „dă şi du-te” • contraatacul • *atacul „în potcoavă”

Acţiuni tactice folosite în apărare • marcajul adversarului cu şi fără minge • urmărirea la panou • intercepţia • apărare „om la om” în propria jumătate de teren

Joc bilateral: • la un panou și la două panouri

Regulile jocului: • paşi, dublu dribling, fault, semnalizările arbitrilor

Informaţii din baschet 2. Fotbal Procedee tehnice folosite în atac:

• lovirea mingii cu laba piciorului şi cu capul, de pe loc şi din deplasare

• preluarea mingii cu piciorul şi pe piept • oprirea mingii (stopul) • conducerea mingii, liber şi în prezenţa adversarului

Procedee tehnice folosite în apărare: • deposedarea din faţă şi *din lateral • respingerea mingii cu capul şi cu piciorul

Acţiuni tactice folosite în atac: • demarcajul • pătrunderea • depăşirea • „un-doi”-ul • *încrucişarea • *aşezarea pe posturi în atac

Acţiuni tactice folosite în apărare: • marcajul adversarului cu şi fără minge • intercepţia • sistem de apărare om la om

Joc bilateral • pe teren redus şi/sau normal

Regulile jocului: fault, henţ, auturile laterale şi de poartă, repunerea mingii în joc, semnalizările arbitrilor Informaţii din fotbal





3. Handbal Procedee tehnice folosite în atac:

• prinderea şi pasarea mingii de pe loc şi din deplasare • driblingul simplu şi multiplu, cu variaţii de ritm şi

schimbări de direcţie • aruncarea la poartă de pe loc şi din deplasare • *structuri tehnice complexe

Procedee tehnice folosite în apărare: • poziţiile şi deplasările specifice pe semicerc • blocarea mingii aruncate de adversar • culegerea mingii de pe sol

Acţiuni tactice folosite în atac: • demarcajul • pătrunderea • depăşirea • contraatacul direct şi * cu intermediar • sistemul de atac cu un jucător pivot

Acţiuni tactice folosite în apărare: • replierea • marcajul adversarului cu şi fără minge • intercepţia • sistemul de apărare 5 + 1

Joc bilateral Regulile jocului: fault, paşi, călcarea semicercului, schimbarea de jucători, repunerea mingii în joc, semnalizările arbitrilor Informaţii din handbal 4. Volei Procedee tehnice folosite în atac:

• poziţii şi deplasări specifice • pasarea mingii înainte şi * peste cap • ridicarea mingii pentru atac • lovitura de atac procedeu drept • serviciu de jos şi de sus, din faţă

Procedee tehnice folosite în apărare: • poziţii şi deplasări specifice • preluarea cu două mâini de sus, cu două mâini de jos • *plonjonul înapoi şi lateral

Acţiuni tactice folosite în atac: • aşezarea pe teren pentru primirea mingii din serviciu • * combinaţii în atac cu 2-3 loviri ale mingii, din două

zone apropiate Acţiuni tactice folosite în apărare:

• sistemul de apărare cu jucătorul din zona 6 avansat • * blocajul individual

Joc bilateral: • 3 x 3, 4 x 4 pe terenuri de dimensiuni reduse • 6 x 6 pe teren normal





Regulile jocului: atingerea fileului, călcarea liniei de centru şi la serviciu, spaţiul de serviciu, minge ţinută, dublă sau condusă, rotaţia jucătorilor, punct realizat, încheierea setului şi a jocului Informaţii din volei. 5. ** Torball – Goalbal Procedee tehnice în atac:

• lovitura de atac de pe loc • lovitura de atac din deplasare • lovitura de atac pe centru şi diagonală • lovitura de atac paralelă cu linia de margine • aruncare din poziţii fixe (lovituri de pedeapsă)

Procedee tehnice în apărare: • plonjonul spre stânga/ dreapta cu braţele • plonjon stânga/ dreapta cu picioarele • plonjon cu dublarea la distanţă optimă între apărători

Acţiuni tactice în atac: • atac prin surprindere din poziţie fundamentală • pasarea mingii spre dreapta/ stânga la cei 2 coechipieri,

ultimul atacă • pasare la coechipier, reprimire şi atac • ieşire cu mingea (fără zgomot) spre partea opusă locului

stabil şi atac Acţiuni tactice în apărare:

• poziţionare corectă în poziţie fundamentală, cu aşezare pe covoarele de poziţionare (torbal) (jucătorul central retras)

• poziţionare cu jucătorul central avansat • schimbarea locului jucătorului central • schimbarea locului jucătorilor de margine

Regulamentul de joc. Joc bilateral cu aplicarea regulamentului. Informaţii locale, naţionale, internaţionale din jocurile de Torball-Goalbal.

D. Discipline sportive alternative 1. BADMINTON 2. CICLOTURISM 3. DANS SPORTIV 4. DANS FOLCLORIC SPECIFIC ZONEI 5. GIMNASTICĂ RITMICĂ 6. ÎNOT 7. KORFBALL 8. OINĂ 9. ORIENTARE SPORTIVĂ 10. PATINAJ PE GHEAŢĂ/PATINAJ CU ROLE 11. SANIE (obişnuită sau de concurs) 12. SCHI ALPIN 13. SCHI FOND 14. SPORT AEROBIC 15. ŞAH 16. RUGBY 17. TENIS DE MASĂ 18. TRÂNTA



CLASA a X-a


COMPETENŢE


1.1.Operarea corectă cu noțiunile specifice domeniului 2.1. Utilizarea mijloacelor electronice pentru selectarea informațiilor de specialitate 2.2. Examinarea evoluției propriilor indici morfofuncționali 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale

STAREA DE SĂNĂTATE ŞI DEZVOLTAREA FIZICĂ • Determinările specifice dezvoltării fizice şi tehnologia

realizării acestora • Modelul dezvoltării fizice specifice vârstei şi sexului • Atitudini corporale deficiente, segmentare şi globale • Indicatori specifici: de nutriţie, de proporţionalitate • Metode şi mijloace specifice pentru prevenirea instalării şi

corectarea atitudinilor corporale deficiente, de grad uşor şi mediu

• Variante de programe cu exerciții analitice pentru segmentele corpului

• Variante de complexe de dezvoltare fizică, pentru activităţi desfăşurate în interior şi în aer liber, în cadrul lecţiilor şi independent, în timpul liber

• Metode specifice culturismului şi * programe adaptate pentru principalele lanţuri musculare

• Caracteristicile exerciţiilor şi ale programelor de gimnastică tip aerobic

• * Caracteristicile exerciţiilor şi ale complexelor de stretching

2.1. Utilizarea mijloacelor electronice pentru selectarea informațiilor de specialitate 2.2. Examinarea evoluției propriilor indici morfofuncționali 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport


- importanţa „încălzirii” - rolul respiraţiei în efort şi refacere - tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în

execuţii 1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale

DEZVOLTAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE activităţi practice cu specific de conducere, de subordonare şi de colaborare situaţiile „conflictuale” care pot interveni în activităţile practice modalităţile de aplanare/ rezolvare a situaţiilor conflictuale comportamentele integrate în noţiunea de fair-play exemple deosebite de comportamente în spiritul fair-play – lui regulamentele disciplinelor sportive



COMPETENŢE


1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 5.2. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului


sport • Valori sportive etalon în diferite discipline sportive.

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 2.1. Utilizarea mijloacelor electronice pentru selectarea informațiilor de specialitate 3.1. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe 3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport

CALITĂŢI MOTRICE • Structuri motrice variate cuprinzând variante de combinare

a deprinderilor motrice, în condiţii diferite de solicitare la efort

• * Valorile medii pe ţară ale calităţilor motrice specifice vârstei şi sexului

• Probe specifice de determinare a valorii fiecărei calităţi motrice

• Procedee şi mijloace de dezvoltare a: - vitezei de deplasare, - îndemânării (coordonării), în condiţii de viteză şi

precizie - forţei explozive, - rezistenţei musculare locale, - rezistenţei la eforturi uniforme şi * variabile.

DEPRINDERI MOTRICE • deprinderile motrice de locomoţie • deprinderile motrice de stabilitate • deprinderi motrice de manipulare

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 3.1. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe 3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale 5.2. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului

DISCIPLINE SPORTIVE A. ATLETISM Probe de alergare:

• alergarea de viteză cu start de jos • alergarea de rezistenţă

Probe de sărituri: • săritura în lungime cu elan • *săritura în înălţime • *triplu salt

Probe de aruncări: • aruncarea greutăţii

Regulamentele de concurs specifice fiecărei probe Informaţii din activitatea atletică locală, naţională şi internaţională B. GIMNASTICĂ a) gimnastică acrobatică

• combinaţii de elemente acrobatice statice şi dinamice • modele de linii acrobatice şi de exerciţii integrale • structuri care pot fi exersate pe fond muzical

b) sărituri la aparate • la capră: în sprijin depărtat cu întoarcere 180º (fete); în

sprijin ghemuit printre braţe (băieţi)




[1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 3.1. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe 3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale 5.2. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului]

• *la lada de gimnastică: cu rostogolire pe lada situată longitudinal (fete); în sprijin depărtat pe lada situată longitudinal (băieţi)

• * sărituri la cal: în sprijin ghemuit, urmat de săritură cu extensie (fete); în sprijin ghemuit cu picioarele printre braţe (băieţi)

c) gimnastică ritmică sportivă (opţional): • combinaţii de elemente libere sau cu aparat portativ • modele de exerciţii integrale libere sau cu obiect

portativ, individual sau pentru ansamblu • structuri care pot fi exersate pe fond muzical

d) sport aerobic (opţional): • modele de combinaţii de elemente ritmice • modele de exerciţii integrale individual, în perechi şi în grup • structuri care pot fi exersate pe fond muzical

Regulamentele specifice fiecărui domeniu al gimnasticii * Informaţii din activitatea competiţională locală, naţională şi internaţională, specifice gimnasticii C. JOCURI SPORTIVE 1. Baschet

• Procedee tehnice folosite în atac • Procedee tehnice folosite în apărare • Acţiuni tactice individuale şi colective simple, folosite în

atac • Acţiuni tactice individuale şi între doi jucători, folosite

în apărare • Un sistem de joc în atac • Un sistem de joc în apărare • Regulamentul de joc • * Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din

baschet. 2. Fotbal


atac • Acţiuni tactice individuale şi între doi jucători, folosite în

apărare • Un sistem de joc în atac • Un sistem de joc în apărare • Regulamentul de joc • * Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din

fotbal. 3. Handbal


atac




[1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 3.1. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe 3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale 5.2. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului]

• Acţiuni tactice individuale şi între doi jucători, folosite în apărare

• Un sistem de joc în atac • Un sistem de joc în apărare • Regulamentul de joc • * Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din

handbal 4. Volei

• Procedee tehnice folosite în atac • Procedee tehnice folosite în apărare • Acţiuni tactice individuale şi colective simple, folosite

în atac • Acţiuni tactice individuale şi între doi jucători, folosite

în apărare • Un sistem de joc în atac • Un sistem de joc în apărare • Regulamentul de joc • * Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din

volei. 5. ** Torball – Goalbal Procedee tehnice în atac:

• lovitura de atac de pe loc • lovitura de atac din deplasare • lovitura de atac pe centru şi diagonală • lovitura de atac paralelă cu linia de margine • aruncare din poziţii fixe (lovituri de pedeapsă)

Procedee tehnice în apărare: • plonjonul spre stânga/ dreapta cu braţele • plonjon stânga/ dreapta cu picioarele • plonjon cu dublarea la distanţă optimă între apărători

Acţiuni tactice în atac: • atac prin surprindere din poziţie fundamentală • pasarea mingii spre dreapta/ stânga la cei 2 coechipieri,

ultimul atacă • pasare la coechipier, reprimire şi atac • ieşire cu mingea (fără zgomot) spre partea opusă locului

stabil şi atac Acţiuni tactice în apărare:

• poziţionare corectă în poziţie fundamentală, cu aşezare pe covoarele de poziţionare (torbal) (jucătorul central retras)

• poziţionare cu jucătorul central avansat • schimbarea locului jucătorului central • schimbarea locului jucătorilor de margine

Regulamentul de joc. Joc bilateral cu aplicarea regulamentului. * Informaţii locale, naţionale, internaţionale din jocurile de Torball-Goalbal.



COMPETENŢE

SPECIFICE CONŢINUTURI [1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 3.1. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe 3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Exprimarea estetică a atitudinii corporale 5.2. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului]

D. DISCIPLINE SPORTIVE ALTERNATIVE 1. BADMINTON 2. CICLOTURISM 3. DANS SPORTIV 4. DANS FOLCLORIC SPECIFIC ZONEI 5. GIMNASTICĂ RITMICĂ 6. ÎNOT 7. KORFBALL 8. OINĂ 9. ORIENTARE SPORTIVĂ 10. PATINAJ PE GHEAŢĂ/PATINAJ CU ROLE 11. SANIE (obişnuită sau de concurs) 12. SCHI ALPIN 13. SCHI FOND 14. SPORT AEROBIC 15. ŞAH 16. RUGBY 17. TENIS DE MASĂ 18. TRÂNTA



CLASA A XI-A



1.1.Operarea eficienta cu noțiunile specifice domeniului 2.1. Compararea evoluției propriilor indici morfofuncționali cu date de referință selectate cu ajutorul mijloacelor electronice 2.2. Dozarea activității motrice în funcție de reacțiile propriului organism la efort 5.1. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului

STAREA DE SĂNĂTATE ŞI DEZVOLTAREA FIZICĂ • Obiecte, aparate şi instalaţii utilizate în dezvoltarea fizică • Procedee de exersare cu îngreuieri mici • Variante de programe:

- de culturism - de gimnastică (tip aerobic) - de stretching

• Variante de programe de întreţinere realizabile în timpul liber

• Valorile funcţionale medii specifice vârstei şi sexului (frecvenţă cardiacă, frecvenţă respiratorie, tensiune arterială, timp de revenire), în repaus şi după efort

• Principalele atitudini corporale deficiente la nivelul coloanei vertebrale

• * Determinări antropometrice • Modelul dezvoltării fizice specific vârstei şi sexului • Influenţele activităţilor specifice profilului/specializării

asupra dezvoltării fizice • Sisteme de acţionare pentru corectarea cifozelor, lordozelor

şi scoliozelor 2.2. Dozarea activității motrice în funcție de reacțiile propriului organism la efort

4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport

PROTECŢIA INDIVIDUALĂ tehnici de reechilibrare si modalităţi de atenuare a şocurilor cunoştinţe teoretice despre:

- importanţa „încălzirii” - rolul respiraţiei în efort şi refacere

tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în execuţii

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului





5.1. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului 5.2. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic si valoric al unor competiții la care participă sau asistă ca spectator, al comportamentului sportivilor, al antrenorilor, al arbitrilor și al spectatorilor


sport • Criterii de apreciere a rezultatelor în concursuri/competiţii

oficiale • Valori sportive etalon în diferite discipline sportive

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 2.1. Compararea evoluției propriilor indici morfofuncționali cu date de referință selectate cu ajutorul mijloacelor electronice 2.2. Dozarea activității motrice în funcție de reacțiile propriului organism la efort 3.1. Gestionarea dezvoltării propriului nivel al calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a procedeelor tehnice în acțiuni motrice complexe și în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport

CALITĂŢI ŞI DEPRINDERI MOTRICE • Poziţii, deprinderi şi calităţi motrice specifice

profilului/specializării • Variante de parcursuri aplicativ-utilitare care să cuprindă

acţiuni motrice necesare adaptării la mediul natural şi specifice profilului/specializării

• Programe de dezvoltare izolată şi combinată a calităţilor motrice

• Valorile medii pe ţară ale calităţilor motrice specifice vârstei şi sexului

• Probe standard de evaluare a calităţilor motrice de bază • * Dinamica obiectivă a evoluţiei calităţilor motrice,

specifică vârstei şi sexului • * Cerinţele activităţii de exersare în sălile de culturism şi

fitness

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a procedeelor tehnice în acțiuni motrice complexe și în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului 5.2. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic si valoric al unor competiții la care participă sau asistă ca spectator, al comportamentului sportivilor, al antrenorilor, al arbitrilor și al spectatorilor

DISCIPLINE SPORTIVE A. ATLETISM • Probe de alergare (opţional):

• o probă din oferta profesorului • Probe de sărituri (opţional):

• o probă din oferta profesorului • Probe de aruncări (opţional):

• o probă din oferta profesorului • Regulamentele de concurs specifice fiecărei probe • * Informaţii din activitatea atletică locală, naţională şi

internaţională B. GIMNASTICĂ • Gimnastică acrobatică (opţional):

• variante de linii acrobatice • Sărituri la aparate (opţional):

• variante de sărituri la aparatele existente în dotare • Gimnastică ritmică sportivă (opţional):

• variante de linii cu exerciţii şi cu obiecte portative • Sport aerobic (opţional):

• variante de combinaţii de exerciţii realizate pe fond muzical

• Regulamentele specifice fiecărui domeniu al gimnasticii • * Informaţii din activitatea competiţională locală, naţională şi internaţională, specifice gimnasticii




[1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a procedeelor tehnice în acțiuni motrice complexe și în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului 5.2. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic si valoric al unor competiții la care participă sau asistă ca spectator, al comportamentului sportivilor, al antrenorilor, al arbitrilor și al spectatorilor]

C. JOCURI SPORTIVE • Un joc la alegere din: 1. Baschet

• variante de procedee tehnice de finalizare • variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de

atac şi de apărare • sistemul de apărare om la om • variante de contraatac • sistemul de atac cu un pivot • regulamentul de joc • * informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din

baschet 2. Fotbal

• variante de procedee tehnice de lovire a mingii şi de finalizare

• variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de atac şi de apărare

• sistemul de apărare om la om • sistemul de atac cu două vârfuri • regulamentul de joc • * informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din

fotbal 3. Handbal

• variante de procedee tehnice de finalizare • variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de

atac şi de apărare • sistemul de apărare 5 plus 1 • variante de contraatac • sistemul de atac cu un pivot • regulamentul de joc • * informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din

handbal 4. Volei

• variante de procedee tehnice de serviciu • variante de procedee tehnice ale loviturii de atac • structuri tehnico-tactice care să cuprindă 2-3 procedee

tehnice de bază • sistemul de apărare cu jucătorul din zona 6 retras • sistemul de atac cu jucătorul-ridicător în zona 2 • regulamentul de joc • * informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din volei

5. ** Toorball - Goalbal Procedee tehnice în atac:

• lovitura de atac de pe loc • lovitura de atac din deplasare • lovitura de atac pe centru, diagonală, paralelă cu linia de

margine • lovitura de pedeapsă (la penalizarea echipei adverse)




[1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a procedeelor tehnice în acțiuni motrice complexe și în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate 4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului 5.2. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic si valoric al unor competiții la care participă sau asistă ca spectator, al comportamentului sportivilor, al antrenorilor, al arbitrilor și al spectatorilor]

Procedee tehnice în apărare: - plonjonul spre stânga/ dreapta cu braţele - plonjon stânga/ dreapta cu picioarele - plonjon cu dublarea la distanţă optimă între apărători - sincronizarea acţiunilor jucătorilor în apărare Acţiuni tactice în atac: - atac prin surprindere din poziţie fundamentală - pasarea mingii spre dreapta/ stânga la cei 2 coechipieri, ultimul atacă - pasare la coechipier, reprimire şi atac - ieşire cu mingea (fără zgomot) spre partea opusă locului stabil şi atac - ieşire cu mingea pe diagonală 3-5 paşi, atac pe diagonală sau paralel cu linia de margine a părţii opuse cu locul stabil - lovitura de pedeapsă cu fentarea adversarului Acţiuni tactice în apărare: - poziţionare corectă în poziţie fundamentală, cu aşezare pe covoarele de poziţionale (Torball), (jucătorul central retras) - poziţionare cu jucătorul central avansat - schimbarea locului jucătorului central - schimbarea locului jucătorului de margine Regulamentul de joc. Joc bilateral cu aplicarea regulamentului. * Informaţii locale, naţionale, internaţionale din jocurile de Torball -Goalbal. D. DISCIPLINE SPORTIVE ALTERNATIVE

1. BADMINTON 2. CICLOTURISM 3. DANS SPORTIV 4. DANS FOLCLORIC SPECIFIC ZONEI 5. GIMNASTICĂ RITMICĂ 6. ÎNOT 7. KORFBALL 8. OINĂ 9. ORIENTARE SPORTIVĂ 10. PATINAJ PE GHEAŢĂ/PATINAJ CU ROLE 11. SANIE (obişnuită sau de concurs) 12. SCHI ALPIN 13. SCHI FOND 14. SPORT AEROBIC 15. ŞAH 16. RUGBY 17. TENIS DE MASĂ 18. TRÂNTA



CLASA A XII-A



1.1.Operarea eficienta cu noțiunile specifice domeniului 2.1. Analiza evoluției propriilor indici morfofuncționali 2.2. Dozarea activității motrice în funcție de reacțiile propriului organism la efort 5.1. Abordarea permanentă a unei atitudini corporale corecte

STAREA DE SĂNĂTATE ŞI DEZVOLTAREA FIZICĂ • Variante de programe de întreţinere realizabile în timpul

liber • Valorile funcţionale medii specifice vârstei şi sexului

(frecvenţă cardiacă, frecvenţă respiratorie, tensiune arterială, timp de revenire), în repaus şi după efort

• Atitudinile corporale deficiente la nivelul coloanei vertebrale • Influenţele activităţilor specifice profilului/specializării

asupra dezvoltării fizice • Sisteme de acţionare pentru corectarea cifozelor, lordozelor şi

scoliozelor • Complexe variate de dezvoltare fizică • Programe de culturism • Programe pentru corectarea atitudinilor deficiente

2.2. Dozarea activității motrice în funcție de reacțiile propriului organism la efort 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate 4.3. Rezolvarea sarcinilor și rolurilor de orice tip din cadrul activităților de educație fizică și sport


- importanţa „încălzirii” - rolul respiraţiei în efort şi refacere - tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în

execuţii

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în diferite situații de comunicare 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate 4.3. Rezolvarea sarcinilor și rolurilor de orice tip din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Abordarea permanentă a unei atitudini corporale corecte


5.1. Abordarea permanentă a unei atitudini corporale corecte 5.2. Raportarea la modelele de reușită din lumea sportului 5.3. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic si valoric al unor competiții la care participă sau asistă ca spectator, al comportamentului sportivilor, al antrenorilor, al arbitrilor și al spectatorilor


sport. • *Criterii de apreciere a rezultatelor în concursuri/competiţii

oficiale. • Valori sportive etalon în diferite discipline sportive.




1.1.Operarea eficienta cu noțiunile specifice domeniului 1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în diferite situații de comunicare 2.1. Analiza evoluției propriilor indici morfofuncționali 2.2. Dozarea activității motrice în funcție de reacțiile propriului organism la efort 3.1. Gestionarea dezvoltării propriului nivel al calităților motrice 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a procedeelor tehnice în acțiuni motrice complexe și în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.3. Rezolvarea sarcinilor și rolurilor de orice tip din cadrul activităților de educație fizică și sport

CALITĂŢI MOTRICE • dezvoltarea forţei în regim de rezistenţă prin „circuite” • dezvoltarea rezistenţei prin eforturi continue • dezvoltarea rezistenţei prin eforturi „cu intervale” • dezvoltarea forţei prin eforturi izometrice • dezvoltarea forţei prin eforturi cu îngreuieri • dezvoltarea vitezei şi a îndemânării prin metoda repetărilor

DEPRINDERI MOTRICE triatlon atletic cuprinzând probe din oferta şcolii (alergarea de viteză pe distanţe clasice, sărituri, aruncări, alergări de semifond şi * fond)

1.2. Utilizarea terminologiei de specialitate în diferite situații de comunicare 2.2. Dozarea activității motrice în funcție de reacțiile propriului organism la efort 3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a procedeelor tehnice în acțiuni motrice complexe și în forme adaptate de întrecere/concurs 4.1. Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan 4.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate 4.3. Rezolvarea sarcinilor și rolurilor de orice tip din cadrul activităților de educație fizică și sport 5.1. Abordarea permanentă a unei atitudini corporale corecte 5.2. Raportarea la modelele de reușită din lumea sportului 5.3. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic si valoric al unor competiții la care participă sau asistă ca spectator, al comportamentului sportivilor, al antrenorilor, al arbitrilor și al spectatorilor

DISCIPLINE SPORTIVE A. ATLETISM • Probe de alergare (opţional):

• o probă din oferta profesorului • Probe de sărituri (opţional):

• o probă din oferta profesorului • Probe de aruncări (opţional):

• o probă din oferta profesorului • Regulamentele de concurs specifice fiecărei probe * Informaţii din activitatea atletică locală, naţională şi internaţională. B. GIMNASTICĂ aerobică (individual, ansamblu) ritmică sportivă (individual, ansamblu) artistică sportivă (sol, aparate, sărituri)

C. JOCURI SPORTIVE handbal baschet fotbal volei badminton tenis de masă tenis de câmp rugby * torball-goalbal

D. DISCIPLINE SPORTIVE ALTERNATIVE: BADMINTON, CICLOTURISM, DANS SPORTIV, DANS FOLCLORIC SPECIFIC ZONEI, GIMNASTICĂ RITMICĂ, ÎNOT, KORFBALL, OINĂ, ORIENTARE SPORTIVĂ, PATINAJ PE GHEAŢĂ/PATINAJ CU ROLE, SANIE (obişnuită sau de concurs), SCHI ALPIN, SCHI FOND, SPORT AEROBIC, ŞAH, RUGBY, TENIS DE MASĂ, TRÂNTĂ



SUGESTII METODOLOGICE În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul

activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei educaţie fizică să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter- şi transdisciplinare.

Venind în completarea numeroaselor variabile oferite de programele școlare, lecţia de educaţie fizică rămâne o creaţie a fiecărui profesor, ce trebuie să reflecte cunoştinţele şi competenţele sale profesionale, capacitatea, deosebit de importantă, de a se adapta condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţii didactice şi particularităţilor elevilor, ajutându-se de o serie de îndrumări/ sugestii metodologice, oferite prin această programă, astfel: Necesitatea prezentării de către profesor a locului de desfăşurare, în interior şi în aer liber, a

cerinţelor privind echipamentul. Obligativitatea reglementării participării la orele de educaţie fizică, prin adeverinţa medicală,

a fiecăruia dintre elevi. Importanţa prezentării de către profesor a conţinuturilor care vor fi abordate, a cerinţelor şi

criteriilor de evaluare şi a repartizării acestor conţinuturi pe semestre. Realizarea evaluării predictive a nivelului de pregătire a elevilor. Eliminarea din relaţia profesor-elev a oricărei forme de agresare verbală sau fizică asupra

elevului. Parcurgerea ciclurilor de iniţiere/ consolidare a deprinderilor specifice practicării tuturor

probelor atletice prevăzute în programe, în perioadele de lucru în aer liber; Constituirea şi parcurgerea unor cicluri de iniţiere/ consolidare a deprinderilor specifice unui

joc sportiv dintre cele prevăzute în programa şcolară, pentru care există condiţii de practicare în unitatea de învăţământ respectivă, atât în aer liber, cât şi în sală;

Proiectarea unor cicluri de iniţiere/ consolidare a ramurilor gimnasticii, care pot fi practicate în unitatea de învăţământ respectivă, dintre care nu vor lipsi gimnastica acrobatică şi săriturile.

Pe lângă abordarea conţinuturilor noi, vor fi valorificate şi cunoştinţele, deprinderile, priceperile, capacităţile şi atitudinile dobândite în anii şcolari anteriori, în activităţi de învăţare care să determine formarea competenţelor specifice prevăzute de programă.

Pentru formarea capacităţii de organizare, asigurarea dezvoltării fizice armonioase, consolidarea şi extinderea fondului de deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative, dezvoltarea calităţilor motrice, se vor folosi conţinuturi specifice şi unitare pentru toţi elevii clasei.

Pe parcursul semestrului al II-lea, având la bază observaţiile şi datele înregistrate, se poate acţiona diferenţiat, pe grupe de nivel valoric deschise, pentru dezvoltarea calităţilor motrice.

În finalul semestrului al II-lea, cadrul didactic va prezenta elevilor oferta sa de instruire pentru clasa următoare şi va solicita elevilor precizarea opţiunilor.

În acest sens, profesorul va prezenta elevilor şi va realiza practic cu aceştia modele variate de „încălzire”, de influenţare selectivă şi globală a aparatului locomotor, de dezvoltare a calităţilor motrice (izolate şi combinate), de prevenire şi corectare a atitudinilor corporale deficiente, angrenându-i şi pe elevii care le manifestă în conceperea, conducerea şi organizarea exersării. Aceste componente ale instruirii se vor realiza cu întreaga clasă.

Pe baza opţiunilor exprimate de elevi, la finalul unei clase, cadrul didactic va organiza în clasa ulterioară instruirea în probele/disciplinele sportive pe grupe de opţiuni, după caz, separate după criteriul sexului sau mixte. La nivelul acestor grupe, instruirea va urmări aprofundarea şi extinderea cunoştinţelor şi a componentelor pregătirii fizice şi tehnico-tactice, dându-se o pondere crescută activităţilor de exersare globală, inclusiv sub formă de întrecere, în regim de autoorganizare, cu îndeplinirea de către elevi (prin rotaţie) a rolurilor de arbitru, căpitan de echipă, şef de grupă.



În aceste domenii de instruire opţională, cadrul didactic, spre deosebire de varianta de lucru frontal cu întreaga clasă, va îndeplini rolul de organizator, mediator, consiliind alternativ fiecare grupă şi pe componenţii acestora.

După caz, în cadrul fiecărei grupe opţionale, se pot constitui subgrupe de nivel valoric, periodice şi deschise, pentru care se stabilesc trasee particulare de instruire.

Sub aspect organizatoric, lecţiile vor trebui să asigure cadrul necesar de desfăşurare a activităţii, corespunzător opţiunilor elevilor, individuale şi de grup, nivelului diferenţiat de pregătire, particularităţilor de sex, interesului şi motivaţiei acestora.

Ca urmare, în lecţii vor căpăta prioritate activităţile pe grupe valorice, pe grupe de opţiuni şi particularităţi de sex, pe microgrupuri de afinitate şi interese comune şi exersările individuale. Va fi mărită ponderea exersării şi a întrecerilor în regim de autoorganizare şi autoarbitrare, cât şi organizarea clasei pe formaţii/echipe constante.

Pentru valorificarea optimă a timpului destinat instruirii, se impune acţionarea cu mijloace a căror influenţă este polivalentă, realizând atât consolidarea structurilor tehnico-tactice, cât şi dezvoltarea calităţilor motrice.

Privind calităţile motrice, va predomina, în funcţie de natura deprinderilor prin care se exersează, solicitarea manifestării combinate a acestora.

Soluţia optimă pentru respectarea particularităţilor de sex o reprezintă organizarea exersării demixtat, asigurându-se conţinuturi, volume şi intensităţi specifice ale efortului pentru fiecare categorie de elevi.

Probele de evaluare a elevilor (minimum două semestrial) vor viza: 1. dezvoltarea forţei segmentare – exprimată printr-un cuplu de două probe, vizând două segmente corporale diferite, altele decât probele susţinute în clasa anterioară; 2. o probă atletică aleasă dintre cele două practicate opţional; 3. un exerciţiu liber ales la una dintre ramurile gimnastici sau o săritură la un aparat de gimnastică; 4. randamentul în jocul sportiv practicat opţional sau efectuarea unei structuri tehnico-tactice stabilite de către profesor.



NORMATIV DE DOTARE MINIMALĂ/ UNITATE DE ÎNVĂŢĂMÂNT,

LA DISCIPLINA EDUCAŢIE FIZICĂ UNITĂŢI DE ÎNVĂŢĂMÂNT CU CLASELE IX-XII Nr. crt. Mijloace de învăţământ U.M. Titluri Cantitate/

Titlu

APARATE, ECHIPAMENTE ŞI MATERIALE SPORTIVE 1. Aparate pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază Buc. 1 12. Bancă de gimnastică Buc 1 63. Bârnă echilibru Buc 1 14. Capră pentru sărituri Buc. 1 25. Ladă de gimnastică Buc. 1 26. Masă de tenis (palete şi fileu) Buc. 1 67. Palete Buc. 1 248. Fileu Buc. 1 69. Panouri de baschet cu stâlpi şi inele Buc. 1 410. Poartă de handbal Buc. 1 211. Spalier Buc. 1 1012. Stâlpi pentru volei Set. 1 213. Saltea Buc. 1 1014. Gantere Buc. 1 1015. Trambulină dură Buc. 1 216. Instrumente de măsură - cronometru cu 10 timpi Buc. 1 417. Instrumente de măsură – ruletă de 10m Buc. 1 418. Joc de şah Buc. 1 1419. Greutăţi 4 kg – 7 kg Buc. 1 3+320. Mingi pentru jocuri sportive - fotbal Buc. 1 1421. Mingi pentru jocuri sportive - handbal Buc. 1 1422. Mingi pentru jocuri sportive - volei Buc. 1 1423. Mingi pentru jocuri sportive - baschet Buc. 1 1424. Mingi de oină Buc. 1 1425. Mingi medicinale - 1-2 kg Buc. 1 626. Plase pentru jocuri sportive - handbal Buc. 1 227. Plase pentru jocuri sportive - baschet Buc. 1 228. Filee pentru jocuri sportive - volei Buc. 1 1


Anexa nr. 5


PROGRAME ŞCOLARE

INFORMATICĂ

CLASA A IX-A


Filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe ale naturii

Filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică


Bucureşti, 2009


______________________________________________________________________________________________________ Informatică, clasa a IX-a, cursul inferior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe ale naturii şi filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică

2

NOTA DE PREZENTARE

Prezentul document cuprinde programa pentru disciplina Informatică, studiată în filiera

teoretică, la profilul real, specializările matematică-informatică şi ştiinţele naturii, precum şi la

filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică, prevăzută cu o oră pe

săptămână în componenta curriculum diferenţiat.

În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin

OMECI nr. 3410/ 16.03.2009, studiul disciplinei Informatică se va desfăşura cu întreg colectivul

de elevi ai clasei.

Programa şcolară este parte componentă a curriculumului naţional. Aceasta reprezintă documentul şcolar de tip reglator – instrument de lucru al profesorului – care stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională care urmează să fie realizată în bugetul de timp alocat pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.

Programa şcolară pentru învăţământul liceal are următoarele componente:

• notă de prezentare • competenţe cheie europene vizate prin studiul disciplinei • competenţe generale • valori şi atitudini • competenţe specifice şi conţinuturi • sugestii metodologice.

Nota de prezentare a programei şcolare descrie parcursul disciplinei de studiu, argumentează structura didactică adoptată şi sintetizează o serie de recomandări considerate semnificative din punct de vedere al finalităţilor studierii disciplinei respective.

Competenţele generale se definesc pentru fiecare disciplină de studiu şi au un grad ridicat de generalitate şi complexitate.


Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu, sunt deduse din competenţele generale şi sunt etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte formarea competenţelor specifice şi implicit a competenţelor generale propuse. Unităţile de conţinut sunt organizate tematic.

Sugestiile metodologice propun modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare. Pentru formarea competenţelor specifice pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare.

În elaborarea programei de faţă au fost luate în considerare atât cercetările în domeniul

curricular, tendinţe pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă

didactică.

În procesul de predare învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor

situaţii practice (generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului

informaţional, elaborarea unui model algoritmic de rezolvare.



3

Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese din aria curriculară a specializării,

în colaborare cu profesorii de la aceste discipline.

COMPETENŢELE CHEIE EUROPENE VIZATE PRIN STUDIUL DISCIPLINEI

Pe baza rezultatelor studiilor efectuate la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite opt competenţe cheie, fiind precizate, pentru fiecare competenţă cheie, cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile care trebuie dobândite, respectiv formate elevilor în procesul educaţional.

Aceste competenţe cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor educaţionale şi de formare profesională în Uniunea Europeană şi, ca urmare, stau la baza stabilirii curriculumului pentru educaţia de bază.

Principalele competenţe cheie europene vizate prin studiul disciplinei sunt:

Competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie Competenţe digitale


1. Identificarea conexiunilor dintre informatică şi societate.

2. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi a relaţiilor dintre acestea

3. Elaborarea algoritmilor de rezolvare a problemelor

4. Aplicarea algoritmilor fundamentali în prelucrarea datelor

5. Implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare


1. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea problemelor

2. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al informaticii

3. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode informatice de tip algoritmic

specifice în abordarea unei varietăţi de probleme.

4. Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general

5. Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate



4



Competenţe specifice Conţinuturi1

1.1. Identificarea aplicaţiilor informaticii în viaţa socială

1.2. Recunoaşterea situaţiilor în care este necesară prelucrarea algoritmică a informaţiilor.

Definirea informaticii ca ştiinţă Rolul informaticii în societate Studii de caz al unor situaţii sociale, în abordare informatizată



2.1. Descompunerea rezolvării unei probleme în paşi

2.2. Identificarea tipurilor de date necesare pentru rezolvarea unei probleme (de intrare, de ieşire, de manevră).

2.3. Descrierea coerentă a unei succesiuni de operaţii prin care se obţin din datele de intrare, datele de ieşire.

Etapele rezolvării problemelor. Exemple Noţiunea de algoritm. Caracteristici. Exemple. Date cu care lucrează algoritmii (constante, variabile, expresii). Operaţii asupra datelor (aritmetice, logice, relaţionale).



3.1. Analizarea enunţului unei probleme: identificarea datele de intrare şi a datele de ieşire (cu specificarea tipul datelor şi a relaţiilor existente între date) şi stabilirea paşilor de rezolvare a problemei.

3.2. Reprezentarea algoritmilor în pseudocod.

3.3. Respectarea principiilor programării structurate în procesul de elaborare a algoritmilor.

Reprezentarea algoritmilor.Pseudocod.

Principiile programării structurate. Structuri de bază: • structura liniară • structura alternativă • structura repetitivă

Algoritmi elementari

1.Prelucrarea numerelor : • prelucrarea cifrelor unui număr (de exemplu, suma

cifrelor, testarea proprietăţii de palindrom, etc.) • probleme de divizibilitate (de exemplu,

determinarea divizorilor unui număr, determinarea c.m.m.d.c./c.m.m.m.c., testare primalitate, etc.)

• calculul unor expresii simple (sume, produse, etc.) 2. Prelucrarea unor secvenţe de valori

• determinare minim/maxim • verificarea unei proprietăţi (de exemplu, dacă toate

elementele din secvenţă sunt numere perfecte, etc.) • calculul unor expresii în care intervin valori din

secvenţă (de exemplu: numărarea elementelor pare/impare, etc)

• generarea şirurilor recurente (de exemplu: şirul Fibonacci)

1 Conţinuturile sunt prezentate în tabele, grupate pe competenţe şi asocierea acestora este obligatorie. Este la decizia cadrului didactic/ a autorului de manual şcolar ordinea abordării conţinuturilor, cu respectarea logicii interne a domeniului.



5



4.1. Elaborarea unui algoritm de rezolvare a unor probleme din aria curriculară a specializării

4.2. Alegerea unui algoritm eficient de rezolvare a unei probleme

Aplicaţii interdisciplinare (specifice profilului). Exemple orientative:

• Rezolvarea ecuaţiei de gradul I şi de gradul al II-lea • Simplificarea fracţiilor • Aplicaţii geometrice (distanţa dintre două puncte,

aria/perimetrul unui triunghi, volumul corpurilor regulate, etc.)

• Determinarea punctului de intersecţie a două mobile în mişcare rectilinie şi uniformă

• Determinarea masei moleculare a unui compus chimic.

• Analiza eficienţei unui algoritm.



5.1.Identificarea într-un program a structurilor de control învăţate

Exemplificări de implementare a unor algoritmi studiaţi


Predarea informaticii va fi orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se

preponderent metode activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei. Pentru

buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de învăţare:

- modelarea unor activităţi cotidiene cu ajutorul instrumentelor informatice - combinarea unor operaţii elementare (paşi) pentru obţinerea anumitor prelucrări

complexe în funcţie de scopul propus; - descrierea unui algoritm în limbaj natural, ca etapă iniţială în elaborarea programului; - prezentarea schemelor logice ca modalitate de reprezentare a algoritmilor; - descrierea detaliată a etapelor rezolvării unei probleme din punct de vedere

algoritmic; - compararea unor algoritmi de rezolvare a unei probleme, în scopul alegerii

algoritmului eficient; - exersarea creării şi aplicării algoritmilor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de

elevi în studiul altor discipline şcolare sau în viaţa cotidiană; - prezentarea mediului de programare (facilităţi de editare, de compilare şi de rulare); - familiarizarea elevului cu noţiunea de limbaj de programare; - exersarea scrierii unor programe simple; - exerciţii de transpunere a paşilor unui algoritm în structuri de control specifice; - proiectarea/modelarea unui algoritm şi implementarea acestuia; - folosirea facilităţilor mediului în depanarea programelor; - testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare; - încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia. Se recomandă desfăşurarea orelor cu caracter aplicativ în laboratorul de informatică.




PROGRAME ŞCOLARE

INFORMATICĂ

CLASA A IX-A


Filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică intensiv informatică

Filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică


Bucureşti, 2009


__________________________________________________________________________________________________ Informatică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică; filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică

2

NOTA DE PREZENTARE

Prezentul document conţine programa şcolară pentru disciplina Informatică, studiată în

filiera teoretică, la profilul real, specializarea matematică-informatică, intensiv informatică, precum şi la

filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică intensiv informatică, prevăzută

săptămânal cu o oră pentru activităţi teoretice şi 3 ore pentru activităţi practice, în conformitate cu

art. 9. din OMECI 3410/16.03.2009.

Studiul disciplinei Informatică se va desfăşura cu întreg colectivul de elevi ai clasei

pentru activităţile teoretice şi cu colectivul de elevi organizat pe grupe, obligatoriu în

laboratorul de informatică, pentru activităţile practice.









În procesul de predare-învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor situaţii

practice (generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea

unui model algoritmic de rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.

Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese din aria curriculară a specializării, în

colaborare cu profesorii de la aceste discipline.



3







1. Identificarea conexiunilor dintre informatică şi societate








3. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode informatice de tip algoritmic specifice în

abordarea unei varietăţi de probleme





4





1.2. Recunoaşterea situaţiilor în care este necesară prelucrarea algoritmică a informaţiilor.

Definirea informaticii ca ştiinţă Rolul informaticii în societate Studii de caz ale unor situaţii sociale, în abordare informatizată



2.1. Descrierea unei succesiuni de operaţii prin care se obţin din datele de intrare, datele de ieşire

2.2. Descrierea unei succesiuni de operaţii prin care se obţin din datele de intrare, datele de ieşire

Date cu care lucrează algoritmii (constante, variabile, expresii). Operaţii asupra datelor(aritmetice, logice, relaţionale).



3.1. Analizarea enunţului unei probleme şi stabilirea paşilor de rezolvare a problemei.

3.2. Reprezentarea algoritmilor în pseudocod.

3.3. Respectarea principiilor programării structurate în procesul de elaborare a algoritmilor.

Etapele rezolvării problemelor. Exemple. Noţiunea de algoritm. Caracteristici. Exemple. Reprezentarea algoritmilor. Pseudocod. Principiile programării structurate. Structuri de bază: structura liniară, structura alternativă, structura repetitivă. Algoritmi elementari.

1. Prelucrarea numerelor : • prelucrarea cifrelor unui număr (de exemplu, suma

cifrelor, testarea proprietăţii de palindrom, etc.) • probleme de divizibilitate (de exemplu,

determinarea divizorilor unui număr, determinarea c.m.m.d.c./c.m.m.m.c., testare primalitate, etc.)

• calculul unor expresii simple (sume, produse, etc.) 2. Prelucrarea unor secvenţe de valori: • determinare minim/maxim • verificarea unei proprietăţi (de exemplu, dacă toate

elementele din secvenţă sunt numere perfecte, etc.) • calculul unor expresii în care intervin valori din

secvenţă (de exemplu: numărarea elementelor pare/impare, etc.)

• generarea şirurilor recurente (de exemplu: şirul Fibonacci)




5



4.1. Transcrierea algoritmilor din pseudocod într-un limbaj de programare.

4.2. Identificarea necesităţii structurării datelor în tablouri.

4.3. Prelucrarea datelor structurate . 4.4. Utilizarea fişierelor text pentru intro-

ducerea datelor şi extragerea rezultatelor.

4.5. Utilizarea unui mediu de programare (pentru limbajul Pascal sau pentru limbajul C/C++)

Elementele de bază ale limbajului de programare Noţiuni introductive

• Structura programelor • Vocabularul limbajului • Tipuri simple de date (standard) • Constante, variabile, expresii • Citirea/scrierea datelor

Structuri de control • Structura liniară • Structura alternativă • Structuri repetitive

Tipuri structurate de date. Tipul tablou

• Tablouri unidimensionale • Tablouri bidimensionale

Algoritmi fundamentali de prelucrare a datelor structurate în tablouri

• căutare secvenţială, căutare binară • sortare • interclasare • parcurgerea tablourilor bidimensionale pe

linii/coloane Fişiere text. Definire, operaţii specifice Mediul limbajului de programare studiat

• Prezentare generală • Editarea programelor sursă • Compilare, rulare, depanare



5.1.Elaborarea unui algoritm de rezolvare a unor probleme din aria curriculară a specializării

5.2.Alegerea unui algoritm eficient de rezolvare a unei probleme

Aplicaţii interdisciplinare (specifice profilului) Exemple orientative:

• Rezolvarea ecuaţiei de gradul I şi de gradul al II-lea

• Simplificarea fracţiilor • Aplicaţii geometrice (distanţa dintre două puncte,

aria/perimetrul unui triunghi, volumul corpurilor regulate, centrul de greutate al unei mulţimi de puncte, etc.)

• Determinarea primilor n termeni ai unei progresii aritmetice/geometrice

• Determinarea punctului de intersecţie a două mobile în mişcare rectilinie şi uniformă

• Determinarea masei moleculare a unui compus chimic

Analiza eficienţei unui algoritm.



6


Predarea informaticii va fi orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se preponderent

metode activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei. Pentru buna desfăşurare a orelor

şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de învăţare:

• discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora sub forma unei secvenţe bine definite de paşi;

• combinarea unor operaţii elementare (paşi) pentru obţinerea anumitor prelucrări complexe în funcţie de scopul propus;

• explicarea conceptului de algoritm şi a caracteristicilor algoritmilor; • explicarea diferenţei existente între informaţii care reprezintă date şi cele care descriu calea de

rezolvare a unei probleme; • descrierea unui algoritm în limbaj natural; • prezentarea obiectelor cu care operează algoritmii (constante, variabile, expresii); • clasificarea datelor în date de intrare, de ieşire şi date de manevră; • descrierea etapelor rezolvării unei probleme din punct de vedere algoritmic; • prezentarea schemelor logice ca modalitate de reprezentare a algoritmilor; • prezentarea structurilor de bază în pseudocod; • exersarea scrierii unor algoritmi simpli, folosind structuri liniare, alternative şi repetitive; • identificarea unor situaţii în care alegerea unui algoritm prezintă avantaje în raport cu altul; • exersarea creării şi aplicării algoritmilor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în

studiul altor discipline şcolare; • evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea algoritmilor; • prezentarea unor exemple de implementare într-un limbaj de programare a unor algoritmi elaboraţi

de elevi şi executarea acestora pe calculator; • prezentarea mediului de programare (facilităţi de editare, de compilare şi de rulare); • prezentarea şi exemplificarea elementelor de bază ale limbajului de programare; • activităţi de dezvoltare a deprinderilor de organizare a informaţiilor în tablouri; • exersarea citirii datelor de la tastatură şi a afişării datelor pe ecran; • exersarea scrierii unor programe simple; • codificarea structurilor de control învăţate în limbaj de programare; • proiectarea unui algoritm şi implementarea acestuia; • folosirea facilităţilor mediului în depanarea programelor; • implementarea structurilor de tip tablou; • exerciţii de transfer al datelor din/în fişiere text; • evidenţierea analogiilor şi diferenţelor între citirea/scrierea utilizând dispozitivele standard de

intrare/ieşire şi fişiere text; • testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare; • încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.




PROGRAME ŞCOLARE

INFORMATICĂ

CLASA A X-A


Filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe ale naturii



Bucureşti, 2009


Informatică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe ale naturii şi filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică

2

NOTA DE PREZENTARE

Prezentul document cuprinde programa pentru disciplina Informatică, studiată în filiera teoretică, la

profilul real, specializările matematică-informatică şi ştiinţele naturii, precum şi la filiera vocaţională,

profil militar, specializarea matematică-informatică, prevăzută cu o oră pe săptămână în componenta

curriculum diferenţiat.

În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru inferior al liceului, aprobate prin OMECI

nr. 3410/ 16.03.2009, studiul disciplinei Informatică se va desfăşura cu întreg colectivul de elevi ai clasei,

în laboratorul de informatică.









În procesul de predare învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor situaţii practice

(generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea unui model

algoritmic de rezolvare.





3















3. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode informatice de tip algoritmic specifice în abordarea unei varietăţi de probleme.





4




1.1. Implementarea algoritmilor reprezen-taţi în pseudocod în limbaj de programare

1.2. Utilizarea unui mediu de programare

(pentru limbajul Pascal sau pentru limbajul C/C++)

Elementele de bază ale limbajului de programare Noţiuni introductive

• Structura programelor • Vocabularul limbajului • Tipuri simple de date (standard) • Constante, variabile, expresii • Citirea/scrierea datelor

Structuri de control • Structura liniară • Structura alternativă • Structuri repetitive

Mediul limbajului de programare studiat

• Prezentare generală • Editarea programelor sursă • Compilare, rulare, depanare

Implementarea unor algoritmi elementari cu aplicabilitate practică



2.1. Identificarea necesităţii structurării datelor în tablouri

2.2. Prelucrarea datelor structurate în tablouri.

2.3. Utilizarea fişierelor text pentru intro-ducerea datelor şi extragerea rezultatelor

Tipuri structurate de date. Tipul tablou. Tablouri unidimensionale şi bidimensionale. Fişiere text.

• Definire. • Operaţii specifice.



3.1. Prelucrarea datelor structurate în tablouri.

Algoritmi fundamentali de prelucrare a datelor structurate în tablouri

• căutare secvenţială, căutare binară • sortare • interclasare • prelucrări specifice tablourilor bidimensionale




5





Aplicaţii interdisciplinare Exemple orientative: • Prelucrări statistice ale unei serii de valori • Calculul valorii unei expresii algebrice • Calcule combinatoriale • Determinarea unor mărimi fizice dintr-un circuit

electric • Aplicaţii din genetică (legea creşterilor organice, etc.)

Analiza eficienţei unui algoritm




5.2. Elaborarea şi implementarea unor algoritmi de rezolvare a unor probleme cotidiene

Aplicaţii din viaţa cotidiană Exemple orientative: • Determinarea situaţiei şcolare a unui elev (medii

semestriale, medii generale, numărul de absenţe, etc.) • Balanţa de cheltuieli ale unei familii • Determinarea salariului unei persoane • Evidenţa operaţiilor într-un cont bancar


Predarea informaticii va fi orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se preponderent metode

activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei. Pentru buna desfăşurare a orelor şi

aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de învăţare:

• modelarea unor activităţi cotidiene cu ajutorul instrumentelor informatice • combinarea unor operaţii elementare (paşi) pentru obţinerea anumitor prelucrări complexe în funcţie

de scopul propus; • descrierea unui algoritm în limbaj natural, ca etapă iniţială în elaborarea programului • descrierea detaliată a etapelor rezolvării unei probleme din punct de vedere algoritmic; • compararea unor algoritmi de rezolvare a unei probleme, în scopul alegerii algoritmului eficient; • exersarea creării şi aplicării algoritmilor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în studiul

altor discipline şcolare sau în viaţa cotidiană; • prezentarea mediului de programare (facilităţi de editare, de compilare şi de rulare); • familiarizarea elevului cu noţiunea de limbaj de programare; • prezentarea şi exemplificarea elementelor de bază ale limbajului de programare; • activităţi de formare a deprinderilor de organizare a informaţiilor în tablouri, prin exemplificări

concludente; • utilizarea intrării şi ieşirii standard; • exersarea scrierii unor programe simple; • implementarea structurilor de control învăţate; • exerciţii de transpunere a paşilor unui algoritm în structuri de control specifice; • proiectarea unui algoritm şi implementarea acestuia; • folosirea facilităţilor mediului în depanarea programelor; • exerciţii de transfer al datelor din/în fişiere text; • evidenţierea analogiilor şi diferenţelor dintre citirea/scrierea utilizând dispozitivele standard de

intrare/ieşire şi fişiere text; • testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare; • evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea programelor; • încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.




PROGRAME ŞCOLARE

INFORMATICĂ

CLASA A X-A


Filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică



Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Informatică, clasa a X-a, cursul inferior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică; filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică

2

NOTA DE PREZENTARE

Prezentul document conţine programa şcolară pentru disciplina Informatică, studiată în filiera

teoretică, la profilul real, specializarea matematică-informatică, intensiv informatică, precum şi la filiera

vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică intensiv informatică, prevăzută

săptămânal cu o oră pentru activităţi teoretice şi trei ore pentru activităţi practice, în conformitate cu

art. 9. din OMECI nr. 3410/16.03.2009.

Studiul disciplinei Informatică se va desfăşura cu întreg colectivul de elevi ai clasei pentru

activităţile teoretice şi cu colectivul de elevi organizat pe grupe, obligatoriu în laboratorul de

informatică, pentru activităţile practice.









În procesul de predare-învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor situaţii practice

(generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea unui model

algoritmic de rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.





3


Pe baza rezultatelor studiilor efectuate la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite opt

competenţe cheie, fiind precizate, pentru fiecare competenţă cheie, cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile care trebuie dobândite, respectiv formate elevilor în procesul educaţional.













3. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode informatice de tip algoritmic specifice în abordarea unei varietăţi de probleme





4

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi a relaţiilor dintre acestea

Competenţe specifice Conţinuturi1 1.1. Evidenţierea necesităţii structurării datelor 1.2. Prelucrarea datelor structurate 1.3. Alegerea structurii de date adecvate rezolvării

unei probleme

Tipuri structurate de date • Şir de caractere • Înregistrare (structură) • Listă, stivă, coadă

Structuri de date alocate dinamic (definiţii, utilitate) • Liste simplu înlănţuite • Liste dublu înlănţuite • Liste circulare • Operaţii elementare pe liste înlănţuite (inserare

element, ştergere element, parcurgere)

2. Implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare Competenţe specifice Conţinuturi

2.1. Utilizarea corectă a subprogramelor predefinite şi a celor definite de utilizator

2.2. Construirea unor subprograme pentru rezolvarea subproblemelor unei probleme

2.3. Aplicarea mecanismului recursivităţii prin crearea unor subprograme recursive (definite de utilizator)

2.4. Compararea dintre implementarea recursivă şi cea iterativă a aceluiaşi algoritm

Alocarea dinamică a memoriei (operaţii şi mecanisme specifice) Subprograme • Declararea, definirea şi apelul subprogramelor • Transferul parametrilor la apel • Returnarea valorilor de către subprograme • Variabile locale şi globale

Subprograme recursive. Mecanismul de realizare a recursivităţii

3. Elaborarea algoritmilor de rezolvare a problemelor Competenţe specifice Conţinuturi

3.1. Prelucrarea datelor structurate 3.2. Recunoaşterea situaţiilor în care este

necesară utilizarea unor subprograme 3.3. Analiza problemei în scopul identificării

subproblemelor acesteia 3.4. Descrierea metodei de rezolvare a unei

probleme în termeni recursivi

Algoritmi fundamentali de prelucrare a datelor structurate • prelucrarea unui şir de caractere la nivel de

caracter şi la nivel de structură, utilizând subprograme specifice

• prelucrarea unei înregistrări/structuri la nivel de câmp şi la nivel de structură

Aplicaţii folosind subprograme Metoda de programare Divide et Impera • Sortarea eficientă a unei mulţimi de valori

aplicând metoda Divide et Impera (sortarea rapidă, sortarea prin interclasare)

• Căutarea eficientă a unui element într-o mulţime ordonată aplicând metoda Divide et Impera (căutarea binară)

• Generarea unor modele fractale 1 Conţinuturile sunt prezentate în tabele, grupate pe competenţe şi asocierea acestora este obligatorie. Este la decizia cadrului didactic/ a autorului de manual şcolar ordinea abordării conţinuturilor, cu respectarea logicii interne a domeniului.



5

4. Aplicarea algoritmilor fundamentali în prelucrarea datelor Competenţe specifice Conţinuturi



Aplicaţii interdisciplinare (specifice profilului) cu structuri de date şi subprograme. Exemple orientative: • Prelucrări statistice ale unei serii de valori • Calcule şi generări combinatoriale • Determinarea unor mărimi fizice dintr-un circuit

electric serie/paralel • Aplicaţii din genetică (legea creşterilor

organice, etc.) • Prelucrarea de text (căutarea unui subşir într-un şir, transformări, delimitări cuvinte, etc.)


5. Identificarea conexiunilor dintre informatică şi societate Competenţe specifice Conţinuturi


5.2. Elaborarea şi implementarea unor algoritmi de rezolvare a unor probleme cotidiene

Aplicaţii din viaţa cotidiană. Exemple orientative:

• Determinarea situaţiei şcolare a unei clase de elevi (medii semestriale, medii generale, numărul de absenţe, etc.)

• Evidenţa cheltuielilor la întreţinere pentru locatarii unui bloc

• Evidenţa operaţiilor cu conturi bancare.





♦ discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora sub forma unei secvenţe bine definite de paşi;

♦ combinarea unor prelucrări elementare pentru obţinerea anumitor prelucrări complexe în funcţie de scopul propus;

♦ explicarea conceptelor referitoare la subprograme; ♦ descompunerea rezolvării unei probleme în subprobleme; ♦ identificarea unor situaţii în care alegerea unui algoritm prezintă avantaje în raport cu altul; ♦ exersarea creării şi aplicării programelor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în

studiul altor discipline şcolare; ♦ evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea algoritmilor; ♦ activităţi de dezvoltare a deprinderilor de organizare a informaţiei în diferite structuri de date; ♦ exersarea definirii şi apelării unor programe simple; ♦ proiectarea/modelarea unor algoritmi şi implementarea acestora; ♦ implementarea structurilor de tip sir de caractere, înregistrare (structură); ♦ testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare; ♦ încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.




PROGRAME ŞCOLARE

INFORMATICĂ

CLASA A XI-A


Filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-informatică



Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Informatică, clasa a XI-a, filiera teoretică, profil real, specializarea matematică-informatică şi filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică

2

NOTA DE PREZENTARE

Prezentul document cuprinde programa şcolară de Informatică, clasa a XI-a, pentru specializarea

matematică-informatică din cadrul filierelor teoretică, profilul real, şi vocaţională, profil militar MApN.

În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin

ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3410/ 16.03.2009, la această specializare se alocă 4 ore pe

săptămână pentru studierea disciplinei Informatică. Cele 4 ore vor fi distribuite astfel: o oră de teorie şi

3 ore activităţi practice desfăşurate în laborator.


Programa şcolară pentru învăţământul liceal are următoarele componente: • notă de prezentare • competenţe cheie europene vizate prin studiul disciplinei • competenţe generale • valori şi atitudini • competenţe specifice şi conţinuturi • sugestii metodologice.





În elaborarea prezentei programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară,

specifice curriculumului naţional, valorificându-se în acelaşi timp tendinţele domeniului pe plan

internaţional şi opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică.

În procesul de predare-învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor situaţii practice (generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea unui model algoritmic de rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.

Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese de la disciplinele din aria curriculară

Matematică şi ştiinţe ale naturii, în colaborare cu profesorii de la aceste discipline.



3




Principalele competenţele cheie europene vizate prin studiul disciplinei sunt:



1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali de

prelucrare a acestora











4

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali de


Competenţe specifice Conţinuturi 1 1.1. Analizarea unei probleme în scopul identificării

datelor necesare şi alegerea modalităţilor adecvate de structurare a datelor care intervin într-o problemă

1.2. Identificarea avantajelor utilizării diferitelor metode de structurare a datelor necesare pentru rezolvarea unei probleme

1.3. Utilizarea şirurilor de caractere şi a structurilor de date neomogene în modelarea unor situaţii problemă

1.4. Implementarea unor algoritmi de prelucrare a a şirurilor de caractere şi a structurilor neomogene

1.5. Transpunerea unei probleme din limbaj natural în limbaj de grafuri, folosind corect terminologia specifică

1.6. Descrierea unor algoritmi simpli de verificare a unor proprietăţi specifice grafurilor

Tablouri bidimensionale*

Şiruri de caractere • Particularităţi de memorare a şirurilor de caractere • Subprograme predefinite de prelucrare a şirurilor de caractere

Structuri de date neomogene (struct/record) • Rezolvarea unor probleme cu caracter practic.

Liste • Reprezentarea grafică a structurilor de tip listă • Operaţii specifice • Stiva şi coada • Aplicaţii cu implementare statică

Grafuri orientate şi neorientate • Terminologie şi proprietăţi (graf orientat şi

neorientat, adiacenţă, incidenţă, grad; lanţ, lanţ elementar, drum, drum elementar, ciclu,ciclu elementar, circuit, circuit elementar; subgraf, graf parţial; conexitate, tare conexitate, arbore, arbore parţial, etc)

• Reprezentarea în memorie a grafurilor (matrice de adiacenţă, liste de adiacenţă, lista muchiilor/arcelor)

• Parcurgerea grafurilor. Aplicaţii.

2. Elaborarea algoritmilor de rezolvare a problemlor

Competenţe specifice Conţinuturi 2.1 Analiza problemei în scopul identificării

metodei de programare adecvate pentru rezolvarea problemei

2.2 Construirea unor soluţii pentru probleme simple care se rezolvă cu ajutorul metodelor de programare

2.3 Aplicarea creativă a metodelor de programare pentru rezolvarea unor probleme intradisciplinare sau interdisciplinare, sau a unor probleme cu aplicabilitate practică

Metoda de programare Divide et Impera • Prezentare generală • Aplicaţii

Metoda de programare Backtracking • Prezentare generală • Implementarea iterativă sau recursivă a algoritmilor

de generare a produsului cartezian, permutărilor, combinărilor, aranjamentelor, submulţimilor unei mulţimi




5


Competenţe specifice Conţinuturi 3.1 Recunoaşterea situaţiilor în care este necesară

utilizarea unor subprograme

3.2 Analiza problemei în scopul identificării subproblemelor acesteia

3.3 Utilizarea corectă a subprogramelor predefinite şi a celor definite de utilizator

3.4 Descrierea şi aplicarea mecanismului recursivităţii

3.5 Identificarea avantajelor şi a dezavantajelor aplicării tehnicii recursive în implementarea unor rezolvări

Subprograme • Structura şi a modul de definire al subprogramelor • Declararea şi apelul subprogramelor • Transferul parametrilor la apel (prin valoare şi

referinţă) • Returnarea valorilor de către subprograme • Variabile locale şi globale • Aplicaţii folosind subprograme Recursivitate • Definire. Exemplificare • Mecanisme de implementare • Aplicaţii cu subprograme recursive

* Se studiază în vederea corelării programei curente cu programa anterioară.





discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora în limbaj informatic; activităţi de dezvoltare a deprinderilor de organizare a informaţiei în diferite structuri de date (şiruri de

caractere, articole, liste alocate static, stive şi cozi); identificarea modalităţilor eficiente de reprezentare a datelor necesare pentru rezolvarea unei probleme descompunerea rezolvării unei probleme în subprobleme; prezentarea unor situaţii practice familiare elevilor care pot fi modelate în termenii teoriei grafurilor reprezentarea grafică a grafurilor, listelor şi ilustrarea prin exemple reprezentate grafic a diferitelor

noţiuni şi proprietăţi specifice demonstrarea modului de realizare a operaţiilor elementare specifice diferitelor structuri de date pe

exemple reprezentate grafic. aplicarea, pe exemple relevante, a algoritmilor fundamentali din teoria grafurilor adaptarea creativă a algoritmilor fundamentali de prelucrare a datelor pentru rezolvarea unei probleme identificarea unor situaţii în care alegerea unui algoritm prezintă avantaje în raport cu altul; exersarea creării şi aplicării programelor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în studiul

altor discipline şcolare; evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea algoritmilor; proiectarea/modelarea unor algoritmi şi implementarea acestora; testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare; încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.

Conţinuturile din prezenta programă vor fi susţinute prin rezolvarea unor probleme intradisciplinare

sau interdisciplinare, respectiv probleme cu aplicabilitate practică în viaţa cotidiană.

Elevii care manifestă interes pentru grafică pe calculator pot fi încurajaţi să realizeze prezentări în

PowerPoint, Flash sau alte programe, care să ilustreze teoria şi aplicaţii ale acesteia.



6

Exemple de aplicaţii recomandate pentru unele conţinuturi:

Grafuri orientate şi grafuri neorientate 1. Algoritmi simpli de verificare a însuşirii terminologiei sau de verificare a unor proprietăţi specifice

grafurilor (de exemplu, calcularea gradelor vârfurilor unui graf, verificarea faptului că o succesiune de vârfuri reprezintă un lanţ, drum, ciclu sau circuit în graf etc.)

Probleme practice, care solicită aplicarea algoritmilor de parcurgere a grafurilor (conexitatea unei structuri relaţionale între mai multe persoane, puncte accesibile ale unei reţele de comunicaţie etc.)

Recursivitate 1. Exemplificarea recursivităţii prin recurenţe matematice şi modele intuitive 2. Compararea implementarii recursive cu cea iterativă în alegerea algoritmului de rezolvare a unei

probleme

Metoda de programare Divide et Impera 1. Sortarea eficientă a unei mulţimi de valori aplicând metoda Divide et Impera (sortarea rapidă sau

sortarea prin interclasare) 2. Căutarea eficientă a unui element într-o mulţime ordonată aplicând metoda Divide et Impera

(căutarea binară)

Metoda de programare Backtracking 1. Colorarea unei hărţi 2. Problema celor n dame 3. Plata unei sume folosind monede de valori date




PROGRAME ŞCOLARE

INFORMATICĂ

CLASA A XI-A


Filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică



Bucureşti, 2009


____________________________________________________________________________________________________________________________ Informatică, clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializarea Matematică-informatică intensiv informatică, şi filiera vocaţională, profil militar, specializarea Matematică-informatică intensiv informatică

2

NOTA DE PREZENTARE

Prezentul document conţine programa şcolară pentru disciplina Informatică, pentru clasa a XI-a,

ciclul superior al liceului, studiată în filiera teoretică, la profilul real, specializarea matematică-

informatică, intensiv informatică, precum şi la filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-

informatică intensiv informatică.

În baza planurilor-cadru pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin Ordinul ministrului

educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410/16.03.2009, la clasele de matematică-informatică – intensiv

informatică, acestei discipline i se alocă în total 7 ore / săptămână, distribuite astfel: trei ore pentru

studiu teoretic şi 4 ore pentru activităţi practice, dintre care 3 se vor defăşura cu colectivul de

elevi organizat pe grupe.

Activităţile practice vor fi desfăşurate obligatoriu în laborator.







În elaborarea prezentei programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară,

specifice curriculumului naţional, valorificându-se în acelaşi timp tendinţele domeniului pe plan

internaţional şi opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică.



3




Principalele competenţele cheie europene vizate prin studiul disciplinei sunt:



1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali de prelucrare

a acestora











4

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali de


Competenţe specifice Conţinuturi 1

1.1. Transpunerea unei probleme din limbaj natural în limbaj de grafuri, folosind corect terminologia specifică

1.2. Analizarea unei probleme în scopul identificării datelor necesare şi alegerea modalităţilor adecvate de structurare a datelor care intervin într-o problemă

1.3. Descrierea unor algoritmi simpli de verificare a unor proprietăţi specifice grafurilor

1.4. Descrierea algoritmilor fundamentali de prelucrare a grafurilor şi implementarea acestora într-un limbaj de programare

1.5. Descrierea operaţiilor specifice listelor simplu înlănţuite şi elaborarea unor subprograme care să implementeze aceste operaţii

1.6. Descrierea operaţiilor specifice structurilor arborescente şi elaborarea unor subprograme care să implementeze aceste operaţii

1.7. Analizarea în mod comparativ a avantajelor utilizării diferitelor metode de structurare a datelor necesare pentru rezolvarea unei probleme

1.8. Aplicarea în mod creativ a algoritmilor fundamentali în rezolvarea unor probleme concrete

Structuri de date alocate dinamic* Grafuri neorientate şi grafuri orientate • Terminologie (graf neorientat, graf orientat, lanţ, lanţ

elementar, drum, drum elementar, ciclu, ciclu elementar, circuit, circuit elementar, grad, graf parţial, subgraf, conexitate, tare conexitate, arbore, graf ponderat, arbore parţial, arbore parţial de cost minim)

• Tipuri speciale de grafuri (graf complet, graf hamiltonian, graf eulerian, graf bipartit, graf turneu)

• Reprezentarea grafurilor (matrice de adiacenţă, liste de adiacenţă, lista muchiilor, matricea costurilor)

• Algoritmi de prelucrare a grafurilor - Parcurgerea grafurilor în lăţime şi în adâncime - Determinarea componentelor conexe ale unui graf

neorientat - Determinarea componentelor tare conexe ale unui

graf orientat - Determinarea matricei lanţurilor/drumurilor - Determinarea drumurilor de cost minim într-un graf

(algoritmul lui Dijkstra, algoritmul Roy-Floyd) - Arbori parţiali de cost minim (algoritmul lui Kruskal

sau algoritmul lui Prim)

Structuri de date arborescente • Arbori cu rădăcină (definiţie, proprietăţi, reprezentare

cu referinţe ascendente, reprezentare cu referinţe descendente)

• Arbori binari (definiţie, proprietăţi specifice; reprezentarea arborilor binari cu referinţe descendente; operaţii specifice)

• Tipuri speciale de arbori binari - Arbore binar complet – definiţie, proprietăţi,

reprezentare secvenţială - Arbore binar de căutare – definiţie, proprietăţi,

operaţii specifice (inserare nod, ştergere nod, căutare element)

- Heap-uri – definiţie, proprietăţi, operaţii specifice (inserare nod, extragerea nodului cu cheie maximă/minimă)




5


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1 Analiza problemei în scopul identificării

metodei de programare adecvate pentru rezolvarea problemei

2.2 Aplicarea creativă a metodelor de programare pentru rezolvarea unor probleme intradisciplinare sau interdisciplinare, sau a unor probleme cu aplicabilitate practică

2.3 Analiza comparativă a eficienţei diferitelor metode de rezolvare a aceleiaşi probleme şi alegerea unui algoritm eficient de rezolvare a unei probleme

Metode de programare • Metoda de programare Greedy (descrierea generală a

metodei, utilitate, aplicaţii) • Metoda de programare Backtracking (descrierea

generală a metodei, utilitate, aplicaţii) • Metoda de programare Divide et Impera* • Metoda programării dinamice (descrierea generală a

metodei, utilitate, aplicaţii)



Competenţe specifice Conţinuturi 3.1 Elaborarea unui algoritm de rezolvare a unor

probleme din aria curriculară a specializării 3.2 Utilizarea tehnicilor moderne în

implementarea aplicaţiilor

Rezolvarea unor probleme cu caracter practic pentru grafuri, arbori, metode de programare Elemente de programare orientată pe obiecte • Principiile programării orientate pe obiecte • Clase şi obiecte (definire, utilizare, operaţii

specifice) * Se studiază în vederea corelării programei curente cu programa anterioară



activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei: analiza unor situaţii practice (generale sau

specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea unui model algoritmic de

rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.

Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de

învăţare:

• discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora în limbaj algoritmic; • activităţi de dezvoltare a deprinderilor de organizare a informaţiei în diferite structuri de date; • identificarea modalităţilor eficiente de reprezentare a datelor necesare pentru rezolvarea unei

probleme • descompunerea rezolvării unei probleme în subprobleme; • prezentarea unor situaţii practice familiare elevilor care pot fi modelate în termenii teoriei grafurilor; • reprezentarea grafică a grafurilor, listelor, arborilor şi ilustrarea prin exemple reprezentate grafic a

diferitelor noţiuni şi proprietăţi specifice; • demonstrarea modului de realizare a operaţiilor elementare specifice diferitelor structuri de date pe

exemple reprezentate grafic; • aplicarea algoritmilor fundamentali din teoria grafurilor pe exemple relevante; • adaptarea creativă a algoritmilor fundamentali de prelucrare a datelor pentru rezolvarea unei

probleme; • identificarea unor situaţii în care alegerea unui algoritm prezintă avantaje în raport cu altul; • exersarea creării şi aplicării programelor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în

studiul altor discipline şcolare;



6

• evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea algoritmilor; • proiectarea/modelarea unor algoritmi şi implementarea acestora; • implementarea structurilor de date alocate dinamic; • testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare; • încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.

Conţinuturile din prezenta programă vor fi susţinute prin rezolvarea unor probleme intradisciplinare

sau interdisciplinare, respectiv probleme cu aplicabilitate practică în viaţa cotidiană.

Exemple de aplicaţii recomandate

Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese din aria curriculară ”Matematică şi ştiinţe ale naturii”, în colaborare cu profesorii de Matematică, Fizică, Chimie şi Biologie. I. Grafuri orientate şi grafuri neorientate

1. Algoritmi simpli de verificare a însuşirii terminologiei sau de verificare a unor proprietăţi specifice grafurilor (de exemplu, calcularea gradelor vârfurilor unui graf, verificarea faptului că o succesiune de vârfuri reprezintă lanţ, drum, ciclu sau circuit în graf, identificarea tuturor ciclurilor de lungime 3 într-un graf, verificarea proprietăţii de graf complet sau graf turneu, etc.)

2. Probleme practice, care solicită aplicarea creativă a algoritmilor din teoria grafurilor, cum ar fi: • Determinarea unei modalităţi de conectare a unor calculatoare în reţea astfel încât costurile

de conectare să fie minime • Determinarea unui traseu de lungime minimă între două localităţi a căror poziţie pe hartă

este specificată • Determinarea unei modalităţi de transmitere a unui mesaj într-o interreţea astfel încât

numărul total de servere prin intermediul cărora este transmis mesajul să fie minim. • Determinarea structurii relaţionale a unui grup de persoane

II. Structuri de date arborescente 1. Aplicaţii simple care să necesite implementarea operaţiilor elementare pe structuri arborescente

cum ar fi: parcurgerea unui arbore în scopul identificării tuturor nodurilor cu o anumită proprietate, determinarea înălţimii unui arbore, copierea unui arbore, etc.

2. Probleme mai complexe, în care elevii să identifice eficienţa utilizării structurilor de date arborescente, cum ar fi: realizarea eficientă a unui dicţionar, sortarea unei secvenţe de valori cu ajutorul heap-urilor (heapsort), optimizarea algoritmului lui Kruskal prin organizarea muchiilor ca heap.

III. Metoda de programare Greedy 1. Problema rucsacului în variantă continuă 2. Determinarea arborelui parţial de cost minim (algoritmul lui Kruskal, algoritmul lui Prim)

IV. Metoda de programare Backtracking 1. Generarea permutărilor, combinărilor, aranjamentelor, funcţiilor surjective, partiţiilor unui

număr, partiţiilor unei mulţimi 2. Generarea tuturor posibilităţilor de a ieşi dintr-un labirint 3. Generarea tuturor grafurilor parţiale ale unui graf 4. Determinarea tuturor ciclurilor hamiltoniene într-un graf

V. Metoda programării dinamice 1. Determinarea unui subşir crescător de lungime maximă 2. Înmulţirea optimală a unui şir de matrice. 3. Problema rucsacului în varianta discretă 4. Algoritmul Roy-Floyd de determinare a drumurilor de cost minim între oricare două vârfuri ale grafului

VI. Analiza comparativă a rezolvării unei probleme prin diferite metode de programare. De exemplu, problema determinării unui traseu de la vârful unui triunghi către baza acestuia, astfel încât suma elementelor care aparţin traseului să fie minimă; deplasările posibile sunt din elementul curent la unul dintre elementele situate sub el, în stânga sau în dreapta.




PROGRAME ŞCOLARE

INFORMATICĂ

CLASA A XII-A


Filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică, Matematică-informatică

intensiv informatică

Filiera vocaţională, profil militar, specializările: Matematică-informatică, Matematică-

informatică intensiv informatică


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Informatică – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi matematică informatică intensiv informatică şi filiera vocaţională, profil militar, specializările matematică-informatică şi matematică informatică intensiv informatică

2

NOTA DE PREZENTARE Prezentul document cuprinde programa şcolară pentru disciplina Informatică, studiată în clasa a

XII-a, la filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi matematică-informatică intensiv informatică, precum şi la filiera vocaţională, profil militar, specializările matematică-informatică şi matematică-informatică intensiv informatică.

În conformitate cu prevederile ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3410/ 16.03.2009, cu privire la aprobarea planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, pentru disciplina Informatică este prevăzut următorul buget de timp:

- pentru specializarea matematică-informatică 4 ore/ săptămână, din care o oră pentru activităţi teoretice şi trei ore pentru activităţi practice;

- pentru specializarea matematică-informatică, intensiv informatică 7 ore/ săptămână, distribuite astfel: două ore pentru activităţi teoretice şi cinci ore pentru activităţi practice, dintre care trei ore vor fi desfăşurate cu colectivul de elevi organizat pe grupe.

Activităţile practice vor fi desfăşurate obligatoriu în laborator.

Programa şcolară este parte componentă a curriculumului naţional. Aceasta reprezintă

documentul şcolar de tip reglator – instrument de lucru al profesorului – care stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională care urmează să fie realizată în bugetul de timp alocat pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.








În elaborarea prezentei programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară, specifice

curriculumului naţional, valorificându-se în acelaşi timp tendinţele domeniului pe plan internaţional şi

opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică.



3

Programa are o structură modulară, după cum urmează:

Nr. Modul Nr. ore

teorie

Nr. ore activităţi practice

Precizări

1. Baze de date 1 0 Studierea acestui modul este obligatorie. 2. Sisteme de gestiune a bazelor de

date. A. Modelarea datelor şi programare SQL (Oracle, Microsoft SQL Server, MySQL) B. Programare Visual FoxPro (Microsoft)

0

3

Modulul reprezintă o extindere a modulului Baze de date, este opţional, şi se poate realiza în una din variantele: Oracle, Microsoft SQL Server, MySQL, Visual FoxPro numai în laboratorul de informatică.

3. Programare vizuală 1 0

2 3

Studierea modulului este opţională şi se poate realiza în 1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi practice sau în 3 ore de activităţi practice.

4. Programare web 1 0

2 3

Studierea modulului este opţională şi se poate realiza în 1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi practice sau în 3 ore de activităţi practice.

5. Programarea procedurală a bazelor de date (PL/SQL, Transact-SQL, MySQL).

1 2 Modulul reprezintă o continuare a modulului Sisteme de gestiune a bazelor de date, varianta A, şi se poate realiza în una dintre cele trei variante: PL/SQL, Transact-SQL, MySQL. Studierea modulului este opţională şi se poate realiza în 1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi practice.

NOTE: 1. Studierea modulului 1 (Baze de date) este obligatorie pentru toţi elevii de la clasele cu specializarea

matematică-informatică. Pentru completarea numărului de ore de studiu, profesorul, de comun acord cu elevii clasei, va alege orice alt modul/combinaţie de module, în funcţie de numărul de ore disponibile şi în concordanţă cu tabelul de mai sus.

2. Studierea modulului 2 (3 ore/ săpt.) se realizează numai în laboratorul de informatică. În cazul selectării variantei A (Modelare date şi programare SQL) se recomandă ca laboratorul să fie conectat la Internet, pentru a accesa eventualele suporturi de curs online. Profesorul va opta numai pentru una dintre variantele de sisteme de gestiune a bazelor de date: Oracle, Microsoft SQL Server, MySQL, Visual FoxPro.

3. Pentru specializarea matematică-informatică, intensiv informatică, dacă se optează pentru studierea atât a modulului 3, cât şi a modulului 4, pentru unul dintre acestea se va alege structura 1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi practice, iar pentru celălalt – 3 ore de activităţi practice.

4. Modulul 5 poate fi studiat doar în continuarea modulului 2.

Variante de studiu pentru specializarea matematică-informatică: I. Baze de date (1 oră de teorie) + Sisteme de gestiune a bazelor de date (3 ore de activităţi practice).

II. Baze de date (1 oră de teorie) + Programare vizuală (3 ore de activităţi practice).

III. Baze de date (1 oră de teorie) + Programare web (3 ore de activităţi practice).



4

Variante de studiu pentru specializarea matematică-informatică, intensiv informatică: I. Baze de date (1 oră de teorie) + Sisteme de gestiune a bazelor de date (3 ore de activităţi practice)

+ Programarea procedurală a bazelor de date (1 oră de teorie + 2 ore de activităţi practice).

II. Baze de date (1 oră de teorie) + Sisteme de gestiune a bazelor de date (3 ore de activităţi practice) + Programare vizuală (1 oră de teorie + 2 ore de activităţi practice).

III. Baze de date (1 oră de teorie) + Programare web (1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi practice) + Programare vizuală (3 ore de activităţi practice).

IV. Baze de date (1 oră de teorie) + Programare vizuală (1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi practice) + Programare web (3 ore de activităţi practice).

V. Baze de date (1 oră de teorie) + Sisteme de gestiune a bazelor de date (3 ore de activităţi practice) + Programare web (1 oră de teorie + 2 ore de activităţi practice).

Studierea modulelor selectate se poate realiza secvenţial sau în paralel.



5







1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali

de prelucrare a acestora



VALORI ŞI ATITUDINI 1. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea problemelor.

2. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al informaticii.

3. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode informatice de tip algoritmic specifice în abordarea unei varietăţi de probleme.

4. Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general.

5. Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate.



6


1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali de prelucrare a acestora

Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Analizarea unei probleme în scopul identificării şi clasificării datelor necesare

Modelul conceptual al problemei (entităţi, proprietăţi, comportamente) Tipuri de date

1.2. Identificarea relaţiilor dintre date Relaţii între entităţi 1.3. Identificarea modalităţilor adecvate de structurare a datelor care intervin într-o problemă

Modele de organizare a datelor Structuri de date

1.4. Utilizarea funcţiilor specifice de prelucrare a datelor structurate

Operaţii elementare de prelucrare a datelor


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Identificarea tehnicilor de programare adecvate rezolvării unei probleme şi aplicarea creativă a acestora

Tehnici de prelucrare a datelor Instrucţiuni specifice limbajului de programare

2.2. Elaborarea strategiei de rezolvare a unei probleme

Structura unei aplicaţii Modularizarea aplicaţiei

2.3. Analizarea comparativă a eficienţei diferitelor tehnici de rezolvare a problemei respective şi alegerea celei mai eficiente variante

Criterii de eficienţă a aplicaţiilor


Competenţe specifice Conţinuturi 3.1. Utilizarea instrumentelor de dezvoltare a unei aplicaţii

Mediul de dezvoltare a aplicaţiilor (interfaţă, instrumente specifice)

3.2. Elaborarea şi realizarea unei aplicaţii, folosind un mediu de programare specific

Etape în dezvoltarea aplicaţiilor

3.3. Prezentarea unei aplicaţii Reguli elementare pentru crearea şi susţinerea unei prezentări publice



7

CONŢINUTURI DETALIATE

MODULUL 1: BAZE DE DATE

Modelul conceptual al unei probleme de gestiune Entităţi şi instanţe Atribute Identificator unic Relaţii între entităţi (one-to-one, one-to-many, many-to-many) Rezolvarea relaţiilor many-to-many Normalizarea datelor: prima forma normală, a doua forma normală, a treia formă normală

Tabele Crearea structurii tabelelor (tipuri de date, structură, câmpuri/coloane) Conţinutul unei tabele (linii/înregistrări) Operaţii specifice prelucrării tabelelor (adăugare, modificare, ştergere, sortare, căutare, vizualizare, calcule statistice)

Baze de date Modele de baze de date (modelul relaţional, modelul reţea, modelul ierarhic) Relaţionare, cheie primară, chei externe Reguli de integritate Programe de validare, de acţiune Operaţii specifice prelucrării bazelor de date (interogări, rapoarte)

Dezvoltarea profesională în domeniul IT Identificarea aptitudinilor pentru anumite tipuri de activităţi Crearea unui CV şi reguli de susţinere a unui interviu Reguli în susţinerea unei prelegeri Principii de lucru în echipă

Introducere în SQL; structura comenzilor SQL Selecţie, proiecţie Interogări simple Inserarea, modificarea, ştergerea datelor în tabele Crearea şi modificarea structurii tabelelor

MODULUL 2: SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

VARIANTA A. Modelarea datelor şi programare SQL (Oracle, Microsoft SQL Server, MySQL) Modelul conceptual al aplicaţiilor

Convenţii pentru realizarea diagramelor ERD Tipuri şi subtipuri Transferabilitate Relaţii ierarhice, relaţii recursive Arce

Programare SQL Servere de baze de date Instalarea serverului de baze de date (Oracle Database XE, Microsoft SQL Server 2008 – Express Edition, MySQL) Expresii, funcţii Gruparea datelor Sortarea datelor Relaţionarea tabelelor Interogări multiple (join) Constrângeri Crearea şi utilizarea secvenţelor Indecşi şi sinonime Gestionarea drepturilor de acces la baza de date Gestionarea tranzacţiilor



8

Noţiuni de administrare a bazelor de date Crearea de formulare şi rapoarte Realizarea unui proiect

Lucrul în echipă pentru elaborarea unui proiect după un plan dat Realizarea modelului conceptual, harta relaţiilor Construirea şi implementarea bazei de date

VARIANTA B. PROGRAMARE Visual FoxPro Mediul de programare Microsoft Visual FoxPro Tipuri de date Elemente de bază

Crearea, modificarea, afişarea structurii unei tabele Actualizarea datelor (introducere, modificare, ştergerea) Poziţionarea şi căutarea în tabele Sortarea înregistrărilor unei tabele Lucrul simultan cu mai multe tabele. Zone de lucru Comenzi de calcul Operaţii asupra tabelelor Filtre Indecşi Relaţii între tabele

Programare structurată Instrucţiuni (simple de citire/scriere, condiţionale, instrucţiuni repetitive) Proceduri şi funcţii (funcţii standard, proceduri şi funcţii utilizator - definire, apel, transmiterea informaţiilor prin parametri)

Proiecte (Project Manager) Limbajul SQL Formulare (Form Designer) Rapoarte (Report Designer) Etichete (Label Designer) Meniuri (Menu Builder) Realizarea unui proiect de gestiune a datelor specifice unui domeniu de interes practic. MODULUL 3. PROGRAMARE VIZUALĂ Concepte de bază ale programării vizuale Prezentarea unui mediu de programare vizual (Microsoft Visual C#, Visual C++, Delphi, Microsoft Visual Basic etc.).

Operaţii şi unelte specifice ale acestuia Elemente de programare orientată pe obiecte în context vizual Construirea interfeţei utilizator

Ferestre: tipuri, utilizare, organizare, proprietăţi, evenimente Controale: tipuri, utilizare, organizare, proprietăţi, evenimente Meniuri Bare de unelte Obiecte grafice

Accesarea şi prelucrarea datelor Citiri şi scrieri utilizând fişiere şi dispozitive standard Crearea unei baze de date, conectarea şi deconectarea la o bază de date Popularea bazei de date Manipularea datelor dintr-o bază de date Interogarea datelor dintr-o bază de date

Dezvoltarea şi prezentarea unei aplicaţii în mediu vizual



9

MODULUL 4. PROGRAMARE WEB Principii generale ale proiectării interfeţelor Web

Etapele procesului de dezvoltare a unei aplicaţii Web Aspecte generale ale proiectării interfeţelor Web Realizarea interfeţelor Web utilizând limbajul de marcare HTML (elemente avansate): tabele, formulare, cadre, layer-e Foi de stiluri (CSS)

Modelul client-server. Protocoale de comunicaţie Mediul de lucru (server web - Apache, IIS etc., instrumente de dezvoltare a aplicaţiilor - PHPdev etc.) Prezentarea unui limbaj de scripting server-side (PHP, ASP etc.)

Elemente de bază ale limbajului Instrucţiuni Funcţii Structuri de date

Interacţiunea cu baze de date Web (MySQL, SQL Server etc.) Aplicaţii pentru definirea şi gestionarea unei baze de date Conectare/deconectare la baza de date Transmiterea interogărilor SQL către baza de date. Preluarea şi prelucrarea datelor returnate de interogările SQL

Proiectarea şi realizarea unei aplicaţii Web MODULUL 5. PROGRAMAREA PROCEDURALĂ A BAZELOR DE DATE (PL/SQL, Transact-SQL, MySQL) Elemente ale limbajului

Identificatori, tipuri de date, variabile Operatori

Elemente de programare Structuri de control Proceduri stocate Funcţii Cursoare Triggers

Tipuri structurate de date Gestiunea tranzacţiilor Tratarea excepţiilor Realizarea unui proiect de gestiune a datelor specifice unui domeniu de interes practic


Predarea-învăţarea informaticii va fi orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se preponderent metode activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei.

Pentru buna desfăşurare a orelor şi pentru aplicarea corectă a programei se sugerează următoarele activităţi de învăţare:

- exerciţii de descriere a metodei de rezolvare a unei probleme din perspectiva structurării datelor; - testarea şi analizarea comportamentului aplicaţiilor pentru diferite date de intrare; - discuţii privind validitatea datelor; - proiectarea etapelor unei activităţi; - găsirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectiv descoperirea cazurilor

particulare; - dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie de interesele şi aptitudinile individuale; - formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii

preliminare şi analiza problemei;



10

- discuţii de abordare a problemelor care apar pe parcursul desfăşurării activităţilor; - verificarea înţelegerii rezolvării unei probleme în ansamblul ei de către toţi membrii grupului; - evidenţierea necesităţii realizării corecte a unei aplicaţii; - prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate; - organizarea de discuţii între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia; - evidenţierea importanţei realizării unor produse program fiabile, cu interfaţă prietenoasă.

Pentru înţelegerea principiilor programării se va prezenta o aplicaţie din viaţa reală, familiară elevului.

În procesul de predare-învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme, respectând următorii paşi: analiza unor situaţii practice (generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea unui model algoritmic de rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.

Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese din aria curriculară a specializării, în colaborare cu profesorii de la aceste discipline.

Se va pune accent pe noţiunile legate de interfaţa cu utilizatorul ca parte importantă a aplicaţiei. Interfaţa trebuie să satisfacă toate cerinţele proiectului. Se va accentua importanţa designului în crearea unei interfeţe.

În elaborarea aplicaţiilor se va pune accent pe documentarea aplicaţiei.

Conceptele fundamentale ale programării vizuale se vor prezenta şi analiza pe o aplicaţie gata implementată. Se vor pune în evidenţă elementele specifice: obiecte vizuale, proprietăţile şi evenimentele legate de acestea.

Se va da importanţă analizei şi proiectării interfeţei corespunzătoare unei aplicaţii vizuale.




PROGRAME ŞCOLARE

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR

CLASA A IX-A


Filiera teoretică, toate profilurile şi specializările

Filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, ordine

şi securitate publică (MAI), toate specializările


Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului - filiera teoretică, toate profilurile şi specializările; filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, ordine şi securitate publică (MAI), toate specializările

2

NOTĂ DE PREZENTARE

Prezentul document conţine programa şcolară pentru disciplina Tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilor, studiată în clasa a IX-a, cu două ore/ săptămână în trunchiul comun, pentru filierele:

- teoretică - toate profilurile şi specializările;

- vocaţională - profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, ordine şi securitate publică

(MAI)- toate specializările;

Programa şcolară este parte componentă a curriculumului naţional. Aceasta reprezintă documentul

şcolar de tip reglator – instrument de lucru al profesorului – care stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională care urmează să fie realizată în bugetul de timp alocat pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.


Nota de prezentare a programei şcolare descrie parcursul disciplinei de studiu, argumentează

structura didactică adoptată şi sintetizează o serie de recomandări considerate semnificative din punct de vedere al finalităţilor studierii disciplinei respective.





Transformările societăţii româneşti din ultimii ani, dezvoltarea şi răspândirea informaticii,

pătrunderea elementelor moderne de comunicaţii şi tehnologii informatice în ţara noastră, impun o

pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia informaţiei şi comunicaţiei”,

din cadrul ariei „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului si

a unor medii informatice de lucru, de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură generală,

necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.

Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se prelucreze şi să nu se

transmită informaţii atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui, afirmăm că azi informaţia este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură

corectitudine şi exactitate, deci la nivel profesional.



3

Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică pregătirea elevilor astfel încât să poată

beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv să poată folosi avantajele ştiinţei calculatorului, trebuie să

stea în atenţia învăţământului preuniversitar.

Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o va alege un

tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea modului de

utilizare a unor instrumente informatice. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în utilizarea

calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de cultură generală.

Tehnologia informaţiei, prin specificul ei, este esenţial legată de lucrul individual pe un calculator,

deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de

calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai efi-

cient decât prin orice altă metodă clasică.

Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare se finalizează prin

predarea TIC orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea

propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se poate de clar

pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.

Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului inventiv şi

creator apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim şi vom trăi şi în viitor. Indiferent

de conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul, trebuie să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate

calităţile unui produs.

Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei o are azi în toate profesiile, rezultă caracterul ei

interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu. Ea nu poate fi privită

ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/utilizarea calculatorului

şi societate şi să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.

Actualul plan de învăţământ cuprinde în trunchiul comun disciplina „Tehnologia informaţiei şi

comunicaţiei”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina “Tehnologia informaţiei

şi comunicaţiei” sunt următoarele:

- curriculum centrat pe raţionalizarea activităţilor de învăţare, în funcţie de competenţele generale şi de competenţele specifice

- încurajarea cooperării între elevi prin activităţi de grup cu asumarea de roluri individuale pentru realizarea unor sarcini de lucru

- conţinuturile sunt adaptabile resurselor locale

În elaborarea programei de faţă au fost luate în consideraţie atât cercetările în domeniul curricular, standardele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă didactică. Programa actuală trebuie înţeleasă ca o etapă necesară pentru crearea unei expertize adecvate revizuirilor ulterioare.



4




Principalele competenţe cheie europene vizate prin studiul disciplinei sunt: Competenţe digitale Competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie


1. Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator

2. Cunoaşterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru

3. Elaborarea unor produse utilizabile care să dezvolte spiritul inventiv şi creativitatea


1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei 2. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru 3. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului 4. Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de lucru 5. Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general 6. Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice 7. Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate 8. Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice 9. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem

informaţional 10. Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre

tehnologia informaţiei şi comunicaţiei şi alte obiecte de studiu.



5




1.1. Identificarea componentelor hard şi soft ale unui calculator personal

• Unitatea centrală • Dispozitive de intrare • Dispozitive de ieşire • Memorii • Conceptul de sistem de operare • Tipuri de software

1.2. Descrierea funcţionării unui calculator personal

• Rolul şi funcţiile componentelor unui calculator personal

1.3. Definirea conceptului de reţea de calculatoare şi enumerarea avantajelor lucrului în reţea

• Tipuri de reţele (LAN, MAN, WAN, Internet) • Partajare resurse, comunicaţii în reţea

1.4. Argumentarea necesităţii securizării computerelor şi a reţelelor

• Drepturi de acces • Viruşi informatici şi antiviruşi

1.5. Descrierea implicaţiilor utilizării calculatorului, din punct de vedere al sănătăţii

• Ergonomia postului de lucru • Măsuri de sănătate şi siguranţă în utilizarea

calculatorului • Afecţiuni provocate de un mediu de lucru

inadecvat

1.6. Descrierea aspectelor de bază legale privind utilizarea soft-ului

• Legislaţia referitoare la drepturile de autor privind produsele software

• Aspecte economice ale nerespectării legislaţiei (pentru producător, pentru utilizator)



2.1. Operarea corectă la nivel elementar

• Pornirea/oprirea corectă/repornirea calculatorului

• Vizualizarea informaţiilor referitoare la resursele hardware şi software ale calculatorului (versiune sistem de operare, tipul procesorului, memorie instalată, etc.)

2.2. Descrierea interfeţei sistemului de operare • Desktop: data şi ora, volumul, opţiuni desktop de afişare (de exemplu: opţiuni pentru fundal, screen saver, diverse opţiuni de setare)

• Pictograme • Ferestre: descriere, operaţii cu ferestre

2.3. Descrierea organizării informaţiilor pe suport extern

• Disc logic, director, fişier: identificare, proprietăţi, vizualizare conţinut

2.4. Dobândirea deprinderilor de lucru cu discuri logice, directoare, fişiere

• Operaţii cu directoare şi fişiere: creare, copiere, mutare, ştergere, căutare, redenumire, realizarea unei copii de siguranţă pe dischetă, pe CD, sau pe un alt suport extern, vizualizarea conţinutului, determinarea dimensiunii

• Schimbarea discului de lucru curent • Schimbarea directorului de lucru curent



6


2.5. Utilizarea unor accesorii ale sistemului de operare Windows

• Notepad • Paint • Calculator

2.6. Aplicarea modalităţii de tipărire a unui fişier

• Imprimantă • Instalarea în sistem a unei imprimante

2.7. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: realizarea unei felicitări, realizarea unei diplome, editarea unui afiş sau a unei foi publicitare

• Organizarea aplicaţiilor realizate într-o structură de directoare proprie

2.8. Cunoaşterea tastaturii ca dispozitiv de introducere a datelor şi în special de editare. Funcţiile mouse-ului

• Descrierea diverselor tipuri de tastaturi • Funcţiile tastelor • Taste speciale Windows. Deplasarea cursorului

şi click-uri obţinute cu tastatura 2.9. Dobândirea deprinderilor de utilizare a tastaturii în procesul de procesare text sau grafică

• Tastele de editare • Tastele funcţionale, rol • Shortcut-uri – combinaţii de taste

2.10. Operarea ergonomică şi eficientă cu tastatura

• Poziţia corpului în timpul lucrului • Utilizarea corectă a mâinilor(degetelor) în timpul

lucrului (introducerii sau editării) • Conştientizarea lucrului eficient prin exerciţii

practice 2.11. Realizarea unor deprinderi practice de lucru rapid

• Jocuri practice şi aplicaţii dedicate învăţării • Folosirea unui software de instruire specializat

2.12. Enumerarea şi aplicarea operaţiilor de bază necesare prelucrării unui text

• Lansarea unei aplicaţii de procesare de text • Deschiderea unui document existent –

modificarea şi salvarea lui • Crearea unui document nou • Închiderea unui document • Utilizarea „Ajutor”-ului • Închiderea aplicaţiei de procesare de text

2.13. Utilizarea operaţiilor de bază în procesarea textului

• Iniţializarea paginii de lucru • Introducerea informaţiilor în text, funcţia

„Anulare” • Selectarea informaţiilor – caracter, cuvânt,

paragraf, întregul document • Copierea, mutarea, ştergerea - folosirea

comenzilor „ Copiere”, „Lipire”, „Decupare” • Căutarea şi înlocuirea – utilizarea comenzilor

„Găsire” şi „Înlocuire” 2.14. Aplicarea diferitelor modalităţi de formatare a textului

• Schimbarea dimensiunii şi tipului caracterelor • Folosirea stilului: bold (caractere aldine), italice

(caractere cursive) şi subliniere. • Marcare vizuală (neprintabil) paragraf, text • Utilizarea culorilor în text • Alinierea textului în cadrul documentului • Spaţierea rândurilor • Copierea formatului unui text selectat • Folosirea şi setarea tabulatorilor: aliniere stânga,

dreapta, centru, pe punctul zecimal, poziţionarea



7


tabulatorilor

2.15. Utilizarea avansată a editorului de texte • Folosirea listelor (numerotare, marcatori) • Utilizarea instrumentelor de pe bara de desenare • Inserarea şi formatarea tabelelor într-un

document, operaţii în tabele • Inserarea şi formatarea graficelor şi imaginilor • Importarea obiectelor, tabelelor, graficelor,

fişierelor • Inserarea bordurilor de pagină (culoare, lăţime,

model, etc.) 2.16. Formatarea finală a unui document • Stiluri şi paginare – aplicarea stilurilor existente

unui document, numerotarea paginilor • Antet şi subsol, introducerea datei, autorului,

numărului paginii • Nota de subsol sau de sfârşit de text • Corectarea greşelilor de ortografie şi a celor

gramaticale - folosirea funcţiei de corectare ortografică şi gramaticală

2.17. Descrierea şi aplicarea corectă a modului de tipărire a unui document

• Trecerea în revistă a documentului – examinare înaintea imprimării

• Folosirea opţiunilor de bază pentru tipărire - fereastra Imprimare

• Tipărirea documentului utilizând una din imprimantele instalate sau într-un fişier

2.18. Descrierea facilităţilor de utilizare a poştei electronice, faxului şi prezentării oferite de editor

• Opţiunea „Trimite către..” • Opţiunea „Scrisori şi corespondenţe” • Opţiunea trimitere la fax • Opţiunea trimitere într-o prezentare

2.19. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: întocmirea unei cereri, realizarea unei diplome complexe, realizarea unei pagini pentru fax, realizarea unui raport, realizarea unei scrisori oficiale, întocmirea unui referat la o disciplină studiată


2.20. Deprinderea redactării corecte şi rapide a unor documente

• Reguli generale de tehnoredactare şi estetica paginii tipărite

• Reguli de redactare a textelor oficiale sau de altă natură

• Utilizarea „shortcut”-ului pentru funcţii mai des utilizate ale editorului



3.1. Definirea noţiunilor legate de „arhitectura” Internetului

• Istoria Internetului • Protocolul de transmisie TCP/IP • DHCP într-o reţea locală • Adresa IP, DNS • Browser- protocolul http • host şi client



8


• proxi 3.2. Enumerarea serviciilor oferite în Internet şi descrierea acestora

• WWW (World Wide Web) • E-mail • Chat • Chat, exemplificare pe NETMEETING • Newsgroup • FTP • PORTAL • e-comerce • Formulare în Internet • Baze de date on-line • Operaţii bancare prin Internet

3.3.Enumerarea componentelor necesare accesului la Internet

• Tipuri de comunicaţii • Modemul • Calculatorul • Browser • Provider • Configurarea sistemului de operare pentru

stabilirea legăturii cu un provider 3.4. Clasificarea şi folosirea modului de adresare în Internet

• Adresarea de Internet – adrese de pagini • Adrese de e-mail • Browsere (elemente generale de interfaţă şi

utilizarea acestora) 3.5. Utilizarea posibilităţilor de căutare a informaţiilor

• Motoare de căutare

3.6. Aplicarea modalităţilor de folosire a serviciului de e-mail

• Programe de poştă: Outlook Express, Netscape Messenger, Eudora, Pegasus etc.

• Citirea, întocmirea, trimiterea, redirecţionarea unui mesaj

• Folosirea facilităţii „ataşare fişiere” • Folosirea agendei de adrese • Administrarea e-mail-urilor (directoare, filtre) • Căutarea adreselor de e-mail • Pachete complete de birotică şi secretariat

cuprinzând fax/email/telefonie, agende de adrese şi planificare

3.7. Descrierea şi aplicarea măsurilor de securitate în utilizarea Internetului

• Criptarea transmisiei • Semnătura digitală • Apărarea împotriva viruşilor • Firewall

3.8. Utilizarea serviciului de conversaţie • Netmeeting • Video şi audio conferinţă • Telefonie IP • Utilizarea corectă a serviciilor IRC • Particularităţi ale comunicaţiei chat: smileys,

acronime (emoticons) 3.9. Utilizarea corectă a regulilor de comportare în reţeaua Internet

• Adresarea politicoasă... • Respectarea legislaţiei privind folosirea

facilităţilor oferite de Internet 3.10. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: căutarea şi extragerea unor informaţii



9


pentru una dintre disciplinele studiate folosind motoarele de căutare; utilizarea acestora într-un referat

3.11. Utilizarea operaţiilor de bază necesare realizării unei pagini HTML

• Lansarea editorului HTML • Interfaţa editorului

3.12. Folosirea elementelor de bază pentru inserarea în pagină a elementelor: text, imagine

• Inserarea şi formatarea unui text: corp de literă, mărime, stil, culoare – obţinerea culorii – legătura cu aplicaţia Paint (Edit colors) şi cu aplicaţia Calculator (Dec-Hex)

• Inserarea unei imagini – modificarea proprietăţilor imaginii: poziţionare, dimensiuni, încadrare în text

• Formatarea unui fundal sau a unei teme 3.13. Aplicarea operaţiilor de bază necesare pentru realizarea unei pagini – copiere, mutare, ştergere

• Folosirea instrumentelor Copiere, Decupare, Lipire pentru a copia text, imagine

3.14. Enumerarea şi aplicarea modalităţilor de a realiza o hiper-legătură

• Realizarea unei legături pe un text • Realizarea unei legături pe o imagine • Maparea unei imagini

3.15. Utilizarea tabelelor într-o pagină WEB • Inserarea unui tabel • Formatarea tabelului

3.16. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: întocmirea unei pagini WEB personale, realizarea paginii clasei utilizând paginile personale

• Modalităţi de depozitare a paginilor 3.17. Transformarea documentelor text obişnuite sau a prezentărilor PPT în pagini web

• Aplicaţii practice


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiei va fi orientată pe

rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor

prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu

exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru . Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice

va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică în care – pentru

optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de

calculatoare egal cu numărul elevilor din clasă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile

INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate

competenţele specifice.

Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitate.

În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de memorare

externă. Prezenţa unui videoproiector va îmbunătăţi instruirea interactivă.



10

Pentru a se asigura contactul cu echipamente specifice domeniului care nu există în unitatea de

învăţământ se recomandă efectuarea unor vizite didactice la agenţi economici de profil, institute de

cercetare şi proiectare (exemple: calculatoare de proces, sisteme de control şi siguranţa traficului, etc.)

Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile

practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică.

Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor soft

prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze

evoluţiilor ulterioare din activitatea productivă.

Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este

necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem ordonat

de prezentare, pas cu pas, în ritm impus, a facilităţilor unui program. După aceea, ritmul de instruire

poate diferi în funcţie de particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de informatică are o

specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a

instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite pentru a realiza

reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.

Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, cu care aceştia vor lucra, trebuie să aibă ca obiect, pe cât

posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia

avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi

stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.

Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a

rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.

Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie şi la conştientizarea faptului că un bun

utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.

Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei, profesorul trebuie să adapteze conţinutul

instruirii la conţinutul disciplinelor tehnice de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de la disciplinele

de specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului.


învăţare specifice tuturor liceelor:

La profilul real:

- prelucrarea datelor experimentale, modelarea, simularea şi controlul evenimentelor,

reprezentarea grafică a datelor experimentale

- folosirea unor aplicaţii specifice domeniului

La profilul uman:

- documentarea şi realizarea unor documente specifice domeniului: chestionare, interviuri, teste,

scrisori de intenţie, cerere de oferte, oferte, prelucrarea datelor statistice şi reprezentarea grafică

a acestora



11

La profilurile specifice filierei vocaţionale se va acorda o pondere importantă realizării de sarcini

de lucru specifice profilului şi specializării corespunzătoare.

PENTRU TOATE SPECIALIZĂRILE

- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor în conformitate cu normele şi standardele în

vigoare.

- găsirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectiv descoperirea a cât mai multe

dintre cazurile particulare

- formularea întrebărilor de tipul “Ce s-ar întâmpla dacă…?”

- dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie de interesele şi aptitudinile individuale

- formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii

preliminare şi analiza problemei

- educarea elevilor în ideea că orice activitate se finalizează cu un produs care trebuie să

funcţioneze conform condiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit de o documentaţie, să fie

verificat, testat şi evaluat

- prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate

Rezultatul sarcinilor de lucru trebuie să aibă un mod de prezentare adecvat atât din punct de vedere

ştiinţific cât şi al interfeţei grafice cu utilizatorul. Lucrul simultan profesor-elev presupune o monitorizare

foarte strictă a fiecărui elev, astfel încât erorile să fie depistate înainte de trecerea la pasul următor.

Imposibilitatea unui elev de a realiza corect o anumită etapă, nedetectată la timp, va necesita un timp

sporit pentru remedierea erorilor pe care elevul, cuprins de “panică”, le-a făcut în încercarea de a se

corecta şi de a ajunge din urmă prezentarea cadrului didactic.

Înaintea începerii studierii unui anumit software este benefic ca elevilor să le fie prezentată o

aplicaţie demonstrativă complexă. Vor creşte astfel interesul şi motivarea pentru angrenarea într-un

proces de învăţare care în prima sa parte cel puţin este anevoios şi lipsit de rezultate spectaculoase.

Sublinierea creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de

utilizare a calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de

învăţare.




PROGRAME ŞCOLARE


CLASA A IX-A


Filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică – informatică


Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului - filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică

2

NOTĂ DE PREZENTARE


comunicaţiilor, studiată în clasa a IX-a, cu o oră/ săptămână, pentru filiera vocaţională, profil militar,

specializarea matematică – informatică.











pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia informaţiei şi comunicaţiei”,

din cadrul ariei „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului si

a unor medii informatice de lucru, de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură generală,

necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.


transmită informaţii atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui, afirmăm că azi

informaţia este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură




3




Tehnologia informaţiei a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o

va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea

modului de utilizare a unor instrumente informatice. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în

utilizarea calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de cultură generală.





Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare se finalizează prin









interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu. Ea nu poate fi privită

ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/utilizarea calculatorului


Actualul plan de învăţământ cuprinde în trunchiul comun disciplina „Tehnologia informaţiei şi

comunicaţiei”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina Tehnologia informaţiei şi

comunicaţiei” sunt următoarele:

- curriculum centrat pe raţionalizarea activităţilor de învăţare, în funcţie de competenţele generale şi de competenţele specifice;

- încurajarea cooperării între elevi prin activităţi de grup cu asumarea de roluri individuale pentru realizarea unor sarcini de lucru;

- conţinuturile sunt adaptabile resurselor locale.



4










• Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei • Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru • Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului • Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de lucru • Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general • Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice • Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate • Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice • Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem

informaţional • Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre




5















inadecvat


















6










şi click-uri obţinute cu tastatura 2.9. Dobândirea deprinderilor de utilizare a tastaturii în procesul de procesare text sau grafică

• Tastele de editare • Tastele funcţionale, rol • Shortcut-uri – combinaţii de taste

2.10. Operarea ergonomică şi eficientă cu tastatura

• Poziţia corpului în timpul lucrului • Utilizarea corectă a mâinilor(degetelor) în timpul

lucrului (introducerii sau editării) • Conştientizarea lucrului eficient prin exerciţii

practice 2.11. Realizarea unor deprinderi practice de lucru rapid

• Jocuri practice şi aplicaţii dedicate învăţării • Folosirea unui software de instruire specializat




• Istoria Internetului • Protocolul de transmisie TCP/IP • DHCP într-o reţea locală • Adresa IP, DNS • Browser- protocolul http • Host şi client • DNS • proxi

3.2. Enumerarea serviciilor oferite în Internet şi descrierea acestora

• WWW (World Wide Web) • E-mail • Chat • Chat, exemplificare pe NETMEETING • Newsgroup • FTP • PORTAL • E-comerce • Formulare în Internet • Baze de date on-line • Operaţii bancare prin Internet


• Tipuri de comunicaţii • Modemul • Calculatorul



7


• Browser • Provider • Configurarea sistemului de operare pentru








• Folosirea facilităţii „ataşare fişiere” • Folosirea agendei de adrese • Administrarea e-mail-urilor (directoare, filtre) • Căutarea adreselor de e-mail • Pachete complete de birotică şi secretariat

cuprinzând fax/email/telefonie, agende de adrese şi planificare


• criptarea transmisiei • semnătura digitală • apărarea împotriva viruşilor • firewall

3.8. Utilizarea serviciului de conversaţie • Netmeeting • Video şi audio conferinţă • Telefonie IP • Utilizarea corectă a serviciilor IRC • Particularităţi ale comunicaţiei chat: smileys,

acronime (emoticons) 3.9. Utilizarea corectă a regulilor de comportare în reţeaua Internet

• Adresarea politicoasă... • Respectarea legislaţiei privind folosirea

facilităţilor oferite de Internet 3.10. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: căutarea şi extragerea unor informaţii

pentru una dintre disciplinele studiate folosind motoarele de căutare; utilizarea acestora într-un referat (ex. „Dacia în timpul lui Decebal”)










8






• Modalităţi de depozitare a paginilor 3.17. Transformarea documentelor text obişnuite sau a prezentărilor PPT în pagini web

• Aplicaţii practice






























9











Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi

de învăţare specifice:


vigoare.






















învăţare.




PROGRAME ŞCOLARE


CLASA A IX-A


Filiera tehnologică, toate profilurile şi specializările


Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului - filiera tehnologică toate profilurile şi specializările

2

NOTĂ DE PREZENTARE


comunicaţiilor, studiată în clasa a IX-a, cu o oră/ săptămână în trunchiul comun, pentru filiera

tehnologică - toate profilurile şi specializările.












pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilor”, din cadrul ariei curriculare „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe

de utilizare a calculatorului si a programelor, de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură

generală, necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.






beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv să poată folosi avantajele ştiinţei calculatorului, trebuie să stea în

atenţia învăţământului preuniversitar.



3









Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se finalizează prin

predarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu

răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va

pregăti în mod cât se poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.



de conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul trebuie să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate



interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o

disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/ utilizarea calculatorului


Actualul plan de învăţământ cuprinde în trunchiul comun disciplina „Tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilor”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina „Tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilor” sunt următoarele:










4






1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei

2. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru

3. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului

4. Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de lucru


6. Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice


8. Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice

9. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem

informaţional

10. Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre




5















inadecvat


















6










şi click-uri obţinute cu tastatura 2.9. Enumerarea şi aplicarea operaţiilor de bază necesare prelucrării unui text

• Lansarea unei aplicaţii de procesare de text • Deschiderea unui document existent –

modificarea şi salvarea lui • Crearea unui document nou • Închiderea unui document • Utilizarea „Ajutor”-ului • Închiderea aplicaţiei de procesare de text









dreapta, centru, pe punctul zecimal, poziţionarea tabulatorilor




model, etc.)



7


2.13. Formatarea finală a unui document • Stiluri şi paginare – aplicarea stilurilor existente unui document, numerotarea paginilor

• Antet şi subsol, introducerea datei, autorului, numărului paginii

• Nota de subsol sau de sfârşit de text 2.14. Descrierea şi aplicarea corectă a modului de tipărire a unui document


• Folosirea opţiunilor de bază pentru tipărire - fereastra Imprimare

• Tipărirea documentului utilizând una din imprimantele instalate sau într-un fişier






• Istoria Internetului • Protocolul de transmisie TCP/IP • Browser- protocolul http

3.2. Enumerarea serviciilor oferite în Internet şi descrierea acestora

• WWW (World Wide Web) • E-mail • Chat • FTP


• Tipuri de comunicaţii • Modemul • Calculatorul • Browser • Provider • Configurarea sistemului de operare pentru








• Folosirea facilităţii „ataşare fişiere” • Folosirea agendei de adrese • Administrarea e-mail-urilor (directoare, filtre) • Căutarea adreselor de e-mail


• Apărarea împotriva viruşilor • Firewall

3.8. Utilizarea corectă a regulilor de comportare • Adresarea politicoasă.



8


în reţeaua Internet • Respectarea legislaţiei privind folosirea facilităţilor oferite de Internet

3.9. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: căutarea şi extragerea unor informaţii pentru una dintre disciplinele studiate folosind motoarele de căutare; utilizarea acestora într-un referat












• Modalităţi de depozitare a paginilor

















9
























Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei, profesorul trebuie să adapteze conţinutul

instruirii la conţinutul disciplinelor tehnice de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de la disciplinele

de specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului.


învăţare specifice tuturor liceelor:

La liceul tehnologic - profil resurse:

- realizarea unor documente specifice domeniului: reţete de fabricaţie, buletine de analiză pentru

materii prime şi materiale şi produs finit, fişă de evidenţă a materiilor prime şi auxiliare, raport

de fabricaţie, fişe de evidenţă pentru produsele finite, situaţii de consum specific, evidenţa

materiilor prime şi a materialelor, rapoarte lunare, trimestriale şi anuale privind consumul de

materii prime şi materiale, realizarea de bilanţuri parţiale şi totale, etc.

La liceul tehnologic - profil servicii:

- realizarea unor documente specifice domeniului: cerere de oferte, ofertă, scrisoare comercială,

procese verbale, rapoarte de gestiune, de sinteză a activităţii economice, etc.



10

- folosirea aplicaţiilor pentru realizarea proiectelor ce au în vedere bagajul de cunoştinţe

economice dobândite de elev la disciplinele de specialitate

La liceul tehnologic - profil tehnic:

- folosirea aplicaţiilor pentru realizarea proiectelor ce au în vedere bagajul de cunoştinţe tehnice

dobândite de elev la disciplinele de specialitate

- aplicaţii care să cuprindă tabele pentru evidenţa materialelor folosite, a măsurătorilor realizate,

a fişelor tehnice

Sarcinile de lucru alese pot fi atât din domeniul tehnic (industrial) cât şi din domeniul monitorizării

condiţiilor de mediu (aplicaţii în ecologie), al serviciilor (transport în comun, distribuţie energie electrică)

sau al informatizării habitatului.



vigoare.






















învăţare.




PROGRAME ŞCOLARE


CLASA A X-A


Filiera teoretică, toate profilurile şi specializările


Filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic,ordine şi

securitate publică, toate specializările


Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, filiera teoretică, toate profilurile şi specializările; filiera tehnologică, toate profilurile şi specializările; filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, ordine şi securitate publică, toate specializările

2

NOTĂ DE PREZENTARE


comunicaţiilor, studiată în liceu, clasa a X-a, cu o oră/ săptămână în trunchiul comun, pentru filierele:

- teoretică - toate profilurile şi specializările;

- tehnologică - toate profilurile şi specializările;

- vocaţională -profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, profilul ordine şi securitate

publică (MAI) - toate specializările;




















3















predarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi,

cu răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va












comunicaţiilor”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina „Tehnologia informaţiei şi a







4










• Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor

• Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru

• Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului

• Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de lucru

• Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general

• Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice

• Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate

• Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice

• Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem informaţional

• Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.



5




1.1. Aplicarea operaţiilor elementare şi a conceptelor de bază ale aplicaţiei Excel

• Deschiderea aplicaţiei • Deschiderea, salvarea unei foi/registru de calcul • Folosirea funcţiei „ajutor” • Închiderea aplicaţiei • Moduri de vizualizare

1.2. Utilizarea opţiunilor de formatare şi gestionare a datelor din foile de calcul

• Formatarea documentului: stabilirea dimensiunilor şi marginilor paginii, orientarea acesteia, adăugare antet şi subsol, introducere numere pagină, etc.

• Formatarea celulelor în conformitate cu tipul datelor ce le vor conţine

• Introducerea de informaţii într-o celulă: numere, text, simboluri

• Formatarea textului: font, dimensiune, stil, culoare, orientare

• Selectarea unei celule sau a unui grup de celule adiacente sau neadiacente, a unei linii, a unui rând

• Copierea/mutarea conţinutului unei celule într-o altă celulă a aceleiaşi foi de calcul sau a altei foi de calcul active sau între registre

• Ştergerea unei celule sau a unui grup de celule adiacente, a unei linii, a unui rând

• Căutarea/înlocuirea conţinutului unei celule • Inserarea de rânduri/coloane • Modificarea dimensiunilor liniilor şi coloanelor • Unirea celulelor şi stabilirea tipului de aliniere • Stabilirea tipurilor de margini utilizate pentru o

celulă sau un grup de celule • Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii

1.3. Utilizarea formulelor şi a funcţiilor

• Introducerea unei formule simple într-o celulă • Formule aritmetice şi logice pentru adunări, scăderi,

înmulţiri şi împărţiri • Completarea automată a unei serii de date (autofill) • Folosirea funcţiilor: min, max, count, sum, average • Funcţia if • Folosirea referinţei relative, absolută sau mixtă a

unei celule în formule sau funcţii

1.4. Utilizarea corectă a opţiunilor de tipărire a unei foi de calcul

• Fixarea opţiunilor pentru tipărire • Tipărirea unei secţiuni a foii de calcul, a unui grup

de celule adiacente, a foii de calcul active sau a unui registru de calcul

1.5. Utilizarea unor tehnici şi procedee de realizare de grafice şi diagrame

• Diagrame şi grafice realizate cu ajutorul datelor din registru de calcul

• Editarea şi modificarea unei diagrame sau a unui grafic

• Schimbarea tipului diagramei • Mutarea/copierea, ştergerea diagramelor sau a

graficelor



6


1.6. Realizarea de import obiecte • Importul de fişiere imagine, grafice, etc. într-un registru de calcul

• Copierea, mutarea şi redimensionarea obiectului importat

1.7. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: situaţia mediilor elevilor clasei la sfârşitul unui semestru

• Calcule de dobânzi bancare • Realizarea unor tabele de buget • Inventare



2.1. Aplicarea operaţiilor elementare şi a conceptelor de bază ale aplicaţiei Access

• Deschiderea aplicaţiei • Deschiderea, modificarea, salvarea şi închiderea

unei baze de date existente • Folosirea funcţiei „ajutor” • Închiderea aplicaţiei • Moduri de vizualizare

2.2. Operarea cu baze de date

• Proiectarea unei baze de date • Crearea unei tabele • Definirea unei chei primare • Stabilirea unui index • Modificarea proprietăţilor unui câmp • Introducerea de date în tabelă • Vizualizarea informaţiilor dintr-o tabelă • Modificarea datelor într-o tabelă • Adăugarea de înregistrări într-o bază de date • Ştergerea de înregistrări într-o bază de date

2.3. Crearea şi utilizarea formularelor

• Crearea unui formular simplu • Introducerea datelor în baza de date folosind

formulare simple • Formatarea textului • Schimbarea culorii fondului într-un formular • Importul unei imagini sau fişier text într-un formular • Modificarea modului de aranjare a obiectelor în

formular 2.4. Utilizarea informaţiilor dintr-o bază de date

• Conectarea la o bază de date existentă • Căutarea unei înregistrări • Crearea unei interogări simple • Crearea unei interogări multiple • Salvarea unei interogări • Filtre: adăugare, eliminare • Adăugarea, eliminarea de câmpuri într-o interogare • Selecţia şi sortarea datelor după criterii sau în baza

operatorilor logici uzuali 2.5. Crearea şi utilizarea rapoartelor • Crearea unui raport

• Modificarea unui raport • Crearea, modificarea unui antet şi subsol • Gruparea datelor într-un raport, total-raport,

subtotal-raport 2.6. Realizarea unor aplicaţii practice • Realizarea bazei de date a clasei şi interogarea ei



7



3.1. Aplicarea operaţiilor de bază necesare realizării unei prezentări - PowerPoint

• Pornirea aplicaţiei • Deschiderea unei prezentări existente – modificarea

şi salvarea prezentării • Închiderea prezentării • Folosirea „Ajutor” – ului

3.2. Aplicarea elementelor de bază în procesarea textului

• Crearea unei noi prezentări • Alegerea caracteristicilor pentru diapozitiv (slide) –

modificarea acestora • Inserarea unui text • Inserarea unei imagini

3.3. Utilizarea operaţiilor de bază necesare pentru realizarea unei prezentări - copiere, mutare, ştergere

• Folosirea instrumentelor Copiere, Decupare, Lipire pentru a copia text, imagine, diapozitive în cadrul unei prezentări sau între mai multe prezentări active

• Ştergerea obiectului selectat • Reordonarea diapozitivelor într-o prezentare • Ştergerea unei/unor folii dintr-o prezentare

3.4. Aplicarea modalităţilor de formatare a unei prezentări

• Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori, centrare, aliniere

• Redimensionarea şi mutarea casetelor text într-un diapozitiv

• Setarea grosimii liniei, stilului şi culorilor unei casete text

3.5. Utilizarea elementelor grafice în prezentare

• Inserarea obiectelor grafice în prezentare: linii, casete, cercuri

• Modificarea poziţiei şi aspectului unui obiect grafic - mutarea, mărime, culoare, umbriri

3.6. Utilizarea diagramelor • Crearea unei diagrame • Modificarea structurii unei diagrame • Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart, pie

chart, etc. 3.7. Inserarea imaginilor şi altor obiecte într-o prezentare

• Inserarea unei imagini – modificarea proprietăţilor imaginii, mutarea ei în alt diapozitiv, adăugarea de efecte de contur pentru obiect

• Importarea altor obiecte în prezentare: text, foi de calcul, tabele, diagrame, fişiere grafice

3.8. Realizarea animaţiei într-o prezentare • Adăugarea de efecte de animaţie • Schimbarea efectelor de animaţie preselectate • Adăugarea de efecte de tranziţie a diapozitivelor

3.9. Realizarea unei prezentări • Selectarea formatului de ieşire optim pentru prezentare: overhead, handout, diapozitive de 35 mm (35 mm slides), prezentare pe ecran (on-screen show)

• Schimbarea orientării diapozitivelor - orizontal, vertical

• Adăugarea diapozitivelor de note pentru prezentator • Începerea unui slide-show de la orice folie • Folosirea instrumentelor de navigare pe ecran • Ascunderea unui /unor diapozitive

3.10. Identificarea modalităţilor de a realiza tipărirea prezentării

• Tipărirea diapozitivelor în diferite formate



8


3.11. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: realizarea unei prezentări vizând anotimpurile


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de calculatoare egal cu numărul elevilor din clasă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.

Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitate. În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de memorare

externă. Prezenţa unui videoproiector va îmbunătăţi instruirea interactivă. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile

practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică. Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor soft

prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea productivă.

Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem ordonat de prezentare, pas cu pas, în ritm impus, a facilităţilor unui program. După aceea, ritmul de instruire poate diferi în funcţie de particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.

Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape de instruire într-o singură şedinţă de lucru, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor secvenţe din şedinţa anterioară.

Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, cu care aceştia vor lucra, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.

Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.

Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.



9

Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei, profesorul trebuie să adapteze conţinutul instruirii la conţinutul disciplinelor tehnice de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de la disciplinele de specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului.

Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de învăţare specifice tuturor liceelor

SPECIALIZAREA ŞTIINŢE ALE NATURII – PROFIL REAL - prelucrarea datelor experimentale, modelarea, simularea şi controlul evenimentelor,

reprezentarea grafică a datelor experimentale - utilizarea bazelor de date pentru evidenţierea în timp a unor fenomene - folosirea unor aplicaţii specifice domeniului SPECIALIZAREA ŞTIINŢE SOCIALE – PROFIL UMANIST - documentarea şi realizarea unor documente specifice domeniului: chestionare, interviuri, teste,

scrisori de intenţie, cerere de oferte, oferte, prelucrarea datelor statistice şi reprezentarea grafică a acestora

LICEU TEHNOLOGIC - PROFIL RESURSE - realizarea unor documente specifice domeniului: reţete de fabricaţie, buletine de analiză pentru

materii prime şi materiale şi produs finit, fişă de evidenţă a materiilor prime şi auxiliare, raport de fabricaţie, fişe de evidenţă pentru produsele finite, situaţii de consum specific, evidenţa materiilor prime şi a materialelor, rapoarte lunare, trimestriale şi anuale privind consumul de materii prime şi materiale, realizarea de bilanţuri parţiale şi totale, realizarea unei baze de date privind microorganismele utile şi dăunătoare specifice domeniului, privind condiţiile externe care influenţează activitatea microorganismelor, precum şi microorganismele care produc fermentaţii, preluarea, analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor conţinute în bazele de date specifice create, etc.

LICEU TEHNOLOGIC - PROFIL SERVICII - realizarea unor documente specifice domeniului: cerere de oferte, ofertă, scrisoare comercială,

procese verbale, rapoarte de gestiune, de sinteză a activităţii economice, etc. - aplicaţii realizate cu ajutorul foilor de calcul pentru evidenţa cheltuielilor şi veniturilor, pentru

determinarea profitului şi a impozitului pe profit, a TVA-ului etc. - folosirea aplicaţiilor pentru realizarea proiectelor ce au în vedere bagajul de cunoştinţe

economice dobândite de elev la disciplinele de specialitate LICEU TEHNOLOGIC - PROFIL TEHNIC - folosirea aplicaţiilor pentru realizarea proiectelor ce au în vedere bagajul de cunoştinţe tehnice

dobândite de elev la disciplinele de specialitate - aplicaţii realizate cu ajutorul foilor de calcul pentru evidenţa materialelor folosite, a

măsurătorilor realizate, a fişelor tehnice, a unor calcule statistice Sarcinile de lucru alese pot fi atât din domeniul tehnic (industrial) cât şi din domeniul monitorizării

condiţiilor de mediu (aplicaţii în ecologie), al serviciilor (transport în comun, distribuţie energie electrică) sau al informatizării habitatului.

LA PROFILURILE SPECIFICE FILIEREI VOCAŢIONALE, se va acorda o pondere importantă realizării de sarcini de lucru specifice specializării corespunzătoare.


- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor în conformitate cu normele şi standardele în vigoare. - găsirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectiv descoperirea a cât mai multe dintre

cazurile particulare



10

- formularea întrebărilor de tipul “Ce s-ar întâmpla dacă…?” - dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie de interesele şi aptitudinile individuale - formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii prelimi-

nare şi analiza problemei - educarea elevilor în ideea că orice activitate se finalizează cu un produs care trebuie să funcţioneze

conform condiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit de o documentaţie, să fie verificat, testat şi evaluat - prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate

Rezultatul sarcinilor de lucru trebuie să aibă un mod de prezentare adecvat atât din punct de vedere ştiinţific cât şi al interfeţei grafice cu utilizatorul. Lucrul simultan profesor-elev presupune o monitorizare foarte strictă a fiecărui elev, astfel încât erorile să fie depistate înainte de trecerea la pasul următor. Imposibilitatea unui elev de a realiza corect o anumită etapă, nedetectată la timp, va necesita un timp sporit pentru remedierea erorilor pe care elevul, cuprins de “panică”, le-a făcut în încercarea de a se corecta şi de a ajunge din urmă prezentarea cadrului didactic.

Înaintea începerii studierii unui anumit software este benefic ca elevilor să le fie prezentată o aplicaţie demonstrativă complexă. Vor creşte astfel interesul şi motivarea pentru angrenarea într-un proces de învăţare care în prima sa parte cel puţin este anevoios şi lipsit de rezultate spectaculoase. Sublinierea creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de învăţare.




PROGRAME ŞCOLARE


CLASA A X-A


Filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică – informatică


Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică - informatică

2

NOTĂ DE PREZENTARE


comunicaţiilor, studiată în clasa a X-a, cu două ore/ săptămână, dintre care o oră în trunchiul comun

(TC) şi o oră în curriculumul diferenţiat (CD), pentru filiera vocaţională, profil militar, specializarea

matematică – informatică.






















3













predarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu

răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va












comunicaţiilor”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina “Tehnologia informaţiei şi a







4











• Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor

• Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru

• Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului

• Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de lucru

• Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general

• Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice

• Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate

• Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice

• Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem informaţional

• Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.



5




1.1. Enumerarea şi aplicarea operaţiilor de bază necesare prelucrării unui text

• Lansarea unei aplicaţii de procesare de text -Word

• Deschiderea unui document existent – modificarea şi salvarea lui

• Crearea unui document nou • Închiderea unui document • Utilizarea „Ajutor”-ului • Închiderea aplicaţiei de procesare de text









dreapta, centru, pe punctul zecimal, poziţionarea tabulatorilor




model, etc.) 1.5. Formatarea finală a unui document • Stiluri şi paginare – aplicarea stilurilor existente

unui document, numerotarea paginilor • Antet şi subsol, introducerea datei, autorului,

numărului paginii • Nota de subsol sau de sfârşit de text • Corectarea greşelilor de ortografie şi a celor

gramaticale - folosirea funcţiei de corectare ortografică şi gramaticală

1.6. Descrierea şi aplicarea corectă a modului de tipărire a unui document


• Folosirea opţiunilor de bază pentru tipărire -



6


ferestra Imprimare • Tipărirea documentui utilizând una din

imprimantele instalate sau într-un fişier 1.7. Descrierea facilităţilor de utilizare a poştei electronice, faxului şi prezentării oferite de editor

• Opţiunea „Trimite către..” • Opţiunea „Scrisori şi corespondenţe” • Opţiunea trmitere la fax • Opţiunea trimitere într-o prezentare



1.9. Deprinderea redactării corecte şi rapide a unor documente

• Reguli generale de tehnoredactare şi estetica paginii tipărite

• Reguli de redactare a textelor oficiale sau de altă natură

• Utilizarea „shortcut”-ului pentru funcţii mai des utilizate ale editorului

1.10. Aplicarea operaţiilor elementare şi a conceptelor de bază ale aplicaţiei Excel

• Deschiderea aplicaţiei • Deschiderea, salvarea unei foi/registru de calcul • Folosirea funcţiei „ajutor” • Închiderea aplicaţiei • Moduri de vizualizare

1.11. Utilizarea opţiunilor de formatare şi gestionare a datelor din foile de calcul

• Formatarea documentului: stabilirea dimensiunilor şi marginilor paginii, orientarea acesteia, adăugare antet şi subsol, introducere numere pagină, etc.

• Formatarea celulelor în conformitate cu tipul datelor ce le vor conţine

• Introducerea de informaţii într-o celulă: numere, text, simboluri

• Formatarea textului: font, dimensiune, stil, culoare, orientare

• Selectarea unei celule sau a unui grup de celule adiacente sau neadiacente, a unei linii, a unui rând

• Copierea/mutarea conţinutului unei celule într-o altă celulă a aceleiaşi foi de calcul sau a altei foi de calcul active sau între registre

• Ştergerea unei celule sau a unui grup de celule adiacente, a unei linii, a unui rând

• Căutarea/înlocuirea conţinutului unei celule • Inserarea de rânduri/coloane • Modificarea dimensiunilor liniilor şi coloanelor • Unirea celulelor şi stabilirea tipului de aliniere • Stabilirea tipurilor de margini utilizate pentru o

celulă sau un grup de celule • Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii



7


1.12. Utilizarea formulelor şi a funcţiilor

• Introducerea unei formule simple într-o celulă • Formule aritmetice şi logice pentru adunări,

scăderi, înmulţiri şi împărţiri • Completarea automată a unei serii de date

(autofill) • Folosirea funcţiilor: min, max, count, sum,

average • Funcţia if • Folosirea referinţei relative, absolută sau mixtă a

unei celule în formule sau funcţii 1.13. Utilizarea corectă a optiunilor de tipărire a unei foi de calcul

• Fixarea opţiunilor pentru tipărire • Tipărirea unei secţiuni a foii de calcul, a unui

grup de celule adiacente, a foii de calcul active sau a unui registru de calcul

1.14. Utilizarea unor tehnici şi procedee de realizare de grafice şi diagrame

• Diagrame şi grafice realizate cu ajutorul datelor din registru de calcul

• Editarea şi modificarea unei diagrame sau a unui grafic

• Schimbarea tipului diagramei • Mutarea/copierea, ştergerea diagramelor sau a

graficelor 1.15. Realizarea de import obiecte • Importul de fişiere imagine, grafice, etc. într-un

registru de calcul • Copierea, mutarea şi redimensionarea obiectului

importat 1.16. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: situaţia mediilor elevilor clasei la

sfârşitul unui semestru • Calcule de dobânzi bancare • Realizarea unor tabele de buget • Inventare



2.1. Aplicarea operaţiilor elementare şi a conceptelor de bază ale aplicaţiei Access

• Deschiderea aplicaţiei • Deschiderea, modificarea, salvarea şi închiderea

unei baze de date existente • Folosirea funcţiei „ajutor” • Închiderea aplicaţiei • Moduri de vizualizare

2.2. Operarea cu baze de date

• Proiectarea unei baze de date • Crearea unei tabele • Definirea unei chei primare • Stabilirea unui index • Modificarea proprietăţilor unui câmp • Introducerea de date în tabelă • Vizualizarea informaţiilor dintr-o tabelă • Modificarea datelor într-o tabelă • Adăugarea de înregistrări într-o bază de date • Ştergerea de înregistrări într-o bază de date



8


2.3. Crearea şi utilizarea formularelor

• Crearea unui formular simplu • Introducerea datelor în baza de date folosind

formulare simple • Formatarea textului • Schimbarea culorii fondului într-un formular • Importul unei imagini sau fişier text într-un

formular • Modificarea modului de aranjare a obiectelor în

formular 2.4. Utilizarea informaţiilor dintr-o bază de date • Conectarea la o bază de date existentă

• Căutarea unei înregistrări • Crearea unei interogări simple • Crearea unei interogări multiple • Salvarea unei interogări • Filtre: adăugare, eliminare • Adăugarea, eliminarea de câmpuri într-o

interogare • Selecţia şi sortarea datelor după criterii sau în

baza operatorilor logici uzuali 2.5. Crearea şi utilizarea rapoartelor • Crearea unui raport

• Modificarea unui raport • Crearea, modificarea unui antet şi subsol • Gruparea datelor într-un raport, total-raport,

subtotal-raport 2.6. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: realizarea bazei de date a clasei şi

interogarea ei 3. Elaborarea unor produse utilizabile care să dezvolte spiritul inventiv şi creativitatea


3.1. Aplicarea operaţiilor de bază necesare realizării unei prezentări - PowerPoint

• Pornirea aplicaţiei • Deschiderea unei prezentări existente –

modificarea şi salvarea prezentării • Închiderea prezentării • Folosirea „Ajutor” – ului

3.2. Aplicarea elementelor de bază în procesarea textului

• Crearea unei noi prezentări • Alegerea caracteristicilor pentru diapozitiv

(slide) – modificarea acestora • Inserarea unui text • Inserarea unei imagini

3.3. Utilizarea operaţiilor de bază necesare pentru realizarea unei prezentări - copiere, mutare, ştergere

• Folosirea instrumentelor Copiere, Decupare, Lipire pentru a copia text, imagine, diapozitive în cadrul unei prezentări sau între mai multe prezentări active

• Ştergerea obiectului selectat • Reordonarea diapozitivelor într-o prezentare • Ştergerea unei/unor folii dintr-o prezentare

3.4. Aplicarea modalităţilor de formatare a unei prezentări

• Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori, centrare, aliniere

• Redimensionarea şi mutarea casetelor text într-



9


un diapozitiv • Setarea grosimii liniei, stilului şi culorilor unei

casete text 3.5. Utilizarea elementelor grafice în prezentare • Inserarea obiectelor grafice în prezentare: linii,

casete, cercuri • Modificarea poziţiei şi aspectului unui obiect

grafic - mutarea, mărime, culoare, umbriri 3.6. Utilizarea diagramelor • Crearea unei diagrame

• Modificarea structurii unei diagrame • Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart,

pie chart, etc. 3.7. Inserarea imaginilor şi altor obiecte într-o prezentare

• Inserarea unei imagini – modificarea proprietăţilor imaginii, mutarea ei în alt diapozitiv, adăugarea de efecte de contur pentru obiect

• Importarea altor obiecte în prezentare: text, foi de calcul, tabele, diagrame, fişiere grafice

3.8. Realizarea animaţiei într-o prezentare • Adăugarea de efecte de animaţie • Schimbarea efectelor de animaţie preselectate • Adăugarea de efecte de tranziţie a diapozitivelor

3.9. Realizarea unei prezentări • Selectarea formatului de ieşire optim pentru prezentare: overhead, handout, diapozitive de 35 mm (35 mm slides), prezentare pe ecran (on-screen show)

• Schimbarea orientării diapozitivelor - orizontal, vertical

• Adăugarea diapozitivelor de note pentru prezentator

• Începerea unui slide-show de la orice folie • Folosirea instrumentelor de navigare pe ecran • Ascunderea unui /unor diapozitive

3.10. Identificarea modalităţilor de a realiza tipărirea prezentării

• Tipărirea diapozitivelor în diferite formate

3.11. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: realizarea unei prezentări vizând anotimpurile


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de calculatoare egal cu numărul elevilor din clasă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.




10

În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector va îmbunătăţi instruirea interactivă.

Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică.

Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea productivă.

Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem ordonat de prezentare, pas cu pas, în ritm impus, a facilităţilor unui program. După aceea, ritmul de instruire poate diferi în funcţie de particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.


Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, cu care aceştia vor lucra, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.


Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională. Profesorul va încerca să realizeze:

- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor în conformitate cu normele şi standardele în vigoare.

- găsirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectiv descoperirea a cât mai multe dintre cazurile particulare

- formularea întrebărilor de tipul “Ce s-ar întâmpla dacă…?” - dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie de interesele şi aptitudinile individuale - formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii preli-

minare şi analiza problemei - educarea elevilor în ideea că orice activitate se finalizează cu un produs care trebuie să funcţioneze

conform condiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit de o documentaţie, să fie verificat, testat şi evaluat

- prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate Rezultatul sarcinilor de lucru trebuie să aibă un mod de prezentare adecvat atât din punct de vedere

ştiinţific cât şi al interfeţei grafice cu utilizatorul. Lucrul simultan profesor-elev presupune o monitorizare foarte strictă a fiecărui elev, astfel încât erorile să fie depistate înainte de trecerea la pasul următor. Imposibilitatea unui elev de a realiza corect o anumită etapă, nedetectată la timp, va necesita un timp sporit



11

pentru remedierea erorilor pe care elevul, cuprins de “panică”, le-a făcut în încercarea de a se corecta şi de a ajunge din urmă prezentarea cadrului didactic.

Înaintea începerii studierii unui anumit software este benefic ca elevilor să le fie prezentată o aplicaţie demonstrativă complexă. Vor creşte astfel interesul şi motivarea pentru angrenarea într-un proces de învăţare care în prima sa parte cel puţin este anevoios şi lipsit de rezultate spectaculoase. Sublinierea creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de învăţare.




PROGRAME ŞCOLARE

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR (Tehnici de prelucrare audio-vizuală)

CLASA A XI-A


Filiera vocaţională, profilul artistic, specializările muzică, arta actorului,

coregrafie


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de prelucrare audio-vizuală), clasa a XI-a, filiera vocaţională, profil artistic, specializările muzică, arta actorului, coregrafie

2

NOTĂ DE PREZENTARE

Suportul “multimedia” (audio şi video) al celor mai multe medii de informare ale societăţii,

dezvoltarea şi răspândirea prelucrărilor pe calculator, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest

domeniu. Disciplina „Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor” (Tehnici de prelucrare audio-vizuală)

trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului la nivel de cultură generală,

cunoştinţe necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.

Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se folosească, prelucreze şi să nu

se transmită informaţii cu caracter grafic atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui,

afirmăm că azi informaţia grafică şi auditivă este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi

transmisă în condiţii care asigură corectitudine şi exactitate, dar şi caracteristici artistice, deci la nivel pro-

fesional.




Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o va alege un

tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea modului de

utilizare a unui instrumentar informatic. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în utilizarea

calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de cultură generală.






predarea informaticii orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind

finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se

poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.






interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor pur şi simplu. Ea

nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.



3

Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/utilizarea calculatorului şi

societate şi să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.

În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr.3410/16.03.2009, în curriculumul diferenţiat (CD) al specializărilor muzică, arta actorului şi coregrafie (din cadrul filierei vocaţionale, profil artistic) este inclusă disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, pentru studierea căreia se alocă 1 oră/ săptămână.

Având în vedere nevoile educaţionale ale elevilor cărora li se adresează prezenta programă şcolară, în ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este consacrată tehnicilor de prelucrare audio-vizuală.

În elaborarea programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară, specifice curriculumului naţional, valorificându-se în acelaşi timp tendinţele domeniului pe plan internaţional şi opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică.

Programa are următoarele componente: • Notă de prezentare

• Competenţe generale

• Valori şi atitudini

• Competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora

• Sugestii metodologice.

Competenţe specifice, definite la nivelul clasei a XI-a pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de prelucrare audio-vizuală), sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu.



4





Competenţe digitale Competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie






Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului

Iniţiativă în abordarea şi rezolvarea unor sarcini variate, utilizând instrumente informatice

Disponibilitatea de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem informaţional

Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu

Manifestarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru

Manifestarea disponibilităţii de a evalua/ autoevalua activităţi practice



5




1.1. Utilizarea formatelor grafice Imaginile bitmap, în puncte. Caracteristici Formatul vectorial. Caracteristici. Tipurile BMP, TIF, GIF, JPEG, etc. Descriere şi

caracteristici principale 1.2. Deprinderea tehnicilor de prelucrare grafică

Redimensionarea imaginilor Decuparea (crop) unei imagini Modificarea rezoluţiei Controlul pe culoare, dominante de culoare Modificarea contrastului şi luminozităţii Filtre pentru efecte speciale

1.3. Utilizarea formatelor audio şi audio-video

Formate audio. Caracteristici Formate audio-video Tipurile WAV, WMA, MID, MP3 etc. Descriere şi

caracteristici principale Tipurile MPEG, AVI etc.

1.4. Deprinderea tehnicilor de prelucrare audio

Înregistrarea şi redarea sunetelor Tehnicile mono şi stereo Salvarea în diferite formate Controlul volumului, frecvenţei etc. Realizarea mixajelor Aplicarea efectelor speciale (ecou, digital etc.) Operarea cu fişiere audio-video Selecţia, decuparea şi copierea secvenţelor



2.1. Utilizarea funcţiilor grafice ale aplicaţiilor grafice studiate în clasa a IX-a

Instrumente grafice simple (Paint – Microsoft Windows, GIMP - Linux, iPhoto –Macintosh)

Funcţii specifice de desenare ale editoarelor grafice: instrumente de trasare linii drepte şi curbe, instrumente de trasare a figurilor geometrice de baza (dreptunghi, elipsa). Atribute de culoare, grosime linie

Operaţii de selecţie în vederea prelucrării. Operaţii de rotire, deplasare, deformare a unei imagini selectate.

Salvarea imaginii în diferite formate



6


2.2. Utilizarea aplicaţiilor de birotică învăţate în vederea dezvoltării unor funcţii grafice a acestora

Obiecte grafice primare în programele de procesare de text învăţate (Microsoft Word sau PowerPoint: linii, dreptunghiuri, elipse. Forme predefinite (shapes).

Controlul asupra dimensiunii, tipului de linie, culorii, poziţiei faţă de text sau faţă de alte obiecte

Gruparea obiectelor. Prelucrări asupra unui grup de obiecte. Poziţionarea obiectelor grafice în raport cu textul.

Utilizarea obiectelor grafice din exterior şi modificarea acestora: contrast, luminozitate, nivel de culoare



3.1. Utilizarea aplicaţiilor audio ale sistemului de operare

Instrumente audio simple (de exemplu, Sound Recorder – Microsoft Windows)

Configurarea sistemului audio (placă de sunet, difuzoare, microfon)

Funcţii specifice de înregistrare şi redare a sunetelor: înregistrare, pauză, poziţionare, redare

Operaţii de selecţie în vederea prelucrării Salvarea sunetelor în diferite formate

3.2. Utilizarea aplicaţiilor de prelucrare audio specializate (de exemplu, Wave Editor)

Gestiune fişierelor audio Selecţia unor segmente. Copierea şi mutarea. Mixarea

informaţiilor din diferite fişiere Aplicarea unor efecte speciale de temporizare, volum, de

ecou, vibraţie etc. Analiza bruiajelor. Controlul frecvenţei în vederea

eliminării unor bruiaje 3.3 Utilizarea aplicaţiilor de prelucrare audio-video specializate (de exemplu, VirtualDub, WebCam software, WinDvdCreator etc.)

Instrumente de captură audio-video Selecţii, decupări, mutări şi copieri de secvenţe Comprimarea fişierelor audio-video



7


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de prelucrare audio-vizuală) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr suficient de calculatoare , conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.

În laborator trebuie să existe de asemenea boxe, microfon, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţea va îmbunătăţi instruirea interactivă.

Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitatea clasei.

Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică.

Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea profesională.

Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.

Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, cu care aceştia vor lucra, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor din domeniul propriu de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice.

Proiectele şi documentarea, stabilirea tematicii, vor fi realizate prin consultarea cadrelor didactice de specialitate, pentru a fi identificate temele majore, de interes pentru calificarea profesională a fiecărui colectiv de elevi.




8

Sublinierea creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de învăţare.

Se pot iniţia activităţi cum ar fi: - căutaţi pe Internet aplicaţii dedicate prelucrării sunetelor şi încercaţi să compuneţi muzică; - căutaţi şi folosiţi o aplicaţie care transformă CDA în format mp3;

- realizaţi o captură video de pe televizor, prin TV Tuner, şi salvaţi înregistrarea într-un format care să permită realizarea unui fişier de dimensiuni cât mai reduse;

- editaţi un fişier video realizat cu un aparat digital (modificare sunet, realizare generic, mixare imagini).




PROGRAME ŞCOLARE


(Sisteme de gestiune a bazelor de date)

CLASA A XI-A


Filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Sisteme de gestiune a bazelor de date) – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii

2

NOTĂ DE PREZENTARE

Transformările societăţii româneşti din ultimii ani, dezvoltarea şi răspândirea informaticii, pătrunderea elementelor moderne de comunicaţii şi tehnologii informatice în ţara noastră, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor”, din cadrul ariei „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a programelor, de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură generală, necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.

Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se prelucreze şi să nu se transmită informaţii atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui, afirmăm că azi informaţia este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură corectitudine şi exactitate, deci la nivel profesional.

Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică pregătirea elevilor astfel încât să poată beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv să poată folosi avantajele ştiinţei calculatorului, trebuie să stea în atenţia învăţământului preuniversitar.

Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea modului de utilizare a unui instrumentar informatic. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în utilizarea calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de cultură generală.

Tehnologia informaţiei, prin specificul ei, este esenţial legată de lucrul individual pe un calculator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai efi-cient decât prin orice altă metodă clasică.

Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se finalizează prin predarea TIC-ului orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.

Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului inventiv şi creator apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim şi vom trăi şi în viitor. Indiferent de conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul, trebuie să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate calităţile unui produs.

Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei o are azi în toate profesiile, rezultă caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/utilizarea calculatorului şi societate şi să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.



3

În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, este prevăzută disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor pentru:

• filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii, în curriculumul diferenţiat, 2 ore / săpt.

Având în vedere nevoile educaţionale ale elevilor cărora li se adresează prezenta programă şcolară, în ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este consacrată sistemelor de gestiune a bazelor de date.







Competenţe specifice, definite la nivelul clasei a XI-a pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date), sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu.



4









VALORI ŞI ATITUDINI Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului



Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.


Disponibilitatea de a evalua/ autoevalua activităţi practice



5

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 1. Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator

Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Identificarea tipurilor de valori utilizate în codificarea informaţiilor

Date numerice Şiruri de caractere Dată şi oră Codificări pentru alte tipuri de informaţii Validarea datelor

1.2. Identificarea operaţiilor elementare efectuate asupra datelor

Operaţii de intrare-ieşire Operaţii aritmetice Operaţii logice, comparări, decizii Prelucrări structurate (noţiuni de programare)

1.3. Identificarea operaţiilor specifice datelor structurate

Căutări; tehnici de căutare Sortări; Metode de sortare Actualizări; adăugare, ştergere, editare

�2. . Cunoaşterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru

Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Identificarea datelor de prelucrat

Formularea corectă a titlului temei Analiza datelor ce intervin în prelucrări Analiza tipurilor de date adecvate Securitatea datelor (protecţii, parole etc.)

2.2. Identificare operaţiilor curente de prelucrare

Denumirea operaţiilor Identificarea instrumentelor specifice Identificarea operaţiilor posibile utilizând Word Identificarea operaţiilor posibile folosind Excel

2.3. Utilizarea operaţiilor pentru liste/ tabele, folosind Word

Rânduri de titlu (header) Formule de calcul; funcţii şi repere în tabel Sortări

2.4 Utilizarea operaţiilor pentru liste/ baze de date folosind Excel

Formule de calcul; adrese, definire de variabile (define), categorii de funcţii

Funcţii statistice şi financiare Meniul Date (Data) Formular de date Sortare şi filtrare Grupări de date; tabele pivot


Competenţe specifice Conţinuturi 3.1. Identificarea unor teme utile şi stabilirea echipelor

Alegerea temelor în funcţie de specificul clasei Elaborarea unui plan de lucru Stabilirea rolurilor în cadrul echipelor

3.2.Documentarea şi pregătirea materialelor Alegerea mijloacelor de documentare Stabilirea formatelor de lucru Stabilirea unei identităţi vizuale a proiectului: siglă,

motto, imagine reprezentativă pentru proiect Culegerea materialelor

3.3. Finalizarea şi prezentarea proiectelor

Concatenarea materialelor după structura stabilită Finalizarea proiectelor Realizarea sintezelor de prezentare Prezentarea, publicarea materialelor.



6


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (Sisteme de gestiune a bazelor de date) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr suficient de calculatoare, conectate în reţea şi cu acces la serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.

În laborator trebuie să existe o imprimantă, eventual un scanner şi dispozitive periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţeaua de calculatoare va îmbunătăţi instruirea interactivă.




Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, cu care aceştia vor lucra, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor din domeniul propriu de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă a aplicaţiilor.

Proiectele şi documentarea, stabilirea tematicii, vor fi realizate prin consultarea cadrelor didactice de specialitate, pentru a fi identificate temele majore, de interes.



Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei, profesorul trebuie să adapteze conţinutul instruirii la conţinutul disciplinelor de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de la disciplinele de specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului.

Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele tipuri de activităţi de învăţare:

- prelucrarea datelor experimentale, modelarea, simularea şi controlul evenimentelor, reprezentarea grafică a datelor experimentale

- utilizarea bazelor de date pentru evidenţierea în timp a unor fenomene





PROGRAME ŞCOLARE


(Sisteme de gestiune a bazelor de date)

CLASA A XI-A


Filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Sisteme de gestiune a bazelor de date), clasa a XI-a,ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările

2

NOTĂ DE PREZENTARE






Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se finalizează prin predarea informaticii orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.






3

În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, este prevăzută disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor pentru:

• filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările (în trunchiul comun): 1 oră / săpt.

Având în vedere nevoile educaţionale ale elevilor cărora li se adresează prezenta programă şcolară, în ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este consacrată sistemelor de gestiune a bazelor de date.







Competenţe specifice, definite la nivelul clasei a XI-a pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date), sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu.



4



















5


Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Identificarea tipurilor de valori utilizate în codificarea informaţiilor

Date numerice Şiruri de caractere Dată şi oră Codificări pentru alte tipuri de informaţii

1.2. Identificarea operaţiilor elementare efectuate asupra datelor

Operaţii de intrare-ieşire Operaţii aritmetice Operaţii logice, comparări, decizii

1.3. Identificarea operaţiilor specifice datelor structurate

Căutări; tehnici de căutare Sortări; Actualizări; adăugare, ştergere, editare


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Identificarea datelor de prelucrat

Formularea corectă a titlului temei Analiza datelor ce intervin în prelucrări Analiza tipurilor de date adecvate\

2.2. Identificare operaţiilor curente de prelucrare

Denumirea operaţiilor Identificarea instrumentelor specifice Identificarea operaţiilor posibile utilizând Word Identificarea operaţiilor posibile folosind Excel

2.3. Utilizarea operaţiilor pentru liste/ tabele, folosind Word

Rânduri de titlu (header) Formule de calcul; funcţii şi repere în tabel Sortări

2.4 Utilizarea operaţiilor pentru liste/ baze de date folosind Excel

Formule de calcul; adrese, definire de variabile (define), categorii de funcţii

Meniul Date (Data) Sortare şi filtrare



Alegerea temelor în funcţie de specificul clasei Elaborarea unui plan de lucru Stabilirea rolurilor în cadrul echipelor

3.2.Documentarea şi pregătirea materialelor Alegerea mijloacelor de documentare Stabilirea formatelor de lucru Stabilirea unei identităţi vizuale a proiectului: siglă,


3.3. Finalizarea şi prezentarea proiectelor

Concatenarea materialelor după structura stabilită Finalizarea proiectelor Realizarea sintezelor de prezentare Prezentarea, publicarea materialelor.



6




În laborator trebuie să existe o imprimantă, eventual un scanner şi dispozitive periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţeaua de calculatoare va îmbunătăţi instruirea interactivă.








Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei, profesorul trebuie să adapteze conţinutul instruirii la conţinutul disciplinelor de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de la disciplinele de specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului.


- prelucrarea datelor experimentale, modelarea, simularea şi controlul evenimentelor, reprezentarea grafică a datelor experimentale

- utilizarea bazelor de date pentru evidenţierea în timp a unor fenomene





PROGRAME ŞCOLARE


(Tehnici de documentare asistată de calculator)

CLASA A XI-A


Filiera teoretică, profilul umanist, specializarea ştiinţe sociale


Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de documentare asistată de calculator), clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera teoretică, profilul umanist, specializarea ştiinţe sociale

2

NOTĂ DE PREZENTARE












3

În baza planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de documentare asistată de calculator) se studiază la clasa a XI-a, astfel:

− în cadrul curriculumului diferenţiat (CD) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:

o filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale: 2 ore/ săptămână;

Prezenta ofertă curriculară a fost elaborată luând în considerare atât interesele educaţionale ale elevilor cărora li se adresează, cât şi posibilitatea valorificării ulterioare, pe piaţa muncii, a competenţelor şi cunoştinţelor dobândite de către aceştia prin studierea acestui domeniu.

În elaborarea programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară, specifice curriculumului naţional, valorificându-se în acelaşi timp tendinţele domeniului pe plan internaţional şi opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică. Programa actuală trebuie înţeleasă ca o etapă necesară pentru crearea unei expertize adecvate revizuirilor ulterioare.






Competenţe specifice, definite la nivelul clasei a XI-a pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de documentare asistată de calculator), sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu.



4














Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate, precum şi a conexiunilor dintre disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.





5


Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Tehnica proiectului Formularea temei

Stabilirea obiectivelor Stabilirea sarcinilor de lucru Organizarea echipei. Roluri

1.2. Alegerea aplicaţiilor ce vor fi utilizate în elaborarea proiectului

Aplicaţii de birotică şi documentare Stabilirea mediilor principale de lucru (procesor de texte,

prezentare PPT, editor grafic) Mijloace specifice de procesare a informaţiilor Legături între aplicaţii, modalităţi de utilizare paralelă a

acestora, transfer între aplicaţii 1.3. Organizarea modulară a unei lucrări Structura modulară a proiectului

Secţiunile lucrării, aplicaţii folosite în funcţie de abilităţile fiecărui membru al echipei

Mod de lucru, standarde utilizate, legături între module Reguli generale de lucru. Diagrama lucrării Etape de lucru şi termene

1.4. Aplicarea modalităţilor de formatare, şablonizare a documentelor electronice ce compun modulele unui proiect

Formatul paginii de lucru pentru documentele text şi designul de diapozitiv pentru documente PPT

Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori, centrare, aliniere

Formate de paragrafe Culori şi fonduri folosite

1.5. Utilizarea elementelor grafice în documente.

Inserarea obiectelor grafice ca: imagini, fotografii, scheme grafice, desene, obiecte grafice scanate

Optimizarea elementelor grafice. Prelucrarea acestora înainte de a fi inserate în documente

Utilizarea editoarelor grafice ale Windows sau a altor editoare free (Iview) pentru redimensionarea sau corectarea obiectelor

1.6. Utilizarea diagramelor pentru ilustrarea unor statistici.

Crearea şi utilizarea bazelor de date ce vor genera diagrame Particularizarea diagramei Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart, pie chart, etc.

1.7. Inserarea altor obiecte complexe în documente(filme, sunete, animaţii 2D sau 3D)

Caracterizarea elementelor noi ce pot fi inserate în documente. Programele care operează cu aceste obiecte. (vizualizare filme şi animaţii, audiţie sunete)

Preluarea şi prelucrarea sunetelor folosind „sound recorder”. Inserarea comentariilor sonore în documentul electronic

Importul filmelor şi a animaţiilor 1.8. Optimizarea unei lucrări, proiect Reguli de utilizare a textului

Modalităţi de realizare a unui document optim din punct de vedere al dimensiunilor, în funcţie de obiectele utilizate

Modalităţi de redimensionare a elementelor grafice, audio, film sau animaţii

Folosirea aplicaţiilor multimedia pentru înregistrarea şi prelucrarea unor comentarii, sunete sau a unei melodii



6

Competenţe specifice Conţinuturi 1.9. Prezentarea publică a unui proiect în format electronic

Folosirea videoproiectorului şi a prezentărilor în reţeaua de calculatoare (tip NetMeeting)

Realizarea unor documente tipărite pentru prezentare: folii retroproiector, pliante, broşuri

Transformarea unui document în format pagina de web Transformarea în format PDF şi utilizarea Acrobat Reader Împachetarea şi transportul documentului

2 . Cunoaşterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru

Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Identificarea temei pentru care este necesară documentarea folosind Internet

Operaţii iniţiale: formularea titlului temei, analiza domeniilor de aplicabilitate şi a domeniilor din care derivă tema

Chei (variante) de căutare Motoare de căutare şi modul de lucru cu acestea

2.2.Folosirea enciclopediilor, a dicţionarelor, a unor servere specializate pentru documentare.

Utilizarea enciclopediilor on-line Utilizarea enciclopediilor pe CD Drepturi de autor (copyright)

2.3. Realizarea procesului de documentare

Căutarea după cuvinte cheie. Căutarea avansată. Transferul obiectelor între aplicaţii (imagini, text, tabele,

link-uri, arhive) Formatarea documentelor realizate: redimensionarea

imaginilor, uniformizarea textului, formatarea tabelelor, formatarea documentului, stabilirea modului de imprimare.

2.4 Utilizarea formelor de lucru cooperativ

Aplicaţie de partajare (de exemplu, Share Point) Partajarea în reţea a documentelor

2.5. Utilizarea documentării Realizarea sumarului şi a sintezei de prezentare Stabilirea interfeţei de prezentare (de exemplu, PowerPoint) Concatenarea modulelor

2.6. Crearea şi utilizarea unei biblioteci de documentare

Analiza structurii unei biblioteci de documentare în funcţie de nevoile locale, profilul şcolii, al clasei şi interesele elevilor

Realizarea structurii bibliotecii de documentare: tipuri de documente, ierarhizarea acestora, stabilirea nivelelor de acces, protejarea documentelor

Constituirea echipelor de lucru şi distribuirea sarcinilor pe membrii echipei

Realizarea bibliotecii de documentare: preluarea documentelor individuale, arhivarea şi aranjarea

Realizarea unui document ajutător pentru consultarea bibliotecii de documentare

2.7. Transferul bibliotecii de documentare către un centru de resurse

Postarea bibliotecii pe serverul şcolii sau pe un server public

Stabilirea nivelelor de acces la bibliotecă, componentele bibliotecii

Drepturile de autor şi copyright



7



Alegerea temelor în funcţie de nevoile şcolii Analiza structurilor. Elaborarea unor sumare, a unor

scheme de lucru Stabilirea rolurilor în cadrul echipelor

3.2.Documentarea şi pregătirea materialelor

Alegerea mijloacelor de documentare Stabilirea formatelor de lucru Stabilirea unei identităţi vizuale a proiectului: siglă,


3.3. Finalizarea proiectelor şi prezentarea lor

Concatenarea materialelor după structura stabilită Finalizarea proiectelor Realizarea sintezelor de prezentare Prezentarea, publicarea materialelor. Realizarea de expoziţii

Publicarea pe site-ul şcolii a celor mai reuşite secvenţe

SUGESTII METODOLOGICE Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (Tehnici de documentare

asistată de calculator) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr suficient de calculatoare, conectate în reţea şi cu acces la serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice .

În laborator trebuie să existe boxe, microfon, o imprimantă, eventual un un scanner şi dispozitive periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţeaua de calculatoare va îmbunătăţi instruirea interactivă.

Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitatea clasei. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile

practice individuale, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică. Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor soft









PROGRAME ŞCOLARE


(Tehnici de documentare asistată de calculator)

CLASA A XI-A


Filiera vocaţională, profilul ordine şi securitate publică şi profilul pedagogic, toate specializările


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de documentare asistată de calculator), clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilul ordine şi securitate publică şi profilul pedagogic, toate specializările

2

NOTĂ DE PREZENTARE












3

În baza planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de documentare asistată de calculator) se studiază la clasa a XI-a, astfel:

− în cadrul curriculumului diferenţiat (CD) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:

o filiera vocaţională, profil ordine şi securitate publică, specializarea ştiinţe sociale: 1 oră/ săptămână;

− în cadrul trunchiului (TC) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:

o filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările: 1 oră/ săptămână.








Competenţe specifice, definite la nivelul clasei a XI-a pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de documentare asistată de calculator), sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu.



4



















5


Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Tehnica proiectului Formularea temei

Stabilirea obiectivelor Stabilirea sarcinilor de lucru Organizarea echipei. Roluri

1.2. Alegerea aplicaţiilor ce vor fi utilizate în elaborarea proiectului

Aplicaţii de birotică şi documentare Stabilirea mediilor principale de lucru (procesor de texte,

prezentare PPT, editor grafic) Mijloace specifice de procesare a informaţiilor Legături între aplicaţii, modalităţi de utilizare paralelă a

acestora, transfer între aplicaţii 1.3. Organizarea modulară a unei lucrări Structura modulară a proiectului

Secţiunile lucrării, aplicaţii folosite în funcţie de abilităţile fiecărui membru al echipei

Mod de lucru, standarde utilizate, legături între module Reguli generale de lucru. Diagrama lucrării Etape de lucru şi termene

1.4. Aplicarea modalităţilor de formatare, şablonizare a documentelor electronice ce compun modulele unui proiect

Formatul paginii de lucru pentru documentele text şi designul de diapozitiv pentru documente PPT

Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori, centrare, aliniere

Formate de paragrafe Culori şi fonduri folosite

1.5. Utilizarea elementelor grafice în documente.

Inserarea obiectelor grafice ca: imagini, fotografii, scheme grafice, desene, obiecte grafice scanate

Optimizarea elementelor grafice. Prelucrarea acestora înainte de a fi inserate în documente

Utilizarea editoarelor grafice ale Windows sau a altor editoare free (Iview) pentru redimensionarea sau corectarea obiectelor

1.6. Utilizarea diagramelor pentru ilustrarea unor statistici.

Crearea şi utilizarea bazelor de date ce vor genera diagrame Particularizarea diagramei Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart, pie chart, etc.

1.7. Optimizarea unei lucrări, proiect Reguli de utilizare a textului Modalităţi de realizare a unui document optim din punct de

vedere al dimensiunilor, în funcţie de obiectele utilizate Modalităţi de redimensionare a elementelor grafice, audio,

film sau animaţii Folosirea aplicaţiilor multimedia pentru înregistrarea şi

prelucrarea unor comentarii, sunete sau a unei melodii



6

Competenţe specifice Conţinuturi 1.8. Prezentarea publică a unui proiect în format electronic

Folosirea videoproiectorului şi a prezentărilor în reţeaua de calculatoare (tip NetMeeting)

Realizarea unor documente tipărite pentru prezentare: folii retroproiector, pliante, broşuri

Transformarea unui document în format pagina de web Transformarea în format PDF şi utilizarea Acrobat Reader Împachetarea şi transportul documentului

2 . Cunoaşterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru

Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Identificarea temei pentru care este necesară documentarea folosind Internet

Operaţii iniţiale: formularea titlului temei, analiza domeniilor de aplicabilitate şi a domeniilor din care derivă tema

Chei (variante) de căutare Motoare de căutare şi modul de lucru cu acestea

2.2.Folosirea enciclopediilor, a dicţionarelor, a unor servere specializate pentru documentare.

Utilizarea enciclopediilor on-line Utilizarea enciclopediilor pe CD Drepturi de autor (copyright)

2.3. Realizarea procesului de documentare

Căutarea după cuvinte cheie. Căutarea avansată. Transferul obiectelor între aplicaţii (imagini, text, tabele,

link-uri, arhive) Formatarea documentelor realizate: redimensionarea

imaginilor, uniformizarea textului, formatarea tabelelor, formatarea documentului, stabilirea modului de imprimare.

2.4. Utilizarea documentării Realizarea sumarului şi a sintezei de prezentare

Stabilirea interfeţei de prezentare (de exemplu, PowerPoint) Concatenarea modulelor



Alegerea temelor în funcţie de nevoile şcolii Analiza structurilor. Elaborarea unor sumare, a unor

scheme de lucru Stabilirea rolurilor în cadrul echipelor

3.2.Documentarea şi pregătirea materialelor

Alegerea mijloacelor de documentare Stabilirea formatelor de lucru Stabilirea unei identităţi vizuale a proiectului: siglă,


3.3. Finalizarea proiectelor şi prezentarea lor

Concatenarea materialelor după structura stabilită Finalizarea proiectelor Realizarea sintezelor de prezentare Prezentarea, publicarea materialelor. Realizarea de expoziţii

Publicarea pe site-ul şcolii a celor mai reuşite secvenţe



7


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (Tehnici de documentare asistată de calculator) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr suficient de calculatoare, conectate în reţea şi cu acces la serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice .

În laborator trebuie să existe boxe, microfon, o imprimantă, eventual un un scanner şi dispozitive periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţeaua de calculatoare va îmbunătăţi instruirea interactivă.

Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitatea clasei. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile










PROGRAME ŞCOLARE


(Tehnoredactare asistată de calculator)

CLASA A XI-A


Filiera teoretică, profilul umanist, specializarea filologie


Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţilor (Tehnoredactare asistată de calculator), clasa a XI-a, filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie

2

NOTĂ DE PREZENTARE

Transformările societăţii româneşti din ultimii ani, dezvoltarea şi răspândirea informaticii, pătrunderea elementelor moderne de comunicaţii şi tehnologii informatice în ţara noastră, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor”, din cadrul ariei curriculare „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a programelor, de Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor la nivel de cultură generală, necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.











3

Prezentul curriculum şcolar cuprinde programa pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, cu o oră/săptămână la clasa a XI-a, conform ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009.

În baza planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnoredactare asistată de calculator) se studiază la clasa a XI-a ca disciplină de curriculum diferenţiat (CD) al specializării filologie din cadrul filierei teoretice, profil umanist.








Competenţe specifice, definite la nivelul clasei a XI-a pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnoredactare asistată de calculator), sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu.



4



















5


Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Organizarea spaţiului de lucru şi a posibilităţilor de imprimare

Definirea spaţiului de lucru şi a spaţiului tipografic. Elemente tehnice: dimensiunile paginii, margini, zonă de imprimare

Formate coli/pagini Modalităţi de imprimare: negativ, în oglindă, separaţii de

culoare, broşură etc. 1.2. Organizarea grafică şi de structură a paginii

Elemente grafice şi de structură pe pagina tipărită: casete de text, coloane, imagini, titluri subtitluri. Margini. Antet. Subsol

Reguli generale de compoziţie pe pagina destinată tipăriri. Raportul vid-plin, text-imagine, echilibru, proporţii

Reguli de ergonomie şi estetică a paginii tipărite 1.3. Organizarea, unei lucrări de întindere mare: broşura, revista, cartea

Elemente generale de structură: capitol, subcapitol paragraf, alineat. Cuprinsul, numerotarea paginilor, indexul, glosarul de termeni a unei lucrări

Revista. Elemente de organizare grafică şi structurala textului şi imaginii. Echilibru, unitate grafică a revistei.

Aplicaţii practice. Realizarea unei reviste şcolare Realizarea unei cărţi pe baza unui proiect de echipă (se pot

utiliza cunoştinţele de tehnoredactare din clasa a 9-a) Etape de lucru, organizare şi termene în realizarea unei

lucrări de echipă 1.4. Aplicarea modalităţilor de formatare şi şablonizare a documentelor electronice ce compun modulele unei lucrări

Stabilirea formatului paginii de lucru şi a designului general Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori,

centrare, aliniere Formate de paragrafe; marcatori şi numerotări, borduri,

tabulatori Stabilirea culorilor şi fondurilor Utilizarea stilurilor

1.5. Utilizarea obiectelor şi a elementelor grafice în documente

Inserarea obiectelor ca: imagini scanate, fotografii, scheme grafice, desene, ecuaţii etc.

Formatarea obiectelor Raportarea la text şi la alte obiecte Optimizarea elementelor grafice. Prelucrarea acestora cu

ajutorul editoarelor grafice înainte de a fi inserate în document 2 . Cunoaşterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru

Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Utilizarea avansată a procesorului de texte Word

Pregătirea documentului: pagină, antet şi subsol, paragraf, indentare, stiluri.

Folosirea dicţionarului şi opţiunile de corecţie. Particularizarea meniului pentru acces rapid la funcţii importante. Definirea sau particularizarea unor scurtături

pentru operaţii frecvente. Tehnici de tehnoredactare rapidă folosind macrocomenzi. Lucrul în echipă. Folosirea funcţiei “Marcaj de urmărire”

(Track changes), partajarea documentului în reţea Finalizarea unei lucrări. Corecţii. Cuprins automat Numerotarea figurilor. Pregătirea pentru tipărire Editarea (modificarea) documentelor .pdf Folosirea în comun a datelor de către aplicaţii –

mecanismul OLE



6

Competenţe specifice Conţinuturi 2.2.Folosirea unui procesor de texte profesional (PageMaker sau QxPress) 1

Conţinuturi pentru PageMaker Lansarea în lucru a aplicaţiei. Familiarizarea cu meniul. Pregătirea formatului documentului de lucru. Setarea

paginii, antet şi subsol, caste de text sau imagine, formate de coloane. Tipuri de casete, formatarea acestora. Funcţia “element”

Funcţia “place” de introducere a textului sau imaginii în casete

Controlul asupra textului. Funcţia “type” Controlul asupra imaginii. Rotire, potrivire, tăiere Amplasarea imaginilor în raport cu textul Finalizarea unui document. Index. Cuprins Opţiunile de tipărire

Conţinuturi pentru QxPress Meniuri de bază. Lucrare nouă: document, biblioteca,

carte, pagină de web, XML-document Crearea documentelor. Inserare casete de text şi imagine.

Funcţia de preluare (“get”) imagine sau text în cadrul unei casete

Formatarea obiectelor (text sau imagini) în interiorul unei casete: potriviri, aliniamente, aranjări. Formate de text , paragraf

Utilizarea tabelelor în QxPress. Inserarea de text sau imagini în tabel

Exerciţii practice de tehnoredactare. Realizarea unei foi volante

Configuraţii speciale pentru tipărire. Negativ, tipărire în oglindă, separaţii de culoare

Inserarea de pagini noi. Capitole şi secţiuni Cărţi şi biblioteci. Opţiuni de organizare


Competenţe specifice Conţinuturi 3.1Realizarea unei reviste şcolare

Colectivul de redacţie Organizarea revistei: structura generală, tematica,

organizarea grafică, coperţile Modularizarea tehnoredactării. Stabilirea formatelor de

lucru, şabloane Asamblarea lucrării, tipărirea

3.2. Realizarea unei cărţi de format mic

Culegerea textului (poezii/proză scurtă, creaţii ale elevilor) Realizarea unor elemente grafice. Ilustraţii Alegerea aplicaţiei pentru lucru Formatarea documentului. Pagini A5 sau A6 pe hârtie A4 Tipărirea şi asamblarea exemplarului model

1 Se studiază, în mod obligatoriu, la alegere, în funcţie de resursele materiale ale unităţii de învăţământ, unul dintre cele două procesoare de texte.



7

Competenţe specifice Conţinuturi 3.3 Realizarea unui ziar Organizarea unui colectiv de redacţie şi împărţirea sarcinilor

Organizarea conţinutului. Titlul ziarului. Titluri şi subtitluri articole

Organizarea grafică a publicaţiei. Formatul paginii, culori, tipuri de caractere dominante

Realizarea unor reportaje, culegerea textelor Documentarea. Realizarea fotografiilor şi prelucrarea acestora Asamblarea publicaţiei. Tipărirea unui model


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnici de tehnoredactare pe calculator va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.


Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitatea clasei. În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de memorare

externă. Prezenţa unui videoproiector va îmbunătăţi instruirea interactivă. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile







În funcţie de interesele educaţionale ale elevilor şi de resursele de timp disponibile, profesorul poate opta pentru activităţi suplimentare cum ar fi:

- utilizarea tipurilor de documente predefinite oferite de aplicaţia MS Word (Web Pages, Letters and Faxes, Memos, Agenda, Calendar, CV, Brochure, Manual, Reports);

- realizarea unui document cu o lista de adrese web interesante, comentate; - expedierea unor mesaje având ca ataşament fişiere Word, salvarea fişierelor Word arhivate

pe un suport de memorie extern, realizarea unor etichete, tehnoredactarea plicurilor, editarea documentelor text scanate şi transformate cu funcţia OCR;

- realizarea, în Word, a unei prezentări pe teme de interes pentru domeniul de specializare, care conţine text, poze scanate, comentariu sonor, a unor afişe şi invitaţii pentru diverse evenimente.




PROGRAME ŞCOLARE


CLASELE A XI-A ŞI A XII-A, ruta directă de calificare profesională

CLASELE A XII-A ŞI A XIII-A, ruta progresivă de calificare profesională




Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, ciclul superior al liceului, filiera tehnologică, toate profilurile şi specializările, rutele directă şi progresivă de calificare profesională

2

NOTĂ DE PREZENTARE

Societatea informaţională presupune utilizarea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu impact social şi economic semnificativ. Noile tehnologii informaţionale sunt utilizate atât la nivel individual, cât şi în cadrul companiilor şi organizaţiilor cu flexibilitate ridicată, rezultată din independenţa activităţii umane în raport cu spaţiul şi timpul. Prin urmare crearea şi dezvoltarea societăţii informaţionale presupun convergenţa a trei factori cheie: tehnologia informaţiei, tehnologia comunicării şi producţia de multimedia care se regăsesc în cadrul disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. Premisele trecerii la societatea informaţională sunt dictate de dinamica foarte puternică a noii economii, în care tehnologiile digitale fac tot mai uşoare şi mai ieftine accesarea, procesarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. Volumul imens de informaţii disponibile creează oportunităţi de exploatare a lor prin crearea de noi produse şi servicii, prin transformare unor activităţi, prin crearea de noi locuri de muncă. I. Locul modulului în cadrul planului-cadru de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii

de competenţe din modul.

Modulul Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor se studiază în clasa a XI/ XII-a şi a XII/XIII-a, ciclul superior al liceului, filiera tehnologică, ca disciplină de sine stătătoare în aria curriculară „Tehnologii”, conform planurilor cadru aprobate prin OMECI nr. 3412 / 16.03.2009. În cadrul modulului se dezvoltă unitatea de competenţă „Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei” din Standardul de pregătire profesională pentru nivelul 3 de calificare profesională:

• Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei 1 credit

1. Utilizează informaţii de pe Internet. 2. Organizează şi prelucrează informaţia. 3. Utilizează tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentru crearea documentelor Web. 4. Utilizează aplicaţii software în managementul informatizat al proiectelor.

Împărţirea pe anii de studiu a conţinuturilor tematice se va face după cum urmează: - În clasa a XI/ XII-a se vor studia conţinuturile tematice aferente competenţelor:

• Utilizează informaţii de pe Internet. • Organizează şi prelucrează informaţia.

- În clasa a XII/ XIII-a se vor studia conţinuturile tematice aferente competenţelor: • Utilizează tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentru crearea documentelor Web. • Utilizează aplicaţii software în managementul informatizat al proiectelor.

Modulul are alocată prin planul-cadru, în curriculumul diferenţiat, o (una) oră pe săptămână în clasa a XI/ XII-a şi o (una) oră pe săptămână în clasa a XII/XIII-a.

Numărul total de 64 ore, alocat studierii modulului pe parcursul ciclului superior al liceului, va fi repartizat astfel: • în clasa a XI-a (ruta directă de calificare) / a XII-a (ruta progresivă de calificare) – 33 ore/ an, • în clasa a XII-a (ruta directă de calificare) / a XIII-a (ruta progresivă de calificare) – 31 ore/ an.



3

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi a conţinuturilor

Clasa a XI-a (ruta directă de calificare) / XII-a (ruta progresivă de calificare)

U.C.1 Competenţe individuale Conţinuturi tematice

Util

izar

ea c

alcu

lato

rulu

i şi p

relu

crar

ea in

form

aţie

i

1. Utilizează informaţii de pe Internet.

• Analiza informaţiei. Noţiuni de bază: date, informaţii proces informaţional bază informaţională flux informaţional sistem informatic, rolul sistemelor informatice în raport

cu sistem informaţional

• Surse furnizoare de informaţie. Caracterizare. Criterii de utilizare. Eficienţă.

bănci de date, baze de date, Internet, Intranet, resurse umane implicate în sistemul informaţional.

• Căutarea şi regăsirea informaţiei. Tehnici de căutare:

selectarea după: criterii multiple (domeniu, limbă, localizare site), cuvinte cheie.

• Prezentarea şi utilizarea informaţiilor în documente, prezentări,

etc. • Aplicaţii

Crearea unor documente (cerere, ofertă, caiet de sarcini, pagină de fax, raport, studiu, scrisoare oficială etc.) pe o structură dată, utilizând informaţii de pe Internet.

Crearea unor prezentări pe o structură dată, utilizând informaţii de pe Internet.

Utilizarea opţiunilor de comunicare între aplicaţii şi/sau echipamente (trimitere la fax, poştă electronică, Intranet).

1 U.C. = Unitatea de competenţe (din componenţa Standardului de pregătire profesională / SPP)



4


Util

izar

ea c

alcu

lato

rulu

i şi p

relu

crar

ea in

form

aţie

i

2. Organizează şi prelucrează informaţia.

I. Organizarea datelor

• Tipuri de informaţii / date: numerice, şiruri de caractere (texte), imagini, logice

• Structuri de date necesare organizării informaţiei: variabile, fişiere (text, binare), foi de lucru, tabele, baze de date, liste

• Aplicaţii II. Prelucrarea datelor 1. Operatori: aritmetici, relaţionali, logici, funcţii definite pe tipuri

de date. Utilizarea operatorilor – aplicaţii

2. Funcţii:

• Predefinite: aritmetice, logice, de căutare şi referinţă, financiare, definite pe şiruri de caractere, informative.

• Funcţii utilizator. Definire. Apelarea/utilizarea acestora în cadrul documentelor. • Aplicaţii

3. Instrumente de lucru pentru sistemele informatice.

• Caracteristici, definire. • Utilizarea instrumentelor de lucru: schiţe,

grafice/diagrame, şabloane (templates), rapoarte (simple, complexe), funcţii.

4. Aplicaţii: studii de caz pentru diferite companii funcţie de

specificul calificării.



5

Clasa a XII-a (ruta directă de calificare) / XIII-a (ruta progresivă de calificare)


Util

izar

ea c

alcu

lato

rulu

i şi p

relu

crar

ea in

form

aţie

i

3. Utilizează tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentru

crearea documentelor Web.

• Instrumente de lucru pentru crearea site-urilor Web: - editoare de texte şi de calcul tabelar care salvează

documentele ca pagini Web, - editoare de HTML, - editoare de imagini.

• Structura unui site Web: - Tipuri de site-uri Web: statice (de informare), dinamice/

interactive (e-commerce, e-learning, e-banking etc.) - Structura unei pagini din cadrul unui site Web. Elemente

specifice publicării şi regăsirii site-ului în cadrul motoarelor de căutare.

- Elemente de conţinut ale paginilor Web: text, liste, tabele, imagini, hărţi de imagini, sunete, animaţie, cadre, filme, butoane, casete de dialog, casete combinate, ferestre.

- Ierarhia paginilor în cadrul site-ului Web. Sistemul de link-uri, pagina de start.

- Criterii considerate la realizarea documentelor Web: viteza de încărcare, raport text/imagine.

- Cerinţe de prezentare a informaţiilor prezentate în documentele Web: de conţinut, acurateţe, lizibilitate, de design, conformitate cu cerinţele proiectului.

Util

izar

ea c

alcu

lato

rulu

i şi p

relu

crar

ea in

form

aţie

i

4. Utilizează aplicaţii software în managementul informatizat al proiectelor.

• Concepte generale: - noţiunea de proiect, - obiectivele proiectului, - fazele unui proiect, - managerul de proiect, echipa de proiect (roluri), - planul unui proiect, elemente de evaluare, - structura pe activităţi (WBS), - grafic de activităţi, traiectorie critică.

• Etapele unui proiect: - Iniţierea proiectului: justificarea economică, stabilirea

obiectivelor, oportunitatea proiectului. - Planificarea proiectelor: organigrama proiectului, structura

echipei de proiect, planul de proiect, structura activităţilor (WBS), alocarea resurselor (efort/durată, cost, dependinţe)

- Monitorizarea proiectului: cereri de schimbare cu justificare şi aprobare, controlul riscului, rapoarte (de progres, de excepţii).

- Evaluarea proiectului: calitatea proiectelor, raport de sfârşit de proiect.

• Componentele proiectului: organizaţia de proiect, planurile,

mijloacele de control, etapele, managementul riscului, controlul schimbării, managementul configuraţiei, calitatea.

• Instrumente software pentru crearea graficelor, schiţelor,

şabloanelor de prezentare, diagramelor. • Aplicaţii.

2 U.C. = Unitatea de competenţe (din componenţa Standardului de pregătire profesională / SPP)



6

III. Sugestii metodologice Modulul Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu utilizarea calculatorului, a Internetului şi a prelucrării informaţiei.

Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie printre altele şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.

Din dorinţa de a pregăti un utilizator şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează formarea unui specialist care să perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar în condiţiile modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea de muncă şi creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru.

De aceea, competenţele propuse direcţionează instruirea către formarea unor abilităţi de utilizare a sistemelor informatice în strânsă corelare cu pregătirea la disciplinele de specialitate, pentru a accentua şi mai mult caracterul utilitar al programelor descrise şi pentru a motiva superior elevii în procesul instructiv.

Pornind de la premisa, avută în vedere prin competenţele prevăzute la disciplinele din cadrul pregătirii de specialitate, că informativ, elevii sunt în posesia elementelor teoretice necesare pentru înţelegerea şi utilizarea pachetelor aplicative de programe, s-a pus un accent deosebit pe descrierea şi exersarea facilităţilor oferite de aceste programe şi pe formarea deprinderilor de a le valorifica în activitatea curentă a viitorului specialist.

1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi.

Conţinuturile au fost întocmite corelând Criteriile de Performanţă, precum şi Condiţiile de Aplicabilitate. Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi există o relaţie bine determinată: atingerea competenţelor implică conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

Pentru construirea competenţelor dorite, activităţile de învăţare – predare vor avea un caracter interactiv, centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.

Ordinea de parcurgere a temelor aferente conţinuturilor din curriculum rămâne la alegerea cadrelor didactice, cu condiţia respectării succesiunii logice în abordarea acestora.

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare

Locul de desfăşurare a activităţilor de învăţare se recomandă a fi un laborator echipat cu tehnica de calcul. Este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de staţii de lucru egal cu numărul elevilor din clasă, conectate în reţea şi conexiune Internet. Analizele, lucrările şi proiectele elevilor, studiile de caz vor fi prezentate la videoproiector. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele tehnice specializate.

Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor hard şi soft prin prezentarea celor mai noi echipamente respectiv versiuni ale aplicaţiilor, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare pe piaţa muncii.

Se vor promova metodele de predare-învăţare activ-participative, care duc la rezolvarea problemei pusă în discuţie. Ca un argument în favoarea acestor metode se remarcă următoarele avantaje:

• sunt centrate pe elev/cursant şi activitate • pun accent pe dezvoltarea gândirii, formarea aptitudinilor şi a deprinderilor • încurajează participarea elevilor/cursanţilor, iniţiativa, implicarea şi creativitatea • determină un parteneriat profesor-elev/cursant prin realizarea unei comunicări multidirecţionale.

Se recomandă renunţarea la expunere şi orientarea către metode bazate pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se cu precădere rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.



7

Profesorii vor alege cele mai potrivite metode: descoperire, discuţia în grup, dezbaterea/masa rotundă, studiul de caz, observaţia individuală, vizionare de prezentări. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând mai ales învăţarea prin metode practice/activităţi de laborator, teme/proiecte .

Astfel de metode impun de la sine folosirea pachetelor de materiale de învăţare, ghiduri. Modelele de materiale de învăţare create pentru fiecare domeniu, pot fi folosite ca atare sau adaptate conform structurii claselor de elevi în funcţie de:

• stilurile de învăţare identificate; • tipurile de inteligenţe recunoscute; • nevoile speciale identificate la anumiţi elevi/cursanţi.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul la educaţie a oricărei persoane, şi acceptând faptul că fiecare individ este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile. Aceste metode vor fi adaptate în funcţie de specificul condiţiilor de învăţare şi de comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

Pentru nevoile speciale identificate, materialele de învăţare vor fi individualizate şi se pot propune activităţi suplimentare care să sprijine acei elevi cu dificultăţi în depăşirea lor. Folosirea mijloacelor multimedia (CD-uri multimedia, tutoriale), de exemplu, poate fi foarte utilă atât în dezvoltarea tuturor stilurilor de învăţare cât şi ca activitate suplimentară în cazuri mai speciale.

Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.


3. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de evaluare care sunt precizate în Standardul de Pregătire Profesională. Ea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-problemă. Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură dată. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate. Evaluarea vizează doar probele de evaluare solicitate.

Procesul de evaluare constă în generarea şi colectarea probelor care atestă performanţa unui elev, şi în evaluarea acestor probe în comparaţie cu criteriile definite. Elevul şi evaluatorul au o răspundere comună pentru producerea şi colectarea probelor, însă responsabilitatea de a estima competenţa elevului pe baza probelor aparţine evaluatorului.

Evaluarea implică observarea, evaluarea produsului şi chestionarea. Toate metodele de evaluare se încadrează în una sau mai multe din aceste categorii.

Observarea înseamnă observarea elevului în timp ce el sau ea efectuează o activitate (fie ea reală sau simulată).

Evaluarea produsului înseamnă să apreciezi ceva făcut sau produs de elev după ce activitatea a fost încheiată: raport, analiza, prezentare, site Web, proiect, planificarea unui proiect

Chestionarea constă în punerea de întrebări elevului, la care se poate răspunde fie verbal fie în scris. Întrebările pot să fie legate de activităţile descrise sau pot să testeze capacitatea elevului de a lucra în alte contexte precizate. Chestionarea este de asemenea un mijloc util de stabilire a dovezilor despre cunoştinţele de bază şi despre înţelegerea elevului.

Pentru evaluare se recomandă a fi utilizate cu precădere, alături de metodele tradiţionale: • observarea sistematică a comportamentului elevilor care permite evaluarea conceptelor,

capacităţilor, atitudinilor faţă de o sarcină dată, a comunicării



8

• investigaţia • autoevaluarea prin care elevul/cursantul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele

educaţionale având astfel posibilitatea de a-şi impune un ritm propriu şi eficient de învăţare • metoda proiectelor ş.a.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi: • fişe de observaţie (pentru probe practice) • fişe test (pentru probe scrise) • fişe de autoevaluare (pentru probe orale şi scrise) • proiectul • studiu de caz

Instrumentele de evaluare trebuie concepute într-o corelare continuă cu indicatorii de performanţă şi cu probele de evaluare din unităţile de competenţă relevante pentru modul.




PROGRAME ŞCOLARE

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR (Tehnici de prelucrare audio-vizuală)

CLASA A XII-A


Filiera vocaţională, profilul artistic, specializările muzică, arta actorului


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de prelucrare audio-vizuală) – curriculum diferenţiat pentru clasa a XII-a, filiera vocaţională, profil artistic, specializările muzică, arta actorului

2

NOTĂ DE PREZENTARE

Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, prin urmare, indiferent de profesia pe care o va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă – în mileniul III – cu siguranţă va avea nevoie de valorificarea mijloacelor informatice pentru rezolvarea unor sarcini de lucru specifice.

Suportul „multimedia” (audio şi video) al celor mai multe medii de informare ale societăţii, dezvoltarea şi răspândirea prelucrărilor pe calculator, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu.

Pornind de la faptul că în orice domeniu de activitate se preiau, se prelucrează şi se transmit informaţii cu caracter multimedia, afirmăm că azi informaţia grafică şi auditivă este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură corectitudine şi exactitate, dar şi caracteristici artistice, deci la nivel profesional.

În acest sens, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de prelucrare audio-vizuală) urmăreşte să le asigure absolvenţilor filierei vocaţionale, profil artistic, specializările muzică şi arta actorului, dobândirea unor competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a tehnologiilor informatice, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice, necesare şi utile în mediul de inserţie profesională.

Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, respectiv pregătirea elevului astfel încât să beneficieze de avantajele „ştiinţei calculatorului”, pentru realizarea intereselor sale educaţionale, reprezintă una din componentele de bază ale formării de specialitate.

Domeniul tehnologiilor informaţionale, prin specificul său, este esenţial legat de lucrul individual pe calculator, dezvoltând deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare, mult mai eficient decât prin orice altă metodă clasică.

Formarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se finalizează prin predarea TIC orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.


Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei o are azi în toate profesiile, rezultă caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

Elevii trebuie să înţeleagă şi să conştientizeze conexiunile dintre utilizarea calculatorului şi a tehnologiilor informatice şi societatea cunoaşterii, să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.

În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr.3410/ 16.03.2009, în curriculumul diferenţiat (CD) al specializărilor muzică şi arta actorului (din cadrul filierei vocaţionale, profil artistic) este inclusă disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, pentru studierea căreia se alocă 1 oră/ săptămână.



3

Având în vedere nevoile educaţionale ale elevilor cărora li se adresează prezenta programă şcolară, în ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este consacrată tehnicilor de prelucrare audio-vizuală.


Programa are următoarele componente structurale: • competenţele generale ale disciplinei, vizate a fi formate pe întreg parcursul ciclului superior

al liceului;

• valorile şi atitudinile promovate, prin studiul disciplinei, pe întreg parcursul ciclului superior al liceului;

• competenţele specifice, definite la nivelul clasei a XII-a, pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de prelucrare audio-vizuală); acestea sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu şi conţinuturi asociate acestora;

• sugestii metodologice, oferite ca repere pentru organizarea activităţii didactice.



4














Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu





5


Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Utilizarea tehnicilor avansate de prelucrare grafică

Corecţia/îmbunătăţirea imaginilor Transformarea imaginilor dintr-un format grafic în altul Operaţii de prelucrare imagini (animaţii, mixări, efecte speciale)

1.2. Utilizarea formatelor audio-video Proprietăţile fişierelor video (avi, mpeg etc.) 1.3. Utilizarea tehnicilor de prelucrare audio şi video avansate

Tehnici de utilizare a camerelor foto, scannerelor, camerelor video digitale Prelucrări ale fişierelor video (formate video, conversii, montaj video, montaj audio) Codecuri


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Utilizarea facilităţilor unui procesor de imagini specializat

Descrierea unei aplicaţii de procesare grafică (Photoshop, Gimp, Iview etc.). Caracteristici. Organizarea meniurilor, a instrumentelor de prelucrare şi vizualizare. Particularizarea meniurilor. Instrumente de bază utilizate pentru crearea imaginilor: linii, arce, poligoane, elipse, forme predefinite (shapes) Instrumente speciale pentru ştergere, decupare, adăugarea de efecte, transformări. Tehnici de rearanjare şi redimensionare a obiectelor: deplasare, rotire, scalare, deformare. Alinierea obiectelor după criterii date. Aranjarea în spaţiu. Grupare Umplerea spaţiilor închise. Folosirea texturilor pentru umplere. Formate şi culori de linii. Alte prelucrări: corecţiile, efecte de lentilă, contururi, extrudări etc. Transformarea imaginilor vectoriale în bitmap şi invers. Prelucrări artistice folosind filtre. Obiecte animate.


Competenţe specifice Conţinuturi 3.1 Utilizarea aplicaţiilor de prelucrare audio-video specializate

Prezentarea unei aplicaţii de prelucrare audio-video specializate (Movie Maker, Video Machine, etc.) Preluarea informaţiei audio-video; proiect video Montaj video; efecte video şi audio Inserare sunet, comentarii Realizare de generice, subtitrări etc. Salvarea proiectului ca film

3.2 Realizarea unui proiect video pe o temă dată

Tema proiectului (videoclip, film documentar, film de atmosferă) Proiectarea conţinuturilor Realizarea şi prezentarea proiectului



6


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de prelucrare audio-vizuală) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr suficient de calculatoare, conectate în reţea şi eventual cu acces la INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.

În laborator trebuie să existe, de asemenea, boxe, microfon, o cameră video, un aparat de fotografiat digital, un scanner, un sistem audio. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţea va îmbunătăţi instruirea interactivă.



Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni (eventual free), astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea profesională.

Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la „pauze” nedorite pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.




Sublinierea creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de învăţare.




PROGRAME ŞCOLARE

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR (Tehnici de documentare asistată de calculator)

CLASA A XII-A


Filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale

Filiera vocaţională, profilul ordine şi securitate publică şi profilul pedagogic, toate specializările


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de documentare asistată de calculator) – clasa a XII-a: specializarea ştiinţe sociale (filiera teoretică, profil umanist şi filiera vocaţională, profil militar M.A.I); filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările

2

NOTĂ DE PREZENTARE

Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, prin urmare, indiferent de profesia pe care o va

alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă – în mileniul III – cu siguranţă va avea nevoie de valorificarea

mijloacelor informatice pentru rezolvarea unor sarcini de lucru specifice





În acest context, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, din cadrul ariei curriculare

„Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a

unor programe informatice cu aplicabilitate în mediul de inserţie profesională vizat de absolvenţii

filierelor, profilurilor şi specializărilor la care se studiază această disciplină.

Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, respectiv pregătirea elevilor astfel încât să

beneficieze de avantajele „ştiinţei calculatorului”, pentru realizarea intereselor sale educaţionale, reprezintă

una din componentele de bază ale formării de specialitate.

Domeniul tehnologiilor informaţionale, prin specificul său, este esenţial legat de lucrul individual pe un

calculator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de

calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai eficient

decât prin orice altă metodă clasică.









Datorită implicaţiei pe care Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor o are azi în toate profesiile,

rezultă caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre Tehnologia Informaţiei şi

Comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între

bariere create artificial.

Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor şi

societate, să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.



3

În baza planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului

educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor

(tehnici de documentare asistată de calculator) se studiază, la clasa a XII-a, astfel:

• în cadrul curriculumului diferenţiat (CD) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:

- filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale: 1 oră/ săptămână;

- filiera vocaţională, profil ordine şi securitate publică., specializarea ştiinţe sociale: 1 oră/ săptămână;

• în cadrul trunchiului (TC) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:

- filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările: 1 oră/ săptămână.

Prezenta ofertă curriculară a fost elaborată luând în considerare atât interesele educaţionale ale elevilor

cărora li se adresează, cât şi posibilitatea valorificării ulterioare, pe piaţa muncii, a competenţelor şi

cunoştinţelor dobândite de către aceştia prin studierea acestui domeniu.

În elaborarea programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară, specifice


opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică. Programa actuală trebuie înţeleasă ca o etapă

necesară pentru crearea unei expertize adecvate revizuirilor ulterioare.

Programa are următoarele componente structurale:

• competenţele generale ale disciplinei, vizate a fi formate pe întreg parcursul ciclului superior al liceului;


• competenţele specifice, definite la nivelul clasei a XII-a, pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date); acestea sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu şi conţinuturi asociate acestora;




4



















5



Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Aplicarea principiilor generale ale proiectării documentelor hipermedia

Etapele procesului de dezvoltare a unei interfeţe Web Aspecte generale ale proiectării interfeţelor Web

1.2. Identificarea diferitelor modalităţi de organizare a informaţiilor într-un document hipermedia complex

Organizarea informaţiei utilizând tehnicile generale de tehnoredactare computerizată


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Utilizarea avansată a unei aplicaţii specializate în proiectarea şi realizarea unui document hipermedia

Prezentarea generală a unui editor de pagini Web (de exemplu: Frontpage, Macromedia Dreamweaver etc.). Formatare text la nivel de caracter, paragraf, secţiune Inserarea hiperlegăturilor. Inserarea şi formatarea listelor Inserarea şi formatarea tabelelor. Inserarea obiectelor hipermedia: imagini, secvenţe audio şi video. Maparea imaginilor Cadre (frames) Proiectarea şi realizarea designului general al documentului hipermedia, utilizând elementele studiate. Publicare şi testare


Competenţe specifice Conţinuturi 3.1. Analizarea unei probleme date şi crearea aplicaţiei

Tema proiectului (în funcţie de specificul clasei şi interesul elevilor) Reguli de lucru în echipă Planul de lucru Culegerea datelor necesare, ierarhizarea informaţiilor, realizarea şi documentarea aplicaţiei

3.2. Prezentarea în public a aplicaţiei realizate

Reguli de bază pentru prezentarea unui proiect Modalităţi de adaptare a prezentării aplicaţiei realizate la scopurile prezentării



6


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de documentare asistată de calculator va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.


Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de profilul şi specializarea clasei.


Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică.

Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor software prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea productivă.




Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al unui sistem de calcul are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.




PROGRAME ŞCOLARE

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR (Tehnoredactare asistată de calculator)

CLASA A XII-A


Filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţilor (tehnoredactare asistată de calculator) – clasa a XII-a, filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie

2

NOTĂ DE PREZENTARE



În acest context, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor”, din cadrul ariei curriculare „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a unor programe informatice cu aplicabilitate în mediul de inserţie profesională vizat de absolvenţii filierelor, profilurilor şi specializărilor la care se studiază această disciplină.

Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, respectiv pregătirea elevilor astfel încât să beneficieze de avantajele „ştiinţei calculatorului”, pentru realizarea intereselor sale educaţionale, reprezintă una din una componentele de bază ale formării de specialitate.

Domeniul tehnologiilor informaţionale, prin specificul său, este esenţial legat de lucrul individual pe un calculator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai eficient decât prin orice altă metodă clasică.



Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor o are azi în toate profesiile, rezultă caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor şi societate, să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.



3

În baza planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (tehnoredactare asistată de calculator) se studiază la clasa a XII-a ca disciplină de curriculum diferenţiat (CD) al specializării filologie din cadrul filierei teoretice, profil umanist, beneficiind de un buget de timp de 1 oră/săptămână.


În elaborarea programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară, specifice


opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică. Programa actuală trebuie înţeleasă ca o etapă

necesară pentru crearea unei expertize adecvate revizuirilor ulterioare.

Programa are următoarele componente structurale:

• competenţele generale ale disciplinei, vizate a fi formate pe întreg parcursul ciclului superior al liceului;


• competenţele specifice, definite la nivelul clasei a XII-a, pentru disciplina Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date); acestea sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu şi conţinuturi asociate acestora;




4










VALORI ŞI ATITUDINI Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului



Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre disciplina Tehnologia Informaţiei şi aCcomunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.





5


Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Aplicarea principiilor generale ale proiectării documentelor hipermedia.

Etapele procesului de dezvoltare a unei interfeţe Web Aspecte generale ale proiectării interfeţelor Web

1.2. Identificarea diferitelor modalităţi de organizare a informaţiilor într-un document hipermedia complex.

Organizarea informaţiei utilizând tehnicile generale de tehnoredactare computerizată


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Utilizarea avansată a unei aplicaţii specializate în proiectarea şi realizarea unui document hipermedia.

Prezentarea generală a unui editor de pagini Web (de exemplu: Frontpage, Macromedia Dreamweaver etc.). Formatare text la nivel de caracter, paragraf, secţiune Inserarea hiperlegăturilor. Inserarea şi formatarea listelor Inserarea şi formatarea tabelelor. Inserarea obiectelor hipermedia: imagini, secvenţe audio şi video. Maparea imaginilor Cadre (frames) Proiectarea şi realizarea designului general al documentului hipermedia, utilizând elementele studiate. Publicare şi testare



Tema proiectului (în funcţie de specificul clasei şi interesul elevilor) Reguli de lucru în echipă Planul de lucru Culegerea datelor necesare, ierarhizarea informaţiilor, realizarea şi documentarea aplicaţiei

3.2. Prezentarea în public a aplicaţiei realizate

Reguli de bază pentru prezentarea unui proiect Modalităţi de adaptare a prezentării aplicaţiei realizate la scopurile prezentării


Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnoredactare asistată de calculator va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.


Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de profilul şi specializarea clasei.



6


Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică.

Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor software prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea productivă.




Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al unui sistem de calcul are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.



PROGRAME ŞCOLARE

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR (Sisteme de gestiune a bazelor de date)

CLASA A XII-A


Filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii

Filiera vocaţională, profil teologic,toate specializările

Bucureşti, 2009


NOTĂ DE PREZENTARE



În acest context, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, din cadrul ariei curriculare „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a unor medii informatice de lucru cu aplicabilitate în mediul de inserţie profesională vizat de absolvenţii filierelor, profilurilor şi specializărilor la care se studiază această disciplină.

Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, respectiv pregătirea elevilor astfel încât să beneficieze de avantajele „ştiinţei calculatorului”, pentru realizarea intereselor sale educaţionale, reprezintă una din componentele de bază ale formării de specialitate.

Domeniul tehnologiilor informaţionale, prin specificul său, este esenţial legat de lucrul individual pe un calculator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai eficient decât prin orice altă metodă clasică.



Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei o are azi în toate profesiile, rezultă caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.



În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr.3410/ 16.03.2009, în curriculumul diferenţiat (CD) pentru filiera teoretică (profil real, specializarea ştiinţe ale naturii) şi în trunchiul comun (TC) pentru filiera vocaţională (profil teologic, toate specializările) este prevăzută disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, pentru studierea căreia se alocă 1 oră / săptămână.

Având în vedere nevoile de formare ale elevilor cărora li se adresează prezenta programă şcolară, în ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor este consacrată sistemelor de gestiune a bazelor de date.


Programa are următoarele componente structurale: • competenţele generale ale disciplinei, vizate a fi formate pe întreg parcursul ciclului superior

al liceului;


• competenţele specifice, definite la nivelul clasei a XII-a, pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date); acestea sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu şi conţinuturi asociate acestora;




















Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Identificarea unor activităţi pentru care se impune crearea unei baze de date

Tipuri de activităţi care implică necesitatea organizării datelor în baze de date: cheltuieli, control inventar, management evenimente, facturare, gestionare contacte, urmărire active.

1.2. Identificarea datelor relevante, care trebuie memorate în baza de date şi a relaţiilor dintre acestea

Analiza datelor ce intervin în aplicaţii practice concrete. Relaţii existente între date. Redundanţa datelor.

1.3. Descrierea tipurilor de date care intervin în prelucrări sistematice ale volumelor mari de date şi selectarea tipurilor de date adecvate

Tipuri de date (numerice, caracter, dată, logice).


Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Utilizarea funcţiunilor de bază ale interfeţei Microsoft Access

Deschiderea aplicaţiei Microsoft Access. Folosirea funcţiei „Ajutor” (Help). Deschiderea, modificarea, salvarea şi închiderea unei baze de date existente. Moduri de vizualizare. Închiderea aplicaţiei.

2.2. Definirea structurii unei baze de date Proiectarea unei baze de date. Crearea structurii unei tabele. Modificarea structurii unei tabele. Relaţionarea tabelelor.

2.3. Manipularea datelor dintr-o tabelă a unei baze de date

Adăugarea de înregistrări într-o tabelă. Vizualizarea informaţiilor dintr-o tabelă. Modificarea înregistrărilor dintr-o tabelă. Ştergerea de înregistrări dintr-o tabelă. Sortarea datelor. Funcţii standard de prelucrare a datelor dintr-o tabelă.

2.4. Interogarea unei baze de date Conectarea la o bază de date existentă. Căutarea unor informaţii într-o tabelă, specificând criterii de căutare. Căutarea într-o bază de date a unor informaţii stocate în tabele diferite, specificând criterii de căutare. Tipărirea rezultatelor unei interogări.

2.5. Utilizarea formularelor Crearea unui formular simplu. Adăugarea, mutarea şi redimensionarea controalelor. Schimbarea caracteristicilor grafice ale unui formular. Introducerea datelor în baza de date folosind formulare.

2.6. Utilizarea rapoartelor Crearea unui raport. Modificarea unui raport. Formatarea raportului. Examinarea raportului înaintea imprimării şi imprimarea raportului.




Tema proiectului (în funcţie de specificul clasei şi interesul elevilor). Reguli de lucru în echipă. Planul de lucru. Culegerea datelor necesare, structurarea datelor, realizarea şi documentarea aplicaţiei.

3.2. Prezentarea în public a aplicaţiei realizate Reguli de bază pentru prezentarea unui proiect. Prezentarea proiectului.



Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr suficient de calculatoare, conectate în reţea. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice. În laborator trebuie să existe o imprimantă.

Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitatea clasei şi interesul elevilor. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică.



- analizarea unor probleme concrete, întâlnite în viaţa cotidiană sau specifice specializării elevilor, în scopul identificării datelor relevante, precum şi a relaţiilor dintre acestea;

- realizarea unui model conceptual, în care să fie ilustrate datele relevante identificate, precum şi relaţiile dintre acestea

- crearea structurii tabelelor din baza de date, precum şi popularea acestora cu date reale, culese de elevi, folosind tehnici specifice (interviu, chestionar, analiza documentelor primare, etc.)

- analiza problemei concrete în scopul identificării interogărilor necesare şi realizarea acestor interogări

- stabilirea unor teme de proiect şi formarea unor echipe de lucru pentru fiecare proiect, insistând pe formarea deprinderilor de lucru în echipă; detalierea activităţilor implicate de realizarea proiectului şi elaborarea planului de lucru cu fiecare echipă

- exersarea prezentării proiectului în cadrul grupului de lucru, apoi susţinerea prezentării finale în faţa întregului colectiv de elevi; analizarea prezentărilor.



PROGRAME ŞCOLARE

PROCESAREA COMPUTERIZATĂ A IMAGINII CLASA A XI-A


Filiera vocaţională, profil artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative


Nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009


Procesarea computerizată a imaginii, clasa a XI-a, filiera vocaţională, profil artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative

2

NOTĂ DE PREZENTARE


Suportul “multimedia” (audio şi video) al celor mai multe medii de informare ale societăţii, dezvoltarea şi răspândirea prelucrărilor pe calculator, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu.

Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se folosească, prelucreze şi să nu se transmită informaţii cu caracter grafic, atât în cadrul domeniului respectiv, cât şi spre exteriorul lui, afirmăm că azi informaţia grafică este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură corectitudine şi exactitate, dar şi caracteristici artistice, deci la nivel profesional.

În acest sens, disciplina Procesarea computerizată a imaginii trebuie să asigure dobândirea unor competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a tehnologiilor informatice, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice, necesare în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.

Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se realizează prin predarea TIC-lui orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu sarcini şi termene, cu răspunderi privind finalizarea propriei munci, cu asamblarea unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.



În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410/ 16.03.2009, în curriculumul diferenţiat (CD) pentru filiera vocaţională, profil artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative este prevăzută disciplina Procesarea computerizată a imaginii, pentru studierea căreia se alocă 2 ore/ săptămână.


Programa are următoarele componente: • Notă de prezentare • Competenţe generale • Valori şi atitudini • Competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora • Sugestii metodologice.

Competenţe specifice, definite la nivelul clasei a XI-a pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (Procesarea computerizată a imaginii), sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu.

În cadrul disciplinei Procesarea computerizată a imaginii, la clasa a XI-a se studiază elemente de grafică 2D, urmând ca la clasa a XII-a, în funcţie de specializare, se prefigurează studiul modular al unor elemente de grafică 3D, prelucrarea informaţiei audio-vizuale sau proiectare Web.



3












• Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării tehnologiilor informatice în societatea cunoaşterii

• Manifestarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru, utilizând instrumente specifice domeniului

• Manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate

• Disponibilitatea de a comunica utilizând mijloace specifice sistemelor informaţionale



4




1.1. Identificarea formatelor grafice • Imagini bitmap (bmp, tif, jpg etc.). Caracteristici • Formatul vectorial (cdr, wmf etc.). Caracteristici.

1.2. Identificarea operaţiilor de prelucrare grafică

• Redimensionarea imaginilor. • Decuparea unei imagini. • Modificarea rezoluţiei. • Controlul pe culoare, dominante de culoare. • Modificarea contrastului şi luminozităţii. • Retuşuri şi efecte speciale (efectul de blur,

distorsionări, solarizare, extrudare etc.). • Transformarea imaginilor dintr-un format în

altul.



2.1. Utilizarea funcţiilor grafice ale aplicaţiilor grafice studiate anterior

• Instrumente grafice simple (de exemplu: Paint – Microsoft Windows, GIMP – Linux, iPhoto – Macintosh etc.)

• Funcţii specifice de desenare ale editoarelor grafice: instrumente de trasare linii drepte şi curbe, instrumente de trasare a figurilor. geometrice de baza (dreptunghi, elipsa). Atribute de culoare, grosime linie.

• Operaţii de selecţie în vederea prelucrării. Operaţii de rotire, deplasare, deformare a unei imagini selectate.

• Salvarea imaginii în diferite formate.

2.2. Utilizarea aplicaţiilor de birotică învăţate în vederea dezvoltării unor funcţii grafice a acestora

• Obiecte grafice primare în programele de procesare de text învăţate (Microsoft Word sau PowerPoint: linii, dreptunghiuri, elipse. Forme predefinite (shapes).

• Controlul asupra dimensiunii, tipului de linie, culorii, poziţiei faţă de text sau faţă de alte obiecte.

• Gruparea obiectelor. Prelucrări asupra unui grup de obiecte. Poziţionarea obiectelor grafice în raport cu textul.

• Utilizarea obiectelor grafice din exterior şi modificarea acestora: contrast, luminozitate, nivel de culoare.

2.3 Organizarea activităţilor în scopul tipăririi sau publicării pe Web

• Calibrarea/configurarea sistemului de vizualizare. • Caracteristici ale spaţiului de tipărire/prezentare. • Caracteristici ale mijloacelor de tipărire sau

prezentare (de imprimare, de proiectare, de navigare web).

• Asamblarea grafică-text în vederea tipăririi. • Vizualizarea înainte de tipărire.



5


2.4. Utilizarea aplicaţiilor specializate pentru prelucrări ale imaginilor bitmap

• Prezentarea aplicaţiei. Caracteristici principale. Organizarea meniurilor, a instrumentelor de prelucrare şi vizualizare. Particularizarea meniurilor.

• Operaţii de bază. Lucrul cu obiecte organizate pe straturi (layere). Spaţiul de lucru în cadrul unui strat. Caracteristicile layerului. Spaţii de culoare.

• Operaţia de selecţie. Tipuri de selecţie: selecţie în forme regulate (dreptunghi, elipsă), selecţia poligonală, selecţia „magnetică” în funcţie de diferenţele de culoare, contrast. Diferite forme de control şi rafinare a selecţiei

• Modificarea caracteristicilor unei imagini: contrast, luminozitate, nivel de culoare etc. Transformări(scalare, distorsionare, rotire) Utilizarea măştilor.

• Operaţii cu layere. Modificarea culorii, adăugarea unor dominante, saturaţie, transparenţă. Imaginea multistrat, schimbarea planurilor layerelor. Modificarea suportului (canvas)

• Filtre şi efecte speciale. • Salvarea imaginilor.

2.5 Utilizarea aplicaţiilor pentru prelucrări de imagini vectoriale

• Descrierea aplicaţiei. Caracteristici principale. Organizarea meniurilor, a instrumentelor de prelucrare şi vizualizare. Particularizarea meniurilor.

• Instrumente de bază utilizate pentru crearea imaginilor vectoriale: linii, arce, poligoane, elipse, forme predefinite (shapes)

• Instrumente speciale pentru ştergere, decupare, adăugarea de efecte, transformări.

• Tehnici de rearanjare şi redimensionare a obiectelor: deplasare, rotire, scalare, deformare.

• Alinierea obiectelor după criterii date. Aranjarea în spaţiu. Grupare

• Umplerea spaţiilor închise. Umplerea cu culoare. Folosirea texturilor pentru umplere. Formate şi culori de linii.

• Alte prelucrări: corecţiile, efecte de lentilă, contururi, extrudări etc.

2.6. Utilizarea pachetelor de programe specializate în prelucrări grafice complexe bitmap şi vectoriale

• Prezentarea generală a pachetului cu aplicaţiile de captura, prelucrare bitmap şi vectorial, animaţie.

• Transformare a imaginilor vectoriale în bitmap şi invers. Prelucrări artistice folosind filtre.

• Obiecte animate.



6



3.1. Identificarea temei de proiect

• Formularea corectă a titlului temei. • Analiza domeniilor de aplicabilitate a temei. • Analiza domeniilor din care derivă tema:

- crearea planşelor pentru lecţii, folii de retroproiector;

- crearea unor afişe pentru şcoala; - fluturaşul publicitar; - revista şcolară; - pagina de web; - lecţiile sau prezentările PPT.

• Stabilirea elementelor distincte de prelucrare grafică.

• Alegerea instrumentelor, software, de prelucrare.

3.2. Stabilirea mediului de lucru

• Pregătire, instalare software pentru lucru. • Organizarea şi stabilirea rolurilor în echipa de

lucru (desenatori, designeri, tehnoredactori, specialişti în prelucrare etc.).

• Reguli generale de organizare grafică pe un spaţiu de lucru.

3.3. Pregătirea materialului grafic pentru pagini tipărite

• Modalităţi de realizare a planşelor, afişelor, materialelor publicitare.

• Prelucrarea imaginilor în scop de inserare în materiale diverse. Controlul asupra rezoluţiei, culorii, dimensiunii imaginii, dimensiunii fişierului.

3.4. Pregătirea materialelor grafice pentru utilizare exclusiv pe calculator (prezentări, pagini web)

• Ajustarea rezoluţiei. • Ajustarea dimensiunii imaginii. • Optimizarea dimensiunii fişierului. • Inserarea imaginii prin import.

3.5. Organizarea şi realizarea unei biblioteci de imagini

• Analiza structurii unei biblioteci de imagini în funcţie de nevoile locale, profilul şcolii, al clasei şi interesele elevilor.

• Realizarea structurii bibliotecii de imagini: tipuri de documente, ierarhizarea acestora, stabilirea nivelelor de acces, protejarea documentelor.

• Realizarea bibliotecii de imagini: preluarea documentelor individuale, arhivarea şi aranjarea.

• Realizarea unui instrument ajutător pentru consultarea bibliotecii de documentare.

3.6. Transferul bibliotecii de imagini către un centru de resurse

• Postarea bibliotecii de imagini pe serverul şcolii. • Stabilirea nivelurilor de acces la bibliotecă,

componentele bibliotecii. • Drepturile de autor şi copyright.



7


Predarea-învăţarea disciplinei Prelucrarea computerizată a imaginii va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe rezolvarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.

Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică, în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr suficient de calculatoare, conectate în reţea şi acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.

Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii, în funcţie de specializarea clasei.

În laborator trebuie să existe, de asemenea, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector va îmbunătăţi instruirea interactivă.


Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea profesională.

Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.




Înaintea începerii construcţiei proiectelor mai complexe(reviste şcolare, flyere publicitare, afişe, baze de arhive de fotografii), este benefic ca elevilor să le fie prezentată o aplicaţie demonstrativă complexă. Vor creşte astfel interesul şi motivarea pentru angrenarea într-un proces de învăţare care în prima sa parte cel puţin este anevoios şi lipsit de rezultate spectaculoase. Sublinierea creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de învăţare.

Sarcinile de lucru alese pot fi atât din domeniul tehnic, al serviciilor (design, publicitate) sau al decorării mediului ambiant.










Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 bis (vol. III)/10.XI.2009 conține 200 de pagini. Prețul: 40 lei ISSN 1453—4495


&JUYDGY|439689]


Date post:	17-Feb-2019
Category:	Documents
Upload:	vuquynh
View:	221 times
Download:	0 times

PARTEA I Anul 177 (XXI) — Nr. 764 bis LEGI, DECRETE ... · societate — Logică, argumentare și...

Documents