Partea 3 — Impactul politicilor comunitare: competitivitate...

AL TREILEA RAPORT DE COEZIUNE ECONOMIC I SOCIAL 113

P a r t e a 3 — I m p a c t u l p o l i t i c i l o r c o m u n i t a r e : c o m p e t i t i v i t a t e , o c u p a r e i c o e z i u n e

Tabl de materii

Introducere.................................................................................................................................. 114

Contribu ia politicilor comunitare la coeziune în lumina strategiei de la Lisabona i Gothenburg..................................................................................................... 114

Reformarea politicilor comunitare: PAC i politica pescuitului .................................................... 125

Complementaritatea între ajutorul de stat i politica de coeziune............................................... 128

Justi ie i afaceri interne: ameliorarea condi iilor pentru dezvoltare ........................................... 131

Perceperea politicilor comunitare la nivel regional.................................................................... 132


AL TREILEA RAPORT DE COEZIUNE ECONOMIC I SOCIAL114

Introducere

Al doilea Raport de Coeziune a prezentat o analiza contribu iei politicilor comunitare asupra coeziunii. În continuare, nu se va repeta aceast analiz , ci se vor trece în revist schimb rile esen iale survenite la aceste politici începând cu 2001 în lumina obiec-tivelor UE fixate la Lisabona i Gothenburg. De asemenea, se vor examina alte dou domenii politi-ce, care nu au fost incluse în raportul precedent, ianume politica comercial i justi ie i afaceri inter-ne. Un capitol aparte va fi dedicat politicii ajutoarelor de Stat, care e strâns legat de politica de coeziu-ne. Capitolul final va prezenta rezultatele unui stu-diu de caz condus în 28 regiuni din UE asupra per-ceperii efectelor diferitelor politici comunitare.

Contribu ia politicilor comunitare la coeziune în lumina strategiei de la Lisabona i Gothenburg

Calea spre o economie bazat pe cunoa tere

Cunoa terea e un punct central al Strategiei de la Lisabona. Generarea, difuzarea i utilizarea cu-noa terii sunt de o importan vital pentru moda-litatea de operare i cre tere a întreprinderilor. Facilitarea accesului la finan are i pia , promo-varea serviciilor de sus inere a antreprenoriatului, intensificarea leg turilor între întreprinderi i a bazei tiin ifice, dotarea popula iei cu competen eadecvate prin intermediul educa iei i a form riiprofesionale, încurajarea trecerii la tehnologiile noi i investi iile sporite în C&D sunt factori-cheie în ameliorarea mediului de afaceri i în stimularea inov rii.

Politicile comunitare pentru întreprinderi, industrie i de inovare sunt orientate spre fortificarea com-

petitivit ii industriei i a serviciilor UE prin încura-jarea întreprinderilor, crearea unui mediu favorabil inov rii i dezvolt rii economice i asigurarea ac-cesului la pia 1.

Politica pentru sustinerea întreprinderilor încurajea-z parteneriatul public — privat i colaborarea com-paniilor în re ea2 (de exemplu, prin Centrele Releu de Inovare i Regiunile Inovatoare din re eaua eu-ropean ), stimulând, în a a fel, schimbul de cu-noa tere i experien . Centrele de informare iconsultare, de asemenea, create în UE, în deceniul precedent, printre altele, cu sprijinul Fondurilor Structurale, împreun cu alte servicii de sustinere a antreprenoriatului, joac un rol important în stabili-rea rela iilor între companii în diferite regiuni i sus-inerea lor în solu ionarea problemelor practice.

Politica pentru întreprinderi este, de asemenea, ori-entat spre încurajarea întreprinderilor i facilitarea crearii i administr rii întreprinderilor, fapt ce ar pu-tea fi deosebit de important pentru grupurile dez-avantajate i pentru regiunile întârziate3. În acest scop, vor fi utilizate defini ii noi pentru micro-întreprinderi, întreprinderi mici i de talie mijlocie începând cu 20054, care, fiind extinse la companii mai mari decât în prezent, vor reduce greut ileadministrative cu care acestea sunt confruntate in prezent, în acela i timp, f cându-le eligibile pentru finan are.

Dup cum se men ioneaz în Partea 1, decalajele între regiuni, cu privire la inovare, provin nu numai din cheltuielile diferite pentru C&D, dar, la fel de important, din rela iile slabe între întreprinderi, cen-tre de cercetare, etc., care constituie sistemul regi-onal de inovare. Politicile de inovare sunt reorienta-te de la m surile de intensificare a C&D i capacit -ile tehnologice direct spre strategiile de îmbun t i-

re a mediului în care firmele opereaz 5. La acest capitol trei puncte sunt situate în centrul aten iei:

• continuarea experien ei de proiecte pilot, finan-ate de Fondurile Structurale (Strategiile Regio-

nale de Inovare (RIS)) regiunile fiind încurajate s elaboreze politici de participare la inovare orientate spre cerere (vezi mai jos). Acest fapt e deosebit de important în rile candidate, unde se înregistreaz o insuficien de politici coeren-te la nivel regional: RIS-NAC (Strategiile Regio-nale de Inovare — rile Recent Asociate) au fost fixate cu un buget de 5,25 milioane de eu-



ro, în cel de-al Cincilea Program Cadru, 16 re-giuni în 9 ri au lansat proiectele la începutul anului 2002;

• în vederea maximiz rii eficien ei i a difuz rii cunoa terii existente, e nevoie de a spori dis-ponibilitatea serviciilor antreprenoriale i de a îmbun t i calitatea lor. Re eaua de Centre Re-leu de Inovare, în deosebi, e axat în mod spe-cific pe necesit ile regiunilor mai pu in dezvol-tate; aceasta faciliteaz antreprenorilor locali accesul la tehnologiile noi i caut s identifice tehnologiile adecvate pentru transferul la alte regiuni sau sectoare;

• insuficien a accesului la finan e e deseori o con-strângere important pentru cre terea idezvoltarea companiilor i, deci, o parte semni-ficativ a politicilor antreprenoriale e de a sus i-ne dezvoltarea alternativelor pentru împrumutu-rile bancare, precum fondurile cu capital de risc, în regiunile în care finan ele sunt limitate. Mij-loacele create prin intermediul Fondului Euro-pean de Investi ii (FEI) pentru cresterea finan e-lor disponibile pentru ÎMM includ ÎMM Servicii de Garantare, Schema FET pentru Întreprinderi-le Noi i Ac iunea Capital pentru demaraj. FEI e, de asemenea, pe cale de a stabili contacte cu cel pu in o institu ie financiar în fiecare arcandidat pentru acela i scop.

Principala platform a politicii comunitare pentru Societatea de Informaratie este Ini iativa eEurope lansat în iunie 2000, a doua faz — Planul de Ac-iune eEurope 2005, lansat cu doi ani mai târziu,

având ca obiectiv de baz crearea ‘serviciilor publi-ce moderne online (e-guvern, e-înv mânt i e-s n tate); a unui mediu dinamic pentru e-business i, pentru a putea implementa acestea, disponibili-

zarea, în linii mari, a accesului la banda larg la pre-uri competitive, precum i o infrastructur fiabil ’ de

informa ie6.

Planul de ac iune î i propune ca strategie de a pune la dispozi ie întreprinderilor i popula iei UE infras-tructura de band larg la pre uri decente. Planul atrage, de asemenea, aten ia la necesitatea de a

crea un con inut i servicii adecvate, punând accen-tul pe zonele în care guvernul poate diferen ia sub-ven ionarea, prin cooperarea cu UE i utilizarea po-sibil a Fondurilor Structurale, instal rii bandei largi în regiunile mai pu in favorizate. În concluzie s-au ob inut urm toarele rezultate:

• ini iativa a ajutat la stimularea concuren ei între platformele i operatorii alternativi precum i la orientarea eforturilor Statelor Membre i ale Comunit ii spre decalajele importante din UE. In moment actual, de i num rul de linii de ban-d larg a crescut de dou ori în UE între iulie 2002 i iulie 2003, disponibilitatea r mâne foar-te dezechilibrat în zone diferite;

• volumul total de tranzac ii online r mâne mo-dest, între Statele Membre persist diferen e,mai ales din cauza ratelor diferite de acces la Internet;

• disponibilitatea celor 20 servicii publice de ba-z , identificate în eEurope, e în cre tere, pro-por ia crescand de la 45% în octombrie 2001 la 60% în octombrie 2002 i chiar dac diferen ele între rile Membre sunt perceptibile, rile în-târziate recupereaza rapid;

• în toate rile candidate se înregistreaz o dez-voltare accelerat a serviciilor guvernamentale online, unele din ele fiind mai înaintate decât

rile Membre UE în anumite zone;

• propor ia colilor UE, conectate la Internet, a crescut de la 89% în martie 2001 la 93% în martie 2002, între rile Membre diferen ele fi-ind minime, cu excep ia Greciei, unde doar 59% din coli au fost conectate. Num rul calculatoa-relor conectate la Internet a crescut de la 4 la 100 elevi la aproximativ 6 la 100 în aceea iperioad .

La Consiliul European de la Barcelona, 2002, a fost fixat ca scop cresterea investi iilor în cercet ri idezvoltare tehnologic (CDT) în UE, de la mai pu inde 2% în 2000, la 3% din PIB pân în 2010 (doutreimi din acestea — în sectorul privat). Al aselea



Program Cadru Comunitar pentru CDT, cu un buget total de 17,5 miliarde de euro, a fost lansat pentru a sus ine acest scop7, împreun cu Ini iativa Spatiul European de Cercetare (SEC)8, introdus în vederea reducerii fragment rii activit ilor de cerce-tare în UE, sporirii investi iilor în cercetare i îmbu-n t irii mediului pentru realizarea profitului poten ial din cercetare.

Participarea rilor de coeziune i a regiunilor întâr-ziate la al Cincilea Program Cadru (1998–2002) s-a manifestat prin:

• organiza iile în rile de coeziune au constituit 17,8% din participan ii la contractele comunitare CTD semnate între ianuarie 2002 i martie 2003, lejer mai mult decât partea lor din popula-ia UE (17,1%) i de la 16% în 2001. În termeni

de mijloace financiare, totu i, acestea au primit mai pu in decât partea lor din popula ie (14,6%) îns suma a fost mai înalt decât în 2001 (12,2%). In plus, doar u or mai mult de 31% din leg turile de cooperare stabilite între organiza-iile din UE în 2002 au inclus participan i din -

rile de coeziune;

• decalajele dintre regiuni sunt remarcabile, fapt ce reflect concentrarea activit ilor de cerceta-re în doar câteva zone. Circa 14% din organiza-iile care au participat la al Cincilea Program

Cadru au fost situate în regiuni Obiectiv 1, la fel ca i în al Patrulea Program (1994–1998). Din 64 regiuni Obiectiv 1 doar 8 (Irlanda, Berlin, Li-sabona i Vale do Tejo, Attiki, Kriti, Comunita-tea Valenciana, Andaluzia i South Yorkshire) le-a revenit mai mult de o jum tate din proiecte. Primele trei din acestea nu mai sunt regiuni Obiectiv 1 cu statut deplin;

• cât despre participarea ÎMM, mai mult de 4.600 ÎMM au semnat un contract în 2001. Aproxima-tiv 77% din proiecte provin din întreprinderi cu mai pu in de 50 angaja i i 42% — din între-prinderi cu mai pu in de 10. O serie din acestea erau situate în rile candidate i asociate. Cu toate c contractele acordate ÎMM au constituit o parte infim din cele din UE în total, acestea

au constituit mai mult de 23% din participan ii la cele patru programe tematice i au primit mai mult de 15% din fondurile totale.

Unele ini iative au fost lansate pentru a intensifica rolul regiunilor în crearea SEC:

• activit ile de inovare din cel de-al Patrulea Pro-gram Cadru (cu un buget de 119 milioane de euro, a sus inut conectarea în re ea a între-prinderilor i altor organiza ii la nivel regional, împreun cu ac iunile de inovare ale Fondurilor Structurale;

• programul a finan at, de asemenea, Ini iativare elelor pentru “Regiunile Inovatoare ale Euro-pei” (RIE)9 în vederea facilit rii schimbului de experien i uz între regiuni, inclusiv între regi-unile avansate i cele întârziate, în rile candi-date, precum i UE15;

• în acela i context, o nou ini iativ -pilot10 a fost lansat în 2003 cu un buget de EUR 2,5 mi-lioane, având drept obiectiv desf urarea acti-vit ilor experimentale care s implice re elele regiunilor europene (cu participarea activ a universit ilor, centrelor de cercetare i a co-munit ii întreprinderilor) în vederea cre rii ’Regiunilor de cunoa tere‘ care s serveascde model pentru implementarea Strategiei de la Lisabona la nivel regional;

• unele proiecte având ca scop elaborarea unei ‘planific ri’ regionale, au fost sus inute de ac i-unile STRATA, programul de Ameliorare a Po-ten ialului Uman (APU) (cu un buget total de EUR 25 milioane) în vederea promov rii orien-t rii strategice de lung durat i a cre rii pun-ilor de leg tur între politicile regionale i cele

CDTI. rilor candidate li s-a acordat o aten iespecial .

Dac e s privim în viitor, cel de-al aselea Pro-gram Cadru (2002–2006) cu ini iative noi, Re elele de Excelen i Programele Integrate, au poten ialul de a îmbun t i leg turile dintre centrele tiin ificecentrale i cele periferice, de a contribui la capacita-



tea general de inovare a UE i de a combate emi-grarea inteligen ei din regiunile mai pu in favorizate spre cele mai prospere.

Fondurile pentru dezvoltarea resurselor umane în cel de-al aselea Program Cadru au crescut de dou ori în termeni de mijloace financiare, având un efect poten ial important asupra regiunilor mai pu in favorizate prin scheme de transfer de tehnologii. Mai mult, a fost fixat ca scop de a cheltui cel pu in 5% din buget pentru Priorit ile Tematice ÎMM.

In plus, între politicile de coeziune i cele de C&D a fost stabilit o cooperare nou prin acordarea posibilit ii candida ilor înving tori la cel de-al a-selea Program Cadru situa i în regiunile Obiectiv 1 de a solicita finan are adi ional de la Fondurile Structurale prin intermediul autorit ilor regionale competente.

Importan a primordiala educa iei i a form rii profesionale

Capacit ile i calific rile cet enilor s i, sunt re-sursele prime ale UE i sunt, deci, primordiale pen-tru evolutia UE spre cea mai dinamic i competiti-v economie bazat pe cunoa tere din lume. Pro-gramul “Educa ie i Formare 2010” a fost imple-mentat pentru atingerea acestui scop, fixând 13 obiective11 orientate spre a face din sistemul edu-cativ european “o referin mondial pân în 2010”12. O Comunicare13 recent a Comisiei face apel la Statele Membre s - i intensifice eforturile la toate nivelurile, în special, în ce prive te investi-iile în educa ie i formare, în vederea asigur rii

reu itei Strategiei de la Lisabona. La Consiliul Eu-ropean de la Bruxelles14 spre sfâr itul 2003, rile Membre au convenit s fortifice cooperarea struc-turat pentru sus inerea dezvolt rii capitalului uman’.

Cu toate c multe din rile Membre au depus efor-turi considerabile pentru a reforma i a adapta sis-temele lor de înv mânt durabil la economia cu-noa terii, schimb rile sunt insuficiente pentru atin-

gerea scopului. Experien a scoate în eviden faptul c , pentru a crea i men ine un nivel minim de locuri de munc bazate pe cunoa tere, o regiune trebuie s educe, mai întâi, un num r important de munci-tori cu o varietate larg de competen e. Comunita-tea europeana a organizat timp de mul i ani re ele care conecteaz universit i, institu ii de formare iîntreprinderi în interiorul regiunilor i între ele, i mai recent a depus eforturi pentru a crea ‘regiuni de educa ie’.

În acela i timp, descentralizarea în cre tere a re-sponsabilit ilor pentru educa ie i formare la nivel regional, în UE, deschide calea unei organiz ri mai eficiente a form rii profesionale atât în raport cu necesit ile popula iei, cât i cu planurile de dezvol-tare regional .

Locuri de munc mai numeroase i mai bune într-o societate inclusiv

Strategia European de Ocupare (SEO) a fost lan-sat la sfâr itul anului 1997, având ca obiectiv pri-mordial combaterea omajului prin metode de pre-venire i m suri active de ocupare. Începând cu 2000, aceasta a lucrat în direc ia obiectivului de ocupare total , fixat la Lisabona, pentru locuri de munc mai bune i coeziune economica i sociala mai strânsa.

Strategia a fost evaluat în 2002 i a fost ameliorata i rev zut la Consiliul european de primavara de la

Bruxelles din 2003 pentru a sprijini mai bine, într-o Uniune extins , obiectivele de la Lisabona. Evalua-rea a dat dovad de amelior ri structurale clare pe pia a de munc a UE. În 2002, omajul a sc zut în UE la 7,7% din for a de munc , fa de 10,0% cu 10 ani înainte, pe când, tot atât de relevant, propor iapopula iei apte de munc ocupate a crescut de la 60,7% la 64,3%. În pofida diferen elor marcante între rile Membre i dificultatea de a stabili o rela-ie cauzal între rezultatele ocup rii i anumite poli-

tici, se poate discerne o convergen a politicilor na ionale spre obiectivele i recomand rile definite în cadrul SEO.



Politicile comerciale i impactul lor asupra ocup rii profesionale i coeziunii

Liberalizarea comer ului e, în general, o surs de profit pentru economii, conducând la transferuri în alocarea factorilor de productie spre utiliz ri mai productive, efi-cien sporit i economia de scar , concurenta mai intens , transferuri sporite de cuno tin e i tehnologii i profit pentru consumatori sub form unei varietati

mai mari a alegerii i a pre urilor mai mici.

Dar, în acela i timp, liberalizarea comer ului ar putea conduce la costuri, care sunt contrabalan a acestui profit. Oricare ar fi castigul pe termen lung, transferul în alocarea factorilor de productie poate implica costuri de ajustare pe termen scurt pentru întreprinderile iangaja ii afecta i de importuri.

Unele tr s turi caracteristice ale costurilor implicate arat c acestea nu pot fi pur i simplu ignorate:

• în general, costurile sunt concentrate într-o regiune sau sector, fapt ce înseamn c pentru unele p r iale popula iei acestea pot fi substan iale i, respec-tiv, pot avea un efect mai daunator, decât în cazul in care ar fi fost distribuite uniform pe ansamblul economiei;

• tenden ial cei care câ tig nu pl tesc compensa ii celor care sunt în pierdere, par ial din cauza dificul-t ii de estimare a costurilor implicate, i de aceea, o parte a popula iei ( i unele regiuni) va suferi cel pu in pe termen scurt (care ar fi un argument în asistarea celor implica i);

• diferen a între profit i costuri tinde a cre te cu tim-pul, costurile tind a fi mai înalte la început (concu-ren a str in , de obicei, are un efect rapid asupra sectoarelor necompetitive) pe când în majoritatea cazurilor, pentru a sim i profitul (de la eficien a spo-rit ob inut printr-o alocare mai eficace a factorilor de productie) e nevoie de o bun perioad de timp. Studiile empirice, arat c dup liberalizarea comer ului, costurile pot constitui 10-15% din profit, ceea ce înseamn de dou sau trei ori mai mult decât pe termen lung;

• costurile i profitul difer între localit i diferite: efec-tul asupra regiunilor depinde de competitivitatea in-terna ional a sectoarelor de activitate situate

acolo, în m sura în care activit ile sunt spa ialconcentrate (în special m rfurile comercializate) igradul de specializare al regiunilor în producerea unor anumite bunuri sau servicii. Unele regiuni vor fi afectate pervers într-o m sur mai mare de libe-ralizarea comer ului, pe când altele vor profita din aceasta.

Tenden ial se înregistreaz o asimetrie remarcabil în perceperea costurilor i a profitului, fapt ce are conse-cin e politice inevitabile. De i costurile sunt foarte vizi-bile, i foarte alarmante, nu doar din cauza concentra-iei lor, dar i din cauza naturii lor tangibile (apropierea fabricilor, redundan e etc.), profitul tinde a fi mai pu in vizibil, par ial din cauza caracterului lui intangibil — sau cel pu in, mai greu de m surat (o varietate mai mare a alegerii pentru consumatori, de exemplu) — mai pu in frapant i mai difuz.

În pofida costurilor tipic joase ale ajust rii, m surile lu-ate paralel cu liberalizarea comer ului sunt, îns , de importan vitala atât din punct de vedere politic, cât i economic. Aceast importan e din ce în ce mai

mare dac politicile paralele corect orientate, pot limita costurile de ajustare prin anticiparea lor pe cât de po-sibil, facilitând procesul de ajustare care trebuie s ai-b loc. O identificare timpurie a sectoarelor vulnerabile i a muncitorilor implica i ar trebui, îns , s permit o

minimizare a costurilor. În acela i timp, dac apar pro-bleme, acordarea asisten ei persoanelor implicate pentru a le ajuta în adapt rile necesare, ar putea ac-celera schimb rile i minimiza partea costurilor de ajustare.

E în interesul UE de a sus ine facilitarea proceselor de ajustare, care sunt necesare, i de a contribui la aco-perirea costurilor politicilor implementate. Aceasta s-a urm rit timp de mul i ani în cadrul Comunit ii C rbu-nelui i a O elului. Elaborarea politicilor asem n toare, în vederea facilit rii schimburilor, vor fi din ce în ce mai importante în anii urm tori, când multe acorduri co-merciale se vor apropia de sfâr it sau vor trebui reîn-noite (Acordul Multi-Fibre, Acordul UE-Chile) i alte noi acorduri vor trebui negociate (DDA, UE-Mercosur), consecin a general fiind, cu siguran , o cre tere substan ial în importul m rfurilor sensibile.



În cadrul UE se depun eforturi în continuare, în ve-derea asigur rii unui nou start, in ceea ce priveste formarea, recalificarea, practica de munc , locurile de munc sau alte m suri de ocupare pentru fiecare persoan în omaj, înainte ca aceasta s se afle ase luni în omaj în cazul tinerilor, i 12 luni în ca-

zul celor mai în vârst de 24 ani.

Pentru a furniza servicii personalizate i a sus ineactivarea i prevenirea, e nevoie de Servicii Publi-ce de Ocupare eficiente, echipate cu capacit isuficiente. De aceea rile Membre lucreaz în vederea Serviciilor Publice de Ocupare, tinzând spre cooperarea cu sectorul privat. În majoritatea

rilor Membre, Serviciile Publice de Ocupare, institu ionalizate la începutul anilor 1990, trec, de asemenea, printr-un proces continuu de reformare i modernizare.

Prin intermediul SEO, politicile de ocupare în rile Membre sunt coordonate pe baza obiectivelor i a priorit ilor comune. Strategia cheam la implicarea tuturor p r ilor relevante din sectoarele public i privat, inclusiv partenerii sociali, în conformitate cu organiza-rea institutionala din ara implicat . Recomand rile SEO specific c strategiile ar trebui implementate efectiv la nivel regional i local precum i la nivel na i-onal, iar pentru aceasta Comisia europeana a chemat la o implicare mai intens a actorilor relevan i.

În 2002 i 2003, situa ia la capitolul ocup rii, în toa-te rile candidate, a fost rev zut în detaliu, pentru a defini politici de ocupare adecvate în prepararea implement rii SEO pentru integrare i a elabora planurile cheltuielilor din cadrul FSE pe parcursul perioadei 2004–2006.

Amendamentele la SEO în 2003 au avut drept con-secin simplificarea recomand rilor care includ ac-tual trei obiective de baz :

• atingerea scopurilor de ocupare fixate la Lisa-bona;

• calitate i productivitate în procesul de munc , ce se manifest prin posturi mai numeroase i mai bune;

• o pia a muncii inclusiv , unde omajul s fie redus iar decalajele sociale i regionale în ac-cesul la pia a de munc — mic orate.

In plus, exist 10 recomand ri specifice pentru reforma structural . Succesul în implementarea SEO va depinde de adaptabilitatea sporit a mun-citorilor i a întreprinderilor, o mai mare parte a popula iei fiind atras în ocupare, efectuându-se investi ii mai înalte i mai precis orientate în capita-lul uman precum i o guvernan ameliorat .

Noua SEO e strâns legat de politicile de coeziune economic i social , cele trei obiective de baz ,precum i recomand rile specifice având ca scop principal reducerea inegalit ilor sociale i a dis-crepan elor regionale în ocupare.

Integrarea social i egalitatea sexelor

Tratatul de la Amsterdam a extins competen ele UE în combaterea excluderii sociale. Summit-ul de la Lisabona a fixat ca scop întreprinderea unor m suri decisive în vederea elimin rii s r ciei i a excluderii sociale în UE pân în 2010. Acest scop a fost elabo-rat mai detaliat la Summit-ul de la Nisa, dup care s-a implementat o strategie comun de integrare socia-l , fiind adoptat aceea i metod de coordonare deschis ca i pentru politica de ocupare, cu excep iafaptului c participarea, Statelor Membre e mai de-grab voluntar decât obligatorie. În practic , toate

rile Membre au fost implicate în proces i primele planuri de ac iune na ionale împotriva excluderii so-ciale au fost prezentate în iunie 2001, redând politici-lor din aceast sfer un grad de vizibilitate mai înalt.

Planurile au permis identificarea a 8 eluri majore pentru viitoarea politic : a crea o pia de munccare s conduc la integrare i a da tuturor posibili-tatea i dreptul la ocupare; a asigura c fiecare are un nivel adecvat de venit ce ar permite standarde de via decente; a elimina dezavantajele educa io-nale; a proteja familia i a ocroti drepturile copilului; a asigura tuturor locuin e decente; a garanta acce-sul la servicii de calitate; a îmbun t i prestarea serviciilor i a regenera zonele s race.



O a doua genera ie a planurilor de ac iune na ionaleelaborate la sfâr itul lui iulie 2003 ar trebui s dea un ritm nou procesului. În baza propunerilor rilorMembre, vor fi efectuate 8 exerci ii de evaluare anual a anumitor teme politice, implicând de la 3 la 6 ri Membre, exper i independen i, reprezentan iai partenerilor sociali i autorit ile locale i regiona-le, precum i popula ia saraca sau exclusa social.

In paralel o cooperare intre Comisia Europeana si viitoarele state membre este in curs pentru pregatirea participarii lor la aceasta strategie. Aces-tea au elaborat memorandumuri pe tema integr rii sociale, identificând problemele principale i scopu-rile de atins, punând accent pe m surile politice pri-oritare.

Lista indicatorilor adopta i la sfâr itul anului 2001 ar trebui s dea posibilitatea ca în fiecare ar sfie evaluat mai bine situa ia. Aceasta con ine 7 indicatori structurali pe care Comisia îi folose te ca fundamentali în raportul ei de sintez despre situa ia economic i social din Uniune; lista tre-buie extins pentru genera ia urm toare de pla-nuri în a a fel ca s includ indicatori regionali, dar i ne-financiari.

Alte activit i întreprinse ca parte a Programului Co-munitar de Integrare Social , finan at cu un buget de 75 milioane de euro pentru perioada 2002–2006, includ schimbul de experien între ri (64 proiecte sus inute în prima faz i aproximativ 30 în a doua) precum i studii pe anumite teme, acestea trebuind s fortifice cooperarea, s intensifice în elegerea co-mun i s stimuleze moduri noi de abordare.

O nou strategie de eliminare a excluderii sociale este, deci, pe cale de implementare, rile Mem-bre fiind din ce în ce mai mult implicate, de i pe baz voluntar , fapt ce adaug o dimensiune no-u la convergen i care fortific modelul social european i contribuie la atingerea unui echilibru mai stabil între politicile sociale i cele economice ale UE.

Egalitatea de tratament a popula iei feminine imasculine e un principiu fundamental în UE. Din

1996, a fost urmat o metodic predominant itoate politicile comunitare au luat în seam in plani-ficare si implementare impactul lor asupra sexelor.

Protec ia mediului în vederea unei cre teri durabile

Noua ini iativ pentru mediu din ultimii doi ani a fost adoptarea de c tre Parlamentul European i de Consiliu15 a celui de-al aselea Program de Ac iune pentru Mediu, Viitorul Nostru — Alegerea Noastr(al 6-lea PAM). Acesta plaseaz mediul ambiant într-o perspectiv mai larg , inând cont de condi iile economice i sociale i punând accentul pe obiecti-vele de la Lisabona i Gothenburg. Programul con-st din patru elemente majore: implementarea iaplicarea efectiv a legisla iei mediului (acquis-ul); integrarea considera iilor despre mediu în alte poli-tici, inclusiv infrastructur ; utilizarea unei combin ri de mijloace în vederea atingerii scopurilor în modul cel mai eficient i efectiv; i implicarea larg a ac i-onarilor în dezvoltarea i implementarea politicilor.

Programul scoate în eviden patru domenii de ac i-une: schimbarea climei; natura i biodiversitatea; mediul i s n tatea; resursele naturale i de eurile. Acesta introduce, de asemenea, conceptul de ‘stra-tegii tematice’ drept cale de abordare a anumitor teme complexe de mediu16 i determinarea priorit -ilor pentru interven iile comunitare, care includ m -

suri de finan ate a politicii de coeziune. Acesta pro-pune, în plus, eliminarea treptat a subven iilor cu efect negativ asupra mediului, incompatibile cu dez-voltarea durabil .

Din motiv c rile mai pu in prospere tind a avea ini ial un num r mai mic de infrastructuri de mediu, cheltuielile necesare pentru implementarea Directi-velor tind a fi, corespunz tor, mai mari i constituie o parte mai mare din PIB (dat fiind c acesta e rela-tiv sc zut). Fondurile Structurale, îns , de in un rol important în sus inerea acestor ri la respectarea politicilor de mediu ale UE.

În pofida costurilor directe înalte implicate, politica e conceput astfel încât s reduc costurile financiare



i sociale pe termen lung, prin reducerea efectelor negative asupra s n t ii, i necesitatea m surilorde ameliorare a mediului. Organiza ia Mondial a S n t ii, de exemplu, a estimat recent c 100.000 din decesele premature în Europa pot fi atribuite particulelor de materie17. Emisiile de particule de materie in atmosfera, în rile candidate se a teapts fie între 1,8 i 3,3 milioane tone pân în 2010, ca urmare a respect rii Directivelor UE, reducând ast-fel decesele premature cu circa 15,000.

Respectarea legisla iei UE înseamn , de asemenea, ap potabil mai curat în rile candidate, atingând rezultate mai bune în Bulgaria i Estonia (precum i în Turcia) unde 20–30% din menaje nu sunt conectate la furnizorii de ap principali, iar implementarea Directivei despre Tratarea Apelor Urbane Uzate ar trebui s re-duc poluarea alimentelor cu între 33% (în Republica Ceh ) i 67% (în Polonia).

În pofida unei cre teri estimate de 2% în generarea de eurilor, Directiva privind ingroparea deseurilor ar trebui s duca la o reducere a de eurilor de elimi-nat, pe aceast cale, de la circa 59 milioane tone în 1998 la 20–35 milioane tone în 2020. Se estimeazc Directiva despre ambalarea de eurilor ar duce la cresterea cantitatii de de euri reciclate cu 3,7 mi-lioane tone în aceea i perioad .

Investi iile i protec ia mediului pot crea, de aseme-nea, locuri de munc . Industriile ecologice luate impreuna, constituie circa 1% din ocuparea tota-l în UE15, pe când num rul locurilor de munc în administrarea de eurilor creste (regenerare i recicla-re), ridicandu-se in total la circa 200.000–400.000. Acelea i tendin e se înregistreaz în rile candidate.

Majoritatea investi iilor in raport cu Directivele elabora-te au fost deja efectuate în UE15 (circa 63% înainte de 2001), cu toate c propor ia variaz în diferite domenii ale protec iei mediului. În cazul trat rii de eurilor, in-vesti iile sunt complete, pe când pentru furnizarea apei, circa 72% au fost efectuate înainte de 2001. Uni-cul domeniu în care se a teapt înc investi ii e con-trolul polu rii aerului, de i în termeni de m rime a cheltuielilor, tratarea apelor uzate pare a fi mai impor-tant . Oricum, se cer investi ii masive în controlul emi-

siei de particule, drept consecin a Directivei pentru Prevenirea i Controlul Integrat a Polu ri (PCIP) i a acordurilor despre schimb rile climatice din cadrul Protocolului de la Kyoto.

În ultimii 15 ani, prevederile despre mediu ale poli-ticii de coeziune au fost intensificate i regulile cu-rente ale Fondurilor Structurale ridic protec ia me-diului, ca principiu orizontal — împreun cu acquis-ul despre mediu — la rang de prim prioritate18. Din aceast cauz , e foarte important ca obiectivele Programului de Ac iune pentru Mediu i cerin ele legisla iei s ia în considera ie interven iile structura-le peste tot în UE.

Pia a intern i serviciile de interes general

Dezvoltarea re elelor trans-europene de transport, telecomunica ii i energie este inten ionata atât pen-tru a ajuta s se realizeze pia a intern cat i pentru a se intari coeziunea economic i social . Politica UE, în aceast privin e orientat spre inter-conectarea, i inter-operabilitatea re elelor na ionale i accesul la acestea în contextul pie elor deschise i competitive. Aceasta ia în considera ie în special

necesitatea de a lega insulele, regiunile f r acces la mare i cele periferice cu regiunile centrale ale Uniunii. Politicile discutate au un efect direct asupra competitivit ii economiei UE ca entitate i influen-eaz localizarea activit ii economice. Din cauza

acestui efect teritorial, coeziunea trebuie s devinunul din obiectivele majore ale politicilor de re ea.

Aceasta e, de asemenea, important în liberalizarea concuren ei în sectoarele date. Rezultatul liberalizarii consta în reducerea costurilor icresterea eficien ei serviciilor prestate, fiind evident c liberalizarea for elor pie ei poate conduce la gru-p ri sociale sau la excluderea unor p r i ale UE de la serviciile esen iale. Liberalizarea e, de aceea, înso it de o necesitate crescând de a crea obliga-ii ale serviciilor publice pentru a prezerva i fortifi-

ca coeziunea economic i social . Politicile de lu-cru în re ea sunt foarte importante pentru cei impli-ca i în serviciile de interes economic general, fapt subliniat la Consiliile de la Barcelona i Laeken.



Într-o lume în schimbare, serviciile de interes eco-nomic general sunt un element-cheie al modelului de societate european. Acest fapt e stipulat în Arti-colul 16 al Tratatului despre UE i în Articolul 36 al Cartei Europene a Drepturilor Fundamentale. Ultima plaseaz cet eanul în centrul priorit ilor Uniunii. Comisia a înscris reflec iile sale într-o Carte Verde în mai 2003, despre c ile posibile de implementare efectiv a acestor servicii, în linii mari prin implica-rea organiza iilor non-guvernamentale i a societ ii civile în general.

Natura îns i a serviciilor de interes general im-plic obliga ii de servicii publice introduse odatcu liberalizarea sectoarelor discutate. Scopul lor, depinzând de tipul de servicii implicat, e de a asi-gura c serviciile sunt disponibile universal, con-tinuitatea serviciilor oferite i calitatea lor e men-inut i c pre urile sunt decente, luând în consi-

dera ie necesitatea de a proteja consumatorul, sub toate aspectele, i de a men ine furnizarea acestora. Comunitatea europeana acord sprijin financiar rilor Membre pentru a asigura cacestea sunt respectate i utilizeaz , de exemplu, Fondurile Structurale pentru a asigura acoperirea teritorial complet cu telefonie mobil i re ele de banda larg .

Politica transporturilor

Politica de re elele trans-europene pentru transport (TEN-T) a avut ca scop, începând cu Tratatul de la Maastricht, integrarea ’spa iului’ european i facilita-rea accesului pentru regiunile periferice izolate, pre-venind astfel o dezvoltare fragmentat a re elelor na ionale. Construc ia rutelor transfrontaliere iameliorarea celor existente, face posibil, deci, ‘efec-tul de frontier ’ care împiedic reducerea treptat a cre terii comer ului. În acela i timp, recomand rile TEN-T sunt orientate spre promovarea abandonarii tipurilor de transport d un toare pentru mediu.

Politica TEN-T a ameliorat perceptibil accesibilitatea începând cu 1991, dar se a teapt efecte i mai puternice în anii urm tori, în special în rile candi-date. Aceste investi ii, oricum, trebuie înso ite de cheltuieli vaste pentru a putea îmbun t i re elele

secundare i conectarea lor la TEN-T. Acesta e ca-zul mai ales pentru zonele rurale din estul acestor

ri, în care pentru a ajunge la o autostrad e nevo-ie de circa trei ore.

Urmându-se liniile din Cartea Alb din 2001 despre politica de transport, au fost f cute amendamente la recomandarea TEN-T 1996 la sfâr itul 2001 i au fost anun ate proiecte noi de prioritate. Aceast listde proiecte de interes european a fost extins în octombrie 2003 în a a fel încât s acopere rile candidate (Harta 3.1).

În vederea acoperirii necesit ilor financiare con-siderabile pentru aceste re ele, costul lor se estimandu-se la circa 600 miliarde de euro pânîn 2020, Comisia a adoptat, de asemenea, o Co-municare, în aprilie 2003, despre noile c ile posi-bile de finan are a dezvolt rii TEN în Europa, pentru a asigura o coordonare mai ampl a finan-elor publice i celor private. Paralel, Comisia a

adoptat o propunere în iunie de a revizui Directiva Eurovignette despre tarifarea infrastructurii i de a pune în rela ie mai strâns tarifele aplicate utili-zatorilor, cu costurile. Propunerea limiteaz , to-tu i, nivelul instrumentelor care pot fi supuse pl -ii, scopul fiind de a evita tarife excesive, redu-

când efectele de profit din accesibilitate i dezvol-tare economic . În aceast privin , analiza im-pactului recomand rilor TEN-T demonstreaz o cre tere substan ial a (20%) accesibilit ii pentru regiunile periferice din rile candidate i o cre te-re considerabil (170%) în traficul interna ionalpentru ultimele19.

De fapt, efectele liberaliz rii sunt mai u or de m surat în ce prive te transportul aerian. Num -rul ora elor cu legaturi interna ionale a crescut cu 70% din 1992, pe când costul biletului de c l to-rie cu clasa economic a sc zut în medie cu 15% între 1997 i 2000 (de i costul biletului pentru c l toriile de afaceri a crescut)20. In plus, obliga ii-le de serviciu public au fost impuse cu privire la zonele periferice i cele cu volum scazut de trafic, ajutând, în a a fel la sus inerea dezvolt rii lor economice. Aceste obliga ii sunt deseori combi-nate cu acordarea subven iilor.



Politica energetica

Politica UE despre energie const din trei scopuri de baz : a atinge o securitate sporit a furniz rii, a crea o pia intern a energiei i a proteja mai bine mediul. Cartea Verde din 2002 Spre o Strategie Eu-ropean pentru Securitatea Furniz rii Energiei,identific administrarea cererii ca prioritate-cheie pentru viitor, subliniind amelior rile în eficien aenergiei i dezvoltarea surselor interne de energie, în special a celor regenerabile.

Urmând Directiva despre Electricitate din 1996 iDirectiva despre Gaz din 1998, pie ele de energie au fost liberalizate, creandu-se premizele pentru o concurenta sporita i constituind un imbold pentru restructurarea furniz rii, fiind profitabile pentru con-sumatorii mari de energie în special, dar cu riscul de a dezavantaja regiunile periferice i cele mai pu in populate. Riscul, totu i, a fost mic orat prin impune-rea obliga iilor de servicii publice. Alte m suri regu-latoare vor asista aceste regiuni, incluzând obliga iade a men ine furnizarea energiei, reglementarea tarifelor pentru consumatorii finali i stabilirea unor standarde minime de calitate.

În conformitate cu Tratatul, politica Re elelor trans-europene pentru energie (TEN-E) au acelea i sco-puri comune ca i pentru transporturi i alte re ele,adica a asigura c structurile na ionale din întreaga EU sunt conectate, c toate regiunile au acces la acestea i c structurile sunt administrate mai de-grab la nivel european decât na ional21. Dimensiu-nile regionale i considera iile despre coeziuneaeconomic i social au fost luate în considera ie în primele recomand ri comunitare cu privire la TEN-E22. Au fost atinse progrese semnificative în con-struc ia acestor re ele cu suportul Fondurilor Struc-turale. Cinci gazoducte au intrat în serviciu pân la sfâr itul 2001 i unele proiecte majore de furnizare a electricit ii au fost implementate, cu investi iisubstan iale în regiunile periferice.

Ultimele recomand ri TEN-E, adoptate în iunie 2003, au pus accentul pe dezvoltarea re elelor de distribuire a electricit ii i introducerea gazului na-tural în zonele rurale, periferice i ultra-periferice.

Promovarea dezvolt rii durabile e una din priorit -ile de baz a politicii energetice, conform angaja-

mentelor din cadrul Conven iei de la Kyoto. Au fost fixate scopuri de crestere a cotei de energie rege-nerabila din consumul total de energie la 12% pâ-n în 2010 i partea lor de electricitate produs la 22%, obiectivul fiind de 5,75% in utilizarea biocarburan ilor în transporturi. TEN-E trebuie, deci, s fie înso it de sprijin pentru investi ii la nivel local pentru producerea energiei eoliene, solare idin surse geotermale23.

Dezvoltarea surselor noi de energie, precum gazul natural i energia produs din surse regenerabile, ar da posibilitatea regiunilor periferice de a diversifica sursele lor de energie — i a reduce, în acest fel, vulnerabilitatea lor la întreruperea furniz rii din surse externe — dar i de a ameliora standardele de trai.

Politica telecomunica iilor

Existenta re elelor eficiente de telecomunica ii, la pre uri convenabile, e un factor important atât pen-tru competitivitate cât i pentru ameliorarea stan-dardelor de trai ale popula iei. Ameliorarea tehnolo-gic i liberalizarea pie elor au condus la o reducere remarcabil a ratei apelurilor, în special pentru ape-lurile la distan mare i interna ionale, fapt de care au profitat regiunile îndep rtate, în special, chiar dac paralel au crescut taxele fixe.

Directiva despre Serviciile Universale din martie 2002 a definit obliga iile corespunz toare care vor trebui respectate în viitor in toate regiunile. Dup ani de libe-ralizare, mai sunt înc evidente decalaje critice în acoperirea geografic a serviciilor, chiar i a celor care implic tehnologii avansate, precum telefonia mobil .

Programul TEN-Telecom, care a devenit eTEN în 2002, e orientat spre cresterea coeziunii economice i sociale, creând pun i de leg tur între insule, re-

giuni îndep rtate i p r ile centrale ale UE24. Pro-blema principal pe care va trebui s-o elimine Pro-gramul nu e atât ‘insuficien a leg turilor’ în re ele, cât insuficien a aplica iilor i a serviciilor pentru în-treprinderi, administratii publice i persoane. Activi-t ile finan ate au drept obiectiv asistarea dezvolt rii



unei Societ i de Informare, deschis tuturor i faci-litarea, de exemplu, integr rii sociale a popula iei în varsta sau cu handicap.

În 2002, dup cum se men ioneaz mai sus, a fost lansat planul de ac iune eEurope 2005, care include o strategie de punere la dispozi ie a re elelor de bandlarg tuturor cet enilor UE la un pre convenabil. Pâ-n în 2005, scopul e de a extinde disponibilitatea la jum tate din conectarea la Internet în Europa. E evi-dent, totu i, c în absen a unui nivel suficient de profi-tabilitate, investi iile care ar trebui s acopere întreaga UE nu vor fi asigurate doar de pia , ci vor necesita, de asemenea, fonduri publice. În acest scop, Comisia a stabilit recomand ri noi în 2003 pentru dezvoltarea re elelor de band larg i pentru acoperirea zonelor care nu sunt înc deservite de telefonia mobil , prin intermediul Fondurilor Structurale.

Reformarea politicilor comunitare: PAC i politica pescuitului

Politica agricol comun

În 2003, PAC a absorbit 46½% din Bugetul UE, cheltuielile totale fiind putin superioare sumei de 47 miliarde de euro, 90% din acestea — pentru primul pilier pentru sus inerea pie ei i ajutoarele directe i10% pentru al doilea pilier — dezvoltarea rural .

Cheltuielile UE pentru agricultur au sc zut din ce în ce mai mult în raport cu PIB, de la 0,57% din PIB-ul UE12 în 1990–1992 la 0,47% din PIB-ul UE15 în 2000–2002. Agenda 2000 a aprofundat i a ex-tins reforma PAC începuta în 1992, reducând pre u-rile oficiale i ajutoarele directe. Aceasta a contribu-it, de asemenea, la consolidarea dezvolt rii rurale, împreun cu al doilea pilier PAC, la crearea unui cadru coerent pentru adaptarea PAC la caracteristi-cile agriculturii din rile candidate. In plus, ea a re-formulat obiectivele politicii agricole UE:

• a ameliora competitivitatea agricol în UE f rrecurs excesiv la subven ii;

• a prezerva nivelul venitului fermierilor i stabili-tatea lui;

• a respecta mediul i diversitatea localit ilorrurale;

• a ameliora calitatea produselor agricole;

• a simplifica i descentraliza PAC.

Din cauza reducerii pre urilor oficiale pe pia i a cresterii ajutoarelor directe pentru produc tori în locul celor legate de sustinerea pre urilor, ajutoare-le directe (cu excep ia subsidiilor directe pentru dezvoltarea rural ) au constituit 70% din cheltuieli-le PAC în 2000–2002, cu 7 zecimi de procent mai mult decât în perioada 1995–1997. În compara iecu aceasta, m surile tradi ionale PAC, precum aju-torul pentru export, sau stocare, reprezint doar 14,5% din cheltuielile din 2000–2002 fa de 22% în 1995–1997.

În 2001, patru dintre rile Membre au primit 64% din subsidii de la sec ia Garan ie FOGA: Fran a(22%), Spania (15%), Germania (14%) i Italia (13%). Începând cu 1990, subsidiile acordate Bel-giei, Danemarcei, Greciei, Olandei, Italiei, Irlandei i Germaniei au fost reduse, pe când cele pentru

Regatul Unit, Spania, Portugalia i Fran a au cres-cut. Dac finan area se raporteaza la num rul de hectare, Belgia, Olanda i Grecia sunt beneficiarii principali, de i doar în primele dou ri se înregis-treaz o reducere în ace ti termeni din 1995. În

0

4

8

12

16

20

DK BE UK SE DE IE FR LU FI UE15 AT ES NL EL IT PT0

4

8

12

16

20

Mii EUR pe unitate anual de munc (UAM)

3.1 Cheltuielile din sec ia Garan ii a EAGGF, 2002

O UAM este echivalent cu o persoan ce lucreaz pe salariu deplin timp de un an

Surse: DG Agricultur i Eurostat



raport cu ocuparea for ei de munc , finan area e cea mai înalt în Danemarca, Regatul Unit, Suedia i Belgia (Graf. 3.1).

În Suedia, Finlanda i Irlanda, partea transferuri-lor EAGGF din valoarea ad ugat agricol bruta fost de peste 50% în 2000–2001 i mai joas de 20% doar în Italia, Luxemburg i Olanda. Partea lor a crescut în general în 1995–1996 i 2000–2001, de i aceasta a fost în declin în Belgia. Cre terea a fost deosebit de marcant în Regatul Unit, Austria i Spania. Aceasta a crescut, de asemenea, în Germania, Grecia i Fran a în ra-port atât cu ocuparea, cât i cu suprafa a, îns a sc zut în raport cu valoarea ad ugat agricol .

Subsidiile acordate Portugaliei i Spaniei au cres-cut de asemenea, de i ultima r mâne unica arde coeziune unde nivelul de ajutor e inferior me-diei UE, fie acestea raportate la ocupare, suprafa-

în hectare sau valoare ad ugat agricol .

În 2001, cel mai important efect al ajutorului di-rect PAC a fost asupra venitului exploatatiilor de talie mijlocie — mare (reprezentând 40% din ve-nit) mai degrab decât din venitul celor mari (28%) sau mici. În acela i timp, circa 5% din be-neficiari au incasat jumatate din subsidiile totale, beneficiarii principali fiind produc tori de cereale i viticultorii.

Afar de regiunile Obiectiv 1, m surile de dezvol-tare rural sunt finan ate de sec ia FEOGA-Garantare. În regiunile Obiectiv 1, aceast sec i-une finan eaz cele trei m suri de acompaniere introduse ca parte a reformei PAC din 1992 — agricultura i mediu, pensionarea timpurie a fer-mierilor i împ durirea zonelor agricole — precum i sprijinirea zonelor muntoase i a celor dez-

avantajate. Toate m surile sunt dirijate spre prio-rit ile specifice pentru dezvoltarea rural , ianume dezvoltarea unui sector agricol competitiv, respectând mediul, diversificarea activit ilor agri-cole i promovarea zonelor agricole multifunc io-nale, sprijirea competitivit ii zonelor rurale ca entitate i prezervarea patrimoniului rural european.

Din fondurile pentru dezvoltarea rural EAGGF (atingând circa 49,5 miliarde de euro în perioada 2000–2006, în afara LEADER+ care constituie 2 miliarde de euro), 32 miliarde de euro provin din sec ia Garan ie. Din acestea, 10,4 miliarde sunt ori-entate spre regiunile Obiectiv 1. Incluzând finan a-rea din sec ia Orientare (17,5 miliarde de euro în total), suma total pentru dezvoltarea rural în regi-unile Obiectiv 1 atinge 27,9 miliarde de euro, 56% din totalul alocat acestora în UE. Aceasta demon-streaz leg tura strâns dintre politica de dezvolta-re rural i obiectivele prioritare ale coeziunii eco-nomice i sociale.

Analiza m surilor implementate, totu i, arat c din suma total de 49,5 miliarde de euro, doar circa 10% sunt cheltuite pentru m surile de fortificare a economiei rurale care nu sunt legate de activit ile agricole (precum diversificarea spre turism i co-mer ul naval, servicii i dezvoltarea comunelor). O bun parte din fondurile pentru dezvoltarea rural ( 23,4 miliarde de euro, 47% din total din dou sec ii FEOGA sau 73% din sec ia Garan ie) e alocat m -surilor de acompaniere men ionate mai sus.

În ce prive te viitorul PAC, Consiliul de la Bruxelles din octombrie 2002 a fixat suma nominal a cheltu-ielilor pentru administrarea pie ei i subsidiile directe pentru fiecare an începând cu 2007 pân în 2013, bazate pe o cre tere anual de 1%. Aceasta impli-c o reducere a cheltuielilor în termeni reali din ca-drul primului pilier. Cheltuielile pentru al doilea pilier PAC nu au fost înc determinate, de i s-a reafirmat c , conform obiectivelor Agendei 2000, PAC va tre-bui s salvgardeze pe viitor interesele produc torilordin regiunile dezavantajate ale UE prezente, în spe-cial, i s men in un sector agricol multifunc ional în întreaga UE.

În iunie 2003, Consiliul de Mini tri ai Agriculturii care a avut loc la Luxemburg, urmând recomand rile Comisiei, au convenit despre o reform a PAC pen-tru perioadele 2004–2006 i 2007–2013, având pa-tru elemente de baz :

• decuplarea ajutoarelor directe de produc ie prin introducerea unui ajutor finaciar unic pe exploa-



tare agricola, care va fi raportat la protec ia me-diului, securitatea alimentar i bun starea ani-malelor. Regula general va fi ca rile Membre s decupleze subsidiile pentru cereale icresterea animalelor începând cu 2005, de i va fi posibila continuarea pl tii unor subsidii în ca-drul vechiului sistem pân în 2006;

• o reducere progresiv a ajutoarelor directe pen-tru exploatatiile mari (definite ca ‘modulare’);

• o serie de m suri sectoriale pentru pie ele agri-cole, conducând la pre uri mai joase;

• fortificarea celui de-al doilea pilier prin introdu-cerea m surilor noi de promovare a mediului, calit ii i a bun st rii animale precum i sus i-nerea fermierilor în respectarea normelor co-munitare, finan ate în parte prin economiile efectuate din modulare, adic prin transferurile unor sume ob inute din reducerea ajutoarelor directe pentru concernele mari.

În viitor, poten ialul PAC de a avea un efect asupra coeziunii va depinde mai mult decât în trecut de obiectivele definite de rile Membre, i, în cazul relevant, de regiuni, care vor avea un spa iu mai larg pentru determinarea formei subsidiilor directe. În acela i timp, fermierii vor deveni mai flexibili în luarea deciziilor referitoare la produc ie, care ar tre-bui s fie mai mult orientata spre cererea pie ei i sasigure un venit mai stabil precum i s creasca eficacitatea transferurilor de venituri.

Dezvoltarea rural ocup un rol mai important în noua PAC. Se va face un transfer de fonduri de la pilierul întâi la al doilea prin reducerea aloca iilor directe de 3% în 2005, 4% în 2006 i 5% din 2007 pân în 2013 (un proces numit ‘modulare’ dup cum se noteaz mai sus). Un transfer de 5% va însemna 1,2 miliarde de euro in plus pe an pentru finan area dezvolt rii rurale i a protec iei mediului, ameliora-rea calit ii i bun starea animalelor, asistarea fer-mierilor în aplicarea noilor norme comunitare. Dis-tribuirea sumelor suplimentare în cadrul pilierului al doilea, drept consecin a acestui proces de ‘modu-lare’, se va face pe baza criteriilor de coeziune la

nivel de State Membre (zone agricole rurale, ocupa-rea în agricultur i PIB pe cap de locuitor). Mai mult, rata co-finan rii comunitare a m surilor agri-cole i de mediu a fost ridicat la 85% în regiunile Obiectiv 1 i la 60% în celelalte zone.

Extinderea UE va conduce la accentuarea decalaje-lor în agricultur i la intensificarea naturii sale bina-re din cauza num rului înalt de exploatatii agricole mici în rile candidate cu ocupare mai înalt decât în UE15. Num rul angaja ilor în agricultur în UE va cre te de la circa 6½ milioane la 10½ milioane, crescand partea ocup rii totale in agricultura de la 4% la 5½%, care va deveni 7½% dac Bulgaria iRomânia vor intra de asemenea. Valoarea ad uga-t în agricultur va cre te cu aproximativ 8%.

În baza cifrelor prezente, 9 din 10 ri Membre noi vor avea statut de regiuni Obiectiv 1 pentru toate sau virtual toate regiunile lor, i se estimeaz ccirca dou treimi din finan area din cele dou sec iiale EAGGF pentru dezvoltarea rural vor fi alocate acestor regiuni în viitoarea UE25.

Pescuitul

Scopul principal al Politicii Comune de Pescuit (PCP) e de a fortifica competitivitatea acestui sec-tor. Aceasta const din patru elemente: conserva-rea stocurilor de pe te, restructurarea pescuitului ia pisciculturii, organizarea pie ei de produse pisci-cole i asociate i acorduri de pescuit cu ri ter e.

Reforma din 2002 a fost în esen orientat spre primele dou elemente, introducând un sistem de planificare pe termen mai lung cu obiectivul de a pre-zerva stocurile de pe te i de a recompleta stocurile care au fost epuizate la nivel critic. M suri de urgenau fost, deci, introduse în vederea protej rii stocurilor de peste precum i a eco-sistemelor marine.

În ce prive te elementul reformator al PCP, un nou sistem de limitare a capacit ii flotei de pescuit a fost introdus, acordând responsabilit i mai mari

rilor Membre în echilibrarea capacitatii cu privire la stocurile de pe te. Mai mult, o reorientare a m -surilor structurale comunitare cere reducerea pro-



gresiv a ajutoarelor de stat pentru întreprinderile private care doresc s - i modernizeze flota, dar imen inerea ajutoarelor pentru ameliorarea condi ii-lor de securitate i de munc . Aceasta va fi sus inu-t prin crearea unui nou Fond de Urgen destinat încuraj rii decomision rii navelor de pescuit.

Un plan de ac iune al Comisiei a fost lansat în vede-rea combaterii consecintelor sociale, economice iregionale ale restructur rii. E dificil de a identifica, la aceast etap , regiunile i zonele care vor fi cel mai mult afectate de cotele de pescuit fixate.

Planurile de regenerare a bancurilor de specii care sunt foarte amenin ate vor fi elaborate în viitorul apropiat. Ele vor include reguli de calculare a cotei de pescuit anuale pentru acestea i m suri de re-ducere a pescuitului, la fel ca i pentru monitoriza-re i control.

Pe termen scurt, reducerea cantit ii de pe te prins va conduce inevitabil la reducerea venitului din pes-cuit, diferit în functie de zonele UE. Activit ile lega-te de pescuit (construc ia naval , furnizorii, procesa-rea i comercializarea pe telui i a produselor pisci-cole) vor fi, de asemenea, afectate în m suri diferite în diferite p r i ale UE, în functie de gradul lor de leg tur cu aceast industrie.

Pe termen lung, regenerarea bancurilor, cresterea cantit ii de pe te prins i o concuren sc zut în-tre navele de pescuit care opereaz într-o zon

anumit ar trebui s serveasc la cre terea profita-bilit ii care ar putea mai mult decât compensa acti-vitatea redus în perioada regener rii bancurilor. Din acest motiv rile Membre ar trebui s fie pre-g tite s se confrunte cu efectele sociale i econo-mice ale restructur rii, necesare în acest sector:

• prin subven ionarea decomisionarii navelor de pescuit în cazurile în care stocurile de pe te sunt foarte amenin ate, pentru a putea asigura gene-rarea unui nivel rezonabil de venit pe termen lung, i sus inând transformarea lor pentru alt uz;

• prin compensa ii pentru pierderea venitului în timpul perioadelor de suspendare a pescuitului, în limite i în conformitate cu condi iile specifica-te în CFP.

Zece din rile candidate au iesire la mare, însdoar Polonia i cele trei ri Baltice au un sector al pescuitului semnificativ. Totu i, pescuitul total în aceste trei ri constituie mai pu in de 7% din canti-tatea de pe te prins total UE (chiar 17% dac e sincludem Turcia), luând în considera ie i piscicultu-ra. De la începutul tranzi iei în aceste ri, ele au înregistrat o sc dere substan ial a cantitatii de pe -te prins ca urmare a supra-expoat rii bancurilor de pe ti i pierderea pie elor în fosta Uniune Sovietic .

Efectul extinderii asupra CFP va fi, deci, limitat. Pede alt parte, va fi nevoie de m suri structurale intense pentru a reu i restructurarea i moderniza-rea acestui sector.

Complementaritatea între ajutorul de stat i politica de coeziune

Dup cum s-a recunoscut la o serie de Consilii Eu-ropene, e nevoie de un control strict al ajutoarelor de stat pentru a atinge scopurile fixate la Lisabona i rile Membre au fost chemate s reduc suma

total de ajutoare i s le reorienteze spre zonele orizontale de interes comun, inclusiv obiectivele de coeziune. Controlul ajutoarelor de stat poate contri-bui pozitiv la coeziune. Alocarea ajutoarelor doar regiunilor i sectoarelor în care acestea sunt mai

0,0

0,2

0,4

0,6

0,8

1,0

1,2

1,4

1,6

FI DK BE LU IE DE FR PT EL IT UE15 AT NL ES SE UK

0,0

0,2

0,4

0,6

0,8

1,0

1,2

1,4

1,6Ajutor total

Ajutor total, cu excep ia agriculturii,pescuitului i a transportului

% din PIB

3.2 Ajutor de stat în rile Membre, 2001

Surse: DG COMP, State Aid Scoreboard



necesare au în ultim instan efectul de a distorsi-ona concuren a, controlul servind la concentrarea ajutoarelor în regiunile cele mai înapoiate i deci la reducerea decalajelor regionale în întreaga Uniune. În acela i timp, disciplina exersat de control încu-rajeaz rile Membre de a investi banii în scheme ce aduc venituri tangibile atât pentru ele cât i pen-tru UE i, respectiv, tind a ameliora eficienta inter-ven iei publice.

Cheltuielile generale pentru ajutoarele de stat în UE au sc zut de la 102 miliarde de euro în 1997 la 86 miliarde de euro în 2001. Aceast sc dere s-a dato-rat unei reduceri semnificative în serviciile financia-re, industria c rbunelui, agricultur i confec ii pre-cum i ajutorul regiunilor asistate (Graf. 3.2).

Nivelul ajutoarelor de stat în raport cu PIB a sc zut în 12 din cele 15 ri Membre UE între 1997–1999 i 1999–2001 (Tabel 3.1), în conformitate cu anga-

jamentul luat la Consiliul de la Stockholm de a re-duce ajutoarele pân în 2003 cel târziu. Totusi par-tea ajutoarelor pentru suportul obiectivelor orizon-tale a crescut cu 10 zecimi de procent în cele douperioade.

În State Aid Scoreboard se arat , îns , c între -rile Membre r mân decalaje semnificative la ajutoa-rele pentru industria de confec ii iar diferen ele între nivelul din majoritatea rilor Membre mai prospere i cele patru ri de coeziune s-au schimbat enorm

în perioada dat . rile de coeziune (11,5% din PIB-ul UE în 2001) continua a avea 10% din cheltu-ielile totale pentru ajutoarele de stat pentru sectorul confec ii în 1999–2001, pe când partea celor patru mari economii (Germania, Fran a, Italia i Regatul Unit — 72% din PIB-ul UE în 2001) a sc zut de la 79% în 1997–1999 la 76% în 1999–2001.

Ajutorul pentru regiunile întârziate

În 2001, circa 8 miliarde de euro din ajutoarele de stat, aproximativ 9% din total25, au fost alocate regi-unilor din UE clasificate ca tip ‘a’26, care sunt ase-m n toare cu regiunile Obiectiv 127. Acestea au fost mult mai scazute decât in 1993 cand au atins 27

miliarde de euro , cand Germania (17 miliarde de auro) i Italia (7 miliarde de euro) au acumulat circa 90% din total. În 2001, acestor dou ri le reve-neau înc mai mult de jum tate din ajutoarele regi-onale, de i în termeni absolu i, suma cheltuit a fost cu mult mai mic decât cu 8 ani înainte ( 2,5 miliar-de de euro în Germania i 2,1 miliarde de euro în Italia. Aceast reducere este mai mare — din cauza Landurilor germane, care au primit sume substan-iale imediat dup unificare. Între 2000 i 2001, ori-

cum, valoarea total a ajutorului de tip ‘a’ a r masfoarte asem n toare.

Ajutorul pentru alte regiuni cu probleme

În 2001, circa 800 milioane de euro de ajutoare de stat (cu excep ia agriculturii, a pescuitului i a trans-porturilor) au fost alocate regiunilor de tip ‘c’28, asis-tate pe deplin, acestea fiind foarte asem n toare cu cele eligibile ca regiuni Obiectiv 2 pentru ajutorul prin Fondurile Structurale. In plus, circa 4,5 miliarde de euro au fost alocate regiunilor NUTS 2 de tip ‘c’ asistate par ial. Din p cate, lipsa datelor mai jos de nivelul NUTS 2 indic c nu e posibil de a determi-na propor ia ajutoarelor pentru p r ile asistate ale regiunilor29 i prin urmare, de a compara nivelul aju-toarelor între rile Membre.

De i majoritatea rilor Membre au redus ajutoarele de stat i le-au reorientat spre obiectivele orizontale, în conformitate cu strategia UE, reorientarea spre obiectivele coeziunii este mai pu in evident deoa-rece ajutoarele regionale au sc zut.

Ajutoarele de stat i obiectivele de la Lisabona-Gothenburg

Politica de coeziune i ajutoarele de stat sunt com-plementare, ambele având ca el de a contribui la agenda de la Lisabona i Gothenburg de favorizare a cre terii, competitivit ii i a dezvolt rii durabile în întreaga Uniune. În regiunile mai pu in dezvoltate atingerea obiectivelor fixate la Lisabona-Gothenburg e prin defini ie mult mai importanta de-cât în alte p r i. De aici provine necesitatea unor



ajutoare mai numeroase (pentru investi ii în bunuri publice i în crearea structurilor si capacitatii institu-ionale), a unei intensit i sporite a ajutoarelor (pen-

tru a încuraja investi iile interne) i ajutoare substantiale din Bugetul UE (elementul ‘convergen-

’/’solidaritate’ al politicii de coeziune). Sarcina co-mun a acestor dou politici e de a crea un cadru în

rile Membre i în regiuni, cu nivel adecvat de aju-tor din partea UE, care poate dezvolta i implemen-ta strategii eficiente de cre tere i competitivitate, f r a avea vreun efect pervers asupra dezvolt rii economice, la nivel regional, na ional sau comuni-tar, sau a favoriza o alocare incorect a resurselor bugetare limitate.

Comisia a început recent o examinare detaliat a linilor directoare existente cu privire la ajutoarele regionale, care trebuie rev zute ca s dea posibili-tatea rilor Membre de a planifica pentru perioada de dup 2006 când vor expira schemele prezente de ajutor. Aceast revizuire va ine cont de desf u-

rarea politicii de coeziune la nivel comunitar, pre-cum i de politicile na ionale i regionale orientate spre atingerea obiectivelor de la Lisabona iGothenburg. Acestea ar trebui s reflecte obiective mai vaste pentru politica ajutoarelor de Stat, care i iau originea în agenda de la Lisabona. Scopul prin-cipal, confirmat la Consiliile de la Stockholm i Bar-celona, va fi de a acorda ‘ajutoare de Stat mai mici dar mai bine orientate’, implicând, probabil, o abor-dare mai tematic în afara regiunilor slab dezvoltate precum i un control mai riguros asupra formelor de ajutor susceptibile sa afecteze concurenta i sa constituie o risipa de fonduri.

În 2002, Comisia a adoptat, de asemenea, un regu-lament bloc de exonerare privitor la ajutoarele de stat pentru ocupare profesionala30 care, prin eliminarea necesit ii unei notificari anterioare a ajutoarelor pen-tru crearea locurilor de munc sau pentru încurajarea recrut rii muncitorilor dezavantaja i, ar trebui s aibdrept rezultat o simplificare a procedurilor de co-

3.1 Ajutorul de stat pe cap de locuitor în rile Membre, 1997-2001

Ajutorul total pe cap de locuitor (SPC) Ajutorul total pe cap de locuitor, cu excep ia agri-culturii, pescuitului i a transporturilor (SPC)

1997-1999 1999-2001 % schimb ri 1997-1999 1999-2001 % schimb riUE15 251 226 -10.0 123 97 -21.1 BE 322 325 0.9 83 80 -3.6DK 274 360 31.4 144 186 29.2 DE 313 288 -8.0 179 157 -12.3EL 185 155 -16.2 73 61 -16.4 ES 178 154 -13.5 112 90 -19.6FR 286 263 -8.0 145 109 -24.8 IE 320 329 2.8 226 188 -16.8IT 284 231 -18.7 132 84 -36.4 LU 450 578 28.4 108 82 -24.1NL 207 246 18.8 43 44 2.3 AT 265 251 -5.3 65 61 -6.2PT 252 177 -29.8 190 133 -30.0 FI 439 396 -9.8 89 78 -12.4SE 169 169 0.0 48 48 0.0 UK 112 115 2.7 53 42 -20.8

Aici: Datele se refer la perioada 1998-1999 în loc de 1997-1999Surse: DG COMP, State Aid Scoreboard



finan are comunitar pentru unele scheme de ajutoa-re. Mai mult, regulamentul ine cont în mod explicit de caracteristicile specifice ale celor mai slabe regiuni, prev zând, astfel, posibilitatea de ajutoare sporite pentru crearea de locuri de munca.

Privitor la ajutoarele de stat care nu sunt explicit men ionate în cadrul legislativ existent, linii directoa-re, legislatie cadru i regulamente, Comisia va con-tinua s considere posibilitatea de introducere a unui mecanism pentru a determina dac aceste m suri d uneaz concuren ei. O asemenea nouabordare ar putea da rilor Membre posibilitatea de a interveni mai flexibil în toate regiunile pentru a sus ine ocuparea profesionala, competitivitatea icoeziunea în conformitate cu obiectivele de la Lisabona.

Justi ie i afaceri interne: ameliorarea condi iilor pentru dezvoltare

Nivelul înalt de criminalitate, existen a crimei or-ganizate i a corup iei tind a împiedica dezvolta-rea economic în zonele afectate, în special prin deteriorarea investi iilor noi, mai ales a celor str -ine. Impresia c aplicarea legii e insuficient acompaniata de capacitatea de a aborda adecvat aceste probleme, complic situa ia. Un mediu si-gur în care legea s fie respectat , e o premizde baz pentru dezvoltarea economic durabil .

Trei aspecte ale politicii UE in domeniul justi ie iafacerile interne sunt deosebit de relevante pentru politica de coeziune:

• fortificarea capacit ii juridice i administrative, cooperarea transfrontalier i lupta împotriva crimei organizate i a corup iei sunt importante pentru men inerea unui mediu economic i poli-tic stabil, care la rândul lor, sunt importante pen-tru dezvoltare;

• implicarea autorit ilor locale i regionale în dezvoltarea i implementarea politicilor de imi-grare i azil. Aceste autorit i, împreun cu par-tenerii sociali, ONG i al i actori locali, joac un

rol din ce în ce mai mare în integrarea cet eni-lor rilor ter e în via a social i economic ;

• administrarea frontierelor exterioare, comple-tând astfel m surile transfrontaliere sus inute de Fondurile Structurale.

In timp ce exista inca nevoia unei bune intelegeri a raspandirii geografice a criminalitatii i a vulnerabilitatii unor anumite regiuni la crima orga-nizat , e, totu i, posibil de a identifica unele regi-uni sau zone ca având un nivel înalt de criminali-tate, fapt ce poate afecta dezvoltarea lor.

Cu toate c între ri se atest diferen e remarca-bile, ratele crimei organizate sunt deosebit de înalte în unele din rile candidate i au o tendinta de cre tere31. Forma pe care o iau re ele-le criminale în aceste ri, afecteaz direct nu doar dezvoltarea economic i poten ialul lor, dar i securitatea în Uniune. De exemplu, practica de

exploatare a afacerilor legale (hoteluri i alte p r iale industriei turistice, serviciile de îngrijire a s -n t ii, sectorul imobiliar i bancar) ca mijloc de penetrare a unei regiuni au devenit parte din mo-dus operandi a grupurilor organizate în aceste

ri. In plus, organiza iile criminale tind a exploata sl biciunile sistemelor legislative i administrati-ve, iar corup ia i traficul de influenta sunt relativ r spândite în unele din rile candidate. Procedu-rile de licitatie publica sunt deosebit de vulnerabi-le i combinarea transferurilor majore de active iinstitu iile ineficiente sunt foarte susceptibile la corup ie. rile candidate au depus eforturi con-siderabile, cu sprijinul programului PHARE, în vederea dezvolt rii strategiilor anti-corup ie i a fortific rii organelor de aplicare a legii. Oricum, percep ia corup iei e mai înalt decât în rileMembre ale UE prezente, în unele cazuri alar-mant , r mânand inca multe de f cut în majorita-tea rilor la acest capitol.

Zonele urbane, în special cele în care sunt concen-trate p turile popula iei cu cele mai multe probleme, locuind în circumstan e dificile cu facilitati insuficien-te, sunt un alt exemplu. Auditul URBAN efectuat de Comisia europeana a eviden iat leg tura între urba-



nizare i crim . Aproape în toate ora ele care pot fi comparate, ratele de criminalitate sunt mai înalte decât în restul rii. Cele mai înalte rate se înregis-treaz în nordul UE i în capitale. Conform ultimelor date, ratele sunt în cre tere în majoritatea rilor.Semnificativ, politica structural a UE, în special în raport cu dezvoltarea urban , include ratele de criminalitate în criteriile de alocare a fondurilor i,de asemenea, criminalitatea împreun cu cooperarea poli iei i a justi iei printre recomand -rile pentru ac iune32.

Un alt exemplu se refer la regiunile din sudul Italiei în care dou Programe ERDF specifice au fost implementate în perioadele 1994–1999 i2000–2006, cu scopul de a combate criminalita-tea, de a crea un mediu mai sigur i de a creste încrederea în lege în vederea ruperii cercului vi-cios al dezvolt rii întârziate, a ratelor înalte de criminalitate i lipsei de securitate.

Combaterea efectiv , în UE, a crimei, fie organiza-te sau de alt tip, implic necesitatea dezvolt riim surilor de acordare a ajutorului comunitar pen-tru eforturile comunit ilor regionale i locale de a eradica tradi iile de criminalitate adânc înr d cina-te, ce încetinesc dezvoltarea economic . Aceasta e valabil, mai ales, pentru rile candidate, din ca-uza lipsei de resurse financiare necesare pentru a combate crima organizat .

Dup cum se men ioneaz mai sus (în Partea 1), e nevoie de o abordare coordonat pentru inte-grarea imigran ilor în societate i economie, fapt ce include asigurarea accesului la educa ie iformare, la servicii sociale i de îngrijire a s n t -ii si condi ii de trai decente, etc.

Perceperea politicilor comunitare la nivel regional

La cererea Comisiei, au fost efectuate studii de caz în 28 regiuni în întreaga UE pentru a examina cum sunt percepute politicile comunitare i efectul lor asupra celor responsabili pentru implementa-rea lor. Au fost selectate regiuni din aproape toa-

te rile Membre i regiuni de tipul Obiectiv 1 ialte zone eligibile pentru Obiectiv 2 sau care nu pot fi eligibile pentru asisten a Fondurilor Structu-rale33. Politicile comunitare abordate în acest stu-diu de caz au fost PAC, politica de concuren(ajutoarele de stat) i politica de C&D. Analiza e bazat pe date pentru fiecare regiune i interviuri cu oficialii regionali. De subliniat c opiniile oficia-lilor intervieva i, prezentate mai jos, nu reprezintopinia Comisiei. De i rezultatele studiului nu se pot generaliza, acesta prezint concluzii utile de-spre percep ia contribu iei politicilor economice isociale comunitare.

În majoritatea cazurilor, ‘politicile comunitare’ sunt percepute ca ‘finan are din partea Comunit ii’ iîn majoritatea cazurilor, aten ia e fixat asupra finan rii din cadrul PAC, Fondurilor Structurale iajutoarelor structurale. Deseori, de i s-a f cut referire la alte politici comunitare, precum politica de mediu, pe care s-a pus accentul, totu i, au fost atinse PAC sau Fondurile Structurale mai degra-b decât politicile ca atare.

Marea majoritate a studiilor de caz au considerat c politica de coeziune comunitar , în special sub forma proiectelor finan ate de Fondurile Structura-le, e cea mai vizibil i are cel mai puternic impact în regiuni (vezi Caseta în Partea 4). Trebuie de subliniat ca politica de coeziune nu a f cut parte din punctele prioritare identificate pentru acest studiu în termeni de referin .

Efectul pozitiv al pie ei comune a fost recunoscut implicit în majoritatea cazurilor. Într-o serie de cazuri studiate în regiunile Obiectiv 1, s-a înre-gistrat o percep ie mai modest a impactului po-zitiv al pie ei comune asupra convergen ei i a coeziunii, reflectând o recunoa tere a efectului acesteia în cresterea deficien elor în competitivi-tatea regional , precum leg turile inadecvate de comunicare sau natura periferic a zonei.

În regiunile în care se produc substantiale restruc-tur ri industriale (West Midlands, Asturias, Magdeburg i Saarland), s-a considerat c realiza-rea pie ei comune a servit la accelerarea procesu-



lui de ajustare structural care începuse mai de-vreme, generând efecte perverse asupra ocup rii. În acela i timp, rolul important pe care îl joacFondurile Structurale în înso irea acestei politici a fost recunoscut i apreciat.

În toate regiunile, a fost recunoscut Politica Agricol Comun (PAC), îns observatiile pe marginea consecin elor ei au variat în functie de tipul de regiune. În regiunile unde agricultura e extrem de important , efectul pozitiv asupra standardelor de via ale fermierilor i asupra restructur rii, moderniz rii i a diversific rii sec-toarelor a fost recunoscut . Pe de alt parte, aceasta a fost mai pu in tipic pentru regiunile de tip mediteranean sau în regiunile cu p duri, din cauza percep iei c PAC a fost mai pu in impor-tant în sus inerea culturilor în care acestea este specializata.

În aceast privin , unii comentatori din regiunile care nu fac parte din Obiectiv 1 (în West Midlands, Irlanda i Nord-Pas-de-Calais, de exemplu) au eviden iat faptul c fondurile PAC au fost alocate în general celor mai profitabile întreprinderi i zonelor mai dezvoltate din regiune i din aceast cauz ar putea intensifica diferen-ele atât în interiorul regiunii cât i între regiuni.

Al doilea pilier PAC, dezvoltarea rural , e consi-derat a avea un efect mai limitat din cauza fondu-rilor lui mai mici, cu toate c contribu ia sa la di-versificarea zonelor rurale a fost recunoscut . S-au observat comentarii pozitive r spândite cu privire la Ini iativa Leader precum i privitor la parteneriatul la nivel regional, încurajat de aceasta.

Într-o serie de zone rurale (Andalucía, Kentriki Makedonia), studiile au scos în eviden , în speci-al, efectele multiplicatoare de ameliorare a posibili-t ii produc torilor agricoli de a- i aduce produsele pe pia a urban , favorizate de sec ia FEOGA-Orientare i ERDF.

În general, contribu ia pozitiv a integr rii pro-blemelor de mediu în politicile de dezvoltare regi-

onal a fost recunoscut , precum a fost, în speci-al, cererea de norme mai stricte. În unele regiuni, oricum, normele europene au fost considerate ca fiind mai pu in restrictive decât normele na ionale(în special în regiunile Austriei, Suediei i ale Fin-landei), iar procedurile de implementare sunt considerate neadaptate circumstan elor regionale i prea birocratice.

În aproape toate cazurile, a fost eviden iat rela-ia strâns între politica de coeziune i cea de

mediu, precum i sinergia pozitiv între cele do-u . În aproape toate regiunile Obiectiv 1, politica de mediu a fost v zut sub form de proiecte finan ate de Fondurile Structurale mai degrabdecât Directive sau regulamente comunitare. În acela i timp, unele regiuni au f cut apel la o rela-ie mai strâns între politica de mediu i PAC (în

Nord-Pas-de-Calais, Sardinia i Algarve).

Situa ia, în ce prive te ajutoarele de stat, a fost subiect de comentariu în deosebi în afara rilor de coeziune. În general, a existat percep ia casemenea ajutoare nu au fost totdeauna compa-tibile cu seriozitatea problemelor structurale exis-tente. În unele cazuri, acestea au fost v zute ca ajutor pentru sectoarele în declin mai degrabdecât un efort de modernizare a capacit ii pro-ductive în regiunile discutate.

În alte cazuri, opiniile au fost confuze despre diferi-te tipuri de asisten acordate ÎMM, inclusiv diferite mecanisme financiare. De asemenea, s-a sim it o sensibilizare pe marginea ‘efectului de frontier ’ pe care l-ar putea avea ajutoarele de stat asupra re-giunilor vecine, dac acestea sunt aplicate cu in-tensitate diferit .

În unele regiuni, profitul realizat din finan areaProgramelor Cadru C&D a fost recunoscut (în special în regiunile din Regatul Unit i Germania precum i în Kriti). La fel ca în cazul politicii de mediu, s-a identificat un grad semnificativ de si-nergie între C&D i politica de coeziune. Majorita-tea studiilor, în special în regiunile Obiectiv 1 au pus accentul mai ales pe importan a investi iilor în infrastructura C&D i echipament finan at de



Fondurile Structurale. În unele cazuri, totu i, Fon-durile Structurale au contribuit de 10 ori mai mult la cheltuielile regionale în acest domeniu decât Programul Cadru, fapt ce tinde a limita aprecierea ultimului la nivel regional.

Politica de inovare a fost men ionat în mai multe cazuri, în special în regiunile Obiectiv 2, contribu iasa la diversificarea i modernizarea bazei produc-tive fiind recunoscut , iar re elele regionale de inovare — bine v zute34.

1 O politic puternic de protec ie a consumatorului e, de asemenea, important pentru func ionarea corect a pie elor.2 Politica industrial într-o Europ l rgit , COM(2002) 714 final. 3 Cartea Verde ‘Antreprenoriatul în Europa’, COM(2003) 27 final. Carta European pentru Întreprinderile Mici a fost introdusa de

consiliul European de la Santa Maria da Feira, Portugalia, la 18-19 iunie 2000, i de rile candidate în Maribor, Slovenia, în apri-lie 2002. Vezi al treilea Raport de implementare, COM(2003) 21 final.

4 Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003, C(2003)1422. 5 Politica de inovare: actualizarea metodei de abordare a Uniunii în contextul Strategiei de la Lisabona, COM(2003) 112 final.6 eEurope 2005 Plan de Ac iune, COM(2002) 263 final. 7 Investi iile în cercetare: un plan de ac iune pentru Europa, COM(2003) 226 final. 8 Spre o Arie European de Cercetare, COM(2000) 6 final. 9 http://www.innovating-regions.org 10 Regiuni de Cunoa tere (KnowREG). Vezi de asemenea http://www.cordis.lu/era/regions.htm 11 Programul de lucru detaliat despre eviden a obiectivelor sistemelor educative i de formare în Europa (OJ C 142 of 14.6.2002). 12 Concluziile Consiliului European de la Barcelona inut la 15 i 16 martie 2002 13 “Education & Training 2010”: The success of the Lisbon Strategy hinges on urgent reforms. (Draft joint interim report on the im-

plementation of the detailed work Program on the follow-up of the objectives of education and training systems in Europe.) COM(2003) 685 final

14 Concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2003 despre ‘Dezvoltarea capitalului uman pentru coeziune social i competitivitate în societatea cunoa terii’ (OJ C 295 din 5 decembrie 2003).

15 Decizia 1600/2002/EC, OJ L 242 din 10/9/2002. 16 Precum protec ia solului, protec ia i conservarea mediului marin, utilizarea durabil a pesticidelor, poluarea aerului, mediul ur-

ban, utilizarea i administrarea durabil a resurselor, reciclarea de eurilor (Decizia 1600/2002/EC). 17 OMS, Organiza ia Mondial a S n t ii 2002, Geneva, 2002. 18 Comisia European , Fondurile Structurale i coordonarea lor cu Fondurile de Coeziune: recomand rile Programului în perioada

2000-06, EUROP, Luxemburg 1999 i Alte Recomand ri pentru rile Candidate, COM(2003) 110 final. 19 SEC(2003) 106. 20 Reforma Economic : Raportul despre func ionarea pie ei comune de bunuri i capital, COM(2002) 743 final (“Raportul de la Cardiff”) 21 Sistarea energiei electrice în Italia în septembrie, 2003, de exemplu, survenit în urma consumului sc zut, s-a datorat nu lipsei de

capacitate în sistem, nici unui eveniment aparte, ci unei sl biciuni a lan ului de luare de decizii i coordon rii inadecvate a re elelor europene.

22 Decizia 1254/96/EC. 23 Programul Multi-anual ‘Energie Inteligent pentru Europa’ a fost adoptat de Consiliu în noiembrie 2002, alocând 190 milioane de

euro pe patru ani pentru promovarea utiliz rii surselor de energie regenerabil i reducerea gazelor cu efect de ser , dup cum s-a convenit la Kyoto în 1997.

24 Decizia 1336/97/EC. 25 Aceasta reprezint mai pu in de o p trime din ajutoarele totale, cu excep ia agriculturii, pescuitului i a transporturilor, pentru care

nu e disponibil o clasificare pe regiuni a sumelor cheltuite. 26 În cadrul Articolului 87, paragraful 3 al Tratatului, unele zone au ob inut o derogare de la principiul c ajutoarele de stat sunt incompa-

tibile cu pia a comun . Punctul „a” al paragrafului stipuleaz c ajutorul orientat spre încurajarea dezvolt rii economice în regiunile în care standardele de trai sunt deosebit de joase, sau exist un nivel înalt de omaj pot fi considerate compatibile cu pia a comun .

27 În 2000, statutul regiunii Lisboa e Vale do Tejo s-a schimbat din ‘a’ în ‘c’. Din moment ce datele disponibile nu permit de a distin-ge cele dou perioade, ajutorul pentru aceste regiuni e inclus ca ‘a’. Pentru rile de coeziune, unele tipuri de ajutor nu sunt des-tinate pentru o regiune anumit , ci pentru întreaga ar .

28 În cadrul Articolului 87, paragraful 3, punctul c stipuleaz c ajutorul pentru sus inerea dezvolt rii unor activit i speciale sau regi-uni economice poate fi considerat compatibil cu pia a comun atâta timp cât acesta nu distorsioneaz condi iile pentru comerîntr-o m sur care s fie contrar intereselor comune.

29 Datele despre ajutoarele de stat nu sunt disponibile pentru regiunile sub nivelul NUTS 2, dar aceasta nu e o problem pentru a m sura asisten a pentru regiunile de tip ‘a’ care sunt toate regiuni NUTS 1 sau NUTS 2. Cât despre regiunile de tip ‘c’, deseori e cazul c doar o parte a regiunii NUTS 2 e eligibil . Din aceast cauz exist regiuni asistate în întregime, precum Berlin, sau asistate par ial, precum Bavaria.

30 OJ L 337, din 13.2.2002. 31 Surse: Rapoartele anuale Europol, rapoarte despre corup ia global Transparency International, rapoarte ale B ncii Mondiale.



32 Spre o agend urban în Uniunea European , COM(1997) 197 final. 33 Regiunile incluse în studiu au fost Hainault în Belgia, Oberbayern, Saarland i Magdeburg în Germania, Kentriki Makedonia i

Kriti în Grecia, Asturias, Cataluña i Andalucía în Spania, Bretagne, Nord–Pas-de-Calais i Limousin în Fran a, Border, Midland i Western, Southern i Eastern în Irlanda, Campania, Toscana i Sardegna în Italia, Flevoland în Olanda, Steiermark în Austria,

Algarve i Açores în Portugaliaia, Itä-Suomi i Estelä-Suomi în Finlanda, Norra Mellansverige i Övre Norrland în Suedia, West Midlands, Highl

Date post:	27-Jan-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	8 times
Download:	0 times

Partea 3 — Impactul politicilor comunitare: competitivitate...

Documents